Nivelul III

E. Teorie literară
Lecţia 2: Valorile funcţionale şi expresive ale indicativului în textul narativ

Prezentul poate fi de tip:

- narativ, dinamizând ritmul acţiunii: „Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la
băltoaca din marginea pădurii şi-şi vâră-n apă toată coada!…” (Ion Creangă);
- descriptiv: „Pe prichiciul pridvorului (…) străjuieşte o ulcică verzuie de lut. În ogradă, între
doi meri tineri, e întinsă veşnic frânghia pe care acum atârnă nişte cămăşi femeieşti de stambă”
(Liviu Rebreanu);
- istoric, de actualizare a evenimentelor din trecut: „Ajunge la Caraiman-Paşa, îi zboară capul,
izbeşte şi alte capete de vrăjmaşi” (N. Bălcescu);
- etern, cu valoare aforistică: „Omul vede cu ochii, aude cu urechile, dă cu socoteală şi te
scoate în cele din urmă cum eşti, orişicât de mult te-ai sili să-i pari altfel” (Ioan Slavici).

Imperfectul redă:

- perspectiva onirică: „Se făcea că […] cei trei Crai […] slujeau pentru cea din urmă oară
vecernia.” (Mateiu Caragiale);
- actualizarea: „Să-şi aranjeze când buclele care nu-i cădeau de altfel, când rochia care nu i se
părea niciodată decentă.” (Camil Petrescu);
- naraţiunea subiectivă, evocatoare: „Mergeam cu Adela pe jos. Cosaşii de sub ierburi îi
imitau fâşâitul aspru al fustei.” (G. Ibrăileanu);
- descripţia: „Nu era un cap urât acela al lui Dionis. Faţa era de acea dulceaţă vânătă-albă…”
(M. Eminescu);
- evenimentele ulterioare: „Trei ani mai târziu, izbucnea cel de-al doilea război mondial.” (M.
Preda).

Perfectul simplu este timpul naraţiunii obiective, neutre: „Omul spân păru tot aşa de plictisit
de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva…” (G.Călinescu).

Perfectul compus fixează evenimentul într-o anterioritate ireversibilă: „Unchiaşul, cum i-a
văzut de departe, a ieşit să-i întâmpine” (P.Ispirescu).

Mai mult ca perfectul marchează o anterioritate temporală, dar şi una cauzal-explicativă:

„Paraschiv şi cu Nilă fugiseră încă de ieri seară, spărseseră, în lipsa lui, iarăşi lada, luaseră toţi banii
pe care-i găsiseră” (M. Preda).

Viitorul exprimă trăirea subiectivă (imaginară) sau o acţiune viitoare: „Intră în cancelarie,
după ce a bătut în uşă, cu speranţa că nu i se va răspunde şi că se va putea întoarce în clasă.” (Gh.
Tomozei).

Drepturile de autor pentru toate lecţiile, exerciţiile, imaginile, textele, articolele din acest curs de literatură aparţin prof. A. Popa.
Materialele din acest site nu pot fi reproduse sau folosite in scop comercial, nici integral, nici parţial, fără permisiunea scrisă a autorului.
E-mail: apopa01@ymail.com
Web site: http://www.literaturaromana.com/
Copyright © 2010 A. Popa