Sunteți pe pagina 1din 2

Nivelul II

C. Tipuri de texte
Lecţia 3: Textul informativ

Ritmul trepidant al vieţii contemporane, numeroasele descoperiri ştiinţifice, intensificarea


schimburilor culturale dintre ţări ş.a. justifică interesul tot mai accentuat al publicului pentru
informaţia de calitate, determinând creşterea numărului de ziare şi reviste, înfiinţarea unor noi
posturi de radio şi de televiziune, cu repercusiuni majore asupra sistemului lingvistic.
În presa de tip audio-vizual, foarte eterogenă, se demarcă: programele de ştiri; programele de
informare culturală; programele sportive; programele de divertisment; talk-show-urile.

Ştirea (faptul divers)

Se defineşte drept text cu dimensiuni reduse, care include enunţuri asertive referitoare la o
noutate dintr-un domeniu sau altul al realităţii. Ştirile, de natură internă sau externă, se prezintă sub
o formă simplă (când se reduc la o singură idee principală) sau dezvoltată (când cuprind şi idei
secundare).
Trăsăturile obligatorii ale ştirii, concizia şi claritatea, joacă un rol fundamental în receptarea
cu uşurinţă a conţinutului, mai ales în cazul presei vorbite. Ştirile dezvoltate încalcă însă adeseori
regula conciziei. Se oferă informaţii cât mai multe într-un text restrâns, deci predomină atributele;
se dezvoltă grupurile verbale şi nominale, precum şi cele apozitive; adjectivele şi adverbele servesc
unui scop persuasiv.
Publicaţiile răspândesc în special ştiri dezvoltate, care au drept titlu ideea centrală. Grupajele
de ştiri, preferate în presa audio-vizuală, se întâlnesc şi în ziare sau reviste, sub generice precum:
„Pe scurt”, „Ultima oră”, „Jurnal”, „Ştiri” ş.a.

Textul publicitar
Reclama

Tip de mesaj caracteristic pentru stilul publicistic, reclama actualizează în cel mai înalt grad
funcţia persuasivă a limbajului.
Discursul publicitar, deşi de mici dimensiuni, uzează de procedee lexicale şi stilistice extrem
de complexe; pentru a impune obiectul sau serviciul oferit, formula publicitară recurge la jocuri de
cuvinte (uneori forţate), la figuri de stil (repetiţii, paralelisme sintactice, metafore ş.a.), la proverbe,
la relaţii antonimice sau omonimice, stabilind conexiuni facultative între elemente lexicale
eterogene: „Banca dumneavoastră de încredere. Gândim împreună viitorul”; „ALO te provoacă la
dialog”; „Noi construim Azi pentru Mâine”, „Spune pe bune”, „Prietenii ştiu de ce”.
Factori care înlesnesc sau perturbă receptarea
Codul, canalul, contextul

Televiziunea şi radioul permit, datorită canalului prin care se face comunicarea, anunţarea
unor ştiri urgente, de interes general, prezentând şi avantajul de a susţine dialogul direct cu
ascultătorii / telespectatorii.
Relatările în direct, de la „faţa locului” (contextul situaţional), determină însă modificări ale
codului lingvistic, respectiv apariţia unor greşeli de limbă precum: dezacordul, anacolutul,
pleonasmul, hipercorectitudinea, analogia, contaminaţia, etimologia populară etc.
Deosebit de numeroase sunt abaterile de la normele ortoepice. Exemplificăm cu erori de
accentuare: séver, prevédere, mitínguri, coctéil ş.a. sau cu rostiri inculte: reziduri, servici,
complecte, mingie, ieftenit etc., dintre care unele sunt nume proprii: Hamferi Bogart, Bonapart ş.a.1
Presa audio-vizuală promovează în general hiperanglicismele (pronunţarea, după normele limbii
engleze, a unor cuvinte cu altă origine).
Emisiunile cu specific muzical şi cinematografic preiau argoul de la cititori, resimţindu-l ca
stil adoptat de tineri şi „gustat” de ei: beton, lipeală, marfă, meseriaş, naşpa, dar şi: cool, funky,
party (după engl. cool, funky, party) ş.c.l. Super, din engl. super, fr. super-, este folosit astăzi
abuziv în diverse publicaţii, precum şi în emisiuni de radio sau de televiziune.
Ştirile din sport pun în circulaţie clişee precum: luptă strânsă, stăpân pe situaţie, a sta bine /
rău la capitolul, fără probleme ş.a. Frecvent, comentatorii sportivi utilizează construcţia
gramaticală incorectă al doilea (al treilea etc) său meci (gol), în locul celei literare: al doilea meci
(gol) al său.
Pleonasmul este una dintre greşelile semantice frecvente. Spre exemplu: asigurarea
securităţii (ambii termeni au ca etimologie îndepărtată lat. securus „sigur”); aversă de ploaie (fr.
averse înseamnă „ploaie torenţială”); deontologie profesională (deontologie: „partea eticii care
studiază normele şi obligaţiile specifice unei anumite profesiuni”); procent la sută (procent s-a
format pe baza lat. centum „sută”); protagonist principal (protagonist are la origine gr. protos
„primul, cel dintâi”); spot publicitar (spot, din engl. spot: „scurt film cu caracter publicitar”).

Drepturile de autor pentru toate lecţiile, exerciţiile, imaginile, textele, articolele din acest curs de literatură aparţin prof. A. Popa.
Materialele din acest site nu pot fi reproduse sau folosite in scop comercial, nici integral, nici parţial, fără permisiunea scrisă a autorului.
E-mail: apopa01@ymail.com
Web site: http://www.literaturaromana.com/
Copyright © 2010 A. Popa

1
Toate greşelile sunt citate după Sinteza monitorizării emisiunilor din grila de vară a anului 2001, în Buletin
CNA, nr. 24 din septembrie 2002, pag. 11.