Parohia Sfântul Gheorghe Vechi

Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia

Sãptãmâna 07 - 13.Iii.2010
Al 215-lea cuvânt

cuvânt spre folos

"O, \ntru tot c#ntat Lemn, pe care a fost r`stignit Hristos,
Cuv#ntul cel mai sf#nt dec#t to]i sfin]ii, primind rug`ciunile
noastre, de toata primejdia pe to]i izb`ve[te-ne [i de chinurile
ve[nice scap` pe cei ce c#nt` lui Dumnezeu: Aliluia!"
Condacul al 13-lea, Acatistul Sfintei Cruci
nr. 215 Cuvânt spre folos pagina 2

Duminica a treia din post

(a Sfintei Cruci)

pericopa apostolului
din erpistola cãtre evrei a sfântului apostol pavel (iv, 14-16; v, 1-6)
14. Drept aceea, av#nd Arhiereu mare, tori [i r`t`ci]i, de vreme ce [i el este
Care a str`b`tut cerurile, pe Iisus, Fiul lui cuprins de sl`biciune.
Dumnezeu, s` ]inem cu t`rie m`rturisirea. 3. Din aceast` pricin` dator este, precum
15. C` nu avem Arhiereu care s` nu poat` pentru popor, a[a [i pentru sine s` jert-
suferi cu noi \n sl`biciunile noastre, ci ispi- feasc` pentru p`cate.
tit \ntru toate dup` asem`narea noastr`, 4. {i nimeni nu-[i ia singur cinstea aceas-
afar` de p`cat. ta, ci dac` este chemat de Dumnezeu dup`
16. S` ne apropiem, deci, cu \ncredere de cum [i Aaron.
tronul harului, ca s` lu`m mil` [i s` afl`m 5. A[a [i Hristos nu S-a preasl`vit pe Sine
har, spre ajutor, la timp potrivit. \nsu[i, ca s` Se fac` arhiereu, ci Cel ce a
1. C`ci orice arhiereu, fiind luat dintre gr`it c`tre El: "Fiul Meu e[ti Tu, Eu ast`zi
oameni, este pus pentru oameni, spre cele Te-am n`scut".
c`tre Dumnezeu, ca s` aduc` daruri [i 6. |n alt loc se zice: "Tu e[ti Preot \n veac
jertfe pentru p`cate; dup` r#nduiala lui Melchisedec".
2. El poate s` fie \ng`duitor cu cei ne[tiu-

pericopa sfintei evanghelii

dupã sfântul apostol ºi evanghelist marcu (viii, 34-38; ix, 1)
34. {i chem#nd la Sine mul]imea,
\mpreun` cu ucenicii S`i, le-a zis:
Oricine voie[te s` vin` dup` Mine s` se
lepede de sine, s`-[i ia crucea [i s`-Mi
urmeze Mie.
35. C`ci cine va voi s`-[i scape sufletul
\l va pierde, iar cine va pierde sufletul
S`u pentru Mine [i pentru Evanghelie,
acela \l va sc`pa.
36. C`ci ce-i folose[te omului s` c#[tige
lumea \ntreag`, dac`-[i pierde sufletul?
37. Sau ce ar putea s` dea omul, \n
schimb, pentru sufletul s`u?
38. C`ci de cel ce se va ru[ina de Mine
[i de cuvintele Mele, \n neamul acesta
desfr#nat [i p`c`tos, [i Fiul Omului Se
va ru[ina de el, c#nd va veni \ntru slava
Tat`lui s`u cu sfin]ii \ngeri.
1. {i le zicea lor: Adev`rat gr`iesc vou`
c` sunt unii, din cei ce stau aici, care nu
vor gusta moartea, p#n` ce nu vor
vedea \mp`r`]ia lui Dumnezeu, venind
\ntru putere.
pagina 3 Cuvânt spre folos nr. 215

SÃPTÃMÂNA 07 - 13.iiI.2010
ZI CALENDAR INTERVAL PROGRAM LITURGIC PreoÞi slujitori
ORAR În ordinea slujirii
Duminic` Sf. Sfin]i]i Mucenici Episcopi din Cherson: 08.00-12.00 - Utrenia [i Sfânta Liturghie Pr. Ionel Durlea
Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Pr. Cristian Deheleanu
Capiton, Elpidie [i Eterie Pr. Sorin-Vasile Tanc`u

Luni Cuv. Teofilact M`rturisitorul, Episcopul

Nicomidiei; Cuv. Pavel M`rturisitorul

Mar]i †) Sfin]ii 40 de Mucenici din Sevastia; 08.30-11.00 - Sf#nta Liturghie Pr. Ionel Durlea
Sf. Mucenic Urpasian Pr. Cristian Deheleanu
a Darurilor mai înainte sfin]ite
Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Miercuri Sf. Mucenici: Codrat, Ciprian, Dionisie [i cei
\mpreun` cu d#n[ii

Joi Sf. Sofronie, Patriarhul Ierusalimului;

Sf. Mucenici Trofim [i Talu

Vineri Cuv. Teofan M`rturisitorul;
Sf. Grigorie Dialogul; Sf. Simeon, Noul Teolog
S#mb`t` Aducerea moa[telor Sf. Nichifor,
Patriarhul Constantinopolului;
Sf. Muceni]` Hristina din Persia;
(Pomenirea mor]ilor)
17.00-19.00 - Sf#nta Liturghie
a Darurilor mai înainte sfin]ite
08.00-12.00 - Sf#nta Liturghie [i
Parastas pentru cei adormi]i
17.00-18.00 - Vecernia Mare [i Cuv#nt de
\nv`]`tur` la Apostolul zilei
Pr. Ionel Durlea
Pr. Cristian Deheleanu
Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Pr. Ionel Durlea
Pr. Cristian Deheleanu
Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Pr. Cristian Deheleanu

cuvânt la duminica a treia a sfântului ºi marelui post

(a Sfintei Cruci)
Zis-a Domnul c`tre iudei:
"Cine dintre voi M` v`de[te pre Mine
pentru p`cat ?"
(In. 8, 46)
Con[tiin]a noastr` ne p#r`ste
pe noi
Dumnezeu a pus \n sufletul nos-
tru un judec`tor neobosit [i priveg-
hetor necontenit - con[tiin]a. Intr-
adev`r printre oameni nu este nici un
judec`tor care s` fie a[a de treaz, pre-
cum con[tiin]a noastr`. Dintre
judec`torii omene[ti, unii se mituiesc,
al]ii se c#[tig` prin m`guliri, al]ii se
intimideaz` prin fric`, [i \nc` multe
altele \i \mpiedic` de la judecata cea
dreapt`, \ns` tribunalul con[tiin]ei nu
se biruie[te prin toate acestea, ci po]i
Sfântul Ioan Gur` de Aur
s` m`gule[ti, s` dai daruri, s`
amenin]i sau s` faci orice, aceast`
judec`torie pururea va rosti hot`r#rea
cea dreapt`, chiar [i asupra g#ndurilor
tale celor p`c`toase. Si tocmai cel ce a
s`v#r[it p`catul se os#nde[te pe sine,
chiar c#nd nu-1 p`r`sesc al]ii. Si
aceasta nu se \nt#mpl` o dat` sau de
dou` ori, ci foarte adeseori, \n toat`
via]a. De ar fi trecut oric#t de mult
timp, con[tiin]a niciodat` nu uit` cele
petrecute, at#t \n timpul c#nd se
s`v#r[e[te p`catul, c#t [i \nainte [i
dupa s`v#r[irea lui, se ridic` asupra
noastr` ca un p#r#[ complet, iar` mai
cu seam` dup` ispr`virea p`catului, \n
timpul s`v#r[irii p`catului, suntem
be]i [i nu b`g`m seama la con[tiin]`
nr. 215 Cuvânt spre folos
a[a de bine, dar dup` ce p`catul s-a
s`v#r[it [i s-a ispr`vit, iar pofta s-a
\mp`cat, atunci vine boldul cel amar-
nic al c`in]ei. Aici se \nt#mpl` cu totul
\mpotriva celor ce zice Sf#nta
Scriptur` despre femeile n`sc`toare,
\nainte de na[tere p`timesc dureri
multe [i nesuferite, iar` dup` ce au
n`scut, ele simt u[urare [i durerile
trec (In. 16, 21). La p`cat, dimpotriv`.
C#t` vreme purt`m \n noi voin]a cea
p`c`toas`, ne bucur`m [i suntem
veseli, iar dup` ce am n`scut \n lume
copilul cel r`u, adic` p`catul, atunci
cunoa[tem ur#ciunea lui, atunci
sim]im durerile, atunci p`]im chinuri
mai mari dec#t femeile ce se afl` \n
durerile na[terii. De aceea v` \ndemn,
p`zi]i-v` chiar de la \nceput, s` nu
z`misli]i \n voi o poft` rea; iar` dac`
am z`mislit-o atunci s` \n`bu[im \n noi
s`m#n]a cea rea. Dac` \ns` [i la aceas-
ta am fost lene[i, atunci, \ndat` ce
p`catul s-a ar`tat \n fapt`, s`-1
omoram prin m`rturisire [i lacrimi [i
prin paza asupra noastr` \n[ine. C`ci
nimic nu este pentru p`cat a[a de
omor#tor ca p#ra asupra noastr`
\n[ine [i os#ndirea de noi \n[ine, unit`
cu poc`in]a [i cu lacrimile. De aceea
os#nde[te p`catul t`u, [i te vei libera
de o grea povar`.
Dup` ce un p`rinte a pedepsit de
multe ori pe fiul s`u, dar cunoa[te c`
acela r`m#ne ne\ndreptat, atunci el
public se leap`d` de d#nsul, \l gone[te
din casa sa [i-1 desparte de familie.
Dar con[tiin]a nu urmeaz` a[a. Dup`
ce a gr`it o dat`, [i de dou` ori, [i de
trei ori, [i de zece mii de ori, f`r` ca tu
pagina 4
s-o fi ascultat, ea totu[i vorbe[te din
nou [i nu \nceteaz` p#n` la r`suflarea
cea mai de pe urm`. Acas`, pe uli]`, la
mas`, la t#rg, pe cale, ba adeseori [i \n
visuri, pune \naintea ochilor no[tri
icoanele p`catelor noastre.
{i socote[te \n]elepciunea lui
Dumnezeu ! Con[tiin]a n-are tre-
buin]` s` ne p#rasc` necontenit, c`ci
noi n-am putea purta povara cand ea
ar vorbi contra noastr` ne\ncetat. Dar
Dumnezeu n-a f`cut con[tiin]a a[a de
slab`, \nc#t s` sl`beasc` dup` \nt#ia [i
a doua amintire. Dac` ea \n toate zilele
[i \n toate ceasurile ne-ar chinui cu
boldul s`u, noi am fi \n`bu[i]i de des-
curajare. Dac` din contr`, dup` \nt#ia
sau a doua amintire ar \nceta cu p#ra
sa, foarte pu]in folos ne-ar aduce. De
aceea Dumnezeu a r#nduit a[a, ca s`
ne mustre con[tiin]a de multe ori [i cu
s#rguin]`, dar totu[i nu ne\ncetat; de
multe ori, pentru ca s` nu c`dem \n
u[ur`tatea min]ii, ci p#n` la moarte s`
r`m#nem treji; nu ne\ncetat [i f`r`
r`gaz, ca s` nu ne descuraj`m, ci
c#teodat` s` ne lini[tim, s` ne
m#ng#iem [i s` putem iar`[i r`sufla.
Pe c#t de pierz`tor [i aduc`tor de
grosolan` nesim]ire ar fi daca p`catele
nu ne-ar pricinui nici o durere, tot a[a
de v`t`m`tor ar fi dac` ar trebui ca noi
s` suferim aceast` munc` de-a
pururea [i peste m`sur`. C`ci
cov#r[irea necazului poate lipsi pe om
de minte, cople[indu-i sufletul [i
f`c#ndu-1 incapabil de orice bine. De
aceea con[tiin]a ne mustr` numai din
timp \n timp, c`ci ea este destul de
aspr`, chinuindu-1 pe p`c`tos mai
pagina 5 Cuvânt spre folos
cumplit dec#t str`mutarea.
Pe l#ng` aceasta, con[tiin]a se
de[teapt` [i strig` cu mult` putere
asupra noastr`, nu numai c#nd noi
\n[ine p`c`tuim, ci [i c#nd vedem pe
al]ii p`c`tuind. C#nd desfr#natul,
t#lharul [. a., m`car c` nu se p#r`[te
pe sine, dar aude p#ra asupra altora
care au s`v#r[it acelea[i p`cate, se
crede pe sine \nsu[i pedepsit, c`ci
imput#nd altuia p`catele sale, iar`[i se
\nf`]i[eaz` cu vioiciune [i aceluia
aduc#ndu-i aminte p`catele sale pro-
prii. Acela se p#r`[te, iar acesta, care
a s`v#r[it acelea[i p`cate, nep#r#t de
nimeni simte durerile pedepsei.
Dar tot a[a se \nt#mpl` [i cu
faptele cele m`rite. C#nd al]ii se laud`
si se \ncununeaz`, se bucur` to]i cei ce
au f`cut acelea[i fapte nobile, ca [i
cum lauda aceea i-ar privi pe d#n[ii.
Deci cine poate fi mai nenorocit
dec#t p`c`tosul care se doboar` singur
pe sine, c#nd al]ii se parase?
Dimpotriv`, cine poate fi mai norocit,
dec#t cel \mbun`t`]it care se poate
bucura \mpreuna [i atunci c#nd al]ii se
laud`, c`ci lauda altora \i aduce aminte
de faptele sale cele m`rite. Aceasta
este cu adev`rat o \ntocmire care
m`rturise[te \n]elepciunea cea dum-
nezeiasc`, cu adev`rat un semn al
proniei lui Dumnezeu! Mustrarea
con[tiin]ei, iubi]ilor, este o ancor`
sf#nt` a sufletului, care nu ne las` s`
ne cufund`m cu totul \n cursa p`catu-
lui. C`ci nu numai c#nd s`v#r[im
p`catul, ci adeseori mul]i ani dup`
aceea, con[tiin]a iar`[i ne aminte[te
nelegiuirile noastre cele vechi.
nr. 215
A[a s-a \nt#mplat feciorilor lui
Iacov. C#nd Iosif a zis c`tre d#n[ii:
"L`sa]i pe unul dintre voi aici, [i
aduce]i pe fratele vostru, iar` dac` nu,
ve]i muri". Ce ziceau ei atunci \ntre
d#n[ii ? "Noi suntem vinova]i pentru
fratele nostru, c` nu ne-a fost mil`,
c#nd se ruga de noi" (Fac. 42, 16-21).
A[adar, iat`, dup` c#t de mult` vreme
ei iar`[i [i-au adus aminte de p`catul
acela. Ei spuser` tat`lui lor: "O fiar`
s`lbatic` a m#ncat pe Iosif" (Fac. 37,
33), [i acum, c#nd Iosif era de fa]` [i-i
asculta, se \nf`]i[eaz` p`catul lor. Ce
poate fi mai minunat dec#t acesta ?
Aici vedem noi o judecat` f`r` jeluire,
o ap`rare f`r` p#r`, o dovedire f`r`
martori, fiindc` f`ptuitorii singuri s-au
p#r#t, iar cele f`cute \n tain` le-au
v`dit la lumin`. Cine i-a convins, cine i-
a silit s` ating` iar`[i ceea ce
s`v#r[iser` de un timp at#t de
\ndelungat ? Nu este oare limpede c`
con[tiin]a acest judec`tor nemituit [i
neam`git de-a pururea, zguduia
sufletele lor, umpl#ndu-[i inimile lor
de nelini[te ? A[a ni se \nt#mpl` [i
nou` adeseori cu p`catele noastre cele
de mai \nainte. C#nd suntem \n
nenorocire, iar`[i ne aducem aminte
de vechile noastre c`lc`ri de lege.
P#n` aici am v`zut c` con[tiin]a
este judec`torul cel mai nemituit [i
neobosit; s` cump`nim acum \n scurt
adev`rul: con[tiin]` bun` este cea mai
mare m#ng#iere \n nenorocire.
Pentru ce ne temem noi de
moarte ? Pentru c` nu avem o
con[tiin]` bun`. Dac` noi am avea
aceasta, nu ne-ar \nsp`im#nta nici
pagina 6 Cuvânt spre folos
moartea, nici foametea, nici pierderea
averii, nici orice alta. C`ci pe cei
\mbun`t`]i]i nu-i poate v`t`ma nimic
din toate acestea, nici nu le poate r`pi
norocirea lor cea l`untric`.
Cine se nutre[te cu n`dejdile
cele mai m`rite, nimic nu-l poate
\ntrista.
Sau cine poate face ceva care s`
poat` nelini[ti pe un asemenea om
nobil? Presupuneri c` cineva \i r`pe[te
averea. Dar el are o comoar` \n cer!
Cineva \l izgone[te din patrie. Dar el
are patria sa \n cer ! Poate c` cineva \l
ferec` cu lan]uri. Dar el are o
con[tiin]` liber`, [i nu bag` \n seam`
\nchisoarea cea din afar` ! \ns` poate
c` cineva ucide trupul lui. Totu[i el
iar`[i va \nvia.
Precum cel ce se lupta cu umbra
si bate aerul nu poate rani pe nimeni,
asa si cel ce se lupta impotriva celui
drept, se lupta numai cu umbra, chel-
tuieste zadarnic puterea sa, si nu
poate sa aduca aceluia nici o lovire.
Daca poti tu s`-mi asiguri
dob#ndirea cerului, atunci po]i s` m`
omori ast`zi, [i eu \nc` \]i voi mul]umi
pentru aceasta, c` tu a[a de repede m-
ai pus \n st`p#nirea acelor bunuri
m`rite. Dar, va r`spunde cineva, toc-
mai de aceea suntem noi \ngriji]i de
moarte, c`ci din pricina mul]imii
p`catelor noastre, avem pu]in`
n`dejde la \mp`r`]ia cerului. Dac`
este a[a atunci \nceteaz` a te t#ngui
\mpotriva mor]ii, t#nguie[te-te mai
v#rtos asupra p`catelor tale, spre a te
curati de dansele. Groz`via mor]ii,
a[adar, nu este \ns`[i moartea, ci
nr. 215
con[tiin]a cea rea; c`ci con[tiin]a cea
bun` ridic` chiar mor]ii groaza ei. {i
a[a este [i cu orice nenorocire.
In sf#r[it, s` g#ndim ce dragoste
mare ne-a ar`tat Dumnezeu prin
aceea c` ne-a dat con[tiin]`! Fiindc` el
c#ndva are s` ne trag` la r`spundere
pentru p`catele noastre, de aceea a
pus \n inima noastr` acest judec`tor
nemituit, pentru ca el chiar aici pe
p`m#nt, s` ne judece pentru p`catele
noastre, s` ne fac` mai \n]elep]i [i s`
ne m#ntuiasc` de \nfrico[ata judecat`
viitoare. Pentru aceasta zice [i Pavel:
"De ne-am fi judecat pe noi singuri, nu
ne-am fi os#ndit" (I Cor. 11, 31). Deci,
pentru ca s` nu ne os#ndim acolo, ca s`
nu fim acolo tra[i la r`spundere, s`
intre fiecare \n con[tiin]a sa, s`
deschid` via]a sa ca pe o carte, s`
urm`reasc` cu am`nuntul toate
p`catele sale, s` spun` hot`r#rea cea
de judecat` a sufletului care le-a
s`v#r[it, s` pedepseasc` g#ndurile
sale, s` munceasc` [i s` nec`jeasc`
inima sa, iar pentru nelegiuirile sale
singur s` se supun` la pedeaps`,
os#ndindu-se pe sine, f`c#nd poc`in]`
aspr` cu lacrimi, m`rturisind p`catele
sale, postind [i dand milostenie,
s`v#r[ind \nfr#nare [i fapte de
dragoste, pentru ca noi \nc` de aicea
s` lep`d`m p`catele noastre; [i s` ne
puterm duce \n acea lume cu o vesel`
siguran]`, prin harul [i iubirea de
oameni a Domnului nostru Iisus
Hristos, c`ruia \mpreun` cu Tat`l [i cu
Sf#ntul Duh se cuvine cinstea \n vecii
vecilor! Amin.
din "Omilii la Postul Mare"
pagina 7 Cuvânt spre folos
C r u c e a
Cre[tinismul e cu cruce, dar cu o
cruce care aduce bucurie.
Ce \nseamn` asta, s`-]i iei
crucea?
|nseamn` mai multe lucruri, dar
\ntre altele [i aceasta: s`-]i iei partea
de osteneal` care ]ine de dep`[irea de
tine \nsu]i, care ]ine de \mplinirea
poruncilor lui Dumnezeu.
S` [ti]i \ns` c` omul care ajunge
s`-i devin` normale virtu]ile nu patimi-
le, acela nu mai are probleme, nu mai
are lupt` cu el \nsu[i, are odihn`.
Pe la noi, la m`n`stire, au tre-
cut ni[te c`lug`ri francezi catolici
care au devenit ortodoc[i, [i c#nd au
trecut pe la noi, catolici fiind ei, un
p`rinte, Placide - poate a]i citit cartea
Nostalgia Ortodoxiei - a vorbit, era
Duminica a treia din Postul Pa[tilor,
Duminica Sfintei Cruci, [i \mi aduc
aminte clar c` a spus: "Crucea este
fa]a lui Dumnezeu \ndreptat` c`tre
oameni". Mi-a pl`cut tare mult.
Fa]a lui Dumnezeu \ndreptat` c`tre
oameni. Eu am tradus cuv#ntarea lui
pentru credincio[ii care erau \n biseric`
Foloasele si vredniciile iertarii
G#nditi-va la toate greselile de
care aveti a da socoteala - si, mai ales,
sa uitati nedreptatile sav#rsite de altii
voua, iertati pe cei care v-au jignit, ca
sa aveti dreptul ca \nsiva sa fiti iertati -
si sa c#stigati, astfel, o usurare a
necazurilor voastre.
Grecii, fara vreo mare nadejde,
nr. 215
P`rintele Teofil P`r`ian
[i chiar le-am subliniat lucrul acesta,
din partea mea, c` e foarte important
s` privim Crucea \n felul acesta, ca:
"Fa]a lui Dumnezeu \ndreptat` c`tre
oameni". De ce e fa]a lui Dumnezeu
\ndreptat` c`tre oameni? Pentru c`
Dumnezeu e iubire. |n Sf#nta Scriptur`
a Noului Testament, \n Epistola I
Soborniceasc` a Sf#ntului Evanghelist
Ioan, epistol` cu care el a \nso]it
Evanghelia, se afirm` de dou` ori c`
Dumnezeu este iubire.
Crucea este un fel de fa]` a lui
Dumnezeu \ndreptat` c`tre oameni,
pentru c` Dumnezeu este iubire, [i \n
jertf` se arat` iubirea [i \n Cruce se
arat` jertfa [i iubirea sau iubirea jertfi-
toare, deci iubirea lui Dumnezeu.
Crucea este fa]a lui Dumnezeu
\ndreptat` c`tre oameni, dar nu-i
numai at#t, este [i |nvierea Domnului
nostru Iisus Hristos, adic` biruin]a
prin |nviere.
extras din
Veni]i de lua]i bucurie. O sintez` a g\ndirii
P`rintelui Teofil \n 1270 de capete, Editura
Teognost, Cluj-Napoca, 2007
Sf#ntul Ioan Gur` de Aur
dadura adesea, cu privire la acestea,
dovezi de \ntelepciune. Si voi, care tre-
buie p#na la urma, sa parasiti lumea
aceasta, cu at#t de marete nadejdi, nu
veti face-o - sau stati la cumpana?
Ceea ce se rezolva de la sine, nu
va arogati si respectati astfel
legea dumnezeiasca - si, mai degraba,
nr. 215 Cuvânt spre folos pagina 8
lasati sa vi se stinga patima fara raspla- la masa jertfei dec#t dupa ce s-a
ta pentru voi, \n loc de a merita o ras- \mpacat cu acela.
plata? Dar acesta nu-i temei ca sa astep-
Daca lucrarea vremii va sterge tati sa vina el, caci de faceti asa, ati
ranchiuna, de aici nu puteti trage nici pierdut tot. Numai daca iesiti sa-l
un folos. Veti zice ca aducerea aminte a \nt#mpinati, Dumnezeu va pune \nainte
jignirii va \nflacareaza m#nia? Aduceti- o rasplata nespusa.
va aminte de tot binele pe care cel ce v- Daca va \mpacati cu cel ce v-a jig-
a jignit a putut sa-l sav#rseasca fata de nit numai fiindca el vine spre voi, nu
voi, cum si de tot raul pe care l-ati facut porunca dumnezeiasca este aceea care
altora. a statornicit din nou prietenia, ci numai
V-a vorbit de rau, v-a acoperit de gestul celuilalt. Asa ca veti ram#ne fara
rusine? Aduceti-va aminte de ceea ce si cununa - iar premiul alergarii se duce la
voi ati zis de altii. Asa ca, va \ntreb, cum el.
veti capata iertare, c#nd voi n-o dati
altora? N-ati zis nimic de rau? Dar ati Extras din
auzit de at#tea ori multime de b#rfe si Cuvinte alese, Editura Reintregirea,
le-ati primit, si aceasta este, desigur, o Alba-Iulia, 2002
vinovatie.
Vreti sa stiti ce mare bine este
uitarea jignirilor si ce placut este aceas-
ta Domnului, mai presus de toate? El
pedepseste chiar pe acei care se bucura
de dreapta pedeapsa. Asadar, nu se
cade sa calcam \n picioare nici pe cei
pedepsiti de Dumnezeu si nici pe cei
care ne-au jignit!…
Se arata aici duhul milei, ceea ce
place lui Dumnezeu mai mult ca orice.
Nimic nu hraneste mai bine mila, ca
iertarea jignirilor.
Celui ce a jignit, de asemenea
Dumnezeu i-a aratat ce are de facut. I-
a poruncit sa caute de \ndata pe cel pe
care l-a jignit, sa paraseasca chiar
altarul ca sa-l afle si sa nu se re\ntoarca

CUV@NT SPRE FOLOS Tel. 021.314.77.89; Fax: 031.811.53.75;

s`pt`m#nal al Parohiei Sf#ntul Gheorghe Vechi
ISSN: 1843 - 8822
RO-030148, Calea Mo[ilor nr. 36,
sector 3, Bucure[ti
e-mail: cuvant@sfantulgheorghe.ro
Mobil: 0726.325.888
Cod fiscal nr. 12102616,
Cod IBAN: RO93 BACX 0000 0030 0191 4000,
Unicredit }iriac Bank, Sucursala Lipscani
web: www.sfantulgheorghe.ro