Incipitul abrupt ilustreaz modul de soluionare a jafurilor i crimelor

comise de o band de tlhari, care, n sfrit, fusese prins, anunnd astfel i

conflictul social (exterior) al nuvelei: \"n sfrit, ceata de tlhari czuse prins n
captul pdurii Dobrenilor\".
Finalul nuvelei este deschis i prezint un caz patologic tipic, autorul
reuind s ntocmeasc o adevrat fi clinic, n care notaiile simptomelor
fiziologice sunt unele medicale: \"chipul ngrozit\", \"prul vlvoi\", \"minile
ncletate\", \"gura plin de o spum rocat\", \"scuipa i rdea cu
hohot\", \"ncepu s cnte popete\".
Eroul principal, Stavrache, este conturat n evoluia sa de la lcomie la
iluzie, apoi la halucinaii, de la fric la spaim i groaz pn la nebunie, toate
aceste stri definind natura psihic labil, predispoziia genetic pentru evoluia
spre demen.