Universitatea de tiine Agricole i Medicin Veterinar ,, Ion

Ionescu de la Brad , Iai

Facultatea de Agricultur
Specializarea : Inginerie economic n agricultur - ID

PROIECT LA MANAGEMENTUL CONSERVTII I

PROCESRII PRODUSELOR ALIMENTARE

ndrumtor:
Conf. dr. George UNGUREANU

Student: Ionel Daniel

Tema proiectului

Fundamentarea strategiei
de dezvoltare a produciei
la SC SPICUL
SA
Dorohoi

CUPRINS
CAP. I - Concepte de baza ale managementului produciei agroalimentare
1.1 Locul si rolul industriei alimentare in economia Romniei
1.2. Definirea, locul, rolul si atributiile intreprinderii moderne de productie
1.3. Structura industriei alimentare
1.3.1. Industria de prelucrare a crnii
CAP. II - Evoluia societii comerciale i diagnosticul acesteia
2.1. Obiecul de activitate
2.2. Obiectivele proiectate
2.3. Capacitatea de productie
2.4. Profilul de producie
2.4.1 Producia realizat
2.4.2. Productia prognozata
2.4.3. Proiectarea costului de productie si a pretului de livrare
2.5. Justificarea necesitatii si oportunitatii realizarii productiei proiectate
CAP. III - Stabilirea amplasamentului i dimensiunii unei intreprinderi
agroalimentare
3.1 Stabilirea dimensiunilor suprafeelor de producie i de depozitare
3.2. Metode de dimensionare a suprafetei necesare pentru productie
3.3. Etapele procesului de amplasare
3.4. Metode de amplasare
3.5. Fundamentarea elaborrii planului general de organiazare a firmei
CAP. IV Alegerea i descrierea schemei adoptate i de analiz a
factorilor de producie
4.1. Schema tehnologic a salamului semiafumat Kosarom
4.2. Descrierea procesului de fabricaie
4.3. Principalele caracteristici ale materiilor prime auxiliare i ale produslui
finit
CAP. V Optimizarea produciei cu ajutorul metodelor economice
5.1. Programare liniara
5.2. Metoda PERT
5.3. Metoda CPM (metoda drumului critic) Metoda CPM (metoda drumului
critic)
5.4. Metoda Just in Time (J.I.T)
5.5. Arborele de decizie
CAP. VI Concluzii
CAP. VII - Bibliografie

CAP. I - Concepte de baza ale managementului produciei

agroalimentare
1.1 Locul si rolul industriei alimentare in economia Romniei
Industria alimentar este ramura cu cea mai larg arie de repartiie pe
suprafaa globului, fiind singura ramur industrial care nu lipseste n niciun
stat, chiar dac uneori este vorba de o dezvoltare rudimentar. Pentru un numr
mare de state n curs de dezvoltare, industria alimentar deine locul principal n
volumul total al industriei.
Industria alimentara asigur pstrarea i conservarea produselor
alimentare, avnd ca scop, perfecionarea continu a tehnicilor de prelucrare,
dar i asigurarea calitatii superioare a produselor.
Indiferent de teoriile economice acceptate de-a lungul timpului, tiina
economic pune n eviden importana industriilor agroalimentare i
agroindustriale n antrenarea ramurilor din amonte i din avalul agriculturii n
demarajul economic, relevnd rolul central al acestora n dezvoltarea rilor care
posed oportuniti pentru expansiunea sectorului agricol i industrial materii
prime i for de munc relativ ieftin.
Sectorul agroalimentar romnesc, vzut prin prisma a doar dou din
componentele sale, agricultura i industria alimentar, deine un rol important n
economia naional, att sub aspectul populaiei ocupate ct i al valorii
adugate create. Dac lum n considerare ntreg sectorul agroindustrial, care
include ca ramuri primare agricultura, silvicultura, pescuitul i exploatarea
forestier, mpreun cu industriile prelucrtoare adiacente, este evident c acesta
deine circa jumtate din populaia ocupat i peste o treime din valoarea
adugat obinut. Dezavantajul este dat de faptul c poziia majoritar n aceste
structuri revine ramurilor primare i n mod deosebit, agriculturii.
Dup anul 1990 numrul ntreprinderilor private din acest sector a crescut
la aproximativ 20.000 uniti prelucrtoare, nregistrate la Registrul Comerului.
Ponderea ntreprinderilor private n totalul produciei alimentare a crescut
continuu, n prezent industria alimentar fiind format, n principal, din
ntreprinderi mici (peste 80% dintre ele angajnd mai puin de 10 persoane),
doar 3-4% din ntreprinderi avnd mai mult de 250 de angajai.
Producia fizic a sectorului n cauz a sczut ns constant dup 1990,
situaie explicat prin reducerea cererii interne, competitivitatea sczut a
industriei alimentare pe piaa intern i extern i oferta redus de produse
agricole materii prime. Reducerea subveniilor la consumatori i declinul
general al puterii de cumprare a populaiei au contribuit la reducerea cererii iar

produsele alimentare romneti s-au confruntat cu concurena produselor

importate (zahr, ulei rafinat, produse lactate i carne).
n mod evident, n privatizarea industriei alimentare s-a vzut soluia
optim de eficientizare a sectorului
Industria alimentar din Romnia nregistreaz o cifr de afaceri de
aproape zece miliarde de euro anual, are o contribuie de 8% n Produsul Intern
Brut (PIB) i asigur locuri de munc pentru aproape 200.000 de angajai,
potrivit datelor Federaiei Patronale Romne din Industria Alimentar Romalimenta
Industria alimentar n Romnia
Pe aceasta structura a sectorului agricol ce avantajeaza Romania si o
pozitioneza alaturi de state ale Uniunii Europene precum Franta, Polonia,
Spania si Italia, s-a construit o industrie alimentara bine articulata in perioada
economiei socialiste, aceasta fiind principala contribuitoare la plata integrala a
datoriei statului roman pentru imprumuturile externe din anii 70.
Din nefericire, aceasta industrie se prabuseste imediat dupa 1989
urmarind de aproape faramitarea marilor exploatatii agricole de stat,
subfinantarea incurajarii lucrarii individuale a loturilor si a neincurajarii
procesului de asociere libera a acestora. Primele care se vor prabusi vor fi
depozitele de cereale plasate de obicei in apropierea garilor, urmate de
pepinierele pomicole si statiunile de cercetare, ambele care vor accelera declinul
contributiei agriculturii si industriei alimentare in PIB. Au urmat cntrelele de
morarit din mediul rural, sectoarele industriale de panificatie si conservare a
fructelor si legumelor.
Industria alimentara din Romania a inregistrat o cifra de afaceri de
aproape 9,76 miliarde de euro in 2010, avand o contributie de 8% in Produsul
Intern Brut (PIB) si asigurand locuri de munca pentru aproape 185.000 de
angajati, potrivit datelor Federatiei Patronale Romane din Industria Alimentara Romalimenta. Ramura de procesare a panificatie detine 1,1 miliarde de euro.

1.2. Definirea, locul, rolul si atributiile intreprinderii moderne de productie

ntreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza n
cadrul economiei nationale. Ea este veriga primara, de baza a economiei, la
nivelul careia se desfasoara activitatile de productie specifice profilului ei.
ntreprinderea de productie industriala este veriga organizatorica unde are
loc fuziunea dintre factorii de productie (resurse umane si materialorganizatorice) cu scopul de a produce si desface bunuri economice n structura,
cantitatea si calitatea impusa de cererea de pe piata si obtinerea de profit.
Scopul principal al unei ntreprinderi consta n fabricarea de bunuri,
executarea de lucrari sau prestarea de servicii pentru a satisface cerintele pietei,
n conditiile unui context relational economic client-furnizor, n care
ntreprinderea joaca alternativ unul sau altul din aceste roluri.
Privita n ansamblul, ca unitate organizatorica constituita pentru
realizarea unei activitati industriale, specifica ramurii sau subramurii din care
face parte, ntreprinderea este att utilizatoare de resurse, ct si sursa de bogatie
si detinatoare de puteri economice.
Prin obiectul activitatii ei, o ntreprindere industriala are rolul de a
administra cu eficienta maxima mijloacele de care dispune, de a asigura
ndeplinirea ritmica si integrala a productiei prevazute, ridicarea calitatii
produselor, folosirea completa a capacitatilor de productie, modernizarea
proceselor tehnologice, cresterea productivitatii muncii, reducerea continua a
cheltuielilor de productie si sporirea pe aceasta baza a profiturilor.
n contextul noilor abordari ale conceptului de ntreprindere n economia
de piata, aceasta este privita ca un grup de persoane, organizat pe baza unor
criterii juridice, economice si tehnologice, care concepe si realizeaza un proces
de productie specific, n vederea oferirii pe piata a produselor executate pentru
satisfacerea anumitor nevoi si cerinte ale clientilor sai.
n functie de profilul activitatii ntreprinderii, produsele executate se pot
prezenta sub forma de:
bunuri materiale pentru consum productiv (materii prime si materiale, energie,
echipamente de productie etc.)
bunuri materiale pentru consum individual (bunuri alimentare, de larg
consum, de folosinta ndelungata s.a.)
lucrri (tehnologice, de montaj, de reparatii sau de alta natura)
servicii (personale, de afaceri, publice sau pentru alte necesitati).

ATRIBUTIUNILE NTREPRINDERILOR MODERNE DE PRODUCTIE

Rol activ al ntreprinderii industriale n procesul de dezvoltare a
economiei nationale se realizeaza prin atributiile sale n
domeniile prezentate n figura 1.2.

Fig.1.2 Principalele atribuii ale ntreprinderilor n cadrul

economiilor moderne

Referitor la aceste atribuii. facem urmatoarele precizari:

1) n domeniul stabilirii indicatorilor economici, al executarii si controlului
ndeplinirii lor, atributiile se mpart n doua mari grupe:
a) Privind elaborarea si fundamentarea indicatorilor economici, unde
ntreprinderea realizeaza dimensionarea judicioasa a economiei, tinnd seama
de misiunea ei si obiectivele strategice stabilite; pentru buna functionare a
acestor indicatori economici, ntreprinderea asigura:
studierea si cunoasterea temeinica a pietei interne si externe;
contractarea ntregii productii;
valorificarea la maximum a potentialului productiv prin utilizarea integrala a
capacitatii de productie;
asigurarea folosirii rationale a fortei de munca si largirea profilului de
fabricatie;
elaborarea programelor speciale pe diferitele probleme si stabilirea sarcinilor
ce revin subunitatilor de productie, sectiilor, atelierelor s.a.
b) Privind executia indicatorilor economici, ntreprinderea:
urmareste ndeplinirea ritmica si integrala a acestora;
tine evidenta statistica a realizarii productiei si a folosirii capacitatilor de
productie ca si a celorlalti indicatori .
2) n domeniul productiei, ntreprinderea:
organizeaza si asigura ndeplinirea programelor de productie n conditii de
eficienta ridicata;
asigura realizarea ritmica a productiei, livrarea produselor n corelare cu
termenele contractuale precum si realizarea sarcinilor de cooperare n productie;
asigura executarea productiei la parametrii calitativi stabiliti;
organizeaza controlul tehnic de calitate;
ia masuri pentru reducerea consumurilor specifice, optimizarea stocurilor de
valori materiale si eliminarea cheltuielilor neeconomicoase;
foloseste rational, ntretine, repara si modernizeaza mijloacele fixe;
asigura ncarcarea optima a capacitatilor de productie;
aplica normele de protectie si igiena muncii s.a.

3) n domeniul comercial, ntreprinderea are atributii ce se pot ncadra n

trei grupe:
a) Aprovizionarea tehnico-materiala. ntreprinderea are ca atributii:
elaborarea si fundamentarea programului de aprovizionare tehnico-materiala;
asigurarea bazei materiale necesare realizarii n bune conditii a sarcinilor de
plan;
ncheierea contractelor economice si realizarea aprovizionarii la termenele
necesare;
elaboreaza norme de stoc pentru materialele necesare;
ia masuri pentru prentmpinarea formarii de stocuri supranormative si pentru
valorificarea operativa a celor disponibile;
asigura receptia materialelor, depozitarea si conservarea lor s.a.
b) Marketing si desfacere. ntreprinderea:
ncheie contracte economice si urmareste executarea ntocmai a acestora;
urmareste livrarea produselor la termenele si n condtiile prevazute n
contracte;
participa la prospectarea pietei interne si externe n scopul cunoasterii
cerintelor consumatorilor;
asigura reclama, participa la expozitii si trguri, elaboreaza si difuzeaza
cataloage comerciale;
ia masuri pentru introducerea n fabricatie numai a produselor care au
asigurata desfacerea prin contracte sau comenzi ferme;
rezolva reclamatiile referitoare la calitatea productiei, cantitatea si termenele
de livrare s.a.
c) Comertul exterior si cooperarea economica internationala.ntreprinderea:
ncheie contracte cu beneficiarii externi, asigurnd fundamentarea
indicatorilor economici pentru export pe baza de contracte, contracte-cadru,
comenzi sau conventii;
actioneaza pentru asigurarea necesarului de comenzi si contracte pe perioade
ct mai lungi, intrarea n raporturi de cooperare cu ntreprinderi si firme din alte
tari;
se ocupa cu organizarea corespunzatoare a productiei destinate exportului, de
realizarea si livrarea fondului de marfa destinat beneficiarilor externi;

 urmareste permanent cresterea eficientei financiar-valutare a operatiilor de

comert exterior;
4) n domeniul financiar-contabil, atributiile se ncadreaza n doua grupe:
a) ntocmirea si executia bugetului de venituri si cheltuieli. ntreprinderea:
elaboreaza bugetul de venituri si cheltuieli, urmarind sa-si acopere din
veniturile obtinute cheltuielile si sa obtina beneficii;
stabileste nivelul stocurilor de materii prime, materiale, produse;
ia masuri pentru executarea ntocmai a bugetului de venituri si cheltuieli si
crearea resurselor financiare necesare pentru acoperirea costurilor de productie
si de circulatie, desfasurarea normala a activitatii economice, constituirea
fondurilor proprii, rambursarea creditelor bancare precum si mentinerea
echilibrului ntre venituri si cheltuieli.
b) Alte atributii. ntreprinderea:
organizeaza si exercita controlul financiar-preventiv si controlul gestionar de
fond asupra gospodaririi mijloace-lor materiale si banesti;
organizeaza si conduce contabilitatea, ntocmind bilantul contabil si situatia
principalilor indicatori economico-financiari;
stabileste preturi si tarife la produsele si serviciile executate;
face inventarierea bunurilor din patrimoniul ntreprinderii s.a.
5) n domeniul cercetarii si dezvoltarii, atributiile ntreprinderii se mpart
n trei grupe:
a) Cercetarea stiintifica, ingineria tehnologica si introduce-rea progresului
tehnic.ntreprinderea:
elaboreaza n colaborare cu institutele de cercetare si proiectare de profil:
- planuri proprii de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de introducere a
progresului tehnic;
- studii, documentatii si proiecte privind realizarea de produse noi si
modernizarea celor existente, dezvoltarea si modernizarea utilajelor, reutilari,
extinderi de capacitati, perfectionari de tehnologii s.a.;
aplica n productie si valorifica studiile si cercetarile stiintifice;
organizeaza activitatea de inventii si inovatii;
asigura informarea, documentarea si propaganda tehnico-stiintifica.

b) Investitii si constructii. ntreprinderea:

elaboreaza planurile de investitii, de finantare si creditare a acestora;
ncheie contracte de antrepriza si contracte de livrare a utilajelor, corelate cu
termenele devpunere n functiune;
urmareste realizarea obiectivelor de investitii si aproba receptia investitiilor
care intra n componenta sa.
c) Organizarea conducerii, a productiei si a muncii. ntreprinderea asigura:
organizarea pe baze stiintifice a activitatii de conducere si de productie;
efectuarea de studii privind perfectionarea structurii organizatorice;
aplicarea celor mai moderne si eficiente metode de organizare, programare si
urmarire, de optimizare a fluxurilor de fabricatie;
mbunatatirea organizarii si normarii muncii, organizarea rationala a locurilor
de munca si a muncii pe schimburi;
aplicarea studiilor si proiectelor de organizare s.a.
6) n domeniul activitatilor de personal, ntreprinderea:
organizeaza orientarea profesionala, selectionarea, ncadrarea n munca si
promovarea personalului;
stabileste indicatorii referitori la asigurarea, pregatirea si perfectionarea fortei
de munca pe meserii si specialitati;
organizeaza perfectionarea pregatirii personalului muncitor;
asigura salarizarea personalului, aplicarea formelor de stimulare materiala;
ia masuri pentru mbunatatirea conditiilor de munca, prevenirea accidentelor
de munca, folosirea rationala a fortei de munca si respectarea disciplinei muncii;
ia masuri pentru organizarea activitatii cu caracter administrativ, pentru
nfiintarea de cantine, crese, gradinite, grupuri sociale, pentru asigurarea
asistentei medicale, a spatiului locativ, a bazei materiale pentru actiuni culturalsportive, ntocmirea dosarelor de pensii, luarea de masuri fata de persoanele
care au comis abateri s.a.
Dupa cum subliniaza unii autori, schimbarile manifestate n productia
contemporana au avut consecinte asupra cresterii semnificatiei factorului uman,
ceea ce a propulsat managementul personalului n primul plan al activitatii
manageriale din cadru ntreprinderilor moderne.

1.3. Structura industriei alimentare

n cazul industriei alimentare exista subramuri. Acestea se diferentiaza n
functie de:
Materii prime
Procesele tehnologice utilizate
Produsele finite obinute
Industria alimentar cuprinde mai mult de 20 de subramuri (fig.1.3)

Fig. 1.3 Structura industriei alimentare

1.3.1 Industria de prelucrare a pinii i a produselor din pine

Brutaritul, respectiv activitatea legata de obtinerea produselor de
panificatie, reprezinta una dintre cele mai vechi ndeletniciri din tara noastra si
totodata una dintre componentele majore ale productiei alimentare. Datorita
faptului ca painea constituie un aliment principal, care se consuma zilnic,
producerea ei, impreuna cu a celorlalte alimente, a constituit din totdeauna o
preocupare esentiala a societatii noastre.
Painea este unul dintre alimentele de baza ale omului, fiind indispensabila
in alimentatia zilnica, datorita atat proprietatilor nutritive cat si continutului in
substante producatoare de energie termica.
Acest aliment important a constituit si constituie o preocupare
permanenta a oamenilor din cele mai vechi timpuri.
Aplicand retete si tehnologii adecvate, prin folosirea fainii ca materie
prima de baza, brutarii obtin o gama variata de produse, in scopul satisfacerii
cerintelor crescande si tot mai diversificate ale populatiei.
Insusirile produselor sunt imprimate atat de sortimentul de faina utilizat,
cat si de compozitia aluatului din care se obtin, la prepararea caruia, pe langa
faina, apa, drojdie si sare se mai folosesc grasimi, zahar, lapte, oua, arome. De
asemenea, tehnologia de fabricatie contribuie la devenirea specificului fiecarui
produs.

CAP. II - Evoluia societii comerciale S.C. SPICUL S.A.

Dorohoi i diagnosticul acesteia
2.1. Obiecul de activitate
Denumirea firmei: S.C. Spicul S.A. Dorohoi
Domeniu de activitate principal : producator in sectiunea pine si produse de
panificatie din domeniul alimentatiei.
S.C. Spicul S.A. Dorohoi
Obiectul de activitate al societaii este industrializare pinii i a produselor de
panificaie.
2.2. Obiectivele proiectate
Obiective pe termen lung
Obiectivul principal l reprezint dorina de a deveni lider pe piaa
european, acest lucru viznd introducerea n fabricaie a noi produse i
alocarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare de cel puin 5% din veniturile
brute.
Un alt obiectiv pe care firma i propune s-l realizeze este producerea
celor mai calitative, igienice, sigure i apreciate produse comparativ cu cele ale
concurenei. De asemenea, SPICUL dorete s-i mreasc de dou ori spaiile
necesare desfurrii activitii de producie, precum i extinderea centrelor de
distribuie n toat ara.
Obiective pe termen mediu
Pe termen mediu SPICUL i propune s dispun de un personal calificat,
orientat spre cooperare, comunicare, motivaie i rezultate. Pentru aceasta este
dispus s aloce 3% din veniturile brute ca investiie n calificarea i dezvoltarea
personalului. SPICUL aspir la obinerea unui profit anual de minim 8%.

2.3. Capacitatea de productie

ntr-o brutrie, o secie de producie dintr-o fabric de pine conine 7
cuptoare ce au o suprafa activ de 50 mp din care 2 au o suprafa activ de 30
mp.. n aceast secie,timpul disponibil de lucru este de 7,040 ore/an,iar
coeficientul de utilizare intensiv este de 0,01874.
2.4. Profilul de producie
2.4.1 Producia realizat
Fabricarea pinii:
-124 tone/24 ore
Fabricarea finii:
- 749 tone/24 ore
2.4.2 Producia programat
Se doreste marirea capacitatii de productie de la :
-124 tone/24 ore pine
-749 tone/24 ore fina

200 tone/24 ore pine

1000 tone/24 ore fin

2.4.3. Proiectarea costului de productie si a pretului de livrare

Activitatea de reducere a costurilor poate fi desfurat numai acolo, unde
exist rezerve n acest sens, respectiv numai atunci cnd se cunosc natura i
volumul acestor rezerve, precum i factoriicare ar putea conduce la mobilizarea
lor.
n mod normal, implementarea soluiilor de reducere a costurilor necesit
eforturi,care,la rndul lor,se concretizeazn consum de resurse. Prin urmare,un
alt criteriu pe care trebuie s-l ndeplineasc soluiile de reducere a costurilor
este eficiena, adic s implice un efort a crui cost s fie justificat de efectul
obinut n termeni de cretere a raportului resurse consumate/valoare creat.
Elemente eseniale n activitatea de reducere a costului:

Firma are n vedere urmtoarele:

a) ii alege procesul de producie cel mai eficient, nu numai din punct de vedere
tehnic, ci i economic i ecologic;
b) urmreste s cumpere factori de producie, pe ct posibil, la preurile cele mai
mici, fr a neglija calitatea i s reduc costurile de funcionare a lor;
c) micorarea consumului de factori de producie pe unitatea de rezultat prin
mrirea randamentului lor;
d) asigurara reducerea costurilor n toate fazele muncii, nu numai n producerea
nemijlocit de bunuri economice, ci i n fazele de cercetare i proiectare, n
domeniul gestiunii si conducerii;
e) realizareaza obiectivelele stabilite, innd seama de resursele disponibile, de
condiiile de producie existente, n contextul restriciilor de ordin economic;
f) identifica produsele care genereaz consumuri energetice mari i a produselor
care aduc pierderi, imprimarea unui caracter preventiv activitii de minimizare
a costurilor, cu ajutorul metodelor moderne de calcul i eviden.
Micorarea costurilor necesit ridicarea nivelului de calificare a
lucrtorilor, perfecionarea echipamentelor tehnice de producie, a tehnologiilor
de fabricaie, a activitii de administrare, de gestiune i conducere, stimulare
material, creterea productivitii etc.
Metode de reducere a costurilor
Costurile de productie sunt influenate factori interni, dependeni de
activitatea productorului, i de factori externi, independeni de activitatea
acestuia. Printre factorii externi care inf1uenteaz costurile sunt: preurile de
cumprare ale factorilor de producie si preurile vnzare ale mrfurilor.
Activitatea productorului trebuie s se concentreze asupra urmtoarelor
ci de reducere a costurilor:
Metode clasice sau hard
reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil i
ap
cresterea productivitatii muncii
folosirea deplin a capacitilor de producie i a spaiilor de producie
retehnologizare

 dimensionarea optim a cheltuielilor de dezvoltare

reducerea costurilor calitii
reducerea costului prin proiectare (design)
renegocierea contractelor cu furnizorii si distribuitorii
reducerea cheltuielilor administrativ-gospodreti
micorarea preurilor de desfacere
dimensionarea optim a cheltuielilor cu reclama
reducerea cheltuielilor salariale pe unitatea de produs
Stabilirea preului
n cadrul politicii de pre, stabilirea preurilor i concurena reprezint
principala problem cu care se confrunt majoritatea firmelor. Deciziile luate n
acest domeniu de ctre firma SPICUL condiioneaz reuita firmei, pentru c
incidena preurilor poate fi observat n trei puncte cruciale:
-preul care va fi reinut va infuena decisiv nivelul cererii i va determina
volumul cifrei de afaceri;
- preul de vnzare va determina nivelul profitului firmei, inclusiv
celelalte elemente specifice: marja de piat, preul unitar i altele;
- preul de vnazare afiat pentru un produs infuenteaz percepia global
a clientului fa de produs. Un pre ridicat va fi ataat imaginii de calitate, iar
un pre moderat va face o impresie opusa.
Preurile produselor agricole sunt influenate semnificativ de caracterul
sezonier al produciei agricole, n special al produciei vegetale. Variaiile
nregistrate la nivelul preurilor n decursul unui an, sunt determinate de
perioada n care produsul se gsete pe pia, de abundena sau dup caz de
raritatea sa, de posibilitatea de stocare, de caracterul sezonier al consumului
pentru anumite categorii de produse, precum i de existena unor produse
substituibile.
Preurile practicate de S.C. SPICUL S.A. se situeaz peste media
produselor de pine din Romnia, deoarece brandul s-a poziionat nc de la
nceput pe un nivel premium.Astfel, strategia de pre vine n completarea
strategiilor de promovare (i invers) .Preurile pe care le practic susin aceste
avantaje i ne ofer un profil al cumprtorului persoane care sunt atente la

ceea ce mnnc, preocupate de sntatea lor i a familiei i care sunt dispuse s

plteasc mai mult pentru consuma produse de bun calitate.
Indicatorii care exprim ponderea produselor de calitate superioar
Indicatorii care exprim ponderea produselor de calitate superioar n
totalul produselor de acelai fel se folosesc n acele ramuri la care produsele pot
fi ncadrate n funcie de caracteristicile lor de calitate pe clase de calitate sau
sorturi. Ei se stabilesc n mod diferit pentru producia omogen i pentru
producia eterogen.
Pentru producia omogen caracterizarea calitii produselor care se pot
grupa pe clase de calitate sau sorturi se face prin folosirea coeficientului mediu
al produselor.

2.5. Justificarea necesitatii si oportunitatii realizarii productiei

proiectate
Necesitatea realizarii productiei proiectate intervine in primul rand din
aspectul economic al unei afaceri care are o mare acoperire pe piata, cu
posibilitati de extindere.
Important pentru ca produsele noastre sa aiba vanzare sigura este ca
acestea sa aiba proprietati bune de panificatie, faina folosita sa aiba un procent
redus de cenusa (sa fie alba) si sa fie pastrata in conditii corespunzatoare de
umiditate.
Intrucat painea reprezinta un produs de baza in alimentatie, este de
presupus ca in viitor consumul nu va scadea, dimpotriva, va creste, pe masura
cresterii populatiei si diversificarii productiei de panificatie.
Serviciile prestate vor consta in producerea si livrarea produselor solicitate de
client in cantitatea si calitatea dorita de acesta.

CAP. III - Stabilirea amplasamentului i dimensiunii

unei intreprinderi agroalimentare

Datele de baza necesare elaborarii planului general:

Profilul de fabricare a intreprinderii;
Procesul tehnologic;
Fluxurile tehnologice;
Structura constructiilor intreprinderii;
Nivelul de specializare si cooperare;
Perspectivele de dezvoltare a intreprinderii.
a) Cunoasterea profilului de fabricare a intreprinderii este punctul de plecare a
analizei pentru elaborarea planului general. Pentru aceasta, e necesar sa se
cunoasca exact nomenclatorul produselor ce urmeaza a fi executate, cantitatea
de executat din fiecare produs, precum si calitatea produselor.
Pe baza datelor referitoare la programul de productie al intreprinderii se
elaboreaza procesul tehnologic si se apreciaza fluxurile de materiale si de
oameni. Prin planul general de organizare, pe langa procesul tehnologic general,
se vor elibera si procese tehnologice partiale sau de detaliu.
b) Procesul tehnologic general poate fi definit ca reprezentand totalitatea
operatiilor necesare de prelucrare a materiilor prime, din momentul iesirii din
depozit si intrarii in procesul de prelucrare si pana in momentul iesirii din
fabricatie sub forma de produs finit.
Procesul tehnologic partial sau de detaliu reprezinta totalitatea operatiilor
care se efectueaza in interiorul unei sectii sau al unui atelier, deci pe o anumita
faza a procesului tehnologic.
Prin planul general de organizare, procesul tehnologic este reprezentat
grafic printr-o schema a procesului tehnologic sau schema a fabricatiei, care va
arata drumul pe care il parcurg materiile prime, semifabricatele si produsele
finite in procesul de fabricatie, precum si legaturile functionale care se stabilesc
intre diferitele unitati de productie ale intreprinderii.

Caracteristica esentiala a unei astfel de scheme de fabricatie o constituie

faptul ca ea reprezinta grafic numai procesul tehnologic pe faze, fara a implica
si desfasurarea spatiala, concreta pe teritoriul intreprinderii, sau a reprezenta la
o anumita scara, unitatile de productie.
Elaborarea planului general necesita, de asemenea, cunoasterea si
precizarea fluxurilor tehnologice si de oameni.
c) Fluxul tehnologic este drumul parcurs de diferite materiale in decursul
prelucrarilor. In raport cu specificul procesului tehnologic pot fi adoptate trei
tipuri de fluxuri tehnologice:
flux tehnologic orizontal;
flux tehnologic vertical;
flux tehnologic mixt.
d) Zonarea terenului intreprinderii
Proiectarea intreprinderii industriale necesita zonarea teritoriului acestora
pe baza unor criterii unitare:
a. asemanarea operatiilor cerute de procesul tehnologic;
b. asemanarea mijloacelor de transport folosite;
c. asemanarea instalatiilor sau retelelor de instalatii energetice;
d. identitatea conditiilor de paza contra incendiilor;
e. identitatea conditiilor sanitare si de tehnica securitatii muncii.
Pentru determinarea locului de amplasare a unitatilor de productie si a
locurilor de munca in cadrul cladirilor de productie, se folosesc o serie de
tehnici de calcul pe calculator. Dintre acestea, cea mai des folosita este tehnica
Craft, care poate asigura o amplasare optima pentru circa 40 centre de activitate.
Pentru solutionarea problemelor, programul Craft necesita ca date de intrare,
fluxul intre sectoare si cheltuielile de manipulare a materialelor, impreuna cu o
reprezentare schematica pentru planul existent la o anumita data, sau pentru o
anumita amplasare.

3.2. Metode de dimensionare a suprafetei necesare pentru

productie
In vederea dimensionarii suprafetelor necesare activitatii viitoarelor
intreprinderi se folosesc urmatoarele metode:
A. metoda prin calcul;
B. metoda prin transpunere;
C. metoda prin elaborarea unui proiect sumar;
D. metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor;
E. metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii.

A.Metoda prin calcul - este cea mai exacta metoda de dimensionare a spatiilor
si consta in stabilirea necesarului de masini, utilaje si instalatii si a necesarului
de suprafata pentru fiecare tip de utilaj in parte. Pe total, pentru toate utilajele,
pe baza normativelor de suprafata existente, se determina suprafetele necesare
pentru servicii de intretinere, depozitare, circulatie a materialelor, etc. Suprafata
totala se obtine adaugand la suprafetele de productie, suprafetele necesare
serviciilor auxiliare, suprafetele destinate administratiei, etc.
Folosirea metodei de proiectare a suprafetei de productie pe baza de
calcul, necesita stabilirea, inprealabil, a unui inventar al masinilor, utilajelor si
echipamentelor necesare.Necesarul de masini si utilaje se poate calcula prin
metode adecvate, sau poate rezulta din gradul deproiectare tehnologica, pentru
instalatiile sau agregatele unitare, constituite intr-un flux continuu defabricatie.
Celelalte date referitoare la dimensiuni, performante, etc. se gasesc in fisele
tehnice ale acestorasau ale unor utilaje asemanatoare. Determinarea numarului
necesar de masini, utilaje sau instalatii se faceutilizand relatii de calcul care tin
cont de caracteristicile tehnice, de exploatare, normele tehnico economice, de
timpul disponibil de functionare, etc.
B. Metoda prin transpunere - consta in aceea ca se pleaca de la
marimea suprafetelor afectate diferitelor masini sau sectoare de activitate, de la
un proiect similar existent, care se ajusteza tinand cont de necesitatile noii
intreprinderi si se corecteaza cu anumiti coeficienti de multiplicare, in raport cu
cerintele ce se urmaresc pentru obiectivul proiectat.
C.Stabilirea suprafetei dupa un proiect sumar - consta in aceea ca se
elaboreaza un prim proiect de detaliu cu caracter sumar, care sa ofere o prima
orientare asupra spatiilor necesare, in raport cu solutiile adoptate,precum si
asupra proportionalitatii spatiului intre zonele de activitate si echipamentele

respective, urmand ca pe parcurs sa se faca ajustarile necesare in functie de

necesitatile noii intreprinderi.
D.Metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor se foloseste in
mod frecvent in cazul in care anumite tipuri de suprafete se repeta de la un
proiect la altul. Pentru aceasta categorie se stabilesc anumite normative sau
standarde, care vor fi folosite la fundamentarea suprafetelor necesare. Exemplu:
normative pentru tipuri de masini, suprafete auxiliare, spatii administrative.
E.Metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii se pot
stabili o serie de coeficienti utili pentru proiectare: raporturile dintre suprafetele
ocupate de constructii si cea a terenului, raporturile dintre suprafetele ocupate
de constructii si suprafata utila sau coeficientul care exprima raporturile dintre
spatiu si functiune.Suprafata necesara pentru o anumita activitate se poate
calcula pe baza unor astfel de coeficienti si prin extrapolare, tinand seama de
tendinta valorii acestora in viitor.

3.3. Etapele procesului de amplasare

Fundamentarea amplasrii sistemului de producie necesit rezolvarea
urmtoarelor probleme:
alegerea zonei economice;
alegerea locului de amplasare n cadrul zonei economice.
Alegerea zonei economice trebuie s ia n considerare dou categorii de factori
i anume factori tehnico-economici i factori sociali.
Factorii tehnico-economici sunt:
apropierea de sursele de materie prim. Acest factor are o pondere nsemnat
n situaia n care procesul de producie necesit un volum mare de materiale, al
cror transport este costisitor;
existena resurselor de combustibil. Locul de amplasare va fi stabilit n raport
cu locul i capacitatea de extragere a combustibilului, n funcie de distana de la
punctul de extragere la locul de prelucrare, de caracteristicile combustibilului i
de costurile specifice;

 posibilitatea alimentrii cu energie electric sau cu alte forme de energie. Se

va urmri reducerea distanei fa de furnizorii de energie electric, abur, aer
comprimat.
existena unor resurse suficiente de ap industrial i costul aprovizionrii.
Se va stabili: necesarul de ap, sursele de alimentare, costul unui m3 de ap,
investiiile necesare conectrii la sursa de ap i costul reelelor proprii de
alimentare cu ap. Analizele vor lua n considerare resursele locale de ap, apele
de suprafa, pnzele subterane. Se vor efectua cercetri hidrologice,
topografice, sanitare i altele.
posibiliti de transport. Se urmrete amplasarea sistemului industrial ct mai
aproape de calea ferat, reeaua de transport auto sau transport pe ap.
resursele de for de munc existente. Se va avea n vedere reducerea
omajului din zon i evitarea fluctuaiilor de personal n uniti deja existente.
piaa de desfacere a produselor, care este un criteriu important n special n
cazul produselor finite cu caracter perisabil.

3.4. Metode de amplasare

Lucrarile de specialitate prezinta mai multe metode prin care decizia de
amplasare poate fi optimizata:
a) tabelul comparativ al principalilor factori de influenta
b) metoda utilitatilor aplicata analizei amplasarilor
c) analiza dimensionala a amplasarilor
d) metoda pragului de rentabilitate
e) metoda centrului de greutate
f) programarea lineara, algoritmul de transport.

b) Metoda utilitatilor
Utilitatea se exprima prin gradul de satisfactie pe care-l nregistreaza
decidentul optnd pentru o cale sau alta de rezolvare a problemei de conducere
n raport cu interesele si obiectivele sale si ale organizatiei . Teoria utilitatii a
fost elaborata de John Newman si Oscar Morgenstein n 1944, formulnd
functiile, proprietatile si modul n care se poate aplica n procesul decizional.
Utilitatea este un indicator adimensional si permite ca valorile diferitelor
caracteristici ale unei variante decizionale sa fie nsumate.
Att n cazul produselor, proceselor ct si n cel al amenajarilor utilitatea
evalueaza gradul de satisfactie dupa mai multe criterii sau caracteristici care au
fiecare o pondere n definirea utilitatii de ansamblu, pondere stabilita de un
decident sau un grup de lucru dupa o serie de metode care elimina
subiectivismul sau partizanatul.

Teoria utilitatilor se dovedeste a fi deosebit de elastica pentru ca permite

includerea n analiza att a factorilor cantitativi, fiecare exprimat prin unitati de
masura specifice, ct si a factorilor calitativi exprimati prin valori relative
apreciate n functie de un etalon prestabilit.
Etapele

de lucru n metoda utilitatilor:

1. Se nominalizeaza variantele de amplasare Vi, i = (1..m).

2. Se dezvolta lista factorilor relevanti Fj, j = (1..n) care reprezinta
criteriile de apreciere a variantelor de amplasare.
3. Se aloca fiecarui factor un coeficient de importanta Kj n functie de
obiectivele propuse. Se prefera ca suma acestora sa fie egala cu 1; Kj = 1
4. Se determina consecintele criteriilor de apreciere asupra fiecarei variante si se
construieste matricea consecintelor. (tab. 3.4.2) astfel nct pentru fiecare
amplasare Vj sunt nominalizate consecintele aij n functie de fiecare criteriu Fj

Se precizeaza ca n matricea consecintelor se regasesc valorile reale

exprimate n unitatile de masura caracteristice si cele calitative apreciate n
valoarea lor relativa. Tabelul centralizeaza consecintele fara a tine cont de
unitatea de masura specifica fiecarui criteriu de apreciere.
5. Se alege o scara de nivel pentru a transfera consecintele n utilitati, de
obicei de la 1 la 10, pentru a aprecia adimensional consecintele detasndu-le de
unitatile de masura.
6. Se transforma consecintele n utilitati. Pentru fiecare factor de influenta
se va identifica consecinta cea mai nefavorabila careia i se va acorda nivelul de
utilitate 1, iar pentru cea mai favorabila nivelul de utilitate 10. Pentru valorile
intermediare, utilitatile pot fi determinate prin interpolare sau cu relatia:

7. Se construieste matricea utilitatilor similara cu cea a consecintelor.

n tabelul 3.4.3 se vor nominaliza si valorile coeficientilor de importanta
pentru fiecare criteriu de apreciere Kj.

8. Se calculeaza utilitatea totala aferenta fiecarei variante de amplasare cu

formula:

adica pondernd utilitatile cu coeficientii de importanta alocati si n final

efectund suma utilitatilor ponderate pe fiecare varianta de amplasare.
9. Se face recomandarea de amplasare conform variantei cu utilitatea totala
maxima.
Avantajele metodei:
- n analiza pot lua n considerare att factori calitativi ct si factori cantitativi
de care depinde eficienta amplasarii;

- metoda este logica si usor de aplicat si are un grad de generalizare remarcabil.

Dezavantajele metodei:
- se induce un anumit grad de subiectivism n etapele de stabilire a factorilor si a
importantei acestora n functie de obiectivul sau obiectivele propuse;
- varianta optima rezultata nu concorda ntotdeauna cu anumite considerente
majore care nu au fost luate n calcul si deci varianta optima nu poate fi aplicata
datorita acestor restrictii (securitatea oamenilor, riscuri etc.).
3.Analiza dimensionala n amplasarea ntreprinderilor
n general cnd avem de rezolvat o problema multidimensionala se poate utiliza
metoda elaborata de Bridgeman [4]. Sa presupunem ca avem de ales ntre mai
multe variante de amplasare i = (1..m) carora putem sa le asociem o serie de
costuri de tip scor datorate unor factori de influenta j = (1..n). Aceste costuri
sunt echivalente cu Oi1, Oi2, ., Oij, ., Oin.
Fiecare factor are un coeficient de importanta de tipul W1, W2, ., Wj, Wn.
Meritul, sau valoarea, pentru fiecare varianta de localizare se obtine prin
formula:

n aceste conditii se compara variantele doua cte doua:

Concluzia este stabilita de rezultatul raportului:

- daca MA/MB>1 se alege varianta B.
- daca MA/MB<1 se alege varianta A.
4.Metoda pragului de rentabilitate
Universalitatea pragului de rentabilitate face posibila utilizarea analizei cantitate
- cost si pentru a compara economic alternativele de amplasare.
Problema se poate rezolva grafic sau algebric si comporta etape bine
precizate:
1. Se determina CF - costurile fixe si CV - costurile variabile pentru fiecare
varianta de amplasare. n faza initiala pentru fiecare varianta de amplasare se

determina costurile fixe CFi care sunt independente de cantitatea executata si

costurile variabile CV = cV x Ng dependente de cantitatea executata Ng.
Apoi vom determina CT costurile totale pentru fiecare varianta i.

2. Pe o diagrama cumulativa vor fi reprezentate variatiile cheltuielilor totale CTi

pentru amplasamentele propuse.
3. Printr-o analiza a rezultatelor obtinute se selecteaza localizarile care au
costurile totale cele mai scazute asociate unei productii precizate. Se obtin mai
multe variante fezabile n functie de cantitatea de produse executate, rezultate
care vor fi interpretate si valorificate dupa o procedura logica.
5.Metoda centrului de greutate
Metoda centrului de greutate reprezinta o abordare matematica de
identificare a unei localizari centrale pentru ntreprindere n functie de
localitatile de la care se aprovizioneaza sau la care distribuie produse finite.
Metoda ia n considerare cantitatea de produse transportata, costurile
depinznd de volumul sau greutatea marfii transportate si determina centrul de
greutate care corespunde cheltuielilor minime aferente transporturilor luate n
considerare.
Metoda comporta urmatoarele etape:
1. Se identifica centrele de aprovizionare si/sau desfacere ca pozitie
geografica si cantitate transportata.
2. Se plaseaza centrele ntr-un sistem de coordonate xOy. Originea este
relativa iar scala arbitrara, nsa centrele vor fi plasate corect fata de origine si
conform scalei alese.
3. Se calculeaza centrul de greutate pe cele doua directii Ox si Oy cu
formulele:

n care:
- Cx, Cy sunt coordonatele centrului de greutate

- dix, diy sunt coordonatele x si y pentru centrul i

- Wi este volumul de produse transportate de la centru la i
Desigur, coordonatele obtinute trebuie analizate faptic: ele pot localiza o
zona mlastinoasa, un vrf de munte, o prapastie, un desert n care nu se gasesc
drumuri sau alte utilitati. Optiunea va fi aleasa aproape de centrul de greutate
determinat, dar care sa ofere conditiile necesare functionarii ntreprinderii.

3.5. Fundamentarea elaborrii planului general de

organiazare a firmei
Odata stabilit locul de amplasarea al viitoarea intreprinderi, se trece la
proiectarea lucrarilor de contructii- montaj si de instralatii, precum si la
proiectarea tehnologica si de productie. In ambele cazuri se ridica probleme
specificare care .de regula sunt rezolvate de grupe diferite de specialisti dar intre
aceste grupe se strabileste un flux permanent de relatii si conditionari proprii
tehnologiei de proiectare si de exceptie a viitoare intreprinderi.
Din asnsablum problemelor solutionate , in procesul de proiectare a
viitoare intreprinderi, cele privind organizarea si amenajarea spatiala a nivelului
intreprinderii sunt cuprinse si rezolvate in cadrul planului general de
organizare a intreprinderii.
Planul general de organizare a intreprinderii este lucrarea de proiectare
prin care se stabileste desfasurarea spatiala a porcesului de productie,
amplasarea caldirilor, constructiilor si instalatiilor in stransa coordonare cu
relieful, cu necesitatile de amenajare a terenului si cu sistemul de transport
intern ce vor fi lolosite intr-un tot unitar tehnic si arhitectural in vederea
functionarii eficiente a viitoarea intreprinderi.
Elaborarea unui plan general de organizare a intreprinderii preiznta o
importata economica deosebita. Astfel, decalitatea solutiilor adoptate prin
intermediul acestuia depinde atat realizarea in bune conditii a activitatii de
proiectare si constructie a intreprinderii respective, cat si modul de desfasurare a
proiectiei si eficienta economica a activitatii productive a intreprinderii dupa
punerea sa in functiune.
Planul general de organizarea a intreprinderii este format din planuri care
solutineaza mai multe grupe de probleme care privesc :
Incadrarea in zona sau platforma industriala
Zonificarea teritoriului intreprinderii
Asigurarea unei retele de transport adecvate

 Lucrarile de terasament necesitate de intreprindere;

Instalatii sanitare, de alimentare cu apa, canalizare etc;
Instalatii energetice;
Instalatii electrice;
Instalatii si amenajari speciale;
Spatii verzi, plantatii, zone de protectie, locuri de odihna;
Organizarea lucrrilor de executie;
Amenajari privind protectia si tehnica securitatii muncii in interiorul
intreprinderii;
La elaborarea planului de organizare a intreprinderii trebuie avute in
vedereanumite difereniteri, cum sunt cele date de felul ramurii din care face
parte intreprinderea, de gradul de integrare al acesteia, de tipul de productie, de
gradul de concentrare si specializare,cooperare sau combinare, de natura
proceselor tehnologice desfasurate.
De asemenea pentru elaborarea unui plan general eficient este necesar sa
se tina seama de o serie de elemente de baza, care pot fi grupate dupa continutul
lor in urmatoarele categorii care se refera la:
Procesul tehnologic .Prin proiectarea viitoare intreprinderi trebuie sa se
prevada folosirirea celor mai avansatesi eficiente procedee si echipamentte
tehnologice si sa asigure un grad ridicat de mecanizare, automatizare si
robotizare a procesului de productie;
Circulatia materialelor si a oamneilor pe teritoriul intreprinderii. Este
necesar ca fluxul de materiale sa aiba un caracter continuu, sa fie cat mai scurte
posibil si sa se evite intoarcerile sau strangularile de flux. Fluxurile de oameni
pe teritoriul intreprinderiitrebuie sa fie cat mai scurte, fara a exista incrucisari
ale acestora cu fluxurile de materiale.
Alimentarea cu diferite utilitati. Se impune stabilirea unei structuri si
amplasari rationale a instalatiilor si retetelor energetice necesare pentru
asigurarea diferitelor forme de energie (electrica, termica, abur etc) atat in
afara cat si in interioru intreprinderii
Conditiile naturale, climatice, geologice, hidrologice si topografice.
Amplasarea constructiilor si caldirilor intreprinderii trebuie facuta tinand seama
de pozitia fata de punctele cardinale, asigurandu-se o iluminare naturala optima
si de directia si frecventa vanturilor dominante in regiunea reswpectiva, pentru a

se evita imprastierea diverselor degajari (fum, gaze etc)pe teritoriul

intreprinderii.
Elementele de ordin arhitectonic, urbanistic si constructiv. Solutiile de
proiectare trebuie sa asigure incadrarea intreprinderii in stilul arhitectural al
zonei, diferitele claddiri sau constructii trebuind grupate in anumite zone in
raport cu specificul productiei, cu conditiile sanitare si cu gradul de nocivitate.
Protectia contra incendiilor. Aceasta cerinta impune respectarea unor distante
minime intre calridisi constructii i functie de gradul de pericol de incendiu al
procesului tehnologic care se desfasoara in interiorul acestora, amplasarea in
zone izolate a subunitatilor care prezinta un pericol ridicat de incendiu.
Conditiile tehnico-sanitare. In functie de natura procesului tehnologic care se
desfasoara in cadrul intreprinderii, prin planul general de organizare se prevad
solutii de amplasare care tin sema de cerintele de ordin tehnico-sanitar.

CAP. IV Alegerea i descrierea schemei adoptate i de

analiz a factorilor de producie

4.1. Schem tehnologic de fabricare a pinii

4.2. Descrierea procesului de fabricaie

Calitatea painii nu depinde numai de proprietatile fizico-chimice, ci si de

cele de panificatie ale fainurilor, care determina comportarea fainii pe parcursul
procesului tehnologic.
Cele mai importante proprietati de panificatie ale fainurilor depinde:

cantitatea si calitatea glutenului

capacitatea de hidratare a fainii

capacitatea aluatului de a forma si a retine gazele

gelarinizarea amidonului

1.Cantitatea Si Calitatea Glutenului Umed

Glutenul este un component al fainii si are rol foarte important, deoarece
de proprietatile lui depinde volumul si calitatea produselor finite.
La un continut mic de gluten, aluatul creste mai putin, chiar daca
proprietatile lui elastice sunt superioare. Continutul in gluten umed al fainii
variaza de obicei intre 22-32%.
Calitatea glutenului se determina prin examinarea culorii, a mirosului, a
elasticitatii si a consistentei, a intinderii si a capacitatii lui de a retine apa.
1.2.Culoarea glutenului
Glutenul, provenit din faina alba, este alb cu nuanta galbuie sau slab
cenusie, iar cel care provine din faina neagra este de culoare cenusie inchis,
uneori cu o nuanta usor bruna.
1.3.Mirosul glutenului
Glutenul care provine din faina proaspata, este placut, iar
a celui provenit din faina alterata, sau amestecata cu corpuri
straine este neplacut.
1.4. Consistenta glutenului
Poate fi: tare, potrivit sau moale. Glutenul tare este
matasos la pipait, nu se lipeste de degete, este elastic.
Glutenul potrivit are proprietati intermediare intre glutenul
tare si cel moale.

1.5. Intinderea si elasticitatea glutenului

Se determina astfel: se iau aproximativ 4 grame de gluten
si se intinde deasupra unei rigle gradate, prinzandu-l cu cate
trei degete de la ambele maini. Glutenul corespunzator
panificatiei se intinde aproximativ 15 cm., fara sa se rupa. Daca
se rupe inainte, inseamna ca glutenul este prea tare, iar daca
se intinde prea mult, este prea slab.

2.Capacitatea de hidratare a fainii

Este o proprietate importanta, care determina randamentul fainii in aluat.
Dupa cantitatea pe care o absorb fainurile, sunt:

foarte bune, cand absorb peste 58-60% apa, respectiv pentru faina
alba si pentru cea neagra.

Bune, cand absorb 53-60% apa in cazul fainii albe, respectiv 5458% apa in cazul fainii negre.

Slabe, cand absorb sub 58% apa (faina alba), respectiv 54% apa
(faina neagra).

Din faina care absoarbe peste 60% apa, se obtine un aluat care
fermenteaza lent si din aceasta cauza isi mentine bine forma in timpul
fermentarii finale si a coacerii.
Din faina slaba, care absoarbe sub 54% apa, se formeaza repede aluatul,
dar tot atat de repede se degradeaza in timpul fermentarii finale si produsul finit
este latit.
3. Capacitatea de a forma si a retine gazele
Este proprietatea care o au fainurile, ca in timpul fermentarii sa degaje o
cantitate suficienta de gaze, care afaneaza aluatul. Prin putere de fermentare se
intelege cantitatea de dioxid de carbon produsa intr-un aluat, cand este supus
dospirii un anumit timp.
Puterea de fermentare depinde de activitatea enzimelor alfa si beta
amilaza, care transforma o parte din amidon in maltaza, precum si de calitatea

drojdiei folosite, care fermenteaza glucoza din aluat, producand dioxid de

carbon si alcool etilic.
4. Gelatinizarea Amidonului
Este proprietatea acestuia de a forma un gel la temperatura de 65-68 0 C,
dupa ce a absorbit apa. In timpul coacerii painii se produce gelatinizarea
amidonului din aluat si aceasta face ca miezul painii sa aiba aspect uscat la
pipait.
4.1.

Apa

Rolul apei in panificatie este unul dintre cele mai importante. In prezenta
ei particulele de faina se hidrateaza. Hidratarea componentilor fainii si in special
a substantelor proteice conditioneaza formarea aluatului.
Consistenta optima se obtine atunci cand aluatul contine suficienta apa
pentru umflarea componentilor fainii. La o umflare a componentilor care se
considera optima pentru panificatie, aluatul are cea mai mare rezistenta si
elasticitate. Aceasta influenteaza favorabil asupra stabilitatii formei aluatului,
precum si asupra porozitatii si volumul painii. Pentru gelificarea amidonului in
timpul coacerii, apa legata de proteine la framantare este foarte importanta. O
cantitate suficienta asigura obtinerea unui miez elastic.
Consistenta aluatului este un factor determinant in panificatie.
Aproximativ 70% din defectele painii se datoreaza prepararii aluatului de
consistenta necorespunzatoare.
4.2. Drojdia
La fabricarea painii se foloseste drojdia, care prin activitatea sa in masa
aluatului produce fermentatia alcoolica, in urma careia rezulta dioxid de carbon,
afanand aluatul.
Drojdia contine enzime proteice care participa alaturi de cele ale fainii la
hidroliza proteinelor, diminuand consistenta aluatului.
Cantitatea de drojdie introdusa in aluat la fabricarea painii, este in functie
de insusirile de panificatie ale fainii si de procesul tehnologic adoptat. In
procedeele care exclud fermentarea aluatului inainte de divizare, cantitatea
marita de drojdie conditioneaza obtinerea painii de calitate superioara.

4.3. Sarea
Pentru fabricarea produselor de panificatie se utilizeaza sarea de bucatarie
macinata. Rolul sarii este in primul rand de a da gust produselor. Pe langa
aceasta sarea imbunatateste calitatile aluatului, ceea ce ajuta la obtinerea unor
produse bine crescute, cu miez elastic si porozitate buna.
Atat din practica, cum si din studiile efectuate in acest sens, s-a dovedit
ca aluatul fara sare este moale si are elasticitate mai redusa, latindu-se la
dospirea finala, ceea ce face sa se obtina paine necrescuta si cu porozitate
neuniforma.
Sarea imbunatateste proprietatile fizice ale aluatului, deoarece afaneaza
activitatea proteolitica si in acest mod structura glutenului se degradeaza mai
putin, ceea ce face ca aluatul sa-si pastreze elasticitatea necesara in timpul
fermentarii si prelucrarii.
5. Etichetarea i ambalarea
De-a lungul anilor, recomandarile nutritionistilor privind produsele
dietetice ce duc la imbunatatirea si intretinerea starii de sanatate a populatiei, au
dus la cresterea consumului de produse pe baza de cereale, in special a celor cu
continut ridicat de fibre si a produselor cu valoare energetica redusa. Aceste
recomandari au stat la baza intocmirii Piramidei Nutritionale (fig 1).

Din aceasta figura se poate observa ca produsele pe baza de cereale:

paine, paste fainoase, cereale pentru micul dejun stau la baza acestei piramide,
deci constituie (sau ar trebui sa constituie) baza unei alimentatii rationale. Pe
viitor se preconizeaza ca toate produsele alimentare procesate sa fie
inscriptionate in ceea ce priveste caracteristicile nutritive. In anul 1990 in
Statele Unite a fost elaborata legea privind educatia si etichetarea produselor
alimentare din punct de vedere nutritiv. Urmare a acestei legi, FDA (Federal
Drug Administration) a aprobat formatul standard pentru etichete. Conform legii
de mai sus a devenit obligatorie trecerea pe eticheta produsului a ingredientelor
folosite la fabricarea acestuia, inclusiv indulcitorii, in ordinea descrescatoare a
proportiilor folosite. Aceasta se aplica atat la produsele standardizate cat si
nestandardizate.
In ceea ce priveste factorii nutritivi, cu exceptia vitaminelor si
mineralelor, se va specifica si cantitatea in grame raportata la unitatea de
produs, iar intr-o coloana separata se va specifica doza zilnica recomandata
pentru fiecare, conform normelor FDA. Doza zilnica recomandata este calculata
pe baza unei diete standard de 2000 calorii.
Unitatea de produs este specificata atat in portii (de ex. felii) cat si in
unitati de masa.
Este obligatorie inscriptionarea a patru vitamine si minerale: vit. A, vit. C,
calciu si fier. Celelalte vitamine (tiamina, riboflavina si niacina) sunt optionale,
cu exceptia cazului cand produsele sunt special imbogatite cu aceste vitamine,
deoarece FDA considera ca nu mai sunt o problema din punctul de vedere al
sanatatii publice.

4.3. Principalele caracteristici ale materiilor prime

auxiliare i ale produslui finit
Materiile prime folosite la prepararea painii sunt: faina, apa, drojdia si
sarea.

Materia prima are o pondere mare in produsele alimentare, din care

cauza calitatea acesteia va avea o influenta determinata, reflectandu-se in
produsul finit.
Materiile auxiliare se folosesc in scopul imbunatatirii valorii nutritive a
calitatilor gustative sau aspectul produsului. Dintre materiile auxiliare fac parte
grasimile( ulei, unt, margarina ) zaharul, ouale, laptele, macul, stafidele,
susanul.
Materiile prime si auxiliare folosite in panificatie exercita o influenta
mare asupra calitatii si valorii alimentare a painii. In functie de natura, cantitatea
si calitatea lor, materiile prime utilizate pot influenta pozitiv sau negativ
insusirile produselor de panificatie.
1. Faina
Faina este materia prima de baza in industria panificatiei.
In tara noastra, in industria panificatiei se foloseste, in general, faina de
grau.
Faina reprezinta un complex de componenti biochimici care determina
insusirile tehnologice ale acesteia. Fiecare din componentii biochimici are un
rol bine determinat in desfasurarea proceselor care se desfasoara in aluat si care
hotarasc calitatea painii.
2. Proteinele glutenice
Gliadina si glutenina au rol principal la fabricarea painii din faina de grau.
Ele formeaza in aluat schelet tridimensional care confera acestuia proprietati
reologice specifice, dandu-i elasticitate si extensibilitate, totodata glutenul
conditioneaza capacitatea de retinere a gazelor si de pastrare a formei aluatului.
Datorita prezentei scheletului glutenic, aluatul retine gazele de fermentatie,
formand o structura afanata, poroasa, care se transmite si produsului finit.
Un gluten suficient de elastic si de extensibil asigura obtinerea painii
bine dezvoltate, cu porozitate fina si uniforma, cu peretii subtiri.
Insusirile de panificatie ale fainii si calitatea painii sunt influentate de
cantitatea, dar mai ales de calitatea proteinelor glutenice.
3. Glucidele

Zaharurile proprii ale fainii. Aceste zaharuri se gasesc in cantitate mica in

faina. Ele sunt repartizate neuniform in bobul de grau.
4. Amidonul
Amidonul joaca un rol important in procesul tehnologic de fabricare a
painii. Dupa unii autori, amidonul ar fi chiar mai important decat glutenul. El nu
constituie numai sursa de zaharuri fermentascibile, ci influenteaza si insusirile
reologice ale aluatului si calitatea painii.
Volumul painii depinde intr-o masura importanta de gradul de
determinare a granulelor de amidon.In procedeele moderne de fabricare a painii
care exclud faza de fermentare a aluatului inainte de divizare, influenta
deteriorarii amidonului asupra volumului painii este mai mica. Si in acest caz
volumul painii scade odata cu cresterea gradului de deteriorare a amidonului,
dar intr-o masura mai redusa fata de procedeul clasic.
5. Pentozanii
Acesti componenti sunt prezenti in faina in proportie mica.Fractiunea
insolubila contribuie la marirea capacitatii de hidratare a fainii si influenteaza
pozitiv insusirile aluatului si a painii. Sunt influentate in special porozitatea
miezului si elasticitatea cojii.
6. Celuloza
Adusa in aluat de catre taratele care se gasesc in faina, celuloza are un rol
negativ in formarea scheletului glutenic al aluatului prin actiunea mecanica de
rupere a acestuia in timpul framantarii, in special in cazul fainurilor de calitate
slaba.
7. Lipidele
Calitatea painii, in special volumul si structura miezului, sunt afectate in
prezenta lipidelor. Extragerea lipidelor libere influenteaza calitatea painii in
mod diferentiat in functie de insusirile de panificatie ale fainii.Eliminarea
completa a lipidelor din faina determina cresterea volumului painii cu 18%.
Lipidele pot interveni si in formarea compusilor de aroma si in
mentinerea prospetimii painii.
8. Enzimele

In panificatie enzimele joaca un rol important, modificand prin actiunea

lor starea componentilor macromoleculari ai fainii si respectiv proprietatile
reologice si de fermentare ale aluatului.Pentru panificatie este optim un anumit
nivel al activitatii enzimatice.

9. Vitaminele
Vitaminele sunt substante organice care se gasesc in cantitati foarte mici
in diferite alimente. Ele au rol de regulator in diferite procese care se produc in
organism.
Vitaminele din grau reprezinta o importanta sursa pentru necesitatile
organismului uman. In proportie mai mare se gasesc in B1; B2, PP. Alaturi de
acestea se mai gasesc si E si A.
Continutul painii in vitamine variaza mult cu gradul de extractie al fainii
din care s-a obtinut, ca urmare a repartizarii neuniforme a acestora in laborator.
Mentinerea vitaminelor in paine si in special vitamina B 2 este influentata
de modul de ambalare al painii. Ambalarea in hartie cerata, foi de celofan, este
insotita de diminuarea pierderilor in vitamina B2.
Pentru imbogatirea painii in vitamine, in special a painii albe, exista
doua orientari: o vitaminizare de restituire, prin care se urmareste adaugarea
vitaminelor care s-au pierdut in procesul tehnologic si o vitaminizare
rationalizata, in vederea asigurarii de catre paine a dozei necesare de vitamine
pentru om.

CAP. V Optimizarea produciei

ajutorul metodelor economice

cu

5.1. Programare liniara;

Programarea liniara este folosita in optimizarea alocarii
resurselor.Aceasta metoda de optimizare a productiei tine cont de doua elemente
:
obiective
restrictii
Programarea liniara poate fi folosita in gestiunea productiei pentru
rezolvarea unor probleme :
de repartizarea a productiei pe diferite masini in conditiile maximizarii
profitului
privind transportul produselor intre locurile de munca si intre acestea si
punctele de distributie
de determinare a cantitatilor din diverse bunuri ce trebuie produse.
Conditiile care stau la baza utilizarii acestui model sunt urmatoarele :
- variabilele modelului trebuie sa fie cuantificabile (in unitati naturale, valorice
sau temporale)
- relatiile dintre variabile trebuie sa fie liniare, adica o schimbare petrecuta intro anumita variabila provoaca o modificare proportionala in alta variabila;
- relatiile dintre variabile trebuie exprimate sub forma de ecuatii matematice;
- ecuatiile sunt insotite de restrictiile pe care trebuie sa le respecte variabilele
decizionale;
- variabilele si relatiile dintre ele sunt cunoasute si controlabile de catre
decident;

- trebuie maximizat sau minimizat un singur obiectiv cuantificabil;

5.2. Metoda PERT ((Program Evaluation and Review Technique Tehnica

Evalurii Repetate a Programului)
Se aplic n cazul produciei de unicate complexe i de mare importan,
la care operaiile succesive trebuie realizate prin respectarea restriciilor de
prioritate i de termene.
Diagrama PERT conine informaii despre sarcinile dintr-un proiect,
perioadele de timp pe care se ntind, i dependenele dintre ele. Forma grafic
este o reea de noduri conectate de linii direcionale (numit i reeaua
activitilor). Nodurile sunt cercuri sau patrulatere i reprezint evenimente sau
borne (milestones) din proiect. Fiecare nod este identificat de un numr.
Liniile direcionale, sau vectorii care leag nodurile reprezint sarcinile
proiectului, iar direcia vectorului arat ordinea de desfurare a sarcinilor.
Fiecare sarcin este identificat printr-un nume sau printr-un indice, are
reprezentat durata necesar pentru finalizare, i, n unele cazuri, chiar numrul
de persoane responsabile i numele lor (figura5.2.1).

Fig.5.2.1- Reprezentare a diagramei PERT

Modul de folosire al analizei PERT:

Cel mai important concept al analizei PERT este drumul critic.
Drumul critic = acel drum de la nceputul la sfritul reelei, a crui
activitate nsumeaz un total de timp mai mare dect orice alt drum din reea.
Drumul critic este o baz pentru stabilirea calendarului unui proiect,
deoarece durata total a unui proiect nu poate s fie mai mic dect timpul total
al drumului critic.
Totodat ntrzierile n activitile componente ale drumului critic pot
pune n pericol ntregul proiect. De aceea este necesar ca acestor activiti s li
se acorde o atenie mult mai mare.
Etapele n analiza PERT:
1. Planificarea:
- identificarea sarcinilor i estimarea necesarului de timp pentru acestea
- aranjarea sarcinilor i a evenimentelor ntr-o secven fezabil
- desenarea diagramei
2. ncadrarea n timp:
- stabilirea, acolo unde este posibil, a datelor de nceput i de sfrit
3. Analiza:
- calcularea datelor minime posibile, a datelor maxime permise i a marjelor de
timp pentru fiecare eveniment. Acest lucru se face lucrnd de la stnga la
dreapta i apoi de la dreapta la stnga diagramei ;
- evaluarea oportunitii planificrii propuse i, dac este necesar, revizuirea ei;
5.3. Metoda CPM (metoda drumului critic)
Principiul analizei drumului critic const n divizarea unui proiect (aciuni
complexe) n pri componente, la un nivel care s permit corelarea logic i
tehnologic a acestora, adic s fac posibil stabilirea interaciunilor ntre
prile componente. Aceste pri componente sunt activitile unor aciuni
complexe.

La definirea listei de activiti specialistul care particip la aceast

operaie folosete experiena sa pentru a rspunde, pentru fiecare activitate la
ntrebrile:
ce alte activiti succed sau preced n mod necesar aceast activitate ?;
care este durata activitii ?.
Ia natere n acest fel un tabel care conine activitile proiectului,
intercondiionrile ntre activiti i duratele acestora.
Un astfel de tabel trebuie s conin cel puin urmtoarele elemente:
activiti: n aceast coloan se enumer activitile proiectului, fiind puse
n eviden printr-o denumire sau printr-un simbol (codul activitii);
condiionri: se precizeaz, pentru fiecare activitate, activitile imediat
precedente, prin simbolurile lor; activitile de start nu au activiti precedente,
n csu fiind trecut o liniu;
durata: pentru fiecare activitate se precizeaz durata de execuie, ntr-o
anumit unitate de msur. Durata unei activiti este o constant.
Modelele de analiz a drumului critic se bazeaz pe reprezentarea proiectului
printr-un graf, elementele tabelului asociat acestuia fiind suficiente pentru a
construi graful corespunztor.
n tabelul 5.3 este prezentat un proiect, activitile fiind notate prin litere
mari A, B, C, . Activitile A i B sunt activitile de nceput ale proiectului.
Activitatea A este direct precedent activitii C. De asemenea, activitatea C
este direct precedent activitilor E i F.

Printre avantajele metodei CPM (i n general ale analizei drumului

critic) evideniem:
determinarea cu anticipaie a duratei de execuie a proiectelor complexe;
pe timpul desfurrii proiectului permite un control permanent al
execuiei acestuia;
explicitarea legturilor logice i tehnologice dintre activiti;
evidenierea activitilor critice;
evidenierea activitilor necritice, care dispun de rezerve de timp;
permite efectuarea de actualizri periodice fr a reface graful;
ofer posibilitatea de a efectua calcule de optimizare a duratei unui
proiect, dup criteriul costului;
reprezint o metod operativ i raional care permite programarea n
timp a activitilor innd seama de resurse.
Dezavantajele acestei metode sunt n principal:
greutatea desenrii grafului, fiind foarte greu de reprezentat exact toate
condiionrile din proiect, n condiiile n care acestea sunt foarte complicate
iar desenul trebuie s fie destul de simplu i clar nct s fie inteligibil i deci
util;
chiar dac se respect toate regulile de construire a grafului, rmn nc
destule variante de desenare astfel nct dou reprezentri ale aceluiai
proiect fcute de doi indivizi pot s nu semene aproape deloc.
din cele de mai sus se vede c reprezentarea este greoaie chiar dac toate
condiionrile ar fi de tipul "terminare nceput" cu preceden direct,
ncercarea de a forma graful n condiiile existenei i a celorlalte tipuri de
interdependene ducnd foarte repede la un desen extrem de ncrcat i greu
de folosit.
5.4 Metoda Just in Time (J.I.T)
Aceasta metod este considerat de specialiti ca o condiie important
pentru obinerea unei organizri superioare a produciei, iar aplicarea ei
contribuie la reducerea costurilor de producie aferente stocurilor de materii

prime, materiale, piese i subansambluri. Ea a aprut ca o replic la metodele

clasice de organizare, care au la baz existena stocurilor tampon, constituite n
vederea contracarrii diferitelor evenimente cu caracter negativ care pot s
apra n derularea produciei (opriri accidentale ale utilajelor, absena
personalului, desincronizri ntre ateliere, defecte de calitate etc.)
La baza metodei J.I.T. st principiul reducerii la minimum sau eliminarea
stocurilor de materii prime, materiale, piese, subansamble i producie
neterminat i implicit reducerea global a costurilor aferente acestor stocuri,
indiferent de volumul produciei. Minimizarea tuturor categoriilor de stocuri se
face concomitent cu creterea calitii produselor. Conform acestei metode
trebuie s se produc numai ce se vinde i exact la timp.
Implementarea metodei J.I.T. presupune realizarea a ase aciuni
fundamentale:
amplasarea raional a verigilor organizatorice cu scopul de a reduce costurile
aferente operaiilor care nu creeaz valoarea ( n principal operaiile de
transport);
reducerea timpilor de pregtire-ncheiere n scopul realizrii unui timp optim
de schimbare a seriei;
realizarea unei fiabiliti maxime a mainilor n scopul reducerii costurilor
aferente staionrii determinate de cderile accidentale ale acestora;
realizarea unei producii de calitate superioar; realizarea activitii de control
al calitii dup principiul control total n condiiile controlului selectiv
realizarea unei relaii de parteneriat cu furnizorii;
educarea i formarea forei de munc utiliznd cele mai eficiente metode.
Metoda J.I.T. se bazeaz pe principiul numit producia cu fluxuri trase
conform cruia toate comenzile de fabricaie trebuie transmise ultimului loc de
munc al procesului
tehnologic (de regul montajul general), acesta transmind necesarul de piese i
subansambluri locului de munca precedent i aa mai departe. Prin acest mod de
lucru, metoda J.I.T. se deosebete de sistemele clasice de producie, care se
bazeaz pe principiul producia de fluxuri mpinse conform cruia piesele
realizate la primele locuri de munc sunt mpinse nainte, fr s intereseze daca
ele vor intra imediat n fabricaie sau se vor stoca n magazii intermediare.
Metoda J.I.T. ofer multiple avantaje, care pot fi grupate astfel:

 reducerea costurilor prin reducerea stocurilor, reducerea rebuturilor,

reducerea timpului de munca i reducerea modificrilor fat de proiectul iniial;
creterea veniturilor prin mbuntirea calitii produselor i creterea
volumului vnzrilor.
reducerea investiiilor, att prin reducerea spaiilor de depozitat ct i
prin minimalizarea stocurilor;
mbuntirea activitii de personal; fora de munc este foarte bine pregtit,
motivat material, ataat firmei i responsabil fa de rezultatele muncii; toate
aceste trsturi determin creterea productivitii muncii.

5.5 Arborele de decizie

Arborii de decizie sunt instrumente utile pentru reprezentarea
problemelor decizionale cu mai multe stadii. Aciunile posibile din orice
moment sunt prezentate ca ramuri care pornesc dintr-un punct decizional,
reprezentat de un ptrat mic. Diversele rezultate posibile ale unei aciuni apar ca
ramuri ce pornesc dintr-un punct ans, marcat printr-un nod sub forma unui
cerc, la captul ramurii corespunztoare unei aciuni. Fiecrei ramuri i este
asociat o probabilitate de la un punct ans spre un rezultat. Valorile asociate
fiecrui rezultat sunt reprezentate la captul ramurilor corespunztoare.

Fig.5.5 Structura generala a agborelui de decizie

Dup construirea arborelui, se poate identifica derularea aciunii prescris

de criteriul valorii ateptate, prin folosirea metodelor de nfurare napoi i
retezare (elagaj). nfurarea napoi const n calcularea valorii ateptate pentru
fiecare nod. Se ncepe cu nodurile care nu au succesori, cele mai ndeprtate n
viitor. Pentru un nod decizional fr niciun succesor de tip ans nu exist
incertitudine la alegerea aciunii. Valoarea nodului decizional reprezint profitul
aciunii respective. Unui nod ans fr niciun succesor de tip decizional i se
atribuie valoarea ateptat a profiturilor asociate ramurilor care ies din el.
Pentru un nod decizional ai crui succesori ans au fost evaluai, se alege
aciunea care conduce ctre nodul ans cu cel mai mare profit. Toate celelalte
aciuni posibil asociate respectivului nod decizional nu mai sunt luate n
considerare, ramurile fiind retezate. Nodului decizional i se atribuie valoarea pe
care o are nodul ans aflat la captul aciunii selectate. Pentru un nod ans ai
crui succesori decizionali au fost evaluai, se calculeaz valoarea ateptat a
tuturor nodurilor decizionale succesoare.
Acest proces se repet n mod sistematic pn cnd se evalueaz nodul
decizional aflat n rdcina arborelui, ce reprezint decizia care se va lua. Acele
pri ale arborelui de decizie care pot fi atinse pornind din rdcin i urmnd
ramurile care nu au fost retezate ofer o soluie complet a problemei multidecizionale.

OPTIMIZAREA PRODUCIEI LA S.C. SPICUL S.A.

DOROHOI

5.1.Metodele de optimizare a preurilor utilizate

de Spicul
Sunt metode bazate pe costuri, prin adaos (n cazul produselor de
panificaie, preul acestora fiind influenat mult de evoluia preului materiei
prime), metoda bazat pe comparaia cu concurena, n funcie de preul pieei i
metoda bazat pe valoarea perceput de consumator. Aceast ultim metod este
utilizat de obicei pentru produsele noi care urmeaz a fi lansate pe pia, n
faza de testare analizndu-se i ct este dispus potenialul consumator s
plteasc pentru noul produs. Bineneles, aceast metod este utilizat n
combinaie cu metoda bazat pe costuri.

5.2. Programarea liniar

Programarea liniar poate fi folosit n gestiunea produciei pentru
rezolvarea unor probleme:
> de repartizare a produciei pe diferite maini n condiiile maximizrii
profitului;
> optimizarea transportului privind alegerea celor mai scurte itinerarii,
> produselor ntre locurile de munc i ntre acestea i punctele de distribuie;
> de determinare a cantitilor din diverse bunuri ce trebuie produse.
Procesul de optimizare a produciei, care se dezvolt ntr-un ritm din ce n
ce mai intens n toate ramurile economiei naionale din ara noastr, a nceput s
se extind n ultimul deceniu i la problemele de planificare i eviden
statistic.
Activitatea depus pentru realizarea unui plan de producie trebuie astfel
organizat nct s conduc la obinerea produciei ntr-un timp ct mai scurt (cu
o productivitate maxim) cu minimum de cheltuieli (la un pre de cost ct mai
redus) meninnd n acelai timp calitatea produselor i numrul sortimentelor
prevzute n plan. Numai atunci rentabilitatea i beneficiul vor crete mrind
astfel fondul de acumulri socialiste, att de necesar dezvoltrii economiei
noastre naionale.
Un prim pas pentru realizarea acestui scop, l constituie aplicarea
metodelor statisticii matematice n general i a programrii liniare" n special.
(se repeta mai jos)
Aprut acum 62 de ani ca o ramur a statisticii matematice,
programarea liniar" s-a dezvoltat necontenit, genernd capitole noi cu
multiple aplicaii n practic.
Printre acestea citm: programarea ptratic, hiperbolic, polinomial,
exponenial, logaritmic, n numere ntregi, stohastic, parametric, dinamic,
programare liniar tridimensional etc.
O problem de programare liniar poate conduce adesea la o planificare
optim a produciei n condiiile unor resurse limitate.
Prin metodele programrii liniare, se mai pot rezolva:
folosirea optim a capacitii de producie a seciilor unei ntreprinderi,
innd seama de numrul, tipul i productivitatea mainilor-unelte i a celorlalte
utilaje existente;

 decuparea optim a materialelor sub diferite forme (bare, foi etc.) n scopul
reducerii la maximum a deeurilor ;
stabilirea poziiei de amplasare a unor depozite, a unor magazii de scule, a
unor betoniere, n incinta unei fabrici sau a unor antiere, astfel nct, innd
seama de poziia centrelor de distribuie, a centrelor de consum i a numrului
de transporturi efectuate n unitatea de timp (de exemplu pe zi), distribuia s se
fac cu un minim de lucru mecanic, sau ntr-un timp total minim;
stabilirea poziiei de amplasare a conductelor de gaz sau de petrol, ,a unei
conducte electrice de nalt tensiune, astfel c suma distanelor de la punctele de
deservire (consum) s fie minim;
ntocmirea unui plan optim de repartizare a mijloacelor de transport existente
ntr-un numr restrns de centre, n raport cu nevoile de efectuare a unor
transporturi de mrfuri (exemplu dirijarea vagoanelor goale din staiile mari, n
staiile unde urmeaz a fi ncrcate), astfel nct parcursul gol al vagoanelor de
marf s fie redus la minim;
ntocmirea unui plan optim de fabricaie pentru mai multe produse, care
urmeaz a fi prelucrate la un numr oarecare de maini, astfel nct ciclul total
de fabricaie s fie minim (reducnd la minim ntreruperile n timpul
funcionrii mainilor, precum i timpul de ateptare a produselor ce urmeaz a
fi prelucrate).
Activitatea depus pentru realizarea unui plan de producie trebuie astfel
organizat nct s conduc la obinerea produciei ntr-un timp ct mai scurt (cu
o productivitate maxim) cu minimum de cheltuieli (la un pre de cost ct mai
redus) meninnd n acelai timp calitatea produselor i numrul sortimentelor
prevzute n plan. Numai atunci rentabilitatea i beneficiul vor crete mrind
astfel fondul de acumulri socialiste, att de necesar dezvoltrii economiei
noastre naionale.
Un prim pas pentru realizarea acestui scop, i constituie aplicarea
metodelor statisticii matematice n general i a programrii liniare" n special.

Obiectivul problemei este determinarea unui cost total minim, adic:

[min ] f = 51 x1 + 85 x2 + 68 x3 + 34 x4
Amestecul alimentar trebuie s reflecte raia biologic. Aceste condiii se
exprim prin sistemul de ecuaii:
Cantitile optime repartizate pentru fiecare aliment sunt: x1 = 0, x2 = 52/17, x3
= 0 i x4 = 12/17. n aceste condiii se va obine un cost minim, egal cu 284
uniti monetare, cnd amestecul optim este realizat numai din alimentul A2 n
cantitate de 52/17 i din alimentul A4 n cantitate de 12/17.

5.3. Proiectarea costului pe unitatea de produs i

a preului de livrare
Evoluia oricrui fenome n timp este rezultanta unor influene de natur
sistemic (trendul, sezonalitatea,cicicitatea) i a altora de tip aleator care se
manifest sub forma unor abateri ntmpltoare de la care i evoluia variabilei
analizate.

Concluzii si recomandari
Concluzii
S.C Spicul S.A Dorohoi i pstreaz tradiia, calitatea i continuitatea
n producerea i comercializarea de produse competitive.
Societatea i face simit prezenta prin numeroasele centre proprii
de pine marca Spicul Dorohoi, aprovizionate printr-o distribuie direct i
continu de parcul propriu de maini;
Pentru majoritatea consumatorilor marca Spicul este asociat cu
produsul pine pe vatr- ca la mama acas, ca o confirmare a importantei
acestui produs, astfel Spicul a cptat o puternic rezonann sectorul de
panificaie deinnd o cot de piaa de desfacere de peste20% extinzndu-se
chiar si n judeul Botosani.
Toate produsele comercializate de societate sunt n conformitate cu
prevederile legale privind sigurana consumatorului (ISO 9000).
Finurile cu extracie mare ce urmeaz s se obin odat cu punerea n
funciune a noii mori au un coninut ridicat de fibre, proteine, vitamine(complex
B, PP) . De aceea, aportul lor nutritiv este mai mare i sefolosete cu precdere
pentru obinerea produselor dietetice cu aportridicat n fibre, ajutnd la
corectarea lipsei de vitamine din alimentaie;
Management activ, preocupat de stabilirea unor obiective si strategii
realiste pentru viitor;
Societatea dispune de personal matur, cu experien ndelungat n acest
domeniul de activitate;
Nu exist situaii conflictuale, climatul social fiind bazat pe nelegere i
colaborare;
Activitate relativ redus a sectorului de marketing, fiind un sector incipint
pentru societate;
n urma prognozelor efectuate i a calculrii indicatorilor de eficien
economic putem spune c investiia este rentabil.
Recomandari
Dezvoltarea i organizarea eficient a serviciilor de marketing;
Adoptarea unor strategii de diversificare a produselor i de cretere a
gradului de valorificare a materiilor prime;
ncheierea unor contracte ferme i meninerea lor pe termen lung;
Utilizarea pe scar larg a internetului (comenzi prin e-mail);
Acoperirea unui sector ct mai mare pe piaa;

Participarea la expoziii i trguri de specialitate n vederea:schimbului de

experien, promovrii produselor, cunoaterea modului de aciune
a concurenilor ;
mbuntirea calitii ambalajelor i a modului de prezentare
a produselor;
Societatea urmrete modernizarea sectorului de depozite i ambalare
produse finite mari. Acest lucru va permite meninerea unei
caliti constante la finuri (posibilitatea de analiz cu aparaturi moderne de
laborator i de vitaminizare i mineralizare) i ambalarea n condiii deosebite n
ambalaje competitive cu noile cerine de pe pia.

Bibliografie
George Ungureanu Managementul procesrii i conservrii produciei
agricole, Ed. ALFA , Iai 2011
http://www.spicul.ro/