aceste mijloace, telefoane, fax, o grămadă de aparate,
aveau liniştea şi simplitatea lor.
- Se bucurau, Părinte, de viaţa lor!
- Da, acum au înnebunit oamenii cu maşinile! Se
chinuiesc din pricina multor înlesniri; îi îneacă stresul.
13
îmi aduc aminte de vremea când eram în Sinai , cât
de veseli erau beduinii. Aveau un cort şi trăiau în mod
simplu. " u puteau trăi în Alexandria sau în Cairo, ci le
plăcea în pustie, în corturi. Dacă aveau puţin ceai, erau
plini de bucurie şi slăveau pe Dumnezeu. Dar acum,
cu civilizaţia au început şi aceştia să uite pe Dumnezeu.
Au intrat şi aceştia în duhul european. La început
evreii le-au făcut colibe. Apoi le-au vândut toate auto¬
14
mobilele cele vechi ale lui Israil! Ei, evreii! Fiecare
beduin are acum o colibă şi o maşină stricată alături,
dar are şi stres totodată. Se strică maşina, se chinuie
s-o facă... Şi dacă cercetează cineva, ce câştigă din
aceasta? "umai durere de cap.
Mai demult cel puţin, făceau lucruri solide şi ţi¬
neau. Acum dai banii de pe lume să iei ceva care îndată
se strică. Aşadar uzinele scot lucruri noi şi adună banii
lumii. Se spetesc oamenii lucrând, ca să-şi poată duce
existenţa. Maşinile sunt creaţia europenilor care se
ocupă cu şurubelniţele. La început au făcut un capac,
să spunem; apoi îl fac cu filet, după aceea cu buton,
mai desăvârşit, şi mai desăvârşit... Scot continuu ma¬
şini noi, mai desăvârşite, iar săraca lume vrea să aibă
pe cele mai bune. "u apucă să termine de plătit una,
1962-1964.
14
14
Sinaiul, care acum aparţine de Egipt, atunci aparţinea de
Israel.
148
că o iau pe a doua şi mereu sunt datori şi obosiţi.
Merge şi săracul să ia o maşină din cele mai ieftine.
Vinde ceea ce are, boii, caii, - peste puţin, aşa cum
merg lucrurile, vor pune şi măgăruşii în vitrină şi vor
plăti ca să vadă cum sunt măgăruşii! - şi cumpără ma¬
şină. După aceea se strică. „"u există piese de
schimb", îi spune. Este nevoit, sărmanul, să ia alta. Să
o ia pe cea mai bună nu poate. Va lua una mai bună
decât cea dintâi, dar şi pe aceea o va pune pe butuci.
Şi aşa mai departe. Este trebuinţă de luare-aminte! Să
nu intrăm şi noi pe făgaşul acesta, al unei alte mode
mai perfecţionate.
Multă vătămare a suferit lumea
din pricina televizorului
- Părinte, astăzi există o astfel de informare, prin
televiziune, încât în acelaşi minut poţi vedea fapte ce
se petrec la celălalt capăt al lumii.
- Da, oamenii văd toată lumea, numai pe ei înşişi
nu se văd. Astăzi lumea se distruge din pricina minţii
ei. "u o distruge Dumnezeu.
- Părinte, televizorul face un mare rău.
- Face rău, spui? A venit cineva la mine şi mi-a
spus: „Părinte, televizorul este bun!". „Şi ouăle sunt
bune, îi spun, dar dacă le amesteci cu găinaţ de găină,
nu mai sunt de folos". Aşa se face şi cu televizorul şi
cu radioul. Astăzi, dacă deschizi radioul ca să asculţi o
ştire, trebuie să suporţi, să asculţi şi o melodie, pentru
că de îndată ce se termină o melodie încep să pună o
149
ştire. Mai demult nu era aşa. Ştiai la ce oră spun ştirile
la radio, tac, deschideai şi ascultai. Astăzi eşti obligat
să asculţi şi muzica, pentru că dacă îl închizi pierzi şti¬
rile.
Lumea s-a vătămat mult din pricina televizorului; în
special se distrug copiii. Odată a venit la Coliba mea
un copil de şapte ani cu tatăl său. Vedeam că prin gura
copilului vorbea diavolul televizorului, aşa cum vor¬
beşte diavolul prin gura celor demonizaţi. Era ca un
copil ce se născuse cu dinţi. Astăzi arareori vezi copii
normali; sunt monştri. Priveşte-i că nu au dorire spre cele
de sus, ci ceea ce au auzit sau ceea ce au văzut, aceea
repetă. Aşa vor unii ca să tâmpească lumea cu televi¬
zorul. Adică cele pe care le aud oamenii, trebuie să le
creadă şi să le şi facă.
- Părinte, ne întreabă mamele cum să oprească pe
copiii lor de la televizor.
- Să facă pe copii să înţeleagă că se tâmpesc cu
televizorul; după aceea nu vor mai putea gândi. Să nu
mai vorbim de faptul că le strică şi ochii. Televizorul
este opera omului, dar există şi un alt televizor, duhov¬
nicesc. Adică atunci când prin omorârea omului vechi
se curăţă şi ochii sufletului, omul vede mai departe
fără aparate. Au spus copiilor lor despre acest televi¬
zor? Să înţeleagă că există şi un televizor duhovnicesc
pentru că prin aceste cutii se prostesc. Cei întâi-zidiţi
aveau harisma străvederii. Aceasta s-a pierdut după că¬
dere. Când copiii vor păstra harul Sfântului Botez, vor
avea şi harul străvederii, televizorul duhovnicesc. E ne¬
voie de luare-aminte, de lucrare duhovnicească. Astăzi
150
mamele se pierd în lucruri de nimic şi după aceea
întreabă: „Ce să fac, Părinte? îmi pierd copilul!".
Monahul şi mijloacele moderne
- Părinte, cum trebuie să folosească monahul mij¬
loacele moderne?
- Să caute să aibă întotdeauna mai puţin faţă de
cele pe care le foloseşte lumea. Pe mine mă odihneşte
să folosesc lemne pentru încălzit, pentru bucătărit,
pentru lucrul de mână. Dar când vor dispărea lemnele
şi vor fi greu de găsit din pricina comercializării pădu¬
rilor, atunci voi folosi mijlocul cel mai de jos pe care îl
foloseşte lumea: soba cu motorină sau altceva foarte
ieftin şi smerit pentru încălzire, lampa cu gaz pentru
lucru de mână etc.
- Cum poate cineva distinge până la ce punct este
un lucru absolut necesar într-o viaţă de obşte?
- Dacă cineva gândeşte călugăreşte, poate afla
aceasta. Dacă nu gândeşte călugăreşte, toate sunt
absolut necesare şi apoi se face mirean şi chiar mai
rău decât un mirean. Ca monahi trebuie să trăim cu
puţin mai prejos decât se trăieşte în lume sau cel puţin
de felul cum am trăit mai înainte în lume. " u să am
lucruri mai bune decât cele pe care le aveam acasă.
Mănăstirea, în mod normal, trebuie să fie mai săracă
decât casa mea. Aceasta ajută lăuntric pe monah şi
ajută şi lumea. Dumnezeu le-a orânduit aşa, ca oa¬
menii să nu afle odihnă în aceste lucruri. Dacă pe
mireni îi chinuieşte acest progres lumesc, cu cât mai
151