Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de
ANALIZA TRANZACTIONALA
SOCIETATEA ROMANA
DE ANALIZA TRANZACTIONALA
CUPRINS
I Scopul cursului 101
II Definita si filosofia AT si ariile sale de aplicare
a. Definitia analizei tranzactionale
b. Principiile filosofice
c. Metoda contractuala
d. Arii de aplicare diferente in procesul aplicarii
1. Clinic
2. Educational
3. Organizational
4. Altele
III Scurt istoric al dezvoltarii AT
a. Eric Berne
1. Cine a fost Eric Berne?
2. Dezvoltarea ideilor
3. Carti scrise de Eric Berne
b. Dezvoltarea AT
1. Seminariile de Psihiatrie Sociala de la San Francisco
2. Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala (ITAA)
3. Asociatiile regionale si nationale de AT
IV. Analiza structurala
a. Definitia starilor eului
b. Recunoasterea si diagnosticul starilor eului
c. Descrieri comportamentale (Parinte normativ, Parinte Grijuliu, Adult,
Copil Liber, Copil Adaptat)
d. Contaminarea si excluderea
V Analiza tranzactionala propriu-zisa
a. Tranzactii
1. Definitia unei tranzactii
2. Tipuri de tranzactii
3. Reguli de comunicare (Berne)
b. Mangaieri
1. Definitia unei mangaieri
2. Foamea de stimuli si de recunoastere
3. Tipuri de mangaieri
c. Desconsiderari
1. Definitia desconsiderarii (comportament sau proces intern)
2. Nivele de desconsiderare
3. Motive de desconsiderare
b. Principii filosofice
AT se bazeaza pe un numar de principii filozofice, care sunt afirmatii privind
oamenii, viata si obiectivele (scopul) schimbarii. Iata-le:
Oamenii sunt OK.
Toti oamenii au capacitatea de a gandi.
Oamenii decid asupra destinului lor si aceste decizii pot fi schimbate.
Din aceste principii decurg doua principii de baza ale practicii AT:
- Metoda contractuala
- Comunicarea directa
c. Metoda contractuala
(2)
(3)
(4)
Cu toate acestea, exista unele parti ale cadrului meu de referinta pe care,
din Copil, le vad ca fiind deosebit de importante pentru supravietuirea mea. Pe
acestea le voi apara cu energie deosebita. Voi face acest lucru inconstient,
mentinand petele oarbe asupra perceptiei realitatii, care ar putea periclita aceste
desconsiderari cruciale. Pentru a face schimbari in aceste parti, am nevoie de
opinia cuiva, care nu are aceleasi pete oarbe.
Prietenii si membrii familiei nu sunt cele mai bune surse pentru aceste
opinii. In mod tipic, membrii familiilor au pete oarbe pe care au fost educati sa le
impartaseasca. Este posibil sa-mi aleg prietenii si sotul/sotia sau partenerul
datorita petelor oarbe pe care le au in comun cu mine. Unul dintre scopurile
lucrului cu un terapeut sau participarii la un grup de terapie este acela ca imi
ofera o sursa de feedback care nu este influentata de petele mele oarbe.
Daca folosesc aceste feedback-uri si incep sa-mi modific cadrul de
referinta, este posibil sa ma simt speriat, in Copil. Pentru a putea face
schimbarea, as putea avea nevoie de suport si protectie. As putea, de asemenea,
beneficia din confruntarile ulterioare, deoarece voi folosi tot felul de tehnici de
diversiune, inconstiente, pentru a ma apara impotriva schimbarii. Voi gasi ca este
mai usor sa fac schimbarea si sa o stabilesc intr-o maniera permanenta, daca
primesc mangaieri si incurajari de la ceilalti. Toate aceste beneficii le obtin
lucrand cu un terapeut sau cu un grup.
Cine poate beneficia de terapie?
Exista un dicton AT, care spune: Nu e nevoie sa fii bolnav pentru a fi mai
bine. Nu e nevoie sa fii neputincios, dezavantajat sau tulburat, pentru a obtine
un beneficiu din terapie. De fapt, nici nu e nevoie sa ai probleme. Poti fi o
persoana care functioneaza bine, implinita si sa intri in terapie doar pentru a
obtine mai mult din ceea ce doresti de la viata. Nimeni nu este liber de script
suta la suta, indiferent cat de norocosi am fost cu parintii nostri. Pentru cei mai
multi dintre noi, exista unele zone ale vietii in care ne cream probleme, prin
intrarea in script. Daca este asa, am putea descoperi ca merita sa investim timp,
bani si angajament pentru a intra in terapie si a rezolva aceste probleme legate
de script.
Acestea fiind spuse, terapia AT poate fi utila tuturor celor care au probleme
personale, de la dificultati temporare in relatie, pana la tulburari severe mentale.
Tratamentul tulburarilor serioase necesita un context potrivit, cu suport
psihiatric.
Caracteristicile terapiei AT
Practica terapiei AT se bazeaza pe un cadru teoretic coerent. Pietrele de
temelie ale acestei teorii sunt reprezentate de modelul starilor eului si de
conceptul de script.
Schimbarea personala este vazuta in termenii modelului decizional. Fiecare
dintre noi decide in copilarie pattern-urile de comportament, gandire si
sentimente din script. O premisa a terapiei AT este ca aceste decizii precoce pot
fi schimbate.
Tratamentul AT se bazeaza pe metoda contractuala. Atat terapeutul, cat si
clientul isi impart responsabilitatea pentru atingerea scopurilor contractuate.
Aceste scopuri sunt alese pentru a promova iesirea din script si dobandirea
autonomiei.
Relatia terapeutica in AT se bazeaza pe premisa ca oamenii sunt OK. Atat
clientul, cat si terapeutul sunt vazuti ca fiind la acelasi nivel, nu unul mai jos si
celalalt mai sus.
Comunicarea deschisa este incurajata. Terapeutul si clientul vorbesc o
limba comuna, folosind cuvinte simple. Clientul este incurajat sa invete despre
AT. De obicei, terapeutii cer clientilor sa urmeze cursuri introductive sau sa
citeasca carti AT. Daca terapeutul ia notite de caz, acestea sunt puse la dispozitia
clientului, daca acesta doreste. Prin toate aceste cai, clientul este investit cu
putere, pentru a lua parte activ si informat la procesul terapeutic.
O alta caracteristica a terapiei AT este aceea ca este orientata spre
schimbare, si nu doar spre obtinerea insight-ului. Bineinteles, AT pune accent pe
intelegerea naturii si surselor problemei. Dar aceasta intelegere nu este niciodata
vazuta ca finalitate. In schimb, este o unealta folosita in procesul activ al
schimbarii. Schimbarea consta in luarea unor decizii de a actiona diferit, decizii
care apoi sunt puse in practica.
Avand aceasta orientare, practicienii AT nu au considerat valoroase
terapiile interminabile. Nu se asteapta sa-i ia clientului luni sau ani pentru a
intelege, inainte de a face schimbarea. Berne a subliniat acest lucru in faimoasa
recomandare pe care o facea clientilor: Fa-te bine intai si vom analiza mai
tarziu, daca o mai doresti.
In acelasi timp, AT nu este doar o abordare terapeutica-scurta. Pentru
rezolvarea unor probleme, uneori este necesara o relatie terapeutica de lunga
durata si acest lucru poate fi facut intr-un context AT.
Cele trei scoli de AT
Uzual, in zilele noastre, se considera ca exista trei mari scoli de AT.
Fiecare dintre ele a pus accent pe un punct teoretic diferit si pe anumite tehnici
terapeutice.
Scoala clasica
Scoala clasica este numita asa, deoarece urmeaza indeaproape abordarea
terapeutica dezvoltata initial de catre Berne si asociatii sai. Practicienii
conservatori folosesc o gama larga de modele analitice pentru a facilita
intelegerea Adulta si a agata in acelasi timp motivatia Copilului (Triunghiul
Dramatic, egograma, profilul mangaierilor, optiuni, etc).
In abordarile clasice, primul pas pe care trebuie sa il faca clientul este de a
intelege in ce fel s-a instaurat problema. Apoi stabileste un contract pentru a face
schimbari comportamentale care il vor ajuta sa iasa din script si sa dobandeasca
8
Scoala Cathexis
Familia Schiff a infiintat Institutul Cathexis, ca centru pentru tratamentul
clientilor psihotici. Ei au folosit o abordare pe care au numit-o reparentare.
Aceasta se bazeaza pe premisa ca nebunia este rezultatul unor mesaje parentale
distructive si incoerente. In tratament, clientul este incurajat sa regreseze pana la
mica copilarie. Facand asta, isi debranseaza Parintele nebun, retragandu-i
astfel energia. Apoi i se ofera posibilitatea de a-si retrai cresterea, de data
aceasta terapeutul oferind mesaje Parentale pozitive si coerente. Din fericire,
aceasta a doua crestere se desfasoara mai repede decat prima. Chiar si asa,
reparentarea inseamna ca copilul adult va fi foarte dependent, un timp, de
noua mama si de noul tata. De aceea, acest tip de tratament are nevoie de
un mediu sigur si de un grad mare de angajament din partea terapeutului, ca si
de sprijin psihiatric.
Metoda schiffiana s-a dovedit de asemenea eficienta in terapia clientilor
nepsihotici. Aici se pune accentul asupra confruntarii constante a
desconsiderarilor si redefinirilor. In loc de a fi pasivi, oamenii sunt indemnati sa
gandeasca si sa actioneze pentru rezolvarea problemelor. Angajamentul
terapeutic intens necesar in cazul reparentarii nu este potrivit in lucrul cu clientii
nepsihotici. Cu toate acestea, terapeutul schiffian poate face un contract de
parentare cu clientul sau. Terapeutul face contractul de a fi mereu la dispozitia
clientului, fara limitarea timpului si serveste ca parinte de substitutie, oferindu-i
clientului definitii Parentale noi si pozitive, in locul mesajelor restrictive care ar fi
putut fi primite de la parintii reali.
10
Cand terapia schiffiana are loc in grup, grupul este vazut ca mediu reactiv.
Aceasta inseamna ca toti membrii grupului, inclusiv terapeutul, trebuie sa
raspunda activ la actiunile celorlalti membri. Daca tu faci in grup ceva ce mie nu
imi place, se asteapta de la mine sa iti spun: Nu-mi place ce ai facut acum. In loc
de asta, as vrea sa faci X. Daca cineva din grup intra intr-un comportament
pasiv sau desconsiderare, se asteapta ca ceilalti membri ai grupului sa-l
confrunte imediat si sa ceara rezolvarea problemei in mod activ. Aici,
confruntarea nu inseamna Persecutare. Implica o cerere directa facuta
celeilalte persoane, din pozitia Eu+Tu+. Persoana care face confruntarea o face
in scopul autentic de a se proteja si de a ajuta cealalta persoana. Familia Schiff a
folosit formularea confruntare binevoitoare pentru a exprima aceasta idee.
Dincolo de cele trei scoli
Unele dintre cele mai importante contributii AT din zilele noastre nu apartin
nici uneia dintre cele trei scoli. Doua exemple importante sunt Sistemul
parazitarii al lui Erskine si Zalcman si Miniscriptul lui Kahler. Fiecare dintre aceste
modele teoretice a generat propria abordare terapeutica.
Una dintre caracteristicile pozitive importante in AT a fost abilitatea de a
incorpora idei si tehnici ale altor terapii. Acestea s-au dovedit imediat compatibile
cu fundamentele teoretice ale AT. Rezultatul este ca terapeutul AT modern
poseda o gama larga adaptabila de tehnici, care sunt puse in slujba nevoilor
clientului. Cei mai multi practicieni AT s-au format si in alte modalitati
terapeutice, aducandu-le pe acestea in munca lor AT. Am vorbit deja despre
combinatia AT- gestalt, folosita in terapia redecizionala. Terapeutii AT pot folosi
de asemenea concepte si tehnici extrase din psihanaliza si din abordari
terapeutice scurte, bioenergie, programare neuro-lingvistica, teoria sistemelor,
vizualizare si tehnici de modificare a imaginii de sine, terapia Ericksoniana,
psihologia comportamentala, teoria dezvoltarii si numeroase alte domenii, in
functie de formarea si interesul practicianului. Cu toate acestea, modelul starilor
eului si teoria scriptului raman principii de baza, care ghideaza folosirea acestor
tehnici variate in interiorul cadrului AT.
2. Educational
Autonomia implica gandire clara si rezolvare eficienta a problemelor.
Scopul educatorului este de a-si ajuta elevii sa-si dezvolte aceste abilitati. De
aceea autonomia, ca tel global, este la fel de importanta in educatie ca si in
munca clinica.
In general, educatorul are posibilitatea de a fi in relatie cu elevii sai o
perioada mai mare de timp si intr-o maniera mai personala decat practicianul
11
12
Confruntarea pasivitatii
In contextul educational, ne putem astepta, in mod special, sa apara
simbioze. Aceasta asteptare poate fi declarata deschis in unele culturi, in care
profesorii sunt imaginati in mod traditional in rolul de Parinte si Adult, in timp ce
elevul joaca Copilul. Noile abordari educationale sunt de acord cu cele ale AT,
vazand acest lucru ca pe o desconsiderare a abilitatilor ambelor parti.
Cunoasterea conceptelor schiffiene ajuta profesorii si elevii sa nu intre in
simbioze si sa-si foloseasca la maxim toate cele trei stari ale eului. Educatorii pot
invata sa recunoasca cele patru comportamente pasive si sa le confrunte, in loc
sa intre in jocuri. Daca contextul institutional o permite, pot fi organizate
seminarii care sa ofere un mediu reactiv, in care profesorii si elevii sa-si asume
responsabilitati comune pentru a promova gandirea clara si rezolvarea
problemelor in mod activ.
3. Organizational
AT are in munca organizationala un scop global, care corespunde scopului
autonomiei din AT terapeutica. Roger Blakeney sugereaza criteriul eficacitatii. El
subliniaza ca organizatiile, ca si indivizii, pot dezvolta pattern-uri disfunctionale si
ineficiente de comportament, similare comportamentului din script al unei
persoane. Iesirea din scriptul organizational va fi semnalata de o imbunatatire
a eficacitatii in indeplinirea scopului dorit.
Starile eului
Organizatiile nu au stari ale eului, dar au elemente care functioneaza in
mod similar. Au pattern-uri de credinte, eticheta si reguli care corespund starii
eului de Parinte. Au tehnologii si strategii de rezolvare a problemelor care sunt
similare Adultului. Si au pattern-uri de comportament si sentimente similare starii
eului de Copil. Analistul organizational poate examina cantitatea de energie pe
care o organizatie o dedica fiecareia dintre aceste trei elemente, in acelasi fel in
care terapeutul examineaza distributia energiei la nivelul starilor eului unui
individ.
La un nivel si mai evident, comunicarea si interactiunile intre indivizi, intr-o
organizatie, pot fi imbunatatite prin cunoasterea modelului starilor eului. De
exemplu, managerii pot realiza ca adopta pozitia Parintelui negativ, in timp ce
angajatii raspund din Copilul Adaptat negativ, fiind rebeli sau prea supusi. Pentru
a creste eficacitatea, atat managerii, cat si angajatii pot actiona pentru a folosi
mai mult Adultul. Ar putea face un contract clar de utilizare justa a Parintelui
pozitiv, pentru manageri, si a Copilului adaptat pozitiv, pentru angajati. Copilul
Liber si deci satisfactia de a lucra, poate fi incurajat prin mijloace cum ar fi un loc
de munca mai luminos si mai confortabil. Unele firme japoneze ofera angajatilor
13
4. Altele
EATA ofera actual a patra specializare, consilierea.
Printre numeroasele aplicatii, notam utilizarea sa de catre lucratorii sociali,
politie, autoritatile responsabile de detinuti si eliberari conditionate si de catre
preoti.
14
15
In acest articol, care a fost tiparit anul urmator, Berne reia conceptul de
stari ale eului de Parinte, Adult si Copil si introduce notiunile de joc si script. Deci,
cadrul de baza al teoriei AT era deja complet.
Ce fel de om a fost Berne? Persoane diferite care l-au cunoscut au amintiri
diferite legate de personalitatea sa complexa. Unii spun ca era jovial, protector,
vesel, cald. Altii isi amintesc ca avea limba ascutita, era competitiv si distant.
Ceea ce e sigur e ca era un ganditor clar si cerea si celorlalti sa gandeasca clar.
Aceasta calitate apare din structura coerenta a teoriei AT.
Toata cariera sa, Berne a fost interesat constant de functia intuitiei.
Aceasta s-a reflectat in dinamismul formularilor conceptelor AT, cat si in forta cu
care a insistat asupra conceptului de Gandire Martiana: intelegerea mesajelor
ascunse, la fel ca si a celor explicite.
Berne a fost un individualist, chiar un rebel. Noi doar putem ghici daca
respingerea sa de catre miscarea psihanalitica a fost imboldul real pentru
dezvoltarea AT. Dar, oricum, el a reusit sa creeze o metoda originala in cadrul
psihoterapiei, care a spart regulile stabilite, asa cum le vedea Berne in acel
timp. Ideea sa era aceea de a vindeca oamenii repede si nu de a-i ajuta sa faca
un progres, in timpul unor ani de terapie. A spus ca AT trebuie sa aiba un limbaj
profan, simplu, in locul celui sufocant, cu cuvinte din greaca si latina, astfel incat
clientul si terapeutul sa poata coopera mai usor, in procesul vindecarii.
Paradoxal, unele dintre cele mai indragite idei de catre Berne au izvorat
direct din formarea sa medicala. Poate ca asta reflecta nu doar formarea sa
medicala, ci si amintirea copilariei fericite, petrecute alaturi de tatal sau. Cand
Berne a scris Transactional Analysis in Psychotherapy, a facut o dedicatie in
latina: In memoria tatalui meu, David, Doctor in Medicina, Profesor de Chirurgie
si doctor al saracilor.
Pentru Berne, un terapeut eficient trebuie sa fie un doctor adevarat.
Berne nu se referea la faptul ca doar medicii pot fi terapeuti. Din contra, voia sa
spuna ca orice terapeut trebuie sa accepte responsabilitatile asteptate de la un
doctor. Doctorul adevarat, spunea Berne, este intotdeauna orientat catre
vindecarea clientilor sai. Trebuie sa-si planifice tratamentul in asa fel incat sa stie
in fiecare faza ce face si de ce face acest lucru. Aceste calitati sunt cerute si azi
pentru acreditarea practicienilor AT.
2. Dezvoltarea ideilor
Anul 1964 a fost un an hotarator pentru istoria AT - publicarea cartii Games
People Play. Berne a avut intentia sa scrie o carte pentru un numar restrans de
profesionisti. In schimb, aceasta a devenit un best-seller. Pe masura ce vanzarile
explodau in toata lumea, limbajul si teoriile AT prindeau imaginatia unui public
numeros.
16
Berne, E., Intuition and egostates. (McCormick, P., ed.). San Francisco: TA
Press, 1977.
Un volum de articole publicate de Berne in revistele profesionale, intre
1949 si 1962, referitoare la diferite subiecte legate de intuitie. Acestea includ
primele sale opinii privind teoria de baza a AT.
Berne, E., A laymans guide to psychiatry and psychoanalysis. New York:
Simon and Schuster, 1957; a treia editie publicata in 1968. Alte editii: New York
Grove Press, 1957; si Harmondsworth: Penguin, 1971.
O revizuire a cartii The mind in action, publicata initial in 1947. Editia din
1967 a cartii A laymans guide introduce un capitol de analiza tranzactionala,
scris de John Dusay.
Berne, E., Transactional analysis in psychotherapy. New York: Grove Press,
1961, 1966.
Prima carte care se ocupa integral de AT. Contine formularile originale si
definitive ale lui Berne despre starile eului, impreuna cu expunerea dezvoltata a
altor elemente ale teoriei de baza, introduse in articolele anterioare.
Berne, E., The structure and dynamics of organisations and groups.
Philadelphia: J. B. Lippincott Co., 1963. Alte editii: New York: Grove Press, 1966: si
New York: Ballantine, 1973.
Continutul cartii este descris in titlu. Include unele concepte AT, cum ar fi
analiza tranzactiilor si a jocurilor.
Berne, E,. Games people play. New York: Grove Press, 1964. Alte editii:
Harmondsworth: Penguin, 1968.
Best-sellerul, celebru in toata lumea, prezinta ideile despre analiza
jocurilor, dezvoltate de Berne de la inceputul anilor 60. (revizuite partial,
ulterior). Deasemenea, cuprinde o lista de jocuri, ale caror nume au fost date
atunci.
Berne, E,. Principles of groups treatment. New York: Oxford University
Press, 1966. Alte editii: New York: Grove Press, 1966.
Un text despre teoria si practica terapiei de grup, in domeniul clinic,
inclusiv aplicatiile AT in acest domeniu.
Berne, E,. Sex in human loving. New York: Simon si Schuster, 1970. Alte
editii: Harmondsworth: Penguin, 1973.
O explorare a sexului in relatiile personale, analizat in context AT.
Berne, E., What do you say after you say hello? New York: Grove Press,
1972. Alte editii: London: Corgi, 1975.
O expunere largita a teoriei scriptului, asa cum a fost dezvoltata de catre
Berne si asociatii sai, pana in anii 70, cu aplicatii in terapie.
18
b. Dezvoltarea AT
4. Seminariile de Psihiatrie de la San Francisco
Inca de la inceputul anilor 50, Berne si asociatii sai tineau seminarii clinice
regulate. In 1958, au format Seminariile de psihiatrie Sociala de la San Francisco
(SFSPS)5, intalnirile avand loc in fiecare marti, la Berne acasa. Cu toate ca au avut
loc numeroase schimbari de nume si locuri de intalnire, aceste intalniri se tin si
azi.
In primii ani, seminariile de la San Francisco au oferit un teren propice
pentru aparitia noilor idei ale AT. Cartea lui Berne, Transactional Analysis in
Psychotherapy, prima dedicata in intregime AT, a aparut in 1961. A fost urmata,
in 1963, de The Structure and Dynamics of Organisations and Groups.
Transactional Analysis Bulletin - TAB a inceput sa fie publicat in ianuarie 1962,
Berne fiind editorul. Printre membrii SFSPS se aflau multi dintre cei care astazi
sunt figuri binecunoscute ale scolii clasice de AT, cum ar fi: Claude Steiner, Jack
Dusay, Stephen Karpman si Franklin Ernst.
De asemenea, printre participantii primelor seminarii, se aflau Jacqui Lee
Schiff. In plus, Bob Goulding a inceput supervizarea clinica cu Berne, la inceputul
anilor 60. Asa au fost sadite semintele dezvoltarii celorlalte doua scoli
principale actuale in AT.
In 1964 numele Seminariilor de la San Francisco a fost schimbat in
Seminariile de Analiza Tranzactionala de la San Francisco.
19
IV Analiza structurala
a. Definitia starilor eului
Eric Berne definea starea eului ca un ansamblu constant de ganduri si
trairi, direct asociat unui ansamblu corespunzator de comportamente.
Cat timp ma comport, gandesc si simt ca atunci cand eram copil, se spune
ca sunt in starea eului de Copil.
Cat timp ma comport, gandesc si simt intr-o maniera copiata de la parintii
mei sau de la alte figuri parentale, se spune ca sunt in starea eului de Parinte.
Si cat timp ma comport, gandesc si simt intr-o maniera care este o reactie
imediata aici si acum, la evenimentele care se produc in jurul meu, utilizandu-mi
capacitatile mele adulte, se spune ca sunt in starea eului de Adult.
In practica AT cotidiana, spunem pur si simplu: eu sunt in Copil, in
Parinte, in Adult.
Punand cele trei stari ale eului impreuna, obtinem reprezentarea
personalitatii prin modelul starilor eului, model care reprezinta inima teoriei AT.
S-a convenit sa fie reprezentate sub forma a trei cercuri suprapuse (Figura 1.1).
20
Deoarece facem frecvent referiri la aceste trei stari ale eului prin initialele lor,
aceasta diagrama se mai numeste si diagrama PAC.
Versiunea de baza a diagramei, in care cercurile starilor eului nu sunt
subdivizate, poarta numele de diagrama structurala de ordinul I.
Diagrama structurala de ordinul II prezinta subdivizarile starilor eului (fig. 1.2).
Procesul de analiza a personalitatii in termeni de stari ale eului poarta numele de
analiza structurala.
21
comportamental
social
istoric
fenomenologic.
Berne a insistat asupra faptului ca este mai bine sa utilizezi cel putin doua
dintre aceste modalitati, in acelasi timp. Pentru a stabili un diagnostic complet,
toate cele patru trebuie folosite, in ordinea de mai sus. Diagnosticul
comportamental este cel mai important dintre cele patru si celelalte trei il
confirma.6
Vezi Berne AT si psihoterapie, cap 7, Structure and Dynamics of organizations and Groups, cap 9;
Woollams si Brown, TA, cap 2)
22
Diagnosticul comportamental
In diagnosticul comportamental, apreciati in care stare a eului se afla o
persoana, observandu-i comportamentul. Facand asta, puteti vedea sau auzi:
- cuvinte
- intonatii
- gesturi
- posturi
- expresii faciale.
Diagnosticul social
Ideea sustinuta prin diagnosticul social este ca altii sunt frecvent in relatie
cu mine, plecand de la o stare a eului complementara cu cea pe care eu o
utilizez. In consecinta, notind starea eului din care ei reactioneaza, pot verifica
starea eului pe care am utilizat-o.
Diagnosticul istoric
Pentru diagnosticul istoric, punem intrerbari pentru a sti cum era persoana
in copilarie. Vom pune intrebari despre parintii sai sau despre figurile parentale,
ceea ce ne va permite sa verificam de doua ori impresiile noastre despre starile
functionale ale eului sau, cat si despre structura lor. Diagnosticul istoric cuprinde
simultan procesele si continutul.
Diagnosticul fenomenologic
Uneori pot retrai trecutul in loc de a mi-l reaminti pur si simplu. Berne a
scris ca: validitatea fenomenologica nu se produce . decat daca individul
ajunge sa retraiasca ansamblul starilor eului, cu toata intensitatea posibila.
a.
23
b.
Contaminarea si excluderea
24
25
Cand sunt intr-o contaminare din Copil, imi impovarez gandirea cu credinte
din copilarie. Acestea sunt fantasme create de sentimente, pe care le iau ca fapte
reale.
Berne a utilizat uneori termenul de iluzie pentru a descrie acest gen de
credinte tipice, care apar din contaminarile din Copil. Unele sunt banale, de tipul:
Nu sunt bun la ortografie/matematica/limbi
Oamenii pur si simplu nu ma plac
E ceva in neregula cu mine
M-am nascut gras(a)
Nu pot inceta sa fumez
Daca continutul unei contaminari din Copil provine foarte devreme din
copilarie, aceasta iluzie pare mai stranie, mai ales daca persoana a suferit
numeroase traume in copilarie.
Omor oamenii prin simpla mea prezenta
Daca mor, atunci mama ma va iubi
Oamenii incearca sa ma omoare cu raze cosmice.
Dubla contaminare
Dubla contaminare se produce cand persoana repeta un slogan din Parinte,
sustinuta de o credinta din Copil, confundindu-le pe cele doua cu realitatea. De
exemplu:
(P) Nu poti avea incredere in oameni, cuplata cu:
(C) Nu pot avea incredere in nimeni sau:
(P) Copiii trebuie sa treaca neobservati, cuplata cu:
(C) Pentru a trece prin viata, trebuie sa stau linistit
Unii autori AT moderni, considera ca toate contaminarile sunt duble. Pentru
acestia, continutul contaminarii duble este reprezentat de catre toate credintele
deformate pe care o persoana le are despre sine, despre altii si despre lume. In
limbaj AT, acestea sunt credintele scriptului.
Excluderea
Uneori, dupa Berne, o persoana blocheaza una sau mai multe stari ale
eului. Acest lucru se numeste excludere.
Figurile 3.2 a, b si c prezinta cele trei posibilitati de excludere a starilor
eului. In aceste scheme, reprezentam excluderile cu o cruce situata pe starea
eului exclusa si tragand o linie intre aceasta si cea vecina.
26
27
a. Tranzactii
1. Definitia unei tranzactii
O tranzactie are loc cand propun o anumita forma de comunicare si tu imi
raspunzi. In limbaj stiintific, mesajul de deschidere se numeste stimul. Reactia se
numeste raspuns.
Aceasta ne da definitia formala a unei tranzactii ca fiind un stimul
tranzactional plus un raspuns tranzactional. Berne spunea ca o tranzactie este
unitatea de baza a discursului social.
2. Tipuri de tranzactii
Tranzactii complementare
Eu te intreb: Cat e ceasul ?. Tu raspunzi: Ora 1. Am schimbat o
informatie aici si acum. Cuvintele pe care le-am utilizat sunt adulte, intonatia si
indicatiile corporale confirma starea eului de Adult.
Figura 4.1 arata acesta tranzactie Adult-Adult, sageata indicand directia
fiecarui mesaj. In limbaj AT, aceste sageti se numesc vectori, S semnificand
stimulul si R raspunsul.
29
30
Intr-o tranzactie ascunsa sunt emise doua mesaje in acelasi timp. Unul este
un mesaj deschis, la nivel social. Al doilea este un mesaj ascuns, la nivel
psihologic.
In cea mai mare parte a timpului, continutul nivelului social este A-A.
Mesajele psihologice sunt de obicei P-C sau C-P.
Sotul: Ce ai facut cu camasa mea?
Sotia: Am pus-o in sertarul tau.
Daca privim doar la cuvintele scrise am putea spune ca aceasta este o
tranzactie complementara A-A, ceea ce si este la nivel social. Dar sa privim scena
cu sonor si imagine.
Sotul (sec, cu vocea coborand la sfirsitul propozitiei, muschii fetei
tensionati, sprancenele apropiate): Ce ai facut cu camasa mea?
Sotia (voce tremuratoare, intonatie care urca, umerii stransi, capul aplecat
inainte, privind in sus, sprincenele ridicate): Am pus-o in sertarul tau.
Nivelul psihologic este un schimb paralel P-C, C-P. Daca am pune cuvintele
mesajului emis la acest nivel, ar fi cam asa:
Sotul: Te bagi mereu in treburile mele!
Sotia: Ma acuzi mereu pe nedrept!
Acest lucru apare in schema tranzactionala din fig. 4.3.a Desenam sagetile
stimulului si raspunsului de la nivel social prin sageti notate Ss si Rs. Sagetile
punctate reprezinta stimulul si raspunsul nivelului psihologic, notate Sp si Rp.
31
Toate tranzactiile ascuse de acest fel, in care mesajul social A-A acopera un
schimb la nivel psihologic P-C (mai rar C-C sau P-P) se numesc tranzactii duble.
Fig 4.3.b prezinta o tranzactie ascunsa dubla: nivel social A-A, nivel psihologic CC:
Ss: Vrei sa vezi colectia mea de CD-uri?
Rs: Da!
Sp: Hai sa facem sex!
Rp: Bine!
Tranzactii unghiulare
Eric Berne a descris un alt fel de tranzactie ascunsa, pe care a numit-o
unghiulara: eu ma adresez cu un stimul social A-A, dar trimit si un mesaj secret
din Adult, vizand Copilul tau. Exemplul tipic este cel al vanzatorului care spera sasi agate clientul prin sentimente.
Vanzatorul: Bineinteles, domnule, acest aparat foto este cel mai bun pe
care il avem. Dar cred ca este prea scump pentru dumneavoastra!
Clientul (cu un aer provocator): Il iau!
Schema tranzactionala din fig. 4.4 prezinta unghiul intre sagetile Ss si Sp,
care da numele tranzactiei.
32
Tranzactii de redefinire
Exista doua tranzactii distincte care dau evidenta verbala clara a redefinirii.
Acestea sunt tranzactiile tangentiale si tranzactiile blocante.
Tranzactia tangentiala este una in care stimulul si raspunsul se refera la
subiecte diferite sau se adreseaza aceluiasi subiect, dar din perspective diferite.
Terapeutul: Cum te simti ?
Clienta: Cand am vorbit despre asta data trecuta, m-am simtit furioasa.
Delegatul sindical: Ce vreti de la noi ca sa cadem de acord ?
Managerul: Nu suntem satisfacuti cu conditiile pe care le-ati propus pana acum.
Intr-o tranzactie blocanta, scopul este de a evita abordarea unui subiect
prin dezaprobarea definitiei acestuia.
Terapeutul: Cum te simti?
Clienta: Te referi emotional sau fizic?
Delegatul sindical: Ce vreti de la noi ca sa cadem de acord?
Managerull: Va referiti la ce vrem sau la ce credem ca putem obtine?.
b. Mangaieri
1. Definitia unei mangaieri
Mergeti pe strada si observati un vecin care se apropie. Cand va intalniti
spuneti: Ce timp frumos, vecinul zimbeste si spune: Da, asa este.
Ati schimbat mangaieri. O mangaiere este definita ca o unitate de
recunoastere.
33
orfelinate8. Acestia erau hraniti bine, tinuti curati si la caldura. Si cu toate acestea
ajungeau sa aiba mai multe probleme fizice si afective decat copii crescuti de
propriile lor mame sau de o alta persoana. Spitz a tras concluzia ca acesti copii
din orfelinate sufereau din lipsa stimulilor. Nu aveau prea mult de contemplat
toata ziua, in afara de peretii albi ai camerelor lor. Dar, mai presus de toate,
aveau foarte putine contacte fizice cu cei care se ocupau de ei. Le lipseau
atingerile, mangaierile si recunoasterea, asa cum au nevoie copiii.
Berne a ales cuvintul stroke (mangaiere) pentru a descrie nevoia
micutului de a fi atins. Dupa el, ca adulti, avem inca nevoie teribila de contact
fizic, insa invatam deasemenea sa substituim atingerea fizica prin alte forme de
recunoastere. Un zambet, un compliment, sau chiar o ridicare de sprancene sau
injurii, toate acestea ne arata ca existenta noastra este recunoscuta.
Berne a utilizat termenul de foame de recunoastere pentru a descrie nevoia
noastra de a fi recunoscuti de ceilalti.
3. Tipuri de mangaieri
Dupa tipul lor mangaierile se pot clasifica in:
- verbale sau nonverbale
- pozitive sau negative
- conditionate sau neconditionate
c. Desconsiderari
1. Definitia desconsiderarilor (comportament sau proces
intern)
Desconsiderarea se defineste ca ignorare inconstienta a unei informatii
utile pentru rezolvarea unei probleme (Shea Schiff).
Identificarea desconsiderarilor
Putem deduce desconsiderarea, care nu este observabila prin ea insasi, din
faptul ca persoana manifesta unul sau altul din comportamentele pasive. Exista
numeroase alte modalitati pentru a identifica desconsiderarea.
Un comportament manifestat sub influenta unui driver releva intotdeauna o
desconsiderare. Atunci cand manifest un driver, imi repet interior mesajul din
script: sunt OK dacafac eforturi, produc placere, etc., cand de fapt sunt OK,
chiar daca ma supun sau nu acestor mesaje constrangatoare.
Schiff precizeaza ca anumite disfunctii ale gandirii indica desconsiderarea.
Una dintre acestea este supradetalierea. In timp ce i se pune o intrebare simpla,
persoana care se afla in supradetaliere, raspunde
printr-o tirada de detalii
8
34
grandiosity
35
Agitatia
Incapacitare sau violenta.
2. Nivele de desconsiderare
Desconsiderarea are ca rezultat probleme nerezolvate. Deci, daca ajungem
sa elaboram un sistem pentru identificarea naturii si intensitatii lor, atunci vom
avea un instrument puternic pentru rezolvarea problemelor. Acest intrument
poarta numele de matricea desconsiderarilor si a fost pus la punct de catre Ken
Mellor si Eric Sigmund10.
Matricea desconsiderarilor a aparut din ideea ca putem clasifica
desconsiderarile dupa 3 criterii diferite:
- zona
- tipul
- nivelul.
Zonele de desconsiderare
Exista 3 zone in care oamenii pot desconsidera: ei insisi, altii si situatia.
Tipuri de desconsiderare
Cele trei tipuri de desconsiderare se refera la stimuli, probleme si optiuni.
Nivele (moduri) de desconsiderare
Cei doi termeni, nivel si mod, sunt intersanjabili, dar nivel da o idee mai
clara despre ceea ce intelegem aici. Cele patru nivele ale desconsiderarii sunt:
existenta, semnificatia, posibilitatile de schimbare si abilitatile personale.
10
36
3. Motive de desconsiderare
Pe masura ce viata mea se deruleaza, am in permanenta probleme cu care
ma confrunt. Cum sa traversez strada fara sa fiu lovit ? Cum sa duc la bun sfarsit
lucrul care mi-a fost incredintat ? Cum sa reactionez fata de o manifestare
calduroasa sau agresiva din partea celorlalti ?
De fiecare data cand sunt confruntat cu o problema, am doua optiuni. Pot
folosi toata capacitatea de adult pentru a gandi, simti si actiona pentru a rezolva
problema sau pot trece in script.
Alegand a doua optiune, incep sa percep lumea astfel incat sa se
potriveasca cu deciziile pe care le-am luat in copilarie. Fara indoiala, voi sterge
din constiinta unele aspecte ale situatiei reale. In acelasi timp, voi supraevalua
alte aspecte ale problemei in cauza, sub aspect gigantesc. In loc de a actiona
pentru a rezolva problema, voi conta pe situatia magica propusa prin scriptul
meu. Sper, din starea de Copil, ca functionand aceasta magie, voi putea
manipula lumea pentru a primi solutia. In loc de a fi activ, devin pasiv.
Desconsiderarea poate releva prezenta unei contaminari. Adica, atata timp
cat desconsider, percep realitatea astfel incat sa cadreze cu credintele scriptului
pe care le am in starea de Parinte sau de Copil, credinte pe care le consider ca
fiind Adulte.
Excluderea poate fi o alta forma de desconsiderare. In acest caz ignor
anumite aspecte ale realitatii, deoarece neglijez una sau mai multe stari ale
eului. Daca exclud Copilul, nu tin seama de nevoile, sentimentele sau intentiile
care vin din copilarie si care de fapt m-ar putea ajuta la rezolvarea problemei
actuale. Daca exclud Parintele, renunt la regulile si definitiile despre lume pe
37
care le-am invatat de la figurile parentale, care si ele mi-ar fi de folos pentru a
rezolva problema actuala. Excluderea Adultului semnifica ca desconsider propria
capacitate de a evalua, de a simti si de a actiona in reactie directa la aspectele
situatiei prezente. Cum este de asteptat, excluderea Adultului este cea mai
daunatoare, in sensul intensitatii desconsiderarii.
Scriptul constituie o parte din cadrul de referinta. Acesta este constituit, in
ansamblul sau, dintr-un numar mare de definitii, dintre care unele antreneaza
desconsiderari si altele nu. Scriptul este compus din toate definitiile cadrului de
referinta care antreneaza desconsiderari.
Cand intru in script, exclud aspectele situatiei actuale care ar fi utile pentru
rezolvarea unei probleme. Desconsider. Facand asta, imi repet definitiile
perimate despre mine, despre altii si despre lume, care implica aceste
desconsiderari.
Fiecare simbioza este o tentativa pentru a satisface nevoile care nu au fost
satisfacute in copilarie.
Asa cum se intampla intotdeauna cu comportamentele din script, persoana
aflata in simbioza foloseste strategii depasite, in tentativa de a-si satisface
nevoile. Aceste strategii reprezinta tot ceea ce a gasit mai bun aceasta persoana
in copilarie, dar acum acestea nu mai sunt adaptate vieti de adult. In simbioza,
persoana isi desconsidera optiunile adulte si face acest lucru in mod inconstient.
De fiecare data cand intram in simbioza, retraim involuntar vechile situatii
din copilarie in care nu ne-au fost satisfacute nevoile. Reinstauram relatia din
trecut cu unul dintre parintii nostri sau cu o alta figura parentala si reproducem
aceasta situatie in incercarea de a-l manipula pe celalalt pentru a ne satisface
nevoia ramasa neindeplinita.
38
jocuri
intimitate.
VI Analiza jocurilor
a.
Definitia jocurilor
c. Avantajele jocurilor
Cele sase avantaje ale lui Berne
In Games People Play, Eric Berne a enumerat sase avantaje ale jocurilor.
Astazi, nu se face des referire la ele in practica AT. Fiecare poate fi inteles mai
simplu in termenii altor idei AT. Sa le revedem, pe scurt. Pentru ilustrare, vom
spune ca eu sunt un jucator de Loveste-ma.
(1) Avantajul intern psihologic. Jucand jocuri, mentin stabilitatea setului meu
de credinte din script. De fiecare data cand joc Loveste-ma, reintaresc
credinta ca am nevoie sa fiu respins pentru a primi atentie.
39
(2) Avantajul extern psihologic. Evit situatii care ar fi provocari pentru cadrul
meu de referinta. Asfel, evit anxietatea pe care as simti-o in fata
provocarii. Jucand Loveste-ma, evit sa ma confrunt cu intrebarea: Ce sar intampla daca as cere direct celorlalti mangaieri pozitive?
(3) Avantajul intern social. Berne spune ca jocurile ofera un cadru pentru
relatii pseudo-intime, acasa sau in intimitate. O parte din jocul Lovestema poate fi o lunga serie de schimburi de la inima la inima, cu
partenerul de joc. Ne simtim astfel si cand suntem deschisi unul cu celalalt.
In realitate, aceasta nu este intimitate. Sub mesajul de la nivel social exista
mesaje ascunse, care confirma ca jucam
(4) Avantajul extern social. Jocurile ne ofera subiecte de discutie in cercul
nostru social mai larg. Cand sunt in bar cu o gasca de alti barbati, jucatori
de Loveste-ma, putem petrece timpul sau sa parazitam pe tema Nu-i
asa ca femeile sunt groaznice?
(5) Avantajul biologic. Acesta se refera la posibilitatea de a obtine mangaieri
jucand. Din Loveste-ma se obtin mai mult mangaieri negative. Copil fiind,
am decis, ca deoarece mangaierile pareau a fi greu de obtinut, era mai
bine sa gasesc o cale de a obtine lovituri, pentru a supravietui.
Deasemenea, de cate ori reiau jocul, imi satisfac nevoia de structura si de
mangaieri.
(6) Avantajul existential. Acesta este rolul jocurilor in confirmarea pozitiei de
viata. Loveste-ma este jucat din pozitia Eu nu sunt OK, tu esti OK. De
cate ori iau cate o lovitura jucandu-ma, imi reintaresc aceasta pozitie.
d. Exemple de jocuri
Exemplul 1: Jack o intalneste pe Jean. Se indragostesc si decid sa locuiasca
impreuna. La inceput totul merge bine. Dar pe masura ce lunile trec, Jack incepe
sa-i faca viata grea partenerei sale. Ii ignora dorintele si sentimentele. Striga la
ea si uneori o impinge. Se imbata si vine tarziu acasa. Cheltuie banii lui Jean si
uita sa ii dea inapoi.
Jean sta cu el in ciuda tratamentului rau. Pe masura ce el devine mai
agresiv, Jean ii gaseste mai multe scuze.
Asa merg lucrurile de aproape trei ani. Apoi, fara a-l preveni, Jean il
paraseste pe Jack pentru un alt barbat. Cand Jack s-a intors acasa, a gasit pe
masa din bucatarie un bilet in care ea spunea ca pleaca definitiv.
Jack e stupefiat. Isi spune: Cum Dumnezeu mi se intampla asta? O cauta
pe Jean si o roaga, fara succes, sa se intoarca inapoi. Cu cat el o roaga mai
insistent, cu atat ea il respinge mai dur, iar el se simte mai rau. Jack petrece mult
timp simtindu-se deprimat, abandonat si lipsit de valoare. Incearca sa inteleaga
ce nu e in regula cu el: Ce are barbatul ala si nu am eu?.
Lucru ciudat este ca Jack a mai trecut si inainte prin astfel de situatii. A
avut doua relatii si doua respingeri care au urmat acelasi pattern. De fiecare data
si-a spus: Nu se va mai intampla niciodata. Dar s-a intamplat din nou si de
fiecare data Jack a fost surprins si s-a simtit respins.
40
11
12
Kick Me
Now Ive Got You, Son of a Bitch sau pe scurt NIGYSOB
41
42
In Da, dar19, jucatorul incepe prin a cere sfaturi si refuza toate sugestiile
oferite. Comutarea se produce cand cel care da sfaturi, le epuizeaza si jucatorul
de Da, dar, profita de moment, respingandu-le. Va amintiti cum a facut acest
lucru clientul lui Molly din exemplul nostru. Este un joc uzual in serviciile de
asistenta sociala si alte servicii de ajutor.
Rapo20 este versiunea sexuala a jocului Te-am prins, ticalosule. Jucatorul
emite semnalele unui avans sexual. Cand partenerul ii da curs, jucatorul de Rapo
il respinge indignat. Jucatorul de Rapo poarta un tricou care are scris in fata:
Sunt disponibil!, iar in spate: Dar nu pentru tine, ha, ha !. Rapo de gradul unu
este o sursa obisnuita de mangaieri la petreceri, si implica un refuz sexual minor
la final. In Rapo de gradul trei, jucatorul poate astepta pana cand a avut loc
contactul sexual si apoi sa comute, strigand Viol !.
Exista cateva jocuri construite pe schema Te-am prins, ticalosule, in care
pozitia initiala de Victima este mentinuta ca parazitare, iar comutarea nu se
produce pana cand aceasta situatie nu este amenintata. Jucatorii de Prostul21 sau
Saracul de mine22, incep parazitarea din pozitia de Nu pot gandi si respectiv
Nu ma pot ajuta singur. Pot fi satisfacuti sa ramina in pozitia de Victima, atata
timp cat mangaierile continua sa vina. Daca cineva ii confrunta pe acesti jucatori,
cerandu-le sa se gandeasca sau sa faca lucruri pentru ei, acestia pot sa faca
comutarea, devenind furiosi sau acuzatori: Eh ! Trebuia sa ma gandesc ca nu-mi
vei fi de nici un ajutor !.
Piciorul de Lemn23 este o varianta a jocului Saracul de mine, cu un tricou pe
care scrie La ce te astepti de la cineva careare o mama ca mine/este un
alcoolic ca mine/a crescut la periferie/(sau orice alta scuza).
Jucatorul de Fa ceva pentru mine24, cauta pe ascuns sa-i manipuleze pe altii
pentru a gandi si actiona in locul lui. De exemplu, un student care este intrebat
ceva in clasa, poate lua aerul de prost, mestecandu-si stiloul si asteptind ca
profesorul sa ofere raspunsul. Atata vreme cat obtine ajutorul asteptat, jucatorul
poate ramine in pozitia de Victima neajutorata. Dar, mai tarziu, poate comuta
colectand o recolta mai mare de mangaieri, acuzindu-l pe sfatuitor ca i-a dat
sfaturi proaste. De exemplu, acelasi student se poate duce la director dupa
examen si se poate plange ca profesorul nu a fost clar in prezentare. Aceasta
pozitie adoptata la sfarsitul acestui joc, a primit uneori un alt nume, Uite ce am
facut din cauza ta25.
Comutarea din Salvator in Victima
Prototipul acestui joc este Incerc doar sa te ajut26. Acest titlu poate fi folosit
pentru orice joc in care cineva incepe prin a oferi ajutor din pozitia de Salvator,
19
20
21
22
23
24
25
26
Yes, but
Rape - viol
Stupid
Poor Me
Wooden Leg
Do Me Something
See What You Made Me Do
Im Only Tring To Help You
43
apoi schimba si trece in Victima cand persoana pe care o ajuta, fie respinge
ajutorul, isi vede de ale sale si intra oricum intr-o incurcatura, fie semnaleaza ca
ajutorul oferit nu a fost suficient. Asa zisul sfatuitor colecteaza atunci beneficiul
negativ, care consta in timbre de inadecvare.
Jocul pe care il juca Molly, in exemplul nostru, De ce nu? este o variatie
pe aceasta tema, care implica acordarea de sfaturi, care sunt respinse de
partenerul de joc.
Comutarea din Salvator in Persecutor
Uite cat de mult imi dau osteneala27 incepe ca si Incerc doar sa te ajut, cu
sfatuitorul in rol de Salvator. Dar in momentul comutarii, Salvatorul devine un
Persecutor care acuza si nu o Victima nefericita. Imaginati-va, de exemplu, o
femeie care a facut-o pe mama sufocanta, in relatia cu fiul ei, inca de cand era
mic. Acum el este un adolescent rebel care o anunta ca vrea sa plece de acasa.
Comutand jocul, mama striga: Dupa tot ce am facut pentru tine ! Sper sa capeti
ceea ce meriti ! Ma spal pe maini de tine! Auzi ?.
e. Gradele jocurilor
Jocurile pot fi jucate cu diferite grade de intensitate.
Un joc de gradul unu, are un final pe care jucatorul vrea sa il impartaseasca
celor din cercul sau social. In jocurile prezentate la inceputul capitolului, toti
jucau jocuri de gradul unu. Molly isi descria sentimentul de indoiala asupra
propriei capacitati de a oferi ajutor, in timp ce se afla cu colegii, in pauza, la o
cafea, iar clientul sau, in timp ce bea cu prietenii sai un pahar, bombanea despre
cat de nefolositoare a fost ea. Prietenii si colegii vor privi acest comportament ca
pe ceva acceptabil. De fapt, jocurile de gradul unu, ofera de obicei o mare parte
a structurarii timpului, la petreceri si intalniri.
Jocurile jucate la nivelul doi de intensitate aduc finaluri mai grele, pe care
persoanele prefera mai degraba sa nu le faca publice. De exemplu, presupuneti
ca acel client al lui Molly nu doar a bombanit, dar s-a dus si a facut o plangere
pentru incompetenta ei. Atunci Molly ar fi intrat intr-o depresie profunda, poate
chiar ar fi demisionat. In acest caz, este mai putin probabil ca ea sa discute cu
prietenii despre acest lucru.
Jocul de gradul trei, in acceptiunea lui Berne .este unul care se joaca
serios si care sfirseste la spital, in sala de de judecata sau la morga. Daca Jack si
Jean ar fi jucat la acest nivel de gravitate, Jack ar fi putut sa o maltrateze pe Jean.
Jean ar fi putut aduna furia, pana intr-o zi cand ar fi luat un cutit din bucatarie si lar fi injunghiat.
f.
27
44
2. Formula J
Berne a descoperit ca fiecare joc trece printr-o secventa de sase etape29.
Le-a numit astfel :
29
28
45
3. Triunghiul Dramatic
Stephen Karpman a conceput o diagrama simpla, dar elocventa, pentru
analiza jocurilor, numita Triunghi Dramatic (Fig. 7)30
Karpman, S - Fairy tales and script drama analysis TAB, 7, 26, 1968, 39-43
46
47
48
Eu
Eu
Eu
Eu
Aceste patru enunturi sunt cunoscute sub numele de pozitii de viata. Unii
autori le numesc pozitii de baza, pozitii existentiale sau doar pozitii. Ele
reprezinta pozitiile fundamentale pe care le adopta o persoana in raport cu
valoarea intrinseca pe care o acorda lui si celorlalti, ceea ce reprezinta mai mult
decat o simpla opinie despre comportamentul sau si al altora.
49
50
b. Script
1. Definitia scriptului
51
31
52
53
o idee despre ce semnifica acest lucru pentru voi, fiti atenti la visele voastre.
Acestea ne apropie cel mai mult in viata adulta de amintirile lumii care ni se
parea ostila cand eram mici.
3.
Procesul
dezvoltarii
scriptului
contrainjonctiuni, decizii precoce, atribuiri)
(injonctiuni,
54
pot semnifica pentru copil ca parintii il resping sau poate vor sa moara. Cand i se
adreseaza, el interpreteaza ce-i spun in lumina semnelor nonverbale asociate.
Amintiti-va a treia regula de comunicare a lui Berne: cand tranzactiile sunt
ulterioare, nivelul psihologic este cel care contine sensul. Imaginati-va o mica
scolarita intoarsa de la scoala cu cartea sa cea noua. Incepe sa citeasca
parintilor si se poticneste la un cuvant pe care nu l-a intalnit niciodata. Tatal
spune : Ai pronuntat gresit acest cuvant. Aceste cuvinte pot fi insotite de
numeroase semne nonverbale, fiecare avand un sens pentru copil in termenii
unei eventuale decizii in cadrul scriptului.
Tatal poate vorbi cu voce dura si puternica, stramband din nas si
incruntandu-se. Poate sa-i smulga cartea si s-o pocneasca. Pentru copil, mesajul
este: Nu te vreau aici, te vreau moarta!.
Tatal poate pronunta aceste cuvinte cu o voce plata, fara a-si ridica ochii
din ziar. Din aceste semne nonverbale, fiica poate interpreta mesajul astfel: Nu
esti importanta pentru mine !.
Isi poate insoti cuvintele de un clipit si un cotcodacit. Folosind strategia
Micului Profesor, fetita cotcodaceste la randul sau. Merge, taticul zambeste si
mai mult. Ea decodeaza mesajul astfel Ca sa-mi placi, trebuie sa te comporti
stupid!.
Tatal poate pronunta cuvintele cu o voce egala, asezat langa ea si
aratandu-i cuvintele din carte. Ii da timp sa revada cuvantul. In limbajul martian
al fetitei inseamna: Este OK sa gandesti.
A fi un model
Copiii mici sunt observatori care percep bine modul in care se comporta
oamenii. Remarca cum mama si tata sunt in relatie intre ei si cu ceilalti membri
ai familiei. Utilizand strategia Micului Profesor pentru a aborda realitatea, copilul
cauta mereu raspunsuri la intrebarea : Care e cea mai buna metoda pentru a
obtine ce
vreau ?.
O fetita poate remarca ca mama, atunci cand vrea ceva de la tata, obtine
ce vrea incepand sa faca o scena si apoi izbucnind in hohote de plans. Fetita
deduce: Pentru a obtine ce vreau de la oameni, mai ales de la barbati, ce am de
facut este sa incep prin a face o scena si apoi sa izbucnesc in hohote de plans.
Un baietel si-a pierdut fratele. El remarca ca parintii merg saptaminal la
cimitir cu flori. Cea mai mare parte a timpului sunt tristi si am putea spune ca se
gandesc mai mult la cel care a murit decat la cel care traieste. Copilul
concluzioneaza: Cei care mor primesc toata atentia. El nu are capacitatea
adultului de a intelege finalitatea mortii. Atunci poate decide : Pentru a obtine
atentia pe care o doresc de la parinti, trebuie sa mor ca si fratele meu.
Ordine directe vs. atribuiri
55
56
57
Permisiuni34:
1. a fi, a exista, a ocupa spatiu
2. a trai din plin
3. a trai propriile experiente
4. a fi aproape in mod adecvat, a avea incredere, a te simti in siguranta
5. a influenta mediul (a fi important)
6. a trai propriile sentimente, intr-o gama larga de emotii
7. a fi conform propriului sine (potrivit varstei, personalitatii, sexului)
8. a simti ca apartii (familiei, prietenilor, comunitatii, culturii)
9. a te simti OK cu tine, cu ceilalti, cu lumea
10.
a-ti permite sa fii alintat si ingrijit
11.
a experimenta si a schimba (si deasemenea de a gresi, simtindu-te
in siguranta si de a folosi greseala in mod productiv)
34
Scripts: The role of Permission James Allen si Barbara Allen, 1998, TAJ, 1
59
12. a
(a
13.
14.
15.
4. Schimbarea scriptului
c. Autonomia
Idealul propus de Eric Berne era autonomia. El nu a oferit niciodata o
definitie acestui cuvant, dar a descris autonomia ca fiind manifestata prin
eliberarea sau recuperarea a trei capacitati: claritatea constiintei, spontaneitatea
si intimitatea.
1. Constiinta clara
Claritatea constiintei este capacitatea de a vedea, auzi, simti, gusta si
mirosi ca impresii senzoriale pure, in felul in care o face nou-nascutul. Persoana
clara nu interpreteaza si nu filtreaza experienta sa in lume, astfel incat sa se
potriveasca cu definitiile parentale. Este in contact cu propriile senzatii corporale
cat si cu stimulii externi.
Pe masura ce crestem, cei mai multi dintre noi suntem antrenati sistematic
sa ne diminuam claritatea. In schimb, invatam sa ne dedicam energia denumind
lucruri si criticand propriile performante, sau pe ale altora. De exemplu, sa
presupunem ca sunt la un concert. In timp ce muzicianul canta, pot fi antrenat
intr-un monolog interior: Asta a fost scrisa in 1856, nu-i asa ? Hm, ritmul este
usor cam rapid. Ma intreb cand se va termina ? Trebuie sa ma culc devreme, am
mult de lucru maine
Daca imi permit sa devin clar, intrerup aceasta voce din cap. Ma las pur si
simplu purtat de muzica si de raspunsurile mele corporale.
2. Spontaneitatea
Spontaneitatea inseamna capacitatea de a alege dintr-o gama larga de
optiuni de simtire, gandire si comportament. Asa cum persoana clara percepe
lumea, persoana spontana va raspunde lumii: direct, fara a sterge portiuni din
realitate si fara a o interpreta, in asa fel incat sa se potriveasca definitiilor
parentale.
Spontaneitatea implica faptul ca persoana poate raspunde liber, din oricare
dintre cele trei stari ale eului. Poate gandi, simti si se poate comporta ca o
persoana adulta, folosindu-si starea de Adult. Daca o doreste, poate intra in Copil
si isi poate recupera creativitatea, puterea intuitiva si intensitatea sentimentelor
60
pe care le avea in copilarie. Sau poate raspunde din Parinte, reluand gandurile,
sentimentele si comportamentele pe care le-a invatat de la parinti sau de la alte
figuri parentale. Indiferent de starea eului folosita, isi va alege liber raspunsul
pentru a face fata situatiei prezente si nu va folosi comenzile parentale depasite.
3. Capacitatea de a fi intimi
Intimitatea inseamna impartasirea deschisa a sentimentelor si dorintelor,
cu o alta persoana. Sentimentele exprimate sunt autentice, asa ca intimitatea
exclude posibilitatea parazitarii si a jucarii de jocuri. Cand o persoana este intima,
va trece in Copil Liber, asigurandu-si intai siguranta, prin contract Adult si
protectie Parentala.
GLOSAR
62
63
deciziilor
luate
de
copil
cand
se
supune
66
69
cat
tranzactiile
ramin
PROCES: (al starilor eului) modalitatile in care un individ exprima starile eului in
timp cum sunt exprimate starile eului; (al scriptului) modalitatile in care
persoana isi traieste scriptul in timp cum este trait scriptul.
PROFILUL MANGAIERILOR: o diagrama cu coloane folosita pentru analizarea
preferintelor individuale referitoare la a da, a lua, a cere, sau a refuza sa ofere
mangaieri.
PROGRAM: set de mesaje ale scriptului, transmise de Adultul parintelui si
inmagazinate in Adultul copilului.
RASPUNS: (intr-o tranzactie) comunicarea care este raspuns la stimul; (intr-un
joc) serii de tranzactii ulterioare care urmeaza dupa Momeala si Stratagema si
care reflecta mesajul lor ascuns.
REDEFINIRE: distorsionarea modului in care persoana percepe realitatea, astfel
incat sa se potriveasca cu scriptul sau.
RASUL SPANZURATULUI (GALLOWS): o comunicare in care individul
zimbeste, sau ride in timp ce face o afirmatie in legatura cu ceva dureros.
70
SALVATOR: (in Triunghiul Dramatic) persoana care ofera ajutor altora, dintr-o
pozitie de superioritate, avand credinta ca ei nu sunt destul de buni sa se ajute
singuri.
SCRIPT HAMARTIC: la fel cu scriptul de invins de gradul trei.
SCRIPT: un plan de viata inconstient, facut in copilarie, reintarit de parinti,
justificat de evenimentele ulterioare, care culmineaza cu alegerea unei
alternative.
SCRIPTUL APROAPE (ALMOST SCRIPT): procesul scriptului care reflecta
credinta: Aproape am reusit, dar nu chiar.
SCRIPTUL BANAL: acelasi cu scriptul neinvingator.
SCRIPTUL DE INVINGATOR (WINNING SCRIPT): un script in care beneficiul
este fericit sau implinit si/sau implica succes in indeplinirea scopului propus.
SCRIPTUL DE INVINS (LOOSING SCRIPT): un script in care beneficiul negativ
este dureros sau destructiv si/sau care duce la esecul indeplinirii scopului
declarat.
SCRIPTUL DESCHIS (OPEN - ENDED SCRIPT): procesul scriptului care reflecta
credinta: Dupa un anumit timp, nu voi sti ce sa mai fac.
SCRIPTUL DUPA (AFTER SCRIPT): procesul scriptului care reflecta credinta:
Daca astazi se intampla ceva bun, trebuie sa platesc maine.
SCRIPTUL MEREU (ALWAYS SCRIPT): procesul scriptului care reflecta
credinta: Trebuie sa stau mereu in aceeasi situatie nesatisfacatoare.
SCRIPTUL NICIODATA (NEVER SCRIPT): procesul scriptului care reflecta
credinta: Nu pot obtine niciodata ceea ce imi doresc cel mai mult.
SCRIPTUL PANA CAND (UNTIL SCRIPT): procesul scriptului care reflecta
convingerea: Nimic bun nu se poate intampla, pana cand nu se intampla ceva
mai putin bun.
SEMNALUL SCRIPTULUI: un indiciu corporal care indica ca individul a intrat in
script.
SENTIMENT AUTENTIC: sentimentul original necenzurat, pe care individul
invata in copilarie sa il acopere cu un sentiment parazit.
71
72
73
74