Metrologie Standartizare Masurari Curs Lectii DS PDF

Digitally signed by
Biblioteca UTM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity of
this document
Catedra
Electromecanica
ANDREI CHICIUC
ANGELA CORJAN
Metrologie, Standardizare i Msurri

Curs de lecii
I
B
~U
Chiinu 2002
Lucrarea reprezinta notite de curs la disciplina Metrologia,

Standardizarea si Masurari si se adreseaza studentilor de la anul III,
Facultatea de Energetica, de la specializarile:
1903 Electromecanica;
1906 Metrologie, standardizare, control si certificarea
productiei,
dar este utila tuturor celor ce doresc sa se familiarizeze cu unele aspecte
ale tehnicii masurarii.
Cursul de lectii reprezinta un rezultat al activitatii autorilor sub tutela
distinsilor profesori universitari Carmen GOLOVANOV (Universitatea
Politehnica Bucuresti) si Mihai CRETU (Universitatea Tehnica Gh.
Asachi, Iasi) si, n acelasi timp, se bazeaza pe lucrarile celor mai
valorosi specialisti n domeniu din Romnia.
Elaborare:
Dr. ing. Andrei Chiciuc (capitolele 13, 610)
Ing. Angela Corjan (capitolele 4, 5)
Referent stiintific:
Prof. Dr. ing. Petru Todos
U.T.M., 2002
Metrologie, Standardizare si Masurari
1. NOIUNI GENERALE DE METROLOGIE

1.1. Obiectul metrologiei. Conceptul de masurare
Metrologia, stiinta masurarilor, are ca obiect determinarea valorica a
marimilor fizice. Metrologia (metron - masura, logos - stiinta) este o
ramura a stiintelor fizice si si are radacini n nceputurile cunostintelor
practice si stiintifice.
Din cele mai stravechi timpuri Omul a simtit necesitatea de a stabili
raporturi cantitative ntre elementele componente ale activitatii sale. Ca
un exemplu elocvent, n existenta unor cunostinte profunde n domeniul
masurarilor n antichitate, pot servi constructiile piramidelor din Egiptul
antic. Masuratorile ulterioare asupra piramidei lui Keops au dedus
egalitatea:
4 L = 2 H
unde:
(1.1)
L este lungimea laturii bazei patrate a piramidei,

H naltimea piramidei.
Indiferent de unitatea de masura a lui L si H, din relatie se poate deduce

valoarea precisa a constantei cercului =2L/H=3,1428571 ceea ce
presupune ca egiptenii admiteau sfericitatea pamntului. Utiliznd metrul
ca unitate de lungime, se obtine L=231,5 m si H=14,7 m din care rezulta
ca 4L=927 m o lungime corespunzatoare arcului de minut
sexazecimal al meridianului pamntesc.
Orice activitate a omului, care foloseste mijloace tehnice si care are
impusi niste parametri de precizie, presupune cel putin o operatie de
masurare, prin care sa se certifice realizarea preciziei cerute. Masurarea a
devenit o componenta indispensabila n toate etapele de atestare a calitatii
unui produs, din faza de conceptie pna la controlul final.
Metrologia este domeniu al stiintei si tehnicii care se ocupa de aspectele
teoretice si practice ale procesului de masurare, oricare ar fi incertitudinea
acestora si este divizata n:
q Metrologia generala (teoretica) trateaza aspecte comune ale
metrologiei privind structura normelor de marimi fizice, unitati de
masura, erori de masurare, teoria masurarii.
Andrei CHICIUC
Notiuni generale de metrologie
q Metrologia aplicata trateaza aspecte teoretice si practice (tehnica

masurarilor) privind masurarile n anumite domenii (ex. metrologie
industriala, metrologie medicala, metrologia n domeniul tehnicii
nucleare etc).
q Metrologia legala trateaza totalitatea cerintelor, prescriptiilor tehnice
si juridice privind conservarea si transmiterea unitatilor de masura,
n vederea asigurarii uniformitatii, preciziei si legalitatii masurarilor.
Prin marime se ntelege tot ce poate varia cantitativ. Din pun punct
practic, prezinta importanta acele marimi care pot fi evaluate cantitativ si
se pot exprima valoric, ca urmare a unei posibilitati de asociere unor
siruri de numere naturale.
Notiunii de masurare i se pot da mai multe definitii:
Masurarea este operatia experimentala prin care se determina,
cu ajutorul unor mijloace de masurat, valoarea numerica a unei
marimi n raport cu o unitate de masura data.
Masurarea este operatia prin care se stabileste pe cale
experimentala raportul numeric ntre marimea de masurat si o
valoare oarecare a acesteia, luata ca unitate de masura.
n figura 1.1. este prezentata schema generala a procesului de masurare.
Marimea de
masurat
Xi
Mijloc de
masurare
Xe
Receptor
Sursa de
perturbatii
Fig. 1.1. Schema generala a procesului de masurare.
Pentru ca procesul de masurare sa poata avea loc, este necesara

ndeplinirea a doua conditii :
multimea starilor sa fie ordonata, adica ntre toate perechile de
elemente care se pot forma sa se poata stabili relatii de ordine: mai
mare sau mai mic, nct elementele multimii pot fi aranjate intr-o
succesiune unica;
ntre multimea starilor si multimea numerelor reale sa se poata stabili
o corespondenta biunivoca, astfel nct fiecarui element din multimea
Andrei CHICIUC
starilor sa-i corespunda un numar real si numai unul. Aceasta

corespondenta, care se stabileste conventional, poarta denumirea de
scara sau scara de referinta si ea presupune alegerea unitatii de
masura.
Metoda de masurare este ansamblul de principii si procedee folosite n
vederea obtinerii unor informatii de masurare = SOFT.
Mijlocul de masurare este ansamblul de mijloace tehnice utilizate n
procesul de masurare = HARD.
Elementele procesului de masurare:
1. masurandul (marimea de masurat);
2. metoda de masurare;
3. mijlocul de masurat;
4. etalonul.
1.2. Notiuni generale despre masuranzi (marimi fizice)
Marimile fizice caracterizeaza proprietatile fizice ale materiei sau starilor
fizice (masa, volum, densitate, vscozitate), miscarea materiei (viteza,
acceleratie, deplasare) etc.
Obiectele (masuranzii) pot fi clasificate n masurabile si nemasurabile si,
dupa cum pare evident, n continuare se vor examina numai marimile
masurabile.
Masurarea este procesul de corespondenta ntre multimea de stari care
descriu proprietatile obiectelor si fenomenelor {X1, X2, , Xn} si
multimea numerelor reale IR (fig. 1.2.).
Marimile fizice pot fi exprimate astfel:
Valoarea
unitate de
Valoarea
numerica
masura
marimii fizice
Valoarea marimii fizice este exprimarea marimii prin valoare numerica si

unitate de masura.
Valoarea numerica a marimii fizice este elementul din multimea
numerelor reale care corespunde unui element din multimea de stari (este
un numar pozitiv, zero sau negativ care depinde de conventia de scara
adoptata).
Andrei CHICIUC
Unitatea de masura este elementul din multimea de stari ale unei marimi
fizice care corespunde valorii 1 (sau elementul careia i se atribuie un
nume, depinde de conventia de scara).
Prin alegerea unei unitati si prin procedeul experimental de masurare,
fiecarei marimi fizice i se asociaza o valoare numerica.
Marimea fizica, notata prin simbolul X, se exprima prin produsul dintre
unitatea de masura adoptata um si valoarea numerica obtinuta Xm:
X = X m um ;
Xm =
X
.
um
(1.2)
Daca se alege o alta unitate de masura u m , evident va rezulta o valoare

X m diferita de Xm. Dar marimea fizica fiind independenta de sistemul de
unitati adoptat, rezulta:
X = X m u m ;
X m =
X
.
u m
(1.3)
Rezultatul masurarii (valoarea numerica a marimii masurate) Xm este un

numar adimensional si variaza invers proportional cu unitatea de
masurare adoptata.
Multimea de stari
{X}
X1
X2
X3
Conventia de scara
.
.
u
.
.
Xn
Multimea numerelor
reale{IR}
.
.
-3
-2
-1
0
1
2
.
Fig. 1.2. Definirea procesului de masurare.
Andrei CHICIUC
Pentru efectuarea unei masurari, n conformitate cu definitiile citate, este

necesar ca unitatea de masura sa poata fi realizata n mod concret.
Realizarea materiala a unitatii de masura constituie masura; evident,
numai pentru anumite unitati este posibila concretizarea sub forma de
masuri.
1.3. Clasificarea marimilor masurabile
Criteriile de clasificare a marimilor masurabile sunt diverse.
A) Marimile fizice pot fi: aditive, neaditive si indirect aditive.
Pentru marimile aditive este valabila operatia experimentala de nsumare
(aditivitate) si poate defini un singur etalon pentru ntreaga scara.
De exemplu : lungimea, masa, intensitatea curentului, tensiunea etc.
Marimi neaditive nu prezinta proprietatea de nsumare dar are sens fizic
diferentiala X; scara se stabileste prin fixarea unui anumit numar de
repere, ntre care se face interpolarea; trecerea de la o unitate de masura
la alta nu se mai face prin simpla nmultire cu un factor de conversie.
De exemplu: temperatura, pH, duritatea, sensibilitatea peliculelor foto,
etc.
Ca exemplu de marime neaditiva poate servi trecerea de la scara
Fahrenheit la scara Celsius pentru temperatura:
C =
5
( F 32)
9
(1.4)
Marimi indirect aditive sunt marimile care se pot exprima n functie de

marimile aditive, conventia de scara se stabileste pe baza unor marimi de
referinta si nu se utilizeaza un etalon.
De exemplu: rezistivitatea , permitivitatea dielectrica r , factorul de
calitate a unei bobine Q etc.
B) Marimile fizice n functie de variatia marimii n timp.
Clasificarea marimilor masurabile dupa modul de variatie n timp este
prezentata n figura 1.3. Prin pozitia ocupata n clasificare se determina
metoda de masurare, mijlocul de masurare, analiza rezultatelor masurarii
si timpul de masurare. Timpul de masurare Tm reprezinta intervalul de
timp dintre momentul aplicarii marimii de masurat si momentul obtinerii
valorii masurate.
Andrei CHICIUC
Marimile fizice constante sunt marimile invariabile n timpul efectuarii

masurarii. Timpul de masurare poate fi ales independent de natura
marimii de masurat si el este determinat de eventualele perturbatii
tranzitorii produse de conectarea aparatului asupra fenomenului supus
masurarii si de tipul de raspuns al aparatului. Uzual Tm este cuprins ntre
0,1 si 4 s.
Marimile fizice variabile n timp pot fi stationare sau nestationare. Se
numesc stationare acele marimi variabile a caror valoare efectiva, valoare
de vrf si valoare medie sunt constante n timp.
sinusoidala
constanta
Marime
de masurat
periodica
stationara
variabila
nesinusoidala
neperiodica (aleatoare)
nestationara
Fig. 1.3. Clasificarea marimilor masurabile n functie de timp
C) Marimile masurabile, functie de aspectul energetic, se clasifica:

Marimile active sunt marimile masurabile care permit eliberarea energiei
de masurare, de exemplu temperatura, tensiunea electrica, intensitatea
curentului electric. Deoarece energia de masurare este mprumutata chiar
de la fenomenul supus masurarii este necesar sa se asigure conditia ca ea
sa fie suficient de mica pentru a nu perturba marimea de masurat si a nu
afecta exactitatea masurarii.
Marimile pasive sunt marimile masurabile care nu permit eliberarea
energiei de masurare, de exemplu, vscozitatea, masa, rezistenta electrica
etc. n acest caz se face apel la o marime auxiliara activa si semnalul care
se genereaza si ia energia de la aceasta marime, numita marime de
activitate care este modulata de catre marimea de masurat. Este necesar
sa se asigure ca marimea de activitate sa nu perturbe marimea de masurat.
D) Marimi masurabile clasificate dupa gradul cu care acestea apar n
legile electromagnetismului:
Marimile de gradul 1 sunt marimile care figureaza ca termini de gradul
nti n legile generale ale electromagnetismului - au polaritate (pot fi
pozitive si negative).
Andrei CHICIUC
10
Aceste marimi:
pot fi masurate prin metode diferentiale sau zero, prin simpla
opozitie;
se preteaza la masurari directe;
preiau energie de la sistemul de masurare, etaloanele si
elementele de referinta au obligatoriu elemente active.
Marimile de gradul 2 sunt marimile care caracterizeaza schimbul de
energie. Aceste marimi se exprima ca produsul sau suma de produse ale
marimilor de gradul 1.
Marimile de gradul 0 sunt marimile care intervin raportate ntre marimile
de gradul 1 si 2. Majoritatea sunt marimi pozitive, de acea nu se pot
folosi metode diferentiale sau zero (deci cu dispozitive auxiliare de
multiplicare sau divizare). Aceste marimi sunt inerte n timp; sistemele
lor de masurare - etaloanele - sunt sisteme pasive (fara surse), adica mai
simple. Marimile de gradul 0 pot fi clasificate n:
U
I
, Y = , L = ;
I
U
I
marimi dimensionale Z =
marimi adimensionale cos =
U
P
, k u = 1 .
S
U2
n Anexa 1 sunt prezentate marimile electromagnetice masurabile direct,

clasificate dupa categoriile electromagnetismului.
1.4. Sistemul legal de unitati de masura
Un sistem de unitati de masura este constituit din totalitatea unitatilor
fundamentale, precum si a celor derivate care se definesc cu ajutorul
unitatilor fundamentale.
Valoarea masurata a unei marimi se exprima printr-un numar real urmat
de unitatea de masura respectiva, de exemplu 4kg, 15V. Din considerente
de coordonare si simplificare a diverselor relatii matematice ce
caracterizeaza fenomenele fizice a aparut necesitatea sa se grupeze
unitatile de masura ntr-un sistem de unitati constituite dintr-un numar
restrns de unitati fundamentale adoptate prin conventii internationale si
Andrei CHICIUC
11
din unitati derivate definite n functie de unitatile fundamentale prin

ecuatii ale caror coeficienti numerici sa fie unu.
Aceasta proprietate se numeste coerenta. S-au obtinut sisteme coerente de
unitati de masura alese astfel nct ecuatiile ntre valorile numerice,
inclusiv factorii numerici, sa aiba aceeasi forma ca si ecuatiile dintre
marimi. Folosind relatia de definitie a unor marimi este posibil sa se scrie
ecuatia de dimensiuni care leaga o marime oarecare de marimile
fundamentale ale unui sistem coerent de unitati. De exemplu, ecuatia
ntre energia cinetica - EC, masa - m si viteza unui corp - v este:
EC =
1 2
mv
2
(1.5)
si rezulta ecuatia de dimensiuni, n functie de marimile fundamentale:

lungimea - L, masa - M, timpul - T.
{EC } = L2 MT 2
(1.6)
Ecuatiile de dimensiuni permit aplicarea analizei dimensionale, asigura

verificarea omogenitatii expresiilor fizice sau permit sa se emita anumite
previziuni privind legile unor noi fenomene. n ceea ce priveste sistemele
coerente de unitati este de remarcat elaborarea n Franta, n 1793, a
sistemului de unitati de masura denumit Sistemul Metric care avea la
baza 2 unitati fundamentale: metrul pentru lungime si kilogram pentru
masa. n 1875 a fost semnat un act diplomatic - Conventia mediului - prin
care Sistemul Metric a devenit sistem de unitati cu aplicabilitate n toate
tarile semnatare. Ulterior, pornindu-se de la Sistemul Metric, au fost
elaborate numeroase sisteme de unitati de masura adaptate unor nevoi
specializate ale stiintei si tehnicii.
Eforturile pentru elaborarea unui singur sistem de unitati au fost finalizate
prin adoptarea, n anul 1960, la cea de-a 11-a Conferinta Generala de
Masuri si Greutati a Sistemului International de Unitati (SI) care are 7
unitati fundamentale: metrul, kilogramul, secunda, amperul, molul,
kelvinul si candela (definitiile carora sunt prezentate n Anexa 2), doua
unitati suplimentare: radian pentru unghiul plan, steradian pentru
unghiul solid (Anexa 3), precum si 35 unitati derivate (Anexa 5).
Andrei CHICIUC
12
Cu privire la unitatile SI pot fi mentionate urmatoarele observatii:

w Kilogramul este o denumire de exceptie a unitatii fundamentale
de masa, deoarece este singurul caz n care o unitate este
exprimata prin multiplul unei alte unitati (gramul); multiplii sai
se exprima n raport cu gramul.
w Pentru a nu pierde avantajul de principiu al coerentei SI, se
recomanda folosirea ct mai rara a unitatilor derivate straine.
Sistemul International de Unitati este un sistem coerent, simplu si rational
structurat, cu aplicatibilitate n toate domeniile stiintei si tehnicii. El
defineste un ansamblu organizat sistematic de unitati de masura, de
multiplii si submultiplii precum si reguli de formare si de scriere a
acestora.
n ceea ce priveste formarea si scrierea unitatilor de masura sunt
prevazute o serie de reguli dintre care remarcam urmatoarele:
w denumirile se scriu cu litere mici (amper, metru, newton);
w simbolurile se scriu cu litere mici cu exceptia celor care deriva
din numere proprii (metri - m, kelvin - K);
w pluralul se formeaza dupa regulile gramaticale din limba
romna (secunda - secunde, volt - volti, watt - wati).
Pentru formarea multiplelor si submultiplilor se utilizeaza prefixe (Anexa
4) care se scriu fara spatiu fata de unitate (kilometru - km, gigawatt GW). Trebuie de mentionat, ca nu se admite folosirea prefixelor
combinate, de exemplu: nm nanometru si mm multimicrometru.
n afara de SI se mai utilizeaza ca sisteme tolerate:
w sistemul practic MKSA - metru, kilogram, secunda, amper
nerationalizat;
w sistemul tehnic Mkfs - metru, kilogram, forta, secunda;
w sistemul CGS e.s. (electrostatic, cu permitivitatea vidului ca unitate
electromagnetica independenta) sau CGSBi (centimetru, gram,
secunda, biot) n care:
1 Bi = 1 A 31010 Fr/s (franklin/sec)
w
(1.7)
sistemul CGS e.m. (electromagnetic, cu permeabilitatea vidului m0

ca unitate electromagnetica independenta) sau CGS Fr (centimetru,
gram, secunda, franklin) n care:
Andrei CHICIUC
13
1 Fr 1/31010 Bi 1/3 109C
(1.8)
n prezent Sistemul International de Unitati se aplica n peste 150 de tari

si exista perspectiva certa ca unitatile SI vor deveni n curnd unitati de
masura cu utilizare de toate popoarele si n toate timpurile asa cum au
dorit-o creatorii Sistemului Metric.
Andrei CHICIUC
14
2. METODE I MIJLOACE ELECTRICE DE MSURARE

2.1. Proces de masurare
Procesul de masurare reprezinta ansamblul de operatii necesare privind
solicitarea, obtinerea, transmiterea, receptia si prelucrarea semnalului
metrologic pentru a se obtine valoarea marimii masurate.
n procesul masurari intervin urmatoarele elemente:
Obiectul masurarii: marimea de masurat;
Metoda de masurare: modul de comparare a marimii de masurat
cu unitatea de masura;
Mijloacele de masurare: totalitatea mijloacelor tehnice cu
ajutorul carora se determina cantitativ marimea de masurat.
Principiile de masurare ale mijloacelor de masurare depind de natura
fenomenelor fizice pe care se bazeaza functionarea acestora, diferind de
la un mijloc la altul.
Mijlocul de masurare poate fi reprezentat ca o retea de captare,
transmitere si receptie a informatiei, retea care poate fi denumita ca lant
de masurare. Mijlocul de masurare constituie un canal informational de-a
lungul caruia vehiculeaza un semnal energetic purtator al informatiei de
masurare semnal metrologic. Structura mijloacelor de masurare este n
continua modificare, n prezent, folosindu-se si elemente care au ca
functie sa efectueze operatii aritmetice (adunari, multiplicari etc), operatii
analitice (derivari, integrari etc), operatii logice (codificari, decodificari
etc), iar introducerea microprocesoarelor conduce la adaugarea de noi
functii si performante.
2.2. Metode electrice de masurare
Metoda de masurare reprezinta modul de aplicare a principiului de
masurare pentru obtinerea valorii numerice a marimii de masurat.
Clasificarea masurarilor se face dupa urmatoarele criterii:
a) Dupa forma sub care aparatul de masurat prezinta rezultatul
masurarii:
1. Metode de masurare analogice, la care rezultatul poate lua orice
valoare din domeniul de masurare, fiind deci o marime continua.
Andrei CHICIUC
Metode si mijloace electrice de masurare
15
Marimea se apreciaza prin citirea indicatiei data de elementul

indicator care se deplaseaza n dreptul unei scari gradate.
2. Metode de masurare digitale, la care rezultatul poate avea numai
anumite valori din domeniul de masurare, fiind deci o marime
discontinua. Prin operatia de cuantificare, domeniul este mpartit ntrun numar de subdomenii egale (cuante sau unitati de cuantificare), iar
procesul de masurare consta n numararea cuantelor corespunzatoare
masurandului, codificarea rezultatului ntr-un sistem de numeratie si
afisarea lui pe un dispozitiv specializat, sub forma unui numar.
Masurarea digitala este preferabila celei analogice, deoarece:
se elimina erorile subiective de citire;
aparatele digitale au, un general, o precizie superioara celor
analogice;
exista posibilitatea prelucrarii, transmiterii la distanta si nregistrarii
informatiilor rezultate n procesul de masurare, prin mijloacele
tehnicii de calcul.
b) Dupa caracterul masurarii n timp:
1. Metode de masurare statice, care se efectueaza asupra unor marimi
de regim permanent, de valoare constanta n intervalul de timp n care
se face determinarea;
2. Metode de masurare dinamice, efectuate asupra unor marimi
variabile rapid n timp si necesita aparate cu un timp de raspuns mic,
care dispun de elemente de memorare sub forma continua sau
discreta a valorilor determinate;
3. Metode de masurare statistice, care se efectueaza asupra unor
marimi cu caracter aleatoriu, cu variatie imprevizibila n tim p,
neputnd fi descrise de relatii matematice care sa stabileasca o lege
de reproducere a anumitor valori, n anumite conditii experimentale.
c) Dupa modul de obtinere a rezultatelor masurarii:
1. Metodele de masurare directe sunt metodele prin care valoarea unei
marimi se obtine direct, fara efectuarea de calcule suplimentare si
sunt bazate pe compararea directa cu unitatea de masura sau cu
ajutorul unui aparat gradat n unitatile respective. n acest tip de
masurare se determina o singura marime.
Exemple: masurarea temperaturii cu termometrul; masurarea presiunii cu
manometru etc.
Andrei CHICIUC
16
2. Metode de masurare indirecta sunt metode prin care valoarea unei

marimi se obtine prin masurarea directa a altor marimi, de care
marimea de masurat este legata printr-o relatie cunoscuta. Aceste
masurari sunt mai complexe si au o precizie mai scazuta, dar n multe
cazuri nu pot fi evitate.
Exemple: masurarea rezistentelor electrice prin metoda ampermetrului si
voltmetrului folosind legea lui Ohm R=U/I; masurarea densitatii unui corp prin
masurarea masei sale M si a volumului V =M/V.
3. Metode de masurare combinate constau n determinarea valorilor

unui anumit numar de marimi de masurat pe baza rezultatelor
masurarii directe sau indirecte a diferitelor combinatii ale acestor
valori si a rezolvarii ecuatiilor n care sunt incluse rezultatele
masurarii.
Exemple: masurarea masei fiecarei greutati n parte, cnd masa uneia din ele este
cunoscuta si sunt cunoscute rezultatele compararii ntre ele a diferitelor
combinatii de greutati.
Metodele de masurare directe sunt cele mai numeroase, constituind baza

masurari tuturor marimilor fizice. Aceste metode se mpart, la rndul sau,
n alte cinici metode:
Metoda de compensare (de zero) n aceasta metoda efectul actiunii
marimii de masurat este redus la zero (compensat) de efectul actiunii
unei masuri sau marimi cunoscute, de acelasi fel.
Metoda diferentei n aceasta metoda marimea de masurat se
compara cu o masura sau cu o marime cunoscuta, valoarea ei
rezultnd din diferenta dintre efectele simultane ale celor doua
marimi asupra aparatului de masurat.
Metoda de rezonanta pentru aceasta metoda este specifica
utilizarea unui circuit oscilant care se regleaza pentru a se realiza
rezonanta si n acest moment valoarea masurata a marimii se
determina printr-o relatie de calcul care implica valorile unor marimi
ce se masoara si valorile unor elemente conectate n schema.
Metoda substitutiei implica doua masurari succesive, marimea de
masurat fiind nlocuita cu o marime, de aceeasi natura, cunoscuta cu
o exactitate superioara, reglabila astfel nct n cele doua masurari sa
se obtina aceeasi deviatie, adica efectele asupra aparatului sa fie
aceleasi.
Metoda de punte utilizeaza un patrulater complet avnd 4 laturi
formate din impedante, o diagonala de alimentare si o diagonala de
Andrei CHICIUC
17
masurare unde este conectat un indicator de nul. Se echilibreaza

puntea ceea ce corespunde situatiei n care indicatorul de nul indica
un curent zero si n acest caz se poate scrie o relatie ntre cele patru
impedante.
n continuare, sunt prezentate
cteva exemple de utilizare
practica
ale
metodelor
de
masurare prezentate mai sus.
Metoda de compensare: Pentru
masurarea t.e.m. continui E x se
realizeaza schema din figura 2.1
si se regleaza rezistenta r pna se
constata ca n circuitul de
masurare IN indica un curent
zero. Rezulta:
Ex =
r
E0
R
(2.1)
E0
R
r
Ex
IN
Fig. 2.1. Metoda de compensare.

E0 tensiunea electrica etalon;
Ex tensiunea electrica de masurat;
R rezistenta de precizie;
r rezistenta reglabila.
Metoda de compensare cu substitutie: n figura 2.2 t.e.m. Ex este

nlocuita cu o tensiune Ep cunoscuta cu exactitate ridicata, iar efectele
asupra elementelor schemei sunt aceleasi. Se obtine:
r
Ex = x E0 ;
R
n final, obtinem:
r
Ex = x E p
ro
E0
r
E p = 0 E 0 (2.2)
R
(2.3)
Ex
Ep
IN
Metoda de rezonanta: FunctionaFig. 2.2. Metoda de compensare cu

rea Q-metrului, aparat care
substitutie.
permite masurarea factorului de E t.e.m. etalon; E t.e.m. de precizie;
0
p
calitate (Q= 0L/R) al unei bobine Ex t.e.m. de masurat; R rezistenta de
de rezistenta R si inductivitate L
precizie; r rezistenta reglabila.
(figura
2.3).
Se
regleaza
condensatorul variabil C pna ce se realizeaza rezonanta corespunzatoare
la deviatia maxima a voltmetrului V2. Rezulta factorul de calitate:
Andrei CHICIUC
18
U2
Q=
U1
U1
(2.4)
L
V1
V2
Fig. 2.3. Metoda de rezonanta masurarea factorului de calitate a

unei bobine. V1, V2 voltmetre, R rezistenta bobinei, L
inductivitatea bobinei, C condensator reglabil.
Metoda de punte: Puntea Wheatstone (puntea simpla - figura 2.4)

prezinta rezistentele fixe R1, R2; rezistenta reglabila R si rezistenta
necunoscuta Rx, alimentarea fiind n c.c. La echilibru se obtine:
Rx =
R1
R
R2
(2.5)
Puntea simpla se utilizeaza att n curent

continuu ct si n curent alternativ.
Metoda de punte cu substitutie: Implica doua
masuratori de punte succesive n care
marimea de masurat (R) este nlocuita cu o
marime de aceeasi natura (R), de exactitate
superioara, de valoare foarte apropiata de
precedenta astfel nct efectele asupra
elementelor puntii sunt aceleasi. Pentru
puntea Wheatstone se obtine:
R x1 =
R1
R ;
R2
Rx 2 =
R1
R
R2
(2.6)
de unde rezulta:
Andrei CHICIUC
R1
Rx
IN
R2
R
U1
Fig. 2.4. Metoda de punte

puntea Wheatstone.
R R
R x1 = R x 2 1 +
19
(2.7)
Exactitatea cu care se efectueaza masurarea unei marimi depinde de

metoda electrica de masurare folosita, n acest context pot fi evidentiate
urmatoarele observatii:
w Metoda electrica de masurare indirecta si metoda de rezonanta
folosesc cel putin doua aparate de masurare de aceea exactitatea este
mai redusa.
w Metoda indirecta si metoda directa cu substitutie sunt utilizate pentru
masurari de exactitate medie cu aparatele analogice obtinndu-se
incertitudini de masurare de 0,21%, iar cu aparatele digitale
incertitudine de masurare se reduce la 0,050,5%.
w Metoda de punte si metoda de compensare sunt masurari de exactitate
ridicata ntlnindu-se incertitudinea de masurare de 0,020,5%
(depinde, n principal, de exactitatea cu care sunt cunoscute marimile
etalon care intervin n schema).
w Metoda de punte cu substitutie si metoda de compensare cu substitutie
nu necesita dect indicatoare de nul fidele, iar incertitudinea de
masurare depinde numai de exactitatea cu care este cunoscuta
marimea etalon care se substituie marimii de masurat. De aceea,
aceste metode sunt indicate pentru masurarile de foarte mare
exactitate atingndu-se, n conditii de laborator, incertitudini de
masurare de 0,0010,005%.
2.3. Mijloace de masurare
Mijloacele de masurare constituie totalitatea mijloacelor tehnice cu care
se obtin informatiile de masurare. Aceste mijloace trebuie sa
ndeplineasca anumite conditii pentru a putea servi scopului propus,
denumite generic, caracteristici metrologice normate si stabilite prin acte
normative (standarde, norme tehnice de metrologie etc.)
Mijloacele de masurare se mpart, dupa preciz ia lor, n:
w mijloace de masurare de lucru care servesc la efectuarea
masurarilor curente, necesare n practica;
w mijloace de masurat model (de ex. utiliznd metoda de masurare
prin comparatie), destinate etalonarii sau verificarii masurilor si
Andrei CHICIUC
20
aparatelor de masurat de lucru, fiind mai precise dect acestea, dar

satisfacnd conditii limitate de precizie;
mijloace de masurare etalon, care reproduc sau stabilesc unitatea de
masura cu o precizie maxima, o pastreaza si o transmit mijloacelor
de masurare de precizie inferioara. Etaloanele sunt de mai multe
categorii:
nationale cele care alcatuiesc baza metrologica a tarii
respective;
principale (primare) cele care determina unitatea de masura
prin compararea lor cu etaloanele nationale;
de verificare (de lucru) - cele care servesc la executarea
lucrarilor de metrologie curente.
Mijloacele de masurare pot fi clasificate n urmatoarele categorii:

w masuri;
w aparate de masurat;
w instalatii de masura;
w sisteme de masura.
Masurile reprezinta realizarea materiala a unitatilor de masura, a unui
multiplu sau submultiplu al acestuia; au ca scop realizarea si conservarea
unitatii de masura. Masurile pot fi cu valoare unica - pastreaza o singura
valoare a masurandului; si cu valori multiple - contin mai multe valori
distincte ale masurandului.
Aparatele de masurat servesc la compararea masurandului cu unitatea
de masura; ele servesc la conversia masurandului ntr-o marime adecvata
indicarii, nregistrarii sau vizualizarii. Aparatele de masurare care au un
numar mic de conversii se numesc instrumente de masura (de exemplu:
sublerul, termometrul de sticla, miliampermetrul magnetoelectric).
Perfectionarea aparatelor de masura s-a facut n doua directii:
aparate de masurat analogice - n care semnalul purtator de
informatie de masurare este o marime fizica variabila continuu, iar
rezultatul masurarii se vizualizeaza prin deplasarea unui indicator
n fata unei scale gradate sau se stocheaza sub forma unor
nregistrari grafice;
aparate de masurat digitale - n care semnalul purtator de
informatie metrologica este discretizat (cuantificat), iar rezultatul
Andrei CHICIUC
21
se indica sub forma numerica sau se stocheaza sub forma unor

nregistrari numerice.
Instalatii de masurare contin aparate de masura, masuri si dispozitive
anexe, reunite ntr-o schema sau metoda comuna si care serveste pentru
masurarea uneia sau mai multor marimi (de exemplu: instalatiile pentru
verificarea si etalonarea aparatelor de masurat - A, V, W; instalatii pentru
determinarea caracteristicilor statice si dinamice ale materialelor
feromagnetice etc).
Sistemele de masurare servesc la masurarea simultana a unui numar
mare de marimi, transmiterea la distanta, selectarea, centralizarea si
stocarea informatiei de masurare; informatia de masurare prelucrata se
utilizeaza n conducerea sau reglarea sistemelor de productie.
n sistemele de masurare semnalele de intrare si iesire din diferitele
componente ale sistemului sunt standardizate (semnale unificate), dnd
posibilitatea construirii sistemului din blocuri interschimbabile, cu o
structura modulata. Exista 4 directii de dezvoltare:
sisteme de masurare propriu-zisa, care sunt destinate stabilirii
caracteristicilor cantitative ale obiectelor;
sisteme de control - sunt destinate stabilirii corespondentei
dintre parametrii obiectului si normele sau cerintele impuse
obiectului;
sisteme de diagnoza - sunt destinate stabilirii cauzelor
defectelor si localizarii acestora n obiectul observat;
sisteme de identificare - sunt destinate stabilirii apartenentei
unui obiect la o anumita clasa de obiecte.
Pentru reprezentarea n scheme a mijloacelor de masurare sau a
elementelor componente au fost adoptate anumite semne conventionale
prezentate n Anexa 6.
2.4. Structuri tipice ale aparatelor de masurare
Mijlocul electric de masurare constituie un lant de masurare si de aceea
poate fi reprezentat printr-o schema functionala, ale carei elemente
principale pot fi denumite convertoare de masurare. Sub forma generala,
mijloacele de masurare pot fi considerate ca fiind alcatuite din trei tipuri
de convertoare de masurare:
Andrei CHICIUC
22
1. Convertoare de intrare (traductoare) care transforma marimea de

masurat ntr-un semnal electric: curent, tensiune, numar de
impulsuri etc;
2. Convertoare de prelucrare (amplificatoare, circuite de mediere,
circuite de comparare, circuite de formare a impulsurilor etc) care
transforma semnalul electric astfel nct acesta sa poata actiona
convertorul de iesire;
3. Convertoare de iesire dau posibilitatea citirii sau nregistrarii
valorii masurate.
Schemele functionale pot fi clasificate dupa natura marimii de masurat:
activa sau pasiva si dupa modul de obtinere a valorii masurate: analogic
sau digital.
Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea unei marimi
active (figura 2.5) prezinta convertorul de intrare (traductorul) ce
converteste marimea de masurat. Semnalul metrologic electric este
prelucrat de catre convertorul de prelucrare pentru a putea fi aplicat la
intrarea convertorului de iesire care este un instrument electric de
masurare.
Marimea de
masurat
Fenomen
de studiat
Convertor
de
intrare
Marimea
electrica
Marimea el.
prelucrata
Convertor
de
prelucrare
Valoarea
masurata
Instrument
electric de
masurare
Fig. 2.5. Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea unei
marimi active.
Pentru realizarea unui aparat electric digital se nlocuieste instrumentul

magnetoelectric, prezentat n figura 2.5, cu un voltmetru digital.
n cazul masurarii marimilor pasive acestea nu pot furniza energia
formarii semnalului metrologic si de aceea se face apel la o marime
exterioara fenomenului supus masurarii (numita marime de activare) care
este modulata de catre marimea de masurat si aceasta este aplicata la
intrarea convertorului de intrare care converteste marimea de activare
ntr-o marime electrica si lantul de masurare se pastreaza (figura 2.6).
Andrei CHICIUC
23
Generator de
marime de
activare
Marimea
electrica
Marimea de activare
Fenomen
de studiat
Convertor
de
intrare
Marimea el.
prelucrata
Convertor
de
prelucrare
Valoarea
masurata
Instrument
electric de
masurare
Marimea de activare
modulata de marimea de
masurat
Fig. 2.6. Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea

unei marimi pasive.
Pentru realizarea aparatului digital se procedeaza ca n cazul marimilor

active nlocuindu-se, n schema prezentata n figura 2.6, convertorul de
iesire cu un voltmetru digital.
2.5. Caracteristicile metrologice ale aparatelor de masurare
Caracteristicile metrologice ale aparatelor de masurat sunt caracteristicile
care se refera la comportarea aparatului de masurat n raport cu obiectul
supus masurarii, cu mediul ambiant si cu operatorul uman.
Intervalul de masurare (Xmin, Xmax) este
intervalul ntre valoarea minima Xmin si
valoarea maxima Xmax masurabile; poate fi
mpartita n game de masurare. Nu
ntotdeauna intervalul coincide cu indicatia
scalei - n exemplul dat n figura 2.7 avem
intervalul de masurare 510A.
5 6
8 9
10
0
A
Fig. 2.7. Scala unui
ampermetru.
Rezolutia este o caracteristica de iesire a aparatului si reprezinta cea mai

mica valoare a masurandului care poate fi apreciata pe indicator.
Rezolutia se exprima n:
unitati de masura a masurandului (V, m etc);
unitati relative.
Sensibilitatea este o caracteristica de transfer a aparatului si reprezinta
variatia marimii de iesire n functie de marimea de intrare:
Andrei CHICIUC
24
S=
dy
dx
(2.7)
unde: S - sensibilitatea, y - marimea de iesire, x - marimea de intrare a

mijlocului electric de masurare.
La aparatele analogice marimea de iesire se exprima n unitati de
deplasare a dispozitivului mobil (de exemplu mm/mV). Sensibilitatea de-a
lungul scarii gradate depinde de principiul de functionare si scara gradata
poate fi uniforma sau neuniforma. Daca marimea de iesire se exprima n
diviziuni, de exemplu diviziuni/mV atunci sensibilitatea este constanta pe
intervalul de masurare, indiferent de aspectul scarii gradate.
S=y x
(2.8)
Inversul sensibilitatii se numeste constanta aparatului:
C=
1 x
=
S y
(2.9)
si ea se exprima, de exemplu n amperi/diviziune, ohmi/diviziune. Pentru

orice mijloc de masurare sau convertor sensibilitatea reprezinta raportul
dintre intervalul marimii de iesire si intervalul marimii de intrare. De
exemplu, un termometru electric care masoara temperaturi ntre -40C si
+120C si are o scara gradata cu 80 diviziuni prezinta o sensibilitate de
0,5 diviziuni/C si o constanta de 2C/diviziune.
Pragul de sensibilitate este o caracteristica de intrare si reprezinta cea
mai mica variatie a masurandului care poate fi pusa n evidenta;
determina precizia si valoarea Xmin;
este determinat de rezolutia aparatului, nivelul de zgomot (propriu
si exterior) si de sensibilitatea indicatorului de nul;
se poate mari prin masurarea la temperaturi joase sau prin cresterea
duratei masurarii.
Precizia instrumentala (exactitatea) este calitatea aparatului de a da
rezultate ct mai apropiate de valoarea adevarata a masurandului.
La efectuarea unei masurari se obtine valoarea masurata a marimii supuse
masurarii. Dar datorita aparatului de masurat si celorlalti factori implicati
n procesul de masurare, valoarea masurata obtinuta este diferita de
valoarea adevarata a marimii de masurat, deci masurarea este
Andrei CHICIUC
25
caracterizata de o anumita incertitudine. Pentru a estima incertitudinea de

masurare trebuie sa fie evidentiate toate erorile ce afecteaza masurarea.
Clasa de exactitate reflecta un ansamblu de caracteristici metrologice. La
aparatele la care se normeaza eroarea relativa sau eroarea raportata clasa
de exactitate este numeric egala cu eroarea relativa sau raportata maxima
admisa.
Clase de exactitate pentru aparatele de masurat analogice:
0,001
0,01
0,1
1
0,002
0,02
0,2
1,5
0,005
0,05
0,5
2,5
5
Rapiditatea (timpul de masurare) reprezinta numarul de masurari
efectuate n unitate de timp sau banda de frecventa a masurandului pentru
care aparatul nu iese din limitele de precizie normala. De exemplu, pentru
aparatele analogice timpul de masurare este de maxim 4s, iar pentru
aparatele digitale viteza de masurare ajunge sau depaseste 50 masurari pe
secunda.
Puterea consumata se ntelege prin puterea preluata de aparat de la
fenomenul supus masurarii, pentru formarea semnalului metrologic si
pentru obtinerea valorii masurate. Valoarea puterii consumate depinde de
tipul convertorului de intrare (de exemplu masa si dimensiunile
traductorului) precum si de tipul convertorului de iesire (de exemplu
instrumentele analogice consuma puteri ntre ctiva miliwati si wati, iar
cele digitale puteri foarte mici).
Fiabilitate metrologica este caracteristica aparatului de a functiona fara
defecte.
Stabilitatea reprezinta calitatea unui aparat digital de a-si pastra timp
ndelungat caracteristicile, prin conservarea zeroului si instabilitatea la
variatiile de temperatura, umiditate si paraziti electromagnetici (de
exemplu 0,01% pe an).
Compatibilitatea cu un sistem automat de masurare. Un aparat digital
este compatibil cu un sistem automat de masurare daca este prevazut cu o
interfata de intrari-iesiri cu ajutorul careia se poate conecta la liniile
magistralei sistemului, pentru a primi comenzi si a furniza date n cod.
Pot fi enumerate si alte caracteristici ale aparatelor de masurat: protectie
fata de actiunea mediului, gabarit, masa, pret.
Andrei CHICIUC
26
3. ERORI DE MSURARE
3.1. Definirea erorii de masurare
n practica, se observa ca ntotdeauna valoarea numerica reala X a unei
marimi fizice masurate este diferita de valoarea Xm indicata de aparatul de
masurat. Aceasta eroare, care apare n procesul de masurare, se numeste
eroare de masurare si se noteaza n general prin X.
X = X m X
(3.1)
Valoarea adevarata a unei marimi este imposibil de determinat, deoarece

orice masurare este practic afectata, mai mult sau mai putin, de erori,
datorate imperfectiunii mijloacelor de masurare, conditiilor de mediu,
unor perturbatii exterioare, operatorului etc. n practica se accepta n
locul valorii adevarate o valoare determinata cu o incertitudine suficient
de mica, denumita valoare conventional adevarata. De aici rezulta
importanta cunoasterii, pentru o masurare efectuata n anumite conditii si
cu anumite mijloace de masurare, erorii maxime care poate fi comisa.
- eroarea de masurare
valoarea masurata (Xm )
diferenta
incertitudinea de masurare
valoarea conventional
adevarata
valoarea adevarata
Fig. 3.1. Cu privire la eroarea de masurare.
Prin incertitudine de masurare se ntelege intervalul n care se

estimeaza, cu o anumita probabilitate, ca se afla valoarea adevarata a
masurandului. Precizarea acesteia face utilizabil sau nu rezultatul
masurarii. De exemplu, o prelucrare mecanica cunoscuta cu o
Andrei CHICIUC
27
Erori de masurare
incertitudine de 0,1 mm este inutila daca ea s-a cerut initial sa fie de

0,01 mm. n lipsa acestor precizari, rezultatul poate sa nu prezinte
interes practic n utilizare.
3.2. Clasificarea erorilor de masurare
Pentru a determina erorile care afecteaza rezultatul masurarii, precum si
factorii care le produc, trebuie sa se tina seama ca:
mijlocul electric de masurare masoara o marime care este
implicata n fenomenul supus masurarii mpreuna cu alte
marimi;
aceasta marime trebuie corect definita;
masurarea se desfasoara ntr-un mediu ambiant;
rezultatul masurarii are un beneficiar.
n figura 3.2 sunt evidentiate principalele elemente care sunt prezente n
procesul de masurare si erorile pot fi clasificate dupa provenienta lor n
erori datorate:
w fenomenului supus masurarii;
w interactiunii mijloc de masurare-fenomen supus masurarii;
w mijlocului electric;
w interactiunii beneficiarului masurarii-mijloc de masurare.
n figura 3.2 x este marimea de masurat, q k , q k sunt marimile de
influenta prezente n fenomenul supus masurarii, respectiv n mediul
ambiant corespunzator mijlocului de masurare, iar y este valoarea
masurata obtinuta de la mijlocul de masurare de catre beneficiarul
masurarii.
Fenomenul
supus masurarii
Mediul
ambiant
qk
qk
x
Marimea de
masurat
y
Mijlocul electric
de masurare
Beneficiarul
masurarii
Fig. 3.2. Principalele surse de erori n procesul de masurare
Andrei CHICIUC
28
Erorile de model sunt datorate fenomenului supus masurarii si ele provin

din simplificarea sistemului fizic asupra caruia se efectueaza masurarea
neglijndu-se unele proprietati sau marimi fizice caracteristice acestuia.
Erorile de influenta reprezinta erorile introduse de factorii de mediu care
pot influenta marimea de masurat. Exemplu: umiditatea mediului ambiant
la masurarea grosimii hrtiei cu grosimetre electrice capacitive.
Erorile instrumentale reprezinta erorile proprii ale mijloacelor electrice
de masurare fiind cuprinse, de regula, ntre limitele cunoscute n functie
de modul de definire a preciziei, precum si erorile suplimentare datorita
marimilor de influenta, de exemplu: temperatura, cmpurile
electromagnetice, umiditatea etc.
Erorile de interactiune dintre mijlocul electric de masurare si fenomenul
supus masurarii sunt cauzate de actiuni electromagnetice sau mecanice
exercitate de mijlocul de masurare asupra fenomenului supus masurarii si
reciproc.
Erorile de interactiune dintre beneficiarul masurarii si mijlocul electric
de masurare sunt cauzate de neasigurarea de catre beneficiar a conditiilor
nominale de utilizare a mijlocului electric de masurare.
Dupa modul cum sunt exprimate, erorile pot fi: absolute, relative si
raportate:
1. Eroarea absoluta este diferenta dintre valoarea masurata si valoarea
adevarata a marimii masurate:
X=X-Xe
(3.2)
Eroarea absoluta are aceleasi dimensiuni fizice ca si marimea masurata si

se exprima n aceleasi unitati de masura. Eroarea absoluta cu semn
schimbat se numeste corectie.
2. Eroarea relativa este raportul dintre eroarea absoluta si valoarea
marimii masurate:
X Xe
X
=
Xe
Xe
(3.3)
3. Eroarea raportata este raportul dintre eroarea absoluta si domeniul

de masurare.
Andrei CHICIUC
29
Erori de masurare
r =
X Xe
X
=
X max X min X max X min
(3.4)
unde: Xmax limita superioara de masurare; Xmin limita inferioara de

masurare.
Eroarea relativa si cea raportata sunt marimi adimensionala si se exprima
ca un numar, n procente sau n parti pe milion [unitate de masura anglosaxona] (de exemplu 5.10-4, 0.05% sau 500 ppM).
Valoarea masurata se prezinta mpreuna cu eroarea de masurare
exprimata n aceleasi unitati sau sub forma de eroare relativa pentru a se
putea aprecia precizia masurarii. De exemplu, pentru exprimarea valorii
tensiunii masurate sunt acceptate urmatoarele prezentari:
U x (V ) U x
si U x (V ) x (%)
(3.5)
Dupa regimului marimii de masurat erorile pot fi statice sau

dinamice:
1. Eroarea statica reprezinta eroarea de masurare care rezulta la un
regim stationar constant al marimii de masurat.
2. Eroarea dinamica este eroarea de masurare care rezulta la un
regim varia bil al marimii de masurat. Erorile dinamice depind att
de caracteristicile mijloacelor si metodelor de masurare utilizate
ct si de natura variatiilor marimii de masurat.
Dupa caracterul aparitiei n masurarile repetate, erorile de masurare
se clasifica n trei tipuri de erori:
1. Erori sistematice sunt acele erori care nu variaza la repetarea
masurarii n aceleasi conditii sau variaza n mod determinabil odata cu
modificarea conditiilor de masurare. Ele se datoreaza unor cauze bine
determinate, se produc ntotdeauna n acelasi sens, au valoare constanta
n marime si semn sau variabila dupa o lege bine determinata si pot fi
eliminate prin aplicarea unor corectii. Erorile sistematice pot fi la rndul
lor obiective si subiective:
a) erori sistematice obiective:
w erori de aparat (instrumentale), datorate unor caracteristici
constructive ale aparatelor, incorectei etalonari, uzurii. Limitele
lor de variatie sunt cunoscute din specificatiile tehnice date de
Andrei CHICIUC
30
furnizorul aparatului si sunt, prin urmare, cel mai usor de evaluat

de catre operator;
w erori de metoda, aparute ca urmare a principiilor pe care se
bazeaza metoda de masurare, a introducerii unor simplificari sau
utilizarii unor relatii empirice. Ele apar mai ales la metodele
indirecte de masurare;
w erori produse de factori externi (erori de influenta), deosebit de
greu de evaluat prin calcule, deoarece nu ntotdeauna pot fi
cunoscute cauzele si legile de variatie n timp a conditiilor de
mediu (temperatura, presiunea, umiditatea, cmpuri magnetice,
radiatii etc.). Pentru eliminarea lor se impune asigurarea
conditiilor de mediu cerute de producator pentru instalatia de
masurat.
b) erori sistematice subiective (de operator), provenind din modul
subiectiv n care operatorul apreciaza anumite efecte (coincidente de
repere la citirea rezultatelor, intensitati luminoase etc.) si care tin de
gradul sau de oboseala, de starea sa psihica sau de anumite deficiente ale
organelor de perceptie.
2. Erori aleatoare (ntmplatoare) sunt erorile care au valori si semne
diferite ntr-o succesiune de masuratori efectuate n aceleasi conditii.
Ele nu sunt controlabile si pot proveni din fluctuatiile accidentale ale
conditiilor de mediu, ale atentiei operatorului uman, sau ale
dispozitivului de masurare.
3. Erori grosolane (greseli) constau n abateri foarte mari, cu
probabilitate mica de aparitie si care produc denaturari puternice ale
rezultatelor masuratorilor. Aceste erori sunt introduse prin alegerea
gresita a metodei sau a mijloacelor de masurare, neatentiei n timpul
masurarii, calculelor eronate etc.
Alte categorii de erori ale instrumentelor de masura:
w eroarea de fidelitate caracterizeaza exactitatea cu care se obtin o
serie de indicatii concordante, masurnd aceeasi marime, repetat, la
anumite intervale de timp;
w eroarea de citire (la instrumentele analogice) consta n aprecierea
gresita a pozitiei indicatorului;
w eroarea de mobilitate este cea mai mica modificare a marimii de
masurat care se poate observa cu certitudine (mobilitatea fiind
Andrei CHICIUC
31
Erori de masurare
calitatea unui instrument de a-si modifica pozitia sistemului mobil la o

variatie ct mai mica a marimii);
w eroarea de histerezis consta n producerea de indicatii diferite ale
instrumentului n functie de modul de variatie al marimii: valori
crescatoare sau descrescatoare, cu variatie rapida sau lenta;
w eroarea de zero incorecta definire a pozitiei initiale dintre indicator
si originea scalei pe care se face citirea rezultatului masurarii, n
absenta marimii de masurat, ceea ce va conduce la un decalaj
permanent ntre valoarea indicata si cea adevarata;
w eroarea de justete este diferenta dintre valoarea mediei aritmetice
X0 a unui sir de masuratori si valoarea sa adevarata Xa.
3.3. Prelucrarea datelor experimentale
Utilizarea metodelor grafo-analitice reprezinta o modalitate simpla de
prezentare a datelor experimentale. Pentru interpretarea mai comoda a
rezultatelor obtinute din masuratori se prefera reprezentarea grafica sub
forma de histograma.
Daca presupunem ca ntr-un sir de n masuratori s-au obtinut valorile
limita Xm max si Xm min, lungimea intervalului de grupare d se calculeaza cu
formula lui Sturges:
d=
X m max X m min
1 + 3,22 log n
(3.6)
Pentru a ntocmi o histograma se procedeaza n modul urmator:

se ntocmeste tabelul de date primare;
se ordoneaza n sens crescator valorile din tabelul precedent si, pe
baza formulei lui Sturges, se stabilesc intervalele de grupare;
se calculeaza pentru fiecare interval de grupare valoarea centrala sau
medie;
se determina numarul de date ni corespunzator unei clase; numarul de
masurari ni pentru care se obtin valori cuprinse ntr-un interval de
grupare se numeste frecventa absoluta;
se calculeaza frecventa relativa ca raport al frecventei absolute ni si al
numarului total de masurari n:
Andrei CHICIUC
32
fi =
ni
(3.7)
Unind prin segmente de dreapta

(care formeaza o linie frnta)
mijloacele
superioare
ale
dreptunghiurilor histogramei, se
obtine poligonul de frecventa.
Frecventa relativa
Daca se construieste o diagrama formata din dreptunghiuri avnd baza

egala cu intervalul de grupare, iar naltimea proportionala cu frecventa
(absoluta sau relativa), se obtine o histograma (figura 3.3).
fi
0,4
0,3
0,2
0,1
3.3.1. Indicatori statistici utilizati

1
2
3
4
5
6 di
Intervale de grupare
la prelucrarea datelor
experimentale
Fig. 3.3. Histograma si polinomul
frecventelor relative.
Pentru prelucrarea statistica a
masuratorilor efectuate, se folosesc
niste valori tipice de selectie,
numite indicatori statistici. Cei mai importanti sunt:
A) Indicatori de localizare (de pozitie)
media aritmetica: efectund un sir de n masuratori asupra unei marimi
fizice X, n aceleasi conditii experimentale, se obtin valorile Xm1, Xm2, ,
Xmn, Media aritmetica se determina cu formula:
X=
X m1 + X m2 + ... + X mn 1 n
= X mi
n
n i =1
(3.8)
Este deosebit de importanta n estimarea preciziei masuratorilor, deoarece

prin proprietatile sale, deseori se adopta ca marime de referinta. Se poate
demonstra ca n cazul unui sir foarte mare de masuratori (n), valoarea
medie X tinde catre valoarea reala a marimii masurate.
media geometrica:
G = n X m1 X m 2 ... X mn = n
Andrei CHICIUC
X
i =1
mi
(3.9)
33
Erori de masurare
media patratica:
X p2 =
1
2
X m2 1 + X m2 2 + ... + X mn
n
sau
Xp =
1 n 2
X mi
n i =1
(3.10)
(3.11)
media armonica:
H=
1
=
1
1
1
+
+ ...
X m1 X m 2
X mn
1
n
i =1
1
X mi
(3.12)
mediana Me se defineste ca valoare a variabilei care mparte sirul

rezultatelor, dispuse n ordine crescatoare, n doua parti egale. Daca sirul
are un numar impar de termeni, mediana se ia ca valoarea de ordin
(n+1)/2. Daca sirul este par, mediana se ia egala cu media aritmetica a
valorilor centrale.
moda sau dominanta M0 se defineste ca valoarea careia i corespunde
frecventa maxima de masuratori ntr-un sir de determinari. Daca sirul de
masuratori are doua valori maxime, repartitia se numeste bimodala, iar
daca sunt mai multe, plurimodala.
ntre media aritmetica, mediana si moda exista urmatoarele relatii:
Me =
M 0 + 2X
3M e M 0
.
; M 0 = 3M e 2 X ; X =
3
2
(3.13)
B) Indicatori de dispersie
amplitudinea de dispersie, care arata domeniul de variatie a marimii
studiate:
w = X m max - X m min
(3.14)
d i = X mi X
(3.15)
abaterea:
Andrei CHICIUC
34
abaterea medie patratica:
(X
n
S=
i =1
mi
n 1
d
i =1
2
i
(3.16)
n 1
dispersia de selectie S2:
(X
=
(X
m1
i =1
mi
) + (X
m2
X + ... + X mn X
n 1
=
(3.17)
n 1
3.3.2. Repartitia normala (Gauss) a rezultatelor experimentale

Prin numeroasele aplicatii practice, aceasta repartitie are o deosebita
importanta n metrologie. Cu ajutorul ei se pot analiza:
w un sir de masuratori, strict n aceleasi conditii experimentale,
efectuate asupra aceleiasi marimi X;
w rezultatele unor masuratori asupra unei colectivitati de obiecte
caracterizate printr-o anumita proprietate, pentru determinarea
unei caracteristici a acesteia.
Pentru distributia Gauss, densitatea de probabilitate de repartitie a
rezultatelor, considerate ca variabile aleatoare, se scrie :
f (X m ) =
pentru:
(X
mX
2
2S
(3.18)
< X m X < +
(3.19)
S 2
unde: X este media aritmetica a masuratorilor; S abaterea medie

patratica.
n figura 3.4 se prezinta aspectul graficului functiei distributiei de
probabilitate, reprezentnd pe axa absciselor diferenta, iar pe axa
ordonatelor valorile acestei functii, conform relatiei (3.18).
Andrei CHICIUC
35
Erori de masurare
Se poate observa ca:
f max X m X =
(prin derivare n raport cu Xm)
S 2
(3.20)
exista doua puncte de inflexiune simetrice:
f X m = X S = 0,606 f max ( X m )
(3.21)
f(Xm )
Fig. 3.4. Curba de repartitie

Gauss a densitatii de
probabilitate de distributie a
rezultatelor masuratorilor.
-3S
-2S
-S
2S
3S
X m -X
Proprietati ale curbei Gauss:

w pentru un numar suficient de mare de masurari, riguros n aceleasi
conditii experimentale, valorile marimii masurate se distribuie
simetric fata de media aritmetica X ;
w functia densitatii de probabilitate este neglijabila pentru valori ale
variabilei Xm care difera de media aritmetica cu mai mult de 3S;
w aria delimitata de curba si de axa absciselor este 1 pentru toate valorile
X si S;
w f(Xm)>0 si f(-Xm) = f(Xm) deci graficul este simetric fata de axa
ordonatelor;
w curba are forma de clopot (clopotul lui Gauss) si are doua puncte de
inflexiune n punctele:
X m X = S
(3.22)
X m + X = +S
(3.23)
w forma curbei este conditionata de dispersia rezultatelor masuratorilor

(fig.3.5): S1<S2<S3
Andrei CHICIUC
36
Probabilitatea ca eroarea absoluta sa se afle ntre doua limite 1 si 2 este :
P(1 < X < 2 ) =
1
S
e
2
(X )2
2S 2
d ( X )
(3.24)
X = X m X
(3.25)
Grafic, aceasta probabilitate este reprezentata de aria delimitata de curba

Gauss, axa absciselor si ordonate n punctele 1 si 2 (figura 3.5).
f( X)
Fig. 3.5. Curba de repartitie

Gauss a densitatii de
probabilitate de distributie a
erorilor accidentale.
1
-3S
-2S
2
-S
2S
3S
Pe lnga repartitia normala

(Gauss), se utilizeaza n
analiza
sau
prezentarea
valorilor marimilor masurate
si alte repartitii: Repartitia
normala Laplase; Repartitia t
(Student); Repartitia 2 (hipatrat); Repartitia Weibull
(fig.
3.6);
Repartitia
rectangulara s.a.
Fig. 3.6. Curba de repartitie Weibull a
repetitivitatii vitezei vntului pe gradatii de
viteza (aplicatie WAsP).
Andrei CHICIUC
37
Standardizarea
4. STANDARDIZAREA
4.1. Notiuni generale
Standardizarea este uniformizarea planificata a unor obiecte materiale
sau imateriale, efectuata n comun de factorii interesati n folosul general.
Standardizarea promoveaza rationalizarea si asigurarea calitatii n
economie, tehnica, stiinta, administratie si serveste la cresterea securitatii
oamenilor si a obiectelor. De asemenea ea contribuie la cresterea calitatii
n toate sectoarele vietii, iar continutul standardelor trebuie sa tina seama
de necesitatile generale.
Standardele trebuie sa promoveze dezvoltarea si umanizarea tehnicii.
Datorita faptului ca progresul tehnic poate avea si efecte negative,
standardele au devenit sursa de ncredere pentru utilizarea tehnicii.
Prescriptiile cuprinse n ele ofera o garantie a evitarii eventualelor
consecinte nocive ale tehnicii. n acelasi timp, standardele au o
importanta deosebita pentru protectia consumatorilor, pentru protectia
muncii n scopul evitarii accidentelor, pentru pastrarea datelor si pentru
protectia mediului nconjurator.
4.2. Principii ale standardizarii
Activitatea de elaborare a standardelor are la baza noua principii :
1. activitatea este voluntara: oricine are dreptul de a colabora pe baza
de reciprocitate, inclusiv parteneri straini reprezentanti pe piata;
2. publicabilitate: toate propunerile de standardizare si proiectele de
standarde sunt publicate si supuse dezbaterilor;
3. participarea tuturor factorilor interesati: fiecare putnd sa-si apere
drepturile;
4. uniformitatea si noncontradictia: activitate ce cuprinde toate
disciplinele tehnice; nainte de publicare, standardele, sunt comparate
cu cele existente;
5. veridicitatea: reflecta realitatea si se redacteaza n baza cunoasterii
tehnico-stiintifice;
6. aplicarea n interesul general: standardele trebuie sa cuprinda
probleme de interes general si sa fie destinate, obligatoriu,
prosperitatii generale;
Andrei CHICIUC
38
7. luarea n considerare a nivelului tehnicii: standardizarea se

desfasoara pe baza cunoasterii realizarilor stiintifice si oglindeste
nivelul tehnicii la momentul elaborarii lor;
8. luarea n seama a situatiei economice: la elaborarea standardelor se
analizeaza efectele economice ale acestora, n acelasi timp se
standardizeaza numai ce este absolut necesar;
9. internationalitatea: activitatea de standardizare are la baza efectele
economice ale unui comert mondial fara piedici de ordin tehnic si a
unei piete comune n Europa; de aici si necesitatea standardelor
internationale si, n tot mai mare masura, de standarde europene.
Standardele tehnice cstiga tot mai mult teren n domeniul juridic ntre
partenerii de afaceri, n special n contractele comerciale si de fabricatie.
Principiile generale ale activitatii de standardizare sunt:
formarea cadrului legislativ n domeniul standardizarii;
aplicarea practicilor internationale si europeane n domeniul
standardizarii;
trecerea la standardizarea voluntara;
crearea si gestionarea Fondului National de documente normative
de standardizare;
organizarea activitatii de standardizare pe baza functionarii
Comitetului Tehnic de standardizare;
dezvoltarea sistemului de asigurare informationala n domeniul
standardizarii pe baza noilor tehnologii informationale, care
integreaza procesul de acumulare, prelucrare, pastrare si difuzare
a informatiei.
4.3. Organisme internationale de standardizare
Standardizarea se efectueaza la nivel national (standardele nationale si de
firma), la nivel european si la nivel international, acesta din urma este cel
spre care se ndreapta o mare parte a intereselor economiei nationale
(figura 4.1). n prezent exista circa 20 000 de standarde internationale si
mai mult de 5000 de standarde europene.
4.3.1. Standardizarea internationala
Organizatia Internationala pentru Standardizare ISO (International
Organization for Standardization) si Comisia Internationala de
Andrei CHICIUC
39
Standardizarea
Electrotehnica CEI (International Electritechnical Commission)

formeaza mpreuna sistemul international de standardizare (figura 4.1).
Ambele organisme sunt asociatii particulare conform dreptului elvetian,
cu sediul la Geneva. Orice tara poate fi membra a cestei asociatii prin
institutul sau national de standardizare. La votare fiecare tara detine cte
un vot. Asociatia CEI a fost fondata n 1906 si este o organizatie
neguvernamentala, ce are ca menire elaborarea si publicarea standardelor
internationale n domeniile electrotehnic, electronic si n alte domenii
nrudite, precum si asigurarea conformitatii standardelor.
Standarde internationale ISO/CEI
Grad de concretizare
orientat pe probleme
Compromis
Termen
de valabilitate
Apropierea de ultimul
nivel al tehnicii
Standarde europene
CEN/CENELEC
Standarde nationale
Standarde de
ntreprindere (interne)
Obligativitate
pentru ntreprindere
Fig. 4.1. Piramida standardelor.
Standarde internationale sunt elaborate de catre cele aproximativ 1000 de

comitete tehnice si subcomitete de la ISO si CEI, dintre care 224 sunt
Comitete Tehnice (TC) de la ISO, si respectiv o multime de subcomitete.
Orice tara poate participa la lucrarile CEI prin intermediul Comitetului
Tehnic National, care ar trebui sa fie unicul n tara respectiva. n prezent,
139 de tari sunt membre ale organizatiei ISO si sunt divizati n tei
categorii:
member bodies (93 de tari) este un membru reprezentativ al fiecarei
tari, care participa si exercita drepturi depline de vot la orice comitet
tehnic;
correspondent members (35 de tari, printre care si R. Moldova) este
un membru corespondent, o organizatie a tarii respective, activitatea
careia este desfasurata n scopul elaborarii standardele nationale, acest
membru al ISO nu este un participant activ n activitate tehnica si
politica al acestei organizatii, nsa este informata cu toate activitatile
ei;
Andrei CHICIUC
40
subscriber membership (11 de tari) acest statut de membru subscris

este acordat tarilor cu o economie slab dezvoltata, pentru care sunt
stabilite taxe de membru reduse, fiindu-se informat cu standarde
internationale.
Membrii deplini ai CEI au drepturi depline de a participa n activitatea
comitetelor tehnice si ale diferitor subcomitete n calitate de: membru
participant (Participating member: P-member include 30 de Comitete)
cu obligatii de vot, participare la adunari sau membru observator
(Observer member: O-member include 53 de Comitete) care are un statut
de observator nsa cu drepturi de a lua cunostinta cu documentele
comitetelor si de a comenta/participa la dezbateri, precum si de a
participa la adunari.
Republica Moldova este reprezentata la ISO de catre Departamentul de
Standardizare si Metrologie ("Moldova-Standard") si face parte din
correspondent members.
Standardele Internationale contin recomandari pentru standardele
nationale echivalente, dar pot fi utilizate si direct, ca, de exemplu, n
cazul ntreprinderilor multinationale sau a tarilor n curs de dezvoltare
care n-au institute de standardizare suficient de dezvoltate.
4.3.2. Standardizarea europeana
Comitetul European pentru Standardizare (CEN) si Comitetul European
pentru Standardizare n Electrotehnica (CENELEC) sunt asociatii
particulare de drept belgian, cu sediul la Bruxelles. Ele formeaza
institutia de standardizare europeana comuna. Membrii ei sunt institute
nationale de standardizare ale tarilor membre ale Comunitatii Europene si
ale zonelor europene de comert liber. CEN si CENELEC functioneaza
asemanator cu ISO/CEI cu unele diferente. La votarea standardelor
europene, diferite tari au o pondere diferita a voturilor, n functie de
puterea economica a tarii respective, de exemplu Germania are 10 voturi
iar Luxemburg numai 2.
Un standard european trebuie preluat de catre tarile membre, n
standardele nationale, chiar daca acestea au votat mpotriva, anulnd
standardele nationale cu prescriptii care difera.
Andrei CHICIUC
41
Standardizarea
4.4. Standardizarea n Republica Moldova

4.4.1. Strategii si principii de functionare
Importanta standardizarii n economia si societatea contemporana este
unanim recunoscuta pe plan mondial. Analiza experientei internationale
demonstreaza ca nu poate fi creata o economie nationala viabila si
competitiva, nu pot fi create relatii comerciale civilizate si reciproc
avantajoase cu alte tari, fara crearea Sistemului National de Standardizare
(SNS).
n Republica Moldova, Departamentul de Standardizare, Metrologie si
Supraveghere Tehnica "Moldova-Standard" determina strategia de
dezvoltare a standardizarii nationale, asigura realizarea unei politici
tehnice unice n domeniul standardizarii, metrologiei si certificarii.
Crearea Sistemul National de Standardizare a Republicii Moldova a
demarat dupa obtinerea independentei (29 August 1991) si pot fi
evidentiate doua etape:
1991 - Reorganizarea Directiei republicane din Moldova (RSSM) a
Gosstandart-ului (URSS) n Departamentul de Stat pentru
Standarde, Metrologie si Calitatea Productiei al Republicii
Moldova;
1992 - Departamentul Standarde, Metrologie si Calitatea Productiei s-a
comasat cu Departamentul pentru Supraveghere Tehnica, formnd
astfel actualul Departament Standarde, Metrologie si
Supraveghere Tehnica al Republicii Moldova ("MoldovaStandard").
Baza legislativa a activitatii Departament Standarde, Metrologie si
Supraveghere Tehnica, precum si a standardizarii n R. Moldova o
reprezinta legile:
1. Legea cu privire la standardizare.
2. Legea privind protectia consumatorilor.
Politica Statului n domeniul standardizarii se realizeaza prin Sistemului
National de Standardizare care cuprinde:
w Departamentul Supraveghere Tehnica, Standardizare si Metrologie
investit cu dreptul de Organism National de Standardizare (ONS);
w Comitetele Tehnice de Standardizare;
w Subdiviziunile (serviciile) de standardizare ale ministerelor,
departamentelor si agentilor economici.
Andrei CHICIUC
42
Activitatile de baza desfasurate de SNS sunt:

w
Crearea si gestionarea fondului national de standarde de produse,

procese, servicii, metode de ncercari, precum si de standarde
nationale de tehnica generala. n prezent, Fondul National de
Standardizare (figura 4.2) cuprinde peste 37000 de standarde.
Fig. 4.2. Fondul National de

Standardizare al R. Moldova:
1. Standarde nationale 190 de
standarde ce constituie 0,5 la
suta din fondul total;
2. Standarde romne 8500
(23%);
3. Standarde internationale
6000 (16%);
4. Standarde regionale
(interstatale) 21000 (56,5%);
5. Standarde ale tarilor CSI
1000 (3%);
6. Standarde ale altor tari 400
(1%).
w
w
w
w
w
w
5
3%
4
56%
6
1%
1
1%
2
23%
3
16%
Elaborarea principiilor generale ale SNS RM reiesind din

conditiile de aderare la Organizatia Mondiala a Comertului;
Trecerea la aplicarea voluntara a standardelor;
Completarea cadrului legislativ cu norme legislative nationale
armonizate cu normele internationale, europene si nationale ale
statelor industrial dezvoltate;
Colaborarea internationala n domeniul standardizarii;
Asigurarea informationala n domeniul standardizarii;
Pregatirea si perfectionarea cadrelor n domeniul standardizarii.
"Moldova-Standard" colaboreaza cu institutii similare din statele-membre

ale CSI, Romnia, Turcia, Bulgaria, Germania, Tarile Baltice, Polonia,
SUA etc.
Principalele directii de colaborare fiind:
schimbul de documente normative;
verificari metrologice;
schimbul de experienta;
ncercari de certificare a produselor;
Andrei CHICIUC
43
Standardizarea
stagierea specialistilor;
recunoasterea reciproca a certificatelor de conformitate;
asistenta tehnica;
acreditare.
Premisele organizarii activitatii de standardizare n Republica Moldova
sunt urmatoarele conditii reale:
reforma economiei nationale pe baza relatiilor de piata;
recunoasterea oportunitatii integrarii economiei nationale cu
economiile europeana si internationala;
necesitatea promovarii unei politici armonizate cu prevederile
Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC);
necesitatea promovarii politicii de comun acord n domeniul
standardizarii cu Comunitatea Statelor Independente.
"Moldova-Standard" reprezinta Republica Moldova n calitate de
membru n:
w Organizatia Internationala de Standardizare (ISO);
w Organizatia Internationala de Metrologie Legala (OIML);
w Organizatia Institutiilor Metrologice de Stat a tarilor din Europa
Centrala si de Est (COOMET);
w Consiliul Euro-Asiatic de Standardizare, Metrologie si
Certificare n cadrul CSI (EASC);
w Organizatia Interregionala de Standardizare (IRSA).
4.4.2. Principii de organizare a Sistemului National de Standardizare
Administrarea si coordonarea activitatii de standardizare, cooperarea cu
ministerele, departamentele, asociatiile obstesti, comitetele tehnice de
standardizare si agentii economici, participarea la activitatea de
standardizare internationala si regionala sunt exercitate de catre ONS
Departamentul Supraveghere Tehnica, Standardizare si Metrologie
(Moldova Standard).
Comitetele Tehnice de standardizare sunt organisme create n diverse
domenii de activitate, cu acordul ONS, de catre ntreprinderi, organizatii
si alte persoane juridice interesate pentru efectuarea activitatii de
standardizare nationala, internationala si regionala. n prezent, n
R.Moldova sunt constituite 25 CT, inclusiv un singur comitet care
activeaza n domeniul Energetica si Electrotehnica - Electronica
comitetul CT 12 "Radioelectronica" creat de Institutul de Cercetari
Andrei CHICIUC
44
Stiintifice n domeniul constructiei aparatelor electrice ELIRI la

03.04.1995.
Documentele normative de standardizare n domeniul electrotehnic
aplicate pe teritoriul Republicii Moldova sunt:
Standardele nationale (SM);
Standardele internationale, regionale (interstatale) GOST,
aplicate n modul stabilit;
Standardele nationale romne STAS sau SR, aplicate n modul
stabilit;
Prescriptiile tehnice (PT MD);
Standardele de firma (SF).
4.4.3. Baze de date n domeniul standardizarii electrotehnice existente
n R. Moldova
Fondul National de documente normative n domeniul electrotehnic este
depozitat la biblioteca Departamentului Supraveghere Tehnica,
Standardizare si Metrologie.
Acest fond cuprinde:
964 standarde GOST ale fostei URSS adoptate pna la 01.01.92 n
domeniul E - Utilaj Energetic si Electrotehnic;
928 standarde GOST ale fostei URSS adoptate pna la 01.01.92 n
domeniul ? Electronica, Radioelectronica si Telecomunicatii;
106 standarde romne SR/STAS declarate ca standarde nationale n
domeniul F Energetica si Electrotehnica - Electronica;
56 standarde ale Federatiei Ruse GOST R declarate ca standarde
nationale n domeniul E Utilaj Energetic si Electrotehnic;
13 standarde ale Federatiei Ruse GOST R declarate ca standarde
nationale n domeniul ? Electronica, Radioelectronica si
Telecomunicatii;
1 standard moldovean SM 103:1995 Ascensoare Electrice.
Clasificare si terminologie.
4.4.4. Modul de elaborare a standardelor electrotehnice n R. Moldova
Modul de elaborare a standardelor moldovene este stipulat n standardul
SM 1-3:1997, care stabileste modul de elaborare, coordonare, aprobare,
nregistrare de stat, editare, examinare, revizuire, modificare si anulare a
standardelor moldovene.
Andrei CHICIUC
45
Standardizarea
Procesul de elaborare a standardelor moldovene este divizata n

urmatoarele faze de elaborare:
a) Anteproiect. Este elaborat de Comitetul Tehnic sau de orice persoana
fizica sau juridica interesata. Odata cu elaborarea anteproiectului trebuie
sa se ntocmeasca si nota de fundamentare, care sunt transmise
organizatiilor interesate, inclusiv: beneficiarului sau consumatorului
principal, ntreprinderilor producatoare, institutiilor de cercetare si
organelor supravegherii de stat. Dupa expirarea termenului (de o luna) de
studiere si expediere a observatiilor asupra proiectului, CT mpreuna cu
elaboratorul ntocmeste o sinteza a observatiilor primite si o redactie noua
a proiectului de standard tinnd cont de observatiile si propunerile
primite.
b) Proiect pentru comitet. Dupa examinarea anteproiectului, de catre
membrii CT, si transmiterea observatiilor (daca sunt) se stabileste
necesitatea unei noi redactii sau pregatirea proiectului pentru comitet ca
proiect pentru ancheta publica. Ciclul se repeta pna cnd se adopta
hotarrea referitoare la consens.
c) Proiect pentru ancheta. Proiectul este supus anchetei publice
(publicat). Orice persoana fizica sau juridica poate lua cunostinta cu
textul proiectului si poate prezenta observatiile si propunerile sale pe
margine proiectului. Sinteza observatiilor primite este transmisa
membrilor CT si organizatiilor ce coordoneaza proiectul - pentru discutia
observatiilor (60 zile). Persoanele fizice sau juridice care au transmis
observatii sunt invitate sa participe la sedinta CT pentru discutarea
observatiilor. n cazul unor modificari importante proiectul standardului
poate fi supus unei noi anchete publice.
d) Proiect de standard. Proiectul de standard n baza observatiilor facute
n cadrul anchetei publice si n cazul discutiilor n CT este considerat
proiect de standard si transmite catre ONS.
e) Aprobarea si nregistrarea de stat a standardelor. Organismul
National de Standardizare examineaza si ia decizia, n urma efectuarii
expertizei proiectului de standard, referitor la aprobarea standardului.
nregistrarea de stat a standardului este efectuata de catre ONS.
f) Editarea standardului. Organismul National de Standardizare publica
informatia referitor la standardele aprobate. Dreptul de editate (reeditare)
si difuzare a standardelor nationale apartine n exclusivitate ONS.
Andrei CHICIUC
46
4.4.5. Modul de adoptare a standardelor romne n standarde

moldovene
Avnd comunitatea de limba, istorie si cultura, precum si acceptul din
partea organizatiilor ISO/CEN de preluare pe teritoriul Republicii
Moldova a standardelor romne, dupa anul 1992 sistemul national de
standardizare a desfasurat activitati de selectare si adoptare a standardelor
romne n standarde moldovene. n cest scop, se utilizeaza metoda
declaratiei de ratificare si metoda paginii de coperta, ele fiind cele mai
rapide si cele mai putin costisitoare.
Metodele se reglementeaza n baza acordurilor de colaborare ncheiate
ntre ASRO - Asociatia de Standardizare din Romnia si ONS. Modul de
adoptare a standardelor romne, inclusiv si a standardelor identice cu cele
internationale si europene este stabilit de standardul moldovean SM 1-2:
2000 "Adoptarea standardelor romne n standarde moldovene".
4.4.6. Modul de elaborare a standardelor interstatale (n cadrul CSI)
Modul de elaborare a standardelor interstatale (Comunitatea Statelor
Independente) este stipulat n standardul SM 1-10:1996, care stabileste
regulile de organizare si executare a urmatoarelor categorii de lucrari n
domeniul standardizarii interstatale: elaborare, expertiza si prezentare a
standardelor interstatale pentru aprobare, aplicarea standardelor, tirajarea
standardelor, formarea, pastrarea si gestiunea fondului de standarde
interstatale.
n Republica Moldova se executa urmatoarele tipuri de lucrari n
domeniul standardizarii interstatale:
colaborarea tehnico-stiintifica la lucrarile de standardizare interstatala
cu toate statele participante la Conventie;
organizarea aplicarii standardelor interstatale (GOST);
expertiza tehnico-stiintifica a proiectelor de documente normative
interstatale;
elaborarea proiectelor GOST n conformitate cu Programul de
standardizare interstatala si celor de initiativa;
formarea propunerilor la proiectul programelor anuale de
standardizare interstatala si la programele de perspectiva;
examinarea propunerilor la proiectele programelor de standardizare
interstatala ale statelor participante la Conventie;
Andrei CHICIUC
47
Standardizarea
avizarea proiectelor de standardizare interstatale n redactie finala

elaborate de alte state participante la Conventie;
formarea, pastrarea si gestionarea fondului de standarde interstatale.
Organizarea si coordonarea lucrarilor de standardizare interstatala se

realizeaza nemijlocit de catre Departamentul Moldova-Standard.
Aplicarea standardelor interstatale, pe teritoriul republicii, prevede doua
cazuri:
1) cnd nu exista un standard moldovean analog;
2) cnd exista un Standard moldovean analog n vigoare (n acest
caz prin aceeasi hotarre standardul moldovean se anuleaza din
momentul punerii n aplicatie a standardului interstatal).
4.4.7. Adoptarea standardelor internationale n standarde moldovene
Modul de adoptare a standardelor internationale (ISO) elaborate de catre
Organizatia Internationala de Standardizare si de catre Comisia
Electrotehnica Internationala (CEI), a documentelor si recomandarilor
internationale (DI si RI) elaborate de Organizatia Internationala de
Metrologie Legala (OIML) si de catre alte institutii si organisme
internationale de standardizare n standarde moldovene este stipulat n
standardul SM 1-12:1997.
Adoptarea standardelor internationale n standarde moldovene se
efectueaza prin una din urmatoarele metode:
metoda traducerii (cu sau fara reimprimarea originalului);
metoda unei noi redactii (cu sau fara abateri tehnice);
metoda de incorporare sau referinta (n standardul moldovean se
incorporeaza integral standardul international sau partile lui cuprinse
n standard; sau se face referinta la standardul international n
ntregime sau la partile lui utilizate n standardul moldovean).
Propunerile privind metoda de aplicare (de adoptare a standardelor
internationale) se face de catre comitetul tehnic national de standardizare.
La adoptarea standardului international, indicativul standardului
moldovean este format din sigla standardului moldovean (SM) si
indicativul standardului international, cum ar fi: SM ISO 4171, SM CEI
68-1.
Andrei CHICIUC
48
5. ETALOANE
5.1. Generalitati. Clasificari
Masurile etalon sunt masurile care servesc la reproducerea si pastrarea
unitatilor de masura, precum si la verificarea si gradarea diferitelor
masuri si instrumente de masura. Etaloane se mpart n doua clase:
A) etalonul propriu-zis, care este o masura destinata pastrarii si
reproducerii unei unitati, cu precizie maxima, permisa de tehnica
masurarii ntr-un anumit stadiu al tehnicii. Ele sunt de urmatoarele
categorii:
1. etaloane de baza, care formeaza baza legala si stiintifica n
tehnica masurarii ntr-o anumita tara, independent de unitatile
stabilite;
2. etaloane derivate, care reprezinta reproducerea concreta a
unitatilor derivate;
3. etaloane de lucru, folosite la lucrarile curente de metrologie.
Etaloanele se mai pot clasifica:
1) dupa destinatie:
etaloane absolute sunt dispozitive care servesc la definirea
unitatilor de masura fundamentale: metrul, kilogramul, secunda,
amperul;
etaloane de conservare sunt dispozitive precise si stabile n timp
care furnizeaza unitatea de masura corespunzatoare si necesita
calibrare n raport cu etaloane absolute;
etaloane de transfer sunt dispozitive care permit transferul
unitatilor de masura ntre domenii sau regimuri de functionare.
2) dupa precizie:
etaloane internationale care sunt pastrate la Biroul International
de Masuri si Greutati BIMG de la Serves, Franta ;
etaloane primare(nationale) care sunt pastrate la Biroul National
de Metrologie Legala BNML a tarii si servesc la verificarea
etaloanelor secundare, se considera ca fiind cele mai precise din
tara respectiva si se verifica periodic cu etaloanele internationale;
Andrei CHICIUC
49
ETALOANE
etaloane secundare servesc la verificarea etaloanelor de lucru si

sunt pastrate la filialele regionale ale BNML;
etaloane tertiare (de lucru) sunt pastrate n laboratoarele
metrologice uzinale si sunt utilizate la verificarea aparatelor de
masura de precizie.
B) masurile model, cu precizie normata, care sunt de trei categorii:

1. Masuri etalon si instrumente de categoria I-a, care se verifica
dupa etaloane;
2. Masuri etalon si instrumente de categoria II-a, care se verifica
cu masurile de categoria I-a;
3. Masuri etalon si instrumente de categoria III-a, care se verifica
cu masurile de categoria II-a.
5.2. Etalonul absolut de curent electric
Unitatea fundamentala de curent electric, amperul absolut, se stabileste
cu ajutorul balantei de etalon (figura 5.1), a carei functionare se bazeaza
pe fortele de interactiune dintre conductoarele strabatute de curenti
electrici (forte electrodinamice). Platanul P1 al balantei, reprezinta un
sistem electrodinamic, cu inductivitatea mutuala M. Bobina fixa B1, B2,
conectata n serie cu bobina mobila b, sunt parcurse de curentul I. Forta
rezultanta este:
f x = f r + fa
Forta rezultata fx se
masoara cu greutati
etalon m, asezate pe
platanul P2 al balantei.
Valoarea
intensitatii
curentului
electric,
determinata la pozitia
de echilibru a balantei,
rezulta din egalitatea
fx = fm ,
fortei
electrodinamice cu cea
gravitationala:
(5.1)
P1
fr
B1
P2
b
B2
fa
F1=k I 2
Fig. 5.1. Balanta etalon.
Andrei CHICIUC
Fm =m g
50

2
kI = mg;
I=
mg
; [A]
(5.2)
unde: constanta k, este determinata de elementele constructive ale

bobinelor, pozitia lor relativa si de permeabilitatea magnetica a
circuitului magnetic (aer, vid);
m este masa de pe platanul P2;
g este acceleratia gravitationala n punctul de experimentare.
La efectuarea masuratorilor se respecta urmatoarele conditii: se verifica
exactitatea balantei, se stabileste vid n mediul nconjurator, se mentine
temperatura uniforma si constanta, astfel ca se poate realiza o precizie de
masurare pna la 0,001 %.
5.3. Etalon de rezistenta. Determinarea absoluta a ohmului
Ohmul absolut este determinat cu ajutorul unei punti avnd un etalon
absolut Lampard. n figura 5.2 se prezinta puntea Ogawa formata din
rezistentele R1, R2, R3 si condensatoarele C1, C2, C3.
Ecuatiile de echilibru sunt:
R1 R2 C1 C2 2 = 1
R1 R2
R C3 = R1 C1 + R2 C2
3
(5.3)
Reglajul puntii se realizeaza din capacitatea C3, variabila de 100 pF si

prin modificarea frecventei generatorului. Generatorul este sincronizat la
1591 Hz, valoarea fiind ajustabila cu o rezolutie de 10-7. Valorile uzuale
ale componentelor sunt: R1 =R2=R3=20000 , condensatoarele
C1=C2=5000 pF, C3=10000 pF, =10000 deci f = /( 2 ) = 1591 Hz .
Se considera rapoartele:
R2
R =
1
C2 =
C1
Andrei CHICIUC
(5.4)
51
ETALOANE
Pentru eliminarea influentilor capacitatilor parazite se utilizeaza ramura

Wagner. Rezistenta se determina absolut:
1
C1
R1 =
(5.5)
Precizia de determinare absoluta pentru valoarea de 1 este de 210-6.
C
Ramura
Wagner
R
R1
C1
C3
R3
C3
R2
C2
Fig. 5.2. Punte Ogawa pentru determinarea absoluta a ohmului.
5.4. Etalon de tensiune

5.4.1. Determinarea absoluta a voltului
Determinarea absoluta a voltului se realizeaza cu electrometrul prin
masurarea fortei de atractie ntre doi electrozi aflati la o diferenta de
potential. Fie avem capacitatea C a unui condensator format din doi
electrozi. n situatia aplicarii unei diferente de potential, energia
nmagazinata pe armaturile condensatorului este:
1
W = CU 2
2
iar forta de atractie este:
Andrei CHICIUC
(5.6)
52
F=
dW
dx
(5.7)
unde dW - reprezinta variatia de energie corespunzatoare la o variatie dx

ntre electrozi.
F=
U 2 dC
2 dx
(5.8)
Determinarea absoluta a tensiunii U se realizeaza prin masurarea fortei F

si a capacitatii dC. n raportul dC/dx intervine lungimea si capacitatea,
care poate fi obtinuta printr-un etalon absolut de capacitate Lampard.
5.4.2. Electrometru pentru reproducerea absoluta a voltului
U
n
figura
5.3
este
reprezentat
un
electrometru realizat de
K. Clothier la National
Measurement Laboratory
NML (Australia), care
utilizeaza un electrod
mobil reprezentat de
suprafata unui lichid
conductor, mercurul.
Mercur
Fig. 5.3. Electrometru absolut cu mercur
(NML, Australia)
Forta electrostatica este echilibrata de greutatea mercurului supraridicat

cu naltimea h, atunci cnd se aplica o diferenta de potential U. Pentru un
element de suprafata se obtine:
F=
U 2 dC U 2
S
=
2 = hS ? g
2 dx
2
x
(5.9)
unde: - este densitatea mercurului;

C=S/x capacitatea electrometrului;
x distanta dintre nivelul supranaltat al mercurului si electrodul fix.
Expresia tensiunii este data de:
Andrei CHICIUC
53
ETALOANE
U=x
2 h g
(5.10)
n aceasta expresie nu mai intervine suprafata S. Aceasta metoda necesita

cunoasterea densitatii mercurului cu o precizie de 10-6, si a unei distante
forte mici h, de exemplu: de ordinul milimetrilor pentru tensiuni de
ordinul de 10kV.
5.5. Etalonul absolut de capacitate (A.M.Thompson)
Acest etalon are la baza teorema demonstrata n 1956 de catre australienii
A.M. Thompson si D.G. Lampard, care demonstreaza ca daca patru
conductoare metalice, cilindrice si rectilinii, sunt asezate paralel, cu axele
dispuse n colturile unui patrat si daca doua conductoare diagonal-opuse
sunt legate electric ntre ele si puse la pamnt, atunci ntre celelalte doua
conductoare, ramase libere, va exista o capacitate a carei valoare depinde
numai de lungimea conductoarelor.
D.G. Lampard si A.M. Thompson au propus un nou tip de etalon de
capacitate bazat pe proprietatile electrostatice ale sistemelor cilindrice.
Lampard si Van de Pauw au considerat o suprafata cilindrica divizata prin
patru segmente izolate (figura 5.4). Capacitatile liniare obtinute ntre doi
electrozi opusi corespund traiectoriilor interne ale liniilor de forta. n
cazul n care cele patru segmente sunt identice, atunci C=C13=C24 si se
obtine:
2e
C
o
=1
(5.11)
ln 2
10 7
= 2 2 ln 2 = 1,953509 [ pF / m]
4 c0
(5.12)
de unde rezulta capacitatea:
C = 0
unde: 0 = 1 0 c02
este permitivitatea calculata functie de viteza
luminii c0=2,9979254106 m/s n vid si permeabilitatea magnetica

0=410-7 H/m, ln2=0,693147, =3,141592.
Andrei CHICIUC
54
n figura 5.5 este reprezentat etalonul absolut propus de A.M.Thompson.

Capacitatea C are expresia identica:
C = o
(5.13)
C24
ln 2
l
3
4
C= o ln2
C 13
Fig. 5.4. Cuplarea electrozilor
propusa de Lampard
si Van de Pauw.
Fig. 5.5. Etalonul absolut de capacitate

propus de A.M. Thomson.
Aceasta expresie permite realizarea celui mai simplu etalon absolut de

capacitate, bazat doar pe masurarea precisa a unei lungimi. Raportnd
capacitatea la unitatea de lungime, rezulta capacitatea specifica
Cs=1,953509pF/m.
Cs =
C ln 2
=
0
l
(5.14)
Pentru dimensionarea condensatorului etalon la o valoare de 10 pF ar fi

necesare conductoare de lungime l=5,11883m.
Precizia acestui etalon va depinde de precizia cu care poate fi masurata
lungimea barelor. Prin procedee optice interferometrice, lungimea l poate
fi masurata cu precizii de ordinul 10-8 sau 1/100 ppm, iar pentru 0 pot fi
asigurate precizii de ordinul 10-7 (1/10 ppm) sau 10-5%. Precizia
etalonului de capacitate nu poate depasi n aceste conditii 10-6 (10-4%) sau
1ppm (unitatea relativa anglo-saxona parts million=1/1010 sau 10-6 %). n
cazul n care 0 este cunoscut cu aproximativ 10-8 dupa Naval Research
Laboratory NRL (SUA), atunci precizia este aproximativ de 0,1ppm.
Andrei CHICIUC
55
Instrumente electrice de masurare
6. INSTRUMENTE ELECTRICE DE MSURARE

Instrumentul electric de masurare constituie cel mai simplu mijloc
tehnic care poate furniza de sine statator informatii de masurare si
reprezinta o componenta de baza a oricarui aparat de masurare analogic.
Un instrument de masurare este un mecanism electromecanic care, n
majoritatea cazurilor, converteste o marime electrica activa x ntr-o
marime mecanica, cel mai adesea un cuplu de forte denumit cuplu activ
care provoaca rotirea dispozitivului mobil al acestuia. Pentru ca fiecarei
valori x sa-i corespunda o deviatie a dispozitivului mobil, asupra
acestuia actioneaza si un cuplu rezistent, dependent de .
Principiul de functionare al instrumentelor de masurare difera n functie
de fenomenul fizic utilizat pentru producerea cuplului de forte necesar
rotirii dispozitivului mobil. Dupa principiul de functionare instrumentele
de masurare se mpart n urmatoarele categorii:
magnetoelectrice;
de inductie;
cu magnet mobil;
electrostatice;
feromagnetice;
cu lamele vibrante;
electrodinamice;
termice etc.
ferodinamice;
n Anexa 8 sunt prezentate simbolurile marcate pe cadranele aparatelor
de masurat, printre care si simbolurile instrumentelor de masurare.
Instrumentele de masurare sunt formate dintr-o parte fixa si o parte
mobila, denumita dispozitiv mobil. Att partea fixa ct si cea mobila sunt
prevazute cu elemente active care servesc la producerea cuplului activ si
cu elemente auxiliare care ndeplinesc diverse functii.
6.1. Elemente auxiliare ale instrumentelor de masurat
n constructia instrumentului de masurare intra urmatoarele dispozitive:
a) Elemente care asigura suspensia sistemului mobil.
Suspensia poate fi:
w cu lagare (figura 6.1), utilizata la aparate cu clasa c0,2, consta din
pietre dure (rubin, agat, sticla speciala, otel sau bronz), prevazute cu
mici cratere slefuite n care se pot roti pivotii (din otel) cu vrfuri
rotunjite;
Andrei CHICIUC
56
cu benzi tensionate (figura 6.2), utilizata la instrumentele cu o

sensibilitate ridicata (ca si suspensia pe fir de torsiune) cu clasa de
exactitate c 0,5 elimina frecarile din lagare;
cu fir de torsiune, benzile tensionate sau firul de tensiune produc
cuplul antagonist si conduc curentul (n unele dispozitive) la bobina
mobila.
3
4
5
1
2
Fig. 6.1. Suspensie pe

lagare: 1 ax din otel,
2 piatra dura, 3 surub.
Fig. 6.2. Suspensie pe benzi tensionate: 1 ac

indicator; 2 scala de masura; 3 corector de
zero; 4 arc de ntindere; 5 benzi tensiometrice; 6 contragreutate; 7 bobina mobila.
b) Elemente de producere a cuplului antagonist, dependent de unghiul de

rotatie al echipajului mobil. Poate fi realizat pe cale:
w mecanica (resorturi spirale, benzi sau fire de torsiune, mai rar
greutatea proprie);
w pe acelasi principiu ca si cuplul activ (la logometre).
c) Corectorul de zero - regleaza exact pozitia de zero a dispozitivului de
citire al aparatului de masurare. Este un buton sau surub care poate roti
punctul de fixare al unuia din resoartele spirale sau un capat al benzii
(firului) de torsiune.
d) Dispozitivul de citire al deviatiilor compus din:
w indicatorul deviatiei, care poate fi ac indicator sau cu spot luminos;
w scara gradata.
Andrei CHICIUC
57
e) Dispozitivul de amortizare produce un cuplu de forte proportional cu

viteza unghiulara dx/dt a sistemului mobil, reducnd astfel numarul si
amplitudinea oscilatiilor. Pot fi:
w pneumatice, cu camera de aer si piston sau paleta (figura 6.3 , b);
w electromagnetice, cu o paleta de Al sau cadru care se misca n
cmpul magnetic al unui magnet permanent (figura 6.4).
f) Elemente de echilibrare (contragreutati) etc.
3
3
a)
b)
Fig. 6.3. Dispozitive de

amorsare pneumatice: a) cu
piston, b) cu paleta.
1 ax; 2 piston; 3 paleta.
Fig. 6.4. Dispozitiv de amorsare

eloctromagnetic: 1 ax, 2 magnet
permanent, 3 piesa din aluminiu
6.2. Instrument magnetoelectric

Exista doua tipuri constructive de instrumente magnetoelectrice: cu
magnet permanent exterior si cu magnet permanent interior.
6.2.1. Instrumentul cu magnet permanent exterior (prezentat n fig. 6.5)
Acest tip constructiv este cel mai raspndit. Sistemul fix al acestuia este
format dintr-un magnet permanent 1 prevazut cu piesele polare 2 si miez
cilindric 3. Elementul activ al dispozitivului mobil l constituie bobina
mobila 4 care nconjoara miezul 3 putndu-se roti n ntrefierul cilindric
dintre piesele polare si miez, fiind fixata pe doua semiaxe care se sprijina
n paliere. Pe semiaxe mai sunt fixate acul indicator 7 cu contragreutatile
de echilibrare 5 si doua resorturi spirale 6 nfasurate n sensuri opuse
pentru a compensa efectele variatiilor de temperatura. Resorturile spirale
servesc totodata la aducerea curentului la bobina mobila.
Andrei CHICIUC
58
Bobina are, n repaus, o nclinare fata de axa N-S de 4045, astfel

nct rotirea are loc ntr-un singur sens, cu un unghi de maxim 90.
Pentru unghiuri mai mari de 90 se utilizeaza constructii speciale care pot
permite o rotatie de pna la 260. Scara este gradata uniform.
Fig. 6.5. Instrument

magnetoelectric cu magnet
permanent exterior.
1 magnet permanent,
2 piese polare,
3 cilindru feromagnetic,
4 bobina mobila,
5 contragreutati,
6 resort spiral,
7 ac indicator,
8 scala,
9 sistem corector de zero.
Magnetul permanent se fabrica din aliaj magnetic dur, caracterizat prin

inductie remanenta si cmp coercitiv de valori mari, pentru a produce n
ntrefier un cmp magnetic puternic. Piesele polare si miezul cilindric se
fabrica dintr-un material magnetic moale, de mare permeabilitate.
6.2.2. Instrumentul cu magnet permanent interior (prezentat n fig. 6.6)
Instrumentul cu magnet permanent interior are circuitul magnetic alcatuit
dintr-un magnet permanent interior 1 si un cilindru exterior din material
feromagnetic 2 prin care se nchide fluxul magnetic. n ntrefierul dintre 1
si 2 se poate roti bobina mobila 3 cu suspensie pe paliere.
6.2.3. Functionarea instrumentului magnetoelectric
La conectarea n circuitul de masurare, bobina mobila este parcursa de
curentul I si, sub actiunea cuplului activ, se va deplasa cu un unghi
elementar d, astfel nct energia localizata n cmpul magnetic al
dispozitivului mobil (Wm=I) va suferi o deviatie:
dWm =Id
Andrei CHICIUC
(6.1)
59
2
3
Fig. 6.6. Instrument magnetoelectric
cu magnet permanent interior.
1 magnet permanent,
2 cilindru feromagnetic exterior,
3 bobina mobila,
4 piesa polara.
N
S
4
Daca notam cu dS suprafata elementara din ntrefier parcursa de cele

doua laturi active ale bobinei la rotirea ei cu d, variatia fluxului
magnetic va fi:
F
d=NBdS
(6.2)
n care dS=bld=Ad
(6.3)
unde: N este numarul de spire al

bobinei; B inductia din
ntrefier; l lungimea laturii
active a bobinei; b latimea
bobinei; A suprafata bobinei
S
B
Fig. 6.6. Cu privire la

functionarea instrumentului
magnetoelectric.
Substituind ecuatiile 6.2 si 6.3 n 6.1 obtinem ecuatia cuplului activ,

produs de interactiunea dintre cmpul magnetic din ntrefier si curentul ce
parcurge bobina mobila:
dWm
Ma =
= 0 I
d I =const.
(6.4)
unde: Wm = I - energia localizata n cmpul magnetic al dispozitivului

mobil;
d - deplasarea acului indicator;
0=NBA
Andrei CHICIUC
60
Sub actiunea cuplului activ Ma dispozitivul mobil se roteste cu un unghi

care corespunde pozitiei n care acest cuplu este echilibrat de cuplul
rezistent Mr =-D (unde D este cuplul rezistent specific al elementului
elastic) dezvoltat n resorturile spirale. La echilibru Ma+ Mr=0, rezulta:
0 I = D
Din care se obtine
magnetoelectric:
ecuatia
de
(6.5)
functionare
0
I = S I
D
instrumentului
(6.6)
unde S reprezinta sensibilitatea acestuia si se determina ca:
S=
0 NBA
=
D
D
(6.7)
Deoarece S=const., deviatia este proportionala cu intensitatea curentului I

si scara instrumentului este deci uniforma. Instrumentul functioneaza
numai n curent continuu.
6.2.4. Logometru magnetoelectric (figura 6.7)
Echipajul mobil este constituit din doua
bobine coaxiale, dispuse sub un anumit
unghi. Cele doua cadre bobinate creeaza

cupluri electromagnetice care actioneaza
N
S
n sens contrar si la a caror egalitate se
stabileste pozitia de echilibru. Astfel, nu
este necesar un cuplu antagonist
Fig. 6.7. Logometru
mecanic, el fiind realizat pe cale
magnetoelectric.
electrica. Echipajul mobil nu are o
pozitie preferentiala (de zero), el poate
ocupa orice pozitie, n echilibru indiferent.
M 1 = NBSi1 cos
(6.8)
M 2 = NBSi 2 cos +
2
(6.9)
Andrei CHICIUC
61
La echilibru:
M1 + M 2 = 0
Rezulta:
tg =
i1
i2
(6.10)
(6.11)
Decalajul cadrelor poate fi diferit de 90, iar cmpul magnetic poate sa nu

fie uniform. S-a constatat ca sensibilitatea este cu att mai mare cu ct se
alege un unghi de ncrucisare mai mic (515). Logometrul
magnetoelectric functioneaza cu curenti foarte slabi. Proprietatea sa
principala este independenta indicatiilor de conditiile externe.
Instrumentele magnetoelectrice cunosc cele mai raspndite utilizari.
Galvanometrele cu oglinda sunt instrumente cu o mare sensibilitate
(curenti de ordinul 10-7 10-11 A ). Galvanometrele cu ac indicator le
urmeaza, cu curenti n domeniul 10-510-7 A si pot fi etalonate ca
miliampermetre, microampermetre, ampermetre, milivolmetre, voltmetre,
n c.c sau c.a. daca sunt prevazute cu redresoare.
Logometrele magnetoelectrice se utilizeaza la constructia:
w ohmmetrelor (cu doua sau trei bobine);
w frecventmetrelor (varianta cu doua bobine) etc.
6.3. Instrument feromagnetic
Ampermetrele si voltmetrele feromagnetice reprezinta cele mai
raspndite aparate de masurat de curent alternativ. n dispozitivele
feromagnetice cuplul activ este creat de fortele de interactiune care se
exercita ntre cmpul magnetic produs de o bobina fixa, parcursa de
curentul de masurat, si una sau mai multe piese feromagnetice aflate sub
actiunea cmpului. Sub actiunea acestor forte, piesele feromagnetice se
deplaseaza n regiunea unde cmpul magnetic este mai intens, marind
prin aceasta energia magnetica a sistemului.
Dupa natura fortelor care creaza cuplul activ si dupa modul de constructie
instrumentele feromagnetice pot fi: cu atractie si cu repulsie. n figura
6.8 este reprezentat dispozitivul feromagnetic cu repulsie utilizat frecvent
la realizarea aparatelor de tablou.
Andrei CHICIUC
62
Acest dispozitiv contine o bobina fixa 3, de forma cilindrica rotunda, n

interiorul careia se afla doua piese 1 si 2, confectionate din material
feromagnetic moale, dintre care una este fixata de interiorul carcasei
bobinei (1), iar cealalta este mobila (2), fiind prinsa de axul
dispozitivului.
2
3
Fig. 6.8. Instrument feromagnetic

cu repulsie:
1 piesa feromagnetica fixa,
2 piesa feromagnetica mobila,
3 bobina,
4 resort spiral.
Cuplul activ apare datorita respingerii pieselor feromagnetice care se

polarizeaza magnetic n acelasi fel atunci cnd prin bobina trece curentul
de masurat.
Cuplul rezistent este creat de un singur resort spiral 4.
Cuplul de amortizare, la unele dispozitive, este creat pe cale mecanica
(pneumatic), prin miscarea unei palete n interiorul unei camere de aer,
nchisa (vezi figura 6.3).
Expresia cuplului activ care actioneaza asupra sistemului mobil poate fi
obtinuta exprimata astfel:
Ma =
unde:
dWem 1 2 dL
= I
d
2
d
(6.12)
Wem - energia cmpului magnetic al bobinei, care are expresia;

L inductivitatea proprie a bobinei;
- unghiul de deviatie a acului indicator.
Andrei CHICIUC
63
La echilibrul cuplului activ cu cuplul rezistent M r = D (dat de

resortul spiral) se obtine pentru deviatia :
1
dL
I2
2D
d
(6.13)
Relatia obtinuta arata ca scara gradata a dispozitivului feromagnetic are

un caracter patratic, imprimat de existenta factorului I2; deviatiile cresc
odata cu patratul curentului.
6.3.1. Logometrele feromagnetice
Logometrele feromagnetice (figura 6.9) sunt construite din doua bobine
fixe (1) parcurse de curentii i 1 si i 2 de masurat, n ferestrele carora patrund
cele doua piese feromagnetice (2), solidare cu axul echipajului mobil (5).
Pe ax este fixat rigid acul indicator (3) cu contragreutati (6). n figura,
scala aparatului este notata cu cifra 4.
Logometrele sunt lipsite de cuplu
antagonist mecanic, unul din
cuplurile produse de curentii de
masurat jucnd rolul cuplului
antagonist.
1
5
Montajul este astfel realizat, nct

una din piesele feromagnetice intra
n fereastra bobinei (marindu-i
inductanta), iar cealalta iese din
bobina
corespunzatoare
(micsorndu-i inductanta).
Fig. 6.9. Logometru
6.3.2. Caracteristici ale

feromagnetic.
instrumentului feromagnetic
Functionarea acestor instrumente
este influentata de existenta pieselor feromagnetice, prezenta cmpurilor
magnetice exterioare, variatiile de temperatura si de frecventa.
Avantaje:
w constructie simpla;
w sensibilitate redusa la suprasarcini;
w posibilitatea folosirii att n c.c ct si n c.a;
Andrei CHICIUC
64
w fiabilitate ridicata;
w pret de cost scazut.
Dezavantaje:
w consum propriu mare (0,5 7,5 W) comparativ cu dispozitivul
magnetoelectric. Energia se consuma pentru producerea cmpului
magnetic al bobinei.
w sensibilitate
mai
mica
(comparativ
cu
dispozitivele
magnetoelectrice);
w necesitatea unor ecranari pentru reducerea influentei unor cmpuri
magnetice exterioare;
w precizia aparatului este influentata de pierderile prin curenti
turbionari n piesele feromagnetice;
w pierderile prin histerezis si curenti turbionari la masurarea n c.a.
sunt mai mari dect n c.c., rezultnd reducerea indicatiilor. Se
impune reducerea la minimum a pieselor feromagnetice.
Clasa de precizie a instrumentelor feromagnetice este, ca urmare, nu prea
buna, de ordinul 12,5. Numai n constructii speciale poate ajunge 0,5
sau 0,2 (folosind pentru piesele feromagnetice aliaje slab magnetice).
6.4. Instrument electrodinamic
Aparatele electrodinamice (precum si cele ferodinamice) utilizeaza ca
dispozitiv de masurat un electrodinamometru, la care bobinele fixa si
mobila sunt parcurse de curentul de masurat sau de curenti proportionali
cu acesta.
Caracteristica lor principala este precizia ridicata, aparatele de acest tip
construindu-se ca aparate de laborator, de clasa 0,2 si 0,1 pentru curent
alternativ si curent continuu. De obicei ele se etaloneaza n curent
continuu, prin metoda de compensatie si se utilizeaza n curent alternativ
ca aparate etalon sau de verificare a altor aparate de precizie mai redusa.
Cuplul activ al dispozitivelor electrodinamice (precum si a celor
ferodinamice) este creat de fortele electrodinamice care apar ntre una sau
mai multe bobine fixe si una sau mai multe bobine mobile parcurse de
cureti.
Andrei CHICIUC
65
Dupa cum n circuitul magnetic al bobinelor nu se foloseste sau se

folosesc piese feromagnetice, dispozitivele se numesc electrodinamice,
respectiv ferodinamice.
Dispozitivul electrodinamic (figura 6.10) consta din doua bobine fixe 1,
cilindrice, identice, coaxiale si dintr-o bobina mobila 2 de forma rotunda
sau dreptunghiulara, fixata pe axul 3 dispus perpendicular pe axul
bobinelor fixe. Curentul este adus la bobina mobila prin doua resoarte
spirale 4 care servesc si la crearea cuplului rezistent mecanic. De ax mai
sunt fixate: acul indicator 5 cu contragreutatile 6 si paleta 7 a
amortizorului cu aer 8.
La trecerea unor curenti continui I1 si I2 prin bobinele fixa si mobila,
fortele de interactiune care apar tind sa roteasca bobina mobila (2) n
pozitia n care fluxul sau ar coincide cu cel al bobinei fixe (1). Cuplul
activ corespunzator acestor forte se poate calcula folosind expresia
generala n care pentru energia magnetica Wem a sistemului, format din
cele doua bobine, poate fi scrisa expresia:
Wem =
1
1
L1 I12 + L2 I 22 + L12 I1 I 2
2
2
(6.13)
unde: L1 si L2 sunt inductivitatile proprii ale bobinelor fixa si mobila, iar

L12 este inductivitatea mutuala.
1
6
2
I2
3
7
6
I1
I1
Fig. 6.10. Schita instrumentului electrodinamic.
Andrei CHICIUC
66
Dintre toate marimile de care depinde Wem numai inductivitatea mutuala

L12 variaza cu deviatia , deci expresia cuplului activ al dispozitivului
electrodinamic este:
Ma =
dWem
dL
= I1 I 2 12
d
d
(6.14)
adica, este functie att de curentii din bobine, ct si de pozitia reciproca a

bobinelor.
La echilibrul cuplului activ cu cel rezistent, dat de resoartele spirale, are
loc egalitatea: M a = M r = D , care permite obtinerea deviatiei:
dL
1
I 1 I 2 12
D
d
(6.15)
Dispozitivul ferodinamic este similar celui electrodinamic avnd nsa

circuitul magnetic al bobinei fixe format n cea mai mare parte din
material feromagnetic (tole de transformator sau pulberi feromagnetice
presate, pentru reducerea pierderilor prin histerezis si curenti turbionari).
n acelasi timp, trebuie de mentionat ca instrumentele ferodinamice sunt
inferioare ca precizie celor electrodinamice (clasa 1 2,5). Au un cuplu
activ mult mai puternic (datorita utilizarii partilor feromagnetice) si
consum propriu mai redus. Sunt mai robuste constructiv, fiind utilizate cu
precadere pentru aparate de c.c. de tablou (wattmetre), aparate destinate
mediilor cu socuri si vibratii, si pentru nregistratoare (cuplu puternic).
6.5. Instrument electrostatic
Aparatele electrostatice utilizeaza n scopul deplasarii sistemului mobil
fortele electrostatice de atractie ce apar ntre armaturile unui condensator
electric, carora li se aplica o diferenta de potential. Aceste forte tind sa
mareasca capacitatea si energia electrostatica nmagazinata n
condensator. Variatia capacitatii aparatelor electrostatice poate fi obtinuta
fie prin varierea suprafetei active a armaturilor, fie prin varierea distantei
dinte armaturi. Aparatele electrostatice se construiesc n special ca
voltmetre (pentru masurarea tensiunilor nalte) si wattmetre (mai rar) .
Instrumentul electrostatic (figura 6.11) este constituit din doua armaturi
metalice fixe 1, avnd forma unor sectoare de cutie cilindrica foarte plata,
Andrei CHICIUC
67
n interiorul carora se afla o paleta mobila din aluminiu 2 de forma unui

sector dublu de cerc.
La aplicarea unei tensiuni continue U ntre armatura mobila si armaturile
fixe, fortele electrostatice determina aparitia unui cuplu activ care roteste
paleta mobila n sensul cresterii capacitatii si energiei localizata n
condensatorul format de sistemul de armaturi.
Avnd n vedere ca energia localizata n cmpul electric este
1
We = CU 2 , cuplul activ rezulta:
2
Ma =
1 dC 2
U
2 d
(6.16)
Din conditia de echilibru a cuplurilor (Ma =-D) se deduce ecuatia de

functionare n curent continuu:
1 dC 2
U
2 D d
(6.17)
2
ecran
1
1
U
2
U
Fig. 6.11. Instrument

electrostatic cu variatia
suprafetei active a armaturilor.
Andrei CHICIUC
68
Aceste instrumente masoara direct tensiuni continue si alternative

indiferent de forma acestora.
Printre alte proprietati ale instrumentului electrostatic se pot mentiona:
precizie: nu prea ridicata (1 1,5);
sensibilitatea: scazuta, fortele electrostatice fiind mici, este cel
mai putin sensibil dispozitiv;
consum propriu foarte scazut, practic zero (rezistenta interna
infinita) fiind dispozitivul cu cel mai scazut consum de energie.
6.6. Instrument termoelectric
Aparatele termoelectrice constau dintr-un instrument de masurat
magnetoelectric asociat cu unul sau mai multe dispozitive termoelectrice.
Dispozitivul de masurat termoelectric
(figura
6.12)
consta
dintr-un
termocuplu al carui punct de sudura
este
ncalzit
datorita
caldurii
dezvoltate prin efect Joule de catre
curentul electric de masurat trecut
printr-un fir ncalzitor. La stabilirea
unei diferente de temperatura ntre
punctul de sudura si capetele libere
ale termocuplului, apare ntre acestea
o tensiune continua (tensiune
termoelectromotoare),
care
se
masoara cu un aparat de masurat
magnetoelectric.
i
t0
Fig. 6.12. Termocuplu cu contact

si fir ncalzitor.
Tensiunea termoelectromotoare E produsa de dispozitivele termoelectrice

depinde, n afara factorilor constructivi ai acestora, de diferenta de
temperatura t existenta ntre punctul de sudura ncalzit t si capetele reci
ale termocuplului t0 temperatura ambiantala.
Supratemperatura t este proportionala cu cantitatea de caldura
dezvoltata n firul ncalzitor (de rezistenta R), de catre curentul de
masurat I, adica cu RI2. Rezulta, cu aproximatie, considernd R constant,
ca tensiunea termoelectromotoare este:
Andrei CHICIUC
69
E = k t = k1 RI 2 = k 2 I 2
(6.18)
proportionala cu patratul curentului masurat. Aceasta tensiune se masoara

cu un milivoltmetru magnetoelectric a carui deviatie este:
= SU E =S U k 2 I 2
(6.19)
adica scara aparatului este patratica (SU sensibilitatea de tensiune).

6.7. Instrument de inductie
Principiul de functionare a acestor instrumente consta n interactiunea
dintre fluxurile magnetice create de una sau mai multe bobine si curentii
indusi de aceste fluxuri n sistemul mobil sau n anumite parti metalice
ale acestuia. Astfel, ele sunt dispozitive de c.a., fiind bazate pe fenomenul
de inductie.
Cea mai importanta utilizare a instrumentului de inductie este realizarea
contoarelor de inductie, mono sau trifazate. Deaceea, n continuare, se va
prezenta principiul de functionare a unui contor de inductie monofazat.
Prin integrarea n raport cu timpul a puterii active Pa(t) livrata unui
consumator se poate determina energia consumata ntr-un interval de
timp: t1 si t2 :
t2
E = Pa (t )dt
(6.20)
t1
La contorul de inductie (schitat n figura 6.13) asupra unui disc de

aluminiu, montat pentru a se putea roti, exercita o influenta paralel cu
axul lagarului un flux magnetic U produs de o bobina de tensiune si un
flux I produs de o bobina de curent. Tensiunile induse produc curenti
turbionari n disc. Cuplul Mel produs electromagnetic rezulta din
interactiunea ambelor fluxuri U si I , cu curenti turbionari produsi n
conditiile respective de celalalt flux.
Cuplul M el care rezulta este proportional cu frecventa retelei f, cu
fluxurile U si I , si cu sinusul unghiului de defazaj dintre ambele
fluxuri:
Andrei CHICIUC
70
M el f U I sin ( U , I ).
(6.21)
Pentru a obtine un cuplu proportional cu puterea activa Pa :
M el Pa = UI cos
(6.22)
trebuie ca fluxul I sa fie proportional cu curentul I. Curentul prin bobina

de tensiune care produce fluxul corespunzator tensiunii trebuie sa fie
proportional cu tensiunea U si defazat cu 90 fata de tensiunea U, ceea ce
pentru o inductanta pura aproximativ are loc.
Astfel, n cazul unui consumator pur rezistiv trebuie ca fluxul U sa fie
defazat cu exact 90 fata de fluxul I (compensare 90). Deoarece, n
afara de aceasta, asupra discului se exercita, printr-un magnet permanent,
un cuplu de frnare M f s proportional cu viteza unghiulara s a discului,
viteza unghiulara instantanee a discului se regleaza proportional cu
puterea activa instantanee Pa(t), adica:
s(t) Pa(t).
(6.23)
Numarul N de rotatii obtinut cu ajutorul unui angrenaj demutiplicator este

citit la contoarele de inductie mono sau trifazate de uz casnic pe un
dispozitiv de indicare mecanic si este proportional cu integrala n
intervalul de timp t2 - t1 a vitezei unghiulare s(t) a discului.
t2
t2
t1
t1
N=k 1 (t ) dt=k 2 Pa (t )dt.
(6.24)
Erorile dispozitivului de inductie, implicit si a contorului de inductie, pot

proveni din:
variatiile de tensiune, determinnd modificarea punctului de
functionare pe curba de magnetizare a fierului;
variatia frecventei, determinnd variatia inductantelor bobinelor,
a decalajului flux-curent, a valorii curentilor turbionari indusi;
variatia temperaturii, influentnd rezistenta dispozitivului mobil
- (o variatie t =10 C conduce la o eroare de 1-2%).
Proprietati ale instrumentului de inductie :
clasa de precizie scazuta;
Andrei CHICIUC
71
cuplu motor mare;

rezistenta la suprasarcini;
cmp magnetic propriu puternic;
scala neuniforma;
1
2
6
U
I
B
~U
Fig. 6.13. Contor de inductie.
1 electromagnet de tensiune; 2 bobina de tensiune; 3 electromagnet
de curent; 4 bobina de curent; 5 magnet de frnare; 6 disc de
aluminiu.
Andrei CHICIUC
72
7. PUNI DE MSURARE
Puntile sunt mijloace de masurare a caror functionare se bazeaza pe
metoda de zero (compensatie) si se utilizeaza, cu precadere, la masurarea
rezistentelor dar nu numai. Domeniul de masurare al puntilor se
ncadreaza n intervalul de la 10-6 la 1010 , (cu scheme derivate din
puntea simpla Wheatstone), iar ca precizii:
12 % pentru puntile portabile;
pna la 0,001 % pentru puntile de laborator.
Circuitul puntii (de masurare) se compune din:
w patru rezistente care formeaza laturile unui patrulater nchis;
w un aparat indicator de zero legat ntr-una din diagonalele puntii;
w sursa de alimentare conectata n cea de-a doua diagonala.
Principiul metodelor de punte consta n echilibrarea electrica a puntii,
care se caracterizeaza prin lipsa curentului n diagonala aparatului de
zero. Valoarea marimii de masurat rezulta din conditia de echilibru a
puntii, n functie de rezistentele cunoscute din laturile patrulaterului.
Metodele de punte au o sensibilitate si precizie mare de masurare, nefiind
influentate de etalonarea aparatului de zero sau de variatiile sursei de
alimentare.
Clasificari ale puntilor de masurare:
a) dupa modul de lucru:
punti echilibrate:
semiechilibrate;
punti dezechilibrate.
b) dupa regimul de alimentare:
punti de curent continuu;
punti de curent alternativ.
c) dupa valorile rezistentelor masurate:
pentru valori mici (Thomson);
pentru valori medii (Wheatstone);
pentru valori mari (punti megohmetrice).
Andrei CHICIUC
73
Punti de masurare
7.1. Puntea Wheatstone echilibrata

Schema puntii (figura 7.1) este o retea completa cu patru noduri, n
laturile patrulaterului avnd rezistentele R1R4, ntr-una din diagonale
sursa de alimentare electrochimica sau electronica E si n cealalta
diagonala un galvanometru sau un alt detector (indicator) de nul IN cu
rezistenta interna R5.
Principiul metodei consta n echilibrarea schemei, adica atingerea
situatiei cnd curentul n diagonala detectorului de nul este zero:
Ig =0
(7.1)
Astfel, tensiunile la bornele

rezistentelor R2 si R3 respectiv R1 si
R4 sunt egale doua cte doua:
R2I1=R3I 2
(7.2)
R1I1=R4I2
(7.3)
R2
A
(7.4)
Relatia 7.4 este conditia de

echilibru a puntii Wheatstone si
permite determinarea uneia din
rezistente cnd se cunosc celelalte.
R5
IN
2
R3
De unde:
R
R1 = R4 2
R3
I1
I2
R1
Ig
R4
D
R6
Fig. 7.1. Puntea simpla

Wheatstone alimentata n c.c.
Pentru a obtine echilibrul trebuie ca

una sau mai multe dintre rezistentele
R2, R3, R4 sa fie variabile. Se
deosebesc din acest punct de vedere:
punti cu rezistenta variabila la
raport constant;
punti cu raport variabil la
rezistenta constanta, raportul
putnd fi R2 / R3 sau R4 / R3.
Puntile de precizie sunt construite de
obicei cu raport constant si rezistenta
Fig. 7.2. Rezistente ce alcatuiesc

raportul puntii de precizie.
Andrei CHICIUC
74
variabila. Rezistentele care alcatuiesc raportul (fig.7.2) sunt realizate

astfel nct acest raport sa poata fi fixat la o valoare egala cu o putere
ntreaga a lui 10, ntre 10-3 si 103. Ca rezistenta de echilibrare a puntii
serveste, de obicei, o rezistenta cu 3 pna la 6 decade cu manete sau fise
ncorporate n punte.
Deviatia galvanometrului este proportionala cu curentul Ig din
diagonala C-D:
=SI Ig
(7.5)
unde SI este sensibilitatea de curent a galvanometrului. Aplicnd legile lui

Kirchhoff se determina Ig :
Ig =
E ( R2 R4 R1 R3 )
R1 R 2 (R 2 + R 4 ) + R3 R4 ( R1 + R 4 ) + R5 R6 ( R1 + R2 + R 3 + R4 ) +
+ R5 ( R1 + R2 )(R 3 + R4 ) + R6 ( R2 + R3 )( R3 + R4 )
(7.6)
unde:
R5 este rezistenta detectorului de nul IN;
R6 rezistenta sursei E.
Domeniile de masurare ale puntilor Wheatstone este limitat ntre 1 si 1
M. Pentru rezistente sub 1 erorile apar datorita rezistentelor
conductoarelor si a celor de contact de la borne, iar peste 1 M prin
reducerea sensibilitatii puntii din cauza micsorarii curentilor prin laturi si
influentei rezistentelor de izolatie.
7.2. Puntea dubla Thomson
Se foloseste la masurarea rezistentelor sub 1 , pna la 10-6 , avnd
rezistentele de contact si de legatura ale rezistentei de masurat plasate
ntr-un circuit auxiliar, nct prin conexiune tetrapolara, influenta lor este
evitata, figura 7.3.
Andrei CHICIUC
75
Punti de masurare
Rh
A
RX
RN
R1
R2
IN
R3
R4
Fig. 7.3. Puntea dubla Thomson.
Schema se poate transfigura ntr-o punte obisnuita Wheatstone (figura

7.4) cu nlocuirile:
rX =
rN =
rG =
r R1
r + R1 + R2
(7.7)
r R2
r + R1 + R 2
(7.7)
R1 R2
r + R1 + R2
RX
rX rN
RN
rG
(7.8)
R3
La
echilibru,
prin
galvanometru (IN indicatorul
de nul) nu trece curent si ntre
rezistentele echivalente se
stabilesc relatiile:
IN
R4
Fig. 7.4. Schema electrica

echivalenta a puntii Thomson.
R X + rX R N + rN
=
R3
R4
Andrei CHICIUC
(7.9)
76
n care, nlocuind relatiile anterioare (7.6) si (7.7):
RX = RN
R R R1 R 4
R3
+r 2 3
R4 (r + R1 + R2 )
R4
(7.10)
ntruct conditia R2R3 R1R4 =0 este greu de realizat, este necesar ca

legatura dintre RX si RN (r) sa aiba o rezistenta ct mai redusa si R1, R2, R4
sa fie realizate cu valori ct mai mari.
n mod obisnuit R1 si R3 formeaza o rezistenta dubla, n decade, R2 si R4
se fixeaza prin fise, iar RN este o rezistenta etalon montata n circuitul
auxiliar, exterior puntii.
Caderile de tensiune pe R X si R4 fiind mici, de ordinul mV, pot aparea
erori datorate tensiunilor termoelectromotoare. De aceea, pentru masurari
de precizie, este necesara repetarea masurarii pentru aceiasi curenti, cu
sensul inversat si apoi calculul mediei.
Cu puntea dubla se masoara rezistente mici, precum: rezistente de
contact, rezistente de aparate (ampermetre, circuite de curent de
wattmetre etc.) rezistente de sunturi, bobine etc. Domeniile sunt de
0,0110 , la precizii de 0,10,2.
7.3. Punti pentru rezistente mari
Pentru masurarea rezistentelor mari - puntea Megohom - (peste 1 M)
se modifica puntea simpla si se folosesc detectoare de nul cu rezistente de
intrare foarte mari (amplificatoare de c.c. cu tranzistoare cu efect de cmp
sau tuburi electrometrice).
n figura 7.5, a se prezinta schema unei punti de rezistente mari n
domeniul 1061012 , care se poate transfigura n montaj stea ca n
figura 7.5, b, avnd conditia de echilibru:
R ( R2 + R1 R 3 ) = R X RR 3
(7.11)
= R + R1 + R3
Din care:
RX = R
R2 (R + R1 + R3 ) + R1 R3
R R3
Andrei CHICIUC
(7.12)
77
Punti de masurare
Elementul variabil R este plasat n latura opusa lui RX, avnd avantajul ca
prin R=0 rezulta RX =.
RX
RX
R
IN
IN
R1
R3
R2
RR3 /
RR3 /
R1
RR1 /
a)
b)
Fig. 7.5. Puntea Megohom:
a) schema electrica; b) schema electrica echivalenta.
La masurarea rezistentelor mari trebuie sa se tina seama de tensiunea

aplicata rezistentelor (pna la 5001000 V) si de timpul de polarizare
(de ordinul minutelor) fiind necesara repetarea masuratorilor cu
inversarea tensiunilor aplicate, pentru eliminarea erorilor de decalare si
de neliniaritate.
7.5. Punti neechilibrate
Puntea Wheatstone poate fi utilizata n regim de punte neechilibrata,
figura 7.6, pentru a masura variatii mici RX ale rezistentei RX, fata de o
valoare de echilibru R X0. Astfel de punti se pot folosi la masurarea unor
marimi neelectrice. Traductorul este rezistiv de valoare nominala RX0 si
plasat n latura 1 a puntii; n celelalte brate exista rezistente de precizie
din care unele reglabile. Initial puntea este n echilibru prin reglarea
rezistentelor ajustabile, cu RX0 la valoarea nominala.
Prin variatia marimii neelectrice de intrare se produce o modificare a
valorii rezistentei traductorului fata de valoarea nominala cu R X,
puntea dezechilibrndu-se la iesire cu tensiunea U; dupa o amplificare,
Andrei CHICIUC
78
semnalul este masurat cu un instrument magnetoelectric, etalonat direct

n unitati ale marimii neelectrice de masurat.
R3
R2
=
U = U
R3 + R4 R X 0 + R 2 + R X
R3
R X
=U
(RX 0 + R2 )(R3 + R4 ) 1 + R X
R X 0 + R2
(7.13)
R X0
R2
R X
U
R3
R4
U
Fig. 7.6. Punte simpla neechilibrata.
S-a tinut seama ca:
R X 0 R3 = R 2 R4
(7.14)
Daca puntea are bratele egale, adica: R X 0 = R 2 = R 3 = R4

si se admite ca:
se obtine:
R X
<< 1
2RX 0
U U
RX
4RX 0
RX
1
2R
X0
Andrei CHICIUC
(7.15)
(7.16)
(7.17)
79
Punti de masurare
Concluzii:
tensiunea de dezechilibru care apare la iesirea puntii neechilibrate
pentru o variatie RX/RX0 a rezistentei traductorului este
proportionala cu tensiunea sursei de alimentare;
caracteristica statica de transfer a puntii (dependenta dintre tensiunea
de iesire a puntii si variatia rezistentei) este neliniara;
sensibilitatea pentru
R X
0, 01 se poate scrie:
RX 0
U
1
S= U
R X
4
RX 0
Andrei CHICIUC
(7.18)
80
8. MSURAREA TURAIEI I DEPLASRILOR

8.1. Marimi neelectrice si clasificarea traductoarelor
Natura foarte diferita a marimilor de masurat (care pot fi termice,
mecanice, radiatii s.a.) a impus unificarea semnalelor purtatoare de
informatii si alegerea marimilor electrice pentru acest scop, deoarece
electronica si tehnica de calcul ofera cele mai mari posibilitati de
valorificare a informatiilor primite sub forma electrica (precizie,
sensibilitate, consum mic de putere, viteza mare de raspuns, prelucrare
operationala a mai multor semnale, stocare etc).
Elementele care realizeaza convertirea unei marimi de intrare neelectrica
ntr-o marime de iesire de natura electrica (tensiune, curent, sarcina
electrica, rezistenta) se numesc traductoare.
Tipurile existente de traductoare sunt extrem de numeroase, clasificarea
lor putndu-se face dupa urmatoarele criterii:
Dupa forma semnalului electric obtinut, traductoarele se pot grupa n:
traductoare analogice, la care semnalul produs depinde
continuu de marimea de intrare;
traductoare numerice, la care semnalul de iesire variaza
discontinuu, dupa un anumit cod (operatie de codificare).
Dupa modul de transformari efectuate si modul de interconectare,
traductoarele se mpart n:
traductoare directe care realizeaza o singura transformare;
traductoare complexe care nglobeaza mai multe tipuri de
traductoare directe si uneori chiar elemente de aparte.
Dupa domeniul de utilizare, traductoarele avnd denumirea marimii
masurate pot fi: pe presiune, de debit, de temperatura, de umiditate, de
deplasare etc.
Dupa natura marimii de iesire, traductoarele electrice directe se
mpart:
traductoare pasive, la care ca marime de iesire este rezistenta,
inductanta sau capacitatea si care necesita o sursa de energie
auxiliara;
Andrei CHICIUC
81
Masurarea turatiei si deplasarilor
traductoare generatoare la care ca marime de iesire este o

t.e.m.
termoelectrica,
piezoelectrica,
fotoelectrica,
electrochimica sau de inductie.
8.2. Masurarea turatiei
Principale aparate care permit masurarea pe cale electrica a turatiilor,
vitezelor unghiulare sunt: tahometrul cu curenti turbionari,
tahogeneratorul, tahometre cu impulsuri, stroposcopul de turatii,
giroscopul cu fibra optica si laser.
Tahometrele cu curenti turbionari (figura 8.1) se construiesc pentru
intervale de masurare 2010.000 rot/min. Sunt construite dintr-un
dispozitiv mobil format din unul sau doi magneti permanenti ce se pot
roti n interiorul unui tambur de aluminiu sau cupru. Tamburul este solitar
cu un ac indicator si se poate roti la rndul sau ntre doua paliere fiind
nsa mentinut n pozitia initiala datorita unui arc spiral. Arcul spiral are
capatul exterior fix si capatul interior solitar cu tamburul. Arborele a
carui turatie se masoara pune n miscare de rotatie dispozitivul mobil si
prin aceasta liniile de cmp magnetic produse de magneti permanenti taie
tamburul. n tambur vor fi induse t.e.m. proportionale cu turatia. ntre
curentii indusi n tambur si fluxul magnetilor permanenti apare o
interactiune care se manifesta prin aparitia unui cuplu activ:
M a = k1 n
(8.1)
unde: n este viteza de turatie unghiulara (turatia).
Mr
Ma
n
Fig. 8.1. Schema constructiva a tahometrului cu
curenti turbionari.
Andrei CHICIUC
82
Sub actiunea acestui cuplu activ tamburul se roteste, iar cuplului activ i se
opune cuplul rezistent dat de arcul spiral:
M r = k2
(8.2)
unde este unghiul de rotatie.

Cnd cele doua cupluri sunt egale:
M a = Mr
n = k3
sau
= k4 n
(8.3)
deci, unghiul cu care s-a rotit tamburul (acul indicator) este proportional
cu turatia, iar scara este gradata direct n unitati de turatie.
Tahogeneratoarele sunt traductoare de turatie si ele sunt
microgeneratoare de curent continuu sau alternativ care genereaza
tensiuni electrice proportionale cu viteza de rotatie a arborelui cu care
sunt cuplate. Exista tohogeneratoare de c.c. si de c.a.
Tahogeneratoarele consuma o putere de 150 W care este neglijabila la
puteri mari de antrenare, dar la puteri mici apar erori de masurare a
turatiei.
Stroboscopul de turatii permite masurarea turatiei fara un contact
mecanic cu obiectul aflat n rotatie. Se foloseste inertia ochiului omenesc,
prin care un corp n vibratie sau rotatie pare imobil daca este iluminat cu
impulsuri scurte, a caror frecventa de repetitie este egala cu frecventa de
vibratie sau rotatie a corpului sau este un multiplu ntreg al acesteia. n
prezent se folosesc stroboscoape cu sclipiri luminoase. Metoda
stroboscopica permite masurarea celor mai mici turatii care se ntlnesc
n tehnica. Frecventa impulsurilor poate atinge valoarea de 1000 Hz, la
care corespunde turatia de 60.000 rot/min.
Tahometrul de impulsuri se realizeaza pe baza traductorului digital
electromagnetic pentru viteza unghiulara ce converteste turatia n trenuri
de impulsuri.
Solitar cu axul a carei viteza unghiulara se masoara se afla o roata dintata
din material feromagnetic (figura 9.2). Un magnet permanent situat n
interiorul unei bobine se termina cu un capat din material feromagnetic
care se afla la o foarte mica distanta de periferia dintilor. Cnd un dinte se
Andrei CHICIUC
83
aproprie sau se departeaza de magnet, variaza lungimea ntrefierului, deci

reluctanta circuitului magnetic, ceea ce conduce la o variatie a fluxului si
la generarea unui impuls n bobina.
Pentru obtinerea vitezei unghiulare se
poate masura intervalul de timp dintre
doua impulsuri sau numarul de
impulsuri pentru un anumit interval.
Precizia depinde de numarul de dinti, de
precizia cu care s-a realizat pasul
dintilor si de precizia cu care se masoara
intervalul de timp. Aceste traductoare
pot fi utilizate pentru viteze unghiulare
care genereaza frecvente ntre 10 Hz si
10 kHz.
8.3. Masurarea deplasarii liniare sau
unghiulare
Fig. 9.2. Traductor digital
Traductoarele electrice utilizate pentru

elecromagnetic pentru viteza.
1-bobina;
masurarea deplasarii liniare permit
2-magnet permanent;
masurarea deplasarii ntr-un interval
3-roata dintata.
cuprins de la ctiva microni pna la
deplasari de ordinul metrilor, iar cele
pentru deplasari unghiulare ntr-un interval de la cteva secunde la 360.
Pentru conversia deplasarii ntr-o marime electrica traductoarele de
deplasare pot cuprinde senzori rezistivi, capacitivi, inductivi, optici sau
digitali.
8.3.1. Utilizarea senzorilor rezistivi
Traductoarele rezistive de deplasare sunt constituite dintr-un senzor
potentiometric a carui rezistenta se modifica datorita unui cursor ce se
deplaseaza sub actiunea marimii de masurat, deplasarea putnd fi liniara
sau circulara.
Prin deplasarea cursorului are loc o modificare a lungimii l din senzor,
care este inclusa n circuitul de masurare, ceea ce conduce la relatia:
R = f (x )
Andrei CHICIUC
(8.4)
84
unde: R este rezistenta senzorului; x marimea neelectrica ce produce

deplasarea cursorului.
Traductoarele potentiometrice se realizeaza sub forma liniara (figura 8.3,
a) sau circulara (figura 8.3, b).
Caracteristica de conversie a traductorului potentiometric liniar este data
de relatia:
R = Rt
l
= a Rt
lt
(8.5)
n care: R t este rezistenta totala a senzorului; R rezistenta ntre cursor si

un capat; lt lungimea totala; l lungimea corespunzatoare deplasarii
cursorului, a=l/l t deplasarea relativa.
lt
Rt
B
C
A
C
A
a)
c)
C
A
b)
Rt
2n
aR t
aR t
a
d)
e)
Fig. 8.3. Traductoare potentiometrice:

a) traductor potentiometric liniar;
b) traductor potentiometric circular;
c) schema electrica;
d) caracteristica de conversie;
e) variatia discontinua a senzorului bobinat.
Andrei CHICIUC
85
Pentru traductorul potentiometric circular se poate scrie n mod similar:
R = Rt
= a Rt
t
(8.6)
t este unghiul de rotatie a cursorului; - unghiul de rotatie a cursorului

fata de un capat; a = t - rotirea relativa.
Pentru ambele tipuri de traductoare potentiometrice caracteristica de
conversie este liniara (figura 8.3, d).
Deoarece senzorul potentiometric se executa prin bobinarea unui fir
rezistiv pe un suport izolant rezulta ca variatia rezistentei nu se produce
n mod continuu ci n trepte care corespund cursorului de pe o spira pe
alta (figura 8.3, e). Rezulta ca valoarea rezistentei R este afectata de o
eroare de discontinuitate si deci:
R = aRt
Rt
2n
(8.7)
unde n reprezinta numarul total de spire.

Eroarea de discontinuitate este:
R d =
Rt
2n
(8.8)
iar eroarea relativa de discontinuitate este:
d =
R d
1
=
R
2a n
(8.9)
Rezistenta totala a traductorului este de 10100.000 iar eroarea relativa

de neliniaritate este cuprinsa ntre 0,025% si 0,5%. Reactanta inductiva
si capacitiva a traductoarelor potentiometrice este foarte mica putnd fi
neglijata pna la frecvente de ordinul zecilor de kHz.
Traductoarele potentiometrice se utilizeaza pentru masurarea deplasarilor
liniare pentru lungimi pna la 50cm sau pentru deplasari unghiulare.
Deasemeni senzorii potentiometrici pot fi ntlniti n structura
Andrei CHICIUC
86
traductoarelor complexe pentru masurarea nivelelor, presiunilor, fortelor

etc.
Traductoarele potentiometrice pot fi conectate n orice circuit de
masurare a rezistentelor electrice. De exemplu n figura 8.4 se utilizeaza o
sursa de curent continuu U0.
n acest caz tensiunea de iesire este:
U=
U0
R
Rt
(8.10)
Daca se masoara aceasta tensiune cu un voltmetru de rezistenta interna Rv

el va indica o tensiune:
U v = U0
R
R (Rt R )
Rt +
Rv
(0.1)
si schema de masurare introduce o abatere de la liniaritate care se reduce

daca Rv >>Rt.
R
Rt
V Uv
U0
Fig. 8.4. Alimentare n curent continuu.
8.3.2. Utilizarea senzorilor capacitivi

Traductoarele capacitive utilizate pentru masurarea electrica a deplasarii
liniare sau unghiulare se bazeaza pe modificarea ariei de suprapunere a
electrozilor.
Andrei CHICIUC
87
Traductoarele capacitive de deplasare unghiulara sunt construite din doi

senzori capacitivi cu un electrod comun. Cei trei electrozi sunt formati
din placi de forma dreptunghiulara cu laturile de ordinul a 2030 mm si
grosime de 12 mm (figura 8.5). Electrozii inferiori sunt ficsi si sunt
separati cu o mica distanta (1 mm).
U0
Fig. 8.5. Traductor capacitiv de deplasare liniara.
Electrodul superior este electrodul comun si sub actiunea marimii de

masurat se poate deplasa paralel cu electrozii ficsi pastrnd o distanta
constanta (d-1mm). Prin aceasta se modifica aria comuna dintre electrozii
cu: A = a x .
Cei doi electrozi ficsi sunt alimentati prin intermediul unui transformator
cu priza mediana. Cnd electrodul mobil este situat simetric n raport cu
cei doi electrozi ficsi tensiunea rezultanta U este nula si capacitatile celor
doi senzori sunt egale C1=C2=C.
Pentru o deplasare x a electrodului superior cele doua capacitati devin:
C 1 = C + C
si
C 2 = C C
Andrei CHICIUC
(8.12)
88
Traductoarele capacitive se utilizeaza pentru masurarea deplasarilor

liniare pentru lungimi pna la 20mm (egale cu lungimea electrozilor).
8.3.3. Utilizarea senzorilor inductivi
Senzorii inductivi utilizati pentru realizarea traductoarelor de deplasare
pot fi clasificate n:
senzori inductivi la care este influentata o singura inductivitate;
senzori inductivi la care sunt influentate doua inductivitati;
senzori inductivi la care sunt influentate inductivitati mutuale.
Senzori inductivi la care este influentata o singura inductivitate.
Formele cele mai raspndite de astfel de traductoare de deplasare au
senzorul construit dintr-o singura bobina a carei inductivitate este
modificata prin deplasarea unui miez sau a unei armaturi.
De exemplu, pentru masurarea deplasarilor se utilizeaza traductorul
inductiv cu o singura inductivitate si miez mobil. Traductorul inductiv cu
miez mobil (figura 8.6) este format dintr-o bobina cilindrica lunga, fixa,
n interiorul careia se poate deplasa axial un miez mobil din material
feromagnetic, de aceeasi lungime cu bobina, solitar cu piesa a carei
deplasare se masoara. Inductivitatea bobinei variaza n functie de pozitia
miezului ntre valorile L0 si Lmax corespunzatoare miezului scos din
bobina, respectiv complet introdus n bobina.
Dependenta inductivitatii L a bobinei n functie de deplasarea x a
miezului feromagnetic fata de pozitia de inductivitate maxima se poate
exprima prin relatia:
L = (Lmax L0 ) e
+ L0
(8.13)
Caracteristica de conversie L=f(x) exprimata de ecuatia (8.13) si

reprezentata grafic n figura 8.6, b este neliniara. Caracteristica de
conversie se poate liniariza pe un interval larg, realizndu-se o distributie
neuniforma a spirelor pe lungimea bobinei.
Traductorul este robust, simplu si se utilizeaza la masurarea deplasarilor
medii si mari pentru intervale de la 0100 mm pna la 02000 mm.
Andrei CHICIUC
89
x
L
Lmax
L0
a)
b)
Fig. 8.6. Traductor inductiv cu miez mobil: a) circuitul magnetic;

b) caracteristica de conversie.
Andrei CHICIUC
90
9. MSURAREA TEMPERATURII
Temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza starea de ncalzire a
unui corp. Multe procese tehnologice care au loc n reactoarele chimice,
coloane de fractionare, difuzie si altele, sunt puternic influentate de
temperatura din utilaj. De aceea masurarea cu precizie a temperaturii n
utilajele tehnologice are o importanta deosebita.
n 1715 Gabriel D. Fahrenheit a introdus scara cei poarta numele
(Fahrenheit) care contine 180 de diviziuni ntre punctul de topire a ghetii
(32 F) si punctul de fierbere a apei (212 F).
Acelasi interval ntre punctul de topire a ghetii si punctul de fierbere a
apei, n 1742 a fost divizat de Anders Celsiul n 100 de diviziuni (0C
100 C). Aceasta scara, cunoscuta ca scara cu 100 de diviz iuni, din 1948
se numeste scara Celsius n cinstea autorului.
Celelalte doua scari de temperatura (Kelvin si Rankine) sunt scarile
utilizate pentru descrierea temperaturii absolute, a caror valoarea minima
este egala cu minimul termodinamic. Aceste doua scari se definesc prin
intermediul relatiilor:
K = TC + 273,15
R = TF + 459,67
(9.1)
unde: K si R sunt temperaturile absolute pe scara Kelvin si Rankine;

TC si TF temperaturile pe scara Celsius si Fahrenheit.
Pentru exprimarea temperaturii pe diverse scari, se folosesc relatiile
dintre grade (9.1) si se tine seama de valorile corespunzatoare punctului
de topire a ghetii.
Aparatele pentru masurarea temperaturii se bazeaza pe modificarea cu
temperatura a unor marimi fizice, si anume:
w variatia dimensiunilor prin dilatare (termometre bimetalice);
w variatia volumului prin dilatare (termometre de sticla cu lichid);
w variatia presiunii lichidelor si gazelor nchise n incinte de volum
constant (termometre manometrice);
w variatia rezistentei electrice (termorezistente);
Andrei CHICIUC
91
Masurarea temperaturii
w variatia
tensiunii
generate
prin
efect
termoelectric
(termocupluri);
w variatia intensitatilor radiatiilor corpurilor ncalzite (termometre
de radiatie).
9.2. Termometre bimetalice
La diverse materiale, dilatarea functie de temperatura este diferita.
Dilatarea liniara cu temperatura este caracterizata prin coeficientul de
dilatare termica . Daca, spre exemplu, o bara are la temperatura 0 C,
lungimea l0 atunci la temperatura C, lungimea barei va fi:
l = l0 (1 + )
(9.2)
Coeficientul se determina masurndu-se lungimea l1 a barei la

temperatura 1 si l2 la temperatura 2. Se scrie sistemul de ecuatii:
l1 = l 0 + l0 1
l 2 = l 0 + l 0 2
(9.3)
Prin rezolvarea sistemului de ecuatii, de mai sus se obtin:
=
n care
l2 l1
l
, [1/C]
=
l0 (2 1 ) l0
l = l2 l1
si
(9.4)
= 2 1
Se observa ca exprima cu ct se alungeste o bara de 1 m la cresterea

temperaturii cu 1C. Diversele materiale au coeficientul de dilatare
diferit. Termometrele bimetalice se bazeaza pe dilatarea diferita a
diverselor materiale.
n figura 9.1, este reprezentat un termometru bimetalic tubular compus
din tubul 1, cu coeficient de dilatare 1, mult mai mic dect coeficientul
de dilatare 2 al tijei 2.
Astfel, introducnd tubul cu tija n mediul de temperatura 0, tija se va
dilata si valoarea temperaturii se va putea citi pe scala aparatului. Efectul
de dilatare mentionat se obtine daca de exemplu tubul este din portelan
(1=0,510+5 C-1), iar tija din aluminiu (2,210-5 C-1).
Andrei CHICIUC
92
n figura 9.2 este reprezentata o lama

bimetalica care este constituita din doua
lamele sudate 1 si 2, realizate din metale cu
coeficienti de dilatare diferiti 2 >1.
Lama este ncastrata la unul din capete si este
orizontala, la o temperatura 0 (pozitia
punctata). Daca lama este ncalzita la o
temperatura > 0 lama se ndoaie, deoarece
lama 2 se alungeste mai mult dect lama 1. Pe
acest principiu se bazeaza termometrul cu
lamela bimetalica: daca termometrul este
ncalzit, lama va tinde sa se ndrepte, capatul
liber se va ridica. Deplasarea capatului liber
este proportionala cu temperatura, deaceea de
acest capat se fixeaza acul indicator.
100 C
0 C
2 > 1
1
2
Fig. 9.1. Termometru

bimetalic tubular.
> 0
Fig. 9.2. Lamela bimetalica, utilizata n
constructia termometrelor bimetalice
lamelare.
2 >1
9.3. Termometre manometrice

Principiul de functionare al termometrelor manometrice se bazeaza pe
variatia cu temperatura a presiunii lichidelor si gazelor nchise n incinte
de volum constant; n functie de fluidul de lucru pot fi:
w termometre manometrice lichide;
w termometre manometrice cu gaz.
Andrei CHICIUC
93
Acestea au constructii identice si difera numai fluidul de umplere (gaz

sau lichid).
7
6
2
4
Gaz (lichid)
Fig. 9.4. Masurarea temperaturii utiliznd tubul
Bourbon.
Fig. 9.5. Termometru manometric.
Termometrul manometric (fig. 9.5) este compus dintr-un cartus termic 1

ce reprezinta un balon (de aproximativ 10-15 cm2) care comunica printrun tub capilar 2, cu traductorul manometric 3. Traductorul de presiune
poate fi un traductor de tub Bourbon (fig. 9.4) sau un traductor cu
membrana. Cartusul termic, tubular capilar si traductorul sunt umplute cu
un fluid sub presiune 4 (gaz sau lichid).
Termometrul manometrie cu gaz este umplut, de obicei, cu azot sub
presiune, iar cartusul termic se introduce n mediul a carui temperatura
trebuie masurata. n cazul gazelor ideale, daca volumul V al incintei este
constant si masa gazului din incinta este M, atunci conform legii gazelor
perfecte, presiunea este proportionala cu temperatura :
Andrei CHICIUC
94
P V = R M (273 + )
sau
P=
RM
RM
273 +
V
V
(9.5)
(9.6)
n care R=8,31434 J/(K.mol) este constanta universala a gazelor.

Astfel, n cazul termometrului din figura 9.5, daca fluidul 4 este un gaz,
presiunea acestuia va creste cu cresterea temperaturi . Aceasta presiune
va actiona asupra membranei 5, a traductorului de presiune. Membrana
va strnge resortul 6 si va deplasa. acul indicator 7. Pe scala aparatului se
citeste n dreptul acului indicator valoarea temperaturii . Aceste
termometre manometrice se utilizeaza pentru masurarea temperaturilor
ntre 200 C si +500 C.
Termometrul manometric cu lichid este umplut de obicei cu mercur.
Fluidul de umplere 4 (vezi fig. 9.5) fiind lichid sub presiune, prin
ncalzirea cartusului termic la temperatura , lichidul se dilata si
presiunea fluidului creste. Aceasta crestere a presiunii, care este functie
de temperatura, duce la deplasarea acului indicator 7, ca si n cazul
termometrului manometric cu gaz. Termometrele manometrice cu lichid
se utilizeaza pentru masurarea temperaturilor ntre 80 C si +300 C,
gama de masurare a temperaturii depinznd de lichidul de umplere.
9.4. Termometre cu rezistenta (termorezistente)
Principiul de functionare al termorezistentelor se bazeaza pe proprietatea
unor conductoare de a-si modifica rezistivitatea electrica la modificarea
temperaturii mediului n care se gasesc. Materialele din care se
confectioneaza termorezistentele trebuie sa-si pastreze n timp
proprietatile fizico-chimice, iar coeficientul de variatie a rezistivitatii
electrice functie de temperatura sa fie ct mai mare, la rndul ei variatia
rezistivitatii functie de temperatura sa fie ct mai liniara etc.
Cele mai des, la confectioneaza termorezistentelor, sunt utilizate
materialele: platina, cuprul, nichelul si fierul; dintre care cele mai
performante termorezistente fiind executate din platina sau cupru.
Andrei CHICIUC
95
Termorezistentele din platina se folosesc de obicei pentru masurari de

precizie, pe cnd, pentru masurarile obisnuite, se folosesc termorezistente
din cupru. De exemplu, variatia rezistentei electrice a cuprului functie de
temperatura se poate exprima de relatia:
R0 = R (1 + )
(9.7)
n care: este coeficientul de variatie a rezistentei electrice functie de

temperatura;
R0 rezistenta la temperatura 0 C;
R rezistenta la temperatura ;
temperatura mediului.
Termorezistentele din cupru se utilizeaza pentru domenii mici de variatie
a temperaturii (-200 C si +150 C). Pentru domeniul de variatie a
temperaturii mai mari (-200 C si +550 C) se utilizeaza termorezistente
confectionate din platina.
n figura 9.6 este reprezentata variatia indicelui R /R0, pentru diverse
materiale,
n
functie
de
R
temperatura, iar n figura 9.7 o
R0
8
sectiune dintr-o termorezistenta.
Ni
Constructiv, termorezistentele sunt
6
alcatuite dintr-o nfasurare de fire
Cu
sau benzi 1, executate pe un suport
izolator din punct de vedere
4
Pl
electric 2 (ceramica, mica).
Aceasta nfasurare se acopera cu
2
un strat izolant 3 si se introduce
[C]
ntr-un tub de protectie 4,
0
confectionat din cupru sau otel.
-200
n cazul n care termorezistentele

sunt destinate masurarii unor
temperaturi joase, tubul de
protectie este etans si uneori
umplut cu gaz sub presiune - un
bun conducator de temperatura sau
cu parafina.
200 400 600 800 1000
Fig. 9.6. Curbele de variatie a rezistentei

functie de temperatura pentru nichel, cupru
si platina.
Andrei CHICIUC
96
Gazul sau parafina servesc la reducerea inertiei termice care ar exista la

transmiterea temperaturii dintre mediu si nfasurarea 1. La capetele
termorezistentei se sudeaza fire din acelasi material ca si spirele
nfasurarii, care se aduc la o cutie de borne.
n masurarile industriale se folosesc termorezistente cu valori ridicate ale
rezistentei electrice, deoarece necesita aparate de precizie mai mica:
Termorezistentele se pot grada functie de rezistenta la 0 C (notata cu R0)
astfel:
w pentru termorezistentele din platina: platina Pt100 (R0 =.100);
Pt50 (R0 = 50); Pt 10 (R0 =10 );
w pentru termorezistentele din cupru: Cu 100 (R0 = 100 ); Cu 50
(R0 = 50 ).
Termistoarele sunt termorezistente care
folosesc materiale semiconductoare n
locul spirelor din cupru sau platina etc. ce
constituiau nfasurarea termosensibila a
termorezistentelor. Spre deosebire de
termorezistente,
termistoarele
sunt
rezistente cu coeficienti negativi de
variatie a rezistivitatii cu temperatura.
Rezistenta
termistorului
scade
cu
cresterea temperaturii si se exprima cu
ajutorul relatiei:
R = R 0 e
K
T
1
2
3
4
Fig. 9.7. Sectiune dintr-o

termorezistenta.
(9.8)
n care T este temperatura absoluta
exprimata n Kelvin, iar K este o constanta care depinde de materialul
semiconductor.
n figura 9.8 este reprezentata variatie cu temperatura a rezistentei unui
termistor, iar n figura 9.9 forma sa constructiva.
Andrei CHICIUC
97
R
40
30
20
10
[C]
0
0
100 200 300 400 500
10 m
Fig. 9.9. Varianta constructiva a unui termistor.
Fig. 9.8. Variatia rezistentei unui termistor

functie de temperatura.
1 sticla (ceramica); 2 termistor;

3 fire de legatura.
Termistoarele au coeficienti mari de variatie a rezistentei cu temperatura.

Modificarea cu un grad a temperaturii produce o variatie a rezistentei de
3 % din rezistenta termistorului. Aceasta sensibilitate mare face ca ele sa
fie utilizate pentru masurari de precizie. Rezistivitatea mare a
semiconductoarelor face posibila utilizarea termistoarelor pentru masurari
la distante mari, deoarece rezistenta conductoarelor de legatura este
neglijabila.
Termistoarele au rezistente cuprinse n domeniile: 200 2.000 , 5
10.000 , 300 50 M etc. Ele sunt utilizate pentru masurarea
temperaturii ntre 80 C si +600 C. Un dezavantaj al termistoarelor l
reprezinta caracterul neliniar al caracteristicii sale care limiteaza
utilizarea lor n domenii largi de masurare a temperaturilor, servind n
special pentru compensarea influentei temperaturii unor elemente de
circuit n montajele electronice de masurat.
9.5. Termometre cu termocupluri
Termocuplurile se bazeaza pe proprietatea pe care o au doua metale
diferite sudate ntre ele la capete, de a produce o tensiune electrica, cnd
Andrei CHICIUC
98
capetele sudate se gasesc la temperaturi diferite. Tensiunea electrica

rezultata poarta denumirea de tensiune electromotoare si ea depinde de
diferenta de temperatura ntre cele doua capete si de un coeficient specific
metalelor care alcatuiesc termocuplul. Conductoarele din materiale
diferite care alcatuiesc termocuplul se numesc termoelectrozi.
Termoelectrozii se confectioneaza din metale si aliaje ale acestora, tipul
metalelor definind tipurile de termocupluri.
Caracteristicile unor termocupluri se prezinta n figura 9.10, cu o scurta
descriere ce urmeaza:
termocuplul fier-constantan (aliaj cu 57% Cu si 43% Ni utilizat
pentru masurarea temperaturii ntre 200 C si +450 C, tensiunea
termoelectromotoare produsa la 450 C fiind de aproximativ 30 mV;
termocuplul
cromeIU [mV]
alumel (cromelul este
Fe-Const.
Cr-Al
aliaj cu 90% Ni si 10% 40
Cr, iar alumelul contine
94% Ni, 3% Mn, 2% Al
si 1 % Si), utilizat n 30
domeniul 50 C +900
Pt-Rh-Pt
C, tensiunea obtinuta la 20
900 C fiind de 37,36
10
mV;
termocuplul
platin [C]
rhodiu-platin (90'% Pt,
0
10%
Rh),
destinat
0 200 300 400 500 600 700
masurarii
temperaturii
Fig. 9.10. Caracteristicile statice ale unor
pna la 1.300 C, iar la o
termocupluri.
functionare intermitenta,
pna la 1.600 C.
Tensiunea
termoelectromotoare dintre electrozii termocuplului se poate masura cu
ajutorul unui milivoltmetru (fig. 9.11).
Acest termocuplu este compus din urmatoarele parti componente (fig.
9.12): termoelectrozii 1, teaca de protectie 2, dispozitivul de montare 3, si
cutia de borne cu capac 4. Dispozitivul de montare 3 serveste pentru
fixarea termocuplului n zona de masurare a temperaturii. Teaca de
protectie se confectioneaza din cupru, otel aliat sau tuburi ceramice,
Andrei CHICIUC
99
materialul utilizat depinznd de domeniul de temperatura care se

masoara.
Masurarea temperaturilor cu termocupluri. Pentru masurarea continua a
temperaturilor se utilizeaza un ansamblu de masurare (fig. 9.11) care este
constituit dintr-un termocuplu si un
aparat
indicator
de
tip
mV
magnetoelectric (de regula un
milivoltmetru).
Acesta
se (+)
(-) Jonctiunea
conecteaza
la
bornele
de referinta
termocuplurilor prin intermediul
unor conductoare de legatura.
Conductoarele de legatura se
confectioneaza
din
aceleasi
materiale ca si termocuplurile. n
Jonctiunea
unele situatii, conductoarele de
de masurare
legatura (cablurile de prelungire) se
fac din alte materiale, cum ar fi Fig. 9.11. Schema de principiu
aliajele cupru-nichel.
a termocuplului.
n cazul masurarii temperaturii cu
termocuplul, care se conecteaza la
milivoltmetru, rezistenta liniei si rezistenta aparatului de masurare sunt
niste factori importanti. Deviatia acului indicator depinde de curentul I
4
Niplu nichelat
2
Flansa mobila
Flansa fixa
Fig. 9.12. Realizare constructiva a unui termocuplu industrial.
care circula prin bobina mobila, iar acesta, de rezistenta totala a

circuitului electric si de tensiunea termoelectromotoare obtinuta la
bornele termocuplului:
Andrei CHICIUC
100
I=
E
,
Rt + Ri + Rl
(9.9)
unde: E este tensiunea interna a milivoltmetrului;

Rt rezistenta interna a milivoltmetrului;
Ri rezistenta termocuplului;
Rl rezistenta cablurilor de legatura.
Deoarece rezistenta termocuplului Rt creste odata cu temperatura, se
produce o eroare de masurare, care este cu att mai mare, cu ct rezistenta
exterioara a aparatului este mai mare n raport cu rezistenta interna.
Pentru reducerea erorilor de masurare, n practica se utilizeaza
milivoltmetre cu rezistenta interna mare, iar rezistenta exterioara (R + Rt)
se stabileste la o anumita valoare. Aceasta rezistenta, denumita si
rezistenta de egalizare, sau rezistenta de linie, se intercaleaza pe
conductorul pozitiv lnga milivoltmetru. Valoarea acesteia este
aproximativ de 20 si se confectioneaza din manganina.
9.6. Pirometre de radiatie
Termenul de pirometrie deriva de la cuvntul grecesc piro, care nseamna
foc; notiunea referindu-se la metodele de masurare a temperaturii prin
metode fara contact, pe baza legilor radiatiei termice.
Astfel, functionarea pirometrelor de radiatie se bazeaza pe masurarea
energiei radiante emisa de corpurile ncalzite. Avantajele masurarii
temperaturii cu ajutorul pirometrelor de radiatie sunt urmatoarele:
masurarea temperaturii se face fara contact, deci fara perturbarea
mediului masurat;
limita superioara de masurare a temperaturii este teoretic nelimitata;
pot fi utilizate pentru masurari de temperatura n medii n care
conditiile fizice fac imposibila aplicarea altor metode.
Unul dintre pirometrele utilizate este pirometrul optic monocromatic cu
disparitia filamentului. La acest tip de instrument se face compararea,
respectiv egalarea stralucirii monocromatice a doua surse luminoase,
folosind-se sensibilitatea ochiului operatorului.
n figura 9.13 este reprezentata simplificat schema optica de principiu a
pirometrului monocromatic cu disparitia filamentului.
Andrei CHICIUC
101
Pirometrul cu disparitia filamentului contine o lampa etalon cu filament

din wolfram 4, filtre monocromatice de rosu 5, filtre de atenuare 3,
precum si alte dispozitive prezentate n figura 9.13.
Fig. 9.13. Pirometru optic cu disparitia filamentului.
1 corp incandescent; 2, 6 obiectiv (lentila);

3 filtru de absorbtie (atenuare) cnd T>1300 C; 4 lampa; 5 filtru monocromatic;
7 ocular; 8 ochiul operatorului; 9 sursa de alimentare reglabila.
Metoda de masurare este o metoda de comparatie; pe imaginea suprafetei

radiante 1 ce emite o radiatie n spectrul vizibil, se suprapune lampa
etalon. Prin reglarea curentului din filament se modifica temperatura
acestuia si implicit culoarea filamentului; n momentul n care imaginea
filamentului dispare (figura 9.14), se obtine egalarea ntre temperatura
masurata Tm si temperatura filamentului Tf. Valoarea curentului prin
filament constituie o masura a temperaturii masurate.
Curentul electric, din circuitul filamentului, se regleaza (mareste - scade)
pna la disparitia filamentului (cazul b) pe fondul corpului. Deoarece
dependenta stralucirii filamentului fata de temperatura corpului este
cunoscuta, la egalizarea stralucirii filament-suprafata corpului, se
determina temperatura.
Andrei CHICIUC
102
Domeniul de masurare este compus ntre 700C (culoarea rosu nchis) si

1500C temperatura maxima a filamentului, nsa poate fi extinsa pna
la 3000 C daca se folosesc atenuatoare optice. Daca sesizarea disparitiei
filamentului se face cu ajutorul fotodetectoarelor, limita inferioara a
domeniului de masurare poate cobor la circa 500 C, iar erorile de
masurare pot fi mai mici de 0,5%.
a)
b)
c)
Fig. 9.14. Imaginea filamentului (pirometrului) pe

fondul imaginii corpului incandescent.
a) filamentul la temperatura minima;

b) temperatura egalata;
c) filamentul la temperatura maxima.
Andrei CHICIUC
102
10. SISTEME DE ACHIZIIE DE DATE

10.1. Aspecte ale supravegherii n timp real a proceselor industriale
Sugestiv, conducerea proceselor industriale, poate fi reprezentata printr-o
piramida mpartita pe diferite niveluri (figura 10.1).
Supravegherea se gaseste n piramida conducerii proceselor pe nivelul
al treilea alaturi de conducerea procesului, ceea ce arata ca, practic, ele nu
pot fi separate.
Domeniul
supravegherii
proceselor industriale este destul
de vast. Acesta contine aplicatii
ncepnd cu simpla achizitie de
date si pna la prelucrari foarte
complexe:
analize statistice;
gestiunea elaborarii
alarmelor;
ghid operator;
supravegherea actiunilor de
conducere de catre operatori;
identificari de parametri si
simulari;
supravegherea dinamica a
raspunsului procesului etc.
Gestiune
Supervizare
Optimizare
Supraveghere
si conducere
Controlul Procesului
Achizitii si Actionari
Fig. 10.1. Nivelurile de conducere a

proceselor industriale.
La baza piramidei se situeaza operatiile de achizitie din proces a

marimilor de intrare si de transmitere catre procesul supravegheat a
comenzilor de actionare.
Functiile de baza ale unei aplicatii de supraveghere a unui proces sunt:
comunicatia cu procesul;
semnalizarea;
comunicatia cu programele utilizate pentru prelucrarea datelor;
interfatarea om-masina;
gestiunea alarmelor;
gestiunea rapoartelor.
Andrei CHICIUC
103
Sisteme de Achizitie de Date
Aplicatia n timp real realizeaza un sistem informatic, al carui

comportament este conditionat de evolutia dinamica a starii procesului, la
care este conectat. Sistemul informational este menit sa urmareasca sau sa
conduca procesul, respectnd conditiile de timp stabilite. Deci, timpul
real este o notiune care marcheaza de fapt conceptul de timp de reactie
relativ la dinamica procesului pe care sistemul informatic l conduce
(supravegheaza).
Supravegherea n timp real a unui proces este o etapa necesara pentru
trecerea la pasul urmator - conducerea procesului.
Sistem n timp real este sistemul de automatizare complexa, cu
calculatorul, a unor probleme de decizie, mai ales cu caracter operativ, n
care timpul de raspuns este suficient de redus pentru a putea influenta n
mod semnificativ si pozitiv evolutia obiectivului condus.
n figura 10.2 este prezentata schema simplificata a unui sistem de
achizitie si prelucrare a datelor n timp real, destinat pentru supravegherea
proceselor dintr-o retea electrica, care realizeaza:
culegere de date;
actualizare baza de date;
calcule conform unor strategii de conducere;
supraveghere si corectare on-line a regimului.
Sistemele de achizitie de date asociate cu microsistemele de calcul, n
timp real, au ca principale avantaje:
flexibilitatea si adaptabilitatea la o mare varietate de situatii;
cresterea gradului de automatizare a unor operatii;
marirea preciziei masuratorilor;
fiabilitate buna (numar redus de componente, posibilitatea de
autotestare datorita programelor ncorporate);
miniaturizarea echipamentelor;
posibilitatea prelucrarii complexe a datelor din proces;
simplificarea proiectarii electrice si tehnologice datorita
existentei familiilor de componente cu interconectari standard.
10.2. Conditii impuse unui sistem de achizitie de date
Etapele principale ale procesului de prelucrare a informatiilor primare
sunt:
achizitia semnalelor din proces;
Andrei CHICIUC
104
adaptarea nivelului semnalului la valorile de intrare ale

echipamentului de calcul;
conversia analog-digitala a semnalelor (precum si
esantionarea/memorarea semnalului);
procesarea esantioanelor;
nregistrarea si afisarea (optional) a semnalelor achizitionate.
SISTE M DE CALCUL
N TIMP REAL
Operator
Generare rapoarte,
semnalizari, alarmari
Baza
de date
retea
Calcule conform unor

strategii de conducere
Actualizare baza de
date din retea
Ceas de
timp real
Culegere de date
din retea
R ET EA
ELECTRICA
Fig. 10.2. Schema unui sistem de achizitie si calcul, n timp real, pentru
supravegherea unei retele electrice.
I. Pentru obtinerea unor informatii corecte privind procesul

supravegheat, mijloacele de masurare trebuie sa asigure determinarea
frecventei tensiunii semnalului achizitionat, cu o precizie ridicata si
ajustarea corespunzatoare a intervalelor de esantionare a curbelor de
tensiune si de curent electric.
II. Deseori, achizitia datelor din proces se face prin intermediul
transformatoarelor de masurare de tensiune si a transformatoarelor de
masurare de curent. Utilizarea acestor transformatoare de masurare,
drept convertoare de intrare (traductoare de semnal), prezinta un
Andrei CHICIUC
105
dezavantaj esential, acela al determinarii unui transfer deformat al

datelor, de la nivelul de tensiune nalta spre bornele de intrare ale
echipamentului de masurare.
III. Blocurile care asigura achizitia si adaptarea semnalului trebuie sa fie
caracterizate de:
o buna rezolutie;
liniaritate a semnalului de iesire;
timp de raspuns redus.
IV. Esantionarea semnalului trebuie facuta avnd n vedere teorema lui
Shannon (teorema esantionarii), iar semnalul esantionat trebuie
memorat si mentinut constant pe durata conversiei, pentru a asigura
un numar suficient de esantioane pe o perioada a curbelor de tensiune
sau de curent electric.
Conform teoremei lui Shannon, un semnal de variatie continua poate fi
reprezentat de esantioanele sale daca:
fe 2. fmax
(10.1)
unde: fe este frecventa de esantionare;

fmax - frecventa maxima a armonicilor semnalului n studiu.
Pentru o reprezentare ct mai corecta a semnalului, se recomanda ca,
pentru reconstituirea semnalului, frecventa de esantionare sa fie de 810
ori mai mare dect frecventa maxima a armonicilor semnalului (fmax). n
literatura de specialitate se recomanda ca numarul optim de esantioane pe
o perioada a unei curbe de tensiune sau de curent electric sa fie de 128
esantioane/perioada, iar fereastra de esantionare sa fie de minimum 2T
(doua perioade).
V. Alegerea convertorului analog-digital (CAD) trebuie facuta astfel
nct sa aiba o viteza de lucru ridicata, pentru a permite reducerea
erorilor de achizitie si sa asigure conversia marimilor analogice cu o
rezolutie de cel putin 12 biti.
O atentie deosebita trebuie acordata echipamentelor care folosesc un
singur CAD, unde eroarea datorata multiplexarii nu trebuie sa afecteze
eroarea totala a aparatului.
Andrei CHICIUC
106
VI. Achizitia marimilor de proces trebuie facuta permanent pe toate

canale, iar procesarea si ncadrarea n tipul de evenimente se face pe
baza deciziei sistemului expert din blocul de intrare.
Cu alte cuvinte, sistemele de achizitie si analiza (prelucrare) a semnalelor
necesita respectarea urmatoarelor conditii principale:
w utilizarea circuitelor de masurare si adaptare a semnalului, avnd
caracteristica liniara;
w izolarea galvanica a sistemului fata de proces;
w utilizarea, pe durata conversiei analog-digitale, a circuitelor de
memorare a semnalelor esantionate;
w memorarea rezultatelor conversiei ntr-o forma optima;
w validarea datelor obtinute din conversia analog-digitala si eventual
estimari n cazul datelor nevalidate.
10.3. Arhitecturi ale sistemelor de achizitie de date
Ca rezultat a raspndirii largi, n ultimul timp, a calculatoarelor personale
si a perfectionarii lor continue, marile firme producatoare de sisteme de
masurare au cautat sa realizeze produse care sa utilizeze calculatorul
personal pentru:
achizitia de date din sistemele industriale;
reglajul si supravegherea unor parametri sau instalatii (procese);
realizarea unor mijloace de masurare cu performante ridicate.
n prezent, resursele calculatorului personal sunt utilizate pentru a efectua
sarcini cum ar fi: comanda, gestiunea, prelucrarea si afisajul datelor, care
altfel ar fi preluate de un microprocesor, plasat n interiorul
instrumentului.
Instrumentul de masurare comunica cu PC-ul prin intermediul unei
interfete care are n mod obligatoriu un convertor analog-digital.
Instrumentul de masurare poate fi redus la o simpla cartela de achizitii de
date pentru masuratori.
n momentul de fata, prin claviatura calculatorului se poate comanda
instrumentul de masurare, iar pe display pot fi vizualizate rezultatele
masuratorilor, sub forma numerica sau sub forma grafica. Aceste
rezultate apar ca urmare a prelucrarii datelor brute obtinute de la
instrumentul de masurare de catre calculator, la cererea utilizatorului. De
aici, rezulta aparate cu pret de cost mult mai scazut.
Andrei CHICIUC
107
Un sistem de achizitie de date poate avea, n functie de destinatie si

performantele cerute, diferite arhitecturi:
multicanal cu multiplexare temporala;
multicanal cu achizitie sincrona de date;
multicanal cu achizitie rapida de date.
Pentru aceasta se considera un sistem clasic (sistem de achizitie de
date cu multiplexare temporara), a carui schema bloc este prezentata n
continuare (figura 10.3).
Oricare ar fi arhitectura folosita, exista cteva elemente hardware care nu
pot lipsi si care vor fi evidentiate n cele ce urmeaza.
Elementul esential al oricarui SAD este convertorul analog-digital
(CAD), n jurul caruia sunt grupate, n conformitate cu arhitectura pentru
care s-a optat, circuite de prelucrare analogica a semnalului, totul fiind
separat de o logica de comanda.
Aceasta din urma poate sa fie un microprocesor (care sa prelucreze
informatiile achizitionate sau sa le transmita unui sistem master) sau o
logica cablata, transferul informatiilor facndu-se de catre sistemul digital
de prelucrare.
1
2
EA 2
Semnale analogice
Iesire paralela
EA 1
EA n
Adresare
canal
CAD
MUX
Registru
tampon
CEM
EOC
analogic
Iesire serie
Esantionare
si
memorare
Start
Sfrsit de
conversie
Unitatea
Centrala
Comanda
conversie
DATE
Fig. 10.3. Schema bloc a sistemului de achizitie de date cu

multiplexare temporara.
n SAD prezentat n figura 10.3 diferitele surse de semnal logic sunt

multiplexate la intrarea circuitului de esantionare si memorare, care retine
Andrei CHICIUC
108
de fiecare data valoarea unui esantion n vederea conversiei. Pentru o

utilizare mai eficienta a timpului de achizitie, comutarea la urmatorul
canal are loc pe durata ct circuitul de esantionare si memorare, al
canalului precedent, se gaseste n starea de memorare si tensiunea sa de
intrare este supusa conversiei. Aceasta solutie este cea mai ieftina, dar si
cea mai lenta.
n aplicatiile n care datele trebuie achizitionate simultan din toate
punctele de masurare si ntr-un timp relativ scurt se utilizeaza arhitectura
prezentata n figura 10.4 (sistem de achizitie de date multicanal cu
achizitie sincrona de date).
Iesire paralela
1
2
EA 1
CEM1
EA 2
CEM2
Semnale analogice
EA n
Comanda
esantionare
si memorare
CAD
MUX
EOC
analogic
Adresare
canal
Iesire serie
Sfrsit de
conversie
CEMn
Regis tru
tampon
Start
Comanda
conversie
Unitatea
Centrala
DATE
Fig. 10.4. Sistem de achizitie de date cu achizitie sincrona de date.
Sursele de semnal analogic sunt conectate la cte un circuit de

esantionare-memorare (CEM). Comanda pentru trecerea n starea de
memorare este data simultan pentru toate circuitele de esantionare si
memorare, dupa care iesirile acestora sunt multiplexate la intrarea
convertorului analog-digital. Multiplexarea se poate face secvential sau
cu adrese aleatoare. Deoarece timpul de asteptare n vederea conectarii la
intrarea CAD poate fi de lunga durata, circuitele de esantionarememorare trebuie sa prezinte o rata redusa de alterare a tensiunii
memorate. n unele sisteme se utilizeaza mai multe convertoare A/D, la
intrarea fiecaruia fiind multiplexate iesirele unui anumit numar de circuite
Andrei CHICIUC
109
de esantionare-memorare. Aceasta varianta va prezenta o viteza de

achizitie marita.
Cea mai performanta arhitectura de sistem de achizitie de date multicanal
este cea prezentata n figura 10.5, care utilizeaza cte un convertor
analog-digital pentru fiecare sursa de semnal, precedat de elemente de
adaptare a semnalului (EA) si circuite de esantionare si memorare
(CEM).
1
EA 1
CEM 1
CAD 1
EOC
EA 2
CEM 2
EA n
START
CAD 2
EOC
Semnale analogice
CEM n
Registru
tampon
MUX
numeric
START
CAD n
EOC
Registru
tampon
Registru
tampon
START
Adresare
canal
Comanda E/M
Comanda conversie
START
Receptie semnal
EOC
{
{
{
Unitatea
Centrala
DATE
Fig. 10.5. Sistema bloc a unui SAD rapid de achizitie de date.
Registrele tampon (bufferul) nmagazineaza temporar informatia ce

urmeaza a fi transmisa multiplexorului numeric, care selecteaza datele
primite si le transmite secvential pe magistrala sistemului de calcul.
Avantajele acestei structuri de sistem de achizitie de date sunt, n
principal, urmatoarele:
pot fi utilizate convertoarele analog-digitale mai lente si deci mai
ieftine, chiar daca se doreste o viteza mare de achizitie;
Andrei CHICIUC
110
structura avantajoasa n cazul aplicatiilor industriale, n care

traductoarele sunt raspndite pe suprafata mare;
prin conversia locala sub forma numerica se asigura o buna
imunitate la perturbatii;
posibilitatea unei separari galvanice a sursei de semnal mpreuna
cu convertorul A/D aferent, fata de restul sistemului;
prezenta procesorului local permite operarea primara asupra
datelor, evitnd sufocarea procesorului central.
10.4. Elemente functionale a unui sistem de achizitie de date
n aplicatiile n care datele trebuie achizitionate simultan din toate
punctele de masurare si cu viteza ridicata se utilizeaza arhitectura
prezentata n figura 10.4 (sistem de achizitie de date sincron). Numarul
ridicat de circuite de esantionare si memorare determina si pretul ridicat
al acestei scheme.
Varianta cea mai performanta, dar si cea mai scumpa, este structura SAD
rapid (figura 10.5). Acest sistem permite achizitionarea simultana a
datelor de pe toate canalele. Prin conversia locala sub forma numerica se
asigura o imunitate sporita la perturbatii. De asemenea, exista
posibilitatea separarii galvanice a lantului analogic de restul sistemului.
nsa n majoritatea cazurilor, lund n consideratie raportul
pret/performanta, se considera mai oportuna utilizarea unui SAD cu
multiplexare temporara, schema bloc fiind prezentata n figura 10.3.
Acest sistem este compus din urmatoarele elemente functionale:
convertoare de intrare (elementele de adaptare a semnalelor de
proces precum si elemente de izolare fata de proces);
circuit de multiplexare analogica;
circuitul de esantionare si memorare;
convertorul analog-digital;
registrul tampon (bufferul);
unitatea centrala (P);
interfata de conexiuni dintre SAD si PC.
10.4.1. Elemente de adaptare a semnalului
Elementele de adaptare a semnalului au rolul de a efectua o prelucrare
primara si se refera n special la conversia curent-tensiune, filtrare si
atenuare sau amplificare:
Andrei CHICIUC
111
conversia curent-tensiune: se realizeaza cel mai adesea prin simpla

conectare n circuitul de curent a unui rezistor astfel ales nct
tensiunea la bornele sale sa fie compatibila cu valoarea standardizata
a tensiunii de intrare n convertorul analog digital.
filtrarea: are drept scop nlaturarea tensiunilor parazite induse n
conductoarele circuitelor de masurare. Evident, banda de trecere a
filtrelor trebuie sa permita trecerea neatenuata a semnalelor utile si
rejectia parazitilor. n acest scop se folosesc fie filtre
trece-jos
pasive, fie, pentru canale puternic perturbate, filtre active.
atenuarea: se realizeaza fie prin divizoare rezistive, fie prin
amplificatoare cu factor de amplificare subunitar. n cazul
divizoarelor rezistive este foarte importanta stabilitatea si precizia
acestora.
amplificarea: se realizeaza cu amplificatoare cu cstig variabil;
factorul de amplificare poate fi comandat de un microprocesor sau
reglat automat, chiar n interiorul lantului de masura.
Toate aceste operatii care pot fi efectuate de elementele de adaptare

poarta numele de conditionare a semnalului.
10.4.2. Convertor analog-digital
Convertorul analog-digital este componenta principala a oricarui sistem
de achizitie de date. Aceasta componenta realizeaza transformarea
tensiunii analogice ntr-un cod numeric binar, care reprezinta valoarea
numerica aproximativa a tensiunii de la intrare. Principala masura a
acestei aproximatii este data de numarul de biti pe care se face conversia.
De regula, criteriile de alegere ale CAD sunt, n principal trei:
3 timpul de conversie;
3 precizia conversiei care cuprinde toate sursele de erori:
histerezisul, eroarea de cuantificare, rezolutia etc;
3 rejectia zgomotelor.
De exemplu, n cazul masuratorilor n retelele energetice la (f=50Hz), cel
mai potrivit este CAD cu aproximatii succesive, care asigura viteze bune
de conversie, precizie ridicata, numarul de biti alesi fiind un compromis
ntre viteza si precizie convertor ce va fi prezentat n continuare.
Metoda aproximarii succesive este cea mai raspndita metoda de realizare
a conversiei analog-digitale n convertoarele cu rapiditate medie si
ridicata. Structura CAD cu aproximatii succesive contine un convertor
Andrei CHICIUC
112
digital-analogic. nsa, n comparatie cu CAD cu compensare dinamica, n

CAD cu aproximatii succesive semnalul de iesire al CDA creste pna la
nivelul semnalului de intrare pe perioada a n tacte (pentru convertorul cu
n-biti). Ca rezultat, procesul de conversie ocupa un timp considerabil mai
mic si, n afara de aceasta, timpul de conversie nu depinde de nivelul
semnalului de intrare.
Uref
Ui
+
CD/A
Iesire
numerica
RAC
Generator
de tact
si schema de comanda
a)
DM
111
Semnal de iesire analogic

110
110
Iesirea CDA
100
011
MSB
LSB
Iesirea RAC
010
001
0
b)
111
110
101
100
011
010
001
000
timp
c)
Fig. 10.6. Convertor analog-digital cu aproximatii succesive.

a) Schema de structura simplificata;
b) Diagrama temporara a semnalelor;
c) Schema logica de functionare a CA/D cu aproximatii succesive.
Aceasta metoda se bazeaza pe aproximatia semnalului de intrare cu codul

binar si controlul ulterior a corectitudinii acestei aproximatii, pentru
fiecare grad al codului, pna nu se va atinge cea mai buna aproximatie a
valorii semnalului de intrare. La fiecare etapa a acestui proces valoarea
Andrei CHICIUC
113
binara a aproximatiei curente se memoreaza n registrul aproximarii

consecutive (RAC).
n figura 10.6 este data schema functionala a CAD cu aproximatii
succesive cu n=3 si se prezinta principiul lui de functionare.
Convertirea ncepe cu initializarea valorii 1 a MSB n RAC. Aceasta
corespunde primei evaluari a valorii semnalului de intrare cu jumatate din
valoarea ntregului diapazon. Comparatorul compara semnalul de iesire al
CDA cu tensiunea de intrare si elibereaza spre controler o comanda de
golire (stergere) a MSB, daca evaluarea primara depaseste valoarea
semnalului de intrare; n caz contrar aceasta valoare ramne memorata. n
tactul urmator controlerul fixeaza valoarea 1 pe urmatorul bit, si din
nou, reesind din nivelul semnalului de intrare, comparatorul decide de a
memora sau nu starea acestui rang.
Conversia se prelungeste n mod analogic, pna nu va fi verificat ultimul
LSB. n acest moment starea memorata n RAC si n registrul de iesire
este cea mai buna aproximatie binara a semnalulu i de intrare - acesta si
este semnalul numeric de iesire (cuvntul) al CAD.
10.4.3. Circuit de esantionare memorare
Un circuit de esantionare si memorare realizeaza prelevarea valorii, de la
un moment dat, a unui semnal analogic (tensiune sau curent electric) si
memorarea acestei valori, figura 10.7.
n stare de esantionare, impusa de nivelul logic 1 al semnalului de
comanda esantionare/memorare, circuitul de esantionare si memorare
functioneaza ca repetor.
Circuitele de esantionare si memorare se utilizeaza n sistemele de
achizitie si distributie de date. Astfel, ntr-un sistem de achizitie de date
iesirea CEM este conectata la intrarea CAD. n intervalul corespunzator
efectuarii unei conversii analog-numerice, circuitul de esantionare si
memorare este comandat n stare de memorare pentru a mentine
constanta tensiunea la intrarea CAD. Astfel, se obtine marirea valorii
limitei superioare a domeniului de frecvente ale semnalului de intrare la
care CAD este utilizat la rezolutia maxima, data de numarul de biti ai
acestuia. Se precizeaza ca acest deziderat este atins daca tensiunea de la
intrarea CAD nu se modifica n intervalul efectuarii conversiei cu mai
mult de 1/2 LSB. n sistemele de distributie a datelor, circuitele de
Andrei CHICIUC
114
esantionare si memorare sunt utilizate pentru reconstituirea semnalelor

multiplexate n timp.
Ui
Ui
Ue
Ui
Ue
CEM
t1 t2 t3
E/M
Esantionare
Memorare
a)
b)
Fig. 10.7. Circuit de esantionare-memorare:

a) reprezentare functionala;
b) modul de aproximare a unei curbe prin esantionare.
De cele mai dese ori n sistemele achizitie de date sunt utilizate:

circuit de esantionare si memorare n bucla;
circuit de esantionare si memorare cu integrator.
Circuit de esantionare si memorare n bucla. n timpul esantionarii,
bucla din figura 10.8 permite eliminarea erorii de mod comun si a erorii
de offset, iesirea fiind fortata sa urmareasca intrarea. Ca efect, tensiunea
la bornele lui C, pe durata ct comutatorul este nchis, este egala cu:
U e = Ui
A
A 1
(10.2)
cu un A foarte mare, la primul etaj, se obtine egalitatea ntre Ui si Ue.
_
U i (t)
_
+
+
A(U e-U i)
Fig. 10.8. CEM n bucla.

Andrei CHICIUC
U e (t)
115
n acelasi timp, aceasta precizie este obtinuta n detrimentul rapiditatii

deoarece pe durata memorarii amplificatorul A1 este inevitabil saturat,
ntoarcerea la functionarea liniara, pentru esantionare, face sa creasca
timpul de achizitie, care poate atinge mai multe zeci de s.
Circuit de esantionare si memorare cu integrator. n figura 10.9 sunt
prezentate doua montaje ale CEM cu integrator. n montajul din figura
10.9,a capacitatea C este izolata n raport cu masa, iar comutatorul
functioneaza n comutatie de curent, comanda fiind simplificata.
nsa, ca si n cazul precedent, primul amplificator este saturat pe
parcursul memorarii. Pentru a depasi aceasta dificultate se adopta
montajul din figura 10.9,b.
R
_
Ui (t)
Ui (t)
Ue (t)
a)
_
Ue (t)
b)
Fig. 10.9. CEM cu integrator (a) si evitarea saturatiei (b).
10.4.4. Multiplexor analogic

Multiplexorul (MUX) analogic (figura 10.10) este ansamblu de
comutatoare analogice cu n intrari (ntre 4 si 16) si o iesire, comandat de
un sistem logic care permite cuplarea uneia din intrari la iesire.
Multiplexorul analogic permite utilizarea unui singur convertor A/D
pentru mai multe canale analogice. Utilizarea multiplexoarelor este o
solutie economic viabila si n cazul semnalelor de intrare de nivel redus,
pentru care multiplexarea se realizeaza cu costuri ridicate.
Elementul principal al MUX l constituie divizorul de comutare, care
poate fi realizat n mai multe variante constructive:
1. cu relee obisnuite;
2. cu relee cu mercur;
3. cu relee reed;
4. cu elemente semiconductoare (tranzistoare bipolare, diode
schottky, tranzistoare J-FET, tranzistoare C-MOS).
Andrei CHICIUC
116
Primele trei variante, utiliznd elemente electromecanice, conduc la

investitii initiale reduse, compensate nsa de costuri ridicate de
exploatare, fiabilitate si durata de functionare redusa. De aceea, utilizarea
lor nu mai este recomandabila.
0
1
intrari
2
analogice
utilizare
iesire
n-1
adrese
registru
decodor
validare
Fig. 10.10 Organizarea unui multiplexor analogic.
Fiecare tip de multiplexoare, realizate cu elemente semiconductoare, au

unele performante mai avantajoase nsotite de incoveniente mai mult sau
mai putin surmontabile. Astfel:
Comutatoarele cu diode rapide au timp de comutatie 1 ns, nsa
rezistentele reziduale (n stare nchisa si respectiv deschisa) Ron si
Roff sunt mai dezavantajoase, n comparatie cu alte tipuri;
Comutatoarele cu tranzistoare bipolare au timpi de comutatie mici si
rezistente Ron reduse, dar necesita curenti de comanda importanti, iar
Roff are o valoare relativ mica, ceea ce duce la transparenta mare a
comutatorului;
Comutatoarele cu J-FET au rezistenta Ron de ordinul zecilor de
ohmi, timpi de comutatie medii, nsa necesita circuite de comanda
complicate;
Comutatoarele cu tranzistoare complementare C-MOS, sunt cele mai
avantajoase si cele mai folosite. Ele au timpi de comutatie
satisfacatori, rezistenta Ron relativ mica si Roff - ridicata. n acelasi
timp ele pot fi comandate foarte simplu, iar transparenta creste
doar la frecvente nalte (105-108).
Andrei CHICIUC
117
10.4.5. Registrul tampon (buffer-ul)

Bufferul (registrul tampon - memorie cu trei stari la iesire) reprezinta
elementul de transfer informational dintre convertorul analog-digital si
unitatea centrala, care va efectua stocarea si prelucrarea informatiei
numerice.
Registrul tampon, al marimilor numerice rezultate din conversie, este de
fapt un integrat care are iesirile legate n paralel la magistrala de date a
sistemului.
10.5.6. Interfete de comunicatie
n cazul supravegherii proceselor si instalatiilor prin sisteme de masurare
si achizitie de date utiliznd calculatoare, cartele de achizitii de date etc,
legaturile de comutatie pot prezenta diferite configuratii, dependente de
mai multe considerente:
natura semnalului ce trebuie transmis;
destinatia acestuia (memorare, prelucrare sau comanda);
distanta la care trebuie transmis semnalul achizitionat;
frecventa de transmisie etc.
Datorita diversitatii s-a pus problema normalizarii acestor comunicatii,
impunndu-se anumite tipuri de legaturi definite prin protocoale precise
n ceea ce priveste modul de comunicatie ntre sistemele de masurare sau
prelucrare a datelor.
Pot fi enumerate doua tipuri de comunicatii:
legaturile serie (RS 232C / 422, CCITT V/24);
legaturile paralele (IEEE 488, GPIB, HPIB).
Fiecare tip de legatura de comunicatie este realizata prin intermediul unei
cartele interfata.
Legaturile serie permit transmiterea datelor n serie, pe o singura linie
care leaga cele doua sisteme. Cea mai utilizata norma pentru aceasta
comunicatie, n momentul de fata, este norma RS 232C - utila pentru
legaturile la mare distanta.
Legaturile paralele (cea mai utilizata fiind norma GPIB) sunt destinate
unor viteze de transmisie ridicate, dar la distante limitate (max. 20m la
GPIB fata de mai mult de 1km la RS 232C).
Andrei CHICIUC
118
Legatura serie este un concept introdus de necesitatea de a controla un

ansamblu tehnic cu elemente dispersate pe suprafete mari. Cel mai simplu
sistem consta n efectuarea unei achizitii de date pentru masurari prin
intermediul unor senzori, aceste date fiind apoi utilizate pentru a comanda
diferite dispozitive de actionare.
Un exemplu practic, cnd interfata serie este superioara interfetei
paralele, este transferul de date la distante considerabile. Pentru un astfel
de transfer interfata serie are nevoie de un singur fir, iar n cazul
transferului paralel ar fi nevoie de, ca regula, opt fire.
Transferul printr-un singur fir are doua superioritati:
Prima: Este legata de faptul, ca pretul cablului si a setului formator de
linie - receptor va fi considerabil mai mic, n comparatie cu pretul
dispozitivelor tehnice n cazul echivalent, a configuratiei
multicanale. Reesind din aceasta, si mai ales n cazurile cnd
avem nevoie de transmisii la distante lungi, interfata seriala este
considerabil mai economica dect cea paralela.
A doua:Transferul serie a datelor permite utilizarea sistemelor de
comunicatii comerciale, de exemplu de reteaua telefonica
obisnuita sau de canale standarde de transfer a informatiei
numerice.
n figura 10.11 sunt prezentate schemele structurale simplificate a
interfetelor serie si paralela. Pe ele se exemplifica, pentru fiecare tip de
comunicare n parte, transferul unui simbol (cuvnt) - 1011.
MSB
1
0
Emitator
paralel
LSB
1
1
MSB
Receptor
paralel
Emitator
serie
1011
Receptor
serie
LSB
b)
a)
Fig. 10.11. Schemele structurale simplificate ale interfetelor: paralela (a) si serie
(b) n cazul transferului unui cuvnt - 1011
Andrei CHICIUC
119
n cazul interfetei paralele, fiecare fir este destinat pentru transferul unui
anumit rang al cuvntului (adica: MSB, LSB etc) - n asa mod, poate fi
instantaneu determinat ce cuvnt este transmis. Iar, n cazul interfetei
seriale toate rangurile cuvntului sunt transmise pe un singur fir. Noi
putem controla orice rang, cunoscnd pozitia lui n sirul de date serie,
precum si lungimea lui.
Pentru transferul unui simbol, canalul serie necesita un timp mai mare
dect n cazul transferului paralel. Transferul unui simbol de n- biti, pe
canalul serie, necesita cel putin de n- ori mai mult timp, dect la
transferul lui prin interfata paralela.
Astfel, n functie de parametrii impusi sistemului de masurare se va opta
pentru solutia optima (transfer serial sau paralel) pentru fiecare caz n
parte.
10.4.7. Microprocesorul
Microprocesorul, fiind parte componenta a unitatii centrale de comanda
a unui sistem de achizitie de date, trebuie sa realizeze urmatoarele
functiuni:
selectarea canalului analogic pe care se doreste a se face
achizitia;
comanda esantionarii;
comanda conversiei CAD;
sesizarea sfrsitului conversiei si citirea codului binar rezultat;
ncarcarea codului binar n memorie;
corectia erorilor introduse de diverse blocuri componente;
prelucrarea si afisarea datelor;
testarea blocurilor componente defecte.
Alegerea microprocesorului si a circuitelor sale periferice este dictata de
analiza structurii hard (constituita din componente de microinformatica,
procesor, memorii, componente electronice clasice) si structurii soft n
vederea asigurari cerintelor de viteza de masurare si de versalitate ale
sistemului.
Tot mai frecvent, n sistemele de masurare moderne se opteaza pe
utilizarea procesoarelor de semnal. Procesoarele de semnal (DSP Digital Signal Prcesing) sunt microprocesoare a caror arhitectura a fost
optimizata pentru prelucrarea n timp real a semnalelor discrete obtinute
Andrei CHICIUC
120
prin esantionarea unor marimi continue. Arhitectura lor a fost astfel

conceputa nct sa minimizeze durata de executie a unor algoritmi de
prelucrare, cum ar fi:
filtrarea unui semnal;
convolutia (mixarea) a doua semnale;
corelatia (compararea) ntre doua semnale;
rectificarea, amplificarea sau transformarea unui semnal;
transformata Fourier rapida (FFT).
10.5. Determinarea frecventei de esantionare a semnalelor
Cum s-a mentionat anterior, un rol important n proiectarea unui SAD l
ale respectarea teoremei lui Shannon: frecventa de esantionare a
semnalului, pentru a nu pierde informatii la reconstituirea sa, trebuie sa
fie minimum dublul frecventei maxime din spectrul semnalului.
f e = 2 f max
(10.3)
Deoarece, n realitate, conditiile n care s-a dedus teorema esantionarii nu

pot fi ndeplinite, frecventa de esantionare se ia, n mod uzual, de 510
ori mai mare dect frecventa semnificativa din spectrul semnalului:
f e = (5 10) f max
(10.4)
n consecinta, se vor alege corespunzator elementele functionale ale

sistemului de achizitie de date, astfel nct, corelat cu frecventa maxima
din spectrul semnalului, sa rezulte frecventa de esantionare data de relatia
precedenta.
Se calculeaza, mai nti, timpul necesar pentru prelucrarea informatiei
aferenta unui esantion, ca o suma formata din timpii necesari pentru
urmatoarele operatii:
esantionare-memorare (tEM = timp de comanda + timp de achizitie)
multiplexare (tEM = timp de comanda + timp de nchidere)
conversie (tCAN = timp de comanda + timp de conversie analog
numerica)
memorare (tm = timp de citire a rezultatului + timp de stabilire a
ordinului de marime).
Astfel, pentru un singur canal, timpul de esantionare rezulta:
te1=tEM + tM + tCAN + tm
Andrei CHICIUC
(10.5)
121
Pentru un sistem de achizitie cu n canale, timpul de esantionare este:
te=n(t EM + tM + tCAN + t m)
(10.6)
Se determina apoi frecventa de esantionare,
fe=1/te
(10.7)
si se verifica respectarea conditiei:

fe=(510) fmax.
(10.8)
Pentru retelele sistemului energetic din R. Moldova, care functioneaza la

frecventa de 50 Hz, se poate considera, cu suficient de buna precizie, ca
numai primele 40 de armonici au influenta n spectrele semnalelor de
tensiune si curent. Frecventa maxima rezulta deci:
fmax= 40 50=2 kHz.
Andrei CHICIUC
(10.9)
122
Anexa 1
Marimi masurabile clasificate dupa gradul cu care acestea apar n
legile electromagnetismului
Categoria
Marimea fizica
Simbol
Interval de
frecventa de
masura
0108 Hz
0109 Hz
0 Hz
0 Hz
Interval de
valori
masurabile
10-15105 A
10-10106 V
Intensitatea curentului el.

Tensiune electrica
Sarcina electrica
grad 1 Flux magnetic
Intensitatea cmpului el.
Inductia magnetica
I
U
Q
Rezistenta, Impedanta,
Reactanta
Conductanta, Admitanta,
Susceptanta
Capacitate
Inductivitate
grad 0
Factor de calitate
Factor de pierderi
dielectrice
Permitivitate dielectrica
Permitivitate magtetica
R, Z, X
0109 Hz
10-71016
G, Y, B
0109 Hz
10-10102 S
C
L
Q
0109 Hz
0109 Hz
10-18100 F
10-10106 H
tg
0109 Hz
10-3109 Hz
10-2105
10-610
r
r
10-3109 Hz
0109 Hz
100105
100106
01011 Hz
4565 Hz
10-8108 W
100108 var
4565 Hz
4565 Hz
100109 VA
10-21011 kWh
Putere activa
Putere reactiva
grad 2 Putere aparenta
Energie electrica
E
B
P
Q
S
We
Andrei CHICIUC
01010 Hz
0105 Hz
10-1510-1 C
10-6102 Wb
10-8106 V/m
10-910 Tl
123
Anexe
Anexa 2
Unitati SI fundamentale
Unitatea SI
Marime
SimDenumire
bol
Lungime
metru
Masa
kilogra
m
kg
Timp
secunda
Intensitate
amper
Temperatura
termodinamica
kelvin
Cantitate de
substanta
mol
mol
Intensitatea
luminoasa
candela
cd
Definitie
Un metru este lungimea drumului parcurs de
lumina, n vid, ntr-un interval de timp
1/299.792.458 dintr-o secunda. Definitie
adoptata la cea de-a 17-a Conferinta Generala
de Masuri si Greutati din 1983.
Masa kilogramului prototip international
adoptat ca unitate de masura a masei la
Conferinta Generala de Masuri si Greutati din
1889.
Durata a 9.192.631.770 perioade ale radiatiei
care corespunde tranzitiei ntre cele doua
niveluri hiperfine ale starii fundamentale a
atomului de cesiu 133.
Intensitatea unui curent electric constant care
mentinut n doua conductoare paralele,
rectilinii, de lungime infinita, sectiune
circulara neglijabila, asezate n vid, la distanta
de 1m unui de altul, ar produce ntre aceste
conductoare o forta de 2.10-7 N pe o lungime
de 1 metru.
Kelvinul este fractiunea 1/273,16 din
temperatura termodinamica a punctului triplu
al apei.
Cantitatea de substanta a unui sistem care
contine attea elementare cti atomi sunt n
0,012 kg de carbon 12.
Intensitatea luminoasa, ntr-o directie data, a
unei surse de lumina care emite o radiatie
monocromatica cu frecventa de 540.1012 Hz si
care are o intensitate radianta n aceeasi
directie de 1/683 watt pe steradian. Definitia a
fost adoptata la cea de-a 16-a Conferinta
Generala de Masuri si Greutati din 1979.
Andrei CHICIUC
124
Anexa 3
Unitati SI suplimentare
Marime
Unitatea SI
Denumire
Simbol
Unghiul
plan
radian
rad
Unghiul
solid
steradian
sr
Definitie
Unghiul plan cuprins ntre doua raze care
delimiteaza pe un cerc un arc cu lungimea
egala cu raza.
Unghiul solid care avnd n centrul unei
sfere decupeaza pe suprafata sferei o arie
egala cu cea a unui patrat avnd latura egala
cu raza sferei.
Anexa 4
Multiplii si submultiplii SI
Factor de
multiplicare
1024
21
10
1018
1015
1012
109
106
3
10
102
101
Prefix
Denumire
Simbol
Factor de
multiplicare
yotta
zetta
exa
peta
tera
giga
mega
kilo
hecto
deca
Y
Z
E
P
T
G
M
k
h
da
10-24
10-21
10-18
10-15
10-12
10-9
10-6
10-3
10-2
10-1
Andrei CHICIUC
Prefix
Denumire
Simbol
yocto
zepto
atto
femto
pico
nano
micro
mili
centi
deci
y
z
a
f
p
n
m
c
d
125
Anexe
Anexa 5
Unitati de masura derivate ale SI
Nr.
Marimea
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
Arie
Volum
Viteza
Acceleratie
Viteza unghiulara
Acceleratie unghiula ra
Numar de unda
Frecventa
Densitate, masa volumica
Forta
Presiune, tensiune mecanica
Vscozitate dinamica
Vscozitate cinematica
Lucru mecanic, energie
Putere
Cantitate de electricitate
Tensiune electrica, diferenta de
potential, tensiune electromotoare
Intensitatea cmpului electric
Rezistenta electrica
Conductanta electrica
Capacitate electrica
Tensiune magnetica, tensiune
magnetomotoare
Intensitatea cmpului magnetic
Fluxul induc tiei magnetice
Inductie magnetica
Inductanta
Cantitate de caldura
Entropie
Caldura masica
Conductivitate termica
Intensitate energetica
Flux luminos
Luminanta
Iluminare
Activitate (a unei surse radioactive)
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
Denumirea
Simbol
ul
2
metru patrat
metru cub
metru pe secunda
metru pe secunda la patrat
radian pe secunda
radian pe secunda la patrat
unu pe metru
Hertz
kilogram pe metru cub
newton
pascal
pascal . secunda
metru patrat pe secunda
joule
watt
coulomb
m
3
m
m/s
m/s2
rad/s
rad/s2
1/m
Hz
kg/m3
N
Pa
Pa . s
m2 /s
J
W
C
volt
volt pe metru
ohm
siemens
farad
V/m
S
F
amper
amper pe metru
weber
tesla
henry
joule
joule pe kelvin
joule pe kilogram . kelvin
watt pe metru . kelvin
watt pe steradian
lumen
candela pe metru patrat
lux
Becquerel
A/m
Wb
T
H
J
J/K
J/(kg. K)
W/(m. K)
W/sr
lm
cd/m2
lx
Bq
Andrei CHICIUC
126
Anexa 6
Coeficienti de conversie ai unitatilor de masura straine* n unitati si
derivate SI
Unitati de masura straine SI
Unitati si derivate de masura SI
coef.
unitate
coeficient
unitate
pentru lungime
1
Yard (yds)
1,094
Metru (m)
1
Tol [inch eng.] (in.)
0,03937
Milimetri (mm)
1
Tol [inch] (in.)
0,3937
Centimetri (cm)
1
Picior [foot] (ft.)
3,281
Metru (m)
1
Mila [mile]
1,610306 Kilometru (km)
pentru suprafata
1
Yard patrat [square yard] (sq.yds) 0,836127 Metru patrat (m2)
1
Tol patrat [square inch] (sq.in.)
645
Milimetri patrati (mm2)
1
Picior patrat [square foot] (sq.ft.)
10,76391 Metru patrat (m2)
1
Mila patrata [square mile]
2,590674 Kilometru patrat (km2)
pentru greutate
1
Uncie [ounce] (ozs)
28,46781 Grame (g)
1
Funt (lb) englez
453,6
Grame (g)
1
Funt (lb) german
400,0
Grame (g)
1
Funt (lb) rusesc
409,512
Grame (g)
pentru volum
1
Tol cub [cubic inch] (cu.in.)
0,028317 Metru cub (m3)
1
Tol cub [cubic inch] (cu.in.)
0,016387 Litru (l)
1
Picior cub [cubic foot] (cu.ft.)
16,4
Centimetru cub (cm3)
1
Picior cub [cubic foot] (cu.ft.)
28,31658 Litru (l)
1
Galon englez (Imp) [gallon UK]
4,546095 Litru (l)
1
Galon american (US) [gallon UK] 3,785413 Litru (l)
pentru presiune
1
Foot / inchi cub (psi)
6,89
kiloPascali (kPa)
1
Foot / inchi cub (psi)
0,0689
Bari (Bar)
1
Atmosfere
101,3274 Pascali (Pa)
pentru viteza
1
Mila pe ora (mile/hr)
1,609344 kilometru pe ora (km/ora)
Andrei CHICIUC
127
Anexe
* unitati ce se mai folosesc, cu precadere, n tarile anglo-saxone dar nu numai.

Majoritatea acestor unitati de masura nu sunt recomandate pentru utilizare si sunt
prevazute a fi abandonate.
Andrei CHICIUC
128
Anexa 7
Semne conventionale utilizate n schemele de masurare
Semnal
conventional
Semnal
conventional
Semnificatia
Semnificatia
curent (tensiune)
continuu
curent (tensiune)
alternativa
sursa ideala de
tensiune
sursa ideala de
curent
curent continuu si
alternativ
autotransformator
impedanta sau
rezistenta
transformator de
tensiune monofazat
sunt
transformator de
curent
rezistenta variabila
aparat indicator
rezistenta variabila
cu contact mobil
voltmetru indicator
inductanta
inductanta cu miez
feromagnetic
ampermetru
indicator
aparat de masurat
cu 0 la mijloc
condensator
aparat nregistrator
pila electrica sau

acumulator
ntreruptor
monopolar
siguranta fuzibila
Andrei CHICIUC
ampermetru
nregistrator
voltmetru
nregistrator
wattmetru
nregistrator
129
Anexe
Anexa 8
Simboluri marcate pe cadranele instrumentelor electrice de
masurare
Simboluri care indica principiul de functionare
Instrument magnetoelectric cu cadru mobil
Logometru magnetoelectric
Instrument cu magnet mobil
Instrument feromagnetic (cu fier mobil)
Instrument electrodinamic
Instrument ferodinamic
Logometru electrodinamic
Instrument de inductie
Instrument cu lamele vibrante
Instrument electrostatic
Instrument termic cu fir cald
Instrument bimetalic
Instrument cu redresor
Instrument termoelectric (cu termoelement)
Simboluri care indica felul ecranarii

Ecranare electrostatica
Ecranare magnetica
Andrei CHICIUC
130
Anexa 8 continuare
Simboluri care indica felul curentului masurat
Curent continuu
Curent alternativ monofazat
Curent continuu si alternativ monofazat
Simboluri care indica clasa de exactitate
1,5
Clasa se refera la erorile exprimate n procente din

valoarea conventionala (ex. 1,5)
1,5
Idem, din lungimea scarii gradate (ex. 1,5)
1,5
Idem, din valoarea masurata (ex. 1,5)
Simboluri care indica pozitia normala de functionare
60
Cu cadran vertical
Cu cadran orizontal
Cu cadran nclinat fata de orizontal (ex. 60)
Simboluri care indica tensiunea de ncercare
Tensiunea de ncercare 500 V
Tensiunea de ncercare peste 500 V (ex. 2 kV)

Protectie mpotriva tensiunii
tensiunea de ncercare
Borna de pamnt
Andrei CHICIUC
nalte
care
depaseste
130
BIBLIOGRAFIE
1. Antoniu M., Masurari electronice. Metrologie, aparate de masura
analogice, Ed. SATYA, Iasi, 1999.
2. Barbulescu D., Marcuta C., Masurari electrice si electronice.
ndrumar de laborator, Institutul Politehnic Iasi, 1986.
3. Bogoevici N., Electrotehnica si masurari electrice, Ed. Didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1979.
4. Buzduga M., Marcuta C., Srbu G., Metrologie. Teorie si practica,
Ed. Tehnica-Info, Chisinau, 2001.
5. Chiciuc A., Determinarea parametrilor de calitate a energiei n
regim deformant, Teza de doctorat, UPB, Bucuresti, 1999.
6. Golovanov C., Albu M.: coordonatori, Probleme moderne de
masurare n electroenergetica, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2001.
7. Dally J., Riley W., McConnell K., Instrumentation for engineering
measurements, John Wiley & Sons, Inc, New York, 1993.
8. Ignea A., Masurarea electrica a marimilor neelectrice, Ed. de Vest,
Timisoara, 1996.
9. Iliescu C., Ionescu-Golovanov C., s.a., Masurari electrice si
electronice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983.
10. Iliescu C., Pantelimon B., s.a., Metrologie. Sisteme de masurare, Ed.
ICPE, Bucuresti, 1994.
11. Manolescu P., Ionescu-Golovanov C.,
Masurari electrice si
electronice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979.
12. Pantelimon B., Iliescu C., Masurarea electrica a marimilor
neelectrice, Ed. Tritonoc, 1995.
13. Tertisco M., Stamara A., s.a., Aparate de masurat si control.
Automatizarea productiei, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1994.
14. Todos P., Golovanov C., Senzori si traductoare, Ed. tehnica,
Chisinau 1998.
15. Tompkins W., Webster J., Interfacing sensors to the IBM PC,
University of Wisconsin-Madison, Prentice-Hall, 1988.
16. Vlaicu C., Sisteme digitale de masurare, Litografia U.P.B., Bucuresti,
1995.
17. Voiniciuc C., Cretu M., Sarmasanu C., Potngeanu P., Masurari
electrice si neelectrice. Elemente de metrologie generala si
instrumentatie, Universitatea Tehnica Gh. Asachi, Iasi, 1999.
Andrei CHICIUC

Metrologie Standartizare Masurari Curs Lectii DS PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metrologie Standartizare Masurari Curs Lectii DS PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Digitally signed by

Metrologie, Standardizare i Msurri

Lucrarea reprezinta notite de curs la disciplina Metrologia,

Metrologie, Standardizare si Masurari

1. NOIUNI GENERALE DE METROLOGIE

L este lungimea laturii bazei patrate a piramidei,

Indiferent de unitatea de masura a lui L si H, din relatie se poate deduce

Notiuni generale de metrologie

q Metrologia aplicata trateaza aspecte teoretice si practice (tehnica

Fig. 1.1. Schema generala a procesului de masurare.

Pentru ca procesul de masurare sa poata avea loc, este necesara

Metrologie, Standardizare si Masurari

starilor sa-i corespunda un numar real si numai unul. Aceasta

Valoarea marimii fizice este exprimarea marimii prin valoare numerica si

Notiuni generale de metrologie

Daca se alege o alta unitate de masura u m , evident va rezulta o valoare

Rezultatul masurarii (valoarea numerica a marimii masurate) Xm este un

Fig. 1.2. Definirea procesului de masurare.

Metrologie, Standardizare si Masurari

Pentru efectuarea unei masurari, n conformitate cu definitiile citate, este

Marimi indirect aditive sunt marimile care se pot exprima n functie de

Notiuni generale de metrologie

Marimile fizice constante sunt marimile invariabile n timpul efectuarii

Fig. 1.3. Clasificarea marimilor masurabile n functie de timp

C) Marimile masurabile, functie de aspectul energetic, se clasifica:

Metrologie, Standardizare si Masurari

marimi adimensionale cos =

n Anexa 1 sunt prezentate marimile electromagnetice masurabile direct,

Notiuni generale de metrologie

din unitati derivate definite n functie de unitatile fundamentale prin

si rezulta ecuatia de dimensiuni, n functie de marimile fundamentale:

Ecuatiile de dimensiuni permit aplicarea analizei dimensionale, asigura

Metrologie, Standardizare si Masurari

Cu privire la unitatile SI pot fi mentionate urmatoarele observatii:

sistemul CGS e.m. (electromagnetic, cu permeabilitatea vidului m0

Notiuni generale de metrologie

1 Fr 1/31010 Bi 1/3 109C

n prezent Sistemul International de Unitati se aplica n peste 150 de tari

Metrologie, Standardizare si Masurari

2. METODE I MIJLOACE ELECTRICE DE MSURARE

Metode si mijloace electrice de masurare

Marimea se apreciaza prin citirea indicatiei data de elementul

Metrologie, Standardizare si Masurari

2. Metode de masurare indirecta sunt metode prin care valoarea unei

3. Metode de masurare combinate constau n determinarea valorilor

Metodele de masurare directe sunt cele mai numeroase, constituind baza

Metode si mijloace electrice de masurare

masurare unde este conectat un indicator de nul. Se echilibreaza

Fig. 2.1. Metoda de compensare.

Metoda de compensare cu substitutie: n figura 2.2 t.e.m. Ex este

Metoda de rezonanta: FunctionaFig. 2.2. Metoda de compensare cu

Metrologie, Standardizare si Masurari

Fig. 2.3. Metoda de rezonanta masurarea factorului de calitate a

Metoda de punte: Puntea Wheatstone (puntea simpla - figura 2.4)

Puntea simpla se utilizeaza att n curent

Fig. 2.4. Metoda de punte

Metode si mijloace electrice de masurare

Exactitatea cu care se efectueaza masurarea unei marimi depinde de

Metrologie, Standardizare si Masurari

aparatelor de masurat de lucru, fiind mai precise dect acestea, dar

Mijloacele de masurare pot fi clasificate n urmatoarele categorii:

Metode si mijloace electrice de masurare

se indica sub forma numerica sau se stocheaza sub forma unor