Componentele plantelor folosite in terapeutica

1. Frunza
Frunza este un organ vegetativ lateral al tulpinii sau ramurilor, de form plat, care
ndeplinete funcia fundamental n procesul de fotosintez, dar servind i la respira ie i
transpiraie.

Caracteristici[modificare | modificare surs]

Forma plat a acestui organ vegetativ este o caracteristic a spermatofitelor i reprezint o adaptare
i o perfecionare pentru ca esutul asimilator propriu-zis s se organizeze pe o suprafa ct mai
mare. Frunza se deosebete net de celelalte dou organe vegetative normale (rdcina i tulpina)
nu numai prin form, ci i prin simetria bilateral, cretere definit (limitat), durat scurt de via ,
structur dorsiventral. Frunzele au dimensiuni mult mai reduse dect celelalte dou organe
vegetative ale majoritii plantelor, dar, prin numrul lor foarte mare, nsumeaz o suprafa uria ,
pentru a-i putea ndeplini rolurile principale.
Dup apariie, frunzele se maturizeaz n cteva zile i ating dimensiunile specifice unor frunze
mature: toate esuturile meristematice sufer difereniere celular, trec n esuturi definitive i
creterea nceteaz. Astfel se explic una dintre proprietile frunzei, aceea de a prezenta o cre tere
limitat. Singura excepie este reprezentat de frunza de Welwitschia mirabilis, care crete continuu,
pe toat durata de via a plantei.
n dezvoltarea filogenetic cele dinti expansiuni ale talului, asemntoare frunzelor (filoide) au
aprut la algele brune, dar acestea nu sunt omologe frunzelor plantelor superioare. Frunzele mici ale
muchilor reprezint cea mai simpl frunz din punct de vedere morfologic i structural. Acestea au
un esut liberian primitiv, nu au vase lemnoase i deci nu sunt omologe frunzelor plantelor
superioare. Frunza propriu-zis apare la ferigi, iar la spermatofite ea are cea mai evoluat
organizare.

Funcii[modificare | modificare surs]

Funciile principale ale frunzei sunt: fotosinteza, transpiraia i respiraia. Fiind cel mai plastic organ
vegetativ al plantei, frunza se poate metamorfoza, adaptndu-se pentru ndeplinirea altor func ii: de
protecie, de absorbie, de depozitare a substanelor de rezerv i a apei, de nmulire vegetativ.

Morfologie[modificare | modificare surs]

Alctuirea frunzei

Prile componente
Retenie de ap n esuturi se consum suc de frunze de morcov dimineaa i seara,
cte o jumtate de pahar. O cur dureaz o sptmn, iar la nevoie se poate relua
fr o perioad de pauz.
ndigestie, gastrit hipoacid se iau nainte de mas cteva linguri de plmdeal de
leutean n vin. De asemenea, se consum ciorbe acre condimentate cu leutean crud din
belug, adugat dup ce mncarea a fost luat de pe foc.
Apetit alimentar exagerat se mestec 4-5 frunze proaspete de leutean cu jumtate de or
nainte de mas (nu mai devreme). Iniial, administrarea leuteanului genereaz o senzaie
de foame, ns la vreo zece minute, aceasta se calmeaz i apare o reacie opus de scdere
a apetitului alimentar.
Boli de piept cronicizate: bronit, bronita tabagic, tuse remanent se face o cur n care
se bea un pahar de suc de leutean pe zi, n 2-3 porii. Tratamentul dureaz dou sptmni
minimum i se reia de cte ori este nevoie.

2. Flori
Floarea reprezint organul de nmulire algimnospermelor i angiospermelor.
Florile au fost mult timp admirate i folosite de oameni pentru a nfrumusea mediul lor, dar,
de asemenea, ca obiecte de romantism, ritual,religie, medicin i ca o surs de hran.

Structura orii[modificare | modificare surs]

Elementele florale sunt formate din: sepale (primele care apar la marginea receptaculului) i petale
(mai spre interior); totalitatea acestor elemente constituie nveliurile florale, dup care urmeaz
dispuse pe 1 sau 2 cicluri, i carpelele, formnd ultimul verticil din centrul receptaculului.

Floarea[modificare | modificare surs]

Ea ia natere fie din mugurii florali, fie din mugurii micti ce se gsesc pe ramurile scurte ale tulpinii,
n majoritatea cazurilor la subsoarafrunzelor. Ea este format dintr-un lstar scurt, cu frunzele mai
mult sau mai puin metamorfozate, n funcie de rolul care l au de ndeplinit. Partea tulpinal
constituie axul florii, de obicei scurt i lit la vrf, formnd receptaculul floral. Acesta are forme
diferite, bombat ca un disc, scobit ca o cup, cilindric sau conic. Receptaculul reprezint deci partea
mai dezvoltat a codiei florii, care se numete i peduncul floral.

Actiunile asupra sistemului nervos se manifesta prin capacitatea de a linisti, de a calma si

de a tonifia organismul aflat in diferite stari nevrotice.
Produsele din flori de salcam sunt utilizate in multe afectiuni psihosomatice care apar drept
consecinte directe ale unor tensiuni sufletesti:
- stari conflictuale frecvente, cu tendinte de agresivitate si criticism exagerat;
- accese de manie si iritabilitate psihica;
- crampe musculare de natura nervoasa;

- epuizare nervoasa si a fortei fizice si intelectuale, degradand pana la insomnii, stari de

anxietate si depresie psihica prelungita;
- reactii necontrolate la stari stresante, dureri de cap si migrene pe fond de stres;
- tulburari de memorie, de echilibru si de vaz ajungand, in unele cazuri, la eruptii herpetice
pe piele;
- tulburari de apetit, cu lipsa poftei de mancare sau cu foame excesiva, produse de o stare
de gol afectiv, respectiv o lipsa a hranei sufletesti".
Din experiente indelungate s-a constatat ca aceste afectiuni ale sistemului nervos dereglat
se pot trata prin:
- inhalarea parfumului florilor de salcam, cu efecte linistitoare asupra psihicului,
recomandandu-se scurte plimbari prin preajma salcamilor infloriti;
- aromatizarea camerei de lucru si de dormit a bolnavului cu buchete de flori proaspete;
- consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingura la 200 ml apa clocotita) luata in 3 reprize pe
zi, intr-o cura de 3 saptamani, inlocuind total apa de baut;
- consumul zilnic a unui macerat la rece din flori tinute 2-3 zile in miere de albine, luand cate
3-5 lingurite pe zi;
- tinctura din 20 de grame de flori uscate care se macereaza in 100 de ml de alcool 700,
timp de 10-14 zile, din care se iau zilnic de 2 ori cate 10 picaturi.
Este sezonul florilor de soc. Florile, extrem de aromate, au proprieti terapeutice uimitoare,
sunt eficiente pentru gripe i rceli, gut, infecii pulmonare i boli de piele. De asemenea,
trateaz durerile de gt, febra fnului, artrita i acioneaz ca laxativ uor. Datorit diurezei
pe care o produce se recomand n reumatism, boli de rinichi i de vezic.
Ceaiul de flori de soc mrete cantitatea de lapte la femeile care alpteaz. Avnd
proprieti laxative i ajutnd la eliminarea apei din esuturi, ceaiul este bun ca medicament

natural n obezitate. Pentru aceleai motive se recomand n constipaiile de natur

nervoas.
ntrete imunitatea
Utilizri externe
Extern, este util ca antiseptic, sub form de bi sau cataplasme, indicat n furunculoze,
abcese, arsuri, flictene, avnd proprietatea de a fluidifica puroiul i de a calma durerile. Sub
form de bi fierbini se utilizeaz contra reumatismului.
3. Radacina

Rdcina este un organ vegetativ al plantelor superioare.

Caracteristici[modificare | modificare surs]

Majoritatea rdcinilor se caracterizeaz prin faptul c se dezvolt n sol, are geotropism pozitiv
(este orientat ctre centrul pmntului), nu are pigmeni asimilatori, nu prezint muguri sau frunze
pe suprafaa sa, nu are noduri i nici internoduri. ns deasemenea sunt i rdcini aeriene care se
difereniaz prin faptul c se dezvolt n direcie independent fa de centrul pmntului, (se ca r
pe suporturi), absoarbe apa din aer, i i lipsete stratul protector la captul rdcinii numit piloriz.
n rest ele au aceleai caracteristici ca i celelalte rdcini.

Funcii[modificare | modificare surs]

Rdcina este adaptat pentru ndeplinirea a dou func ii principale: una de natur mecanic, de
fixare a plantei n sol i alta vital, de a absorbi apa i substanele minerale dizolvate n aceasta.
Rdcina contribuie la metabolismul plantei. n afara funciilor specifice, rdcinile metamorfozate
ale unor plante pot servi la depozitarea substanelor de rezerv, iar altele stabilesc legturi
fiziologice cu ciupercile i cubacteriile din sol.

Morfologie[modificare | modificare surs]

Pe suprafaa unei rdcini tinere se pot distinge mai multe zone.

Piloriza, (numit i caliptr sau scufie) este format dintr-un esut special, parial suberificat,
care acoper vrful vegetativ al rdcinii i faciliteaz ptrunderea vrfului rdcinii n sol. La
plantele acvatice piloriza lipsete, fiind nlocuit de rizomitr, care nu se uzeaz i nici nu se
regenereaz. Piloriza lipsete i la plantele parazite.

Vrful vegetativ, situat imediat sub piloriz, este format din meristemeprimordiale, care
ulterior vor genera meristemele primare.

Regiunea neted, (zona de cretere) aflat deasupra vrfului vegetativ, reprezint zona de
cretere n lungime a rdcinii. Celulele din aceast zon nu se mai divid i cresc prin ntindere.
Aceast zon ocup aproximativ 1,5 mm.

Regiunea pilifer (zona periorilor absorbani), acoperit cu un mare numr de periori

absorbani unicelulari care vor ajunge la maturitate n 2-3 zile sau n 30-40 ore i pot dura trei
sptmni sau 12 zile. Numrul periorilor absorbani variaz de la o specie la alta (la plante
mici sunt puini, iar la plante mari i arbori sunt foarte muli). n cazul rdcinilor care se dezvolt
n mediul acvatic, nu are loc formarea periorilor absorbani. Nici la plantele epifite nu se
dezvolt periori absorbani, locul acestora fiind luat de un esut special ( velamen radicum).

Regiunea aspr, cuprinde zona n care meristemele primare se difereniaz n esuturi

definitive (specializate): rizoderma, scoara i cilindrul central.

Regiunea coletului, este cea care face trecerea de la rdcin la tulpin. Ea are o ntindere
mic i la multe plante nu se distinge morfologic.

Tipuri morfologice de rdcini[modificare | modificare surs]

n funcie de raportul care exist ntre rdcina principal i radicele, se disting mai multe forme de
rdcini:

rdcini pivotante, sunt cele la care axa principal se dezvolt foarte mult n raport cu gradul
de dezvoltare al radicelelor,i au forma unui ru (la morcov, lucern, sfecl de
zahr, bumbac, ppdie);

rdcini rmuroase, sunt cele la care radicelele au o dezvoltare egal cu cea a rdcinii
principale (la molid i la majoritatea arborilor din pdurile de foioase);

rdcini fasciculate rdcini firoase, sunt cele la care locul rdcinii principale este luat de
radicele sau de alte rdcini care se formeaz la baza tulpinii, constituind mnunchiuri de
rdcini. Sunt caracteristice pentru gramineele cultivate, (gru, porumb, orz, etc) dar i pentru
plantele cu bulbi, (ceap, crin, lalea, zambil, etc).

Radacina de patrunjel, un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al ficatului si antiviral, pe

care, de regula, o folosim la ciorba, este bogata in vitamine, enzime, minerale, flavonoide si compusi
aromati. Specialistii insa, recomanda ca in scop terapeutic, radacina de patrunjel sa fie consumata in stare
cruda sun forma de suc sau data prin razatoarea mica, in salata, in combinatie cu morcov, telina si
alte legume ori fructe. Radacina de patrunjel lupta impotriva cancerului, tine alergiile sub control, iti asigura
oase sanatoase, echilibreaza tensiunea arteriala prin efectul diuretic pe care il are.
Pastarnacul are proprietati diuretice, depurative, ajuta la eliminarea toxinelor din organism, vindeca
reumatismul si regleaza ciclul menstrual. Se recomanda in curele de slabit, contra anemiei si asteniei, cat si
persoanelor aflate in perioada de convalescenta, datorita proprietatilor sale nutritive.
Pastarnacul curata sangele, este un excelent drenor al ficatului si rinichilor, tonic pentru inima si plamani.
Sucul preparat din radacina de pastarnac regleaza digestia, mareste apetitul, are actiune expectoranta si
diuretica, analgezica, tonifianta, este indicat in tratamentul afectiunilor cardiace si in nevroze.