Infiintarea culturilor anticipate de verdeturi in solarii

Solariile sunt constructii foarte utile pentru producerea legumelor extratimpurii si timpurii.
Folosirea lor in perioada actuala presupune cheltuieli mari care pot fi recuperate doar printr-o
exploatare judicioasa.
Realizarea culturilor anticipate constituie o veriga tehnologica si economica foarte eficienta
pentru folosirea intensiva a solariilor acoperite cu material plastic.

Culturile anticipate de verdeturi (ceapa verde, usturoi verde, spanac si salata) se seamana sau se
planteaza toamna, ierneaza sub cerul liber si se recolteaza primavara foarte devreme, cu cateva
saptamani inaintea culturilor similare, semanate sau plantate in primavara.
Pentru reusita acestor culturi anticipate sunt necesare masuri tehnologice specifice, dintre care,
mai importante sunt: stabilirea amplasamentului, pregatirea atenta a terenului, alegerea unor
soiuri adecvate si modul de infiintare a culturii.
Terenurile sau portiunile de solar, alese pentru culturi anticipate, trebuie sa fie irigabile, dar cu un
drenaj bun, fie prin infiltrarea rapida a excesului de umiditate, fie prin scurgerea acestuia in afara
solarului.
Vor fi preferate terenurile cu expozitie favorabila si ferite de vanturi sau curenti de aer rece, care
nu formeaza crusta.
De asemenea, este foarte important ca pe terenurile alese pentru aceste culturi sa nu fi fost
cultivate aceleasi specii in ultimii 2 - 3 ani.
Pentru o pregatire de buna calitate a terenului, este bine sa se execute urmatoarele lucrari:
-Desfiintarea culturii premergatoare, cu evacuarea in afara solarului a tuturor resturilor vegetale
si a materialelor folosite la palisarea fostei culturi.
-Corectarea denivelarilor cunoscute, in care a baltit apa la cultura precedenta.
-Fertilizarea de baza cu gunoi de grajd (250 - 400 kg/100 m, superfosfat (3 - 5 kg/100 m) si
sulfat de potasiu (1,5 - 2 kg/100 m), in cantitatile necesare culturii principale care urmeaza in
succesiune dupa recoltarea culturilor anticipate;
-administrarea ingrasamintelor cu azot este daunatoare si neeconomica, deoarece determina
scaderea rezistentei la frig a culturilor anticipate, in cursul iernii.
-Afanarea profunda a solului la 25 - 30 cm adancime, prin arat, sapat la cazma sau eventual prin
lucrare cu masina de sapat solul.
-Maruntirea solului, cu atentia necesara pregatirii unui pat germinativ bun, indispensabil pentru
semanatul semintelor mici.
-Modelarea solului, prin deschiderea de rigole si formarea unor straturi inaltate, in coronamentul
de 94 cm (conform schemelor actuale de modelare pentru suprafete mari) sau cu coronamentul
mai lat pentru suprafete mici pe care lucrarile se realizeaza manual.
Modelarea solului este foarte importanta, deoarece excesul de apa din precipitatii se va drena pe

rigole.
Pentru aceste culturi sunt recomandate urmatoarele soiuri:
Ceapa verde - Stuttgart.
Usturoi verde - De Darasti, De Moldova, De Cioroiu, Favorit, Record.
Pentru culturi anticipate de usturoi verde se vor evita soiurile de primavara.
Salata - Polul Nord, Silvia.
Spanac - Matador, Matarer, Smarald.
Epoca optima de infiintare a culturilor de salata si spanac este luna septembrie.
In zonele mai calde, semanatul acestor culturi poate fi amanat pana in prima decada a lunii
octombrie.
Ceapa verde si usturoiul verde se pot planta toamna, in cursul lunii octombrie.
Pentru toate aceste culturi, esential este ca la instalarea ingheturilor, plantele sa fie bine
inradacinate, cu 3 - 4 frunze adevarate, bine formate.
Schemele de semanat pentru salata si spanac se realizeaza, trasand cu semanatoarea 4 randuri pe
coronamentul straturilor modelate.
Pentru culturile semanate manual, este bine ca randurile sa fie plasate perpendicular pe rigole,
echidistant, la 25 cm, deoarece in acest fel semanatul si viitoarele lucrari de ingrijire se pot
realiza mult mai usor si mai bine.
Plantarea arpagicului sau a cateilor de usturoi pentru culturile de ceapa si usturoi verde se poate
realiza mecanizat, conform schemelor prezentate in figura sau, pentru culturi realizate manual, in
randuri echidistante, la distanta de 15 - 20 cm.
Semintele de salata si spanac se seamana la 1 - 1,5 cm adancime, folosindu-se norme de 2 kg/ha
(20 g/100 m) la salata si 25 kg/ha (250 g/100 m) la spanac.
Aceste norme de semanat sunt mai mari decat cele recomandate pentru culturi de primavara,
deoarece ele trebuie sa compenseze pierderile datorate inghetului, care sunt inerente in timpul
iernii.
Pentru plantarea culturilor de ceapa verde este recomandata folosirea arpagicului mare, cu
diametrul bulbului de peste 21 mm sau chiar a bulbilor mici de ceapa uscata, cazuti la sortare, cu
diametrul pana la 30 mm.
Folosirea materialului de plantare cu diametru mare este preferabila, deoarece ceapa verde va fi
mai viguroasa.
La usturoiul verde, marimea bulbililor (cateilor), folositi la plantare, depinde de soi.
Distanta intre plante pe rand, pentru aceste doua culturi este de 2 - 3 cm, iar adancimea de
plantare este de 4 - 5 cm.
Plantarea mecanizata sau semimecanizata a bulbilor sau bulbililor are drept consecinta formarea
unor tulpini false, strambe, care scad valoarea comerciala a cepei verzi sau a usturoiului verde.
Pentru evitarea acestui fenomen nedorit, pe suprafetele mici, bulbii de arpagic sau bulbilii de
usturoi se vor planta manual, in pozitie verticala, cu discul (radacinile) in jos.
Calculand cantitatile necesare de arpagic, la o densitate de 100 - 200 plante / m pe terenul
efectiv cultivat (in care nu este inclusa suprafata potecilor) si la o greutate medie a bulbilor de 2 -

4 g, sunt necesare norme de 200 - 800 g/m.

Aparent, densitatile si cantitatile de arpagic sunt foarte mari, dar la o cultura de ceapa verde,
plantele se recolteaza la dimensiuni mult mai mici decat ceapa pentru bulbi uscati, iar spatiul de
nutritie necesar este mai mic.
In plus, pierderile de plante in cursul iernii pot fi de 15 - 20% din densitatea initiala.
Datorita acestui fapt, la ceapa verde, usturoi verde si spanac, desi densitatile initiale sunt mari,
culturile nu se raresc.
Pentru evitarea scaderii densitatii cu mult sub parametrii optimi, culturile anticipate de salata se
raresc in primavara.
In cazul lipsei precipitatiilor, imediat dupa infiintarea culturilor, se vor aplica udari, pentru
asigurarea unei rasariri rapide si uniforme a acestora.
Lucrarile de ingrijire a culturilor anticipate in cursul iernii si in primavara vor fi prezentate intrun articol viitor.
Dr. ing. Nicolae ATANASIU

Salata verde
|

Salata (Lactuca sativa) este o specie legumicola, erbacee, anuala, cu

inaltimea de pana a 60cm, originara din zona Mediterana si face parte din familia
Asteraceae. Tulpina florala este tare, dreapta, ramificata in partea superioara. Florile sunt
mici, de culoar galbena si infloresc in luna mai-iunie. Este o planta pretentioasa fata de
umiditate, mai ales in perioada rasaririi si formarii capatanilor. Salata prefera solurile
racoroase si umede, se dezvolta bine chiar si in locuri umbrite iar daca sunt plantate int-un
loc insorit cu temperaturi ridicate pe durata zilei au tendinta sa formeze tulpina si sa
produca flori.
Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina. Pentru salata de
primavara, semintele se sadesc direct in camp, incepand cu jumatatea lunii august si pana
la sfaristul lunii septembrie, la distante de 14-20 cm intre randuri. Pentru culturile de la
sfarsitul primaverii, inceputul verii, salata se seamana in februarie-martie. Pentru cultura de
toamna, semanarea se face la inceputul lunii august.

Cultivata prin rasad, salata face capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie,
in rasadnite semicalde sau in solar. Cand rasadul are 5-6 frunze se face plantarea in gradina.
Distanta de plantare a rasadului este de 20 cm intre randuri si 15 cm pe rand. Dupa
plantare rasadurile se uda.

Ca lucrari de ingrijire recomandam: protejarea cu folie de plastic impotriva inghetului a

salatei semanata toamna, prasitul, se raresc plantele la distante de 20 cm pe rand, udatul
(daca sufera de seceta salata va avea un gust amar si va produce flori), si protectia fata de
daunatori.

In momentul aparitiei tulpinilor florifere, frunzele nu mai sunt bune pentru consum.
Recoltarea se face manual prin taierea capatanii de salata la nivelul solului.

PROCESUL DE PRODUCTIE
In practica de specialitate anul agricol se compune din doua cicluri de productie. Ciclul I are loc in perioada
ianuarie - iunie, iar ciclul II se desfasoara in perioada iulie - decembrie. La unele culturi (tomate, vinete, etc)
practicam un sistem prelungit de productie cu un singur ciclu din martie pana in noiembrie.
Procesul de productie se compune din mai multe etape distincte, si anume:
1. Producerea rasadurilor:
Producerea rasadurilor reprezinta prima etapa a procesului de productie care se desfasoara intr-un spatiu special
amenajat, compus din 8 compartimente distincte, perfect izolate intre ele. Aceste compartimentari sunt necesare
pentru a putea asigura dirijarea diferentiata a factorilor de mediu (in functie de specie,varsta etc.).
In aceste compartimente, mentinem in permanenta un nivel optim de temperatura si sa asiguram necesarul de
luminozitate. In perioadele cu lumina insuficienta exista posibilitatea suplimentarii acesteia pe cale artificiala.
Astfel, folosind cele mai importante resurse de energie (caldura si lumina) si programe adecvate de fertilizare
asiguram o dezvoltare corespunzatoare a rasadurilor. In acest fel influentam potentialul de productie al plantelor
pentru toata perioada lor de viata.

In termen, de 4 - 6 saptamni de la semanare, rasadul este pregatit pentru plantarea in sera.

2. Plantarea:
Inainte ca plantarea sa aibe loc este necesar sa pregatim spatiul de productie. Lucrarea incepe, cu circa 3-4
saptamni Inainte si cuprinde cateva etape si anume: dezinfectia serei, instalarea stratului de folie , asezarea
sacilor cu substrat organic, adaptarea sistemului de irigare prin picurare si decuparea orificiilor la saci.
La nivelul unui hectar se planteaza, in cazul castravetilor, 18.000 de plante, iar in cazul tomatelor, 25.000 de
plante.

Tehnologia folosita de noi este una revolutionara in domeniul legumelor de sera.

In urma experimentelor realizate cu ajutorul acestor noi tehnologii am observat cresterea eficientei procesului de
productie si a calitatii produselor obtinute.
Astfel, incepand cu anul 2006, am decis extinderea aplicarii noului sistem de plantare pe substrat organic la
intreaga capacitate de productie.
3. Cresterea si dezvoltarea plantelor:
Durata procesului difera de la o specie la alta. Pentru obtinerea recoltei de castraveti avem nevoie de cca. 4-5
saptamni, in cazul culturilor de tomate aceasta perioada poate ajunge pana la 8-9 sptmni. Pentru o dezvoltare
normala castravetii au nevoie, pe timp de noapte, de asigurarea unui prag termic de 16-18 grade C, in timp ce la
tomate, pe timp de noapte, temperaturile pot fi mai scazute cu 2-4 grade C.
Pe timpul iernii, consumul de energie termica poate sa reprezinte cca. 60% din costurile totale. Din acest motiv
asiguram in permanenta o izolare ct mai eficienta a serelor.
Desi costurile de productie difera de la un anotimp la altul obiectivul nostru este de a asigura continuitatea
productiei.

In procesul de fructificare este esential sa asiguram conditii optime pentru polenizare. In trecut, acest lucru era
efectuat manual cu ajutorul unei pipete. In prezent intreg procesul se realizeaza cu ajutorul bondarilor,
achizitionati in acest scop. In felul acesta, fiecare floare este polenizata. Un stup contine circa 80 bondari fiind
necesari 4-5 stupi la un hectar. Bondarii polenizeaza un numar de cca. 1.000.000 de flori de tomate pe hectar.
Zilnic, cu ajutorul sistemului de irigare prin picurare, fiecare planta beneficiaza de substantele necesare
dezvoltarii armonioase si pentru intarirea rezistentei la boli si daunatori.
4. Recoltarea:
Ultimul proces inainte de pregatirea pentru vnzarea propriu-zisa este recoltarea.
Productia obtinuta se recolteaza de doua sau trei ori pe saptamana. Frecventa recoltelor depinde de bioritmul
atins in procesul de fructificare si de nivelul productiei.
In cazul castravetilor, productia la un hectar poate varia intre 3 si 14 tone/saptamna, in functie de perioada
calendaristica si varsta plantelor.

La tomate, in perioada maxima de productie, la o singura recolta se pot obtine la nivelul unui hectar, cca. 8 tone
(aproximativ 70.000 de fructe).
Cantitatea maxima de legume pe care un muncitor o poate recolta intr-o zi este de 1.000 de kg.

Legumele recoltate sunt asezate in ladite de plastic. Apoi, cu ajutorul unor tractoare, produsele de sera sunt
transportate in hala de sortare si ambalare.
5. Pregatirea pentru vnzare:
Dupa o perioada de efort sustinut, care in cazul castravetilor, este de 8 saptamani, iar in cazul tomatelor este de
12 saptamani, primele produse finite ajung la poarta halei de sortare si ambalare. Primele productii se obtin in
luna martie, tot procesul se desfasurndu-se pana la sfarsitul lunii noiembrie.

Obtinerea rasadurilor de legume

Legumele ce se cultiva mai frecvent prin rasaduri
sunt rosiile, vinetele si ardeii, care au cerinte mai
mari in ce priveste caldura si necesita o perioada mai
mare de vegetatie pana la recoltare.
Prin rasaduri se cultiva si plante mai putin
pretentioase, ca varza, conopida, gulia, in scopul de a
obtine productii timpurii, de asemenea si prazul,
ceapa de apa, telina, castravetii, si dovleceii, tot in
acelasi scop.

Realizarea rasadnitelor presupune urmatoarele materiale: gunoi de grajd proaspat, nefermentat; pamant de
rasadnita (de "telina"); tocuri de lemn; geamuri; rogojini.
Gunoiul de grajd se foloseste pentru incalzire (rasadnita calda). Cel mai bun este gunoiul proaspat de cal,
care intra repede in fermentatie si da cantitatea cea mai mare de caldura. Se poate folosi si gunoi proaspat
de vite, fiind indicat sa se amestece cu gunoi de cal.
Avantajele folosirii gunoiului de grajd sunt mai multe, printre care costul scazut, nu necesita instalatii
speciale, iar dupa ce s-a folosit poate fi intrebuintat la producerea de mranita sau ca ingrasamant
suplimentar.
Pamantul de rasadnita, sau de telina, cum mai este denumit, se pregateste inca din timpul verii, in felul
urmator:
- dintr-un loc intelenit (inierbat), pajisti, izlazuri, etc., se fac brazde groase de 10-12 cm si lungi de 20-30
cm. Acestea se asaza in gramezi, unele peste altele, cu iarba la iarba, intr-un loc umbrit, udandu-se din timp
in timp pentru a putrezi mai usor. Dupa putrezire rezulta pamantul de telina care se amesteca in anumite
proportii (vezi mai jos) cu mranita si nisip.
In lipsa unui loc intelenit se pot taia brazde dintr-un camp de lucerna sau trifoi. Nisipul se foloseste pentru a
face pamantul de rasadnita mai permeabil si mai usor.

Proportii de amestec pentru diferite legume:

Cultura

Mranita %

Pamant de telina
%

Nisip %

Rosii

50

25

25

Ardei, vinete

40

50

10

Castraveti

40

40

20

Varza, conopida

50

25

25

Salata

25

75

Tocul de rasadnita
Exista mai multe variante de rasadnite (ex.: cu 2 pante, ingropate, etc.), insa cea mai simpla este cea cu toc
pe care o vom prezenta in continuare.

Tocul este format dintr-o rama de lemn de 25-30 cm inaltime, 4 m lungime si 1,5 m latime, avand prinsa din
metru in metru cate o stinghie pentru sprijinirea foilor de geam, cu dimensiunea de 1 pe 1,5 m.
Rama se asaza pe un strat de gunoi de grajd amenajat pentru rasadnita, mai lat decat tocul, si gros de 4070 cm. Geamurile au rol de mentinere a caldurii degajate.
In interiorul tocului se mai pune un strat de gunoi de grajd proaspat, de cca 5 cm grosime, dupa care
rasadnita se acopera cu foile de geam si rogojini.
Dupa cateva zile, daca se constata inceperea fermentarii (apar picaturi de apa pe interiorul geamului), se
asaza amestecul de pamant intr-un strat de 12-15 cm. Pamantul se grebleaza, dupa care se acopera iar
rasadnita.
Semanatul in rasadnita se face cand pamantul s-a incalzit, lucru ce se constata prin aparitia buruienilor.
Inainte de semanat, pamantul se niveleaza cu grebla, distrugand astfel si buruienile.
Semanatul in rasadnita se poate face in randuri sau prin imprastiere cat mai uniforma. Peste seminte se
presara un strat de mranita gros de 1-2 cm. Se batatoreste usor pamantul si se uda cu o stropitoare cu sita

fina, cu apa calduta.

Rasadurile se pot planta si in ladite, in ghivece sau in paharele din plastic, in lipsa tocurilor de lemn. Pe
fundul laditelor se fac cateva gaurele prin care sa se scurga excesul de apa. Se asaza un strat de nisip de 1
cm grosime, dupa care se pune amestecul de pamant. Semanatul se face in randuri, la 4-5 cm distanta.
Laditele se tin intr-o incapere incalzita, iar dupa rasarire se asaza langa geam, la lumina. Cand rasadurile au
atins perioada optima, se planteaza in gradina.
Rasadirea in ghivece se aplica la legume care suporta greu transplantarea in gradina (ex. castraveti,
dovlecei), asa fel incat acestea sa fie plantate in gradina cu pamantul din ghivece, fara a fi afectate
radacinile.
Se folosesc ghivece mici de pamant ars cu diametrul de 6-8 cm sau paharele de plastic gaurite la fund.
Ghivecele se umplu cu pamant pana la jumatate, apoi se seamana cate 2 seminte la ghiveci prin apasare cu
degetul, dupa care se uda cu apa calduta si se tin la lumina si caldura.
La ghivece se mai pot produce rasaduri si de la alte legume

Rasadirea in ghivece

Rasadirea in ladite

Ingrijirea rasadurilor Pana la rasarire, rasadnita se tine acoperita cu geam si rogojini. Imediat ce plantele
incep sa apara, se inlatura rogojinile pentru patrunderea luminii. Rasadnita se va aerisi zilnic, chiar si pe
timp mai racoros, ridicand brusc geamul si lasandu-l imediat la loc. Pe masura ce timpul se incalzeste,
aerisirea se va face tot mai des.
Daca pamantul din rasadnita tinde sa se usuce, se uda usor cu apa calduta. Nu trebuie sa fie nici prea multa
umezeala, deoarece rasadurile se alungesc prea mult, se imbolnavesc si cad. Daca se intampla acest lucru,
se aeriseste bine rasadnita, iar plantele bolnave se smulg.
Daca apar coropisnite, se ingroapa la 2-3 cm din loc in loc momeli.
Combaterea coropisnitelor prin momeli se face dupa urmatoarea reteta: se fierb 15 minute 100 gr boabe de
grau; dupa racire se amesteca cu 5 gr insecticid (Aldrin, Detox, Duplitox, Sintox, Sinoratox, etc.) si 1 gr
untdelemn.
Calirea rasadurilor se face cu scopul ca acestea sa se obisnuiasca cu conditiile climaterice mai aspre, la
plantarea in camp. Pentru aceasta, cu 10-15 zile inainte de plantare se ridica geamurile, la inceput numai

ziua, apoi si noaptea. Udatul in acest timp se reduce

la minim sau se suprima total.
Plantarea rasadurilor se va face tinand cont de perioadele specifice fiecarei legume, tinand cont de
caracteristicile culturii respective.

Tipuri de solarii

Culturile de legume timpurii si extratimpurii se pot

obtine in rasadnita, in solarii de diferite tipuri si in
sere-solar. Ne vom ocupa in mod deosebit de
obtinerea legumelor in solarii, care sunt mai usor de
amenajat si necesita mai putine investitii.

Solariile sunt constructii simple, acoperite cu folie de polietilena de 0,1-0,2 mm grosime si in care se
planteaza legume sau se produc rasaduri, primavara foarte devreme, in vederea obtinerii de productii
extratimpurii (trufandale).
Ele se monteaza cu minim 10-15 zile inainte de data plantarii, pentru ca pamantul sa se incalzeasca.

Solarul simplu de tip tunel este usor de realizat.

Pentru construirea acestui solar se folosesc tije de plastic flexibile sau de fier-beton de 6, lungi de 1,6-1,8
m. Tijele se asaza arcuit la distanta de 1-1,5 m intre ele, infigand cele 2 capete in pamant, constituind astfel
scheletul solarului.
Deschiderea arcului va fi de 70 cm, iar inaltimea de 40-50 cm. Pe schelet se fixeaza folia lata de 1,5 m asa
fel incat sa treaca cu 15 cm peste marginile tunelului, pentru ca folia sa fie fixata prin asezarea unor brazde
de pamant peste margini. La cele 2 capete ale tunelului folia se prinde in manunchi de cate 1 tarus-ancora.
Intr-un astfel de solar se pot planta 2-3 randuri de rasaduri de talie mica: salata, varza, conopida, etc. Dupa

ce timpul s-a incalzit, solarul se desfiinteaza, iar cultura ramane in camp deschis.
Orientarea tunelului trebuie facuta astfel incat vanturile puternice sa bata in lungul acestuia.

Un alt tip de solar este solarul inalt de tip tunel.

Acesta are scheletul de fier-beton de 14-18, cu deschiderea la baza de 5-7 m. Tijele din fier sunt sudate
intre ele cu bare de fier, iar de o parte si de alta a coamei se intind cate 3 randuri de sarma galvanizata
pentru sustinerea foliei. Fiecare picior al arcadei se introduce intr-un locas din teava fixata in beton, pentru o
mai buna stabilitate. Folia de polietilena de 0,2 mm trebuie sa depaseasca marginile solarului pentru
ancorare sau acoperire cu pamant pe margini. Dupa ce s-a acoperit solarul cu folie, peste acesta se intinde
prin incrucisare sarma de 3 mm care se fixeaza cat mai bine si mai strans pentru a impiedica ruperea foliei
de catre vant.

Daca exista posibilitatea, acest tip de solar poate fi prevazut in interior cu tevi pentru incalzire (sere-solar).

Solarii joase duble

Acest tip de solar se confectioneaza frecvent dintr-un schelet de lemn sau fier-beton. Pentru acoperire se
folosesc doua folii de polietilena late de 1,4 m, lipite intre ele pe latura lunga.

Solarii inalte cu acoperis in 2 pante

Se construiesc din lemn. Fixarea foliei se face prin sipci de lemn late de 2-3 cm care se prind de schelet cu
cuie de tabla. Se pot alatura 2 sau mai multe asemenea solarii, in care se pot cultiva toate speciile de
legume.

Cultura legumelor in solarii si sere

Cateva soiuri de legume ce se pot cultiva in solar cu rezultate foarte bune:

rosii: Marita 15; Marita 25; Vidra 14; Isalnita 50; Delicates; Vemone

ardei gras: Export; Urias de California; De Dunarea; Solaris

vinete: Delicia; Bucurestene; Pana Corbului; Lidia; Narcisa

Dupa ce s-a incalzit pamantul in solar (10-15 zile de la montare si acoperire cu folie), se ierbicideaza si se
modeleaza terenul in straturi ridicate pe rand, lasand distantele specifice fiecarei culturi intre randuri.
Plantarea rasadurilor in solar se face intre 20-25 martie la rosii, 5-15 aprilie la ardei, 1-15 aprilie la vinete.
Trebuie ca temperatura in sol la adancimea de plantare sa nu fie mai mica de 10-12 gr C. La plantare se
folosesc rasaduri viguroase, sanatoase, produse
in ghivece sau cuiburi nutritive. Inainte de plantare, rasadurile se uda si se trateaza contra daunatorilor.

Lucrari de intretinere in solar

Dupa plantare, in locul plantelor care nu s-au prins, se planteaza alte rasaduri din acelasi soi.
Se afaneaza solul prin prasile, prima oara la 10-12 zile de la plantare, apoi la 2 saptamani.
Legumele se iriga functie de cultura, de obicei intre randuri, aducand apa pe santuri.
Fertilizarea se face uniform, in apropierea randurilor, incorporand ingrasamantul in sol odata cu prasilele.
De mare importanta este dirijarea temperaturii si umiditatii, realizata prin aerisirea solarului si irigare
corecta. Aerisirea se face prin deschiderea usilor din capete, sau prin ridicarea foliei la mijlocul solarului in
zilele foarte calduroase.
Daca nu se respecta aceste conditii, apar bolile la plante si cultura poate fi periclitata. Combaterea bolilor se
face prin masuri de igiena a culturii (indepartarea plantelor bolnave) si tratamente fito-sanitare.
Lucrari speciale:
La rosii:
- sustinerea plantelor pe sarme sau sfori cat mai din timp (20 zile de la plantare)
- copilitul (vezi ingrijirea rosiilor)
- carnitul plantei la 3-4 inflorescente pentru culturile extratimpurii si 8-10 inflorescente pentru
culturile prelungite
- defolierea frunzelor de la baza, imediat dupa plantare, si a celor ingalbenite

La ardei:
- lucrari de formare a tufei, lasand 3-4 ramificatii; lastarii de rod se lasa in exterior si se ciupesc la
1-2 flori, iar lastarii interiori si cei sterili se suprima
- carnitul varfului lastarilor la 2 frunze deasupra ultimului fruct
- defolierea frunzelor batrane
La vinete:
- ciupirea lastarilor pana la aparitia primelor flori; se lasa 1-3 copili care se carnesc dupa 2-3 fructe;
daca apar mai multe flori la un loc se raresc, lasand numai una
- se defoliaza frunzele de la baza si cele care umbresc florile

Cultura legumelor in camp

Insamantarea direct in camp se face pentru obtinerea de productii timpurii la legumele care suporta mai
bine temperaturile mai scazute, ca morcovul, patrunjelul, mazarea, ceapa, salata, spanacul, etc. Unele
seminte (morcov, patrunjel) rasar mai greu, la 20-25 zile.

Perioada de semanare la legumele de baza

Cultura

Distanta intre randuri/cm

Distanta pe rand/cm

Perioada de semanare

Morcov

20-40

7-8

1-15 III
25 V-25 VI

Patrunjel

20-40

7-8

1 III-5 IV

Ridichi de luna

15-20

6-7

1 III-15 IV

Ridichi de vara

30-40

15-18

25 IV-30 V

Ridichi de iarna

30-40

15-18

20 VI-10 VII

Sfecla rosie

30-40

18-20

1-10 IV
25 V-5 VI

Ceapa de consum

30-40

7-8

10-30 IX
20 II-10 III

Ceapa de arpagic

30-40

7-8

25 III-15 IV

Ceapa verde

15-20

5-6

1-10 XI
20 II-20 III

Usturoi

30-40

5-6

1-10 XI
20 II-10 III

Spanac

20-25

1-15 VIII
20 II-10 III

Salata

20-25

15-20

20 II-10 III
1-20 VIII

Fasole pastai

40-50

7-8

20 IV-10 V

Fasole uscata

40-50

7-8

25 VI-5 VII

Castraveti

80

30-50

25 IV-10 V
20 VI-10 VII

Dovlecei

70-100

40-60

25 IV-10 V

Plantarea rasadurilor in camp

Rasadurile trebuie sa fie viguroase, sanatoase, cu frunze de culoare verde-inchis si cu radacini puternice.
Perioada de plantare este in functie de specie.
La plantare, pamantul se indeasa bine in jurul radacinilor astfel incat sa nu ramana goluri in care sa
patrunda aerul uscat de afara.
Daca terenul nu a fost ingrasat, e bine sa se puna 300-400 gr mranita la cuib, amestecandu-se cu pamantul.
De mare importanta este adancimea de plantare; daca e prea adanc, cresterea plantelor va fi incetinita de
lipsa aerului, iar daca plantarea se face prea la suprafata, rasadurile se vor usca.
Udarea se face conform cerintelor culturii respective.

Bolile legumelor
Caderea rasadului este o boala care apare in rasadnita, si ataca rasadurile de rosii, ardei, varza, conopida.
Se manifesta prin aparitia unor pete brune la baza tulpinii. Planta se ofileste, cade la pamant si apoi
putrezeste. Atacul se manifesta pe zone (vetre) care se pot mari si in cateva zile toate rasadurile pot fi
distruse.
Combatere: se smulg si se ard rasadurile bolnave depistate din timp, iar locul ramas se prafuieste cu sulf
(50 gr la mp) sau se stropeste cu solutie de sulfat de cupru 2,5% (2 litri solutie la mp), ferind plantele
sanatoase.
Prevenire: se stropeste patul germinativ din rasadnita, dupa semanat, cu Captadin 0,3% sau Micodifol
0,2%. Pentru protejarea rasadului si impotriva altor boli, se repeta tratamentul si dupa rasarirea plantelor.
Se pot folosi si alte produse
recomandate de magazinele
de specialitate.
BOLILE LA ROSII
Mana se manifesta in perioadele ploioase prin aparitia unor pete apoase pe frunze si a unor pete brune
pe fruct. Aceste pete se maresc, cu timpul acoperind tot fructul. Pe timp umed, atacul se dezvolta foarte
repede, putand cuprinde toate rosiile, mai ales daca plantele nu sunt ridicate de la sol prin sustinere pe araci
sau spalieri.
Combatere:
Rasadurile trebuie obtinute numai din seminte sanatoase, tratate. Samanta folosita se dezinfecteaza inainte
de rasadire prin scufundare in apa incalzita la 45-50 gr C timp de 10 minute.
Tratamente preventive: Turdacupral 0,5%, Dithane 0,5%, zeama bordeleza 0,75-1%, Ridomil 0,25%
- Zeama bordeleza este o substanta de combatere a bolilor care se prepara foarte usor in gospodarie astfel:
pentru o concentratie uzuala de 0,75-1%, la 100 litri apa se foloseste 1 kg piatra vanata (sulfat de cupru),
care se neutralizeaza cu var nestins in proportie de 2:1 (0,5 kg), sau var stins (pasta) in raport de 1:1 sau
1:2; piatra vanata se dizolva in apa calda cu o zi inainte; solutiile de piatra vanata si de var se prepara
separat; dupa dizolvare, solutiile se amesteca si se adauga apa pana la 100 litri solutie. Este important ca
zeama bordeleza sa aiba o reactie neutra sau slab alcalina, verificand cu hartia de turnesol care trebuie sa
se albastreasca. Daca nu se intampla acest lucru, se mai adauga lapte de var. Prepararea trebuie facuta
numai in vase de lemn sau smaltuite, si nu in vase de metal. Solutia nu trebuie pastrata prea mult timp, cel
mult de la o zi la alta.
Ofilirea bacteriana (cancerul bacterian)
Boala se manifesta prin rasucirea frunzelor, care se vestejesc si sunt orientate in jos. Pe fruct se observa

pete albicioase cu un punct brun-negricios in mijloc.

Combatere: se face prin smulgerea si arderea plantelor bolnave si distrugerea prin ardere a tuturor
resturilor de plante ramase dupa recoltare. Semintele folosite se trateaza cu acid acetic 0,8% timp de 24 ore
sau solutie de Ortocid 0,2% timp de 30 minute. Cultura se stropeste cu zeama bordeleza 0,75-1%,
Turdacupral 0,5% sau Dithane 0,5%.
Putregaiul cenusiu formeaza pe fructe un puf cenusiu prafos in locurile cu leziuni.
Combaterea se face avand grija ca lucrarile de intretinere a culturii (plivit, carnit) sa nu se faca dimineata,
cand plantele sunt ude; se stropeste cu Captadin 0,3%, Rovral 0,2%
Alternarioza se manifesta sub forma unor pete brun-negricioase, situate concentric pe frunze si
adancite pe fructe.
Combatere: stropiri pe frunze cu Captadin 0,3%, Mycodifol 0,2%, Dithane 0,2%.
Septorioza (patarea alba a frunzelor)
Pe frunze apar pete circulare de 1-4 mm. La inceput petele sunt brune, apoi capata o culoare alb-cenusie,
inconjurata pe margini de o dunga brun intunecata, in dreptul petelor observandu-se puncte negre.
Atacul incepe pe frunzele de la baza. In conditii de umiditate ridicata (mai ales in solar), petele sunt foarte
numeroase, putand determina uscarea partiala sau totala a frunzelor.
Combaterea se face prin aplicarea a 2-3 stropiri la interval de 7-10 zile cu: Captadin 0,3%, Zineb 0,5%,
Turdacupral 0,5%, zeama bordeleza 0,75-1%, Dithane 0,4%. Primul stropit se va aplica imediat dupa
aparitia primelor pete. Dupa recoltare se vor strange si se vor arde toate resturile.
Basicarea fructelor ataca tulpinile, frunzele si fructele. Pe fructe apar pete de 5-8 mm, negre, rugoase,
mai numeroase langa codita fructului. Cu timpul se formeaza rani adancite.
Combatere: zeama bordeleza 0,75%, Turdacupral 0,5%.

BOLILE LA ARDEI
Mozaicul se manifesta prin pete difuze in spatiile dintre nervuri. Pe fructe apar pete brune denivelate.
Piticirea se manifesta prin faptul ca plantele raman mici. Pe frunze apar pete mari, concentrice, de
culoare bruna. Tesutul din dreptul petelor capata o culoare albicioasa.
Combatere: folosirea de rasaduri sanatoase si evitarea culturilor succesive de ardei pe acelasi loc;
combaterea paduchilor de frunze (afide) care transmit virusul, cu Fernos 0,05%.
Putregaiul negru Boala se manifesta prin pete adancite si negre pe fructe.
Combatere: la aparitia primelor pete se stropesc plantele cu Dithane 0,2%, Captan 0,2%
Antracnoza se manifesta la temperatura si umiditate ridicate, prin pete negre, adancite, pe fructe.
Combatere: stropiri preventive cu Dithane 0,2% si rotatia culturii.

BOLILE LA VINETE
Patarea bruna a frunzelor si fructelor cu pete circulare de culoare maslinie. Frunzele sunt perforate si
se vestejesc. Pe fructe boala se manifesta prin pete brune, infundate in pulpa fructului. Tesuturile atacate
putrezesc.
Combatere: recoltarea si arderea frunzelor si fructelor atacate. Stropiri cu Topsin 0,1% sau Derosal 0,1%.
BOLILE LA VARZA
Hernia radacinilor de varza este o boala care apare frecvent in terenurile umede si acide. Sunt atacate
radacinile, pe care se produc umflaturi alungite de diferite marimi, ajungand si de marimea unui pumn.
Radacinile atacate se innegresc si putrezesc. Plantele stagneaza in crestere, nu mai formeaza capatana, se
ofilesc si mor.
Combatere: folosirea de rasaduri sanatoase, si cultivarea pe acelasi teren dupa 4-5 ani. Plantele bolnave se
vor smulge si se vor arde. Boala ataca si conopida.
Putregaiul uscat al verzei se manifesta prin zbarcirea si putrezirea radacinii si tulpinii. Pe partile
atacate apar pete ovale, usor adancite, de culoare brun-deschisa.
Combatere: dezinfectia semintelor cu apa calda (50 gr C) timp de 20-25 minute. Adunarea si arderea
plantelor bolnave. Rotatia culturii dupa 3-4 ani. Boala ataca si conopida.
BOLILE CEPEI
Mana cepei este boala cea mai frecventa. Pe frunze apar pete decolorate, care se maresc treptat. Pe
vreme umeda petele se acopera cu puf cenusiu-violaceu. Frunzele atacate se inmoaie, se usuca si cad, iar
bulbii nu se mai formeaza.
Combatere: Tratarea arpagicului inainte de plantare prin prafuire cu Cripodin 2 gr la 1 kg arpagic. Stropirea
preventiva a culturii cu Zineb 0,3%, Captadin 0,3%, Turdacupral 0,5% sau zeama bordeleza 0,75-1%.
Urmatoarele stropiri se fac la intervale de 7-12 zile. Pentru ca solutia sa se prinda bine de frunzele ceroase
se va adauga aracet 0,3%.
Arsura frunzelor se manifesta cand vremea e inchisa 10-12 zile sau mai mult, prin pete mici,
albicioase. Extremitatea frunzei se usuca si se rasuceste.
Combatere: se va inlatura apa care balteste, iar plantarea nu se va face in randuri prea dese si inghesuite.
Se stropeste cu Dithane 0,2%, Turdacupral 0,5%.

BOLILE CASTRAVETILOR, DOVLECEILOR

Mana castravetilor ataca frunzele, pe care apar pete galbene, acoperite pe fata interioara cu puf
cenusiu-violaceu. Petele se inmultesc, se unesc prin marire iar frunzele se usuca.
Combatere: stropire cu solutii cuprice sau sistemice (Ridomil 0,15%).
Fainarea pe frunze si vrejii tineri se observa pete acoperite cu un strat fainos alb. Frunzele atacate se
ingalbenesc si se usuca.
Combatere: la aparitia primelor pete se stropeste cu Caratan 0,1%, Rubigan 0,02-0,04%. Tratamentul se
repeta de cateva ori la interval de 7-10 zile. Dupa recoltare se strang si se ard toate resturile.
BOLILE FASOLEI
Antracnoza fasolei: pe frunze apar pete rotunde sau alungite, alb-galbui, de-a lungul nervurilor. Tesutul
din dreptul petelor se usuca, iar frunza ramane gaurita. Pe pastai apar pete rotunde brun-roscate, colorate
roz in centru. La un atac puternic pastaile putrezesc.
Combatere: seminte tratate si sanatoase, rotatia culturii la 3 ani, stropirea cu Dithane 0,2%, Captadin
0,3%, Derosal 0,1%. Dupa recoltare semintele se vor tine la soare 7-10 zile, cate 3-5 ore pe zi.
Arsura bacteriana este produsa de o bacterie care se dezvolta la temperaturi ridicate alternate cu ploi
repetate. Pe frunze apar pete brun-rosiatice inconjurate de un cerc mai galbui, iar pe pastai pete brune.
Pastaile isi pierd foarte mult din calitate.
Combatere: stropirea frunzelor cu Turdacupral 0,5% in doua randuri, dupa rasarire si inainte de inflorire.
Virusul mozaicului se raspandeste in culturile in care apar afidele. Frunzele capata un aspect mozaicat
si se incretesc.
Combatere: distrugerea afidelor prin stropiri cu Fernos 0,05%. Cultivarea de soiuri rezistente la virus.

BOLILE MAZARII
Mana mazarii se produce dupa o perioada mai lunga cu nopti reci si umiditate ridicata. Pe fata
superioara frunzele se ingalbenesc si se brunifica, iar pe partea inferioara se formeaza un puf violaceu.
Frunzele atacate se usuca iar pastaile isi modifica forma si se brunifica in locul atacat.
Combatere: rotatia culturii la 3 ani, seminte sanatoase si tratate.
Alte boli la mazare: antracnoza si fainarea.
BOLILE SALATEI
Mana salatei este favorizata de umiditate ridicata insotita de temperaturi mai scazute in timpul noptii si
foarte ridicate in timpul zilei. Atacul apare pe frunze, unde pe partea superioara se produc pete decolorate
iar pe partea inferioara se formeaza un puf fin alb.
Combatere: evitarea udarilor pe timp racoros, stropirea cu Ridomil 0,1%.

 Putregaiul cenusiu apare in conditii de umiditate excesiva. La un atac puternic, toata capatana este
atacata, se acopera cu un praf cenusiu si putrezeste.
Combatere: udarea numai prin rigole dupa formarea capatanii, stropirea cu Rovral 0,1% de cel putin 2 ori,
prima oara la o saptamana de la plantare.

BOLILE CARTOFULUI
Mana cartofului apare mai ales in verile ploioase si racoroase. Pe frunzele plantei apar pete galbui dupa
inflorire, care apoi devin brun-negricioase. Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor se formeaza un
puf fin albicios. Pe tuberculi mana se manifesta sub forma de pete brune.
Combatere: la plantare se folosesc numai tuberculi sanatosi; stropiri cu Captadin 0,3%, Zineb 0,3%, zeama
bordeleza 0,75-1%, primul stropit inainte de inflorire, al doilea dupa 10 zile, al treilea dupa 2-3 saptamani.

Daunatorii legumelor
Coropisnita roade radacinile plantelor sau reteaza tulpina de la suprafata.
Combatere: momeli toxice
Limax (melcul fara cochilie) ataca varza, morcovul, ardeii, vinetele, castravetii, salata, etc.
Combatere: terenul infestat se prafuieste cu superfosfat praf, piatra vanata pisata fin, praf de var nestins,
15 gr la mp.

 Gargarita cepei produce pagube prin larvele sale care sapa galerii in frunzele de ceapa.
Combatere: se strang si se ard resturile vegetale; la aparitia primelor gargarite, primavara devreme, se
stropeste cultura cu Carbetox 0,1%, Sinoratox 0,15%, la care se adauga ca adeziv aracet 0,2%.
Musculita cepei ataca ceapa si usturoiul, are 2-3 generatii pe an; prima generatie de larve ataca
frunzele si bulbii mai tineri, iar generatia a doua si a treia ataca bulbii, in care sapa galerii. Frunzele se
ingalbenesc si se usuca.
Combatere: se strang si se ard resturile vegetale; samanta si arpagicul se trateaza inainte; la aparitia
primelor larve se stropeste cultura cu Sinoratox 0,15% si Carbetox 0,1%.

Molia si musca morcovului si a telinei sunt daunatori ale caror larve sapa galerii in radacini si frunze.
Combatere: strangerea si arderea resturilor vegetale; tratamente la aparitia primelor larve cu Sinoratox
0,15%, Carbetox 0,1%, Basudin 0,08%.
Gargarita verzei : larvele sapa galerii in tulpina si frunze.
Combatere: lucrari repetate ale solului (araturi, prasit); la aparitia adultilor, inainte de a depune oua, se
stropeste cu Sinoratox 0,15%, Carbetox 0,15%, Diazinon 0,15%.
Buha verzei este periculoasa pentru culturile de varza; omida colorata in verde pana la brun-cenusiu,
poate atinge 4-5 cm lungime; face gauri in capatana ajungand pana la cotor. Ataca si conopida.
Combatere: inainte de formarea capatanii se trateaza cultura cu Carbetox 0,4%, Sinoratox 0,15%, Decis
0,04%, 0,6-0,8 litri solutie la mp. Cu 20 zile inainte de recoltare se stopeaza tratamentul.
Fluturele alb al verzei este de asemenea un daunator periculos. Fluturii au corpul negru cu aripi albe
cu pete negre, rotunde. Larvele (omizile) sunt galben-cenusii cu trei dungi galbene pe spate. Omizile rod
frunzele de varza pana la nervura principala. Daca atacul este puternic si nu se iau masuri de combatere,
cultura poate fi distrusa. Ataca si conopida.
Combaterea se face la fel ca la buha verzei.

 Gandacul de Colorado adult este de 8-12 mm lungime, de forma ovala, bombat pe spate; pe fiecare
aripa are 5 dungi negre. Larvele rosii-caramizii se hranesc cu frunzele de cartofi, vinete, rosii, ardei. Daca nu
se iau masuri de combatere tufele pot ramane fara frunze.
Combatere: stropirea culturii la aparitia primelor insecte cu Decis 0,05%, Hostation 0,1%, 0,7-0,8 litri la
mp. Pe suprafete mici insectele pot fi adunate cu mana inainte de a depune oua.

Despre rosii (sau tomate)

Rosiile reprezint una din principalele culturi din grdina de legume, datorit fructului care e un aliment
foarte valoros, ce contine nsemnate cantitti de substante hrnitoare. ntr-un kg de rosii se gsesc cca
30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier. Ce soiuri se
cultiv?

Pentru productii timpurii se pot folosi soiuri autohtone, ca Arges 400", "Arges 408" sau "Arges 450"
care sunt foarte precoce si dau fructe la 95-105 zile de la rsrire, de asemenea se folosesc "Export"

sau "Delicates"

Pentru culturile timpurii din solarii se pot folosi soiurile bulgaresti ?Marita 15? si ?Marita 25?

Pentru culturile de vara se pot folosi soiurile: ?Aurora?, cu fructe mari (100-200 gr) la 120-125 zile
de la rasarire; ? de Tulcea?, cu fructe mari, rotunde, cu 5 coaste specifice, produce la 130-135 zile de
la rasarire; ?Campbell? produce rosii de 150-160 gr de forma rotunda turtita, foarte carnoase, la 130140 zile de la rasarire.

Alte soiuri bune sunt din grupa ?Heinz?

Trebuie mentionat ca ameliorarea soiurilor de legume n general, si a celor de tomate n special

progreseaza rapid, asa ca probabil au aparut deja si alte soiuri foarte valoroase pentru culturile de buna
calitate.
Tomatele cer multa lumina, mai ales n rasadnita si solarii. Au nevoie de multa hrana, de aceea trebuie
cultivate n soluri fertile, ngrasate treptat cu ngrasaminte naturale, mai ales.
Tomatele se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare direct n
cmp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce n rasadnite calde, n care se seamana n luna
februarie ntre 4 si 8 gr samnta la 1 mp. La 2-3 saptamni de la rasarire, cnd apar primele frunze
adevarate, rasadul se repica la distanta de 10/10 cm cnd vrem sa obtinem un rasad viguros si avem
spatiu suficient. Mai bune rezultate se obtin prin repicarea la cuiburi sau ghivece nutritive. Pentru cultura
de vara, semanatul n rasadnita se face la nceputul lunii martie. Cnd a trecut pericolul brumelor trzii de
primavara, ncepnd cu mijlocul lunii aprilie si pna n luna mai, rasadurile de tomate se pot planta n
gradina.
Plantarea se face la 60-70 cm ntre rnduri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm ntre rnduri
si 30-40 cm pe rnd pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de
mranita care se amesteca cu pamntul din cuib.
Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga ntre rnduri.
Nu se stropesc direct plantele!
Cum se ngrijeste cultura de tomate?
Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime
se nfig n pamnt n dreptul fiecarei plante nspre nord . Sau se instaleaza spalieri mai grosi de lemn de
70-80 cm din 2 n 2 metri pe rnd, pe care se ntinde srma la 50-60 cm naltime.
n afara prasilelor repetate pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor, se mai efectueaza
urmatoarele lucrari:

Legatul de arac sau de spalier; lucrarea se face pe masura ce tufele se ncarca cu rod si devin mai
grele. Legarea se face cu sfori, fsii de crpe sau alt material textile, imediat sub frunze, nconjurnd
tulpina n asa fel nct fructele sa aiba loc sa creasca.

Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale, se face imediat ce acestia apar, pentru o

buna dezvoltare a fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa, din cei care apar n preajma primului
ciorchine de fructe, pentru cresterea productiei.

Udarea se face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamntului. Primavara si la nceputul verii,
rosiile se uda dimineata, pentru ca pamntul sa se ncalzeasca n timpul zilei, iar plantele sa nu sufere
de raceala din timpul noptii. Vara, udarea se face seara si noaptea, cnd solul s-a mai racorit. La udare
trebuie urmarit ca apa sa ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci
trebuie lasata la soare pentru a se ncalzi un pic.

ngrasarea pamntului se face o data la 10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamni.
n acest scop e indicat sa se foloseasca ngrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi
se subtiaza cu 5 galeti apa), 10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se mprastie printre plante si se
ngroapa prin prasit n sol.

Crnitul este o lucrare foarte indicata, att pentru culturile timpurii ct si pentru cele trzii. Consta n
retezarea vrfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se
lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele trzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea
fructelor n cazul rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si carnoase la cultura de vara, iar la cea trzie
se accelereaza coacerea nainte de caderea brumei.
Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, n mai multe rnduri.

Despre ardei

n cultura se gasesc 4 feluri de ardei: iuti, grasi, lungi (ex.: kapia) si gogosari. Ardeiul, la fel ca rosiile si
vinetele, este o planta pretentioasa la lumina, caldura, apa si hrana. Pentru a avea o productie mare si
de calitate, ardeiul trebuie cultivat ntr-un pamnt bogat, afnat, lucrat adnc si ngrasat cu gunoi de
grajd.
Soiuri

Ardei gras: Galben timpuriu, Export, Galben de Banat, Galben urias, Urias de California, Romnesc,
Calincov verde, etc.

Gogosar: Timpuriu de Bucuresti, Superb, Urias dulce, Splendid, Rubin, etc.

Ardei lung: Kapia, Lung romnesc, Medaliat, Cosmin

Ardei iute: Iute portocaliu (ciusca), Iute de Arad, etc.

Rasadul
Semanatul n rasadnita se face catre sfrsitul lunii februarie (pentru culturi timpurii) sau la mijlocul lunii
martie pentru culturile de vara. Pentru culturile trzii de toamna (ardei, gogosari si ardei lungi)
semanatul se face n rasadnite reci (pe straturi) la nceputul lunii aprilie.
Plantarea rasadului pentru productii timpurii se face catre sfrsitul lunii aprilie. n celelalte cazuri, ardeii
se planteaza la nceputul lunii mai.

Distanta de plantare pe biloane este de 40/40 cm, punnd cte 1 fir la cuib. Pentru ardeiul iute plantarea
se face la 30/30 cm. Daca plantarea se face pe straturi naltate, distantele de plantare sunt de 70/15 cm
la ardei gras si gogosar. Rasadurile trebuie ngropate la aceeasi adncime ca cea din rasadnita.
ngrijirea se face la fel ca la rosii si vinete (prasit, udat, ngrasare suplimentara). Important este cum se
face udarea, si anume: apa sa nu fir prea rece; dupa udatul de la plantare ardeii nu se mai uda 2-3
saptamni pentru ca plantele sa se nradacineze bine; apoi udatul se face odata la 6-8 zile; n timpul
nfloririi masive se ntrerupe udatul.
Odata cu prasitul se musuroiesc plantele pentru a ngropa radacinile dezgolite la udat.

Pentru productii timpurii cu fructe mari si de calitate este bine sa se crneasca ramurile fiecarei plante,
lasnd doar 5-6 ardei la tufa. De la o tufa se pot obtine 0,5-0,75 kg ardei, gogosari sau ardei lungi.

Despre castraveti

Cultura timpurie de castraveti se produce prin rasaduri, fie in ghivece, fie pe brazde (rasaduri reci).
Semanatul in ghiveci sau pe brazde se face la inceputul lunii martie (2-3 seminte la ghiveci sau brazda).
Plantarea in camp a rasadului are loc la inceputul lunii mai, la 1 m intre randuri si 0,5 m pe rand.
Tot in scopul obtinerii de productii timpurii, castravetii se pot cultiva si in solarii de tip tunel.
Cultura de vara a castravetilor se face prin semanarea direct in camp, la sfarsitul lunii aprilie, inceputul
lunii mai, la distanta de 1 m intre randuri si 0,6 m pe rand. In fiecare cuib se pun cca 200 gr mranita
care se amesteca bine cu pamantul, apoi se seamana la cuib 4-5 seminte la adancimea de 2-3 cm. Peste
cuib se presara strat de 1-2 cm de mranita.
De retinut: terenul destinat culturii de castraveti trebuie arat sau sapat din toamna si ingrasat cu gunoi
de grajd, 3000-4000 kg la 1000 mp.
Soiuri: Delicates, Cornison, Bistrita, Levina, Lang, Ileana, Famosa, Marina.
Pentru productia de toamna, care in general este destinata la murat, semanatul se face pe brazde la
inceputul lunii iulie, la distanta de 70/30 cm. De regula se foloseste soiul Cornison.
Ingrijire:
Daca plantarea se face prin rasaduri, imediat dupa plantare se uda cultura cu apa calduta (12-18 gr C).
Daca plantarea s-a facut prin semanare directa, dupa ce rasar, plantele se raresc lasand cate 2 la cuib.
Pana ca vrejii sa acopere terenul se fac 1-2 prasile fara a vatama radacinile. Dupa prasila a doua plantele
se musuroiesc.
Udarea se face numai la radacina, ferind vrejii de umezeala, deoarece acestia pot putrezi.
O lucrare foarte importanta la castraveti este "ciupitul", care contribuie la obtinerea unor recolte mari si
timpurii. Cand plantele au format 4-5 frunze li se ciupeste (rupe) varful. De la baza plantei vor creste noi
lastari, pe care se vor forma mai multe flori femeiesti, acestea producand castraveti. Cand si acesti
lastari au format 5-6 frunze, se ciupesc, repetand operatia si la lastarii de ordinul 3.

Ingrasarea suplimentara are o contributie deosebita. Prima ingrasare se face la 10-15 zile de la rasarire,
iar a doua la 15-20 zile de la prima.
Recoltarea trebuie facuta cand castravetii sunt tineri. Pentru murat sunt indicati castraveti de 8-12 cm
lungime. Recoltarea se repeta la 2-3 zile, deoarece fructele imbatranesc foarte repede si isi pierd din
calitate. Nu trebuie calcati sau rasuciti vrejii, deoarece planta are de suferit. Daca se lasa neculese si
imbatranesc, plantele nu mai leaga rod.
De pe 1000 mp de cultura se pot obtine 1000-2000 kg castraveti timpurii, 2000-3000 kg castraveti de
vara si 1500-2000 kg castraveti de toamna.

Despre fasole

Fasolea pentru pastai (sau fasole verde)

Se seamana in primavara, mai tarziu, cand temperaturile incep sa creasca (sfarsitul lunii aprilie,
inceputul lunii mai).
Exista doua feluri de fasole verde: pitica si urcatoare.
Fasolea pitica (oloaga) se seamana in randuri la 50 cm sau in cuiburi la 40/40 cm, cate 3-4 seminte la
cuib.

Fasolea urcatoare se seamana in cuiburi la 80/50 cm. La fiecare cuib se infige un arac de 2 m.
Vara, cultura de fasole se praseste si se uda in caz de seceta.
Recoltarea pastailor incepe la 15-20 zile de la inflorire.
Culesul se repeta la cateva zile, pentru ca pastaile sa nu imbatraneasca pe planta si sa devina atoase.
Daca se intarzie recoltarea, plantele nu mai leaga alte pastai iar productia scade.
Fasolea pitica se poate semana si in iulie pentru productia de toamna.
De pe 1000 mp se obtin 400-500 kg pastai.
Soiuri de fasole pitica: Beste von Allen, Galbena Untoasa, Galbena de Moldova, etc.
Soiuri de fasole urcatoare: Grasa de Transilvania, Pestrita de Moldova, Bogdana, Aurie de Bacau.

Despre salata

Salata este cunoscuta sub mai multe varietati: salata capatana, alungita, de foi si salata aurie.
In cultura, mai raspandite la noi sunt soiurile:
Pentru cultura timpurie: Bottner, Timpurie de Banat, Urechiusa
Pentru cultura semitimpurie: De Stuttgart, Marula de Braila, Arges
Pentru semanare in toamna: Polul Nord
Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina.
Terenul trebuie lucrat si ingrasat, 2000-3000kg gunoi de grajd la 1000 mp, inca din toamna.
Pentru cultura timpurie de primavara salata se insamanteaza in gradina intre 20 august-10 septembrie.

Pentru culturile de la sfarsitul primaverii, inceputul verii, salata se seamana in februarie-martie.

Pentru cultura de toamna semanarea se face la inceputul lunii august.
Semanatul se face pe straturi de 1-1,5 m pe care se cultiva 5-6 randuri de salata la 20-25 cm distanta,
la adancimea de 1,5-2 cm primavara si 2-3 cm toamna. La 1000 mp sunt necesare 200-300 gr samanta.
Salata timpurie se protejeaza in tunele de folie impotriva inghetului.
Cultivata prin rasad, salata face capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie, in rasadnite
semicalde sau in solar.
Cand rasadul are 5-6 frunze se face plantarea in gradina. Distanta de plantare a rasadului este de 20
cm intre randuri si 15 cm pe rand. Dupa plantare rasadurile se uda.

Ingrijire
Daca semanarea s-a facut din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de frunze uscate, paie
sau gunoi de grajd paios pentru a proteja cultura de gerurile din timpul iernii.
Cultura se praseste in primavara, se rareste la 20 cm pe rand, se ingrasa suplimentar si se uda.
Ingrasarea se face cand plantele au 8-10 frunze.
Recoltarea salatei incepe in aprilie si se continua in mai si iunie, functie de tipul de cultura.
La 1000 mp de cultura se pot obtine 20000-25000 capatani.
Marula - salata cu capatana alungita - este mai rezistenta la seceta si poate fi cultivata si in timpul verii.
Acest soi necesita in plus fata de alte tipuri de salata o lucrare speciala de ingrijire, si anume, cand
frunzele au crescut mari si se formeaza capatana, pentru ca inima salatei sa ramana alba si frageda, se
leaga frunzele la varf cu sfoara, pentru a tine capatana stransa si a nu patrunde lumina in interior.

Despre spanac

Spanacul este o planta legumicola foarte valoroasa datorita continutului ridicat in substante nutritive saruri de fier, calciu, vitamina C - precum si faptului ca se poate consuma intr-o perioada cand lipsesc
alte legume.
Soiuri mai raspandite:

Viroflay, soi timpuriu care se recolteaza la 40-50 zile de la semanare, este mai sensibil la ger;
semanat din toamna, trebuie protejat cu frunze uscate, gunoi paios sau paie;

Matador este un soi mai rezistent la frig, dar se recolteaza mai tarziu;

Alte soiuri: Smarald, Nores, etc.

Semanatul din toamna se poate incepe din august pentru productia de toamna, iar pentru cea din
primavara, spanacul se seamana in septembrie-octombrie.
Semanatul de primavara se face cat mai devreme, in martie - inceputul lui aprilie.
Se seamana la 20-25 cm intre randuri si 2-4 cm adancime.
Pentru 1000 mp sunt necesare 2-2,5 kg samanta.
Ca lucrari de ingrijire mentionam plivitul pe rand, 1-2 prasile, o ingrasare suplimentara (, si udarea in
caz de seceta.
Recoltarea se poate incepe cand plantele au 5-6 frunze de 10-12 cm si se face fie prin ruperea frunzelor
de la exteriorul rozetei, fie taindu-se rozeta cu frunze de la baza.
De pe 1000 mp se pot recolta 1200-2000 kg de frunze.

Despre ceapa

CEAPA

Contine multe substante hranitoare: zaharuri, vitamine si substante active care omoara microbii.

Ceapa de arpagic

Se obtine astfel: solul arat din toamna se niveleaza si se marunteste bine n primavara; samnta de
ceapa se seamana n martie (0,8-1 kg la 100 mp), n rnduri la 7-10 cm distanta si 1-2 cm adncime,
lasnd poteci de 50 cm la 10-15 rnduri.
Pentru a grabi rasarirea, samnta se nmoaie n apa 2-3 zile.
Dupa rasarire se fac 3-4 prasile, se pliveste cultura de buruieni si se stropeste cu zeama bordeleza
mpotriva manei.
Recoltarea se face n luna august cnd bulbisorii s-au format iar frunzele exterioare sunt uscate.
Recoltarea se realizeaza prin smulgere cu mna sau cu sapaliga. Cel mai bun arpagic este cel cu
diametrul de 7-12 mm. Dupa uscare, arpagicul se pastreaza n ncaperi uscate cu temperaturi ori de 0-2
gr C ori de 18-20 gr C; trebuie evitate temperaturi de 3-15 gr C, pentru a nu forma fusti anul urmator.
Soiuri de ceapa de arpagic: - Uriasa de Stuttgart, De Bacau, De Zittau, De Vinga, De Darasti, De Lovrin,
De Filiasi, etc.

Ceapa de consum (bulbi)

La sfrsitul lunii martie se planteaza arpagicul la 20-25 cm ntre rnduri si 10-12 cm ntre bulbi pe rnd,
pe terenul pregatit corespunzator. La 1000 mp sunt necesare 40-60 kg arpagic.
ngrijirea consta n 4-5 sapaligi, 1-2 udaturi, 1-2 ngrasari suplimentare, 3-4 stropiri cu zeama
bordeleza pentru combaterea manei, precum si ruperea fustilor florali. ngrasarea si udarea se face
numai dupa primele 2 saptamni de la plantare.
Recoltarea se face n august cnd tulpinile s-au nmuiat la baza si mai mult de jumatate au cazut la
pamnt, prin smulgere sau cu sapaliga, cu atentie sa nu se taie bulbii. Dupa recoltare se lasa sa se
zvnte la soare. Se pot obtine 2-2,5 tone de ceapa bulbi la 1000 mp.

Ceapa de apa (caba)

Pentru cultura cepei de apa se foloseste rasadul, care se obtine prin semanare pe straturi n luna aprilie
n rnduri la 5-6 cm. Pentru 1000 mp sunt necesare 45000-50000 rasaduri care se obtin din 600-800 gr
samnta. Rasadul este bun de plantat cnd are 2-3 frunze.
La plantare se scurteaza radacinile si frunzele la 1/3. Rasadul mocirlit se planteaza cu plantatorul, la
sfrsitul lunii mai, la 25-30 cm ntre rnduri si 10-15 cm pe rnd. Dupa plantare se uda, apoi se
ngrijeste la fel ca ceapa de arpagic.

La recoltare se pot obtine 1200-1700 kg de pe 1000 mp de teren.

Soiuri de ceapa de apa: De Buzau, Spaniola

Ceapa verde

Pentru a obtine ceapa verde (stufat) n primavara, se planteaza toamna trziu sau primavara ct mai de
timpuriu arpagic mare cu diametrul de peste 20 mm sau chiar bulbi mici de ceapa de 20-30 gr la 15-20
cm ntre rnduri si 5-10 cm pe rnd.
Daca plantarea se face din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de gunoi paios de grajd
sau frunze, pentru a feri bulbii de nghet. Acest strat se aduna cu grebla n primavara.
Recoltarea se poate ncepe din luna aprilie cnd frunzele au lungimea de 30-35 cm.

Despre varza

Exista mai multe feluri de varza: alba, rosie, creata, de Bruxelles, etc. Ne vom ocupa de tipurile de varza
mai populare la noi, anume cea alba si rosie. Varza este o planta destul de rezistenta la frig, suporta n
faza de rasad temperaturi de -3 grade C, iar cnd e dezvoltata pna la -7 grade C. Are nsa nevoie de
multa apa si lumina. Pe un teren bogat, arat adnc din toamna si ngrasat corespunzator se obtin recolte
foarte bune.

VARZA ALBA
Soiuri timpurii (formeaza capatni la 90-110 zile de la rasarire)

Dittmark este un soi foarte productive care formeaza capatni mici, ndesate si rotunde. Prima
recolta face capatni mici si putin lunguiete cu greutate de 1-1,2 kg. Daca se ntrzie recoltarea,
verzele crapa.

Alte soiuri timpurii sunt: Timpurie de Vidra, Veta

Soiuri de vara (recoltare la 110-130 zile)

Gloria, Victoria ? capatna ovala, de 1,5-2 kg

Soiuri de toamna (recoltare la 145-160 zile)

De Buzau este un soi cu capatni mari si foarte mari (5-6 kg), ndesate si care nu crapa.
Licurisca ? soi cu capatni rotunde, bine ndesate, de cca 3 kg, foarte pretabil la murat.

Larex este alt soi productiv.

VARZA ROSIE
Soiuri:

Cap de Negru este soiul cel mai cultivat; capatna rotunda de cca 1 kg.

Alte soiuri: De Ertfurt, Zenit, Topaz, etc.

Rasadul de varza timpurie se obtine n rasadnite calde din seminte (7-10 gr la 1,5 mp) semanate la
nceputul lunii februarie.
Varza de vara se pune n rasadnite semicalde la nceputul lunii martie.
Varza de toamna si cea rosie se seamana direct pe strat la mijlocul lunii mai.
Plantarea rasadurilor n gradina, pentru culturile timpurii se face la 50-55 zile de la rasadire, n martie
sau nceputul lui aprilie. Pentru culturile de vara plantarea se face n aprilie sau nceputul lunii mai.
nainte de plantare rasadurile se fasoneaza, se scurteaza vrful radacinilor si jumatate din lungimea
frunzelor. Distantele de plantare sunt 70-30 cm pentru varza timpurie si 70/40, 70/50 cm pentru varza
de vara sau toamna (inclusiv cea rosie). La plantare rasadurile se ngroapa pna la prima frunza
adevarata. Dupa plantare se uda obligatoriu.
ngrijire
Lucrarile obisnuite sunt completarea golurilor (3-4 zile de la plantare); prasilele pentru spargerea crustei
si combaterea buruienilor; musuroitul (odata la 2-3 saptamni de la plantare, apoi la primul prasit);
udatul; ngrasarea suplimentara.
Udatul (n timpul primaverii se face dimineata, iar vara dupa amiaza) se face la 10-14 zile, cu volum
mare de apa. Odata cu udatul se poate aplica si ngrasarea suplimentara, ngropat ntre rnduri sau n
solutie cu apa de udat, la 15-20 zile de la plantare. Cnd leaga capatnile se face ngrasarea a 2-a.
Recoltarea se face cnd capatnile sunt bine ndesate (se constata prin apasare cu degetul).
La varza timpurie se poate obtine si a 2-a recolta de la aceleasi plante. Pentru aceasta se taie capatna
mai sus, lasndu-se frunzele verzi de la baza. Verzele vor fi mai mici ca cele din prima productie.

Despre vinete

Patlagelele vinete, ca si cele rosii, sunt plante pretentioase la caldura, apa, lumina si hrana. Samnta
ncolteste numai la temperaturi ce depasesc 14-15 grade C, iar la temperaturi sub 0 grade C plantele
mor. Cer mai multa apa, deci se uda mai des. Daca nu au suficienta lumina n rasadnita, plantele se
ngalbenesc si se alungesc. Daca sunt umbrite n teren, nu leaga rod.

Ce soiuri cultivam?
Sunt recomandate urmatoarele soiuri: ?Delicia? pentru culturi timpurii, ?Danubiana? pentru culturi de
vara, ?Pana Corbului? si ?Bucurestene? pentru culturi trzii.

Cum se produce rasadul de vinete?

Vinetele se cultiva numai prin rasad. Semanatul n rasadnite se face la sfrsitul lui februarie, nceputul lui
martie. Repicatul se face la 7-7 cm sau 8-8 cm cu mult pamnt la radacina sau n ghivece nutritive.

Plantarea rasadurilor se face la nceputul lunii mai, la 60 zile de la semanare, cnd au 6-7 frunze, la
60-70 cm ntre rnduri si 30 cm pe rnd, la aceeasi adncime la care au stat n rasadnita.
La plantare se pun la cuib 50-100 gr mranita. Dupa plantare se uda fiecare planta cu 1-1,5 litri apa si se
trage pamnt maruntit n jurul plantei.

Cum se ngrijeste?
n general, ngrijirea se face asemanator cu cea de la tomate, cu anumite specificatii: se fac 4-5 prasile,
se uda mai des ca rosiile (4-5 zile), iar ngrasarea se face de 3 ori, prima data la 10-15 zile, iar celelalte
2 ngrasari la intervale de 15-20 zile. Vinetele bune de recoltat au o culoare neagra lucioasa si sunt
elastice, daca se strng usor ntre degete si podul palmei. Fructele mbatrnite devin amare. La recoltare
se taie cu codita cu tot, de obicei dimineata, pe racoare. Recoltarea se repeta din 7 n 7 zile. O planta
poate produce 5-6 vinete, aproximativ 1-1,5 kg.

Imprimati articolul

Legumele protejate n viziune modern

Adevrul este c dispunem de o experien ndelungat n producerea legumelor protejate. Ce-i drept,
am pornit de la adpostirea lor sub o folie rudimentar, ajungnd n final la o reea formidabil de
cultivare sub cupolele din sticl care mpnzesc aproape toat ara. Aceasta reprezint trecutul, pentru
c astzi suntem n msur s schimbm radical concepia de cultivare a legumelor n spaii protejate.
Noul tip de folie este pe cale s scoat sticla din peisajul legumelor cultivate n sistem protejat. Despre
toate acestea ne vorbete inginerul buzoian Petre Eremia, cel care timp de patru decenii a participat la
cldirea unui sistem horticol de referin n Europa. Dup 1990, alturi de colegii si, a asistat la
destrmarea lucrrii lor. Domnia sa revine n prim-planul recldirii horticulturii romneti, contient c
nu poate sta deoparte, criticndu-i doar pe cei care gestioneaz neajunsurile acestui sector.
Din tradiia legumicultorilor buzoieni
Rep.: Domnule inginer, suntei un veteran al promovrii culturilor de legume protejate sub diferite
forme. Ce ne putei spune despre schimbrile de esen produse n actualele tehnologii?
P.E.: Realizarea de legume n conveier, ceea ce nseamn un teren permanent ocupat i care
produce n toate lunile anului, este o tradiie a legumicultorilor buzoieni care, pe lng pricepere,
folosesc pe suprafee mari sistemul culturilor protejate, folia perforat, folia pe tunele mici i nalte, la
care se adaug specii i soiuri preluate de la fermierii din vestul Europei i, nu n ultimul rnd,
tehnologiile de vrf.
Cu muli ani n urm, dup o vizit n Italia, la o expoziie unde s-au prezentat nouti n domeniul
folosirii maselor plastice n legumicultur, am construit i n Buzu noul model de solar tip tunel nalt
pentru culturile cu talie mare i am utilizat folia perforat pentru culturile de verdeuri i cartofi
timpurii. Aceast tehnologie este valabil i astzi, cu condiia s fie aplicat de adevrai profesioniti
care trebuie s tie c legumele realizate sub plastic prezint unele particulariti fa de cultura n
cmp.
n climatul artificial din aceste adposturi, exist o vizibil interdependen ntre organism i mediu.
Acestea se influeneaz reciproc. innd seama de cerinele plantelor legumicole fa de temperatur,

n corelaie cu lumina, se stabilesc principiile de construcie a adposturilor acoperite cu plastic, dar i

epoca de semnat i plantat i agrotehnica aplicat pentru a realiza culturi verzi tot timpul anului.
Cultivm legume care se dezvolt la 12-18 grade, altele la 18 -23 grade. Exist culturi de zi scurt,
altele de zi lung, sunt legume cu talie mic i altele cu talie nalt care trebuie palisate i, n fine, ne
intereseaz i posibilitatea lucrrii mecanizate a solului. La toate aceste cerine rspund bine tunelele
nalte preluate din Italia, dar care sunt folosite cu succes n zilele noastre n Grecia, Spania att pentru
legume, ct i pentru cultura cpunului. La noi continu s fie construite adposturi nalte,
confecionate din lemn i care nu rspund cerinei de semimecanizare. Mai mult, acestea se aerisesc
greu, folia se nlocuiete anual i, nu n ultimul rnd, cost dublu ca pre.
Un model folosit cu succes n vestul Europei
Rep.: Spuneai c modelul a fost preluat din experiena fermierilor din vestul Europei. De ce la noi s-a
renunat aa uor la o asemenea tehnologie?
P.E.: Plecnd de la ideea c putem primi bani muli din fonduri europene, prin SAPARD, PNDR, s-au
construit sere de tip olandez acoperite cu plastic (mai nou, i franuzeti) foarte scumpe - 500.0001.000.000 /ha, fr un studiu al condiiilor reale din ara noastr, ceea ce a dus la cheltuieli mari cu
producia. Acestea nu s-au recuperat deoarece, la noi, cultura de roii de exemplu, cea mai rentabil,
apare odat cu cea produs n cmp, n sudul Europei, i care se vinde la pre de dumping. La cpuni,
producia realizat n ara noastr n sere cu plastic apare odat cu cea realizat n Grecia, n solarii tip
tunel. Acest tip de solar, despre care se spune pe nedrept c este depit, se folosete n toat lumea
numai la noi nu, pentru c ntotdeauna trebuie s lum ce e mai scump.
S nu renunm la solarul tip tunel!
Rep.: Pentru a v nelege pledoaria v rugm s ne explicai cum se construiete acest solar tip
tunel, care, dup cum ne spuneai, prezint multiple avantaje.
P.E.: Tipul acesta de solar se realizeaz din eav de construcii neagr de 25-37 mm grosime i care
se taie la 12 m lungime. Pentru a putea fi confecionate arcele cu o deschidere de 5,20 m, din care
este compus solarul, bucile de eav se arcuiesc pe o mas special construit, un banc de lucru mai
exact, cu dimensiunea de 6/3m, cu o prghie de roluit lung de 5 m, avnd la 2,7 m dou role.
Prghia prins la mijlocul bancului de lucru se mic manual, iar evile se arcuiesc cu o deschidere de
5,2 m i o nlime la coam de 2,7 m.
Un solar se construiete din module de 2,5 m, cel mai practic fiind alctuit din 14 arce i 13 intervale
cu o lungime total de 33 m. Astfel c la un hectar vor intra 30 de tunele. ntre solarii se las un
spaiu de 1-2 m pentru prins folia. Arcele se fixeaz n pmnt prin intermediul a doi rui
confecionai din eav de 50 mm i se rigidizeaz cu trei lonjeroane, tot din eav de 25-37 mm, unul
pe coam i cte unul n dreapta i stnga, la jumtatea distanei coam-sol. nainte de a pune folia
de polietilen, care trebuie s fie groas de 0,15-0,20 mm, se trag pe lungime 4-6 srme de 2,5 mm.
Folia se aaz n solzi, dup care se pune al doilea rnd de srm care se leag cu copci de primul.
Este bine s se treac o band de polipropilen peste solar pentru o mai bun rigidizare, n cruci, de
la un stlp la altul. Este bine s amplasm solariile pe un teren ferit i lng o surs permanent de
ap. n plus, cred c ar trebui s recomandm o asociere a mai muli cultivatori pentru amenajarea
bancului de roluit arce de solarii, confecionat i fixat lonjeroane i rui.