Dezvoltarea motricitatii sugarului

In perioada de la nastere la un an activitatile esentiale ale nou-nascutului constau in a

manca si a dormi.
Din cauza hipertoniei membrelor si a lipsei tonusului axial, capul nou nascutului
trebuie sustinut in perioada de dupa nastere. Chiar daca nou-nascutul nu se poate
deplasa, intregul corp este antrenat intr-o stare de agitatie permanente. Mainile se
deschid si se inchid, picioarele au o miscare de pedalare, capul, gatul, gura se misca in
diferite directii.
La doua luni copilul isi poate mentine capul drept cand este asezat, si il poate intoarce
pentru a contempla mediul inconjurator. La trei luni se joaca cu degetele, cauta sa
apuce obiectele insa este stangaci si se poate lovi cu ele.
La patru luni poate sta asezat daca este sustinut, si pipaie obiectele cu consistenta tare,
iar la cinci-sase luni incepe sa stea asezat singur, daca are un suport de care sa se
poata sprijini, trece usor de la pozitia ventrala la cea dorsala, intoarce capul daca este
strigat, prinde jucariile si le aduna langa el, are tendinta de a le duce la gura, iar daca
mama un este atenta, poate inghiti jucariile foarte mici, pipaie biberonul cand bea.
La sapte luni incepe deja sa se deplaseze tarandu-se, incercand sa se ridice in picioare
tinandu-se de obiectele din jur , isi cerceteaza din ce in ce mai mult corpul prin
atingere, si incearca sa imite adultii. La opt luni copilul poate sta asezat fara sprijin, si
incepe sa se ridice, cu ajutor, in picioare, controlandu-si mult mai bine motricitatea.
Capacitatea de a apuca si manevra obiecte se imbunatateste. La noua-zece luni, se
dezvolta motricitatea fina, copilul poate culege obiecte foarte mici, precum scame sau
firimituri, gesturile sale devin mult mai precise si orientate spre scop ( de exemplu,
trage prosopul pentru a aduce la sine jucaria de pe el).
La unsprezece luni incepe sa mearga daca este tinut de maini, si incepe activitatile de
explorare a mediului, traversand perioada marii curiozitati si cotrobaieli, datorata
libertatii mai mari de miscare

Referinte bibliografice:
Dr. Pauline Morand de Jouffrey, Psihologia copilului, Editura Teora, Bucuresti,
2007
Read the English version of this article: Infant Motor Skills Development

Motricitatea copilului la 2 ani

Incepand cu varsta de 24 de luni, copilul mic trece de la simplul mers la miscari
mai complicate, fiind manat de dorinta de autonomie si de nivelul crescut de
energie de care da dovada.
Curiozitatea specifica varstei il determina sa se aventureze in tot felul de
activitati care il ajuta sa isi dezvolte motricitatea. Pe langa impulsul natural de a
face miscare, de a apuca obiecte si de a le manipula, este important sa contribui
si tu la stimularea si dezvoltarea motricitatii, in special a celei fine, care la aceasta
varsta castiga mult in precizie.

Iata care sunt cele mai importante achizitii in motricitatea lui la 2 ani:
- reuseste sa se urce singur pe scaun;
- deschide singur usi;
- alearga usor;
- poate insirui margele mari pe o ata;
- reuseste sa loveasca mingea cu piciorul;
- este capabil sa mearga cativa pasi cu spatele;
- se prinde de mobila din jur si incearca sa se catere;
- este capabil sa tina si sa transporte o cana cu apa pe o distanta mica;
- reuseste sa arunce mingea catre o persoana;
- coloreaza suprafete mari pe foaie, dar mai depaseste inca conturul;
- intoarce foile unei carti, una cate una;
- este apt sa sara pe loc cu ambele picioare simultan.

Motricitatea copilului la 3 ani

La trei ani, copilul capata din ce in ce mai multa independenta si este dornic sa
invete sa se descurce singur in cat mai multe activitati pe care le intreprinde.
Deja nu mai are nevoie deloc de ajutor cand merge, mananca sau bea si chiar
depune eforturi mari pentru a se imbraca singur sau pentru a goli o cana dintruna intr-alta. Nu are inca dezvoltata indemanarea, astfel incat sa isi lege singur
sireturile, insa poate incepe sa exerseze in acest sens, cu ajutorul tau.
Iata si alte achizitii importante la varsta de 3 ani, atat in ceea ce priveste
motricitatea grosiera, cat si cea fina:
- este apt sa faca constructii simple din cuburi;
- alearga si este capabil sa se opreasca brusc;
- se poate spala singur pe dinti, dar are inca nevoie de supraveghere in acest
sens;
- reuseste sa faca puzzle-uri din piese mari si putine la numar;

- rastoarna un vas dintr-unul intr-altul;

- reuseste sa se imbrace si sa se dezbrace singur etc.
Un copil de 2-3 ani este suficient de dezvoltat pentru a face toate aceste lucruri
si nu numai, insa nu si daca nu este stimulat sau impins de la spate de parinti.
Trebuie incurajat sa deprinda aceste abilitati la varsta la care trebuie, pentru a-l
ajuta sa-si dezvolte si alte aptitudini, mai complexe, de care are nevoie mai
tarziu.

http://www.copilul.ro/

La 4-5 ani copilul mic a atins un grad de dezvoltare motorie care-i permite
executarea de miscari izolate, cu diferite segmente ale corpului, independent (de
exemplu, mersul pe tricicleta).

Isi propune singur miscari cu dificultate crescanda: sarituri, catarat, balans etc.
Treptat, apare si capacitatea de a sta linistit pentru a colora, a modela din
plastilina, a asculta povesti, a privi poze, a urmari televizorul.

La 3 ani, copilul urca scarile alternand picioarele; la 4 ani face acelasi lucru si la
coborare. La 3 ani, numai o parte dintre copii pot sta un timp scurt intr-un picior;
de abia la 5 ani reusesc sa sara intr-un picior si sa sara coarda.
La 6 ani :

poate
poate
poate
poate
poate
poate

arunca si poate prinde cu succes o minge cu ambele palme;

dansa adecvat ritmului melodic;
face salturi;
merge la galop;
inota bine;
pedala o bicicleta in conditii de siguranta