Calitatile sunetului

Generalitati privind producerea si propagarea sunetului

Termenul acoustica provine de al cuvantul grecesc akoustikos din akouein
care inseamna a auzi. Aceasta este stiinta care se ocupa cu studiul producerii, propagarii si
receptionarii energiei acustice incluzand si efectele produse de aceasta energie asupra
organelor omului cat si asupra corpurilor.
Sursele sonore pot fi de la tic-tacul ceasului din casa, zgomotul strazii generat de
mijloacele de locomotie, mersul si vocile trecatorilor, la oras, sau latratul cainelui, cantecul
cocosului si fosnetul frunzelor la tara..
Corpurile care produc sunete se numesc surse sonore.
Sursele sonore produc vibratii ale mediului.
Sunetul este un fenomen fizic care stimuleaza simtul auzului.
Sunetele pot fi placute precum sunetele muzicale sau neplacute care se numesc
zgomote. Acestea din urma, daca sunt puternice, pot provoca durere.
La oameni auzul are loc cand sunetul are vibratii sau frecvente intre 15 - 20 000 de
hertzi.
Hertii, prescurtat Hz, sunt unitatea de masura a frecventei echivalenta cu un ciclu per
secunda. Aceste vibratii ajung la urechea interioara cand sunt transmise prin aer Iar termenul
de sunet este limitat la astfel de unde - vibratii aerene. Fizicienii moderni deobicei extind
termenul si includ si undele de sunet similare, dar in medii diferite, cum ar fi lichid sau metal
- solid. Sunetele cu frecvente mai mari de 20 000 Hz sunt numite ultrasunete.Ultrasunetul
este o ramura a fizicii care se ocupa cu frecvente mari ce depasesc limita de auz a oamenilor.
Generatoarele moderne de ultrasunete pot produce pana la cateva milioane de Hz prin
transformarea curentului electric in oscilatii mecanice.
Vibratiile produse ntr-un punct al unui mediu se propag n acel mediu din aproape n
aproape sub form de unde. n aer (ca si in orice al gaz) sau n lichide avem de-a face cu unde
longitudinale. Undele sonore , fiind oscilatii ale mediului, produse de vibratiile unor corpuri
materiale, vor avea proprietatile undelor elastice.
n functie de viteza sursei n raport cu viteza de propagare a sunetului avem trei
situatii:
a) Viteza sursei sonore (u) mai mica decat viteza (v) a sunetului
b) Viteza sursei sonore (u) este egala cu viteza (v) a sunetului
c) Viteza sursei sonore (u) mai mare decat viteza (v) a sunetului
Corpurile care se misca cu o vitez mai mare dect cea a sunetului (supersonice)
produc, prin comprimarea aerului n directia de naintare, o und care nu are caracter periodic.
O astfel de unda se numeste unda de soc sau unda balistica. Ele provoaca senzatia unui soc
puternic. Aceste unde apar de exemplu, n cazul proiectilelor sau al avioanelor cu reactie.
In general, undele pot fi propagate transversal sau longitudinal. In ambele cazuri este
propagata doar energia miscarii undelor prin mediu. De exemplu, o sfoara poate fi legata
foarte bine de un stalp la un capat, iar celalalt capat este tras si scuturat o data. O unda va
merge pe sfoara pana la stalp, iar la un anumit punct se va reflecta si se va intoarce la mana.
Nici o parte a sforii nu se misca longitudinal spre stalp, dar toata succesiunea de parte de

sfoara se misca transversal. O astfel de miscare se numeste miscare transversala a undei. La

fel este si daca o piatra este aruncata in apa o serie de miscari de unde transversale se
deplaseaza de la punctul de impact spre exterior. Un dop care pluteste langa punctul de impact
se va misca in sus si in jos; el va avea o miscare transversala odata cu undele produse, dar se
va misca si longitudinal, insa foarte putin.
Pe de alta parte, o unda sonora se misca longitudinal. In timp ce energia miscarii
undei este propagata spre exterior de centru, de sursa sonora, moleculele individuale de
aer propaga sunetul in fata si in spate, paralel cu directia miscarii undei. Astfel unda sonora
se defineste ca alternari de comprimari si rarefieri ale aerului. Fiecare molecula individuala
transmite energia unei molecule din apropiere, dar dupa ce undele sonore au trecutm, fiecare
molecula ramane aproximativ in acelasi loc. Undele sonore sunt captate de pavilionul urechii
si transmise la nervul auditiv printr-o membrana numita timpan care vibreaza si prin
intermediul ciocanasului, nicovalei, scaritei si melcului.

Calitatile sunetului
Orice sunet poate fi descris complet prin trei caracteristici: inaltimea, intensitatea taria si calitatea - diferenta de timbru. Aceste trei caracteristici ale sunetului corespund la
trei caracteristici fizice: frecventa, amplitudinea si formatia armonica.

Inaltimea sunetului
Este proprietatea sa de a fi mai profound (grav) sau mai acut (ascutit, subtire).
Experimental s-a constatat ca inaltimea sunetului depinde de frecventa oscilatiilor sonore.
Astfel, urechea apreciaza doua sunete cu aceeasi inaltime (sunt la unison) daca au aceeasi
frecventa, iar n cazul n care au frecvente diferite, este mai nalt (acut) cel care are frecventa
mai mare. Din aceasta cauza, naltimea sunetului se exprima numeric prin frecventa undei
sonore.

Intensitatea sau taria sunetului

ntr-un anumit punct din spatiu este determinat de cantitatea de energie pe care o
transport unda sonor n unitatea de timp prin unitatea de suprafata asezat n acel punct,
perpendicular pe directia de propagare.

Timbrul
ntre sunetele de aceeasi intensitate si naltime, emise de instrumente diferite exist o
deosebire calitativ pe care o numim timbrul sunetului. Un corp material emite, n afara
sunetului fundamental si o serie de sunete de frecvente superioare nsa de intensitati mult mai
mici dect a celui fundamental. Acestea depind de lungimea tubului sau corzii vocale. Aceeasi
pies nu produce aceeasi senzatie auditiv si impresie asupra psihicului dac este redat de
voci umane sau de instrumente diferite. Experienta arat ca timbrul undei sonore depinde de
numrul, naltimea si intensitatea sunetelor superioare, dar nu depinde de diferenta de faza
dintre aceste vibratii (mai exact). Modurile de vibratie proprii ale corzilor vocale, care au
lungimi diferite la oameni, cu frecventele armonice caracteristice, deosebesc vocile prin
timbrul specific. Sunetele vocale sunt produse de vibratia corzilor vocale sub actiunea unui
flux de aer. Daca deschizi gura si produci un sunet, fr s pui n miscare alti muschi, il vei
auzi nearticulat. Cnd vorbesti, intr n actiune cavitatea bucal, muschii gtului, limba,
buzele, faringele, care transform sunetele n cuvinte. Sunetele muzicale sunt emise prin
modificarea distantei si tensiunii n corzile vocale sub actiunea muschilor gatului.

Frecventa
Sunetul poate fi produs la frecventa dorita prin diferite modalitati: exemplu, un sunet
de 440 Hz poate fi creat prin reglarea difuzorului la frecventa dorita; acesta poate fi intrerupt
de o roata zimtata (44 dinti) ce se roteste cu 10 revolutii/sec., utilizata la sirena. Sunetul
difuzorului si sunetul sirenei au calitate total diferita dar inaltimea sunetelor aproape
corespund.
O lege fundamentala a armoniei spune ca doua note la diferenta de o octava, apasate
concomitent, produc o combinatie eufonica; eufonia fiind o succesiune armonioasa a
notelor cu efect placut.
Unda este o forma de propagere din aproape in aproape, cu viteza finita, de obicei
periodic. Cele mai importante caracteristici ale unei unde sunt: viteza, elongatia si
amplitudinea.
Deoarece amplitudinea undelor sonore ramane constanta suntem in stare sa auzim
aceeasi nota la frecvente diferite: de la 110 Hz, sunetele joase, pana la 880 Hz, sunetele
ridicate.

Amplitudinea
Este caracteristica undelor sonore percepute de noi ca volum. Distanta maxima
parcursa de unda sonora de la pozitia normala este amplitudinea. Distanta corespunde
gradleor de miscare a moleculelor in aer ale unei unde, ce corespund rarefierii sau compresiei
de aer ce acompaniaza unda.
In timp ce gradele de miscare ale moleculelor cresc, acestea lovesc timpanul cu o
forta din ce in ce mai mare. Din aceasta cauza urechea percepe un sunet mai tare. O
comparatie intre exemplele de amplitudine joasa, medie, mare demonstreaza schimbarea
volumului sunetului cauzata de schimbarea amplitudinii. Aceste trei unde au aceeasi frecventa
asa ca sunetul este identic cu o diferenta perceptibila de volum.
Amplitudinea unei unde sonore poate fi evidentiata prin masurarea disatantei de
dispersie a moleculelor din aer, sau prin presiunea diferentiata la compresia si rarefierea
aerului sau presiunea indusa. Exemplu: un discurs la microfon produce o energie sonora de
aproximativ 1/100 000 dintr-un watt, masuratori ce sunt foarte greu de facut, dar oricum
intensitatea - taria sunetelor sunt raportate la on intensitate standard masurata in decibeli (db).

Intensitatea
Intensitatea sunetului este masurata in db. Exemplu: Intensitatea la pragul de jos al
auzului este de 0 db. Intensitatea soptitului este de 10 db, iar intensitatea fosnetului frunzelor
ajunge la 20 db. Intensitatile sunetului sunt aranjate intr-o scala logaritmica ce inseamna ca o

crestere de 10 db corespunde unei cresteri in in tensitate de zece ori. Astfel fosnetul frunzelor
este de zece ori mai tare decat soptitul.
Distanta la care unsunet poate fi auzit depinde de intensitatea sa, care este rata de
energie per unitate perpendicular pe directia de propagare.

Calitatea
Este caracteristica sunetului care permite urechii sa distinga tonurile create de
diferite instrumente, chiar cand undele sonore sunt identice ca frecventa si amplitudine.
Tonurile ridicate sunt componente aditionale la unda ce vibreaza, in simple multiplicari ale
frecventei de baza, cauzand diferenta de calitate sau timbru. Urechea percepe diferite calitati
ale aceleiasi note cand este produsa de un diapazon vioara sau pian. Intre aceste trei surse cel
mai simplu ton este produs de diapazon, sunetul constand dintr-o vibratie care este aproape in
intregime de 440 Hz (nota la).
Datorita proprietatii acustice a urechii si a proprietatilor rezonante ale timpanului, este de
necrezut ca un ton pur ajunge la mecanismul urechii intr-o forma nemodificata.
Principalele componente produse de pian sau de vioara deasemeni au 440 Hz, dar
aceste note contin de asemenea componente care sunt multiple de 440 Hz si care se numesc
tonuri ridicate (880 Hz, 1320 Hz, 1760 Hz). Intensitatea exacta a acestor componente care se
numesc armonice determina calitatea notei.

Viteza sunetului
Fenomenul prin care sunetul ajunge, de la o sursa sonora in alte puncte ale unui
mediu (aer, apa, otel) se numeste propagarea sunetului.
Daca sunetul se propaga printr-un mediu fara a intalni alte obstacole, raportul dintre
distanta sursa - receptor si intervalul de timp, de la producerea sunetului pana la receptionarea
sa, se numeste: viteza de propagare a sunetului prin acel mediu.
Sunetele nu se propaga prin vid !
Viteza de propagare a sunetului in aer este de 340m/s, iar in otel este de 5100m/s.

Perceperea sunetelor
Perceperea sunetelor de catre om se realizeaza prin intermediul urechii. Vibratiile
auditive sunt transmise prin intermediul diferitelor parti ale urechii, fcnd s vibreze asa
numitele fibre ale lui Corty. Sub actiunea unui sunet de inaltime (frecventa data), vibreaza
anumite fibre stimuleaz terminatiile corespunzatoare ale nervului auditiv, care la randul su
transmite informatia la creier. Nervii auditivi transforma energia vibratiilor produse in ureche
de undele sonore in mici impulsuri nervoase (biocurenti) care produc in creier o senzatie
auditiva(care depinde de varsta si de starea receptorului auditiv) Frecventa sunetelor audibile
este cuprinsa intre aproximativ 16 Hz si 20000 Hz. Aceste limite variaza insa de la o
perosoana la alta si in general cu varsta. Vibratiile de frecventa mai mica decat 16 Hz se
numesc infrasunete, iar cele peste 20000 Hz se numesc utrasunete.
Se constata deasemenea ca si intensitatea sunetelor este cuprins ntre anumite limite
si anume, aproximativ intre 410-12 W/m2 si 2102 W/m2. Intensitatea minima a sunetului care
determina senzatia minima se numeste prag de audibilitate. Dac intensitatea sunetului creste
foarte mult, n ureche apare o senzatie de presiune si apoi de durere. Intensitatea maxima
peste care apare aceasta senzatie se numeste prag tactil sau pragul senzatiei de durere.
Limitele de intensitate depind de frecventa sunetului. Astfel, se constata ce pentru frecvente
cuprinse intre circa 1000 Hz si 3000 Hz urechea este cea mai sensibila pragul de auditibilitate
este cel mai jos, atingand valori de ordinul 10-12 W/m2. Pentru frecvente mai joase sau mai
inalte, urechea este mai putin sensibila, pragul de audibilitate fiind mai ridicat.

Pentru a percepe o vibratie ca sunet, in afara conditiilor de frecventa si intensitate

mai exista si o conditie de durata. Astfel, pentru ca un om obisnuit s perceap bine naltimea
unui sunet, trebuie ca urechea sa s primeasc unde sonore cel putin timp aproximativ o
sutime de secunda, adica cel putin 5 vibratii pentru un sunet de 500 Hz, 10 vibratii pentru
1000 Hz etc. Totusi, dupa mult exercitiu, aceasta limita coboara sensibil ajungand, de
exemplu, la 2 vibratii pentru a percepe destul de corect inaltimea unui sunet intre 40 Hz si
3000 Hz.
Sursa sunetului
Nivelul (decibeli) Intensitatea sunetului
Pragul audibilitatii (liniste absoluta)
0
10-12
Freamtul frunzelor
10
10-11
Soapte
20
10-10
Pasi, ruperea hartiei
40
10-8
Vorbirea
50 76
10-7 - 10-5
Muzica tare la radio
80
10-4
Nituirea
100
10-2
Motor avion la 3 m departare
130
10
Din punct de vedere al senzatiei auditive pe care o produc sunetele pot fi impartite in
3 clase: sunete musicale (simple sau compuse); zgomote si pocnete. Se arata experimental ca
sunetel musicale sunt produse de miscari periodice, zgomotele de miscari neregulate, iar
pocnetul este rezultatul lovirii urechii de o variatie brusca si scurta a presiunii aerulul. Relatia
dintre 2 sunete produse succesiv sau simultan este caracterizata prin raportul dintre
frecventele celor 2 sunete (2/1) numit interval, iar daca reprezinta raportul dintre anumite
numere intregi, avem un interval muzical.

Referat

Calitatile sunetului

Elev: Plesea Maria Alexandra

Clasa: a XI-a F

Bibliografie:

www.scribd.com
www.didactic.ro
www.wikipedia.ro