Patul lui Procust- Camil Petrescu

Patul lui Procust ii aduce autorului consacrarea si succesul de public.

Patul lui Procust este unul dintre primele romane in care se
problematizeaza insusi actul scrierii. Patul lui Procust este vazut ca un
roman superior Ultimei nopti de dragoste, de buna seama pe temeiul
modernitatii sale narative. Structura epica deschisa, poetica fraturii
exprimata prin colajul de discursuri, efectul de enigma existentiala,
dovedesc noutatea si modernitatea acestei proze.
Romanul Patul lui Procust cuprinde coordonatele existentei personale
pornind de la un mit (despre Procust) ale carui semnificatii raspund
problemelor generale ale umanitatii .
Prin ,,Patul lui Procust patrunde in literatura noastra prima influenta
identificabila a artei literare al lui Marcel Procust(T.Vianu). Exprimarea
adevarului in literatura este norma morala fundamentala a lui Camil
Petrescu.
Autenticitatea si substantialitatea, realitatea inteleasa ca flux al
constiintei (,,Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai) il situeaza
pe Camil P. ca un scriitor de prima marime in innoirea formulelor
estetice ale romanului romenesc in sincronizarea cu spiritul european.
Titlul romanului este o metafora , semnificand nepotrivirea. Sensul
simbolic este cuprins in poemul de acelas nume a lui Ladima , din care
intelegem structura contradictorie a lumii, a fiintei umane.
Romanul trateaza drama confruntarii cu adevarul intr-un moment de
criza existentiala, urmarind o poveste despre dragoste si libertate.
Daca in,, Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi naratorul
personaj era o singura constiinta, care filtra evenimentele, in,, Patul
lui Procust tehnica este complexa. Camil P. largeste sfera de
observare a realitatii prin prezentarea unor marturii deosebite, fiind
astfel un perspectiv (T.Vianu).
Romanul nu urmeaza drumul clasic, traditional, al nararii succesive,
deci nu se poate povesti.
,,Patul lui Procust se compune din 2 confesiuni ale unor personaje
deosebite relative la aceleasi evenimente. Trei scrisori ale doamnei T.,
catre autor si jurnalul lui Fred Vasilescu ( in care sunt induse si
scrisorile lui G.D.Ladima.Doamna T., Emilia Rachitaru, Penciulescu,
Ciobanoiu, procurorul, prieteni sau cunoscuti) , dar si prin prisma
autorului care este si el protagonist si isi expune ideile cu privire la
literatura in subsolul paginii. Realitatea se dezvaluie in aceste unghiuri

diferite de vedere, ca o reflectare a realitatii umane.

In prima parte, scriitorul primeste 3 scrisori ale (de la) doamnei
T., cu care
era bun prieten. Camil Petrescu este intrigat de 'X'- pseudonimul sub
care doamna T. isi descrie evaziv amantul in scrisorile sale. Afland
identitatea lui 'X'- nimeni altul decat Fred- autorul se imprieteneste cu
el. Fred era indragostit de multa vreme de doamna T.- de care se
despartise si decide sa-i scrie noului sau prieten povestea iubirii care-l
adusese la disperare.
Aceasta scurta interventie a autorului se face, din nou in mod
original, ca simpla explicatie, in cadrul capitolului 'Intr-o dupa-amiaza
de august'- povestirea lui Fred.
Acest capitol- reprezentand de altfel un cuprins, precedat de
expozitiune (Trei scrisori ale doamnei T.), intriga fiind undeva pe la
mijloc- se foloseste de mai multe tehnici literare ca back-flash-ul,
povestire in povestire si combinarea mai multor feluri de texte intr-o
poveste cursiva. Totul se intampla, in capitolul lui Fred, aproape numai
in patul unei actrite usuratice- Emilia. Scrisori primite de aceasta de la
Ladima, comentarii si amintiri, totul se petrece intr-o dupa-amiaza
calduroasa de august.
In 'Epilog I'- scris tot de Fred- acesta face anumite cercetari
asupra mortii lui Ladima. In 'Epilog II povestit de autor', Camil Petrescu
devine, insfarsit scriitorul, comportandu-se asemeni unui regizor care,
la incheierea spectacolului, spune cateva cuvinte si se pleaca
respectuos, alaturi de actori, in fata auditorului, inainte de caderea
cortinei.
Camil Petrescu isi 'incepe incheierea' prin anuntarea mortii,
intr-un accident aviatic, a lui Fred, veste pe care i-o transmite personal
doamnei T., careia ii si lasa manuscrisul original primit de la Fred.
O noua dovada de originalitate, in aceasta incheiere- este
redarea unui articol de ziar ce anunta moartea tanarului si popularului
Fred. Acest stil nou, folosit de Camil Petrescu, are o anumita prestanta
in fata cititorului- creand senzatia unui documentar bine realizat, pe
baza mai multor surse si documente reale.
Acest roman are 4 tipuri de personaje: Personajele implicate
(Emilia, doamna T., Fred), personajele implicate emotional (Fred,
doamna T, Ladima), personajele implicate secvential (Victoria- sora
Emiliei, Ghiorghidiu, Vasilescu- tatal lui Fred, etc) si personajele
implicate conventional (autorul insasi si doar el).
Ceea ce reuseste Camil Petrescu sa puna in lumina prin aceasta

structura este ca orice om este vazut diferit de fiecare din cei pe care-i
intalneste , dintr-o imposibilitate a cunoasterii totale . Unghiurile de
vedere se produc pentru a discerne cat mai precis adevarul despre
personaj . Umanitatea apare astfel ca o lume complexa .
Sentimentul iubirii , ca forma a cunoasterii, poate fi si el un spatiu al
nepotrivirii si al mutilarii. Ladima trebuie sa-si modeleze spiritul , ca sal aduca la dimensiunile sufletesti ale Emiliei, inferioara lui , Fred este
dominat de ideea ca i se cere mai mult decat poate da in dragoste .
O a doua tema a acestui roman este fresca sociala! Talentul narativ al
lui Camil Petrescu a reusit sa cuprinda in cartea sa o problematica
psihologica profunda- legata de iubire, si o analiza competenta a
relatiilor si realitatilor sociale din acea vreme.
In acest roman se poate vorbi de o strategie narativa, folosita
stralucit de autor, care transforma o poveste incalcita intr-un fel de
puzzle. Interesant este, insa, ca acest puzzle are mai multe variante de
rezolvare, din care cititorul isi poate alege liber una. Totusi, ar fi gresit
spus ca 'Patul lui Procust' e o carte a misterelor neelucidate. Adevarul
este ca, o analiza atenta a textului ar putea duce la o varianta unica,
misterele izvorand din imaginatia mult prea libera a cititorului care
este, pur si simplu, prins in intrigile romanului.
In fapt, toate aceste 'mistere' sunt necunoscutele vietii reale,
iar Camil Petrescu le foloseste cu maiestrie tocmai pentru a crea
impresia autenticitatii. El nu este decat un personaj neinsemnat si
detinatorul anumitor documente. Se fereste insa sa emita ipoteze
proprii, lasand acest lucru in seama cititorului.
Literatura este, la Camil Petrescu, un joc paradoxal cu linia
despartitoare dintre adevar si iluzie, ca si dragostea. 'Patul lui Procust'
nu face decat sa oglindeasca conceptia literara a scriitorului, intr-un
mod original si placut!