Sunteți pe pagina 1din 14

TULBURARI DE ATENTIE

a) TULBURARI DE CALITATE

 Volumul
 Concentrarea
 Stabilitatea
 Flexibilitatea
 Distributia

b) TULBURARI CANTITATIVE
 Hiperprosexia
Defintie: cresterea atentiei pentru un sector al mediului; aceasta situatie
determina hipoprosexie pentru celelalte sectoare
Exemple:
- focalizarea atentiei pe fenomenele halucinatorii cu ignorarea stimulilor reali
- in episodul depresiv prelucrarea excesiva a ideilor depresive cu ignorarea
celorlalti stimuli din mediu
- in tulburarea hipocondriaca centrarea atentiei pe modul de functionare al
anumitor aparate sau sisteme
- in tulburarea obsesiv-compulsiva apare imposibilitatea de comutare a atentiei
de la simptomele obsesionale, care astfel devin parazitare
 Hipoprosexia:
Definitie: scaderea capacitatii de prelucrare selectiva a informatiei relevante
Exemple:
- in episodul maniacal atentia voluntara este mult scazuta, uneori absenta, desi
mobilitatea atentiei spontane este crescuta
- in starile incipiente de deteriorare psihica -; debutul dementelor
- in intarzierea mintala usoara, ca urmare a insuficientei dezvoltari a proceselor
mentale (rezultatele slabe la testele de memorie si inteligenta pot fi in parte explicate
si prin deficitul atentional)
 Aprosexia:
Definitie: pierderea capacitatii de prelucrare preferentiala a informatiei
Exemplu: in intarzierea mintala severa sau in dementele profunde apare
imposibilitatea de folosire a atentiei voluntare

 Inertia :
Definitie: tendinta proceselor nervoase de a se desfasura lent, de a stagna, de a
persista intr-o anumita forma de organizare.

1
Exemplu: ea poate fi intalnita ca sindrom psihopatologic.

TULBURARILE MEMORIEI

a) DISMNEZII CANTITATIVE

 Hipermnezia
Definitie: accelerarea proceselor de evocare mnestica, resimtite de subiect ca
evocari involuntare rapide, multiple, deseori cu efect parazitar realizand o indepartare
a pacientului de prezent.
Exemple:
- evocarea evenimentului psihotraumatizant in Tulburarea de stres
posttraumatica
- in retardarea mintala usoara sau intelectul de limita apare o hipermnezie cu
valoare compensatorie (acesti pacienti sunt uneori capabili sa realizeze calcule dificile
“in cap”, de exemplu inmultirea a doua numere cu 4 sau 5 cifre fiecare sau extragerea
radacinii patrate a unui numar cu mai multe cifre, fara ca acesta sa fie patrat perfect) -;
la aceste cazuri hipermnezia nu are un efect parazitar.

Forme particulare:
- Mentismul reprezinta o forma particulara de hipermnezie care consta intr-o
derulare involuntara caleidoscopica a propriilor amintiri, derulare la care subiectul
asista ca un spectator (apare in surmenaj)
- Viziunea retrospectiva este forma cea mai intensa a hipermneziei; acesta
consta in derularea mentala, in cateva secunde, a principalelor momente din intreaga
viata (a fost descrisa in situatii de pericol existential iminent)

 Hipomneziile:
Definitie: incetinirea proceselor mnestice, resimtite de subiect ca evocari lente si
dificile, realizate cu efort intens, care determina o stare afectiva negativa (datorita
constientizarii deficitului mnestic)
Exemple:
- hipomnezia determinata de deficitul de atentie din momentul fixarii noilor
informatii (in momente de oboseala)
- in faza incipienta a dementelor (datorita perceptiei deteriorarii, debutul unei
demente poate fi mascat de un episod depresiv reactiv)

Forme particulare:
- Lapsusul -; dificultate de evocare tranzitorie referitoare la un cuvant (nu are
intotdeauna semnificatie patologica).
- Anecforia -; o tulburare minora a functiei mnestice in care subiectul reuseste
sa-si aminteasca anumite evenimente doar daca este sustinut de anturaj.

2
 Amneziile:
Definitie: pierderea capacitatii mnestice care poate interesa fie fixarea de noi
informatii, fie imposibilitatea evocarii informatiilor anterior fixate, fie ambele (atat
fixarea cat si evocarea).
Clasificare -; in functie de debutul evenimentului
- Amnezii anterograde -; incapacitatea de a fixa noi informatii dupa instalarea
afectarii mnestice, cu pastrarea capacitatii de evocare a informatiilor anterior
fixate
Amneziile anterograde: evenimentul declansator este anterior (precede) instalarii
afectarii functiei mnestice
Exemplu -; este un simptom caracteristic Sindromului amnestic, cand
incapacitatea fixarii informatiilor determina aparitia unor goluri in memorie legate de
evenimentele ulterioare instalarii afectiunii, pacientul avand tendinta de a umple
aceste goluri cu evenimente imaginare.

- Amnezii retrograde -; incapacitatea de a-si reaminti informatiile stocate


anterior instalarii afectarii mnestice
Amneziile retrograde -; se mai numesc lacunare: evenimentul declansator este
mai recent in timp (urmeaza) fata de amintirile pierdute
Tipuri:
- amnezii lacunare selective -; incapacitatea de evocare a unor amintiri in general
dezagreabile; au intotdeauna determinism psihogen (de exemplu amnezia disociativa)
- amnezii lacunare globale -; pierderea tuturor aminitirilor, inclusiv a datelor
referitoare la propria identitate (aceasta amnezie apare periodic in personalitatea
multipla, avand de cele mai multe ori semnificatia unei tulburari disociative)

- Amnezii retro-anterograde -; alterare generala a functiei mnestice care


intereseaza atat fixarea noilor informatii, cat si evocarea informatiilor anterior
fixate.
Amneziile retro-anterograde -; se mai numesc amnezii retrograde progresive
datorita pierderi progresive a amintirilor “dinspre prezent spre trecut” (informatiile
recente sunt uitate mai devreme, cele indepartate putand fi evocate un timp mai
indelungat)
Exemplul caracteristic este oferit de demente (precum Dementa in boala
Alzheimer).

b) TULBURARI CALITATIVE
Definitie: amintiri deformate, false, fie din punct de vedere cronologic, fie prin
neconcordanta lor cu realitatea.

3
Tipuri:
• Tulburari ale sintezei mnezice imediate -; iluziile de memorie
• Rememorarea deformata a trecutului -; allomneziile

 Iluziile de memorie:
Definitie: evocari eronate prin:
- incadrare gresita in timp sau spatiu ale unor evenimente anterior traite de
bolnav
- nerecunoasterea evenimentelor ca traite sau netraite
Variante clinice:
- Criptomnezia -; revendicarea unei realizari literare sau stiintifice ca urmare a
nerecunoasterii acesteia ca fiind realizata de o alta persoana (este un “plagiat” realizat
in mod inconstient si involuntar)
- Instrainarea amintirilor -; nerecunoasterea evenimentelor traite ca atare
(impresia ca nu a trecut prin evenimentele anterioare traite in realitate)
- Falsele recunoasteri -; recunoasterea unor situatii sau persoane pe care
pacientul nu le-a cunoscut in realitate (“déja vu”, “deja connu”)
- Falsele nerecunoasteri -; nerecunoasterea unor situatii sau persoane pe care
pacientul le-a cunoscut in realitate (“jamais vu”, “jamais connu”)

 Allomneziile:
Definitie: evocari eronate prin:
- “inventarea” unor evenimente retrospective
- trairea in prezent a unor evenimente traite in trecut
Variante clinice:
- Confabulatiile -; fabulatii despre propriul trecut, fara ca subiectul sa realizeze
ca minte (exemplu: Sindromul amnestic in care confabulatiile umplu golurile din
memorie determinate de amnezia anterograda)
- Pseudoreminiscentele -; amestecarea unor evenimente din trecutul apropiat cu
prezentul. (Exemplu: un barbat care este internat in spital in urma unui accident rutier
cu traumatism cranio-cerebral se pregateste sa participe in cursul serii la o intalnire de
afaceri -; fapt pe care il realiza frecvent anterior accidentului).
- Ecmnezia -; traire completa in trecut: persoana pierde contactul cu prezentul,
acesta fiind in intrgime inlocuit cu o perioada in realitate demult traita. (De exemplu o
persoana de peste 60 de ani se comporta in modul in care s-a comportat la 20 de ani:
se pregateste sa mearga la cursuri, sa se intalneasca cu prietena, isi viziteaza parintii
care in realitate sunt morti de mai multi ani, etc). Este caracteristica dementei in boala
Alzheimer.

4
TULBURARI DE PERCEPTIE

a) TULBURARI CANTITATIVE
 Hiperestezia
Definitie: scaderea pragului senzorial; este resimtita ca o crestere neplacuta a
intensitatii senzatiior.
Exemplu: in atacul de panica perceptia intensa si neplacuta a palpitatiilor si
tahipneei.

 Hipoestezia
Definitie: cresterea pragului senzorial; este resimtita de subiect ca o diminuare a
intensitatii senzatiilor insotita de nereceptionarea unora dintre stimuli.
Exemplu: reactivitatea scazuta la stimuli durerosi din depresia majora.

 Anestezia:
Definitie: hipoestezie extrema cu lipsa perceptiei stimulilor
Exemplu: in tulburarile disociative -; anestezia unor segmente ale corpului, care
nu respecta teritoriile de inervatie tegumentara.

 Sinestezia:
Definitie: perceptia simultana pe o cale senzoriala diferita a unui stimul care este
receptionat fiziologic de un anume analizator.
Exemplu: “auditia colorata” -; sunetele receptionate in mod fiziologic doar de
analizatorul auditiv sunt insotite de senzatii de culoare (la nivelul analizatorului
vizual).

b) TULBURARI CALITATIVE
 Iluziile
Definitie: perceptia deformata sau denaturata a unui stimul real si specific
(corespunzator unui analizator)
• iluzii fiziologice: stimulare sub sau supraliminala, deprivare senzoriala, prin
tulburari de atentie, etc. (ele sunt recunoscute de subiect si corectate)
• iluzii patologice:
- falsele recunoasteri (“déja vu”) sau falsele nerecunoasteri (“jamais vu”) -; rolul
principal il detin tulburarile de memorie
- iluzii vizuale: macropsii -; obiectele par mai mari, micropsii -; obiectele par
mai mici, metamorfopsii -; obiectele par deformate (exemplu: dismorfofobia -;
perceptia deformata a fizionomiei de aspect negativ sau urat)
- iluzii auditive: exemplu sunetele par mai apropiate sau mai indepartate.

5
- iluzii olfactive (se numesc parosmii)
- iluzii gustative

 Halucinatiile
Definitie: perceptii fara obiect
* Exista halucinatii fiziologice -; fara semnificatie patologica (sunt de scurta
durata si corectate cu usurinta) de obicei apar la adormire -; hipnagogige sau la trezire
-; hipnapompice.
Caracteristici:
- senzorialitate: perceptia se realizeaza pe caile fiziologice ale analizatorilor, fara
insa a exista un stimul
- proiectie spatiala: perceptia este localizata exact in spatiu
- convingere deliranta: convingerea ferma in existenta obiectului perceput.

Tipuri de halucinatii:

Caracteristica Halucinatiile psiho-senzoriale -; “adevarate” Halucinozele


Halucinatiile psihice sau pseudohalucinatii
Senzorialitate Prezenta Prezenta Absenta
Proiectie spatiala Prezenta -; in spatiul senzorial Prezenta -; in spatiul senzorial
Prezenta -; in afara spatiului senzorial
Convingere deliranta Prezenta Minima sau absenta Prezenta

o Halucinatiile psiho-senzoriale (halucinatii “adevarate”) -;


perceptia se realizeaza pe caile fiziologice ale analizatorilor, in spatiul din care in mod
fiziologic receptionam stimuli, subiectul este convins de realitatea stimulilor
perceputi.

a. halucinatiile auditive:
- elementare sau acoasme -; zgomote nedistincte: de exemplu tiuituri, pocnituri
- comune -; sunete carora li se atribuie o sursa: de exemplu zgomot de pasi, batai
de clopot, zgomot de motor de masina
- complexe sau verbale -; voci mai mult sau mai putin clare (exista anumite
variante particulare: halucinatii imperative -; dau ordine subiectului, acesta neputandu-
se impotrivi; halucinatii antagoniste -; la o ureche vocile il lauda, la cealalta ureche il
batjocoresc)

b. halucinatiile vizuale
- elementare sau fotopsii -; puncte luminoase, linii
- complexe -; obiecte sau figuri imprecis conturate (fantasmoscopii) sau se refera
la obiecte precise (figurate)
- scenice -; cu imagini statice (panoramice) sau cu imagini mobile, dinamice
(cinematografice)

6
c. halucinatiile olfactive si gustative
- apar de obicei asociate
- pot fi placute (parfumuri) sau neplacute (mirosuri de putrefactie, gusturi
respingatoare)

d. halucinatiile tactile:
- pot fi simtite ca provenind de pe suprafata pielii (de exemplu sarut, insecte care
merg pe piele) sau subcutanat (de exemplu arsuri subcutanate sau insecte si viermi
subcutanati)

e. haluciantiile proprioceptive
- schimbarea pozitiei unor segmente ale corpului (mutarea picioarelor pe umeri)
sau modificarea dimensiunii acestora (alungirea miinilor sau a gatului) -; se mai
numesc tulburari de schema corporala, unii autori considerandu-le iluzii (obiectul
perceput este real dar perceptia este deformata)

f. halucinatiile interoceptive (viscerale)


- schimbarea pozitiei unor organe, existenta unor fiinte naturale in interiorul
corpului (de exemplu furnici in stomac) sau fiinte supranaturale (diavol, spirite)
- o varianta particulara o reprezinta halucinatiile provenite din zona genitala
(violuri de la distanta, orgasm, etc.)

oHalucinozele: perceptia se realizeaza pe caile fiziologice ale


analizatorilor, stimulii ireali provin din mediul din care provin perceptii fiziologice dar
pacientul le percepe ca fiind ireale, fapt care determina cu necesitate un comportament
de verificare (de exemplu aude zgomote la usa si merge sa deschida usa pentru a se
convinge ca nu este nimeni). Fenomenele halucinozice se pot referi la schimbari ale
schemei corporale (daca acestea sunt criticate).

oHalucinatiile psihice (pseudohalucinatii): stimulii nu sunt


perceputi pe caile fiziologice ale analizatorilor, perceptiile provin din afara mediului
din care analizatorii realizeaza perceptii fiziologice (de exemplu aude zgomote in cap
sau vede diferite scene cu “ochii mintii”). Convingerea deliranta este absoluta fiind
insotita frecvent de senzatia ca aceste perceptii sunt impuse de forte independente de
propria persoana (de exemplu prin telepatie) -; fenomen denumit ca xenopatie,
influenta sau automatism senzorial. a. halucinatii psihice acustice: de exemplu ecoul
gandirii sau transmiterea gandurilor b. halucinatii psihice vizuale: percepute ca viziuni
cel mai adesea impuse c. o varianta particulara o reprezinta sindromul de triplu
automatism mental (Clerambault):
- automatism senzorial -; impunerea perceptiilor sub forma de pseudohalucinatii
- automatism ideativ -; impunerea gandurilor
- automatism motor -; impunerea si dirijarea miscarilor

7
* Exista posibilitatea ca stimulii ireali sa ofere informatii despre ei pe calea mai
multor analizatori -; halucinatii polisenzoriale (de exemplu serpii care rod stomacul
sunt simtiti dar si auziti si chiar vazuti)

 Agnoziile:
Definitie: nerecunoasterea obiectelor percepute (perceptia se desfasoara normal,
senzatiile sunt integrate formand imaginea de asamblu a obiectului, dar acesta nu
poate fi denumit). Ele se datoreaza pierderii schemei obiectului respectiv din
memorie.
Se asociaza frecvent cu apraxiile -; nerecunoasterea modului in care este utilizat
sau scopul utilizarii acestuia.
Exemplu: sindromul Afazo -; Agnozo -; Apraxic din cadrul dementei in boala
Alzheimer

TULBURARILE GANDIRII

a) TULBURARI DE FORMA

Accelerarea ritmului ideativ


Definitie: derularea rapida a ideilor cu conservarea sau pierderea coerentei in
gandire
Variante clinice:
• Tahipsihia -; o accelerare a ritmului ideativ, care se exprima pe plan obiectiv
prin logoree cu conservarea sau pierderea coerentei gandirii, asociata frecvent cu
cresterea tonusului afectiv pana la “exaltare afectiva”
- pastrarea coerentei gandirii -; tahipsihia nu are intotdeauna semnificatie
patologica
- pierderea coerentei gandirii -; tahipsihia asociata cu incoerenta ideativa: vorbire
rapida cu lipsa asociatiilor logice intre idei, uneori amestecarea de cuvinte fara nici o
logica. “Salata de cuvinte” este forma extrema a incoerentei gandirii, consta in
amestecarea de cuvinte corecte cu cuvinte inventate si parti ale unor cuvinte sau
asocieri de sunete fara a respecta vreun criteriu -; simptom caracterisitic schizofreniei
• Fuga de idei -; o accelerare a ritmului ideativ in care asociatiile ideilor se
realizeaza dupa aspecte superficiale (asonanta, rima, localizare in timp sau spatiu),
fapt care determina pierderea firului principal al ideilor
- este caracerisitica episodului maniacal
• Mentismul -; in planul gandirii reprezinta o derulare rapida a ideilor, scapata
de sub controlul voluntar, parazitand gandirea
- mentismul este in fapt o tulburare a gandirii, dar in cazul in care ideile constau
in amintiri este interpretat ca o forma particulara de hipermnezie

8
Incetinirea ritmului ideativ
Definitie: incetinirea derularii ideilor tradusa clinic prin lentoare in exprimare,
raspunsuri intarziate, intreruperi frecvente cu durata variabila.
Variante clinice:
• Bradipsihia -; lentoare in derularea ideilor cu monotonie in modularea verbala,
insotita adesea de o scadere a tonusului afectiv
• Vascozitatea -; o forma particulara de bradipsihie in care derularea ideilor
confera o senzatie asemanatoare curgerii unui lichid vascos (este specifica epilepsiei)
• Fadingul mental -; lentoare ideativa care se accentueaza progresiv pana la
suspendarea completa a derularii ideilor (simptom specific schizofreniei)
• Barajul ideativ -; oprirea brusca si pe neasteptate a ritmului ideativ cu durata
de ordinul secundelor, dupa care reluarea se face fie de unde “a ramas”, fie prin idei
fara nici o legatura cu cele anterioare
• Saracia ideativa -; asocierea lentorii ideative cu idei cu continut restrans,
deseori monotematice (de exemplu in intarzierea mentala severa sau in dementele
avansate)

b) TULBURARI DE CONTINUT
Definitie: tulburarile de continut ale gandirii sunt reprezentate de idei anormale,
mai mult sau mai putin detasate de realitate, care se dezvolta si invadeaza ariile
normalului intr-o masura variabila.

Clasificare:
• Idei dominante
• Idei obsesive
• Idei prevalente
• Idei delirante

Ideile dominante

Definitie: o idee care se impune intr-un anumit moment in gandire, legata de un


context particular si cu semnificatii particulare pentru individ; nota caracteristica a
acestei idei este reversibilitatea (tulburarea este tranzitorie) -; motiv pentru care ideea
dominanta nu apartine sferei patologicului.
Exemplu: fredonarea involuntara “in gand” a unei arii dupa vizionarea unui
spectacol de opera, in timpul drumului spre casa.

Ideile obsesive:

Definitie: idee anormala caracterizata prin:


- realizarea ideii ca fiind absurda sau inacceptabila
- persistenta in gandire

9
- se impune gandirii, detasandu-se prin aceasta de celelalte idei
- are un efect parazitar, afectand functionarea gandirii
- efortul intens de debarasare de aceasta, realizat de catre subiect, este fara
rezultat.

In functie de continutul lor se disting mai multe variante clinice:


- Ruminatia -; consta in indoieli permanente asupra actiunilor subiectului, avand
un caracter bifazic (ideea initiala este urmata imediat de o idee opusa) -; caracteristice
personalitatii anankaste (in DSM -; personalitate obsesiv-compulsiva)
- Aminitirile obsesive -; constau in rememorarea persistenta a unor scene, cel
mai adesea penibile sau neplacute, insotita de o reprezentare mentala intensa -; de
exemplu retrairea evenimentului traumatizant in Tulburarea de stres posttraumatica
- Fobiile -; constau in teama de anumite obiecte sau situatii, teama care este
realizata ca fiind nejustificata, chiar irationala; ele au un caracter dinamic, uneori fobia
initiala este inlocuita de alta fobie, alteori se asociaza progresiv mai multe fobii la cea
initiala
Exemple:
- agorafobia -; teama de spatii aglomerate
- tanatofobia -; teama de moarte
- zoofobia -; teama de animale
- fobia sociala -; teama de a participa la reuniuni sociale
- Impulsurile obsesive sau compulsiunile -; constau in pattern-uri
comportamentale care respecta criteriile definitorii ale fenomenelor obsesive
- pot apare izolat -; de exemplu consumul de alcool in Sindromul de dependenta
la alcool sau jocul de noroc patologic
- ritualuri obsesive -; de exemplu numararea ferestrelor (aritmomanie)
- cand insotesc ideile sau alte fenomene obsesive, au ca rol reducerea tensiunii
psihice determinate de acestea (comportament de verificare)
- Asocierea unui fenomen obsesiv cu o compulsiune este caracteristica Tulburarii
obsesiv-compulsive, dar ea poate apare si in alte situatii (de exemplu -; in debutul
schizofreniei)

Ideile prevalente:

Definitie: idee anormala care se caracterizeaza prin:


- neconcordanta cu realitatea, dar care este sustinuta de evenimente reale
- concordanta cu personalitatea individului, fapt care determina nerecunoasterea
de catre acesta a caracterului patologic al ideii
- tendinta de subordonare a celorlalte idei, impunandu-se astfel in gandire
Ideea prevalenta este considerata ca:
- punctul de plecare in structurarea unui sistem delirant
- nucleul unui sistem delirant

Ideile delirante:

Definitie: idee patologica caracterizata prin:

10
- neconcordanta evidenta cu realitatea, avand un continut incredibil
- convingere ferma asupra veridicitatii sale
- impentrabila la critica sau argumentare logica
Ideea deliranta determina modificarea celorlalte idei si organizarea acestora ca
elemente de sustinere, fapt care are ca rezultat structurarea unui sistem delirant

Clasificare:
• dupa tematica (continut)
- idei delirante expansive -; apar pe un fond dispozitional elevat (euforic)
- idei delirante depresive -; apar pe un fond dipozitional depresiv
- idei delirante mixte -; uneori fondul dispozitional este pozitiv, alteori negativ
sau neutru
• dupa mecanism de producere
- deliruri primare -; apar ca prima manifestare a bolii
- deliruri secundare -; apar prin structurare pe simptome premergatoare (de
exemplu interpretarea deliranta a tulburarilor de perceptie)
• dupa sistematizare
- deliruri sistematizate -; conservarea coerentei in gandire, argumentare logica a
tematicii delirante care este de obicei unica, sustinere puternica a ideilor delirante prin
interpretari eronate sau prin selectarea evenimentelor care le sustin
- deliruri nesistematizate -; pierderea coerentei gandirii, tematici delirante
multiple, fara relatie logica de asociere intre acestea

Ideile delirante expansive a. Idei delirante de marire si bogatie (de grandoare) -;


se refera fie la propriile capacitati, fie la averile personale (caracteristice episodului
maniacal) b. Idei delirante de inventie -; se refera la convingerea unor realizari
stiintifice sau tehnice inovatoare c. Idei delirante de reforma -; se refera la convingerea
realizarii unor planuri inovatoare economice, politice sau filozofice d. Idei delirante de
filiatie -; convingerea existentei unor relatii de rudenie apropiata cu personalitati
deosebite (fie pozitie sociala importanta, fie mostenitori ai unor persoane deosebit de
bogate) sau fiinte supranaturale d. Idei delirante erotomanice -; convingerea ca sunt
iubite de persoane cu statut social mult superior propriului statut si care vor sa se
casatoreasca cu pacientul e. Idei delirante mistice -; convingerea ca sunt purtatorii
unor misiuni de ordin spiritual sau religios

Ideile delirante depresive a. Idei delirante de autoacuzare si vinovatie -;


convingerea ca sunt total si singurii raspunzatori ai esecurilor sau nenorocirilor altor
persoane (in general apropiate: rude, prieteni apropiati) b. Idei delirante de
devalorizare -; convingerea despre propria lipsa de valoare sau nedemnitate c. Idei
delirante de persecutie -; convingerea ca pacientul este persecutat pe nedrept, ca este
victima unui complot, ca este amenintat sau urmarit, etc d. Idei delirante de
revendicare -; determinate de convingerea ca sunt victima unei nedreptati, fapt care
genereaza un comportament de corectare a nedreptatii, initial respectand autoritatile
implicate, ulterior facandu-si singuri dreptate. e. Idei delirante de gelozie -;
convingerea nejustificata asupra infidelitatii partenerului f. Idei delirante de relatie -;
convingerea ca persoanele din jur il comenteaza, birfesc sau il batjocoresc “pe la

11
spate” g. Idei delirante hipocondriace -; convingerea ca sunt amenintati sau ca sufera
de o boala incurabila h. Idei delirante de negatie -; negarea unor realitati evidente,
adesea sunt o varianta particulara a delirului hipocondriac (neaga existenta sau
functionarea unor aparate sau organe -; de exemplu un pacient care era constipat era
convins ca i-au putrezit nervii de la stomac) i. Idei delirante de transformare sau de
posesiune -; convingerea ca au suferit o metamorfoza fizica partiala sau totala (delirul
zoontropic -; transformarea intr-un animal) sau ca sunt posedati de spirite rele (delirul
de posesie diabolica)

Idei delirante mixte a. Idei delirante de influenta -; convingerea ca este dirijat de


forte exterioare propriului corp (vezi triplul automatism mental) b. Ideile delirante
cosmogonice -; convingerea de a detine raspunsuri la misterele legate de originea
vietii, a sufletului, a reincarnarii, etc

Variante clinice particulare ale delirurilor sistematizate

Aceste deliruri cronice sistematizate au fost considerate initial entitati nosologice


aparte, reunind paranoia si parafreniile. In clasificarile actuale ele sunt incluse in
categoriile diagnostice situate in grupul Schizofreniie si alte tulburari psihotice sub
denumirea de Tulburare deliranta persistenta.

• Delirul de interpretare
Este un delir bine sistematizat, cu un debut lent si cu dezvoltare progresiva in
mai multe directii -; dezvoltare “in retea”. La baza acestui delir sta interpretarea
eronata, contrastanta cu realitatea a unor evenimente reale sau a atitudinilor si
gesturilor unor oameni. Tematica este in general persecutorie, astfel acestea sunt
vazute ca actiuni negative intentionate ale celorlalti indreptate impotriva propriei
persoane. Termenul de dezvoltare “in retea” se refera la faptul ca, in evolutia delirului,
tot mai multe categorii de persoane din anturajul pacientului sunt inglobate si
interpretate ca rau-voitoare. Astfel, daca initial era implicat doar un coleg de munca,
ulterior sunt implicati si alti colegi dar si vecinii, unii prieteni sau chiar membrii ai
familiei. Acest delir se caracterizeaza prin aparitia interpretarilor retrospective -;
evenimente anterioare debutului sunt reinterpretate in context cu delirul (de exemplu:
isi da sema de ce i s-a refuzat in urma cu mai multi ani plecarea in concediu de
odihna). De asemenea, caracteristice sunt si intuitiile delirante -; anticipari ale
comportamentului persoanelor inglobate in delir ca actiuni rau-voitoare (de exemplu:
nu are rost sa solicite concediu de odihna pentru ca va fi cu siguranta refuzat). Intr-o
faza mai avansata a acestui delir pacientul sufera transformarea din persecutat in
persecutor, putand comite acte de razbunare grave, chiar omoruri.

• Deliruri pasionale
Este un delir cronic bine sistematizat caracterizat printr-un debut relativ brusc
reprezentat de aparitia unei idei prevalente. Progresiv, ideea prevalenta devine din ce
in ce mai sustinuta prin polarizarea gandirii pacientului in concordanta cu ideea
initiala. In mod caracteristic delirul sistematizat are un impact puternic pe plan afectiv

12
(este insotit de o stare de exaltare afectiva) si pe plan comportamental (determina o
modificare marcata a comportamentului in sens delirant).
Variante clinice:
- Delirul de revendicare:
Ideea prevalenta initiala este de a fi victima unei nedreptati. Sentimentul de
nedreptate este resimtit si trait intens pe plan afectiv. In consecinta, comportamentul
se canalizeaza in totalitate in directia corectarii nedreptatii.
Ca tematica sau descris mai multe variante:
Cverulentii procesivi: persoane care apeleaza sistematic la autoritatile abilitate
pentru a li se face dreptate. Acesti pacienti sunt implicati simultan in o serie de
procese pentru probleme minore (de exemplu: vecinul anume si-a lasat crengile
marului la el in curte pentru ca merele stricate si infectate sa cada la el, expunandu-l
astfel la pericolul unor imbolnaviri).
Inventatorii deliranti: aceste persoane lupta cu ardoare pentru recunoasterea
paternitatii unor inventii care in realitate nu le apartin
Sinistroza profesionala: acesti pacienti sunt victima unor accidente de munca
minore, motiv pentru care considera ca li se cuvin si solicita despagubiri
disproportionate.

- Delirul erotoman
Ideea prevalenta initiala este de a fi iubit de o persoana, in general cu un statut
social mult superior conditiei pacientului, persoana care vrea sa se casatoreasca cu
acesta. Acest delir este adesea intalnit la femei mai in varsta, nemaritate. In
dezvoltarea delirului se intalnesc mai multe faze:
- faza de speranta: pacienta este convinsa de reciprocitatea sentimentelor sale din
partea persoanei vizate, iar refuzurile constante ale acesteia sunt interpretate ca probe
la care este supusa de iubit cu scopul ca acesta sa se convinga ca si ea il iubeste
- faza de deznadejde: realizarea faptului ca sentimentele ei pentru acel barbat nu
sunt impartasite
- faza de ura: canalizarea comportamentului in sensul razbunarii pentru
batjocoririle pe care le-a indurat in faza de speranta

- Delirul de gelozie
Ideea prevalenta initiala este convingerea de a fi inselat de partener. Acest delir
este mai frecvent la sexul masculin fiind favorizat si accentuat de consumul cronic de
alcool (acest abuz de alcool determina disfunctie erectila ca urmare a polineuropatiei
nervilor rusinosi, pacientii crezand ca in aceste conditii partenera isi cauta satisfactia
la alti barbati). Si delirul de gelozie are o dinamica multifazica:
- debutul: aparitia ideii prevalente prin interpretarea unei situatii in mod delirant
(de exemplu sotia a intarziat in ultimele zile)
- perioada de convingere: ideea initiala se accentueaza prin diverse evenimente
care sunt interpretate eronat (daca partenera sta in geam pacientul este convins ca isi
face semne cu presupusul rival). In paralel pacientul cauta o serie de dovezi ale
infidelitatii partenerei (ii cauta in geanta scrisori sau bilete, o urmareste, ii controleaza
lenjeria pentru a depista urmele unui presupus act sexual). In aceasta faza impactul
delirului este o stare afectiva intensa determinata de sentimentul de a fi batjocorit.

13
- perioada de razbunare: pacientul isi orienteaza comportamentul in sensul
razbunarii pentru batjocoririle suferite. Barbatii isi agreseaza fizic sau sexual
partenerele, in vreme ce femeile cu delir de gelozie se razbuna pe presupusa rivala.

• Delirul senzitiv de relatie


Este o forma particulara a delirului de interpretare. Pentru acest delir sunt
predispuse personalitatile senzitive caracterizate prin timiditate si inclinatie spre
procese de constiinta. Ideea centrala este ca anumite persoane il vorbesc pe la spate
sau rad de el pentru ca are unul sau mai multe defecte. Progresiv acest comportament
din partea anturajului apare la tot mai multe categorii de persoane (dezvoltarea in
retea), chiar la necunoscutii pe langa care trece pe strada (daca acestia rad pentru ca si-
au spus un banc, pacientul este convins ca rad de el). Acest delir determina o stare
afectiva intensa, negativa. O tematica frecventa este cea de culpabilitate sexuala -; la
barbati in varsta necasatoriti (“delirul masturbantilor” -; convingerea ca oamenii stiu
despre comportamentul lor sexual pe care il percep ca rusinos, motiv pentru care il
batjocoresc pe la spate). Pentru a scapa de sentimentele neplacute de jena si vinovatie
acesti pacienti pot recurge la suicid.

14