Domenico Scarlatti

Născut în acelaşi an,1685, cu Bach şi Händel, Domenico s-a născut într-o familie
celebră de muzicieni, fiind fiul lui Alessandro Scarlatti, unul din prodigioşii autori
italieni de opere. Talent precoce, Domenico Scarlatti se impune rapid în lumea
muzicală din Napoli – oraşul natal – ajungând ca în 1701 să fie organist şi
compozitor al capelei regale1 din oraş, iar după o scurtă perioadă petrecută împreună
cu tatăl său la curtea Toscanei, să compună, foarte repede, trei opere: Ottavia
ristituita al trono (1703), Giustino (1703) şi Irene (1704).
În 1705, Alessandro îl trimite pe Domenico la Veneţia cu o scrisoare de recomandare
adresată lui Fernando de Medici, în care nota: „ Acest fiu este un vultur căruia de-
abia i-au crescut aripile. Nu trebuie să rămână trândav în cuibul său şi nu eu sunt
cel care îl va împiedica să-şi ia zborul.”. La Veneţia, Domenico Scarlatti a luat lecţii
de la Francesco Gasparini (1668-1727), care, cel mai probabil, l-a iniţiat în arta lui
Frescobaldi.
Din 1709 până în 1719, D.Scarlatti a locuit la Roma, unde i-a cunoscut pe Händel 2 şi
pe muzicianul englez Thomas Roseingrave, care , peste două decenii avea să
contribuie la provomarea la Londra a primelor lui sonate. În Cetatea eternă, Scarlatti
a fost mai întâi capelmaestru al reginei exilate a Poloniei, apoi, din 1713, al capelei
Giulia de la Vatican, pentru ca în 1714 să devină capelmaestru al ambasadorului
Portugaliei, marchizul de Fontes, din această perioadă datând , printre altele,
magnificul Stabat mater la zece voci , câteva cantate şi numeroase opere.
Momentul decisiv al carierei lui D.Scarlatti s-a petrecut în 1719, an în care s-a
stabilit la Lisabona, în postul de capelmaestru al regelui Joao al V-lea al Portugaliei –
conform dovezilor aduse de cercetătorul Ralph Kirkpatrick – unde avea
responsabilitatea de a se ocupa de educaţia muzicală a fratelui regelui, Don Antonio,
şi, a ficei sale, prinţesa Maria Barbara, pentru care a scris majoritatea sonatelor sale.
1
Este interesant că Domenico Scarlatti a avut-o ca naşă de botez chiar pe vice-regina de Napoli.
2
Cu acesta , Scarlatti va avea o confruntare muzicală legendară ce se va încheia cu Victoria saxonului la orgă şi
aceea a napolitanului la clavecin
Odată ajuns aici, Scarlatti va mai reveni în Italia doar în 1724 (la Roma), 1725 (la
Napoli, unde îşi vede pentru ultima dată tatăl) şi 1728, în restul celor 37 de ani ai
existenţei sale el statornicindu-se în Peninsula Iberică.
În 1729, când Maria Barbara s-a căsătorit cu infantele de Spania, viitorul Ferdinand
al VI-lea, Domenico a urmat-o la Madrid, unde rămâne până la sfârşitul vieţii, şi
unde îl va întâlni pe celebrul Farinelli. Din acest moment compozitorul italian nu a
mai scris decât pentru instrumente cu claviatură, cu excepţia unui Salve Regina
pentru soprană şi instrumente de coarde,. Făcut cavaler al ordinului de Santiago de
către regele Joao al V-lea al Portugaliei, Scarlatti îi va mulţumi prin dedicarea
celebrelor Essercizi per gravicembalo, editate la Londra, care sunt de fapt primele 30
de sonate în numerotarea lui Kirkpatrick. În 1755 încep o serie de evenimente
tragice, ce vor culmina cu moartea lui Domenico Scarlatti în 1757, şi a cuplului
regal, slujit de compozitor, în 1758 şi 1759.