Negustor Lipscan de Mihail Sadoveanu este o povestire ce apartine perioadei

interbelice, genului epic si curentului literar realism. Opera este o povestire a unei
calatorii facute de catre Damian Cristisor, care:”incepe sa povesteasca despre cele
vazute de el in calatoriile pe alte meleaguri, pentru ca fusese la Liov, iar acum un
an plecase la Lipsea.

O prima trasatura a realismului, prezenta in text, este impresia de autentic, de real si

se realizeaza prin detalii si prin motivarea imprejurarilor. Timpul este fabulos, ca in basme:”
Erau vremuri de pace în ţară şi între oameni bună-voire”, iar spatiul este simbolic, mitic:
“hanul acela al Ancuţei nu era han – era cetate. Avea nişte ziduri groase de ici până acolo şi
nişte porţi ferecate cum n-am văzut de zilele mele...”

Tehnica utilizata este aceea a "povestii in poveste" sau a "povestirii in rama". Rama –
"intr-o toamna aurie am auzit multe povesti la Hanul Ancutei…" Particularitatea acestei
structuri compozitionale consta in crearea unui cadru initial, in care sunt incluse cateva
personaje, care pot deveni naratori si povestirea propriu-zisa.

Tema o constituie descrierea unei calatorii.

Povestirea e alcatuita din mai multe scene. Istorisirea propriu-zisa, spusa de negustorul lipscan,
e intrerupta de pauze narative (povestea cu trenul, cu mancarea si bautura etc.), in care intervin
ascultatorii si cer explicatii. in felul acesta, interesul este pentru miscarea scenica si nu pentru
intamplare. Povestitorul-narator accentueaza impresia de real, de autentic.

Descriind ceea ce vazuse in calatoria sa, Damian Cristisor trezeste reactia ascultatorilor.
Oamenii compara obiceiurile de acolo cu ceea ce se intampla aici,in Moldova, iar intrebarile
sugereaza curiozitatea calatorilor aflati la han. Naratorul noteaza gestul dispretuitor al
ciobanului {"stupi cu putere intr-o parte') si concluzia comisului. Daca nemtii n-au nici "pui la
tagla', “... nici sarmale, nici bors, nici crap la protap', dar au "carne fiarta si bere'n-au decat sa
ramana "cu trenul lor', iar "noi cu tara Moldovei'. Acesta este elogiul traditiei care, in viziunea
lor, a celor de la han, este superioara modernitatii.