Coordonatorul coleqiei: Acad .

MARIUS SALA
Tehnoredactor: DIAN A T ATU

ACADEMIA ROMANA
INSTITUTUL DE LlNGYISTlCA
.IORGU IORDAN-AL. ROSETTI"

LIMBA ROMANA

MARIUS SALA

De la latina

la romana

Editia a II-a reviizutii

Toate drepturile asupra acestei edi\ii apaqin

EDITURII UNIVERS ENCICLOPEDIC

~----

univers enciclopedic
ISBN 973- 9243- 94-D

Bucure ~ ti,

2006

PREFATA LA EDITIAA II-A

GD1
't~'e>- ~1~.

Prezenta edi~ie reproduce textul revizuit al edi~iei din 1998 .

Am facut cateva adaosuri la bibliografie ~i unele modificari (mai
.tlI'S de ordin tehnic sau stilistic). Am corectat (in masura in care au fost
d,'scoperite) erorile (cele mai muIte de tipar) din edi~ia anterioariL
Pentru a u~ura consultarea diI1ii am adaugat ~i un indice de cuvinte
I,m; cuprinde numai cuvintele romane~ti, deoarece cuvintele straine
"dllse in discu~ie servesc doar la explicarea acestora.
Co/egul Andrei A vram a avut amabilitatea de a fi parcurs cu multll
1I\'1l1ie prima editie ~ i sa-mi semnaleze observa~iile sale, ca totdeauna,
1"'I'linente . II rog sa primeasca mulfumirile mele clllduroase.
Marius Sala

PREFATA LA EDITIA I

Inauguram cu aceasta carte 0 noua colec~ie de lingvistica sub egida

Institutului de Lingvistica "Iorgu Iordan" din Bucure~ti al Academiei
I{omane. Ea urmeaza dupa cea initiata anul trecut, al direi titlu este
..1~tymologica" .
De aceasta data, inten~ionam sa punem la dispozi~ia celor interesa~i
" l:oleqie "Limba roman a" cu 0 serie de lucrari de dimensiuni medii
,Ollsacrate diverselor aspecte ale limbii noastre. Scopul explica felul
III' prezentare: textul nu va fi 0 expunere savanta cu citate ~i trimiteri
IlI hliografice (0 bibliografie de baza va Insoli fiecare carte), ci mai
dq!rabii 0 expunere accesibila unui public cat mai larg, pe l:ntelesul
Ililuror.

Am considerat ca este bine ca 0 coIeqie intitulata "Limba romana"

., illceapa cu 0 lucrare care sa arate de unde provine aceasta limba.
Ne bucuram ca ~i aceasta noua serie apare la Editura Univers
l ' II~' iclopedic, al carei tanar, dar activ, director, dl. Vlad Popa, a dovedit
II lI'ceptivitate deosebita, pentru care Ii multumim.
Marius Sala

INTRODUCERE

,!

!I

Pentru a arata cum s-a ajuns de la latina la romana , deci pentru a

prczenta 0 istorie a limbii romane , se pot folosi diverse metode .
IIIt:crcarea de fa~ a ales una care n-a fost practicata paoa acum, ~i anume
ompararea sistematica a evolu~iei limbii romane cu cea a celorlalte
IlIllbi romanice . Cu alte cuvinte, nu am aratat numai cum structura
lollineasca s-a transmis romanei ; ci de fiecare data am precizat dad
o'll'mentele acestei structuri exista ~i in celelalte limbi romanice .
Dupa capitolul Considera(ii preliminare, ce cuprinde metoda de
Illlaliza ~i condi~iile istorico-culturale in care s-a dezvoltat limba
IIlIllana, evolu~ia de la latina la romana este prezentata a~a cum este ea
,lIrprinsa in diversele compartimente ale limbii (lexic, formarea
IIvintelor, morfologie, sintaxa, fonologie). Un scurt capitol de
I onduzii prezinta 0 periodizare a istoriei limbii romane. Spre deosebire
d~' lucrarile similare, am inceput cu lexicul, partea cea mai accesibila
pllhlicului larg, ~i am sfar~it cu fonologia, partea cea mai dificila.
:\n:lea~i considerente m-au determinat sa acord un spa~iu mai larg
It')(icului: publicullarg este interesat de istoria captivanta a cuvintelor.
Nil ascund faptul ca am procedat astfel ~i pentru a putea prezenta felul
011111 s-a transmis structura latineasca in lexic, domeniul cel mai pu~in
lructurat din limba.
De fiecare data am aratat care sunt elementele mo~tenite din latina
\' cum s-a modificat structura latineasca (simplificari, reorganizari),
I'lccizand dad mo~tenirea latineasd sau modificiirile men~ionate sunt
1111 fapt general romanic sau numai 0 caracteristica a unor limbi
1C!l1lanice. Am subliniat situa~iile in care romana ocupa 0 situa~ie aparte

In ansamblul romanic, Incercand sa explic aceasta pozi~ie, uneori doar

aparent bizara .
Pe langa lucrarile clasice, In ultimul timp au aparut la noi cateva
care au facilitat realizarea intentiei mele. Dintre acestea men~ionez doar
doua: una semnata de I. Fischer (Latina dumlreaml) , 0 excelenta
descriere a latinei care sta la baza limbii romane , ~i alta colectiva
(Enciclopedia limbilor romanice) , In care exista informa~iile necesare
pentru interpretarea tuturor faptelor romane~ti dintr-o perspectiva
romanica. Am fost ajutat In aceasta Incercare ~j de alte lucrari recente
ce ~i-au propus 0 comparare a romanei cu celelalte limbi romanice.
Tot un ajutor I-a constituit faptul eli Mioara A vram ~i Andrei A vram
au binevoit sa citeaseli lucrarea In manuscris ~ i sa-mi comunice
observa~iile lor pertinente. Le adresez mul~umirile mele ciilduroase.
Mul~umiri adresez ~i Florei ~uteu ~i Janei Balacciu-Matei, care au citit
o prima forma a acestei lucrari.
Am caracterizat aceasta carte ca 0 "Incercare". Mi-am propus sa
reunesc mo~tenirea ~colii lingvistice romane~ti tradi~ionale cu cer
cetarile recente de lingvistieli structurala, In speran~a ell noile cercetari
vor rezolva unele dintre indoielile expuse In paginile acestei ca~i .

M.S .

ABREVIERI

alb .
=
arom .
=
camp.
=
cat.
=
dial.
=
fr.
=
galic .
=
germ .
=
gr.
=
it.
=
lat. (vulg.)=
log.
=
magh .
=
merid.
=
occ.
=
ptg.
=
rom .
sard o
=
sl.
=
sp.
=
V.
=

albaneza
aromana
campidanez
catalana
dialectal
franceza
galiciana
germana
greadi
italiana
latina (vulgara)
logudorez
maghiara
meridional
occitana
portugheza
romana
sarda
slava
spaniola
veche

11

CONSIDERATII PRELIMINARE

Definitia genealogica a limbii romane. Profesorul meu Alexandru

i(llsetti I~i deschide cunoscuta istorie a limbii romane prin ceea ce se
IIlIme~te , de obicei, defmitia genealogidi a limbii romane:
.,Limba romana este limba latina vorbita In mod
nelntrerupt In partea orientala a Imperiului Roman,
cuprinzand provinciile duniirene romanizate (Dacia,
Panonia de sud, Dardania, Moesia superioara ~i
inferioara) , din momentul patrunderii limbii latine
In aceste provincii ~i pan a In zilele noastre."
Cu alte cuvinte, limba romana este, la fel ca celelalte noua limbi
llrori (sarda, italiana, rctoromana, franceza, occitana, catalana,
' ll:mioHi, portugheza, dalmata - limba care a disparut la sfftr~itul
'l'olului al XIX-lea prin moartea ultimului vorbitor), 0 limba romanica
hau neolatina) . La fel ca limbile romanice mentionate, ea continua
Iructura limbii latine, dar, evident, cu mulle schimbari, In urma
" volu!iei fire~ti la care e supusa orice limba In dezvoltarea ei. De aceea
IlIllba roman a de azi se deosebe~te a~a de mult de latina. "Limba
Itllnana de azi e Insa~i limba latina, la anul 1939 - scria In 1940
I'II~cariu In Limba romaml, I, p. 183 - , cu modificarile ivite In cursul
Il'acurilor, precum pielea de pe corpul nostru este tot pielea cu care
1Il'am nascut, cu aceea~i culoare ~i cu acelea~i semne ~i alunite , ca ~i
til pruncie, de~i toate celulele ei s-au Improspatat In curgerea timpului."
Deosebiri fata de latina exista In loate limbile roman ice , unele
,Olllune tuturor, altele unui grup, altele specifice unei singure limbi, fapt

13

ce explidi diferentele dintre limbile romanice. M -am oprit asupra

acestei observatii pentru a sublinia ideea ca In explicarea corecta a
evolutiei limbii romane, idiom romanic , este necesar sa se tina seama
~i de ce s-a Intamplat In celelalte limbi romanice , continuatoare, ca ~ i
romana , ale limbii latine. Ignorarea situatiei din vestul Romaniei
(Intelegem prin Romania ansamblul teritoriilor unde se vorbesc
limbile romanice) poate sa ne duca la formularea unor explicatii, daca.
nu total eronate, cel putin apte de a suferi corectari severe. lata de ce
am crezut ca este bine ca un ciclu de clli1i din coleqia "Limba romana"
sa se deschida cu un volum De La latina La romiintJ , In care sa se Inceapa
cu definirea obiectului cercetat, In cazul nostru limba romana, ~i sa se
arate principaJele trasaturi caracteristice ale ei dintr-o dubla perspectiva:
istorica , prin raportarea romanei la limba din care provine (latina) , ~i
comparativa, prin raportarea romanei la celelalte limbi roman ice. Allfel
spus, voi prezenta ce are romana tn plus sau tn minus fata de latina ~i
voi Incerca sa vad In ce masura faptele respective se regasesc in alte
limbi romanice.

Metoda. Pentru explic~rea deosebirilor dintre latina ~i romana

exista diverse modalitati. In cele ce urmeaza propun 0 metoda de
abordare care sa pomeasca de la doua idei fundamentale din Cursul de
lingvistica generala al lui F. de Saussure, parintele structuralismului
lingvistic. Acestea sunt:
- limba este 0 structura
- limba este un fapt social.
Prima asertiune implica faptul ca tran sformarile suferite de aceasta
structura se pot datora ~i modului in care ea este organizata, conceptie
de baza a structuralismului practicat de A . Martinet. Cu alte cuvinte ,
imaginam limba, a~a cum 0 face ~i Eugenio Coseriu , ca fiind un "sistem
In mi~care" a carui dezvoltare ~i istorie sunt ,,0 perfecta sistematizare" .
Rezulta din cele de mai sus ca in explicarea evolutiei roman ice (deci
~i a romanei) preferiim sa pomim de la tendinte atestate in latina sau
In alte limbi romanice, inainte de a apela la influente exteme.
Ideea eli limba este un fapt social, subliniata de asemenea in Cursul
lui F . de Saussure, este foarte importanta pentru eli presupune cercc
tarea evolutiei unei limbi in funqie de dezvoltarea sociolingvistidi a
populatiei care 0 vorbe~te, de istoria populatiei respective . Examinarea
acestei dezvoltari duce In mod necesar la constatarea ca influentele intre
14

hi llhi sunt determinate nu de aspecte cantitative, ca numarul de

IIl'hitori, ci de aspecte sociale, istorice ~ i culturale, care sunt variate
1\ omplexe. In cazul nostru concret, trebuie sa se tina seama de relatiile
II jllianei cu istoria ~i cultura romanilor. Relatia dintre romana, idiom
lI omanic, ~i istoria ~i cultura celor care au vorbit-o, deci a romanilor,
Ill'. de fapt, istoria limbii romane .

Date istorico-sociale. Inainte de a prezenta faptele prin care romana

I diferentiaza de latina - cateva consideratii, evident succinte, despre
, Imia ~i cultura romanilor, care au putut influenta evolutia limbii pe
.IIl' 0 vorbim.
I'ozitia geografica, la extremitatea Romaniei, ~i istoria poporului
1"llIfm, care s-a dezvoltat timp de secole Tara legaturi cu vestul Romaniei ,
, plica particularitatile romanei din zilele noastre.
Romanizarea. Acceptand definitia genealogica a limbii romane,
OIllsideratiile istorice trebuie sa inceapa cu remarci referitoare la
Ilillcesul de romanizare a Daciei, deci consideratii despre extinderea
I.lIinei in aceasta provincie romana . Cum a ajuns latina sa patrunda pe
U l'sle meleaguri?
In secolul al VIII-lea l.Cr., mai exact in 753 (data la care se spune
, .1 a fost fondata Roma de carre legendarul Romulus), latina nu era
,h'at limba Romei . Vecinii romanilor nu vorbeau latina , ci alte limbi ,
Ill' indo-europene , adica inrudite cu latina (a~a cum era, de exemplu,
II lIloa oscii), fie neindo-europene (limba etrusdi). Cinci secole mai
1,III.iU, Roma ~i latina dominau Intreaga peninsula italica . Dupa
' ''~ llUgerea Cartaginei (133 l.Cr.) , Roma este stapana intregului bazin
IIwditeraneean . Cuceririle romanc s-au incheiat la sfiir~itul domniei lui
J laian, la 117 d .Cr. Printre ultimele regiuni cucerite de Traian a fost
1 Dacia, la 106. Imperiul constituia atunci un stat unitar, foarte
Io' nlralizat. Evident ca latina, ca limba a Imperiului , s-a instal at in noile
I'lUvincii odata cu administratia ~i armata. {ntr-o prima faza , populat iile
IIllohtone au fost obligate de nevoile practice ale vietii sa 0 adopte ca
1!lIIna secundara, In relatiile lor cu administratia , armata ~i eu coloni~tii
Hll llani . Se ~tie, de exemplu , din textele latine~ti , ca la inceput, In Gallia,
,It I adopt at latina nobilii ~i comereiantii. Primii ~i-au trimis copiii la ~coli
[Ol\lane, pentru ca numai astfel puteau promova in magistratura
IIlIpcriaUi. Istoricullatin Tacit relateaza eli In anul 21 d .Cr. fiii celor
.
i

importante persoane din Gallia urmau deja $coala romana de la

Antun. Comercian!ii se grabeau ~i ei, fiinddi latina era limba
comertului. Intr-o a doua faza - care nu a cuprins toate teritoriile - ,
latina a devenit principalul mijloc de comunicare; populatiile autohtone
~i-au abandonat putin cate putin limba lor materna, a carei sfed de
utilizare s-a restrans din ce In ce mai mult. In sfiir$it, latina a devenit
singurul mijloc de comunicare lingvistica. Acest proces, mai mult sau
mai pu!in lent, de paras ire treptata a Iimbilor autohtone ~i de adoptare
a latinei, poarta nume-Ie de romanizare. El a putut sa se Intinda pe mai
multe secole; de exemplu , exista urme epigrafice $i literaTe care
confinna supravietuirea Iimbii galice In Franta pana In secolul al VI-lea
(galica era limba populatiilor intiilnite de romani in Gallia, aproximativ
actualul teritoriu aI Frantei; cuceritorul acestei provincii, Caius lulius
Cezar , a ~i povestit, In cunoscuta sa opera De bello Rallieo, cum a avut
loc aceasta cucerire ~i a precizat ca termenii Ralic ~i celt desemneaza
aceIa~i popor). Este dar ell. procesul de adoptare a latinei a fost mai mult
sau mai putin rapid in funqie de forta presiunii romane ~i de statutul
cultural al limbii autohtone. In cazul Greciei, datorita prestigiului limbii
grece~ti, latina nici nu s-a putut impunc ca limba de civilizatie .
Procesul romanizarii, descris aici In liniile lui generale, s-a produs
~i in Dacia, unde limba latina a devenit limba oficiala a provinciei ~i
era folosita la fel ca in celelalte provincii romane . La Inceput , era
utilizata ca limba a administratiei, a armatei ~i a comerciantilor
latinofoni . In latina se intelegeau intre ei coloni$tii veniti din diversele
provincii ale Imperiului; dintre ace~tia, unii erau fO$ti soldati, deveniti
veterani, stabiliti in Dacia, unde Ii se acordasera terenuri. Populatiile
autohtone, care nu cuno$teau limba, au folosit-o la Inceput Intr-o forma
rudimentara , continuand sa vorbeasca limba lor materna ('l atina era
pentru acestea limba de comunieare secundara). Folosirea latinei era
singurul mijloc al autohtonilor din Dacia de a intra in contact cu noua
administratie. Cu timpul , la noi ca ~i in Occident. latina, cu prestigiul
ei de limba a Imperiului, a devenit principalul mijloc de comunicare,
in dauna limbii indigene, care a fost abandonata. Latina era 0 limba de
cultura, spre deosebire de limba autohtonilor (a caror cultura era de tip
oral). Latina avea deei avantajul ca posed a 0 scriere, folosita pentru
transmiterea hotararilor luate de administratie , pentru precizarea
felului cum trebuiau indeplinite acestea, pentru inregistrarea nnor

16

viinzari ~i cumparari etc. Aeeasta, cand era yorba de cei vii; pentru
romunicarea eu cei morti era, de asemenea , utila in inscriptiile funerare.
Pe masura ce latina se generaliza, deosebirile dintre limba folosita
de latinofonii venW In provincii ~i cea a autohtonilor s-au redus simtitor.
"stfel s-a produs romanizarea Daciei, care este , in esenta, un fapt de
Istorie sociala.
Geto-dacii. Am vorbit mereu despre autohwnii, ha,ytina.yii din
I lacia Tara sa-i numim. Cine au fost ~i ce Iimba au vorbit ace~ti ba~tina~i
, ,Ire in rastimp de cilteva generatii ~i-au parasit limba~i au trecut, la fel
I a celtii sau iberii din alte provineii alc Imperiului, la Iimba latina?
Inca de la primele ore de istorie a romanilor am invatat ca, pentru
I cuceri Dacia, Traian a trebuit sa-Ilnfranga pe Deccbal , regele dacilor.
Ilacii apartineau unuj grup etnic cunoscut sub numele de geto-daci
IIknumirea de ge(i apare la istoricii greei ; aceea dc daei, la istorieii
'"l11ani); acest grup este menlionat de izvoare, Indi din secolul al VI-lea
( 'r., ca locuind In teritoriul dintre Dunarea de Jos, Marea Neagra ~i
~ l l1lltii BaIcani. Din secolul I d.Cr..la istoricii latini (Pliniu eel Batran
I Tacit) apare ~i denumirea Dacia pentru a numi teritoriulinvecinat
III' la nordul Dunarii.
Geto-dacii vorbeau daca (dupa unii, traco-daca), care racea parte din
IIlarea familie de limbi indo-europenc, careia i-a apartinut $i latina ~i
IllI partin astazi, prin latina, toate Iimbile romanice, deci ~i romana. Cu
IllI oximativ 6000 de ani inaintea erei cre$tine, populatiile care vorbeau
IlI lIhile numite indo-europene (termenul a fost creat la inceputul
I'rolului al XIX-lea , in 1814) oeupau regiunile Caucazului ~i ale Marii
I'f' re. Mai tarziu, 0 parte a acestor popula!ii s-a indreptat spre India, in
'1I1Jl ce 0 alta parte s~a lotins asupra teritoriului Europei. Astfel daco-getii
111111: faceau parte din marele grup al tracilor) s-au stabilit In regiunile
IliI" lI\ionate mai sus. Speciali$tii nu au ajuns la un acord cu privire la
1111 ;lI'oore genealogic allimbilor indo-europene din eauza faptului ea
III II'xista texte scrise din pTimele etape ale acestora. Cu ajutorul unei
'1Illnde numite istorieo-eomparativil., ei au folosit 0 serie de eoncordante
11 111' I"ormele anumitor cuvinte avand acela~i sellS ~i au stabilit grupari
I, IIJ1Ioi aparent putin asemanatoare, dar inrudite intTe ele. Astfel, toate
III Jlhile europene, eu exceptia Iimbilor basca, finlandeza, maghiara,
IIIJla.lapona ~i turca, apartin aeestor diverse grupari indo-europene.
1',1 111"11 noj este important ca latina , limba pe caTe 0 continua romana ,

17

II:~

if
I
~

!
"

apaI1ine unei ramuri numite italidi, din care mai fac parte 0 serie de limbi
disparute (veneta, osca), iar daca apaI1ine unei alte ramuri, traco-daca
(alte ram uri europene ale familiei indo-europene sunt celtica , ger
manica, balto-slava, greaca, m'meana). Am acordat un spaliu mai ampl u
acestei prezentari fiinddi nu lipsesc amatorii de lingvistica care, igno
rand metodele ~tiinlifice, fac afirmalii gre~ite, pentru speciali5ti ade
varate erezii, spunand ca latina ~i daca erau de fapt aceea~i limba. Ele
sunt doar membre, un fel de veri, ale aceleia~i familii indo-europcne ,
La fel ca In alte teritorii romanice, ~i In Dacia, inainte de venirea
traco-dacilor, au existat alte populalii, care au fost asimilate dc
ace~tia, Am Invalat ciind eram elev de agatar~i, populalie scitica de
origine iraniana, a~ezata In Transilvania In jurul ora~ului Abrud. De la
aceste populaalii iran ice au Incercat unii speciali~ti sa explice numele
unor rauri ca Dunare, Nislru , Prut, Olt , pe care altii Ie-au interpretat ca
fiind de origine dadi (nu este exclus sa aiba dreptatc ~i unii , ~i allii, In
sensul ca numele scitice au fost preluate de traco-daci ~i apoi transmisc
prin latina pana astazi).
La fel ca In cazul limbilor autohtone din Occident, se ~tiu prea
pUline lucruri despre limba dadi: sc cunosc ciiteva cuvinte, de obicei
In transcriere greacii 5i latina. Dacii n-au lasat marturii scrise (in Gallia
druizii , preolii celli, singurii ,.lnvatali" ai soeietiitii respective, au refuzat
sa transmita 'invatatura lor prin scris; acela~i sa fi fost ~i motivul absenlei
textelor dace?).
Din nou ca In cazul altor limbi romanice , in absenla unor informalii
directe despre limba dadi, pentru a stabili fondul autohton al limbii
romane s-a apelat la diverse procedee. In cazul francezei, speciali~tii
au wcut apella limba bretona, limba celtica adusa de britoni refugiali
din Anglia dupa cucerirea anglo-saxona (sec. V-VI) ~i care estc un
fel de sora a limbii galice pe care ai'nlocuit-o latina . Brctona este dec i
un fel de var al francezei. Pentru romana s-a procedat i'ntr-un mod
asemanator, ~i anume s-a apelat la albaneza, un fel de var al romiinei;
albaneza este consideratii de cei mai mul~ continuatoare directa a limbii
trace (unii 0 considera ca provenind din ilira), la fel cum bretona este
continuatoare directa a limbii celtice din Gallia,
In procesul de insu~ire a latinei de catre daci, aceasta a suferit unele
modifidiri prin care a I'nceput sa se deosebeasca de latina din alte
provincii ale Imperiului Roman. Totalitatea elementelor patrunse in
latina din limbile populatiilor cucerite de romani care au adoptat latina

18

1' ,1I .ISilldu-~i

limba proprie ~ i conservate in limbile roman ice reprezinta

111I<,lralul limbilor romanice, In cazul limbii romane , substratul este
11,11 II-dac. Aprecierile cu privire la importanla schimbarilor datorate
IlIlihilor autohtone variaza de la exagerari. care atribuie tot ceea ee
11'.11(' In Ii.mbile roman ice ~i nu exista in latina intluenlei substratului,
11 111:1 1<1 negarea rolului acestora. Dupa transformarea latinei In romana,
It lIomen circumscris in timp In jurul secolului al Vm-Iea , dupa cum
""I vcdea mai departe, la fel ca pentru celelalte limbi romanice, s-a
; '"~Iituit poporul roman , elementullimba fiind factorul determinant
III ',Iahilirea trasiiturilor caracteristice prin care noul popor se delimita
I, populaliile invecinate (unificarea lingvistica se suprapune celei
IIIICC , realizata i'n cursu I mai multor genera!ii; nu mai era yorba de
1'" I1:mi ~i de daci, ci de romani).
Illli pennit sa ma opresc putin asupra unui fapt de impOltan!a deose
1. 11:1. Am afirmat ca, la un moment dat, nu mai era yorba de romani ~i
Ii daci , ci de un nou popor, poporul roman. Acest proces este unul de
1,.llma etnica ~i nu trebuic confundat cu procesullingvistic de "fOlmare"
I lililhii romane. Cfmd ne referim la "stramo~ii" no~tri daci ~i romani
iiI' rcferim la acest proees. Procesul de formarc a limbii romanc nu are
1.1 haza un ames tee de limhi ; limba romana este rezultatul evoluliei
IlIlIhii latine . Din punct de vcdere etnic, amestecul nu numai ca nu este
w lus, dar el estc acceptat ca 0 evidenla a rclaliilor interumane.
Germanicii. Poporul roman, In perioada formarii sale, a intrat in
I 'Ililact cu diversele populalii care s-au atlat pe teritoriul fostei Dacii
.111 In regiunile Invccinate. Nu toate aceste comack au lasat urrne sigure
III limba romana. Estc cunoscut cazul populatiilor germanice, despre
.Idiror prezenla pe teritoriul fostci Dacii existii probe evidente (daca
" fi sa ne referim nurnai la existcnla unui cpiscopat, al carui cOl1du
,nlOr, Wulfila, a dat prima traducere a Bibliei intr-un idiom germanic),
d,II' lingvi~tii nu au cazut de acord asupra nici unui cuvant romanesc
, Me sa fie atribuit cu siguranla populaliei gotice (se acceptii de cei mai
1I11111i naslure).

Slavii. Dintre popula!iile din primul mileniu cu care romanii au avut

II'lalii deosebite tre\:Juie menliona!i slavii, ajun~i in regiunile noastre ~ i
III Peninsula Baleanica In secolele al VI-lea al VII-lea. Ei au avut
1.1 110i rolul pe care I-au avut In Occidentul romanic populaliile gerrna

19

,I

j'
I

!'

'1

nice, stabilite In interiorul sau la periferia ImperiuJui Roman. Atat In

Orient, cat ~i In Occidentul romanic, aceste populatii migratoare au avut
destine identicc: In regiunile In care romanitatea a fost puternidi (Dacia,
Italia, Gallia, Iberia) ele au fost asimilate dc romanici , chiar dadi au
avut organiza\i i statale puternice (regatul vizigot cu capitala la Toledo,
regatullongobard din nordul Italiei, care a durat doua secolc), In timp
ce In regiunile periferice ale Imperiului (teritoriile de pe Rin) sau In care
a fost distrusa civiliza\ia romana (Peninsula Balcanici1) popula\iilc
germanice, respectiv slave, au asimilat popula\ia romanidi. Atat In
primul caz, cat ~i In al doilea, consecintele In planul limbii sunt evi
dente, in sensul eli popula\iile asimilatc au lasat urme In limbile
adoptatc de ele. Se vorbe~te, In primul caz, de actiunea superstratului
germanic in limbile romanice occidentale, respectiv de superstratul slav
In romana !?i, in al doilea ca7., de aqiunea supcrstratului romanic asupra
limbilor gennanicc, respectiv slave de sud . Aprecierea rolului
superstratului variaza, la fel ca In cazul substratului, de la exagerarea
lui (E. Gamillscheg, W. von Wartburg) pana la negarea acestuia, mai ales
in cercetarile recente.

"Parasirea" Daciei. Am prezental. evident pe SCUlt, cilteva din

evenimentele istoricc petrecute in cursul primului mileniu In Dacia ,
mentionand In treadit ~i perioada in care se poate afirma ca nu se mai
vorbea latina , ci romana. Inainte de a trece sa vedem ce s-a intamplat
In al doilea milcniu , cateva comentarii relative la problema mult dis
cutaw a locului In care s-au petrecut evenimentele prezentate, problema
cunoscuUi In lingvistica ~i istorie sub numele de continuitatea limbii
latine in Dacia, studierea ei fiind consideraw de G. Ivanescu "prima
datoric" a celui ce vrea sa faca istoria limbii romane. S-au produs aceste
fenomene pe teritoriul Daciei, a~a cum sus\in parti7.anii teoriei conti
nuita\ii, sau au avut loc undeva in Peninsula Balcanidi ~i vorbitorii
romanei au venit ulterior, In secolul al XII-lea, In teritoriul unde se afla
in prezent?
Spuneam deci ca, pentru Inceputul istoriei limbii romane , existii
doua puncte de vedere: cel al adep\ilor continuiti:l\ii pe teritoriul actualei
Romanii ~i cel al adversarilor acestei idci . Marea dificultate consta In
faptul ca, spre deosebire dc ceea ce s-a intamplat In Occidentul romanic,
pentru romana nu avem miiIturii scrise despre ceea ce s-a petrecut In
Dacia; acestea lipsesc atat In domeniul istoriei (infonna\iile istorice
despre latinitatea din Dacia sunt saracc ~i tarzii, un secol dupa

20

1I'lragcrea armatelor romane; ele sunt de altfel, pu\ine ~i pentru sudul

1IIII1arii) , cat ~i in domeniul lingvistic (nu exista, a~a cum este cazul
1"'l1lru Occidentul romanic, texte latine~ti in care Incep sa aparu, forme
1I1111~mice ; asemenea texte nu existU nici in sudul Dunarii). In fata
l'I'stei situa\ii lle propunem sa expunem datele importante avutc la
.Ii',pozi\ie pentru a incerca sa dam un raspuns calm . 0 rezolvare logica
II I,!')tci probleme ,
Care sunt faptele s i g u r e pe care Ie putem invoca?
I. Se ~tie ca, de~i Dacia a fost provincie romana doar 165 de ani
,1!)(, - 27I ), in aceasta rcgiunc a avut loc 0 puternica rumanizare, care
"I' rapt a Inceput chiar Inainte de cucerirea efectiva a Daciei, datorita
'11'cririi unor provincii limitrofe (Pannonia, la vest, ~i Moesia, la sud
I I'st) ~i transformarii Dunarii intI'-un tluviu roman (comercian\ii
,olll,mi patrunsesera in nordul Dunarii eu mult Illaintc dc cucerirea
,"dilara), Au contribuit efectiv la romanizare:
- colonizarea masiva cu elemcnte din toate provinciiJe romane.
j Illricul Eutropiu declara eil a fost adusa .,0 mul\ime foarte mare de
d.llllcni din toate collurile lumii romane pentru popularea ora~elor ~i
IIl1ivarca ogoarelor";
- armata, factorul vizibil al prezentei imperiale, prin reteaua de
1III IICIe militare (castre)?i prin fo~tii ei solda(i (veterani).ln Dacia, se
1'.111' , au fost adu~i imediat dupa cucerire 60 .000 de solda\i romani;
- procesul evident de urbanizare: in prima jumatate a secolului
01 II lea sunt mcn\ionate 44 de ora~e, care reprezentau tot atiitca centre
I. produqie ~ i de schimb;
- fcrmele agricole I'ntemeiate de coloni~ti, dar ill carc eultivarea
IIl lpului era facutii ~i cu ajutorul populatiei autohtone, deci cu ajutorul
III dOL
S-n ajuns ca in Dacia sa exi.ste 0 via(a urbana ~i ruraIa ca In
, "Icntul Imperiului , eu apeducte, terme, loruri, temple, amfiteatre (eel
I, 1;1 Sarmizegetusa putea adiiposti 12.000 de spectatori ; asHizi un
IlI lion de 12.000 de locuri este un stadion mediu!) . La aceastii viata
011 Illat parte ~i dacii, pcntru ca, a~a cum s-a afirmat, Traian a desfiin
011 1111 stat , dar nu a nimicit un popor. Din nou comparalia ell situa\ia
1111 \'L'lclalte provincii romalle estc ilustrativa: peste tot autohtonii au
10.,1 o;lIperiori numeric,ei I'nsu~indu-~i modul de viatii roman ~i , mai ales,
11111 \1;/ latina. Un detaliu semnificativ este faptul ca dill riindul
1'''l'lIlaliei dace au fost rccrutate 15 unilali, alae ~i cohorles, eare sunt
"lI lqi()llate In Siria ~j Britannia. In smr~it, de relinut numarul
21

:I

Ji

i.

11

impresionant de inscrip~ii (2628) realizate doar tntr-un secol ~i jumatate

de stapanire administrativa a Daciei ~i pastrate pana astazi. Acest numar
este mult mai mare dedit in arice alta provincie sUd-est-europeana,
afara de Dalmatia (8525) ~i de Pannonia superioara (3824).
2. In anul 271 Aurelian parase~te Dacia, mutand administra~ia ~i arma
ta la sudul Dunarii. Acela~i istoric Eutropiu selie, la un secol dupa acest
eveniment: ,,(Aurelian) a golit provincia Dacia, pe care 0 crease Traian
dincolo de Dunare. Romanii pe care i-a scos de pe ogoarele ~i din sudul
Daciei i-a a~ezat in partea de mijloe a Moesiei ~i astfel provincia Dacia
cstc ([cum in dreapta Dunarii , pe cand inainte fusese In stanga ei."
3. Cercetarile arheologicc din uiltimele decenii, de dupa J 949 , aduc
probe importante. Elc au scos la iveala faptul ca, pana la invazia hunilor
(376), viata a continuat in ora~ele ~i satele din Dacia, a~a cum arata
cercetarilc lui I. Nestor ~i D. Protase. Populatia saraca s-a instalat in
maril e edifieii abandonate, adaptandu-le la neeesitatile modeste ale
vietii de atllnci. La Sarmizegetusa, marele amfiteatru roman a avut
intrarilc baricadate pentru a servi ea fortareata, inainte de venirea
hunilor. In Apulum , la un secol dupa parasirea Daciei de catre
Aurelian, loeuia 0 populatie al earei cimitir se gasea in vechile terme
~i In care exista elemente de cultura tipie romana, speeifica pentru
Pannonia ~i Moesia inferioara din aeea epodi. Mortii erau inhumati
dupa obiceiul roman . S-au descoperit urme ale unor noi aglomenqii
rurale , pc liinga cele anterioare anului 271. Aeestea aveau clemente de
civilizatic roman a (ecramidi ro~ie romana, cu forme noi intre secolele
allV-lea ~i al VI-lea, mOl1ede romane emise dupa 271. In peste 160 de
'Iocalitati dace). In(r-o loja a amfitea(rului de la Sannizegetusa s-a
dcscoperit un tezaur de monede din epoea Imparatului Valentinian
(364 - 375), ceea ee dovedqte ca tezaurlll fusese ascuns, probabilla
invazia hunilor din 376, cu intentia posesorului de a reveni sa i~i duea
viata in accea~i loealitate, odata trecut perieolul. 0 dovada indin;eta este
faptul ca imparatul Constantin eel Marc a construit doua poduri peste
Dunare, unulla Sueidava (azi Celei) ~i altulla Daphnae (OltC\l'ira). Ase
menea construqii ar fi fost fara scns Intr-o regiune lips ita de populatie.
Invazia hunilor (376) a produs mari distrugeri ~i straturile compacte
de eenu~a care eX'ista in principaIele a~ezari umane din Dacia provin ,
rara Indoiala, de la a~ezarile unor popula~ii romanizate. Dupa seeolul
aIIV-Iea, centrele urbane , cu exeemia lui Apulum (secolele V-VI),
nu mai prezinta mme de locuitori. Singurele a~ezari de dupa invazia
huniJor ~i plecarea goti1or (refugiati din fata primilor) sunt eele eu

22

1I III"Ier rural. Pana In a doua jumatate a secolului al V-lea eirculatia

'"I" IIl'lara din Dacia prezinta piese mici de bronz ~i, rar, de argint, care
III J;iecau nevoile unei populatii ce traia In condi~ii modeste, 'in contact
I" Iliiallent cu sudul Dunarii .
I.a Ineeputul secolului al VI-lea, sub Iustinian, sunt recucerite $i
,,,I.II lie cetatilc de pe malul stang al DuniiIii 5i stapanirea ramana ajunge
,lin IIOU in Banat 5i Oltenia.
I k retinut paradoxu1 aparent dintre evacuarea Daciei de catre armata
I .lIllIlinistralie, eu eonseeinta evidenta - lasarea provinciei respective
1'1. 111;1 harbarilor, 5i mentinerea romanitatii in stanga Dunarii, In timp ce
III ',utiul Dunarii, unde viata romana a continuat, dupa navalirea
I. lviior populatia romanica este slavizata . S. Pu~cariu considera ca
\ .hlIarea Daciei a favorizat menlinerea acestei romanitali: daca Roma
II II opus 0 rezistenla armata , navillitorii ar fi distrus populatia romana
l'II 'c um un ciclon treee peste lin dig prea slab , marurand tot ee i se
"1'"lIe in cale". Neaviind nici 0 opozilie, diver~ii navalitori s-au putut
, I ,pandi in toate direqiile "ei nu mai puteau izbi eu atata putere, precum
IllIrile marii se pierd pe 0 Intinsa plaja nisipoasif'.
I )ovezile arheologice ne ofera ea argument in favoarea presupunerii
,,,,form careia procesul de romanizare a continuat $i dupa 271.
IIIIlorul deeisiv a fost lilnba latina, limba Imperiului, opusa
holrharilor", ~i. dupa seeolul al III-lea , Iimba cre~tinismului, opusa
I':II,:1 I1ilor. Cre~tinismul s-a raspandit la populatia romanizata din nordul
1111I,:irii la jumatatea seeolului al VI-lea. Crqtinismul din Dacia este
,..III:i proba a existentei unci populatii de limba latina (obiectelc
l'oI h'()cre~tille din Dacia nu au fost descoperite alaturi de elemente ale
lI ,h' j eulturi materiale gotice, deci probabil nu apartineau unei populatii
IlIlIanice atestate in nordul Dunarii, dupa retragerea lui Aurelian).
1. Este sigur, de asemenea, a~a cum remarea ~i cunoscutul romanist
'h'dcz Alf Lombard, ca despre starea limbii latine In sud-cstul Europei
1.1 IIlarturie in zilele noastre 0 populalie de peste 26 de milioane de
1" 'I ~()ane ce vorbe~te astazi romana, continuatoarea limbii latine, ~i care
hll llic~te intr-o regiune delimitata, corespunzand aproximativ vechii
I hl~ ii. Este yorba deci de 0 regiune pe care Imperiul Roman a
, IIl"lTit-o eel mai tiirziu ~i din care a fost nevoit sa se retraga cel mai
,,," ,,reme. Vorbitoare a unei Iimbi romanice este, a~adar, in zilele noastrc
"' oIrl acea parte a zonei est-europene foste sub silipanirea Romei la care
III ' ;lIn fi a$teptat eel mai putin, adica vechea Dacie paras ita de
"hllinistra~ia ~i armata romana la 271. Constatam deci ca , la multe

23

secole dupa parasirea Daciei, In acelea~ li tinuturi, traie~te 0 popula\ie

compacta, vorbitoare a unei limbi romanice. Pana la producerea unei
probe contrare, pe care adversarii teoriei continuitiitii nu 0 pot oferi, 0
concluzie logica, de bun-simt, se impunc: romanitatea n-a disparut in
primul mileniu din Dacia.
Care sunt lucrurile pe care Ie-am putea numi n e s i g u r e ? De fapt,
ce ar trebui sa explidl.m?
I . Retragerea administratiei ~i armatei romane a fost urmata de 0
retragere totah! a popula\iei romanizate? Cum trebuie inteleasa afir
mat,ia lui Eutropiu ca a fost "goliW" Dacia?
Cercetarile recente (Vladimir I1iescu) au subliniat existenta a doua
traditii in istoriografia latina: una al carei unic exponent este Eutropiu
(afirmatia lui a fast preluata de alte doua surse istorice latine~ti, Festus
~i Historia Augusta), care este gre~ita sau cel putin tenden\ioasa, ~i alta,
al carci exponent cstc lordanes, care este eorectii, Eutropiu, prin afir
matia lui, a dorit sa atenueze impresia IiIsata de murea pierdere sufcritii
de Imperiul Roman, sa salveze prestigiul gray compromis al acestuia
~i sa-I idealizeze pe imparatul Aurelian. Din aceasta cauzii, Eutropiu
insista di n-a fost Yorba de 0 simpla "paras ire" (re/inquere), ci de 0
"golire" (intermittere) totala pentru a nu liisa at at de multi cetatcni
romani la bunul plac al inamicului (al go\ilor). Prin aceasta atitudine,
Eutropiu se incadreaza In ideologia oficiala romana, "patrioticii", care
"crease pe hartie" 0 provineie noua, apoi doua cu acela~i nume J)ucia
Ripensis ~i Daciu Meditermnea, dar la sud de Dunare . Eutropiu crcdea
In parte sincer la posibilitatea unei evacuiiri totale , fiindca asistase in
Mesopotamia 'la moartea Imparatului Iulian (363 d.Cr.) la cedarea a
doua ora~e catre per~i ~i la plecarea intregii popula\ii de aeolo, pentru
a nu ramane sub stapanirea persana (ef. Ammianul Marcellinus). Dar
aceasta nu era posibil eu 0 tara lIltreaga ~i de aceea niei nu s-a lntamplat.
Eutropius a fost singurul autor latin tradus de trei ori in Iimba greaca ,
drept care putinele mentiuni la istoricii bizantini pana In Evul Medill
tarziu, preiau ineon$tient versiunea lui Eutropius . De altfel, aeeastil
traditie tendentioasa 0 Intalnim ~i In alte surse latinqti care vorbesc
desprc 0 evaeuare totala a provineiilor, pcntru a aeredita ideea punerii
la adapost a eeta\enilor romani. M. Friedwagner eonstatii ca In provin
ciile Norieum ~i Vandalieia, In eiuda faptului ea In 488 s-a dat ordinul
de parasirc a provinciilor ~i ea istoria eonsernneaza eii to~i loeuitorii
(universi) ar -fj trebuit sa se supufia ordinului dat, se ~tie ca multi
locuitori au ramas pc loc ~i se gasesc inca In secolul al IX-lea tarani care

24

I"L lIil:sC In satele lor (vici romanisci), pe domeniile unor manastiri din
. l' IIIJlea Regensburg ~i Salzburg, vorbind 0 limba romanica .
('l:alaIta tradi~ie, ilustrata de Iordanes, numita "buna", este expri
1I,Ili i de un originar de la Dunarea de los, deci de un bun eunoseator
II I<')! iunilor dunarene, despre care poseda numeroase euno~tin~e,
1l1l1l';lhil ~i pe baza unor tradi~ii orale. Iordanes manifesta un intercs
",,('hit pentru Moesia ~i, ea 0 persoana eompetenta, eompleteaza ~i
"1t'l'Il:azii izvoarele folosite. In cawl evaeuarii Daeiei el eorecteaza
, ' lid lui Festus, care-I copiase pe Eutropiu, afirmand .,ias Imparatul
""II'lian reehemand legiunile de acolo, Ie-a a~ezat In Moesia".
I 1\ lIarea Daciei era un evcniment capital pentru regiunile duniirene,
,11'l': Iordanes, proven it din aceste regiuni, trebuia sa-I cunoasca ~i
; I \Ilia minte. Dcci el vorbe~te doa!' de 0 cvacuare a armatei, ceca ce
I I ,l lIlIla administra~ie romana, cu alte cuvinte oficialitiitile.
I',' cc populatia siiraca ar fi fost tentata sii-~i paraseasca vcchile
111, mai ales III condi~iile In care, dupfi rctragerca administratiei
'III ,III\', deci a perceptorilor romani, ar fi putut sa se bucure de 0
n, . ;lle libertate'? A~a cum remarca cunoseutul lingvist clvctian
lO ll Wartburg, parasirea totalii a Daciei ar fi In eontradiqic cu tot
,I Ililamplat In celelalte teritorii parasite de Imperiu, unde romanicii
III ,ti,alldonat dedit dimpiilc bogatc, ci retragundu-se in vailc ImpaduI, ,I IlIlcgiunile muntoasc cu pa~uni, acolo unde via~a era mai grea.
, ',,' cxpliea de cc triburile german ice au iwlat romanitatca In
11111 1111,' vai din EIve~ia, In care sc vorbesc ~i astazi graiuri retoromanc.
I 'p' 11l'1I\a din ultimele razboaie ne aratii cum trcbuie Intelcse eva
II ,(" decretate de stapunire.
I h ,'I' nu se scmnaleaza, In sudul Dunarii , aparitia dc noi localitati
1111 I II crc~tere demografiea? Unde ar fi incaput, la sudul Dunarii,
111 111' III general saraca, Intreaga populatie a Daeiei? Izvoarcle istoriee
1111 lI\ioneaza un astfel de exod dc populat,ie, dupa cum nu mcn
u ,II~ I Ilici migrarea ulterioara din sudul Dunarii. Acest ultim fapt este
. 11 11 Illai curios eu cat avcm a face eu un proces istoric de mare
11'111 :1 , care trebuia sa se desfa~oare In mai multc ctape ~i Intr-un
1\ ,tI <1 <,; 1imp mai Indelungat. Izvoarele istorice nu vorbcse despre
.I, '.1 :decat" din sudul Dunarii. Nu existii nici 0 traditie oralii despre
I 1I11'llea eveniment.
, \I,lt Ii lea fapt care trebuie explicat este "taeerea" surselor istorice:
'I , ,(i 1IIIIlte seeole nu se spune nimic despre existenta populatiei
I

25

, i!

,i :

I
~

,i

.,

""

romanizate la nord de Dunare, nici despre romanii continuatori ai

acestei populatii, ceea ce i-a determinat pe unii istorici sa-i caracterizeze
pe romani ca 0 .,enigma" ~i un "miracol" de natura istorica (F. Lot),
Acestor istorici Ie-a raspuns magistral istoricul-martir al romanilor
G.!. Briitianu, In 1942. Si, ccea ce este mai important , la republicarea
caI1ii lui Briitianu In 1988 (traducerea versiunii franceze) ~i In 1989
(vcrsiunea originala francezii), se constata ca "tacerea" este rupta de
patru decenii de descoperiri arheologice, care confirma interpretarile
lui G. I. Bratianu. Despre aceste descoperiri am vorbit mai Inainte ,
acum a~ vrea sa insist asupra explicatiei privitoare la absenra unor
referiri explicite la populatia romanizatii, In sursele istorice dintrc
secolele al In-lea ~i al X-lea.
Doua Intrebari se pot formula , In legaturii cu acest fapt:
- de ce nu se vorbe~te despre existenta romanilor la sudul Dunarii ,
acolo undc unii sustin cii s-ar fi format poporul roman? Unde au fost
romanii ?
- de ce nu se vorbe~te nimic In sursele istorice medievale nici
despre alballezi, care cxistau sigur In Peninsula Balcanicii (prima
informatie dateaza din 1(79)?
La ambelc Intrebari, raspunsul poate fi dat daca se observa felulln
care prezentau istoricii bizantini viata diferitelor populatii eontem
porane: In toate cazurile se mentionau doar dizboaiele sau evenimentelc
earc se refereau la patura dominanta (In masura In care aeeasta intercsa
Imperiul Bizantin sau tarile occidentale , prin atitudinea ei ostilii sau
prieteneasea). Aeeasta !ipsa de interes era mai evidenta pentru teritorii,
ea eel din nordul Dunarii, care nu mai erau sub autoritatea imperiala.
A~a cum sublinia S. Pu~cariu, documentele istorice ale epocii notau
evenimentcle, nu eurgerca normala a timpului, invaziile noilor
popularii , ~i nu viap obi ~nuita , organizarca noilor state , Si nu mutat iile
produse la cei Invin~i.
3. Al treilea fapt care trebuie explicat este a~a-zisa absenla a
denumirilor latine~ti pentru numele de loeuri. Intre diversele nume, tre
buie sa distingem doua categorii: numele de ora~e (Apu!wll, Napoca,
Porolissum, Po/aissa , Sucidava) Si numele de ape . Primele nu s-au
pastrat fiindca invazia hunilor a di.strus toate marile a~eziiri romanizate,
populatia romanica continuand sa traiasca la sate, a~a cum am aratat
mai Inainte . Purine nume romane de locuri care sa corespunda
regulilor de schimbari fonetice ale romanei s-au pastrat numai la sud

26

,k I>unare, unde romanicii au rezistat naviilirilor (se da ca exemplu

-,/olla, devenit S(lrUlul , numele aromanese a'l ora~ului Salonic; in acest
1IIIIIIe I intervocalic a devenit r, la fel ca"in soare din lat. solem). Numele
,I. rfluri mai mari , care , evidcnt, n-au putut fi distruse ca ora~e1e, s-au
II dllsmis pana astazi; Mures, alt. Timi.)' , Cris, Somes , ;\nzpoi, Arge,),
Ililli'll, Buzt1u, Siret se aseamana destul de mult cu formele existente
01 IInele opere ale antichitiilii pentru dcnumirea apelor de catre
I'lljlulatia traco-dad (atat greei.i, In frunte cu Herodot, cat ~i romanii
111 ,Ii tarziu , au Imprumutat numele respective de la populaliile care
1o" 'lIiau In rcgiunea respcctiva). Deci ~tim ca vechile nume s-au transmis
.1111 Antichitatc pana astazi. Intrebarca logicii este: de la cine au aflat
I.lvii stabiliti In Dacia ~i, ulterior, ungurii numele acestor ape? Trebuie
.1 presupunem ca ei Ie-au IUa! de la 0 populatie sederitara care locuia
III regiunea respectiva, ~i anume de la vechea Popuialie traeo-daca
1lIlIllInizata, devenita In secolul al VIII-lea popol1Jl roman. De la aeeea~i
1" 'jlulalie sedentara au luat ~i numele Carpal;. De subliniat ~i faptul ea
1IIIIIlele celei mai mari ape curgatoare din zona are In romana 0 forma
prcifica, DUluJre , inexistenta In altt: limbi, ~i explieata ca provenind
dill traeo-dad (In latina era Dalluhius, Danuvius , In slava Duna(v), In
IlIilghiara Dunaj. Deci , a~a cum s-a subliniat recent (Gr. Brancu~),
1IIIIIlele de ape de felul eclor de mai sus sunt ehiar un argument pentru
'1 1~!inerea ideii de cOlltinuitate a populaliei romanizate In Dacia, pentru
1,1 ele prezinta 0 serie de modifidiri fonetice impoltante, proprii limbii
liaw-dace tarzii (a>o : Alutus>Olt, s>S: Crisos>Cri.y; cf. ~i Mures ,
\ /llIIq, Timis, Arge.5).
Analiza numelor tapice din perspectiva fenamenelor fonetice
, .Iracteristiee limbii traco-dace tarzii a fost invocata de Gr. Brancu~ ~i
III analiza celor aproximativ 80 de cuvinte vechi comune romfmei ~i
ilhanezei, care fusesera de asemenea aduse ca un argument pentru teza
IIl1igratiei romane~ti la nordul Dunarii. Rationamentul care a stat la baza
Il'cstei teorii a fost urmatorul: limba roman a are un numar de cuvinte
I 'lilune eu albaneza, care s-ar explica prin Imprumut din albaneza, unde
II I'i mo~tenite din traca, limba pe care albaneza 0 continua. Deci,
.ilirrna sustiniitorii acestei teorii , stramo~ii romanilor trebuie sa fi fost
IIlIdeva III sudul Dunarii, unde s-au Intalnit cu stramo~ii albanezilor.
C 'l'I'cetarile din ultimul timp au aratat Insa cil nu este yorba de Impru
IIlIlturi din albaneza (fonetismullor arati} acest lucru), ci sunt pastrate
direct din traco-daea, care este substratul hmbii romane. Ele au intrat
I

27

~I

mai intai in latina dunareana ~i au dipatat forme asemanatoare cu ele

mentele latine (ex. viezure la fel ca iepure; brlinz(lla fel ca osanza).
Compara~,ia cu albaneza este numai un argument al apartenentei acestor
cllvinte la substrat, ceea ce nu implica In niciun fel ideea imprumutului.
Analiza aspectului fonetic al tellnenilor In discutie a aratat ca nu exista
niciun element com un cu albaneza cu trasaturi fonetice tarzii de tip
nelatin ~i care sa justifice explicatia prin imprumut.
4. In al patrulea rand, se cere explicata cea mai "stanjenitoare"
problema pentru teoria continuitatii (A. Lombard): abscnta unor unne
nelndoielnice de elemente vechi german ice in romana. Am mentionat
mai sus ca majoritatea Iin gvi~tilor rornani nu acccpta ca sigur de origine
germanidi niciun cuvant romanesc, chiar daeii unii lifigvi~tj cunoscuti,
ca E. Gamillscheg, G. Giuglea, C. Diculescu au propus astfel de expli
catii pentru cateva zeci de cuvinte . Sc considera cit nasture, existent ~i
la aromani, este foarte probabil germanic, dintr-un gotic J1asti16 (tre
cerea lui l intervocalic ,Ia,. ca In cuvintele latinc~ti , precum ~i existenta
cuvantului in alte idiomuri roman ice, dialectc italiene~ti, sunt argu
mentele aduse, de exemplu , de S. Pu ~cariu penlru originea sa gotica:
el observa cum acest element ornamental din imbracamintea vechilor
germanici i-a impresionat pe romani in mai multe regiuni ale
Romaniei). Se spune: dad ar fi existat la nordul Dunarii 0 romanitate,
aceasta ar fi trehuit sa aiba cuvinte de la gotii ~i gepizii care au trecut
~i s-au stabilit aici. Se invoca situatia altor Iimbi romanice, ca de exemplu
franceza, care are multe cuvinte imprumutate dinlimbile germanice.
Raspunsulla aceasta obiectie trebu,ie sa porneasdi de la constatarea
ca, de aceasta data, comparatia cu Occidentul romanic nu se sustine,
intrucat natura ~i durata contactului dintre romani ~i, apoi, romalliei ~i
popoarele germanice au fost total diferite in Occident fata de Orient.
in Occident contactul dintre cele doua populatii a durat ciiteva secolc
(primele din sccolul al II-lea - V-lea ~i ultimele intre secolele
al VIII-lea - al X-lea, dnd populatiile germaniee s-au romanizat). In
pnuturile estice, germanicii dispar dupa seeolele al V-lea - al VI-lea.
In Occident exista chiar 0 provincie numitii Germonia, la vest
de Rin. Existau raporturi de pace ~i de razboi care se intindeau ~ i din
colo de Germania propriu-zisa. Primele contacte (secolele al II-lea
al V-lea) care au avut loc In accasta regiune a Rinului au dus la impru
muturi reciproce: din 'latina, limba Imperiului , au patruns numeroase

28

IIvInte, ca Caesar, moneta, strata, care s-au pastrat pana astazi

Kaiser, Miinze, Stmsse), Ia fel ca vechile nume de ora~e romane
I "(onia>Kbln, Conjluentes>Koblenz). Patrunderea cuvintelor
'I II l1anice in latina a fost insii mai redusa in aceasta epocii. In opera
I.\\ idi a lui Tacit (Gennania) dedicata descrierii obiceiurilor
1" lIlanicilor se gase~te un singur cuvant germanic adaptat la latina
r,, /II/ en "lance"), care nici nu s-a pastrat In limbile romanice. Cuvin
I. ", !-,-crmanice sunt rare la autorii latini ~i In inscripliile din aceasta
I'lId; singurul care s-a transmis din latina in toate Iimbile romanice
II' sapo, devenit in romana sclpull. Contactullatino-gennanic a durat
111, ;1 In Occident timp de multe secole ~i s-a intensificat: multi dintre
11I1:Jnici faceau parte din annata romana, iar altii locuiau ca sclavi sau
1I1','ri In diversele provincii ale Imperiului, dcci sc integrasera In viata
l"lliana. In plus, mai tarziu , dupa secolul al V-lea, a existat 0 a doua
II p;i a influentei germanice, ca urmare a stabilirii unor triburi pe

" t Iloriul Imperiului Roman de Apus . A existat un bilingvism activ,

r1lllii(ie de baza pentru ca limbile in contact sa se infiuenleze. Dato

111 ,1 acestei situatii, popoarele germanice au dat numeroase cuvinte

'" "hilar romanice occidentale: franceza s-a Imbogalit cu circa 700 de

1I\IIIIIe din limba francilor, longobarzii au dat italienei circa 300 de

IIl'illte , gotii (vizigolii ~i ostrogotii) au dat cuvinte italienei (30),
", llanei (50), spanialei, portughezei ~i catalanei (dite 30) .
In Dacia, gotii au stat relativ pUlin, numai 2-3 secole , f1ind Impin~i
PI~' sud de invazia hunilor; pentru cat timp au stat In Dacia, au lasat
'11 1)1(' materiale intr-o aric cu 0 romanitatc mai putin intensa (curbura
, .h: rioara a Carpalilor , unde a fast descoperit ~i celebrul tezaur de la
1" "lroasa). Ei au intiUnit aici Insa, foarte probabil , 0 populatie romanica,
(," JIIoment ce Wulfila, un got, este numit episcop liingii Dunare, in
II, pcntru a conduce 0 populatie cre~tina (Wulfila, cum am mai spus,
IlI lId ~i cel care a facut prima traducere gotid a Bibliei). In general, se
'"~iderii ca, in Dacia , natura contactului dintre romanici ~i goti a fost
Ioll'lila de cea a contactului din Occident: a durat mult mai putin ~i nu
,I raracterizat prin bilmgvism activ. Deci absenla elementelor gotice
hll vocabularul roman se explica prin absenla unui contact intens intre
'Itld! ~i latina care sta la baza romanei. A. Lombard compara situalia
'Itllfinc i cu cea a limbij basce, care, de~i teritoriul ei a fost invadat de
11I1!O(i inca din secoJul al V-lea, nu are unne de infiuenla germanica,
I" 111m ca ,., 0 limba gennanica a putut patrunde intr-o tara muntoasa faxa
11"' 1111.

29

il j
I

I,
1.1
'I:

a Uisa urme permanente" (de altfe! , In a~ezarile romane de dupa 271 din
Dacia nu se gasesc nici urme de produse tipic gotice).
Am discutat despre soarta latinitatii (romanitatii) in llordul Dunari i
fadi sa amintim nimic despre ceea ce s-a Intamplat cu romanitatea din
sudul Dunarii, unde se presupuDe, de catre adversarii teoriei conti
nuitatii, ca s-ar fi retras totallatinitatea din stanga Dunarii.
La fel ea in nordul Dunarii, ~i populatia traca din sudul fluviului a
fost romanizata, mai ales ea Peninsula Balcanidi a fost cucerita ~i
stapanita de lmperiu eu mult timp inainte. S-a produs deci 0 sintezii
intre traci ~i coloni~tii romani, ceca ce a dus la erearea unui bloc
compact de romanitate, romanitatea carpato-balcanidi, avand ca ax
principal Dunarea .
Prjntre dovezile existentei unei astfel de romanitati este mentionata ,
pentru 587,0 intamplare din timpulluptelor dintre armata bizantina ~i
avari. In timp de noapte, pe 0 carare (ngusta din muntii Haemus, un
combatant a observat ea de pe catiirul din fata sa a dizut Inearcatura.
Vrand sa atraga atentia camaradului interesat, el a strigat in gura mare
,,in limba ba~tina~a" (dupa istorieu! Teophylactus Simocatta) sau "in
limba materna" (dupa Theofanes Confessor), lOrna, tonw, fratre
"Illtoaree-te, fntoarce-te, frate", pentru a a~eza bine incarcatura.
O~tirea, auzind acest strigat, a crezut ca este yorba de 0 eomanda de
retragere, ca urmare a unui atac avar, ~i a fnccput sa fuga in dezordine .
Este sigur deci ca, la 587 ,In sudul Dunarii se vorbea latina (cel putin
in armata bizantina) sau un idiom romanic derivat din aceasta .
Interpretarea textului a stiirnit multe discutii, fara sa se ajunga la 0
conduzie fenna. Daca am avea a face cu un text romiinesc, cum sustin ,
printre altii, A. Philippide ~i I. Coteanu, ar fi yorba des pre primul text
Intr-o limba romanidi (pana acum se considera ea prim text romanic
Juraminlele de La Strasbourg, scris in franceza la 842).

Slavii. in secolele al VI-lea - al VII-lea au aparut la nord de Dunfue

slavii. Atra~i de bogatiile Bizantului, patrund masiv la sud de Dunarc.
dupa prabu~irea limesurilor Imperiului Bizantin (602). Multe a~ezari
romane sunt distruse (sunt salvate doar in sud ora~ele de la mare, aparate
de flota bizantina). Apar state slave ~i , (ncepand din secolul aIIX-Iea ,
biserica de limba slavona slavizeaza elementul romanic. In fata aees
tei masi ve invazii, care ocupa vaile ~i campiile de la sudul Dunarii, dupa
un timp 0 parte a populatiei romanice, stramo~ii aromani!or actuali,

30

../1111':1, din centrul Peninsulei Balcanice spre sud, ajungand in Pind,

Iii, .. Ilia

~i

Epir. Astfel , datorita

a~ezarii

slavilor In Peninsula

" ,I, ,llIid, blocul compact de limba romanica, care cuprindea toate
IIIl'iilc latinofone de la Dunare (Dacia, Pannonia Inferioara ~i cele
l'vlocsii), este spart, In Dacia, numarul slavilor s-a redus ea urmare
I t lll l '1 ;1rii masei de slavi spre sud. Aceasta a dus la asimilarea lor de
tltl ' pllpulatiile ba~tina~e romanizate, fenomen numit de unii lingvi~ti
I tI"lla romanizare".
,\ 111 vorbit pana acum despre ceea ce s-a intamplat In primul
1.11, lIill, insistand asupra contactelor (substrat ~i superstrat) ale latinei,
III va deveni limba romana . Inainte de a trece la prezentarea pe scurt
.' " 'lIimentelor istorico-sociale din mileniul al II-lea, ma opresc putin
Ilplil a doua cbestiuni care se refera la limba romana fnsa~i. AmanI. ,II" ;til fost mentionate In treacat mai inainte:
I IInde s-a format limba romana;
' . dl: cand se paate vorbi de limba romana ca ceva diferit de latina.

1''' ' \

I, '1i,1

'l't'ritoriul de formare a limbii romane. Pentru prima chestiune,

s-a format limba romana sau care este ceea ce S. Pu~cariu numea
,.,,11ia primitiva" a romiinilor, raspunsul fl putem deduce din cele spuse
"1. 11 IIcvreme.
',alina era, la un moment dat, limba cunoscuta ~i, desigur, vorbita
1I1 111ala Peninsula Balcaniea (eu exceptia teritoriului grec). Daca am
" .1 s;i recompunem teritoriulin care s-a format limba romana , trebuie
I'!l'supunem, pana la proba contrara , ca acesta s-a fntins de-a dreapta
i tI.' a stanga Dunarii, unde populatia de limba latina aicatuia, a~a cum
1'II11l'a acela~i S. Pu~cariu, 0 retea mai deasa sau mai rara, in diferite
"nr i (subliniez ideea ca exista 0 retea mai deasa sau mai rara). Cu alte
1I ~ lIllc. existau nudee mai mult sau mai putin dense ~i care aveau
1' .'.lllIri lntre ele . Distanteie dintre aeele nudee nu erau 0 piedica pentru
.,11 popor ca al nostru, a ciirui mobilitate, datorita transhumantei, adica
d" plasarii sezoniere a pastorilor cu turmele de la rnunte la ~es, a fost
Iqlt ','auna evidenta. Deci inovatiile lingvistice se puteau transmite cu
1I'IIt illta.
S -au adus argumente lingvistice pentru a arilta ca teritoriulin care
,,,' lIiau romanii era extins . In sud el ajungea pana unde cre~tea
II1()vhinul ~i castanul, plante care nu se cultiva dedit In regiunile calde
", I'cninsulei Balcanice; dovada - faptu'i ca la aromiini ~i la
'lilt l('

31

It
"

,j

,,1:1
~ I

'I

meglenoromani termenii pentru a denumi aceste plante sunt mo~teni~ i

din latina (arom. llie provine din latinescul ficus "smochin", iar
cdsultie continua direct lat. castane/lS; la meglenoromani cele doua
cuvinte se pronun~a ie , respectiv CCi,\tQIi). In nordul Dunarii , aceste
plante sunt numite prin termeni Imprumuta~i mai tilrziu din limbi cu
care dacoromanii au intrat In contact. Pentru limita nordicil a teritoriului
de formare a romanei se invoca drept argument faptul cil termenul
latinesc pieula , un diminutiv de la pix "smoaill" devenit pCicura, S- 3
pastrat numai In nordul Dunarii , unde existau regiuni petrolifere.
Argumente de acela ~ i fel sunt aduse atunci cand se observa ca S-3
pastrat numai In Carpa~i termenul latinesc bubalus, devenit bour (In
sudul Peninsulei Balcanice bourul a disparut mult mai devreme). Chiar
pastrarea lui aur din lat. a/lrum In nordul Dunarii este legata de
existenta minelor de aur din fosta Dacie (In dialectele romane~ti din
sudul Dunarii termenii pentru aur sunt lmprumutati: all1alamc1 III
aromana,jurincl, in meglenoromana, dato In istroromana) .
In mijlocul acestui teritoriu era Dun7rea, numita la fel de toti
romanii, foartc probabil un nume autohton . Ca dovadll a prezentei
aromanilor In sud, amintesc aici cele spuse mai la inceput despre
Sarlllul , numele aromanesc vechi al Salonicului de astazi, care reprc
zinta, de fapt , numele latin Salona.
o dovada a faptului di romanii crau peste tot In Peninsula Balca
nidi este , dupa V. Parvan, ~i numele etnic, nelegat de nicio no~iune
geografica, de roll1tlll. In timp ce celelalte popoare romanice au nume
legate de regiunile In care s-au format (italieni , spanioli, portughczi) ,
noi pastram doar termenul generic romallus devenit roman, care era pus
In opozitie cu anumite popoare barbare . Cei de alte limbi ne numeau
tot cu un termen generic , acela de v/ahi sau valahi (sa nu uitam ca vlah
este ellnsu~i 0 dovada a continuitatii, caci la germanici ~i, de la ace~tia,
la slavi , elinsemna "romanic").
S-au Incercat localizari mai precise pentru teritoriultn care au tdiit
stramo~ii no~tri. S-a facut apel pentru aceasta la coincidentele dintre
romana ~i albaneza , despre care am mai amintit. dar voi vorbi mai
amanuntit ceva mai tarziu . Pentru moment, sa retinem cil stramo~ii
no~tri ajungeau In vest panilln apropiere de teritoriulln care locuiau
strllmo~ii albanezilor (mai la est decat celln care se gasesc astiizi). N-au
lipsit nici Incercari de a localiza In aceea~i regiune din nord-vestul
Peninsulei Balcanice 0 parte a teritoriului ocupat de strilmo~ii

32

'"l lIl lllilor pomind de la expresia romaneasca afagadui marea ell sarea ,
Idni ta de cea existenta In alte limbi europene (fr. promettre des
hlll/ognes d'or, germ . goldene Berge verspreehen) . In Romania
" Ilialii, ullde marea e departe, dar sarea se gase~te peste tot, nu se putea
11 ",k 0 astfel de expresie. Ea trebuie sa fi aparut Intr-o regiune in care
111';1, extrasa din Marea Adriatica , era un produs greu de procurat,
"" I ios ca aurul. Aceasta regiune era nord-vestul Peninsulei Balcanice.
( 'c alte argumente se pot aduce pentru ideea di romanii din teritoriul
tllI 'lI!ionat vorbeau aceea~i limba ~ i ca nu erau despilrtiti ? Am pomenit
I, t1l'Omani Z;i dacororniini , fara sa precizez unde sunt raspandili
11/ hitorii celor doua variante ale romanei: aromanii sunt astazi In
,.. lIinsula Balcanidi in diverse regiuni (in Grecia , Macedonia, Albania):
,1,1,'()romanii sunt pe teritoriul fostei Dacii, de unue ~i numele. Am
1II IIIltit ~i de meglcnoromani, vorbitori ai unui alt dialect, fOUite restrans
11 0()(j persoane) , din Macedonia ~i Bulgaria. In sfilr~it, exista al
1', \ll'ulea dialect romanesc, cel istroroman, folosit in peninsula Istria
(I 'Ioulia) de cateva sute de persoane. De ce spun em ca aceste idiomuri
11111 dialectele limbii romane?
Dacii se compara Illtre ele dacoromana , aromana, mcglenoromana
I istroromana se constata ca principalele lor trasaturi caracteristice
, "lIlune , inovatoare fata de latina , pe de 0 parte, ~i distinctive fata de
"' Idalte limbi romanice , pe de aWl parte, se regasesc In toate patru.
I "lIomenele comune din cele patru dialectc s-au produs datoritil ace
IlIl a.)i cauze ~i In acelea~i conditii , ajungandu-se la coincidentc chiar
I III ce prive~te excep!iile de la diferite tendintc de evolutic. Din cele
IIlt' lltionate rezulta ca a existat 0 limba unitara, inainte ca ea sa se
iln parta in dialectele de astazi. Aceasta limba estc numita in diferite
I>'i1lri: slraromiina, romclnil primitiv1 , prOloromlintl, ramona comunt1,
J "mdna arhaica . Mentinerea unei limbi comune pe teritoriul intins de
'''I'mare a limbii romane se explica prin necesitatea In care s-au gasit
Il lIparile din acel teritoriu de a comunica Illtre ele, In cadrul unei
, ,vilizalii de tip pastoral ~i agricol. Aceasta unitatc lingvistica s-a rupt
III lIlomentul plecarii spre sud a stramo~ilor aromanilor, probabil In
\'colul al X-lea.
In concluzie, la prima Intrebare se poate raspunde c5 limba romana
a format pe un teritoriu Intins, In care Dunar-ea era axul principal.

33

, I,

"Aparitia" limbii romane. Raspunsulla a doua Intrebare (de dind

se poate vorbi de limba romana) nu este u~or de dat; el este In stransa
legatura cu ceea ce am discutat mai Inainte relativ la limba romana
comuna.
Se ~tie ca latina ~i-a pierdut unitatea dupa secolul al TV -lea, odala
cu destramarea Imperiului , faramitandu-sc In varietati ce aveau sa
devina limbile roman ice de astazi. Sc poate presupune deci ca ~i latina
din provinciile dunarene, care evolua In izolare de lumea romanica
occidentaHi, a Inceput prin secolul al V-lea sa-~i acceotueze trasaturile
proprii, dezvoltandu-se independent de celelalte limbi romanice.
Timp de cateva secole acest proces a continuat ~i se admite, In general,
ca In secolele al VII-lea - al VIII-lea latina cedeaza locul limbilor
romanice. Aceasta data este acceptata , In linii mari, ~i pentru celelaltc
limbi romanice, unde exista probe scrise (primul text romanic ,
JuraminteLe de La Slrasbourg, a fost precedat de aparitia unor forme
roman ice In texte latine~ti). Pan a in aceasta epodi, au avut loc
principalele transformari ale limbii latine devenita romana. 0 dovada
este faptul ca elementele vechi slave, care 'incep sa piitrunda dupa
secolul al VIII -lea, nu sufera transformarile produse In elementcle
latine~ti mo~tenite In romana. De aceea , nu trebuie sa consideram ea
limba romana s-a constituit dupa contactul cu vechea slava.
Pentru unii tingvi~ti , izolarca limbii latine dunarene de restullumii
occidentale a fost dublata ~i de un alt factor , ~i anume lnlocuirea latinei
ca Iimba oficiala din Imperiul Roman de Rasarit prin greadi, In timpuJ
lmparatului Heraklius (610-641) . Ca urmare a acestor Java fapte, latina
care a devenit romana nu mai avea 0 fran a (reprezentata de latina eulta
din Occident), ~i 0 serie de tendinte realizate In toate limbile roman icc
s-ar fi putut Incheia mai repede la noi. De aceea, ace~ti lingvi~ t i
considera di limba romana se fonnasc deja 'in secolul al VI-lea, Inaintea
celorlalte limbi romanice. Pentru ei, una dintre dovezi1e existentei limbii
romane ar fi celebrul text LOrna, rama. fraIre , prezentat mai Inainte.
Acesta ar fi primul text romanic.
Populatii migratoare. In prima jumatate a mileniului al doilea.
romanii au intrat In contact cu alte populatii, In general migratoarc
(except ie fac grecii): cumanii, pecenegii, ungurii, turcii.
Dadi pecenegii ~i cumanii au disparut rara a Jasa prea multe urme
In limba romana, a~a cum YOm vedea mai jos , ungurii s-au mentinut III

. "asta parte a Europei .ln seeolul al X-lea, triburile maghiare patrund

"' I'ransilvania. Notarul anonim al regelui Bela relata, dupa traditie, cn
.I unci cand ungurii au piHruns ~i au el!lcerit Transilvania, aici existau
I" I voievodate romanqti , cu trei conducatori: Gelu, Glad ~i
'il nllmorut. Acestea au fost luate In stapanire de unguri, ceea ce i-a
d, It 'nninat pe unii romani sa se retraga In locuri mai ferite. Incepand
I, ,, sccolul al XII-lea, regii unguri au colonizat Transilvania cu
""IHiI:Jtii germane din Flandra, stdimo~ii majoritatii vorbitorilor de
"il li'de germane din Transilvania modema. Evident ca romilnii au
"II, al 'in contact ~i cu ei. Tot In prima jumatatc a mileniului al II-lea ,
' ''pllri apaJ1inand celor doua popoare slave meridionale , cel care ~i-a
"iI .1 lIumele dc la popula~ia turcica slavizata (bulgarii) ~i sarbii, sc
" hilcsc ~i In unele regiuni ale tarii noastre (bulgarii In Muntenia, siirbii
,, 11;lIIat ~i Oltcnia de vest). ~i cu ace~tia romanii au convie\uit, fcnomen
, !Ius la inf1uen~a lingvistica reciproca .
Primele state romanesti. Un evcniment istoric a avut efecte
"ll'ortante asupra evoluliei limbii romane din aceasta epoca, facand ca
I '.a sc diferen!ieze ~i mai mult de limbile romanice surori. Incepand
,'" '.('colul al XI V-lea , odata cu aparitia primclor state romane~ti de la
ltd ~i est de CaI'Pa\i, Tara Romaneasca ~i Moldova , are loc ~i 0
'1I'.IIlizare a bisericii din accste teritorii. Consecin\ele pe plan lingvistic
I, It lsI 'inscmnate, fiindca romalla nu era utilizata In anumitc contexte,
1111 11;1 documentelor administrative ~i a textclor religioasc fiind slavona.
111 11 11'1) ce Occidcntul romanic folosea latina, sub forma cunoscuta drept
1"I" ,a savanta, la noi se scria slavonqte. Vocabularul romanesc cste
HI, III;lt de termeni slavi , In timp ce limbile roman ice occidentale
1I1j1II1IDUta pentru multe notiuni termeni din latina ~i rCl110delcazii dupa
1,.11 1111 multe forme, ceea ce face ca limbilc romanice occidentale sa para
It I' apropiate de latina. Incepand din aeesta epoca ~i continuand In
" ,ll-Ie urmatoare. romanii intra In contact cu turcii, care ajunsesera
I" ,I din 1396 la Dunare.
.\ dOlla jumatate a mileniului nostru estc marcata de victoria Iimbii
'II I.IIIC: ea este introUusa III scrieri particulare (prima scrisoare III romana
1.IIt' II/.;[ din 1521) ~i In bisericii (unele din primele texte romane~ti
Iq 'loase au fost traduse probabil Inainte de secolul al XVI-lea) .
I1.,llIrila unor factori culturali, de aceasta data (activitatea cronicarilor,
hll I>. Cantemir ~i ahor dirturari), romana I~i extinde domeniile de

folosire, ajungand sa poata exprima idei din orice domeniu: istoric .

filozofic ,juridic, ~tiin!ific, artistic. Activitatea Scolti Ardelene, prin subliru
erea originii latine a limbii romane, ~i activitatea intelectualitat ii din
toate provinciile romane~ti all aVllt ca scop modemizarea ~i unificarea
limbii cuite. Se trece de la alfabetul chirilic la cellatin (dupa primele
texte 'in alfabet latin din secolul al XVI-lea, se ajunge la oficializare,
alfabetului latin 'in secoluJ al XIX-lea). Dupa 0 perioadil 'in care romani i
au trilit "cu fata spre Orient" (dupa expresia lui Scxtil Pu~cariu) a urmat
o brusca orientare spre Apus, determinatil de noile idei iluministe.
Oricntarea spre popoarelc neolatine a dus la ceca ce acela~i S,
Pu~cariu numea "reromanizarea limbii romane". Unirea Moldovei Cll
Muntcnia (1859) ~i marca unire din 1918 au favorizat delvoitarea unc i
limbi literare ullitare (limba na!ionalil), care capata 0 stabilitate pc care
n-o avusese 'inainte.

LEXICUL

I ';'md vorbim de structura unei I.imbi !ji de felul In care ea este

" 11I ',lIlisa, trcbuie sa precizam ca Intre diversele compartimente ale
'.It:i structuri exista deosebiri: in timp ce gramatica esle partea cea
111 11',Iabila ~i cea mai sistematica a limbii (din aceasta cauza ea sta la
1' ,1 dasificilrii limbilor), vocabularul estc partea cea mai putin
I !,'llwtidi ~i cea mai mobila, pentru ca mereu apar no!iuni noi, care
It , ""ic denumite, paralel cu pierderea interesului pentru noriuni
1Ill lT hite, ale caror nume ies treptat din uz.
III trecerea de la latina la limbile romanice au avut loc 0 serie de
".I1,,('ormari ale vocabularului, ale caror urmari se regasesc In toate
IU lihile roman ice. In latina vorbita sc manifesta 0 tendinta spre sim
I,ltlll'are, soldata cu disparitia arhaismclor ~i a anomaliilor in favoarea
I,u llidor regulate, adesea de origine familiara ~i populara. Se constata,
I. l1~cmenea, 0 tendinta de reducere a dubletelor sinonimice ~i de ~ter
I,' a nuanrelor de sens. Rezultatul acestei situatii a fost 0 saracire a
III ,I hularului, ajungandu-se ca fiecare limba romanica sa mo~teneasdi
11 11 latina cam accla~i numar de cuvinte (In jur de 2000) .
H

Dupa ce am prezcntat definitia gcnealogica a limbii romane (am

ararat ca romana este latina evoluata , vorbitil astilzi 'In fosta Dacie) Si
am facut 0 sinteza a conditiilor istoricc ~i culturalc in care s-a
dezvoltat limba romana, in partea a doua a expunerii arat, pe de 0 parte ,
cum s-a transmis structura latinei ~i, pc de alta parte, III cc masuril
conditii\e istorice ~i cultllra\e mentionatc all permis ca Iimbile cu carc
romana a intrat In contact sa influenteze structura ei.

( 'uviote paoromanice. Dintre cele 2000 de cuvinte mo~tenite din

1.llIlIa, aproximativ 500 s-au transmis tuturor limbilor romanice. Sunt
'" IIIl:ni, uzuali, pe care Ii folosea majoritatea popula!iilor ce vorbeau
111l 11la, deci termeni cunoscu!i de toti vorbitorii acesteia . Acest fond
I. \ Il'al permitea tuturor locuitorilor din lmperiu sa se In!eleaga, sa
,lh lnJeze problcmelc esen!iale ale vierii curente. Fac pmte din aceasta
III 'gorie: uneltcle gramaticale - prepozitii ~i conjunqii (ca, cafre, CU ,

37

11'

. t.
,I:
~

I
It ,

l '

de, In , nici, pe, scI, spre), adverbe (cand, ieri, mai, I1U, unde) , pronume
(all, elsl, care , ee, eu, meu , noi, noslrll, selu, telu, tll, voi, vostru),
numeralele de la unu la zeee, ~i mie, verbe cu valori polisemantice
(avea,fi , staY . Urrnand cIasificarea semanticii datii de I. Fischer pentru

latina duniireanii, In volumul alII-lea al tratatului de istorie a limbii

romane (redactor responsabil 1. Coteanu , Bucure~ti , 1969), prezint mai
jos 0 serie de cuvinte panromanice (cuvintele referitoare la om Ie yom
discuta In alta seqiunc), nu Inainte de a men!iona acum termenii
panromanici referitori la:
Imbrikaminte, Inciil!aminte, podoabe: almasel, coase, cunund ,
eurea,fa,),c1,/ir, inel, lncinge, maneca, vQ'l1lcmt;
alimentatie: cina. coace, crud. jaina, lard "slaninif' , must. paine.
pldcilltc1, sare, sell, vin;
locuin!ii: casCi, curte,fereostrcI, /1WSa, arom. mur "zid" ,perete, poart(l.

Din domeniul naturii sunt panromanici termeni relativi la:

cer ~i atmosfera: cer. luna, nea, stea, tuna. vant ;
timp: agust (forma mo~ tenitii pentru august), an , iorna , luna. mai,
arom . mart " martie", mor(i, arom. mes "Iunii", noople, limp, zi;
sol: apa , orgint, aur. camp, creasta, fi er, lac, mare, marmltrCl ,
munte , piatrcl , rapa , diu , sare, tara "pamant", UI1&" val, vale;
flora : ai "usturoi", ar!Jore, carpin, arom . a/stuli "eastan" , canepCl ,

I
I

arom.fatul "liote",fan,floare,foaie,ji'(lsin , ghilldi.l, grau, farM, iedercl,

ienupar, ill, jugastru, laurusca, lemn , linte, mei, mesteacan, minto
"mentii", nap, !lUCa, pai, par, patlaginfl, piersic:, pill, soc, spic, tei, ulm ,
urzica , varga;
fauna: v. rom. acera "vultur", ariei, asin, bou , cal, caprCl, e(]fu,~a
"pisicii" , cerb, corb, corn,jilmicd, iepure, lup , maselli', mierla, muscc/,
au, pond, pdduche, pdUIl, pqte, porc, purice, rumega, sturz, sarpe, taur,
urs , vacCl, vier, vierme, viespe,
In s u~irile realita!ii exterioare ~i perceperea lor de catre om su nl
denumite prin termeni panromanici ca: aspru, cald, arom.jlama,fo(' ,
film, grell , intra, Intreg,jos, lume (In Illmea ochilor = lumina ochilor).
macru, mflrunt, m(fSllra , masllra , miez, moare, 110U, parte, parea, plin,
sec, sem!l, tacilllze, vechi .

Aqiunea omului asupra naturii, munca:

actiuni cu caracter general: ajuta , cerea, coperi, jt/ee, jrange ,
fntinde, la "spala", lega, muia, roade, Wia , lUrna , unge;

38

Iransport: car, cClpostru, descarca, duce , mula, purta, roatil. (rage;

,Il'riculturii, moriirit, viticultura: ara, arat "plug", arie, cerne , culege,
/1 , '(/,

l17oara , vie;

<Tl~)terea

vitelor, pastorit, apicuJtura: ceara, jan , fncdleca, jug,

mulge, pastor;
v;lI1atoare: lat;
.Irlllata: are , arma , fm'inge, prada, sageata, spata;
;ll'\iuni artizanale: cheie, cupa, curea,floc,foale,fus, ita, mai, nod,
./I,t, par, sac, stupe!, tew'a, toarce, tram(l, (ese, urzi, vas.
( 'lIltura: carte "scrisoare", c{lllta, coardc1, joc, juca, serie, suna.
,"iocictatea (inclusiv via!a religioasa): ajllna, cumpclra, c/omll, Inger,
'".!" , lege, oaspe, Pasti , pacot, pc1resimi, pre(, san! lat. sanctlts:
oI".':iorz, Slinmedru) , arom . Iwnbd lat. tumba) , vecin, vinde, V. rom.
' " (ef. Dumnezeu).

"lII T/'.

,"i(; poate constata ca aceste cuvinte sunt importante, frecventc (fae

Il' p\ie unele pastrate numai In anumite graiuri). Ele au fost Insii
Il1'l wnte In tot cursul istoriei Iimbilor romanice, fapt ce explica pastra
I, ,I lor pana astazi, In toate aceste limbi.
('uvinte pastrate in diverse Il,imbi romanice. Celc mai multe
, Ilvillie latine~ti s-au pastrat Intr-un numiir de Iimbi romanice (grupuri
I"flllale din 2,3 pana la 8Iimbi). Exista, de exemplu, cuvinte care s-au
I',hlrat numai In romana ~i in Iimbile iberomanice, arii laterale ale
" ' ""aniei (jrumos la noi , hermoso In spaniola ~iformoso in portugheza;
,, 11(' s-a pastrat ~i In spaniola: hervir ~i In portugheza: jerver), alte
"II lIumai In romana ~ i francezii (mancu, fr. manger). Acestea sunt
1III1 1fai cateva exemple .
('uvinte mo~tenite numai de romana. In sfil.r~ it, exista cuvinte
I'fli llqti care s-au pastrat numai intr-o singura limba romanica. in cazul
'''f" flllei, numarul acestora este de aproximativ 100; agest , ajutor ,
I

II Irio ,

ctintec, cea(ci, ere.Fin, dezmierda,ferice, ierta , fmpc1rat , {ntai,

".I,'! cu sensul vechi de .,judecaiii" (judetul Domnului). Lanced,

1,lIIgoure, leg{)na, lillgura, mare ca adjectiv, mc1rgea, oaie, ospcl(,
1'11t1l1Ja, placinta, plc1sa, puroi, putred, scoare, treapl1, trepada , uri,
,,/ltlU sunt cateva dintre cuvintele
''''' fnniL

latine~ti

pastrate exclusiv In limba

39

1u',
" 1

d:

Categoria a fost semnalata de S. Pu~cariu, In cunoscutul sau discurs

de receptie la Academia Romana (Locullimbii romane fntre linzbile
roman ice , Bucure~ti, 1920), care a Incercat sa explice pastrarea unora
dintre aceste cuvinte prin conditiile de viata ale romanilor (Ia romani
s-a pastrat lingula taranului roman, In timp ce cochlearium, lingura cu
care avutii mancau melci ~i oua sau luau medicamente, s-a transmi s
limbilor romanice occidentale - fr. cui/ler, it. cucchiaio) . In aceeasi
ordine de idei , este de remarcat ca, pentru unele dintre aceste cuvinte
pastrate In romana pe cale populara, limbile roman ice occidentale au
I'mprumutat ulterior din latina savanta aeelea~i cuvinte: ager - fro
agile; cantec - fro cantique, it. cantico, sp. ccintiga; ospc7( - fro hospice;
cre.\"tin - fr. chretien , it. cristiano, sp . cristiano , ptg. cristiio;ferice
sp .jeliz, fmpa.rat - fr. empereur, it. imperatore, sp . emperador, ptg ,
imperador. In alte cazuri, ca cel al lat. uenetus pastrat exclusiv in
romana (vanut), limbile romaniee au Imprumutat un termen germanic
(fr. Meu < blao) sau un termen arab (it. azzuro, fr. azur, sp. azul).
Rezulta din aceaasta observatie ca limba romana este, sub aspectul
vocabularului latin , mai arhaidi decat limbile surori: ea a putut sa
pastreze 0 serie de termeni disparuti In restul Romaniei .
Nu trebuie sa se Inleleaga din cele spuse mai Inainte ca termenii
pastrati exclusiv In romana sunt numai 0 dovada a caracterului arhaic
al acestei arii laterale a Romaniei . Unii prezinrn schimbiiri de sens , deci
evolutil fata de latina. Rom. apuca se pare ca provine din lat. aucupare
"a vana pas1iri" (cu ajutorul capcanelor), iar rom. mare (adjectiv)
provine foarte probabil din lat. mas, maris "mascul", cu 0 evolutie
semantica explicata mai jos (p. 69).
Cuvinte panromanice cu exceptia romanei. Nu mai putin inte
resante sunt explicatiile date disparitiei unor cuvinte latine~ti di n
romana , legate de conditiile cultural-istorice. Mentionez aici cazul unei
categorii de aproximativ 200 de cuvinte existente In toate limbile ro
man ice, dar absente In romana, anali zate de 1. Fischer, ~i care ajuta la
caracterizarea limbii romane sub aspect negativ . Aceasta grupa de
cuvinte este complementara grupei precedente, aceea a cuvintelor
existente exclusiv In romana . Mai interesante sunt cuvintele, uzuale In
latina , pastrate In to ate limbile romaniee, dar care nu sunt atestate III
romana. Avem a face cu inovatii de tip special, constand in Inlocuirea

40

cuvinte uzuale prin propriile lor derivate latine, tendinta speeifica

.lI l1blului Romaniei. Latinei dunarene Ii sunt specifice 0 serie de
.111'1 de cazuri concrete , intre care unele exemple de diminutive care
.1 Ilial locul unor cuvinte vechi: lat. musculus devenit In roman a nzu:jchi
, I'ld uat ~i sen sul cuvantului latin nederivat lat. muscus " mu~chi "
1II'IIII:i), lat. picula > pdcura. a Tnlocuit pe Iat. pix "smoalii", iar lat.
1/ /It/ > rom. retea , pe lat. rete. Alteori, adjectivele substantivizate au
, 1 pn.:ferate substantivelor de la care deriva: lat. pollex, degetul mare ,
1,,',1 inlocuit prin lat. pollicaris, de unde arom. puliear. Rezulta ca, a~a
11111 observa ~i 1. Fischer, pierderea unor cuvinte latin e~t i pastrate In
" I lI'stul Romaniei nu separa structural romana de eelelalte idiomuri
'"Iil llice , ci numai punctu al, In realizarea diferiw. a acelora~i tendi nte.
\ " n;istat Insa ~ i unele cazuri determinate de cauze externe , de natura
IlIl'Conomicii (parasirea, temporara sau prelungita, a unor Indcletni
" I, ahsenta unei organizari religioase comparabile eu cea din Occident,
Itp.lri!ia la un moment dat a Inviitiimantului latin etc.), care au actionat
11, 11 profund asupra componentei unei terminologii. Navigatia, de
.l lIplu, nu mai este reprezentata In romanii decat prin lUlltre din lat.
.tl//. T. animalele acvatice numai prin denumirea genericii peste din lat.
lit i.l'. toate celelalte cuvinte, In primul rand terminologia mariII ,'II'ascii, dispadlnd (aneora "ancora", nauis "corabie" , port us "pOIt",
IIIt/f'lIa " balena", o.l'treum "stridie" , puppis " pupa", uelum " vela" sunt
II I IlIlc pastrate in toate Iimbile romanice cu exceptia romanei). La fel
1,111 lucrurile ~i cu unii terme ni din lexicul cre~tin: se pastreaza euvin
" I, fllndamentale (lat. crucem > rom. cruce, lat. christian us > rom.
o I/ill.lat.paganus > rom . pagan, lat.legem > rom . lege, lat. creden
'" . rom. credinra, lat. scriptura > rom. scriptura), dar dispar cei care
" IIl1llleSC mai ales organizarea bisericeasdi (abbas "stare\", monachus
IlIgar". ambii panromanici; de precizat ca monah "dllugar" vine la
'~II din slavona). Au disparut, de asemenea, numele unor obiecte de lux ,
I. IIhiccteior de civilizatie, In conditiile rusticizarii vietii din Dacia (lat.
"' I"lra "purpura" - termenul romanesc purpura este Imprumutat in
. 111111 al XIX-lea din latina - , lat.lampas " tampa" , lat. lim.ll " pila").
Majoritatea acestor cuvinte sunt termeni tehnici ai diverse lor
Itll1ksiuni (marina: allcora, nauis, porrus; armata: /wsta , laneea;
lill II'll (tlU/nen, purpura, saeta) sau de civilizatie ((Irs, lectus, litteral ,
Ilh" II\a lor din romana reflectand schimbarea profunda a indeletni
.111111
'1

41

Ii
"

!i,

"I i!
[

,
\1

ciriloL precum ~i intreruperea contactului cu lumea occidentaLl

Aceste conditii (mai ales izolarea de Imperiu) au facut ca 0 serie de
cuvinte din limbajul curent sa fie inlocuite prin sinonime vulgare sau
familiare (pater / tata etc.) sau sa fie compensate prin perifrazc
(nego / a spune (eel) nu, nuflus / niei+un(ul). Nu exista totdeaun,1
explicatii pentru disparitia unor cuvinte latine~ti din romana. De ce ::;i
cum au fost inlocuite 0 serie de cuvinte, ca cele pentru notiunile de
"coco~", "a iubi", "drag", "scump"? Sunt multe intrebari la care nu S- ,I
dat inca raspuns.
Cateva precizari pentru aceia care ar vrea sa ~tie mai multe des pn:
disparitia acestor cuvinte (unele fapte Ie-am amintit deja). In cazul
vocabularului nu pot fi gasite cauze precise pentru disparitia fiecanl i
cuvant in parte. Se poate constata, in schimb, ca in latina dunarean:l.
care sta la baza romanei, s-a manifestat aceea~i tendinta de saracire ~i
de simplificare, observata pe intregul teritoriu al Romaniei, despre can '
am vorbit mai inainte. In conditiile izolarii acestei variante a latinei dl'
restul latinitatii, procesul a fost mai adanc ~i eliminarea eJementeio[
literare din vocabular s-a pmdus mai rapid.
De exemplu, doua cuvinte ce denumeau insu~irea de "marc"
(amplus ~i grand;,I) , transmise tuturor celorlalte limbi romanice, sunl
eliminate, la fel ca ~i termenul clasic fl/agnus, disparut din toate limbi Iv
romanice; ploro exista in toate celclalte limbi romanice, in raman a fiillll
folosit plango, care a dat plange. De asemenea, tepidus s-a pastrat peslt'
tot in Romania, cu exceptia romanei, care il are numai pe mld < lal
eal(;)dus, termen panromanic.
Cand intr-o serie de sinonime exista termeni familiari ~i exprcsivi ,
ace~tia elimina pe cei banali; exemplul cel mai concludent esk
disparitia din romana a cuvintelar, csentiale in vocabularullatin, po rn
"tata" $i mater "mama", pastrate in to ate celelalte limbi romanice. 1,;[
noi, locul acestor cuvinte a fost luat de tata ~i mamma din limbaJul
copiilor (aceste cuvinte au fost transmise ~i altar limbi romanice).
In alte cazuri, roman a nu are termenul general romanic deoarecc cl
este 0 inovatie petrecuta mai tarziu in latina, care, datorita rupc!"[ [
legaturii cu Occidentul, nu a ajuns in Dacia. A~a sunt sapere "a ~ti" S:I[[
inj(ms .. copil", pentru care roman a pastreaza termenul vechi lati n c~1
seio, pc care celelalte limbi roman ice nu I-au mo~tenit, devenit a yrl

42

III Ii <Ire pe copil, probabil din sllbstrat, $i pe prune, cuvant Cll etimo

I"" [I' mult discutata.

\111 caz foat1e interesant, in care termenul vechi latin a fost il1locuit
lit III Occident, cat ~i la noi, esle reprezentat de termenul uerbum, care
III I.dina clasica insemna "cuvant". S-a intamplat ca in latina sa fie
1lIl "lIll1utat cuvantul grecesc parabola, care era folosit cu sensul de
III l1paratie" de catre autorii retorici latini (Quintilian, Seneca). Ter
II' II liI a fost preluat in limba bisericii cre$tine cu sensu I de "parabola",
1" fl Vl'rb", ~i in secolul al IV -lea a capatat sensul de "cuvilnt". eu acest
II', ,'I apare in traducerea oficiala a Bibliei facuta in latina vulgara,
,j,,, "'l'uta sub nume1e de Vulgata. Noul sens de "cuvant" a aparut
I" 111 111 ca invataturile lui Isus erau transmise de autorii evangheliei prin
q[lp:l!"atii. Datorita Bibliei ~i limbii bisericii parabola cu noul sens a
1IIII IIlilt termenul clasic uerbum. Parabola a fost mo~tenit in toate
11I1I1t11L romanice cu exceptia romanei, care folose~te pe wvant, termen
111 LII. wnuentus ce insemna .,adunare" (de remarcat ca acest cuvant
1"' IH 'se (conuentus) exista ~i in albaneza ~i neogreadi, unde inseamna
IIl1wrsatie", deci un sens apropiat de sensul ramanesc).
1\1:li greu de explicat este de ce pentru unii termeni mo~teniti din
1'11' " ,1 in toate limbile roman ice noi am imprumutat cuvinte, din alte
f11 111 S<lU chiar din latina.
( ',':\ mai interesanta categorie este reprezentata de cuvintele carora
I Pil'spund aceia$i termeni latinc~ti, imprumutati de romana pe cale
t ,1 111;i (din limbile roman ice sau din latina). lata cateva exemple: ars,
I 11 011 in toata Romania cu exceptia romanei (arta este imprumutat).
",I . I ~,:\ color ~i culoare (cu sensul de "culoare" roman a a folosit pe
,',' :L~a cum dovede$te folosirea luifara in graiuri:fara eerului,fara
, I,'j J. Littera ~i litera sunt in aceea~i situatie. Cat prive~te pe
" " /'/Illl ~i membru, este de remarcat dl roman a veche ~i populara are
, 10" Iii lui membrum pe !nddular, pastrat din lat. medullaris. Seria
1\ Iliidor de acest fel ar putea continua eu negare, opera, portus,
If. II llll, uelum; pentru aceste cuvinte, pastrate in toate eelelelate limbi
11I.llI ice, ramana are imprumuturi din latina sau din limbile ramanice.
\I:lluri de imprumuturile men!ionate amintim cateva imprumuturi
'I .LIVfl. greaca, maghiara, germana (centum vs suta, hasta vs suli(d,
,I"~ IS lopatd, pauper vs sarae, termenii romane~ti sunt slavi; pentru

43

sequere romana iI are pe a unna din greaca , pentru villa pe ora ,~ din
maghiara iar pentru turris pe turn din germana).
,

Ii,I
':

Pozitia lexicului mO$tenit din latina. Din cele spuse piina acum
rezulta indirect ca lexicul mo~tenit din latina ocupa In romana, la fe l
ca In eelelalte limbi romanice, 0 pozitie importanta, In ciuda faptulu i
di din latina s-a pastrat In limba romana un numar rclativ mic de
cuvinte, aproximativ 2000 . Cineva poate sa spuna ca un numar de 200C!
nu reprezinta prea mult pentru un vocabular care are peste 150.000 de
cuvinte. ~i totu~i aceasta parere poate fi infirmata.
Termenii referitori la corpul omenesc. Pentru a dovedi importan\ll
lexieului mo~tenit din latina propun 0 analiza a diverselor dimpuri
semantico-onomasiologice. Am aratat mai sus domeniile cel mai bine
reprezentate la nivelul cuvintelor panromaniee. Exemplifie un lntreg
domeniu semantic cu termenii mo~teniti din latina, in care dau nu numai
termenii panromanici (mentionez, in paranteza, la fiecare cuvElOt
raspandirea romanidi). Am ales terminologia legata de om (In mod
special, cea a corpului omenesc), care este formata aproape In
Intregime din cuvinte mo~tenite din latina .
Inventarul care urmeaza are la baza lista data de I. Fischer, com
binata eu cea a lui W. Domaschke, autorul unui studiu special
consacrat termenilor romane~ti mo~teniti din latina . Am adaugat ~i alte
cuvinte (I. Fischer nu ~i-a propus sa dea 0 lista exhaustiva). La
inventarul astfel stabilit am adaugat unele cuvinte din lista celor mai
importante 100 de cuvinte relative la corpul omen esc stabilita de
S. Pu~cariu pomind de la diqionarul Duden roman-german. In aces!
diqionar, la Figura care reprezinta corpul unui om exista in plus cuvinte
de tipul fngusl, Lal, merge, rar. rotund, suhrire, c1asate de I. Piseher, a~<1
cum se procedeaza ~i in c1asificarea lui Wartburg-HaBig luata ea model.
in eategoria referitoare la insu~iri ale realitatii exterioare ~i perceperea
lor de catre om (In ciuda faptului di 0 subcategorie ca aceea a gesturilor
se refera exclusiv la om). Termenii de acest fel (adjective ~i verbe).
chiar daca au un sens mai general, au fost folositi totdeauna ~i Cll
referire la om, fiindca omul a comparat elementele din universul aflat
in imediata apropiere cu corpullui, cu forma sau funqiile elementelor
corpului omenesc. Limita dintre cuvintele folosite exclusiv pentru

44

pili uman ~i celelalte cuvinte este greu de stabilit. Chiar I. Fischer

, lasat cuvinte ca jrUI1IOS , gras . Inall atat la corpul uman , cat ~i la
1lI.\I~ irile realitatii exterioare. Notiunea de "frumos", de exemplu, a fost
'11 l<late timpurile concretizata prin referire la om. Cred , de aeeea, di
1111J'rc::;esc dadi ~i alte adjective, de felul lui ager, amar, duLce, sau
tk ca aLerga, cc1Lca. merge, Ie atrag In discutia privind terminologia
Il'riloare la om (Ie-am dat , la smr~itul expuneri,i, in doua grupe aparte,
,<l II'dive ~i verbe; atat adjectivele , cat ~i verbele Iipscsc din capitolul
IItt',aerat omului ~i corpului omen esc de la I. Fischer).
Iinnand in linii mari c1asificarea data de I. Fischer. In care am
'1'" 1:11 unele comasari de subcategorii , am ajuns la urmatoarele
11I1'1I ri:
III

I \:nlru sex ~i varsta:

'"(.~

"batran" lat. auus, cu sufixul -us din substratul traco-dac;

cxista ~i in unele dialecte italiene);
IllIia/ (foarte probabil din latina, cu foarte multe discutii
11 1111 ,Iogiee);
/Ilirhat lat. harbatus ex istent in alre limbi romanice, Cli sensul
tllt llilogic ,,(om) eu barba", sensul dill romana este atestat In latina) ;
IIII/reln lat. ueleranus, ~i in unele limbi romaniee; sensu I din
'1lIdlla atestat In textc latinc~ti);
Ilim ell lat. "j"ell1inus;j"ell1il1(1 pamomanie);
11I/ll.feU lat.fetaJetu.l', In celelalte Iimbi roman ice eu sens diferit
!' lIt1ana);
1,'I'ior lat. ' : fetioLus sau format In romana de lafClt + -ior);
1"/IIeie lat. familia. evolutie semantica earacteristica romanei ;
11', 111 etimologie se pastreaza 111 drOmana ~i In daeoromana din seeolul
I \ VI-lea ; cuvantul s-a transmis italienei ~i retoromanei);
/1/1/(' lat. iuuenis , mo~tenit ~i In alte Limbi roman ice);
I/Il/iere lat. mulier . panromanic);
.lIom. pupa, mase. pup "eopil" lat. pup(p)a, pastrat In dialecte
IW lle ~i retoromane);
IIII/riu "bastard" (probabil din lat. spurius);
III IIllr lat. tener, panromanic eu sensul etimologie "ginga~,
",.r,pat"; sensul din romana este 0 evolutie proprie) ;
I ''I"gurc1 lat. uirgo, mo~tenit ~i in italian a ~i sard~i) .
' /III

45

II
I

/
,!'

[nainte de a trece la prezentarea termenilor pentIu plh1ile corpului

omenesc, men~ionez cuvantul corp care, dupa unele pareri, ar continua
lat. corpus (In aromana, unde el exista, este cu siguran!a mo~tenit din
latina; nu exista dovezi contra mo~tenirii sale din latina In dacoromana;
el este, de altfel, transmis tuturor limbilor romanice).

IlIlIghielura ,,lneheietura gatului cu restul trupului " lat. *iugu

cf. ~ijllnghia lat. iugulare pastrat exclusiv In romana);
Jill/ba lat. lingua , panromanic);
/IIi/sea lat.maxilla , cu sensul originar " maxilar, fald" pastrat in

,lill i'll);

limbi romanice, In timp ce sensul romanesc exista Ilumai

dialect francez meridional);
I/wlrea(a (probabil mo~tenit din latina; multe solu!ii etimologice);
III11.1'ta(a lat. "mustacea , existent numai in italiana) ;
I/(/rtt lat. nares , panromanic; sensul dialectal din Transilvania
11 . 1'," cxista ~i in spaniolii);

11m' Iat. nasus, panromanic);

1I('17i lat. oculus , panromanic);

III'l r lat. pilus, panromanic);

v. rom . pc1mt "omu~or", cf. (fm)paratu~' lat. palatum , cu forma

" i1rata influen~a lui palatium, existent ~i in alte limbi romaniee; forma
,','1'111 este un singular refacut din pluralul pdrati);
1)(lros lat. pilosus, pastrat til multe limbi roman ice);
v. rom . rosl "gura" lat. rostrum, e pastrat In expresia pe de rost;
1.1 I/Iceput gun! se folosea numai pentru animale (ef. fr. gueu{e), a~a
11111 rezulta din calul e tare In gura sau gum-leului. Rostrum s-a pastrat
III spanioJa ~i portugheza);
spranceana lat. supercilia, cu un fonetism ee presupune 0 conta
IIlinare eu geana sau de la 0 forma latineasca supercenlla , In loc de
IlIlJergenno > sprinceantt, cu 0 evolu~ie fonetica ulterioara) ;
surd lat. surdus, panromanic) ;
I{impla lat. tempula, devenit temp/a , in alte limbi romanice);
(easta lat. testa , panromanic);
urdoore (cuvant sigur latinesc ; mai multe solutji etjmologiee);
Ilreche lat. auricula, oricla, panromanic).
Ill j\' k

IIIIt 1111

.I

I:

II

Capul ~i no!iuni relative la el:

barbel lat. barba, panromanic);
belrbie lat. barbilia, exista ~i in spanioJa);
bucd lat. bucca , panromanic; sellsullatinesc "gura" a existat ~ i
in romanii - cf. humtd , fmbuca . Sensul actual de "obraz" din romana
exista de asemenea in latina ~i apare ~i in derivate ea bucalat, bucos) ;
cap lat. capuf, panromanic);
cdpa(and (probabil din lat. 'i capilina, numaj in romanii) ;
carunt lat. CWllItus, ~i in alte limbi roman ice);
cerbice lat. cert/ix, piistrat bine in Romania);
couda lat. coda, panromanic);
creier lat. cerehellullZ sau cerebrum , ~i in alte limbi romanice) ;
dapara "a-~i smulge parul din cap" lat. depilare, romanic
dialectal);
dinte lat. dentem, panromanic);
fata lat./acies, devenitfacia , bine raspiindit in Romania);
falca lat. falcell1 , panromanie; sensul din latina "cosor" se
pastreaza in limbile romaniee. Sehimbarea selllantidi din romana se
explidi, probabil, prin forma caracteristica a faJcii. Cat prive~te forma
fa/cd pentru falce, care ar fi fost normaJa, este fie 0 refacere dupa
pluralulji:2lci, fie continua 0 forma latineasca neastestata 'falca);
frunte lat. frontem, panromanic) ;
geana lat. genae; sensullatinesc "obraji" exista in doua limbi
romanice. Forma *genna presupusii a stu la baza cuvantului romanesc
este insuficient explieata);
ghindura "amigdale" lat. glandula , bine pastrat in Romania);
gilZgie lat. gingiua, panromanic);
gura lat. gilla avea la inceput sensul de "gatlej", pastrat in toate
celelalte limbi romanice; sensu I caracteristic pentru romana exista in
unele dialecte roman ice ~i in albaneza);

46

Trunchiul (~i organele interne):

Imric lat. umbiliclls , panromanie eu transfonnrlfi fonetice; 0 fonna

lI/1lblilicus ar fi putut fi analizata ea fiind formata din un+bulicus);

coasta lat. costa, panromanic);
cui lat. colells, ~ i in alte limbi romanice);
cur lat. wlus, panromanic);

47

r
I,

': 'i

I~

" :!

'I

i'
l'

,:I !

I!ii

':,,I

dos lat. dorsum, devenit dosslIm , bine pastrat in Romania);

fieat lat. fiwfllm. panromanic);
fiere Iat. fel,felem , panromanic);
iie "vintre, partea de jos a abdomenului" lat. ilia, ~i in alte limbi
romanice);
inima lat. anima, panromanic, in romana cu seTlS schimbai
veehiul sens "suflet", pastrat in toate limbile romanice);
mal lat. mafia, pastrat in sarda ~i italiana; forma mat este UII
singular refikut de la mate, plural normal de la mafia> mara) ;
mc1runtaie lat. *minutalia: sensul romancsc estc atestat in latin (j ,
celelalte limbi romanice au sensul etimologic "marunti~uri");
m(1frice .,pantece!e mamei" lat. matrix, bine pastrat in Romani a):
panlece lat. panficem, bine pastrat In Romania);
panfecos lat. pantieo.l'us sau format pe teren romanesc);
piepf lat. pectlls, panromanic);
plc1/nan lat. pu/munem, binc pastrat in Romania);
rc1runchi lat. *,.enltl1culus, pastrat In sarda ~i dialectal ill
franceza ; s-a confundat cu r{lrunchi < lat. ranunelllus, numele unci
plante). De remareat faptul ea se pastreaza doi termeni pentru
"rinichi", eu 0 distributie gcografiea diferita: rinichi lat. renicllill.l )
In Muntenia , iar rarunchi In nordul tarii; dupa S. Pu~cariu , rinichi ar
fi vcnit din sudul Dunarii ; cf. arom. arnie/ 'u);
rana lat. renes, panromanic cu exceptia sardei. Sensul originar
al euvantului latinesc se pastreaza In limbile roman ice, in timp ce ill
roman a a fost transferat asupra diminutivului reniculus > rinichi; form ;1
romana de singular explieata fie ca 0 fOIma reHicuta dupa pluralul rant.
fie ca 0 eontinuare a unei forme latine~ti rene);
sail lat. sinus, panromanic);

scuipa, cuvant latinesc *scupire) fara etimologie unanim

acceptata;
.warte "placenta" lat. exorta, pastrat numai In romana);
spate lat. spatha, panromanic; la origine, tcrmen militar avant!
sensul "spada", Schimbarea semantica petrecuta In roman a apare ~i lIT
celelalte limbi romanice la diminutivul spatula, pentru care cf. fr.
,spaule);
spinare lat. spinalis, slab reprezentat In Romania);
splina Iat. splinem, slab reprezentat In Romania);

48

,llIhlioaro lat. subala , pastrat numai in romana; cuvantul roma

'" '.r cste un derivat cu prefixul sub-: sllbala>suara , cf. arom. soara);
sale lat. sella, pluralullui sa; bine reprezentat In Romania);
(Ilia lat. titia, panromanic);
IIIlIar lat. humerus, pastrat ill cateva limbi romanice);
I'ill/J'e "pantec, abdomen" lat. uenter, panromanic).
Membrele:

IIrm "partea de sus a piciorului" lat. armus pastrat bine in cateva

IIIlIili romanice);
/lrat lat. bracehium, panromanic);
hrdncG "mana" (Cri~ana) lat. branca "Iaba" cuvant foarte rar,
'1'.lrllt In latina tarzie, transmis ~i altor limbi romanice; derivatul
"'''nine; ~i pluralul hranci in expresii sunt frecvente);
I'illdii lat. calcaneum, bine pastrat In Romania);
j'(}(/pSa lat. coxa, panromanic);
j'(}f lat. cubitus, panromanic);
r
dl'Xet lat. digitus, panromanic);

gl'llllnchi lat. genueulum, panromanic);

illxenunchea lat. ingenunculare, bine reprezentat in Romania);

III{1dular lat. medullaris sau *medltllarium, pastrat numai in

"" lIana);
I/Ulna lat. manus, panromanic; forma romaneasdi este un
1II):II1ar refacut de la pluralul mani);
Illt/ma lat. palllla, panromanic);
Ilicio,. lat. peciolus, diminutiv a] lui pes "picior", pastrat in
!clalte limbi romanice cu sensul de "petiol, coada a fructelor ~i a
hti ll/dor"; romana I-a pierdut pe pes "picior", transmis tuturor limbi
I", romanice occidentale. Legatura semantic a dintre pes ~i peciolus a
''''.1 fIlentinuta pan a la disparitia cuvantului simplu);
amm. pulicar "degetul mare al mainii" lat. pol/icaris, bine pastrat
,. I~omallia);
Illilpa lat. pulpa; sensul din romana, ~i In alte Iimbi roman ice;
1l "va limbi roman ice au sensul originar de "came, ~unca");
1'lIlI1n lat. pugnus, panromanic);
L

49

~i

11

!jJ

:[

stang lat. ~ stancus "obosit"; evolu~a semantica din romana exist ~

In it. mana stanca .,mana stanga");
ullghie lat. ungula, panromanic),

/'i)sl!lla lat. ' resufflare, transmis ~i italienei ~ i spaniolei , dar ~i

I','\ ihila creatie romaneasca de la sLifla < lat. suff!are);
,I'/rdnuta lat. sternutare, bine pastrat in Romania);
,I'II11a lat. sufflare, bine pastrat In Romania),

Diverse:

carne lat. cara, carnis, panromanic);

carnos lat. carnosus, bine pastrat In Romania);

crunt lat. cruentus, "plin de sange" evoluat In romana la sensu I

"crancen, cumplit"; cuvantul s-a pastrat ~i In retoromana);

maduva lat. medulla, panromanic);
mU$chi lat. musculus, pastrat In putine limbi romanice);

os lat. ossum, panromanic);

osos lat. OSSLIOSUS sau format pe teren romanesc);

piele Iat. pellis, panromanic);

plapand lat. palpabundus, mo~tenit numai de romana);

sange lat. sanguem, panromanic);

siingera lat. sanguinare, pastrat In multe limbi romanice);

sangeros lat. sanguinosus, pastrat In cateva limbi romanice);

,ljJurc "reumatism articular" lat. spurcus, pastrat in italiana ~j

retoromana);
vana lat. lena , panromanic);
wInos lat. uenosus, bine pastrat in Romanja) ,
Funqiile organelor corpului
Funqiile organelor de simr

asculta lat. a(u)scultare, panromanic);

auzi lat. audire, panromanic);

gust lat. gustus, mo~tenit de multe limbi romanice);

gusta lat. gustare, panromanic) ;

sim(i lat. sentire, panromanic);

sughi(a lat. subgluttire, ~i In alte limbi roman ice);

vedea lat. uidere, panromanic),

Respiratie:
casca lat. *cascare, pastrat numai In romana ~i sarda; d, ~ j
cascQund < cascabundus, pastrat numai In romana);

50

Nutr,itia, digestia, eliminarea:

lat. acer , panromanic);

III/WI' Iat. amarus, bine pastrat in Romania) ;

1I,Iuda lat. assudare, transmis exclusiv romanei , In timp ce

IlIlcnii corespunzatori din celelaIte limbi romanice provin din lat.

I/{TU

I,

I/dllre) ;
I/(lta lat. *baba, panromanic, rezultatul normal *ba nu se folose~te
II <,jngular; de la forma de plural bale, normala, s-a reconstituit un
Illgular analogic);
M,)'i lat. uissire > hissire, existent ~i In alte limbi romanice);
/i(l,)'icd lat. ues(s)ica, existent ~i in alte diteva limbi roman ice);
hll,rind lat. ui.l'sina, existent ~i in alte limbi roman ice);
twa lat. bibere, panromanic);
twaf lat. bibitus , pastrat in putine limbi romanice);

('(lea lat. cacare, panromanic);

"I!litri "a avea diaree" (lat. *conforire, numai In romana);

dlltce lat. duleis, panromanic);

Ih)mand, cuvant latinesc pentru care multi cercetatori pomesc de la

III '.I1ammahundus, care s-ar fi pastrat numai In roman a;

Ii/ale lat.follis: in celelalte limbi romanice, cu alt sens);
lil(l/ne lat.fames, cu oa in loc de a, cum ar fi normal, fenomen
, II primit diverse explicatii;james, In multe limbi romanice);
IIIghi(i lat. ingluttire, pastrat ~i in aIte limbi romanice);
Illcrill111 lat. lacrima, panromanic);
lil/ge lat. Iingere, transmis In putine limbi roman ice);
llltinca lat. manducare, bine reprezentat in Romania) ;
IIIcsteca lat. masticare, panromanic);
I/IIIC lat. muccus, panromanic);
1'l1pa lat. pappare, existent ~i In extremitatea occidentala a
"lIlIlaniei);
I,i,)'a lat. ' pissiare, bine reprezentat in Romania);
1'II(i (lat. *putire, bine reprezentat in Romania);

51

I~

sal lat. "satium, pastrat numai In romana ~i sard::i);

satul lat. .Iatullus, bine reprezentat In Romania) ;

sdlura lat. saturare, pastrat In dialectele italiene meridionale) ;

screme lat. exprimere, bine reprezentat In Romania, cu evolutie

semantica numai In roman a);

sere lat. SilLs, panromanic);
sorbi lat. sorbere, bine reprezentat In Romania);
sudoare lat. sudor, panromanic);
suge lat. sugere, transmis catorva limbi romanice).
Procreatia:

Jute lat.iuluere , panromanic);

v. rom. lngreca lat. *ingreuicare, existent ~i In vechea franceza) ;

naSle lat. nascere, panromanic);

puhl lat. pulia, fem. de la pulius "pui");

sterp lat. * eXlilpus, pastrat ~i In dialectele italiene ~i retoromane;

unii II considedi Imprumutat din substrat).
Viata afectiva, inclusiv cre~terea ~i Ingrijirea copilului:
arom. ha.~u "sarut" lat. basiare, ~ i In aile Iimbi romanice);
bliind lat. blandus, care are In Iimbile romanice sensuri fizice) ;
bltmde(e lat. b/wzdilia, pastrat numai In roman a; este posibiHi ~j
o derivare pe teren romanesc);
bundlate lat. bonita/em, panromanic);
cerra lat. certare, ~i In surda ~i provensala);
cumeta (~i fncumeta) lat. commit/ere, bine reprezentat In Iimbilc
romanice , dar avand sensuri diferite);
cumptll lat."compirul1l , netransmis altor limbi romanice , sall
compulum, bine reprezentat In Romania);
arom. CUlZt! .,Ieagan" lat. cuna, pastrat ~i In alte limbi romanice);
cuteza lat. cottizare, pastrat numai III romana ~i In dialectele
it a liene~ti) ;
v. rom. defaimtl lat. ' diffamia , pastrat numai In romana) ;
v. rom dqidera "a dori" lat. desiderare, bine reprezentat In
Romania; dupa Pu~cariu, ar fi dispiirut, pentru ca n-a avut derivate care
sa-I sprijine);

52

tlezmierda Jat. *disl1lerdare, derivat existent numai In romana , de

1.1 lat. merda ; la origine. derivatultrebuie sa fi Insemnat "a cura~a de

""'rtlll excremente");
tlor lat. dolus , panromanie cu sensul de "durere");
tll/ios lat. ~ doliosus , pastrat numai In romana ~i italiana);
!iTice lat. ielicem , pastrat numai In romana);
il'rta lat. libertare, numai In romana);
indlJra lat. indurare, cu 0 evolll!ie semanticii specifica,
, ' plicabililln diferite feluri; In celelalte limbi romanice s-a pastrat
, "sui originar "a Intiiri");
illlllrata lat. interritare; mai multe solu~ii etimoJogice);
/11 lat. /auare, panromanic cu excePtia sardei; In romana se
I"hlrcazii In unele regiuni cu sens restrans "a se spiila pe cap", "a spala
, II k~ie", fiind i'nlocuit de spa/a, cuviint latinesc mo~tenit. care are la
""I'inc, foartc probabil. un derivat al lui lal/are : exper/auare ,
I 'Iwl/auare sau super/allure);
Il'g{/no lat. */i[{inare, existent nllmai In romana , eu evolutie
"II;)lltica interesanta; ' /iginare ar fi un derivat de la ligare "a lega",
'1 ""lIt datorita tradiliei de a atama leaganul de grinda);
IiI/dine lat. lendinem, bine reprczentat In Romania);
mira lat. mirare , panromanic);
arom. Il(u)rricll "a da de mancare la un copil mic" lat. nutrimre);
\'. rom . pllll(Jra lat. poenitare, pastrat exclusiv In romana);
I'IIS lat. penSIlIJ/ , panromallic; In toate celelalte Iimbi romanice
", \'CIlSUJ de "greutate");
I'I/sa lat. pensare, bine reprezentat In Romania);
I'II/i lat. palire, existent ~i In italiana ~i spaniola);
l'iI'Plll/ZO lat. pecrinore , panromanic);
l'il'lJrel/e lat. pecrinem , bine reprezentat In Romania);
I'lt/cea lat. placere, panromanic);
I,itll/ge lat. plangere, panromanic) ;
Jll"l'geta lat. prigitare, pigritari, paStrat numai In romana ~i
1III,llIa);

lat. ridere, panromanic);

11/llllll lat. soponem, panromanic);
IIII'II/a Jat. so/ware, In rom ana cu sens modificat);
)<iric

53

',II

;111 1

\ 1

.~

"I

I
"

scalda lat. excaldure, panromanie eu exeeptia sardei);

spuillu1 lat. *expauinem, eu difieultati fonetice);
spdimanta lat. "expauimentare, eu difieultat i fonetiee);
spdlu , vezi mai SUS la;
speriu (euvant latinesc , eu multe solutii etimologiee);
suferi lat. suflerre, bine pastrat in Romania);
supara lat. superare, eu sens sehimbat atat in romana, cat ~i in
celclalte limbi roman ice eare-I pastreaza);
I'Lispina lat. sLlspirare, pastrat ~i in alte limbi romanice);
arom, scl'imur "a plange 'ineet" lat. exclull111lo sau 'exc/amorare)~
leme lat. linzere, eli exeeptia franeezei pastrat in toate limb ik
roman ice);

'I

"
1,'/

f I

I,
,,

Iris! lat. tristis, la fel ea preeedentul, past rat in toate limbik

romanice eu exeeptia franeezei);

urgie lat. orgia, diseutabil);

uri lat, horrescere > horr'ire, ultima forma pastrat exclusiv III
romana);
arom. voi "a iubi"

lat. uolere),

Aetivitatea intelectuala:

adewlr lat. ' ud(de)uerum, existent ~i in dialeete italienc

meridionale);
afla lat. qlJlare, eu schimbare de sens, existenta ~i in alte limbi
romaniee):

(/l/Ienillto lat . orlminaciare, bine reprezentat in Romania);

ascul1a lat. uscultare, panromanie);

boace lat. uox, panromanie);

crNle lat. credere, panromanie);

cllgeta lat. cogilare, bine reprezentat 'in Romania);

CLtlWWile lat. ('()gnoscere, panromanie);

cuvalll lat. conuenTUS pastrat ~i 'in retoromana ~i veehea spanio la'

sensul romanese , ~i in albaneza);

Inlreha lat. illterrogare ~i in alte limbi romaniee);
lfl(elege lat. intelligere, existent ~i in retoromana) ;
lnvdla lat, inuiliare, pastrat In unele limbi romaniee);
l(lucla lat. laudare, panromanic);
mime lat. mens, panromanie);

54

drnm.reg., arom.l1ufrulra"a da un nume" lat. nominare, paruomanie);

IJ(lrea lat. parere, bine reprezentat In Romania);
wicepe lat. percipere, panromanie eu exeePtia sardei);
mga lat. rogare, bine reprezentat in Romania);
~fJllne lat. exponere; in eelelalte limbi romaniee s-a pastrat sensul
" I q ~ illar

"a expune");

lat. scire, existent In cateva limbi romanice);

lIiw lat. "oblitare, panromanie);
lira lat. orare "a ruga", bine reprezental In Romania ; sensu I din

,)Ii

" tl fI;lI1a este recent);

:i('e lat. dicere, panromanie).
Starea fizica (aspeetul exterior, sanatate, boli, defeete fiziee):
:mlm. ancanescu "gem, suflu greu" lat. incanesco);
f'()lca lat. calcare, pastrat in unele Iimbi roman ice);
!'1'I(d lat. wecia, eu sensu I de "boala de oehi" din veehea
IIl ltl:l na, pastrat numai In Iimba romana);
v. rom. ('Usia "a trai" lat. conslare. in eelelalte limbi roman ice
II '.l'lIsul "a costa") ;
.I"rea lat. dolere, panromanie);
.Il1ruros lat. dolorosus, bine reprezentat in Romania);
!i,rmec lal. phar/lwcul1t, numai In romana);
!inri lat..febris, panromanic);
!rigllri lal.frigora, numai In romanaJrigus > rom. Fig s-a past rat
I It, sarda);
!IIII/LOS lat..formosus, existent in unele limbi romanice);
!lImicel lal.furuncell/ls ; jimll1cullus s-a pastrat ~i In alte limbi
IIlI ltllliee);
I:('(fmdl lal. gemilus, pastrat ~i In italiana);
gl'me lat. gemere, panromanic) ;
1:ll('b, Rlteaba lat. gib/a , glibba, existent ~i in limbile ibero
" 111 ,111 ice);
1:1'11.1' lat. grassl/s, panromanie);
gl'll,l/l11 lal. gras.l'onem, existent ~i In italiana ~i oeeitana);
,1;111(1 Lat. gutta, panromanie) ;
111011 lat. in allO; allus este panromanic):
IIIrioru (euvant latinese , dar eu diverse solutii etimoJogiee);

55

'[

IPI

jl

,II;

III,

l{meed lat. languidus, exclusiv In romana);

lIingoare lat. langllorem, exclusiv In romana);

le,~il7a lat. *laesionare, pastrat numai In romana); VI. Drimba

presupune ca. verbu1I romanesc are la baza lat. *lassinare < lassare "a
obosi peste masudl" .
lunatic lat. lunaticus, existent ~i in sarda);
manc "adancitura din talpa piciorului" lat. maneus; existent ~i In
alte limbi romanice, dar cu alte sensuri);
moarte lat. mortem, panromanic);

mucos lat. muccosus, bine reprezentat in Romania);

muri lat. morire, panromanic);

mut lat. mutus, panromanic);

neg lat. !laeuus, pastrat In sarda ~i dialectele italiene~ti);

orh lat. orhus "orfan"; sensul din romana, existent ~i In alte limbi
romanice);
arom. pana "carpa; perdea pe ochi" lat. 'panna, pannus "carpa";
exista ~i In alte limbi romanice) ;
pas lat. passus, bine rcprezentat In Romania) ;
peeingine lat. petigillelll, past rat ~i In uncle dialecte italiene) ;
pieri lat. perire , bine reprezentat in Romania);
puroi (dupa toate probabilita~ile, din lat. *puronium; pastrat numai
in romana);
pusehea lat. pastula, pastrat ~j in dialectele italiene~ti);
rilie lat. aranea "paian jen", cu transformare semantica; bi ne
pastrat in limbile romanicc, cu vechiul sens);
sc1nCitate lat. sanitatem, bine reprezentat In Romania);
SGnatos lat. sanitosus, existent ~i in dialectele italiene~ti ~i In
sardii; posibila crcatic pe tcren romanesc);
san lat. sanus, panromanic; in romana s-a pastrat numai III
aromana ~i istroromana, fiind Inlocuit In dacoromana de derivatu l
sanatos, foarte probabil pcntru evitarea omonimiei cu sun < lat. sinus;
In sudul Dunarii, acesta din urma se pronunta sin, deci se deosebea de
san<sanus);
sugel "panari~iu" lat. "sugillum, bine reprezentat in celelalte limbi
romanice; romana are 0 evolutie semantica specifica);
surd lat. surdus, panromanic);
~'chiop lat. scloppus, pastrat ~i In occitana);
!ichiopata lat. 'excloppitare sau cloppieare);
56

fuse lat. tussis, panromanic);

fu,yi lat. tussire, panromanic);
lIeide lat. oecidere, pastrat ~i ,ID alte limbi romanice);
IIrcior lat. hordeolum, foatte bine pastrat In Romania);
I/stura lat. ustulare, pastrat In unele limbi romaflice);
"dtama lat. uictimare, numai In romana);
ria(a lat. "uiuitia sau format pe teren romanesc de la viLl);
via lat. uiuere; bine reprezentat In Romania; In romana apare in
IlIllba veche ~i, rar, dialectal; dupa S. Pu~cariu, a fost jnlocuit de u'ai,
, IIvant slav, datorita omonimiei paI1iale cu veni);
vindeca lat. uindicare; In celelalte limbi romanice s-a pastrat
."Ilsul "a razbuna");
viu lat. lIiUlIS, panromanic);
arom. voamire "a voma" lat. uomere, pastrat exclusiv In
IIl1l1iina);
z.cicea lat. iacere, panromanic);
?gaiha lat. scahies > *scabia; cu evolu\ie semantidi mult discutatii).
Odihna, veghea:

adormi lat. addormire, bine pastrat In Romania);

culca lat. collocare, existent ~i In alte limbi romanice);

destepta (cuvant latinesc, dar cu diverse etimologii, dintre care

III~nlionam'deexcitare sau dispectare "a deschide ochii");

dormi lat. dormire, panromanic);
dormita lat. dormitare, pastrat In italiana ~i franceza);
maneca (a se) lat. manicare, pastrat exclusiv In romana);
rc1posa lat. rep(lusare "a se odihni"; sensul romanesc este
I'lObabil recent);
scula (cuvant sigur latinesc, dar cu diverse solu\ii etimologice);
SOllll1 lat. somnus, panromanic);
veghea lat. uigilare, bine pastrat In Romania);
vis lat. uisllm, existent ~i in alte limbi romanice);
visa lat. uisare, existent ~i in sardii).
Adjective:
ager lat. agilis, ~i in retoromanii);
des lat. densus, pastrat ~i In dalmata);

57

drept lat. directus, panromanie);

fngust lat. aI/gustus, ~i In limbile iberoromaniee);
larg lat.largus, panromanie);
lat lat.latus, pastrat ~i In alte limbi romaniee);
lung lat. longus, panromanie);
nwre lat. nws, maris "maseul", eu diverse expliea~ii pentru evolu
!ia semantidi);
rar lat. raws, bine reprezentat In Romania);
rotund lat. rotulldus, panromanie);
strdmb lat. stral11bus, existent ~i in eateva limbi romaniee);
sllb(ire lat. subtilis, bine reprezentat In Romania);
tare lat. talis, panromanie; In romana eu sens sehimbat);
ud lat. udus , ~i In dalmata).

Verbe (toate denumese aqiuni strans legate de om):

({jul/ge lat. adiungere, bine pastrat in Romania; sensu I din romana
exista ~i In dialeete italiene meridionale);
({lerga lat. al/ergare, exista ~i in dialecte itaIiene ~i sarda);

alller; lat. ammatire; etimologie mult diseutata) ;

amorti lat. all1l11ortire, existent ~i In alte limbi romaniee);

apropia lat. apprupiare, pastrat in unele limbi romaniee) :

apuca lat. aucupare, numai III romana; etimologie suspeeta);

a.yeza lat. *a ssediare , ~i In spaniola ~i portugheza);

a.)tepta lat. astectare, aspectare, ~i In unele Iimbi romaniee, dar

eu sensu I "a privi");

atinge lat. attillgere, ~i in alte limbi romaniee);
a(ipi (probabil din lat. attepire);
bate lat. battuere, panromanie);
cadea lat. cadere, panromanie);
capata lat. * capitare, In sarda ~i italiana, eu sensuri diferite);
cercetu lat. circitare, numai In romana);
cere lat. quaerere, panromanie);
chema lat. clamare, panromanic);
curge lat. cun'ere, panromanic; forma veche cure a fost
Inlocuita prin curge eu g analogic dupa merge);
clttreiera lat. contribulare "a calca In picioare", cu 0 evolutie
semantiea interesanta);

58

v. rom. de~ tinde lat. descendere, bine piistrat In Romania);

arom. dimandtt "a recomanda, a ordona" lat. demandare; In
IlIlIhile romanice, cu sens recent "a cere, a Intreba");
arom. disicare "a despica , a sparge" lat. dissecare, numai In
" '1IIfma);
dumica, dimica lat. demicare, dimicare, numai In romana) ;
li'r; (cuvant sigur latinesc , dar eu multe etimologii);
Few lat.fricare, panromanie);
.lilgi lat.fugire, panromanic) ;
"alha lat. uoluere, ~i In alte limbi romaniee);
V. rom. imu " mergem" lat. ire, verb defeetiv In lOate limbile
1IIII1anice);
intra lat. intrare , panromanie);
IllchinCi "a apleea" !at. inclinare, ~i In alte Iimbi romaniee);
ineco lat. necare , panromanie eu exeeptia sardei);
il/gana lat. ingollnare, ~i In alte limbi romaniee);
iniepra lat. iniectare, ~i In sarda);
insemna lat. insignare, In romanii eu sens mai apropiat de etimon;
III celelalte limbi romanke a evoluat la sensu I de "a Invata");
intil/de lat. intindere, In romana eu sens mai apropiat de
"Iimon; in eelelalte Iimbi romaniee eu sensul "a Intelege , a auzi");
v. rom. fnvita lat. inuitare, panromanie; invita este Imprumutat);

/elsa lat.loxare, panromanie);

lepada lat. *liquidare, *lepidare sau lapidare, niciunul dintre cele

IH'i etimoane latine~ti nu s-a tran smis celorlalte limbi romaniee);

lua lat.leuare, panromanic);
luneca lat. lubricare, pastrat ~i in vecbea franceza ~i dialecte
IIHnaniee);
merge lat. mergere , pastrat In vechea italiana ~i retoromana,
.. volutia semanticii de la "a se seufunda" la "a merge" explieata In
diverse feluri);
millciun(l lat. menrionem "menlionare", eu schimbare de sens sub
IIIrluenta lui min(i; ~i In dialecte italiene~ti meridionale);
minti lat. mentiri, bine reprezentat In Romania);
arom. Il(irc/' edzlt lat. incirculare, bine pastrat In Romania);
v. rom. nuta lat. natare, bine pastrat In celelalte limbi romaniee) ;
V. rom. pIasa "a bate din palme" lat. plau.sare , exclusiv in romana);

59

,I''

!:

II;
Ii ;

::1
"

pLimba lat. perambuLare, numai In romana);

prillde lat. pre( he )ndere. bine reprezentat In Romania);

pune lat. ponere, panromanie);

pureede lat. proeedere, numai In romana);

putea lat. *potere, panromanie);

rade lat. radere, panromanie);

rabda (probabil euvant latinese, eu etimologie mult diseutata);

raspunde lat. respondere, panromanie);

ridiea (euvant sigur latinesc, dar cu multe solutii etimologice);

rupe lat. rumpere, panromanic);

salta lat. saLlare, panromanie);

sc1ri lat. salire, bine pastrat in Romania);

scclpa lat. excappare, bine reprezentat in Romania);

sccVpina lat. searpinare, ~i in dialeete italiene ~i retoromane) ;
seoate lat. "excotere, In alte limbi romaniee excuTire);
scutura lat. excutulare, 5i In sarda ~i italianii);
.\'nudge lat. *- exmulgere, In italiana ~i spaniola, eu sensuri diferite);

sparge lat. spargere, bine reprezentat In Romania);

sta lat. Slare , panromanie);

strlinge lat. slringere, bine reprezentat in Romania);

striga lat."stri{?are, pastrat ~i In dialeete italiene~ti);

sufleca lat. *suffolicare, numai In romana) ;

sui lat. .I'ubire, ~i Tn vcchea spanioIa);

trece lat. troicere, ~i In oeeitana);

tremura lat. tremulare, panromanie);

trepada lat. Trepidare, numai In romana);

tunde lat. tondere, panromanic);
(ine lat. tenere, panromanie);
umbla lat. "ambuLare, bine reprezentat In Romania);
lIrca lat. "oricare <orior, numai In romana);
urdilla lat. ordillare, numai ill romanii; In celelalte limbi
romaniee, imprumutat din latina);
va , vel lat. uadere , panromanie; adesea defeetiv , ea In romana);
zbate lat. "exbattuere, In unele limbi romanice).
Familia:

Cllll1nat lat. cognatlls, ~i In alte limbi romaniee);

cllscru lat. consocer, ~i In altc limbi romaniee);

60

ammo cllslIrin

lat. consobrinus,

~i

in alte Iimbi romaniee; in

1.11 'oromana s-a pastrat uerus> velr din (consobrillus) uerus);

fill lat. ' filianus, ~i In alte limbi romanice);

fill lat.filius, panromanic);
F(/te lat.Fater, panromanic);
gcaman lat. geminus, ~i In alte limbi romaniee);
ginere lat. gener, panromanic);
mom. hil'eastru "fiu adoptiv" lat. jiliaster, ~i In alte limbi
IIlllIaniee);
insllra lat. "(in)uxorare, pastrat ~i In dialeete italiene~ti);
mama lat. mamma, bine reprezentat in Romania) ;
V. rom. marit "ginere" , arom. "sol" lat. maritus "sot", pan
1IIIllanie);
marita lat. maritare, bine reprezentat In Romania);
lIultu,ya lat. amita, eu sufixul -usa; forma simpUi, In unele limbi
IllInaniee);
nepot lat. nepos, bine reprezentat In Romania);
/lora lat. l1urus > "norus, panromanie);
nuiarccl "mama vitrega" lat. nouerca, numai in romana);
nun lat. /101lI1US; in celelalte limbi romanice , eu sensuri diferite);
nuntl1 lat. nuptiae, ~i In alte limbi romanice; forma eu ninainte
Ill: t, explieata prin eontaminare eu nuntiare);
arom. (}wfiln "orfan" lat. orphanus, bine reprezentat In Romania;
drom. orfan, Imprumutat din neogreaea);
pc7rillte lat. parens, panromanic);
peri lat. petere > petire "a cere"; sensul romanesc exista $i in
~paniola ~i portugheza, iar eel originar "a cere" In dialeete italiene~ti
~i in sarda);
soeru lat. socer, panromanie);
.'lord lat. soror, bine reprezentat in Romania, In unele limbi eu
sensul ,.dilugarita");
Tatd lat. tata, ~i In alte limbi romaniee);
ve7duv lat. uiduus, panromanie);
vitreg lat. uitrieus, pastrat in sarda ~i in dialeete italiene~ti
meridionale) .

61

"

iI
i

Bogaria cuvintelor mo~tenite din latina in domeniul tenninologiei

corpului omen esc m-a detenninat sa propun 0 alta etimologie pentru
cuvantul romanesc talpa, considerat in mod curent, pana nu demult , CLi
Imprumut din magh. talp. Pornind de la faptul ca talpa face parte dill
domeniul semantico-onomasiologic al corpului omenesc, in care
elementul latin este preponderent, iar ca imprumut din maghiara ntl
exista niciun alt cuvant in afara ipoteticului talpa, am propus ()
etimologie latineasca, ~i anume 0 forma ' falpa, presupusa ~i pentru alte
idiomuri roman ice (friulana, dialectul comelic din nordul Italiei ,
dialecte franceze ~i franco-provensale) , unde diversele cuvinte care con
tinua fonna neatestata din latina inseanma "Iaba" sau "pata" (In friulana
exista chiar ~i sensul romanesc "talpa"). Aceasta forma "'talpa poate fi
~i la baza rom. talpa, pentru ca nu prezinta nicio dificultate fonetica ,
iar din punct de vedere semantic rom. talpa este foarte apropiat de cu
vintele din Iimbile roman ice mentionate mai sus. Cuvantul este atestat
Intr-un document din Suceava datand din 1490, sub forma unui nume
de persoana, Talp, ~i In primele texte romane~ti (Psaltirea Hurmuzaki) ,
Este interesant de remarcat ca un sens dezvoltat sigur pe teren
romanesc ("corvoada pentru cherestea") apare la inceputul secolului al
XVI-lea. Dat fiind decalajul istorice~te verificat Intre data contactului
dintre doua populatii ~i manifestarea In limba a acestui contact,
atestarile de acest tip constituie ~i ele un argument Impotriva explicatiei
prin maghiara. Am adus in sprijinul ideii ca avem a face cu un cuvant
vechi .~ i faptul ca talpa are numeroase sensuri (37) ~i derivate (40), ceea
ce II situeaza In seria termenilor vechi (mo~teniti din latina sau
Imprumutati din substrat). In sfar~it, la argumentele care privesc situatia
cuvantului In romana se adauga situatia neclara a presupusului etimon
In limba maghiara insa~i : magh. talp a plimit diverse explicat ii , neavand
o etimologie sigura . Deci, in timp ce In romana cuvantul poate fi
explicat prin latina, limba pe care romana 0 continua, fara nicio
dificultate de ordin fonetic sau semantic, In maghiara etimologia este
nesigura, acesta neputand fi explicat multumitor prin Iimba-baza . De
aceea, explicatia din latina a rom. talpa este principial preferabila.
Am ales acest camp semantico-onomasiologic pentru ca el a fost,
fara indoiala, cel mai important in trecerea de la latina la romana.
In toate timpurile, a~a cum am mai spus, omul, deci ~i romanul, a
comparat elementele din universul aflat In imediata lui apropiere cu

62

," pili lui, cu forma sau funqia elementelor corpului omenesc. A~a se
, plica numiirul mare de sensuri, de multe ori metaforice , ale terme
IId", din !ista prezentata mai sus, ca ~i faptul di apar In multe expresii.
\ , ,'aSIa a Iacut ca ei sa fie frecventi in lantul vorbirii nu numai pentru
. ,\ dcnumeau anumite parti sau organe ale corpului omenesc, ci ~i
Iii IIII'U incarcatura lor semantica. Intre exemplele date exista 0 serie de
"" dvate, mai ales adjective ~i verbe, care au la baza termeni din acest
.I, ,,"cniu semantico-onomasiologic (intereseaza mai putin acum daca
i IIvilltele respective sunt formate pe teren romanesc sau sunt mo~tenite
, .1 alare; important este di vorbitorii recunosc di la baza derivatelor stau
"'IIllcnii din domeniul semantico-onomasiologic aici in discutie). lata
, ;llcva exemple:

blclIld: blande(e
buca: bucata, bucalat, bucos, fmbuca
came: camos
durea: dureros, dururuos
muc: mucos
os: osos
pcmtece: ptintecos
vana: vanos.

Lexieu} fundamental. Caracteristicile mentionate (frecventa,

hogatie semantidi ~i baza pentru noi derivate) au fost folosite drept
rriterii pentru deta~area unui inventar de cuvinte importante In
vocabularul romanesc. 0 prima Incercare de acest fel a fiicut AI. Graur
(In illcercare asupra fondului principal lexical al limbii romane,
Bucure~ti, 1954), In care din cele trei criterii au fost retinute ultimele
doua - bogatia semantica ~i pu!erea de derivare - la care a adaugat
criteriul vechimii cuvantului. In inventarul de cuvinte stabilit de
AI. Graur elementul latinesc mo~tenit reprezinta 60% din totalul
termenilor selectati.
Mai recent (1988), intr-o lucrare colectiva (autori: Mihaela
Barliideanu , Maria Iliescu, Liliana Macarie, luana Nichita, Mariana
Ploae-Hanganu , Marius Sala - coordonator, Maria Theban, luana
Vintilii-Radulescu), Vocabularul reprezentativ allimbilor romanice, am
ap!icat principiile stabilite de AI. Graur la ansamblullimbilor roman ice,
supunand investigatiei vocabularul lor de bazii actual. Este yorba de
aproximativ 2500 de cuvinte pentru fiecare Iimbii (spre deosebire de
lucrarea fostului meu profesor, in aceasta cercetare am tinut seama ~i

63

de criteriul frecvenfei, absent la AI. Graur). Am constatat ca termenii

latine~ti sunt importanfi ~i In celelalte Iimbi romanice, In sensul cii sun I
cei mai frecventi; ei au 0 bogata Incarcatura semantica ~i au multe
derivate , deci ocupa 0 pozitie centrala In structura lexicului romanic.
In romana, la fel ca In celelalte opt limbi roman ice analizate (sarda,
itaJianii, retoromanii, franceza, occitana, catalana, spaniola ~i
portugheza), termenji mo~teniti din latina ocupa rangul I, adica au cea
mai mare pondere. Dintre termenii latine~ti pentru om mentionati de
mine mai sus, cativa (46) au fost selectati In toate cele noua vocabulare
reprezentative romanice: altus , auricula, barba, battuere, caput,
carnis, corpus, costa, CIt/US, currere, dens, directus, dormire,facere ,
Jacies,fortis,fugire,fundus, grossus, homo, intendere, largus, leuare ,
lingua, longus, manus, morire, nascere, oculus, ossum, palma, passus,
pellis, pilus, ridere, rotundus, saltare, sallguem, sapo, stare, surdus,
tremulare, ungula, uenire, uetulus, uiuus. Numarul de 46 de termeni
din totalul de 146 de cuvinte selectate In toate vocabularele reprezen

tative roman ice Inseamna 30% din total! Evident ca numarul cuvintelor
referitoare la om este mult mai mare daca finem seama ~i de cazurile
in care acestea au fost selectate intr-un numar mai mic de vocabulare.

jl,

Frecventa cuvintelor mo~tenite din latina. Cercetarile de acest fel

(fond principal lexical - AI. Graur, vocabular reprezentativ) reprezinta
unele dintre contributiile cele mai originale ale lingvisticii romane$ti
la lingvistica romanicii, in special, $i chiar la lingvistica mondiaHi. Ele
au la baza 0 idee a lui B.P. Hasdeu, care a formulat celebra teorie a
circulatiei cuvintelor. Hasdeu a aratat dl valoarea cuvintelor sta in
"circulatia", frecventa lor, mai exact In aparitia lor In lantul vorbirii.
Cuvintele intrebuintate zilnic (~i cu valori multiple) sunt, a~a cum
spunea mitropolitul Simion ~tefan In prefata la Noul Testament de La
Bd/grad din 1648, ca banii. In termeni actuali ai economiei de piata,
ele sunt ca val uta forte, care are putere de circulatie mai mare. Teoria
lui Hasdeu a fost 0 replica la cei ce cautau sa faca 0 statistica
"mecanica" pe baza dictionarului lui A. Cihac, pentru a arata ca
numarul cuvintelor pe care romana le-a Imprumutat din alte limbi este
mai mare decat cel al cuvintelor mo~tenite din latina.
Sub diferite forme, teoria lui Hasdeu a fost reluata Cli exemplificari
elocvente de Sextil Pu~cariu, mai ales In cunoscuta sa carte Limba
rom{uu/, citata atunci dnd am dat definitia limbii romane . Iatii ciiteva
din exemplele oferite de S. Pu~cariu. A consultat volumul Balade ~'i
64

I, ft /, allui G . Co~buc ~i , pe 0 pagina deschisa la Intamplare, dintre cele

L"uvinte existente, 102, deci 88%, erau de provenienta latina.

". lllIatie identidi a intalnit pe 0 pagina din P. Ispirescu, Legende/e sau
!'dl/lll'le ronUinilor (din 363 de cuvinte numai 30 , deci 9%. erau striiine)
.III pc 0 pagina de I. Creanga , Pove,~ti (din 233 de termeni numai 18,
,!", 'j X%, Illl erau latinc~ti). Pentru comparatie, S. Pu~cariu a facut Ull
11I11Iaj similar ~i pcntru franceza pe 0 pagina din Le crime de Syll'ester
/I"I/I/({rd a lui Anatole France, un text de factura in parte diferita, dar
I p sit pcela~i raport intre elementullatjn mo~tenit ~i Imprllmuturi. La
I. 1stau luerurile cu rugaciunea Taral nostru: 0 comparatie Intre rextlll
loIllIfinese ~i cel franeez seoate In eviden[a faptul ca din cele 60 de
. Ilvinte ale textului romflllcsc, numai 6, adica 10%, sunt straine (In
II \lui francel nllmarul cuvintclor straine este de 7) . in s nir~it , daca se
,11I;liizeaza cele 98 de strofe aJ e capodoperei eminesciene Luceq/arul,
d ~,;1 cum a nicut D. Mazilu, se constatii ca, din ccle 1907 cuvinte aJe
,It ','slei poez ii, 1658 sunt de origine iJatina, ceea ce rcprczinta 88,60%,
tI, II ori mai multc dcdlt cuvintelc slave ~i de 8 ori mai numeroase
d,'cat toate cclelalte cuvinte Illlprumutate. 13 strofe au nLimai cuvinte
IIlo~tenite din lalina , iar in srrofclc care contin momenlul culminant al
I'''L'mului proportia cste de 95 %. Toatc acestc proccntc par surprin
1:lloarc daca obscrvam, impreuna Cll Pu~cariu , ca In uictiQnarul lui
('ihac eiementul latin cslc doar de 23 %! Staristici similarc asupra
poc/.iilor lui Eminescu a faeut D. Macrca. EI a comparat. in plus, poezia
lili Eminescu cu eea a lui Paul Verlaine, constatand acela~i rapolt la cei
"oi poeti, cand C~le yorba de elementul mO$tenit din latina.
S-a &pus de nenllmarate ori, dar cste bine sa reperam: se pot cOllstrui
Ira/.e Intregi numai din cuvintc latine~ti, dar nici macar 0 propozitie for
Illala din cuvintc imprumutate . S-au publicat (B.P. Hasdeu - 2 poez ii
populare, Th. Capidan, 0 poczic aromana, S. Puscariu - un fragment
de 120 de cuvinle din Palia de la Ora,~tie - 1582 -) textc nLIJnai
,II elemente mO~lenite din latina . Exemplificam afirmatiile de mai
\US eu prima strofa din cunoscuta poezie S0ll1110roase 1J(1S(l rel e a lui
M. Eminescu, care face parte din accasta categoric:
III

II

SOl11noroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se asculld 111 ramurele.
Noopte bund'

65

r'

,.
"

' '1 .

:r

lata originea aces tor euvinte mo~tenite din latina sau derivate III
limba ramana de la cuvinte mo~tenite:
SOl7lnoros, derivat de la somn lat. somnllS, transmis tuturor lim
bilor romanice), cu un sufix latinesc -OSUS, devenit -as, la fel ca III
frullZOs, derivat alluifrunza lat.Fondia);
pl1sarele, plural al diminutivului pasarea de la pasc1re lat. passer,
past rat in toate limbile romanice). Sensul cuvantului latinesc passer
"vrabie" s-a pastrat dialectal in Transilvania. Sufixul-ea (-el) este tol
din latina: -ellus, -ella , ca ~i in pureel - purce(1. Desinen\a de plural
-Ie este ~i ea latineasdi, ca In stea - steLe:
pe < lat. per, panromanic;

La < lat. ilIac ad;

cuihuri, plural eu desinen\a -uri < lat. -ora (\'n limba veehe -tlre) :l

lui cllib lat. cuhiul11, tennen paslrat In romana ~i in dialectel e

italiene~li ~i retoromane , format de lu whare "a fi culcat, a dormi").
Celelalte limbi romanice paslreaza continuatorii lui nidus;
se < lat. se, panromanic;

((dl/IUI < lat. adullare, transmis ~i altor limbi roman ice (italianiL

veche franceza, occitana, spaniola. portughc7.a);

(IsCLlI1de < lat. ahscondere, panromanic;
In < lat. in, panromanic;
rill/1urele , plural allui rclmurea (vezi mai sus pasclrele ) , diminutiv
al lui ramurCl , care poate fi lat. ron/llla sau 0 forma\ie analogica de
singular de la pluralul ramuri allui rom lat. ramus , panromanic);
110apte < lat. l1octel1l, panromanic ;

/Julia < lat. hona , panromanic.

Jnteresul acestei strofe consta ~i In faptul ca din cele 13 cuvinte

exiSlente numai doua (la, c(lih) nu sunt panromanice.

Am discutat pan a [lCum despre inventarul cuvintelor mo~ tenite din
latina pentn.l a sublinia importallt<1 aeestora in struetura lexicului romanesc.
Semantica cuvintelor mo~tenite din latina. Obscrva\ii interesante
referitoare la cuvintele In discutie se pot face ~ i eu privire la struetura
lor semantic~: In ce masura structura semanlica a cll vin telor roman ice.
deci $i rol11ane~li. continua struclura din latina ... au a slIfcrit J1lodificari.

66

I'l'nlru aceasta exista doua metode: una , folosita In cele mai multe
III ' I.lri , til care se compara sensu I cuvantului mo~tenit cu cel din latina
, .,' nmstata daca exista sau nu identitate Intre cele doua sensuri, ~i alta
, Pll'slIpune 0 analiza mai "rafinata", care ~ine seama nu numai de
, II',. ci ~i de relatiile cuvintelor din interiorul dmpului semantic caruia
, ''1);lr\in , adiea de raporturile dintre cuvantul analizat ~i sinonimele lui.
1',"11:1 metoda a fost folosita de A. Darmsteter In La vie des mots, Paris ,
IS X(,. iar la noi de L. ~aineanu, In lncercare asupra semasioiogiei
/I/llhii romclne. Bucure~ti , 1887. Conform acestei metode, 0 serie de
, IIvinte latine~ti - dintre care unele, ea Ol1illlO , bos,filio. homo , iuuenis,
II/!:tr , nouus , porcus, terra sunt chiar panromanice nu ~i-au
, !limbat sensul de la latina la franceza, In ciuda faptului ca , de fapt,
'II lalina rela\iil e lor semantiee erau diferite de celc din franceza. A doua
III\'loda, mai rafinata, forlllulata de E. Coseriu, creatorul semanticii
oIiacronice struclurale, Intr-un ani col dcvenit celebru , POllr une
Ii ;/Iw/llique diachronique structurale (1964), l~i propunc sa anal izeze
111 profunzime mo~tenirea latina In limbile roman ice actuale , facand 0
dislinqie Inlrc subst,itu\ic (schill1barea semantica sau onomasiologica)
'!i Inodificare (s-chimbare semanlica propriu-zisa). Aceasta metoda
Illoderna a fost aplicata In cawl unui nUl1lar Inca redus Je cuvinte.
Este un lucru ~tiUI ca In latina populara, care sta la ba/.a limbilor
I'Ilmanice , S-<IU produs multe modificari semantice. Ele fac parle din
,ci1imbarilc spectaculoase suferite de vocabularul latinei clasice In
Irecerea 'lui spre limbile romunice, despre care am vorbil Illai sus.
n. Dcnsusianu. In cunoscuta Histoire de 10 iallgue rOl.ll11({ine, vol. I.
Paris. 190 I. prezinla mai Illulte exemple de acest tip, Inlre care plIlem
distingc doua eategorii: (a) uncle dintre transfonnarile respective apar
sporadic chiar In opcrelc lInOf scriitori clasiei latini, In timp ce (b) altele
lrebuie sa rie presupuse ca existand In latina populara, deoarccc elc apar
In di verse limbi roman ice. til aJl1bele cazuri avem a face cu e voluti i
semantice inlerne:
a) apprehendere, care In semna In latina elasica ,, <1 prinde , a
apuca", a capatat Inca In latina populara sensul de ,.a aprinde"; evolut ia
semantiea a rom. oprincLe 0 Illtiilnim ~i in dalmata, III dialecte italiene~ti
~i In vechea frallceza:
coballus, utilizalln operelc scriitorilor c,lasici eu sensul de .,cal de
mic pre~, maqoaga". apare Inca la unii scriilori latini (Lucilius,

67

Ilmariu. Iuvenal) ~i cu sensu!. general de "cal", existent in toate Iimbi/t:

romanice (cf. rom. caL); caba/lus cu noul sens a Inlocuit pe equlI.I.
vechiul termen latinesc pentru "cal"; cf. germ. Pferd "cal" < lal
paraueredus, care insemna la Ineeput "callatura~" ;
cern ere .,a separa, a dcosebi" apare cu sensul speeializat "a cerne"
inca la Cato ~i Ovidiu , sens existent astazi In romana, spaniola ~i
portugheza;
currer(' "a fugi " in latina clasica, incepe sa capete ~i sensul "a curge"
let Ovidiu ~i Virgiliu, sens existent astazi In retoromana, italiana, vechc
f"ranceza ~i in rom . curge, ill timp ce celelalte limbi romanice pibtreaza
sensul initial ,.a fugi";
II/ ommo. sinonim allui IllOfer "mama" , apare la Varro 5i Martial ea
tennen din lilllbajul copiilor, In timp cc In latina clasica mamma avea
sensul de "mameJa".

j'

,i

b) cd/hire euno~tea In latina clasica numai sensul "a sufla, a inspira",

dar Illtr-o serie de limbi romanice, printre care ~i nlmana , prezinta
sensul ..a gas i". Datorita rilspiindirii acestui nou seils In mai multc
idioll1uri roman ice trebuie sa prcsupunem d\ cl a aparut la lat. qf/7are
Inca In latina populara (evolu\ia respectiva este atcstata 'in glose din
secolul al XI-lea);
CU/TUS ,.car" a primit In latina vulgara ~i scnsul de "Ursa",
eonstclatie cereasca (Carul-Mic , Carlll- Mare) , el existiind ~i In
spanioJa , portu gheza , franceza ~i In dialecte italicn e::>ti;
cog/WILlS " rudu" ~i-a restrans sensu I In latina populara la cel al
cuvantului romanesc CUlI1IWI , cum 0 dovedesc continuatorii cuviintului
din italiana , veche sarda, oceitana, catalana , span iola ~i portugheza;
colla care "a a~e za" ~i-a restriins sensuI la .,<t (.~c) cuJca", sens
exi stent In italiana, franeeza. oceitana . cata lanu, spanioJa;
leL/are "a ridica, a u~ura " ~i-a schimbat scnslil aj ullgand In latina
populara suinsc mne "a prinde, a lua" (cf. ro m. 11/0 ) a~a cum clovedcse
o serie de limbi romunice (italiana , fran ceza , occitana , spaniola ~i
portugheza) ; sensul vechi se pastrcaza In uncle loe Ll\iuni ca m{l duc /a
lara ca sci md lila; i{{u "sa mil u~urez , sa rna de:--earc de grij i".
orhus "care e lipsit (de ceva), orfan" ~i-a schilllhat sensulln "lipsit
de vedcre. orb", a~a cum arata roman a, rctoroillana, italiana, vechea
franceza ; noul sens aparc In secolul al II- lea la APlilcillS, iar veehiul
tennen cJasic pentru "orb", coccus, s-a paslratlll iililililc ihcroromanice ;

68

"Intins , desfacut", participiu de la Slernere, (cf. slernere

a face pawl") a ajuns sa Insemne In latina popularii "pat" , sens
,' I ,Ii;lt In rom. sImI ,.a~ternllt" ~i tn alte limbi romanice .
!\ill dat numai ciiteva exemple pentru a arata d1 neconcordanta de
II', dintre un cuvant romanic mo~tenit din latina ~i latina elasica nu
", II1totdeauna un motiv pentru a respinge ideea unei evolu\ii seman
", " intcrne rolmUlice, care I~i poute avea originea chiar in iJatina populara.
I IIlIlpara(ia romanica este ~i de aceasta data un criteriu important.
I.a comparatia romanica trebuie sa sc faca apcl ~i cand este vorba
01, (' xpliearea unor sensuri secundare ale unor cuvinte romiine~ti . Daca
,,( 'ste sensuri nu sunt Inregistrate In textele latine~ti, dar ele exista In
.11 Ii mai intinse sau mai restranse ale Romaniei , putem sa Ie explicam
, " rczultat al unei evolutii romanice interne. Cateva exemple luate la
1I11 ;lI11plare:
lat. capra are In romana, italiana, france7.a , occitana, spaniolii Si
l"lrtughezi1 scnsul de "macaw , scripete", iar In rom~ma, italiana,
II<lllcezii, occitana, catalanii, spanioJa (regional) pe eel de "suport de
1t'll1n cu patru picioare pe care se taic Icmnele cu fierastral1I";
lat./i"ICies are sensul nou de "parte principala a unui obiect sau a
lI11ui lucru ~i care, de obicci, se prezinta vcderii" In romiina , italiana ,
Il'loromanii , franceza , catalana, spaniola $i portugheza;
lat. costa "versant de 11lunte, colina" apare In romana, italiana,
franceza, occitana, eatalana, spanioJa, p011ugheza.
Compararea faptelor romane~ti cu cele romanice poate fi f1icuta ~i
ill cazulul10r sensUli romane.5ti care nu exista ca atare In limbile surori.
Ea este necesara din mai multe motive:
a) Existii 0 serie de cuvinte ale caror corespondente din alte limbi
roman ice au sensuri fom1e apropiate de cel existent numai In romfma,
ea In cazul rom. barba "varful trupi!ei la plug", care poate fi apropiat
de sp. harba "viirful ascutit , intors Inapoi al sage(ii'"', sau In cazul rom .
ci fel "instrument sau parte a unui instrument (coasa, u~a)" , ale carui
eorespondente denumesc In catalana ~i In italianii instrumente
asemanatoare.
b) Dezvoltarea semantica din romana gase~te sprijin In evolutia
semantica a unor sinonime romanice. Astfel , pentru sensul regi onal "a
culege" al rom. ajun.ge (ajUll[?e-l1li dlteva prun.e din pam), discutat de
S. Pu~cariu, E. Coseriu a gasit paralele In sp. aLcu/lzar "a ajunge" ~i
"a cuJege un lucrulntinzfmd mana" ~i In italiana raggiungere "arrivare
a cogliere"; sensu I lui auzi! "asculta!", discutat de acela$i S. Pu$cariu,
l/mlUS

1/1.1 ..

69

. 'j

exista In sp. joye l , it. senti (E. Coseriu); sensu I dialectal "aratator la
ceas" al .lui branca "mana" < lat. branca, explicat de S. Pu~cariu prin
referire la ceasul din turnul din Bra-?ov, care are arlitiHoarele ca ni~te
maini, T~i gase~te corespondentulTn denumiri Ie curente ale aratatoarelor
de la ceas din sp. las /1lanecil/as (del relo)) ~i cat. les manets (del
rel/otge) , a$a cum a aratat E. Coseriu.
c) Fara a avea valoarea explicativa a exemplelor precedentc.
comparatia cu situatia din restul Romaniei poate da unele indicarii
generale cu privire la structura semantica a unui cuvant. Ne referim 1'1
faptul ca unele cuvinte mo~tenite de limbile romanice au 0 pletora
semantica deosebita (capra,facies, pilus etc .), tn timp ce altele (C;I
formica , uinum) nu au dezvoltat sensuri noi. Apariria unui sens nou 1<1
un cuvant mo~tenit din latina care are numeroase sensuri ~i 'in alte limbi
este mai putin surprinzatoare dedit apariria unui nou sens la un cuvanl
cu purine sensuri tn rcstul Romaniei.
Sa fie oare 0 simplii Intamplarc faptul ca sensurile de acest tip .
evident metaforice la origine, au aparut 'in atatea limbi romanice, fan1
sa ne gandim la 0 posibila sursa c(lmuna, latina populara?
Cand am prezentat divcrsele evolutii semantice ale unor cllvin k
romane~ti mo~tenitc din latina am comparat aceste evolutii cu situ<l(i;1
din alte Iimbi romanice. Am constatat ca, In unele cazuri (cabal/us),
noul sens exista In toate limbile romanice , iar In alte cazuri (ajJlare.
cognatus etc.), sensurile din romana se regasesc numai partial III
celelalte Iimbi romanice. Exista Insa 0 serie de evolutii semantice Cl'
nu sunt cunoscute in celelalte limbi romanice , ele aparand numai ill
romana. Lista cuvintelor de acest tip 0 dau S. Pu~eariu, AI. Roselli .
I. Fischer. Toate aceste sensuri noi sunt inovarii romane~ti:
albastru < lat. aibaster "alb" are 'in dialectele italiene~t,i meridionak
sensul "alb ~i negru";
Mrbat < lat. barhatus "om cu barba, barbos" are sensul "om , SO\"
numai In romana , celelaIte limbi roman ice pastreaza sensul origi n,l l
buca "fesa" < lat. bucca, pastrat cu sensul initial de "gatlej" ill
limbile romanice occidentale, iar cu sensul "gura" In unele dia lecli'
franeeze ~i oceitane; sensul "fesa" apare izolat ~i in latina vulgara, III
inscriptii ;
custa, euvant arhaic ~i dialectal (~i In aromana), continua 1:11
CO/lstare "a sta, a se opri". In romana el a capatat sensul "a trai . "
men!ine'in viata", a~a cum rezultii din expresia dialectala 20 te CII.\/'
70

.I)umnezeu sa te tina in viata". In li.mbile romanice occidentale

')Jltinuatorii lat. constare au sensul "a costa";
inima < lat. anima "suflet, suflare", pastrat In toate limbile roma
lIice cu acest sens ; sensul din romana apare Intr-o glosa de la Toledo:
,II/ill/US "inima". Vechiul seils "suflet" exista ~i In derivatul ininws "care
!,III1C suflet" ~i In expresii ca omj'arc) inima, nu-(iface inima rea;
sat, aromfusat < lat.fossatum "Inconjurat de ~allturi"; sensu I din
r,'lI1ana a fost la fnceput acela de "Ioe intarit , fortificat";
scolda < lat. exca/dare "a pune 'in apa calda; a Incalzi" s-a transmis
hfllhilor roman ice occidentale cu sensu I etimologic, In timp cc in
Ilimana a ajuns la sensu I "a Imbaia";
tare < lat. talis a ajuns In romana la sensu I "puternic", foarte
Ifrdcpartat de sensul lat. talis "asemenea; astfel de", In timp ce fn
, dclalte Iimbi roman ice a pastrat sensul etimologic existent In fr. tel;
({inar < lat. tener "fraged", pastrat cu acest sens In limbile
1IIIIlanice occidentale (cf. fr. tendre), iar 'in romana a ajuns la sensul
Ifnoscut;
vindeca "a scapa de boala, a lecui" < lat. uindicare "a revendica, a
.. r1va"; corespondentele romanice occidentale au sensul "a razbuna";

Sensuri noi fata de etimoanele latine~ti prezinta ~i uncle cuvinte

11;lIlsmise exclusiv Iimbii romane (evident ca In acestc cazuri nu se
1'1 1;lle face 0 compara!ie romanica) :
(//!/'erire "a lua" > rom.feri, care ar fi avut un prim sens "a da la 0
!,.lrlC", eu 0 evolutie u-?or de explicat;
hospitium "ospitalitate" > rom. o~pa(, cu 0 evolutie de sens u~or de
,plicat;
illJpetrare"a obtine" > v. rom. impcUra "a 0 pa!i", eu 0 evolutie

"Illantica explicata de V. Bogrea , care 0 compara cu sensurile duble

II~' unor expresii ca a da peste ceva, a se aiege cu ceva;

lIIas, maris "mascul" > mare, adjectiv. Pentrll evolutia semantica

I h'nnenului romanesc s-au propus diverse solu~ii: G. Bonfante, pomind
.I,' 101 celelalte limbi romaniee, explica sensul de "mare cantitate" ca 0
oIl'Ivoltare romanica; alte explicatii: posibiHi echivalare a ideii de
\ II ditate cu cea de marime (l. Fischer) sau folosirea initiali1 a
h1 lectivului fn limbajul crescatorilor de animale (Candrea _

71

Densusianu). S-a propus ~i 0 evolutie datorata paronimiei cu un cuvall l

din substrat (Gr. Brancu~ );
miles "soldat" > rom. mire;
oricare"a rasari, a se ridica pe orizont" > rom. urea.
Am prezentat diverse cuvinte mo~tenite din latina al caror sens nu
concorda cu cel din latina clasica ~i am constatat di aJesea el apare In
texte latine~ti tarzii (uneori, izolat , ~i In scrierile unor autori clasici) .
Alteori sensu I nou din romana nu apare In textele latille~ti tarzi i:
apeland la compara~ia cu celelalte limbi romanice , putem presupunc
Insa ca e l a existat In latina w.rzie. Nu am facut 0 analiza a cauzelor care
au putot determina evolu~iile semantice respective. Amintindu-ne de
modificarile semantice ale cuvintelor mo~tenite din latina despre care
am vorbit pana acum, Incep prin a spune ca, de cele mai multe ori,
aceste modificari sunt restrangeri sau liirgiri de sens. Interesant este
faptul ca, In unele cazuri, schimbarile de sens ale elementelor latine
mo~tenite au mers In direqii opuse , In diverse limbi romanice.
Un prim grup de cuvinte sunt cele care apar cu sensu I schimbat la
scriitorii cre~tini:
communicare "a ImpaI1i; a asocia" a primit in epoca cre~tina sensul
"a cumineca", raspandit In aproape to ate limbile romanice . De
remarcat di in cele mai multe limbi romanice sensu I cre~tin "a lua parte
sau a se Imparta~i cu sfintele taine" este mo~tenit. a~a cum arata ~ i
forma cuvintelor, ce prezinta un aspect conform regulilor fonetice ale
limbilor respective (fr. communier, oc . comengar, sp. con1Ulgar, ptg.
commllngar , rom. cumineca). Cuvantul a fost imprumutat ulterior din
latina pentru sensul general "a comunica" (fr. communiquer, oc.
comunicar, sp. cOJnunicar, ptg . cOl1lungar, rom. comllnica);
dominica in dies dominica insemna la Inceput "ziua Domnului" ~i
a ajuns in epoca cre~tina la sensu I "duminicii", general romanic ;
Jactura cu sensul cre~tin de "faptura" apare la Tertulian ~i la
scriitorii cre~tini. S-a pastrat in rom.Japturt1;
paganlls, la Inceput "locuitor al unui pagus (= sat)", in epoca cre~tina
ajunge sa insemne " pagan", fenomen diruia is-au dat mai multe
expli ca~ii. 0 explica~ie pentru aceasIa evolu~ie semantidi porne~te de
la sensu I de "civil", pe care-I avea paganus in vorbirea solda~ilor ~i care,
prin secolele I - II d .Cr., a intrat In limba comuna: cum cre~tinii erau
milites (Christi) "sol dati ai lui Cristos", nec re ~tinii ar fi fost numi~i

72

~i 0
porne~te de la ciu;tas dei "comunitate cre~tina" (=

/,.,gII/1;, adidi "civili", in opozitie cu "solJatii lui Cristos". Ex ista

.11:1 explicatie, care

, ,'Ialea sau ora!?ullui Dumnezeu): lui ciuitas "ora~" i se opunea pagus

.',al" ~i, prin urmare, cre~linii erau "cetateni ai lui Dumnezeu", in timp
.,' l1ecre~tinii erau "sateni, locuitori ai unui pagus". In sfiir~it, sensu I
,Idolatru" allui paganus a fost explicat ~i ca 0 evolutie care a porn it
dill epoca lui Constantin cel Mare, imparatul roman care in secolul al
IV-lea a oficializat cre~tinjsl1lul. Atunci, cei care nu vroiau sa accepte
"n:~tinismul au cautat adapost prin sate, pentru a scapa de influenta noii
Il'li gii , care triul1lfase In ora~e (Du Cange). Este posibil ca toate aceste
,'xplicatii sa fie adevarate, In raport cu diferite mOl1lente ale patrunderii
ITc~tinismului in Imperiul Roman;
quadragesinw. "a patruzecea" a primit, sub influenta cre~tinismului,
sl:lIsul de " postul Pa~tilor de ~ase saptal1lani" in toate limbile roman ice
(In ramana, cuvantul s-a pastrat sub forma pCtresiJ11i, iar In franceza

mreme) .
Exista evolu~ii de sens datorate cre~tinismului numai in romana:
draco, la origine insemnand "dragon, ~arpe mitic" ce intrupa spiritul
raului, a ajuns numai In romana (~i in albaneza) sa capete sensul de
.,drac, diavol". Este interesant ca pe teritoriul unde s-a vorbit romana
nu s-a impus termenul de origine greceasca diaboills; e\ a patruns mai
larziu prin filiera slava (diavo/) odata cu alti tenneni pentru "drac"
(demon, satana) sau Impreuna cu alti termeni legati de religia cre~tina
(CLl/ugar etc .) ;
creatio "creatie" sta probabilla baza rom . Crt1ciun;
calendae, intrebuintat la singular calenda, a capatat sensul de
"colinda", cantec semireligios din ajunul Craciunului sau Anului Nou
(cuvantul s-a pastrat numai dialectal in Cri~ana sub forma corindCt); de
la stramo~ii romanilor I-au imprumutat slavii (v. sl. ko/~da), de unde
I-au preluat ulterior romanii, sub forma colinda ;
inclinare "a apleca; a inc1ina" are in rom. inch ina sens religios; in
celelalte limbi romanice se pastreaza vechiul sens .
In cazul romanei , 0 serie de evolutii semantice au fost explicate prin
rusticizarea vietii in Dacia , dupa parasirea provinciei de catre armatele
romane. V. Parvan a ex plicat evolutia lat. pa!timentum " pavaj ,
mozaic" la sensul rom . pt1mant prin faptul ca populatia ora~eneasdi a
fost obligata, in urma distrugerii vietii urbane, sa traiasca in a~ezari

73

neamenajate dupll modelul roman ~i a aplicat tenninologia ora~eneasc ;1

la aceste realita~i rustice . Din cauza di paltimentum a capatat sensul dl'
"pamant" , lat. terra $i-a restrans sensulla cel de "rara" (In aromana ~ i
meglenoromana tara inseamna atat .,rara", cat ~i "pamant, argila").
Condi\iile istorico-sociale din regiunile unde s-a vorbit Iimba
romana au fost invocate adesca de S. Pu~cariu pentru a explica aparili;1
unor sensuri noi In romana:
lat. pons "pod", devenit pUllte In romana, spre deosebire de toate
celelalte limbi romanice, care pastreaza sensul original de "pod" (cr.
fr. POllt, sp. puente), se explica prin faptul ca In mun!ii in care traiau
stramo~ii romanilor nu curgeau ape mari, peste care sa se construiasca
poduri , ci paraie sal bat ice pe care Ie treceau pe cate un copac rasturnat
de pe un !arm pe altul (=pllntea);
lat. paLudem care Insemna "mla$tina", a ajuns, a~a cum arata B .F.
Hasdeu, sa insemne In rom. padure "Ioc acoperit cu arbori" din
regiunile inundabile - probabil , din apropierea Dunarii - , regiun L
acoperite cu codri Intin~i;
lat. seSSlIS, participiullui sedere "a $edca", a ajuns sa fie in roman a
.Ie.\" " Ioc intins", campi a plana parand "a~ezata" dind era privita din
varful muntilor locuili de romani;
lat. mergere "a se cufunda" a ajuns la rom. merge "a umbla , a se
mi~ca dintr-un loc intr-altul", pentru ca, dupa S. PU$cariu , pentru cineva
din varful muntelui cel care se deplaseaza nu poate dedit sa "se
cufunde" (In vale) .
Am discutat pana acum diversele cazuri ale unor cuvinte mo~tenite
din latina de alte limbi roman ice ::;i de romana sau numai de romana,
cuvinte care au dezvoltat sensuri inexistente In latina. Nu m-am intrebat
daca sensurile noi exista sau nu ~i in limbile neromanice invecinate cu
limbile romanice. Unneaza sa vedem daca explicatiile prop use mai sus
raman valabile ~i dnd sensul nou al cuvantului latin mo~tenit de
roman a exista ~i intr-o limba neromanica.
In cazul sensurilor cuvintelor care exista ~i in alte limbi roman ice,
consider ca existenta sensului ~i in limbi Invecinate nu este un argument
contra unei dezvoltari semantice in interiorul limbilor romanice.
Astfel, sensu I "religie" al cuvantului lege, considerat de mu Ili lingvi~ti
calc semantic in romana, adidi 0 copiere a sensului in traducerile
diI1ilor sfinte din slavona, unde zakolll~ insemna " lege" ~i "religie",

74

, ' I',I~ in tcxte latine$ti tarzii ~ i Intr-o serie de limbi roman ice (v. fr. La
, " '.lli('lIe Lei , La paielllle Lei, sp. Ley "religie , credinra. fidelitate",
",!lll'iana lei "credinla"). ln aceea~i situatie se afla Limba cu sensul de
111';1111. popor" din limba veche, considerat de obicei calc semantic dupa
, "I.jazykll, de$i el exista nu numai 'in romana, ci ~i in vechea italiana .
Chestiunea prezentata de mine a fost pusa ~i pentru alte limbi
1IlIlIanice.lntr-un cunoscut articol, iArobismos () roll1.(lllismos? (196l),
I. ('oseriu a discutat sensurile a trei cuvinte spaniole considerate pan a
lllIIei calcuri dupa araba (alloched en el bosque "am innoptat in
l'.Idure" , ojo de agua "ochi de apa", casa "camera"). Aratand ca toate
te
I de trei sensuri exista in romfma ~i in alte limbi romanice neinfluenta
de araba, Coseriu crede ca nu trebuie explicate prin araba, ci ca 0
"volur ie interna romanica.
Exceplii de la aceasta optillne fundamentaIa pentru 0 dezvoltare
IlIlcma sunt cazurile In care aparitia sensului din romana a avut loc foarte
larliu, ca rezultat al unei influente romanice ulterioare (arc "are, element
III arhitectura"; limp "masura in muzica"; coada "trena (la rochier)
Cat prive~te cazul sensurilor neatestate in latina ~i existente numai
III romana, opriunea pentru explicatia intern a sau pentru imprumut
semantic nu trebuie sa fie unica in toate cazurile. La 0 scrie de cuvintc,
ca inimil "stomac", a juca "a dansa", considerate ealcuri semantice dupa
slava in romana , situatia ar putea fi reanalizata , daca s-ar rine seama de
raptu! ca in limbile romanice exista evolutii semantice asemanatoare
la termeni avand acela$i sens ca in romana: fr. coellr "inima", dar ~i
"burta. stomac"; it. balLare inseamna $i "a conduce" ~i "a dansa". In
cclelalte cazuri, rara niei un suport romanic ev ident (de obicei, la ora
actuala, acest suport este redus la limbile literare), cste necesara
cunoa$terea aprofundata a structurii semantice a cuvintelor roman ice
corespunzatoare (de preferat?i a sensurilor din dialectele romaniee) .

Relatii de sinonimie. Deoarece vocabularul unei limbi a funqionat

totdeauna ca diverse subansambluri care pot fi delimitate dupii criterii
semantice, pentru cunoa~terea felului cum a evoluat vocabularullati
nesc la cel actual este necesar sa se cunoasca ~i felul cum au evoluat
relat iile dintre cuvintele ?i grupurile de cuvinte in cadrul diverselor
dimpuri semantice, In ce masura cuviritele mo~tenite din latina de
romana pastreaza acelea~i relatii de sinonimie sau de opozitie ea In
latina. Pentrll discutia de fata este important sa vcdem in ce masura
75

schimbarile de acest fel din romana s-au petrecut ~i In alte limbi

romanice, adica dad. nu cumva reprezinta evolutii interne ale latinei .
Uustrez cu cateva exemple aceste fenomene care, repet , sunt abia
la Inceputul cercetarilor. Am ales numai cuvinte panromaniee, adica
trans mise din latina tuturor Iimbilor romanice, ~i iau ill diseutie numai
sensul de baza al acestora. Intre diversele situatii se pot distinge douii
mari grupuri: primul, earaeterizat prin eontinuitate de struetura de 1<1
latina la Iimbile romaniee, al doilea prczentand 0 discontinuitate intre
cele doua etape.
Cuvintele din primul grup , care sa prezinte 0 continuitate de
structura la nivelullntregii Romanii, sunt relativ putin numeroasc; sun!
putine eazurile de euvinte de felullui aurum "aur" ,jcnUl11 ,,fan", Uint llll
"vin" care sa aiba 0 structura semanticii simpla in latina , fara a intra In
relatii de sinonimie sau de opozitie cu alte euvinte din eampul
semantic respectiv.
Un alt tip de continuitate de structura de la latina la limbile roman ice
este aeela in care se pastreaza 0 anumita opozi\ie intre un euvant ~i al te
cuvinte dintr-un camp semantic, cbiar daca unul dintre membri i
opozi{iei a dipatat sensul celuilalt termen . In latina clasidi existau ignis
,,foe" ~if()cus "vatra" , intr-o opozitie bine cunoscuta. Se ~tie eafocus
a luat sensullui ignis in latina vulgara , eliminand vechiul termen lati
nese nobil, netransmis nieiunei limbi romanice. Important este faptul
ca s-a pastrat vechea opozitie , de data aceasta Intre focus "foc" ~i alt
termen pentru "vatra"; limbile roman ice au apelat la a1ti tenneni lati
ne~ti (larus > ptg. far), la un descendent dintr-un derivat din latina
tarzie (jbeariwn sau foeulare) sau chiar a fost imprumutat un cuvant
din substrat (rom. vatra provine din traco-daea).
CazuriJe de discontinuitate dintre structura latina ~i eea romanica
sunt mult mai numeroase, fiira ca aeeasta sa Insemne ca s-a pierdul
caracterullatin al limbilor romanice.
Am aratat, atunci cand am vorbit despre transformarile petrecute in
lexicullatinei vulgare, cii se eonstata 0 tendinta spre simplificare, sprc
reducerea numarului de dublete sinonimice ~i spre ~tergerea nuantelor
de sens (A . Ernout) . La cele spuse de A. Ernout se poate adauga ~i
eonstatarea ca aceasta simplifieare a lexicului a atins ~i opozitiilc
lexicale ce funqionau in latina . ExempluJ bine eunoscut este eel OfeTi!
de E. Coseriu, care arata dt In latina clasidl niger insemna "negru mat"

76

01 sc opunea lui mer, care avea valoare de "negru stralucitor" ; In aceea~i

I.llina albus insemna "alb mat" , in timp ee candidlls desemna "albul
.11 ;lIueitor" . In latina tarzie a disparut distinqia , opozitia "mat"
.Iralucitor" . ~i din cei patru termeni s-a p{lstrat cute unul din fiecare
, IIloare: niger, termen marcat al opozitiei , devenit ncgru In romana, ~i
,'/hIlS, devenit alb La noi. Nici ater, nici candidus nu s-au transmis
1IIIIhiior romanice. Deci iata ca prin abandon area opozitiei
',lrCducitor" - " mat" nll s-au pierdut doar doua cuvinte , ci a avu! loc
.10 cxtindere a sensului cclor doua cuvintc ramase: alb inseamna atut
.lih mat" cut ~i "alb stralueitor", dupa cum negru are ambele
dl'Ccrtiuni: "ncgru mat" ~i "negru striilueitor" .
Pentru a vcdea eat de complexe pot fi modificarile relaliilor
dlilire cuvinte In trecerea de la latina la limbile romanice amintesc eazul
Illai eomplieat al disparitiei unei opozitii, analizat de lana
lIalaeciu-Matei. In latinafructus, care Insemna "produs al campului sau
.Ii gradinii , folosit ca hrana pentru oamcni ~i animale", era termenlll
I',tneric. ncmarcat, eare se opunea unor termeni cafruges "produse ale
1';lIlIantulu i, cercale , legume", bacue "produse ale arbori lor, fruete"
IOpUS lui Fuges) ~i p(nna "produse eomestibile ale arborilor"
Il"IlrCSpunzator germ. Obst). In limbilc roman ice s-a pierdut , s-a
Ill'lItralizat opozitia dintre fru clus Si ccilal~i termeni din camplll
.ernantic respcetiv. Astfel. 111 romana s-au pastratjl-uctus, dar eu sens
.dlimbat (jmp(, In (/ m(il1C(( de jl-upl "lapte ~i derivatclc sale") ~i pomllln
I pi ural pomu, tratat ca singular poamo) eu sensu I originar de "fruct al
,lIhorilor fructiferi ". Pentrll sensu I generic "produs vegetal obtinut din
Id;lIltc cultivate", romana a imprumutat din slava rod ~i , mai tarziu,lat.
IIIIClus, devenitjl-llct, care s-a impus in limba eomuna pentru sensu I
truct"; distil1qia dintre termenul mo~tcnit ~i eel imprumutat mai tarziu
dill latina nll este numai de sens, ci ~i formala: In cuvintcle mostenite
dill latina grupul c( devine pt (cf. l10ctcm > 1100p(e), dar sc pastreaza
'.1 c( In Imprumuturi (senec(ute). In alte limbi romanice,jl-uctlls s-a
1';lstrat cu sensullui POI11u/Il. in conditiile dispari\ici celorlal\i nnembri
.Ii opozitiei, pastra~i doar In dialecte: jruges (dialccte italiene. sarda,
,ugadincza) , baule (dialecte italiene , franceza. OCeilana, spaniola ,
I'ortugheza).
Un alt rip de discontinuitate dintre situat,ia din latina ~i eea din
IlIlIhile roman ice este reprezentata de aparitia unci opozilii sau a unor

77

,'

\:

; I

noi relatii, 'i n conditiile pastrarii unui cu.'ant latinesc. Este cazul
terlllenului mons, care Insemna In latina atat "munte", cat \ii "Iant de
munt i". In majoritatea limbilor roman ice desccndentii lat. mons au fost
concurati de urma~ ii unui cuvant latinesc neatestat, "montallca. Astfel.
In italiana, sarda, engandineza, friulana (ultimele doua, dialeCI(
retoromane), spaniola ~i portugheza, urma~ii lui mons ~i montallea su n!
sinonime la nivelul sensuluj de baza, insemnand "muntc" ~i ..I an t de
munt i". In franceza .)i catalana, ri val itatea dintre mont ~i montagne.
respectiv mil/if ~i munfallya, exista numai In Iimbajul poetic, unde sc
pastreaza descendentii lui mOils (In cclelalte variclali ale francezei 5i
catalanei aClualc. dcscendentii lat. m011l0llea au eliminat pe cei ai lui
mons, in cazurile eand sc foloscse s inguri , urma ~i i lui mons putand fi
intrebuintati numai In comhinatie cu un nume gcografic de munte: les
mOllls Alpes). Singura limba romanicil unde situatia din latina a ramas
neschimbata estc rom ana; la noi nu exista decal l71ullle eu ambele
sensuri: "munle" ~i "Iant dc munli'.
Am prezcntat principalele tipuri de schimbari de struetura ale
cuvintelor panromanice la nivclullimbilor standard . alegand cazuriJc
In care schimbarca relaliilor Inlre cuvinte prive~te un singur tcrlllcn
panromanic . Existii alte SilUa!ii . mai complexe , datorita faptului ca
anumite sehimbiiri semantiee afeetcaza nu numai opozilii izolale , ci
chiar un camp semantic. Penlru a ilustra aceasta ultima situalic am ales
eazullui l ener, analil-at de Ioana Vintilii-Radulescu , raportat la lI1oUis.
iuuenis. rlulcis . nOIlU.I , loate cuvinte panromanice. Diversel e sensuri ale
Jui len('/" (seils rizic "fraged. moalc", sens moral "delicat" ~i scns rolaliv
la varsla "tanar") s-au transmis In mod diJ"eril Jilllbilor rOlllatJice. Tn
romana . tener > fanClr a picrdut sensul de haza latin, dezvoltand 'In
schimb sensul referitor la varsta. Sensul de hal.a allat. fener "fraged"
a fost prelual de un alt cuvant mo~tcnit din latina,./i({ged < lat.ji-agidus .
Cinci limbi roman ice (italiana , franceza , catalana , spaniol a ~i
porlugheza) continua toate ccle trei direqii din latina ; de remarcat ca
portugheza actuala are doua formc m()~tellite : le!lro "moale" ~i lernG
.,dclicat" care s-au spccializat semantic , doua idiomuri roman ice
(sursilvana, dialect rctoroman , ~i occitana) nu continua dedit primele
doua direqii din lalina , iar alte doua idiomuri roman ice (sarda ,
friulana) n-au pastrat dedt sensul fizic.In ce prive~te romana, ca se
deosebqte prin fclul de a segmenta continuumul varstei atat fat a de

78

1.1111la , cat ~i de alte limbi romanice, prin faptu! ca a limitat sensulla

I'llina varsta adulta, luand locLlllat. iuuenis , al carui urma~ (june) nu
1I1;li este folosit 'in limba rom ana standard actuala . .In limbile roman ice
.111 aparut noi direqii, care au ramas totLl~i izolate: dezvoltari paralele
.ill' lui mollis , direqii care se regiisesc tn anumi!i continuatori ai lui
.II/leis (sensu I .,pal. tern" vorbind de culori, de lumina), in opozitie eLI
1llllIa~ii lui uiults etc. Dimensiunea temporala s-a extins 'in anumite
Ilinhi (romana, spanioJa, portugheza) de la domeniul varstei la 0
.'I"lcPlie mai larga, cu neutralizarea 0politiei .,tanar" (+animat) - "nou,
I ~'l"c nt" (-animat), termenii proprii pentru acest din urm a sens ramanand
It)tu ~ i In toate limbile romaniee eonlinuatorii lui !louus.
Din ultimele exemple prezentate se observa cii modificarile din
d()lneniul lexicului au fOst numeroase ~ i profunde. Multe dintre
',rilimbari s-au raspandit pc Intreg teritoriul Imperiului datorita rolului
dc limba comllna de civilizu!ie pe care-I juca latina.
~i vocabular. Am prezentat pe larg inventarul cllvintelor
din latina , pozilia lui in structura Icxicuilli romanesc ~i
l~vo lutia semantica a aeestuia In trecerea de la latina la romana. Am
procedat astfel pentru a seoate tn evidenta importanta componentei
latine~ti a lexicului romanesc ~ i penlru a arata cum s-a tran sformat ea
III doua milenii . Tn eursul aeestei expuneri am prezentat uncle exe mple
din care au rezultat concluzii interesanle cu privire la istoria poporului
roman . Re vin asupra aeestei ultime idei , In Incheierea considera!iilor
asupra lexicului latin.
Cand am prezentat termenii latil1e~ti referitori la corpul omenesc am
insistat asupra ideii dl nllmai un domeniu onomasiologic important
poate fi a~a de bine reprezentat prill termen ,i m05tenili din lalina. 0
asemenea situalie nu are nicio legiHura cu istoria poporlllui care
f()lose~te romana ea limba de eomunicare de doua milenii . Exista insa
eazuri din care se pot trage conciuzii interesante sub acest aspect din
analiza unui anumil domeniu semantico-onomasiologic, adica a unui
ciomeniu care sc refera la numele diferite date aceleia~i no!iuni sau la
denumirile care circula In aeeea~ i sfera de activitate.
Se 0ie cil terminologia pastorcasca romaneasca este foarte hogata
$i ea numcroase euvinte sllnt mo~tenite din latina (termeni referitori la
diverse tipuri de oi In funqie de varsta, marime, culoare etc., a$a cum

Istorie

1Il0~tenite

79

a subliniat In repetate randuri 0 . Densusianu) , fapt In stransa legatura

Cll pastoritul, ocupatie de baza a stramo~ilor no~tri. Multe schimbari de
sens din istoria lexicului latinesc m00tenit au fost explicate prin aceea ~i
ocupatie de baza, pastoritul. Astfel, euvintele.fcu,fat{l au lnsemnat 13
lnceput ,.pUilll unui animal In special al oii, ca llil alte limbi roman ice.
Extindcrea aeestui sens ~i la om s-a Plltut produce nurnai In vorbirea
unor pastori . Din aeeea~i cauza, dupa parerea unor lingvi~ti, ([ {n(arco.
care este evident eli la Inceput a Insemnat "a da (mielul) la rarc
(cu celelalte oi)", a fost folosit ulterior Zii pentru oamenli. Rece nt.
G. Ivanescu a mai explicat unele expresii pomind de la acela~i mod de
viata al romanilor. Prin pastorit s-ar putea explica a se baga (sau (/
intra ) sub pielea cuim, deoarece cc1pu,),a, insecta eunoscuta, se Infigc
In pie lea oilor ~i Ie suge sangele (in treacat, nu pot sa nu amintese aici
~i faptul ca termenul latinesc pentru "plo~nitii" cimicem s-a pastrat
numai In expresia saut! cince "satul ca 0 plo~niW'). Revenind la
termenul crlpu~'(l, format pe teren romanesc de la cap + sufixul -liSa .
Imprumutat din limba traeo-daca , obscrv di el este folosit In expresii
ca i-a dC/I ('({pu.)'U , pentru vita-dc-vie, sau ce are-n fju,ya. si-n cafJu.~Ci.
in srar~it, chim sensuI nou de "dor" al cuvantului dacoroman ~i aroman
dor (care la origine Insemna "durere"), ca ~i evolutia semantica a
cuvintdor dureare ~ i dur din aromana (aeestea de la .,durere ~i "dunn"
la "iubire $i "iubit") au fost explicate de 0, Densusianu prin faptul ca
tran shumanta Ii separa pc soti timp de 0 jumatate de an. In aceea~i
ordine de idei poale fi re!inuta observa\ia lui S. Pu~cariu referiloare la
termenii folositi pentru anumitc notiuni legate de pastoritul trans
humant. Astfcl, constata marcle lingvist c1ujean, romana are foarte mul\ i
termeni pentru ideea de "a se mi~ca dintr-un loc Intr-altul"; unii dintre
cei care mai denumeau aceasta notiune s-au paslrat numai ca verbe
defective: uadere (numai In expres ia pana atullci mai va), ire (In textele
vcchi ~i In istroromana la viitor: i-voi), jJassare. derivat dc la PU.lSUS
"pas", raspandit 'in multe limbi roman ice (la dacorornani numai la
imperativ, in expresia devenita adverh pasa-mi-te , iar In istroromana
~i in dacorornana ca imperativ pa,la! "mcrgi!"). Pe langa aceste verbe,
romanCl are lImh/a lat. amiJulal'e) ~i peramhu/are > plimba. pastral
numai In romana. In plus, trci verhe , toate foarte [recvente, care In latina
aveau alte sensuri, au ajuns sa Insemne In romana "a se mi~ca d,intr-un
H

t:

80

III altul": mergere "a cufunda" > merge, pUcare "a Indoi" > pleca
dt/cere "a duce, a purta", folosit probabilla ineeput in gluma, ca
" ,II ' ceira (a se duce). Creatie romaneasca este a cellCilori de la c(llcuor,
'''Tivat ~i el de la cale "dmm". In sffir~it, exista alte cuvinte latine~ti cu
",'IlS de baza diferit, care se Intrebuinreaza In anumite expresii cu acela~i
'.,IlS de "a se mi~ca Intr-o direqie": (/ u Ilia /0 drum. a a apuca (pe 0
,'o/('ccl), a do (pe llndeva), a face (Ia dreapta) etc. Pentru mi~carea
IlII'care ~i coborare) In munti se folosesc sui lat. subire) , In Muntii
,\pllseni llr/a "a COborl" lat. ululare sau om/are), In Transilvania
11///(/ lat. tonare , cu 0 evolulie semantica necJara). Cf. ~i purcede . In
pillS , romfma a Imprumutat ~i din alte limbi termeni pentru aceea~i
11I1!iune: jJorni, cobor/(din slava) ~i tenneni dialectali ea guri ~i tuli,
:lIllbii din slava ~i Insemnand "a cobori", $i andali "a pomi" (din
lI\aghiara) .
Ocupalia ~i felul de viara, mai ales In munti, explica situatia
Icrmenilor pentru notiunea de "drum". La fel ca In celelalte limbi
lomanice, s-au pierdut 0 serie de termeni latine~ti din acest domenill
ollomasioJogie: trames "drum ocolit, potecil", deverticulum "ocol",
/l/eatus "cale, canal", angiportlls "straduta, fundiltura". Spre deosebire
de toate celelalte limbi romaniee, care au pastrat termenul uia,
romana nu are acest termen pentru ea, a~a cum spune S. Pu~cariu, se
pare ea ~oselele care legau ora~ele mari, In vremea Imperiului, nu mai
jllcau un rol important In viara stramo~ilor romanilor. In locullui via
romana folosqte cale, mo~tenit din lat. callis, transmis de altfel ~i In
alte limbi roman ice, dar In romana e folosit ca ~ i In latina cu sensul de
.. poteca prin munli sau paduri". Acesta este folosit alaturi de carare
lat. carraria "drum de care
utilizat pentru un drum ingust de
munte. La fel se expliea existenta lui plai "drum prin padure pe coasta
lInui munte" (probabil din lat. plagius "margine , coasta") . Ulterior,
romana a Imprumutat ~ i alIi termeni, ea drum ,. puteca, foarte probabil
din grcaca, respectiv slava, primul dintre ace~tia doi Inlocuind aproape
lotal termenullatinesc cale, care a ramas mai ales cu sensul figurat de
..directie; metoda Inainte de a Inceta sa fie folosit cu sensul general
de "drum", cale a intrat In numeroase expresi i mentionate In Dictionarul
Academiei. ceea ce dovcde~te marea lui raspandire in romfma, la un
popor In al carui trecut drumurile, din Carpati ~i puna In Pind, oCllpau
lin loc important (evident, nu drumurile pavate romane). Acest popor
111( '

01 (,I'!')

),

81

sunt vlahii, pe care Kedrenos ii numea , la 976, "drume~i " ~i pe care

documentele sarbe~ti ii numeau eu un termen romanese kjelatori
(= cdlatori). Exemplele prezentate ilustreaza felul cum faptele de
voeabular pot ajuta la cunoa~terea trecutului nostru .
Cuvinte traco-dace, -Si datele referitoare la lexicul pe care romana
0 lumina asupra trecutului
poporului nostru .
Am amintit di latina din provineiile dun are ne a fost Insu ~ita de
traco-daci odata cu romanizarea lor. De la aceasta populatie autohtonlL
care reprezinta, din punct de vedere etnic, un element eonstitutiv al
poporului roman , alaturi de eel roman, s-a pastrat un numar de
euvinte. La noi, ca ~ i In eelelalte regiuni ale Imperiului. s-au pastrat ill
jur de 80 de euvinte. care denumesc mai ales realita~i earacteristi el'
regiunilor respective (nume de plante ~ i animale etc.).
Identifiearea cuvintelor romane~ ti provenite din traeo-daca este ()
operatie dificila. deoarece nu este cunoseuta traco-daea (nu existii deei
texte In aceasta limba): informatiile direete despre aceastii limba sunl
foarte reduse (s-au pastrat mai ales nume de locuri din inscriptii ~i d ill
izvoare narative) ~i transmise in transcrieri latine~ti ~i grece~li .
Absenta aproape totaHi a unor informatii directe a faeot ca eei ee s-all
ocupat de acest domeniu sa apeleze la diverse proeedee pentru a stabili
fondul autohton allimbii romane (ne referim ev ident la lingvi~ti , nu 1; 1
amatorii ee considera, la fel ea In epoea romantidl a filologiei , ca orin'
element de origine neeunoscuta este din Iimba trueo-dadi) . AccSle
procedee se pot grupa In doua categorii:
a) compararea romanei cu albaneza;
b) reeonstruetia unor elemente traeo-daee pe baza eomparatiei ell
o serie de limbi indo-europene vechi.
Compararea romanei cu albaneza , despre care am vorbit LI
inceputul expunerii mele , practicata de Fr. Miklosich , G . Weigand
C. Treimer, Kr. Sandfeld, S. Pu~cariu , A. Philippide, AI. Roselli
Gr. Branc u~ ~i altii, cu deosebiri de la un eercetator la altul, este 1111
mijloc mai putin nesigur pentru identificarea cuvintelor din substrallil
traco-dac allimbii romane decat reconstruqia tipurilor indo-europ<;!lw

II are din limba traco-dacilor pot arunca

82

Intrc diverseJe e uvinte comune romanei ~ i albanezei - 86 la

1\1. Rosetti , 132 la Gr. Braneu ~, dintre care 89 sigure ~i 43 probabile
- trebuie sa se di stinga cele cu aceea~i forma ~i cu acela~i sens In
!'Omana ~i albaneza (bu za vs alb. bUd!, calbeaz/i vs alb . ke-tbaze. cillccl.
vs alb. pIke'), AI. Rosetti a aratat di nu exista criterii pentru a determina
dad! termenii de aeest fel nu provin dintr-o limba ill alta ~i de aceea se
poate presupune cii provin In ambele limbi din aeeea~i limba vorbita
in Peninsul a Balcaniea (traeo-daea, limba de substrat a Iimbii romane ,
era 0 varietate a limbii trace, limba din care provine a lbaneza) .
A doua grupa este constituita din euvintele care se aseamana In cele
<loua Iimbi , fara ca forma ~ i / sau sensu I lor sa fie ide ntiee . Ele, de
ascmen ea, nu pot fi Imprumuturi. Diferitele deosebiri de forma dintre
,'uvintele romane~t i ~i albaneze apartjnand acestei grupe au fost
sistematizate In tabele de corespondente fonetice . Se observa astfel cil
IIl1ui sunet albanez Ii corespund In romana mai nwlte sunete, ca In cazul
alb. th, caruia Ii eorespunu s (t/wrbift vs searbad) , { {thark vs (arc).
(' {thump vs ciump).f(thiil-rime' vs farcll1ul). sau In cazul alb . sh, caruia
Ii corespund in romana .)' (moshe vs mo.),) , s (shkrumb vs serum), c {shut
vs ciut}. Gr. Brancu ~ a atras atentia asupra faptului ca orice comparatie
de acest fel trebuie facuta Intre formele vechi ale romanei ~i albanezei
(romana comuna ~i albaneza co muna), ~i nu intre stadiile eontemporane
alc celor doua limbi.
Cealalta metoda , practicata de A . Philippide, G. Pascu, Th. Capidan ,
(i . Giuglea , 1.1. Russu, G . Reichenkron, A . Vraciu. G. Ivuncscu,
('. Poghirc , care este de fapt 0 reconstruqie , pleaca de la cuvintele
1II()~tenitc In albaneza. S-au folosit mai multe feluri de comparatii eu
1I11c1e Iimbi indo-europene pentru a reconstrui, pornind de la cuvinte
IOmane~ti , cuvintele traco-dace care ar sta la baza lor. Astfel, s-au facut
\'omparatii cu vechile limbi balcanice (macedoneana, Iimba lui
Alexandru eel Mare, ilira 5i vechea greaca), cu limbil e bait ice
Ilituaniana) ~i armeana. cu alte limbi indo-europene, vechi sau modeme,
dill care romana nu a putut imprumuta, direct sau indirect. -Si pcntru
al'casta categorie au fost identificate intre 80 ~i 100 de cuvinte ca fiind
probabil din substrat (0 li sta bogata a lor exista In lucrarile istoricului
1.1. Russu. care s-a ocupat Intr-un studiu amplu de etnogeneza roma
lIi1or). Rezultatele acestor cercetari au grade diferite de probabilitate.
.)i mai putin sigura es te reconstruqia unor cuvinte traco-dace prin

83

referire la radacini recollstruite ~ i afixe indo-europene. nu la ,cuvinte

atestate In diverse limbi indo-europene. Este evident ca, III acest caz.
cele doua criterii fundamentale ale etimologiei (concordanta fonetica
~i cea semantica dintre cuvantul romanesc ~i cel de la care sc
presupune ca acesta provine) nu se pot aplica cu acelea~i rezultate ca
In cazul comparaliei cu albaneza, fiindca unul dintre cei doi membri.
necesari I'n orice comparatie, nu exista. De aceea, refacerea unei forme
traco-dace , In aceste condilii , este foarte dificila ~ i mai totdeauna
nesiguriL Adesea, apropierile de acest tip fac ahstraqie de condili ile
istorico-sociale care pot ex plica evolutia cuvantului romanesc.
Revenind la cele spusc la Inccputul consideraliilor despre cuvintele
din substrat ~i semnificatia lor pcntru cunoa~terea istoriei poporului
roman, observ di cea mai mare parte a cuvintelor din traco-dadi sunt
termeni referitori la natura, configuralia terenului (ciuco , groapa, mal ,
magllra, l1()ian), ape (bale. pardu), vegetatie (brad, bung(et), copac,
dmete; curpen; mazare , marar; hruslure, /eufda , spdnz; cillmp,

cooalza; ghimpe.l1711gure. stllllhure . slrugure), fauna (magar, IIldnz(m) ,

mllscoi. (01'; viemre ; ha/igd, cdlheazd, CiUl , murg, .)"Iirel: halaur,
!1{l"drca, .)"opar/cl: slrepede; ra(tl; barz{l , cioar{1. ghiol1o(lie, pltpuz();

ci()c). Termenii In~irali aici, 46 la numar, fac parte din cele 89 de

cuvinte pe care Gr. Brancu~ Ie considera In mod cert din substrat. La

ace~tia pot fi aduugati I'l\di 17, din accla~i dOlllcniu semantic,
Illentionati de acela~i autor I'ntr-o lista de 43 de cuvinte considerate ca
provenind mai probabil din suhstrat (negLm7: codru: pl1staie, scorbura ;
da.y: vmlli: bc;l: I)(w((oas{l), ere/, lai , o{lulra, Slerp "erizipel; boala la
vite"; mura, l11urzlJ; brancc1, chelhe;.f7ulure) . Alti lingvi~ti eonsidera
unele din aceste cuvinte ca provenind din alte limbi, chiar din latina (de
ex. /l eg llN) . codm. V{7111i, fluIlIre). Dc altfel , In general. numarul
termenilor siguri din suhstrat, aceeptali de tOli lingvi~tii, sunt relativ
pu\ini, a~a cum rczuita din diqionarul etimologic allimbii rOlllane al
lui A. Cioranescu . [ntre termenii care denuJl1esc anilllale, pasliri, plante ,
configuw\ia terenului , dio cele doua lisre (termeni siguri ~i cci
probahili). mul~i ap,utin mediului eresciitorilor de vite din regiunilc
muntoase. La ace~tia pot fi adaugali ~i altii care denumesc paqi ale
corpului (ceo/{!, ciuJ, grumaz, gU.)Gl, rl7n zel). care par sa fi fost In origine
in legatura exclusiv cu corpul animalelor, sau termeni pentru obicctele
de imbraciiminte (bdiu, CCiciul(l, .\oriccl) proprii oierului sau locL1in\ei

84

primitive de munte (orgea, c()fun, vatnl ~i gard implica, ini~ial, mai ales
sezoniere ale pastorilor transhumanli). Tot pastorc)ti sunt cele
.illci cuvinte care denulllesc alimente (brc1nzrl , zard ; butz. , arichild).lll
,.r;ir~it, alIi lermeni trim it la formele unei agriculturi primitive impuse
de pastorit (bue - prelucrarea canepii, grapCi - cultivarea cerealelor,
'~I('sie - cositul ffinului).
Concluzia, importanta pentru sublinierea ideii ca lexicul poute
;rrunca 0 lumina asupra trecutului nostru, este ca aproape toti termenii
de origine autohtona (traeo-dad) nu depa~esc , prin continulUl lor
,emantic. sfera de viata eleillentara a pastorilor de odinioara. Aceasta
nmcluzie capMa 0 seillnificatie special5 dadl termenii din aceasta
("ategorie sunt raportali la sinonimele lor latin e~ti pastrate dc romana.
('r. Brancu~ a facut 0 observa\ie interesanta, cOllstatand cii Intrc ter
IIlcoul autohtoll ::;i eellatinesc s-(\ stabilit un raport ca de la particular
la general. In sensu I unei specializari se manlice ,.pastorale" a sino
Ilimului Hlltohton. Lat. (lI/J/I.\" uevcnit alh a pastrat sellsul gencral al
clIlorii , l'n limp ce h{m/zu , terillenul alltohton. folosit astazi dialectal (In
Transilvania , In aromana ,i In Illeglenoromana), dar prcsupus a fi cxistat
III romana comuna, )i-a restrans sensu\. uenumind culoarea alha sau
haltatii a ullui animal domestic (oaie, capra, catar). In romana aClUala
se folosc~te breaz (considerat de origine ~ud-slav5). Tot din ciomeniul
numclor de culori estc cuvantlllncgru lat. nig er). di sc utat mai sus
Illlcgatura cu alh , care se fol()se~te ea tennen gelleral pentru a denull1i
culoarea respectiv5 . spre deosebire de murg ~i de lai . tenneni folosi\i
pcntru a dcnumi culoarea neagdi a anil11alelor.
recand la produselc alimcntare rezultate din cre~ terea ailor ,
constatam di tcrmcnii CLi sens gcneral sunt1l1()~tcni\i dill latina: lapte
lat. l{/uell1). UI.y 111. CaSe llll7) , I'll timp cc diversclc feluri de lerpte
sau de ca~ , dcci tcrlllcnii Illai speciali/.ali. sunt din suhstrat (:::.orO "Iapte
batut din care S-3 scos untul" ; /mlll :::.(I, urdd). Tot a~a. searhad esle
sinonim allui ocm lat. oems, Jar folosit numai pentru laptc) , sau
slrepede ,.viermc din briirlL:ii" estc nLimai partial sinonim allui vierme
la1. lIennis) . Chiar termenii rcferitori la persoana care practica
pastoritul sunt latillqti, ciind (stc vorha dc nOliunca generala: p(lSlOr
lat. postorelll) sau pac/lror lat. p ecorarills), dar din substrat dad
este yorba de un anumit tip de pastor. ue pacurar: haci .. ~e ful stauci,
vataflll ciohanilo(' . Exemplelc de acest fel maW ca, adoptand limba
.r~l:L,arile

85

latina, traco-uacii romanizati au pastrat elemente sccunuare propri i

limbajului pastoral , auica lInlli limbaj care reflccta specificul ue
civilizatie autohton.
Raportul uintre cuvintcle mo~tenitc uin latina ~i cele Il11pn!mutatc
din substrat poate fi uiscutat dintr-o perspectiva mai genera'\a, care se
rcgase~te ~i In celelalte limbi roman ice . In vorbirea tuturor populatiilor
care ~i-all parasit limba in favoarca latinei (celti, iberici etc.), s-au
pastrat 0 serie de cuvinte la ineeput sinonime eu unele euvinte
l a tine~ti. Treptat, sinonimia care caracteriza vorbirea unor pcrsoanc s-a
transformat in fapte de limba proprii latinei din regiunea respectiva .
E ~ le . evident, greu de stabilit cu precizie care au fost relatiile dintre
aceste cuvinte , pentru ca nu ~tim care era pozitia cuvintelor imprumu
tate In ansamblul vocabularului latinei din acea epociL Se poate
prcsupllne ca anumite cuvinte erau sinonimc ale cuvintclor latine ~ ti Ia
nivellli Intregii limbi , iar altele erau caractcristice numai pentru 0
anumita regiune geografidi sau 0 anumita terminologie (ca aceea
pastoreasci1, discutata mai sus). Pe de alra parte , In cele mai multe
cazuri, termenii noi nu sunt perfect sinonimi eu cei veehi; intrebuintati
pentn! un numar rcuus de obiecte. ei sunt mai preci~i, contin 0 mai mare
eantitate de infonnatie. A$a cum arata E. eoseriu , opozi\ia vechi-nou
devine 0 opozitie In care termenul nou este marCat 111 rapolt Cll vechiul
termcn , care nu este marcat (termenilor generici de origine latina , de
tipul lac, apa, vale. os, arbore. (Ii "usturoi", ~'arp e , C1prinde , tana , dILl ,
Ie corespund termcni din substrat al caror scns s-a specializat: balta,
balc "vale mla ~tinoasa", samlJltre, capac, /eurdt/ ,.usluroi salbatic".
balalll' ,,~a rpe uria ~", scl7para, bas('c/, pUI'lIu ). Aeeasta opozi rie
marca! - nemarcat este [oarte importanta pentrLl a explica procesul de
Inloeuire a veehilor cuvinte prin cuvinte nOi , care Ie erau inainte
sinonime. Motivelc care au condus la adoptarca unui term en nOLI , In
condiliile pastrarii vcchiului tcrmen , sunt [oarte diverse. III generaL,-;e
poate presupunc ca termenul nou a Inlocuit un termen vechi pe masura
ce rapol1uJ Intre cei doi termeni ai opozitiei a suferit sehimbari ~i cand
noul term en ~i-a Jargit sensulin limba; CLI alte cuvinte, pc masura ee
s-a modificat distribulia sinonimelor In ansamblul vocabuiarului.
Aces! proces poate sa duca ehiar la eliminarea termenului vechi.
nemarcat, ea In eazul unor cuvinte din substrat pentru care astazi nu
avem sinonime latine~ti (bu z,a , ceofd, viezure) sau sinonimele latine~ti
sunt foarte \JUlin raspandite (au.1 < aWI.I "bunic; stramo~", dar I1W) din

86

Iraco-dad; laplIs < lat. hippo. tennen panromanic. + - lIS , dar bru.I'ture
din traco-daea).
Subliniez inca 0 data d'i fenomene similare s-au produs In toate
limbile romanice. lata diteva exemple din spaniola: chopo "plop" lat.
(lloppus ), dar alamo "un anum it fel de plop" din substrat; anillo "inel"

lat. anellus) , dar am " inel gros din metal sau din lemn" din substrat:
I'IIcil1(l .,stejar" lat. ilicina, deri vat adjectival de la dex "stejar ve~nie
verde"), dar chaparro "stejar tanar" din substrat; piedra .,piatra" lat.
lletra), dar lastra "piatra neleda ~i nu prea groasa" din suhstrat. Uneori ,
sinonimia dintre cele doua euvinte a "progresat" In sensul ca diferell!a
de sens dintre tennenii sinonimi este mai mica , de~ i se poute presupune
d la origine a fost mai mare: mna " broasca" lat. mna) ~i sapo din
substrat; lodo "Iut" lat. lUlllS) ~i barro, lama din substrat.
Revenind Ia tennenii romane~ti de origine traco-daca In rcbtiile lor
Cll termenii mo~teniti din latina, prezint ~i alte exemple de sinonime,
nediscutatc pana acum, perechi de cuvinte in care tennenii latine$ti au
sensul general ~i eei presupu~i a fi din substrat au sens mai restrans:
wbore lat. C1rborell1) - copac, probabil din substrat; cal lat.
mhallusj - lI1u.ycoi "eatar'; , probabil din substrat; C(/.I'(l lat. ('{/so )
- wxea "coliba sub pamant"; rlipcl lat. ripa) - mal: cerhice lat.
cerhicem) - grumaz, probabil din substrat: elite lat. ('()tem) - gresie:
lar lat. laceus) - cltrsd, probabil din substrat; sat lat.foss(/fllm)
- cd/un "sat mic" ; viperci lat. uipera) - Ildpfircrt, din substrat; vira
lat. uitea) - cllrpen "vita salbatica;" probabil din subslrat.
Daca cxaminam pozitia e1cmentelor Icxicalc considerate a fi din
limba traeo-dad, constatam ca In DEX , care a [ost diqiollarul de baza
III selectarca inventarului de cuvinte romane$ti din Vowbu{arul
reprezentativ allimbilor romGlnice. acestea oeupa aproximativ aeeea~i
pozilie In romana ca elemenlele din substrat din restul limbilor
romaniee. Astfel , In vocabularul reprezentati v al1imbii romane exista
23 de cuvintc de acest tip (ahur, brad, 171'(11/ , hucurie, buzd, ('(kiuld,
cioc , COP([C, copil,fc1ral11ii.jlllier,.filltul'e. ghil11pe. gro(/pd. fl,u.\'C{ , lIlal ,
lIl(/gar, /1u7n z, muguI' , IIll/l'g , mlii , (mista, vatnl ) , ceca ce reprezintii doar
0,96% din intregul inventar de cuvinte (eele mai multe dintre aeestea
apar ~i la AI. Graur, 1n lncermre aSliprafondului principal lexical al
limbii ronulne). Dar aceasta csle situatia ~i In celelalte vocabulare
reprczentative roman,icc , unde ponderea elementelor de substrat - de

87

natura diversa - este foalte sdizuta, chiar dadi linem seam a di unek
elemente de substrat se ascund adesea sub calificarea generala de
cuvinte cu origine incerta. Cel mai ridicat procentaj IJ are occitana, ell
1,50% (6 ,69 % daca Ie luam ~i pe cele cu origille incerta), urmand
romana , cu 0,96 %, rcspectiv 3,67%. Pentru ada 0 imagine concreta ,I
situaliei elementelor de substrat din vocabularul reprezentativ a doui!
importante Iimbi romanice, dam exemplele din franceza literara: horne
"born a", bOlle "noroi", cailloll "cremene" , creme "smantana", crew
"cavitate, gaura", lI1ine "mina", mOil Ion "oaie", quai "dig" , in tota l 8,
in spanioli:i sunt tot 8 (hecerro "taura~ sub un an", calabaza "dovleac" .
galdpago .. broasea lestoasa" , gusano "vierme" , izqltierdo "stang" ,
manteca "grasime" , marana "ha!i ~ . desi~" ,Iranea "eiomag , buta"). Dc
remarcat di ~ i in aceste doua limbi termenii din substrat se refera Iii
realitati legate de natura, In general (animalc , plante etc.).
Cuvinte vechi grece~ti. Latina din provinciile dunarene s-a dez
volta! in contact cu vechea greaca. La 0 data greu de precizat, 0 serie
de cuvinte vechi grece5ti au patruns in latina dunareana ~i din aceasta
s-all transmis Iimbii romane , ca elemente latinqti (ele nu sunt atestalc
in limbile roman ice occidentale): broatee , cir, ciIlIlU7,fi'ic{l,jur (din ill
jur, fmprejur) , J)aJ)urc1 , paJ'(lnga, plai, spc/.n , stap, stup etc.
Cuvinte vechi germa nice. Am artitat in prima parte a expunerii en
nu s-a ajuns la un acord Intre Lingvi ~ ti in ccea ce prive~te elementul
lexical germanic patruns In latina dunareana. Nu trebuic Sa conflludam
germanic eu german: primul termen se refera la popultlliile migratoare
(goli, vi zigoli, longobarzi) de la inceplltul primului milenill al erei
n03stre , dinailltea constituirii limbilor german ice actuale, In timp c<;;
german se refera la poporul german ~i limba lui actuala. Elcmentul
germanic este considerat, In stadiul actual al cercetarilor, ncsemniticativ
pentrll r()m~na. EI a avut insa un 1'01 important in limbilc roman icc
occidentale , fiind considerat ea un superstrat al accstor limbi (se insista
mai ales asupra elcmentului franc din franceza; ca 0 curiozitate atrag
atell!ia asupra faptului di !mncezi ~i Jranceza se numesc a$a dupa
numele grupului germanic alji'allci/or).
Cuvinte vechi slave. In Iimba romana, rolul de superstrat I-a avut
slava (trebuie sa precizez ca este vorba de inflllcnta veche slava, ~i IlU

88

01,' cuvintele intrate mai tarziu din limbile slave invecinate: bulgara,
,II h~. ucraineana, polon1i, rusa). Numarul acestor cuvinte vechi slave
'.1" mare, ele apar(inand eelor mai diverse domenii semantice. Multe
oIll1ln.: cuvintele respeetive au 0 pozitie importanta In lexicul romancse,
,\ \ aparand ~i in vocabularul reprezentativ al limbii romane: bici,
I,tlllla. hogal, /7oier. brazda, ceata, ciocan, Cili , cladi, elei, cle.yfe. clipi,
f I({jd. cohort, COCO.\" CO/1/oard, cosi, co.r , croi . cltmp{mc1. drag, illhi,
I/;'I'(/S/() etc. De relinut ca intre accste cuv,inte sunt unele care au stat la
1>;fI.U erearii terminologiei feudalc romane~ti (baier , ceafu).la care sc
pot adauga altele din aeela~i domeniu (dace), razmeri(,c7 etc .). Este
IlIlcresant de remarcat di acest element slav oeupa acela~i rang IV in
vocabularul reprezentativ romanesc ca ~i elementul germanic din
vocabularul reprezentativ francez ~i italian , limbile romanice In care
l'iclllcntul vechi germanic este cel mai bine reprezentat.
Evaluarea elementelor vechi slave din roman a capata noi dimen
.,iuni dadi se examincaza unitu!ile lexicale Folosite de diverse limbi
roman ice pentru no!iunilc pentru care romana a imprumlltat termeni
slavi. Primul eare a atms aten!ia asupra acestui fapt , inlr-un cclcbru
diseurs prel.entat Iu Academia Romana In 1930. a fost W. Meyer-Lubke ,
piirintcle lingvisticii roman icc comparate . Recent , In diverse articole ,
Sanda Reinheimer-R'j'peanu a anali zat toate acestc situa\ii !?i a conslatat
ca termenului slav din romana Ii corespundc in limbile roman ice
occidentale uneori un tcnnen de origine germanic5: pentrll bog(/{ exista
fr oriche, it. ricco. sp. , ptg. rico : a paz) , la noi din vechea ~ Iava, arc
corespondente german ice (it. gu(/rdare, 1'1'. garder, sp .. ptg. guarc!(/r):
pentru nevoie se folosesc it. bisogno , fro besoin (sp. , ptg. au apelat la
un imprumut din latina - necesidad( e)): luijar , lmprumutat tot din
vechea slava , ii corespulld tot termeni germanici in celelalte limbi
roman ice (fr. hroise, it. brace , hrqiia , sp. , ptg. brasa) . In alte cazuri,
limbile roman ice au Imprumlitat ulterior un cuvant din latina (sublinicz
ca au imprumutat , IlU au mo~tenit cuvantul din latina) : nume de plante
ca /Jodheol, .)lir, bujo/', jJelin sau de animale (rib, lebc1dd) , ca ~i termeni
abstraqi de felul lui prile) , pricinr/ , vrajba , de origine slava In
romana, au, 'in Ii mbi Ie romanice occidentale, corespondente
imprumlltate din latina. Aceast,larata ca uncle tipuri Icxicalc latine s-all
dovedit incapabile sa reziste in fala concuren!ilor aparu!i In epoca
bilingvismului sau, pur ~i simplu, n-uu avut ~ansa sa supravie~uiascii
~i au fost inlocuite prin unita\i eare dcmollstreaza creati vitatea lexicaJa
I

89

a vorbitorului (lat. lucilts a fost Inlocuit de ,yfiucd la noi ~i de 0 ereatie

metaforidi hrochet, 'in franeeza, care provine de la broche "instrumente
~i picse eu forma alungita"). Aportul masiv al elemcntului slav vcchi
la lexieul romanese (el reprezinta 9,02% din voeabularul reprezentati v
romanese) nu a afectat structura latineasca a acestuia, dqi prin aeeste
cuvinte limba romana sc dcosebc~te mult de celelalte limbi neolatinc.
Este interesant de relevat remarea lui S, Pu~cariu care a atras aten\i a
asupra faptului ca romanii au Imprumutat dill slava substantive ca plug,
si{(l, raz/wi (de (esut), IJrici, In vreme ce vcrbele corcspul1zatoare ({ra ,
cerne, (ese, rade sunt de origine latina, Se po ate trage concluzia ea
termenij vechi slavi au parruns 'in romana deoarece desemnau unette
mai perfectionate dedit cele ale continuatorilor romanici din Dacia
(romanii n-au Incetat sa are, sa cearna, sa teasa sau sa se rada). Pentru
alte obiecte ~i no\iuni, denumite asHizi prin euvinte slave, romanii au
avut fara Indoialalnaintea contactului eu slava nllme latine~ti, ehiar
dad nu sunt atestate; nu se poate presupune ca romanii Il-au avut ter
meni pentru "drag", "scump", "a vorbi" , "a iubi", In aceea~i ordine de
idei vreau sa subliniez cii pana nu demult romana avea termeni latinqti
mo~teni\i pentru unele no\iuni denumite astal.i In limba standard prin
el1vintc provenite din slava. In Transilvania s-au mo~tenit euvinte
latine$ti ca I({rd "sJanina"( < 1::11. lardum)! vipt "aliment" (Iat , viCfU.l' , cu
evolulie semantica interesanta, 'in latin~i) , {{rind lat. arena) , dirora
Ie corespund In Iimba literara euvinte slave ea s/(lnil1d , izranG , nisip.
Din excmplele prezentatemailnainte.ca ~i din cele amintite atunci
dind am diseutat desprc cuvintc'le Imprumutatc din substrat, adidi din
limba daca, rczulta cii avem a face cu fcnomcne petrecute la lnecputul
contactclor dintre latina ~i daca, respectiv dintre romana ~i slava cu
limba latina, In ambele cazuri au avut loc procese de bilingvism, al
caror rezultat final a fost parasirea vechilor limbi (de substrat sau de
superstrat) in favoarea latinei. In ambele cazuri, procesul a fost
suficient de lent pentru a permite introducerea lInor cuvinte din
limbile abandonate In latina adoptata. Cercctarea cuvintelor
Imprllmlltate din substrat sau sL!pcrstrat nc permite sa facem line Ie
remarei generaie cu privire la influentele exercitate asupra leXiClllui
romanese.
o earacteristica generali1 a contaetuilli latinitatii cu nonlatinitatea
(substrat, supcrstrat) este faptuJ ca acceptarea unor cuvinte lmprumutate

90

1.le facuta de un ,\exic latin constituit Intr-o structura relativ bine

1'1 l'Ci zatil , chiar dadt, a~a eum am vazut mai devreme, In latina tarzie
,I aVllt loc 0 reorganizare a acesteia. Datorita unei astfel de structuri bine
'lJ'ganizate s-au putut pastra pana astazi multe euvinte la nivel~I\ intregii
1~()l\1anii (cste foartc probabil ca numarul acestora a fost mai mare la
Illccputul procesului de romanizare, dar cl s-a restrans pe masura ee un
d\lld de cuvant a disparut din una sau doua limbi romanice). De ee ~i
1111\1 au fost imprumutate cuvintele din substrat ~i superstrat? De ee au
lost acccptate noile cuvinte de catre structura lexiealalatincasdi? Cea
Illai clara categorie 0 reprezinta cuvintele care Imbogateall un vocabular
dill care lipseall anumite dcnumiri pcntru realitilti noi: termcni de fauna
',I nora, obiectc necunoscutc romanilor. Latina sc adapta la realitatile
dill noile provincii roman.c, a~a cum , multe sccole I1Iai tarziu, limbile
IllInanice ajunsc In continentlll american au adopt at euvinte din
IlIllbile indigene americane. Estc probabil ca , la inceput, latinofonii sa
II folosit cuvinte latinc~ti ~i pentru realitatile tipicc noilor rcgiLlni
,'lIeerite, dupa cum spaniolii ajun~i pc contincntul american foloscau
('lIvintc spaniolc pcntru rcalitatile amcrieane: le(}n "leu" era utilizat la
IlIccpul pentru puma, tCfmen indigen latino-american. Ulterior s-a
IlIlpUS puma. Observatia este valabila mai ales pcntru Trnprumutnrile
dill substrat.
In alte cazuri, cuvintcle imprumutate denumcau obiecte carc, de~i
l'rall similare CLI cele familiare vorbitorilor de limba i:.ltina, au ajuns sa
dcvina echivalcl1'te partia'le ale cuvintclor latine~ti saL! chim sa se
Illlpuna In rata accstora. De rcmarcat ca, in eele mai multe cazuri_, avem
;1 face cu termeni rcferitori la aspectul cxtcrior al terenuilli, foarte
;q)ropiat de domcniul faunci 5i florei amintit mai inainte. Sanda
Rcinhcimcr-Ripeanu, Intr-un alt articol eonsacrat raporturilor dintre
ILrl11cnii latinc)ti m()~telliti ~i cei imprumutati din substrat ~i superstrat,
prezinta mai multe serii de aeest tip. Pentru no\iunea de "Iac. mla~t,ina,
halta, mociria" limbiie romanice au past rat din latina doar [acus ,
Iransmis tuturor limbilor romallice actuale cu exeeptia frallce7.ei,
\Wglllll1l (mo~tenit 'in italialla, retoromana, franeeza , oecitana, catalalla
si spaniola) ~i IXt/llS (prezent eu sensul din latina clasica doar In italiana,
vcehe franecza, veehe spaniola ~i veche portughel.a; rom, padllre are
la origine acela~i cuvant palus, -dem , dar eu 0 evolu\ic semantica aparte,
explicata rnai Inainte, Icgata de natura mla~tinoasa a vcchilor paduri din
91

preajma Dunarii) . Celelalte cuvinte romane~ti ~ i romanice apartinall d

acestui camp semantic sum Imprumuturi din limbile de substrat ~i
superstrat: rom. boltel, explicat prin substrat sa u superstrat, lIlocirld!:oi
mla,)'tillc1 , amiilldoua dill limba de superstrat: fr. boue, dintr-un terInell
latinesc , la origine cuvant galic, la fel ca barhier, fr. marais , cllvant dl:
superstrat, latillizat sub forma I/wriscus III textele merovingiene si
carolingiene, fr. mare, Imprumutat din vechea gennanica nordica; it.
palltano, cuvam de origine preromallidi, it. nordic palta, dintr-o
radacina mediteranceana, cat. basso ~i sp. balsa, din substratul ihcric.
Penrru "groap5.", un alt accident de relief, sc pastreaza in limbile
roman ice doar un singur termen din latina : fi)sso (ahse nt din roman a):
peste lot In Romania exista Insa tenncni din suhstrat (rom. groCipel , fro
trOll, sp., ptg. bllraco). La fel stau lucrurile pentru denumirca noriuni i
de "mal": exista un singur tcrmen latinesc , ripa , past rat In toate limhile
romanice , de~i cu evolune semantica difcrita (cf. rom rapc1) , ~i altul ,
ora, m()~tcnit In catcva limhi romanicc; In toatc limhilc romanice su n!
Insii prezcntc dcnumiri pcntru "mal" din subslrat (rom. 11/01 , fr. berge ,
ptg. beira) sau din superstrat (fr. fJord). Exista cazuri de convergen\a
a limbilor rOlllanicc, de fclul celor prczentate palla acum, ~i In alte
domcnii onomasiologice, Din domcniul culinar, poate fi men!iOnal
cazul cuvintelor pentru divcrse tipuri de grasime animala. in Romani a
se mo~tenesc continuatori ai lat. !Jutyrwl/, de origine grcceasca, illitial
Imprumutat III terminologia mcd icala (fr. bellrre, it. burro): lat.
aXllllgio (rom. ()sc/I1UI. it. .I ugn({, log . (lSSllIu/z.a, camp. assollza) ~i lat.
lIIlCtl//1/ > rom . L1l1t (apare III celelalte limbi romaniec, dat Cll sensllri
diferilc; ca 0 exceptic mentioncl. fortna lUll din vechilll dialect
bellunez, care are sensu I romancsc). In rcslul Romanici au piHruns ter
mcni de substrat (sp. mOlLteCCl, cat. I1wntega, ptg. I7wflteiga, fo,lItc
probabil dintr-o limh5. indo-curopeana preromanica; ptg. bClllho, de
originc eeltica, fr. creme, galie., sp., ptg. nata , preromanice) sau dill
superslrat (rom. SI710nt(/lIci; pentru acest termen s-a propus ooriglllc
autohtona sau chiar latill a).
Revin , la sfar~itl1l acestor consideratii rcferitoare la domeniile
onomasiologiee afeetate de Imprumuturile timpurii roman ice , la ter
menii de fauna ~i fl ora , unde numnrul accstor i'mprumuturi este
impresiollHnt. PentTu eonifere sc pastreadi din latina doar pinus (In toate
IimbiJe romaniee) ~ i aproape a disp5.rut abies "brad", pastrat doar In

92

oIialectele italiene ~t i; 'in rest. lermeni din substrat (rom. brad, fr. sapin).
Nici lat. quercus "stejar" nu s-a pastrat decM 'in italiana ~i dialectul
Illgudorez aJ limbii sarde, iar robar, In spaniola ~i occitana; astazi pentru
Iknumirea acestui copac se folosese termeni de substrat (fr. chene, oec.
gunk, sp. carvajo, ptg . ca rvalho) ; rom. stejar este considerat de cei
Iliai multi lingvi~ti din superstratul slav (nu lipse~te nici ipoteza unei
"rigini autobtone a cuvantului stejar, la fel ea gOrLll1, gorni(el, termeni
,illonimi ai lui stejar).
Tot a~a stau luerurile ~i In eazul unor nume de piisiiri. Pentru
"cioearlie" nu s-a pastrat In limbile roman ice niciunul dintre termenii
vcehi latini , In afara de alauda, care era ~i In latina de origine galica
(v. fr. aloe> alouette, V. sp. aloa) ~i *cCllalldrfa , Imprumut din greaea
111 latina (sp. calal1drfa ). In romana , cuvantul ciodirlie are 0 origine
~ontroversata (onomatopeidi, creatie romanesca de la doc sau chiar din
substrat).
Aeest exemplu cste interesant !ii penlru faptul c5. ne arata ea unele
imprumuturi pot fi determinate ~i de eauze interne ale sistemului
lexical , respeetiv de poz itia slaba a cuvintelor Intr-o limb5., adidi de
abse n~a unci Incarcaturi semantice, a unei familii de cuvinte ~i a unei
rrecven~e deosebite. In condi~iile bilingvismului din epoea timpurie a
romanitiWi , cand multi vorbitori foloseau ~i latin a, dar ~i limbile de
substrat sau, mai tarziu , de superstrat, numarul euvintelor eu 0 pozitie
slaba a putut fi mai mare, ~i aceasta eu atat mai mult cu cat atllnei a avut
loc 0 adevarata reorganizare a structurii lexicale latine ~ti . Cuvintc care
nu aveau derivate sau care nu erau frecvente dispar ~i apar noi termeni .
In aeest haos, cuvintele din substrat sau din superstrat pot lua locul
termenilor latine~ti chim dadi nu este vorba dc denumirea lInOf
realit5.ti concrete, noi , specifice. Exemplul tipic pentru aceasta situatie
II prezinla numele de culori, al caror sistem a fost In huna masura
reorganizat in limbile romanice. Astfel, s-au mo~tenit din latina In toate
limbile roman icc numai trei nume de culori : negru , verde, alb (eu
mentiunea ca termenullatinesc albus, care a dat romanescul alb, s-a
pastrat ea nume dc culoare numai In roman~\) . Pentru celelalte eulori
exista fie termeni latine~ti (rom. galhell < lat. galhil1us, sp. amarillo
< lat. amarellus), fie Imprumuturi din superstratul germanic (hlCllI.k
"alb" > it. bianco, fr. blanc, sp. blanco, ptg . hranco ; blau "albastru"
> fr. bleu) .

93

Uneori folosirea ~i imprumutarea unui cuvant se poate datora unei

cauze ~i mai generale, ~i anume simplului fapt ca este yorba de un
termen nou, cu "prestigiul" exotismului. Noutatea termenului , asocialu
cu afectivitatea, poate produce efecte expresive. Lingvi~tii au sugerat
eli exista zone, domenii cu "presiune scilzuta" , in care este nevoic
permanenta de mai multe cuvinte pcntru a denumi acela~i lucru , deci
de mai multe sinonime. In aceste zone, unul dintre izvoarele de cuvinte
mai expresive sunt limbile straine ~i, de aceea, cuvintele imprumutate
sunt preferate celor din structura latineasca. Astfel s-ar putea explica
termenii care denumesc no~iunea de "copil" in limbile romanice, care
nu sunt mo~teniti din latina: in afara de infan.l', transmis In france za
(enfallt) ~i care a inlocuit vechii termeni latine~ti uzuali pentru "copil"
(pue,., liberi "copii nascuti din parin~i liberi") , ceilalti termeni sunt fi e
din substrat (rom. copi/) , fie imprumutati din superstrat (fr. gars,
garron), fie crea~ii expresive romanice (sp. /liiio, chico, mozo, ptg.
mellino, it. billlbo) . Pentru romana, 0 serie de cuvinte vechi slave se
ex plica prin bilingvismul slavo-roman ~i prin casatoriile mixte (iubi ,
drag , .I'cump, nevostd), In care afectivitatea ~i expresivitatea termenilor
din slava au avot un rol important.
Am prezentat diteva dintre tipurile de imprumuturi din substrat ~i
superstrat pentru a sugera unele cxplicatii ale modificarii unoI'
elemente din structura lexicaHi a latinei transmisa limbilor romanice ,
deci ~i romanei. Aceste schimbari s-au produs la inceputul romanita~ii ,
deci in primul mileniu. Subliniez inca 0 data eli elementele structurii
latine s-au pastrat in ceea ce accasta avea esen!ial. Discutia, uneori cu
aspect teoretic, am facut-o ~i pentru a intelege de ce ~i cum au fost
imprumutate cuvintele din limbile cu care romana a intrat in contact in
mileniul urmator.

Latina medievaUi-slavona. In toate limbile romanice, la inceputul

mileniului al II-lea are loc un fenomen pe care I-am putea numi
extindere stilistica, adica 0 imbogatire a diverselor varietati stilistice,
strans legata de reorganizarea vietii sociale. Cea mai importantii este
organizarea vietii religioase ~i administrative (feudale). Aceasta
extindere stilisticii duce la imbogatirea vocabularului. In Occident,
structura lexicala mo~tenita din latina se imbogate~te cu 0 componenta
provenita din latina medievala.
94

Am sa rna opresc putin asupra istoriei acestei latine medievale, chiar

daea, a~a cum yom vedea , nu intereseaza in mare masura limba romana.
( '10 este, de fapt, latina medievala? Ea a aparut odata cu reforma pro
dusa de Carol cel Mare (secolul 8-9). Acest imparat, de origine din
grupul germanic franc, a adus din Irlanda, Anglia ~i ltalia 0 seama de
calugari invatati, care ~tiau latine~te. Ei au facut 0 "purificare" a limbii
latine scrise religioase ~i administrative, eliminand haosul fonetic ~i
gramatical care cuprinsese limba scrisa sub influenta practi cii orale,
adica a vorbirii . Pentru aceasta, au luat ca model latina literara, operele
autorilor cre~tini cultivati ~i tratatele de gramaticii ale Antichitatii.
Aceasta limba a constituit in Evul Mediu limba administratiei, a culturii,
a bisericii, deci a fost limba de civilizatie, de fapt singura limbii de
civilizatie pana in secolul al XII-lea .
Din partea finala a acestei scurte prezentari a latinei medievale
rezultii ca, in tot timpul Evului Mediu , eruditii Europei occidentale (nu
numai romanice!) au folosit, pentru a comunica intre ei , un instrument
lingvistic foalte indepartat de limbile curente. Ca limba de civilizatie,
latina medieval a a influentat limbile roman ice occidentale chiar de la
aparitia lor. La ea s-a apelat pentru formarea ~i dezvoltarea termino
logiilor specializate (la Inceput cea ecleziastica, administrativa ~i juri
dica). In Orient, unde nu funqiona latina medievalii, atunci cand s-a produs
cxtinderea stilisticii prin folosirea romanei In biserica ~i In cancelarii,
s-a apelat la slavona, limba de culturii de aici (slavona era limba slava
folosita ca limbii in biserica ~i in cancelarii). In felul acesta, 0 serie de
cuvinte legate de cele doua activita~i (evanRhelie, cozonie; stolnic,
vornic) sunt termeni slavoni. Aceste slavonisme nu sunt rezultatul unor
legaturi directe intre romani ~i slavi, ci arata influen~a verticalii a unei
limbi de cultura asupra limbii vorbite. A~a cum am spus, aceasta
influen~a se aseamana cu influen~a latinei medievale asupra limbilor
roman ice occidentale. S. Pu~cariu face 0 interesanta observalie aratand
ca, daca se compara rugiiciunea "Tatal nostru" In romana cu cea fran
ceza, se constata ca tocmai cuvintele care sunt imprumuturi latinetiti In
rugaciunea franceza (sanctifier, volonti, offense, tentation , dilivrer)
sunt slavone~ti la noi (sfinri, voie, grqealii, ispita, izbavi). Uneori, prin
biserica, termenii respectivi au trecut din limba literara in graiul
popular; a~a se explidl faptul cil post, pomanii au inlocuit vechii termeni
latine~ti sec (pastrat in Itlsara secului) ~i ajul1, respectiv cumand,

95

cumlindare/comlindare < comandare. Raman mai muhe necunoscute:

care erau termenii latine~ti mO$teni~i folosi~i de romiini Inainte de apa
ri~ia unor termeni ca evanghelie, ceilugelr, lua!i din slavona? Cum arat,1
"Tatal nostru" Inainte de influen~a slavona? Cand au Incetat romiinii sa
mai foloseasca limba latina In biseridl ~i au folosit doar slavona?
Revin la 0 precizare filcuta cu pu~in Inainte, cand atrageam aten~ia
asupra necesitatii de a nu confunda slavona cu limba veche slava.
Distinqia dintre elementele slavone intrate pe cale carturareasca ~i
cuvintele vechi slave, intrate pe cale populara , este destul de greu de
facut , din lipsa unor criterii riguroase. De altfel, pana nu demult, chiar
diqionarele romane~ti nu faceau totdeauna 0 deosebire clara Intre cele
doua eategorii de cuvinte (populare, din veehea slava, ~i de origine culta,
slavone), ambele fiind tratate ea "vechi slave". Pentru a putea stabili
originea slavona a unui termen s-au propus diverse criterii (Gh. Mihaila) ,
doua fiind cele mai importante: unul se refera la con!inutul termenilor
~i ceWlalt la forma acestora. Sunt considerate slavonisme cuvintele care
fae parte din terminologia administrativa (pravda. stolnic, vornic, zapis)
sau termenii referitori la eultura (buco(lvncl , zbornic) . A~a cum
spuneam, exista unele slavonisme care din aceste terminologii au
patruns ~i In vorbirea populara (iad, duh, rai ~i chiar euvantul ~rant).
Rezulta deci ca nu'lntotdeauna sensul cuvantului ~i domeniul din care
face parte sunt suficiente pentru precizarea originii slavone a unui
termen . Aceea~i remarca se poate face ~i cu privire la eriteriul fonetic ,
adiea eel referitor la forma cuvantului, fiindca el funqioneaza nUll1ai
pentru un numar redus de cazuri. Astfel, pastrarea sunetului h la finala
unui cuvant slav, ca In duh, vaz.dtth, este 0 dovada ca este yorba de un
termen slavon, deoarece cuvintele transll1ise pe cale populara au
prefacut pe h finallnF naduf prof; varj, pur, zadtif. Tot datorita unoI'
modifidlri ale formci cuvintelor ~tim ca savar.)i, sobor sunt slavone,
~i ca sjars; ~i zbor "adunare" sunt la origine acelea~i cuvinte, dar
tran smise pe cale popuiara.
Pe langa cele doua criterii prezentate mai Inainte mai poate fi folosil
un al treilea, criteriul geografic, dar numai Intr-o oarecare masura ~i
indirect. Prezenta unui euvant vechi slav In aromana este 0 dovada
sigura a originii populare a termenului respcctiv ~i, invers, absenra unui
termen vechi slav In aromana poate fi un semn ca este posibiJ sa rle un
slavonism In dacoromana , la nord de Dunare. Aceasta se datoreaza

96

Llptului ca limba liturgiea la aromani a fosl greaca, $i nu slavona. Astfel,

~i citi sunt slavonisme, pentru di ele nu exista In aromana; lor Ie
\'orespund ayiu, respeetiv ghivisescil, amandoua euvinte de origine
~'reaca (interesaot de amintit ca pentru "a citi" aromana are ~i aleg din
1;11. Legere, euvant transmis ~i eelorlalte limbi romanice) . Si aeest eriteriu
Ircbuie apl icat eu pruden!a , pentru ca exista termeni ea ;coarul atat In
dacoromana, unde este slavon, cat ~i In aromana, unde este Imprumutat
din greaca (din greaca il are ~i vcchea slavil).
Mai pot fi folosite ~i alte criterii auxiliare , din limbile slave
1I1oderne, pcntru stabilirca originii slavone a unui cuvunt romanesc .
I Jnul dintre aeestea este compara~ia eu situa!ia din alte limbi slave care
llC permite Intr-o oarecarc masura sa detectam cuvintele slavone din
roll1aniL E. Petrovici (..BaJcania" I, 1938 , p. 83-87) a demonstrat eil
suf.ixul -anie , -enie sunt de origine culta (deci slavone) ~i 'In rusa. Cele
<loua sufixe au fost deta~atc In romana ~ i s-au aplieat la termeni
romane~ti, astfel d\ pelrecanie , /mpdrlcl.yanie sunt cuvinte romune~li ~i
IlU trebuic interpretate ca slavonisme.
Tot 0 comparalie, dar cu limbile roman ice, poate fi invocata in cazul
altor cuvinte romane5ti. [n general, a~a cum am vazut mai sus, se
constala ea termenilor de origine slavonil din romana Ie corespund in
limbile romanice occidentale cuvinte latine~ti savante. Critcriul nu are,
evident, valoarea probatorie a cclorlalte eriterii.
Am prezentat pe larg problematica cuvintelor slavone ~ i pentru ca
IIrmarile unei astfel dc cercetilri sunt importante pentru evaluarea
corceta a rolului superstratului slav din romana (repet ca, In trccut, eele
doua straturi de cuvintc slave nu au fost suficicnt delimitate) . Multe
dintre cuvintcle slave au patruns mai tarziu, pc cale euha , io romfll1a,
a~a cum s-a Intamplat cu elementullatinese savant din limbile roma
nice occidentale. Deci ele nu sunt atat dc vechi cum s-ar putea crcde.
Este vorba de 0 influen~il verticaJa, pc cale culta (prin biseriea ~i
cancelarie), a unei clase dOll1inante , asupra limbii unui alt neam (ca 0
parantezil , interesanta pentru rolul influentei bisericii asupra unci limbi,
menrionez ~i faptul ca slavona a influenlat mult evolulia limbii ruse).
'filnl

Alte influente lexicale. Spre deosebire de substrat ~ i de superstrat ,

deei de elementul traco-dae, rcspectiv vechi slav, rczultate ale unui
bilingvism activ, care a dus la asimilarea de catre latinofoni a

97

vorbitorilor nelatinofoni , contactele dintre romana (care se constituise

ca limba aparte In secolul 8) ~i alte limbi nu au fost la fel de profundc
caci n-au avut loc la scara Intregii popula\ii . Rezultate mai spectacu
loase s-au Inregistrat In diversele graiuri din regiuni In care a existat
uneori exista ~i astazi - un bilingvism mai mult sau mai putin activ _
Aceasta Inseamna ca In regiunile respective at at romanii, cat ~i
celelalte popula\ii, foloseau alternativ doua limbi. Ne referim la
graiurile moldovene~ ti In contact cu graiurile ucrainene, la graiurjJe din
Transilvania In contact cu graiurile ungure~ti sau germane (sase~ti), la
graiul bana\ean in contact cu graiurile sarbe~ti ~i ~vabe;;ti, la graiul
muntenesc in conlact cu graiurile hulgare~ti .
Diversele populalii care au trecut pe aces Ie meleaguri In prima
jumatate a mileniului al II-lea nu au I ~lsat urme prea importante In
slructura, subliniez, latina a lexicului romanesc.

Pecenega ~i cumana. De la pecenegi ~i cumani avem pUline cuvinte

(probabil dU ,I-/nall, bcei), ceea ce dovede~te un contact mai puti n
profund, ca de la 0 clasa stapanitoare la supu~i. Aceasta rel alie
socialii este doved ita ~i de amanuntul important ca 0 parte a boierimii
romane~ti la Inceput era de origine cumana (chiar numele Basamh(a)
are aceasta origine; aJaturi de acest nume pot fi <lmilltite nume de locuri
de origine pecenega ca Pecencaga, Be,yin etl , Tefconnon)_
Maghiara. Mai numeroase sunt cuvintele din maghiara_ Dilllre
acestea. 33 de cuvinte (=1,27 %) sunt cuprillse ~i III vocabuhu'ul
reprezelllativ allimbii romallc (de ex. adcff1.clli, alcatui, baHlIi, helmlli .
chelltli,/el, glilld, ging(I,I-, hotm). De relllarcat ca nu exista niciull cuvanl
maghiar care sa poala fi eonsidemt ca UII Imprumut facul In epoca
straromana (nu exista niciun cuvant Illaghiar 111 dialectcle sud-dun a
rene)_ Aceasla constatare concord a eu datele istorice referitoare la
primele conlacle dintre romani ~ i unguri , care se preslipune cii s-au
produs in secolul al XI-lea. Clivintele general raspandite In dacorom an~l
au fost Imprumutate III perioada dintre secolele al XI-lea-a! XII-l ea
pan a In secolul al XVI-lea, ~i se raporteaza la viala feudala, deci all
aparut In cpoca In eare feudalismul s-a afirmat puternic la romani_
Existii ~i alte cuvinte mai noi, Inregistrate In regiunile de bilingvi sm
dar care au 0 raspandirc limitata la anllmite regiuni din Transilvania
98

Ilin lista foarte bogata a cuvintelor de origine maghiara din romana,

data de L. Tamas In diqionarul sau, cele mai multe sunt din al doilea
\lrat (doar 150 de termeni maghiari sunt mai raspanditi In romana) .
;\naliza campllrilor semantice earora Ie aparlin aceste cuvinte este mai
IIIleresanta daca este eomparatil cu aceea~i analiza a euvintelor
r()mane~ti patrunse Tn maghiarii. Excelenta lunare a lui F. Bakos,
(,(lnsacrata cuvintelor romane~ti din maghiarii, arata ca a existat fara
IlIdoiaEi un bilingvism romano-maghiar. 0 categorie interesanta de
nlvinte este eea care euprillde termeni ce denumesc acela~i obiect,
pentru care Tn anumite varieti:ili dialectale dacoromanc~li sllnt folosite
L' lIvinte maghiare , iar In unele graiuri maghiarc din Transilvania apar
l'lIvinte romune~ti. Astfel , pentru nOliunea de ..ciocan" In graiul
ni$ean se rOlose~le clapaci din maghiara , iar In varietali ale maghiarei
Iransilviinene se utilizeazii csokdny din rom. ciocon. Penlru acela~i
obiect , fiecare comunitate a I'mprul11utat termenul de la cealalta.

Greaca. Un loc aparte ocupa cuvintele de ongme greaea din

IOmana, pentru di ele au intrat in trei etape diferite_ Am amintit, cand
am vorbit despre latina dunareana, ca un nUlllar de euvinte vechi
!!rcce::;ti a putruns In aeeasta varianta a btinei ~i din latina s-a
Iransmis, odata eu elementele latine~ti, romanei. Un al doilea strat II
reprezinta cuvintele Imprumutate din greaca bizantina, deci termeni
rdativ vechi, cunoscu\i pe tot teriloriul dacoroman ~i, ull eori, ~i la
;lr(lInani: de ex.fofos. atestat In cele mai vechi texte romane~li. fipsi,
/!rir()si , prisos. sosi . Un exemplu interesant este COr!, care III greaea
provine din lat. cohcJI'S , mo~tenil de roman:1 prin curle; deci cor' ~i curte
-;unt un rei de veri_ In smr::;it , existii un strat mai nou de cu vinte
IInprumutate lIlai tarziu (sccolele 18-19), mai ales In epoca fanariota ,
din neogreacii, care SUllt r[lsp~lndite In special III sudul [arii (a rgat.
,-riv(/(, chivcmi.\-i; unii termeni dill neogreacii s-au gcnerali zat In tot
Icritoriul dacoromanesc, cum este cazul lui slajida). Multe dintre
l-llvintele grece~ti ce eirclilau In secolele 18-19 nici nu mai sunt
nllloscutc astazi. III aromunel, care a fost In contact permanent cu
grcaca, Ilumarul j'mprllmulurilor grece)ti este mult mai mare . Cat
prive~te po zitia ocupata de elemcntele grece~ti in vocabularul
rcprezentativ roman. observam ca clc reprezintii , prill cele 25 de
l'uvinte, I,ll % din inventarul acestuia (de ex_ bcU(//ie, buwnar,
99

Cardmidcl,folos,ji'iccl, lipsi, mlinie, pedepsi, proaspat, scop, sigur, soxi.

tranda/ir , zahar).

Ilcrainismelor la 6. lntereseaza mai ales euvintele silrbe$ti, al caror

Ilumar, In cazul etimologiei mu'ltiple, ere~te de la 2la 24.

Turca. ~i cuvintele turee~ti au intrat In lexieullatinese 7n mai mul le

etape. Stratul cel mai vechi este din secolele I5-J 7. Sunt mai ales nume
de p1ante (arpagic , dovleac, dud, p(ltlagea, salcam) , animale (bursuc
mlclr) , termeni referitori la casa (dl/lap, odaie, sallea, tavan ),
imbracaminte (bas1Ila, ciorap.jot(1) ~i milneare (ciorba, ha/v(l , sarma ),
Illeseri i (dlligher) ~i eomer1 (C/nWllet, dintar, s(lll1sar). Via~a inteleetual 1i
a r:lmas straina de contactul secular eu tureii : nu exista nieiun euvflnl
care ~a denumeascii 0 notiune abstraeLa ~i nieiun verb. AI do ilea stral,
din epoea fanariota , a euprim neologisme turce~ti cunoseute aproape
numai dc paturile superioare ale soeietalii ~i care au dispiirut o<.laLa ell
aceasta epoca, la fel ea termenii neogrece~ti contemporani lor . In
voeabularul reprczentativ romilnesc am Inregistrat 18 euvinte de
originc turea , ceea ee reprezinta 0,69% din total (ex. cazan, che/:

Limbile romanice moderne. Limba romana a ajuns la inventarul

lexical actual ~i prill imprumutarea masivi\ a unor tenneni din
Iranceza, italiana ~i latina, fenomen dcnumit de S. Pu~eariu reromani
I.area limbii romilne . Aeeasta a fost posibila datorilli orientarii soeieta(ii
romane~ti spre lumea Europei occidentale. Pe plan lingvistie, ea a dus
la eliminarea veehilor tenneni lmprumutali pc cale earturareasdi <.lin
slavona (se spunesecol aliHuri de veac; insllld, spion In loe de ostrov,
rcspeetiv iscoada) , sau din turca (bazin In loe de ha vuz). Intluenta
I'raneeza a eontribuit mai ales la Inlocuirea masiva a veehilor termeni
in anumite limbaje, in care au patruns ulterior ~i termeni din germana
~i engleza. Numarull euvintelor franeeze Jin voeahularul reprezentativ
romanese este foarte mare (193, reprezentilnd 7,47% din totalul aees
lUia); ele oeupa rangul V ~i daea finem seama ~i de etimologia mUltiplil
(multe euvinte au patruns nu numal din franceza, ei ~i din italiana, ~i
ehiar din latina luata ca model de Scoala Ardeieana), numarullor crc~te
la 571 = 22,12% . Exemplelor ea data, deja, destin, deveni, discuta,
disparea, domeniu, dubla eu origine numai franeeza. Ii se pot alatura
declara (fr., lat.), deJlnitiv (fr., lat.) , delicat (fr. , lat.) sau deputat (fr.,
it.),jor(a (fr., it.) etc . Sunt mai putin numeroase euvintele Imprumutate
l1umai din latina sau numai din italiana !:Ii seleetate in voeabularul
reprezentativ: 38 (I ,47%) latine~ti ~i IS (0,58%) italiene$ti . Exemple
de lmprumuturi latine~ti sunt: a17solut, castel, compara(ie, convinge,
delict , depozit, depune , insuld, iar italiene ~ti : costa, distrll!?e , inginer,

cioban , gewn, pam, perdea, soba , lutltll).

Limbile slave moderne. Variatele eontaete ale romanilor eu

din aceasLa parte a Europei. deci eu veeinii no~tri din trecut
~ i de azi (bulgari, sarbi, uerainen i, ru~i , polonezi), au lasat urme in
lexieul romanese. De mulle ori, din eercetarea aeestor urme se pot trage
conciuzii ~i eu privire la natura relaliilor dinlre aeeste popoarc ~i
romani. Este bine sa ne amintim ee am spus mai Inainte, dind am
subliniat ca cele mai multe elemente Imprumutate se gascsc 711
graiurile dacoro mane. $i totu~i, unele au ajuns sa patrunda In limba
literara. Dintre acestea di.n urmii Ie prezint numai pc cclc din
vocabulanrl reprel.entativ romilnese. Cele mai multe (34) sunt bulgare5ti
(dc ex. hoI/wI", cilldar, c/oci" croc, griiel, growv). Urmea7.a cell' nrse~h
(7) (cavaler, /I1ojic , polirie. posta , steog) $i cate 2 uerainene (calic ,
toropi) ~i sarbc~ ti (printre aeestea ~ i numeie .\c7rb). Nu rareori un euvant
a patruns in romilna pe mai mu Ite caL deei <.lin mai mulle Iimbi. Estc
eeea ce se nume~le etimologie multiplu, c1asii etimologidi I'recvent
invoeata pentru romana. Daea (inem seama de acest fapt, numarul
euvintclor bulgare~ti din voeabularul reprezcntativ crqte la 69 , eel al
cuvintelor rusqti la 29, eel al euvinlelor sarbe$ti la 24, iar eel al
popula~iile

100

locotenent, maestrll, oferi, pia(a .

Germana, engleza. Mai putin numeroasc sunt, In limba eomuna,

tmprumuturile din germana ~i engleza. Primele sunt prezente in
voeabularul reprezentativ romanese prin euvinte ea rola, spital,
,)'mecher, ,Yllrub, turn ~i mai freevent prin euvinte eu etimologie
multipla (termeni ca grad, in teres, lampa , lec(ie, mars, mecanic,
metoda, militar, moment, motiv ~.a.). Termenul turn, menlionat mai
Inainte, a patruns In romana din limba sa~ilor din Transilvania. El se
refera la administrarea ora~elor (In eadrul regimului feudal) ~i apartine
unei serii destul de bogate de euvinte de origine saseasca, de felullui

101

~an! ;

joagar, husteall, ~indrila , lea! , .)'opron , .yu/'{i se refera la

prelucrarea lemnu'lui . Nu exista niciun cuvant englezesc 'in vocabularul
reprezentativ, de~i numarullmprumuturilor din engleza (cf. miting) este
In crqtere In ultimii ani , la fel ca in alte limbi europene.

Concluzii. Ajun~i Ila capatul considera~iilor despre felul cum s-a

transmis limbii noastre structura latina a vocabularului, cu modificarilc
determinate de contactele dintre populalia latinofona , devenita apoi
popula!ie romaneasci1 , ~i celelalte popula~ii, constatam ca exista , pe
langa elementele mo~tenite , cele mai importante. numeroase elemente
care nu provin din latina. Am 'incercat sa arlit , prin raportarea perrna
nenta la ceea ce am numit vocabular reprezcntativ, care este pozilia.
importanta elementelor imprumutate . Am ajuns la constatarea cii
elementul mo~tenit ocupa, prin cele 30,29 procente, locul I (daca la
aceasta adaugam ~i creatiiLe romiine~ti, ce reprezinHi 24,68 % , ajungem
la 54,97%). Daea adaugiim ~i elementele Imprumutate din latina ~i din
limbile romanice se ajunge la 75,60% . Diversele influente lexical de~i
numeroase, In cursul istoriei romanilor , nu au afectat pozitia
elementului latin mo~tenit. Se poate spune ca numeroasele cuvinte
imprumutate au generat crearea unor bogate serii sinonimice, perrnitilnd
redarea a numeroase nuante, acolo unde in alte limbi romanice se
gasesc numai echivalente aproximative .

FORMAREA CUVINTELOR

lntre vocabular ~i structura gramaticala se afia domeniul formarii

cuvintelor (derivarea cu prefixe, cu sufixe, derivarea regresiva ~i
compunerea), in sensu I ca sistemul derivativ este mai bine organizat
Jecat vocabularul. dar, in acela~i timp, este mai pu~in 'inchis decat
sistemul morfologic. De aceea , unii lingvi$ti II considera un fel de punte
Intre gramatica ~i lexic .
lnainte de a trece mai departe, ma opresc ca sa explic ce 'inseamna
di s-a transmis (mo~tenit) sau dl a fost Imprumutat un sufix sau prefix.
Trebuie spus de la Inceput eli aceste sufixe sau prefixe nu se transmit
sau nu se imprumuta precum cuvintele In cazul vocabularului . Aceasta
pcntru ca ele. izolate, nu au sens. Daeli luam ca exemplu sufixul -or
dintr-un cuvant ca argil1lar, care s-a transmis din latina (lat. argen
tarius), pentru a se fi putut recunoa~te ca In acest cuvant avem a face
eu sufixul -ar ~i un alt cuvant, in cazul nostru argillf, trebuie ea In
romana sa se fi mo~tenit ~i cuvantul corespunzator argilll din lat.
argentum . eu alte cuvinte , trebuie sa avem posibilitatea sa analizam un
euvant Intr-o tema ~i un sufix. La fel stau lucrurilc ~i cand se
Imprumuta un prefix . Putem lua ca exemplu prefixul imprumutat extra
din extraplat . EI a intrat In limba romana printr-o serie de cuvinte
Imprumutate, ca eXlraa/l1losieric, eXlrahu/Se/ar, extraconjugal,
('xtraco17stilU(iollal, in conditiile in care romana avea cuvintele
IIlmosieric, huge/ar, conjugal , consli/utional, de asemenea
imprumutate. Astfel s-a putut deta~a un extm- care Inseamna .,afara
(de)", "deosebit", "superior, ultra-". Odata deta~at acest prefix, el a
putut fi folosit pentru formarea un or cuvinte en extraconlOhil,

103

extraestetic, extrasezon sau chiar sa fie folosit izolat In Imbinari

mazare extra , vin extra.

C;I

Derivat sau mostenit? Ce criterii trebuie sa invodim pentru a opt:1

pentru mo~tenirea unui derivat din latina? Situa~ia trebuie rezolvata dl"
la caz la eaz. De obicei In astfel de situap i, cand este yorba de termel1 i
la care exista concordante fonetice ~i semantice tntre forma latineascfl
~i cea romiinesca, se tine seama de alte doua criterii, ~i anume dl:"
raspiindirea cuvantului in limbile romanice ~i de atestarea lui in latina.
In funqie de aceste doua criterii, derivatele mo~tenite din latina pot fi
certe, probabil mo~tenite ~i Indoielnice. Astfel araturd < Lat . aratum.
arboret < lat. arboretum, arma < lat. armare, care au la baza cuvin l('
atestate In latina ~i continuate In multe limbi romaniee (aratum chiar
in toate limbile romanice), ar putea fi derivate certe mo~tenite din latina.
In sehimb, cuvintele atcstate In latina ~i prezente doar In romana (cepar
< lat. ceparius; Cllraturd < lat. curufura) au un grad mai redus de
certitudine, deci sunt doar probabil mo~tenite din latina. In aceea~i
categorie a derivatelor susceptibile de a fi fost mo~tenite din latina ar
putea fi puse derivatele neatestate In latina, dar bine reprezentate 111
limbile romaniee: lat. *ingrassiare (> tngrd.ya) exista In alte patru limbi
romaniee. Formarea In Intregime analoga a acestor verbe ~i eoincidenta
de sens din cinei limbi roman ice cu greu pot fi considerate
Intampli1toare. Exista ~i derivate Indoielnice, adica termeni neatestati
In latina ~i slab reprezentati In aria romanica (paduros < lat. "padulosus,
aLbeara < lat. *albifia; ultimul este reconstituit numai pe baza
romiinei). Problema este complicata. Pentru a arata complexitatea ei
trebuie sa remarc d. Intre derivatele neatestate In latina ~i existente
numai In romana este necesar de distins 0 subcategorie formata din eele
care exista atat In dacoromana, cat ~i In dialectele suddunarene; pentru
acestea, ori se presupune di derivatul este mo~tenit din latina, ori se
considera ca a aparut in epoca de comunitate a celor patru dialecte
(dacoroman, aroman, meglenoroman ~i istroroman, deci inainte de
sec . II), etapa cunoscuta sub numele de romana comuniL Cu alte
cuvinte, se apeleaza aici la criteriul raspandirii geografice.
Cele mai multe dintre cuvintele prezentate mai sus sunt euvinte
curente, denumind notiuni uzuale, deei au putut exista dintotdeauna In
Iimba romana, Inca din latina. Exista intre ele un termen, cepar, indus

104

,'" 1I1ine in categoria mo~tenirilor probabile (este atestat In latina ~i

; ,islcnt numai in romana) , care nu corespunde unui alt criteriu, supli
1I1"lIlar, ~i anume criteriului istorico-soeial. Este exemplul clasic, alaturi
01,' opa,. < lat. aquarius , pentru care se invudl faptul ell. este greu de
I',,'supus ca, in epoca de inceput a istoriei lor , romanii au fost vanzatori
,I,' ceapa sau de apa (ei s-au a~ezat totdeauna in preajma unor surse de
'I[)a). Deci cepar ~i apar ar fi mai degraba format ii romane~ti.
Alt criteriu suplimentar , care sa dovedesdi mo~tenirea unui derivat
,Iill latina, este raportul dintre derivat ~i cuvantul presupus a sta la baza
acestuia. Atunci dind raportul nu este motivat semantic In romana,
dcrivatul poate fi considerat mo~tenit din latina: iepar nu are nici 0
Icg atura cu tcrmenul iap{l, de la care aparent este derivat, fiinddi iepar
inseamna "pazitor de cai", nu "pazitor de iepe" ~i nu s-ar expJica de
n: s-ar fi recurs la derivarea de la femininul iaptl, dad, numele generic
cste cal (masculin). Trebuie deei sa-I presupunem mo~tenit din lat.
I'quarius, termen care stii $i la baza sp. yegiiero.
Din cele relatate despre cepar rezultii eli, in cazul derivatelor atestate
in latina, un criteriu suplimentar poate fi statutul funqional al deri
vatului In latina: ceparius apare numai In doua texte. La fd, lat. tonus
care ar parea sa fie la originea rom . tun, este un cuvant rar in latina
(apare la un singur scriitor); nu a fast mo~tenit in romana; tun este un
derivat postverbal tuna).
In sfar~it, un alt argument suplimentar pentru considerarea unui
derivat ca mo~tenit din latina 11 poate oferi, in afara corespondentelor
panromanice , existen~a derivatului respectiv in albaneza, limba
puternic influen~ata de latina. Intr-un caz ca lat. timor> temoare,
riispandit in multe limbi roman ice , existenta lui in albaneza poate fi un
argument care pledeaza pentru pastrarea lui ~i in regiunea orientaJa a
Romaniei, adica In romana.
Problema "derivat sau mo~tenit" a fost rezolvata in lingvistica
romaneasca in funqie de preferinta pentru explicarea prin mo~tenirea
latina (S. Pu~cariu, Ov . Densusianu, I.-A. Candrea) sau pentru expli
carea prin forma~ii interne (Al. Graur, A. Cioranescu) . Situa~ia aceasta
nu este, de altfel, caracteristica numai pentru lingvistica romaneasca.
Chestiunea se pune In aceia~i termeni ~i pentru imprumuturi. De
exemplu, in cazullui pandar, avem un cuvant imprumutat din v. s1.

105

pr:.darl sau

Caracteri.zare generala. La fel cu toate celelalte limbi romanil'l'

romana cunoa~te ceJe trei feluri principale de a forma cuvinte: derivarc.1
cu ajutorul prefixelor, a sufixeJor ~i compunerea (derivarea regresiv:1
ocupa 0 pozitie aparte, pe care 0 analizam mai departe). Asemanarilt '
cu celelalte limbi roman ice sunt remarcabile ~i In ceea ce prive~te fehi!
cum a evoluat fiecare dintre cele trei principale procedee de form an'
a cuvintelor .
I. Fischer , In descrierea Hicuta formarii cuvintelor In limba romaIli! ,
publicata In volumul al HI-lea din Lexikon der Romanistisehell
Linguistik (Tilbingen, 1989, p. 33-55), subliniaza, pe lilnga asemanari,
~i deosebirile principale dintre romana ~i celelalte limbi romanice, carl'
provin dintr-o dezvoltare istorica independentil, cu contacte lingvisticc
diferite (slava, maghiara, turca , greaca). Aceasta dezvoltare istoric(j
aparte face ca, 'incepand din secolul al XIX-lea, odata cu Intoarcerea
romanei cu fata spre Occident , despre care am vorbit mai sus, datorit(j
numeroaselor imprumuturi lexicale facute din franceza, italiana,
latina savanta, sa se restabileasca aspectul romanic al sistemului
derivativ romanesc: noile cuvinte 'imprumutate au 'intarit pozi!ia
elementelor mo~tenite din latina, mai ales ca datoritil evolutiei fonetice
a limbii romane (este Yorba in primul rand de evolutia consonan
tismului) forma latineasca a sufixelor nu a suferit multe transformari
(jisura Imprumutat - arsura mo~tenit, dicIator - viindtor, gravitate
- greutate). Pentru a prezenta sistemul romanesc de formare a
cuvintelor ~i evolutia lui, I. Fischer a facut, In studiul citat, un sondaj
comparativ pe un corpus de 500 de cuvinte din texte romane~ti: un text
in proza din seeolul al XVI-lea (Codicele Vorone(ean) , 0 fabula ~i 0
epistola din secolul al XIX-lea de Grigore Alexandreseu ~i un text In
proza dintr-un roman contemporan (Cel mai iubit dintre pilmanteni de
Marin Preda). Rezultatele sondajului, pe care Ie prezint 'intr-un tabel ,
sunt urmatoarele:

Derivate
regresive

Cuvinte

Derivate
cu sufixe

1
2

Derivate
eu prefixe
4
4

38

2
4

48

Textul

formatie romaneasca de la pflndi? Si de aceasta d :I1.1

trebuie sa tinem seama de istoria fiedirui cuvant, de raspan d ir" ,1
geografica , de pozi!ia cuvantului 'in limba care 'imprumuta, de faptul \ .1
Itermenul a fost 'imprumutat ~i de alte limbi ~i sa manifestanl t'
deosebita prudenta.
0

----20

compuse

Rezulta ca derivarea cu sufixe progreseaza de la 0 epoca la alta.

l!lservat ia este cu atat mai interesanta cu cat nlJlmeroase derivate sau
t Itiar anumite sufixe au ie~it (ntre timp din uz, ca de exemplu In caml
tkrivatelor lui aseulta: aseultatura, asell/Wmflnt, aseLl/raeiune ,

"1'('Idtilrel, aseulwi.
Derivarea cu prefixe. Marile transformari In trecerea de la latina
la limbile romanice, care eonstau din simphficari ~i reorganizari, au
avut loe ~i In domeniul formarii cuvintelor. Este ilustrativ din acest
punct de vedere ceea cc s-a Intamplat cu sistemul de prefixe latin , foarte
!logat, prefixele fiind folosite 'in special In formarea verbelor. Laura
Vasiliu In Ellcic/opedia lilllbilor romanice (Bucure~ti, 1989, p. 250-252)
arata cum a evoluat acest sistem, subliniind faptul ca latina tflrzie nu
I'olosqte decat 0 parte dintre prefixele c1asice, de~i procedeul prefixarii
ramane viu. Situat ia prezentata s-a transmis limbilor roman ice, unde,
la nivelulintregii Romanii , s-au pastrat numai cateva prefixe, care au
fost cele mai importante In toata istoria limbii latine, a~a cum 0 serie
de cuvinte importante s-au pastrat In toate limbile roman ice (unele chiar
In vocabularul reprezentativ). Astfel sunt prefixe panromanice:
ad-: rom. a- (adormi. apleea), it. a(d)- (adombrare) , fr. a
(a/long er ), sp . a- (abordar), ptg. a- (abastecer) ;
de-: rom. de(s / z)- (desfaee , de zlega), it. dis- (disollorare), sp . des

(desealbagar), ptg. des- (desabrigar);

ex-: rom. s / z (seufunda, zbate), it. s- (scontento), fr. e- (eiancer),
sp. es- (esbarar) , ptg. es- (escalJelar);
in-: rom. fn- / fm- (imparli), it. ill- / im- (imbocare), fr oell- / em
(emballer), sp. en- / n- (encaminar) , ptg. ern- / ell- (encali~'ar);
re-: rom. rc1- (rc1pune), it. ri- (risen(ire), fr. re- (reprendre), sp. re
(recargar), ptg. re- (recatar);
tralls-: rom. (ro- (u'ada), it. tra( s)- (trasandare) , fr. tre- , tres
(tressaillir) , sp. tras- (trasba/sar), ptg. trWj- (trasmonlar).

107
106

Exista prefixe care nu s-au transmi s romanei, ci numai altor li mhi

rom an ice: inler- (In franceza, spaniola ~ i portugheza: fr. entrecoupel
sp. enfrecartar, ptg. entrecartar) , super- (Tn franced!, spaniola ~ I
portugheza: fr. surcharger, sp. sabremontar, ptg . sobremaravilhar). III
schimb, romana are prefixe pierdute de alte limbi roman ice: exIra
(rom. slrabate , it. stravecchio, absent din franceza), sub- (rom. SupU/1e.
it. sorridere, dar absent din franceziL unde a fost Inlocuit cu subtus-) .
Mioara Avram a subliniat, In prezentarea facuta originii prefixelor
romane~ti (v. Formarea cuvintelar in limbo romanci, vol. II , Bucure~l i .
1978 , p. 300-304), ca intre cele aproximativ 100 de cuvime latine~l i
mo~tenite dintre toate lim bile romanice num ai de romana existi1
peste 20 de formafii prefixale, cele mai multe cu a- (* addepositum >
ad(lposl, adslernere > a.~terne, "allepire > a(ipi etc.), ex- c* expauil1len
> spaimanta, "exlemperare > slampci/"(/ etc .) ~i in- (";nlemplare >
i'ntampla , *inlenuare > fn(ina etc.): In schimb, intre eele aproximativ
200 de cuvinte panromaniee absente din romana SUllt foarte pu\ine for
mafii prefixale (ea injans, pmeSlare, transversus), iar ciiteva euvinte
simple au fost inlocuite In roman a eu derivatele lor prefixale (tingere :
intingere > [ntinge; lIeslio: inuestire > fllvqte, fn ve.yti; uincere:
inuincere> fnvinge). Rezulta din aeeasta sehila a prefixelor latine~ti
transmise romanei ca limba noastra nu se deosebe~te, In esenla , de
eelelalte limbi romanice. Aeeasta identitate cu limbile roman ice merge
palla aeolo fndlt prefixele mai pUlin importante In latina (circum-, ab-,
praeter- , retro-, se-, l/e-) au disparut atat la noi , dlt ~i In celelalte limbi
romanice.
Pierderea unor prefixe s-a compensat In limbile romanice prin
Imprumutarea a numeroase prefixe, direct din latina sau din alte limbi
romaniee. Sunt prefixe cu mare randament functional. De remarcat ca
exista ~i prefixe nemo~tenite de nicio limba romanica, dar tmprumutate
ulterior din latina: ab- (rom. abjudeca, it. a!?negazione, fr. abjurer, sp.
abjumr , ptg. abnegar), circum- (rom. circllll/scrie, it. circo(n }scrivere ,
fr. circonlocutioll, sp. circunscribir). Uneori s-au imprumutat prefixe
chiar In limbile in care au fost ~i mo~tenite, creandu-se astfel dublete
etimologice (prefixele Imprumutate au forma diferita de cea mo~tenita:
rom. con- / cu-: complacea-cuprinde, rom. extra- / stJ-a-: extraplat
strabl/n). Sunt mai rare cazurile de prefixe mo~tenite care pastreaza for
ma etimologica ~i sunt Intarite prin Imprumuturi: rom . de (dedubla

108

,It'/Irillde) , pre- (prefig ura-prelingej. Tot Imprumuturi cu

0 mare ras
p;lIldire romanica sunt prefi xele de origine greaea, foarte producti ve In
lilllbile literare romanice. Prefixe de felul rom.lIrhi- (a rhidiacoll), it.
,,/"("(l1i)- (arcangelo), fr. ([re(hi)- (archeveque), sp. arc(h)i- (arcipreste )
',:Ill rom. hiper- (hipersensibil), it. iper- (ipercritica) , fr. hyper
(/npersensibLe), sr. hiper- (hipercrilico) sunt folo site foarte frecvent
III terminologia ~ tiin!ifica ~ i tehnica.
Romana a Imprumutat prefi xe ~ i din vechea slav a sau din limb ile
\ Ia ve modern e, dar sunt neprodueti ve sau foarte slab productive ~ i au
lin caraeter neliterar: do- (dojierbe) , po - (po negri), "ro - (procili ), za
(;,(1uila). Cele mai bine reprezentate sunt eele influ en!ate de prefixele
latinqti onomine sau paronime: ne- (neado/"lnil , necinsti) influenlat de
i"ormatii latine~ ti cu ne- mo~tenite (nemicCl) ; prea- (preablll1 , preaslilvi)
influentat de lat. per- ~ i "rae- eu sens intens iv etc. Este posi bil ea In
aceasta situalic sa fie ~i 1"(1z-, Imprumutat din vechea slava (raz-:
}"()z/Jo/i), pentru care mai multi lingvi~ti (A. Philippide , O. Dcnsusianu,
lorgu Iordan, AI. Graul') admit 0 dubta provenicnla: lat. re- > ra
(/"(1.\"cOC, razbat) Intarit ulterior de prefixul slav.
Datorita surselor multiple de Imprumut, romana are astiizi un
inventar de prefixc mai numeros dedt celclalte limbi romanice: 86 de
unitali , a~a cum rezulta din volumul al Il-lea citat al tratatului de
formare a cuvintelorin limba romana. Trebuie i'nsa subliniat faptul cii
elemcntele latine$ti mo~teJlite , In numftr de 12, Sau Imprumutate ulteri
or din latina, In numar de 56. ocupa 0 pozitie puternicii, la fel ca In
cclelaltc limbi roman ice. Dintre cde IS prefixe de origine slava . numai
trei au 0 oarecare importanta. Dezvoltarea prc/'i xarii In limba romfma,
inceputa In secolul al XIX-lea, este 0 eompollcnta escnliala a procesului
numit relatinizarea, reromaniz.area sau modernizarea limbii romane (In
perioada modern ii s-a produs 0 Imbogalire extraordin ara a in ventarului
de prefixe ~i 0 Inv iorare generalii a prefixarii. inclusi v a celci eu prefixe
veehi).

Derivarea cu sufixe. Observatii similare ~e pot face ~i cu privire

la sistemul sufixelor, care este III esellla mo~tenit din latina. chiar daca
a fost Imbogalit. In decursul secolelor. eu 0 serie de sufixe Imprumutatc
din limbile Cll care romana a intrat in contact.

109

La fel ca til cazul prefixelor, latina populara tarzie nu folose~te dedit

o parte dintre sufixele latine;;ti clasice, de~ i procedeul sufixarii ramanc
viu, dovada di In unele cazuri se dezvolta 0 serie de sufixe inexistentc
sau foarte slab reprezentate In latina clasica . Pentru prima parte a
afirmariilor de mai sus mentionez cazul sufixelor adverbiale de tip ul
-ter (a udacter) , -tim (uiritim), din care niciunul nu s-a transmis limbilor
romanice (sufixul -e s-a pastrat In cateva formarii neanalizabile ca bene.
rom. hine, it. bene, fr. hien, sp . biell, ptg . bem; romana oeupa 0 pozi\ic
aparte: dupa AI. Graur, -qte din barhmeste etc. provine din adjeetivul
In -esc ~ i sufixul adverbial -e). In locul sufixelor adverbiale, tn latina
tarzic se folosesc construqii adverbiale, din care una s-a mentinut ~i s-a
dezvoltat In spa\iul romanic : ablativul adjeetivului aeordat eu ablati vul
substantivului mens (mpiela 111 (' 11 Ie , seuera mente). De data aceasta.
romana ~e deose be~te In sens negativ dc eelelalte limbi romani ce, di n
cauza cil nu are fonnatii mo~tcnite de tipul it. chiaramellfe, fr.
prudernl17ent. sp . /w/)ilmel1te, ptg. r ea /mellte. Se pare cii ace~t procedeu
este tfLrziu dezvoltat , dupa scpararca romiinei de restul Romaniei , fiinddi
se pastreaza multa vrcme eon~tiin\a structurii originare a forma\iilor
a~a cum arata construqiile eu adverbc eoordonate In care -l1lenle apare
numai la ultimul tennen (In spanioW ~i portugheza palla azi se SpUIl\;
sp. sabia y e/ocu el1l elll ellle, ptg . severo e Cl'ue/mente). Pentru partea a
doua a alirma\ici mclc privind dezvoltarea sau raspandirca panrom:mica
a unor sufixe, mentionez faptul Gii unele sufixe, creatii In latina tarzic.
ajung sa fie panromanicc . a~a cum voi arata mai .ios.
Ilustrez categoria sufixelor panromanice cu ciiteva cxcmple:
sufixe pentru abstracte nominale: lat. -ia : rom . -ie ({ralie, O/I/e
nie), it. -ia (allef{ria), fr. -ie (omrroi.l'ie) , sp. -fa (fa /.I'(a) ; lat. -ilia: rom .
-ealtl (negrea!(l) , it. -ezza (bel/e'(za) , f'r. -esse (jet/n esse), sp. -ez.(l
(a/lew); lat. - /(IS: rom. -(}tate (bUluitale), it. -ilcl (bonta), I'r. -ele(bollfe),
sp. -dad (boadad);
sufixe pentru abstracte verbale: lat. -ura : rom . -ura (ar.lura). it.
-ura (arsum) , fr. -ure (h/essu/'e), sp. -duro (mcee/lIra) , ptg . -dura
( r oll1/)edul'(() ; lat. -mel1tum : rom. -mant (jurdmallt) , it. -mel/to
(lIwVill1 elllo) , fr. -lI1 ellt (ahoiement);
sufixe colective: lat. -elllm: rom. -et (ajil/el) , it. -eto (pineto), fr. -aie
pastrat numai la feminin (prullaie), sp. -edo (avel/alledu). ptg. -edo
(arvoredo); I,n. -men: rom. -iltle (bl'O.)lime), it. -(/ / i / ume (hesliwne),
fr. -ain / -in (tietin), sp. -ill!bre (urdim!Jre), ptg. -({me (ha/ol1le); lat.

110

(t)ura: rom. -Iurd (a lbilura) . it.

-Ill'([

(ossatura ) , fr. -lire (chevelllre) ,

"1'. -dura (cabelladura), ptg. -dura (dentae/ura):

sufixele diminutivale s-au dezvoltat mult In epoca latinei tiirzii ,

situatie eare se rHlecta In limbile roman ice, unde sunt numeroase : Iat.
('lIus: rom. -el (degetel) , it. -ello (asinello) , fr. -eau, -elle (serpenteau,
melle), sp. -illo (asilillo) ; lat. -( e / i)olus: rom. -ior (fra(ior) , it. -( u)olo
(flOesiola) , fr. -cui! (c!1evr euil) , sp. -lle/o (abejlle/a);
sufixe motionale, cu ajutorul carora se formeaza feminincle de la
lIIasculine: lat. -issa: rom . -easd (fmpdraleasc1), it. -essa (duchessa), fr.
('sse ( mattresse ). sp. -('sa (a /co/desa), ptg. -em (princezo);
sufixe pentru nume de agent: lat. -({rillS: rom. - OJ' (argil1lo/') , it.
aio (calzo laio) , fr. -ier (argellfier) , sp. -ero (car/)one/,o) , ptg . -eim
(carvoeiro).

Pe langa aceste sufixe panromanice , care sunt productive ~ i asHizi ,

l:xista unele care s-au pastrat In derivate romaniee, dar nu mai sunt
productive . Un astfel de sufix este -ina , care ata~at In latina la gallus
..coco~" a dat /!,o/ino, de undc rOI11. gc1illc1, it., sp. gallina, ptg . galinha
(In france za pou/e a fost preferat lui gallina) , dar care In lim bile
roman icc nu formeuza derivate.
Din inventarul sufixelor mo~tcnite din latina numeroase sunt cele
care, la fel ca Tn cawl vocabularului sau al prefixelor, s-au pastrat lIumai
Tn uncle limbi romanice. Un exemplu este sufixul latinesc pentru
forma rea abstractelor nominale -ura, care poatc s-a transmi s romanci
izolat In cdldu/'Ci (Jat. ca/dura) 5i care este productiv dom In spanioJa
~i portughcza . La fcl sul'ixul diminutival -iccus s-a pastrat dour In
romana (-ica: maturica), In spaniola ~i portugheza (-i('o).
Un fenomcm frecvenl In istoria sufixelor roman ice este Intarirea
pozi(iei unoI' sufixe mo~tenite prin Imprumutarea, de obicei din latina,
u aceluia~i sufix. dar sub 0 forma u~or diferitil . Sufi xul panrom<lnic
men(ionat -ilia a fost Tmprumutat de romana (-ere: sllple!e) , de
italiuna (-i(2iu , -if{ia: grandigio ), de franceza (-ice: uv([rice) . lntr-o
situalie asemanatoarc cste -tas, transmis tuturor limbilor roman ice , dar
Tmprumutat ulterior de romana (-itale: /eg(/lilute), franceza (-ite:
tegalite), spaniol a (-idud: civilidud). in cazul romanci, pozi(ia unor
sufixe mo~tenite din latina a fost i'ntarita ~i de sufixe Imprumutate din
slava. Exernplul tipic este cazul sufixului -or (Jat.ferrarills > fierar)
intarit prin sufixul vechi slav -ar! (la randullui i'mprlJmutat din latina):
pandur. dar ~ i prin influenta latino-romanicaln cuvinte ea bibliorecar.
III

Cu aeeasta ultima observatie am ajuns la eonstatarea ca, la fel I III

eazul vocabularului, numarul sufixelor Imprumutale este relati v m,lI ,
Exista'in Iimhile romanice occidentale sufixe provenite din SU bSI !,11
(sufixul diminutival -iltus din limbile preromanice, la fel ea -esc sau 11 \
din romana) sau din limbile de superstrat (Iimbile gcrmaniec - il
-aldo: rilJaldo, fr. -aud: rustaud, fr. -on, sp. -on - ~i vechea slavrt III
cazul romanei - -ealal -enie; -an, -~C,: -is; -iste; -ca, -i(.(j; -ila; -lIi( I
Limbilc roman icc au ~i sufixe lmprumutate de la alte limbi: din fr. - (/,t;
sunt rom. -aj (ahataiJ, it. -aggio (arbaggio), sp. -aje (besliaie); dill II
-ade In romana, italiana. spaniola ~i portugheza. Fapt nu lipsit de intc('("
cste di sufixele Imprumutate au valori care sunt fOaJte bine reprezenta ll'
prin sufixc mo~tenitc din latina (diminutive, colective) ~i ea 1111
rareori ele au ~i valoare peiorativa: it. -aldo , fr. -aud; rom. -an, -Oc dill
slava, -(iu din maghiara ~i mai ales -giu din turdl. Derivatelc cu aCl'\1
din urma sufix au valoare peiorativa ~i 'in celclalte limbi balcanic(
Sistcmul derivatelor eu sufixe este mai bogat III romana decal ill
celelalte limbi roman ice; aJaturi de sufixele mo~tcnite ~i de cell'
imprumutate trebuie amintite sufixele compusc formate pe tcre ll
romancsc , de tipul -cirie din unna~ii lat. -arills (dulcegarie) + -ie.
Sprc deosebire de situa!ia prcfixclor, Inlre care prefixcle neologi<:l'
de circula!ie internationala - latino-roman ice ~i grece~tj - Intrec Cll
mult, din punel de vedere numeric, eelelalte catcgorii, reprezentand
peste doua treimi din totalul prefixelor limbii romane In cazul
sufixclor, chiar daca au fosl multe Imprumutate, cIe nu au dus la schi lll
hari a~a de spectaculare.
Compunerea. Sistemul de compuncre din latina c1asiea a suferit,
de asemenea, mari schimbari In limbilc romanicc, cea mai imporlanla
fiind faptul ea nu se pastrcaza tipul de eompunere tematidi (ex.:
opiparus) dedit In unele formatii izolate ncanalizabile. In sehimb.
limbile romaniec au mo~tenit ~i dezvoltat compunerea din cuvinlc
intregi. Laura Vasiliu a prezentat tipurilc de eompuse mo~tenite
panromanice, dintre care menrionam : substantiv + adjectiv (avistarda )
devenit suhstantiv, rar adjectiv (rom. botgros, miazelzi , codalb; it.
aC(jua-forte, C0/'l101l10 ZZ0; fr. vinaigre; sp. aguardienle, barbirruhio'
ptg. ciglta-forte, cabisbaixo) , adjectiv + substantiv (primavera) devcnil
substantiv (rom. hundvoill(d, it. helladolZa, fr. heau-frere , sp. a/tavo z ,
ptg. hai.w-lI1ar) . Tiplli substantiv + sllbstanti v In genitiv devenit
112

.. h'.lantiv este mo~tenit In toate Iimbile romaniee (In limbile oeci

" III;Jic prin formatii, adesea neanalizabile, iar In romana, ca proeedeu),
, / II l'sle productiv,numai In vechea franceza ~i romani!., Iimbi care au
p, I,lral flexiunea nominali1: barha-caprei, moalele-capului. Cu aceasta
Il'p\ie, in care romana se deosebe~te pozitiv de eelelalte limbi roma
llit l' . sc poate accepta caracterizarea lui I. Fischer, care precizeaza ca
IIIIII;ll1a a mo~tenit din latina 0 anumita incapacitate de a forma cuvinte
, tlillpuse, mai evidentala noi decat in alte limbi romaniee. De exemplu,
111'111 substantiv + substantiv devenit substantiv este slab mo~tenit
r/lll/nnezeu) , el fiind Intarit prin Imprumuturi ~i caIcuri (caine-Iup,
"'II ~fit!geJ'). Este mai productiv In toate limbile romanice tipul de
. IIvinte invariabile eompuse, adverbe , prepozilii ~i conjunctii: rom.
oIf1/"(}ape. niciodata , dec>pre ,.fiindcu; it. oggigiorno. tllttavia; fr. bientot,
"III'cn, malgre; sp. anoche , tamhielZ, debajo ; ptg. atemanha, da.
rn schimb, limhile romanice au dezvoItat compunerea din cuvinte
Illlrcgi prin erearea de noi tipuri. Un astfel de tip - substantiv +
I'rcpozirie + substantiv devenit substantiv este foarte produetiv In toate
Irillhile romanice: rom. vita-de-vie, hulwi-de-ba/tc1, Unghiul-cu-Frasini;
II . harbadihecco (ef. rom. barba-c(JfJrei); fr. arc-en-ciel, eall-de-I'ie; sp.
I,'( 'he de pc/jaro; ptg . cafJo-d'dgua. Cea mai productiva ~i mai bogata
\:tlegorie de compuse din limbile roman ice modeme este cea a for
Illaliilor savante eu elemente de compunere (prefixoide sau sufixoide).
( 'rca\iile eu prefixoide de tipul auto-, bio-, lIlicro-, eiectro-, tele- sunt
Illui numcroase (ex. au/Owl1c1gi, autocriticu, aUlogarc1 etc .) decM cele
('\1 sufixoide de fclullui -dd, ~fil , -log, -man (ex. d(Jcol1um, ,redin(onwn).
In limbile romanice occidentale acest fenomen apare din seeolele
:II XII-Iea-al XlII-lea, iar In romana in secolul al XIX-lea, odatii eu
I'cnomenul amintit de mai multe ori al intoareerii cu fa~a spre Occident.
I ~ste interesant cii aceste formatii savante sunt formate dupa modelul
compunerii tematiee latine~ti. padisit la Inceputurile limbilor romaniee.
Ele pot fi construite exclusiv din elemente de compunere (rom.
.l'lereotomie, fr. stereotomie) ori dintr-un element de eompunere ~ i un
cuvant cu existenta independentii In limba (rom . hiocuren(i, it.
slereogra{ia, fr. oscilofVaphe) . Elementele de compunere sunt luate din
greaea ~i latina, la fel ea In celelalte limbi roman ice. Astfel de
eompuse constituie un sistem deschis de formare a termenilor tehnici ,
prin care limbile romaniee se integreaza In terminologia tehnico
~tiinlifiea internarionaHL Romana nu se deosebe~te de eelelalte limbi
113

surori contemporane, mai ales de franceza, de unde provine cea 111011

mare parte a Imprumuturilor.
Claritatea semantica a acestor elemente a favorizat crearea d\
compuse hibride, calcuri sau creatii independente: autoapar(// I
alltoservire. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, romana ,m' 'I I
cateva elemente de compunere patrunse In secolul al XVII-lea di ll
greaca, direct sau prin intermediul slavonci (protopop, protomedic ), '.I
chiar din turca (bas-: ba,yccou,)' , IUlungibaw) sau neogreaca (pal'll
-pol: Papacoslea, Vlahopol).
In il)toria limbii romane.ln care compunerea este mai bogata ~i 11 1011
variata In limbajul cultivat decat in cel popular, se pot distinge tll' l
perioade principale ale evolutiei acesteia, analizate de Fulvia Ciobilli ll
~i Finu!a Hasan In Forlllarea cuvinfe/or In limha romani!, vol. I
Compunereu, Bucure~ti, 1970.
a) Perioada veche, care cuprinde epoca de Inceput a limbii romam'
pana la aparitia primelor texte, ~i tn care se poate presupune ca <III
existat unele formatii mo~tenite din latina, Intiilnite In limba popul anl
b) Perioada medic (secolcle al XVI-lea - al XVIIJ-Iea, pana pc I"
1770 - 1780), caracterizata printr-o dezvoltare considerabiIa ;1
procedeului compunerii. Aceasta dezvoltare este strans legala til
aparitia primelor texte romane~ti , care au dus la dezvoltarea stiluril()1
limbii scrise ~i la 0 diferentiere Intre scrierile originale ~i cele tradust'
Primele, mai numeroase In secolele al XVII-lea ~i al XVIII-lea ,
ilustreaza afirmatia lui I. Fischer, amintita mai sus, cil romana "
mo~tenit 0 anumita incapacitate de a forma cuvinte compuse. In schim h.
In textele traduse numarul compuselor, calcuri dupa slava, mai pUlin
dupa greacil, latina sau maghiara, este mai mare, majoritatea fiind creatii
carturare~ti. Cele mai multe dintre aceste cuvinte sunt folosite {It:
traducatori pentru a reda In romana termenii compu~i (mai ales di ll
domeniul religios) Intalniti In textul original. Din aceasta cauza astfel
de cuvinte (a-/egiei-ccllccltoriu, de-Ilou-rasadiri , orgint-fclielOriu) nu au
circulat In afara limbii scrierilor religioase (cf. Insa Buna-Veslire ,
binevoi); ele au importanta pentm istoria compunerii romane~li :
unele au Intarit tipul de compunere latinesc, altele au pus bazele unoI'
noi tipuri.
c) Perioada modem a se caracterizeaza prin dezvoltarea compunerii ,
La fel ca In perioada precedenta, evolutia respectiva este determinata
de evolutia stilurilor limbii romane literare: apar stilurile ~tiintific,

114

I'lIhlicistic. administrativ , dar In accla~i timp scade importanla tcxtdlll

II " ~ ioase. Consecin!a acestei situa!ii este aparilia unor modele noi. l1lai
iI, ., romanice, dar ~i latine, grece~ti. ruse~ti ~i, pe de aWi parte, se
. Ilillina modelele de compunere vechi slave, ce dominau limba
"' xtL:!or religioase . Deosebirile existente In epoca anterioara Intre
. III11pusele populare ~i ce\e culte SUlilt mai putin netc (nu rareori cste
'll'lI de precizat daca avem de-a face cu forma!ii culte sau populare).
\,tazi apar foarte multe creatii noi, flira model strain (balcon-expozirie) ,
, ,'GI ce constituie 0 proba a vitalita!ii procedeului.
Derivarea regresivii . -5i acest procedeu exista in latina; prin
,llIalogie cu verbele formate dc la substantiv (son are de la sonus) s-au
,('eat substantive postverbale de la verbe (lUCIa < /lic/uri) .Toate IimbiIc
I'llilanice au mo~tenit procedeu!. cele mai frccventc crcatii fiind
',lIbstantivele postverbale formate plin suprimarea dcsinentelor v.erba1e:
10m. olint < alinla , rugcl < ruga, prin analogie cu gusta, gust, ambele
lIlo~tenite, it. accusa < accusare , fr. acha/ < achefer, appui <
'Ippuyer, sp. hahla < hablar, ptg. baile < bailar. De remarcat ca, la fel
1'3 In cazul derivatelor formate de la 0 baza latina ~i un sufix latin (ex .
II1'0r , cepar), sunt greu de precizat raporturile de derivare: un cuvant
('3 pas cste un derivat regresiv de la paso sau este 0 mo~tenjre din lat.
l'eI1sUln, a~a cum II explica majoritatea diqionarelor romane~ti?
Situatia exista ~i In alte Iimbi romanicc: sp. hahla estc postverbal de la
!tub/aT sau continua lat.fahulu? Ea este mai complicata In cazul unor
derivate postverbale care sunt atestate Inaintea verbl!llui de 1a care se
presupunc ca ar fi derivat: fr. [<alop, considerat derivat postverbal de
la ga/oper , apare In Chanson de Ro/and (1080) , cu aproape un secol
inaintea lui gu/oper (1165).
In romana, derivarea regresiva pare a fi mai productiva ~i mai
diversificata decat In celelalte limbi roman ice; este frccvent procedeul
derivarii verbelor de la substantive sau adjective derivate cu sufixe , ca
de exemplu: cali/eta de la catilelat, ne/illiSli de la nelini,)tit,furniz.a de
lafurnizor. Este frecvent ~i tipul de derivate nume de pomi fructiferi
formate de la numele fructelor (ml1slin de la mClslintl) , prin analogie cu
par - para, cires - cirea.ya , termeni mo~teniti din latina, fenomen
analizat de Th. Hristea.

115

MORFOLOGIE

Spre deosebire oe vocabular, structura gramaticala estc latineasc ~

aproape In Intregime. Accasta nu trebuie sa ne surprinoa, fiin dca
morfologia este partea eea mai stabiJa In Iimba ~i, prin urmare , cste CC <I
care permite elasificarea limbilor In familii. Nu se poate forma 0 fra l ii
fara Intrebuinlarea obligatorie a elemcntelor latine~ti, reprezentate III
primul rand oe oiversele prepozilii ~i conjunetii : cu, de, in, la, pe, .j'; ~ i
altcle , toate mo~tenite din latina . Sunt latinqti ~i toate cuvinte k
interogative la care raspundem cand construim a fraza: ce, cine, a clIi.
care, cand, cat, cum, unde. Pentru exprimarea pluralului se folosesr
desinenle, aoicu terminalii latine~ti (-e, -i, -uri: casa - case , lup - IUJii .
timp - timpuri), dupa cum tot latine~ti sunt desinen\ele verbale prill
care se deosebesc persoaneie care fac ae\iunea (clint, din(i, ca ll /(/ .
cctllUlm, clillta!i) sau sufixele prin care se oeosebesc diversele timpul'l
(canta la indicati v prezent, cclnta la imperfect, cantc1 la perfeel
simplu , can((/Se la mai-mult-ca-perfect etc.). Exista un mare numar Ol"
convergenle intre romana ~i celelalte limbi romanice, care merg panil
In detaliu , In transmiterea sistemului pronumelui. Numeralele de la \
la to s-au pastrat In toate limbile romanice.
Transformari panromanice. Deosebirile fata de latina sunt , dl'
cele mai multe ori , rezultatul continuarii unor tendin\e de c1arifican.: ' .I
oe simplificare manifestate In cpoca tarzie a limbii latine. Acestea SUIII
simplifieari comune tuturor limbilor roman ice ~i eviden\iaza acelea..,i
tendinte ea ~i In rcorganizarea lexicului, des pre care am vorbit 111;11
inainte: reducerea formelor complicate ale substantivului ~i all
116

aojcctivului, simphficarca ~i reorg anizarca sistemului verbal,

simp1lifiearea folosirii cazurilor eerute oe prepozitii ~i de verbe.
Am sa Inccr~ sa expJie prin diteva exemple procesul menlionat mai
sus, Inecpano eu uncle situatii In care reorganizarea structlJrii
morfologice a dus, In toate limbile romanice, la aparilia un or noi
eategorii gramatieale, inexistentc, ea atare, 111 latina: articolul,
condi\ionalul, viitorul analitic , pcrfcctul compus.
Articolul. Prezenta articolului este a caracteristica a limbilor
romanice , fiinoca In latina nu exista 0 c1asa de cuv.inte specializata
pentru funqiile articolului; contextul inoica oad!. sensul sl!Ibstantivului
corespundea unui substantiv articulat sau nearticulat din limbile
rornanice. Artieolul hotarftl romanic provine din adjectivul oemonstrativ
ille, ipse , iar cllticolul nehotarat oin Ilumeralul folusit ~i ca aojectiv
l1ehotarftt [(nus. Nu intru In oetalii tehnice privino felul cum S-(l produs
fcnomenul. Important este faplu I ca artieol u I ex iSla peste tot In
Romania ~i di primele aparitii ale ullor forme de articol dateaza oin
"ccoluJ al VI-lea , dar abia In secolul al VIII-lea textele latine~ti prezillta
I()rme reouse. care nu puteau aparea dedt in prezenta ullui substanliv.
III toate limbile romanice occioentale articolul ocfinil estc proc!ilic,
;Ioica a~ezat I'naintea substuntivului (it. ii , masculin , la . feminin; fr.le ,
III; sp. el, 10). Numai In romana arlicolul ocfinit sal! hoGrut este enclitic,
adidi este a~ezat dupa substantiv ((loin cusa ~i I din (l111l1!) . Dar oespre
aceasta particularitate a limbii noastre voi vorbi mai tftrziu .
Conditionalul. Am afinnallnainle ca S-L} produs ~ i 0 reorganizare
a sistemului verbal. De exemplu, ill toale Iirnbile roman icc apare un nou
lIlod. concli\iunalul (eunoscul ~i ca optaliv). Latina exprima actiunea
ircala sau clarita, oeci valuarca eonditionalului, eu ajutorul
"onjunctivului (nu intru oin nou In oetalii referitoare la lalina).
I'lIl1ctul oe plecare a fust 0 conslruqie perifrastici1 , aoica formata din
Il1:1i multe cuvinte, care conIine un verb auxiliar (celmai aoesea habere
,a avea") $i infinilivul verbului oe conjugat. Prin reouceri ~i mooificari
',lIccesive verbul auxiliar pOSlpus infillitivului s-a transformat I'ntr-un
.lIlix, a oevenit a termina\ie, oe unde apoi S-I nilscut, prin suourJ, 0
\(II'ma verbala noua. Dc ex. In spaniola canW,. , forma oe infinitiv,
I II({!Jfa. imperfectullui haber. au devenit cWHar hia ~i apoi ('antarla ,
,'arc lIlseamna " a~ canta". Am traous cantarfo prin a.y ctlnta, care
117

aparent nu seamana cu formele din limbile romanice occidentale . 0 <11

ce s-a intampJat la noi? In primul rand trebui e sa observ cit forma (/1
ulnta cste 0 forma analitica, adica este constiluita din mai multt
elemcnte (opuse formelor analiticc sunt cele .~inteticc, frecvente II I
latina, In care diversele valori morfologice sunt cxprimate cu ajutorul
termina\iilor gramaticale). Forma analitica din romana corespumk
formelor roman ice de la Inceputurile acestora ,forme care crau ~i ek
analitice. (Am aratat cil sp. cClntar[o estc la origine canlar + habra. 0
dovadil estc faptul cii \n limba portugheza ~i astazi se pot intcrcal"
anum ile pronume intre infinitiv ~i auxiliarul devenit sufix ; sc spunc 111
[lortugheza dir-se-ia sau vende-Ios-ial7los,) Romana arc dcci 1111
co ndi~ionaJ prezcnt analitic, la fel ca limbile romanice occidentale III
faza lor veche , care atesta existenta unei pcrifraze originarc cuprinzand
l1uxiliarul antepus infinitivului: a.~ dill/a: aceasta ordinc nu era obi i
gatoric In lilllba vcche rornaneasca , In care se spunea ~ i ({inwre-a.) .
Originea forll1elor dc auxiliar (as, ai, ar. (//11, ari, ar) nu este Inu!
lamurita. Unii Ilingvi~ti cOl1Sidera cit ar putca fi Imprumutate din diversc
timpuri alc verbului hahere. ca In limbilc romanice occidentale. AI( ii.
eei mai mulri. sunt cle parcre ca aceste forme at' fi rezultatul reducerii
verbului uo/ere , devenir vrea In romana. Yom vcdea imediat cil In
romana acest verb estc folosit ~i la crearea formelor analitiee de viitor.
Viitorul analitic . 0 alta inovarie rilspandita In toate !imbiJe
romanicc este pierd~rea viitolUlui sintctie, aJiea eel exprimat prin slIfixe
(+ desincnlc) , ~i 'inlocuirca lui printr-un viitor analitie. S-a Intamplat )i
cu viitorul analitic din limbile roman icc oceidenta'lc ee S-a petrecut eu
eondilionalu l; el a fost format din inrinitivul verbului ~i 0 forma a
verbului auxiliar (In cazul viitolUlui cea de prezent. In opozilie cu forma
de imperfect folosita la construirca condilionalului). deei S-(l pomit de
la C(//1lare + Iwbeo . El nll a rama~ la forma analiticll in iliala , ei, datorita
unor evolu ~ii mai mult sau mai pu~in normale, auxiliarul a devenit ()
simpla tcrm ina~ie pllsa dupa infiniti v, astfel di lat. cantore haheo a
dcvenit fr. c/wllterai , sp. can tare , it. cantero. Altfel spus, s-a ajllns la
un nOli viitor sintctic . in afaril de constrllqia call/ore + Iw/Jeo. In epoca
preromanica existall ~i alte constrllqii perifrastice care exprimau viito
rul. Toatc erau constrllite dintr-lln verb moclalla indicativ pre/,cnt ~i
infinitivul verbllilli conjugat. Cca mai frecventa dintre aceste construe
~ii eSlc cca formata din lwlo urmat de infin,iti.v, cle unde avcm viitorul
118

romanesc mi, vei, va dinta. In romana, formele antepuse ale auxili

arului nu au plltllt sa se transforme 111 sufix ~ i viitorlll este analitic
(romana este singura limba romanica fara viitor sintetic). Pe langa
viitorul menlio~at, romana are ~i alte forme analitice dc viitor: al/1 S([
dillt,o old scriu} .

Perfectlll compus. Perfectlll compus, un timp analitic al indi

cativului, este ~i el 0 inovalie romanidi; el Illlocllie~te perfectul sintetic
latinesc mo~tenit de idiomurilc romanice ca perfect simplu. Format din
prczentul indicativ al allxiliarului ~i din participiul trecut al vcrbului Cll
sens lexical plin , noua forma s-a impus In limbile roman ice pcntrll ca
Ilexiunea pcrfcctului simplu sintetic mo~tenit cra prea ncregulatii.
Romanu , Illlpreuna cu a\tillilllba dc la perifcria Romanici (spaniola),
a rccurs la Ull singur verb Huxiliar, hohere: rom. aveC! - am cclnta!.
sp. h({her - he C({llwc/o, In timp ce In ariile centrale ale Romaniei se
foloscsc doua verbe (it. (lvae / essere', fr. ({I'oir / eIre), verbelc intran
ziti ve conjugandu-se cu unna~i i llli esse. Romana are, sprc deosebirc
de cclclaltc limbi romanice, la vcrbul auxiliar ({veo unelc forme per
sonalc diferite de cele pe carc Ie prezinta conjugarea acestui verb ell
sens lexical pi in: (el) C/ (mancat) / are, (noi) 01/1 (mancat) / avelll . (voi)
ali (cjtit) / averi.
Fapte romane~ti din perspectiv3 romanica . Am prezentat cateva
dcosebiri morfologicc Jintrc latina ~i limbilc rol1lanicc. Ele sunt rezul
talul unor tendin\c manifestatc In epoca tarl.ic a latinei. Nu totdeauna
acestc tcndinlc s-au realizat In accla~i grad In !'Omana ~i In cclelalte
limbi romanicc .
Flexiunea cazuala. Flexiunca nominal 5 cazuala s-a redus In
grade diferitc In limbile romanice . cea mai aproape de latina hind cea
din romana. in latina dun arcana aceasta flexiune S-H redus la (rei fo rme ,
care se pastreaza In romana ~i pentru care se folosesc desi nen~e
mo~tenitc din latina (eu excePtia vocativului singular In -() al
feillininclor). Exista forme cazuale difcritc pentru geniti v-dativ
singular fala de nominati v-acuzativ la fcminine : (a unei) case, (a unei)
wi/pi, fa~a de casd, vulpe , ~i forma speciala de vocativ si ngular la
masculine: /JOrhate. In cele'laite limbi romanice, flexiunca cazualil s-a
redus mai de timpuriu: Inca In primele tex te 'in limbi ibero-romanice
119

~i fn dialecte italiene exista 0 forma unica , cu valori ~i fu m:11I

sintactice diferite, determinate de Context )i de topica. In fazele vcd ll
ale limbilor galoromanice ~i ale diaJectelor retoromane exist5 (J
declinare cu doua cazuri , cu distinqie Intrc cazul subiect ~i cazul regill!
pentru cele mai multe substantive masculine. Astazi, ~i In aceste 1i ll1l 11
exista 0 si ngura form!!. Nu este necesar sa expliciim pastrarea t1exi ulI lI
nominaJe latine~ti din romana printr-o inl1uenta slava, a~a cum s-a fikll !
de obicei, fiinddl In general pastrarea unor forme arhaice nu se expl ic '!
printr-o inl1uenta strain a.
Flexiunea cazualii.ln discutie nu este a~a de simpla Cum ar parea dill
cele spuse mai sus . Flexiunea cu trei forme distincte la singular ex ist,1
numai la cateva substantive feminin e denumind persoane (fafd _ ie'/I'
- falo) ; exista 0 l1exiune cazuaJa cu doua forme la careva substam iw
masculine ce dcnumesc persoane (h(7iar - hc1iete) ~ i la majoritatcil
substantivelor feminine (ca:){1 - case) ~i 0 l1exiune cu 0 singura fo rn w
la substantivele masculine ~i neutre ~i la cateva feminine (pam ,
camp, sele). Flexiunea articolului hotiinlt (omu/ - onzului _ omule),
deosebe~te romana de celelalte limbi romanice , unde In aceste cazuri
se folosesc forme cu prepozirii (it. ilfig lio de/ re, fr.le fils du roi, sp.
e/ hijo de/ rey) . DatoriUi flexiunii articolului hotarat topica este mai
libera In romana.
Pluralul. Interesanta este reorganizarea pluralului In limba romiina,
faeuta cu desinente de origine latina. Situatia din romana se aseamana ,
pana Intr-un punct, cu cea dill italianil . In ambele limbi , pluralul are
doua dcsinente: -e ~i -i, prima la substantivele feminine. ini(ial la
substantivclc de declimu'ea I: ('({sa - casae, al caror singular se terminH
'in -(I (romana) sa u -a (italiana). Des inen(a -i apare la sUbstantivele
masculine (initial la cele foste de declinarea If: annus - anni .)i apoi
la toate celelalte masculine: cane - calli> rom. caine - caini, it. cane
- calli) 5i la feminine (loste de declinarea III, vUlpes: it. volpe _ volpi ,
rOID. \'ttlpe - vu/pi datorita unor analogii). In romana s-au produs
diverse alte analogii, care au dus la apari!ia pluraluIui In -i ~i la
substantive feminine CU si ngulanJ! In -a (pourtd , u.)(;; poni, u~'i).
Numarul acestora cre~te astazi: holi, s/rc;zi , sco/i, ((l r{/n ci sunt pluralc
aeceptate In norma standard. In toate eelelalte limbi romanice pluralul
este In -s, care probabil continua situa!ia din latina (dupa unij. _.1 este
reintrodus ulterior prin ~coalil , sub influen(a Iatinei savante).

() desinen\a specifica pentru romana este -Ie, la substantivele

Ii'lIlinine terminate In -earl/d ) , care este rezultatul unei evolu\ii
1!)I1diee normale. Substantivele Iatinesti de declinarea I terminate in -fla
,III ajuns la stea(uci) - stele < lat. stelia - stellae, mlsea(ucl) - tnelsele
lat. maxilla - maxillae . Ulterior aceasta desinenta s-a extins ~i la
I,lIhstantivele imprumutate care aveau finala -( e)a: basma - basmale,
1(},I" ((a sosele .
Tot latineasea es te 0 aWi desinen!a specifica limbii romiine (apare
I/,olat ~i 'in dialectele ita li e n e~ti centro-meridionale): -uri , caracteristidi
la Inceput pentru substanti vele neutre , cae i provine din lat. -om,
(ksinenta de plural neutru (lat. tempus - tempora > limp - timpllri) .
Dc la neutre s-a extins ~i la uncle feminine , carora Ie d5 sens concret
(mancore "aqiune" - mallcclri , dar mcll1c(lruri "feluri de mii ncare").
Italiana are ~i en 0 desinenta specifica de plural neutru 1'n -a (dito
"deget" - dita "toate dcgetcle mainii sau ale piciorului ullui om") , care
,~-a transmis ~i romanei prin substantive neutre de felullui adjulorium
- adjworia > (ljul or - ajuloare (-e provine din -c1 probabil sub
influenta unui sunet precedent palatal , ca 'in palea > pa/'a > pC/ie, SHU
prin analogie cu substantivele feminine III -e) . Substantivele neutre care
I~i formeaza pluralul cu urma~ii desincntelor neutre de plurallatine~ti
se acorda la singular cu determinant masc ulin, iar la plural cu
determinant feminin (In cclclalte limbi roman ice neutruI latinesc s-a
picrdut , substanti vele neutre fiind 1'nglobate, 'in general , III clasa
substantive lor masculine, pierzandu-::;i desinelltele specifiee). Limba
romftna are numeroase substantive eu forme dubl e de plural admise de
norma: rape) _ . rape , rapi; tunel - tune/e, tun eluri . La feI ea In alte
limbi romaniee, unel e substantive, omonimc la singular, au mai
multe forme de plural, CLI sensuri diferite: cap - capi. ulpele, ("((puri;
fr. ciel - ciel/x "ceruri" , ciels.
Adjectivul. La feI ea 'in latina, flexiune a adjectivelor este identica
cu eea a substantivelor, ~i anume are l1exiune In caz: la singular feminin
forma de genitiv-dativ diferita de cea de nominativ-acuzati v, dar
identic a CLI forma de plural (0 /lwsa bum? - l/1/ ei mese !June - Ili.~ te,
unor mese hune). In funqie de numaruI total al formelor flexionare,
adjeetivele se grupeaza In patru c1ase: cu patru forme (bun - !JIIM
buni - l}(flle) , care provin din c1asa adjectivelor latine)ti eu trei
tenninarii de nominativ singular; cele cu trei forme (noli - /l OLl(; - Iwi)

120
l21

prezinti'i neutralizarea , pe teren romanesc, Intre genuri la plural ; cele lit

doua forme (mar e nominativ-aeuzativ singular pentru toate genu ri!.
~i mari plural pentru toate genurile ~i genitiv-dativ feminin singu lall
Adjeetivele cu 0 singura forma ({erice) In care sa fie neutralizate al ;11
opozi~ia de gen, cat ~i cea de numar, sunt putin numeroase.
ComparativuI. Pentru exprimarea comparativului la adject ive \ 1
adverbe, roman a folose)te sistemul romanic hazat pe un proeedeu (II W
litic (1n latina c1asica, acesta funqiona aJaturi de un sistem sintetic). III
regiuniJc laterale ale Romaniei s-a preferat construqia care are la ba /;I
lat. l/1agis (rom. nwi, cat. IlleS , sp. /lUis, ptg. /rlois ) , iar In cen lrlll
Roman ic i s-a instalat forma mai noua cu plus (it.IJiLl . fr. plus). La fel
ca In latina vorhita, In limhilc romalliee ex isla identitate paqial ii lk
forma Illlre comparati yul de superioritate ~i superlativul relativ, dar ek
inovcaza in eeea ce prive~te marca difcren\iatoare: In limp ee toak
limhile romaniee occidentale folosesc forllJe ec corespund pronumel ui
demonstrativ il /e, aj unse de altfel articol (it. it piLL bello ragozzo, fr .liI
pllts bellefemm e) , III romfll1a se folosc~te 0 crea!ie specifica (bazata tllt
pe ii/e) , articolul oemonstTativ eel / cea (ce f mai/;'umos copil, ceo 1II11i
fi'lIIlwasCi fell/eie). Romana nu pastreaza nicio urmi! de comparal i\
sintetic. mo~ te nit In unele limbi romanice (fr. meilleur, pire . sp. lIIejol' ,
pear). Superlativul absolut se co nstrui e$te eu adverbc ca 1/11111 lal.
mufrlUn),foal'l e lat. f eJrl is), existente cu aceasta valoare ~i In alte
limbi romanice. Formele sintetice de superlatiy absolut (it. benevolel1
lis.limo , fr. ri('/1i.l'sillle, sp. utlfsimo, ptg. ollf.l'simo) sunt Imprullluturi
uitcrioare In loate limbile romanice , de cele mai multe ori din lati na
Sayanta.
Pronumele. Flexiunea pronumelui este eel mai bille pastrata In toate
limbilc romaniee. Ea este mai bogata ~i datorita faptului ca , mai ales
la pronumele personale, pcntru cazurile oblice ex ista doua sau trei
for me . Sunt panromaniee eele patru pronume perso nal e la nominativ
(ego, l{,t , nos , 110.1'). Roman<1 are mal multe fonne decflt oricare alta limb5
rolllanica. S-au pastrat numai In romana ~ i In sardll formele de dativ
nohi.\', uohis > /lalla , VOuC/. Romflna are 0 forma aceentuata de aeuzati ,.
//Iill e, care ex ista ~i in dalmata , sarda, dialeete italiene~ti centro-meri
dionale, explicata prin influen\a unui ..quene < lat. qllem SitU prill

122

Id;iugarea unei particule paragogice -Ile (explicatia prin suhstrat IIlI \.., Il
,b'i necesara). Specifice romanei sunt formele de dati v Cll I PlIll l'li l
flllii. I(i). Roma~a pastreaza eel mai bine fJexiunea pronumelor per
"1 )Ilate din latina, cu l'om1e cazua\e carora Ie corespund tn celelaJte limbi
1IIIl HlIl ice construC\ii analitice (ex. dativ forma aceentuata: l11i e, lie. lui.
,'/.IIOUc1 , voua.lor). Numai III romana formele de genitiv sunt identice
,II cele de datiy la persoana a Ill-a singular ~ i plural (lui, ei, lor). Ro
1I1;lI1a are doua serii para!cle de pronume personal. una accentuaUl ~i una
Ill'aCcentuata (co njullcta); lilli, lIli, mie, IIUI - //lie, pe mine, cxistente
. i In aile limhi romanice (fr. me - (d) 1Il0i, sp. me - (a) Ini). Opozi!ia
dintre dativ ~i aeuzatiy la fonne!c neaccentuate In romana exi~ta la toate
pcrsoanele (ex. Tnti / mi - ma, Ii / i - fl, ()), III timp eeln ce!clalte limbi
roman icc exista numai la anumite persoa nc (In retoromana ~i sarda, la
loate persoanelc la singular ~i la persoana a lII-a plural , iarln ee!clalte
Ilumai la persoana a Ill -a singular Iii plural: fr.llli - Ie, lui - 1(1, l eur
les) . Toate formele de pronume personal de persoana III din romana
~i majorilatca limbilor roman ice au la origine lat. iI/e. t n unele Iimbi
roman ice (sarda , catalanu ~i uncle dialcctc ilalienqti centro-meri
dionale) pronumele persollal de persoana a Ill-a continua lat. ipse. ~i
'in rom[llla cxista urma~i ai lat. ipse: rom.II1.1'll (prilllr-Il1sul); pana astazi
se pastreaza III ddllsu/ < de + 111S1ll. forma tipidi pentru rom ana ,
PronumeJc reflexiv pre7,inta 0 fle xiune similara eu eea a pronumelui
pcrsonal: formc accentuate ~ i neaccentuate (rom. lsi , .~ i - sie- (.~i) , se
(pe)sil1e( ,\'i), la fcI ca cclclalte Limbi romanice (it. si - a se, fro se - (/ soi,
sp. seres) - a .Ii , ptg . se - a si) , dar numai In romana exista opozi\ie
Intre dativ ~i acu/.ativ , earc continua formele cazuale Iatinqti. In
romflna sine a dcvcnit suhstantiv: in .linea l17 ea.
FJexiunea latincasea a pronumelui posesiv S-<l transmis limhilor
roman ice. Tn treeerea dc Ia latina la Limbile roman ice a existat
tendinta dezvoltarii unor variante acee.ntuatc $i ncaeeentuate, pentru
pronume ~i adjective (fr. lI1ie/l -mO il, sp. 111(0 - lI'Ii) . Tn romani! , italiana
~i portughe:di, exista 0 singura forma de pronume posesiv , care sc
Intrcbuin\caz[l atat ca adjectiv , dlt ~ i ca pronumc . prin gcneralizarea
varialltei acccntuate (rom. /I1elt, Ulll, sau, 1l0SlrII , V()S II'U ; it. /IIio, IlI O,
Sil O , nosfro, VO .l lro; ptg. meLt. ICll , seu, 110SS() , 1'0.'1 .1'0). Formele
roman icc provin din cele din latina , eu unele modifieari analogiee pc
leren latinese (In latina vulgara au fost refacutc unclc forme analogiec:

123

~lOsler dupa noster, general raspandit , teus , " seus dupa mel/S, nUI11.11
In unele zone, printre care :;i rom ana) ; mele, tale dupa stele, piural ul lill
steel. Pentru persoana a HI-a, unele limbi roman ice pastreaza 0 fOrlll :1
identidi pentru singular ~i plural, ca In latina (spaniola, catala n;! ' ,I
portugheza), iar In celelalte se generali zeaza, pentru plural , 1;11
iliarum > rom . luI' (it. lora, fr. leur). Rom. sc7u este concurat la singuJ. 1I
de genitivul pronumelui personal de persoana a Ill-a: lui , ei. Pronu ml'il'
posesiv are fl exiune In persoana, gen ~i numar: lI1eu ~ /Ilea ~ mei
mete, la fel ca In celelalte limbi rom anice . Flexiunea cazual5. exi!-.I ;I
numai III romana: form[l de genitiv-dativ feminin distinct5. de n011 11
nativ-acuzati v (casa mea ~ casei mele ) ; forma de genitiv-dativ pl ur:1i
(a/or mei) . In romana, pronumele poscsiv este insotit totdeauna d,'
articolul posesiv : at, a , ai, ale. Substantivul Insotit de un adjectiv
posesiv este articul at (curteo mea , it. ilmio libra, ptg . a meujordilll i.
Fac excep\ie de la aceasta regula unele Burne de rudenie la singu lar .
rom . .lora-mea, it. mio fralel/o.
Sistemul pronumelui demonstrativ din latina , cu trei membri (11/(.
fw ec, hue "acesta de langa mine" ~ isle, i.l'fa, isfl/d "acesta de Iflnga tine"
~ ilLe, iI/a. illlld "accla de la distanta") , avea seria is, ea , id care deSCn1J1;1
obiectul (persoana) despre care se vo rbc~te , idem , eadem , idelll.
pronume de identitate , ~i ipse, ipsa , iPSltIlI, pronume de Intarire . III
romana (ca 5i In francedi) devine importanta structu ra binara , opozi!i.l
apropiat ~ departat (c1.1( - ell), Imbogiiti1ii cu 0 serie de compu:-.c
dczvolt(lte din I(lt. ec('e-isfll ~ ecce -il/Lt , devenite ocest. ace l (In
celelalte limbi romaniee se pastreaza sistemul ternar).
Formele pronumelui relaliv ~i intcrogativ eoincid In cele mai mu ltc
limbi roman ice ~ i formeaza un sistem eu tlexiune mult simplifieata fa!ii
de latina . In romana a dcvenit uzual care < lat. quali.l, iar in limb ik
roman ice occidentale sunt uzualc pronumele relative provenile din luI.
qui. Formatii noi roman ice sunt relativclc compu se: rom . eel ceo ceeo
ce o Flexiunea latineasca se pastreaza, dar apar ~ i noi opozi!ii, de ex .
opozi!ia animat ~ inanimat la interogative (rom. cill e? ~ ce? , it.
chi ? - che?, fr.lJlIi ? - (jloi ?, sp . qlien ? ~qle? ) , carc la unele relati ve
nu se rC(llizea2a (lat. qllalis > rom. c({re, it. ('he, fr. q/li , sp. , ptg. qu e).
Pronume nehotariite latine~ti s-au transrnis pUline, la fel ea In
eelelalte limbi romanice (alf , fof, lin). Cele mai multc prol1ume
nehotaratc sunt crealii ulterioare, de~i unele au baze latine~ti (afare <

124

1.11 . ('('cum talis, alat < lat. ecculIl fantum); altele pomesc de la pronume
1I'i;llive (cu -va: corevo , cineva , cufie- :fi ecare,fiecine, cu ori - : uricare,
'" iIine). Flexiune cazuala , numai In ramana , cu forme diferite pentru
IIIIlllinativ-aeuzativ ~ genitiv-dativ: cineva ~ cliva. foti ~ tuturor,

I,, '('(/re ~ fiecdruia .

Si pronumele negative s-au transmis pu!ine, la fel ca in eelelalte

Iliubi romanice . Cele mai multe pronume nehotarate sunt creatii
IIl1crioare prin compunere: substantiv + partieula negativa (nee + mica
. rom . nilllic(a)} . Opozitie animat ~ inanimat (llimeni ~ nimic). In
romana, opozitia de caz nominativ-aeuzativ ~ genitiv-dativ (l1il1leni ~
lIill/dnui).

Numeralul. Numeralul cardinal. Numeralele de la I la I0 ~i 1000

panramanice. Evolutia formelor unor numerale rom a ne~ti exista
'.;i in alte limbi roman ice: lat. duo cu doua forme di stinete dupa gen
(t/oi-doua, ptg. dois, duas) . Limbile romanice occidentale pastreaz a
lIumeralele compuse din latina pana la 15 (spaniola, portugheza) ~i pana
la 16 (italiana , francezCl, catalana); altele sunt formate pc teren roma
lIic (fr. dix-sept , sp. dieciseis) . In romana, toatc numeralele de la 11 la
19 cunosc un model earacteristic de eompunere, eu ajulorul prepozitici
.I pre a curei origine estc di scutata mai jos (p. 132) . Numele zecilor se
pastreaza in majoritatea limbilor roman icc (lat. vig infi se pastreaza ~i
in arom. yiginO. In romana, compunerea prin multiplicare pc baza zeei
lor: douazeci, treizec i , explicata fie prin analogie (dupa duuclsllte ,
Ireislite etc .), fie prin influenta (substrat, superstrat). Lat centum "suta"
cste panromanic cu exceptia romanei (rom. suta e imprumutat din
veehea slava) . Unitatile se postpun zecilor eu elementul de relatie Si
(doll(lzec; ,~i doi ), ca ~i In aIte limbi roman ice (fr. ef , sp. y, ptg. e: fr.
v;ngt et 1m dar vingt deux). Lat. milia a devenit singular in rom[ma
(lI1;e), cu pluralul analogic mii.
Numeralul ordinal din latina , format prin derivare de la cel cardinal,
s-a pastrat pentru numeralele de la I la 10 aproape exclusiv in limbile
romaniee occidentale , fiind sustinut (in italiana, vechc franceza ,
spaniola, portugheza) de influen\a latina savanta. In romana s-a
pastrat izolat, in diteva formule: primorius > primal' (In veIl' primar,
cole prill1ara "prima vizita a tinerilor Insuratei la parin!ii sotiei dupa
nunti'i"), tertius pastrat In all(dr! "aeum doi ani" (adica "al treilea an
soeotit Inapoi de la eel curent"). Numai romana pastreazu pe antaneliS
0,11111

125

ante + -aneus) > lntlli. In general, limbile roman,ice ~i-au creat !lOI
fo[ma~ii pomind de la nllmerallli cardinal(; numai In romana noile crca\ L1
se realizeaza prin dllbla determinare a acestuia, cu articol poscsiv ~ i \,"1 1
articol hotiirat enclitic + -a (al doi/ea, al trei/ea etc.).
VerbuI. Sistemullatinesc cu patru conjugiiri s-a transmis majoriralil
limbilor roman ice (romana, italiana, franceza, provensala); el s-a red u~
la trei tipuri In zonele laterale, In Peninsula Iberica (span iol:!
portughcza) ~i 'in aromfma . Inca din latina vulgara granilele dintl".
conjugari nu erau respectate riguros; trecerile de la un tip flexionar 1:1
altul erau favorizate de asemanari formale (teme ~i desinen~e) sau (iL'
conti nut (intre verbe Inrudite semantic). Cele mai productive erall
conjugarea I ~i a IV -a (verbele nou create intrau, de obicei , In una dill
cele doua conjugari). Datorita acestei "aptitudini" a celor dou ii
conjugari au avut loc treceri de la 0 conjugare la alta, aproapl:
totdeauna de la conjugarea a II-a $i a III-a (jlorere > Jtorire). Treceri
de la 0 conjugare la alta s-au produs ~i j'ntre verbele de conjugarea a lJ -a
~i a III-a , mai ales ca erau asemanari Intre diversele forme ak
aceleia~i conjugiiri (respondere > respondere, ridere > rlide; mai rare
sunt trecerile de la conjugarea a III-a la a II-a: cadere > cadere >
cadea). In romana procesul continua, numeroase verbe de conjugarea
a II-a au trecut la conjugarea a III-a: ramane, line, umple.
Ciit prive~te desinen~ele verbale, este de remarcat faptul ca la une k
verbe denominative de conjugarea I, la persoanele I -III singular ~ i III
plural apare -ez lat. -izo, sufix verbal de origine greaca, frecven ! III
latina vulgara): lucrez, lucrezi, lucreaza. La conjugarea a IV -a aparl'
-esc (vorbesc), care nu are valoare incoativa ca In lat. -sc-. La acesll'
forme , tipice romanei ~i unor dialecte italiene~ti, adiiugam faptu l C~I
desinen~a -i pentru persoana II singular este caracteristica romanci ~i
italienei (canii , cantai, cantasi, can.tasesi; it. trovi, trovavi, trova sli ,
troverai) , spre deosebire de eelelalte Iimbi romanice, care, dator it ~
piistrarii lui -s (vezi cele spuse despre plural), au -s ca desinen~i1 de
persoana 11.
Dintre roate modurile latine~ti, conjunctivul, cunoscut ~i s ub
numele de subjonctiv, a suferit mari transformari In trecerea spn.:
Iimbile roman ice (In parte, aceste transformari se datoresc aparitiei In
Iimbile roman ice a unui nou mod, conditionalul, despre care am vorbi t

126

mai Inainte). Dintre diferitele timpuri ale conjul1lctivu1ui s-a transmis

limbilor romanice doar prezentul (conjunctivul imperfect, Inloeuit In
majoritatea contextelor de mai-mult-ca-perfect, nu mai era folosit decat
III puncte izo1ate ale Romaniei, iar perfectul a disparut aproape
complet). In locul formelor sintetice 1atine~ti au aparut forme analitice.
('aracteristica pcntru romana este conjunctia sa lat. si), fiindca este
singura care constituie astazi un semn special al conjunctivului (in
celelaJte lirnbi romarucc conjunqiile care introduc cOl1jllnctivul - it.
("he, fr., sp ., ptg. que - pot fi urmate ~i de indicativ, ca ~i In vechea
romana, unde exista constructia co + indicativ).
In procesul de organizare a flexiunii verbale arc loc scbimbarea
valorii unor forme verbale prin trecerea de la un mod la altlll:
mai-mult-ca-perfectul conjunctiv este folosit numai In roman a pentru
mai-mult-ca-perfectul indieativ (lat. cantauissem > dintase; formele
ell -ra - cantasercl; ele au aparut prin analogie cu forme Ie de plural ale
perfectului simplu), infinitivul negativ devine imperativ negativ (nu
("([ma) , iar persoana a Ill-a plural indicativ prczent a verbului afi (.slint)
provine de la conjunctivul prezent (lat. sint). Se produc ~i treceri de la
un timp la altlll; persoana a llI-a plural a perfectuJui simplu (cantara)
provine de la 0 forma de mai-mult-ea-perfeet latin (lat. cantarant).
Datorita unor fenomene fonetice (cMerea consoanelor finale,
Il1cbiderca timbrului vocalelor neaccentuate), des pre care va fi yorba
In capitolul de fonetica, se ajunge la omonimii Intre diferitele forme
verbale, Intre diferite persoane In cadrul aceluia~i timp sau la aceea~i
pcrsoana apaninand unor moduri ori timpuri diferitc. Apar astfel
omonimii la imperfect ~i mai-mult-ca-perfect intre persoanele I, III
singular ~i plural (canta, respectiv cantase), la conditionalul prezent
sintetic, Intre persoanele I, II, III singular ~i III plural, la indicativul
prezent 'intre persoana III singular ~i pluralla conjugarea I (canta) , i'ntre
persoanele I singular ~i III plural ale verbelor de conjugarea II, III, TV
(tac, cunosc, pier) .
S-au produs $i regularizari ale unor forme verbale: fecill, forma
veche etimologica (feci) , devinefacui.
In legatura Cll alte moduri ar fi de remareat:
Gerunziul are 0 singura forma, cea de prezent, pastrata din latina
fcelelalte Iimbi roman ice au doua forme, de prezent ~i de perfect).

127

Supinul a s uprav ie~uit numai In rom ana , avand forme identice e ll

ale participiului trecut, dar invariabile (In gen, numar ~i caz) ~i
precedate obligatoriu de 0 prepo zi~ie (de, la, penlnl cobortil).
Infinitivul are 0 forma specifica numai In romana, unde finala _/"( '
a fost eliminata (manca, vedea, culege, veni). S-a pastrat ~i In fOflm
lunga f010sitii ca substantiv (mclncure, vedere, clllegere, venire) sau, rar.
ca verb In formele in versate de cond itional prezent (calltare-({s)
Infinitivullung are toate marcile care caracterizeaza substantivul : cal
numar, articol (genul este feminin ): dintare - clinr()ri; ccllltarea _

illmatate din prepozi\iile l atine~ti, foarte pu\ine fiind panromanice (ad,

de , ill, per) . Cateva noi prepozi~ii romanice provin din adverbe
(Iat.longo > rom . lal/gel , it.lllngo) ~i foarte multe sunt noi compuse (Iat.
,It, + post> rom.'dupd, fr. depllis). Procedeul compunerii a fo st viu ~i
pc teren romanic (rom. de la , de pe, p(/mlla). Au fost ~ i uncle Impru
1I1uturi din alte limbi romanice: fie prepoz i~i i simple (contra, gra(ie) ,
lie locu~iuni prepozi\ionale (eu condi(ia, eLI exceptia).
Felul cum s-a transmi s sistcmul conjunqiilor este prezentat mai jos,
ill capitolul de sintaxa.
("{UI1 ,

cantarii - eanlarile - dintarilor.

Adverbul. Limbile roman ice ~ i-au creat, pe dii proprii , cu deosebiri

de la un idiom la altul, adverbe noi care fac ca sistemul adverbial sa Sl'
deosebeasca mult de cellatinesc. Cel mai des , In romana adverbul de
mod are 0 forma identica cu forma de masculin -neutru singular a
adjectivului corespunzator (trllmos, grell, ura l), fenomen sporadic In
celelalte limbi romanice (it. chiaro , fr. clair, sp. claro), care arat:!
conservatorismul Iimbii romane (excep\ie reprezinta adjectivulln -esc:
romtlllesc, dar romclneste) . Unele adverbe roman ice au terminatii care
nu sunt totdeauna etimologice (rom. -a: aicea, atuncea; -re: a.\ijdere(a),
pllrure(a); cf. ptg . alhl/res). Ca 0 inovatie romani di, aparuta Indi III
latina vulgara , este ~ i reorganizarea microsistemului adverbului de mod
cu continuatorii lat. sic : rom . asa lat. eccum sic), it. , fr.. sp. si. ptg.
sim. Romana nu are forma\ii analizabile (cf. altminteri) cu sufixul
-mente, caracteristice pentru celelalte limbi romanice (it. certamenle,
fr. certainemelll, sp. ciertwn enle , ptg. cerlamenle).
Prepozitii. In latina vulgara, folosirea prepozi\iilor capata 0 mare
extindere; se apeleaza la prepozi\ii ~i In situatii pentru care In latin a
cJasica nu se foloseau (ad preceda nume propri i In acuzativ dependente
de verbe de mi ~care : ad Alburnum). Rolul lor a devenit ~ i mai
,important odaUi cu disparitia flexiunii nominale, exprimarea relatiilo r
dintre termenii unui context fiind preluata de prepozitii ~i de topica.
Datorita acestei extinderi se produc modificari In sistemul prepozitional
~i apar 0 serie de transformari semantice. lmportanta este tendin\a de
simplificare a sistemului prepozitionai: unele prepozitii dispar, altele
pierd unele nuante semantice. S-au pastrat In limbile roman ice numai
128

Fapte inexistente sau mai putin frecvente In aIte limbi romanice.

ca, de multe ori, romana prezinta 0 serie de arhaisme,
dar ~i inova\ii , care au dus la apari\ia unor forme inex istente In celclalte
limbi romanicc . Dintrc inovatii amintim: fle xiunca nominala cu
articolul hotarat (omul - onwllti - omule) , plurale tipice In -Ie, -lIri ,
superlativul relativ - eel lIlai blln, forme de pronume specifice fmi , ifi,
dci/1sul , numeralul ordinal (al doilea) , conjunctia sa, marca specifica a
conjunctivului, condi~ionalul cu a,\" forme ale auxiliarului avea diferite
de cele ale vcrbului cu sens lexical plin (a / are , am / avem, ali I aveti) ,
sufixe verbale noi ( -ez.). Alteori aceste inova~ii au du s la apa ri(ia unor
catcgorii noi , spccifice 1i1l1bii romane (articolul posesiv, articolul
demon strati v, prezumtivul ).
Am vl'izut mai sus

Articolul posesiv (ai, a, ai, ale cu forma de geniti v plural alor)

provine din lat. ad + illll. Acest articol intra In componen!a pronu1l1elui
posesiv ~ i a numeralului ordinal, Intrebuin\ari In care In cclelalte limbi
roman ice Ii corcspunde articolul hotarat (al t(i ll , al doilea : it. ilIIlO , fr.
Ie second , sp. el fUyo) . ~ i Insotqte In anumite condi\Li sintactice
genitivul substantivului ~ i al pronumelui (rara echivalent In celelalte
limbi romanice): acesl nepal al //l amei, acest nepol alilli; fr. ee neveu
de ma mere, sp. esle sobrino de lI1i madre.
Articolul demonstrativ (eel , eea, cei, cele cu forme de genitiv-dativ
celui, celei, ce lor) provine din lat. ecce + " iflll, ca $i pronumele ~i
adjectivul demonstrativ (acel, acea) de care s-a diferen\iat prin

afereza, caderea lui ([ ini\,ial , probabilln secolul al XVI-lea. Articolul

de1l1onstrativ Leaga un substantiv articulat cu articolul hotarilt sau un
129

i'

nume propriu cu un determinant adjectival (omul eel bun, Stefan cd

Mare), se folose~te pentru substantivizarea adjectivului ~i a numeralu llll
(cei buni, cei Irei)!)i a constructiilor In genitiv ~i eu prepozitii (eel III
taWlui, eel de aici) ~i intra In componenta formelor de superlativ rel ali,
(eel mai bun, eel mai hine). La fel ca In cazul atticolului posesiv, ~i III
acest caz, celelalte lirnbi roman ice au ea echivalent al articol ullil
demonstrativ articolu l hoti:irat (it. i Ire, sp. los dos, fro Pepillle Brl'/
sp. el mas hermoso), dar ~i un pronume demonstrativ (it. quelle de /III
padre, fr. celui de mall pere, sp. aquel de /IIi padre). TipuJ omul eel hlll/
nu are echivalent romanic.
Prezumtivul. Romana are, spre deosebire de celelalte limbi roma
nice, un al cincilea mod personal (prezumtivui), care apare ea valoarl'
modalii ~i In alte lilllbi roman icc (itali ana), unde nu arc Insa forllll'
specificc. III romana are doua timpuri: prezent (format din auxiliarul
(/ fi la viitor, conjunctivul prezent ori conditionalul prezent + gerunziu l
verbului cu sens lexical pi in: va}; mirosilld, sa}i -, ar}i -) ~i petf ec!
identic cu viitorul anterior (vafi mirosit) sau cu conjunctivul perfec i
conditionalul perfect. Ambele timpuri sunt eompuse.
Cumulul de marti. Lilllba romana arc tendin(.a de acumulare a m,li
multor mijloace pentru marcarea unei calegorii gramaticale, prill
folosirea unor alternante fonetice In terna (In radacina cuvantului) ~j .1
unor afixe (tcrmina\ii) gramaticaie. Astfel,jhIIlWS, masculin singu lal
darfrumoasa , feminin singular, se deosebcsc nu numai prin terminalil.:
(zero - cl), ci ~i prill alternanta () / O{[. Tot a~a alhasln! singular ~l'
deosebe~te de pluralul alba.wi prin terminatie u - i ~ i prin alternan(:t
s / .\,. La vdn(1( - vine!i , avem patru mijloace pentru a face deoseb irea
dintrc singular ~i plural: alternan\e\e ii / i, 0 / e, 1/ t. zero / i.
Alternantele fonetice. Intr-o seric de forme , alternantele se datoresl
difercntclor originare de accent din flcxiunea latina, care au prod us III
romana modificarea limbrului vocalic: e / i (villu - venim), 0 / II (m or
- I11l1ril11 , sorci - surari). in altele, alternantele vocalice sunt datoratc
influentei vocalei urmatoare, despre care voi vorbi In capitolul d~'
fonetici1: e / en (seara - seri, sec(u) - ,\('({cel) , 0 / ()(l (po(lrtc1 - portio
joe - jO(lCa). AlternanteJe consonantice sunt, in general, la sfar~it lll

130

h'lIlei ~i sunt datorate aqiunii palatalizante a lui i flexionar: t / ((laM

la(i, scot -sco(i) , d / z (crud - eruzi, vdd - ve zi, c / c(sac - saci,
lIIi(' - mici, ple~ - pled) , g / if (fag - fagi, aleg - alegi) , s / s (urs
ur.yi,jrumos - jrl/l1lo.~i , c()s - co.yi), .Ie / ,yt (musca - /1lu~te, crese
cre.~ti - ere,yte), .It / st (aeest - ace,)ti, gust - gusti - gusto), ,yc / .~t
(1II1ISe - lJ1u.~ti - nUt.~C(1). Andrci Avram a atras recent atentia asupra
lIl'cesitatii ierarhizarii alternan~elor fonologice din punetul de vedere
:11 randamentului lor functional, facand distinctia dintre altcrnan~ele
allxiliare (num ite morfoncmc auxitiare de S. Pu~cariu) ~i cclelalte
Illlillile de Avram independente . In timp cc alternanta 0([ / 0 Ulnare
I/ori) este totdeauna auxiliara In limba Iiterara (d i stinc~ia dintre singular
~i plural cste Hicuta ~i prin desinente), alternanp c / c cste auxiliara
!\'({C(l-vaei) ~i independenla (sac - .wci), fiind folosita ca semn
distinctiv In abscnta unor desinente.
Evolutie intern a sau influenta externa? Uncle deoscbiri fata de
latina au fost cxplicate ca rezuJtate fic alc unor evolu\ii interne, fie ale
lInor intlucntc exlcrne, de obicci vechi slave (rcamintcsc ca vechea
slava are, III romana , rolul elcmcntului germanic din limbile roman ice
occidcntale, dcci reprczinUi ccca ce sc nume~te supcrstrat) . Exemplul
tipic este pastrarea genului neutru la substantive. Numai limba romana
are 0 astfe! dc categoric, de felul lui smtlJl. - sc([une sau timp
till/puri. Recent acest fcnomen a fost explicat (1. Fischer) ca 0 rcorga
ni zarc petrccuta 'in latina tarl.ic ~i care a avut loc In partCH orientala a
Romaniei (unne ale unci stari de f:Jptc ascmanatoare cu cea din rornana
cxisla in vechca ilalialla ~i In sarda) . Nu eslc dcci nevoie sa se apcJel.c
la influcnta siava.
Aceleia~i influente slave i-a fost atribuita de multi lingvi~ti ~i
aparitia frecvcnta a formei reflcxi ve la uncl e vcrbc cu forma acti va In
latina (a se ruga. (/ se jl/ca) , considcrata chiar ca 0 dovadit de trecerc
a lalinei printr-o s(['[[clUra mentis "slavii". Fenomenul nu este
caracteristie numai rom5nei, ci este 0 tendinta populara existcnta ~i 'in
alte idiomuri rornanice: estc free vent In spaniol a americana ~i In
franccza populara (s'aigrir, se croupir pentru aigrir, crotlpir) , a$a cum
au ar~itat 1. Lope Blanch, respectiv 1. Vendryes. E. Vrabie considera
cxp lieatia prin slava din romfma ca"a case exageration".

131

Exista trasaturi gramaticale care apropie limba romana de limbi di ll

Peninsula Balcanica. (bulgara, albaneza): postpunerea articol lllil l
hotarat (am vazut mai inainte ca, in limbile surori, articolul hotarat t:~ ,,"
antepus), formarea numeralelor cardinale compuse de tip unsprez(,("
doisprezece pan a la nouasprezece ~i cele care denumesc ~CC ilL
(douazeci . treizeci ... l1olulzeci). Pentru primul dintre aceste fenom clh
- postpunerea articolului hotan1t (casa , calul) - s-a propus I I
t:xplicatie interna (AI. Graur invodi pozitia adjectivului determinan ll
Cit prive~te numeralele de tipul unsprezece, estc de observat ca ele SlIlll
formale din elcmente latioe~ti, dar Jura 0 construqie nealestata 'in lali lid
ltnus super decem "unul peste zece" , 1n care spre lat. super) are 1111
sens inexistent 'i n romana actuala . Se considera, de obieei, ca acc'-Il'
construqii au avut ca model construqii din alte limbi (veche slav:!
substrat). In ultimul timp se presupune, pentru construqiile respectiw
ca au putut sa apara fie independcnt de situaria din alte Iimbi, fi e CI
rezultat al transpunerii in latina a unei construqii similare din subslr;11
adica din limba traco-daca (Gr. Brancu~, r. Fischer). Prima ipoteza , llt '
ca punct de plccare sistemul crcstarii pe raboj: II se noteaza facan u ()
crcstatura deasupra primelor zecc (se ~tie ca pastoritul a fost ocupa!i;1
dc baza a populatiilor romanice din regiunile noastre, ceea ce facl'
verosimila ipoteza cxtinderii construqiei la populatiile invecinate) . 1\
doua ipotcza , care prcsupune transpuncrea din limba traco-dadi a uncI
constructii similare, de~i nu are nicio dovada materiala, nu e::.lt:
ncvcrosimila; daca admitem accasta ipote/,a, fenomenul ar trebui datul
in prima parte a perioadei romane, 'in epoea bilingvismului daco-roman.
~i ar trebui restruns la zonele rurale, fiindcii centrcle urbane , supusc
~eolii , nu puteau ignora sistemullatin traditional de numarare. Cea mai
raspandil8. expIica!ie este cea a modelului ILiat din vechea slava.
Alte fapte romanesti inexistente in limbile romanice. Am pre
zentat pana acum particularitatile morfologice ale romanei expuse 'ill
cele mai multe dintt'e lucrarile anterioare. In timpul din urma au apal'ul
Insa 0 serie de contributii, mai ales ale unoI' speciali~ti straini, care
cvidentiazi:i ~ i aIte trasaturi ale limbii noastre. Dintrc aceste contributii
mentionez articolul recent (1996) allui Hans-Martin Gauger, Les parti
(ularites de la langue roumaine, care prczintii 0 serie de trasaturi inexis
tente'in celelalte limbi roman ice . Pc Llnele dintre ele Ie-am prczcntat mai
132

'.lIS. Le reproduc pe celie pe care nu Ie-am discutat, Intr-o simpla

"lIumerare, Tara a stabili 0 ierarhizare a lor (a~a procedeaza, de altfe!, ~i
II .-M. Gauger):
- absen!a obligatorie a articolului hoUirat dupa prcpozirie (pentru
"liSa), cu exceptia prepozitiei cu (CLl trenulj sau daca. substantivul este
IIrmat de un determinant (pentru casa universiturilor) ori este un
"lIbstantiv personal (pentru tata);
- folosirea articolului hotiirat la numele de ora~e: Bucure,Jti:
lIucurestiul, Paris: PariSlll;

- Intrebuin~area obligatorie a articolului hotarat la numele de locuri

l'llmpuse : Bucure~tii-Noi, Vatra-Dornei; aceste nume se ~i deelina:
Vetrei-Dornei:

- posibilitatea intercaliirii unui adjectiv 'in grupul nominal

substantiv + prepozitie + substantiv : un satfrumos de munte;
- genitivul ~i dativul, care nu se deosebesc din punet de vedere
formal, sunt diferentiate prin topica: am dat cartea elevului "j'ai donne
Ie livre de I' eleve", "j' ai donne Ie livre a I' elevc", dar am dat elevului
mrtea "j'ai donne Ie livre a I'eleve";
- existenta unor forme speciale pentru genitivul ~i dativul nume
lor proprii de persoane (casa barbatului , dar casa lui Ion);
- substantivizarea cuvantului pentru "suta": 0 sulCi, doua sute ~i
eu articolul hotarat: suta , genitiv-dativ sutei;
- Intrebuinrarea obligatorie a unei prepozirii (de) 'intre numeral ~i
substantiv de la 20 In sus, afara de cazurile In care ultima parte din
numeral ul compus este unu I dintre numeralele \-19: 0 suta de zile. 0
suta douaz.eci Si unu de studell(i, dar 0 sulCi una zile, 0 suta
lloliCisprezece studen(i;

- exprimarea ideii de"a vorbi intr-o anumita masura 0 limba" prin

adverb (a vorbi romane.yte). Gauger considera ea acest fel de a
exprima conceptul respectiv este mai "coreet" decat In alte limbi (parler
franrais. to speak French) ~i ca procedeul corespunde tipului latin (~i
grec) laline loqui . Romana moderna poate folosi ~i tipul a vorbi
franceza, existent 'in alte limbi romanice;
- Inlocuirea posibila a pronumelui (adjeetivului) posesiv (chiar il
inlocuie~te, in general) prin pronume!e personal ~i reflexiv In dativ: un
strain care ne fnvata limba, (i-a venitfratele, ,Ji-a vandut calul;

133

- existenta a doua grade la pronumele de polite~e: dumneata kil

genitiv-dativ caracteristic dumitale) ~ i dumneavaastrcl. NUIll :11
portugheza are doua fonne (voce, Vossa Excelencia), dar situu\ia nu l' ,11
la fel ca In ramana;
- existenla a doua posiblitali de exprimare a posesiei la perSO'I!1.1
a III-a singular: capillll sau (sexul posesorului nu este indicat). d:1I
capilullui (ei); cf. fr. sa maison, it. sua casa;
- existen~a a doua pozilii ~i a doua forme pentru adjecti\ II I
pronominal demonstrativ: acesl film mi-a ph/cut, filmul aCf's{(l 1111 II
placut (cf. fr. ce film, sp. esta pelfeula) ;
- folosirea a trei paradigme diferite la verbul a vrea: lexica!.!
(vreau, vrei, vrea, vrem, vreri, vor), verb auxiliar (voi, vei, va, vom , veIl
vor). forma abreviata de auxiliar (ai. ei, 0, oIII , eli, or), ultima fii nd
populara;
- substituirea (In compara\ie cu celeIalte limbi romanice) ;1
infinitivului prin:
a) participiul trecut precedat de de (=supin): bun de b(7ut (fr. bOil (,
boire, sp. buena para beber);
b) gerunziu: aud strigund (fr./elLtends crier);
- existen~a a trei forme pentru persoana a III-a singular indicativ
prezent de la verbul afi: este. e, ~i -; (unde-i mormuntullui Stefan eel
Mare) .

Fapte imprumutate. Existii In romana ciiteva fapte care all [0"

atribuite unor influen~c straine; cle ocupa InSa, In general, 0 po z i~ il'
pcriferica. De semnalat modificari In structura semantica a uno!"
prcpozilii sau locu\iuni conjunqiol1ule, carc au la baza asemanare:J
funC(ional5 a prepozi\iilor ~i conjunqiilor din romana ~i din limbilc ell
care ea a intrat In contact. Astfel, sp re deosebire de celelalte li mhi
romanice, .Ipre lat. super) are ~i sensu I de direqie, explicat ca ()
influenta slava sau autohtona (W . Meyer Lubke) sau doar slava (AI.
Niculescu). ln situalie asemanatoare sunt prepoziliile aSl/pm (a areo
eheia asupra sa), III ((/ se de!;hiza in profesor) care au c5patat sensu I
fr. sur, respectiv en, In vorbirea oamenilor instrui(i.
Nu Jipsesc nici prepoziliile imprulllutatc de romana: unele erall
folosite in limba traducerilor din slavona ~i au disparut (be z, na, of, {lO .
2a), altele, neologice, provin din limbile romanice sau din latina, fiind

IIllprumutate incepand din secolul al XIX-lea: a (trei saci a cinci

ki/ograme fiecare), contra, per (da 30 de lei per kilo), supra 'in limbajul
Illatematicienilor, via (adresat lui via sora mea) . Mioara Avram, ITItr-un
:1I1.icol cOllsacrat acestor Impmmuturi, subliniaza di uzullor este limitat,
liind situate la periferia limbii comune (exceplie face contra, admi,s in
londul principal lexical de AI. Graur). Sunt prepozitii care caracteri
I.caza varietati funqionale de tipul limbaju1lui tehnic ~ i ~t iintific .

SINTAXA

o situa~ie similara exista ~i in cazul diverse lor raporturi de

\lIbordonare. In latina existau multe conjunc~ii de acest tip, dintre care
dteva (cum, quod, LIt) aveau mai multe valori . Cele mai multe pierd
Inen ~i dispar In trecerea de la latina la limbile romanice. S-au pastrat
III toate limbile roman ice doarquando (rom. eand, it., ptg . quando, fr.
'II/and , sp. cuando) ~i quomodo (rom. cum, v. it. como> it. come, fr.
("(Imme, sp., ptg. como). La acestea doua poate fi adaugata si, de
ascmenea panromanici1 (rom. sa, it., ptg. se, fr., sp. si), dar care are In
romana mai multe Intrebuin~ari decat In celelalte limbi romanice, unde
continua sa introduca circumstantiale conditionale.

Se afirma, de obicei, ca sintaxa este un sistem mai pu~in rigid dec[iI

cel morfologic . Aceasta constatare I~i gase~te oglindirea ~i In felul CU II I
s-a transmis ~ i s-a reorganizat inventarul de conjunqii latine~ ti carv
exprimau diferiteIe raporturi sintactice ~i semantice de coordonare ~i
subordonare. In aceasta reorganizare s-au pierdut numeroase conjunqii
din latina clasica, dovedindu-se de prisos pentru nevoile de comunicarc
ale vorbitorilor cu 0 viata social-economidi ~i intelectuala reduse 1; 1
strictul necesar, a~a cum erau ele In epoca latinei tarzii. Acest proces
de reducere a inventarului de conjunqii se Incardreaza in ceea ce s-a
petrecut In domeniullexicului In general, unde 0 serie de sinonime all
disparut (In cazul de fata, au disparut conjunctiile care Indeplineau
funqii mai mult sau mai putin identice). A~a se ex plica de ce limbi lc
roman ice au mo~tenit un numar foarte mic de conjunqii din latin a .
Dupa constituirea limbilor romanice s-au creat, prin mijloace proprii,
conjunqii noi cu elemente de origine latina, menite sa satisfaca nevoilc
de comunicare mai complexe.

Elemente eonjunetionale eu 0 raspandire Iimitata. Pe langa

aceste conjunqii panromanice, s-au pastrat ~i alte conjunqii cu 0
nlspandire limitata ~i, mai ales, au fost folosite cu valoare de conjunqie
alte parti de vorbire, mai ales adverbe. In domeniul coordonarii remar
dim: rom. ~i < lat. sic (copulativa), rom. sau lat. sic + aut) ~i ori,
ue origine latina, dar neclara, ambele fiind disjunctive. In toate
Iimbile romanice, cu excep~ia romanei, adverbul latinesc magis
cvolueaza de la sensul "mai degraba" la "dar", devenind conjunqie
lipici1 pentru coordonarea adversativa (it. ma, fr. mais , sp., ptg. mas);
aceea~i valoare adversativa au in Iimbile romanice urma~ii lat. per hoc,
' por hoc (it.pero, sp., ptg.pero) carora Ie corespund In romana dar ,
iar, amandoua latine~ti, dar avand 0 etimologie necIara, fnsa lat.
ipsa) , ei, din pronumele ee. Cu valoare de conjunc~ie conclusiva este
folosit In unele limbi romanice lat. dune (it. dunque, fr. done) ~i
ablativullatinesc loco (v. it. loco, sp. luego, ptg . loco). In romana deei
este 0 crea~ie proprie. La acest inventar ar putea fi adaugat, pentru
exprimarea raportului de coordonare disjunctivi'i, 0 creatie proprie
tuturor limbilor romanice, care pome~te de la conjunctivul verbului "a
fi" (rom.jie ... jie, it. sia ... sia, fr. soit ... soit, sp. sea ... sea).
Yn domeniul subordonarii, dintre conjunqiile cu 0 raspandire mai
Iimitata in Romania se deta~eaza quia (rom., V. it., v. sp., V. ptg. ea) ~i
quod (rom. ca, dial. it. merid. ko) pentru a introduce completiva directii .
Dintre celelalte amintim: quam (rom., d. it. sept., V. sp., V. ptg. ea),
quantus (rom. cat). Romana are cel mai bogat ~i mai original inventar
de conjunqii subordonatoare, simple ~i compuse: pe langa cele mo~tenite
din latina, romana a creat multe conjunqii (caei, daea, dqi, pana < lat.

Elemente eonjunetionale panromanice. Pentru exprimarea celor

patru raporturi de coordonare (copulativa, disjunctiva, adversativa ~i
conclusiva) se pastreaza la nivelul Intregii Romanii doar dou a
conjunqii copulative et (v. rom . e, it. , ptg. e, fr. et, sp. y), cu valoare
pozitiva, ~i nee, neeque (rom. niei, it. ne, fr., sp. ni, ptg. nem), cu valoare
negativa , ~i 0 singura conjunqie disjunctiva aut (v. rom. ~i reg. au, it.,
cat., sp. 0, fr., ptg . ou). Nu s-a pastrat nicio conjunqie adversativa care
sa fie panromanici'i .

136

137

paelle + ad} ~i locutiuni conjunqionale, mai numeroase ~i mai van;:I,

dedit in celelaIte limbi roman ice (mcicar cd, chiar dacd, pentru co. rill /
moment ce, atunci cand). Cele mai multe dintre aceste conjullIlll
compuse sau locu!iuni conjunqionale au aparut pentru expri m:l ll ,
raporturi lor de subordonare. Este important de precizat di cle apal' 11 1. 11
ales 'in scrieri literare, vorbirea populara continuand sa exprilill
raporturile sintactice cu ajutorul conjunqiilor curente, intr-o fra/" II'
care predomina coordonarea. Incepand din secolul al XVII-lea, od ;11 I
cu traducerile literare , dintre care se deta~eaza Cazania lui Varlaalll
Noul Testament de la Balgrad , texte raspandite 'in toate regiunil c eI.
limba romana, fraza cu numeroase subordonate ia amploare. I. G hL'I I"
a aratat cum 0 serie de construqii sintactice aparute 'in secolul .11
XVI-lea - unele datorita unor modele straine , altele ca urmare a unlll
manierism sintactic ce opunea limba scrisa limbii vorbite _ dispar I I I
perioada J 830-1881, cand se precizeaza profilul modern al sinta.xl'l
romanei literare, determinat de doi factori (infllJen!a limbii vorbite ,0,, 1
modelul oferit de structura sintactica a limbilor romanice , cu deosebin:
a sintaxei franceze). AsisHim astfel la 0 reromanizare a limbii roman l' .
proces ce corespunde perfect la ceea ce s-a intiimplat in cazu l
vocabularului ~i al formarii cuvintelor.
' ,f

Inovatii romanice. Exista doua particularita!i sintactice prin can:

limhile roman ice se deosebesc de latina: exprimarea complementului
direct ~i reluarea prin pronumc personal a complementului necircum.
stan!ial (direct sau indirect) .

Complementul direct este funqia specifica a cazului acuzativ ~i SL'

construie~te, In general, fara prepozitie. In unele limbi romanice, dintn:

care se deta~eaza roman a ~i spaniola, complementul direct poate ave"

o mardi prepozitionala (pe In romana, a in idiomuri iberoromanice ~i

In sarda) in anumite condi!ii semantice, de obicei in cazul numelor de
persoana (rom. 0 wId pe mama, fl wid pe Petru , sard. abbo bis-to (I
mamilla, sp. he visto a Pedro, ptg. vi-o a ele lUi. prar a ).
Punerea in relief a complementului (direct sau indirect) prin
reluare sau anticipare printr-un pronume I~i face apari!ia In latina; In
latina tfu-zie, sporadic, numele putea fi reluat printr-un pronume. Pentru
majoritatea limbilor roman ice fenomenull~i are originea In latina ~i este
direct legat de dezvoltarea, In latina vulgara, a unui complement direct

p!cpozirional cu lat. ad (sard. , it., cat., sp ., ptg. a). Acela~i proces are
11ll' mai Ulrziu In epoea romanica , dar eu prepozi\ii distincte ~i
!lIdependent de la 0 regiune la alta (rom . pe) . Fenomenul este insa mai
I ;lspfmdit In Iimbi)e iberoromanice ~i In romana (rom. i-am wlz.ut pe ei,
t! vad pe Ion, sp. a m( me vieron , 110 10 veo a Pedro - complement
direct - sau lie ti se cllville totld, i-au dC/t copiiuiui, sp. a mi me Rusta
II/cis el otro - complement indirect).
Concordanta timpurilor. Una dintre trasaturile importante ale
sinlaxei latine~ti este concordanla timpurilor (consecutio temporwn),
l'unoscuta ~i sub numcle de coresponden\a timpurilor. Este yorba de un
mmplex de reguli care stabilea 0 anumita conformitate temporala (~i
modala) Intre predicatul propoziliilor care sunt in relatie (de coordonare
sau de subordonare) intre ele. Aceasla trasatura slintacticii, respectata
rnai riguros In lalina Iiterara ~i aplicata cu mai pu\ina strictete In latina
vorbita, continua sa se manifeste, dqi nu totdeauna a~a de strict, ~i in
limbilc romanice . Pe de altil parte, limbile romanice au introdus ~i
clemente noi , datoritii In primul rand aparitiei unor forme necunoscute
inainte (conditionalul , tjmpurile compuse, in franceza ~i timpurile
supracompuse). Singura limba romanica In care corespondenta
limpurilor este relativ libcra este romana, timpul regentei avand 0
influenta mai redusa asupra timpului propoziliei dependente . Aceasta
libertate a concordantei timpurilor este mai evidenta cand estc yorba
de conjunetiv. In romana, unde conjunctivul are doar doua limpuri,
corcspondcntele verbale sunt simple: verbul regent este urmat de
prezentul conjunelivului pentru redarea raportului de simultaneitate
posterioritale ~i de perfectul conjunctivului pentru redarea anterioritatii,
oricare ar fi limpul ulilizat (vreau / a.lft vrut sa citesc aceastij carte,
lUI .)tiu / .)tiwn sajijdcut greseli) . Ele sunt deci mai simpIe decat In
latina ~i decat In celclalte Iimbi romanice, unde conjunctivul arc patru
sau ~ase timpuri . Prin aceasta partieularitate a ei , romana prezinta 0
fraza mai libera , mai simpJi:i , a~a cum au toate limbile In care caracleruJ
vorbit , oral , predomina.
Topica.O transformare importanta In trecerea de la latina la limbile
roman icc a avut ~i topica , adiea ordinca euvintelor. In latina ea se
caracteriza printr-o mare libertate, flexiunea nominala avand un rol

138
139

important In indicarea relatiilor dintre termenii aceluia~i "11111 11

(desinentele marcau rolul cuvintelor In fraza) . Este c1asic exempl ll l , It
se da pentru a ilustra aceasta particularitate a latinei: "Petru h;II , ' I
Paul" se putea spune, tadi ca Intelesul general sa se schimbe pre,1/l ll ill
In ~ase feluri : Petrus Pau/um caedit, Petrus caedit Paulum, PIIII III/
ll

Petrus caedit, Paillum caedit Petrus, caedit Petrus Paulum, 1'1 11 , 111
Paulum Petrus. In latina vorbita se dezvolta tendinta, ate, l;iI:', III

inscript ii ~i texte latine~ti tarzii, spre tipul de topid! subieci III'

dicat-obiect, preferata de limbile roman ice . Aceasta ordine estc 11 1'11
roasa In franceza , unde topica are rol sintactic In construqii de Id lll
Paul frappe Pierre ~i unde schimbarea topicii Inseamna schimo.1I 1 I
funqiei sintactice (Pierre devine subiect, iar PauL obiect). In rol11;II I,1
la tel ca In restullimbilor romanice, topica este relativ libera, adic,l lI ll ,
fixa (ca In franceza), dar nici absolut libera. Mioara Avram sintetizc lI,)
aceasta caracteristica a romanei. Pe de 0 parte, se poate Consl"!.1
preferinta pentru 0 anumita topica, cea existenta ~i In celelalte li " IIII
romanice , iar pe de alta, In unele situatii (putine speciale) topica : II L'
caracter fix (ex.: locul unor pronume neaccentuate _ ma striga, 11/ /I
strigat - sau al propozitiilor consecutive, totdeauna dupa regen la /111
- ea se sim(ea asa de proasta fndit se temea sa-i vorbeasca). Cele m"j
multe parti de propozitie ~i tipuri de propozitii coordonate ~"II
subordonate cunosc doua topici: antepunerea sau postpunerea fata de
termenul de referinta; una este cea obi~nuita, cealalta e considercll:1
subiectiva, afectiva sau expresiva. Relativa libertate a topicii III
propozitie se explica prin caracterul flexiunii (mai ales nominale) ~i
implicit al acordului, cu folosirea lui pe ca marca a acuzativul ui
complement direct ~i cu fenomenul dubliirii complementului direct ::.i
indirect prin forme neaccentuate ale pronumelui personal. Catev<t
exemple: In totalitatea Iimbilor romanice In cazul adjectivului atribUI
topica predominanta este substantiv + adjectiv (cartea frumoasa),
antepunerea adjecti vului fiind emfatica. Romana pastreazii pentru
adjectivul posesiv topica de encliza (casa mea), la fel ca In latina (!rater
meus),ln timp ce In alte Iimbi romanice adjectivul posesiv preceda In
general substantivul (it. La mia casa, sp. mi hermano, ptg. a minha
amiga, dar ~i La casa mia sau sp. el hermano mlo); In franceza este
obligatorie topica posesiv + substantiv (ma maison).

/\iull~i la srar~itul considera~iilor asupra felului cum s-a transmis

II II:IX(\ latina limbilor romanice (deci ~i romanei), constatam ca -Tn
, II Ida parerii gen~ral admise, conform carcia sintaxa este, dupa lexic,
' 1llIlpartimentul cell11ai permeabil al unei limbi, cel mai deschis unor
'Iillllcn~e straine - structura latineasdi s-a pastrat In tot ce a avut esen
11,11 sau a suferit unele restructurari pomind de la materialul existent.

Fapte imprumutate. Imprumutul de conjunqii este un fapt rar;

IIlgurul exemplu din limba actualii este or fr. or), folosita Tn vorbirea
I't'I'soanelor cultivate. Cat prive~te conjunqia i de origine slavona din
Il'Xlcle vechi romane~ti traduse, ea a disparut (atat i, dlt ~i prepoziliile
.Iave menlionate de fclullui bez., ot, au funqionat alaturi de .~i, respectiv
de, mo~tenite din latina, ~i au avut 0 distribulie Iimitata la anumite
Inrmule IntrebLlinlate In stillli administrativ. Acest fapt explica
,'Iiminarea lor 1Iiterioara odata cu modernizarea stilului respectiv).
In aceea~i ordine de idei pot fi semnalate ~i anumite construqii
,illlactice explicate prin contactul romanei cu alte limbi. ~i aceste
mnstruqii sLlnt periferice ~i au disparut Tn cpoca moderna.ln diverse
('poci ale istoriei limbii romilne literare apare construqia CLI dativ in
locul acuzativului complement direct sau Tn locul altor construqii
prcpozi(ionale . Aceasta particularitate aparc In textelc traduse In
sccolul al XVI-lea ~i a fost explicaW de Ov. Densusianu prin influcnla
slava (apropia(i-vd lui Dumnezell, Tn loc de apropiu(i-vd de Dumnezeu)
sau maghiara ({/ cru(a Illi pentru a-L crura). Exista ~ i In lilllba moderna,
izolat. astfel de construqii ~ i au fost explicate prin influenta latina,
germanica sau romanica.lntr-lIn articol consacrat unor particlllariti1li
sintactice nerom a ne~ti , Mioara Avram prezinta In plus ~i absenta
negaliei dubie , adica folosirea unui verb afirmativ aflat pe langa
pronllme sau adverbe negative ca nimeni , nimic, niciodatd (nimeni sa
io.lajlamand) , considerata, In general, Tn lingvistica romaneasdi tot ca
rezultat al unei influente: slava , pentru secolul al XVI-lea, latina ,
italiana sau german a pentru secolele al XVII-lea ~i al XVIII-lea. Cf.lnsa
constructii similare Tn italiana (nessllno parla con me) ~i spanioli:i (nadie
Ie dijo La verdad), cu suprimarea it. non , respectiv sp. no, cfmd verbul
estc precedat de un alt element negativ (pronume sau adverb).
In sfiir~it, cele mai frecvente cazuri de influenla strainil se Intalnesc
In topica. In vechea romana exista inversiuni ~i di slocari artificiale ale

' 'rr1,

140
141

unor forme compuse sau ale unoI' grupuri de cuvinte, care se explil .1
prin copierea unor modele latine~ti. slave sau grece5ti (n-Gulllai /I/(t'li/il
dedit tine/ost? - D. Cantemir, se In sac fmbrdccl). Aceste disl (JI.. ;11 1
au dispiirut odata cu modernizarea frazei romilnqti . .
Prin Imprumutarea unor prepozi~ii sau conjunqii salt datol il ,1
Imboga~irii semantice a unor elemente de relalie, ca lIrmare a infl uClll l'1
straine, poate avea loc 0 scaderc a frecventei unor prepozi\ii sau <..'1111
junqii veehi, sinonime sau concurente ale noilor unita~i Impru mul ;i! ,
(de ex. contra a du s la slabirea frecven\ei lui fmpolriva. care nu a 111.11
fost folosit In anumite contexte). In aceea5i ordine de idei ar pulea II
semnalatii. pentru romanii, Inlocuirea infinitivullli prin conjuncti v III
fraze ea vrealt sa dorm , fenomen ex istent ~i In alte limbi balcail icl'
explicat prin inlluen\a greaca. Trebuie precizat di infinitivul n-a fO \1
eliminat din toate construqiilc (dupa a pUleo: pot "Ieco) , deci este vorl);1
doar de 0 crc~tcre a frccvcn\ei conjllnctivului; de altfel fenomc nul lill
cste general In romiina, graiurilc din nord-vcs tul \arii - Cri~ana ~I
Maramure~ - prefera ~i astazi vecbea conslruqie Cll infi nili\
(Magdalena VlIlpe). Inlocuirea infinitivului prin eonjuncti v este cu al ai
mai interesanta cu cat Incepiind din secolul al XIX-lea, sub inlluel1!.1
limbii franceze, infinitivul a Inceput sa fie folosit din nou In construq li
In care nu mai aparca (spre a cllnta In loc de co .I'd clinte ).
In concluzie, ccle ciiteva fapte sin tact ice "ncrom ane~ti " (Mio;lr;1
Avram) nu au modificat structura latillcasca a sintaxei romiln e ~ll ,
Caracterul romanic HI acesteia a fost chiar IIlti:irit sub infillen\<l li mbii
franccze, care a eliminat uncle modele striiine, existente mai ales III
limba tex telor traduse.

FONETICA $1 FONOLOGIA

Consideratii generale. Nicio limba romanica nu este idenlidi din

punet de vedere fonetic cu latina. Pe de alta parte, niciun euvant latinesc
IllI s-a men\inut In toate limbile romanice Tara sa sufen.: vreo modilleare
fonnalii, cel pu\in Intr-una dintre limbi. Afirma(ia este valabilii chiar
Intr-un caz ca al cuviintului latinesc Ill , care se scrie la fel In toate
Iimbile romanice, dar se pronun\a ltii]ln franceza (In cclelalte limbi,
printrc care ~i romana, continua sa se pronun~e tu ca In latina). Uneori
schimbarile sunt mici , alteori mai cvidcnte. Anumite modificari
privese un numar mai marc de cawri, carc se giisese In toate limbile
romanice sau numai In eateva, Acestc schimbari eorespund, de cele mai
multe ori, unor tendin\e ce apar Inca In latina popul ara . Dintrc
deoscbi rile fata de latina ex istente In vocalismul tuturor limbilor
roman ice amintim doar una: vocalele nu se mai distin g prin lungime ,
dcci prin cantitate vocalica, ci prin caracterullor Inchis sau deschis . De
exemplu , In latina clasica levis pronun\at cu un e scurt insemna " u~or" ,
iar levis pronun\at cu un e lung Insenma " neted". In latina populara e
scurt s-a pronun\at mai deschi s decat e lung, care s-a pronuntat inchis.
Astfel, vechiul peri(.\) prolluntat peri "tu pieri" se opunca lui p~ri .,peri"
lat. "Iri , pluralul lui pirus "par (pom)"). Ulterior, In limbile
romaniee unele vocale au suferit diverse transforrnari; de obicei, atunci
cand erau accentuate , s-au transformat In diftongi, astfel cii lat. heri,
pronun\at In latin a c1asica eu e scurt ~ i apoi cu e deschis, a ajuns la ieri
In rom ana ~i la hier In franceza. Tot a~a peri lat. peri.\') ~ i p~ri se
deosebese azi prin (tu) pieri ~i peri, deci printr-un diftong ~i 0 voeal5:

143

tine, pronumele ce provine din tene se deosebe~te de (ine < tiene < lUI
tenet.
Si consoanele au suferit modificari. Mai important de semnalat e:-o t(
faptul ca in Iimbile romanice au aparut 0 serie de consoane noi (paLl
taleIe K, g, Ii, r ~i africatele c, g, t, dz), ca rezultat al aqiunii vocalclill
palatalc asupra vechilor consoane l.atine~ti: cera devine ceara, titial/clII
- taciune, titia - rata . Unele dintre aceste schimbari s-au produs ch i,11
in latina tarzie. Ele au generat, evident, modifidiri nu numai in aspecll1 l
fonetic, ci ~i in stmctura fonologica a limbilor romanice, a~a cum VOltl
vedea mai departe. Cuvintele se deosebesc deci prin alte trasaturi dec: 11
cele existente in latina.
Aceste transformari ale formei cuvintelor, numite transform{1I1
foncticc, s-au produs in toate limbile roman ice ~i, este bine sa se reti ll ;t
nu peste tot In aceea~i masura. (In franeeza, de exemplu, schimbarik
au fost mai profunde. Cine recunoa,5te asta,d, In cuvantul francez scn,
eall ~i pronuntat u, tcrmenullatinesc aqua , devenit (Ipala noi ~i af!,1I1I
in spaniola?) Ramane sa vedem daca aspectul formal al cuvintelol
romanice s-a schimbat datorita evolutici normale a structurii foneti cl"
latine~ti ~i in ce masura accste modificari sunt datorate ~i Iimbilor Cll
care latina sau limbile romanice au intrat In contact (In primul ra nd
Iimbile care reprezinta substratul sau superstratul lor). Este bine S; I
urmarim - pe scurt - mecanismul prin care 0 limba pOLite influen! :J
structura fonetica a altei Iimbi. Exista Icgatura (ntre istoria social a ~ I
evolutia foneticii? Cum se petrec, de fapt , lucrurile? Cuvin kk
imprumutate provin din limbi cu structuri fonetice diferite. Sunetck
care nu exista decat In limba donatorului se adapteaza 'Ia sistemullimhll
receptoare. In general, In astfel de cazuri, sunetele se descompun (ii eSlt'
pronuntat i+u: fr. bureau> rom . biurau, pronunWre Invechita, fr. pun;/
> rom piure) sau sunt identificate cu un sunet existent III sistemll l
receptor (fr. ii este redat in romana prin i (birou) ~i u (furII lI rti .
al1vergurd), iar in spaniola prin u (bura). Exista Insa cazuri cand UII
sunet nou nu poate fi adaptat ~i cste pastrat ca atare, a~a cum este cazlil
lui h despre care vom vorbi mai jos. Mai interesant este faptul ca ac c ~ 1
sunet h a ajuns sa fie folosit pentru a deosebi cuvintele Intre ele . Astfc l
cuvantul hal', din slava, ~i cuvantul car, mo~tenit din latina, insemnallli
Iucrmi deosebitc, sunt identice cu exceptia lui h ~i c, prin care se fan '
diferentierea intelesului. Aceste unitati de rostire care due 1:1

144

diferentierea intelesului, in cazul cand inlocuim pe una cu alta, se

Ilumescjuneme (ele se noteaza Intre doua bare oblice /1).
Fonemele romanice. Dupa consideratiile generale despre
schimbarile pdrecute In trecerea de la latina la limbile romanice,
necesare pentru a In(elege de ce nicio limba romanica nu seamana cu
latina, In cele ce urmeaza voi face diteva observatii despre asemanarile
~i deosebirile dintre romana ~i celelalte limbi roman ice.
Am subliniat pana acum faptul ca aspectul fonetic al limbilor
romanice actuale nu este identic cu eel allatinei. Si totu~i, daca analizam
sistemele fonologice ale limbilor romanice, deci inventarul dejoneme
(nu de sunete), constatam unele concordante surprinzatoare Intre latina
~i Iimbile romanice care 0 continua . De remarcat di aceste concordante
se refera la ansamblul Iimbilor romanice . Intr-o carte plina de idei
(Pratique des langue.l romanes, Paris , 1997), Sanda Reinheimer ~i
Liliane Tasmowski compara prillcipalele limbi roman ice (portugheza,
spaniola, franceza, italiana ~i romana) la nivelul inventarului de
foneme ~i scot in evidenta elementele comune celor cinci limbi
romanice. Astfel, in toate acestea exista cinci foneme vocale orale
accentuate (a, e, 0 , i, u), acelea~i pe care era eonstruit sistemul vocalic
latinesc. 0 observa(ie similara se poate face cu privire la inventarul de
f()Heme consonantice, in sensul ca toate consoanele comune principa
lelor limbi roman ice luate in considerare (p, b, t, d, k, g,f, s, I, r, 111, n),
ea ~i cele doua semiconsoane (j, w) , constituie baza sistemului conso
nantic latinesc.
Nu trebuie sa se in(eleaga insil cil sistemul fonologic latinesc nu s-a
schimbat in trecerea de la latina la limbile romanice . In primul rand,
a~a cum am mentionat mai sus, opozi(ia de cantitate vocalidi a disparut,
dupa cum au disparut ~i cei doi "diftongi" (ae , au) care constituiau,
datoritii modului de articulare (vocale simple lungi care la inceputul
articularii erau mediale deschise, iar apoi se inchideau la e, respectiv
u), elementele eterogene ~i izolate in sistem. Prin asimilarea reciproca
a elementelor componente, ace~ti diftongi s-au transformat In vocale
lungi deschise cu articulatie uniforma, in timp ce in unele limbi roma
nice (dalmata, sarda, veehe provensaJa , gascona, catalana , dialectul
friulan ~i dialeetul sicilian), datorita izolarii lingvistice timpurii a
teritoriilor respective, au nu a evoluat la J, ci s-a pastrat ca au In general
(In romana all a suferit procesul de diereza: lat. aurum> rom. a-Ul)

145

In domeniul consonantismului, de remarcat dispari\ia distinqiei dl

cantitate dintre consoanele simple ~i cele geminate (revenim ti l
detalii mai jos) . A disparut ~i consoana labiovelara surda notata qll
(aqua), care ave a valoare fonologidi In latina (cantwn "cantat' ~l'
opunea lui quantum "cat"), precum ~i consoana h situata la peri reri;,
sistemului.
Limbile romanice au Ins a 0 serie de foneme inexistente in lat in:l.
rezultal al unor evolu\ii petre cute In latina vulgara. Am aratat mai SlI \
ca In locul distinqiei de cantitate vocalidi a aparut 0 noua distincti l'
de calitate vocalica . Evolu\ia romanica nu a fost peste tot la fel: III
romana s-au confundat numai vocalele din seria posterioara (ii-a , {f (l
: lat.ftm:a > rom.furcii , lat. cradunz > rom . crud; lat.jocltlll > fo e, lat .
popuLum > plop).
La Inceputul istoriei limbilor romanice s-au produs 0 serie de modi
ficari fonetice, ca diftongarea vocalelor accentuate, despre care voi vorhl
mai jos, schimbari In localizarea vocalelor care au dus la aparitia VOGI
lelor anterioare labiale In franceza (saeur, peu , pur), inchiderea timbru
lui a neaccentuat avand ca rezultat voeale noi asemanatoare lui ii dill
romana, nazalizarea vocalelor, care, In unele idiomuri (france;;1.
francoprovensala, portugheza, dialecte retoromane), se pastreaza pam',
astazi, iar In altele a disparut (In vecbea romana exista 0 nazalizare I II
anumite contexte, dar ulterior a disparut).
Modificarile fonetice mentionate nu au fost acelea~i In toatl'
limbile romanice ~i de aceea nici sistemele vocalice nu sunt peste lot
acelea~i: spaniola are eel mai redus sistem, cu doar cinci vocale l a, l .
i, 0, u/; romana - 7 la, e, i, a, 1, 0, u/, la fel ca italiana ~i catalana la .
E, e, i, J, 0 , u/ , dar italiana ~i catalana au doua vocale medii deschi sl'
IE, JI, spre deosebire de romana, care are la , 11. Portugheza are acel a~ i
sistem cu italiana ~i catalana, dar are In plus 0 vocal a neutra I'J/.
asemanatoare rom. a (unii considera ca portugheza are ~i vocale nazak
Cll valoare fonologica). Franceza are 15 foneme vocalice.
Aceea~ i este situatia 1?i In cazul consonantismului , In sensul ca III
trecerea de la latina la limbile roman ice consoanele noi au d1patat statui
de fonem . Astfel, In cazul africatelor, italiana , romana ~i spaniola au
un fonem lei (ceara - cara, it. cera - sera, sp . acha - oja), italialli1
~i romana au IV, Ig/, italiana are Idz/ pe care I-a avut ~i vechea roman ~ .

146

In alte limbi roman ice (franceza ~i portugheza) consoanele africate,

existente In sistemul romanic primitiv, s-au transformal In fricative.
Nici sistemele consonantice nu sunt identice In toate Iimbile
romanice. Mai conservator este sistemul italienei. care men\ine atat
sistemul geminatelor din latina (ba chiar 11 dezvolta) , cat ~i fonemele
dezvoltate In faza romanica primitiva (africatele Ie, \, g, dz/, fricativele
Is, z./). Tot simplif'icat este sistemul spaniol (din evolutia interna au
rezultat Insa: 181, asemanator engl. th, lxi, cunoscutul jota ~i africata IC/;
in plus spaniol a pastreaza vechea opozitie dintre II'I ~i Irr/). Sistemul
tonologic romanesc pastrcaza tonetismul romallicei primitive (africatele
Ie, g, V; Idz/ , existent In vechea romana , a devenit Izl) , ~i are doua
toneme II< , g/ , rezultate din evolutia glUpurilor latine~ti c/, gl (tat. clauis
>v. rom. cl'aie > cheie, glacies > v. rom . gL'aro > ghea(O).
Dupa accstc consideratii generale despre schimbarile petrecute In
trecere de la latina la Iimbile romanice, necesare pentru a In\elege de
ce nicio Iimba romanica nu seamana cu latina, rna opresc la ciiteva
deosebiri dintre romana ~i cele'lalte Iimbi roman ice. Trebuie sa
precizez de la Inceput ca toate aceste deosebiri pot fi explicate prin
evolutia diferita a structurii fonetice latine~ti care stala baza limbilor
roman ice (niciunul dintre sunetele noi aparute pe teren romanjc nu este
astdzi raspandit in toate idiomurile romanice).

Rom. a, i. Cele mai caracteristice vocale romane~ti sunt a ~i f.

v()cala asemanatoare lui a romanesc exista In diverse limbi

roman ice (portugheza , retoromana, catalana, dialecte italiene~ti

meridionale) ca rezultat al tendintei de scurtare a silabei neaccentllate
~i de suprimare a distinqiilor dintre vocalele neaccentuate . ln romana
d a aparut in urma Inchiderii lui a neaccentuat (Jat. casa > casa) sau
in a~a numita "pozitie nazala", adica atunci dind a (accentuat, de data
aceasta) era urmat de un Il simplu intervocalic sau de n sau m urmate
de 0 consoana (lat. canem >v. rom. c;)ne > cdine , lat. cantat> v. rom .
c;}ntii > dinta, campus> v. rom. c;;npu > camp). Am notat pentlU faza
veche a romanei aceasta vocal a prin ;) pentlU ca ea nll se diferen\ia inca
de f (vezi mai jos). Vocala d a mai aparut ~i In urma influentei unei
consoane (r forte sau labiala) asupra lui e, i Oat. reus> v. rom . rdu, lat.
riullS> v. rom. ' r:m > diu, lat. melwn > 11111'). In toate accste cazuri
aparitia lui a este de natura fonetica ~i, a~a cum a subliniat Andrei

147

Avram, la fel ca In portughcza, in dialcctul napoliran ~i 1n dialect III

catalan din Ma1\orca, vocal a [g] poate sa apara ~i In silaba accentuaLI
De aceea, nu este necesar sa invocam pentru aparitia lui () din rOmJ II:1
influenta substratului trac sau a superstratului slav, a~a cum ,\'
sustinea de obicei (Philippide afirma di limba traea era plina de oj. CII
atat mai pu\in trebuie sa ne gandim la 0 explica\ie extema pentru 0 scm
de forme din paradigma verbala, ca ~i din pluralul anumitor substant i\'\'
feminine , care au astazi [al pentru Ial accentuat. Este yorba dl'
persoana I a indicativului ~i a conjunctivului prezent la verbele dr
conjugarea J (luera, maned, alaturi de lucre!, maned) ~i de pluralul ill
-i al substant,ivelor feminine cu un [a1 accentuat In tema (more - miil i .
carte - carti; cf. Insa ~i voci,fmgi, cu a pastrat) . In toate aceste cazull
avem a face cu fcnomene relativ recente: forme vechi la verbe eu (I
netrecut la a se pastreaza diaiecta'i ln istroromana ~i sporadic In grai uri
maramure~ene ~i moldovene~ti, iar pluralul de tipul cdr(i nu apare 111
unele texte rotacizante din secolul al XVI-lea. Avem a face cu forml'
analogice care, In cazul verbelor, au contribuit la diferen\iere;1
formelor din aceea~i paradigma (lucram - lucram, /ucrd - luera) . S - ;I
subliniat adesea (mai ales S. Pu~cariu) ca limba roman a are tendin\a dl'
a marca deosebirile dintre diversele forme din paradigma numelui ~i
a verbului nu numai prin desinente, ci ~i prin altemante. Am pus aceast11
tendinta pe seama faptului ca limba romana a fost, mai ales, 0 limbii
orala, in care nevoia de a face distinqie Intre formele aceleia~i
paradigme a fost mai puternica dedit In scris. Alternanta aid apan:
astazi mai ales In vorbirea nelngrijita (soli1Ii, jahrici) ~i la 0 serie ell:
cuvinte in care altemanta nu se produce in limba literara.
Am vawt mai sus ca 0 vocal a centrala asemanatoare lui (/ exista si
In sistemul fonologic portughez (se noteaza fonetic r B 1~i, dupa unii.
chiar e mut din franceza, notat prin [g], ar avea valoare fonologica).
Remarcam di in portugheza aceasta vocala centrala are valoare
fonologica numai In perechea constituitii din forma de prezent opmlj
celei de perfect simplu al verbelor de conjugarea I (lalamos - cu I BI
"vorbim" ~ fa/amos eu Ia! "vorbiram") . In romana a cu valoare
fonologici.i, adica folosit pentru a distingc cuvinte ~i fonne gramaticale.
are 0 extindere mult mai mare. La aceasta situatie s-a ajuns , In primul
rand, datorita faptului ca In romana articolul definit sau horarat, existent
In toate limbile romanice, este postpus: romanii spun cosa, in care

148

articolul provine din 'Iat. ilia, spre deosebire de italiana sau spaniola,
Tn care se spune /a casa, cu articolul prepus. Pe de alta parte , dailoritii
transformarii IU,i 0 neaccentuat In (/ (vezi mai sus), forma neartieulata
cste casa. Avem deci cma, nearticulat , ~i cosa, articulat. Prin urmare
Ii ~i a se opun, dupa cum se opun s ~i In din sac ~i mac. Ulterior, a a
fost folosit pentru a distinge diverse alte forme gramaticalc:.
Sistemul vocalic al romanei Iiterare actuale arc doua foneme mai
inchise decat [al in stria centralii: Ia! Si III. Aceasta situatie nu se
regasc~te in nicio aWi limba romanica (portugheza are doua vocalc
centrale, dar raspandite nurnai In anumite varietali dialcctalc , fara sa
cxiste opozilie fOl1ologica Intre ele). Andrei Avram a demonstrat ca
opozi(ia I a I : I i i este rclativ reeenta In dacoromana (este posterioara
secolului al XVI-lea) ~i ca In numeroase graiuri aromane,
l11eglenoromane ~i istroromane exisla 0 singura vocalii centralii de
timbru neutru (de altfel , mai vechilll d a lost conservat ~i In unele graiuri
dacoromanc~ti, in cuvinte ca dinrai, ralhar, cu c1 corespunzator lui I din
romana literara).
Faptul ca romana a mcrs Illai dcparte decat portughcza. fono
logi zand distinqia fonetica dintre vocal a central a semidcschisa (0) ~i
vocala centrala inchisa (I), a fost explicat de Andrei A vram prin
prcsiunea exercitata de sistemul de altcmante vocal ice din romana: v[ alr
(pI. veri), r[alni (cf. mila), unde (7 alterna cu e sau eu a. au pastrat
vocal a semideschisa, In timp ee (i din '" val' "var", 'vciri, care nu era
telmen alullei alternan(e. a devenit i: var, vtirf. Accst renomen este deei
caracteristic pentru romana. dar nu are nicio legiHura cu fapte mai mult
sau mai putin similare din alte limbi .
Diftongii ~, (}ll. Sunt considerate caracteristice pentru roman a
grupurile vocalice f\:!a], IQulln care primlll element este nesilabic (adicu
semivocala), a)a Incar grupul estc un dilitong. E ~i 0 accentuate, sub
influenla vocalelor din silaba urmatoare C/ , a, e, se transforma in diftong:
neagrc7, poana, dar negi'll, pon({(). Diftongi asemanatori existil In
diverse idiol11uri roman icc (retoromana , occitana, dall11ata, dialecte
eatalane, franceze si italiene). Am expl icat aparitia acestor diftongi prin
fenomenul metafoniei, care cstc [oarte raspfmdit In limbilc romaniee
(dialectelc italicne~ti meridionale , di alectul leonez , portugheza):
vocalele accentuate se pronun\au mai deschis , cand crau urmate de

149

vocale deschisc sau medii, ~i erau Inchise, cand erau unnate de vocalr
Inchise. In romana comuna, deci In epoca de comunitate a celor pal rll
dialecte romane~ti (dacoroman, aroman, meglenoroman, istroromanl ,
e ~i 0 accentuate urmate de a, d, e s-au pronuntat mai deschis d ec ~1 1
atunci eand erau urmate de i, lI; nfElgrD.l1fE]gre, dar n[eJgru, n[e1Rl'i ,
nep[J]t;:), neplJ]te, dar nep[oltu, nep[olri (0 situatic de acest fel exist;!
astazi In sarda). Erau de asemenea deschise vocalele din monosilabeil'
care continuau formelc latine~ti det, stat (dt I': J, strI': 1), ceea ce arata C;I
deschidcrea vocalelor accentuate s-a produs $i In silabele Finak
Fe nomenul descris aici , care din punet de vedere fonetic este 0 ani i
cipare a gradului de deschidere al vocalei finale atone urmatoare, c,tl
din punct de vedere fonologic 0 varia(ie vocaliea In care un Fonellt
vocalic se realiza III doua variante , In funqie de cOIltext: 0 variant ;1
aparea daca uITnau vocale care au determinat Illchiderea ~i 111 res!l!i
Romaniei (I i I, I u I), alta aparea daea nu urmau vocale Inchise. Roman. 1
nu se opune, clin acest punct de vedere , limbilor romanice. Voc alek
finale din romana, la rel ea In portugheza, au 0 valmu-e morfologica I1W I
evidenta $i de aceea aqioneaza asupra vocalelor accentuate, chiar dac.1
erau slabe din punct de vedere fonetic , din cauza ca erau neaceentualt' ,
Avand un cfimp larg de dispersie, deci putand fi pronun\ate cu 0 voca!.l
oricar de desehisa , fara sa se confunde cu alte fonem e. variantele I ~' I ,
h I au fost pronunptc tot mai descbis ~i au ajuns, Intr-o anum ita epol'(1
a romanei comune pe care nu 0 putem preciza, la dirtongii 1'<;;a1 i' val
Variantele IIlchise, al dlror camp de dispersie era mai limitat, au COli
tinuat sa se pronun(e la rei ca In epoea preeedentii, a~a cum sunt pronull
tate ~i a/.i (sc ~tic ea vocalelc rei, 10] din romana au un timbru 111:1 1
Inchis dedt eorespondentcle lor din alte limbi). S-a ajuns astfella fOIll'
tisme ea nlelgru. n[elgri, dar nlgalgr(7, nl~,tJ g re , d[t;ai, sl[<;;al.
Diftongarea vocalelor e ~i 0 accentuate este Jeri un fenomen condi!ill
nat, In sensu I celor aratate de mine , fadi nie io legatura eu subst ratul
traeo-dac sau superstratul slav. Diftongii r~al, [Qal reprezi nta
trasatura earacteristica a limbij romane fala de alte limbi romanin
Ilumai prin regularitatea~i frecvenla apari(iei lor. Chiar dacii nu pu tel1l
$ti exact care era pronuntarea lui l~a] provenind din diftongarea lu i (.
trebuie sa observam cii diftongul [<;;a] se gasea In distrib u(i c
complemcntara cu fel (nu aparea In acelea~i contexte) . Datorilol
postpuncrii articolului ~i cOlltragerii rea] > l~alln cuvinte de tiplll
(l

150

vllipea, hllnea, [~a] contrasta cu [e) din forme Ie nearticulate vulpe , [lime
(dupa postpunerea artieolului ~i contragerea secvenlei de vocale [eaJ
In [<;;al, aparea In acela~i context, cicci exista posibilitatea opozitiei).
Astfel, [~a] devine fonologic distinct de lei.
Nu intru In detalii privind diversele interpreHiri fonologice date
diftongilor ~~aJ, [QaJ. Menlionez doar faptul cii una dintre acestea
(E. Petrovici) considera ca dOLla cuvinte ca fad/ ~i feued nu se deosebesc
prin a~i fX', ci prin opozitia dintre consoana nepalatalizata ~i consoana
palatalizata: Itaka; - It',Lka;. Cercetarile ulterioare au aratat ea tcoria lui
E. Petrovici , chiar daca cstc foarte atragatoarc, nu se sustine. Nu se
sustine, cu atat mai mult , nici ideea ca la baza fcnomenului din romana
sta influenta slava (dupa Petrovici, romana ar prczcnta un caz aproapc
unic de intrepatrundere a unei fonologii slave cu 0 morfologie I'Oma
nica). Cercetarilc lui Andrei Avram, D. Copceag , Maria I1iescu,
E. Vrabie au contestat accasta idee, pornind de la existenta unor fapte
similare ~i In alte limbi romanice ~i de la valoarea morfologica a acestei
opozi\ii (in limbile slave ~I nu are un rol similar eu eel din morfologia
romaneasca) .
Am prezentat doua dintre faptelc fonctice importante (fonemele Ia;
~i /lI ~i diftongii l~aJ ~i [gai) earc deosebesc romana de eelelalte limbi
romanice . In evolu\ia de la latina 11 romana s-au pctrecut ~i alte
transformari fonetiee ~i fonologice care sunt caracteristice Iimbii noastre
~i care au fost puse III legatura cu substratul sau superstratul romanei.
Prezint dteva pentru a arata di toate aceste fenomene pot fi puse III
legatura cu situa(ia din celelalte limbi romanice.

Evolutia geminatelor latinesti. Am aratat, la ineeputul

consideraliilor din acest capitol, ca in trecerea de la latina la limbile
roman ice s-a pierdut distinqia de cantitate consonantica , singura limba
care pastrcaza aceastil distinqie riind italiana (spaniola ~i portughcza
pastreaza distine~ia numai In cazullui r). Ce s-u intamplat In romana?
Pana nu demult se menliona doar ea romana a pierdut geminatele
latine~ti , care s-au confundat eu corespondentele lor simple . Pentru a
Inlclege mai u~or cum s-au petrecut lucruriJe prczint la Ineeput, a~u cum
am facut ~i In celelalte cazuri , situalia din limbilc romanice occidentale.
In latina c1asiciL cantitatea eonsonantica avea un rol fonologic,
eonsoanele simple intervocalicc opunandu-se consoanelor geminate:
('oluS "ascutit" - callus "motan", age,- "camp cultivat" - agger

151

"rididitura de teren", anliS "batrana" ~ annllS "an" ,ferum "salbatic .

violent" ~ferrum "fier" , sfela "stela funerara" ~ stella "stea". Acea ~t ; l
distinqie Intre simple ~i geminate s-a pastrat pan a astazi In italian. I
(capello "par" - cappello "piilarie". cara "scump, drag" ~ carm
"caru!a") ~i in sarda (Iat. bucca> bukka , lat. baffuere > baffi(ri); izol :1I
se pastreaza pentru n Intr-un grai (din Bielsa) al dialectului aragonezl
Disparilia geminatelor din celelalte limbi romanice nu a dus 1:1
disparilia tara urme a distinc!iei consoana simpJa ~ consoana gemi nala .
Evolu!ia consonantismului in Romania occidental a arata ca din epoc;l
romanica primitiva geminatele intervocalicc au fost identificate ,]a till
moment dat, cu consoanele initiale, care erau forte din punct de vederl'
fonetic (ele erau prOnull!ate eu mai multa forta decat celelal l!'
consoane) ;;i au evoluat la fel ca acestea, adica au devenit conSOlll h'
forte . Cu alte cuvinte, opozi!ia simplu ~ geminat s-a continuat pri n! r "
opozi!ic de for!a, In care vechea consoana simpla intervocalica :-, :1
pastrat, iar vechea consoana geminata s-a transformat Intr-o conSOllll:t
fOlie; fenomenul cslc mai cvident pana astazi In limbile iberoromanic,'
~i In gascona, la cele trei sonante r, I, n (r: la\. ('orrum> cat., sp. , pl ~'
carro, lat. CUrtiS> cat. car , sp., ptg. wro); In cazullui I ~i n gemi n;l l, '
devenite consoane forte , suplimcntul dc durata ~i de energie care exi' I.1
la geminatele nn;;i Il a avut ca efect palatalizarea acestora (Iat. 011/11/ \
> cat. any, sp. aifo , lal. .Iello >cal. sella, sp. silla). In aile idi ol111 111
romanicc opOl.i!ia simplu ~ gemillat s-a pastrat prin slabirea arti eul;lIl1
eonsoanci simple pana la dispari!ie ~i prcluarea de ditre gem inal;1.1
articula!iei simple (In portugheza ~i gascona , sonantele si nlJl lt
intervocalice I ~i 11 au disparut, iar fostele geminate se pronun!a C:I ,.
consoana normala: Iat. luna > ptg., gasc.lua, dar lat. (l1//UIS > ptg. (If II ,
lat. filum > ptg. jlo, dar lat. cahallus > ptg. cavaloJ. Un fenoll ll il
aSemanator CLl cel descris mai sus s-a petrecut ~i la celclaltc con ~(l~II"
In limbile romanice oce,idenlale, eu excePtia ilalienei, unde se pJl>ln',1
za vechea opozi!ic , oclusivele geminate s-au transfonnat In C On ~I\;III'
simple, In timp ce oclusivele simple primare intervocalice se ~(l i lil
rizeaza sau se transfonna In fricative (ori dispar. ea In franc eza): \'11
foclls> il.jiwco, sp.filCgO, ptg.jC)go, fr.Ieu: lat. rota > il. m otu ~ p
rueda, pIg . roc/a, fr. roue; lat. SUCC ltS > sp., ptg. SOU), f1'. S(/C : ].11
cupillu.1 > sp. cahello, ptg. ca/)elo, fr. chapeau < "'cape/Ius.
In roman a a avut loe aeela~i proees de tral1sformare a opozi! iVI Ii,
cantitate cOllsonantica Intr-o opozi(ic de forta. In care geminatele all II . I
asimiIate ell ini!ialele ~i au deven it eonsoane forte, In timp ce 11111 I,
152

consoane simple ~i-au slab it artieula!ia ~i s-au transformat (11 ~i l). Opo
zi(ia latina dintre I r I ~i I IT I s-u pastrat multa vreme , a~a cum este ea
astazi In spaniola. In textele romane~ti din seeolul al XVI-lea se gase~te,
alaturi de r, 5i un'r eu mai multe vibra!ii, ca In spaniola, notat fie prin
rr (arrafa, rrapaus), fie printr-un semn special derivat dintr-un r
glagolitic. Consoana IT aparea In euvintele mo~tenite exaet ca In
spaniola aCluaUt In interiorul euvantului, atunci cand etimonullatinesc
uvea un rr, saLl la Inceputul cuvantului (se ~tie ca In spaniolii I' se pro
nunla forte, cu mai multe vibratii, chiar daea este notat cu un singur r:
rueda "roata"): rrugdciunei, rrece , (,(lrmre < lat. carraria,fierru < /of.
ferrum, (arc! < lat. ferra apareau alaturi de acoperi < lat. occo( 0 Jperire,
ureche < oric/a In care aparea un r . Existenta celor doua feluri de I'
(forte ~i slab) a lasat urme indirecte pana astazi In influenta exercitata
de r forte asupra vocalelor urmatoare: voealclc Ie'], [i I sc transfomla In
laj, III dupa I' forte intervocalic (notat If] - rOll , diu, ur(}sc, IIrl, In timp
ee se pastreaza nesehimbate dupa r simplu (lat.perire > pieri).
Si opozi!ia dintre Inl ~i Innl s-a pastrat III romana sub 0 forma
diferitii, In care consoana simpla a devenit consoana slaba, iar
geminata 0 consoana forte. Dupa cum 111 spaniolii -IUI- a ajuns,
datorita suplimentului de durata ~i de energie, sa se pronunle palatal Iii /.,
In romana -l1n- ~i-a pastrat mai bine caracterul de consoana oclusi va
datorita aceluia~i supliment de durata ~i de encrgie ~i a devcnit 0
consoana forte In]. Consoana simpla -1/- reprezenta membrul slab al
Iloii corelapi. "SJabiciunea" s-a manifestat prin scaderea f0l1ei In
articularea lui -11-; ea explica transformarea acestuia Intr-un sUDet
intermediar Intre /1 ~i 1', numit n fricatiy (acest sunet era notat In textde
vechi prin -nr-, -inr- sau ehiar -1'-) ~ i, implicil, la scaderea nazalitil!ii
lui -11-, la "denazalizarea" lui. Este cunoscutul fcnomen numit
rotacismul lui -n-; formele cu -1/1'-, -11/1'-, -1'- apar 111 primele texte
romane~ti, ele sunt numite texte rotaei7.ante. La fel ca In cazullui r, se
pot gasi urme ale opoziliei simplu~geminat de data accasta In
tratamentul vocalelor precedentc: In timp ce [,11 + [n I devine [IJ dupa
ee a trenlt prin faza I;) j (lat. mane> mane, lat. canelll > cane) , aceea~i
vocali1 urmata de 11 forte [nl se conserva ca atare (lat. aill/US > on(ll)).
La fel, [e], 101 se lnchid la i, u, urmate de Jl slab (lat. bene> bille, honus
> hUll) , dar nu se Inchid Inainte de Jl forte (tat. pinna> v. rom. peana,
/)(111(/). Ex pI icatia fenomenul ui consta in faptul di In "denazalizarea"
lui -1/- vibnt!iile nazale ale acestuia trec asupra vocalei prccedcnte ~i
() Inchid , In timp ce l1azalitatea lui Jl forte nu s-a picrdut. Situatii
153

asemiinatoare eu cele din romana exista in dialectele francoproven:-':liI

unde -IZ-, deci consoana slaba, a devenit Ir], iar -/1/1- se pastreaza ca III I
Nu este nevoic deci sa invocam aqiunea substratului pentru a explil.1
rotacismul din romana .
Opoz.iria /I/~/lll s-a pastrat ~i ea sub 0 forma diferitiL Faptele ~11111
mai complicate dedit in cawl lui r ~i n. De rerinut ca atunei canu I
~i -/1- erau urmate de re] veehea opozitie intre l slimplu ~i I geminal ;, .1
realizat sub forma /r/-11I: lat. qualem > care , dar lat. callem > wit'
Cand -1- ~i -ll- erau unnate de ra I veehea opozitie se realizeaza in dOll.1
feluri: daca -ll- se afla in silaba accentuata se pastreaza ca IIJ, in lillll1
ee -1- devine r (lat. macellarius > mdcelar, lat. depilare > rom. d(lpam)
iar dadi -Il- era in silaba posttonidi, opozi\ia se realiza sub forma Irl ~/II
(lat. mola > moarc7 . lat. stella> steauf.l). Niei in aeest caz nu este nevO h
sa se explice twnsformarea lui -1- in r prin influenta substratul ul
traco-dae (0 serie de dialeete italiene5ti septentrionale eunosc, de altkl
chiar accla~i fenomcn : -1- > r ,yi -ll- > I).
Evolutie interna sau influent:i externa? In toate limbile romanicl'
grupurile latine~ti cl. cs (laCfem. coxa) s-au modificat datorita unui
proees fonologie de reducere a distinqiilor in pozitie imploziva: primul
element. care era In pozitie imploziva (Iac-Iern), a fost asimilat total.
ea In italiana (lat. lacfem > lalfe) , sau ~ i-a pierdut earaeterul oelusi\' ,
ea In celelalte limbi romaniee (ptg. leife, sp . leche. fr. lait). In
romana, cf , cs au devenit pf, ps (Iat.lacfem > lapfe, lat. coxa> coapsdL
fenomen ce trcbuie interpretat ca 0 asimilare parriala a lui Ie] imploziv
(Iabialclc sunt mai aproape de dentale decat velareIe). Nu intru in aIte
detalii cu privire la acest fenomen, dar putem considera cii trans
formarea lat. Cf, cs in pf, ps poate fi pusa in relatie eu ee s-a intamplat
In eelelalte limbi roman ice , Tara sa fie nevoie de invoearea substratulu i,
a~a cum se face de obicei,
Mcnti.onez, in continuare, ~i alte fenomene fonetice romane~ti care
au fost explicate prin intluen\a substratului sau superstratului . dar care .
toate , au corespondente in evolu\ii similare din limbile romanice
occidentale .
In domeniul vocalismului, a fost pusa 'in legatura cu substratu l
traco-dac aparitia diftongului lie]: lat. pectus> piept(u} , lat.fele > fiere
(In cuvintc ca lat. deus> zeu, texo > res elementul j din je a produs pa
latalizarea ~i apoi africatizarea consoanelor precedente), Fenomen ul
este comun pentru cea mai mare parte a Romaniei (fac exeep~ie sarda,

154

unele graiuri italiene ~ ti meridionale ~i retoromane , occitana ~i

rortugheza) . Aceasta diftongare a lat. e este rezultatul unui fenomen
srontan legat de evolu~ia vocalelor accentuate. In romana , srre
deosebire de cele mai multe limbi romanice . diftongarea lui [e I are loc
atat 'in silab:1 deschisa (adica silaba terminata In vocala, ex. fe-Ie>
Jiere). cat ~i in silaba 'inchisa - pee-Ills> pieptu (adiea silaba terminata
'in cO.l1Soana). Am explicat acest fart pomind de la constatarea cit toate
celelalte idiomuri romanice in care are loc diftongarea ~i in silaba
'inchisa (spaniola , dialectul walon , uialectul friulan ~i dalmata) se gascsc
la periferia Romaniei, adidi a teritoriului in care sunt raspandite limbile
romanice. In astfcl de tcritorii periferice s-au putut manifesta cu mai
multa fOI1ii tendin\ele aparute in latina populara. Una dintre acestea este
telldint a de deschiderc a silabelor. adica tendinta de eliminare sau
sHibire a eunsoanelor implozi ve (in romana ~i spaniola . aeeasta
tendinta este dovedita $i de alte fenomene, care se produc 5i astazi,
asupra carora nu ma opresc). In vechea Castilie, ea ~i "in Dacia, teritorii
periferice in care deci norma latinei era mai slaba decat 10 alte spatii
romanice, tendinta populara de a avea silabe mai simple s-a produs ~i,
de aceea, elementul imploziv probabil a sliihit , permi!and diJtongarea
chiar"in silaba inehisa (lat. seplell1 > sp. siefeJerrum > hierro, dar fr.
sepf, fer, it. sette, ferro). Spus altfel , silabele 11lchise nu mai erall
suficient de inchise pentru a "impiedica diftongarea.
Tot din domeniul vocalismului este transformarea lui luI ~i Ii]
silabici postconsonantici finali in sunete ~optitc ~i apoi disparitia lor,
care este complcta pentru -I LI I In cele mai multe graiuri $i partiaHi
pentru -[i]: lat. capuf > v. rom. capH (cu It notat 'in vechile texte) > cap
(un u ~optit se mai pastreaza ~i astazi regional, mai evident In graiul
cri~ean: CQpll), lat. bon; > v. rom. buni> buni, pronun~at [nil. Aceea~i
tendin\a exista "in diverse idiomuri romanice ('in franceza au disparut
~i -/I, ~i -i; In graiuri retoromane ~i italicnqti care au pastrat pluralul
latin in -i s-a ajuns la rezultate identice cu ccle din rom[tna). Nu este
necesar deci sa se apelezc la influen~a slava.
Chiar ~i pcntru apari\ia lui [i], [\J1 la ini\ialelc de CLlvant in
cuvintelc vechi - i el , iesfe, 10m, lOS (la neologisme fenomenul nu
aparc : epoca, ocru). explicata prin influcnra slava sau traco-daca, se
pot gasi corespondente roman ice (occitana, catalana, dalmata, uncle
dialecte spanioIe) . Este interesant de amintit ca fellomenul nu
este limitat la [e], [0], ci se produce ~i inainte de [i] /;ii [\J], mai ales In
graiurile populare. De remarca't ca exista ~i alte semivocale

155

corespunzatoare vocaLelor [a], [I] Inainte de [a]- , [al- care apaL {;II .
Indoiali1, Ja fel ca In ceLelalte cazuri, datorita tendintei de Intari rv , I
initialei euvantului.
Oit privqte consonantismul, amintesc apari~ia In romana a lui .yI"
rezultat al palatalizarii lui s latinesc urmat de iot (Iat. caseum > C(/ .\ I
Palatalizarea lui s urmat de iot latinesc este un fapt romanic care apall'
de exemplll, 'in vechea franecza ~i In italiana. Spre deosebire de cele 111 ,11
multe limbi romanice, In romana [~] rezulta ~i din palatalizarea lu i 1'1
urmat de e sau ilatine accentuate (lat. seSSlts > !ies , St c > si). Dc all k I.
$i alte consoane It, d, 11 au fost paLatalizate atunei dnd erall urm ate til
e, i (lat. lexo > res, deus> d zeu > z.cu, leporelll > v. rom. l'epure
iepure) . In aceste conditii. nl! eredcm di apari\ia lui !i trcbuie pusa pi
seama substratului .
Mai recenta , fara Indoiala , este .,palatalizarea labialelor", lIll
fenomen asernanator. aparut pe tcren romancse, prin consonanti z<ll"c:1
lui i (este un fenomen dialectal, fara sa fie general, iarin textele dill
seeolul al XVI-lea este IllIegistrat numai accidcntal): piept > 17k 'cpt >
k'ept> cepr; albi > albd' > aId '> (llf(. Nici de aceasta data nu esk
nevoie sa se apeleze la substratul traco-dac , cu at at mai mult cu cat III
grupurile latine~ti consoana labiala nepreeedata de alta consoana + iol
s-a produs metateza lui iot. care estc generaHi In romana: lat. habeal >
aih(j, scabia > zgaiba, rubeus > roih (Ia fel ca In ptg. aphis> aipo.
I"lIheus> ruivo).

Romana se deosebe~te de cc\e mai multe limbi roman ice prin felul
cum au evoluat, In unele cuvintc, grupurilc latinc~ti qu, 8u urmate de
a: lat. aqua> apG, lingI/o> limha. In toate limbiLe romaniee k, g s-uu
modificLlt, f,ie prin 'intarirca primului clement (it. acqua), fie prin
51abirea lui (sp., ptg. aglla, fr. eou < [ewcl).ln romana $i In sarda !;-a
Intarit elcll1cntul labial al grupului, In detrimentul c1ementului velar (Iat.
equa> rom. iap<l, sd. ehha, lat. qualluor > rom . palru, sd. bottom). Niei
de aceasta data invocarea influentei substratului nu este nceesara.
Am prezentat felul cum structura fonetica a latinei s-a transmi'.
limbilor romanioe, inclusiv romanei, aratand eli 0 serie de (~lpte fonetice
romane~ti explicate prin illfluen~a substratului traco-dae sau super
stratuLui slav 'i~i gasesc corespondente, uneo.li identiee, In ceLelalte limbi
surori. Astfel de interpretari, mai recente In lingvistic<l romiineasdi, ne
permit sa observam di ~i structura fonetica latina s-a transm is limbii
romane, la fel ca celorlalte limbi romanice.
156

Influente straine. Dezvoltarea limbii romiine tntr-un mediu aLoglot

a dus La modificarea structurii fonetice, In esent a ei. Romana a
imprumutat totu~i, foarte probabil, din superstratul slav (exista ~i
parerea ca ar f~ fost luat din substratul traco-dac) un sunet [h). Este
interesant ca ~i franceza a Imprumutat aceea~i consoana din superstratul
germanic, dar, spre deosebire de romana, h din franceza a disparut (s-a
pastrat doarln grafie hache, hameau). Un [h] Imprumutat din germana
cxista )i In dialectul sursilvan aL retoromanei.
In Icgatura cu ace\a~i superstrat slav poate fi pus faptul ca limba
romana are, spre deosebire de ceLelalte limbi romanice , atat fonemul
Igl cat ~i IZ/, primul 0 afrieata, al doilea 0 fricativa . Celelalte limbi
romanice unde exista fonemele Igl ~i /'il au fie numai fonemul /"g/ , ca
si In italiana. fie numai IiI, ca In francezil.. La fel au stat Lucrurile si In
[Oman a veehe, (nainte de contactul cu slavii , adica exista un singur
fonem care se realiza fie ca [g], fie ca Li\, 7n funqie de contextuL
vocalic. Sunetele [gJ ~i [zl erau rezultaiul evolutiei din interiorullimbii
latine, In perioada de trecere de la latina la romana: [g) provenea din
lat. uJ + [0, ul, [dl + uo,ju] ~j [g) + le, i1 Oat. iocus > v. rom. gocu,
deorswn: v. rom. gosu, gelu > geru,jilf!,ire > fugi) . Frieativa [z] a
rezultat din evolu\ia ulterioara a sunetului 19J urmat de 0 vocal a labiali1
(Iat. iocus > JOCll, lat. deorsum > v. rom. gosu > jos). Em . Vasiliu a
aratat ca, In urma contaetului cu sLavii, Inlimba popula\iilor romanizate
din extremitatea orientali1 a Romanici au aparut 0 serie de cuvinte de
tipul ialba < V . 51. ialiha, iale < v. sl. zali datorita carora [zl poate
contrasta cu [j~1 din cuvinte mo~tenite din latina de tipul geufltl [gana],
adica puteau aparea In aceea~i pOlitie (Inainte de [a1, ceea ee ne permite
sa L~ consideram ca apartinand unor foneme diferite).
In sfiir~it, prin 'imprumuturile din vechea slava s-au introdus
grupuri eonsonantice . Astfel sunt cl, gl (v. sl. klopotiJ > ciopot, glasiJ
> glas) , grupuri dispihute din cuvintele mo~tenite din latina datorita
palatalizarii lui I (Iat. oC(lI}lus > v. rom. ocl'u > ochi. glades> v. rom.
IIU

gl'ea{a> ghea(a).

CONCLUZII

In incheiere, eateva cuvinte despre 0 serie de fapte importall h

relative la istoria limbii romane.
Am prezentat pe scurt istoria limbii romane de la latina pana aSI ;}/1
insistand mai ales asupra uneia dintrc variantele ei geografice, ~ i anUIIll '
cea vorbita la nord de Dunare , cunoscuta sub numele de dacoromfil1.1
(aceasta varianta se identifica cu limba romana, in sens restrfins) . Intr-ll "
anumit punct al expunerii m-am referit ~i la aromana, meglenoromfill<l
~i istroromana, cele trei dialecte ale romanei, in sens larg , vorbite III
sudul Dunarii . Dupa separarea lor, datata aproximativ in secolul
al X-lea, dialectele romane~ti au avut 0 evolutie independenta, datoril:1
conditiilor diferite, astfel ca istoria lor nu mai poate fi supusa unci
periodizari comune (numai la dialectul dacoroman ~i la cel aroman se
poate distinge 0 perioada preliteradi. de una literara ~i, in cadrul acest(:i:1
din urma, 0 perioada veche de una modema; in istoria diaiectul ul
meglenoroman ~i istroroman, practic 'Iipsite de variante culte, perioad<1
veche corespunde celei preliterare din istoria dialectului dacoroman ~ i
aroman prin absen!a, respectiv numarul redus de atestari, iar perioada
moderna Incepe cu inregistrarea de texte ~i cu primele descrieri ak
dialectelor) .
Exceptand formula torna, torna, jratre, de care m-am ocupal ,
consideraHi. de unii cercetatori a fi protoromana, cel mai vechi text
romanesc continuu netradus cunoscut este in dialectul dacoromiin :
Scrisoarea lui Neaqu din 1521 , urmata In acela~i secol de numero a,~ c
documente ~ i alte categorii de texte. Dintre dialectele sud-dunarene,
pentru dialectul istroroman exista 0 lista de cuvinte ~i construqii din
1698 (textele ulterioare sunt de abia din secolul al XIX-lea), iar pentru
dialectul aroman cel mai vechi text cunoscut este inscrip!ia lui

158

Ncctariu Tlirpu, din 1731 , urmat in acela~i secol de all<.; Ic xll"

dialectul meglenoroman n-a fost inregistrat decat la incepulul sCl"ll hdui
al XIX-lea .
Dialectul dacoroman este dialectul care a devenit limba lik ra rJ ~ i
oficiaIa . EI are, la randullui, 0 configura!ie dialectala controversal :'\: se
disting intre 2 ~i 5 subdialecte: unii vorbesc de 2 subdialecte (nordic
sau moldoveal1 ~i sudic sau muntean), al!ii de 3 - moldovean ,
muntean , bana!ean - sau de 4 - moldovean , muntean , bana!ean,
cri!?ean - , iar altii chiar de 5 - moldovean, mUlltean , banatean, cri~call
~i maramure~ean . Toate aceste subdialecte se vorbesc pe teritoriull
Romiiniei actuale , cu unele depa~iri ale frontierelor politice: cea mai
importanta 0 reprezinta subdialcctul moldovean vorbit ~i in Republica
Moldova ~i in partea Bucovinei ~i a Basarabiei aflate in Ucraina.
Am aratat ca in istoria dacoromanei se pot distinge 0 perioada
preliterara ~i una literara. La randul ei, istori a limbii romane
(dacoromane) literare are doua subdiviziuni principale: epoca veche ~i
cpoca moderna. Epoca veche cuprinde secolele al XVI-lea - al
XVIII -lea, mai precis intervalul dintre 1500-1780. Cele mai vechi texte
Iiterare , aflate in manuscris , par a fi cele patru numite rotacizante dupa
un fenomen fonetic ce Ie caracterizeaza (trecerea lui n intervocalic la
rin cuvintele mo~tenite din latina: pare, mare in loc de pt1ne, mane).
Acestea sunt Codicele Vorone(ean , Psaltirea Voronereana , P.mltireu
Scheianil ~i Psultirea Hurmuzuki. Exista discutii referitoare la datarea
lor. Dad se admite 0 data anterioara anului 1521 , acestea ar fi cele mai
vechi texte rom ane~ti literare. Cel mai vechi text literar transmis este,
probabil , Evangheliarul slavo-romiin tiparit la Sibiu in 155 I-52, dupa
care urmeaza textele tiparite de Coresi la Bra~ov , incepand din 1559 .
In secolele al XVII-lea - al XVIII-lea predominau scrierile literare
religioase (Varlaam, Simion ~tefan , Dosoftei, traducerea integraIa a
Bibliei 1688) ~i istorice (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce,
Dimitrie Cantemir, Stolnicul C. Cantacuzino, Radu Popescu) .
Epoca modem a dureaza din 1780 pana astazi . Putem distinge trei
perioade: cea premoderrw sau de modemizare, cu numeroase traduceri
~i primele lucrari de normare a limbii (1780-1830), cea l110dema
(1831-1880), caracterizata prin diversificarea stilistica ~i avant al
literaturii originale prin scriitorii pa~opti~ti, cum sunt V . Alecsandri ,
Gr. Alexandrescu , N . Balcescu, M. Kogalniceanu. Ultima etapa, cea

159

contemporana, Incepe din 1880 cu marii scriitori M. Eminescu , I.

Creanga, I.L. Caragiale.
In epoca moderna, romana a suferit 0 puternica influen~a culLa
latino-romanid i (In special franceza, dar ~ i latina savanta ~i italiana; 1I11
curent latinist este initiat de Scoala Ardeleana ~i unul italienizant de lOll
Heliade Raduleseu). Toate aceste au avut ca rezultat nu nu mai
Imboga~irea ~i primenirea vocabularului , ci ~ i alte fenomene, precu l11
Intarirea unor categorii gramaticale roman ice (revitalizarea infinitivului.
sporirea numarului de verbe de conjugarea a III-a de tipul cuprinde) ~atl
patrunderea unor modele sintactice . In acest sens se vorbe~te d-:
relatinizarea, reromanizarea sau occidentalizarea limbii romam:
literare. Se aplica modelul latin In adaptarea multor neologisme de
origine direct romanica (obiecrie < fr. objection cu f\J ca In pret < lal .
pretium) sau a celor din latina savant a (demn < lat. dignus, cu rmn 1COl
In semn mo ~ tenit din lat. signum). Apar dublete create prin Impfll
mutarea unor neologisme cu acela~i etimon ca un cllvant mo~tenit (deliS
~i des, sa/uta ~i sc1ruta reprezinta acelea~i cuvinte latine~ti, denslI ,\ _
respectiv sa.ll/tare; primul termen din cele doua perechi este cuvani lli
Imprumutat , cel de-al doilea cuvantul mo~tenit ). In sf.r~it, derivatek
neologice se raporteaza semantic la un cuvant mo~tenit , dar Sll nl
neanalizabile prin acesta (ocular, oClIlist sunt apropiate de ochi .
termen mo~tenit din lat. oCl/lus din care au fost derivate pe teren lali ll
sau romanic; la fellactat, lactic ~ i chiar lacto- sunt apropiate de lap/I '
< lat. lacrem) .

*
Chiar ~j Intreprinderile temerare au un sfar~it. Voi incheia incercat'c:1
mea de a prezenta, In ciiteva zeci de pagini, 0 istorie de doua mil enil
a limbii noastre , reamintind ca istoria sociala ~ i culturala a romaniio l
s-a dezvoltat pana In epoca moderna, a~a cum remarca S. Pu~cariu , " t'l i
fala spre Orient". Romiinii , singurul popor latin de religie ortodoxa. 111 1
au putut apela la latina, care era folosita In Occidentul romanic in ~c()il
administra!ie ~i mai ales In biseridi. In timp ce neolatinii apuseni ~j - ;tll
Improspatat limba In tot cursul veacurilor, mai ales In Evul Medill ~ I
In Rena~tere, cu forme ~i Intorsaturi de fraze latine~ti, romanii au apc Ll i
la vechea slava ~i slavona, limba de cultura de aici . Nu trebuie sa uitall l
~i cealalta fata a medaliei: datorita eliberarii de presiunea latinei literar,

160

atat de puternica In Occident prin ~co li ~ i biseridi, romana s-a putut

dezvolta nest in gheri t conform tendin!elor manifestate in latina tarzie .
A~a s-a ajuns ca romana sa fie cea mai latina dintre limbile romanice:
nu printr-un plus adu s de elementullatin savant in curs de veacuri , ci
prin evolu!ia naturala a tendintelor latine~ti; cum a spus E. Gamillscheg,
"Iimba romaml, copilul despartit timpuriu de familie, a pastrat cu mai
mare fidelit ate trasaturi vechi familiare ~i In noua ambianta 1n care a
ajuns". Aceasta nou a ambian!a, care presupune contacte cu numeroase
limbi, nu a modificat Insa structura latina a romanei, unul dintre tipurile
roman ice analizate de Eugenio Coseriu 'in urma eu putin timp .

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Mioara Avram- Marius Sala, Faceti cU/w.~tinta cu limba romana , Cluj, 200 I,
ed . 11,2006
Gr. Braneu ~, Vocabularul autohton allimbii romalle . Bucure~li , 1983
Gr. Braneu~ , Introducere In istoria limbii romane. Bucure~ti , 2002
Matilda Caragiu-Mario\eanu, Compendiu de dialectologie romana (nord Si
sud-duntlreantl) , Bueure~ti, 1975
Alexandru Ciorlinescu, Dicrionarul etimologic allimbii romane, Bucure ~ti ,
2001
[on Coteanu, Structura Si evolulia Iimbii roman e (de la origini panel la 1860),
Bueure ~ ti , 1981
[on Coteanu (redactor responsabi[), Istoria limbii romane, vol. fl , Bucure~ti ,
1969
Maria Cvasnii Clitanescu, Limba romant! . Origini.si dezvoltare, Bucure~ti,
1996
O. DeTlsusianu , Histoire de la langue roumaine, Paris, [, 190 I; II: fasc. I, 1914:
fase. 2,1932; fase. 3, 1938
Florica Dimilreseu (coordonalor) , Istoria limbii romane. Fonetict! .
MorjosintQxt!. Le)(ic , Bueure~ ti , 1978
I. Fischer, Latina dunt!reana . Introducere In istoria limbii romane, Bucure ~ ti ,
1985
[on Ghetie, Imroducere In dialeCfologia iSfOrict! romlineascd, Bucure~ ti, 1994
AI. Graur, La romanite dtt roumain , Bucure~ ti , 1965
AI. Graur, Tendin{ele actuale ale limbii romllne, Bueure~ ti, 1968
AI. Graur - Mioara Avram (redactori responsabili ), Formarea cuvintelor In
Iimba romant!, I: Compunerea de Fulvia Ciobanu ~ i Finu!a Hasa n,
Bueure~ti, 1970; II : PreflXele de Mioara Avram el alii 1978; III: SuflXele.
I. Derivarea verbalt! de Laura Vasiliu , 1989
Vladimir Ilieseu - Fa cteurs socio-culturels dans I'histoire des langues
romanes. Politique, developpement socio-economique et hisfOire des
langues ron7lnes: Romania du Sud-Est, In Romanische Sprachgeschichte.

163

HiSloire linguistique de la Romania , ed . Gerhard Ernst, Martin-Dietric ll

G lef3ge n, Christian Sc hmitt, Wolfgang Swe ickard, vol. II , Berlin - Nt'11
York, 2006, p. 1153-1167.
lorgu lordan - Maria Manoliu, Manual de lingiifstica rorruinica, Madrid , 19 7 '

(edilie romaneasca: fntrodu cere in lingvislica romanica , Bucure~ti, 1% ~ I

G. lvaneseu , Istoria limbii romime, l a~ i , 1980; edi~ia a II-a, 2000

Alexandru Nic ulescu, Oulline history oflhe Romanian language, Bu c ur(' ~ 11

1981
Sextil Pu ~carill, Etudes de linguistique roumaine, C\uj-Bucure~ti , 1937

Sextil Pu~earill , Limba romana, vol. I, Pri vire generald, Bucure~ ti , 1940

Sanda Reinheimer Rlpeanu , Lexieullimbii roman e actuale In perspeClild

romanica, Bucure~ti , 1998

Sanda Reinheimer Rlpeanu (redactor responsabil) , Dietionnaire des empO/lll /1

latins dans Ie.> langues romanes, Bucure~tj , 2004

Sanda Re inheimer Ripeanu , Les emprunts latins dalls Ie.> langues romal/, .I

Bueure~ti , 2004

Sanda Reinheimer - Liliana T asmowski , Pralique des langue,l' romalles, Pal" ,

1997; II. Le~' pronoms personnels, Par is, 2005

AI. Ro setti, lSlOria limbii mmane de la origini pima In seeolul al XVI/-I" ,

Bucure~ti, 1968

Marius Sala, Contrihutions ala phonetique historique du roumain, Paris, II) 1(,

Marius Sala , Limbi In contact, Bucure~ti , 1997

Marius Sala (coordonator), Vocabularul reprezentativ allimhilor romal/i,',

Bucure ~ ti , 1988

Marius Sala (coordonator), Enciclopedia limbilor romanice, Bucure ~ti. I 'IS'

Marius Sala, fn trodueere In elil1lologia limhii romiine, Bucure~ti, 1999

Marius Sala (coordonator), Enciclopedia limhii romiine , Bucure~ti, 200 I

E. Vasiliu, Fonologia istorica a dialeetelor dacoromane, Bucure~ti, 111 /,,,

INDICE DE CUVINTE ROMA.NE~TI

Cl 119,129,135

a cui 116

a oa pe undevCl 81

a fac e (l a dreapta) 8 1

a Higadui marea cu sare a 33

a fi 127

a se juca 131

aserugal31

abataj 11'2

abjuoeca 108

absolut 101

abur 87

acea 129

acel 124,129

acera 38

aecst 124, 131

aee~ti 131

aeru 51, $5

aoupost 108

ademeni 98

adevar 54

aoormi 57, 107

aouna 66

afinet I 10

ana 54

ager 40,45 , 57

agest 39

agust 38

"Tiu 97

ai 38,86, 129

aiha 156

aieea 128

aiun 95

aj una 39

ajunge 58 , 69

ajuta 38

ajutoare 121

ajutor 39, 121

al129

al doilea 126, 129

al tau 129

alb77,85,9 3

albas tru 70, 130

alba~tri 130

albeala 104

albi 156

albiturli 111

alcatui 98

al doilea 129

ale 129

aleg 97,131

alegi 131

a- Iegiei-dilcato riu 114

alcrga 45,58

alint 115

alor 129

alt 38, 124

a1 tau 129

altminteri 128

al trei lea 126

am 119

am dal cartea elcvu lui 133

am dat elevu1u i cartea 133

am sa cillll 119

amalama 32

amanet 100

amar 45 , 51

165