NELEGEREA I ACCEPTAREA TRATAMENTULUI PRESCRIS

Notiune referitoare la adeziunea bolnavului la mijloacele terapeutice

necesare ameliorarii starii de sanatate, in care pot fi incluse terapiile
biologice, regimurile alimentare, modificarea stilului de viata ca si
acceptarea supravegherii medicale si a controlului periodic.
Aceasta definitie scoate in relief viziunea istorica si interpersonala a
relatiei medic-pacient ca fiind una de natura paterna; este bazata pe premiza
ca doctorul stie mai bine, iar pacientul trebuie sa-i urmeze recomandarea si
ca, procedand asa, totul va fi bine. In acest model, se presupune ca pacientul
se supune de bunavoie autoritatii si expertizei medicului si accepta regimul
tratamentului. Comportamentul non-compliant este considerat nepotrivit;
contravine crezurilor profesionale, normelor si asteptarilor privind rolurile
corespunzatoare pacientilor si profesionistilor. Dintr-un punct de referinta
obiectiv, se pot gasi putine lacune in acest sistem direct, istoric si paternal,
dar asteptarile doctorilor si reactiile pacientilor la aceste idei pot fi foarte
bine diametral opuse.
Problemele pacientului
Reactiile pacientilor la boala, tratament si rezultat sunt adesea o functie a
modelelor lor traditionale ce sunt de obicei ascunse atat fata de medic cat si
fata de ei insisi. De multe ori, istoria vietii pacientilor si cea a familiilor lor
are o serie de indicii despre cum au fost traite boala, rezultatul terapeutic si
increderea in medic.
Factorii
Numerosi factori sunt incriminati in non-complianta. Dintre acestia vom
mentiona ca principale grupe:
- factori legati de trairea bolii si de intelegerea sa intelectuala de catre
bolnav;
- factori legati de relatia medic-bolnav; factori legati de tipul
tratamentului;
- factori legati de anturajul bolnavului.
Dintre factorii legati de boala mentionam:
- diagnosticul,
- gravitatea,
- morbiditatea,

- evolutia,
- durata
Iar dintre cei legati de tratament:
- existenta unor produse cu actiune prelungita,
- durata tratamentului,
- numarul de medicamente,
- frecventa crizelor si dimensiunea dozelor,
- prezenta efectelor nedorite.
Relatia cadru medical-pacient poate fi un factor de crestere a compliantei,
atunci cand exista o optimizare a modului de comunicare, anterioara deciziei
terapeutice si prezentarii ei bolnavului, dar si un factor cu efect opus, ori de
cate ori programul terapeutic este prezentat fara o personalizare, ca un
ordin dat de pe o pozitie de superioritate.
Pare mai putin dificil pentru medic sa inteleaga dorinta de a renunta a
acelor pacienti pentru care viata a devenit de nesuportat, dar i se va parea
complet de neinteles sa percepem lipsa de complianta a unor pacienti
stabilizati, mai ales atunci cand acestia se confrunta cu o deteriorare
importanta a starii de sanatate rezultata din noncomplianta
Motivele pentru care unii pacienti nu accepta tratamentul
terapia cu medicamente multiple
- cu cat numarul de medicamente administrate este mai mare, cu atat creste
si necomplianta
- pierderile de memorie la pacientii geriatrici pot duce si ele la
necomplianta
similaritatile de aspect (marime,forma, culoare)
- confuzie la utilizarea mai multor medicamente
- uzual, terapia nu trebuie sa fie initiata cu o combinatie de produse, ci mai
degraba cu agenti individuali
frecventa de administrare
- administrarea medicamentelor la intervale frecvente face ca rutina
normala a pacientului sau programul de lucru sa fie intrerupte; in numeroase
cazuri pacientul nu va mai lua medicamentul
- s-a observat ca singura metoda de imbunatatire a compliantei este
selectarea medicamentelor care permit frecventa cea mai redusa a dozelor
zilnice prescrise
- atitudinea pacientului fata de boala sa si regimul de tratament ar trebui sa

fie anticipate
- in cele mai multe situatii, se asteapta ca pacientii sa fie mai inclinati sa-si
respecte regimul de administrare daca acesta e simplu si convenabil
- totusi, unii pacienti pot fi sceptici privind eficacitatea regimurilor bazate
pe administrarea o data pe zi si cred ca un medicament trebuie administrat
mai frecvent pentru a fi eficient
durata terapiei
- procentul pacientilor necomplianti este mai mare cand perioada de
tratament creste
- mare risc de necomplianta la pacientii cu boli cronice, in special daca
intreruperea terapiei nu este asociata cu o recurenta prompta a simptomelor
sau cu inrautatirea bolii
- necomplianta cu regimurile pt tratamentul tuberculozei este un motiv
major pt dezvoltarea rezistentei la multiplii agenti antituberculosi
reactiile adverse
- dezvoltarea unor efecte neplacute ale medicamentului este o piedica pt
complianta
- in unele cazuri poate fi posibila modificarea dozajului sau utilizarea
medicamentelor alternative pt a minimiza efectele adverse
- agravarea starii de boala in care se dezvolta efecte adverse face ca
pacientul sa se simta mai rau decat inainte ca terapia sa fi fost initiata (ex:
pacientii cu HTA)
- reactiile adverse asociate cu utilizarea a numeroase medicamente
antineoplazice sunt suficient de stresante pt unii pacienti
- abilitatea unor medicamente de a cauza o disfunctie sexuala (agenti
antipsihotici, antidepresive, antihipertensive) este un motiv de necomplianta
pt anumiti pacienti
- anumiti pacientii pusi in fata unor interdictii (ex: sa nu consume alcool pe
parcursul tratamentului) vor alege sa nu-si mai administreze medicamentul
prescris
costul medicamentului
- pretul a fost citat de unii pacienti ca fiind un motiv de a nu-si cumpara
integral medicamentele de pe prescriptie
- in alte cazuri medicamentul este luat mai putin frecvent sau administrarea
inceteaza prematur din cauza costului
administrarea medicamentului
- desi unii pacienti pot fi bine intentionati in a se conforma instructiunilor,
ei pot primi intr-un mod inadecvat o cantitate gresita de medicament din
cauza masurarii incorecte, utilizarii unui dispozitiv de masurare inadecvat
sau utilizarii incorecte a dispozitivului de administrare a medicamentului

- lipsa de acuratete in utilizarea linguritelor pt administrarea

medicamentelor lichide prin posibilitatea varsarii linguritei sau de cerinta ca
pacientul sa-si masoare o fractiune de lingurita
- unii pacienti nu utilizeaza corect dispozitivele de inhalare
- informarea orala de catre farmacist are ca rezultat o intelegere mai buna si
duce la urmarea pasilor corecti pt utilizarea medicamentului
gustul medicamentului
- problemele de gust sunt intalnite cel mai des la utilizarea lichidelor orale
de catre copii
- chiar si un numar de pacienti adulti inceteaza sa-si administreze
preparatele lichide cu clorura de potasiu din cauza gustului neplacut al
acestora
- s-a elaborat sistemul FLAVOR care a utilizat mai mult de 3 doze de
arome
nterviul deschis las deschis pentru pacient posibilitatea de a se
exprima.
Aceasta s-ar exprima n urmtoarele cateva principii:
- a cdea de acord cu pacientul asupra problemei / problemelor, sau a stabili
de comun acord o ierarhie de probleme ce trebuie rezolvate;
- a propune alternative terapeutice (dac exist), cu discutarea posibilelor
puncte slabe i forte ale fiecreia dintre ele;
- evaluarea costului tratamentului, i alegerea alternativei cele mai
convenabile din acest punct de vedere pentru pacient;
- asigurarea cooperrii familiei;
- testarea cunotinelor i/sau prejudecilor pacientului asupra bolii
respective, ca i a nelegerii explicaiilor oferite de ctre medic;
- testarea motivaiei pacientului (pe o scar de la 1 la 10, cat de important vi
se pare acest tratament pentru rezolvarea bolii Dvs.?; pe o scar de la 1 la
10, cat de ncreztor suntei c putei respecta acest tratament?);
- testarea predispoziiei la non-complian (unora dintre pacieni li se pare
foarte dificil s respecte acest tratament. Cum credei c este, n cazul
Dvs.?);
- recompensarea pacientului (real, simbolic) pentru urmarea corect a
regimului terapeutic.

MOTIVAREA PACIENTULUI
Desi pacientii care au cunostinte despre boala lor si despre regimul
terapeutic sunt probabil mai complianti, cresterea cunostintelor pacientului
nu influenteaza in mod necesar comportamentul si complianta pacientului.
Trebuie sa se constientizeze nevoia de a motiva pacientii incat sa-si
utilizeze cunostintele pe care le-au dobandit pt a obtine beneficiul optim din
terapia lor.
Interactiunea medic-pacient a fost caracterizata ca o negociere, acest
concept a fost ulterior extins catre dezvoltarea unor contracte intre pacient si
furnizorii ingrijirilor de sanatate, contracte ce presupun:
- implicarea pacientului in procesul de luare a deciziilor privind regimul si
oportunitatea de a discuta problemele potentiale si solutiile cu medicul
- un angajament formal la regim din partea pacientului
- o recompensare care creeaza stimulente pt realizarea scopurilor
compliantei
Pacientii sunt in general inconstienti de impactul acestor modele repetitive si
al conflictelor si de felul cum ei isi creeaza o noncomplianta autodistructiva,
care le ameninta viata. Pentru fiecare persoana tratata ar trebui determinat
intelesul care este asociat ideii de bolnav sau de pacient. Pentru unii
oameni, aceste concepte produc confort si familiaritate, in timp ce pentru
altii aceasta experienta este cel mai grav necaz. Ce se intampla atunci cand
un pacient cu o boala cronica nu mai vrea sa se considere bolnav? Refuzul
unui pacient de a-si lua medicamentele, de a respecta vizitele la medic, de a
urma o dieta sau de a-si face exercitiile este un mod de a crea iluzia ca se
simte bine.