Suita instrumentală

(studiu de caz)

Suita instrumentală îşi are originea în suitele de dansuri de la curte. Treptat ea

se desparte de dans şi devine un gen şi o lucrare de sine stătătoare.
Suita vine de la francezul ,,suivre” care înseamnă a urma una după alta.
Suita intrumentală preia denumirea dansurilor.
La început au fost cuplate 2 dansuri contrastante ca mişcare: pavana,
gagliarda.
Apariţia suitei instrumentale este de o importanţă deosebită pentru evoluţia
genurilor instrumentale prin alternanţa de tempo şi caracter.
Tempo=mişcare(repede, moderat, lent) şi caracter=stilul lucrării; felul de a fi a
lucrării prin mesajul pe care îl transmite.
Părţile suitei poartă denumirea de dansuri:
1.Allemanda-Allemande
2.Couranta-Courante
3.Sarabanda-Sarabande
4.Giga-Gigue
Allemanda=dans de origine germană, măsură binară, tempo moderat,
caracter solemn.
Couranta=dans de origine franceză, măsură ternară, tempo rapid, caracter
vioi.
Sarabanda=dans de origine spaniolă, măsură compusă, tempo lent, caracter
grav, melancolic.
Giga=dans de origine engleză, măsură ternară, tempo rapid, caracter vioi.
Menuet= dans francez având metrica ternară cu tempo moderat.
Gavota=dans francez în măsură binară cu tempo moderat.
Rigaudon=dans francez, având ritm binar şi tempo vioi.
Bouree=dans francez cu 2 ritmuri binare sau ternare şi tempo vioi.
Siciliană=dans italian, metru ternar(6/8,12/8), tempo săltăreţ sau liniştit.
Air=cântec intrumental, măsură binară şi tempo lent, fiind inspirat din Aria ce
se regăseşte în opere, cantate, oratorii.