Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cand se emite opinia defavorabila in auditul statutar?/ . Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.
Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile se refera la neregularitatile si inexactitatile constatate de auditorul
financiar in legatura cu aplicarea principiilor si regulilor contabile de catre cei responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor anuale.
Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele normative, regulile si principiile contabile, dispozitiile statutului si
hotararile AGA. Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu realitate: erori de calcul, inexactitati in
prezentarea conturilor, inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri.
Se poate prezenta astfel: Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiar
Aceasta practica, nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza
unui amortisment linear si a unei cote depentru cladiri sipentur utilaje, trebuiau sa se ridice la suma de pentru exercitiul incheiat la 31 decembrie
In consecinta, amortismentele cumulate trebuia sa se ridice lamii lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate, lamii lei.
Dupa parerea noastra, din cauza incidetei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatie financiare a
societatii la 31 decembrie., contului de proft si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si nu sunt conforma cu prevedrile legale si statutare.
1.1 Care sunt tipurile de opinie n auditul statutar.
Intr-omisiune de audit de baza exista doua forme de exprimare aopiniei asupra situatiilorfinanciare,careauaceeasi valoare:dauoimagine fidela sau... prezinta inmod sincerintoate aspectele lorsemnificative...
Exista patrutipuride opinie:
-opinia fara rezerve (curata);
-opinia curezerve (opinie calificata); -opinia defavorabila;
-imposibilitatea de a exprima oopinie.
Oderivata aopinieifara rezerve oconstituie opinia fara rezerve,darcuunparagrafde observatii;se emite atuncicandauditorulare unele constataricarenusunt de natura de a-imodifica opinia,darcare se considera
caretrebuie aduse la cunostinta utilizatorilor situatiilorfinanciare.Defiecare data candauditorulemite unraport,altuldecatunraportfararezerva,eltrebuie sa includa inraportulsauodescriere clara a tuturor
motivelorcare justifica decizia sa si,de fiecara data candpoate,sa cifreze (sa estimeze)incidenta posibila asupra situatiilorfinanciare.Aceste informatiitrebuie sa fie date de preferinta intr-unparagrafdistinct care sa il
preceada pe celcarecuprinde exprimarea opinieisauimposibilitatea de a exprima oopinie,sipot, de asemenea,sa faca trimitere la onota anexata maiaprofundata.
2.
Cand se emite opinia fara rezerve intr-un raport de audit statutar?/ Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.
Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul contata ca situatiile financiare dau o imagien fidela pozitiei financiare si rezultatele obtinute sun in acord cu
referintele contabile si conform prevederilor contabile atunci auditorul va include in raportul de audit un paragraf al opinie intitulat :opinia fara rezerve.
Exemplu : In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa apozitie si situatie financiare a societatii la data de 31 decembrie, precum si
asupra performantei financiare si a fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in conformitate cu normele internationale de
contabilitate.
2.1 Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de prezentare.
n unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugand un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct
privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata in anexa. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de
preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva.
Acest tip de opinie se formuleaza atunci cand apar elemente care insa nu afecteaza opinia auditorului; paragraful de observatii se situeaza, de regula, dupa
paragraful de opinie.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea: Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiil;or financiare, noi atragem atentia
asupra notei X din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea
redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua
actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, in prezent, sa fie determinatsi, in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru
acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte.
2.2 Paragraful opiniei: tipuri de opinie.
ntr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare care au aceeasi valoare: dau o imagine fidela sau
prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative.
Exizta 4 tipuri de opinie: opinia fara rezerve; opinia cu rezerve; opinia defavorabila; imposibilitatea de a exprima o opinie.
2.3 Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve.
Motive: cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau liseste ceva; cand auditorul apreciaza ca estimarile facute
de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor; cand nu
obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei incertitudini.
Exemplu: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de
natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit. In opinia noastra, cu exceptia incidentei
ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie
financiare a societatii la 31 decembrie, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si
statutare.
3.
Care sunt cele 7 elemente de baza ale unui raport de audit statutar?
Raportul de audit este standardizat ( ISA 700-799) si are 7 elemente de baza:
titlul: raportul auditorului independent, pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane.
destinatarul: Consiliul de Administratie sau Consiliul de Supraveghere. Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in
functie de circumstantele care caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit, raportul se adreseaza fie actionarilor, fie consiliului de
administratie al unitatii ale carei situatii financiare au fost auditate.
paragraful introductiv: identificarea responsabilitatilor conducerii si auditorului ( responsabilitatea asupra intocmirii situatiilor financiare revine
conducerii; responsabilitatea auditorului este aceea de a exprima o opinie asupra acelor situatii financiare) si identificarea situatiilor financiare auditate, data
si perioada la care se refera.
paragraful privind intinderea misiunii de audit: normele de audit aplicabile, o garantie ca in situatiile financiare nu sunt erori semnificative, o
declaratie ca in audit au fost puse in lucru cele mai potrivite tehnici si proceduri si o mentiune ca auditul se bazeaza pe sondaje, faptul ca auditul a fost
planificat astfel incat sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative.
paragraful opiniei:
Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si
rezultatelor obtinute (sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative), in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca ele sunt
conforme prevederilor legale.
4.
Care sunt criteriile de calitate in aprecierea imaginii fidele a situatiilor financiare?(pagina 70 din carte)
5.
Care sunt etapele metodologice pentru realizarea unei misiuni de audit statutar?
Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in trei faze si
zece etape care, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel:
Faza I: 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; 2. Orientarea si planificarea auditului.
Faza II: 3. Evaluarea controlului intern al entitatii; 4. Controlul conturilor; 5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare.
Faza III: 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului; 7.Utilizarea lucrarilor altor specialisti; 8. Alte lucrari necasare inchiderii; 9.Raportarea;
10. Documentarea lucrarilor ( memoria misiunii).
6.
Care sunt formele de exprimare a opiniei in legatura cu imaginea fidela?
Obiectivul auditrii situaiilor financiare este s permit auditorului s exprime o opinie conform creia situaiile financiare au fost stabilite, sub toate aspectele lor semnificative,
n conformitate cu un sistem contabil de referin identificat.
Pentru a exprima aceast opinie, auditorul va folosi una dintre urmtoarele dou formule, care sunt echivalente: dau o imagine fidel"; prezint n mod sincer, n toate aspectele
lor semnificative".
7.
Care sunt normele de referinta in autitul statutar?
In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme d eaudit.
Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public,
autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare.
Normele contabile cuprind: standarde internationale de raportare financiara (IAS/IFRS); standarde sau norme contabile nationale ( OMFP 3055/2009, OMFP
1917/2005 etc); alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.
Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot
fi: Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire
(ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe ( ISRS).; Norme nationale
emise de un organism professional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu.
Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit insa si auditorului sa
defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.
Normele de audit se clasifica in 3 categorii, acoperind intreaga activitate a audditorului: norme profesionale de lucru; norme de raportare; norme generale de
comportament.
7.1 Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare?
n auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit.
8.
Ce este pragul de semnificatie in auditul statutar si cum se determina?
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta
regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii. Este nivelul
de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; jusitificarea deciziilor referitoare la
opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina
erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului,
in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie: existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale.
9.
Ce intelegeti prin independenta auditorului?
Componentele independenei sunt: Independena de spirit (a raionamentului profesional) caracterizat prin starea de spirit care nlesnete obinerea
unei opinii neafectate de influene care pot compromite raionamentul profesional, permind profesionistului contabil s acioneze cu integritate,
obiectivitate i pruden profesional; Independena n aparen (comportamental) caracterizat prin evitarea faptelor i circumstanelor care pot fi att
de semnificative nct o ter persoan, logic i informat (deinnd toate informaiile relevante i aplicnd toate msurile de prevedere necesare), ar
putea ajunge la concluzia c integritatea, obiectivitatea i prudena profesional ale cabinetului/societii sau grupului sau ale unui membru al acestora au fost
compromise. Prin independen nu trebuie s se neleag c o persoan care exercit un raionament profesional trebuie s fie izolat de relaiile sale
economice, financiare sau de alt natur, ci doar c importana acestor relaii trebuie evaluat i din punctul unei tere persoane, rezonabil i informat,
care, avnd toate informaiile relevante, ar putea trage concluzia n mod firesc c sunt inacceptabile.
10. Ce sunt conturile semnificative in audit.
Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta o parte importanta din situatiile financiare sau cele care prin natura lor ar putea
reprezenta o parte importanta din acestea si care pot ascunde erori sau inexactitati semnificative a caror importanta relativa e direct legata de
regularitatea contabilitatii, influentand semnificativ aceste situatii financiare. Identificarea conturilor semnificative se sprijina in mod esential pe examenul
analitic, un ansamblu de tehnici care consta in: efectuarea de comparatii intre datele din conturi cu cele trecute si ulterioare; analiza fluctuatiilor si tendintelor;
studiul si analiza elementelor neobisnuite.
Unele conturi care sunt la prima vedere nesemnificative, pot ascunde o mare probabilitate de erori ca, de exemplu: conturi cu solduri mici dar care tranziteaza
sume importante; conturi puternic afectate de aprecieri (provizioane); conturi care presupun tehnici contabile complexe; conturi cu anomalii aparente
(solduri creditoare la casa,de exemplu); conturi care prin natura sunt purtatoare de riscuri (conturide regularizare).
11. Ce sunt domeniile, sistemele si conturile semnificative in audit?/ Ce sunt sistemele si domeniile semnificative in audit.
Este semnificativ orice element ( grup de elemente) care este susceptibil s aaiba o influenta asupra situatiilor financiare si a utilizatorilor acestora ( actionari,
creditori, investitori).
Domeniile semnificative pot fi clasate in sisteme semnificative si conturi semnificative.
Prin sistem semnificativ, de regula, se intelege orice sistem existent in entitate care asigura inregistrarea si transcrierea operatiilor repetitive, cand valoarea
cumulate a acestora este ea insasi semnificativa in raport cu situatiile financiare. Sistemele semnificative commune tuturor intreprinderilor sunt cele
privind: cumparari-furnizori, vanzari-clienti, plati personal, trezorerie, productie-stocuri.
Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta o parte importanta din situatiile financiare sau cele care prin natural or ar putea
reprezenta o parte importanta din acestea si care pot ascunde erori ori inexactitati semnificative a caror importanta relative e direct legata de
regularitatea contabilitatii, influentand semnificativ aceste situatii financiare.
12. Ce sunt elementele probante si care sunt principalele tehnici pentru obtinerea acestora?(pagina 154 carte)
Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la
concluzii pe acare acesta isi fondeaza opinia. Aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor
financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.
Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua condtii de calitate pentru a putea sta la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste.
Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. Elementele probante sunt
obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedura sunt
testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemeleor contabile si de control intern.
Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului in contabilitatea entitatii si constau in proceduri de obtinere a elementelor probante
prin care sunt detectate anomalii semnificative in situatiile financiare. Ele sunt de doua tipuri: contoalele privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor;
proceduri analitice care constau in analiza tendintelor si ratiourilor semnificative, examenul variatilor si examenul de coerenta cu alte informatii.
12.1 Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere.
Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit (audit evidence sau elments probants) reprezinta
informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza opinia; aceste informatii constau in documente justificative si
documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.
Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive.
Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemelor contabile si de
control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului in contabilitatea intreprinderii si constau in proceduri care urmaresc obtinerea elementelor proban
semnificative in situatiile financiare; ele sunt de doua tipuri: controale privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor; proceduri analitice care
constau in analiza tendintelor si ratiourilor (rapoartelor) semnificative, examenul variatiilor si examene de coerenta cu alte informatii.
n functie de credibilitatea informatiilor obtinute in etapele precedente, auditorul stabileste programele de control a conturilor pe baza carora sa poata
obtine elementele probante necesare fundamentarii opiniei sale.
Aceasta etapa a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivata asupra conturilor anuale,
ceea ce presupune asigurarea respectarii regulilor legale si regulamentare de catre intreprindere si anume: regulile de prezentare si de evaluare stipulate in
normele legale si in cele profesionale; reguli de prudenta; regulile referitoare la inventarieri; reguli de tinere a registrelor si a contabilitatii; existenta activelor
si faptul ca acestea apartin intreprinderii; pasivele patrimoniale, veniturile si cheltuielile privesc intreprinderea in cauza.
Elementele probante trebuie sa indeplinesca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie
juste (adecvate).
Caracterul suficient se stabileste in raport cu numarul de elemente probante colectate; caracterul just se apreciaza in raport cu gradul de adecvare, cu
pertinenta, fiabilitatea lor. n mod normal, auditorul considera necesar sa se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele insele, dar care
contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori sa fie determinat sa caute elemente probante de sursa sau natura diferita pentru a corobora o
aceeasi afirmatie.
Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. n general, auditorul nu examineaza
totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-si forma opinia, in masura in care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de
operatii sau un control intern, aplicand tehnici de sondaj bazate pe rationament profesional sau esantion statistic.
Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: -Importanta riscului de inexactitate; acest risc poate depind
natura elementelor in cauza; adecvarea controlului intern; natura activitatilor realizate; existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influenta neobisnuita
asupra conducerii intreprinderii; situatia financiara a intreprinderii. - Importanta relativa a elementului avut in vedere, tinand seama de ansamblul
informatiilor bilantului contabil. - Experienta capatata in cursul unor auditari anterioare. - Concluziile procedurilor de audit, in special descoperirea eventuala a
unor fraude sau erori. - Tipul de informatie disponibila.
n cazul obtinerii de elemente probante pornind de la testele de procedura, aspectele sistemelor contabile si de control intern asupra carora auditorul va
strange elemente probante se refera la: conceperea sistemelor contabile si de control intern; sunt aceste sisteme concepute de o maniera care sa previna sau
sa detecteze si corecteze anomalii semnificative?; functionarea sistemelor contabile si de control intern; aceste sisteme au functionat de o maniera
satisfacatoare pe toata perioada? n colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate, auditorul se asigura de posibilitatea obtinerii
unor afirmatii in materie: de existenta: controlul intern exista?; de eficacitate: controlul intern functioneaza eficace?; de permanenta: controlul a functionat
eficace pe toata perioada in cursul careia auditorul intelege sa se sprijine pe el?; n cazul obtinerii de elemente probante pornind de la controalele
substantive, auditorul trebuie sa determine daca elementele rezultate din aceste controale precum si din testele de procedura sunt suficiente si adecvate
pentru a stabili daca la elaborarea situatiilor financiare de catre conducerea intreprinderii au fost intrunite criteriile urmatoare: de existenta: un element al
activului sau pasivului exista la un moment dat; de drepturi si obligatii: un element de activ este un drept al intreprinderii iar un element de pasiv este o
obligatie pentru intreprinderea data, la un moment dat; de apartenenta (de realitate) tranzactiile sau evenimentele se refera la intreprinderea data si
s-au produs in cursul perioadei respective; de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost inregistrate si toate faptele
importante au fost mentionate; de evaluare: inregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a facut la valoarea lor de inventar; de masurare: o
operatie sau un eveniment este inregistrata la valoarea sa de tranzactionare si un venit sau o cheltuiala apartin perioadei; de prezentare si publicitate:
o informatie este prezentata, clasata si descrisa conform referentialului contabil aplicabil.
Obtinerea de elemente probante privind o informatie data, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de elemente probante pentru o alta
afirmatie, de exemplu, evaluarea lor.
Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci cand elementele probante adunate, de origine si de natura diferite, sunt concordante.
n acest caz, auditorul poate obtine un grad de certitudine global superior celui pe care il obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers,
atunci cand elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante intre ele, poate fi necesara folosirea unor proceduri suplimentare in scopul
rezolvarii contradictiei.
Trebuie sa existe un raport rezonabil intre costul pentru obtinerea unor elemente probante si utilitatea informatiei obtinute. Cu toate acestea, dificultatile si
costurile suportate pentru a controla un element deosebit nu pot justifica valabil, prin ele insele, omisiunea unei proceduri.
Atunci cand auditorul are dubii legitime cu privire la o informatie care prezinta o importanta semnificativa, el trebuie sa se straduiasca sa obtina elemente
probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Daca nu este in masura sa obtina aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie sa formuleze o opinie
fara rezerva.
13. Continutul paragrafului de opinie din raportul de audit statutar.
Raportul de audit trebuie s prezinte clar opinia auditorului asupra faptului dac situaiile financiare dau o imagine fidel poziiei, situaiei financiare i rezultatelor obinute
(sau prezint n mod sincer n toate aspectele lor semnificative) n acord cu referinele contabile i, dac este cazul, dac ele sunt conforme prevederilor legale.
Termenii utilizai pentru exprimarea opiniei auditorului sunt dau o imagine fidel" sau prezint n mod sincer n toate aspectele lor semnificative". Aceste dou formulri
semnific, ntre altele, c auditorul nu ia n considerare dect elementele semnificative privind situaiile financiare.
In afara opiniei referitoare la imaginea fidela, poate fi necesara includerea in Raportul auditorului a unei opinii asupra faptului de a sti daca aceste
situatii financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau statutare.
Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea
exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila.
Opinia fr rezerve (curat): n opinia noastr, situaiile financiare ofer o imagine fidel i just (sau prezint corect din toate punctele de vedere semnificative) a poziiei i
situaiei financiare a societii la data de 31 decembrie 200X, precum i asupra performanei financiare i a fluxurilor de trezorerie pentru exerciiul ncheiat la aceast
dat, n conformitate cu normele internaionale (sau naionale) de contabilitate".
Opinia fr rezerve, dar cu un paragraf de observaii: Acest tip de opinie se formuleaz atunci cnd apar elemente care ns nu afecteaz opinia auditorului; paragraful de
observaii se situeaz, de regul, dup paragraful de opinie. Fr s exprimm o rezerv asupra situaiilor financiare, noi atragem atenia asupra notei X" din anex. Societatea face
obiectul unui proces n care este acuzat de infraciune n utilizarea brevetelor i n care i se pretinde vrsarea redevenelor i daunelor de interese; societatea a angajat o
contraaciune, iar audierile preliminare, ct i procedurile juridico-administrative ale celor dou aciuni sunt n curs. Rezultatul final al acestei situaii nu poate, n prezent, s fie determinat
i, n consecin, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea s rezulte".
Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve.
Motive: -cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau lipseste ceva; -cand auditorul apreciaza ca
estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor;
-cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei incertitudini.
Exemplu: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de
natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit.
In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare
dau o imagine fidela pozitiei si situatie financiare a societatii la 31 decembrie, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si
sunt conforme cu prevederile legale si statutare.: Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare: Imposibilitatea exprimarii unei opinii
poate fi data de doua categorii de limite: unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative
sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor; altele sunt impuse de conducerea
intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern.
Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua limitarii intinderii lucrarilor
noastre, impuse de catre directiune. Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.
14. Cum explicati rolul si obiectul auditului statutar.
O misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de catre auditor a unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite in
toate aspectele lor semnificative, conform unei referinte contabile identificate. Pentru a exprima aceasta opinie, auditorul va folosi formula dau o imagine
fidela sau prezinta in mod sincer, in toate aspectele lor semnificative care sunt expresii echivalente.
Opinia auditorului intareste credibilitatea situatiilor financiare furnizand o asigurare ridicata, dar nu absoluta.
Auditorul statutar are rolul de ultim aprtor al interesului publicului, consumatorilor i utilizatorilor informaiilor cuprinse n situaiile financiare ale unei entiti.
15. Definiti auditul in general si identificati elementele fundamentale ale definitiei .
Definitie: Auditul in general reprezinta examinarea profesionala a unei informatii efectuata de un specialist competent si independent in vederea emiterii unei
opinii motivate prin raportarea la un criteriu de calitate care poate fi un standard, norma sau reglementare.
Elemente principale: examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; obiectul examinarii il constituie o informatie; examinarea
se efectueaza de un specialist competent si independent; scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motvate; examinarea trebuie sa se faca nu
oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate.
16. Definiti auditul statutar si identificati elementele fundamentale ale definitiei.
Definitie: Auditul statutar reprezinta examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare in
ansamblul lor in vederea emiterii unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare, deci patrimoniul, a situatiei
financiare (starea de sanatate) si a performantelor financiare inregistrate de entitate prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit.
Elemente principale: examinarea situatiilor financiare trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; obiectul examinarii il constituie situatiile financiare in
Ansamblu; examinarea se efectueaza de un profesionist contabil competent si independent; scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate in
legatura cu imaginea fidela; examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse in standardele nationale si
internationale de audit.
17. Definiti conceptul de imagine fidela in audit./ Explicati conceptul de imagine fidela in audit/ auditul statutar./Conceptual de
imagine fidela in audit.
Imaginea fidela in auditul statutar este strans legata de 2 calitati ale contabilitatii: regularitatea si sinceritatea. Regularitatea presupune preluarea in
politicile contabile proprii a principiilor si regulilor prevazute in referentialul contabil adoptat. Sinceritatea presupune aplicarea cu buna credinta a principiilor
si regulilor prevazute de referentialul contabil adoptat.
Situatiile financiare sunt fidele daca indeplinesc 6 criterii de calitate: criteriul exhaustivitatii: presupune ca toate tranzactiile si operatiile privesc
intreprinderea si au fost inregistrate in contabilitate,; criteriul realitatii: presupune ca tranzactiile si operatiile sunt reale si nu fictive si pot fi sustinute cu
inscrisuri sincer intocmite,; criteriul perioadei corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile se refera la perioadele corespunzatoare, cu respectarea
principiului independentei exercitiilor,; criteriul evaluarii corecte: presupune ca activele, datoriile, veniturile, cheltuielile, tranzactiile si operatiile sunt
aritmetic exacte si au fost determinate cu respectarea regulilor de evaluare prevazute in referentialul contabil adoptat.; criteriul imputarii corecte:
presupune ca tranzactiile si operatiile au fost inregistrate in conturile corespunzatoare, cu respectarea regulilor de recunoastere; criteriul preluarii corecte
din analitic in sintetic, din conturi in balante si din balante in situatiile financiare, pe componentele prevazute in referentialul contabil.
18. Definiti si explicati pragul de semnificatie in audit./ Definiti pragul de semnificatie in audit si ce rol are
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta
regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii. Este nivelul
de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; jusitificarea deciziilor referitoare la
opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina
erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului,
in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie: existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale.
19. Elementele fundamentale ale definitiei auditului statutar./ Caracteristicile fundamentale ale auditului statutar
Auditul statutar are 3 caracteristici fundamentale: caracter legal ( este singurul tip de audit reglementat de standarde, Directiva 2006/43); independenta
absoluta a auditorului; autonomia organismului din care face parte auditorul.
19.1 Categoriile de riscuri in auditul statutar
Intr-o intreprindere, auditorul se confrunta, de regula, cu urmatoarele categorii de riscuri: a) Riscuri generale, specifice intreprinderii-sunt riscuri de
natura sa influenteze ansamblul operatiilor intreprinderii ( activitatea intreprinderii si sectorul din care face parte, organizarea si structura
intreprinderii, politicile generale ale intreprinderii, perspectivele de dezvoltare, organizarea administrative si contabila, politicile contabile ale
intreprinderii); b) Riscuri legate de natura operatiilor tratate: date repetitive, date punctuale, date exceptionale.; c) Riscuri legate de conceptia si functionarea
sistemelor.; c) Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului: alegerea de catre auditor a procedurilor, a intinderii si datei interventiilor antreneaza in mod
obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie sa-l diminueze tot mai mult. Riscul de audit consta in faptul ca erori semnificative exista
in situatiile financiare si ca auditorul, nedescoperindu-le, formuleaza o opinie eronata. El trebuie insa sa conceapa programul de lucru astfel incat sa obtina
o asigurare rezonabila ca nu exista riscuri semnificative in situatiile financiare si sa limiteze astfel riscul de aaudit la un nivel minim acceptabil.
Riscul de audit se divide in 3 componente: - riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori
semnificative, isolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insufficient.
- riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de cont
sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita , nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate.
- riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o
categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni.
20. Explicati relatia dintre auditul financiar si auditul statutar.
Prin audit statutar se nelege examinarea efectuat de un profesionist contabil competent i independent asupra situaiilor financiare ale unei entiti n
vederea exprimrii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare i complete a poziiei i situaiei financiare precum i a rezultatelor (performanelor)
obinute de acesta.
Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaz i certific n totalitatea lor situaiile financiare, potrivit
normelor de audit, inclusiv activiti i operaii specifice intreprinderii auditate, n virtutea unor dispoziii legale (legea contabilitii, legea societilor
comerciale, legea pieelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acionari, asociai).
20.1 Definiti auditul financiar
Definitie: Auditul financiar reprezinta orice interventie in contabilitatea unei entitati cu caracter de control, inspectie, revizie, studiu sau cercetare, efectuata
de un profesionist contabil competent si independent daca toate celelalte elemente fundamentale ale definitiei auditului in general sunt indeplinite.
Elemente principale: examinarea unei informatii financiar contabile trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; obiectul examinarii il constituie orice
informatie financiar-contabila; examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent care este in acest caz un profesionist contabil; scopul
examinarii il constituie emiterea unei opinii motvate; examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un
standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate.
21. Faze si etape metodologice ale auditului statutar./ Fazele si etapele unei misiuni de audit statutar.
Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in trei faze si
zece etape care, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel:
Faza I: 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; 2. Orientarea si planificarea auditului.
Faza II: 3. Evaluarea controlului intern al entitatii; 4. Controlul conturilor; 5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare.
Faza III: 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului; 7.Utilizarea lucrarilor altor specialisti; 8. Alte lucrari necasare inchiderii; 9.Raportarea;
10. Documentarea lucrarilor ( memoria misiunii).
21.1 Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern?
Etapele de realizare a unei misiuni de audit intern sunt: 1. Etapa de pregatire; 2. Etapa de realizare propriu-zisa; 3. Etapa de incheiere ( evaluare si raportare)
21.2 Prezentati o clasificare a misiunilor de audit intern.
Misiunea de audit intern (MAI) poate imbraca, dupa caz, urmatoarele forme:
1.
dupa sfera de cuprindere materiala: -MAl globala: se refera la ansamblul unei activitati, actiuni sau operatiuni; -MAI partiala: se refera doar la o
parte (aspect, segment etc.) dintr-o activitate, actiune sau operatiune;
2.
dupa sfera de cuprindere teritoriala: -MAI simpla: obiectul auditat sau obiectivul misiunii de audit intern sunt limitate la teritoriul administrativ in
care structura de audit intern are competenta teritoriala; -MAI mixta: obiectul auditat sau obiectivul misiunii de audit intern se extind asupra unor
teritorii administrative care depasesc competenta teritoriala a structurii de audit intern respective;
3.
dupa orizontul de timp in care se desfasoara: -MAI subanuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp mai mica de un an
calendaristic; -MAI anuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp de un an calendaristic; -MAI multianuala: calendarul misiunii de
audit intern cuprinde o perioada de timp mai mare de un an calendaristic;
4.
dupa orizontul de timp supus auditarii: MAI statica (fenomenala): orizontul de timp supus auditarii permite doar o diagnosticare spot a obiectului
auditat; MAI dinamica (procesuala): orizontul de timp supus auditarii permite o evaluare a desfasurarii relevante a obiectului auditat;
5.
dupa periodicitatea auditarii aceluiasi obiect: MAI ciclica: misiunea de audit intern se reia asupra aceluiasi obiect auditat la anumite intervale, cu
o frecventa stabila; MAI aleatoare: misiunea de audit intern nu urmareste realizarea unei anumite periodicitati de auditare a aceluiasi obiect al auditului;
6.
dupa gradul de cuprindere a obiectelor auditate de acelasi fel: -MAI exhaustiva: cuprinde toate obiectele de acelasi fel, in legatura cu care se
auditeaza o anumita activitate, operatiune sau actiune; MAI selectiva: cuprinde un esantion din obiectele de acelasi fel la care se auditeaza o anumita
activitate, operatiune sau actiune;
7. dupa stadiul obiectului auditat:-MAI ex post: obiectul auditat si-a incheiat activitatea, operatiunea sau actiunea care constituie obiectivul misiunii;
-MAI concomitent: activitatea, operatiunea sau actiunea care constituie obiectivul misiunii din cadrul obiectului auditat sunt in curs;
8. dupa gradul de complexitate al misiunii: - MAI omogena; misiunea de audit intern cuprinde o singura pista de audit intern; -MAI eterogena: misiunea de
audit intern cuprinde mai multe piste de audit intern;
21.3 Care sunt cele patru categorii de audit intern in functie de natura? 1. auditul de conformitate/regularitate; 2. auditul de eficacitate;
3. auditul de management; 4. auditul strategic
22. Identificarea responsabilitatilor intr-un raport de audit.
Responsabilitatea entitatatii pentru situatiile financiare si angajamentele care si le asuma prin semnarare scrisorii de angajament.
Responsabilitatile auditorului sunt de trei naturi: responsabilitatea de baza; pentru opinia sa in legatura cu situatiile financiare auditate; responsabilitati
secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesita tehnici si
proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de baza; nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca, de exemplu,
raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele contabile au fost tinute corect si la zi); responsabilitati aditionale care au urmatoarele
caracteristicii: rezulta din texte de legi si alte reglementari, pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de baza;
presupun exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face separat sau poate fi integrata in raportul de audit (in cuprins
sau in anexe la acesta). De exemplu, conformitatea cu unele reglementari specifice (piata de capital, banci, asigurari etc.) sau raportul asupra controlului
intern.
Responsabilitatile auditorului sunt de 3 naturi: -responsabilitatea de baza, pt. opinia sa in legatura cu situaiile financiare auditate. Acest paragraf cuprinde referenialul
de audit utilizat, respectiv Standardele Internaionale de Audit sau norme i practici naionale, precum i descrierea lucrrilor efectuate de ctre auditor. -responsabilitati
secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesita tehnici si proceduri
diferite fata de cele folosite pentru misiunea de audit de baza, nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca de exemplu raspunsul la obligatia
legala de verificare daca registrele contabile au fost tinute corect si la zi).
-responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; pot fi abordate tehnici si
proceduri care nu sunt obligatorii pt. misiunea de audit de baza, presupune exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii, raportarea se poate face separata sau
poate fi integrata in raportul de audit. Exemplu: conformitatea cu enele reglementari specifice (piata de capital) sau raportul asupra controlului intern.
33. Prezentati 8 diligente pentru controlul stocurilor./ Prezentati 10 proceduri (diligente) folosite in auditarea stocurilor la o
intreprindere industriala.
1
Identificai diferitele categorii de stocuri n funcie de activitatea ntreprinderii: mrfuri, materii prime, n curs de fabricaie, produse finite.
Asigurai-v c societatea a respectat distincia ce trebuie fcut ntre stocuri i imobilizri pe de o parte, i ntre stocuri i cheltuielile constatate n avans, pe
de alt parte.
2
Identificai cazurile de stocuri existente fizic n ntreprindere dar care nu i aparin.
3
Analizai unitile de msur reinute de ntreprindere pentru inventariere: greutate, cantitate, lungime, etc.; dac acestea sunt conforme naturii
fizice a produciei n stoc
4
Analizai derularea practic a msurrii efectuate la inventarul fizic sub aspectele urmtoare: componena echipei de numrare, msurare;
exhaustivitate; toate produsele n stoc au fcut obiectul numrrii, msurrii?; cum sunt identificate articolele deja msurate (numrate); exist o procedur
de msurare (numrare) dubl?; calitatea instrumentelor folosite pentru msurare, numrare; persoanele implicate n inventariere au cunotine suficiente
despre produsele n stoc? Exist riscul confundrii?
5
Analizai procedurile de colectare a listelor de inventariere; procedura folosit asigur prevenirea riscului ca anumite liste de inventariere s nu fie
centralizate?
6
Dac ntreprinderea utilizeaz metoda inventarului permanent, obinei stocul teoretic (scriptic) existent la finele exerciiului, pentru stocurile
cu valori mai importante i comparai-l cu cel obinut prin inventariere fizic.
7
Dac ntreprinderea utilizeaz metoda inventarului intermitent comparaia se face ntre stocul obinut la inventarul fizic i cel obinut pe baza
stocului de la inventarul fizic de la nchiderea exerciiului precedent i a rulajelor de intrri i ieiri din cursul exerciiului auditat .
(Si + I E = Sf).
8
n cursul vizitei la locurile de depozitare, identificai stocurile depreciate sau fr micare.
9
Concluzionai n legtur cu calitatea inventarului fizic al stocurilor
10 Asigurai-v c stocurile care sunt pe teren dar nu aparin ntreprinderii nu au fost cuprinse n soldul de la sfritul exerciiului, iar cele care se afl
la teri au fost cuprinse
11 Elaborai un tablou al evoluiei provizioanelor pentru deprecierea stocurilor de la un exerciiu la altul.
34 Prezentati elementele fundamentale ale definitiei auditului financiar
Semnificaia auditului financiar: dac este vorba de audit financiar care conduce la certificarea situaiilor financiare, fr nici o ndoial este vorba de o
parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar. Denumirea simpl de audit financiar poate fi folosit pentru a desemna numeroase alte misiuni ca,
de exemplu: auditul financiar al procedurilor informatizate de inere a contabilitii; auditul financiar al operaiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea
regulamentar a acestora n situaiile financiare; auditul financiar al contabilizrii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislaiei sociale; auditul
financiar asupra situaiei fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clieni pentru a verifica dac evaluarea creanelor ndoielnice s-a fcut de o manier
prudent etc. Altfel spus, orice analiz, orice control, orice verificare i orice studiu asupra unei seciuni sau a unei pri din contabilitate sau din
situaiile financiare ale unei entiti poate fi calificat ca audit financiar.
Definitie: Auditul financiar reprezinta orice interventie in contabilitatea unei entitati cu caracter de control, inspectie, revizie, studiu sau cercetare, efectuata
de un profesionist contabil competent si independent daca toate celelalte elemente fundamentale ale definitiei auditului in general sunt indeplinite.
Elemente principale: -examinarea unei informatii financiar contabile trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; -obiectul examinarii il constituie orice
informatie financiar-contabila; -examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent care este in acest caz un profesionist contabil; -scopul
examinarii il constituie emiterea unei opinii motvate; -examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un
standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate.
internationale de audit.
Elemente principale: -examinarea situatiilor financiare trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; -obiectul examinarii il constituie situatiile financiare
in ansamblu; -examinarea se efectueaza de un profesionist contabil competent si independent; -scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate in
legatura cu imaginea Fidela; -examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse in standardele nationale si
internationale de audit, care constituie criteriu de calitate.
Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de asteptarile utilizatorilor precum si de capacitatea auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi.
Publicul se asteapta ca ca auditorul statutar sa joace un rol in protejarea intereselor sale prin oferirea reasigurari referitoare la: -acuratetia declaratiilor
financiare; -continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei; -existenta unor fraude; -respectarea de catre firma a obligatiilor legale; -comportamentul
responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si de problemele sociale;
35. 1 Metodologia auditului statutar
O misiune de audit statutar, in primul an de activitate, presupune 3 faze si 10 etape de lucru.
Faza I: 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; 2. Orientarea si planificarea auditului.
Faza II: 3. Evaluarea controlului intern al entitatii; 4. Controlul conturilor; 5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare.
Faza III: 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului; 7. Utilizarea lucrarilor altor specialisti; 8. Alte lucrari necasare inchiderii; 9.
Raportarea; 10. Documentarea lucrarilor ( memoria misiunii).
1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor : cunoasterea generala a intreprinderii viitor client: identificarea riscurilor misiunii, se
realizeaza din surse externe: ORC, MF, Reviste, mass-media; examenul de independenta;examenul de competenta; examenul sumar
analitic; se elaboreaza fisa de acceptare a clientului care trebuie validata de ierarhia superioara; contractarea lucrarii: exista 2 forme
ale contractului: contract de prestari servicii de audit si scrisoare de misiune ( de angajament)
2. Orientarea si planificarea cuprinde: examenul in detaliu al situatiilor financiare ale firmei; scopul este depistarea eventualelor
riscuri;identificarea domeniilor, sistemelor si conturilor semnificative din contabilitatea firmei;
Semnificativ in audit insemneaza tot ce poate conduce la prezentari eronate in situatiile financiare si tot ce poate conduce la prejudicii
pentru firma sau pentru terti.
Domeniile semnificative sunt de regula activitatile cu caracter repetitiv ( ex.: ciclul vanzari-clienti, ciclul cumparari-furnizori,
productie-stocuri, plati de personal etc). Conturile semnificative sunt conturile care, prin natura lor, sunt purtatoare de erori ( ex.:
conturile rectificative, de regularizare, precum si conturile cu solduri mici, dar cu tranzactii importante: conturi productie, sau conturile
cu denumiri improprii sau solduri anormale- conturi de trezorerie cu solduri negative, clienti cu solduri creditoare-care pot ascunde
tranzactii nedeclarate, conturile de estimari contabile- amortizari, provizioane); determinarea pragului de semnificatie al misiunii;
Pragul de semnificatie reprezinta acea masura, acel nivel, peste care auditorul considera ca orice eroare, orice inexactitate sau orice
omisiune este de natura a influenta negativ deciziile utilizatorilor situatiilor financiare.; Rolul pragului de semnificatie: orientarea
mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.; definirea pragului de
semnificatie permite auditorului inca de la inceputul misiunii sa aprecieze cat mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina
erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate
in cadrul exercitiului, in scopul de a emite o opinie fara rezerve.; elaborarea planului de audit- cuprinde toate obiectivele de control,
precum si resursele necesare pentru realizarea acestora. Planul de audit se defalca in programe de lucru pentru fiecare membru al
echipei.
3. Evaluarea controlului intern: 2 etape: - etapa preliminara cand auditorul foloseste tehnici precum testele de conformitate, interviul,
observatia, studiul functiilor incompatibile din ntreprindere.; - evaluarea finala- auditorul trebuie sa concluzioneze daca sistemul de
control intern cuprinde toate functiile si compartimentele intreprinderii si el functioneaza, caz in care el considera ca este putin probabil
ca erori semnificative sa se strecoare in situatiile financiare. In acest caz, el revizuieste planul de audit, elaborand un plan de audit
restrans. Daca concluzioneaza ca sistemul de control intern lipseste sau prezinta lacune grave, auditorul va revizui planul de audit,
elaborand un plan de audit extins.
4. Controlul conturilor are drept scop determinarea elementelor probante, adica acele inscrisuri, fapte, pe baza carora urmeaza sa-si
fondeze opinia de audit. Pentru obtinerea elementelor probante, principalele tehnici de audit sunt: pentru auditul activelor, inspectia
fizica si observatia consta in participarea la inventariere a auditorului, iar neparticiparea la inventariere il obliga pe acesta sa emita alt
tip de opinie decat opinia curata
5.
Utilizarea lucrarilor altor specialisti: Din ratiuni de etica sau de competenta, auditorul este obligat sa recurga la lucrarile altor
specialisti ( de ex. lucrarile altor auditori, lucrarile auditorului intern, lucrarile unor experti in IT, evaluari, avocati etc)
In toate cazurile, raspunderea o poarta exclusiv auditorul.
6. Raportul de audit are un dublu rol:
instrument de comunicare a auditorului cu utilizatorii situatiilor financiare
instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate
instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditate
Raportul de audit este standardizat ( ISA 700-799) si are 7 elemente de baza:
-
titlul: raportul auditorului independent, pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane.
destinatarul: Consiliul de Administratie sau Consiliul de Supraveghere. Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului
corespunzator, in functie de circumstantele care caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit, raportul se
adreseaza fie actionarilor, fie consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii financiare au fost auditate.
paragraful introductiv: identificarea responsabilitatilor conducerii si auditorului ( responsabilitatea asupra intocmirii situatiilor
financiare revine conducerii; responsabilitatea auditorului este aceea de a exprima o opinie asupra acelor situatii financiare) si
identificarea situatiilor financiare auditate, data si perioada la care se refera.
paragraful privind intinderea misiunii de audit: normele de audit aplicabile, o garantie ca in situatiile financiare nu sunt erori
semnificative, o declaratie ca in audit au fost puse in lucru cele mai potrivite tehnici si proceduri si o mentiune ca auditul se
bazeaza pe sondaje, faptul ca auditul a fost planificat astfel incat sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta
anomalii semnificative.
paragraful opiniei:
Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei,
situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative), in accord cu referintele
contabile si, daca este cazul, daca ele sunt conforme prevederilor legale.
Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt: dau o imagine fidela sau; prezinta in mod sincer in toate aspectele lor
semnificative. Aceste doua formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind
situatiile financiare. In scopul de a-l aviza pe cititor asupra contextului in care notiunea de fidelitate este exprimata, opinia auditorului
va preciza referinta in raport cu care situatiile financiare sunt stabilite, utilizand termini ca: in conformitate cu IAS/OMFP 3055.
Opinia in audit poate fi de 4 tipuri: opinia fara rezerve ( curata) , se emite atunci cand auditorul nu are constatari cu impact semnificativ
sau a avut astfel de constatari, dar intreprinderea a rectificat situatiile financiare. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii
se emite atunci cand auditorul are unele constatari, care desi nu au un impact semnificativ, el considera ca e bine sa fie cunoscute de
utilizatorii situatiilor financiare; Opinia cu rezerve se emite atunci cand auditorul are constatari cu impact semnificativ, intreprinderea
refuzand rectificarea situatiilor financiare, precum si atunci cand nu a participat la inventariere si nici nu s-a convins, prin metode
alternative de control, de certitudinea stocurilor inscrise in bilant; Opinia defavorabila se emite atunci cand auditorul are mai multe
constatari cu impact semnificativ, dar unele din acestea au la baza dezacorduri grave cu privire la aplicarea principiilor contabile.;
Imposibilitatea emiterii unei opinii are loc atunci cand, din diferite motive, auditorul a fost impiedicat sa puna in lucru tehnicile si
procedurile pe care le-a considerat necesare.
-
Posibile intrebari.
1. Cum explicati necesitatea unui Cod etic in audit?
5. necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei profesionistului contabil si a organismului din care face parte.
2. Care sunt principiile fundamentale ale eticii in audit inscrise in Codul etic?
Integritate, obiectivitate, competenta profesionala si prudenta, confidentialitate, profesionalism, respect fata de normele etice si profesionale.
3. Explicati principiul integritatii si obiectivitatii in audit.
Integritatea presupune ca profesionistul contabil sa fie drept si onest in toate relatiile profesionale si de afaceri.
Obiectivitate presupune ca profesionistul contabil sa fie impartial, fara prejudecati, sa nu se afle in situatii de incompatibilitate, de conflict de interese sau in alte situatii de natura a determina un
tert sa puna la indoiala obiectivitatea lui. Profesionistii contabili trebuie sa garanteze integritatea lucrarilor lor si sa ramana obiectivi in judecata si rationamentul lor, oricare ar fi natura activitatilor
lor.
Pentru aceasta, profesionistii contabili trebuie sa evite situatiile care ii expun la riscuri susceptibile de a le pune in discutie obiectivitatea sau cele care implica prejudecati. n plus, ei trebuie sa se
asigure ca personalul care efectueaza lucrari in numele lor respecta principiile de obiectivitate. De asemenea, profesionistii contabili nu trebuie sa accepte cadouri sau alte avantaje care le pot
influenta semnificativ si negativ rationamentul, judecata lor profesionala sau a colaboratorilor lor.
Dosarul permanent se organizeaza in sectiuni (parti) care usureaza clasarea documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un despartitor comportand un sumar al
continutului. inerea la zi se efectueaza pe sumar, indicand data introducerii documentului.
Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza:
PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata Generalitati;
PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata Documente privind controlul intern;
PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente;
PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata Analize permanente;
PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata Fiscal si social;
PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata Juridice;
PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata Interventii externi;
14. Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar.
Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea
lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului.
Titlul raportului trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat : Raportul auditorului independent;
Destinatarul raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de circumstantele ce caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit se adreseaza
consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii au fost auditate.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si
responsabilitatea auditorului;
Paragraf care sa descrie natura auditului, si in care se fac referiri la Standardele Internationale de Audit sau la normele nationale aplicabile si se descriu demersurile puse in practica de auditor.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute in
acord cu referintele contabile.
Acest paragraf poate ave formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila.
16. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare.
Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite:
unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila
participarea la inventarierea stocurilor;
altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern.
Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune.
Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.
Situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de catre conducere. Pregatirea lor presupune ca directiunea face estimari contabile si aduce judecati care au o incidenta semnificativa, ca ea
stabileste principiile si metodele contabile potrivite, care trebuie sa fie utilizate pentru pregatirea situatiilor financiare. Dimpotriva, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situatii
financiare, incat sa poata exprima asupra acestora o opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:
Noi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii X, incheiate la 31 decembrie 200, asa cum sunt prezentate in anexele la prezentul Raport. Aceste situatii financiare au fost
stabilite sub responsabilitatea conducerii entitatii. Responsabilitatea noastra este, ca pe baza auditului nostru, sa exprimam o opinie asupra acestor conturi anuale.
23. Continutul raportului de audit.
Raportul de audit trebuie sa contina:
relatia contractuala de executare a misiunii de audit;
observatiile reiesite din diverse verificari;
informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta expres de lege;
oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei
financiare generale a intreprinderii;
mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.
Din raportul de audit trebuie sa rezulte in mod clar:
mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea intreprinderii;
descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit;
situatiile care fac sa apara incertitudini;
natura si locul observatiilor in raport.
24. Rolul raportului de audit.
Instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice;
Instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate;
Instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditare.
25. Elementele posterioare inchiderii exercitiului.
Standardul International de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileste tratamentul in situatiile financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupa data inchiderii exercitiului, care pot fi
de doua tipuri:
evenimente care furnizeaza informatii in legatura cu fapte care existau la data inchiderii exercitiului; sunt acele evenimente care aduc o mai ampla confirmare a circumstantelor existente la data
inchiderii;
evenimente care furnizeaza informatii bazate pe fapte survenite dupa data inchiderii exercitiului; sunt evenimente care indica circumstante noi, aparute dupa data inchiderii.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incidentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului, atat asupra situatiilor
financiare cat si asupra raportului sau, distingandu-se trei etape:
fapte descoperite pana la data raportului de audit;
fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare;
fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare
26. Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaza procedurile si principiile fundamentale si modul lor de aplicare in ce priveste soldurile de deschidere. n misiunile initiale de audit,
auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca:
soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;
soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;
politicile de inchidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate in mod constant, sau modificarea acestora a fost corect inregistrata si descrisa in notele anexe.
Cand situatiile financiare ale exercitiului precededent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinand dosarele de lucru ale auditorul precedent.
Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate acesta va pune in lucru alte proceduri.
Daca prin aplicarea procedurilor specifice nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla in
imposibilitatea de a emite o opinie.
27. Examenul situatiilor financiare.
Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare.
Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine
fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii.
Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:
faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si
reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere;
faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute.
Tehnicile de examinare se bazeaza pe:
stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate;
comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;
compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.
Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa:
capitalurilor proprii;
imprumuturi si datorii asimilate;
imobilizari;
stocuri si productie in curs de executie;
conturile de terti;
conturile de provizioane;
conturile de trezorerie.
n legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :
Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afacere cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc.
Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri.
Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele
doua situatii:
- sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba;
- sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe:
-
)
)
)
)
)
)
.
.
Dosar
Exercitiu
Ref:
Pag:
Data:
Auditor:
Viza responsabilului:
Controale de efectuat
Verificarea achizitiilor exercitiului
pe baza de comenzi, facturi si
receptii
Marimea esantionului
Sume mai mari de
75.000 mii lei
Facut de
la data de .
Ionescu
16/03/95
Data crearii:
Data actualizarii:
Referinta
(Foaia de lucru)
A6
Probleme
intalnite
Nimic
.
.
A.
.
.
.
.
B.
.
.
.
.
.
C.
D.
obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor
financiare, in functie de referentialul contabil aplicabil;
scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si independente;
obiectul opiniei: imagine fidela, clara si completa a pozitiei financiare, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata;
criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele nationale sau internationale.
51. Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar?
Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, daca situatiile financiare sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general
identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei opinii, auditorul va folosi formula ofera o imagine fidela sau prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative, aceste
expresii fiind echivalente.
Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta.
52. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?
Obiectivele controlului intern sunt
protejarea activelor intreprinderii :
definirea responsabilitatilor
separarea sarcinilor si functiilor
descrierea functiilor
procedura acordarii imputernicirilor
asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile
modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative
organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii
organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia
respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile
controalele de baza ale activitatii contabile
asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii
promovarea eficacitatii exploatarii
53. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati?
Elementele de baza ale controlului intern sunt:
)
)
-
.
.
.
.
Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare sau o
inexactitate iregularitate - avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi.
Separarea functiilor, daca ele sunt mai mult sau mai putin numeroase, in functie de marimea intreprinderii, trebuie sa asigure intotdeauna separarea a trei functii care, de regula, se regasesc in
mai toate intreprinderile, respectiv cele privind:
realizarea obiectivelor intreprinderii;
protejarea sau conservarea patrimoniului;
inregistrarea operatiilor sau contabilizarea lor.
55. Definiti auditul intern si controlul intern si relatia dintre acestea.
Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta in examinarea profesionala efecutata de un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei
opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitatii).
Auditul intern reprezinta un compartiment de control din cadrul entitatii care efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitatii si are ca obiective de baza verificarea
eficacitatii sistemelor contabile si de control intern.
Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia si, in acest caz, auditorul intern face parte din structurile functionale ale entitatii economice sau sociale; auditul
intern se poate realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit alta decat cea care efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale acestei entitati.
Controlul intern. Sistemul de control intern reperezinta un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei
gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea
inregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare.
Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat constituie o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si a concordantei dintre datele contabilitatii si realitate.
56. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?
intern sunt:
protejarea activelor intreprinderii;
asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile;
asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;
promovarea eficacitatii exploatarii.
a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managementul acestuia, in conformitate cu prevederile legale;
b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii;
A.
c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate:
d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel.
57.Abordari privind metodologia auditului statutar.
Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de abordare a unei misiuni de audit statutar:
abordare pe faze si etape (didactica si mai teoretica);
abordare pe cicluri de control (mai operationala).
Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape.
1. Faza initiala
- este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii misiunii de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt desfasurate la sediul auditorului.
2. Faza controlului propriu zis:
- este faza controlului intern si a verificarii conturilor;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate in teren.
3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului:
- este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la sediul auditorului.
B. Abordarea pe cicluri de control
Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea pricipalelor faze si etape ale auditului in cadrul fiecarui ciclu. Misiunea de audit cuprinde 14 cicluri, in cadrul fiecarui ciclu urmarind 3 faze
succesice: cunoasterea operatiilor, evaluarea controlului intern si controlul conturilor: cumparari-furnizori, imobilizari corporale si necorporale, vanzari-clienti, stocuri si productie in curs, trezorerie,
imobilizari financiare, imprumuturi si obligatii financiare, fonduri improprii, peersonal si sociale, impozite si taxe, alte pasivea, alte active, alte venituri si cheltuieli, estimari contabile.
58.Controlul de calitate in audit.
Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza modului de organziare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul
cabientului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme.
Obiective:
Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor;
Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor;
Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru;
Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale;
Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea caontactelor dintre colegi, apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organziarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitate, adaptarea controlului si urmarirea.
Documentele europene prevad ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata prin doua metode:
controale colegiale mmbrii activi ai profesiei sunt desemnati drept colegi care efectueaza controlul;
controale prin personal angajat sunt persoane angajate de o organizatie profesionala sau o autoritate de reglementare care gireaza sistemul de control si efectueaza controlul de calitate.
Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale profesionistilor contabili?
Misiunile de audit cu scop special, se pot referi la:
Situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiara si de normele nationale;
Conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare;
Respectarea clauzelor contractuale;
Situatii financiare consolidate.
59. Prezentati cel putin 7 caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul contractual.
Audit statutar
Audit contractual
Misiune punctuala
60. Prin ce se deosebeste o misiune de audit bazata pe proceduri convenite de o misiune de audit statutar?
Misiune de audit pe baza de proceduri convenite
Audit statutar
Nici o asigurare
Audit statutar
Nici o asigurare
- auditorul trebuie sa se asigure ca au fost avute in vedere toate ipotezele semnificative pentru pregatirea informatiilor financiare previzionate; de fapt, el va emite o opinie asupra caracterului
rezonabil al ipotezelor retinute de conducere, opinie care are un nivel de asigurare moderata
- auditorul trebuie sa stabileasca in ce masura informatiile financiare istorice sunt fiabile;
- este obligatorie obtinerea unei scrisori de afirmare din partea conducerii cu privire la: utilizarea informatiilor previzionate, exhaustivitatea ipotezelor retinute, acceptarea responsabilitatii pentru
informatiile financiare previzionate;
- raportul trebuie sa contina, pe langa elementele valabile si in cazul altor tipuri de rapoarte: referirea la gradul de difuzare a acestor informatii, exprimarea unei asigurari negative ca ipotezele
constituie o baza rezonabila pentru informatiile financiare previzionate, ca informatiile...au fost corect pregatite, un avertisment asupra riscurilor de nerealizare a rezultatelor prezentate prin aceste
informatii previzionate.
70. Explicati termenii de previziuni si proiectii in audit.
Previziunile desemneaza informatiile financiare previzionale elaborate pe baza de ipoteze referitoare la evenimente viitoare pe care conteaza conducerea si in functie de care aceasta a stabilit
actiunile intreprinse pentru pregatirea acestor informatii (ipotezele sau estimarile cele mai plauzibile).
Proiectiile desemneaza informatiile financiare prospective bazate pe ipoteze referitoare la evenimente viitoare si la actiuni ale conducerii care pot sau nu sa se produca, precum si pe combinarea
estimarilor celor mai plauzibile cu ipotezele.
71. Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen limitat (revizuire).
Obiectivul unei misiuni de examen limitat este sa permita auditorului sa concluzioneze pe baza de proceduri care nu pun in lucru toate diligentele necesare pentru un audit ca nici un fapt
semnificativ nu a fost descoperit care sa-l faca sa creada ca situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative conform unui referential contabil identificat (asigurare negativa).
Auditorul trebuie sa respecte regulile de etica inscrise in Codul etic, si anume: independenta, integritatea, obiectivitatea, competenta profesionala, confidentialitatea, profesionalismul si respectul
fata de normele tehnice si profesionale.
Auditorul trebuie sa planifice si sa execute examenul limitat fiind constient ca pot exista anumite circumstante care sa conduca la anomalii semnificative in situatiile financiare.
Pentru a exprima o asigurare negativa in raportul sau asupra situatiilor financiare (examen limitat), auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate in vederea fondarii
concluziilor folosind in mod esential proceduri constand in cereri de informatii sau de explicatii, precum si proceduri analitice.
O misiune de examen limitat furnizeaza un nivel de asigurare moderata ca informatiile examinate nu contin anomalii semnificative; asigurarea este negativa.
Termenii si conditiile realizarii unei misiuni de examen limitat se convin de auditor si de clientul sau; acestia se inscriu intr-o scrisoare de misiune sau in contractul de prestari servicii de audit.
72. Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat.
cunoasterea activitatilor intreprinderii si ale sectorului din care face parte;
analiza principiilor si practicilor contabile urmate de intreprindere;
analiza procedurilor practicate de intreprindere pentru contabilizarea, clasificarea si intocmirea documentelor de sinteza, strangerea informatiilor ce vor fi inscrise in notele anexe si pregatirea
situatiilor financiare;
aplicarea procedurilor analitice destinate identificarii variatiilor, tendintelor si elementelor neobisnuite, constand in mod deosebit in:
compararea situatiilor financiare cu cele ale exercitiilor precedente;
compararea situatiilor financiare cu situatiile bugetare ale perioadei si cele previzionale;
studiul diferentelor dintre cifrele inscrise in situatiile financiare pentru anumite rubrici si cele planificate cu cele realizate de alte intreprinderi din acelasi sector.
n cazul in care auditorul considera ca informatiile supuse examenului limitat pot contine anomalii semnificative, el trebuie sa puna in lucru proceduri complementare sau mai extinse.
73. Norme de raportare in cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).
Raportul de examen limitat trebuie sa contina o concluzie scrisa, clar exprimata, sub forma unei asigurari negative, in sensul ca auditorul trebuie sa precizeze ca nu a descoperit fapte care sa-l
faca sa gandeasca ca situatiile financiare nu dau o imagine fidela conform unui referential contabil identificat.
Daca auditorul a descoperit fapte care afecteaza imaginea fidela conform referentialului contabil identificat, el trebuie sa descrie aceste fapte si, in masura in care este posibil, sa cuantifice
incidentele asupra situatiilor financiare si, in acest caz:
fie insoteste asigurarea negativa de o rezerva;
fie pune o concluzie nefavorabila indicand ca situatiile financiare nu dau o imagine fidela conform.....(daca faptele descoperite au o incidenta atat de semnificativa asupra situatiilor financiare incat
o rezerva nu este suficienta pentru a califica natura incompleta sau inselatoare a situatiilor financiare).
Daca exista o limitare importanta a intinderii examenului limitat, auditorul descrie aceasta situatie si:
fie insoteste asigurarea negativa de o rezerva privind eventualele ajustari care ar fi trebuit facute daca nu ar fi existat limitarea respectiva;
fie nu furnizeaza vreo asigurare, daca incidentele limitarii intinderii examenului limitat sunt semnificative si privesc mai multe rubrici ale situatiilor financiare.
Raportul trebuie sa descrie intinderea misiunii permitandu-i celui care il citeste sa inteleaga natura lucrarilor realizate si ca opinia nu este una de audit.
74. Raportarea unei misiuni de compilare.
Raportul asupra unei misiuni de compilare trebuie sa contina urmatoarele elemente:
titlul;
destinatarul;
o mentiune confirmand ca misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internationale de Audit aplicabile misiunilor de compilare sau normelor si practicilor nationale;
daca este cazul, indicarea faptului ca auditorul nu este independent de intreprindere;
identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca ele rezulta din detaliile furnizate de conducerea intreprinderii;
o mentiune indicand responsabilitatea conducerii intreprinderii pentru informatiile financiare compilate de catre auditor;
o mentiune ca misiunea de compilare nu reprezinta nici un audit, nici un examen limitat si, in consecinta, nici o asigurare nu este furnizata;
daca este cazul, un paragraf asupra diferentelor semnificative mentionate in anexe fata de referentialul contabil utilizat;
data; adresa si semnatura auditorului.
Pe fiecare pagina a informatiilor financiare compilate sau pe prima pagina a situatiilor financiare compilate se face na din mentiunile: neauditate sau compilate fara audit, nici examen limitat.
Cerintele etice aplicabile profesionistilor contabili cer ca acestia sa asigure cea mai inalta calitate prestarii serviciilor profesionale si sa mentina increderea publicului in profesie.
Codul etic al profesionistilor contabili recunoaste ca obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite astfel incat un profesionist contabil sa indeplineasca cele mai inalte standarde de
profesionalism, sa atinga cele mai inalte niveluri de performanta si sa raspunda cerintelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerinte de baza:
- Credibilitatea. n intreaga societate exista nevoia de credibilitate in informatie si in sistemele de informatii.
- Profesionalism. Exista o necesitate pentru clienti, patroni si alte parti interesate de a putea fi clar identificate persoanele profesioniste in domeniul contabil.
- Calitatea serviciilor. Este nevoie de asigurarea ca toate serviciile obtinute din partea profesionistului contabil, sunt executate la standardul cel mai ridicat de performanta.
- ncredere. Utilizatorii serviciilor profesionistilor contabili trebuie sa se poata simti incredintati ca exista un cadru al eticii profesionale care guverneaza prestarea acestor servicii.
Necesitatea de a asigura apararea onoarei si independentei Corpului si de a conferi lucrarilor membrilor sai autoritate impune acestor profesionisti contabili sa aiba calitati esentiale, cum sunt:
- stiinta, competenta si constiinta;
- independenta de spirit si dezinteres material;
- moralitate, probitate si demnitate.
Se impune ca fiecare membru al Corpului sa faca efortul necesar dezvoltarii acestor calitati si indeosebi:
a) sa isi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesionala, dar si cunostintele de cultura generala, singurele capabile sa-i intareasca discernamantul;
b) sa acorde fiecarei tranzactii si situatii examinate toata atentia si timpul necesar pentru a-si fundamenta o opinie personala, inainte de a face propuneri;
c) sa isi exprime opinia fara nici o retinere fata de dorinta, chiar ascunsa, a celui ce il consulta si sa se pronunte cu sinceritate, fara ocolisuri, exprimandu-si, daca e nevoie, rezervele necesare
asupra valorii ipotezelor si concluziilor formulate;
d) sa nu dea niciodata ocazia de a se afla in situatia de a nu putea sa isi exercite libertatea de gandire sau de a fi supus ingradirii indatoririlor sale;
e) sa considere ca independenta sa trebuie sa isi gaseasca manifestarea deplina in exercitarea profesiei si in protejarea ei, cu respectarea integrala a dispozitiilor legale si regulilor stabilite de
Corp.
88. Prezentati pe scurt continutul sectiunii a 8-a din Codul etic national al profesionistilor contabili.
Sectiunea a 8-a se refera la independenta liber profesionistilor contabili. Obiectivul acestei sectiuni este de sprijini cabinetele/societatile profesionistilor independenti si pe membrii acestora in
ce priveste:
identificarea amenintarilor la adresa independentei;
evaluarea acestor amenintari si stabilirea importantei lor;
in cazul in care aceste amenintari sunt importante, aplicarea masurilor de prevedere corespunzatoare in vederea eliminarii sau reducerii acestora la un nivel acceptabil;
Pentru aceasta, sunt stabilite principiile pe care trebuie sa le utilizeze profesionistii contabili pentru identificarea si evaluarea acestor amenintari, precum si pentru a identifica, utilizand
rationamentul profesional, masurile ce se impun pentru eliminarea sau reducerea amenintarilor la un nivel acceptabil.
89. Explicati scopul si obiectivele controlului de calitate al serviciilor de audit.
Scopul controlului de calitate il reprezinta analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabinetului a standardelor internationale si a
normelor emise de organismele profesionale.
Obiectivele urmarite prin controlul de calitate sunt:
sa ofere publicului o buna perceptie despre calitatea serviciilor;
sa armonizeze comportamentele individuale ale membrilor;
sa contribuie la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru;
sa aprecieze modul de aplicare a regulilor si normelor profesionale;
sa dezvolte solidaritatea in randul profesiei (prin favorizarea contactelor intre colegi), apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional.
90. Controlul de calitate la nivelul organismului profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organizarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptabilitatea si armonizarea. Recomandarea CEE din 15
noiembrie 2000 prevede ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata in doua forme: control colegial si control prin personal angajat. n ambele forme trebuie asigurata
calitatea controlorilor si obiectivitatea lor.
Regulile aplicabile se refera la:
cine poate fi controlat;
selectarea auditorilor astfel incat la finele unei perioade toti auditorii sa fie controlati;
efectuarea controlului la cat mai multe birouri ale societatii de audit;
perioada controlata, care nu poate depasi 6 ani (10 ani la societatile mici, la care nu s-au constatat deficiente);
misiunile de verificare a situatiilor financiare incredintate cabinetelor respective, dar si sistemul de control intern din cadrul cabinetului;
elementele pe care se sprijina controlorul in aprecierea activitatii cabinetului verificat: calitatea elementelor probante, respectarea normelor de audit, respectarea normelor deontologice (mai ales
independenta), calitatea rapoartelor;
supravegherea publica a profesiei (prin reprezentanti ai Ministerului Finantelor Publice);
aplicarea sanctiunilor disciplinare;
confidentialitate;
experienta si formarea continua a controlorilor de calitate;
independenta si obiectivitatea controlorului de calitate.
91. Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit.
Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de catre un cabinet sau o societate sunt urmatoarele:
exigente profesionale: personalul cabinetului sau societatii trebuie sa se conformeze principiilor de independenta, integritate, obiectivitate, confidentialitate si profesionalism inscrise in Codul etic;
aptitudini si competente: nivelul de instruire si formare a personalului cabinetului sau societatii trebuie sa-i permita acestuia sa se achite in mod corect si complet de sarcinile pe care le primeste
in cadrul unei misiuni de audit;
repartizarea lucrarilor: lucrarile de audit vor fi incredintate personalului care dispune de pregatirea si experienta necesare;
delegarea: conducerea, supervizarea si revederea lucrarilor realizate la toate esantioanele permit obtinerea unei asigurari rezonabile ca lucrarile efectuate raspund normelor de calitate stabilite;
consultarea: de fiecare data, cand este necesar, vor fi consultate persoanele competente din interiorul sau din exteriorul cabinetului;
acceptarea si pastrarea clientilor: lista clientilor potentiali si existenti va fi revizuita periodic, sub aspectele legate de independenta cabinetului si capacitatea sa de a satisface cererea clientilor;
control: eficacitatea si adaptarea politicilor si procedurilor de control de calitate trebuie controlate periodic;
coordonarea si supravegherea lucrarilor: colaboratorii carora li se incredinteaza diferite lucrari trebuie informati de responsabilitatile lor si de obiectivele si procedurile ce trebuie urmarite;
revizuirea lucrarilor: lucrarile realizate de fiecare colaborator sunt revazute de catre un profesionist cu un nivel de competenta cel putin echivalent.
Nivelul, calendarul si intinderea politicilor si procedurilor de control de calitate ale unui cabinet depind de factori ca: felul si importanta activitatii sale, dispersia geografica, nivelul de organizare,
costuri etc.
92. Explicati semnificatia datarii raportului.
Raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele evenimentelor si tranzactiilor intervenite pana la acea data si de care
el a avut cunostinta asupra situatiilor financiare.
ntrucat responsabilitatea auditorului consta in emiterea unui raport asupra situatiilor financiare pregatite si prezentate de conducerea societatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o data anterioara
celei la care situatiile financiare au fost aprobate.
93. Cazuri de dezacord cu conducerea intreprinderii.
Dezacordul reprezinta o iregularitate contabila pe care conducerea intreprinderii refuza sa o corecteze. Pot constitui dezacorduri:
insuficienta ajustarilor pentru deprecierile de stocuri si de creante;
stocuri supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori in calculul costurilor productiei sau in determinarea marimii stocului (cantitatilor);
nerespectarea principiului independentei exercitiilor;
neluarea in considerare a evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului care confirma sau infirma o situatie existenta la data inchiderii exercitiului;
neluarea in considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor;
erori in clasarea tertilor (clienti incerti mentinuti in categoria clientilor obisnuiti)
94. Rolul si continutul notei de sinteza.
Nota de sinteza are rolul de recapitula toate punctele importante ale lucrarilor efectuate, de la cunoasterea intreprinderii pana la controlul conturilor, care pot avea o incidenta asupra deciziei
finale.
Nota de sinteza este intocmita pe o foaie de lucru care presupune:
o referire la foaia de lucru in care punctul retinut ca important este dezvoltat;
o descriere sumara a punctului respectiv;
pozitia auditorului (punctul sau de vedere).
Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele importante ale desfasurarii lucrarilor si in special la:
problemele tehnice intalnite si maniera in care au fost rezolvate;
punctele in suspensie care necesita primirea unei informatii complementare;
domeniile care necesita o luare de pozitie si o decizie finala a auditorului;
o lista a modificarilor propuse, evidentiindu-le pe cale care au fost contabilizate si distinct pe cele care inca nu a fost acceptate de intreprindere.
95. Rolul si continutul chestionarului de sfarsit de misiune.
Chestionarul de sfarsit de misiune permite obtinerea asigurarii ca toate elementele necesare formularii opiniei asupra situatiilor financiare au fost reunite, ca normele au fost respectate si ca
dosarele de lucru sunt complete. Fiind un document intern al auditorului, chestionarul de sfarsit de misiune poate contine un numar de intrebari care depinde de marimea, structura si experienta
cabinetului de audit, de natura misiunii, precum si de faptul de a fi vorba de o prima misiune de audit la acel client sau clientul este mai vechi.
ntrebarile din chestionar trebuie sa recapituleze toate lucrarile ce trebuie efectuate potrivit standardelor, normelor si procedurilor interne ale cabinetului si se pot grupa dupa cum urmeaza:
intinderea lucrarilor;
delegarea lucrarilor catre membrii echipei si supervizarea activitatii lor;
continutul situatiilor financiare;
raportarile;
comunicarile cu conducerea intreprinderii;
latura administrativa.
Chestionarul va servi la elaborarea notei de sinteza a misiunii.
96. Rolul si continutul scrisorii de afirmare.
Rolul scrisorii de afirmare este de a reduce riscul aparitiei unor neintelegeri intre auditori si conducatorii clientului, prin confirmarea de catre acestia din urma a afirmatiilor orale. De asemenea,
scrisoare de afirmare are rolul de a confirma afirmatiile verbale primite de auditor cu privire la elementele semnificative ale situatiilor financiare, pentru care auditorul nu se poate astepta in mod
rezonabil sa obtina elemente probante.
Tot prin intermediul scrisorii de afirmare auditorul obtine dovada ca cei care conduc intreprinderea recunosc responsabilitatea lor in intocmirea situatiilor financiare pe care le-au aprobat.
Scrisoarea de afirmare permite instiintarea conducerii intreprinderii asupra modului de influentare a situatiilor financiare de catre informatiile pe care numai ea le detine.
Exemple de elemente declarate intr-o scrisoare de confirmare:
Nu avem cunostinta de nici o iregularitate privind conducerea sau salariatii care prezinta un rol important in definirea si functionarea sistemului contabil si de control intern, susceptibile a avea o
influenta semnificativa asupra situatiilor financiare.
V-am prezentat toate registrele contabile, toata documentatia aferenta si toate procesele-verbale ale AGA, ale consiliului de administratie, respectiv cele care s-au tinut la datele de.....si.....si..... .
Confirmam ca situatiile financiare nu contin anomalii semnificative sau omisiuni.
Societatea noastra s-a conformat tuturor prevederilor din acordurile contractuale a caror nerespectarea ar fi putut avea o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare.
Urmatoarele elemente au fost corect inregistrate si, dupa caz, in notele la situatiile financiare s-au dat explicatiile necesare: pierderi din operatiuni de cumparari si vanzari, active date in garantie
(ipotecate), active vandute.
Nu avem nici un proiect sau intentii susceptibile sa altereze in mod semnificativ valoarea contabila sau clasificarea activelor si pasivelor reflectate in situatiile financiare.
Nu avem nici un plan de abandonare a unor linii de fabricatie si nici un stoc nu este contabilizat la o suma superioara valorii sale nete de realizare.
Societatea este proprietara tuturor activelor si nici unul nu a fost ipotecat, cu exceptia celor mentionate in nota.....la situatiile financiare.
Noi am inregistrat toate pasivele si angajamentele sau am dat explicatii in notele anexe, iar in nota anexa Y am indicat toate garantiile acordate tertilor.
Cu exceptia evenimentului constand in ........ descris in nota anexa Z, nici un eveniment posterior inchiderii exercitiului care sa necesite o rectificare a situatiilor financiare nu s-a produs sau
aceste evenimente au fost prezentate in notele anexate.
Litigiul cu societatea K a fost reglat pentru o suma de ....... lei, provizionata in situatiile financiare. Nici o alta reclamatie privind un eventual contencios nu a fost depusa si nu este prevazuta.
97. Utilizarea lucrarilor unui alt auditor.
Cand auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa determine incidenta acestor lucrari asupra propriului sau audit.
Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitati care includ conturile unuia sau mai multor subgrupuri auditate de un alt auditor. Expresia alt auditor
desemneaza auditorul altul decat auditorul principal responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui subgrup, incluse in situatiile financiare auditate de catre auditorul principal.
Auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucrarile de audit pe ansamblu este suficienta pentru a-i permite sa actioneze ca auditor principal.
Atunci cand utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa-i evalueze competenta si sa obtina elemente probante care sa dovedeasca faptul ca lucrarile celuilalt auditor raspund
obiectivelor auditorului principal in cadrul misiunii sale de audit. Auditorul principal trebuie sa-l informeze pe acest alt auditor in legatura cu:
obligatiile de independenta; va solicita o declaratie scrisa care sa ateste respectarea acestor obligatii;
coordonarea lucrarilor si a raportarilor; modalitatile de coordonare vor fi definite in etapa de planificare a auditului;
obligatiile contabile, de control si de raportare, obtinand o declaratie scrisa in legatura cu respectarea acestora;
intretinerea cu privire la procedurile de audit puse in opera; obtinerea unui rezumat scris al procedurilor aplicate de catre alt auditor sau consultarea dosarelor de lucru ale altui auditor.
98. Utilizarea lucrarilor auditorului intern.
Printre activitatile auditorului intern care pot fi utile auditorului extern se pot mentiona:
examenul sistemelor contabile si de control intern;
examenul informatiilor financiare si de gestiune;
evaluarea costurilor, rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni;
examenul modului de respectare a textelor legislative, precum si al politicilor si directivelor stabilite de conducerea intreprinderii.
Anumite mijloace puse in lucru pentru atingerea obiectivelor de mai sus sun similare, iar anumite considerente ale auditului intern pot fi utile pentru a defini natura, calendarul si intinderea
procedurilor de audit extern.
Auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficienta a activitatilor auditului intern pentru a planifica si aborda in mod eficient auditul; el poate constata ca unele lucrari de audit intern
permit modificarea naturii si calendarului auditului si reducerea intinderii procedurilor puse in lucru de catre auditorul extern.
Criterii avute in vedere de auditorul extern pentru evaluarea lucrarilor auditorului intern:
statutul auditorului intern in cadrul intreprinderii;
natura si intinderea lucrarilor de audit intern efectuate;
competentele si experienta in calitate de auditor intern;
organizarea profesionala (planificarea, supravegherea, controlul si documentarea corecta a lucrarilor, existenta manualelor de audit si a dosarelor de lucru corespunzatoare;
99. Utilizarea lucrarilor unui expert.
Utilizarea lucrarilor unui expert se face in urmatoarele situatii:
evaluarea anumitor active;
evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte petroliere sau stabilirea duratei de viata ramasa a unor active corporale;
evaluari actuariale;
evaluarea stadiului de realizare a unor produse sau lucrari de constructii;
avize juridice in ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau reglementari.
Cand are in vedere sa foloseasca lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa tina cont de:
caracterul semnificativ al elementului respectiv din situatiile financiare;
riscul de eroare datorat naturii si complexitatii elementului respectiv;
volumul si calitatea altor elemente probante disponibile.
Pentru a putea utiliza lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert in cadrul
misiunii sale de audit. Apoi, auditorul trebuie sa verifice competenta profesionala a expertului si obiectivitatea lui. n plus, auditorul trebuie sa stranga elemente probante suficiente si adecvate
care sa demonstreze ca intinderea lucrarilor expertului raspunde obiectivelor auditului.
Auditorul trebuie sa stabileasca daca lucrarile expertului pot constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor ce trebuie indeplinite de situatiile financiare.
Cand auditorul nu modifica raportul sau, el nu trebuie sa faca mentiuni despre utilizarea lucrarilor expertului.
100. Fapte descoperite pana la data raportului de audit.
Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc strangerea e elemente probante suficiente si adecvate care sa justifice faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot
necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau.
Procedurile menite sa identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustari a situatiilor financiare sau unei informatii in anexe, vor fi puse in lucru la o data cat mai apropiata de data
raportului de audit. Daca prin aplicarea acestor proceduri auditorul descopera ca evenimentele posterioare au o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare, el trebuie sa determine daca
acestea au fost corect avute in vedere si au facut obiectul unei informari corespunzatoare in notele anexe la situatiile financiare.
Cand un subgrup, filiala sau sucursala face obiectul unui audit din partea altui auditor, auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare, precum si
necesitatea de a-l informa de data prevazuta pentru semnarea propriului sau raport de audit.
101. Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare.
Auditorul nu este tinut sa aplice proceduri sau sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare, dupa data raportului de audit. Conducerea intreprinderii, insa, trebuie sa informeze auditorul
asupra evenimentelor survenite dupa data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare si care sunt susceptibile sa aiba o influenta asupra acestora.
Cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie
sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute aspectele in cauza cu conducerea intreprinderii pentru a stabili masurile care se impun.
Daca responsabilii intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va pune in lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit; in nici un caz data
noului raport nu va putea fi anterioara datei semnarii sau aprobarii situatiilor financiare si, in consecinta, procedurile mentionate mai sus se vor prelungi pana la data noului raport de audit.
Daca responsabilii intreprinderii refuza sa corecteze situatiile financiare, iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila;
daca raportul de audit apucase sa fie depus, auditorul cere conducerii intreprinderii sa nu publice catre terti situatiile financiare si raportul de audit, iar daca aceasta decide totusi publicarea,
auditorul va lua masurile adecvate pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau.
102. Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare.
Dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie.
Daca insa auditorul a luat cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare, de existenta unui eveniment care, daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea
opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii.
n cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla masurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in
posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va intocmi un nou raport asupra situatiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie sa cuprinda un
paragraf de observatii facand trimitere la o nota anexa la situatiile financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare publicate anterior. Data noului raport va fi anterioara celei de
aprobare a situatiilor financiare corectate.
n cazul in care conducerea intreprinderii nu ia masurile necesare pentru a se asigura ca toate persoanele care au in posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost
corect informate de situatie si nu corecteaza situatiile financiare chiar daca auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii intreprinderii ca va lua toate masurile pentru a
evita ca tertii sa utilizeze raportul sau.
Nu este necesara corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou raport de audit atunci cand situatiile financiare ale exercitiului urmator sunt pe punctul de a fi publicate, cu conditia ca o
informatie corespunzatoare despre situatia existenta sa fie furnizata in notele anexate la aceste situatii financiare.
103. Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.
n misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca:
soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;
soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;
politicile de inchiderea conturilor si metodele de evaluare folosite au fost aplicate in mod constant sau modificarea acestora a fost corect inregistrata si descrisa in notele anexe.
Elementele probante pe care le va reuni auditorul in legatura cu soldurile de deschidere depind de urmatorii factori:
politicile de inchidere si metodele de evaluare aplicate de intreprinderi;
situatiile financiare ale exercitiului precedent, auditate sau nu, si, in caz afirmativ, continutul raportului de audit;
natura conturilor si riscul de anomalii existent in situatiile financiare ale exercitiului in curs;
caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;
Cand situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinand dosarele de lucru ale auditorului precedent; in
acest caz, noul auditor va evalua competenta profesionala si independenta auditorului precedent. Daca raportul de audit al exercitiului precedent a fost calificat, auditorul va acorda o atentie
particulara, in timpul exercitiului in curs, faptelor care au stat la originea opiniei calificate a auditorului precedent.
Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate sau auditorul nu este satisfacut de rezultatul aplicarii procedurilor de obtinere a elementelor probante, acesta va pune in lucru alte
proceduri, cum ar fi:
pentru activele si datoriile pe termen scurt, este posibil sa obtina elemente probante prin punerea in lucru a procedurilor pentru exercitiul in curs;
pentru activele si datoriile pe termen lung, auditorul va examina documentele care justifica soldurile de deschidere; se pot, de asemenea, obtine informatii prin confirmarea soldurilor de
deschidere.
Daca prin aplicarea procedurilor mentionate nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla
in imposibilitatea de a emite o opinie.
104. Particularitati privind partile afiliate (legate) in audit.
Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri de audit in vederea reunirii de elemente probante referitoare la identificarea de catre conducerea intreprinderii a partilor legate (afiliate), precum si la
informatiile prezentate in anexe privind efectele tranzactiilor si operatiilor intre partile legate, care au influenta semnificativa asupra situatiilor financiare.
n timpul lucrarilor de audit, auditorul da atentie operatiilor care par neobisnuite si care pot indica existenta partilor legate pana atunci necunoscute ca de exemplu:
operatiuni efectuate in conditii comerciale anormale, mai ales in ce priveste pretul, rata dobanzii, garantii si conditii de rambursare neobisnuite;
operatii a caror existenta nu pare justificata pin nici o motivatie logica;
operatii a caror substanta difera de forma acestora;
operatii efectuate pe cai neobisnuite;
volum prea ridicat sau operatii importante realizate cu unii clienti sau furnizori, in raport cu altii;
operatii neinregistrate.
Printre procedurile puse in lucru de auditor se pot folosi:
controalele detaliate asupra unor operatii, tranzactii, rulaje sau solduri;
consultarea proceselor-verbale ale AGA si ale consiliului de administratie;
acordarea unei atentii deosebite unor operatii de la sfarsitul perioadei;
acordarea contractelor si conventiilor de imprumut;
examenul operatiilor de cumparari si vanzari de parti ale unei societati in participatie;
examenul operatiilor si tranzactiilor intre parti legate identificate;
obtinerea unei declaratii de la conducerea intreprinderii prin care sa se ateste ca informatiile prezentate cu privire la identificarea partilor legate sunt exhaustive si au fost corect descrise in
anexele la situatiile financiare.
105. Ipoteza continuitatii activitatii in auditul situatiilor financiare.
n timpul planificarii si realizarii misiunii de audit, auditorul trebuie sa aprecieze temeinicia utilizarii de catre conducerea intreprinderii a conventiei contabile de baza a continuitatii activitatii la
elaborarea situatiilor financiare.
Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau impreuna, constituie semne de intrebare asupra valabilitatii conventiei contabile de baza de continuare a exploatarii, fara a fi exhaustive,
sunt:
capitaluri proprii sau fond de rulment negative;
imprumuturi care ajung la scadenta, fara perspectiva de rambursare sau reesalonare, ori recurgerea excesiva la credite pe termen scurt pentru a finanta active pe termen lung;
indicii privind retragerea suportului financiar de catre creditori;
marja bruta de autofinantare negativa;
indicatori financiari nefavorabili;
pierderi din exploatare sau degradari importante ale activelor;
stoparea politicii de distribuire de dividende;
insuficienta trezoreriei pentru a face platile la scadenta;
refuzul creditelor-furnizori;
parasirea intreprinderii de catre cadrele de conducere;
pierderea unor piete importante, a unor licente importante sau furnizori principali;
miscari sociale;
lipsa materiilor prime de baza;
proceduri judiciare in curs care, daca sunt pierdute, pot avea consecinte financiare grave;
schimbari legislative sau politici guvernamentale care risca sa aiba efecte nefavorabile asupra intreprinderii.
Responsabilitatea auditorului consta in aprecierea modului in care conducerea intreprinderii a utilizat conventia contabila de baza a continuitatii activitatii si daca exista incertitudini semnificative in
ce priveste capacitatea intreprinderii de a continua activitatea si care ar fi trebuit sa fie prezentate in anexe. El trebuie sa colecteze elemente probante suficiente si adecvate pentru a confirma
existenta unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatarii.
Auditorul se poate gasi in una din urmatoarele situatii:
a. A fost aplicata conventia contabila de baza a continuitatii activitatii, dar exista o incertitudine semnificativa. n acest caz, se verifica daca in notele anexe au fost descrise corect faptele
susceptibile de a pune in discutie continuitatea activitatii; in caz afirmativ, auditorul va emite o opinie fara rezerve, dar va introduce un paragraf de observatii; in caz negativ, va emite o opinie cu
rezerve sau o opinie defavorabila;
b. Situatiile financiare au fost stabilite in conditii de continuitate a activitatii, dar, in rationamentul sau profesional, auditorul retine ca intreprinderea nu va fi in masura sa continue activitatea; in
acest caz, el va emite o opinie defavorabila;
c. Conducerea intreprinderii refuza sa faca sau sa completeze analizele sale pentru a evalua de o maniera complexa aspectele legate de continuitatea activitatii; auditorul poate introduce o
rezerva in raportul sau, ca urmare a limitarii intinderii lucrarilor sale.
106. Auditul estimarilor contabile.
Estimarea contabila desemneaza o evaluare aproximativa a sumei unui element in absenta unei metode precise de masurare (determinare).
Auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate asupra estimarilor contabile cuprinse in situatiile financiare, respectiv sa aprecieze caracterul rezonabil al acestor estimari
si corecta si completa prezentare a informatiilor in anexe.
n aceste scop, auditorul poate:
sa examineze si sa testeze procedurile urmate de conducerea intreprinderii pentru efectuarea estimarii;
sa utilizeze o estimare independenta pentru a o compara cu cea efectuata de conducerea intreprinderii;
sa revada evenimentele posterioare inchiderii exercitiului pentru a stabili daca estimarea se confirma.
107. Procedurile analitice in auditul situatiilor financiare.
Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale intreprinderii cu:
informatiile comparabile ale exercitiilor precedente;
rezultatele stabilite de intreprindere bazate pe bugete sau previziuni sau estimate de auditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizarile);
informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte intreprinderea.
Procedurile analitice sunt utilizate in diferite etape ale misiunii de audit si anume:
pentru a ajuta auditorul sa planifice natura, calendarul si intinderea altor proceduri de audit;
in controalele substantive pentru gasirea elementelor probante;
ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare.
Atunci cand auditorul foloseste procedurile analitice ca si controale substantive, trebuie sa tina seama de factori precum:
obiectivele procedurilor analitice si gradul lor de fiabilitate;
disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor;
sursele informatiilor disponibile (cele externe sunt cele mai fiabile);
caracterul comparabil al surselor disponibile;
cunostintele dobandite in misiunile anterioare.
108. Continutul unui raport asupra controlului intern.
Continutul Raportului asupra controlului intern trebuie sa respecte urmatoarele principii:
prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii;
prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale intreprinderii pentru a putea fi usor difuzate;
analiza fiecarei probleme in mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor in patru parti: nota de introducere si
sinteza, sumar, detalii si anexe.
Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:
o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate;
concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care detaliaza problema);
data si semnatura.
Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat in diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate in partea de Detalii,
reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate.
Detaliile raportului corespund cu ceea ce a fost anuntat in sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii:
prezentarea punctelor in ordinea importantei;
recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupe de conturi;
o parte poate fi avuta in vedere pentru recomandari mai putin importante;
o parte poate i destinata punctelor care pot avea o incidenta semnificativa asupra certificarii (insa aceasta parte nu poate sa infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare in raportul general);
recomandarile date in cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li s-a dat curs.
Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare:
descrierea punctelor slabe constatate;
consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;
sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.
Valoarea totala
a populatiei (500.000))
Eroarea de esantionare se stabileste la 50% (nivelul e stabilit de auditor) din suma erorii estimate prin extrapolare directa (50% x 33.500 = 16.750).
Rezulta o estimare a valorii totale a prezentarilor eronate la stocuri de 50.250, adica 33.500 + 16.750.
113. Ce este si cum se calculeaza eroarea tolerabila?
Eroarea tolerabila este eroarea maximala intr-o populatie selectionata pe care auditorul poate sa o accepte tragand concluzii ca rezultatele sondajului au atins obiectivul auditului. Ea se
determina pe baza de rationament profesional, tinand cont de pragul de semnificatie global calculat de auditor, ca procent din acesta.
Eroarea tolerabila poate fi:
a. nula sau mica, atunci cand contul poate fi auditat in intregime cu cheltuieli mici si nu asteapta descoperirea nici unei erori;
b. mare, atunci cand contul este mai mare si necesita o esantionare de proportii pentru a putea fi auditat;
c. mare ca pondere in totalul contului, atunci cand contul poate fi verificat cu cheltuieli extrem de mici, probabil prin proceduri analitice, in cazul in care eroarea tolerabila este de proportii;
d. redusa ca pondere in soldul total al contului, atunci cand cea mai mare parte a acelui sold a ramas neschimbat si contul nu trebuie sa mai fie auditat;
e. moderat de mare, atunci cand se asteapta sa existe un numar relativ mare de erori.
114. Ce este si ce semnificatie are importanta relativa?
Importanta relativa este un factor care permite auditorilor sa aprecieze amploarea diferitelor categorii de riscuri. Ea se defineste in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau
inexactitati care figureaza in informatia financiara (inclusiv o omisiune) si care, singura sau adaugata altora, tinand seama de circumstantele specifice situatiei respective, ar putea avea drept
consecinta influentarea rationamentului sau deciziei unei persoane rezonabile care se sprijina pe aceasta informatie.
115. Auditul contractual: caracteristici si obiect.
Auditul contractual se realizeaza la cererea unui client si nu in virtutea unei obligatii legale. Numirea auditorului se face de catre management, obiectivele fiind stabilite prin contract in functie de
asteptarile clientului si pot fi foarte diferite de la un audit la altul. n aceste conditii, se pot emite diferite rapoarte tinand cont de cerintele clientului. n cazul auditului contractual, cerintele etice nu
sunt atat de restrictive ca in cazul auditului statutar, misiunea putand avea natura unei consultante
116. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati.
Separarea sarcinilor este necesara pentru a permite controlul reciproc al executiei lor. n acest fel se evita ca o persoana sa poata comite o eroare sau o iregularitate, avand posibilitatea de a o
ascunde sau fara ca o alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi.
119.Obiectul si caracteristicile principale ale auditului intern si extern se pot prezenta sintetic astfel:
I.Audit intern (respectarea procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii si alte comenzi sau solicitari ale conducerii).
Face parte din controlul intern al entitatii.
Se realizeaza de regula prin angajati (servicii, birouri etc.) independenti de celelalte structuri executive.
Nu are obligatii extra entitate (de regula).
Independenta e limitata la nivelul intelegerii conducerii executive.
II. Auditul extern
Auditul statutar (auditarea situatiilor financiare si alte sarcini sau obiective stabilite de lege)
Se realizeaza prin persoane fizice sau juridice stabilite de actionari.
Se respecta normele unui organism profesional.
Asigura credibilitatea necesara pentru terti asupra situatiilor financiare ale entitatii.
Independenta - principiul de baza pentru credibilitate.
Auditul contractual (poate realiza toate obiectivele auditului intern sau statutar (in anumite conditii de deontologie, stabilite de organismul profesional) si poate realiza orice misiune de audit)
Se realizeaza exclusiv prin firme de specialitate.
Independenta si responsabilitatea (acoperita prin asigurare) conduce la un inalt grad de credibilitate a situatiilor financiare auditate.
120.Criterii de apreciere a imaginii fidele
Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca urmatoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborarii situatiilor financiare:
Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc intreprinderea sunt inregistrate in contabilitate. Termenul de operatii" cuprinde toate drepturile si activele intreprinderii cat si toate
obligatiile si pasivele sale si, de o maniera generala, orice eveniment sau decizie care antreneaza o modificare a patrimoniului, situatiei financiare sau rezultatului financiar al intreprinderii
respective.
Realitatea: criteriul realitatii operatiilor presupune ca toate elementele materiale din scripte corespund cu cele identificabile fizic si ca toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de
cheltuieli reflecta valori reale si nu fictive sau care nu privesc intreprinderea in cauza; altfel spus, toate informatiile prezentate prin situatiile financiare trebuie sa poata fi justificate si verificate.
Corecta inregistrare in contabilitate si prezentare in situatiile financiare a operatiilor presupune ca aceste operatii trebuie:
- sa fie contabilizate in perioada corespunzatoare, urmarindu-se deci respectarea independentei exercitiilor; criteriul perioadei corecte:
- sa fie corect evaluate, adica sumele sa fie bine determinate, aritmetic exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci
criteriul corectei evaluari;
- sa fie contabilizate in conturile corespunzatoare; deci criteriul corectei imputarii;
- sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigoare; criteriul corectei prezentari in conturile anuale.
121.Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante
Pe tot parcursul misiunii sale, utilizand diverse procedee si tehnici, auditorul urmareste obtinerea elementelor probante care sa ii permita sa dea certificarea asupra situatiilor financiare. Aceste
procedee si tehnici privesc:
- controlul asupra pieselor justificative si controlul de verosimilitate;
- observarea fizica;
- examenul analitic.
Tehnici de control folosite pentru obtinerea elementelor probante:
a) inspectia fizica si observatia = constau in a examina activele, conturile sau in a observa maniera de aplicare a procedurilor;
b) confirmarea externa (directa) = consta in a obtine de la tertii intreprinderii informatii asupra soldurilor conturilor bilaterale sau asupra operatiilor derulate;
c) examenul documentelor primite de catre intreprindere, care servesc ca piese justificative sau la controlul operatiilor respective;
d) examenul documentelor emise de catre intreprindere: copii, facturi, conturi, balante, etc.
e) controlul aritmetic;
f) analize, estimari si confruntari intre informatii si documente;
g) examen analitic, care consta in:
- efectuarea de comparatii intre datele care rezulta din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previzionale ale intreprinderii;
- analiza abaterilor si tendintelor;
- studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezulta din comparatiile efectuate;
h) informatii verbale obtinute de la conducere si de la alte cadre din intreprindere.
122.Fisa de acceptare a mandatului; continut, rol.
O astfel de fisa poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii :posibilitatea de a colecta informatiile de baza ptr.identificarea intrep.,a conducerii sale,a obiectului de actvit.,a taliei
sale,de a materializa lucrarile efectuate inaintea acceptarii,de a indica bugetul necesar,de a formaliza procedurile de accptare,de a asigura indeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintr-o
astfel de acceptare.
Continut :
1.Informatii asupra intrepr.(sediul ;forma juridica ;obiect de activitate ;filiale ;conducerea,cifra de afaceri in ultimul an incheiat ;efectiv de salariati ;expertul contab.consultant ;cenzori ;consultant
juridic) ;
2.Natura misiunii(auditor ;originea mandatului ;lucrari de efectuat cu alti experti ;alte misiuni in aceasta intrepr.) ;
3.Onorarii(barem ;onorarii estimate) ;
4.Decizia si procedura de acceptare(refuz de misiune) ;
5.Repartizarea dosarului(responsabilul lucrarii,responsabili adjuncti) ;
6.Alte proceduri(scrisoare catre cond.unit.,contactul cu auditorul anterior
- Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate,
proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea
zonelor de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor:
* narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite;
* sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti.
- Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii
procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect descrisa. Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca:
- observare directa
- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;
- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc);
- observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa.
126 Aprecierea controlului intern: confirmarea intelegerii sistemului (testele de conformitate).
Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului intern pe care vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern.
Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre auditor, sunt:
- aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern;
- aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern.
Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si
interventiilor sale.
Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al
conturilor; aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodata un scop.
Etapele aprecierii controlului intern sunt:
- Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate,
proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea
zonelor de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor:
- narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite;
- sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti.
- Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii
procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect descrisa.
Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca:
- observare directa
- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;
- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc);
- observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa.
127.Raportul asupra controlului intern: continut, structura
Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe care acesta le are asupra controlului intern, oral sau in scris. Daca descopera lacune grave, el apreciaza daca refuza
certificarea sau o face cu rezerve. El poate sugera ameliorarea sistemului existent.
Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un Raport asupra controlului intern, al carui continut trebuie sa respecte urmatoarele principii:
prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii;
prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale societatii pentru a putea fi usor difuzate;
analiza fiecarei probleme in mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor in patru parti: introducere si
sinteza, sumar, detalii si anexe.
Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:
o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate;
concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care detaliaza problema);
data si semnatura.
Nota de introducere si sinteza are ca scop sa permita destinatarilor principali (conducerea societatii) sa aiba rapid cunostinta de concluziile esentiale.
Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat in diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate in partea de Detalii,
reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate.
Detaliile raportului corespund la ceea ce a fost anuntat in Sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii:
prezentarea punctelor in ordinea importantei;
recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupa de conturi;
o parte poate fi avuta in vedere pentru sfaturi mai putin importante;
o parte separata poate fi destinata punctelor care pot avea o incidenta asupra certificarii (insa atentie ca aceasta parte sa nu infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare in raportul general);
sfaturile date in cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li s-a dat curs.
Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare:
descrierea punctelor slabe constatate;
consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;
sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.
128.Controlul conturilor: structura, continutul si modul de fundamentare a programului de control.
Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare:
lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie cat mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se
solicita intreprinderii;
intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat
pentru controlul respectiv;
indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avand in vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura
avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor;
o referinta pentru foaia de lucru;
probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor.
129.Controlul conturilor: tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante.
Presupune interventia proprie a auditorului in contabilitatea firmei, are drept scop stabilirea elementelor probante adica acele acte, documente, informatii pe baza carora auditorul isi va forma
opinia.
Elementele probante trebuie sa indeplineasca 2 calitati:
-sa fie sufieciente - se det. prin raportarea la nr.total al constatarilor
-sa fie juste - se stabilesc in raport cu gradul de adecvare a constatarilor.
Principalele tehnici pt. obtinerea elementelor probante sunt:
1.inspectia fizica si observatia: se folosesc pt. auditul activelor.Inspectia fizica consta in participarea la inventarierea generala a firmei.Participarea presupune interventia auditorului in 3
momente diferite:
-inaintea inventarierii cand auditorul studiaza procedurile stabilite pt. efectuarea inventarierii
-in timpul inventarierii cand auditorul face 2 lucrari: observatia asupra modului in care comisiile de inventar respecta procedurile prestabilite si reinventaierea prin sondaj
-dupa inventariere cand verifica modul de evaluare a stocurilor, de stabilire a diferentelor si de regularizare a rezultatelor inventarierii in contabilitate.
Neparticiparea la inventariere a auditorului conduce la alta opinie de audit decat cea fara reserve, daca nu a gasit metode alternative prin care sa se convinga de certitudinea stocurilor si
soldurilor la 31.12.
2.circularizarea sau confirmarea directa: se foloseste la auditul conturilor de terti.Se trimit la terti de catre firma client sau auditor, o circulara pt. confirmarea soldurilor, raspunsurile se primesc
pe adresa firmei client.
3.studiul documentelor intrate si iesite din firma: in auditul activitatii de la sfarsitul exercitiului
4.examenul analitic pt. stabilirea riscului legat de faliment.
130.Observarea fizica mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui active.
Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului
respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici.
Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca:
intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se
situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise;
aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in
timpul inventarierii propriu-zise;
lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci
dupa inventarierea propriu-zisa.
131.Confirmarea directa procedura de control al conturilor
Confirmarea externa (directa)
Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc.
Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri.
Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele
doua situatii:
sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba;
sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe:
- confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii;
- confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare;
- confirmarea conturilor de clienti si debitori;
- confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte stocuri la terti;
- valori mobiliare cumparate prin intermediari financiari;
- imprumuturi de la terti;
- confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.
Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat i se cere sa
nu raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat.
Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa).
Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor
probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr. 505, aplicabil incepand cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001.
Este o tehnica ce consta in a solicita unui tert, avand legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiunilor, a soldurilor etc.
Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri.
132.Examenul conturilor anuale: obiective, tehnici.
Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile
financiare.
Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o
imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii.
Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:
faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si
reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere;
faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute.
Tehnicile de examinare se bazeaza pe:
stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate;
comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;
compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.
Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa:
pozitiei financiare intreprinderii;
rezultatelor financiare;
situatiei financiare.
n cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale si particulare.
Reguli generale:
capitalurilor proprii;
imprumuturi si datorii asimilate;
imobilizari;
stocuri si productie in curs de executie;
conturile de terti;
conturile de provizioane;
conturile de trezorerie.
n legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :