Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mihai Gramatopol-Morfologia Dezastrului
Mihai Gramatopol-Morfologia Dezastrului
vnici, prin captivarea celor simpli si slabi de nger, pe de alta. Pentru ei logos
ul era ntruparea fortei vitale si a travaliului pus n slujba cauzei respective. Limb
a de lemn a comunistilor are nsusiri distinctive proprii. Ea trebuie nainte de toa
te sa minta ca sa convinga. Geneza limbii de lemn comuniste este cautarea unui a
lt adevar, tot att de metaistoric ca si formarea omului nou comun ideologiilor to
talitare. Un om nou este cel ce ntoarce spatele realitatii. O alta nsusire generat
iva a limbajului de lemn comunist si necomunist este semi- sau/si sfertodoctia.
Spre deosebire de crestinism, marxismul nu a avut forta nici de a rasturna cosmo
sul culturii europene, nici de a si-l asimila, macar n parte, precum pretinde. Ma
rxismul de rnd, cel vulgar, de care se dezic marxistii totalitari superiori , ca si
cum ar fi putut ei crea un altul, a reusit cel mult sa reinterpreteze , sa reconside
re pro domo, la modul degradant si fals, cte ceva din mostenirea culturala europea
na. Dar mai ales nevoia de cadre a stat la obrsia limbii de lemn comuniste. Studii s
uperioare aveau foarte multi, studii de baza nsa, foarte putini. Ce ai la baza? era n
trebarea adresata fostelor cadre, epurate si descalificate, timorate si minutios
cercetate n vederea transformarii lor n marunte unelte docile. Cei vechi , ca si cei
noi ( cadre tinere , indiferent de vrsta) se aliniau n uniforma pregatirii sumare si i
ecise, a acelei stiinte rasfrnte prin prisma luptei de clasa . Neavnd instructie elemen
tara sau medie, dect trzie si la seral , omul nou n-a nvatat niciodata cum se citeste
o carte.
Prezentul tratat este nca si mai scurt dect acel tratat de prostitutie intelectual
a care era Cursul scurt de istorie a partidului comunist (bolsevic) al URSS. Se
stie ca un curs lung nu a mai aparut niciodata fiindca ar fi fost prea mare, dac
a nu imposibil, efortul de a transforma n virtuti exemplare pentru ntreaga planeta
seria nesfrsita a ticalosiilor si crimelor gratie carora s-a nstapnit pe o mare pa
rte a ei nvatatura strmba a doua creaturi grafomane si n final necate n propria lor ne
unie, nvatatura lui Marx si Lenin .
Avnd apoi n vedere stercofagia, care constituie aspectul preponderent al temei abo
rdate, scurtimea tratarii ei este o necesitate ce tine de domeniile satietatii s
i bunului simt, astfel ca nu se poate spune cetera desiderantur, caci omogenitat
ea materiei dejectionale impune luarea n considerare doar ca pars pro toto.
n fine, ntr al treilea rnd, n acest veac apocaliptic si n nefericita noastra tara, cu
greu s-ar mai putea vinde, chiar la cel mai subventionat pret, sub titlul anunt
at, castraveti gradinarilor. De aceea nici nu vom lua n discutie imensa factologi
e a subiectului, ci doar fenomenologia sa, cu riscul asumat de a lipsi deocamdat
a istoria mentalitatilor din coltul de lume al spatiului mioritic, de una din fe
tele ei principale, pe durata ultimei jumatati de secol.
Bine, dar atunci ce ramne de spus despre tema anuntata, care sa justifice denumir
ea de tratat, orict de scurt ar fi el? Brevitatea nu poate exclude, oricum, defin
itia, iar definirea nu este, mai ales n acest caz, o treaba usoara, cu att mai mul
t cu ct, datorita termenilor sintagmei, comparatia cu prostitutia carnala nu poat
e fi evitata. Mai sunt nca etiologia, gradele si felurile acestei categorii socio
profesionale pe care vom ncerca a le descrie si a le departaja, fara a cadea n paca
tul unei prea mari subiectivitati.
Prostitutia intelectuala este abaterea mentala si comportamentala acuznd degenere
scenta cronica a spiritului prin alterarea intelectului, n conditiile impunerii v
iolente a starii delictului de opinie, a controlului absolut asupra bunurilor si
mijloacelor materiale private, ori a confiscarii totale a acestora n favoarea un
ui individ numit tiran sau a unor abstractiuni numite stat , colectiv , clasa . Cei care
nifestau strignd: Noi muncim, nu gndim! sau: Moarte intelectualilor! nu se autosanctif
icau, ci si autoproclamau si si autocertificau statutul lor de mereu generativi me
mbri fondatori ai infernului terestru care nu este altceva dect atomizarea societ
atilor umane n numele statului, colectivului si clasei, prin cea mai crasa si mai
rudimentara prostitutie intelectuala pe care Marx a ales-o ca piatra de temelie
a romantismului urii absolute. Mutatis mutandis, acei falocrati gasterocefali e
rau ceea ce ndeobste sunt famenii fata de oameni, caci practic le lipsea organul co
gitativ, conform zicalei romnesti: cap ai, minte ce ti mai trebuie!
Ca si n cazul celei fizice, exista o prostitutie intelectuala sacra si una profan
a. Practicata n antichitate la Babilon, la Corint si poate si n Egipt, prostitutia
sacra era un epifenomen al cultelor fertilitatii. Actul fizic era destinat de o
bicei strainilor, straine fiind deopotriva bizarele preotese ct si acuplantii lor
rituali, respectivele symplegme erotice avnd loc n temple, fara a implica vreun a
spect lucrativ.
Spre deosebire de cea fizica, prostitutia intelectuala profana, departe de a fi
ca prima cea mai veche meserie a omenirii, prezinta un handicap enorm. O prostit
uata carnala profana poate fi n adncul sufletului ei un om onest pe care soarta po
trivnica l-a mpins catre atare ultima solutie a necesitatii. Un prostituat intele
ctual este un autodamnat, caci ntre spiritul si intelectul sau exista o nedisocia
bila identitate de organ. Schizofrenia poate functiona un timp, dar cu ct aceasta
se vrea mai radicala, cu att efectele ei sunt mai devastatoare. A fost cazul lui
Lenin, al conflictului ireductibil dintre formatia sa europeana si punerea n pra
ctica a nvataturii sale de catre el nsusi. ntrebat o data de catre Constantin Noica d
aca nu vreau sa devin nvatator , i-am raspuns ca nu am vocatia martiriului, caci de
obicei nvatatorii sfrsesc pe cruce sau la balamuc; eu fiind un om obisnuit, nu vreau
sa mi alienez intelectul!
Daca prostitutia intelectuala profana nu duce la patibulum sau la balamuc, cea s
acra duce n mod sigur! n vremurile noastre orwelliene hierofantii supremi au privi
legiul ciuruirii cu gloante. La urma urmei n ce consta sacralitatea prostitutiei
intelectuale? n faptul ca supremii ei maestri sunt preotii cei mari ai logocratie
i. Am aflat nu de mult cu totii ca la ultima sa ntlnire cu Gorbaciov, Ceausescu ia tinut o vehementa si cominatorie lectie despre comunism. Acelasi geniu avntat a
l raului ne jurase de nenumarate ori ca de va fi nevoie si va da si viata pentru
viitorul comunist al tarii. A fost nevoie, dar ntr alt fel, si s-a tinut de cuvnt!
Infernalei lui sotii i-a soptit la un moment dat al procesului ceva ce aducea c
u sa murim n glorie . Apostata si sarmana glorie a criminalilor!
*
Cauza ideatica principala a prostitutiei intelectuale este minciuna, falsul sau
jumatatea de adevar. n Romnia atare atitudine intelectuala a devenit o meserie pri
n confiscarea tarii de catre un ocupant militar, economic si ideologic. Chiar de
la bun nceput aceasta actiune s-a chemat eliberare , iar echipa de guvernare venita
de la Moscova a adus prostitutia intelectuala n cetate ca pe flacara unei olimpi
ade a desfrnarii. De voie unii, cei mai multi de nevoie au nceput repede sa practi
ce acest sport al dezonoarei. Si cum romnul are tendinta sa sara peste cal, curnd
s-a trezit de partea cealalta a patrupedului. Nicaieri cultul lui Stalin n-a fos
t mai frenetic ca n groapa romneasca ce ncepea sa se adnceasca mai grabnic dect se asc
tea lupta de clasa . Virtuozitatea practicarii minciunii a atins abisuri nebanuite n
ainte, implicnd aproape totalitatea populatiei tarii. Ca sa supravietuiasca, fiec
are trebuia sa minta; taranii ca au produs putin, pentru a nu li se lua ultima b
ucata de la gura, muncitorii ca lucreaza mai bine dupa tehnica sovietica, din ma
rea tara prietena, unde poporul era narod si stiinta nauca ; n fine, intelectualii c
a de-abia atunci se puteau consacra creatiilor spiritului, n folosul, binenteles a
l poporului! Coborti la nivelul mental al acelor ocupanti, adusi ei nsisi n stare d
e ndobitocire, pentru care Calea Victoriei era capistea Occidentului, un fel de R
ue de Rivoli, o promenada pe care-si exhibau drept toalete estivale camasile de
noapte si pijamalele din matase, poftite din vitrinele magazinelor de lux, romnii
au trebuit sa faca si mai mult pe prostii, sa se autoreduca la genunchiul broas
tei si chiar mult mai jos pentru a crea de acolo nimicului, falsului si troglodi
tismului perspectiva monumentalului de care noua ordine avea nevoie.
Pastorel Teodoreanu se ntreba si raspundea el nsusi n fata obeliscului ostasului so
vietic: Te-au ridicat att de sus/ C-ai-liberat popoarele?/ Nu! Te-au cocotat asa s
e sus/ Fiindca-ti duhneau picioarele!
Ca sa putem urma la scoli, trebuia sa mintim ca eram nimeni, sarantoci ori nepri
copsiti, n vreme ce ne vindeam lucrurile scapate de confiscarea generala, ca sa t
raim de azi pe mine. Minteam cu totii dintr-o necesitate multipla si imperioasa s
i toti cei care ne siluiau se bucurau de asta. Cu exceptia vrfurilor cunoscute al
e intelectualitatii, muncitorimii si taranimii, care se aflau deja arestate si c
are nu mai aveau de ce minti. Minteam de copii, asa precum copiii trec, n crester
ea lor, printr-un scurt anotimp al minciunii; anotimpul nostru a fost foarte lun
g si foarte trist. Marele pas catre prostitutia intelectuala fusese facut. Un al
doilea se punea la cale: sa ne denuntam parintii. Concomitent, NKVD-ul, prin ex
ecutantii sai locali, ca sa umple ct mai bine nchisorile si sa sadeasca n noi groaz
a pentru multe generatii, lansase zvonul ca vin americanii, zvon anume raspndit n
acest scop si care coincidea de altminteri cu nceputul razboiului rece. Noi, copi
ii, trebuia sa aducem n plasele lor pescuitul gras al parintilor nostri. Aceasta
incalificabila corupere de minori a facut prea putine victime. Ea a fost n schimb
compensata de recolta celor care urzeau planuri politice de viitor, faceau guver
ne , precum si de ncarcerarea acelora ce omisesera sa-i denunte pe ei si mai ales pe
partizanii din munti. Atare grade de prostitutie fara voie au creat mediul ferti
l n caldura caruia, sau, cum se spunea, la flacara caruia a aparut si s-a dezvoltat f
auna viermilor de toate felurile. Fauna fauritorilor lumii noi . A voluntarilor. Si
nu ntmplator dintre acestia, nfratiti n romantismul revolutionar al urii si al munc
ii pe santierele patriei... Salva Viseu etc., s-au evidentiat unii tortionari, act
ivistii, culturnicii multilateral dezvoltati de atunci si de mai trziu. A munci e
ra o banalitate aptera, aproape de dispretuit din punct de vedere politic si soc
ial. A activa avea o aureola sacra. Activismul era unul din felurile prostitutie
i intelectuale sacre, fata de care cea a noastra, profana, comuna, obtinuta prin
constrngere, parea aproape o virtute. Scarii valorilor ncepeau sa-i putrezeasca s
i sa-i cada treptele. Migratiile devastatoare de la finele antichitatii, invazii
le tatarilor si turcilor, molimele cumplite ale evului mediu care-au trecut pest
e cei aflati, vorba cronicarului, n calea tuturor relelor, erau mai degraba niste
gripe asiatice fata de ceea ce Asia rostogolise atunci peste noi, mbolnavindu-ne
mai mult dect pe altii, mai grav dect pe altii: minciuna adncea groapa romneasca pna
aproape de cota Gropii Filipinelor. La fundul acestei oceanografii blestemate s
e contura monstrul tertiar catre care ne scufundam: delatiunea. Si ea profana (f
ara voie) si sacra (din pasiune). Fara voie am pronuntat ntr-o recreatie cuvntul Bo
rba , cotidianul lui Iuda Tito , cuvnt auzit la Europa Libera. Va imaginati ct m-a cert
at si prelucrat secretarul UTM, colegul meu de banca. Ct priveste pasiunea sacra
a delatiunii, friznd patologicul, mi s-a relatat un caz limita petrecut n anii din
urma ai dictaturii. n cazarma unui regiment, peste o mie de tineri, viitori stud
enti, si satisfaceau stagiul militar. Dintre ei doar unul singur i turna pe toti n to
ate. Batut de sute de ori, continua cu eroism; a trecut apoi de la studenti la s
ubofiterimea si ofiterimea regimentului, cu picante referiri si informatii despr
e nevestele respective. Calcat n picioare si riscndu-si viata, traia mai mult la i
nfirmerie. A fost eliberat nainte de termen, ca deosebit de periculos!
Pe plan concentrationar, Pitestiul a fost treapta cea mai de jos a scarii dezast
rului fiintei, de pe care ucenicii vrajitori s-au prabusit n neantul raului absol
ut. Sa nu trecem nsa de la fenomenologia la factologia infernului! Ea este infini
ta. Pentru a salva viata, memoria trebuie sa se transforme n antimemorie, altfel
ucide caci lagarele de exterminare fiinteaza nca n cei ce au trecut prin ele. Daca
durerea fizica a ncetat, umilinta sufleteasca retraita, neuitata, devine filtru
borgian cu efect ntrziat.
*
Prostitutia intelectuala impusa este n fond un viol. Profesorul Tudor Vianu, dupa
ce fusese dat afara de la Universitate, mpreuna cu Al. Graur, Al. Rosetti, G. Ca
linescu si altii, ntr-o a doua faza a epurarilor comuniste, apoi reacceptati, nea strns ntr-o zi pe ctiva din studentii apropiati si ne-a spus: Mi se cere sa pronun
t la curs numele lui Marx. Ma veti dispretui; ce sa fac? Tacere... Sunt de fapt un
descalificat, continua Tudor Vianu, nu mai am o specialitate, caci mi s-a inter
zis sa mai predau estetica! Tacere... Specialitatea dumneavoastra, domnule profeso
r, este de a fi Tudor Vianu , m-am auzit rostind, stapnit parca de un daimon. Pentru
noi este important ca dumneavoastra sa ne fiti profesor, nu un oarecare Nicolae
Moraru; pronuntati numele lui Marx!
Umilirea, necontenita umilire prin rostirea obligata la minciuna era una din per
versiunile comunismului totalitar. Confiscnd bunurile si mijloacele necesare trai
ului, desfiintnd axiologia muncii, inteligentei si moralei, cum nu au facut-o fas
cismul si nazismul dect pentru victimele lor predestinate, el a siluit si pe cei
pe care i-a acceptat sa mimeze prostitutia intelectuala, terfelind astfel si vrfu
rile spiritualitatii romnesti pe care nu le ncarcerase, tocmai ca si prin exemplul
lor sa-si extinda opera infama. Daca n fosta Uniune Sovietica atare viol si putea
avea, chipurile, legitimarea ntr-o revolutie biruitoare, ntr-un razboi civil pier
dut de albi, ntr-al doilea razboi mondial cstigat de Stalin, ori cu mult mai nainte
, n absolutismul tarist autocrat al Eurasiei vietuinde ntr-un sacru gotic mongol,
iar apoi ntr-un ev mediu muribund si mural, nca de la Petru I, n tara noastra latin
a el viza distrugerea zestrei genetice a natiei. Si aproape ca a reusit! Eroii R
evolutiei Romne au fost arhanghelii adevarului elementar. Adevarul (neascunderea
heideggeriana) care n chip necesar este Binele si Frumosul. Adevarul socratic eur
opean! n Europa am fost din adncul obrsiilor noastre latine, iar strigatul Vom muri
si vom fi liberi al acelora ce cu bratele goale nfruntau tancurile este o fraza em
inamente europeana. Emanatii pestilentiali ai Revolutiei au ncercat, rembratisnd ei
nsisi minciuna, sa ne inculce complexul descurajator al noneuropenismului nostru
funciar, asa cum istoricii prostituati ai comunismului pe cel al slavismului em
inamente formativ. Istoria ca expresie a ideii de libertate este un concept euro
pean stravechi, iar deznadejdea, dupa cum si cuvntul slav arata, o forma mentis d
e care s-au scuturat nsisi slavii, fratii nostri ntru suferintele aduse de ultima
mare erezie a Orientului: comunismul.
O izbnda de rasunet a violului intelectual comunist a fost aparitia lui Mitrea Co
cor. Nici astazi nu sunt convins de atare izbnda absoluta si tot caut sa descopar
n acele pagini sadoveniene ironia si batjocura titanului, caci ca si Cehov, mare
le prozator romn poseda la perfectiune disimularea lor, mai ales n scrierile viznd
viata micii burghezii din trgurile moldovene (vezi Appendix probi).
Au fost apoi oamenii care au crezut sincer n idealul comunist; ei erau un fel de
romantici foarte ntrziati, blocati pe utopia unei societati perfecte. Un Cristescu
plapumarul, un Filipescu pantofarul care din cstigul lor - Cristescu lucra plapu
mi pna catre sfrsitul vietii, vara, la Calimanesti, n lunile de vacanta - subventio
nau modesta miscare comunista de la noi ce nu numara nici o mie de oameni, cei m
ai multi dintre acestia fiind agenti platiti ai Moscovei. Cnd au vazut proportiil
e dezastrului, au renegat nvatatura si ca si de curnd trecutul dintre noi Dan Desliu
, al carui Lazar de la Rusca care s-a luptat cu musca l nvatam si l parodiam n clasele
inferioare de liceu, au intrat n eternitate mpacati cu adevarul si cu ei nsisi. Sc
risoarea lui Dan Desliu adresata lui Ceausescu este antologica si mpreuna cu vers
urile lui Mircea Dinescu au facut perechii dictatoriale trista cinste de a le as
eza figurile de ceara n infernul istoriei, asa cum manechinul lui Hitler sta n jos
ul scarii de la Madame Tussaud, nainte de a intra la subsol, n galeria criminalilo
r de drept comun.
Dar cancerul prostitutiei intelectuale a cuprins nu numai ntreaga societate, ci,
lucru si mai grav, a metastazat pna n cele mai adnci cute ale ei, secretnd la rndu-i
ura otravitoare fata de semeni, ura ca fundament si mobil intelectual, delatiune
a ca virtute cardinala si obscena. De aceasta metastaza nu a scapat nici o anumi
ta intelectualitate ce se considera de vrf sau opozitionista . E drept ca intelectuali
tatea romneasca nu a fost pe de-a ntregul si n profunzime bolnava, adica oportunista .
Dar e tot att de grav, cu att mai grav cu ct acum acei oportunisti si clameaza prea
strident atasamentul fata de democratie (perceputa de ei tot ca vorba goala). N
enorocul si nefericirea ne-au scos deseori n cale specimene, unele disparute, alt
ele nca vietuinde si chiar si acum agresive, pe lnga care cnd treci simti o acuta s
enzatie de voma. Cu siguranta ca nu se vor automarginaliza.
Cum spuneam, prostitutia intelectuala s-a nstapnit peste o mare parte din societat
ea romneasca, oriunde a gasit un orizont de asteptare. O lume de bastarzi, copii
din florile raului! Un tata culturnic si povatuia fiul sa fie supus si sa spuna c
e trebuie, caci numai asa va ajunge departe. Un sef culturnic securist si felicit
a subalternii proaspat angajati, urndu-le bun venit n cultura . Toti acesti oameni cr
edeau ca se aranjasera pe viata, ei si neam din neamul lor. Unul care a-nselat po
porul cu televizorul mi declara cu mai bine de trei lustri n urma ca ar vrea sa-si v
ada copiii nu lichele de rnd, ci canalii perfecte ! Acelasi se bucura de moartea pr
ematura si nespus de dureroasa a lui Dinu Pillat ca de cea a unui monstru inferna
l . Tuturor celor ce si au ntemeiat o ietica pe prostitutia intelectuala a lor si a s
emenilor, comunismul le-a jucat cea mai sinistra farsa: s-a prabusit, cu ajutoru
l neprecrupetit al lui Gorbaciov! Iata-i deci ramasi ca niste cadavre n vid !
Nu numai persoane, ci si ntregi categorii profesionale pot fi socotite victime al
e violului intelectual. Economistii, de pilda. Ce putea scrie sau preda la cated
ra un economist n timpul comunismului? Doar economia planificata si etatizata. Da
r un istoric modernist sau generalist? Evident osanale si lecaculisme viznd realiz
arili si ntelepciunea crmacilor! Unui filosof i era ngaduita cel mult interpretarea i
storiei gndirii umane prin prisma marxism-leninismului. n alte domenii, obligatori
e si rituala era doar pomenirea marilor dascali la liturghie, ruga pentru sanata
tea conducatorilor. Cei ce supralicitau din diverse motive, si asumau propria pro
stitutie intelectuala.
n fine, arghirofilii, cei ce se prostituau pentru mai multi bani ori pentru mai s
ubstantiale avantaje. mi amintesc ca vreo douazeci de membri de acest fel ai Uniu
nii Scriitorilor raspund ntr-un trziu numeroaselor apeluri ale geniului Carpatilor d
e a se introduce omul nou n literatura romna, acela care duce o viata rationala, nu
consuma nimic, dar face totul. Se nfatiseaza ei deci la Ceausescu si-i solicita o
ntlnire de lucru , specificnd si scopul. Frecndu-si minile, Ceausescu le da indicatii
ste indicatii . Slugarnicii iau note... Pauza... Energumenii si spun apoi pasurile.
Dar bine, tovarasi, a aduce tipul omului nou n literatura este o nalta datorie pat
riotica a carei cinste va revine n ntregime etc. etc. Revolutionarii au plecat mofl
uzi, primind exact ceea ce meritau, adica nimic! Ce sa i faci, ietica comunista de
prostituanti!
*
Daca pna la Revolutie prostitutia intelectuala trebuie judecata nuantat, cum gran
o sive cum culeo salis (desi cei mai multi dintre prostituanti, si mai ales cei
din pornire launtrica, ar dori ca reconcilierea sa se produca cerndu-le noi ierta
re pentru pacatele lor), cea a emanatilor pestilentiali se cuvine condamnata far
a menajamente si nuantari. n ultimele sale zvrcoliri, comunismul si-a aratat cele
mai ascunse si mai hidoase fete. Dupa Revolutie, cei care s-au prostituat au fac
ut-o de buna voie, nesiliti de nimeni, fara scuza vreunui ideal romantic, ci din
viciu pur si lucrativ. Si nca fara condicuta, deci fara control medical si plata
impozitului aferent.
Or, n conditiile necrutatoarei maladii sida, oricine poate realiza gravitatea per
icolului respectiv pentru corpul social n ansamblu, chiar daca neocomunistii sunt
izolati de garzi personale sau oficiale, prin casele de toleranta ale minciunii
si falsitatii, pe care le ocupa. Aceasta noua protopindada a viciului absolut n
u numara nici macar o curtezana tnara a puterii; dimpotriva, aproape toate sunt m
oralmente flescaite, decrepite, ramolite si sclerozate. Demimondenele cu pricina
, cnd nu capata ce si ct vor, adica dragostea unanima a subpusilor, pofticioase si
vesnic nesatule, sar la gtul omului de pe strada care le huiduieste nerusinarea.
Ele si admira autist n oglinda frumusetea fanata a comunismului tineretii lor vndu
te, aidoma acelei urtenii sexigenare , ncarcata de podoabe dintr-un tablou al lui Goy
a intitulat Pna la moarte. n spatele celor doua vetuste ghiduse vedem nsa Vesnicia n
armata cu un imens trn de maturat gunoiul istoriei. Maturatori ai soartei, matura
ti-i!
*
Deci frica, frica de indiferent ce fel, frica viscerala este a doua cauza a pros
titutiei intelectuale ca factor important al realizarii dezastrului rosu. Am ami
ntit de lumea Capriciilor lui Goya, adaugam tablourile din Casa Surdului, ale ac
eluiasi. Ne gndim la desenele lui William Blake, la Carcerele lui Piranesi, la ap
aritia Manifestului partidului comunist cam n acelasi timp cu rabufnirea romantic
a n literatura si pictura, cu anul 1848; la romantismul revolutionar, la Lenin mu
rind nebun si la aparitia Florilor raului a lui Baudelaire. Desigur, nu sunt sin
cronisme perfecte, dar de la preromantism la postromantism sau la romantismul trz
iu exista o paralela si foarte apropiata versiune romantica n negativ. Ca existen
ta si nonexistenta aceluiasi lucru. Ca materia si antimateria, ca tesutul sanato
s si cel canceros. Totul sub zodia fricii! Sa fie oare acest ceva, mai bolnav de
ct romantismul fata de clasicism? Dect socialismul real fata de cel utopic? Aidoma
comunismului preconizat de Marx sa ia locul capitalismului n Occident si implant
at de Lenin n postmedievalul Orient rusesc? Nu riscam propunerea unei scheme meca
nice simplificatoare si implicit alterante. Comunismului teoretic i putem cauta r
adacinile pna la Platon. Celui cazut n lume i gasim fructele n Rusia si de acolo ele
s-au rostogolit unde avea sa le duca hazardul care se cheama istorie si n care M
arx si Lenin, fiecare n felul sau si n functie de chiar hazardul desfasurarii isto
riei, descopereau rebours o infrangibila legitate! Naiva si subreda explicatie.
Dar privind nostalgic, cu mnie sau cu obiectivitate spre trecut, totul, absolut t
otul poate fi explicat. Acestor rationamente si argumentari ale noastre le putem
da numele de stiinta istoriei , tot att de aproximativa ca si marturiile martorului
de profesie care este istoricul. Cum n regimurile totalitare comuniste istoria ng
hetase, iar fenomenele vizau mari mase de oameni reduse la acelasi numitor comun
, ea era pe ct de saraca pe att de certa. Legitatea materialismului istoric se put
ea, n fine, aplica, precum planificarea, prezentului si viitorului a sute de mili
oane de cobai umani. De aceea istoria comunismului este aproape lipsita de istor
icitate. Istoria omenirii, anterioara comunismului, putea fi inventata n voie de
acesta.
*
Orice tratat, ct de scurt ar fi el, este pe de alta parte plin de locuri comune,
prin chiar natura lui. Scoaterea din context lipseste pe cel ce l scrie de autent
icitatea trairii, conferindu-i o perspectiva si un material ideatic mai ample. D
ar si mai generalizante, mai neutre. Feluritele moduri ale deconstructiei ce sfrs
este, adica se perfecteaza n dezastru, pot descrie, privite din afara, treptele,
gradele descompunerii, fenomenologia ei. Memoria poate completa totul cu mereu n
oi cazuri stereotipe. Singura obida este autentica, dar vana. Oricum, nimic din
ce a fost distrus din viata noastra nu ne mai poate fi restituit intact. Totul t
rebuie refacut, refacndu-ne pe noi nsine. n aceasta faptuire care ncepe ncet, nimic n
u este zadarnic, nimic inutil, desi nimic nu e usor. Cu toate ca viciul prostitu
tiei intelectuale ne-a distrus vointa si ne-a dat sentimentul zadarniciei, un si
mplu nu spus cnd nainte spuneam da, ne poate, prin perseverenta, schimba viata. E
momentul sa-l spunem. Acum! Chiar acum!
APPENDIX PROBI
n luna decembrie 1949 se tipareste n 10300 exemplare, la Imprimeria nationala, rom
anul Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu. El era editat de Editura pentru literatura
si arta a Uniunii Scriitorilor din RPR . Am n fata exemplarul daruit de autor, n ia
nuarie 1950, Profesorului si colegului G. Oprescu, cu prietenie, Mihail Sadoveanu .
Mitrea Cocor era considerat n epoca, si asa a ramas pna astazi, drept abjurarea pu
blica, tiparita, a lui Mihail Sadoveanu, principala marturie a pactizarii cu diav
olul comunismului . Unii mergeau pna ntr-acolo cu uimirea si indignarea lor, nct afirm
au ca atare abjectiune n-ar fi fost scrisa, ci doar semnata de Sadoveanu. Nimic
mai putin adevarat. Cartea a fost scrisa de Sadoveanu, dar constituie unica exce
ptie, nu numai stilistica, ci mai ales ideologica , a operei sale. mpreuna cu alte p
roze nereusite, conform vointei exprese a autorului, Mitrea Cocor nu a fost cupr
ins n editia definitiva si completa a operei sale. S-a vazut si n acest fel o conf
irmare a abdicarii morale ce ar fi nsemnat pentru corifeul prozei romnesti scriere
a si aparitia lui Mitrea Cocor.
Asa sa fi stat oare lucrurile?
De pe vremea cnd lui Mihail Sadoveanu legionarii i ardeau prin piete cartile fiind
ca era seful lojii masonice romnesti, detin de la un martor ocular informatia ca,
la o adunare a intelectualitatii n favoarea reinstaurarii linistii publice, unde
, printre altii erau prezenti, fireste, Iorga si Sadoveanu, cei doi au avut o co
mportare sensibil diferentiata. n sala patrunsesera mai multi legionari care voci
ferau puternic mai ales mpotriva celor prezenti n prezidiu. Binenteles, Iorga, a ca
rui strnsa alianta politica de altadata cu A.C. Cuza nu o uitase nimeni, a sarit
imediat n picioare sa raspunda, n felul sau tumultuos si amenintator, catilinarelo
r camasilor verzi, care-l mproscau cu insulte si-l calificau drept tradator. Dupa
ce incidentul s-a mai potolit, Sadoveanu, fara sa se ridice de pe scaun, i-a ur
mat lui Iorga la cuvnt, cu ochii pierduti deasupra capetelor asistentei, parca ci
tnd din memorie, cu o voce domoala, incantatorie: Iar tu, hiara a ntunecimilor padu
rii, ntoarce-te n brlogul din care ai iesit si nu mai tine calea lighioanelor acele
i mparatii a linistii si a tainei, caci prezenta ta o simt si de ea se tem toate
fapturile codrului . Astfel a luat sfrsit acea ingerinta legionara n desfasurarea re
spectivei adunari. La cteva luni, Iorga era asasinat, Sadoveanu continua sa scrie
, tinndu-se departe, ct mai departe de primejdioasa vltoare a vremii.
Daca Iorga ar fi apucat 23 August 1944, invazia ruseasca si instalarea comunismu
lui de catre Moscova n Romnia, cu firea sa navalnica de Casandra a rusofobiei, ar
fi constituit tinta imediata si lesnicioasa a vreunui nacealnic sovietic, nainte
chiar ca Antonescu sa refuze a deveni coada de topor a lui Stalin la Bucuresti.
n fata hiarelor ntunecimii , de extrema stnga ori de extrema dreapta, Sadoveanu a evit
at calea confruntarii directe, iar tragicul sfrsit al lui Iorga i confirma aprehen
siunile. A fi fost victima acestor hiare nu nsemna nimic altceva dect un cadavru n pl
us. El era de multi lustri (1920) membru al Academiei Romne. Exprimndu-se cu preca
dere n scris, oralitatea sa, chiar n timpul democratiei interbelice, era aproape n
ula. Aceasta tacere masiva a creatorului, n ordinea oralitatii, nu nsemna ctusi de
putin o evadare din realitatea sociala a vremii. Oricum, ea a fost motivul false
i asertiuni a guralivilor, cum ca Sadoveanu ar fi fost un scriitor fara lecturi,
dezmintita de chiar comuna constatare ca n mijlocul naturii, la vnatoare ori la p
escuit, maestrul nu lasa niciodata impresia ca ar fi observat ceva din ce-l nconj
ura.
Dupa epurarea n 1948 a Academiei Romne, Sadoveanu se numara printre putinii fosti
membri titulari (n numar de cca 40) care fusesera confirmati n noua Academie a RPR
. El era deja de decenii o institutie nationala, iar o academie comunista care n
u l-ar fi cuprins n ar fi avut nici un prestigiu. George Oprescu era membru core
spondent (1938) al vechii Academii Romne, devenit titular (1948) al academiei com
uniste; deci un mai vechi coleg al lui Sadoveanu. Daca dedicatia antecitata presup
unea un subnteles, nu putem sti deocamdata.
Dl. Ovid S. Crohmalniceanu ne da unele pretioase informatii n recentul articol, A
mintiri deghizate, publicat n revista Arc , nr. 4, 1992, pp. 66-70. D-sa ne spune ca
romanul sadovenian Pauna Mica, aparut n 1948, situndu-se pe linia traditionala a
personajelor sale moldovenesti, patriarhale si unde se faceau totusi concesii re
gimului comunist prin ntovarasirea acelor tarani si deschiderea lor catre o tehnol
ogie noua , a displacut nsa ideologilor partidului pentru prea putina angajare a auto
rului care, sa nu uitam, din 1948, dupa abdicarea Regelui, pna la moarte, n 1961,
fusese un nalt demnitar al regimului, chit ca doar la modul simbolic (vicepresedi
nte al prezidiului Marii adunari nationale a RPR, presedinte fiind pna n 1952 C.I.
Parhon, sef al statului, pro forma). Dl. Crohmalniceanu adauga ca Ion Vitner, sp
ecializat n astfel de interventii, a primit sarcina sa critice ideile napoiate ale a
utorului, cu menajamente, dar fara nici un rabat principial. Ceea ce s-a si grab
it sa faca n Contemporanul unde Sadoveanu afla de ce nu a reusit sa dea consistenta
nici problemei de mare nsemnatate pe care o ridicase si nici solutiei pe care o nf
atisase. Cauza esecului era ca romancierul ignorase principiul leninist al practic
ii, ca element de selectare a adevarului de eroare, practica fiind lupta de clasa (p
. 67). Dupa atare critici , ntarite de pozitia pe care o luase n acelasi sens ideologu
l Chisinevschi, Sadoveanu se va fi hotart sa plateasca tributul n ntregime si necond
itionat, cel putin n aparenta.
Aparut la circa un an dupa Descult al lui Zaharia Stancu, Mitrea Cocor trimite,
dupa parerea mea, la aceasta paradigma. Acolo se evoca, drept un fel de Urgeschi
chte, rascoala de la 1907, localizata fiind n satul Omida, din zona Calmatuiului.
Malu Surpat al lui Mitrea Cocor e prin apropiere. Malurenii au veche nvatatura si
patimire de la tevatura din 907 (Mitrea Cocor, p. 186, editia princeps). Existau
deci traditii revolutionare .
Spre deosebire de Pauna Mica, ncercare nereusita de compromis, Sadoveanu abandone
aza n primul rnd Moldova traditionala si sacralizata de ntreaga sa literatura. El c
oboara n Baraganul tuturor navalirilor si pustiirilor. Un loc unde istoria nu a l
asat urme si timpul a fost suspendat. Un loc al anistoricului. Elementaritatea e
xistentei taranesti, curajul agresiv al oamenilor locului, tendinta de a-si face
dreptate singuri si imediat (amintita nca de Diodor din Sicilia ct priveste pe ge
tii lui Dromichete), semiiobagia locului, exoticul acelei vieti cu oameni foarte s
araci si ctiva bogatasi, toate trimit la Descult si indirect la eseul 1907, din p
rimavara pna-n toamna al lui Caragiale. Cu singura deosebire ca n Mitrea Cocor tar
anii au mai si fost mproprietariti dupa primul razboi mondial.
Daca Darie e un estropiat fizic, Mitrea e un suflet slut si ajunge a fi un estro
piat fizic: Iar copilul se gndea sa fure cumva ctiva bani, pentru o cutie de chibri
turi, sa dea foc casei cnd o fi muma-sa la razboi singura (ibidem, p.9). Ura recip
roca a mamei si a fiului e monstruoasa. ntregul roman e cladit pe enormul sentime
nt al urii viscerale n sugerarea careia Sadoveanu se exersase ca director al foii
de front pe care o scotea la Iasi n timpul razboiului de rentregire. Mitrea nu me
rge la scoala, desi nvatatorul zice ca sunt un fir de gru n maracinis (ibidem, p. 9).
Daca nvat, e ca si cum m -ar sapa si m-ar plivi . Mama nici nu vrea sa auda de nvata
tura. Puterea ntunericului, propria-i mama, l-a facut pe Mitrea neom. Cred ca ace
asta e cheia! Cozile de topor locale ale instaurarii sub ocupatie militara sovie
tica a comunismului au fost acei oameni care, aidoma lui Mitrea, Profesorului cu
ochii verzi si a altor mutilati sufleteste de tot felul, au facilitat si au nati
onalizat comunismul sovietic, la noi. Sadoveanu o spune cum nu se poate mai limpe
de, folosind termenul eliberare , n primul rnd cu valoare sociala. Nici nu se pune n d
iscutie faptul ca Sadoveanu, intelectual democrat, va fi crezut o iota din ceea
ce a scris n Mitrea Cocor.
Cum putea sa-si exprime altfel si adeziunea si repulsia? Adeziunea fiindca ofici
al ajunsese al doilea om n stat, cu tot ce nsemna ca bunastare, stiut fiind ca pro
zatorul a cautat toata viata sa si-o asigure prin mijloace oneste: munca scrisul
ui si prestigiul sau literar. Repulsia, deoarece maxima siluire ce se petrecea s
ub ochii sai era deopotriva a tarii sale si a sufletului sau. Si mpotriva acestei
duble siluiri, mai atingatoare dect arderea n public a cartilor tiparite fara con
strngere, nu putea face ori spune nimic, desi era chipurile al doilea om n statul
comunist romn.
Nu doresc sa evoc toate argumentele furnizate de text (prin contrariu) n favoarea
ipotezei mele. O data cararea gasita si admisa, oricine le poate lesne repera.
Cazul lui Calinescu este exemplar. De ce l-am socoti pe Sadoveanu opac n arta dis
imularii, cu att mai perverse cu ct nalta sa pozitie l obliga. Iar pozitia trebuia p
astrata, caci n afara ei era neantul pentru romancier si pentru numeroasa si argh
irofaga sa familie. Calinescu se arata uimit de monumentala tacere a lui Sadovea
nu care pesemne socotea ca-si spusese cu asupra de masura cuvntul si-si platise c
u vrf si ndesat tributul. Dl. Crohmalniceanu (loc. cit.) remarca desavrsita tacere
a prozatorului n toate ocaziile publice. Cu exceptia celei n care a putut interven
i n favoarea drepturilor de autor ale scriitorilor si a conditiilor de viata ale
acestora. Ceea ce n epoca nu era putin lucru!
Problema grava mi se pare a fi nsa alta. Adevarul despre acele drame sufletesti a
le intelectualitatii romnesti nu s-a putut scrie pna mai ieri. Astazi au ramas pre
a putini cei ce-l mai cunosc n amanuntime si la modul factologic. Daca acestia nu
se vor grabi sa-l consemneze n scris, cea mai crunta epoca ntunecata a acestor pa
mnturi risca sa ramna aproape o tabula rasa. De fapt asta, si asta, a urmarit comu
nismul. El si-a sters urmele flagrante cu buretele anonimatului, cum de altminte
ri a continuat si continua sa o faca!
Cum putem, de pilda, interpreta dedicatia sadoveniana pe exemplarul din Mitrea C
ocor daruit lui George Oprescu si probabil si altor colegi din academia comunist
a? i va fi daruit si lui A. Toma unul. n virtutea schizofreniei instaurate de comu
nism, conta prozatorul ca unii vor patrunde blindajul disimularii, iar altii (co
munistii) se vor preface a crede ca au fost convinsi de partinitatea sincera a a
utorului?
n fond, nu mai avea nici o importanta! Romancierul si asumase deja rusinea. Princi
palul era sa o fructifice pna la capat. Sfrsitul cumplit al lui Iorga apartinea tr
ecutului nca viu, iar Arghezi traia nca vnznd cirese la Martisor! Pna a semnat si el
pactul cu diavolul, mai trziu si n conditii mai usoare si, evident, cu beneficii m
ai mici.
Cum am mai spus, nu pe exemplaritatea adeziunii sincere a acestor nume mari se b
izuia propaganda comunista, ci pe cea a njosirii lor. Daca si Sadoveanu o facuse,
ce rost mai avea mpotrivirea lui Ion Petrovici, de pilda? Si totusi Petrovici, s
i prin el nteleg o serie ntreaga de intelectuali de talie, s-au ncapatnat sa taca, t
raind din pensiile cotizate de fostii lor elevi aflati nca, din diverse motive sp
ecifice, n gratiile regimului comunist.
Si totusi dedicatia sadoveniana pe exemplarul din Mitrea Cocor daruit lui Opresc
u nu ramne chiar lipsita de sens. I-ar fi dat colegului pe care l stia de o viata,
trimis de Iorga sa reprezinte Romnia la Liga Natiilor , cum o numea Oprescu, o abjec
tiune numai si numai pentru a si autoconfirma nerusinarea? Imposibil! I l-a daru
it tocmai pentru a-i patrunde disimularea si a-l trimite la paradigma care era S
tancu. Versatilismul acestuia era stiut si temut n epoca. Arghezi, care patise mu
lte, se temea cumplit de labilitatea morala a lui Stancu. Oprescu avea n acea vre
me el nsusi probleme cu autoritatea politica. Toate acestea le stiu de copil, din d
iscutiile celor maturi de la care nu lipseam. n vreme ce maica-mea era scandaliza
ta de aparitia lui Mitrea Cocor, eu l studiam la scoala. Retin faptul ca refrenul
cocorian: Zic iar, bun si asta! , rostit mereu cnd eroul sadovenian vizita Uniunea So
vietica, se instalase ca vorba de batjocura pentru noi, elevii reactionari. Abia
acum mi dau seama ca acest laitmotiv trimite la un altul, din Descult al lui Sta
ncu. Mama lui Darie i tot repeta fiului: Sa nu uiti, Darie!
Cine vrea sa judece, trebuie mai nti sa nteleaga. Dar iata ca nici ntelegerea nu ne
mai este ntru totul cu putinta. Nu este nsa mai putin adevarat ca a ntelege nu nseam
na si a justifica. Vechii greci stiau ca Zeus nsusi, care putea decide, se afla s
i el supus necesitatii (Annke). Romnii, ca si alte popoare ale estului Europei, nu
au avut privilegiul alegerii ntre libertate sau moarte. Si n ciuda acestei lipse
de gratie a soartei au murit n munti mii de partizani si sute de mii de oameni ne
vinovati n nchisori sau la Canal. E bine sa nu uitam nici o clipa acest ultim aman
unt, daca ne-am simti cumva complexati de Mitrea Cocor.
TOTALITARISM SI HIERATISM
n istoria civilizatiei europene hieratismul, ca atitudine mentala obiectivata n li
teratura, dar mai ales n artele plastice, si are obrsiile la nceputul antichitatii tr
zii, fiind legat de acea forma de absolutism politic de tip oriental, instaurat
de Diocletian n primavara lui 285 e.n. si cunoscut sub denumirea de dominat. Spre
deosebire de structura politica anterioara a Imperiului roman, care era princip
atul, n timpul caruia puterea imperiala, de la Vespasian nainte (lex de imperio Ve
spasiani), emana de la senat si se sprijinea pe armata, dominatul statorniceste
puterea suprema exclusiv n persoana mparatului, reprezentant unic al divinitatii p
e pamnt. mparatul dispunea n mod absolut de toate prghiile statului pe care le manev
ra dupa voia sa si necontrolat de nimeni.
Ca orice forma de stat absolutist, dominatul, devenit n foarte scurt timp tetrarh
ic (prin mpartirea n patru a exercitarii puterii ntre alesii lui Diocletian subordo
nati lui) si-a creat o politie politica, temuta prin eficienta si cruzimea ei, g
ratie careia Dominus et deus a ramas vestit ca unul din marii persecutori ai cre
stinilor. Politia lui Diocletian era formata din iliri, stramosii srbilor de asta
zi, consngeni ai mparatului; cu ale lor tipice fesuri plate (purtate si n zilele no
astre de srbi), ei apar pe mozaicurile vilei imperiale de la Piazza Armerina, Sic
ilia. Diocletian s-a retras n 305 n palatul sau de la Split, destul de bine pastra
t pna de curnd, cnd a fost bombardat de aceiasi cruzi urmasi.
Arta tetrarhica este prima arta hieratica a lumii greco-romane. Ea se caracteriz
eaza prin simetrie, perspectiva ierarhica si imobilismul figurii umane, sublinia
t de privirea fixata nainte, expresivitatea chipului concentrndu-se aproape exclus
iv n ea. Fundamentul estetic al acestei arte l-a constituit filosofia lui Plotin
(cca 205-270 e.n.), de factura eclectica (eleatism, academism, aristotelism, sto
icism, epicurism, precum si unele implicatii elenistico-iudaice), cunoscuta nsa s
ub numele de neoplatonism. Plotin este cel dinti care afirma ca arta este n esenta
ei cunoastere si ca lumina spiritualitatii, ce se opune ntunericului materiei, s
e afla concentrata la om n privire. Cum se ntmpla uneori, atare eclectism spiritual
ist a servit prea putin societatii careia se adresa (lumea pagna trzie), dar a dev
enit una din principalele cai de nfilosofare a crestinismului, ncepnd cu Ambrosius
si Augustinus, nregistrnd apoi importante ecouri n filosofia medievala si n estetica
scolastica trzie (Duns Scotus, cca 1270-1308). Pictura bizantina si n special art
a icoanelor a adoptat ca lege organica preceptul plotinian.
Desigur, ntre absolutismul dominatului tetrarhic si societatile totalitare ale ve
acului nostru nu este posibila nici o apropiere alta dect n ordinea fenomenologiei
spiritului, n sensul ca efecte similare au adesea cauze similare; vorbind despre
totalitarism si hieratism, a nu aminti unele repere chiar ndepartate nseamna a ac
orda subiectului un inedit evenimential ce nu-l caracterizeaza. Tot astfel este
si cazul politicii iconografice privind imaginea crmuitorului ori a simbolurilor
puterii. Roma republicana, dar mai ales cea imperiala a excelat n rafinamentele s
i forta elocintei unei atare politici. Celebra carte a lui Niels Hannestad, Arta
romana si politica imperiala, tradusa de noi n romneste si aparuta sub un titlu s
chimbat de cenzura, care vazuse ca urmare a hieratizarii totalitare prea multe s
i suparatoare asemanari ntre regimul comunist din Romnia si acele realitati ndepart
ate n timp, dar nrudite ntructva ca spirit, este o adevarata enciclopedie a mesajelo
r de acest gen si a decodificarii lor.
*
*
Justitia a fost o a doua creatie valoroasa a Romniei moderne si tocmai de aceea s
i prin nsusi rolul ei de a treia putere n stat a constituit unul din obiectivele d
e capetenie ale distrugerii. ntreaga magistratura a fost epurata, cu exceptia col
aborationistilor Securitatii, din pleava destul de putina a domeniului. S-au for
mat tribunalele populare si a aparut institutia asesorilor populari, nfiintata si
manevrata de comunisti pentru a tine sub control pe magistratii colaborationist
i din vechiul regim. Ca gest simbolic de detronare a dreptatii, tribunalele au f
ost evacuate din palatele lor devenite case de cultura , adica centre de agitprop com
uniste. Aceasta noua lume, autodefinindu-se ca cea (sic!) mai dreapta dintre soc
ietati, nu mai avea nevoie de o institutie aparatoare a dreptatii. Cu att mai put
in de avocati. n subtiatele colegii de avocatura au ramas abominabili colaborationi
sti care, la ordin, n loc sa-si apere clientii i nfundau dimpreuna cu procuratura s
i asesorii. Justitia devenise antecamera formala, dar sigura a nchisorii, iar des
eori cea din urma se dispensa de ea: numerosi ani de nchisoare au facut multi car
e nici macar nu fusesera judecati, darmite condamnati! La nceputul dictaturii sal
e, Ceausescu promisese ca legalitatea nu va mai fi ncalcata si ca nimeni nu va ma
i putea fi condamnat fara vina si fara proces. Dar exista n comunism cineva fara
vina, cnd prezumtia de vinovatie se generalizase ca urmare a faptului ca puterea n
carna minciuna nsasi si actiona n numele ei? n virtutea carei logici se putea face
o demonstratie negativa?
Pentru asemenea subtilitati teologale si ntru mplinirea cvadraturii cercului vicio
s, Ceausescu a restimulat avocatura si magistratura, cadrele ei urmnd a se recrut
a exclusiv, prin introducerea dosarului personal la concursul de admitere n facul
tatile de drept, dintre cadrele Securitatii si Militiei, ori dintre fiii acestor
a sau ai demnitarilor politici, cu vechi state de devotament fata de partidul co
munist sau cu noi performante de slugarnicie si ncredere. n felul acesta legalitat
ea socialista era pe deplin asigurata, ea ramnnd si astazi, aparnd si aparata de un
masiv corp de legi comuniste, neabrogat si deocamdata neabrogabil.
*
n fine, Armata. Ca si Justitia, ea a fost masiv epurata nainte dar mai ales dupa s
iluita abdicare a Regelui Mihai. Daca justitia era de clasa , cum putea fi altfel a
rmata? Dar ce rost mai avea ea n statele satelite pe teritoriile carora se aflau
trupe sovietice de ocupatie? ntruct toata lumea era obligata sa scandeze lozinca UR
SS bastionul pacii e! , armatelor nationale le revenea rolul strategic de eventual
prim contact-tampon cu agresorul potential occidental. Ele nghiteau apoi, contra
preturi piperate, armamentul perimat si dezafectat al Uniunii Sovietice. n fine,
rolul lor major pe plan intern era de a desavrsi educatia comunista prin munca,
constituind o imensa mna de lucru n uniforma, ba n doua uniforme. Recrutii cu origin
e sanatoasa alcatuiau armata regulata, ceilalti, fii de chiaburi, de arestati, de
deportati, de potrivnici de tot felul ai regimului, n fine cei chiar cu urme de
personalitate umana, alcatuiau detasamentele de munca grea, purtau uniforme cast
anii si erau tinuti departe de trupele obisnuite, deopotriva pentru a nu le conta
mina si pentru a fi umiliti.
Armata sovietica nzestrase armatele tarilor satelite cu institutia ofiterului poli
tic care, daca nu ma nsel, se afla atasat unitatilor, de la companie n sus, pentru
toate armele; prototipul sau literar era Mitrea Cocor nsusi, care abia nvatase sa
scrie. Exista, binenteles, si o directie politica a armatei. Trupele Ministerului
de interne, militia, corpul de paza erau militarizate si faceau parte din armat
a.
La nceput, corpul ofiteresc era mpanat cu indivizi pregatiti n Uniunea Sovietica sa
u avansati pe puncte (expresie mprumutata de la sistemul de cartele) dintre gradele
inferioare (subofiteri). Comunismul a reusit totusi sa formeze o ofiterime nati
onala ceva mai bine pregatita profesional, ndepartnd cu ncetul cadrele formate n pri
pa, dotate doar cu dosare politice si cunostinte rudimentare marxist-leniniste.
Acest lucru s-a facut prin trimiterea viitoarelor grade ofiteresti la studiu, n i
nstitutiile tehnice de nvatamnt superior civile, ori prin procedeul invers, de ncad
rare a specialistilor civili n armata, dupa terminarea studiilor superioare, crit
eriul politic si de origine continund a fi valabil.
Asa stnd lucrurile, n 1964, armata romna, slab dotata, prezenta nsa un corp ofiteres
c acceptabil; nca dupa retragerea consilierilor sovietici (care de fapt controlau
totul) se putea vorbi ntr-o oarecare masura de o armata nationala. Numai ca ea e
ra vaduvita de functia sa esentiala de aparatoare a natiunii, deoarece din punct
de vedere comunist natiunea nu mai era dect o forma al carei continut era comuni
smul (imperiul sovietic), acelasi de la Berlin pna n Manciuria. Este interesant fa
ptul ca singura ntre tarile estice, Bulgaria nu a avut trupe sovietice de ocupati
e. Din punctul de vedere al imperiului sovietic continental, Bulgaria constituia
un teritoriu de peste mare, un teritoriu slav special a carui obedienta nu pute
a fi pusa n discutie fara a strni grave suspiciuni printre tarile islamice ale imp
eriului, mai ales ca pe uscat Dobrogea romneasca, spargnd unitatea continentala a
acestuia, ar fi sugerat, prin prezenta unei armate de ocupatie n Bulgaria, ideea
ca granitele fortificate ale colosului sovietic nu mai erau suficiente integrita
tii sale. Bulgarii au socotit ntotdeauna drept providentiala atare situatie care
le asigura separatismul, lipsa trupelor de ocupatie si posibilitatea de a da Mos
covei impresia, cnd era neaparat nevoie, ca si ei ar nutri, chipurile, aceleasi i
dealuri panslaviste.
Regimul ceausist a infiltrat armata cu oameni de ncredere ai Securitatii. Desi tr
upele speciale de munca au fost desfiintate, ntreaga armata era acum socotita un
factor de baza al constructiei materiale a comunismului. n 1968, cu ocazia invazi
ei Cehoslovaciei, rusii au intentionat sa reocupe militar si Romnia. n nordul Mold
ovei au existat cteva tentative ale armatei sovietice de a se angaja n lupta cu fo
rtele romnesti masate pe granita. Replica a fost prompta si drastica: s-a raspuns
cu foc si au fost luati prizonieri. n acelasi timp, pe cai diplomatice, fusese a
vertizat presedintele Statelor Unite care, ntr-un discurs pronuntat la San Antoni
o, n timpul desfasurarii evenimentelor de la Praga, i-a avertizat pe rusi ca nu v
a tolera invazia altor tari din est, cum ar fi de pilda Romnia. Dupa 1971, Ceause
scu a nceput sa nu mai aiba aceeasi ncredere n armata, iar dupa 28 martie 1974, cnd
devine presedinte al statului si comandant suprem al ei, retrage din dotare muni
tia de lupta pe care o tine sub control special separat.
Dupa 1977 cnd se decide construirea noului centru politic si administrativ, viito
area casa a poporului , constructiile aferente, Palatul Cotroceni, aripa noua, prec
um si alte locuinte si puncte strategice ale dictatorului sunt legate ntre ele pr
in tuneluri si linii de metrou subteran, iar la suprafata sunt mputinate n acelasi
scop defensiv podurile peste Dmbovita, pentru a asigura securitatea palatului-ci
tadela care numara sase sau sapte subsoluri. Pe fostul stadion ONEF, integrat ac
um ariei palatiale, se construieste o remiza pentru blindate, iar deasupra ei un
heliport. n parcul vastului palat sunt amplasate rampe subterane de lansare a ra
chetelor sol-sol, cu raza lunga de actiune, menite a tine sub controlul personal
al celui ce detinea palatul toate bazele militare importante din tara. Daca Cea
usescu n-ar fi fost alungat de Revolutie nainte de a fi intrat n aceasta citadela,
este aproape sigur ca nimeni nu-l mai putea scoate de acolo, nici cea mai bine
organizata mineriada!
*
n Piata Universitatii, nainte de alegerile din Duminica orbului, la marginea zonei
libere de comunism , ntlnesc doi tineri de la tara, mbracati n haine de lucru prafuite
si transpirate. Privirile le erau limpezi si sincere. Dupa vrsta, terminasera nu
de mult armata. Domnule, ce se petrece aici? - ma ntrebara ntinzndu-mi minile batucit
e de munca cinstita si grea. Din sat am scapat cu greu (erau de prin Prahova), ca
ci mai marii locului i bat si i alunga pe cei ce vin sa ne vorbeasca, iar ca sa nu
fim si de data aceasta ntorsi cu pumni din drum, am venit de la cmp cu ce eram pe
noi. Ni se spune ca aici se petrec tot felul de blestematii, dar nu-i credem pe
cei ce ne-au tot mintit. Am venit sa vedem cu ochii nostri. - Vedeti, dar mai ale
s ascultati. Aratati a oameni ce nca mai pot judeca singuri! I-am condus aproape d
GROAPA ROMNEASCA
n decursul acestor eseuri a fost pomenita de mai multe ori sintagma groapa romneasc
a . ntr-o extensiune mai explicita ea ar trebui formulata groapa n care se afla astaz
i poporul romn . Cei care n-au cunoscut vremurile interbelice si nici cele doua gen
eratii care le despart de zilele pe care le traim au ntr-o masura dreptul sa se nt
rebe ce fel de groapa este aceasta, cu toate ca stiu sau ar trebui sa stie foart
e bine ca Revolutia romna a izbucnit din strafundurile acestei caderi a fiintei n
eamului.
Romnia de dinaintea invaziei comuniste era una dintre cele mai frumoase, mai boga
te, mai civilizate si mai rafinate tari ale Europei; un fel de Elvetie ori Belgi
e a Orientului, n care-si dadusera ntlnire, ntr-o desavrsita filoxenie si adevarat pa
triotism, multe din neamurile continentului si ale lumii. Nu vreau sa vorbesc n p
rimul rnd despre dezastrul natural al acestei tari paradisiace si complexe, abia
iesita din ntrziata si pasnica ei protoistorie, n lumina blnda a crestinatatii veacu
lui care, din pacate, avea sa fie cel al cumplitei apocalipse, nici despre agoni
selile ori bogatiile ei pierdute, dupa mai bine de un veac si jumatate de onesta
truda si nteleapta chibzuire n spiritul unei milenare traditii. Vreau ca vorbind
despre dezastrul fiintei romnesti sa ma opresc asupra uneia dintre realitatile li
mita.
n cele peste doua milenii si jumatate de evolutie n context mediteranean si apoi e
uropean, iesirile din atare context au fost tot att de dureroase pe ct de spectacu
lare erau resincronizarile mimetice si paideatice deopotriva, adevarate corsi e r
icorsi prin care o civilizatie unitara si echivaleaza inflexiunile etnice. Atare f
luxuri si refluxuri au fost observate nca de la sfrsitul elenismului de catre Dion
is din Halicarnas, n timpurile moderne ele fiind teoretizate de catre Gabriel de
Tarde prin a sa lege a sincronismelor istorice, Eugen Lovinescu talmacindu-le pe
ntru specificul civilizatiei romnesti moderne.
Am putea spune deci ca invazia comunista ar fi fost pentru noi, ca si pentru res
tul Europei estice, un accident geopolitic asumat ca si raidurile tatarilor, cuc
eririle turcesti ori Blitz Krieg-ul nazist. Si totusi nimic din ce a fost n veacu
rile trecute nu a primejduit sufletul neamului n fibra lui cea mai intima. Atare
amenintare nu o putea pune n practica dect un duh al raului iesit din mijlocul sau
. Daca Romnia comunista, etatizata si totalitara mai putea fi institutional compa
rata pna catre nceputul anilor '70 cu Europa libera, dupa acea vreme orice compara
tie devenise imposibila. Genocidul sufletesc si fizic al natiei a fost operat la
modul demonic de catre tiran si colaboratorii lui, actionnd nca si azi n spiritul
fantasmei sale. Sase milioane de declasati adusi de la tara la oras drept carne
de strung a unei industrii megalomanice, precum si promiscuitatea imensa provoca
ta de aceasta masiva deportare de tip stalinist a deschis larg portile contraselec
tiei absolute, patul germinativ al tuturor aberatiilor necontrolabile care au nso
tit atare enorma contributie la dezinteresul general al indivizilor umani. Toate
institutiile statului, inclusiv cele specific comuniste, au fost reprofilate n s
piritul gndirii creatoare a geniului national , pna ce statul nsusi, devenit abulic si
xclusiv dependent de hieratica-i persoana, si-a ncheiat existenta.
Prin incredibile masuri la scara nationala, pe care nici de trista memorie dr. M
engele nu le-ar fi imaginat, s-au produs ingerintele cele mai drastice n viata in
tima a unui ntreg popor. Interzicerea ntreruperii sarcinilor nainte ca fiecare fami
lie sa aiba cel putin patru copii a nsemnat, ntr-un mediu declasat, nfometat si sub
alimentat, asa cum arata cutremuratoare rapoarte postrevolutionare, imensa crest
ere subita a perversiunilor sexuale de tot felul, raspndirea nspaimntatoare a alcoo
lismului, a mortalitatii si degenerescentei infantile, a senilizarii premature,
a abandonarii batrnilor si copiilor, a alienarii mintale crescnde pentru toate cel
e trei vrste, aceasta nsiruire nefiind nici completa, nici nuantata spre a dezvalu
ne nimic!
Dar noi fiind de fapt o sora mai mica a gintii latine, suntem totodata si mai st
iutorii oameni de la Dunarea de Jos. Noi stim ce-a facut Traian cu noi si bine n
e-a facut. Noi stim ca de pe la 1848 ncoace Evropa a nceput sa se ntrebe si sa se ng
rijoreze de soarta acelor barbati din Carpati ce figurau pe Coloana lui Traian d
e la Roma, asa cum un lord Byron nu putea concepe, ca si fratii Schlegel, o Grec
ie sub turcocratie. Toata Evropa culta stia ca suntem la portile Orientului si c
a o ginta latina era inadmisibil vasala acestei Porti Otomane, ca ne aflam ntre t
rei mari imperii ca o bila de rulment si ca interesul european aluneca si pe ace
asta mica bila.
Istoria care, n desfasurarea ei, nu asculta de nici o lege scornita de oameni, de
nici o dorinta sau vointa omeneasca si care, printr-o mare experienta politica,
se lasa uneori citita n viitor, dar acei politicieni vizionari sunt rareori ntele
si ori urmati n demersul lor, istoria deci, confera fiecarui popor o anumita expe
rienta socio-politica proprie n virtutea careia acesta si croieste si si adapteaza
dupa evenimente calea pe care crede ca va merge, n conformitate cu interesele lui
nationale. Comunismul, prin prghiile tortionare ale imperiului sovietic, a curma
t calea tuturor popoarelor din Europa estica, pe care le-a transformat n sateliti
. Oglinda constiintei lor nationale a fost sparta, experienta lor istorica moder
na anulata, trecutul acestora desfiintat.
Romnia moderna a avut o nastere fericita si relativ usoara n spatiul geopolitic fa
vorabil al tangentei celor trei mari imperii. Ea si-a dobndit independenta nation
ala, iar apoi a devenit un stat national unitar, cuprinznd n noile ei granite apro
ape totalitatea etnicilor romni. Aceasta importanta prefacere s-a nfaptuit ca urma
re a prabusirii, n cursul primului razboi mondial, a imperiului habsburgic, a cel
ui german si a celui tarist. Marele bolnav al Europei, imperiul otoman, tinut n v
iata cu baloanele de oxigen ale Occidentului pentru mentinerea unei anumite stra
tegii fata de expansionismul rusesc, devenise republica imediat dupa razboiul pr
in care s-au format statele nationale ale Europei de est.
Perioada interbelica a nsemnat progresul rapid al noilor tari formate ori rentregi
te. Unica primejdie pentru acestea era vecinatatea bicontinentalei Uniuni Soviet
ice, a imperiului comunist crescut din aceeasi tulpina a fostului imperiu al tar
ilor. Politica seculara a acestuia s-a mplinit sub mantaua rosie a Kremlinului vi
ctorios si scos din matca de nesabuita si istoriceste perfect gratuita expansiun
e nazista, corolar al modului n care Germania a fost tratata de nvingatorii ei, du
pa primul razboi.
Yalta a consfintit statu quo-ul, iar binecuvntarea Occidentului data lui Stalin u
rmarea asigurarea linistii acestuia pentru o jumatate de veac. Dar linistea pe c
are si a dorit-o n a avut-o, caci de fapt politica occidentala s-a jucat nu cu f
ocul lui Prometeu, ci cu al Satanei. Perioada razboiului rece i-a costat imens,
pe toate planurile si a dus la ntarirea, dupa prabusirea postbelica a imperiului
britanic, a celui mai mare imperiu terestru al tuturor timpurilor: imperiul sovi
etic n care se aflau ca si cuprinse teritoriile de protectie ale acestuia.
Scufundarea Atlantidei, adica prin antonomasie prabusirea URSS si a focarului co
munismului mondial, a readus tarile est-europene la un nivel al constiintei lor
istorice mult inferior celui ce a premers si urmat primului razboi mondial. Iugo
slavia a explodat. Romnia agonizeaza pe fundul gropii pe care i-a sapat o fostul
ei tiran local, Polonia, cu tot ajutorul puternicei ei emigratii occidentale (ma
i ales americane) nu reuseste nici ea sa-si revina din starea de abulie, n ciuda
catolicismului militant de care da dovada, abulie mai deconstructiva moralmente
dect represiunea nazista sau cea stalinista ori dect anestezia pricinuita de narui
rea sperantelor puse n consngenii lor slavi. Bulgarii, cehii, slovacii si ungurii
par a fi fost mai putin zguduiti n echilibrul lor psihic (desi cei din urma au av
ut experienta singurei revolutii autentice n faza atroce a terorii comuniste), ia
r prusacii, cumparati si integrati conationalilor din vest, sunt departe de a fi
lipsiti de serioase probleme de adaptare ce stau marturie a seismului puternic
care a fost pentru psihicul acestor popoare prabusirea comunismului european. Un
rau al secolului care ia sfrsit nu face n realitate dect sa prelungeasca inertial ag
onia surda a unei lumi infernale, nca zvrcolindu-se n cenusa imperiului.
Sa nu ne facem nsa prea mari iluzii, miznd pe asemanarea ntru sclavia comunista cu
popoarele care au reusit sau chiar cu cele ce n-au reusit nca sa se distanteze re
lativ repede de epicentrul si efectele respectivului seism. n atare caz nu aseman
arile sunt esentiale, ci particularitatile, caci gratie lor se ajunge la regasir
ea de sine. Fiecare popor si are propriul lui destin care n fond este propria sa f
ire. Cel al romnilor a fost att de alterat nct se afla dincolo de a-l mai putea recu
noaste.
Nu stim care sunt resorturile intime ale misticii miticismului national. Nu stim
cum se poate proceda la demontarea acestora, iar politicienii romni de astazi, d
eopotriva ai puterii si ai opozitiei, sunt departe de a-si pune asemenea problem
e, de a-si asuma cunoasterea lor, primii fiindca nu se pricep, dar mai ales pent
ru ca nu au interesul, ceilalti fiindca au fost victimele nca supravietuinde ale
terorii comuniste ai carei beneficiari sunt cei dinti. n aceasta rezida, dupa a me
a opinie, importanta si imprescriptibilitatea unui proces al comunismului care t
rebuie sa fie n primul rnd un proces de constiinta al elucidarii distrugerii eului
individual si al celui national. Loviturile grave date fiintei nationale si suf
letului ei au continuat si dupa Revolutie si este nendoielnic ca puterea actuala
are de dat aici socoteala despre vinovata ei comportare si incompetenta. La al ct
elea ceas evropenesc o va face?
Pentru ca tara noastra, asa cum se afla ea prabusita n propriul ei suflet distrus
, sta acum pentru prima data n istoria sa moderna singura fata n fata cu viitorul
de care poate dispune. Nici trei sau patru imperii, nici spaimntatoarea vecinatat
e a unuia singur nu-i mai pot influenta ori dicta deciziile. Dupa o prelungita s
i framntata pubertate, razbi-va spre o tinerete superba, ori se va consuma si sti
nge ntr-una batrnicioasa si lasa? Fiindca un popor poate si pieri daca nu mai are
nimic de spus vietii si vietuitorilor lumii, daca nu mai are nimic de spus siesi
. Va mai iesi n lumina blnda a tineretii viguroase, la care are si dreptul si dato
ria? Daca da, la al ctelea ceas evropenesc o va face?
SYNOPSIS
Din punct de vedere arheologic, n veacul al VI-lea .e.n., din marea masa a culturi
i materiale a tracilor a nceput sa se deosebeasca un aspect distinct care a permi
s individuarea grupului nordic, trans-dunarean si trans-carpatic al geto-dacilor
. Dacia Pontica, adica pamnturile de la sudul fluviului, locuite de geti, accepta
sera, ca si ntreg litoralul tracic al Marii Negre, colonii grecesti; relatiile ce
lor din Dobrogea cu bastinasii au fost se pare mult mai pasnice dect cu restul tr
acilor din Haemus (Balcani), ceea ce probabil l-a determinat pe Herodot sa afirm
e, tinnd seama si de pozitia pe care acestia au luat-o fata de expeditia scitica
a persilor lui Darius I, viitorii dusmani seculari ai Greciei antice, ca getii su
nt cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci (IV, 93), acordnd binecunoscuta a
tentie religiei lor.
Este astazi dovedit pe cale arheologica ca influenta greaca a cetatilor din Pont
ul Euxin si a celor din Egee s-a propagat n timp pna la finele secolului I .e.n., d
e la sud spre nord, penetrnd n cele din urma arcul carpatic si instalndu-se n podisu
l transilvan. Aceasta iradiere si penetrare a influentelor n ordinea culturii mat
eriale a fost urmarea fireasca a schimburilor comerciale dintre aceste tinuturi
si lumea greaca din Egee, cu a ei civilizatie exploziva care cerea, n evolutia ra
finamentului si complexitatii dezvoltarii statale, tot mai abundente cantitati d
e materii prime si produse naturale din zona nord-tracica. Numeroase familii ale
aristocratiei grecesti din epocile arhaica si clasica se nrudeau cu familii prin
ciare tracice, o multime de traci aflndu-se n Grecia, chiar la Atena, ceea ce se r
eflecta prin existenta unui important Bendideion (templu al zeitei tracice Bendi
s) la Pireu, asa cum n muzeul din marele port al Atticii se poate vedea acum monu
mentul funerar din marmura de Pentelic, reprezentndu-l pe Nikeratos Histrianos si
pe fiii sai, negustori din Histria Dobrogeana, pieriti n valuri, n apropierea por
tului salvator.
ilor spre sudul Peninsulei Balcanice, ei lasnd aici, n timpul coabitarii cu localn
icii, dubletul slav al unei parti din fondul principal de cuvinte latin.
O data cu moartea sefului got Athanaric la Constantinopol si prabusirea limes-ul
ui antihunic pe care-l apara n nord-estul Munteniei se instaleaza n Dacia acel asa
-zis mileniu ntunecat , extins pna la ntemeierea statelor medievale romnesti Tara Romne
sca si Moldova, dar pe care cercetarile contemporane l diminueaza tot mai mult di
n punctul de vedere al duratei sau al ntunecarii lui relative.
Penetratia maghiara n centrul Transilvaniei dupa anul 900 e.n., rapida europeniza
re a acestor asiatici - fenomen simetric dainuirii latinitatii n Dacia istorica,
a dus la masarea elementului romnesc n nordul si sudul acestei provincii si implic
it la potentarea formatiunilor statelor medievale cunoscute pe cuprinsul ntregulu
i teritoriu sub numele slav de cnezate. Un surplus de populatie romneasca trece d
in Transilvania n nordul Moldovei, constituind acel proces de ntemeiere medievala
cunoscut sub numele de descalecare (stramutare nsotita de aparitia puterii statal
e). nsasi etnia maghiara din centrul Transilvaniei a suferit treptat transformari
socio-etnice ce o vor diferentia de restul ungurimii de pe Tisa si Dunare. Prin
cipatul Transilvaniei va exista ca unitate de sine statatoare, avnd n vedere compl
exitatea sa etnica dominata de romni, n cadrul imperiului Habsburgic.
Vecinatatea Regatului ungar si a Poloniei, respectiv pentru Tara Romneasca si Mol
dova, a facut ca misionarismul catolic n aceste tari dunarene sa se loveasca de i
nteresele politice viznd nsasi existenta independenta a acestor state fata de inte
ntiile de suzeranitate ale celor doua puteri catolice (Ungaria si Polonia). Exis
tenta nca a imperiului bizantin si sentimentul apartenentei Daciei istorice la tr
aditia imperiala romana si romano-bizantina au ntarit caracterul autohton al cres
tinismului prin comparatie cu crestinarile slavilor ori ale altor neamuri; optiu
nile politice au fost dirijate catre ortodoxie, chiar daca ea va fi vehiculata n
limba slava ca limba liturgica: situatia era similara latinei liturgice fata de
limbile neolatine ale Occidentului: nimeni din popor nu o ntelegea, de unde si de
zvoltarea exploziva a picturii cu subiecte sacre, n lacasurile de cult. Solutia u
nirii cu Roma a bisericii de rit grec din Transilvania reprezenta punerea n fata
autoritatii imperiale pe picior de egalitate a etniei romne majoritare fata de ce
lelalte ale principatului, cunoscute sub numele generic de unio trium nationum.
Optiunea ortodoxa a fost din punct de vedere politic eficienta pna la nceputurile
ridicarii imperiului rus, n veacul al XVIII-lea, dar atunci a treia Roma si imperia
lismul ei aveau sa fie contracarate de Poarta Otomana, puterea suzerana a celor
doua tari romne dunarene, cu care raporturi precise de dependenta si protectie et
nica fusesera stabilite prin acele misterioase capitulatiuni de la finele veacului
al XV-lea, la care se fac referiri, fara a exista o forma scrisa a lor. Tributu
l anual platit de domnii Tarilor Romne le consfintea.
Scurtul moment Mihai Viteazul, departe de a semnifica avant la lettre conceptia
burgheza moderna postpasoptista a statului national, cum s-a pretins n mod eronat
de-a lungul national -comunismului, indica n fond un lucru mult mai important, a
nume constiinta identitatii lor etnice pe care o aveau romnii la finele evului me
diu, precum si a limbii lor neolatine unitare, indiferent de granitele politice
care-i desparteau si pe care le acceptau fara contestare. Pohta ce-am pohtit a ero
ului de la Calugareni va fi fost de a face din toata romnimea un scut puternic n f
ata turcimii, asa cum promisese habsburgului Rudolf al II-lea la Praga, ngrijorat
de cresterea lenta a adversitatii Sublimei Porti fata de imperiul sau.
Departe de a adopta o viziune finalista, hegeliana asupra istoriei, existenta ne
amului romnesc poate fi caracterizata, n virtutea obrsiilor sale daco-romane, prin
dainuire, sincronism si creatie interpretativa.
Daca intensele raporturi cu lumea elenistica au nsemnat, dupa cum spunea Prvan, o
pregatire a romanizarii, n sensul superior al colaborarii elitelor n cadrul proces
ului aculturativ, la crearea Europei post-romane si medievale, un rol important
l-au jucat tocmai zonele periferice, caci aici se dadeau luptele decisive dintre
magistra latinitas si magistra barbaritas, expansiunea si mpamntenirea fenomenulu
i de iradiere a culturii materiale hotarndu-se acolo si nu la centru. Alternanta
momentelor mai sus amintite se ntemeia pe factori interni si externi. Printre pri
FURTUL SI JAFUL
n Romnia mai mult dect oriunde n estul comunist a fost pusa n practica lozinca soviet
ica: Omul schimba natura . n Rusia, ca si aici, comunismul a distrus ntr-adevar natur
a. Dezastrul biologic si sufletesc al fiintei a fost completat de dezastrul medi
ului nconjurator. Furtului mai mare sau mai mic al nationalizarii si confiscarii
absolute i-a urmat jaful pe scara nationala al solului si subsolului. Jefuita a
fost aceasta tara si n veacurile suzeranitatii otomane si de catre nemti n primul
si al doilea razboi mondial, dar niciodata mai sistematic si mai crncen, trecndu-s
e de la tunderea ce lasa viitorului speranta unei noi cresteri, la jupuirea care
lua orice nadejde pentru totdeauna, ca n deceniile ocupatiei rusesti postbelice
si ale regimului comunist autohtonizat de ea.
Otomanii au luat la preturi de ei impuse prisosul de hrana al acestor pamnturi. n
primul razboi mondial nemtii au taiat masiv paduri n Oltenia, multe ramase pna ast
azi nereplantate, mai ales n zona montana. Hitler ne-a luat petrol si gru, dndu-i l
ui Antonescu, n mod simbolic, un vagon de aur, furat si el mpreuna cu ntreg tezauru
l tarii, dupa 23 august 1944, de la Tismana si apucnd acelasi drum al Moscovei ca
si tezaurul trimis n ajunul primului razboi, spre pastrare la curtea tarilor. Past
rate vor fi n veci! Dar daca turcul lua prisosul, prin intermediul Sovromurilor s
i apoi al unor contracte oneroase impuse, rusul a sorbit si sosul, lasndu-ne lite
ralmente doar osul.
O conducta transfera titeiul tarii n Rusia, nchisa n 1964 de Gheorghiu-Dej, ca pali
d simbol al unei si mai palide si lipsite de sens independente . Cu exceptia sarii,
rezervele subsolului (uraniu, putinele metale neferoase) au pornit catre aceeas
i destinatie. Deforestarea a fost maxima: am ajuns astazi pe ultimul loc din Eur
opa; padurile Romniei au cobort sub procentul de 27% din suprafata tarii. Am asist
at n Bucovina, nainte de 1964, cum se tundeau dealuri ntregi. Coniferele subdimensi
onate erau abandonate la fata locului, scheletele lor albite mbracnd relieful cu c
amasi de oase.
Imensele balti ale Dunarii au fost secate si redate unei agriculturi colectivizate
si falimentare, impracticabila pe soluri smrcuite. Delta marelui fluviu distrusa
si ea. Lipsita de buzunarele n care sa se reverse, Dunarea inunda terenuri nicio
data atinse de apa. Lipsite de padurile care sa retina umiditatea solului, rurile
si asa sarace ale tarii, au devenit praie transformate n torente la tot mai desel
e inundatii survenite pe cale de consecinta.
Industria chimica si de armament (singura aducatoare de valuta pentru plimbarile
si traiul de lux exorbitant ale protopindadei) a otravit pe de alta parte aerul
si apele deoarece filtrele necesare costau mult prea multa valuta fata dect valo
rau vietile omenesti, fauna si flora distruse. Pna la instalarea dezastrului rosu
rurile tarii aveau nca peste, flora era foarte diversificata. Multe din plantele
salbatice de odinioara nu mai pot azi fi gasite nici n cele mai pure contexte nat
urale.
La cmpie, structura de cernoziom a solului a fost distrusa prin araturile foarte
adnci, excesul de ngrasaminte chimice si pesticide. Foarte bunei pini a tarii i-a l
uat locul un gru aproape furajer din care se obtine o faina lipsita de elemente n
utritive si intoxicanta.
Desi inginerul Leonida, la expertiza ceruta de Ionel Bratianu, raspunsese ca pe
rurile interioare ale tarii nu se poate obtine energie hidroelectrica, fiindca ac
estea au debit mic, neconstant si colmateaza aluviuni abundente, ncepnd cu Bicazul
, comunismul a umplut cu betoane vaile acestor ruri, monumente ale naturii.
Cazul limita este cel al Vaii Oltului. Sub zidurile lui Mircea de la Cozia Oltul
curge la deal dintr-o grosolana greseala de calcul a inginerilor epocii lumina
si a celor de apa de ploaie, care ne conduc si acum destinele. ntrebat de mine de
ce nu au folosit sistemul nemtesc de pe vremea imperiului, al surubului lui Arh
imede montat pe pragurile naturale ale apelor, ca n cazul marilor afluenti si sub
afluenti ai Rinului, unul din sefii acestor straluminati cu lamba lui Ilici mi-a r
aspuns ca nu cunoaste atare tehnica. Ei au practicat sistemul milioanelor de met
ri cubi de beton puse n calea unui fir sau firicel de apa, al lacurilor de acumul
are ce se umpleau cu aluviuni sau din care apa fugea datorita permeabilitatii so
lului (cazul Bicazului).
Aerul infestat si el de chimicale ca si apa a dus la disparitia pasaretului din
soiuri mai putin comune, la mbolnavirea populatiei, favoriznd aparitia tuberculoze
i endemice pe fondul de malnutritie grava, la degradarea florei si la uscarea ma
siva a padurilor.
Iata roadele unui regim curat murdar !
Romnia era o tara bogata si armonioasa, cu un peisaj uman ncntator, de o mare frumu
sete fizica si sufleteasca. Din pacate ea este astazi o tara saraca, urta si tris
ta. Chipurile patibulare sunt ngrijorator de multe. De la sate ori din orase au d
isparut aproape cu totul figurile rasate pe care le mai putem ntlni doar la popula
tia n jur de 70 de ani, sub forma de resturi arheologice . Un nou popor romn si o nou
a limba romna au luat locul celor de altadata. Acestor fete umane care vorbesc ro
mna ca pe o limba straina prost nvatata si nu ca limba materna li s-a furat o data
cu libertatea si sufletul si neamul! Poate de aceea regimul comunist de ieri si
de azi tine sa le aminteasca si sa ne reaminteasca la tot pasul ca noi suntem ro
mni . Nu dati poporului vorbe mari si goale, ci restituiti-i ce i-ati furat. Nu-l m
ai njositi cu uri sovine, ci ntoarceti-i macar simbolic ceva din ct l-ati jefuit. S
i veti vedea atunci ca redevin romni. Ori tocmai asta nu voiti sa vedeti? Sau toc
mai de asta va e teama?
Suntem acum o tara murdara, plina de gunoaie, fragmente de betoane, depozit de d
eseuri mortale al continentului, cu verdele natural n retragere, exhibnd pamntul st
erp, prjolit si prafos. Datorita distrugerii capilaritatii, apa s-a retras din so
l pna la adncimi nebanuite si de neadmis. Cnd ploua torential, ea balteste si inund
a, fara a putea intra n pamnt. Suntem candidati la desert! Cine sa auda, dar mai a
les cine sa faca? Sase milioane de rurali au parasit satele si s-au instalat la
oras. Ei nu s-au urbanizat, dar nici nu mai vor si de multe ori nici nu mai pot
sa se ntoarca la tara. Iar legea fondului funciar nu le da atare posibilitate. Da
torita slabei calificari, nu-si vor mai putea cstiga pinea n orase, unde locurile d
e munca vor fi n si mai vertiginoasa scadere. Presa anunta ca sute de mii de tara
ni de vrsta a treia nu au urmasi. Care va fi soarta pamnturilor lor pe care nu le
pot si nu au cui sa le vnda?
Am ajuns o tara saraca si urta, cu sufletul pocit si chipuri umanoide n privirea c
arora nu se mai poate aprinde nici o scnteie divina, ochii reflectnd tristul gol l
auntric; nu e cazul sa mai mintim pe altii si sa ne mai mintim pe noi nsine! Asa
am ajuns, asa suntem! De la vladica pna la opinca!
Scurtul nostru ragaz istoric ne-a gasit cu mult sub Ardealul habsburgic cu care
ne-am rentregit; am recuperat si am construit imens n doua decenii, dar am recazut
apoi n miticismul valahic si nca si mai jos, n mistica lui, cu toate ca n spatele c
elor doua decenii se aflau n Vechiul Regat zecile de ani de domnie binefacatoare
a regelui Carol I, domnie n care tehnica si ct s-a putut din spiritul occidental a
l veacului au fost implantate n Romnia.
nca din primii ani ai venirii sale n tara, Carol I a fost frapat de chestiunea tara
neasca . Nu nceta sa atraga atentia politicienilor conservatori si liberali ca ntr-o
tara eminamente agrara majoritatea covrsitoare a producatorilor bunurilor materi
ale era lipsita de proprietate. Nici un interes n afara satisfacerii minime a nev
oilor vitale nu dadea producatorului agricol ratiunea existentei sale. De altmin
teri el nici nu putea fi numit producator. Drept producator era desemnat mosieru
l si arendasul; taranul era aidoma sclavului antic, o unealta graitoare (instrum
entum vocale). Neoiobagia lui Gherea accentueaza faptul ca la marginea Europei c
apitaliste si la cea a Rusiei sufletelor moarte se afla o tara care voia sa intre n
Europa cu mentalitati si structuri feudale.
n presa, dar si n literatura timpului, taranul romn era nfatisat ca hot si lenes. Ne
avnd altceva la dispozitie dect posesiunea obstei satesti (izlazuri, fnete, eventua
l paduri de cmpie) supusa continuu concupiscentei latifundiare, taranul era un pr
oletar rural aflat exclusiv la cheremul mosierului sau la mna nemiloasa a arendas
ului. Traind aproape ca vitele si mpreuna cu ele (reforma agrara a lui Cuza Kogal
niceanu a scos din ntuneric timp de 20 de ani ct a durat punerea ei n aplicare, un
fel de aristocratie taraneasca destul de restrnsa), muncitorul rural pierduse ide
ea de proprietate, mai ales dupa ce fusese deprivat treptat de micile sale poses
iuni funduare n cursul trziului ev mediu romnesc de catre mica boierime bastinasa d
e dinaintea veacului fanariot.
Asa cum remarca I.L. Caragiale n eseul sau 1907 din primavara pna n toamna (pe care
comunistii l-au prezentat drept document acuzator al represiunii crude ce a urm
at rascoalei taranesti), cnd comisiile guvernamentale s-au deplasat la sate sa ntr
ebe taranii ce dorinte si nemultumiri au, nici unul nu a cerut pamnt, cei mai mul
ti solicitnd mbunatatirea n favoarea lor a unor nvoieli agrare! Reiesea limpede ca p
entru a fi parte activa a Europei, societatea romneasca trebuia construita de la
talpa tarii. Regele Carol a ncercat zadarnic sa-si lamureasca politicienii (ardel
eanul de obrsie Maiorescu a ntrevazut si el labilitatea formelor fara fond). El a n
chis ochii cu aceasta dureroasa nedreptate n suflet, iar optiunea sa pentru puter
ile centrale, pornind de la o anumita atitudine de baza convenabila Portii Otoma
ne, dupa proclamarea si cstigarea prin lupta a independentei (a se vedea n acest s
ens si cazul Greciei si mai apoi al Bulgariei), va fi fost, credem, dublata de c
onvingerea ca spiritul echitatii sociale germane ar fi mai aproape dect cel franc
ez de rezolvarea pragmatica a retrogradelor realitati privind repartitia venitul
ui economiei agrare din Romnia antebelica. Or, inexistenta unei societati la sate
facea imposibila sau n cel mai bun caz ineficienta, falacioasa construirea uneia
la orase, atta vreme ct acestea erau rupte la modul sistemic de lumea satelor! Au
toexilarea lui Caragiale (negermanofon) la Berlin mi se pare elocventa, pe linia
celor mai nainte afirmate.
Tentatia de a explica, n asemenea momente istorice de profunda deconstructie fizi
ca, morala si intelectuala, marile coruperi prin substratul genetic (zestrea gen
etica) a unui neam mi se pare foarte facila, cu totul nestiintifica si deosebit
de lasa: ca indivizi, aruncam o data mai mult vina decaderii noastre (care apart
inem unei noi generatii) nu pe o alta etnie, cum s-a incitat n trecut, ci pe etno
s-ul romnesc n genere, ultimul tap ispasitor descoperit n laboratorul diversiunilor
serviciilor secrete: Iertati-ne noua pacatele voastre !
Sa ne reamintim cu piosenie si sa ne autodojenim n cugetele noastre ca ne lasam a
stfel manipulati, sa nu-i uitam pe toti cei ce au fost ucisi de comunism, de la
victimele necugetatei si nenecesarei campanii din Rusia (eu stiu doar ca se vorb
ea n Bucurestii acelei vremi ca Hitler s-a opus ideii lui Antonescu de a trece Ni
strul, dar ca automaresalul a facut-o, stresat de rapirea Ardealului de Nord) pna
la cele ale rezistentei, ale nchisorilor si lagarelor de exterminare organizate
de comunisti.
ntre minciuna si furt exista o legatura indisolubila. Practicndu-le pe amndoua, com
unistii au teoretizat filosofic legitimitatea furtului n noua societate . Notiunea de p
roprietate colectiva , de bun obstesc la nivelul ntregii tari este un non-sens, un so
fism trivial si agresiv. Principiul repartitiei comuniste: de la fiecare dupa cap
acitatile lui, fiecaruia dupa nevoile sale sfideaza si siluieste legea firii. Cin
e se poate institui arbitrul capacitatilor si nevoilor? Atare sfruntata axioma e
ste o invitatie directa la crima si ea a fost lansata pentru sporirea sistemului
punitiv comunist si fundamentarea fricii ontice, n regimul societatii nchise si a
l fundaturilor ei n care se tabaceau mintile si fiintele.
Nu numai ca ni s-au furat averile, bunurile personale, nu numai ca ni s-au rapit
sufletele, ne-a fost furata nsasi revolta suprema, iar prin machiaverlcuri sarman
e, dar nu mai putin criminale, continua sa ne fie furata vointa si viata, spre p
rofitul imoral al furilor, aproape aceiasi ca mai nainte, acoperiti de aceeasi le
galitate poncifa, de acelasi cinism patibular.
Daca spui lucrurilor pe nume si i numesti pe hoti, nseamna atac la persoana, daca n
cerci sa gndesti logic si nu numai sa te exprimi sofistic gramatical nseamna ca in
stigi la tulburarea ordinii publice si a statului de drepti ; daca nu esti cumva de
stnga (comunista, neocomunista, asasina si procleta) nseamna ca esti de dreapta ( c
ine nu e cu noi e mpotriva noastra ), daca nu lauzi puterea sau nu intri n dialog cu e
a (pentru ca e mincinoasa si n ultima instanta hoata) nseamna ca nu existi!
Noi nsa existam chiar daca suntem negati. ntregul neam romnesc a fost negat de cteva
zeci de mii de criminali. Mult mai putini dect cei carora le au luat viata. Ajun
ga-i, daca nu i-a ajuns nca, blestemul milioanelor care exista!
*
Economia comunista ca si cea neocomunista, adica economia sociala de piata, sunt
amndoua n egala masura simplu furt al caciulii. Ba nca furt al caciulii la patrat
pe seama tot mai saracitului cetatean. Caci scaderea calitatii tuturor produselo
r oferite spre vnzare tinde catre sfertul calitatii initiale, dupa legea veche, iar
preturile acestora urmeaza acelasi ritm accelerat de crestere, dupa legea noua!
Urmasii declarati sau nedeclarati ori reconvertiti pro forma sunt asadar de doua
ori mai ticalosi dect Marx; prin banii pe care-i fura populatiei nu numai ca o e
xploateaza la modul cel mai crud cu putinta, ci o si mbolnavesc sau o trec pur si
simplu pe lumea cealalta, conform definitiei date acestui mod de viata de catre
folclorul nou : Unde s-a construit comunismul? - Acolo unde nu-i nici placere, nici
suspin, ci totul e multilateral dezvoltat. Pseudoprofetul mincinos care a fost M
arx declara obtinerea profitului drept cauza a exploatarii, ca si cum drept la cs
tig ar avea numai munca bruta si subordonata; capitalul se regenereaza si creste
de la sine, patronii pot deci muri de foame! Pna la urma toata lumea a murit de
foame, cu asa un geniu economic !
ntiului semidoct al comunismului si adeptilor sai de pna azi li se pot cita cuvinte
le lui Cicero (Paradoxurile stoicilor, VI, 2, 24) mai pline de sens dect nonsensu
l originar al filosofiei" lor: Caci noi recunoastem ca acei ce urmaresc mbogatirea on
orabila prin activitate comerciala, contracte de constructii sau arendare de pamn
t au nevoie sa realizeze un profit" Onorabila, profitori ai furtului si jafului!
Pentru ca jaful n tarile satelite ale imperiului comunist sa fie prelungit ct mai
mult posibil si pentru ca imperiul militar sa evolueze, vezi Doamne, catre un im
periu bazat pe relatii economice, Uniunea Sovietica a impus acestora crearea uno
r giganti industriali dependenti de materiile prime pe care ea urma sa le livrez
e. Au aparut asadar imensul combinat siderurgic Nova Huta, n Polonia, cel de la G
alati, n Romnia, care functiona nca de la nceput cu un milion lei pierdere planifica
ta pe zi, precum si cel de la Varna, tot att de pagubos. Pentru a consuma metalul
acolo produs au aparut marile santiere navale, industria de armament si asa mai
departe, totul nefiind dect pseudomorfoza economica, ritual primitiv si brutal m
enit sa confirme o religie mincinoasa. Pagubele pe care atare realizari le aduceau e
rau si sunt nca uriase (acolo unde acesti monstri mai functioneaza), iar consecin
tele lor vizibile n deteriorarea tuturor factorilor implicati.
ericolului de a cadea n haos. Cine sa le lase treptat din mna? Statul! Cine sa le
preia? Initiativa privata liberalizata de mania dirijista directa sau indirecta.
E greu sa te lepezi de naravuri, dar este imposibil, ca Putere, sa le supraviet
uiesti. Oricare ar fi acea putere!
Dupa parerea mea, gndirea economicului, a culturalului, a socialului trebuie relu
ata din perspectiva anilor '60, iar excedentului de lumpeni rurali declasati pri
n mutare la oras sa li se permita a-si cstiga existenta prin mproprietarire, ca ag
ricultori. Se va vedea ce se alege! Sa se permita functionarea exclusiva a crite
riului valoric, adica acel al adevarului.
Este greu de presupus ca o societate grav bolnava ca a noastra se va vindeca de
la sine fara aplicarea unor terapii bine gndite. Politicienii de astazi trebuie a
fi preocupati nainte de toate de felul, calitatea si adecvarea terapiilor. Daca
psihologia sociala este folosita acum pentru manevrarea politica a maselor, ea v
a trebui utilizata n scopul asanarii economico-sociale a lor, asanare pe care put
erea politica sa fie gata sa o serveasca.
Cine vor fi cei care vor construi viitoarea societate romneasca, pansndu-i si vind
ecndu-i ranile actuale? Vor fi desigur acei oameni denumiti de noi intelectuali, n
sensul strict specificat n eseul intitulat Scurt tratat despre prostitutia intel
ectuala, adica aceia dintre concetatenii nostri care, hotarndu-se a se vindeca pe
sine, vor avea privirea ndreptata si catre aproapele lor.
Vor fi, n al doilea si nu n ultimul rnd, toti cei ce vor nazui catre spiritualitate
a occidentala, catre structurile acelei lumi, catre integrarea europeana, catre
pace si filantropie, n sensul originar al acestui cuvnt.
Vor fi toti aceia care cred n valorile imprescriptibile ale onestei si lipsitei d
e megalomanie periferica culturi nationale. Toti care se straduiesc n mod onorabi
l sa mbogateasca sensurile si ratiunile existentei noastre ca indivizi si ca popo
r. Toti cei ce vor sa transforme vietuirea pedestra si aptera n placere de a trai
si de a rosti adevarul. Poate ca la nceput acesta va supara, dar mai apoi va fac
e mult bine.
Va trebui sa ne deprindem a fi ngaduitori cu adevarul caci el nu este nici unic s
i nici proprietatea exclusiva a cuiva. Este printre foarte putinele bunuri spiri
tuale colective. Sa nu fim necrutatori dect cu minciuna si epifenomenele ei! Demo
cratia se apara cu greutate pentru ca nu se poate folosi de armele tiraniei, cac
i s-ar transforma pe data tocmai n ceea ce combate.
Daca perioada de tranzitie va fi regizata numai de actuala putere, aceasta ar nse
mna mincinoasa dainuire a ei, neclintita pe fagasul de unde a purces si pe carel stim catre ce duce. O reala si credibila tranzitie nseamna si o tranzitie a put
erii, altfel societatea noastra realmente bolnava, si recunoscuta de toti ca ata
re, ar parea suspect de sanatoasa, ori tot att de suspect atasata ideii de a nu v
oi sa se mai faca bine! Sau cumva tocmai cei ce si-au asumat raspunderea sa o vi
ndece, o intoxica si mai mult? Oare puterea lor nu rezida chiar n numarul ngrijora
tor de mare al consumatorilor pasivi (reactivi, ori mai degraba reactionari), n c
el al adeptilor misticii miticismului, al acelora care au imprescriptibile drept
uri si dupa legea a veche si dupa cea noua ?
De mare cinstire se bucura n tara noastra minciuna de vreme ce turiferarii ei, ma
rii preoti ai ticalosiei, cei ce-au mintit poporul cu televizorul dupa ce au fost
prea plecate slugi ale tiranilor, ori si-au nchinat proprii lor copii preamaririi
acestora, ca ntr-o exorcizare a executiei pe care n-au putut-o anula, sau si-au m
pins n moarte vlastarele spre a fi pe placul mofturilor pezevenghilor stapni - de
mare cinstire se bucura deci latratoarea minciuna (pna nu ni se va spune primejdi
osul adevar nu ni se poate pretinde a crede ca ea s-ar numi nalta strategie ntru s
alvarea interesului national si a statului) - Scyla a sufletelor pierdute si a m
intilor schizofrenizate pna la paranoie, daca ea e rasplatita cu fotolii academic
e, cu premii internationale cumparate de chiar puterea bastarda.
Restaurarea acestei largi si preacinstite profesii s-a facut cu firescul si iute
ala ce ne ndeamna a-i presupune un substrat istoric aproape de natura religioasa.
Substratul istoric al neocomunismului este comunismul nsusi, comunismul existent
ial ca religie a mintirii de sine.
Ca si indivizii, popoarele nu au memorie; nu au mai ales memoria lucrurilor nepl
si de putin cea a dilemei. Astfel este o oferta indirecta de nregimentare, urmnduse a se stabili numai solda. Avndu-se n vedere dezastrul multiform de care se ocup
a aceasta scriere, puterea neocomunista din Romnia de azi reprezinta tocmai bolna
vul grav pe care ne propunem sa-l vindecam, nu sa-l amputam de madularele lui be
tejite. E un semn mbucurator ca opozitia nascuta din neant si mpotriva vrerii mare
lui bolnav a reusit n cei patru ani sa fie att de viguroasa nct sa-i ofere acestuia
crja pe care o refuza nca, tot mai putin categoric si agresiv. Caci a-ti da electo
ratul pe mna vracilor extremismului dintre care unii sunt vrful de lance al celor
care au tras n propriul popor, nseamna nu numai a te supune unui continuu santaj s
i jocului rusinoasei si pagubitoarei minciuni, ci a da dovada de cecitate politi
ca si meschine interese materiale de grup, tocmai n momentele critice ale fiintar
ii neamului, cu att mai mult cu ct ti se ntinde mna patriotica a opozitiei, pentru t
recerea tuturor puntilor primejdioase, pe drumul lung al vindecarii ranilor grel
e ale nencrederii adncite de ucigasii cu simbrie.
COMUNISMUL EXISTENTIAL
De-a lungul acestor eseuri a fost de mai multe ori folosita sintagma comunism ex
istential, asemuibila ntr-un fel acelui crestinism cosmic , expresie scientist-istor
ica a ortodoxismului interbelic care, dupa cum spunea Arghezi, cstigase destule f
oloase de cnd a introdus anafura la aperitiv . Las deoparte parastasele si soboarele
de preoti reintroduse cu asupra de masura n viata publica de dupa '89 si care, c
u alte mijloace, vizeaza a ne readuce n cele din urma n matca aceluiasi comunism e
xistential ce pare a fi caracteristica ultima a societatii romnesti postrevolutio
nare, dotata de putere cu economie sociala de piata, cu o nesfrsita tranzitie si
cu o nu mai putin stagnanta mare privatizare ce nu depaseste nivelul logocratic al
discursurilor oficiale si nu reuseste sa minta pe nimeni din launtrul ori din a
fara tarii.
S-ar putea crede ca atare comunism existential este ceea ce deosebeste si da adnc
ime gropii romnesti fata de fostele tari comuniste din jur. Unii cauta acestui ra
u mare si ultim radacini istorice stravechi, reperabile n cartela genetica a nati
ei, cum ar fi decaderea dacilor nainte de Burebista care i-a readus la ce au fost
anterior, taind vita de vie, dupa cum ne spune Strabon din Amasia Pontului, adi
ca din sudul Marii Negre. Altii mai repereaza acapararea micii proprietati rural
e de catre boierimea de tara dinaintea veacului fanariot si o ticalosire a neamulu
i care a urmat acelui secol si mpotriva caruia luptase fara prea mare succes Tudo
r Vladimirescu, un fel de Julien Sorel postnapoleonian, carpato-balcanic. n fine,
nu sunt putini cei care vad n dainuirea mentalitatii tribale rurale si a economi
ei satesti autarcice pna n deceniile de nceput ale acestui veac, cnd Dimitrie Gusti
a scos n evidenta atare unicum european, cauza eficienta a mentalitatii comuniste
existentiale, continuatoare a obstii satesti si a caracterului eminamente agrar
al tarii noastre.
n acest punct se deschid portile catre vaste speculatii ideatice si ideologice, c
arora nu ne putem alatura dar nici nu le putem respinge de plano, trasatura lor
principala fiind demersul tipic unei anumite morfologii a culturii care n cel mai
bun caz se revendica de la Spengler si n cel mai rau de la Keyserling. Oricum, n
u se poate trece cu vederea constatarea validata de chiar nceputurile si dainuire
a pna astazi a romanitatii n Dacia, anume ca poporul romn este un foarte bun port-a
ltoi, selectiv n sensul rezultatelor optime, cu alte cuvinte el a respins alogeni
i distrugatori de civilizatie si a admis, fie si sub forma de vremelnici stapnito
ri, pe cei care au avut de transmis ceva pozitiv etniei autohtone. De aici marea
sa deschidere care a fost secretul nsasi dainuirii sale, acel miracol istoric , cum
l numea George Bratianu.
Comunismul existential sau ontic se deosebeste de cel real, stiintific etc., el vi
znd n cea mai mare masura utopia comunista de la Platon la Sfntul Pavel si de la Ca
mpanella la Saint Simon si Marx. Ct priveste pe cel din urma, caruia i datoram tra
gedia comunismului real din acest ultim veac al omenirii, Croce a demonstrat fal
sitatea teoriei sale a plus-valorii care rezulta din exploatare si o regenereaza p
e scara tot mai mare. Critica antimarxista contemporana a relevat o alta eroare
teoretica fundamentala a lui Marx, contrazisa de istorie si pe care Lenin a ncerc
at sa o mascheze sub o teorie care involuntar o demasca de fapt.
Utopia comunista care a strabatut lumea din antichitate pna astazi si care si are
cu siguranta obrsia n lipsa de proprietate a indivizilor asupra pamntului pe care-l
lucrau (imperiul Babilonian sau regatul Egiptului, pna la finele antichitatii) a
fost si este strict legata de singurul bun dat de natura omului pentru a se hra
ni: pamntul, fertilitatea lui si muncile care o ntretin. Desi Marx cunostea foarte
bine aceste lucruri n primul rnd fiindca l studiase pe Hegel, el a fost atras n ase
menea masura de fenomenul industrial si de masinismul englez nct, cu o certitudine
si precizie mai mare dect se cuvenea, a mpartit istoria omenirii dupa modurile de
productie: sclavagism, feudalism, capitalism si comunism, perioada pe care o pr
evedea cu maxima rigoare pseudologica si pe care o socotea cea mai nalta treapta
ce va fi atinsa de omenire, dupa prabusirea capitalismului.
Daca n ce priveste posesiunea asupra pamntului istoria a cunoscut de milenii varia
te forme de atribuire individuala, de expropriere, care vizau sau recuzau toate
pe rnd utopia unui comunism agrarian, n ce priveste capitalismul industrial masini
st din Anglia, pe care Marx l-a avut n vedere ca primum movens al viitoarei sale
societati comuniste, el s-a nselat cu buna stiinta, daca se poate spune astfel, v
ictima fiind a nebuniei care nmugurea n el.
Proletarii nu posedau nimic care putea fi n comun. Puteau doar sa distruga sau sa
faca a functiona masinile, fiecare n functie de calitatile sale manuale si cereb
rale, cu alte cuvinte n functie de dotarile individuale, nu colective! Ct priveste
fabricile, comunismul le-a fetisizat , spre a folosi unul din termenii sai doctrin
ari; el le socotea forma moderna a bogatiei absolute. Ct costa o greva, o depreci
ere morala a productiei, o criza de supraproductie, o nepricepere manageriala et
c., Marx nu le-a spus muncitorilor; el i-a ndemnat sa ia n stapnire fabricile, adic
a zidurile, masinile si instalatiile, dar atare mijloace de productie care nu ma
i functionau n cstig real, ci n pierdere erau avutia prostului, adica saracirea si n
fometarea lui cronica!
Marx a construit edificiul nu pe o baza reala, ferma, adica pamntul, ci pe o abst
ractiune conjuncturala: forta de munca si inteligenta individului a caror exerci
tare depindea de o multime de factori pe care nici cea mai planificata economie
a tuturor timpurilor, cea a Egiptului faraonic dinaintea secolului al IV-lea .Hr.
, nu-i putea scoate din calcul. A fost o utopie mai falacioasa dect altele, carei
a i-a cazut victima n primul rnd clasa muncitoare.
Nebunia lui Marx l-a mpiedicat sa vada rolul esential al sindicatelor ca dispozit
iv de reglaj al capitalismului industrial, ignornd tocmai esenta creatoare a feno
menului, complementaritatea lui necesara care erau trade-union-urile.
Cnd Lenin a facut cu bani straini revolutia bolsevica, el a trebuit sa admita adhoc ca victoria comunista se poate produce nu n cea mai industrializata tara din
lume, ci n cea mai agrariana (Rusia), sub pretextul ca ar fi constituit veriga ce
a mai slaba a lantului capitalist; de la bun nceput el a procedat la colectivizar
ea pamntului, punnd pe aceasta accentul principal al revolutiei (cu esecul binecun
oscut semnificat de scurta perioada a NEP-ului).
Enormul fals al lui Marx referitor la proprietatea n comun a nimicului a dus la s
acralizarea de care tocmai pomeneam a unor mijloace materiale (fabricile), cu ef
ecte ilustrate, de pilda, de megalopotemkiniada Ceausista industriala.
Atare sacralizare a anulat creativitatea si fiind funciarmente antieconomica si
rupta de realitatile locurilor a dus n mod neabatut la falimentul universal al comu
nismului, al dictaturii proletariatului (o alta mare farsa) si a tot ce a decurs
din aceasta dogma paranoica ce a fost cumplita ciuma a veacului nostru.
Desigur dictaturile de dreapta sau de stnga sunt detestabile si pot ajunge la exp
resii limita egal de catastrofice. Nu trebuie uitat nsa ca cea mai cumplita dicta
tura de dreapta (nazismul) a exclus de plano ideea comunista a desfiintarii prop
rietatii private, devenind chiar antinomica acesteia. Holocaustul uman pe care l
-a practicat nu e nsa cu nimic mai presus dect bolsevicul (de cteva ori mai mare ca
ntitativ) congelator uman al gulagurilor n care gramezile umane ale victimelor (c
reii fusesera ncorporati n armata romna n primul razboi mondial), iar dupa 23 August
1944, arestat si dus la Moscova a refuzat propunerea lui Stalin de a-l detrona
pe Rege, crend astfel pretextul unei lovituri de stat, instrumentata de Kremlin n
spatele frontului, pentru ca ocupantul, scapnd si de dictator si de Rege, sa-si p
oata justifica ocuparea militara totala a tarii si anularea suveranitatii nation
ale. Acest din urma fapt l-am mai amintit si repetarea lui vrea sa sublinieze im
portanta-i capitala pentru tara si pentru personalitatea lui Antonescu, omul car
e nu a putut iesi din menghina istoriei.
Pe de alta parte greselile acestui dictator au fost enorme: nu s-a consultat si
nu a dat curs apelurilor marilor fruntasi politici ai vremii; contrar optiunii l
ui Hitler a trecut Nistrul si s-a angajat n razboiul antisovietic (si contra alia
tilor lor occidentali), ocupnd Transnistria (pna dincolo de Odesa) sub obsesia red
obndirii de la Hitler a Ardealului de Nord; a comis erori strategice uriase, sacr
ificnd sute de mii de vieti romnesti la Cotul Donului si n Crimeea; a njosit pe ct ia stat n fire autoritatea suprema si simbolul sacralitatii nationale, pe Rege, al
carui superior se socotea.
*
Cazul masluirii postrevolutionare a aspectelor pozitive si negative ale lui Anto
nescu este departe de a fi unic. Acum comunismul existential a mbracat un alt ntel
es si are un alt tel (de fapt acelasi), desi foloseste ntreg instrumentarul sau r
uginit si tetanic fiindca masa umana cu care are de-a face si nchipuie ca a ramas
aceeasi (desi din fericire nu tocmai aceeasi, dar nu din motive de profunda cons
tiinta democratica).
Comunismul existential actual este, ca si n trecutul apropiat, exclusiv cel al cl
asei conducatoare care doreste puterea cu orice pret. Fiindca puterea comunista n
seamna pentru ea bunastarea nemuncii, a activismului, a latirii fundului pe scau
n ( latifundiari ). Patriotism, altruism social, interes general, usurarea suferinte
lor populatiei sunt simple vorbe electorale, postelectorale, bune pentru resping
erea motiunilor de cenzura, dupa acestea, valabile pentru o guvernare linistita
si profitabila n vecii vecilor! Prin forta lucrurilor opozitia cuprinde ntre activi
stii ei destui transfugi comunisti nedezbarati si probabil nedezbarabili de vechi
le lor mentalitati.
Reformismul, economia de piata sunt noii termeni nfipti ca niste cuie n limba de l
emn a comunismului existential. El este acum existential fiindca nu urmareste al
tceva dect propria sa existenta opulenta. Si el stie prea bine ca ea e asigurata
doar de etatism, control birocratic absolut, de identificarea protopindadei cu s
tatul cripto- sau neocomunist.
Zadarnice sunt sperantele celor ce vad economia romneasca privatizata, marea si m
ijlocia industrie etatizata ncaputa pe mna comunismului existential privatizate pr
in minune! n clipa n care ar ncerca sa se privatizeze cu adevarat, s-ar sinucide. P
entru ca ei nu stiu dect ce au n snge: de data asta cartela lor genetica este incom
parabila cu computerul liberalismului economic si financiar: acesta le-o scuipa n
fata!
De aceea ct vor fi la putere nu vor produce dect comunism mai bine sau mai putin b
ine mascat pentru un popor care deja vrea cu orice chip (oare vrea ntr-adevar?) s
a le smulga masca!
Atunci se va produce adevarata revolutie n Romnia. Vom vedea daca va fi institutio
nala si parlamentara sau de strada si violenta. Un lucru e sigur: comunistii exi
stentiali nu vor ezita sa dea foc tarii, dupa cum nu ezita acum sa o santajeze c
u aceasta amenintare. Protopindada santajista nu va ataca niciodata prima! Ea va
fi prompta n a-si salva al sau pun' d'onor, nfignd, ca de attea ori pna acum, pumnal
ul pe la spate!
SCUFUNDAREA ATLANTIDEI
Iesit ncet din apele tulburi ale imensei falii multimilenare care desparte Occide
ntul de Orient, continentul comunist, aceasta Atlantida a omului nou, a idealulu
i social egalitarist si a celei mai naintate, mai pasnice, mai drepte si mai umane
lumi , s-a scufundat n marea de snge, de crime, de lacrimi si de ura care i-a nsemna
t existenta de aproape un veac - veacul apocalipsei!
Ea s-a surpat dinlauntru, ncepnd cu tarile satelite din centrul si estul Europei,
devenite o adevarata Mare Sarmatica. Apoi s-au desprins marginile imensului impe
riu continental cladit pe forta unor formidabile armate si armamente. n fine, uri
asul nucleu se convulsioneaza aidoma unui circ subacvatic unde salturile mortale
alterneaza cu prabusirile cataclismice.
De obicei, ntemeietorii de imperii ramn n istoria omenirii ca personalitati tutelar
e. n ce priveste imperiul sovietic, continuator al celui rus, darmatorii sai se vo
r bucura de o binemeritata glorie: Mihail Gorbaciov, Boris Eltn, Eduard Sevarnadz
e, Iacovlev, Sobceac, Saharov precum si numeroasa echipa de tehnocrati, economis
ti si diplomati liberali ce au reluat si speram ca vor duce pna la capat traditii
le burgheziei ruse pe care Lenin si mai ales Stalin le-au lichidat.
La vastele cercetari sovietologice de peste o jumatate de veac, prea putine lucr
uri ramn de adaugat. Mie mi se pare ca imperiul tarist s-a prabusit datorita unei
mase inertiale tipice sufletului slav, rezultnd mereu din discrepanta volitional
a dintre spiritul creator al acestuia si obiectivarea decizionala sustinuta a lu
i. Atare rateuri succesive, totdeauna autojustificate printr-o deliberata exacer
bare n sens contrariu, adica prin prezentarea lor drept mari reusite, si au obrsia,
dupa cum remarca Dmitri S. Lihaciov (Prerenasterea rusa, Dresda, 1962, titlul a
partine traducerii romnesti), n repetatele navaliri central-asiatice asupra comuni
tatilor ruse, pna la nceputurile evului modern si n dezastrele pricinuite de migrat
orii militari respectivi societatilor sedentare rusesti. Asa se face ca organiza
rea statala rusa a purtat si poarta nca pecetea imperiilor de migratori asiatici,
n ciuda eforturilor de bizantinizare si mai apoi de europenizare facute n trecut
si astazi de lumea rusa medievala si moderna deopotriva.
Spuneam ca revolutia burgheza rusa a esuat. Esecul ei a fost la vrf, caci acolo s
e dadea lupta financiara si politica, ntre clasa intreprida si nobilimea parazita
ra. Nicolae al II-lea nu a fost la naltimea nici a momentului istoric, nici a ran
gului sau imperial-militar. Rusia avea atunci nevoie de un al doilea ntemeietor d
e factura europeana, de un al doilea Petru. Din nefericire ea a gasit n persoana
primului ostas al imperiului doar un dezertor. Atare rateu n momentul maximei ncor
dari volitionale, atare abandon la vrf a fost sansa lui Lenin si autojustificarea
bolsevismului rus ( comunismul care apare ca gropar al capitalismului n cele mai d
ezvoltate tari ale acestuia a triumfat nti n Rusia fiindca acolo a gasit veriga cea
mai slaba si momentul propice ). Monarhia autocrata rusa, minata de vulgare, suba
lterne si rizibile abulii tipic slavo-ruse, ca si de asemenea de neplaceri stric
t familiale, a disparut sacrificndu-se pentru niste fleacuri, fara a avea constii
nta ca sacrifica acestora statul nsusi. Tarul nu a avut taria sa suprime, n ciuda
faptului ca era divinizat ca institutie de catre armata si popor, rangurile nobi
liare (mai mult formale, lipsite de pondere reala), lasnd pe seama burgheziei ind
ustriale si comerciale executarea acestei revolutionare masuri.
El a preferat abdicarea n plin razboi, ceea ce echivala cu o nalta tradare, cu un
act de suveran dispret pentru armata de tarani si pentru mujicii care o sustinea
u economic si o alcatuiau social. O data mai mult, atunci ca si azi, conservatis
mul rus pe care nu-l putem numi altfel dect anchiloza politica - si n aceasta rezi
da primejdia sa ca supraputere - nu s-a putut autodepasi mentalmente, transformnd
monarhia autocratica n monarhie constitutionala si evita astfel prin evolutie ab
andonul si revolutia. O revolutie ale carei efecte ultrareactionare, iata, trebu
ie acum retractate prin evolutie pasnica. Bolsevicul Lenin, sprijinit de banii c
elor interesati sa vada Rusia prabusita, a devenit n cteva luni primul tar rosu al
celui mai primitiv si mai brutal imperiu din istoria Europei moderne.
Repede trecuta Rusie burghezo-democratica s-a scufundat n magma nsngerata a unui ra
zboi civil o data cu ideea europeana a carei purtatoare era. Cu ea au disparut s
i maretele sanse ale modernizarii Rusiei la nceput de veac. Ele se vor ivi poate
la nceput de nou mileniu, dar un secol de ntrziere a marcat negativ evolutia mondia
I sunt nsa centripete , au adica privirea atintita asupra Moscovei, pentru a-si past
ra independenta. Membrii comunitatii l pazesc bine pe primus inter pares si cred
ca tocmai n aceasta a constat marea mutatie strategica ce constituie garantia ire
versibilitatii imperialismului rus. Banuiesc ca ideea i-a apartinut lui Mihail G
orbaciov, caci el a fost cel dinti care a realizat ca imperiul trebuie distrus de
la periferie spre centru, prin abandonarea si decomunizarea acesteia, mult mai
lesne de realizat prin raport cu centrul.
S-a vazut nsa ca desi ecuatia era valabila, traducerea ei n practica este departe
de a fi facila, iar n cazul Romniei reactiunea comunista a devenit o adevarata pla
ga nationala prin grava mbolnavire si alarmanta degenerescenta a acestui popor, n
rastimpul ultimei jumatati de veac.
Cel din urma lider sovietic i-a relatat regelui Juan-Carlos al Spaniei ultima ntln
ire neoficiala cu Ceauseascu, ramas singur pe pozitii dintre toti omologii sai e
st-europeni. ndurnd insultele si injuriile marelui dement, Gorbaciov a aflat de ho
tarrea acestuia de a lupta pna la moarte pentru o Romnie comunista, menita sa refac
a si n celelalte tari est-europene, si chiar n Uniunea Sovietica, daca va fi nevoie ,
comunismul naruit de Gorbaciov. Cu putina vreme naintea mortii sale, Saharov s-a
pronuntat ca din pacate n Romnia nlaturarea lui Ceausescu se va face cu numeroase
jertfe umane. Cei peste 1200 de romni care si-au dat viata pentru iesirea tarii l
or din comunism sunt de noua ori mai multi dect rusii ce s-au sacrificat aceleias
i cauze. Care sunt concluziile ce se impun?
Asadar siguranta transformarilor anticomuniste din Rusia salasluieste tocmai n te
ndinta centrifuga a tarilor fostei Uniuni Sovietice care si-au dobndit independen
ta si care au format n scopul salvgardarii ei commonwealth-ul rusesc. El a fost c
reat tocmai spre a anihila grabnic eventualele defectiuni aparute ca urmare fie
a tensiunilor extremiste rusesti rezultnd din traditia mentalitatii imperialiste,
fie a celor secesioniste, ivite din climatul instabilitatii si imaturitatii pol
itice seculare al Asiei Centrale.
Ct de incredibila ar parea unora cumintirea ruseasca, mie mi face impresia a fi so
lid temeinicita prin chiar incertitudinea si provizoratul complexelor relatii ntr
-o fosta zona de autoritate predominant militara, pe de o parte, iar pe de alta
tocmai fiindca destramarea imperiului a avut loc dinlauntru, prin propria vointa
a cetatenilor lui.
Specificul politic al momentului istoric a dictat Romniei si solutia tranzitorie
a Basarabiei. A ignora atare specific nseamna a lucra mpotriva duratei istorice lu
ngi. Petre Carp l avertizase pe Ionel Bratianu, foarte mndru de alipirea Basarabie
i la Romnia, ca la prima telegrama a Kremlinului o va da napoi. Si asa a si fost.
Un mare imperiu nu admite sa i se smulga un teritoriu, mai ales cu valoare strat
egica (iesire la gurile Dunarii si la Marea Neagra), chiar daca se invoca chesti
unea statului national. Optica imperiala este funciarmente multinationala. Drumu
l Basarabiei catre Romnia de abia de acum nainte ncepe. Nu cred ca nghesuiala actual
a de state independente, riverane la Marea Neagra, va face posibila vreodata ret
rocedarea litoralului basarabenesc, chestiune indisolubil legata de cea a iesiri
i CSI la gurile Dunarii, desi respectivul litoral nu are facilitati portuare nat
urale. Ionel Bratianu era constient si de faptul ca bratul Chilia tinde sa-si fo
rmeze o delta proprie catre mare, care avanseaza concomitent spre intrarea bratu
lui Sulina (Dunarea internationala), iar granita stabilita prin tratatul de la P
aris este pe mijlocul cursului acestui brat (Chilia). De aceea el a cerut la vre
mea respectiva inginerului Leonida sa prospecteze posibilitatea unui canal marit
im transdobrogean, solutie care convenea si Moscovei. Marele pinten de calcar du
r din zona Murfatlar, care cadea exact n calea singurului traseu posibil al canal
ului, precum si dimensiunea uriasa a lucrarii depaseau n acel moment posibilitati
le financiare ale Romniei interbelice, iar Bratianu avea sa moara peste putina vr
eme, victima imprevizibila a unei banale operatii de apendicita (ca si Prvan).
n fond, important este sa nu se mai repete acum n Basarabia ceea ce s-a petrecut p
e vremea lui Stalin (deportari masive de populatie romneasca peste Nistru, n estul
Siberiei si n Asia Centrala), lucru care mi se pare improbabil. Tot att de import
ant este ca romnismul de peste Prut sa aiba o continua infuzie spirituala carpati
COPILA SPERANTA
La noi, Copila Speranta s-a nascut n '89 strangulata de cordonul sau ombilical, nf
asurat de mai multe ori n jurul gtului!
Sobolanii vechiului regim, completnd ei nsisi o lovitura de palat ce trebuia sa nde
parteze ultimul tiran al Europei estice, comuniste si totalitare, au ezitat o cl
ipa creznd ca numarul mare de jertfe umane va provoca un urias talaz care-i va ma
tura de pe scena istoriei si a vietii. Nimic nsa! O data capul lui Motoc azvrlit g
loatei, acesta a mpietrit-o ca si cum ar fi vazut capul Meduzei taiat de Perseu.
Frica o sidera si dincolo de moartea monstrului fiind tot att de cumplita ca si c
umplita realitate a fostei lui existente.
Apoi sobolanii s-au reierarhizat la vrf si au lansat cuvntul de ordine: pe vechile
structuri ! Opozitia abia se ntrupa din haos n proteste vehemente. Purtatorii virtua
li ai ciumei s-au hotart, n perfidia si enormul instinct de conservare al acestor
misunatoare, sa joace farsa democratiei. Era singurul cameleonism care putea amna
deratizarea generala. Si au cstigat partida! Deocamdata fara de speranta imediat
a pentru oameni. Din gunoiul lor germinativ s au regrupat, s-au nmultit, s-au tri
at pe criterii de ei stiute si s-au nstapnit pe vrful si pe ntregul aparat al puteri
i pe care l-au sobolanizat deplin.
Pas de mai spera! Ce sa speri? Ca-ti vor face un loc n cascavalul lor? Ca te vor
promova sobolan cu diploma de erou al revolutiei? Ca-ti vor arunca o ciosvrta din
lesul mare al tarii?
Acelasi grandilocvent romantism hugolian i ncnta n negativ pna la delir de cte ori asc
ulta vreun anacronic Ruy Blas blestemndu-i: Soyez fltris devant votre pays qui tomb
e/ Fossoyeurs qui venez la voler dans sa tombe!
Speranta de a iesi curnd din groapa romneasca este practic nula. Cum am mai spus-o
de attea ori, cuceririle putine ale adevaratei democratii nu reprezinta dect efor
turile Occidentului de a o impune. Dar o geana de speranta se ntrezareste: opozit
ia saraca si neputincioasa n teritoriu hartuieste n Parlament puterea, cu putin ma
joritara prin oneroase compromisuri cu extremele dreapta si stnga (fostii si actu
alii lor confrati). Nu-mi dau seama ce ecou are atare joc politic n rndurile elect
oratului, dar mi nchipui ca acesta realizeaza ca fara o clara si decisiva optiune
la urne nu se poate iesi din marasmul att de benefic pentru actualul regim. E pro
babil mai inteligent si cu siguranta mult mai perfid, iar tovarasii si i-a ales
pe masura!
Vad nca o legislatura sobolaneasca, cu ntregul ei cortegiu de samavolnicii. Consil
iul Europei va nghiti si aceasta galusca platita cu cesiuni searbade fata de NATO
si cu alte aranjamente financiare si politice neglijabile. Partea proasta e ca
nivelul de trai va atinge cote negative dezastruoase, ceea ce ntr-o tara bogata c
a Romnia nu va determina niciodata miscari sociale de anvergura, capabile sa rast
oarne un regim. Cu att mai mult cu ct batalioanele de soc ale minerilor securisti di
n Valea Jiului vor fi mentinute cu orice pret ca vrf de lance al puterii.
Si atunci care e concluzia? Sa ncrucisam bratele si sa ne punem cenusa pe cap? Ma
rea rupere va veni! Dupa stingerea focarului bosniac! Atunci cnd institutiile pan
europene la care Romnia a tinut sa adere vor putea, mpreuna cu opozitia interna, s
- Iar ati nceput cu prostiile, interveni din spate baiatul care era de fapt barba
t cu copii mari.
- Ce te bagi tu, desteptule?
- Ma bag fiindca doi ca voi care au facut Canalu', unul de la cap, celalalt de l
a jumatate pot ridica osanale!...
- Ei, baiete, se vede ca nca nu ti-a cazut casu' de la gura! Noi am fost acolo un
de zisesi, ca si bietu' Gogu, dar el n-a vrut sa se faca frate cu dracu' pna ce t
receam puntea si, uite, nici acum dupa '89 nu s-a muiat deloc, ca si Coposu, dei spunea Iliescu la nceput Caposu, si a ramas si fara pensie si fara pamnt!
- Puntea a fost foarte lunga, iar dracu' a avut timp sa devina nu numai frate, c
i si tata si mama!
- Ce stii tu care n-ai fost acolo; ai pierdut tu ceva?
- Stiu ca cu greu am putut face cteva clase si apoi am plecat la oras sa ma ascun
d, desi nu-mi era sufletul la ciocan si la saiba! Ce-am pierdut eu? Mi-am pierdu
t viata!
- Si crezi ca noi vom fi pierdut altceva?
- Voi v-ati pierdut sufletul, caci puntea a fost lunga si v-ati lasat la mila dr
acului!
- Mai Gheorghe, tu semeni cu raposatu' Gogu, Doamne iarta-ma!
- Pe care voi nu-l plngeti dect n felul vostru!...
- Acum, chiar te ntreci cu gluma.
*
Aceasta cartulie a fost scrisa pentru cei ce asemenea lui Gogu nu si-au vndut suf
letul, ca Ion si Vasile, fara sa stie, si pentru cei care aidoma lui Gheorghe au
trait n libertate concentrationara, pierzndu-si viata, cum ne-am pierdut-o cu totii
, dar ne-am pazit cu buna stiinta fiinta spirituala! Toti cei ce se simt n descen
denta continuitatii intelectuale interbelice o vor ntelege cu siguranta nu numai n
litera ei!
DE AUCTORE
Mihai Gramatopol s-a nascut la Sibiu, n ziua de 14 februarie 1937 si a plecat din
tre noi pe 31 martie 1998. A fost nmormntat la Sfnta Treime n Scheii Brasovului. Fiul
lui Panait Gramatopol si al Ioanei (n. Maican) si face studiile liceale la Gheorgh
e Lazar si Mihai Viteazul n Bucuresti (bacalaureat n 1954). Este licentiat al faculta
tii de Filologie, sectia Limbi clasice a universitatii din Bucuresti, (1959) si
doctor n stiinte istorice cu teza Pietrele gravate n colectia Cabinetului numismat
ic al Academiei R.S. Romnia (1977). Sef de sectie la Muzeul de Arheologie din Con
stanta (1961-1962); cercetator stiintific al institutului de istoria Artei George
Oprescu al Academiei Romne; din 1975 la Directia Patrimoniului Cultural; din 1990
revine la Institutul de Istoria Artei. Profesor doctor docent. Din 1980, membru
al Uniunii Scriitorilor. S-a ocupat de aproape toate aspectele culturii si isto
riei lumi greco-romane: numismatica, epigrafie, gliptica, arte miniaturale, isto
ria artei antice, filosofie.
*
Accentul acestor pagini nu cade pe factologia comunista sau neocomunista: ele ar
fi trebuit sa fie atunci inutil de numeroase si redundante. Am ncercat sa surprin
d aici mecanismul dezastrului sufletesc si mental, care s-a reflectat nemijlocit
n realitatea tot mai deconstruita a ultimei jumatati de veac.
Alienarea limbajului e ca o desprindere de retina. Ea a nceput prin suspectarea s
i apoi incriminarea sensurilor si subntelesurilor cuvintelor. Concretetea cuvinte
lor devenea suspecta, caci calea regala a minciunii era de-a nu spune lucrurilor
pe nume. Limba de lemn, redusa si imprecisa, viza introducerea unui nominalism ce
permitea minciunii sa se solidifice, sa se reifice in abstracto. Credem ca, n pe
rspectiva celor de mai sus, inefabilul apare drept o forma benigna, dar incipien