centenar

astra

METAMORFOZELE MUZEULUI „ASTRA” TIMP

DE UN SECOL

Dr. Corneliu BUCUR

Î
1. Corneliu Bucur,
Programul n articolele publicate pânã în metamorfoze, filozofia culturalã ce a
ASTREI privind prezent, dedicate unui veac de fundamentat acest proces, în duratã
conservarea
patrimoniului etnomuzeologie sibianã (1905-2005), secularã.
cultural-naþional ºi am încercat sã lãmuresc aspecte dintre Acestor ultime aspecte le dedic
valorificarea sa
expoziþional-
cele mai diverse ale evoluþiei ºi prezentul articol.
muzealã.În: transformãrilor produse conceptual,
ASTRA 1861-1950: programatic, patrimonial ºi expo- 1. Muzeul „Asociaþiunii” a
25 de ani de la
înfiinþare, Red. ziþional, în destinul secular al marcat, prin Programa tematicã a lui
Victor V. Grecu, Muzeului „Astra”, fie cã a fost vorba Cornel Diaconovici, realizatã într-o
Sibiu, 1987
2. Cornel Irimie,
de identitatea Muzeului Asociaþiunii, amplã viziune enciclopedistã 10,
Muzeul Tehnicii la 1905 ºi evoluþia acestuia pânã la fundamentarea acestei instituþii muze-
Populare.
Actualitate,
desfiinþarea sa în anul 19501, de fon- ale iniþial transilvane, apoi, naþionale,
concepþie, profil darea ºi concepþia originalã a pe o bazã ºtiinþificã teoreticã (ºi
tematic ºi plan de Muzeului Tehnicii Populare, în filozoficã) modernã. Componenta sa
organizare. În:
Cibinium, Sibiu, 19632, de evoluþia acestuia, zeci de etnograficã, esenþialã, ambiþiona sã
1966 ani, pânã în 19893, de raþiunile trans- acopere absolut toate capitolele
3. Cornel Irimie,
formãrii unui „Muzeu al tehnicii civilizaþiei (a habitatului ºi a muncii),
culturii (laice ºi religioase) ºi artelor
Corneliu Bucur,
Muzeul Tehnicii populare” într-un Muzeu al civilizaþiei
Populare la zece
populare tradiþionale „Astra” populare (plastice, prin excelenþã),
ani (1967-1977).
Bilanþ ºi (1990)4, de construcþia impozantei specifice românilor ardeleni, într-un
perspective. În:
structuri etnomuzeale a Complexului efort sublim de revelare a specificului
Cibinium 1974- lor etnografic. Întreg contextul istoric
1978, Sibiu, 1979; Naþional Muzeal „Astra”5, de emana-
european, politic ºi etnic, ale cãrui
Corneliu Bucur, rea proiectului unui muzeu modern,
Muzeul Tehnicii coordonate esenþiale, la începutul sec.
multicultural, de o concepþie ºtiinþificã
Populare la 20 de
XX, erau cele ale desfiinþãrii impe-
ani de la începerea interdisciplinarã, dedicat unei regiuni
riilor ºi unificãrii naþiunilor, ºi-a pus,
organizãrii sale, I,
europene, Muzeul Civilizaþiei
În: Revista cum era firesc, amprenta sa pe profilul
Muzeelor, 20, Transilvane6, de necesitatea edificãrii ºi concepþia organizatoare a muzeelor
1983, nr.8;
Corneliu Bucur, unui muzeu al culturii populare sãseºti, dedicate culturii ºi civilizaþiei populare
Muzeul Tehnicii „Muzeul Emil Sigerus”7 ºi chiar de tradiþionale, „naþionalul” fiind con-
„paradigmele Muzeului „Astra” 8,
Populare la 20 de
ani de la începerea ceptul fundamental.
organizãrii sale toate având, în spate, o consistentã În planul ºtiinþei „de ramur㔠(cea
(1963-1983), II,
În: Cibinium, elaborare ºtiinþificã, un efort care configura însãºi profilul muzeului
1979-1983, intelectual de modernizare a înseºi începând cu natura colecþiilor ºi
Sibiu,1984
4. Corneliu Bucur,
proiectelor tematice9, absolut exem- calitatea informaþiei documentare
De la un muzeu al plare. Ceea ce ne-a preocupat sã primare), etnografia era definitã, în
tehnicii populare explicãm ºi sã exemplificãm, într-o chiar Enciclopedia românã11 editatã
bibliografie atât de complexã, aco-
la Muzeul
CivilizaþieiPopular sub coordonarea genialã a aceluiaºi
e Tradiþionale perind temporal, o evoluþie literal- „urzitor al Programei Muzeului Aso-
“ASTRA” (1962-
2000).În: Muzeul
mente secularã, a fost conþinutul ºi ciaþiunii, Cornel Diaconovici, drept
“ASTRA”. Istorie aspectele procesului de evoluþie ºi ªtiinþa care se ocupã cu descrierea
ºi destin, Sibiu: transformare a structurilor interioare popoarelor ajunse la dezvoltare, în
ºi denominaþiei acestor structuri
Editura “ASTRA
MUSEUM”, 2002, ultimul timp”12.
p. 281-284; muzeale, nu însã ºi cauzele acestor

13
REVISTA MUZEELOR

Etnograficul abia îºi începerea 15%) ale Muzeului Astrei ºi de a fi Corneliu Bucur,
Muzeul Civilizaþiei
excursul sãu cultural (sã nu uitãm cã lansat campania de cercetãri ºi achiziþii Populare din
cea dintâi broºurã dedicat㠄noii la scarã naþionalã. România
“ASTRA. În:
ºtiinþe” ºi semnatã de un antropo- 3. Muzeul Tehnicii Populare Revista de
geograf genial (George Vâlsan), avea reprezintã un moment de cotiturã etnografie ºi
sã aparã abia în 192613, abordarea sa radicalã în muzeologia etnograficã folclor, 37, 1992,
nr. 5, p. 479-495
fiind la nivelul primar, al descripti- româneascã16. Pe lângã faptul cã este 5. Idem,
vismului morfologic, funcþional ºi primul muzeu specializat tematic ºi cã, Complexul
Naþional Muzeal
artistic. prin gabaritul sãu, depãºeºte toate “ASTRA”, muzeu
În aceste condiþii, din perspectivã muzeele din România (fiind chiar multietnic ºi
interdisciplinar –
strict expoziþionalã, Muzeul inaugurat printre cele mai mari din Europa), el un model european
în 1905 („al Asociaþiunii”) a fost unul atacã o problematicã cu totul originalã pentru secolul XXI.
al categoriilor morfologic-etnografice ºi excepþionalã prin rolul istoric jucat, În: Muzeul
“ASTRA”. Istorie
ºi, preponderent, al valorilor de artã în duratã macroistoricã, de progresul ºi destin, Sibiu:
popularã. Entuziasmul general de a tehnic (numit de V. G. Childe, „însãºi Editura “ASTRA
MUSEUM”, 2002,
avea, în sfârºit, ºi românii ardeleni, un urzeala istoriei”), detronând arta p. 287-302;
„muzeu naþional etnografico-istoric”, a popularã din rolul ei de suveranã a 6. Idem, Muzeul
condus, prin excelenþã, la exaltarea muzeologiei etnografice. Civilizaþiei
Transilvane
esteticului, a artei populare româneºti, Nici acest moment nu a fost însã, “ASTRA”, muzeu
prin toate genurile de creaþie ºi prin „necontaminat” (ca sã nu spun, de reprezentare a
culturii ºi
toate tipurile de suport (textil, lemnos, necondiþionat) ideologic. civilizaþiei
ceramic, metalic, mai rar, litic), având, Este superfluu sã argumentez de transilvane în
încã de atunci, o recunoaºtere ºi ce conducerea societãþii (a „organelor viziune plurietnicã
ºi
preþuire europeanã. de partid ºi de stat”) era interesatã sã interdisciplinarã.
promoveze ideea ºi proiectul (chiar În: Muzeul
“ASTRA”. Istorie
2. Recuperarea „moºtenirii „gigantic”) unui muzeu al tehnicii ºi destin, Sibiu:
Astrei”, în 1956, prin refacerea expo- populare (exponent al rolului tehnicii Editura “ASTRA
ziþiei pavilionare de artã popularã, de în evoluþia materialist-istoricã a MUSEUM”, 2002,
p. 303-312
cãtre Cornel Irimie14, de aceastã datã întregii societãþii, universale). Aceasta 7. Corneliu Bucur,
în Palatul Brukenthal (iniþial la parter, este, de fapt, ºi argumentul esenþial Florentine Ittu,
Muzeul de
ulterior, pânã în ian. 1990, la etajul I), pentru încurajarea (susþinerea finan- etnografie
nu se putea face la un alt nivel decât tot ciarã) deosebitã, din toþi anii care au sãseasc㠓Emil
la acela al valorilor estetice, anii ‘50- urmat debutului (1963), pânã la Sigerus”. Proiectul
tematic
’60, de maximã ofensivã ideologizant abolirea sistemului comunist ºirealizarea primei
comunistã ºi de subordonare totalã faþã (decembrie 1989), chiar ºi dupã secþiuni
expoziþionale:
de autoritatea ideologiei comuniste aberanta decizie a „Cabinetului 2” “Meºteºugul
sovietice, neîngãduind o altã abordare (Elena Ceauºescu) de strãmutare a cahlelor în
conceptualã. Pe plan naþional, o Muzeului Satului din Bucureºti ºi de Transilvania sec.
XIV-XIX. În:
importanþã semnificativã o dobân- desfiinþare a tuturor „muzeelor satului” Muzeul “ASTRA”.
deºte, din aceastã raþiune politicã, (pe care am citit-o cu ochii mei în Istorie ºi destin,
Sibiu: Editura
Institutul de Artã Popularã, din biroul Primului Secretar PCR Sibiu). “ASTRA
Bucureºti. De asemeni, primul tratat 4. Muzeul civilizaþiei populare MUSEUM”, 2002,
ºtiinþific, în domeniu, a fost editat tot tradiþionale „Astra”. p.325-330
8. Corneliu Bucur,
pe profil de artã popularã15. Muzeele Dispariþia oricãror restricþii Paradigmele
ce se reorganizeazã, acum, la Bucu- ideologice (cum ar fi reprezentarea istorice ºi moderne
ale Muzeului
reºti, Oradea, Sibiu, Cluj, etc., acordã fenomenului religios, prin transferul ºi “ASTRA”. În:
artei populare o preponderenþã reconstrucþia unor monumente reli- Muzeul “ASTRA”.

evidentã. gioase: biserici din lemn, troiþe, cruci, Istorie ºi destin,

Meritul lui Cornel Irimie (ºi al
echipei sale), în acea perioadã, a fost
acela de a fi readus în circuitul public
colecþiile salvate (în proporþie de doar
Sibiu: Editura
etc. a fost interzisã brutal, din ordinul “ASTRA
personal al vicepreºedintelui CCES – MUSEUM”, 2002,
p.23-36
Tamara Dobrin) ºi libertatea abordãrii
mai generoase a tuturor proceselor

14
 centenar
astra

9. Idem, Sub circumscrise civilizaþiei populare de arme nilotice (din Sudan) înscrie
tradiþionale (arhitecturã, gospodãrie, muzeul sibian printre instituþiile de un
semnul
proiectuluifondator
. În: Proiectele construcþii specializate, monumente de real interes universal.
muzeului “Astra”,
1904-2004 (Un
utilitate public-socialã, construcþii ºi 5.2. Exodul masiv al populaþiei
secol de instalaþii ludice, monumente comer- germane din Transilvania (“saºii”),
etnomuzeologie ciale, religioase, etc. 17) au permis dupã decembrie 1989, a creat o nouã
problemã, de maximã responsabilitate
romaneascã),
Editura “ASTRA rescrierea întregii concepþii (ºi pro-
MUSEUM”, Sibiu, iecþii tematice) a muzeului, devenit, în pentru noi, cei ce deþinem un valoros
2004
10. Programa urmãtorii 15 ani, datoritã noii structuri fond colecþionar sãsesc, de profil
Expoziþiunii ºi filozofii culturale, în mod etnografic pãstrat, din pãcate, în
etnografice ºi
istorice-culturale
indiscutabil, cel mai amplu - ca ºi con- depozite20.
care se va aranja cepþie, cel mai bogat - ca ºi patrimoniu, Aºa s-a nãscut proiectul unui
cu ocaziunea cel mai variat - ca ºi tehnicã popularã, muzeu al culturii populare sãseºti,
inaugurarii
Muzeului cel mai dinamic - ca manifestãri cul- Muzeul „Emil Sigerus”.
Asociatiunii, În: turale, cel mai atractiv, în plan turistic, Dacã debutul a fost mai modest
Transilvania 1905,
nr. II martie-aprilie
ca varietate a serviciilor de agrement ºi (prima expoziþie permanentã având ca
11. C. cultural-educativ, iar prin peisajul sãu, profil meºteºugul cahlelor, a fost
Diaconovich, cel mai frumos muzeu în aer liber din organizatã la subsolul imobilului din
Enciclopedia
Românã, Sibiu: România ºi printre cele mai valoroase Piaþa Micã nr. 1221 restaurat ºi acesta,
Editura ºi tiparul – prin concepþia sa modernã, din în integralitatea sa, la mansardã, pe
lui W. Krafft,
1900, 3 vol.12. C.
întreaga lume. douã nivele, fiind instalat Studioul
Diaconovich, “AstraFilm”), începând cu trim. IV al
Enciclopedia acestui an, Muzeul “Emil Sigerus” va
Românã, Sibiu:
Editura ºi tiparul 5. Complexul Naþional Muzeal avea la dispoziþie propriul sediu, în
lui W. Krafft, „Astra” care vor fi organizate toate colecþiile
1900, vol.2, pag.
338
5.1. Muzeul de etnologie sale, (la mansardã), expoziþiile care
13. George Vâlsan, universal㠄Franz Binder” vor valorifica acest patrimoniu, de
O ºtiinþã nouã - La desprinderea Muzeului peste 6.000 obiecte ºi o salã de
etnografia, Cluj,
Institutul de arte Tehnicii Populare de Muzeul conferinþe ºi manifestãri culturale (la
grafice “Ardealul”, Brukenthal, în trim. II al anului 1990, etajul I), iar la parter, “Galeriile de
1927
14. Cornel Irimie,
noua instituþie creatã a preluat toate Artã Popularã”.
Arta popularã în colecþiile cu profil etnografic, indi-
Muzeul ferent de originea acestora. 5.3. Muzeul Civilizaþiei
Brukenthal,
Bucureºti: Cel dintâi demers, în planul Transilvane “Astra”
Meridiane, 1964 asigurãrii valorificãrii „autonome” a Dupã demontarea expoziþiei de
15. *** Arta
popularã
colecþiilor cu profil distinct, a fost cel artã popularã de la etajul I al Palatului
româneascã, al organizãrii unui muzeu de etnografie Brukenthal (prin eliberarea acestui
Bucureºti: Editura universalã. Lansând, prin acest proiect spaþiu a fost posibilã organizarea
Academiei R.S.R.,
1969 original (singurul muzeu de acest Galeriei Naþionale de Artã a Muzeului
16. Cornel Irimie, profil din România), un amplu dialog Naþional Brukenthal) ºi retragerea
Corneliu Bucur,
Muzeul Tehnicii
cultural universal, prin implicarea colecþiilor (ajunse din nou la peste
Populare din ambasadelor þãrilor din continentele 52.000 obiecte) în depozite (pentru a
Dumbrava Sibiului Asiei, Africii, Americii ºi Oceaniei, se doua oarã în ultimii 50 de ani), s-a pus
– Muzeu al istoriei
civilizaþiei organizeazã numeroase expoziþii ºi problema viitorului acestui muzeu
populare din manifestãri dedicate culturii acestor pavilionar (axat prioritar pe valori de
România. În:
Studii ºi popoare18. Denumirea noii instituþii artã popularã), urmaºul legitim al
comunicãri de create (având la dispoziþie „Casa „Muzeului Asociaþiunii”.
istorie a civilizaþiei
populare din
Hermes” din Piaþa Micã, restauratã din ªi de aceastã datã, „filozofia
Romania, vol.1, subsol pânã în mansardã) a preluat proiectului tematic”, adaptatã, mai
Sibiu, p. 15-21 numele celui mai important formator ºi mult chiar, influenþatã decisiv de
donator de patrimoniu (african, orien- contextul cultural-politic mondial, ne-
tal) – Franz Binder19, a cãrui colecþie a impus o abordare radical diferitã de

15
REVISTA MUZEELOR

tot ceea ce a caracterizat etno- civilizaþia tehnicã”23, de „Etnomu-

17. Corneliu
Bucur, Muzeul
muzeologia naþionalã ºi europeanã, în zeologie româneasc㔠24sau unor Civilizaþiei
sec. XX. monografii tematice, precum cea
Populare
Tradiþionale
Trendul economic, politic ºi, în dedicatã civilizaþiei Mãrginimii “ASTRA” (1990-
mod firesc, ºi cultural este, astãzi, cel Sibiului, în evoluþia milenarã25, sau
2000).În: Cibinium
al globalizãrii, iar în cazul þãrii cea despre „Transporturile popu-
1990-2000, Editura
“ASTRA
noastre, al eforturilor de integrare
lare”26.
MUSEUM”, Sibiu,
europeanã. Orice tent㠄naþionalist㔠2000, p. 23-44;
5.5. Un ultim proiect muzeal Civilizaþie
(fãrã nici o conotaþie pejorativã) a
vizeazã cultura tradiþionalã a milenarã
devenit caducã. Proiectele inves- româneascã în
rromilor. Deºi am propus, încã din
tiþionale, economice ºi culturale ale Muzeul “ASTRA”
1996, iniþial, organizarea unui muzeu Sibiu, Red.
Europei Unite (sau Uniunii Europene)
clasic, ulterior, a unui „centru cultural
Corneliu Bucur,
aparþin „regiunilor” (deopotrivã Valer Deleanu,
integrând ºi un muzeu virtual”, suntem Cornelia Gangolea,
istorice, iar Transilvania este o aseme-
încã în aºteptarea aprobãrilor (ºi Sibiu: Editura
nea regiune europeanã, reprezentatã de “ASTRA
fondurilor necesare) din partea Minis-
tipul de civilizaþie europeanã, fondatã, MUSEUM”, 1995
terului Culturii ºi Cultelor. 18. Maria Bozan,
cristalizatã ºi evoluatã, aici, timp de Muzeul de
Toate aceste proiecte ºi împliniri
peste un mileniu), cât ºi geo- Etnografie
aparþin doar unuia dintre planurile Universal㠓Franz
etnografice.
activitãþii noastre, cel ce îmbinã Binder”.
Conºtienþi de noile procese Valorificarea
cercetarea ºtiinþificã, proiecþia tema-
politice, cu cele mai semnificative expoziþionalã a
ticã ºi organizarea expoziþionalã. colecþiilor
efecte în plan economic ºi cultural, am “exotice” sibiene
hotãrât sã proiectãm, la Sibiu, primul În: Muzeul
Cel de al doilea plan, al “ASTRA”. Istorie
muzeu regional-european de istoria
manifestãrilor culturale, care au ºi destin, Sibiu:
civilizaþiei populare (tradiþionale), de Editura “ASTRA
conferit muzeului etnologic sibian, în
esenþã multiculturalã ºi de concepþie MUSEUM”, 2002,
premierã pe plan naþional, caracterul pag. 313
ºtiinþificã interdisciplinarã.22 unui „muzeu viu” („Museum vivum”),
19. Cãlãtor la
În aºteptarea revenirii noastre – este dominat de programul Tezaure
izvoarele Nilului.
Franz Binder
legitimã în plan juridic ºi moral – în umane vii deplin consensual cu 1820-1875:
Palatul Astrei („Muzeul Asociaþiunii” politica UNESCO, lansatã prin
expoziºie de
etnografie, Sibiu,
– cum a fost numit acest edificiu, de Recomandarea de la Paris din 1989, TIPOTRIB, 2000
înºiºi ctitorii sãu, la 1905), am început consolidatã prin cea de la Veneþia, din
20. Corneliu
sã experimentãm o serie de secvenþe anul 1999 ºi consacratã prin Convenþia
Bucur, Florentina
Ittu, Muzeul de
expoziþionale, pe cele mai diverse Internaþionalã pentru salvarea etnografie
teme, cum au fost: patrimoniului cultural imaterial, din
sãseasc㠓Emil
Sigerus”. Proiectul
„Civilizaþia Mãrginimii Sibiului” 17 oct. 2003 (problematicã tratatã în tematic ºi
„Morãritul – fundament ºi numãrul special al Revistei muzeelor,
realizarea primei
argument al civilizaþiilor agricole secþiuni
din sept. 2004)27. expoziþionale:
milenare”, “Meºteºugul
„Transporturile populare – cahlelor în
În sfârºit, cel de al treilea plan de Transilvania sec.
argument al civilizaþiilor sedentare”
acþiune aparþine EDUCAÞIEI. Având XIV-XIX. În:
„C-tin Brâncuºi – ºi valorile Muzeul “ASTRA”.
în vedere vastitatea sa, este de dorit
arhetipale ale satului românesc”, Istorie ºi destin,
sã-i dedicãm un viitor numãr special al Sibiu: Editura
„Tezaure umane vii – identitate ºi
Revistei muzeelor.
“ASTRA
universalitate”, etc. MUSEUM”, 2002,
Metamorfozele Muzeului „Astra” p.325-330
ilustreazã, în modul cel mai elocvent, 21. Corneliu
În plan ºtiinþific, aceste eforturi, Bucur, Florentina
chiar strãlucit, modelul universal
intensive ºi de duratã multidecenialã, Ittu, Muzeul de
urmat de instituþia noastrã, receptând etnografie
au condus la un plan editorial
toate marile provocãri, în plan cultural
sãseasc㠓Emil
remarcabil, prin publicarea unor Sigerus”. Proiectul
ºi patrimonial, asimilând creator noile tematic ºi
tratate ºtiinþifice (al „Civilizaþiei
paradigme culturale, între care cele realizarea primei
populare româneºti, cu accent pe secþiuni
expoziþionale:

16
 centenar
astra

“Meºteºugul lansate de UNESCO au devenit La aniversarea centenarã a

emblematice pentru noi, oferind un Muzeului, putem afirma, cu conºtiinþa
cahlelor în
Transilvania sec.
XIV-XIX. În: adevãrat model de felul în care muzeul împãcatã, cã, în pofida tuturor
Muzeul “ASTRA”.
Istorie ºi destin, ca instituþie poate fi reformat, dificultãþilor ºi greutãþilor, am reuºit sã
Sibiu: Editura permanent în numele sintagmei – ne consolidãm poziþia pe frontispiciul
MUSEUM”, 2002,
“ASTRA
„muzeul – oglinda societãþii”. culturii naþionale, sã aduc instituþia la
p.325-330 nivelul aspiraþiilor superioare ale
22. Corneliu Bucur,
Muzeul Civilizaþiei
fondatorilor, împlinindu-l, în fapt,
Populare “ASTRA” testamentul moral ºi material.
(1990-2000), În:
Cibinium 1990-
2000, Editura
“ASTRA
MUSEUM”, Sibiu,
2000, p. 23-44
23. Idem, Tratat
privind istoria
civilizaþiei populare
româneºti (cu
privire specialã
asupra civilizaþiei
tehnice populare),
Sibiu: Editura
“ASTRA
MUSEUM”, 2004,
2 vol.
24. Idem, Tratat de
etnomuzeologie,
Sibiu: Editura
“ASTRA
MUSEUM”, 2004,
2 vol.
25. Idem, Vetre de
civilizaþie
româneascã. Vol 1:
Civilizaþia
Mãrginimii
Sibiului. Istorie –
Patrimoniu –
Valorizare muzealã,
Sibiu: Editura
“ASTRA
MUSEUM”, 2003
26. Valeriu
Deleanu,
Transporturi
populare din
România: tezã de
doctorat (mss.);
Valeriu Deleanu,
Probleme teoretice
privind cercetarea
ºi includerea în
sistem asupra
mijloacelor de
transport populare
din România. În:
Cibinium 1979-
1983, Sibiu, 1984,
p. 345-369
27. Corneliu Bucur,
Living Human
Treasures. The
program of ASTRA
Museum from Sibiu
for protection of
the immaterial
cultural patrimony.
În: Revista
Muzeelor
Bucureºti, nr.4,
2004, p. 39-42

17
REVISTA MUZEELOR
MUZEUL „ASTRA” PE HARTA LUMII
Dr. Corneliu BUCUR
R elaþionarea universalã, în
contextul parametrilor tehno-
logiilor moderne de comunicare
electronicã, a devenit un fapt banal,
chiar „un fapt cotidian”. Circulaþia
valorilor, bunurilor ºi oamenilor
completeazã circulaþia informaþiei,
contactele directe dintre membrii
aceleaºi comunitãþi (de interese, de
afaceri, de comuniune profesionalã sau
spiritualã) oferind un tablou de o
vivacitate ºi intensitate impresionantã.
În tot acest „vârtej” universal,
esenþialã este competiþia valorilor.
Nimic nu se impune însã, mai dificil,
în dialogul internaþional, nimic nu
dobândeºte mai exigent o recunoaºtere
generalã ºi o preþuire unanimã, decât
valoarea, ºi cu atât mai mult valoarea
culturalã (care, dacã ar fi sã invocãm,
în acest context ideatic, definiþia datã
culturii de C-tin Noica: „transformarea
lucrului în valoare” – ar putea apare
chiar ca un pleonasm).
Am putea accepta, în temeiul
acestor premise, aforismul potrivit
cãruia, dacã nu ai o recunoaºtere ºi o
preþuire internaþionalã, nu ai valoare.
Ca sã dobândeºti recunoaºterea
universalã a propriei valori nu sunt
necesare decât douã condiþii: sã ai o
identitate proeminentã (raportatã la
sistemul valorilor naþionale) ºi sã
asumi, competitiv, principiile ºi
criteriile, paradigmele ºi obiectivele
instituite de competiþia valorilor
universale, în propriul domeniu de
activitate, oferind rãspunsuri originale
ºi de o calitate superioarã (uneori chiar
având valoare de model, pe plan
european sau universal) marilor
provocãri ale societãþii contemporane.
Având clarificate aceste coor-
donate esenþiale ale sistemului
confirmãrii valorilor, în plan universal,
Muzeul „Astra” a conceput, încã din
18
anul 1990, din momentul eliberãrii
noastre de „autarhia culturalã
comunist㔠(de claustrare, de izolare ºi
de neimplicare într-un sistem de relaþii
internaþionale), un program de
marketing internaþional ºi de media-
tizare a imaginii, pentru o clasare în
categoria de valori superioare ale
universului muzeal.
Eram deplin conºtienþi, noi
specialiºtii (sau slujitorii) Muzeului
„Astra” (patronimic recuperat în anul
1992, cu sprijinul preºedinþiei
Asociaþiunii „Astra” – pãrintele prof.
dr. Paul Abrudan ºi al ministrului
Culturii, din anul 1992, Andrei Pleºu)
cã proiectul tematic original
(civilizaþia tehnicã popular㠖 conform
noului profil tematic adoptat imediat
dupã decembrie ’89), bogãþia ºi
diversitatea patrimoniului (deopotrivã
monumental, instrumental ºi
obiectual), maniera ºtiinþificã
modernã (interdisciplinarã ºi de abor-
dare comparativ-universalã, în proiec-
þie diacronicã, macroistoricã ºi din
perspectivã fenomenologicã, a
proceselor ºi artefactelor circumscrise
civilizaþiei populare româneºti, care
avea sã impresioneze personalitãþi de
top ale lumii academice universale,
Giulio Carlo Argan declarând, în 1979,
cã aici, în sistemul valorilor istoriei
civilizaþiei carpato-danubiene trebuie
cãutate originile civilizaþiei europene,
proiectând chiar ºi un tratat în cinci
volume intitulat „Satul european” –
tezã împãrtãºitã ulterior, ºi de istoricii
ºi antropologii din Europa - John
Nandriº - Anglia ºi Katherine
Dimancescu – SUA), originalitatea
proiectelor noastre culturale ºi
caracterul sistemic de concepere ºi
derulare a acestora (între cele mai
importante, citãm programul Tezaure
umane vii – sub egida UNESCO ºi

programul de pedagogie muzealã,
ªcoli ºi muzee cãtre Europa – în
colaborare cu Luxembourg), frumu-
seþea unicã a peisajului muzeal (care
avea sã-l determine pe Bernet
Kempers – directorul Muzeului din
Arnhem, Olanda, încã din 1966 - sã
declare Muzeul din Dumbrava
Sibiului, ca „cel mai frumos muzeu din
Europa”), în sfârºit, bogãþia ºi
varietatea pachetului de servicii de
agrement turistic (care conferã, dacã
nu exclusivitate, atunci prioritate
absolutã, Muzeului „Astra”, privind
virtuþile unui Museum vivum ºi
notorietate - deci atractivitate - pe plan
turistic universal), conferã instituþiei
noastre, acum, la 100 ani de la fon-
darea sa, o incontestabilã VALOARE,
putându-ne implica, cu toatã forþa ºi
decizia, în competiþia universalã. Doar
dacã ai conºtiinþa (ºi argumentele
incontestabile) propriei valori, poþi
încerca, onest ºi temerar, sã te impui pe
plan mondial.
Mai trebuiau îndeplinite douã
condiþii: personalul de elitã, în frunte
cu managerul instituþiei, sã se implice,
nemijlocit, în viaþa instituþiilor ºi
organismelor internaþionale ºi apoi,
sã recurgã la cele mai moderne (ºi
eficiente) mijloace de mediatizare
pentru a se face cunoscuþi (Internetul
oferã servicii incalculabile, cvasi-
nelimitate, asigurând serviciile tehnice
- fax, e-mail - pentru o comunicare
directã, facilã ºi rapidã, internaþionalã).
Este ceea ce Muzeul „Astra” a
fãcut, cu aplomb, fãrã nici o inhibiþie,
investind substanþial în ambele
proiecte. Urmând exemplul personal al
mentorului meu, Cornel Irimie, încã
din anul 1968, am aderat la Asociaþia
Internaþionalã de Mulinologie
(publicând articole de specialitate în
revista acestora), apoi, am fost cooptat
membru în Asociaþia Muzeelor în Aer
Liber din Europa (în cadrul cãreia am
deþinut, timp de 2 mandate – patru ani
– ºi funcþia de vicepreºedinte, între anii
1990-1993), în Asociaþia Interna-
þionalã a Muzeelor pentru
centenar
astra
Agriculturã (fiind cooptat în Board-ul
acesteia), în Organizaþia Mondialã de
Folclor (unde deþin funcþia de
preºedinte al Comisiei Internaþionale
pentru Muzee ºi mi s-a confirmat,
recent, candidatura oficialã pentru
funcþia de secretar general), în sfârºit,
în cadrul Comisiei Internaþionale a
Muzeelor de Etnografie (din cadrul
ICOM), unde sunt cooptat, pentru al
doilea mandat, în Board-ul Comisiei.
Prestaþia activã apreciatã unanim,
în cadrul acestor organisme interna-
þionale mi-a prilejuit „aducerea” în
România a unor simpozioane ºi
conferinþe internaþionale ale unor
organisme de mare reputaþie: a
UNESCO, în 1998, a Asociaþiei
Muzeelor în Aer Liber din Europa, în
1993, a Comisiei Internaþionale a
Muzeelor de Etnografie în 2002, care
s-au încheiat cu uriaºe beneficii de
imagine pentru instituþia noastrã, ºi nu
numai.
Cât priveºte imaginea Muzeului
„Astra” (de fapt a Complexului
Naþional Muzeal „Astra”), ºi aici am
abordat o politicã nouã, dupã 1990,
apelând la cele mai noi sisteme
tehnice. Editarea, încã din anul 2000, a
unui CD-Rom de 750 Megabitzi,
bilingv ºi multimedia (medaliat la
Paris, la o competiþie a producþiilor de
gen, în 2001), instalarea pe Internet a
paginii Web (în versiune bilingvã
românã-englezã), într-o concepþie
modernã, “cinematografic㔠(cu pano-
rame de 3600) ºi dinamicã (toate
instalaþiile de industrii populare sunt
prezentate prin scheme funcþionale
dinamice), în sfârºit, realizarea – cu
sprijinul unor specialiºti reputaþi ai
Universitãþii tehnice din Cluj – a douã
touch screen-uri, unul axat pe
problema meºteºugurilor artistice
tradiþionale ºi a patrimoniului tehnic
din Muzeul în aer liber din Dumbrava
Sibiului, iar cel de la doilea, pe profilul
arhitecturii medievale a burgului
sibian, al sistemelor de fortificaþii, ºi
al meºteºugurilor medievale, etc.
(care va fi instalat în Casa Artelor,
19
REVISTA MUZEELOR
dupã finalizarea lucrãrilor de
restaurare a imobilului), au produs o
adevãrat㠄revoluþie de imagine”
privind modul de mediatizare a
instituþiei noastre.
Expoziþiile organizate, în
colaborare internaþionalã cu muzee din
strãinãtate (Castelul din Kitsee -
Austria, Muzeul în Aer Liber din
Gabrovo - Bulgaria, Muzeul din
Kornwestheim – Germania),
conferinþele ºi congresele interna-
þionale (Conferinþa Internaþionalã a
Asociaþiei Muzeelor în Aer Liber din
Europa, în 1993, Simpozionul
Internaþional pe teme de patrimoniu
cultural imaterial, sub egida Academiei
Române, în 1998, Conferinþa
Mondialã a muzeelor de profil din
centrul Europei, în 2004) ne-au
prilejuit, dincolo de rezultatele
oficiale, sã dezvoltãm un sistem de
relaþii personale, extrem de importante
ºi benefice pentru afirmarea instituþiei.
Decernarea subsemnatului, în anul
1993, dupã trei jurizãri succesive ale
Comisiei EMYA, a „Distincþiei
personale EMYA” (a cincia ºi ultima
acordatã pânã astãzi, pe plan
european), a venit ca o recunoaºtere a
performanþelor excepþionale recunos-
cute, în mod oficial, pânã la nivelul
Comisiei speciale a Consiliului
Europei.
Dupã mai multe asemenea
succese „de traseu”, a urmat cel mai
important, având un vast ecou
internaþional: citarea nominalã a
Muzeului „Astra”, în oct. 2004, la
Seul, la Adunarea Generalã a ICOM
(având ca tem㠄Muzeele ºi
patrimoniul cultural imaterial”), pentru
valoarea exemplarã a programului sãu
(sistemic) privind „patrimoniul
cultural imaterial”, deplin consensual
cu „Convenþia Internaþionalã pentru
salvarea patrimoniului cultural
imaterial”, adoptatã de UNESCO, în
17 oct. 2003.
Efectul imediat a fost organizarea
unei expoziþii reprezentative privind
programul Tezaure umane vii
20
(conceput ºi derulat de Muzeul
„Astra”, încã din anul 1990), la Seul,
în ian. 2005, expoziþia urmând a fi
itineratã, ulterior, în toatã Coreea ºi
apoi, ºi în alte þãri ale Asiei.
O altã expoziþie, mai amplã, pe
aceeaºi temã, va fi itineratã în Europa,
în toate þãrile în care funcþioneazã
Institutele Culturale ale României
(acord convenit recent cu preºedintele
Institutului Cultural Român – Horia
Roman Patapievici).
Muzeul „Astra” a iniþiat ºi alte
manifestãri de gen, târgurile
internaþionale, cu largã participare
internaþionalã, sub egida UNESCO,
luând totodatã parte la numeroase
astfel de târguri ale meºteºugarilor ºi
artizanilor cu participarea unora dintre
creatorii populari cei mai reputaþi din
România (membri ai „Asociaþiei
Naþionale a Creatorilor Populari” ºi ai
„Academiei Artelor Tradiþionale din
România”), în Franþa, Germania,
Bulgaria ºi în acest an, în Canada. La
Festivalul „Smithsonian Folk-Live
Festival”, din Washington DC, în anul
1999 (unde artiºtii populari au produs
o excelentã impresie prin calitatea
tehnicã ºi artisticã tradiþionalã a
creaþiilor lor), Muzeul „Astra” ºi-a
adus o contribuþie esenþialã în
pregãtirea manifestãrii ºi selecþia
participanþilor.
În sfârºit, instituirea recentã a
premiului internaþional UNESCO
„pentru patrimoniul tehnic”, în acest
an, vine ca o recunoaºtere implicitã a
calitãþii ºi valorii civilizaþiei tehnice
preindustriale din România, strãlucit
reprezentatã prin patrimoniul tehnic al
Muzeului din Dumbrava Sibiului
(locaþie care a ºi denominat premiul
UNESCO), constituind o nouã
legitimare internaþionalã a perfor-
manþelor sale.
Dezvoltarea fãrã precedent a
relaþiilor multilaterale cu numeroase
muzee din întreaga lume, semnarea
parteneriatului cu „Hessen Park” din
Germania ºi cu „Old Sturbridge
Village” din SUA, proiectele comune

similare, discutate sau antamate pentru
anii viitori, cu muzee din Cehia,
Slovacia ºi Ungaria, reprezintã un
argument irefutabil al notorietãþii, în
continuã creºtere, a Muzeului „Astra”.
Aprecierile superlative ale unor
oaspeþi de seamã ai Muzeului „Astra”
(Jonathan Schelle – Comisia Uniunii
Europene în România), Ralph
Peetmann-Australia, Alexander Veigl-
Austria, Noriko Aikawa – Japonia,
Dan Dimancescu – SUA, Antonio
Jauregui – Spania º.a., vin sã confirme
(ºi sã afirme) cã Muzeul „Astra”
centenar
astra
reprezintã, o instituþie de certã valoare
universalã, un adevãrat brand al
Sibiului ºi României.
Prin patrimoniul ºi programele
sale, Muzeul „Astra” oferã Capitalei
Culturale a Europei, în anul 2007,
ºansa de a fi cunoscutã ºi civilizaþia
popularã tradiþionalã a satelor de toate
etniile din România, absolut
indispensabilã, prin comple-
mentaritatea sa organicã cu civilizaþia
urbanã, aulicã, scrisã, de sorginte
occidentalã ºi de facturã germanicã a
„cetãþii lui Hermann.”
21
REVISTA MUZEELOR
ORGANIZAREA INTERIORULUI TRADIÞIONAL.
REALITATE ETNOGRAFICÃ
SAU PROVOCARE
PENTRU VIZITATORUL MODERN
- DILEME LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI
Mirela LEBU
Omul este, obligatoriu, un localnic:
ocupant al unui loc utilizat ca fundal existenþial ºi oglindã1
Teodor Baconsky
D intotdeauna omul a fost
preocupat de amenajarea
spaþiului pe care îl locuieºte. Casa a
însemnat mai mult decât un simplu
spaþiu acoperit destinat adãpostirii
familiei, ea a fost, ºi este, un spaþiu
umanizat, un spaþiu social, un spaþiu
care reflectã în cele mai mici
amãnunte atât mediul natural în care îºi
are locul, cât ºi îl reflectã, pânã în cele
mai prozaice amãnunte, pe cel care o
locuieºte. „Simpla aºezare într-un loc
nu a ajuns omului. El a vrut sã
locuiascã locul, sã se instaleze în el,
sã-l “marcheze”, sã-l amenajeze, sã
ºi-l acomodeze, sã-l aranjeze, (sã punã
ordine în el, sã-l ordoneze)”2.s.n.
Universul complex al locuirii, pe
care îl reprezintã ca un ansamblu unitar
casa, a fost exprimat sintetic de cãtre
Romulus Vuia: „Casa este adãpostul în
care se nasc, trãiesc ºi mor generaþii,
din a cãror succesiune continuã se
încheagã viaþa milenarã a unui neam.
Ea a fost adãpostul ºi mãrturia
continuã a vieþii familiale ºi econo-
mice a pãturii rurale: ea constituie, prin
urmare, capitolul cel mai însemnat din
studiul civilizaþiei noastre populare.
Fiecare casã þãrãneascã este un mic
muzeu popular, în care fiecare obiect,
ca ºi fiecare numire a lui, prezintã o
mãrturie din evoluþia vieþii ºi civili-
zaþiei neamului nostru.”3
Nu e de mirare cã cercetãrile
asupra interiorului casei s-au aflat, de
la bun început, în atenþia etnografilor, a
22
sociologilor, a istoricilor culturii sau ai
artei populare, însã modul în care
aceºtia au înþeles fenomenul locuirii,
precum ºi modul în care viaþa
materialã, socialã, culturalã ºi
spiritualã se reflectã în ceea ce
reprezintã, de fapt, interiorul
tradiþional al casei româneºti de
pretutindeni, a fost diferit de la o etapa
la alta. Sintetizând aceste cercetãri,
distingem trei etape distincte, fiecare
putând fi rezumate printr-un singur
verb.
I. A acumula (a strânge, a aduna)
este verbul care rezumã cel mai bine
cercetãrile secolului al XIX-lea ºi cele
ale primei jumãtãþi a secolului XX,
cercetãri orientate aproape exclusiv
spre relevarea laturii artistice a 1 Teodor
interiorului. Cercetãtori, precum Baconsky „A
locui într-o
Simion Florea Marian sau Artur casã”,
Gorovei, recomandau surprinderea Transilvania,
„gustului cu care þãrãncile aleg ºi anul XXV (CI),
distribuie culorile” sau „combinaþia nr.1-2 / 1995, p.
103.
vopselelor ºi a liniilor de o varietate 2 Costion
nemãrginitã”. Cercetãrile acestei etape Nicolescu, „Loc.
reflectã o concepþie concentratã pe Locuire. Casã.
obiect ºi valenþele sale artistice, un Acasã.”,
Transilvania,
obiect aproape golit de semnificaþie, anul XXV (CI),
univalent, cu o singurã faþetã, scos din nr.1-2 / 1995, p.
contextul sau real, a cãrui valoare 23.
funcþionalã ºi relaþionalã cu alte 3 Romulus Vuia,
Studii de
obiecte era aproape nulã. Este etnografie ºi
momentul acumulãrii seriale de folclor,
obiecte, momentul constituirii marilor Bucureºti, Ed.
colecþii de piese decorative: ceramicã, Minerva, 1975,
port, þesãturi de interior, obiecte de p. 158

lemn sculptat, de icoane pe sticlã (vezi
colecþia de artã popularã a Muzeului
Asociaþiunii), a seriilor de obiecte de
acelaºi tip.
Interiorul nu este perceput ca un
întreg, ca un sistem funcþional cu
valenþe multiple, la fel ca ºi alte
fenomene etnografice, preferându-se
de aceea descrierea foarte amãnunþitã a
elementelor alcãtuitoare (mobilier,
þesãturi, ceramicã, feronerie, etc.) în
locul ansamblului organizat al
interiorului. Aceasta a fãcut ca ºi acele
puþine pagini dedicate acestui subiect
sã se refere aproape exclusiv doar la o
parte a locuinþei ºi anume la ceea ce, în
termeni diferiþi în funcþie de zona
etnograficã, numim „casa frumoasã”,
„casa curatã”, „casa mare”, „casa
dinainte”, „casa de paradie”. Într-
adevãr aceasta acoperã o realitate etno-
graficã de cel mai mare interes artistic,
dar în felul acesta o sumã de alte
trãsãturi importante ale interiorului
þãrãnesc au fost lãsate la o parte.
Tot la sfârºitul secolului al
XIX-lea se cuvin menþionate preo-
cupãrile mai sistematice din cuprinsul
lucrãrilor de igiena þãranului român ale
lui Gh. Crãiniceanu ºi N. Manolescu,
4 Georgeta acor-dându-se o atenþie susþinutã func-
Stoica, þiilor practice ale ansamblului locuin-
Arhitectura þei, în cadrul tematicii studiate de
interiorului aceºtia fiind abordate ºi planul casei,
locuinþei
þãrãneºti, Rm. sursele de încãlzit ºi iluminat, însã din
Vâlcea, Ed. perspective aproape exclusiv sanitare.
Muzeului din
Rm. Vâlcea, II. Încercarea de a înþelege în
1974, pp.162-
169 (vezi
totalitate interiorul tradiþional este
tabelele rodul muncii etnografilor aparþinând
referitoare la celei de-a doua jumãtãþi a secolului al
elevaþia XX-lea. Aceastã etapã poate fi
locuinþei, planul sintetizatã cel mai bine folosind verbul
casei, structura
interiorului, a colecþiona (de la lat. colligere care
instalaþiile îl cuprinde atât pe a aduna, cât ºi pe a
pentru alege). Pentru prima datã se contureazã
prepararea clar ideea ca interiorul locuinþei este de
hranei ºi pentru
încãlzit, tipurile fapt expresia, oglinda fidelã a unui
de pat, tipurile mod de viaþã, reflectând atât realitãþile
de masã ºi familiale, sociale, economice, cât ºi
structura cele spirituale. De la „casa bunã”,
decorativã a
interiorului). „casa curatã”, pânã la tindã sau
centenar
astra
cãmarã, interiorul acoperã aspecte
variate ale cotidianului: de la cele
sãrbãtoreºti, ceremoniale, spirituale
pânã la cele mai prozaice activitãþi
casnice ºi gospodãreºti.
Interiorul este un întreg care
cuprinde ºi lucrurile frumoase ºi
lucrurile utile, la alcãtuirea lui
participând obiectele aflate în toate
încãperile, distribuite în aºa fel încât sã
satisfacã necesitãþile de adãpostire ºi
odihnã, de preparare ºi pãstrare a
hranei, de încãlzit ºi iluminat,
desfãºurarea vieþii familiale ºi sociale.
S-a înþeles cã mutaþiile survenite în
organizarea interiorului au fost
similare ºi au avut loc în acelaºi ritm
cu cele ale întregii civilizaþii materiale
ºi pentru prima datã arhitecturii
interiorului i s-a recunoscut locul în
cadrul acesteia.
Un rol important, fãrã doar ºi
poate, în lãrgirea orizonturilor cerce-
tãrii l-a avut înfiinþarea primelor
muzee în aer liber. Dacã arhitectura
casei, din punctul de vedere al
integrãrii în circuitul expoziþional al
unui muzeu în aer liber poate fi luatã
tale-quale, având ca suport o
documentaþie tehnicã dictatã de
coordonatele construcþiei în sine,
reconstituirea „arhitecturii” interioru-
lui necesitã studii ample, cu atât mai
ample cu cât planimetria ºi elevaþia
sunt mai complexe.
Metoda de cercetare abordatã, cea
structuralã, a permis înþelegerea intere-
laþionãrii dintre arhitectura locuinþei,
funcþiile fiecãrei încãperi ºi ale fiecãrui
obiect în parte ºi ansamblul reprezentat
de întreaga viaþã a satului (spre
exemplu, modul în care diferenþierea
ocupaþionalã se oglindeºte în alcã-
tuirea interiorului). Tocmai de aceea
s-a procedat la o cercetare riguroasã,
stabilindu-se adevãrate tabele statistice
(mã refer aici în bunã mãsurã la
lucrarea Georgetei Stoica)4 pe baza
frecvenþei ºi ponderii diferitelor forme
în raport cu ansamblul, construind
modele de organizare a interiorului
românesc pentru majoritatea zonelor
23
REVISTA MUZEELOR
etnografice. În aceastã formã, a mode-
lului, a idealului, a sintezei au fost ele
reconstituite în muzeele în aer liber din
România.
III. Dar, ºi aici survine dilema
unui muzeograf la început de secol
XXI, mai poate satisface acest interior
ºablon, aceasta generalizare, exigen-
þele unui vizitator modern, fie el român
sau din altã parte a globului, care,
raportat la lumea pe care o cunoaºte ºi
o trãieºte zi de zi, este obiºnuit din ce
în ce mai mult cu o fluidizare a
spaþiului, cu un amestec ingenuu al
funcþiilor spaþiului pe care îl locuieºte,
cu o personalizare din ce în ce mai
accentuatã a unicului colþiºor de lume
pe care, în tumultul cotidianului îl mai
poate stãpânii? Mai este în stare acesta
sã perceapã funcþio-nalitatea fiecãrei
încãperi, a fiecãrui obiect în parte aºa
cum o prezintã rigorile unui model
stabilit arbitrar, a unui spaþiu constituit
expoziþional ca normã?
Interiorul este un mecanism în
sine, el funcþioneazã 24 de ore din 24,
365 de zile în an, în momente diferite,
în locaþii diferite, fapt care îi conferã
coerenþa celei mai articulate naraþiuni.
Interiorul model nu poate surprinde
nici unul din aceste momente, nici
adevãrata sãrbãtoare, nici o zi obiº-
nuitã de muncã, cu toatã com-
plexitatea ei. Interiorul de sãrbãtoare
nu poate reprezenta adevãrata casã
româneascã decât într-o foarte micã
proporþie ºi doar pãstrând aceiaºi notã
de fals pe care o are chiar ºi pentru
þãranul care o locuieºte în acele
momente. Cum poate fi redatã aceasta
coerenþã la nivelul discursului expo-
ziþional, spre care dintre aceste
momente de funcþionalitate sã te
îndrepþi?
Omul a dispus din totdeauna de
spaþiul pe care l-a locuit ca de o
structurã de distribuire, iar prin
controlarea spaþiului deþine toate
posibilitãþile de relaþii reciproce ºi,
prin urmare, de totalitate rolurilor pe
care ºi le pot asuma obiectele. Omul
este cel care selecteazã, care imprimã
24
funcþionalitatea fiecãrui obiect. Cum
se poate suplini în plan expoziþional
prezenþa omului pentru a putea pune în
act interiorul, aºa cum se întâmplã de
regulã?
Reconstituirea interiorului unei
case poartã mari responsabilitãþi.
Numai raportarea lui „a locui” la
„a fi”, fãcutã în unul din eseurile sale
de Martin Heidegger, exprimã
îndeajuns complexitatea unui spaþiu ºi
impune, în acelaºi timp, teama
eºecului în sufletul celui care are ca
misie reconstituirea unui asemenea
locaº. Spaþiul locuit îl cuprinde în
totalitate pe cel care îl locuieºte cãci el
este ceea ce este numai acolo unde
locuieºte. Fiinþa ºi spaþiul pe care îl
ocupã se intercondiþioneazã irevo-
cabil, se exprimã unul pe celãlalt. A
pregãti un spaþiu pentru a fi locuit
(spaþiu locuibil) ºi a pregãti un spaþiu
ca ºi când ar fi locuit (spaþiu locuit)
reprezintã, prin urmare, entitãþi total
diferite, nu atât prin morfologia lor, cât
prin semnificaþie. Primul aºteaptã
omul spre a-l locui. Al doilea îl reflectã
pe om din fiece colþiºor. Primul este un
spaþiu care conþine toate atributele
necesare omului pentru a locui, al
doilea îl conþine pe om aºa cum
locuieºte el (ºi implicit aºa cum
trãieºte, aºa cum este). Problema se
poate rezuma, prin urmare, la a ºti cum
sunt trãite obiectele, la ce nevoi (în
afara celor structurale) rãspund ele, ce
structuri mentale se întrepãtrund cu
structurile funcþionale ºi pe ce sistem
cultural, infra-sau transcultural, e bazat
felul în care ele sunt trãite zi de zi.
Mediul cotidian e, într-o foarte
mare mãsurã un sistem abstract, în
general obiectele sunt izolate în
propria lor funcþie ºi omul e cel care
asigurã coexistenþa lor într-un context
funcþional, imprimându-le în acelaºi
timp cu sens. Obiectele au ca funcþie
personificarea relaþiilor umane,
umplerea spaþiului pe care îl împart
între ele, dimensiunea realã în care ele
existã subordonându-se de fapt unei
dimensiuni morale, sociale

5 Costion reprezentatã prin relaþia dintre fiinþe ºi
Nicolescu, „Loc. obiecte. Omul este factorul care
Locuire. Casã.
Acasã.”, imprimã fiecãrui obiect în parte atât
Transilvania, semnificatul cât ºi semnificantul,
anul XXV (CI), valoarea materialã ºi valoarea
nr.1-2 / 1995, p. funcþional-relaþionalã. El este cel care
27.
le utilizeazã ºi le dã sens (le înþelege ºi
le face înþelese). Prezenþa omului în
spaþiul locuit este o condiþie sine-qua-
non, condiþie care face diferenþa între
spaþiul locuit ºi spaþiul locuibil.
Þinta (ºi necesitãþile) muzeo-
grafiei secolului XXI este sã reflecte –
în cazul nostru în reconstituirea unui
interior al casei tradiþionale – spaþiul
locuit ºi nu, ca în secolul trecut,
spaþiul locuibil reprezentat de
interiorul model, interiorul sintezã,
interiorul normã aºa cum a fost el
realizat anterior în muzeele în aer liber.
Aceastã schimbare de viziune
este dictatã în egalã mãsurã de
concepþiile ºtiinþifice inovatoare ale
noilor generaþii de cercetãtori la nivel
internaþional (având ca punct de
plecare o ramurã a filosofiei postmo-
derniste – logica modalã) ºi de nevoile
ºi aºteptãrile vizitatorului modern.
Vizitatorul modern nu mai
doreºte sã fie învãþat la modul
didacticist, ci pretinde sã înveþe, sã
trãiascã totul ca pe o experienþã
personalã, personalizatã, vrea sã i se
ofere posibilitatea de interpretare, de
alegere a sensului. Pentru acesta
colecþia în sine este un proces limitat,
recurent, iar materialul ei – obiectele –
e prea concret ºi prea discontinuu
pentru ca ea sã se poatã articula într-o
structurã discursivã realã. Interiorul
casei, reprezentând fãrã doar ºi poate o
colecþie, trebuie sã-ºi gãseascã
„limbajul”, „discursivitatea” pierdutã
odatã cu transferul obiectelor din
spaþiul locuit (gospodãria de origine),
pe care o conferea prezenþa proprie-
tarului ºi interrelaþionarea acestor
obiecte cu omul ºi spaþiul din care
provenea. Interiorul reconstituit în
centenar
astra
muzeu trebuie sã se transforme din
spaþiu locuibil (spaþiul care conþine
toate elementele necesare ducerii vieþii
de zi cu zi) în spaþiu locuit, spaþiu în
care semnificatul ºi semnificantul
converg, realizeazã un discurs coerent.
Acest discurs nu este suficient sã fie
realizat doar la nivel ideatic,
muzeologic, ci ºi la nivel practic,
muzeografic. Interiorul, trebuie sã
devinã din colecþie – experienþã,
discurs.
Spre aceasta se îndreaptã muzeo-
logia secolului XXI, spre a expune sau
spre a propune. Spre a construi
scenarii pertinente ale modului de
viaþã, ale unei civilizaþii care apare din
ce în ce mai îndepãrtatã, a cãrui sens
va rãmâne undeva în negurã, dacã nu
vom ºtii sã îl readucem în lumina
reflectoarelor.
„Nu poþi sã nu te întrebi întâlnind
un om, cum este acasã la el ºi nu atât
pentru actele mãreþe pe care le-ar
produce acolo (dacã le produce), cât
pentru tot felul de lucruri banale care
se petrec acasã, care-l umanizeazã,
care-l exprimã, care-l comunic㔠5.
Extrapolând, muzeul etnografic te
pune în situaþia de a te întâlni faþã în
faþã cu þãranul român. Îþi oferã tabloul
general, „schema de funcþionare” a
universului sãu, dar trebuie sã înveþe sã
ofere mai mult decât atât. Trebuie sã
medieze o întâlnire personalã pentru
fiecare dintre acei care îi trec poarta
între lumea satului ancestral ºi între
lumea citadinului cotidian, trebuie sã
fie în stare sã transforme casa (vãzutã
ca model de vieþuire standard,
exprimatã dupã principii muzeologice)
în acasã (experienþã trãitã atât pentru
þãranul român, cât ºi pentru toþi cei
care o percep). Trebuie sã transforme
interiorul locuinþei româneºti într-o
adevãratã invitaþie de a cãuta þãranul
român la el acasã, sã facã muzeul
etnografic sã devinã adevãratul acasã
al þãranului român.
25
REVISTA MUZEELOR
UN SISTEM TEHNIC-FUNCÞIONAL.
TRANSPORTUL ªI MIJLOACELE DE
TRANSPORT POPULARE
Valer DELEANU
Transport ºi civilizaþie
Necesitãþi practice, rezultate din
cercetarea patrimoniului tehnic în
context muzeal, au pus, în muzeul
sibian, problema înþelegerii acestuia,
atât ca structurã autonomã cu
funcþionalitate specificã, cât ºi integra-
rea sa fenomenologicã în câmpul de
civilizaþie popularã tradiþionalã.
Cercetarea, pornitã la nivel etno-
grafic, a trebuit sã ia în considerare
aspectul antropologic. Omul care
utilizeazã transportul în existenþa sa
este fiinþã biologicã ce preia funcþii
asociabile „concurenþilor” sãi în
mediu, depãºindu-i prin caracterul
cultural al fiinþei sale, în primul rând
prin a fi creator de civilizaþie. De la
acest nivel realizarea civilizaþiei
corespunde satisfacerii a patru condiþii
civilizatoriii generate de fiinþa biolo-
gicã, în raport general cu spaþiul ºi
timpul, care aduc modelului de civili-
zaþie variabilele sale evolutive ºi spe-
cifice (funcþie de timp, istorie, mediu
ºi grad de complexitate ºi experienþã a
colectivitãþii, la care adãugãm speci-
ficitatea integratoare). Modelul de
civilizaþie considerat în muzeul sibian
cel mai aproape de reprezentativitatea
sa a fost de la început cel al lui Simion
Mehedinþi: civilizaþia ca structurã de
obþinere a hranei (alimentaþie) a casei
(locuinþa – gospodãrie), îmbrã-
cãmintea (portul specific zonei de
vieþuire) ºi transportul. Fiecare struc-
turã componentã alcãtuieºte gradual un
sistem structural ºi categorial propriu.
Din acest întreg am luat în considerare
transportul ca temã a cercetãrii.
Transportul are în acest context de
civilizaþie rolul relaþional faþã de cele-
lalte componente, asigurând resurse ºi
dinamicã în spaþiu pentru individ ºi
26
colectivitate, iar pentru þãran relaþia
între zona de obþinere a resurselor
(hotar) ºi cel al depozitãrii ºi prelu-
crãrii lor (gospodãria din hotar /
vatrã). ªi transportul, ca structurã de
civilizaþie poate alcãtui, prin sine,
morfo-funcþional un sistem structural
propriu.
Legitãþile transportului
Ca parte a civilizaþiei (tradi-
þionale, populare, moderne etc.)
transportul e generat de câteva legitãþi
existentenþiale impuse de mediul
locuirii sau de caracteristicile dina-
micii fiinþei biologice – culturale
umane:
• legea distribuþiei inegale a
resurselor naturale › obþinere pe loc /
consum pe loc versus consum la
distanþã (transportul resurselor pentru
prelucrare, nu la locul exploatãrii, ci în
habitatul locuibil, ce asigurã condiþii
mai prielnice prelucrãrii lor);
• legea distribuþiei inegale a
valorificãrii produselor gospodãreºti în
raportul consum (prelucrare) › schimb
(comerþ) prin rolul în continuare,
mediator al transportului;
• legea circuitului în spaþiu al
fiinþei versus fixare spaþialã cu
limitarea posibilitãþilor de utilizare a
variabilitãþii legii (a) cu eficienþã prin
rolul de fiinþã culturalã (dinamism ºi
mobilitatea funcþionalã ºi spiritualã),
asumat de iniþiatorii transportului.
Dubla „triad㔠a transportului
În spaþiul firesc, natural, evolutiv,
în devenire al civilizaþiei, transportul
capãtã (ca ºi celelalte componente) o
dublã dimensiune sub formã de
„triade” metastructurale:

• Transport popular (rural) / aulic
/ urban;
• Transport arhaic / tradiþional /
modern
În sens general, transportul poate
fi conceput ca un sistem de meto-
dologii, tehnologii ºi mijloace de
realizare a funcþiilor sale în interesul
omului creator de civilizaþie. În sens
special, transportul se referã practic,
ocupaþional ºi meºteºugãresc în primul
rând la deplasarea de resurse ºi în al
doilea rând de mobilitate autonomã a
fiinþei (fizic ºi spiritul).
Sistemul transporturilor
Relaþie ºi nuclee, arce ºi noduri,
fenomen ºi mijloc material, activitate
cu operatori ºi vectori, transportul
(popular, tradiþional în speþã) se poate
concepe ca matrice (ij) pe seria:
Om-energie-mijloc de transport-povarã
(resursã)
(o) (E) (MT) (P)
pusã în configuraþie geometricã de
modelul relaþional:
O E
MT P suportul transportului: uscat (sol) / apã
în care:
O - beneficiarul ºi moderatorul
sistemului, organizator ºi constructor,
creator ºi posesor el însuºi de energie,
cu iniþiativã în modelarea sistemului în
raport cu forþele sale germinate de
experienþa ºi inteligenþã (pânã la har
funcþional);
E – utilizatã direct / indirect pe
seria tradiþionalã (E1 – E2 – E3 – E4)
corespunzãtor energiilor naturale
(biologic umane ºi animale, hidraulice,
eoliene) ºi in extremis în câmpul de
civilizaþie tradiþionalã adaptând
energiile puse în valoare de revoluþiile
tehnice (în primul rând forþa aburilor);
centenar
astra
MT – partea ce justificã cel mai
deplin existenþa întregului sistem,
conþinutul sãu mobil, legat intrinsec de
factorii civilizanþi ai activitãþii umane.
MT e rezultatul ºi funcþie a ocupaþiilor
ºi meºteºugurilor din câmpul de
civilizaþie reprezentând dispozitivul
tehnic specific, dobândit natural sau
realizat artificial, având ca funcþie
proprie transportul ºi cuprinzând
structuri morfologice ºi funcþionale
proprii; rolul sãu e ca sub acþiunea
energiilor E sã învingã spaþiul pe o
anumitã distanþã între reperele de bazã
(intrare – locaþia resursei / ieºire –
locaþia depozitãrii, consumului) pistã
pe care dispozitivul tehnic pentru a
învinge obstacolele (redundanþele) se
perfecþioneazã dezvoltându-ºi struc-
turile ;
P – povara caracterizatã prin
proprietãþi fizico – chimice, pre ºi post
procesate gospodãreºte; proprietãþile
sale mãsurabile sunt : volum, greutate,
stare de fragmentare etc., toate
reprezentând funcþii pentru MT.
Dintre aceste repere cel mai
important pentru MT pare a fi
capacitatea sa funcþie de E de a se
deplasa spaþial, variabilã a depãºirii
gradelor de dificultate a pistei.
Valenþele MT trec spre componentele
de variabilitate a pistei de transport,
/ aer (medii de transportare), distanþa d
(variabilã în raport dimensional : mare
/ mijlocie / micã în spaþiul conturat de
actul de transportare, pentru
transportul de tip popular în gospo-
dãrie / sat / hotar / piaþã de desfacere).
Pista cu releele sale ºi transportul de
persoane este considerat în mediul
rural agricol ca având o importanþã
secundarã: timpul transportului nefiind
relevant, nici realizat în grabã, nici în
lentoare, înþeles în raport cu impor-
tanþa poverii, dependentã de viteza în
care se realiza transportul în calendarul
muncilor agricole ce necesitau soli-
citãri de transport urgent, prin schim-
barea, de obicei, a animalelor de
tracþiune (E2).
27
REVISTA MUZEELOR
Raportul transportului
cu mediul
Modalitãþi de transport
Depãºirea redundanþei suportului
de transport ca principalã sfidare a
mediului a impus compartimentarea de
modalitãþi de transport tradiþional, cu
soluþii diferite de realizare a mijlocului
de transport:
cãderea liberã a corpurilor (g)
mers (locomoþie) (x)
mers (deplasare cãlare (y)
purtat povara (z)
târât povara (w)
alunecat (la sol) (s)
rulat la sol (t)
plutit (pe apã) (h)
zbor (aer) (v)
(deplasarea pe animale, cãlare – y,
se asociazã prin E2 la purtat, târât,
alunecat sau rulat la sol ºi chiar pentru
plutire – în cazul special al trasului la
edec).
Pe acest model liniar, care se
diferenþiazã în succesiunea de coloane
(i) în matricea (ij) în care E se
reprezintã în ºiruri (j), doar ultimul
(zborul) a fost imposibil de realizat
prin depãºirea redundanþelor
suportului de deplasare (aerul). Ca sã
imaginãm modul de depãºire a acestui
„obstacol” trebuie, ca ºi þãranul, sã
apelãm la un nivel mitologic, fantastic
de percepere a unui mediu imposibil
de accesat cu energiile la îndemânã în
câmpul tradiþional al „triadei” II.
Fiecare din aceste categorii
primare (modalitãþi de transport) îºi
are rezolvarea sa pe serii energetice E
(E1 – E4) menþionate mai sus.
Asociate coloanelor g – v, dau
imaginea matricialã a transportului
popular (ij):
E1 g x z w s t
E2 xy zy wy sy ty
E3 h(y) h (transport prin plutire a poverii),
E4 he
(v)
28
În care h(y) este trasul la edec; iar
he sunt nave (ambarcaþiuni) cu pânze.
Aºa cum se observã siglele
convenþionale ale sistemului cuprind la
rândul lor o multitudine de MT dar
centrul de greutate „apas㔠pe t – ty ºi
h (vehicule ºi ambarcaþiuni). De aici
încolo sistemul se dilueazã ºi poate
intra în valenþã cu alte sisteme din
instrumentarul tehnic ocupaþional –
meºteºugãresc la câmpului de
civilizaþie tradiþional (popular).
Una dintre limitele acestei
matrice este lipsa componentelor
funcþionale pentru P.
Mijlocul de transport. Structuri
Sistemul descris mai sus cuprinde
MT care alcãtuiesc clase ºi subclase
individualizate ca structuri simple sau
complexe (instalaþii), iar tipologic în
cadrul fiecãrei clase se pot detaºa
tipuri, subtipuri, variante, subvariante
etc.
Complexitatea unui MT depinde
de ºirurile E1 – E2 de structurile
compo-nente adecvate celor ºase
moda-litãþi de transport (pe uscat) ºi a
celor plutitoare (h). Structurile MT
alcã-tuiesc în combinarea lor douã
grupe de organizare internã : MT
simple (de obicei reduse din punct de
vedere volumetric, legate de
modalitatea de transport în care omul
ºi animalul de tracþiune au un rol
predominant prin asocierea lor în
transport (mers, cãlãrit, purtat povara,
înot etc.) alcãtuind clase netipice de
MT (comparabile cu uneltele din alte
sisteme instrumentale ocupaþionale ºi
meºteºugãreºti) ºi MT complexe
(asemãnãtoare instalaþiilor) ºi care de
fapt reprezintã ceea ce se numeºte
vehicul de transport (utilizat la târârea,
transportul prin alunecare, transportul
prin rulare) sau ambar-caþiune
alcãtuind clase tipice de MT.
Structurile lor componente, unitare dar
simple în cazul grupei MT netipice,

pot fi diferenþiate în patru structuri de
bazã: A, B, C, D, vizibile mai ales la
vehicule ºi ambarcaþiuni.
• Structurile A reprezintã cele mai
importante structuri ale MT care dau
acestora specificitate funcþionalã;
aceste structuri A sunt suportul poverii
în MT. Ele sunt complexe, mai ales în
cazul vehiculelor rulate E2 – ty unde se
diferenþiazã în tipuri numeroase în
raport cu suportul de susþinere a
poverii;
• structurile de miºcare, numite în
acest caz structuri B, în cazul MT
simple (corespunzãtoare cu uneltele)
sunt sinonime cu organele de deplasare
ale indivizilor sau animalelor de
tracþiune, pe când în cazul grupelor de
transport MT complexe, devin
structuri tehnice de deplasare, sub
formã de tãlpi, roþi, suprafeþe asimilate
cu structurile A în cazul deplasãrii MT
plutitoare (sau structuri de impul-
sionare: vâsle, zbaturi etc.);
• structurile C, care asigurã insta-
laþiilor de transport sursa energeticã
reprezintã relaþia între MT ºi sursa de
energie E ºi de transmisie a miºcãrii în
întreaga instalaþie;
• structurile D auxiliare, asigurã
buna funcþionare a celorlalte trei struc-
turi, îndeosebi la mijloacele de trans-
port mari, vehicule, nave, etc.
Cele patru structuri dau naºtere în
cadrul sistemului transporturilor unor
tipologii proprii mijloacelor de
transport, considerate ca unelte /
instalaþii de transport, în funcþie de
categoriile matricei (ij) a transportului
(modalitãþi de deplasare, energia
utilizatã, povara transportatã ºi distanþa
parcursã în transport). Tipologia
structuralã (în primul rând prin
structurile A), poate depãºi limitele
matricei (ij) a transportului (popular /
tradiþional) prin acordarea locului
poverii (P) în diversitatea acestor
structuri A prin realizarea gradelor de
„închidere” a poverii sub formã de
recipient sau ambalaj a suportului
purtãtor de povarã.
centenar
astra
În afara claselor de MT relaþia
între diversele componente ale
sistemului se realizeazã prin catene
structurale în cadrul cãrora structurile
A, B, C, D se menþin în mare parte
neschimbate (izomorfe) /sau puþin
schimbate (uºor izomorfe).
Dimensiunile antropologice ale
sistemului
Considerat unitar prin
funcþionalitatea sa, sistemul prezentat
alcãtuit din sisteme tehnice MT
integrate în sistemul transporturilor
(matricea ij): El se referã doar la
mijloacele de transport populare /
tradiþionale (dar cu posibilitatea de a fi
adaptat specific ºi la ceilalþi piloni de
civilizaþie – alimentaþie, cas㠖
gospodãrie, port etc.) adicã poate fi
privit ºi dincolo de componentele sale
limitate la mijloacele de transport.
Revenind la „triadele” evolutive ale
mijloacelor de transport (nivelele
popular, aulic, urban / arhaic,
tradiþional, modern) acestea depind în
primul rând, sincronic sau diacronic,
de sursele de energie folosite în
transport:
arhaic tradiþional modern
g; E1; E2 E2; E3; E4; surse de
energie
moderne
Câmpul tradiþional ºi modern
(coexistând adeseori cu componente
arhaice), este încã vizibil în fiecare
localitate ruralã cu gospodãrii cu
funcþii de transport, dezvoltate în grade
diferite plasabile pe matricea ij.
Dimensiunile antropologice ale
transportului pot fi abordate variat:
prin realitatea tehnicã - structuralã -
materialã (unelte, instalaþii), prin mate-
rialul ales în meºteºugul confecþionãrii
lor (lemn, lut, textile, metal, piele etc.)
ce realizeazã în matricea mai sus
menþionatã forma de recipient -
ambalaj al mijlocului de transport prin
structurile A, prin locul de confec-
þionare (gospodãrie, atelier rural,
29
REVISTA MUZEELOR
atelier urban), prin întreþinerea ºi locul
depozitãrii mijloacelor de transport,
prin utilizare (metodologii tehnice,
inclusiv conducerea transportului ºi
educaþia sau transmiterea cunoºtinþelor
legate de transport altor generaþii), prin
influenþele sociale corespunzãtoare
(transportul dependent de nivelul
gospodãriei, diferit la gospodarul
înstãrit sau la cel sãrac etc.
La aceasta se poate adãuga ºi o
dimensiune spiritualã a transporturilor
populare:
• dimensiunea artistic - bazatã pe clasele ºi seriile tipologice
ornamentalã (mijlocul de transport -
suport decorativ);
• dimensiunea ritualã (prezenþã în
datini);
• dimensiunea folcloricã (modul
de interpretare ºi semnificaþiile
mijloacelor de transport reflectate în
folclor);
• dimensiunea mitologicã - încã
puþin cercetatã ºi care se referã nu
numai la transporturile ireale ºi
irealizabile practic la nivelul civi-
lizaþiei populare, cât ºi felul în care, de
la popor la popor mijloacele de
transport sunt percepute ºi concepute
începând de la proprietãþile lor fizice
morfofuncþionale pânã la funcþiile
magice în care sau pe care le
integreazã;
• dimensiunea terminologicã ce se
asociazã intim fiecãrui mijloc de
transport sau procedee de transport ºi
care îºi are particularitãþile sale de la
zonã la zonã etnograficã, cunoaºterea
acesteia putând da o imagine intere-
santã ºi revelatoare pentru înþelegerea
fenomenului transportului popular.
Dimensiunea muzeograficã
În cadrul muzeal transporturile
populare se bazeazã pe patrimoniul
colecþionat. Patrimoniul alcãtuit din
MT este un patrimoniu mobil. El este
comun muzeului pavilionar ºi celor în
aer liber, soluþiile de reprezentare
30
putând fi variate de la muzeu la muzeu
ºi cuprinzând în practica muzeograficã
toatã gama funcþiilor muzeale: cerce-
tare, conservare, restaurare, valo-
rificare expoziþionalã etc.
Experienþa muzeului sibian s-a
dezvoltat pe mai multe direcþii:
• cercetarea fenomenului de
transport la nivel naþional (documen-
tar, bibliografic, de teren);
• realizarea unei colecþii specifice
de mijloace de transport, mai ale de
dimensiuni mari, folosind evidenþa
mai sus menþionate;
• depozitarea colecþiei: rezolvarea
unor probleme impuse de dimensiunile
patrimoniului mobil folosind spaþii de
obicei amenajate expoziþional în
monumentele din muzeul în aer liber;
• prezentarea colecþiei sau a
pãrþilor de colecþii în expoziþii tem-
porare (1986, 1995) sau permanent în
cadrul contextului gospodãresc trans-
ferat în muzeu într-o formulã adecvatã
fiecãrui monument aparþinând unei
anumite zone de provenienþã sau
tematicã;
• proiectarea unui pavilion
expoziþional pentru reprezentarea
mijloacelor de transport de dimensiuni
mari (în prezent în curs de realizare);
• includerea încã din proiectul
tematic a realizãrii unui sector de pre-
zentare a transporturilor populare
(sector tematic), care a fost pe parcurs
completat cu monumente de civilizaþie
popularã reprezentând transportul prin
plutire (pod plutitor din Turnu Roºu,
judeþul Sibiu, bac cu „zbat” din
Topalu, judeþul Constanþa ºi o
monoxilã provenitã dintr-o descoperire
întâmplãtoare pe râul Siret, lângã
Bacãu. Pavilionul propus va completa
patrimoniul expus printr-o docume-
ntaþie explicativã adecvatã locului
transporturilor în civilizaþia popularã ºi
a mijloacelor de transport în sistemul
corespunzãtor funcþiei sale tematice.

O MOARÃ SÃSEASCÃ COMPLETEAZÃ SERIA
MORILOR DIN MUZEUL CIVILIZAÞIEI
POPULARE TRADIÞIONALE „ASTRA”
S ectorul mulinologic din
Muzeul în aer liber din
Dumbrava Sibiului reprezintã, incon-
testabil, cea mai completã colecþie de
mori, de toate tipurile, din toate
muzeele lumii.
Aceastã impresionantã comple-
titudine tipologicã a morilor de
mãcinat cereale, compusã din 27 de
mori, cuprinzând cvasitotalitatea
tipurilor energetice („de mânã”, „cu
cai”, hidraulice ºi eoliene), tipurilor
Moarã in constructive (cu pârghie ºi cu
situ manivelã, cu roþi de apã orizontale ºi
verticale, cu aducþiune inferioarã,
medie sau superioarã, fixe sau pluti-
toare, cu pivot central ºi rotaþie a
centenar
astra
Dr. Corneliu BUCUR
Remus IANCU
construcþiei sau cu cupolã mobilã, cu
aripi din stuf, din pânze sau din
scânduri, cu transmisie simplã sau
dublã, directã sau amplificatã de roþi
dinþate), reprezintã cea mai consistentã
ºi peremptorie dovadã a sedentaritãþii
civilizaþiei noastre populare, la scarã
multiculturalã, precum ºi a contribuþiei
economiei agrare (lucrarea pãmântului
– „agricultura”) în cadrul fundamen-
tãrii modului de viaþã tradiþional, al
românilor, a zestrei lor tehnice.
Moara de apã cu dou㠄zbaturi”
din Roºcani, construitã de membrii
unei familii de saºi, la jumãtatea
secolului al XIX-lea, a fost transferatã
în Muzeul în aer liber în anul 1999 ºi
reconstruitã în anii 2002-2003.
Achiziþionarea ºi integrarea
instalaþiei hidraulice din Roºcani, cea
mai complexã ºi elevatã moarã de
cereale din întreaga noastrã colecþie
expresie a nivelului superior de
civilizaþie popularã dezvoltat de
comunitatea germanã din Transilvania
(în temeiul statutului politic ºi social ºi
al privilegiilor economice acordate,
încã de la colonizare, secol de secol, de
regii Ungariei, de voievozii ºi apoi, de
principii Transilvaniei - din colecþia
Muzeului „ASTRA”, a fost motivatã
de cele câteva particularitãþi distincte
ale sale.
Tipul de aducþiune hidraulicã
este unul inferior, energia exploatatã
fiind, în aceastã situaþie, cea cineticã,
spre deosebire de roþile morilor din
Almaº-Sãliºte (jud. Hunedoara), din
Orºova (Mureº) ºi din Rogojelu
(Cluj), de tipul roþilor „cu cupe”, care
exploateazã ºi energia potenþialã
(a greutãþii apei care încarcã cupele).
31
REVISTA MUZEELOR

Roþile hidraulice sunt de tipul

vertical, construite pe doi „colaci”
uniþi prin aripi. Ca structurã tehnicã, pe
lângã cele douã perechi de pietre
pentru mãcinarea cerealelor, moara din
Roºcani mai are ºi douã instalaþii
auxiliare, acþionate tot hidraulic, prin
intermediul unor curele de transmisie:
un elevator pentru ridicarea cerealelor
în podul morii ºi un treier, ceea ce îi
conferã monumentului caracterul de
veritabil complex de industrii
þãrãneºti.
Prin anii ’50, morii i s-au ataºat,
drept completãri, alte douã instalaþii
(dispuse în exteriorul morii) ºi pentru a
cãror acþionare (tot prin curele de
transmisie) s-au creat douã fante în
peretele din grinzi de stejar al faþadei
morii: o piuã de ulei cu sãgeþi ºi un
cuþit circular (primul abandonat).
Aceste douã noi componente ale
complexului hidraulic (piua de ulei cu
sãgeþi, aºezatã în afara morii ºi
acþionatã de o curea de transmisie
aºezatã pe o volantã, pe axul roþii
hidraulice ºi circularul) au fost
distruse dupã scoaterea din uz a
instalaþiei, care nu a mai fost folositã în
ultimele decenii. Ele au fost Aceastã achiziþie a fost posibilã
reconstituite de cãtre meºterul Petraºc prin meritele familiilor Munteanu ºi Treierul
Petricã (nãscut în anul 1945), din Petraºc din Roºcani.
Roºcani ºi integrate ansamblului, în Semnificaþiile culturale ale
luna mai 2005. acestui monument de tehnicã popularã Moarã in
La nivelul inferior se aflã sunt multiple. muzeu
angrenajele roþilor dinþate ºi coºul de
încãrcare-alimentare a elevatorului (ce
urcã cerealele în pod la treier). În
planul superior al morii sunt amplasate
cele douã instalaþii de mãcinare,
treierul, sistemele de transmisie ºi
multiplicare a miºcãrii preluate de la
roþile de apã, prin intermediul cãrora se
acþioneazã, dupã necesitãþi, circularul
ºi piua.
Constructiv, „casa morii” este
realizatã din cununi de bârne de gorun,
cioplite în patru feþe ºi îmbinate în
„cheutoare” dreaptã, pe o fundaþie ºi
un soclu, din piatrã de râu. Acoperiºul
este unul tradiþional în patru ape, cu o
învelitoare din ºiþã de stejar.

32

ªansa de a putea achiziþiona ºi
transfera o asemenea moarã de apã,
provenitã tot din judeþul Hunedoara, ca
ºi moara din Dãbâca (primul
monument de industrie popularã
reconstruit în muzeul în aer liber, în
anul 1963) ne ocazioneazã, chiar ºi
numai în cazul unui singur judeþ
(Hunedoara) ºi alãturi de moara cu
douã ciuturi ºi angrenaje de
multiplicare a vitezei (2 roþi dinþate –
caz atipic, de fapt o invenþie localã
apãrutã ºi difuzatã în zonã, dupã 1918),
din Râu de Mori, o concluzie capitalã
pentru definirea esenþei civilizaþiei
tehnice populare din România:
prezenþa în spaþiul þãrii noastre,
deopotrivã a tipurilor orientale (moara
cu ciuturã) ºi occidentale (morile cu
roþi verticale) de instalaþii sau sisteme
tehnice de tradiþie secularã sau
centenar
astra
milenarã ºi marea disponibilitate a
þãranilor noºtri (români, germani,
maghiari) de a inova în plan tehnic, de
a adapta la regimul hidrologic
(potenþialul cursului de apã)
construcþia acestor instalaþii.
Salvarea unui numãr atât de mare
ºi de divers de monumente tehnice
ne-a oferit nouã sibienilor (ºi nouã
“românilor”) ºansa de a restitui istoriei
civilizaþiei “naþionale” ºi europene,
ceva din bogãþia impresionantã, de
odinioarã, a acestui patrimoniu
cultural, esenþial pentru definirea
nivelului european de civilizaþia
fãuritã aici, între Dunãre, Mare ºi
Carpaþi, în secole de istorie, trãitã
împreunã de români ºi naþionalitãþile
conlocuitoare într-un deplin consens
economic ºi cultural cu Europa,
îndeosebi dupã sec. XXIII-XIV.
33
REVISTA MUZEELOR

MUZEUL DE ETNOGRAFIE UNIVERSALÃ

„FRANZ BINDER”
ÎN PARADIGMA CONTEMPORANÃ A
ORGANIZÃRII
C. N. M. „ASTRA” SIBIU

Maria BOZAN

E xistã momente de o impor-

tanþã covârºitoare pentru
istoria culturalã a unui neam. Ele
mai 1993, Muzeul „Franz Binder” are
un statut de unicat în peisajul
românesc de specialitate, fiind nu
închid în sine, precum seminþele, numai primul, ci, pânã în prezent, ºi
germenii viitorimii – oameni în singurul muzeu din România al cãrui 1. Sunt
acþiune, instituþii în dezvoltare, noi domeniu de activitate este orientat edificatoare ºi
ºtiinþe în avânt. Un asemenea moment preponderent spre reprezentarea cultu- numai douã-trei
exemple: Andrei
a fost ziua de 19 august 1905, când la rilor neeuropene. ªaguna a fost
Sibiu au venit mii de români pentru a Privind retrospectiv istoria membru de
participa - aºa cum formula programul actualului complex etnomuzeologic onoare al
manifestãrilor organizate de sibian, de la inaugurarea Muzeului Societãþii
Asociaþiunea Transilvanã pentru „Asociaþiunii”, pânã în zilele noastre, Ardelene pentru
ªtiinþele Naturii
Literatura Românã ºi Cultura Popo- departamentul de etnografie universalã din Sibiu ºi
rului Român - la festivitãþile prilejuite ºi-a fãcut apariþia relativ târziu. membru al
de „Inaugurarea solemnã a Muzeului ºi Explicaþiile þin de contextul istoric, Societãþii
a Expoziþiunii etnografice ºi istorico social-politic ºi cultural al diferitelor Muzeului
Ardelean din
culturale”. Complexul Naþional epoci identificabile în acest interval de Cluj; Cornel
Muzeal „ASTRA” din Sibiu, continua- timp, precum ºi de prioritãþile Diaconovici
torul Muzeului „Asociaþiunii”, aniver- naþionale sau regional-locale ale fãcea parte din
seazã în acest an o sutã de ani de la demersului ºtiinþific etnologic ºi membrii de
onoare ai
înfiinþarea acestei instituþii deschi- antropologic, atât la nivelul cercetãrii Muzeului
zãtoare de drumuri, care, prin fundamentale, universitare, cât ºi al Etnografic din
strãdaniile iniþiatorilor ºi eforturile celei aplicative, în cazul de faþã al celei Leipzig, care a
urmaºilor, prin reorganizãri ºi muzeografice. Dar, reluând atent servit ca model
pentru
renaºteri, este un reper neîndoielnic în lectura unor vechi publicaþii – ziare, organizarea
domeniul etnologiei româneºti. Loc al reviste sau cãrþi –, parcurgând biografii primului Muzeu
memoriei ºi timp al recuperãrii în sau istorii ale unor instituþii, vom de Etnologie
cursul neîntrerupt al evenimentelor, constata cum curiozitatea pentru cultu- American;
aniversarea centenarã este deopotrivã rile neeuropene a existat manifestatã Andrei Bârseanu
este cel care a
prilej de evidenþiere a creºterii, a atât la artiºti, cât ºi la urmaºii lor, iar tradus în
felului în care realizãrile trecutului ºi preocupãrile lor – apartenenþa la româneºte cartea
ale prezentului se împletesc organic. societãþi etnografice de specialitate1, lui R. Roth,
De una din împlinirile unei perioade traduceri de cãrþi º.a. - fãrã a fi pe Cãlãtoria lui
Stanley prin
recente din istoria muzeului, de primul plan, a fost, totuºi, constante, Africa centralã
ineditul acesteia, sunt legate ºi cu realizãri nu frecvente, dar suficiente (1886), foarte
rândurile care urmeazã. pentru a marca interesul lor pentru bine primitã de
Muzeul de Etnografie Universalã acest domeniu. public, ceea ce
marcheazã
„Franz Binder” este una dintre cele Ideea organizãrii unor expoziþii interesul general
patru unitãþi muzeale constitutive ale care sã valorifice patrimoniul etno- pentru spaþiul
Complexului Naþional Muzeal grafic extraeuropean existent la Sibiu a neeuropean,
„ASTRA” din Sibiu. Inaugurat la 18 „exotic”.

34

înregistrat, exceptând o manifestare
localã în deceniul al optulea, un singur
moment foarte important, cel din
1979-1980, respectiv expoziþia de
Etnografie ºi artã popularã din Africa,
America, Asia, Australia ºi Oceania
din colecþiile muzeelor din România,
când iniþiativa sibianã a lui Cornel
Irimie, completatã cu colaborãri ale
unor muzee ºi specialiºti din þarã (spre
exemplu, Tancred Bãnãþeanu), s-a
fructificat prin itinerarea montãrii, de
asemenea, în capitalã. Era prima oarã
în a doua jumãtate a secolului XX când
piesele sibiene erau prezentate
publicului larg, ocupând un loc de
frunte prin numãr ºi valoarea datã de
provenienþã, vechime ºi calitate
esteticã, dupã introducerea colecþiilor
„exotice” în depozit, hotãrâtã, în 1957.
Colecþiile intraserã în posesia
Muzeului Brukenthal, odatã desprinse
din contextul Muzeului de Istorie
Naturalã, continuatorul Muzeului
Societãþii Ardelene pentru ªtiinþe
Naturale din Sibiu, unde figuraserã,
centenar
astra
vreme de mai multe zeci de ani, fie sub
forma unui „cabinet de curiozitãþi”, fie
a unui apendice complementar într-o
expunere structuratã pe schema
evoluþionismului natural ºi, implicit, a
celui etnologic linear.
Deºi punctuale, manifestãrile
menþionate constituie ºi în prezent
puncte de reper în stabilirea unei
tradiþii a expunerii patrimoniului
etnografic extraeuropean din România.
În 1922, prezentând muzeele ºi
colecþiile transilvãnene ºi fãcând
referire la secþiunea etnograficã a
Muzeului Societãþii Ardelene pentru
ªtiinþe Naturale din Sibiu, C. Petranu
menþiona c㠄A doua colecþie de soiul
acesta nu o avem în Transilvania”
(Petranu, 1922: 146). Situaþia nu era
schimbatã nici în anii 1980. Chiar dacã
extindem aria de reprezentare
patrimonialã la nivelul întregii þãri,
tipologizarea colecþiilor de profil
evidenþiazã fãrã putinþã de tãgadã
importanþa colecþiilor sibiene.
Iniþiativa organizãrii la Sibiu a
unei „expoziþii de bazã reprezentative
privind etnografia popoarelor lumii” o
gãsim datatã în corespondenþa din anul
1989 (AS: 1989). Ea i-a aparþinut
dr. Corneliu Bucur, directorul
Muzeului „ASTRA”, instituþie care
urma sã devinã, în doar câþiva ani, „cel
mai amplu ºi diferit ca structurã
etnoculturalã «complex muzeal
naþional» din România” (Bucur, 2000:
33), din al cãrui patrimoniu fãceau
parte ºi colecþii etnografice extra-
europene de o valoare incontestabilã.
Urmau sã fie valorificate, într-o
perspectivã modernã, piese remar-
cabile prin inedit ºi importanþã
ºtiinþificã, de la cele datând din a doua
jumãtate a secolului al XIX-lea,
donaþii cãtre Societatea Ardeleanã
pentru ªtiinþe Naturale din Sibiu, pânã
la colecþiile contemporane recent
intrate în administrarea muzeului.
Inaugurarea noului muzeu, odatã
deschis în 1993, avea sã poarte numele
lui Franz Binder, în semn de restituþie
culturalã binemeritatã pentru
35
REVISTA MUZEELOR
fondatorul colecþiilor etnografice
extraeuropene sibiene, cel care, în
1862, a donat comunitãþii sibiene „cea
mai veche colecþie închisã din
regiunea superioarã a Nilului, pe care o
cunoaºtem azi” (Hirschberg: 1959).
Evenimentul se înscria într-un proiect
de dezvoltare muzealã bine conturat,
într-o strategie clarã, programe pe
termen lung ºi obiective consecvente,
stabilite pe o perioadã ce avanseazã
pânã în anul 2010, toate integrate în
paradigma de organizare rezultatã din
contextul istoric-cultural al mileniului
trei: „muzeul multicultural ºi
interdisciplinar de istoria civilizaþiei
tradiþionale.” (Bucur, 2000: 32).
Concepþia realizãrii complexului
muzeal naþional a avansat gradual. În
viziunea iniþiatorului, proiectul de
întemeiere a muzeului de etnografie
universalã reprezintã rãspunsul la o
cerinþã vitalã a secolului XXI, „impusã
de principiul alteritãþii culturale ºi al
cunoaºterii propriei identitãþi, prin
compararea cu valorile altor culturi”
(Bucur, 2000: 288). El se încadreazã,
deopotrivã, în contextul determinat de
evoluþia elaboratelor ºtiinþifice
specifice disciplinei etnologice la acest
început de secol ºi de mileniu, când
veridicitatea ºi eficienþa aplicãrii unor
afirmaþii celebre, mai vechi sau mai
noi, privind rolul Celuilalt în
cunoaºterea Sinelui, au devenit din ce
în ce mai evidente.
Paradigma de organizare a
complexului etnomuzeologic sibian
pentru perioada menþionatã - plasatã
sub semnul multiculturalitãþii ºi
interdisciplinaritãþii în analiza ºi
reprezentarea istoriei civilizaþiei
tradiþionale - include, astfel, prin
realizãri ºi/sau perspective, un muzeu
de reprezentare naþional㠖 Muzeul
Civilizaþiei Populare Tradiþionale
„ASTRA”, un muzeu de reprezentare
extraeuropean㠖 Muzeul „Franz
Binder”, un muzeu plurietnic ºi
interdisciplinar – Muzeul Civilizaþiei
Transilvane „Astra”, un Muzeu de
Etnografie Sãseascã, o instituþie
36
multimedia – Muzeul Culturii ºi 2. Coordonator
Civilizaþiei Rromilor. În acest context, de proiect: Dr.
Corneliu Bucur;
funcþionarea departamentului de concepþie
etnografie universalã acþioneazã în tematicã: Maria
sensul valorificãrii, la nivelul tuturor Bozan;
funcþiilor muzeale, a patrimoniului de muzeografi
responsabili:
profil nu numai sibian, ci prin Maria Bozan,
colaborãri susþinute, ºi din þarã. Adina Vãrgatu.
(Bucur, 2000: 33).
Muzeul de Etnografie Universalã
„Franz Binder” este structurat, din
punctul de vedere al expunerii pe douã
paliere. Expoziþia permanentã, sub
denumirea Din cultura ºi arta
popoarelor lumii2, prezintã piese
reprezentative, selecþionate cu
precãdere din colecþiile vechi,
„exotice”, intrate în colecþiile muzeale
în urma darurilor, fãcute comunitãþii de
origine în a doua jumãtate a secolului
al XIX-lea, de personalitãþi sibiene sau
originare din regiuni apropiate
Sibiului, ce pot fi încadrate, generic,
sub denumirea de „cãlãtorii saºi”:
Franz Binder, Carl F. Jickeli, Andreas
Breckner, Arthur von Sachsenheim,
Hermann von Hannenheim º.a.
Secþiunea expoziþiilor temporare,
cuprinde, în principal, expoziþii cu
noile colecþii, cele mai multe de
facturã artizanalã, titulatura generalã a
secþiunii fiind Din creaþia artizanalã a
popoarelor lumii.
Cei 12 ani trecuþi de la
deschiderea Muzeului „Franz Binder”
au marcat modificãri majore, prin
amplificare ºi punere în circuit public
prin mijloace specifice, a colecþiilor de
etnografie europeanã. Numãrul obiec-
telor s-a dublat prin forme clasice sau
inedite de îmbogãþire patrimonialã, de
la donaþii fãcute de ambasade ºi
persoane individuale la repartiþii din
partea statului, de la schimburi de
colecþii cu muzee ºi asociaþii la
achiziþii. Pot fi enumerate aici repar-
tizarea cãtre muzeu a unei pãrþi din
obiectele artizanale extraeuropene
repartizate muzeului din fostele
cadouri de protocol (aºa-numita
„colecþie Ceauºescu”), colecþia de
piese congoleze Rang, jucãriile
 centenar
astra

japoneze tradiþionale (schimb de la expoziþii internaþionale. Un program

colecþii cu Muzeul Jucãriilor din
Nakanino), artizanatul japonez
(schimb de colecþii cu Asociaþia
Shimane-Transilvania), colecþiile de
costume ale minoritãþilor naþionale din
China, artizanat ecuadorian, japonez,
indonezian, pãpuºi indiene (donaþii ale
ambasadelor), colecþia Kate Kerr
(artizanat din Indonezia) etc.
Asumarea responsabilã a la aceasta organizarea unui colocviu
condiþiei muzeului secolului XXI,
pentru care, la nivel mondial,
obiectivul principal se transferã, în
bunã mãsurã, de pe colecþionare ºi
conservare pe informare, a devenit
practicã constantã în proiectele ºi
programele departamentului. O activi-
tate expoziþionalã susþinutã, variatã ºi
novatoare, implicând nu numai
punerea în valoare a patrimoniului
propriu, ci ºi colaborãri cu ambasadele
þãrilor neeuropene acreditate în
România, proiecte comune cu muzeele
din þarã care deþin patrimoniu de profil,
manifestãri organizate împreunã cu
colecþionari particulari sau participãri
BIBLIOGRAFIE
de pedagogie muzealã structurat pe
grupe de vârstã, un site pe Internet cu
dimensiune informativã ºi secþiune
MUZEDU cu adresabilitate directã
pentru publicul foarte tânãr sunt doar
douã exemple semnificative pentru
orientarea modernã a difuzãrii
rezultatelor de cercetare în formule
accesibile ºi atractive. Dacã adãugãm
internaþional, care a pus în circuitul
ºtiinþific de specialitate muzeul ºi
colecþiile sale, atrãgând dupã sine
introducerea colecþiei Franz Binder
într-un proiect de cercetare bilateral,
româno-italian, cu ºanse de realizare a
unor produse multimedia capabile sã
prezinte publicului colecþiile de gen
din cele douã þãri, avem conturatã,
chiar dacã pe scurt, imaginea unei
activitãþi care însemneazã piedici
depãºite, activitate neîntreruptã,
pasiune profesionalã bine condusã -
pentru o micã parte din Muzeului
„ASTRA”, imaginea fugitivã a 12 ani
de existenþã.

AS – Arhiva ªtiinþificã a C. N. M. „ASTRA” Sibiu – Muzeul de Etnografie

Universal㠄Franz Binder”.
Bucur, Corneliu, „Paradigmele istorice ºi moderne ale Muzeului ASTRA”,
în: Bucur, C. (coord.), Muzeul ASTRA 1905 – 2005, Editura ASTRA MUSEUM,
Sibiu, 2002.
Bucur, Corneliu, „Complexul Naþional Muzeal „ASTRA”, muzeu multietnic
ºi interdisciplinar – un model european pentru secolul XXI”, în: Bucur, C.
(coord.), Muzeul ASTRA 1905 – 2005, Editura ASTRA MUSEUM, Sibiu, 2002.
Hirschberg, Walter, Corespondenþã, 1959, în AS.
Petranu, Coriolan, Muzeele din Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureº,,
Bucureºti, Cartea Româneascã, 1922.

37
REVISTA MUZEELOR

DE LA PRIMELE COLECÞII DE ARTÃ

POPULARÃ SÃSEASCÃ (1895) LA MUZEUL DE
ETNOGRAFIE ªI ARTÃ POPULARÃ SÃSEASCÃ
„EMIL SIGERUS”

Karla ROªCA
Camelia ªTEFAN
Simona MALEAROV

E mil Sigerus,
colecþionarilor
„pãrintele
de
popularã transilvanã sãseascã”1, s-a
artã
artã popularã cuprindea un numãr de
peste 500 de obiecte reprezentând
piese din toate domeniile artei
1 Bedeus Erna,
Emil Sigerus sein
Leben und sein
Werk, Bukarest,
nãscut la 18 februarie 1845, Sibiu, în populare sãseºti, acestea constituind ESPLA, 1959, p. 9
familia lui Karl Sigerus, senator ºi temelia Muzeului Carpatin inaugurat
secretar al Asociaþiunii pentru în anul 1895 în Sibiu3. 2 Ibidem, p. 26-35
Agriculturã. Pasiunea sa din copilãrie Rezultatele muncii stãruitoare a 3 Jahrbuch des
pentru broderiile ºi þesãturile þãrãneºti colecþionarului se vãd, astãzi, în Siebenbürgischen
s-a concretizat în anii maturitãþii prin colecþia Muzeului de Etnografie ºi Karpathenvereins,
editarea în anul 1906 a unei mape cu Arta Popularã Sãseasc㠄Emil XV Jahrgang
1895,
modele de broderii sãseºti transil- Sigerus“, fondat în anul 1997 ºi care îi Hermannstadt,
vãnene pe in, intitulatã Sieben- poartã numele. 1895
bürgisch-sächsische Leinenstickerei, Propunerea de înfiinþare a unui
ce a avut un mare succes, fiind muzeu etno-cultural s-a lansat la 28
reeditatã în Transilvania de trei ori noiembrie 1892 în Sibiu, cu ocazia
pânã în anul 1939. ºedinþei festive a Asociaþiunii Sieben-
Între 1877-1880 se stabileºte la bürgisches Karpatenverein (SKV).
Ljubljana (Slovenia), unde îl cunoaºte
pe directorul muzeului de artã
popularã, dr. Deschmann, un mare
specialist ºi pasionat colecþionar de
obiecte de artã popularã. Impresionat
de frumoasele exponate, Emil Sigerus
este hotãrât ca la întoarcerea în þarã sã
înfiinþeze la Sibiu un muzeu de artã
popularã2. Emil Sigerus nu deþinea la
acea vreme suficiente cunoºtinþe de
artã popularã - pe atunci nu exista
literaturã de specialitate referitoare la Etnologul ºi
colecþionarul „
acest domeniu - astfel a întreprins în Emil Sigerus”
1880 o cãlãtorie de studii la Viena, ( 1854-1947)
vizitând muzee ºi colecþii de artã
pentru a-ºi îmbogãþi cunoºtinþele.
Reîntors de la Viena, dupã studii
desfãºurate pe parcursul mai multor
ani, când a putut urmãri organizarea
mai multor muzee, Emil Sigerus îºi
începe activitatea de colecþionar.
Colecþia sa particularã de obiecte de

38
 centenar
astra

sãsesc din Cisnãdioara, judeþul Sibiu.

Cea de-a doua salã cuprindea o serie
de antichitãþi, o masã goticã sculptatã
ºi datatã 1544, o sobã de cahle 1804,
un ºtergar de sobã din anul 1787,
farfurii ºi cãncee din secolele XVII ºi
XVIII prinse pe un cuier din secolul al
XVIII-lea ºi un „pat înalt de paradã”
împodobit cu broderii valoroase.
Podoabele sãseºti, uneltele casnice,
piesele de mobilier, diferite obiecte de
cositor ºi de breaslã, lãzile ºi
însemnele de vecinãtate încheiau cea
de-a doua salã. În sala a treia, erau
expuse ilustraþii din Transilvania,
imagini din Munþii Carpaþi, biserici ºi
cetãþi sãseºti. În faþa ferestrei se afla un
stereoscop cu 50 de fotografii color pe
Atunci s-a hotãrât ca muzeul sã poarte sticlã care ilustrau o cãlãtorie în spaþiul
Interior de numele Museum des Siebenbürgisches
Cisnãdioara,
Karpatenvereins (prescurtat MSKV), transilvãnean6.
Sibiu, Muzeul
rolul acestuia fiind acela de a salva ºi În timp, cheltuielile Muzeului
S.K.V., 1895
Carpatin ºi dezvoltarea lui au depãºit
valorifica patrimoniul etno-cultural4. posibilitãþile materiale ale SKV-ului.
Dintre membrii fondatori a fost ales ca Pe lângã acestea s-a ajuns la
director, etnologul ºi colecþionarul neînþelegeri între directorul asociaþiei
Emil Sigerus 5. Gustav Lindner ºi Emil Sigerus. În
În anul 1895 s-a întemeiat Muzeul consecinþã, Emil Sigerus a demisionat
4 În aceastã Carpatin, având ca fundament colecþia în anul 1903 din funcþia de custode.
situaþie s-a de 500 de obiecte a lui Emil Sigerus: Gustav Lindner ºi noul custode al
hotãrât
colaborarea mobilier pictat, textile, sticlã, cositor, muzeului, Friedrich Kepp, au apelat la
Muzeului argintãrie, dar cu precãdere ceramicã sprijinul statului maghiar prin
Carpatin cu transilvãneanã. I s-au alãturat la înte- Ministerul Culturii ºi Învãþãmântului
Societatea
Ardeleanã de
meierea Muzeului S.K.V. Carl care au subvenþionat fondurile mu-
ªtiinþe Naturale, Conradt, Emil Bielz, Franz zeului cu suma de 1000 de coroane,
care îºi construia Zimmermann, toþi fiind conºtienþi cã din care s-au achiziþionat porturi
în acea perioadã
propriul sediu,
procesul de urbanizare ºi industria- populare sãseºti, obiecte casnice ºi
necesar pentru lizare va pune in pericol ºi va duce la podoabe din cele 9 scaune sãseºti
depozitarea dispariþia bunurilor etno-culturale. (Sibiu, Sighiºoara, Mediaº, Sebeº,
bogatelor colecþii.
S-a încheiat un
În anul 1895 SKV finalizeazã Orãºtie, Nochrich, Cincu, Rupea ºi
contract pe 20 de construcþia clãdirii Muzeului de Istorie Miercurea Sibiului), un interior
ani, cu menþiunea Naturalã care va gãzdui ºi Muzeul maghiar din Bicãlatu, judeþul Cluj ºi
ca Muzeul Carpatin. La 19 august 1895, expoziþia un interior orãºenesc din secolele
Carpatin sã
plãteascã o chirie organizatã în incinta Muzeului de XVII-XVIII, din zona Sibiului7.
anualã de 500 de ªtiinþe Naturale a fost vernisatã în În anul 1920, pe baza unui
guldeni. cadru festiv. contract încheiat între Mauritius von
Muzeului i-a
revenit o salã de În prima salã erau etalate piese de Kimakowicz ºi conducerea Muzeului
lecturã comunã port românesc ºi maghiar, precum ºi o Brukenthal, colecþia Muzeului Carpa-
de 60 m 2 ºi o bogatã colecþie de vãlituri. Urmau trei tin împreunã cu biblioteca au fost
suprafaþã
expoziþionalã de
interioare din Transilvania: unul înglobate Muzeului Brukenthal.
180 m2 românesc din Ruºciori, judeþul Sibiu, Rudolf Speck, custozii onorifici ai
amenajatã în unul maghiar din zona Cãlatei - muzeului, Julius Bielz ºi Misch Orend
subsolul clãdirii Bicãlatu, judeþul Cluj ºi un interior au preluat aceastã sarcinã. Noua secþie

39
REVISTA MUZEELOR

5 Rill Martin,
cu profil etnografic a muzeului a fost problema valorificãrii expoziþionale a Das Museum des
inauguratã pe data de 1 iulie 1928, fiecãrei colecþii din componenþa Siebenbürgische
fiind foarte apreciatã de cãtre public. instituþiei recent înfiinþate. Aºa s-a n
În anul 1937 ºi-a schimbat denumirea nãscut proiectul constituirii, în cadrul Karpatenverein,
in Der
în „Secþia de cunoaºterea patriei”, Complexului Naþional Muzeal ASTRA, Siebenbürgische
având patru expoziþii (Din istoria a Muzeului de Etnografie ºi Artã Karpatenverein
Sibiului Vechi, Obiecte vechi ale Popularã Sãseasc㠄Emil Sigerus”11 , 1880 – 1945
comunitãþii orãºeneºti, de breaslã ºi de la 1 iulie 1997. Gedenkblatt,
Wort und Welt
vecinãtate; Obiecte casnice orãºeneºti Înfiinþarea la Sibiu a Muzeului de Verlag, Ed.
ºi ceramicã popularã; Monumente de Etnografie ºi Artã Popularã Sãseascã Innsbruck, 1990,
arhitecturã þãrãneascã). Prin „Emil Sigerus” a reprezentat umplerea p. 46
supraetajarea unei pãrþi laterale în cea unui mare gol resimþit de muzeologia 6 Wittstock
Manfred, Die
de-a doua curte interioarã a muzeului, româneascã. Pânã în acest moment Gründung des
din iniþiativa lui Rudolf Speck, au fost existau doar consemnãri parþiale, în Karpathenmuseu
repartizate câteva încãperi necesare unele muzee etnografice ºi istorice din ms, in
Hermannstädter
depozitãrii colecþiei de ceramicã 8. Transilvania, despre locul ºi rolul Zeitung, 2004
În perioada noiembrie 1943 - ocupat de saºii transilvãneni în cultura 7 Lindner
iunie 1944, pivniþa muzeului a fost româneascã ºi universalã. Gustav, Der
amenajatã ca adãpost antiaerian ºi În anul 1997, colectivul muzeului Siebenbürgische
Karpatenverein,
spaþiu pentru depozitarea celor mai ºi-a asumat un program complex de Skizze seiner
valoroase bunuri muzeale, acestea salvare, conservare ºi valorificare a fünfundzwanzigj
fiind împachetate în 255 lãzi. Din mai patrimoniului mobil ºi imobil al ährlichen
Tätigkeiten
1944, cele mai valoroase tablouri, culturii ºi civilizaþiei tradiþionale a (1880 – 1905),
inventarele de bibliotecã, lucrãrile saºilor transilvãneni, elaborând un in Jahrbuch des
aurarilor ºi obiectele vechi de cult au program ale cãrui coordonate sunt: Sieben-
fost transportate în 150 de lãzi la iniþierea de campanii de cercetare bürgischen Kar-
pathenvereins,
Agnita fiind închise în zidul din nava etnograficã, conservarea ºi cercetarea Jahrgang 1905,
lateralã a bisericii evanghelice. Între colecþiilor extrem de valoroase p. 224 - 226
aceste obiecte muzeale valoroase s-au deþinute, valorificarea patrimoniului
gãsit ºi 15 lãzi cu obiecte ale secþiei de etnografic sãsesc (dar ºi al landlerilor Expoziþia
„cunoaºtere a patriei”. din zona de origine austriacã ºi temporarã,
La sfârºitul lunii septembrie 1945 colonizare târzie, din motive de Ceramica
sãseascã
s-a început readucerea la Sibiu a persecuþie religoasã, în secolul al dinsud-estul
bunurilor muzeale9. Sediul muzeului a XVII-lea) prin organizarea de Transilvaniei,
rãmas în continuare pe strada Cetãþii, expoziþii, publicarea de articole, studii iulie 2004
iar de abia în anul urmãtor colecþiile au de specialitate, cataloage de colecþie ºi
intrat în patrimoniul statului român,
fiind transferate în încãperile din
curtea a doua a palatului Brukenthal.
Din anul 1953 ºi pânã în 1955,
Cornel Irimie (secundat iniþial de
Julius Bielz ºi apoi de Herbert
Hoffmann) a elaborat o nouã tematicã
vizând valorificarea superioarã a
colecþiilor, ilustrând prin expoziþia
inauguratã în anul 1957, multicultu-
ralitatea Transilvaniei10. Cu unele
îmbunãtãþiri, ea va dãinui pânã în anul
1990, când colecþiile de etnografie din
cadrul Muzeului Brukenthal vor trece
în patrimoniul Complexului Naþional
Muzeal ASTRA. Acest fapt a pus

40
 centenar
astra

Colecþia de ceramicã cuprinde

peste 2700 de piese, deosebit de
valoroase, produse în cele mai
importante centre sãseºti, maghiare ºi
secuieºti din Transilvania, individua-
lizându-se colecþia de cahle ºi cea de
ceramicã propriu-zisã (cancee, blide,
ulcioare, oale de vecinãtate ºi de
breaslã, ceramica decorativã).
În colecþia Muzeului S.K.V
piesele de ceramicã au primit fiecare
câte o etichetã pe care era scris cu
mâna, cursiv: Museum S.K.V, No.126,
iar ulterior a fost ataºat pe marginea
realizarea de materiale publicitare care etichetei numãrul de Brukenthal 8258.
Expoziþia Prima piesã intratã în colecþia
temporarã sã reaºeze cultura tradiþionalã sãseascã
Civilizaþie în locul care i se cuvine. Muzeului SKV este un Humpen, din
transilvanã. Un rol important în atingerea secolul XVIII, din Sibiu, achiziþionat
Arta popularã a acestor obiective îl are Acordul de de cãtre Emil Sigerus, având numãrul
minoritãþilor
parteneriat semnat cu Asociaþia de inventar vechi S.K.V 1, Brukenthal
germanici.
Ceramicã ºi Muzeului Transilvãnean din 8039-B, iar numãrul de inventar din
broderii, august Gundelsheim (Siebenbürgisches colecþia Muzeului ASTRA 984-C.
1996 Museum Gundelsheim e. V.), la Alãturi de Emil Sigerus ºi Julius
sfârºitul anului 1999, care prevede Bielz, care au donat Muzeului Carpatin
colaborarea în cadrul evidenþei, cerce- un numãr de aproximativ 1000 de
tãrii, conservãrii, valorificãrii ºi piese de ceramicã, alþi donatori de
pãstrãrii moºtenirii culturale a saºilor obiecte ceramice ºi cahle au fost
transilvãneni; transpunerea în practicã Ulbrich Joszef, Karl Erwin Ulbrich,
a unor programe ºi manifestãri comune Mathias Speck, Handler David, Johann
de activitate muzeisticã, efectuarea de Miess, Martin Reschner, Sebastian
cercetãri de teren comune în regiunile Hann-Verein , Franz Zimmermann,
locuite de comunitatea sãseascã, Friedrich Teutsch, Misch Orend,
schimburi de informaþii ºi rezultate Hermann Malmer, Wilhem Richter
ºtiinþifice, mijlocirea de contacte ºtiin- (280 cahle ºi fragmente de cahle ºi 100
þifice între cercetãtorii germani ºi cãncee ºi farfurii, donate în perioada
români, precum ºi sprijinirea schim- 1977), Carl Engber ( 150 de piese
burilor culturale. cãncee, farfurii ºi cahle, ultimele piese
8 Lindner
Colecþia Muzeului SKV a cuprins donate în anul 1984).
Gustav, Op.cit.,
p. 225 cu aproximaþie 1.500 obiecte, multe Colecþia de port- textile-broderii
9 Wittstock, dintre aceste piese fiind etichetate de cuprinde peste 4000 de piese: 3 500
Manfred, Op.cit. cãtre Emil Sigerus ºi Michael port-textile ºi 450 broderii. Piesele
10 Prof. Dr. Kimakowicz cu date despre textile decorative: ºtergare de paradã,
Corneliu Bucur,
Proiectele provenienþa lor, localizare, datare ºi de sobã, de culme, feþe de masã, feþe ºi
Muzeului “ dimensiuni. cãpãtâie de pernã, strãjace, cuverturi
ASTRA” ( un Patrimoniul muzeului s-a îmbo- de pat, lepedee, paramente bisericeºti,
secol de gãþit de-a lungul anilor prin donaþii ºi pãretare folosite pentru împodobirea
etnomuzeologie
româneascã), achiziþii, însumând la ora actualã un interiorului din gospodãriile þãrãneºti
1904 – 2004, numãr de peste 7000 de piese, au fost achiziþionate în mare parte din
Ed. ASTRA conservate în cele trei colecþii de gen zonele Sibiu ºi Bistriþa fiind unice prin
MUSEUM, (ceramicã, port-textile-broderii ºi autenticitate, varietate ºi valoare
Sibiu, 2004, p. artisticã. Colecþia de port demon-
16-17 mobilier pictat ).
11 Ibidem, p. 33 streazã prin costumele populare

41
REVISTA MUZEELOR
tradiþionale ºi de sãrbãtoare - ºorþuri,
rochii, laibere, vãlituri, cojoace,
încãlþãminte ºi accesorii - cordoane
metalice, paftale, ace de pãr, broºe -
talentul ºi harul artistic decorativ al
celor care le-au realizat.
Din cele peste 400 de obiecte
aflate în colecþia lemn-os-fier se
disting cele 160 piese de mobilier,
majoritatea pictate policrom ºi datate
(armãroaie, lãzi de zestre, de breaslã ºi
de vecinãtate, paturi, scaune), realizate
de meºteri tâmplari saºi din zonele
Sibiu, Braºov, Alba, Bistriþa, precum ºi
186 de piese de lemn mãrunt. Apro-
ximativ 25 de piese provin din colecþia
SKV-ului, iar printre donatorii
principali se numãrã Emil Sigerus ºi
Julius Bielz. Valoarea artisticã
supremã a mobilierului pictat sãsesc
constã în ornamentica complexã,
elaboratã într-o manierã cromaticã
bogatã, cu motive florale (garoafa,
laleaua) ºi avimorfe.
Vernisarea, în noiembrie 1998, a
expoziþiei de bazã Cahle transil-
vãnene. Secolele XV - XIX a prilejuit
inaugurarea primului spaþiu
expoziþional al Muzeului „Emil
Sigerus”, amenajat în subsolul
imobilului din Piaþa Huet nr. 12, care
adãposteºte cea mai completã ºi
valoroasã colecþie de cahle din
întreaga þarã ºi printre cele mai bogate
din Europa.
În cadrul expoziþiei, cahlele sunt
prezentate cronologic, þinându-se
seama de tehnicile de lucru folosite la
realizarea lor, începând cu cele din
secolul al XV-lea, nesmãlþuite cu
reprezentãri biblice, mitice, animale
fantastice, pânã la cele din secolul al
XIX-lea, smãlþuite cu verde ºi pictate
policrom cu albastru de cobalt, verde,
galben ºi brun. Cele mai frumoase ºi
valoroase cahle din perioada
Renaºterii existente în colecþia muze-
ului sunt cele cu reprezentãri pe fond
catolic: Madona, Hristofor, Fecioara
Maria cu Iisus-copil în braþe, Sf.
Gheorghe omorând balaurul, dar ºi
cahla olanã în stil gotic târziu. De o
42
mare valoare artisticã sunt ºi cahlele cu Expoziþia de
motive heraldice, cahlele habane de la bazã Cahle
Vinþu de Jos, cahlele realizate în transilvãnene.
tehnica sgrafito, pictate cu albastru de Secolele XV-
cobalt, dar ºi cele cu smalþ de plumb ºi XIX
cositor produse la Braºov. Au fost
reconstituite, de asemenea, ºi 3 sobe
complete, una sãseascã din Drãuºeni,
jud. Braºov; una secuiascã din
Chiºmed, jud. Harghita ºi una
româneascã din Poienii de Sus, jud.
Bihor.
Structura spaþiului expoziþional
din subsolul monumentului istoric din
Piaþa Micã ºi stilul mobilierului
expoziþional oferã posibilitatea
prezentãrii materialului ordonat
cronologic pe criteriile tehnologice ºi
etnice. Grafica, acuarelele ºi extrasele
din documentele de arhivã, facilitând
urmãrirea progreselor tipologice,
tehnice ºi culturale, în acest domeniu
elevat artistic al ceramicii de uz ºi
decorative a evului modern european,
completeazã imaginea acestui
meºteºug, sugerând modul de viaþã
cotidian în care sistemele de încãlzit,
utilizând cahlele, ocupau un loc
distinct prin plastica lor decorativã.
Expoziþia oferã o perspectivã mai
amplã ºi generoasã asupra multicul-
turalitãþii spaþiului transilvãnean, a
relaþiei de comuniune, coabitare ºi
conlucrare, de secole, între români,
saºi, secui ºi alte minoritãþi din
Transilvania.
Programul de valorificare com-
pletã a colecþiilor continuã anual,
colectivul secþiei organizând expoziþii

temporare care prin tematica lor
ilustreazã cultura, civilizaþia ºi
tradiþiile saºilor transilvãneni, precum
ºi a maghiarilor din Ardeal: Civilizaþie
transilvanã. Arta popularã a
minoritãþilor germanici. Ceramicã ºi
broderie (1996), Obiceiuri ºi sãrbãtori
ale saºilor din Transilvania (2001);
Convieþuire multiculturalã în
Transilvania. Saºi, landleri ºi români
(2002); Emil Sigerus-150 de ani de la
naºtere (2004); Maghiarii ºi secuii din
Ardeal. Valori identitare ale
patrimoniului naþional tradiþional
(2005), Valorile comunitãþii sãseºti sub
amprenta timpului (2005) etc.
centenar
astra
Dupã aproape un deceniu de la
înfiinþarea Muzeului de Etnografie ºi
Artã Popularã Sãseasc㠄Emil
Sigerus“ patrimoniul acestuia va fi
transferat în Casa Artelor, monument
istoric din Piaþa Micã, cu funcþie
economicã majorã de-a lungul mai
multor secole. Depozitele amenajate
dupã standarde europene în mansarda
clãdirii vor putea fi vizitate, oferind
celor dornici posibilitatea cunoaºterii
în întregime a valorilor tradiþionale
sãseºti.
43
REVISTA MUZEELOR

PROIECTUL CATALOGULUI DE CAHLE.

EVOLUÞIE STILISTICÃ ªI TIPOLOGICÃ

Karla ROªCA

S tudiul istoriei ºi specificul

meºteºugului cahlelor a con-
stituit, în ultimele decenii, o temã
ºi de populaþia din Transilvania,
folosindu-se probabil aceeaºi formã
constructivã. Cu timpul aceste sobe au
1. Horst Klusch,
Documente
privind olãritul
la Sibiu între
frecventã a cercetãrilor de istorie fost înlocuite de sobele circulare, secolele XIV-
medievalã ºi etnografie, contribuind la construite în aceeaºi modalitate, dar XIX, în Studii ºi
adâncirea cunoaºterii modului de viaþã finalizate cu o frizã, peste care s-a Comunicãri,
Sibiu, 1980.
ºi a culturii poporului nostru, a rela- fãcut boltirea.
þiilor sale economice ºi culturale cu Primele tipuri de cahle au fost 2. Horst Klusch,
popoarele Europei, a raportului de con- cele tubulare, cu orificii dispuse spre Zauber alter
vieþuire ºi influenþare reciprocã dintre exterior, de diferite forme (cilindrice, Kacheln aus
Rumänien,
români ºi naþionalitãþile conlocuitoare: pãtrate, bilobate). Localizarea ºi Editura
saºi, unguri ºi secui. apariþia primelor sobe cu cahle Selbstverlag des
În Transilvania olãritul era tubulare, construite cilindric sau Demokratischen
practicat de cãtre populaþia autohtonã, semisferic, cu alimentare ºi evacuare Forums der
în spiritul unei bogate tradiþii istorice, prin exterior, sunt descrise ºi de Horst Deutschen in
Rumänien,
înainte de aºezarea coloniºtilor ger- Klusch2 care apeleazã la Jurg Trauber Sibiu, 1999.
mani. În faza de colonizare, meºterii ºi plaseazã apariþia primelor cahle
olari nu erau organizaþi în bresle; tubulare în a doua jumãtate a secolului
acestea apar mai târziu, la începutul al XI-lea, în Tirol, munþii Alpi.
secolului al XIV-lea. Documentul de În Transilvania, primele sobe apar
reînnoire a Statutelor breslelor, din abia la sfârºitul secolului al XIII-lea,
anul 1376, atestã cã olarii din Sibiu, majoritatea celor descoperite fiind de
Sighiºoara, Sebeº ºi Orãºtie erau secol XIV. Fragmente de cahle
organizaþi într-o breaslã aparte
lutifigulorum fraternitas1. Aceste
bresle deþineau o tehnologie avansatã
ºi o serie de „secrete” tehnice.
În urma descoperirilor arheo-
logice, nu s-a putut dovedi pre-zenþa
cahlelor în Transilvania, înainte de
secolul al XII-lea. În aceastã perioadã,
în Germania sau Franþa existau cahle
de tip oalã sau tubulare, dar în faza
incipientã. Vatra deschisã
Derivând din germanul Kachel,
termenul cahlã (popular cãhalã), sem-
nificã placa paralelipipedicã sau o
porþiune tubularã de lut ars, smãlþuitã
sau nesmãlþuitã, decoratã sau nu,
folositã la zidirea pereþiilor cuptorului
sobei, în scopul pãstrãrii îndelungate a
cãldurii în locuinþã.
Primele sobe apãrute sunt cele de
formã semisfericã, dezvoltate iniþial
în spaþiul occidental ºi preluate ulterior

44

tubulare de la sfârºit de secol XIII au
fost descoperite la Sighiºoara de cãtre
Radu Popa3. De asemenea, Muzeul de
Istorie din Sibiu deþine douã cahle
tubulare, în prezent expuse în expoziþia
de bazã a Muzeului de Etnografie ºi
Artã Popularã Sãseasc㠄Emil
3. Radu Popa, Sigerus”.
Gheorghe Aceste piese menþionate sunt de
Baltag, Cultura facturã transilvãneanã ºi diferã atât
orãºeneascã în
Transilvania în prin dimensiuni, cât ºi prin tipologia
secolul al XIII- stilisticã de cahlele folosite în Europa
lea, în “Studii ºi Centralã. Piesele transilvãnene au fost
Cercetãri de confecþionate pe roata olarului, din lut
Istorie Veche ºi
foarte poros, în forme tubulare, cu
Arheologie”,
tom 31, nr. 1, orificii circulare, iar corpurile sunt
1980 tronconice, cu lungimi între 20-30 cm.
În secolul al XIV-lea, în Europa
Centralã, apar noi procedee
tehnologice în construcþia sobelor.
Vechile sobe cu cahle tubulare sunt
înlocuite cu sobe construite din cahle
tip oalã sau ochi, de formã
dreptunghiularã, montate prin noi
procedee de aºezare ºi lipire cu lut,
aceste tehnici fiind folosite ºi în
prezent.
Lutul necesar confecþionãrii
cahlelor de sobã trebuie sã fie rezistent
la foc, sã absoarbã ºi sã elimine uºor
cãldura fiind un lut aspru ºi nisipos,
total diferit de cel folosit pentru
Cahlã, secolul
al XV-lea, confecþionarea oalelor. La construirea
Transilvania ºi crearea sobelor au fost antrenate mai
multe grupuri de meºteri: unii
centenar
astra
executau proiectul sobelor ºi al
cahlelor, alþii obþineau negativele prin
sculptare dupã desen, iar olarii
modelau din lut cahla propriu-zisã.
Aceºtia din urmã au avut meritul de a
pãstra secretul tehnologiei olãritului,
precum ºi diferitele procedee de
smãlþuire ºi ardere în diverse tipuri de
cuptoare.
În muzeele transilvãnene din þarã
sunt depozitate o serie de cahle sau
fragmente de cahle, chiar colecþii
întregi, obþinute prin achiziþii, donaþii
sau în urma sãpãturilor arheologice.
Muzeul de Etnografie ºi Artã Popularã
Sãseasc㠄Emil Sigerus” din Sibiu
deþine cea mai valoroasã ºi completã
colecþie de cahle transilvãnene exis-
tentã în momentul de faþã în þarã, prilej
cu care în noiembrie 1998 a inaugurat
în subsolul clãdirii din Piaþa Huet,
nr.12, o expoziþie de bazã cu tema
Cahle transilvãnene. Secolele XV-XIX.
PROIECTUL
CATALOGULUI DE CAHLE
Din anul 1990, anul înfiinþãrii
Muzeului ASTRA, întreaga colecþie de
cahle ce a aparþinut Muzeului
Brukenthal, începe sã fie prelucratã
prin punerea în valoare ºtiinþificã ºi
expoziþionalã. Din lipsã de date ºi
informaþii despre piesele existente în
colecþie s-a fãcut un studiu comparativ
în depozitele muzeelor transilvãnene
de la Braºov, Cluj, Târgu Mureº,
Bistriþa, Sfântu Gheorghe, Miercurea
Ciuc, Cristuru Secuiesc ºi în Germania
la Muzeul Transilvãnean din
Gundelsheim. Cercetarea colecþiilor
muzeale ºi particulare, a Arhivelor
Naþionale din Sibiu ºi Braºov, precum
ºi studierea bibliografiei de specialitate
au fãcut posibilã identificarea unor noi
centre de producþie. Concomitent cu
realizarea fiºelor analitice de evidenþã
a obiectului s-a efectuat selectarea pie-
selor pentru publicarea Catalogului de
cahle ºi cele pentru realizarea expo-
ziþiei de bazã Cahle tran-silvãnene.
Secolele XV – XIX. Din cele 1500 de
cahle existente în colecþie, au fost
45
REVISTA MUZEELOR

selectate cronologic, 326 de piese,

începând cu cele de secol XV-XVI
pânã la cele de secol XX. Toate acestea
au fost fotografiate ºi descrise conþi-
nând date despre provenienþa lor,
localizare, datare ºi dimensiuni.
Lucrarea va cuprinde un studiu amplu
al tipurilor de sobe ºi cãmine existente
Cahlã olanã,
în Transilvania din secolele XIV pânã secolul al XV-
în secolul XX, privite ca elemente de lea, Sibiu
civilizaþie definitorii pentru habitatul
urban ºi rural, subliniind relaþiile
existente cu centrul ºi vestul Europei ºi
influenþele venite de acolo.

Secolele XV-XVI
Pentru Catalog au fost selectate
18 piese.
Piesele de secol XV- XVI sunt
considerate cele mai valoroase din
colecþia muzeului, majoritatea
provenind din colecþia S.K.V. Cea mai fost produsã în secolul XV, probabil la
veche cahlã este cea cu numãr de Sibiu, de o breaslã de olari deja
inventar 1885, descoperitã în avansatã, sub influenþã Occidentalã.
Guºteriþa, judeþul Sibiu, aparþinând Astfel de cahle, inspirate din arta goticã, 4. Domnul este
goticului târziu transilvãnean (1400- au fost realizate prin prelucrarea drept, verset
biblic 7,3
1460), fiind achiziþionatã încã din decorului de pe porþile construcþiilor
perioada S.K.V de cãtre Emil Sigerus. ecleziastice din Transilvania.
Cahla are ca decor un leu care sprijinã De remarcat este faptul cã
un scut cu emblema sibianã -douã sãbii asemenea compoziþii cu scene religi-
încruciºate, deasupra cãrora este oase sunt frecvent întâlnite în
aºezatã o coroanã. Leul þine într-o labã
un steag subþire cu inscripþia goticã
GOT IST GER 7,34. Cahlele de acest
tip au fost produse sub forma unor
plãci fãrã pereþi marginali, fiind
folosite la placarea unor sobe de formã
cubicã, cilindricã sau paralelipipedicã.
Reprezentativã pentru aceastã
perioadã este ºi cahla olanã, achi-
ziþionatã de colecþionarul Carl Engber, Cahlã, secolul
din perioada goticului târziu. Aceasta al XV-lea,
este realizatã din unirea a douã Sibiu
segmente: faþa confecþionatã prin
presare manualã în tipar ºi traforatã
dupã montare, iar spatele de formã
semicilindricã este modelat la roata
olarului. Pãrþile laterale au fost
obþinute din felii de lut aplicate manual
formând o niºã.
Provenienþa cahlei a generat o
serie de discuþii privind centrul de
fabricare, noi considerãm cã aceasta a

46

Cahlã habanã, Transilvania, mai ales pe cahlele
secolul sibiene, pânã la mijlocul secolului al
al XVII-lea,
Vinþu de Jos XVI-lea, când populaþia de origine
germanicã din Sibiu începe sã se
converteascã la luteranism.
Contrareforma se manifestã în prima
fazã numai spiritual, apoi atinge ºi
5. Magdalena
reprezentãrile vizual-sacrale în toate
Bunta, Habanii formele, selectând ºi menþinând în
în Transilvania, simboluri numai anumite teme
în A.M.N., VII, considerate acceptate în Reformã.
1970 Cele mai vechi centre de breaslã
specializate în realizarea cahlelor au
fost cele sãseºti din Braºov, Sibiu,
Bistriþa ºi Cisnãdie, la care s-au
adãugat din secolul al XVI-lea cele
ungureºti ºi secuieºti de la Târgu
Mureº, Cluj, Turda, Târgu Secuiesc.
Secolul al XVII–lea
Pentru Catalog au fost selectate
35 de piese.
Valoarea decorativã a cahlelor din
secolul al XVII-lea a fost sporitã prin
micasare (aplicarea unui strat subþire
de praf cristalin, numit micã pe
suprafaþa piesei), prin pictare cu cornul
sau cu pensula ºi prin smãlþuire.
În asemenea condiþii, în
Transilvania pãtrunde în 1621, o nouã
categorie de meºteri - habanii sau
centenar
astra
anabaptiºtii5. Aceºtia au fost aduºi de
principele Gabriel Bethlen, formând o
nouã comunitate, la Vinþu de Jos, pe
domeniul Ecaterinei de Brandenburg,
soþia principelui. Odatã sosiþi, habanii
au primit privilegiile promise ºi s-au
obligat sã respecte producerea faianþei
ºi a ceramicii, în primul rând pentru
curtea principelui ºi a nobilimii. Doar
produsele care rãmâneau aveau dreptul
de a fi comercializate.
Reprezentãrile figural-antropo-
morfe sau zoomorfe, mai ales cu
simboluri sau motive religioase, erau
contrare religiei antitrinitare, de ordin
huterit. Astfel, ei au creat alte motive
decorative, trecând în majoritatea
cazurilor la decoruri fitomorfe, florale
sau la motivul infinit de tip brocat. Ei
au impulsionat dezvoltarea producþiei
de cahle, atât prin îmbogãþirea reper-
toriului tehnologic ºi morfologic, cât ºi
a celui ornamental ºi cromatic. Acum
apare în Transilvania albastru de
cobalt, obþinut prin diverse modalitãþi
ºi utilizat tot mai intens la decorarea
cromaticã a cahlelor.
Vechilor centre de producere a
cahlelor li se adaugã cele de la:
Odorheiu-Secuiesc, Vinþu de Jos,
Moºna, Chiºmed, Corund, Huedin,
Mãdãraº-Ciuc.
Secolul al XVIII-lea
Sunt selectate pentru Catalog
164 de piese.
Secolul al XVIII-lea este marcat
de elementele Barocului. În acest secol
cea mai puternicã ºi dezvoltatã breaslã
era cea de la Braºov, care acoperã cu
producþia sa majoritatea Transilvaniei.
Producþia centrelor habane a
influenþat întreaga evoluþie ulterioarã a
meºteºugului, ajungându-se în secolul
al XVIII-lea la o dezvoltare fãrã prece-
dent. Cahlele din aceastã perioadã sunt
în majoritate smãlþuite cu smalþ de
cobalt, decorate peste angobã cu
albastru de cobalt ºi smalþ din oxid de
plumb, iar motivele ornamentale sunt
florale, fitomorfe, antropomorfe, zoo-
morfe ºi astrale cu decor în relief.
47
REVISTA MUZEELOR
În anul 1768 majoritatea haba-
nilor pãrãsesc Transilvania, emigrând
în diferite centre de olari, ducând cu ei
tehnologii care pânã atunci nu au fost
executate. Încep sã producã o
ceramicã albastr㠖 sgrafito de
Saschiz. Aceste dovezi sunt atestate
prin aºezarea temporarã a habanilor la
Criþ, lângã Saschiz, în judeþul Mureº.
Meºterii habani de la Vinþ se extind ºi
în Braºov, unde aduc cu ei tehnologia
smalþului de cositor ºi decorarea
anumitor spaþii în relief, folosind pe
aceeaºi piesã douã straturi de smalþ: de
plumb ºi de cositor. Habanii folosesc o
tehnologie foarte grea, cunoscutã doar
de ei, aplicând în prima fazã pe
suprafaþa piesei smalþul de cositor cu
pigmenþi coloraþi, ars la peste 1100oC,
peste care se aplica un nou strat de
smalþ de plumb, ars la o temperaturã de
sub 900oC. Interesant este faptul cã
cele douã smalþuri nu fuzioneazã,
braºovenii devenind singurii meºteri
de cahle care au folosit aceastã metodã
în Transilvania dupã 1770.
Secolul al XIX-lea
Sunt selectate pentru Catalog
126 de piese.
În secolul al XIX-lea o dezvoltare
puternicã au avut-o centrele vecine
secuieºti din Cristuru Secuiesc ºi
Chiºmed, acesta din urmã fiind unul
dintre cele mai puternice centre de
olari din zonã ce au produs cahle cu o
arie de rãspândire largã, cuprinzând
întreg sud-estul Transilvaniei.
De asemenea, ºi satul Mãdãraº
aparþinând Ciucului a fost antrenat în
meºteºugul olãritului, aici produ-
cându-se cahlele verzi rãspândite în
zona Braºovului ºi în satele din Þara
Fãgãraºului, în care au pãtruns ºi olari
din regiunea Trei Scaune.
Încãlzirea încãperilor cu sobe de
cahle a fost preluatã ºi de populaþia
româneascã din Transilvania, Banat ºi
Criºana, aceste plãci de sobã fiind
produse în centrele româneºti de olari
de la Leheceni, Leleºti, Bãiþa, Cãrpinet
48
ºi Cristior, asigurând astfel cu produse
Cahlã, secolul
zonele Apusenilor ºi Biharei pânã la al XIX-lea,
sfârºitul secolului al XIX-lea. Din satul Bistriþa
Poienii de Jos, Complexul Naþional
Muzeal ASTRA din Sibiu, a achi-
ziþionat o vatrã cu cahle nesmãlþuite,
confecþionate la Leheceni, expusã în
cadrul expoziþiei de bazã Cahle tran-
silvãnene. Secolele XV-XIX a Muzeului
de Etnografie ºi Artã Popularã
Sãseasc㠄Emil Sigerus”.
Treptat, odatã cu apariþia noilor
sobe produse în diferite fabrici, acti-
vitatea centrelor de producere a cah-
lelor s-a restrâns, unele încetându-ºi
activitatea.
Începând cu anul 1885, în arta
europeanã ºi transilvãneanã a pãtruns
stilul Secession (Art Nouvo). Fabricile
specializate în producþia de cahle
preiau decorul specific acestui stil,
spre exemplu Fabrica Hardtmuth L.
Co. sau Zsolnay Vilmos din Pécs.
Acestea au început sã producã sobe
industriale, astfel încât, în curând, noul
stil va fi remarcat pe plan european.
De la sfârºitul secolului al
XIX-lea, soba cu cahle a fost înlocuitã,
tot mai mult, cu soba de fontã. Aceasta
a fost produsã, sub diferite forme, la
Cãlan, în fabrici ºi siderurgii din
Transilvania.
Stilul Seccesion a influenþat
pozitiv arta ºi aspectul artistic al
produselor industriale, însã a avut un
efect negativ asupra meºterilor olari.
Aceºtia nu au preluat elementele de

decor ale stilului fiind conºtienþi de
faptul cã fabricile foloseau aceste
decoruri, lucru care a dus la
concurenþã ºi a determinat încetarea
activitãþii lor.
Dupã primul rãzboi mondial,
sobele din cahle tradiþionale sunt tot
mai rare, lãsând locul celor realizate
industrial, care pierd substanþial din
valoarea decorativ artisticã în bene-
ficiul unei productivitãþi superioare.
centenar
astra
Dorim realizarea acestui Catalog
de cahle, deoarece publicarea lui va fi
o premierã în þarã, subiectul fiind puþin
cercetat ºi ca atare cunoscut. Este ºi
prima lucrare ºtiinþificã din seria celor
proiectate a face cunoscut publicului
larg patrimoniul extrem de valoros,
reprezentativ pentru cultura ºi
civilizaþia sãseascã transilvãneanã.
49
REVISTA MUZEELOR

MUZEUL CIVILIZAÞIEI TRANSILVANE

„ASTRA”

Dr. Corneliu BUCUR

O realitate geograficã, circum- deosebite, trãsãturile specificitãþii 1 George Vâlsan,

Transilvania în
scrisã riguros drept „cetatea etnoculturale proprii fiind mai dis- cadrul unitar al
intracarpaticã a Ardealului” sau, cu un tincte. pãmântului ºi
termen aulic, al cancelariei medievale, Pe bunã dreptate afirma Hermann statului român,
în: Transilvania,
„Transilvania”, este cât se poate de Antal, la începutul veacului XX, cã Banatul, Criºana,
evidentã, dintr-o singurã privire a „Ardealul este un mare muzeu Maramureºul,
hãrþii „fizice” a României1. etnografic, viu” unde se pot observa 1918 – 1928, vol.
I.
Despre o „istorie a Tran- influenþele reciproce cele mai 2 ªtefan Pascu,
silvaniei” avem ºtiinþã încã de la instructive, care au dus la crearea „mai Voivodatul
apariþia primelor cronici istorice, ca ºi multor fenomene ce apropie mai Transilvaniei.
Vol. I, II, III.
a celor dintâi monografii istorice mult decât despart”.3 Cluj-Napoca:
dedicate proceselor ºi evenimentelor ªi atunci ne întrebãm, dupã un Editura Dacia,
politice, militare, economice, reli- secol de parcurgere a unor trasee 1972 – 1986;
Victor Jonga,
gioase, spirituale în general, începând paralele (de fapt, a unor destine Probleme
cu „Voivodatul Ardealului”2. paralele) între muzeele „sãsesc”, fundamentale ale
„secuiesc”, „maghiar” ºi „românesc” Transilvaniei.
Braºov: Muzeul
Despre o „civilizaþie a Tran- (Muzeul ASTRA), oare sã nu fi venit Judeþean, 1995.
silvaniei” (integrând aici întreaga vremea proiecþiei (ºi realizãrii) unui
Franz
istorie culturalã trãitã ºi materializat㠄muzeu al civilizaþiei transilvane?” Neuhauser -
în „fapte de civilizaþie”, din cele mai ªi dacã, da, cãror comandamente Târg
vechi timpuri ºi pânã astãzi, în limitele politice ºi culturale ale momentului ar transilvãnean
spaþiului transilvan) existã suficiente rãspunde un asemenea demers (1820 - 1823)
- detaliu
informaþii, chiar dacã ele sunt contra- original?
dictorii, având în vedere interesele
divergente ale istoriografiilor românã
ºi maghiarã. Cã aceasta reprezintã o
supravieþuire a mãrturiilor de viaþã ale
tuturor etniilor nãscute aici, aºezate
aici, statornic ori vremelnic, sau chiar
ºi numai pasagere (aflate în trecere), ni
se pare cât se poate de evident, din
punct de vedere ºtiinþific obiectiv.
Toate aceste neamuri s-au învãlmãºit
într-atât, prin trãirea lor împreunã,
încât numai cu greu (numai prin studii
de strictã specialitate) poþi afirma care
anume aspecte de viaþã (din civilizaþia
habitatului, a locuirii, a ºtiinþei de a
construi ºi de a amenaja interiorul
locuinþei, a civilizaþiei muncii, înde-
osebi a celei instrumentale), ar aparþine
unuia sau altuia dintre neamuri. Doar
în perimetrul artei populare ºi creaþiei
folclorice lucrurile par a fi mai

50
 centenar
astra

ardelene), presupune, în mod obli-

gatoriu, alãturarea (cu exigenþa criticã
de rigoare) a tuturor acestor imagini
„sectoriale”, fãrã pretenþia de a avea o
construcþie organicã, câtã vreme a
lipsit, ab initio, concepþia armonioasã
a unui elaborat (ºi construct) global,
întreg, sistemic.
Ce înregistrãm, cu acuitate,
privind atent la tabloul geo-politic al
societãþii europene contemporane? O
realitate politicã ºi economicã,
administrativã ºi financiarã, diametral
opusã celei din secolul XX, definitã
prin sintagma „Europa regiunilor”.
În contextul eforturilor concertate de
construcþie politicã a unei „Europe
Unite”, prin integrarea – politicã,
economicã, financiarã ºi comercialã, în
primul rând – tuturor þãrilor din fostul
„lagãr socialist”, osatura geo-
Franz
Dacã încercãm o incursiune în administrativã a Europei Unite va
Neuhauser -
Târg spaþiul geo-politic european al consta din conturarea mai pregnantã
transilvãnean ultimului pãtrar de veac XIX ºi (ºi mai eficientã, în toate planurile) a
(1820 - 1823) primelor douã decenii ale secolului regiunilor Europei.
- detaliu
XX, vom reþine ca principal㠄linie de Or, Transilvania este una dintre
forþ㔠a epocii formarea naþiunilor. cele mai ferm conturate – geografic,
3 K. Koss,
Hermann Antal: Sã ne mai mirãm, atunci, cã, în plan istoriceºte ºi etnocultural – regiuni ale
Importanþa sa în muzeal, în aceastã epocã se întemeiazã Europei. Transilvania (spaþiul
miºcarea
„muzeele naþionale” (sau etnice): geografic situat în centrul României ºi
etnograficã de la
sfârºitul secolului „Muzeul sãsesc” (nãscut prin actul apãrat, asemeni unei cetãþi naturale, de
al XIX-lea ºi fondator al exguvernatorului Ardea- Carpaþii Rãsãriteni ºi cei Meridionali,
începutul
lului, Samuel von Brukenthal, la printr-un arc muntos strãpuns de
secolului XX, în:
Anuarul 1817), „muzeul maghiar”, din Cluj râurile ce izvorãsc din „casa tran-
Etnografic al (fondat la 1859), „muzeul secuiesc” silvanã a apelor”: Bistriþa, Oltul ºi Jiul
Transilvaniei,
1957/1958.
din Sfântu Gheorghe (ctitorit la 1879), la sud ºi la Vest de Carpaþii Occidentali
4 Istoria în sfârºit, „Muzeul naþional al româ- - Munþii Apuseni (separaþi de restul
României, vol.I, nilor” (Muzeul ASTRA), inaugurat în lanþului muntos prin Valea Mureºului),
Bucureºti,
Editura R.P.R.,
1905, la Sibiu. Ce relevanþã (sem- oferã un teren ideal de cercetare a
1960, pp. 670- nificaþie culturalã) au avut aceste temei multiculturalitãþii, la scarã
722. muzee? Adevãrata menire a lor a fost macro-istoricã bimilenarã. Princi-
5 Otto Stein, aceea de descifrare ºi ilustrare a palele etnii ºi popoare care s-au aºezat
Influenþe de
civilizaþie ruralã specificului etnografic al fiecãrei ºi au convieþuit aici, împletindu-ºi
în þinutul Sibiului etnii conlocuitoare din Transilvania, destinele, au fost, în primul mileniu
(tezã de doctorat cu limitele inerente audodefinirii dupã Hristos: dacii, romanii, goþii,
la Universitatea
din Bucureºti, identitãþii acestora, în condiþiile hunii, gepizii, avarii ºi slavii, iar în
1940, ms.); ignorãrii voite (adeseori chiar a mileniul al II-lea, uzii, cumanii,
Thomas Nägler, dispreþuirii oricãrei analogii sau pecenegii, ungurii ºi secuii4, succedaþi
Aºezarea saºilor
în Transilvania., asemãnãri cu valorile „celorlalþi”). apoi de flamanzi, franconi, saxoni ºi
Bucureºti, Asemeni unui „puzzle” virtual, orice teutoni (cunoscuþi mai târziu sub
Editura Kriterion, tentativã de reconstituire a „întregului” genericul de „saºi”)5, colonizaþi aici de
1992, pp. 73-173.
(a culturii populare tradiþionale regele maghiar Geza al II-lea, dupã

51
REVISTA MUZEELOR

1150, ca þãrani grãniceri cu importante

privilegii sociale ºi economice. Lor le-
au urmat evreii, turcii, tãtarii ºi þiganii,
ºi, în sfârºit, în secolul XVIII,
austriecii („landlerii”), grecii, armenii,
bulgarii ºi aromânii (ultimii veniþi, mai
târziu, din Balcani)6.
La scarã microistoricã (ultimele
douã secole), spaþiul a fost marcat de
convieþuirea, ºi interrelaþionarea
cotidianã, intensã, a românilor cu saºii,
maghiarii, secuii ºi rromii.
Proiectul unui muzeu etnologic,
destinat civilizaþiei transilvane ºi
conceput ca un muzeu multietnic ºi
interdisciplinar, este, dupã opinia
noastrã, proiectul ideal al muzeului
etnologic european al secolului XXI,
având ca scop definirea multi-
culturalitãþii unei regiunii europene cu
o convieþiure plurietnicã multisecularã
ºi evidenþierea valorilor culturale co- Bogatele ºi valoroasele colecþii Franz
Neuhauser -
munitar-europene ºi particular-etnice, etnografice privind minoritatea Târg
recomandat de însuºi programul „saºilor”, deþinute de muzeografia transilvãnean
realizãrii Europei comune. sibianã ºi formate în peste un secol ºi (1820 - 1823)
Acest obiectiv vine, în contextul jumãtate, ne-au determinat, mai întâi, - detaliu
dezvoltãrii muzeologiei sibiene, ca un sã organizãm, dupã 1980, ample 6 Teodor
corolar firesc al eforturilor a douã expoziþii temporare pe genuri de artã Capidan,
generaþii de muzeologi din perioada popularã: ceramicã, mobilier ºi port Românitatea
postbelicã ºi cu deosebire al împli- popular, iar în final, sã fondãm balcanicã.
Discurs de
nirilor din ultimii 10-15 ani7. Muzeul de Etnografie Sãseascã recepþiune în
O condiþie indispensabilã pentru „Emil Sigerus”, inaugurat punctual Academia
înþelegerea oportunitãþii conceperii prin expoziþia permanentã de istoria Românã, în:
Discursuri de
proiectului „Muzeului Civilizaþiei meºteºugului ceramic al cahlelor 8, recepþiune
Trasilvane” (revelator pentru eviden- adevãratul muzeu urmând a se inau- LXVII, Bucureºti,
þierea contribuþiei etnoculturale spe- gura în anul 2006, în Casa Artelor,
1936; George
Murnu, Studii
cifice tuturor etniilor conlocuitoare în aflatã în curs de restaurare, cu ajutorul istorice privitoare
aceastã provincie istoricã din centrul fondurilor oferite de Banca Mondialã la trecutul
României) ºi înþelegerea mecanismului ºi Ministerul Culturii ºi Cultelor. românilor de
peste Dunãre.,
producerii interferenþelor culturale Proiectul organizãrii, în pre-mierã Bucureºti, Editura
interetnice, în condiþiile convieþuirii europeanã, a unui muzeu etnologic Academiei
lor multiseculare, a constat din schim- destinat unei regiuni europene, are la R.S.R., 1964.
7 Cibinium.
barea paradigmei muzeale. bazã, afirmam mai sus, schimbarea 1990-2000. Studii
Dintr-un muzeu etnografic clasic, paradigmei cul-turale, în plan ºi cercetãri
cu expuneri de serii de obiecte, muzeul european, dupã un secol de la privind politica
reformei n
secolului XXI trebuie conceput ca un inaugurarea, la Sibiu, a „Muzeului etnomuzeologia
muzeu de istorie a civilizaþiei, ASTREI” (Asociaþiunea Transilvanã româneascã:
accentul trecând dinspre factologic pentru literatura românã ºi cultura contribuþia
Muzeului
spre fenomenologic, spre relaþionarea poporului român”), în anul 1905. „ASTRA”. Sibiu,
ºi conexiunea proceselor etnoculturale, Acum un secol, românii din Editura Astra
dincolo de orice limite ale frontierelor Transilvania voiau sã-ºi defineascã, Museum, 2000,
364 p. cu il. ºi
efemere sau „tradiþionale”, de naturã consensual cu teoria naþiunilor planuri.
administrativã sau politicã.
52
 centenar
astra

8 Dr. Corneliu elaboratã de Pascal Mancini 9, în în cele din urmã, la definirea

Bucur,
Florentina Ittu, secolul al XIX-lea, propria identitate specificitãþii sale culturale ºi a
Muzeul de etnoculturalã, în contextul existenþei trãsãturilor comunitar-europene.
etnografie
Imperiului multietnic, austro-ungar. Transilvania a reprezentat, la
sãseasc㠄Emil
Sigerus”. Aºa s-a nãscut, din subscripþii publice nivelul civilizaþiei populare tradi-
Proiect tematic, ºi donaþii culturale, „muzeul naþional þionale, un creuzet miraculos în care
în vol.
„MUZEUL istorico-etnografic al românilor din confluenþele culturale au produs, dupã
ASTREI - Transilvania”10, ajuns, în momentul o reþetã de o intimitate aproape
istorie ºi
desfiinþãrii sale abuzive de cãtre indescifrabilã, o civilizaþie unicã cu
destin.“, Sibiu,
2002. regimul comunist, în anul 1950, la unele particularitãþi specifice. „Nu
9 Pascal 50.000 de obiecte, din care s-au salvat existã - scria, istoricul Ion Moga - nici
Mancini, în:
doar aproximativ 9.000, din care un spaþiu, oricât de restrâns, pe
Curs de drept
internaþional, 8.700, obiecte de artã popularã. teritoriul Transilvaniei, pe care sã nu
Universitatea Astãzi, în contextul eforturilor se fi încruciºat influenþele reciproce,
din Turin, 1851.
României de integrare europeanã ºi în determinate, în primul rând, de
Cf. G. Sofronie,
Transformãrile condiþiile globalizãrii civilizaþiei, dar întrepãtrunderea pânã la disperare a
doctrinare ale beneficiind de marile progrese neamurilor între ele11, ceea ce a fãcut
conceptului de
naþiune, Sibiu, ºtiinþifice ºi muzeologice din ultimele ca „orice eveniment petrecut în sânul
1943.10 Mihai decenii, noua paradigmã culturalã unui neam sã aibã repercusiuni directe,
Sofronie,
este aceea a definirii specificului pozitive sau negative asupra celorlalte
“Muzeul Astra”
(1905-1950), în: cultural al fiecãrei regiunii neamuri”12. Pentru aceste raþiuni „nici
Studii ºi europene, prin contribuþia culturalã un fenomen istoric transilvan nu
comunicãri:
Arheologie- a fiecãrei etnii, în condiþiile poate fi judecat izolat, ci în
Istorie. Sibiu, coexistenþei lor istorice îndelungate complexitatea cauzelor, a
XIII, 1967, pp. (un mileniu de la cucerirea desfãºurãrii ºi consecinþelor lui,
Transilvaniei de cãtre Regatul vãzut în totalitatea compoziþiei
313-327.
Franz
Neuhauser -
Ungariei ºi aproximativ 850 de ani de etnice, sociale, ºi economice, a
Târg la colonizarea „saºilor” în Sudul regiunii cel puþin, dacã nu a întregii
transilvãnean Transilvaniei), la edificarea culturii ºi provincii”13.
(1820 - 1823) civilizaþiei fiecãrei regiuni europene, În ceea ce priveºte, relaþiile
- detaliu cu o configuraþie multiculturalã ºi, nu „externe” ale Transilvaniei cu Europa,
indiscutabil, ungurii ºi saºii au
contribuit substanþial, prin puterea lor
politicã ºi economicã, prin privilegiile
lor numeroase, prin integrarea lor
culturalã ºi religioasã în spaþiul
Europei Occidentale, la difuzarea
modelelor culturale ale celei mai
avansate societãþi la nivel continental,
cea occidentalã.14.
Astfel, structurile edilitare ale
oraºelor ºi satelor din Transilvania,
locuite de minoritatea germanicã,
exclusiv sau în comuniune cu românii,
poartã amprenta distinctã a sorgintei
lor occidentale (bisericile cetãþi-
fortificate, structura compactã a
aºezãrilor, cu zidurile de incintã, don-
jonurile, fronturile aliniate ºi unitare
ale caselor francone înlãnþuite în ºiruri
paralele continue15). Stilurile

53
REVISTA MUZEELOR

arhitectonice ale arhitecturii de lemn, Mãrginimea Sibiului sau Þara Oltului 11 Ion Moga,
Scrieri istorice.
sau piatrã ºi cãrãmidã, imitã perfect – zone etnografice din sudul Tran- 1926-1946., Cluj,
stilurile francon ºi gotic (sec. XV- silvaniei – formându-se în atelierele Editura Dacia.

XVII) 16 ºi apoi baroc (XVIII-XIX)17 meºterilor cojocari-saºi), portul 12 Idem.

13 Idem
din spaþiul occidental ºi central popular sud transilvan (cel 14 Jacque le Goff,
european (ultimul, de influenþã românesc, multicolor pânã la înce- Civilizaþia

austriacã), iar bisericile de lemn ale putul sec. XIX, devenind, sub influenþa occidentului
medieval,
românilor din Transilvania poartã portului negru, auster, al aristocraþiei Bucureºti, 1970;
influenþa construcþiilor gotice, prin sãseºti transilvane, unul monocrom, de Jean Gimpel,

turlele-sãgeatã, înalte de zeci de metri, mare eleganþã ºi rafinament, produse Revoluþia

industrialã în evul
radical deosebite faþã de cele slave ºi de broderia cu fir negru pe fondul alb mediu. Bucureºti,
ruseºti, care poartã influenþa bizantinã, al þesãturii de casã, din bumbac). Editura

având ca particularitate deosebitoare În domeniul industriilor hidra- Meridiane, 1983.

15 Istoria
turlele sub formã de bulbi18, sau de ulice21 (în care Transilvania are un României. Vol.II.
cele din sudul Carpaþilor, având avans cert, de zeci de ani, asupra Bucureºti, Editura
Academiei R.P.R.,
Þãrilor Române, Moldova ºi Valahia),
turelele doar 1,2 m. 1962, pp. 196-
rolul cãlugãrilor cistercieni22 (cea 205, 738-756;
În sistemul economiei agrare,
mai esticã abaþie cistercianã fiind Paul Niedermaier,
alternanþa câmpurilor de culturã Siebenbürgische
fondatã la Cârþa, în 1202, la 50 km
(„economia pe trei câmpuri” sau Städte, în
depãrtare de Sibiu), ca ºi al construc- Siebenbürgische
„asolamentul trienal”), având ca o
torilor saºi (vezi ºi terminologia Archiv. Band 15,
condiþie tehnicã indispensabilã Böhlau Verlag
popularã: „joagãr” pentru fierãstrãul
fertilizarea prin gunoire a terenurilor Köln Wien, 1979,
hidraulic, „ºteampul”, pentru moara pp. 177-282.
de culturã cerealierã, introducerea
de zdrobit minereu etc.), în difuzarea 16 Vasile Drãguþ,
culturii cartofului, dotarea Arta româneascã.
lor, deopotrivã în mediul urban cât ºi în
gospodãrilor agro-pastorale cu ºuri Bucureºti, Editura
cel rural, în Transilvania ºi în Þãrile Meridiane, 1982,
(„Scheuer”, prin intermediul rut. šura)
Române (vezi „roþile lui Ciop Hanoº” pp. 134-171, 214-
cu „grajd” ºi „ferdelã”, trecerea de la 250; Virgil
de la cuptoarele de topit minereul de
treieratul manual, cu îmbãciul, la Vãtãºianu, Studii
aramã de la Bratilovo, atestate la de artã veche
treieratul mecanic, cu batoza etc., sunt româneascã ºi
139223), a fost unul excepþional.
influenþe certe, mediate de alogeni19, universalã,
Toate aceste realitãþi istorice ºi Bucureºti, Editura
ale economiei agrare din Occidentul
etnoculturale - ºi suntem departe de a Meridiane, 1987,
european.
fi epuizat exemplificãrile - sunt demne pp. 7-80.
Întreaga creaþie meºte- 17 Vasile Drãguþ,
de o reprezentare muzealã, cãci, para-
ºugãreascã, producþie a breslelor op.cit., pp.418-
frazându-l pe cel mai mare istoric 448; Hermann
medievale organizate dupã modelele ºi
român, Nicolae Iorga (care spunea cã Fabini, Stilul
regulamentele de funcþionare ale gotic. Bucureºti,
nu existã decât o singurã istorie, cea Editura tehnicã,
ghildelor din Occident20, introduce, în universalã, a cãrei necunoaºtere te 1982.
circulaþia de masã transilvanã, modele împiedicã sã-þi cunoºti ºi propria 18 Ioan Godea,
cultural-europene, deopotrivã în pro- istorie, naþionalã), putem conchide cã
Ioana Cristache
Panait, Bisericile
ducþia de mobilier („masa tron” – de nu existã decât o singurã civilizaþie, de lemn. Oradea,
model renascentist - ce înlocuieºte cea universalã, la care trebuie sã ne Editura
mesele joase, rotunde sau dreptun- raportãm atunci când analizãm valorile
Episcopiei
Ortodoxe Române
ghiulare, de tradiþie romanã anticã, civilizaþiei dintr-o þarã sau regiune a Oradiei, 1978;
pânã ºi în aºezãrile româneºti din istoricã (cazul Transilvaniei), ale unei Ioan Godea,
Ardeal, lãzile de zestre pictate, naþiuni sau etnii, încercând sã decelãm
Biserici de lemn
din România
cuierele-suport pictate pentru blide ºi ce îi este propriu ºi ce este comun (nord-vestul
cãncee etc.), producþia ceramicã Europei. Transilvaniei).
(sobele de teracotã din „cahle”, Condiþiile sine qua non sunt
Bucureºti, Editura
Meridiane, 1996,
cãnceele, cãnile de vin bilobate, demersul interdisciplinar, perspec- pp. 29-41, 81-85;
blidele ornamentale etc.), cojocãritul tiva fenomenologicã ºi concepþia Virgil Vãtãºianu,
(cei mai renumiþi cojocari din cuprinderii relaþionate, multietnice.
op.cit., pp. 72, 78.

54
 centenar
astra

19 Barbu Acum, când dispunem de un influenþele ºi experienþele. Tradiþiile,

Þtefãnescu,
Tehnica agricolã
spaþiu destinat special pentru Muzeul care înseamnã o dinamicã internã,
þi ritm de muncã Civilizaþiei Transilvane „ASTRA”, am forþele care urcã din adâncul
în gospodãria început elaborarea proiectului vremurilor pentru a îmbunãtãþi istoria,
þãrãneascã din
Criºana (sec. al
tematic al viitoarei expoziþii de bazã. influenþele care reprezintã schim-
XVIII-lea ºi În realizarea acestuia, am þinut cont burile, „irigãrile”, prin care popoarele
începutul sec. al atât de structura tematicã iniþialã a comunicã între ele ºi experienþele
XIX-lea). Oradea,
Fundaþia
Muzeului „Asociaþiunii”, cât ºi de stârnite de nevoia cãutãrii ºi a
Cultural㠓Cele noile cerinþe ale muzeografiei contem- creaþiei.25
Trei Criþuri”, porane, vizând multiculturalitatea ºi Transilvania nu este o provincie
1995, pp. 8-31. interdisciplinaritatea. istorico-etnograficã ruptã de celelalte
20 ªtefan Pascu,
Meºteºugurile din Vom încerca sã dezvoltãm ceea ce douã provincii istorice româneºti, ci
Transilvania afirma marele antropolog Claude contribuie, alãturi de acestea, la
pânã în secolul al Lévi-Strauss: „fiecare civilizaþie, cât constituirea ansamblului morfologic ºi
XVII, Bucureºti,
1954. de modestã ar fi, se manifestã sub douã structural unitar al spaþiului carpato-
21 Corneliu aspecte diferite; pe de-o parte, existã în danubiano-pontic, tezaurul etnografic
Bucur, Premise la univers, pe de altã parte, constituie ea transilvãnean fiind o componentã a
o istorie a
civilizaþiei
însãºi un univers. Existã într-un patrimoniului cultural din România.
medievale univers… ºi aceasta înseamnã, mai Trãsãturile unitare ale culturii
româneºti (Cu întâi, cã este situatã în spaþiu ºi timp. populare româneºti din Transilvania,
privire la apariþia
industriilor
Apoi se completeazã cu viaþa fizicã. În cu cele ale celorlalte douã provincii
feudale pe final, membrii ei sunt fiinþe biologice istorice româneºti se datoreazã, în
teritoriul care formeazã o societate cu obiceiuri primul rând, fondului originar comun
României), în
Studii ºi
care le impun rit mul lor, în naºtere, ºi permanenþei legãturilor (economice,
comunicãri, creºtere ºi declin. Dar si aceastã sociale, culturale, istorice) dintre
Sibiu, 1978, p. societate constituie, ea însãºi, un românii de-o parte ºi de alta a
94. univers cu diviziuni, distribuiri, Carpaþilor.
22 Vasile Drãguþ,
Arta goticã în ierarhii ºi legi. ªi dã naºtere la lucrãri Tot aºa de bine putem afirma cã în
România. care o reflectã ºi-i influenþeazã interiorul Transilvaniei existã o
Bucureºti,
Editura
evoluþia.”24 nuanþatã diversitate privind cultura
Meridiane, 1979, Întreaga activitate a Muzeului materialã ºi spiritualã a tuturor etniilor
pp. 10-20. Civilizaþiei Transilvane „ASTRA” va care locuiesc pe acest teritoriu, dublatã
23 N. Dragomir, reprezenta teritoriul Transilvaniei în de o unitate întemeiatã pe o lungã
Din trecutul
oierilor accepþiunea mai cuprinzãtoare a tradiþie, ce nu exclude însã crista-
mãrgineni din termenului, adicã a Transilvaniei lizarea unor varietãþi de forme
Sãliþte þi extinse, incluzând ºi Banatul, Criºana particulare.
comunele din jur,
în : LIGUG, II, ºi Maramureºul, regiuni care au Proiectul viitoarelor activitãþi ale
1924-1925, Cluj, gravitat întotdeauna spre Transilvania muzeului vizeazã conservarea,
1926; N. Dunãre, ºi s-au dezvoltat sub influenþa acesteia. creºterea ºi valorificarea patrimoniului
Pãstoritul de
pendulare dublã De aceea, structura lor socialã a fost prin: achiziþii, expoziþii, conservarea
pe teritoriul aceeaºi, instituþiile social-politice ºi activã a meºteºugurilor tradiþionale
României, în : juridice, în mare parte, au fost (Olimpiada copiilor „Meºteºuguri
AMET, 1965-
1967.
asemãnãtoare, astfel cã istoria întregii artistice tradiþionale; „Zilele
24 Levi Strauss, Transilvanii s-a desfãºurat într-o Academiei Artelor Tradiþionale din
Antropologia legãturã inseparabilã cu teritoriile România”), cercetarea ºtiinþificã (în
culturalã.
Bucureºti,
exterioare, în apusul arcului carpatic, colecþii, pe teren, psiho-sociologicã a
Editura Politicã, de care erau legate fizic (geografic) ºi publicului), servicii asigurate de
1978. cultural. Muzeul Civilizaþiei Transilvane
25 ªt. Pascu, Muzeul va reliefa, atât prin (vizite, conferinþe, ateliere de creaþie,
Voievodatul
Transilvaniei, expoziþiile sale cât ºi prin alte zile intermuzeale, spectacole ºi
vol. l, Ed. Dacia, manifestãri specifice, acel „triplu” sãrbãtori, expoziþii, târguri, simpo-
Cluj, 1972, p. 7. fascicol de forþe în acþiune: tradiþiile, zioane).

55
REVISTA MUZEELOR

Muzeul Civilizaþiei Transilvane istoricã, nu vor fi dispuse, întotdeauna, 26 Tancred

Bãnãþeanu,
„ASTRA” va acorda, în continuare, o în ordine cronologicã, ci vor fi astfel Consideraþii
atenþie sporitã conservãrii ºi creºterii prezentate, într-un context care sã privind locul ºi
patrimoniului printr-o politicã de comunice o atitudine, o secvenþã din funcþiile
expoziþiilor
achiziþii activã, menitã sã salveze de la viaþa social-culturalã, un obicei. etnografice în
distrugere o serie de obiecte de artã Dorim ca obiectele etnografice, structurile
popularã, îndeosebi prin conºtien- multe folosite ºi în zilele noastre, sã culturale
contemporane,
tizarea populaþiei asupra valorii depãºeascã ceea ce afirma Claude în: Muzeul
deosebite ale creaþiei populare, precum Karnoouh ºi anume c㠄obiectul Naþional, 1975,
ºi determinarea acestora de a se þãrãnesc, în majoritatea cazurilor, nu Bucureºti, p.127.
27 Claude
îndrepta spre muzeu, unde vor este decât un obiect destinat Karnoouh,
îmbogãþi patrimoniul existent. reproducerii, va fi investit cu un sens Românii.
Expoziþia, ca principala formã de nou… muzeul de „artã popular㔠la Tipologie ºi
mentalitãþi, Ed.
manifestare cultural-educativã a rândul lui va da o demnitate esteticã Humanitas, 1990,
muzeului, trebuie sã reprezinte o obiectelor sãteºti.”27 Noi nu dorim sã pp. 113-115.
„înlãnþuire de idei care vor sã prezentãm „acea demnitate esteticã”,
comunice, sã demonstreze, sã ci sã revelãm întreaga existenþã etno-
convingã, schema unui mesaj care … psiho-socio-culturalã a transilvã-
sã aibã valenþele ºi forþa de exprimare nenilor, al cãrei produs sublim
a unui scenariu”26. exemplar, definitoriu este însãºi
Þinând cont cã toate colecþiile civilizaþia popularã tradiþionalã din
muzeului vor fi redate în lumina Ardeal.
etnograficã, mai mult decât în cea

56

COLECÞIILE „ASTRA”
– O ISTORIE ÎN ªI PRIN OBIECTE
EFIGIILE TIMPULUI
Mirela CREÞU
Î n anul 1962, Academia Românã
aproba întâiul proiect ºtiinþific
ºi de organizare (în Dumbrava
Sibiului), pe o suprafaþã de 96 ha, a
unui muzeu naþional, cu profil
etnologic specializat ºi cu expunere în
aer liber: Muzeul Tehnicii Populare. În
43 de ani, acesta a devenit cel mai
bogat (patrimonial), mai reprezentativ
(tematic, fenomenologic ºi teritorial-
geografic) ºi mai modern muzeu din
România (ca ºi concepþie de
organizare, ca amenajament peisagistic
ºi ca integrare a culturii populare vii,
autentice, naþionale, în ansamblul
muzeal aplicând, în mod real,
conceptul de museum vivum).
Din anul 2000, ca urmare a
extinderii ariei tematice ºi de
reprezentare patrimonialã, Muzeul
Civilizaþiei Populare Tradiþionale
„ASTRA”, a fost integrat unui
adevãrat complex etno-muzeal de
reprezentare universalã (Muzeul de
Etnografie Universal㠄Franz
Binder”), naþionalã (Muzeul Civi-
lizaþiei Populare Tradiþionale
„ASTRA”), regionalã (Muzeul Civi-
lizaþiei Transilvane „ASTRA”) ºi
etnicã (Muzeul de Etnografie Sãseascã
„Emil Sigerus” ºi Muzeul Rromilor -
în fazã de proiect, dar având deja
colecþii ºi o documentaþie fotograficã
ºi filmograficã de mare valoare).
1 Michel
Toate aceste adevãrate instituþii
muzeale reunite în cadrul Complexului
Foucault,
Naºterea Naþional Muzeal „ASTRA” ºi asistate
clinicii, de serviciile paramuzeale specializate,
Bucureºti, de cea mai înaltã calificare
Editura profesionalã ºi creditate ca
ªtiinþificã, 1998,
p. 13. performanþe pe plan european sau
mondial, ilustreazã nivelul atins de
2 Ibidem, p. 14. Muzeul „ASTRA”, la peste un secol de
centenar
astra
la adoptarea hotãrârii înfiinþãrii sale
(1896) ºi în anul aniversãrii cente-
narului înfiinþãrii sale (2005).
Complexul Naþional Muzeal
„ASTRA”, înfiinþat în anul 2000, este
continuatorul tradiþiilor muzeale
datând încã din 1861.
La 19 august 1905, este inaugurat,
ca urmare a strãdaniilor unor mari
personalitãþi ale vremii, primul muzeu
istorico-etnografic al românilor din
Transilvania. Sub îndrumarea lui
Octavian Tãslãuanu, acestuia i se va
conferi un nou statut ºtiinþific ºi
cultural. Este perioada în care se pun
bazele marilor colecþii etnografice,
provenite din cercetãri de teren, vizând
quasi-totalitatea artelor populare
tradiþionale.
În mod istoric, suntem sortiþi
istoriei, rãbdãtoarei construcþii a
discursului despre discursuri, sarcinii
de a înþelege ce s-a spus deja 1.
Tradiþional, a vorbi despre gândirea
celorlalþi înseamnã sã faci o analizã a
semnificatului2. A comenta înseamnã a
admite, prin definiþie, un surplus al
semnificatului faþã de semnificant, un
rest neformulat al gândirii pe care
limbajul îl lasã în umbrã. Interpretarea
nu mai trebuie privitã ca o regãsire a
unui adevãr sau ca o atribuire de sens,
ci drept evaluare a pluralitãþii textului
expoziþional.
MUZEUL ASOCIAÞIUNII, „cel
dintâi muzeu naþional al românilor din
Transilvania”, „a petrecut veacul” ca
un adevãrat fenomen, marcat de o
„glorie” care este numai a sa. Cele mai
mari personalitãþi româneºti ºi-au
legat numele de crearea ºi funcþionarea
sa, mii de intelectuali l-au slujit, mii de
oameni au susþinut edificarea unui
57
REVISTA MUZEELOR
Palat pentru ca muzeul sã existe, ºi tot
mii de români au adunat din sate ºi
oraºe obiecte cu valoare patrimonial-
culturalã pentru a le duce în expoziþiile
muzeului.
A colecþiona / a tezauriza
Avem, cu siguranþã, un cuvânt de
spus în privinþa înfãþiºãrii sub care
trecutul se întoarce, din când în când,
la noi. Dar astãzi trãim cu impresia cã
totul se petrece prea repede, cã timpul
modern nu ne aparþine defel. Iar
viitorul pãrându-ni-se ºi mai nesigur,
ne mãrginim sã îi cãutãm antecedente
pe care sã le moºtenim ºi sã le þinem în
viaþã. Numai cã marile modele
culturale, de felul celui antic, nu mai
stimuleazã ca odinioarã ºi nu mai sunt
decât frânturi dintr-un puzzle greu de
recompus. Nici nu mai cãutãm, ca
altãdatã, asemãnãtorul ci diferitul,
acele etape istorice susceptibile sã se
piardã, lipsindu-ne de ocazia de a ne
compara cu predecesorii noºtri.
Cu toate cã pânã ºi distanþa dintre
noi ºi trecutul recent creºte alarmant,
oamenii nu pot fi împiedicaþi sã creadã
cã istoria s-a scris, totuºi, cu poveºtile
lor de viaþã: când ochii istoricului par
cã slãbesc, cã ne trãdeazã, cerem
memoriei sã ni-i împrumute pe ai sãi.
Iar aceasta pretinde obiectelor sã
nareze în locul nostru, sã susþinã
legãtura conºtiinþei de sine cu trecutul,
adicã sã asigure continuitatea, coerenþa
imaginii de sine, mai succint spus,
identitatea. Rostul obiectelor este sã
garanteze cã într-o lume niciodatã
aceeaºi, de la o zi la alta, noi rãmânem
neschimbaþi. Dacã acordãm obiectelor
putere de simbolizare le recunoaºtem,
implicit, capacitatea de a iradia felurite
fabule despre lumea care le-a instituit.
Intervalele de efervescenþã patri-
monialã sau de simplã nostalgie
succed, de obicei, unor perioade când
se exaltã prea mult tinereþea, noutatea
ºi schimbarea, iar vechiul este
persecutat prin asocierea lui cu
decrepitudinea biologicã. Încercãm,
prin urmare, sã ne relativizãm
responsabilitatea definindu-ne mai
58
puþin ca niºte creatori ºi mai mult ca 3 Radu
succesori ai lucrurilor, ca simplii lor Florescu, Bazele
muzeologiei,
descendenþi. ediþia a II-a,
Motivaþiile sunt complexe ºi Bucureºti,
contradictorii: deºi unele sunt noi, cred Centrul de
unii, ne copleºesc deja cu vechimea lor Pregãtire ºi
Formare a
viitoare, cu faptul incontestabil cã ne Personalului din
vor supravieþui; investim în obiecte, Instituþiile de
opineazã alþii, nu pentru cã acestea, Culturã, 1999,
prin rezistenþa lor fizicã, ar dura mai p.47.
mult ºi ne-ar perpetua simbolic propria 4 Cod de
viaþã, ci pentru cã sunt ºi ele marcate Déontologie de
de uzurã ºi le atribuim cicluri de viaþã l’ICOM pour les
aidoma cu ale noastre; nu imortalitatea Musées, 6 juillet
lor materialã ne-ar preocupa aºadar ci 2001, p. 9-10.
ideea cã, în ciuda vieþii prelungite pe 5 Dicþionar
care o au, împãrtãºesc la un moment enciclopedic,
dat aceeaºi soartã cu a noastrã. Bucureºti,
Colecþionarea patrimoniului re- Editura Cartier,
2003, s.v.
prezint㠄un ansamblu de acþiuni, ope- „colecþie”.
raþii ºi mijloace cu caracter profesional
cât ºi administrativ juridic, având drept
scop transferul de bunuri culturale în
proprietatea muzeului, cu alte cuvinte
transformarea patrimoniului virtual în
patrimoniu real”3. Aceasta se poate
realiza prin colectarea liberã, comple-
mentarã cercetãrii de teren, donaþii sau
legat, precum ºi prin achiziþii. Esenþial
este ca orice instituþie muzeal㠄sã
adopte ºi sã publice o definiþie scrisã a
politicii sale de colectare (…).
Obiectele achiziþionate trebuie sã fie
legate de obiectivele ºi activitãþile
muzeului ºi sã fie însoþite de o dovadã
a existenþei lor legale. Muzeele nu
trebuie sã achiziþioneze obiecte pentru
care nu au decât puþine ºanse de a le
putea cataloga, conserva, depozita sau
expune în mod convenabil”4.
Conform dicþionarelor, colecþia
(lat. collectio, -onis) este „o serie de
obiecte de acelaºi fel sau de aceeaºi
categorie, care adunate ºi dispuse
sistematic, reprezintã o valoare
artistic㠺i documentar㔠5. Sensul
noþiunii de colecþie s-a extins odatã cu
interesul celor preocupaþi de aceastã
dimensiune a istoriei culturii, noþiunea
însãºi suferind remodelãri menite a
integra mai bine aspectele materiale
(bunuri de patrimoniu) ºi imateriale

(atitudini, folclor, literaturã popularã).
S-a pendulat între elementele canti-
tative ºi cele calitative, pentru a se
obþine finalmente o extensie foarte
largã.
Obiectele salvate, relicve ale unui
anume timp, ne intensificã simþul
istoric, ne leagã de propriul nostru
trecut ºi de cel al altora ºi acoperã de
glorie naþiunile, regiunile ºi indivizii.
În mijlocul unui cotidian derutant,
nãucitor, colecþiile semnificã sigu-
ranþa. Ele devin focare ale conºtiinþei
de grup, acordã continuitate tradiþiei ºi
au rolul de garanþi vizibili ai identitãþii
naþionale.
Colecþia poate fi privitã ºi ca o
formã de pãstrare a memoriei sau loc
de uitare atunci când ea devine doar
„loc pentru unii”. De asemenea,
6 Michel colecþia este o acumulare continuã din
Foucault,
Theatrum
care se creeazã un spaþiu, ce închide
philosophicum. atât un timp anume, cât ºi toate
Studii, eseuri, timpurile, toate epocile. Ea poate fi
interviuri (1963- consideratã, încã din secolul al XIX-
1984), trad. de lea, chiar o „heterotipie proprie
Bogdan Ghiu (I),
Ciprian Mihali, culturii”6. Ideatic ne îndeamnã perma-
Emilian Cioc ºi nent sã ne re-întoarcem în acest spaþiu.
Sebastian Blaga Trecând dincolo de limitele
(II), Cluj
interpretãrii, trebuie sã descoperim ce
Napoca, Editura
Casa Cãrþii de a însemnat colecþia ºi a colecþiona
ªtiinþã, 2001, p. pentru astriºti. Pentru aceºtia,
258. colecþionarea reprezenta o „politicã de
achiziþii” menitã sã salveze de la
7 Corneliu
Bucur, Condiþia dispariþie o serie de obiecte de artã
modernã a popularã prin conºtientizarea popu-
muzeului laþiei asupra valorii lor deosebite,
etnografic. precum ºi determinarea acestora de a
Politicile privind
conducerea, se îndrepta spre muzeu, unde vor
organizarea ºi îmbogãþi patrimoniul existent.
managementul A colecþiona - a recupera, include
muzeului ideea de retrãire, de redescoperire, de
etnografic,
„a da curs începutului”. A aduna
comunicare
susþinutã în obiecte este starea ce te aduce aproape
cadrul celei de-a de bucuria de a descoperi adevãrul,
treia Conferinþe bucurii mici ale unei mari trãiri,
Naþionale a
nedublate în duhul lucrurilor. A face
specialiºtilor din
domeniul colecþie te plaseazã într-un spaþiu unde
ocrotirii þi se permite o descoperire ºi o
patrimoniului cercetare a unei moºteniri. Obiectele
cultural naþional, aparþinând unei colecþii de artã
Sinaia, 2001.
popularã au privilegiul de a pãstra ceva
centenar
astra
din calitãþile originale, din esenþa
fondului primordial. Nãscute în
atemporalitatea ºi arhaismul lumii
rurale, ele posedã intimitatea unei
confesiuni în care conºtiinþa unui neam
nu-ºi poate refuza sinceritatea. Copil,
martor, ctitor ºi în acelaºi timp
judecãtor al duratei, plãpândului obiect
i se poate acorda credibilitatea izvo-
rului istoric prin faptul cã prezintã
stilizarea experienþei milenare a unei
colectivitãþi, proiecþia predispoziþiilor
ei mentale.
Cãutãm în colecþii, ca într-o carte,
ceea ce autorul a vrut sa spunã, fãrã a
refuza sã gãsim ceea ce textul dest-
ãinuie, independent de intenþiile
acestuia. Obiectele sunt unitãþi
„lexicale” singulare, colecþiile devin
secvenþe mai lungi, constituind „un
discurs” - o organizare transfrasticã
determinatã de situaþii particulare, dar
ºi de contexte generale. Pentru Cornel
Irimie, colecþia a fost un mod de orga-
nizare a faptelor pe care le-a comu-
nicat, selectând anumite aspecte ºi
valorizându-le.
Din tot ceea ce ne-a rãmas de pe
vremea achiziþiilor lui Cornel Irimie,
observãm cã, de fapt, el a impus un
„stil de lucru” prin acesta înþelegând
un mod de viaþã, o realitate în funcþie
de ceea ce spun obiectele. Cornel
Irimie ºi echipa de muzeografi ce l-a
secondat nu a realizat doar un
„vocabular de obiecte” (patrimoniu
clasat în „bunuri de patrimoniu”), ci o
„hierofanie” a obiectului ºi a lumii de
unde provine.
Pentru discipolul declarat al
Profesorului, actualul director general
al Complexului Naþional Muzeal
„ASTRA”, prof. dr. Corneliu Bucur,
colecþionarea reprezintã completarea
sistematicã, conformã unui profil
tematic ºi de reprezentare teritorialã ºi
etnicã bine definite, prin cercetãri
minuþioase de teren prin investigarea
zonelor «virgine»”7. Iar creºterea
patrimoniului ilustreaz㠄o politicã de
achiziþii menitã sã salveze de la
distrugere o serie de obiecte de artã
59
REVISTA MUZEELOR
popularã prin conºtientizarea popu-
laþiei asupra valorii lor deosebite,
precum ºi determinarea acestora de a
se îndrepta spre muzeu, unde vor
îmbogãþi patrimoniul existent”8.
Muzeul Civilizaþiei Transilvane
„ASTRA” este, în primul rând,
trezorierul valorilor patrimoniale
moºtenite de la Muzeul „Asociaþiunii”.
În registrele inventar figureazã 9 002
obiecte înregistrate sub sigla „A”,
împãrþite pe ºase colecþii: 6 523
broderii, 1025 port-textile, 567 obiecte
de cult, 539 lemn, os, fier, 330
ceramicã ºi 18 pãpuºi. Colecþiile s-au
îmbogãþit, în ultima jumãtate de secol,
ajungând astãzi la 46 314 obiecte din
care: 21638 port-textile, 9 868
broderii, 7 137 ceramicã, 3 938 obiecte
de cult, 3 733 lemn, os, fier. De-a
lungul anilor, aceste valori de patri-
moniu au fost prezentate în numeroase
expoziþii organizate în þarã ºi în strã-
inãtate, pânã la închiderea Expoziþiei
de artã popularã din Palatul
Brukenthal, în anul 1990.
Prin schimbarea paradigmei
muzeale (de la un muzeu etnic la un
muzeu multicultural al unei regiuni
europene - Transilvania) ºi a
concepþiei expoziþionale (de la o expu-
nere etnograficã, monocolorã, la o
expunere etnologicã modernã, con-
ceputã diacronic ºi realizatã interdis-
ciplinar) muzeul pavilionar sibian vine
sã completeze oferta muzeului în aer
liber ca muzeu naþional al civilizaþiei
populare tradiþionale din România,
sugerând formula idealã pentru
muzeologia secolului al XXI-lea,
angajatã în evidenþierea particu-
larismului plurietnic în contextul
valorilor comunitar europene.
Dintr-un muzeu etnografic clasic,
specific secolelor XIX ºi XX, cu
expuneri de serii de obiecte, pe
domenii, pe genuri, pe stiluri sau pe
tehnici de lucru, muzeul proiectat de
noi pentru ilustrarea civilizaþiei
transilvane în toatã dinamica sa isto-
60
8 Corneliu
ricã ºi polivalenþa sa culturalã Bucur, Aurelia
deplaseazã accentul dinspre factologic Marcu, Muzeul
spre fenomenologic, dinspre naþional Civilizaþiei
spre european, dinspre mono- spre Transilvane
multucultural, dinspre sincronic spre “ASTRA”,
muzeu de
diacronic, adicã spre relaþionarea ºi reprezentare a
conexarea proceselor etnoculturale, culturii ºi
transgresând limitele frontierelor efe- civilizaþiei
mere sau „tradiþionale”, de naturã transilvane în
viziune
administrativã sau etno-culturalã. plurietnicã ºi
Obiectificarea ne stã la îndemânã, interdisciplinarã
cãci înlocuieºte un concept printr-o , în “Muzeul
imagine. Ea asalteazã nefamiliaritatea ASTRA. Istorie
ºi destin” (1905-
noastrã cu mediul înconjurãtor 2000), Sibiu,
travestind lucrurile în însãºi esenþa Editura
realitãþii9. Proiectul propus aici “ASTRA
intenþioneazã sã evidenþieze întâlnirea Museum”, p.
305.
dintre tendinþa permanentã de desco-
peri acelaºi trecut în mereu alte perso- 9 Serge
nificãri cu necesitatea imperioasã de a Moscovici,
ne vizualiza cât mai concret nostal- Fenomenul
reprezentãrilor
giile, de a le adapta la limbajul unei sociale, în
civilizaþii a imaginii. Or, istoria Adrian Neculau
culturalã a patrimoniului provine în (coord.),
mod clar din recenta reevaluare a Psihologia
câmpului social:
lecturii ºi a privirii10: dacã încercãrile reprezentãrile
lui Bloch ºi Febvre de a descoperi sociale, Iaºi,
peisajul nu au avut consecinþe notabile, Polirom, 1997,
astãzi asistãm la noi tentative în acest p.47.
sens. Reechilibrând interesul pentru 10 Krzysztof
text ºi imagine în favoare celei din Pomian, op. cit.
urmã, istoria culturalã se ghideazã p.97.
acum dupã principiul „a vedea ºi a
descrie ce vezi”, acordând prioritate 11 Idem.
vizibilului ºi dupã aceea invizibilului,
formei ºi mai târziu funcþiei, pre-
zentului ºi mai apoi trecutului11.
De ce este nevoie de un „nou tip
de colecþie“, „nou tip de muzeu” cu un
„nou tip de expunere” – pentru cã
acesta trebuie sã fie o „privire”
integratoare asupra omului, asupra
nevoilor esenþiale ale sale (de ce
existãm, unde mergem, ce sens are
trecerea prin viaþã). Acest nou muzeu
trebuie sã reitereze stãri ºi sentimente
eterne: Iubirea, Durerea, Neliniºtea,
Extazul în faþa misterului ºi a
divinitãþii, Triumful ºi Bucuria –
fiecare cu zonele de interferenþã.
 centenar
astra

MUZEUL „ASTRA”
1 M. Stoica,
Dimensiunea

ªI COLECÞIA DE PORT DIN ZONA SIBIULUI

etnologicã a portului
popular, în „Anuarul
Institutului de
Etnografie ºi Folclor
„Constantin Brãiloiu”,
tom 6, 1995, p. 107.
2 Apud, C. Catrina,

Elena GÃVAN
Probleme de
etnografie ºi artã

P
popularã în
dezbatarea revistei
„Transilvania”, în
Revista Muzeelor, ortul, ca proiecþie exterioarã a continuatorul patrimonial, programatic
tot ce simte ºi gândeºte omul ºi structural – tematic al celui dintâi al
1969, nr. 4, p. 364.
3 Oct. C. Tãslãuanu,
Din ornamentica
românã, în despre el, ca individ ºi despre ceilalþi, românilor de pe teritoriul transilvan,
Luceafãrul, 15 martie ca ºi colectivitate, s-a constituit Muzeul „Asociaþiunii”5. Dupã ce în
precum o imagine a „omului îmbrãcat, 1990 Secþia de etnografie ºi artã
1905, anul IV, nr. 6, p.
127.
4 D.D. Roºca, Portul
nostru, în „Cuvântul cu toate consecinþele ce decurg din popularã a Muzeului Brukenthal6 a
poporului”, 24 august situaþia sa în lume ca o fiinþã istoricã devenit muzeu de sine stãtãtor, colecþia
ºi socialã”1. Factor al permanenþei,
1919, anul I, p. 3.
5 Inaugurat la 19 etnograficã a Muzeului Asociaþiei
august 1905 ºi
desfiinþat de regimul costumul popular prezint㠄un tablou Transilvane pentru Literatura Românã
comunist la 1950. C. cât mai complet ºi fidel” al stãrilor ºi Cultura Poporului Român a intrat în
unui popor „care încorporeazã
Bucur, Paradigmele
istorice ºi moderne patrimoniul Muzeului „ASTRA”.
ale Muzeului
„ASTRA”, în Muzeul însuºirile caracteristice ale Pãstrarea, îmbogãþirea ºi
„ASTRA”. Istorie ºi individualitãþii sale etnice, ºi sã arate cercetarea ºtiinþificã a colecþiilor de
totodatã ºi fazele ºi momentele mai artã popularã a constituit, de la
destin 1905 – 2000,
Sibiu, Ed. „Astra
Museum”, 2002, p. 23
– 33; A. Grama, însemnate ale…dezvoltãrii sale începuturi, una dintre principalele
Muzeul culturale”2. Ca ºi expresie a preocupãri ale muzeului „ca
esteticului, a idealului de frumuseþe ansamblul cel mai puternic, cu care îºi
„Asociaþiunii” în
România întregitã ºi
în ultimul deceniu de
existenþã. Evacuarea specific unui popor „modelele au o aparã un popor originea, indivi-
din anul 1950, în valoare netãgãduitã. Ele sunt povestea dualitatea ºi tot ce a moºtenit de la
în colori a simþului estetic rafinat ºi strãbuni”7. Astfel, patrimoniul s-a
Muzeul „ASTRA”.
Istorie ºi destin 1905
– 2000, Sibiu, Ed.
„Astra Museum”, variat al þãrancelor noastre”3. îmbogãþit de la an la an, în urma
2002, p. 205 – 244. „Expresie spontanã...ºi deci tot atât de donaþiilor ºi achiziþiilor8, ajungând sã
credincioasã ca ºi limba sufletului
6 1950 – 1990, secþia
se compunea dintr-un numere astãzi cca 36.000 bunuri
nostru românesc” 4 portul popular face culturale9, reprezentând port, textile,
sector pavilionar,
adãpostit din 1956 de
primul etaj al
Palatului Brukenthal obiectul lucrãrii de faþã. broderii, obiecte de cult, obiecte de
ºi de unul în aer liber, lemn, os, fier, produse ceramice.
Înfiinþat în anul 1993, Muzeul Colecþia de Port – Textile numãrã peste
Muzeul Tehnicii
Populare, organizat la
iniþiativa marelui Civilizaþiei Transilvane „ASTRA”, 11.500 obiecte. Dintre acestea au fost
parte integrantã a Complexului
etnolog Cornel Irimie,
în anul 1963. inventariate 1025 de bunuri
7 Apud, C. Catrina,
op. cit., p. 364. Naþional Muzeal „ASTRA”, este înregistrate cu sigla „A”10: 344 aparþin
costumului femeiesc, 73 celui bãrbã-
tesc, iar 84 sunt accesorii ºi obiecte de
Chimir. podoabã (nasturi, inele de argint ºi de
Colecþia alamã, cercei de alamã, lãtiþare, salbe
ASTRA. Nr. de bani, pungi de bani, etc.).
Inv. 2660P
(776A).
Mãrginimea Din punct de vedere teritorial,
Sibiului. majoritatea colecþiei „ASTRA” pro-
Sãliºte, jud. vine din spaþiul transilvan11, doar o
Sibiu.
piesã este aferentã Bacãului, iar 49
zonei Neamþ. Zona Sibiului este
reprezentatã de 104 bunuri de port
popular, dintre care un numãr de 71 de

61
REVISTA MUZEELOR

Cãmaºã
obiecte sunt specifice Mãrginimii
bãrbãteascã.
Sibiului; 28 provin din satele de pe Colecþia
Valea Hârtibaciului; 2 din Þara Oltului. "ASTRA".
De-a lungul timpului poziþia Nr. Inv. 239P
geograficã, condiþiile istorice, social – (768A).
economice ºi religioase au imprimat Mãrginimea
teritoriului etnografic sibian o evoluþie Sibiului.
proprie reflectatã fie în arta popularã, Sãliºte,
fie în arhitectura ºi creaþia tehnicã. jud. Sibiu.
În trãsãturile sale generale
costumul popular românesc este
acelaºi. Deosebirile sunt reflectate în
amãnunte legate de croi, cromaticã ºi
decor, dar evidenþiind o mare varietate
de forme sesizabile în detalii, chiar de
la sat la sat12. Portul specific zonei
Sibiului oferã, în acest sens, o imagine
cu totul deosebitã, trãsãturile, deºi
comune, contureazã câteva tipuri
distinctive, definite de etnografi
precum, Ilie Moise ºi Horst Klusch în de îmbrãcãminte (ie, cãtrinþe, 8 Despãrþãmintele

lucrarea Portul popular din judeþul velitoare, pieptar din lânã sau postav – „Asociaþiunii” aveau

la femei ºi camaºa, cioareci, cãciulã

datoria sã organizeze
Sibiu13ca mãrginean, avrigean,
„expoziþiuni”, ocazii
din lânã de oaie – la bãrbaþi) în toate cu care „vor primi
hârtibãcean, de pe Târnave ºi de pe subzonele etnografice amintite mai
multe lucruri în dar,
multe vor trebui
Valea Secaºului, corespondente sus. Diferenþierile se mãrginesc doar la
cumpãrate,
reperelor etnografice din zonã:
altele…numai
variaþii cromatice ºi ornamenatale, cuprinse ºi însemnate
Mãrginimea Sibiului14, Valea Hârti- dimensionare ºi de ce nu, termi-
pentru a se cumpãra
de Muzeu”, spunea
baciului15, Þara Oltului16, Târnava17 nologie.
Octavian Codru

ºi Valea Secaºului.
Tãslãuanu la 1906.
Dintre toate porturile sibiene Luceafãrul, 15
Varietatea, abia sesizabilã astãzi, costumul popular20 mãrginean, pre-
noiembrie 1906, anul
V, nr.19-20, p. 420-
a costumului popular din zona zintã o notã de eleganþã, sobrietate ºi în
421; Transilvania,

etnograficã menþionatã, stã mãrturie

complexului de relaþii sociale 18,
administrative, economice19, istorice,
geografice ºi climatice care au dominat
iulie – august 1910,
acelaºi timp de simplitate, conferite de an XLI, nr. IV, p. 201,
247, 303.
modul ornamental ºi cromaticã. Aceste 9 M. Creþu, Cornel
calitãþi au constituit motivul impunerii
Irimie – colecþionar ºi
creator de fonduri
sale pe o arie extinsã ce cuprinde atât documentare, în

ºi determinat modul de viaþã al spaþiul Zonei Sibiului, dar ºi localitãþi

românilor din aceste zone. Menþionãm
numai exemplul mãrginenilor al cãror
Cornel Irimie – o
viaþã închinatã satului
de peste munte, înlocuind pe alocuri românesc ºi
civilizaþiei sale, Sibiu,
chiar tipurile locale. Ca urmare a Ed. „Astra Museum”,

principal mijloc de trai, pãstoritul – acestei realitãþi din teren ºi datoritã

2003, p. 196 – 197.
10 Reprezintã vechea
pendulator ºi transhumant, le-a oferit spaþiului alocat, am decis sã ne oprim colecþie ASTRA care
conþine 9002 obiecte
posibilitatea unei vieþi active în rândurile care urmeazã, asupra – 567 bunuri de cult;
ecomonice, portul evidenþiazã cel mai bunurilor culturale înregistrate cu sigla
330 ceramicã; 539
lemn; os; fier; 6523
pregnant influenþele venite dinspre „A” ºi care întregesc portul popular din broderii; 1025 port –

centrele orãºeneºti ºi industriale,

textile ºi 18 pãpuºi.
Mãrginimea Sibiului. 11 În accepþiunea sa
precum ºi extinderea, în altã ordine de Portul bãrbãtesc, ca ºi cel
generalã: Ardealul
propriu-zis,
idei, a impresionantului costum sãli- femeiesc, poate fi împãrþit în vechi ºi Maramureº, Criºana ºi

ºtenesc în numeroase zone ºi regiuni

Banat.
nou. Costumul de tip vechi se carac- 12 C. Irimie, Arta
aflate de o parte ºi de alta a Carpaþilor. terizeazã prin: cãmaºa din fuior sau
popularã în Muzeul
Brukenthal Sibiu,
Individualitãþile se înscriu în pânzã de mestecat (fuior ºi bumbac), Bucureºti, Ed.

cadrul unui ansamblu unitar, carac- cu sau fãrã fustã (întâlnitã mai mult la
Meridiane, 1964, p.
16-17; Idem, Portul
terizat prin prezenþa principalelor piese tineri), mâneci largi ºi guler îngust, popular din sud –
estul Transilvaniei,
Fond Dr. Cornel
Irimie, Nr.127,

62
 centenar
astra

deschisã în faþã. Motivele geometrice floral este brodat pe bucãþi de meºinã

Arhiva ºtiinþificã
426/XI 1996, p. 1.
13 I. Moise, H.
Klusch, Portul sunt dispuse pe guler ºi pe tivitura apoi aplicat pe corpul pieptarului. Pe
popular din judeþul mânecilor. În timp, se rãspândesc timp de iarnã, cojoacele lungi, cu
cãmãºile confecþionate din jolj mâneci, despicate în partea din faþã, îi
Sibiu, Sibiu, 1978,
Sibiu, Centrul
Judeþean, p. 6. industrial, achiziþionat din comerþ, protejau pe mãrgineni de gerul
mult mai bogat ornamentate. În nãpraznic de la munte. Cei care nu
14 Situatã în partea de
sud – est a judeþului,
Mãrginimea ocupã
regiunea subcarpaticã literatura de specialitate aceastã piesã deþineau un astfel de cojoc din piele de
de la poalele munþilor de îmbrãcãminte este încadratã în tipul oaie, aveau boboul negru, din pãnurã
cãmãºii cu barburi. Cioarecii sau
Cindrel, de la râul Olt
la râul Sebeº ºi are în neagrã þesutã în casã ºi datã la piuã25.
nãdragii21 erau din pãnurã albã, bãtutã Alte piese caracteristici
componenþa sa nu mai
puþin de 18 localitãþi:
Rãºinari, Poplaca,
Orlat, Gura Râului,
la piuã, cu o lãrgime potrivitã locuitorilor din aceste zone, sarica,
Boiþa, Fîntînele, piciorului22. În perioada interbelicã gluga26, bituºa27, cãciula mocãneascã
sunt preferaþi pantalonii din pânzã din blanã de miel, albã la începuturi ºi
Sibiel, Vale, Sãliºte,
Galeº, Tiliºca, Rod,
Poiana, Jina,
Tãlmãcel, Sadu etc. albã, având un croi asemãnãtor celui apoi neagr㠖 ca ºi astãzi. Ea se
15 Aflatã la intersecþia de la oraº23. Peste mijloc mãrginenii, croieºte cu blana în exterior, nefiind
se încingeau cu chimire sau ºerpare prea înaltã dar largã la bazã. Vara se
Þãrii Oltului cu zona
Târnavelor, Valea
Hârtibaciului apare
divizatã în douã din piele tare, de taval, late - pentru purtau (mai ales de cãtre tineri) pãlãrii
microzone cuprinzând protecþie, sau mai înguste – cu rol pur din fedru negre, astãzi cu o calotã
decorativ. Lucrate de un meºter sfericã ºi boruri mici.
satele Caºolþ,
Cornãþel, Nucet,
Chirpãr, Þichindeal,
curelar, ºerparele prezintã decoruri În picioare, preferau în trecut,
cãlþunii ºi opincile îngurzite într-o
Nocrich, Alþâna,
Agnita ºi cele de pe bogate, realizate prin tehnica brodãrii
sau prin ºtanþare. Motivele geometrice parte28, iar apoi ghetele ºi pantofii29.
Valea Veseudului.
16 Se întinde între
râul Olt pe de o parte
ºi Munþii Fãgãraºului ºi florale sunt redate în culori, ca: brun, Prin fineþe ºi eleganþã, portul
pe de alta. Þara verde, roºu, galben24. femeiesc impune un mare respect,
În partea superioarã a corpului, încã de la prima privire pe care
Oltului cuprinde 3
subzone etnografice:
Avrig; Fãgãraº;
peste cãmaºa propriu-zisã, se îmbrãcau cãlãtorul, privitorul o îndreaptã asupra
sa. Cãmaºa, ia, din fuior sau pânzã de
Perºani.
17 Zonã de contact laibãre din postav negru sau pieptare
din piele de oaie sau de miel, croite cu mestecat (fuior ºi bumbac), cu poale ºi
între Mãrginime ºi
Þara Oltului, Târnava
se întinde de la
blana în interior, fãrã mâneci, de tipul încreþitã sub guler (format din beatã ºi
ciupag) se încheie în partea stângã la
Hoghilag la Micãsasa.
18 Contactul cu celor înfundate. De cele mai multe ori
naþiunile
conlocuitoare – saºii erau prevãzute, în partea inferioarã, cu femei ºi în faþã la fetiþe. Mânecile,
ºi maghiarii.
douã buzunare, pe care era foarte lungi ºi largi, se purtau suflecate
lãsând ca ochiul curios, sã observe
19 Ocupaþiile
principale variazã: inscripþionat anul confecþionãrii ºi
pãstorit în Mãrginime;
agricultura pe Valea uneori iniþialele purtãtorului. Decorul pumnaºii. Motivele, de facturã
Hârtibaciului; geometrice, dar inspirate din natura
înconjurãtoare, puteau fi vãzute la
beatã ºi ciupag, în dreptul umãrului,
de-a lungul mânecilor ºi la încheietura
Cãmaºã mâinii. Pieptul neornamentat, era
femeiascã ascuns privirii de pieptarul mândru,
fãrã poale. purtat pe deasupra. Cromatica, de o
Colecþia
tentã vie, se deosebea de la sat la sat:
ASTRA.
Nr. Inv.
viºiniu, mov, galben, auriu, verde
165P (Rãºinari), negru, galben ºi roºu
(798A). (Sadu)30.
Mãrginime Peste poale puneau ºurþa de lânã
a Sibiului. þesutã în 4 iþe, cu vãrgi alese, ºi
Rãºinari, cãtrinþa care se aºeza la spate31. Un
jud. Sibiu.
brâu32 lat din lânã, þesut în 4 iþe ºi
ornamentat cu vãrgi late sau mai
înguste, încingea mijlocul femeilor.

63
REVISTA MUZEELOR

Pieptarul, înfundat la Rãºinari ºi portului, determinatã în principal de

viticultura pe
Târnave; creºterea
despicat la Sãliºte, era croit din piele influenþele venite dinspre oraº ºi de animalelor ºi
agricultura în Þara
de oaie, cu blana în interior, fãrã apariþia noilor produse de fabricã. Oltului.
mâneci, bogat ornamentat cu aplicaþii Noul tip de ie, dacã putem spune
20 Ne referim la cel
de sãrbãtoare.
de meºinã ºi împletituri fine în tonuri aºa, este întâlnitã în literatura de 21 Termen întâlnit în

de roºu, verde, maro. Un efect deosebit specialitate sub denumirea de ia cu

localitatea Rãºinari.
22 I. Lotreanu, Sadu.
îl realizeazã ciucurii de la deschizãtura fodori sau ia cu ciocãnele. În liniile Studiu monografic ºi
etnomuzicologic,
pieptarului de Sãliºte. Vara îmbrãcau ºi sale generale, se respectã croiul iniþial, Bucureºti, Ed.

pieptarul din postav þesut în casã, croit cu deosebirea cã fusta albã (poalele) se
Alternative, 1988, p.
88; V. Pãcalã,
pe trup. Cojocul era preferat pe timp de separã acum de restul corpului ºi Monografia comunei
Rãºinariu, Sibiu,
iarnã. Din piele de oaie, înflorat, lucrat începe sã se încreþeascã, sã se pliseze 1915, p. 120.

de un meºter cojocar, era îmbrãcat doar (Poiana Sibiului). Dimensiunea mâne-

23 *** Sãliºtea
Sibiului, strãveche
la bisericã ºi la sãrbãtori. Se purtau ºi cii se reduce, iar la încheieturã apare vatrã româneascã,
Sibiu, 1990, p. 297.
sumanul din piele de oaie ºi boboul din un volan (fodor). Din punct de vedere (Sãliºtea...)
postav gros, de lânã de culoare ornamental se îngusteazã altiþa iar
24 I. Lotreanu, op.
cit., p. 90; V. Pãcalã,
neagrã33. În picioare, încãlþau cãlþuni ornamentul se întinde pe toatã op. cit., p. 119;

suprafaþa mânecii ºi pe pieptul

Sãliºtea ..., p. 296.
din postav alb ºi opinci. 25 Ibidem.
cãmãºii. Umbrejurile, denumite de 26 V. Pãcalã, op. cit.,
p. 120.
Ceea ce impresioneazã, în mod acum ciocãnele38, se înmulþesc ca 27 De la sat la sat
termenul este folosit
deosebit, la portul vechi este gãteala numãr. Motivele de esenþã geome- pentru a desemna fie

capului. Piesa întâlnitã la toate vârstele tricã39 sunt înlocuite de cele negeo-
cojocul scurt, de
sãrbãtoare (Rãºinari),
ºi în toatã zona mãrgineanã este metrice cu tematicã fitomorfã40, de
fie cojocul ciobãnesc,
de dimensiuni foarte
cârpa34. Ea reprezintã cea mai simplã cele mai multe ori stilizate. Cromatica mari, cu mâneci mai

formã dintre toate podoabele de cap.

lungi decât copul
devine predominant monocromã, alb - piesei ºi cu blana
Urmeazã piesele care întregesc negru. Acest tip de cãmaºã se extinde
purtatã în exterior.
Acestea se purtau
costumul de mireasã. Înainte de anul în toatã Mãrginimea Sibiului ºi dincolo asemeni unor mantale,

1900 se purta hobotu sau logotul de ea, peste Carpaþi, datoritã activitãþii
doar pe umeri,
niciodatã fiind
(Sibiel). Acesta este înlocuit de pãstorilor41. Astfel, ea devine - dupã
îmbrãcate.
28 *** Arta Popularã
sovonelul din bumbac, purtat de fete ºi cum spunea marele Cornel Irimie - „un Româneascã, Ed.
de neveste peste pomeselnic sau
Academia R.S.R.,
fel de simbol al portului tradiþional, un Bucureºti, 1969, p.
vãliturã. La începultul secolului XX, fel de frac naþional românesc”42.
213.

apare pahiolul care este înlãturat la

29 În preajma
Odatã cu ia cu ciocãnele se primului rãzboi
rândul lui de cãtre voalul de rãspândesc cãtrinþele negre, de formã
mondial ºi respectiv
începutul secolului al
fabricã35.Velitura sau vãliturã, dreptunghiularã, decorate similar,
XX-lea.
30 G. Oþetea, Broderii
vãlitoare, „cârpã de învãlit” este indiferent de poziþia faþã de corpul mãrgineneºti, în

podoaba care marca în prima jumãtate

a secolului al XIX-lea trecerea în
rândul nevestelor. Era dintr-un ºifon
subþire, cu capetele brodate în motive
geometrice. Iarna peste cârpã se
„Studii ºi cercetãri de
femeiesc. Marginile sunt întãrite cu istoria artei”, nr.2, an
feston ºi se terminã în cipcã sau
V, Bucureºti, Ed.
Acad. R.P.R., 1958,
colþiºori. Din postav negru, cele douã p. 15, 25.
31 I. Lotreanu, op.
cãtrinþe se deosebesc prin ciucurii, cit., p. 88; G. Oþetea,
pãstraþi de la ºurþa de lânã, care
op. cit., p. 20; V.

îmbrobodeau cu broboade mari din

lânã sau bumbac, cu capetele petrecute
în faþã. Înainte de anul 1918, în câteva
localitãþi mãrginene36, femeile
obiºnuiau sã poarte, în zilele de lucru,
peste cârpã, pãlãrii bãrbãteºti din
postav, niciodatã din paie37.
Pãcalã, op. cit., p.
înfrumuseþeazã piesa aferentã pãrþi din 125.
faþã. Într-o epocã dominatã de
32 Denumit de la sat
la sat: cingãtoare,
spiritului naþionalist, brâul devine brãcire, bete, bertele.
33 I. Lotreanu, op.
tricolor, roºu, galben ºi albastru. La cit., p. 85-86; G.
început era þesut la rãzboi, pentru ca
Oþetea, op. cit., p. 15;
V. Pãcalã, op. cit., p.
mai apoi sã fie doar o bandã tricolorã, 126; Sãliºtea ..., p.
295.
achiziþionatã de cele mai multe ori din 34 Întâlnitã ºi sub

comerþ. În locul pieptarului ºi cojo-

denumirea de pãsturã
(Poiana Sibiului),
Începând cu sfârºitul secolului al cului, care se transformã în piese strict basma (Sibiel),
nãframã (Sadu).
XIX-lea ºi începutul secolului al XX- de sãrbãtoare, sunt îmbrãcate haine din 35 Sãliºtea ..., p. 294.

lea este semnalatã o transformare a postav negru, de fabricã.

36 Rãºinari, Poplaca
ºi Sadu.
37 V. Pãcalã, op. cit.,
p. 122.

64
 centenar
astra

38 Benzile negre de La sfârºitul secolului al XIX-lea parte din fondul principal ornamental
opincile sunt înlocuite de ghetele negre românesc, sunt comune întregii zone
pe mâneci ºi piept.
39 Pãstrate la beatã ºi
ciupag.
40 N. Dunãre, cu ºiret. De asemenea, complicata sibiene, fiind diferenþiate doar prin
Broderia popularã gãtealã a capului se simplificã. Cârpa denumire, mãrime, grad de stilizare ºi
neagrã cu ciucuri se menþine în liniile locul de amplasare al acestora. Printre
româneascã, Sibiu,
Ed. Meridiane, 1985,

41 *** Mãrginimea
p. 77.
sale generale, ceea ce diferã este cele mai frecvente se numãrã:
Sibiului. Culturã ºi materialul. Se rãspândeºte portul brãduþul, unda apei, valul, cãliþa
pahiolului sãliºtean, iar velitoarea se ocolitã, spirala, zãluþa, zig-zagul,
civilizaþie
româneascã,
Bucureºti, Ed.
ªtiinþificã ºi pãstreazã doar în portul de sãrbãtoare vârtelniþa, coarnele berbecului,
Enciclopedicã, 1985, al vârstnicelor. Ea deþine un rol ciutura, furca, rombul, ºerpoaica,
ceremonial, fiind pãstratã ca piesã de rãdaºca, cocoºul, pãunul, ochiul,
p. 91; Sãliºtea..., p.
295.
42 C. Irimie, op. cit.,
1980, p. 2. înmormântare43. inima, floarea, crâmpoþelul, steaua
43 Sãliºtea..., p. 294. Procesul evolutiv al portului, etc45. Aceste denumiri, precum ºi
culmineazã astãzi, cu transformarea sa acelea care stabilesc amplasamentul
44 Oct. C. Tãslãuanu,
op.cit., 15 martie
1905, p. 128.
45E. Avramescu ºi F. totalã în costum de sãrbãtoare. Situaþia motivelor (ºir, râuleþ, râu, pârâuþ,
Florescu, Broderiile la este cu atât mai gravã, cu cât el este peste umãr) se aflã în interdependenþã
treptat pãrãsit de cei care l-au creat, cu condiþiile economico – sociale, mod
români, Bucureºti, Ed.
de stat, 1959, p. 37,
Pl. 46; D. Comºa,
Album de broderii ºi
care rãmân insensibili la mesajul de trai ºi legãtura profundã stabilitã
þesãturi româneºti (40 transmis de aceste simple obiecte de între om ºi natura înconjurãtoare46.
îmbrãcãminte... simple, dar care ne Tehnicile de lucru: þesut în 2 ºi 4
planºe color cu 284
de modele), în
„Revista definesc ca neam. iþe, ales printre ºi peste fire, sau cu
Despre frumuseþea portului mãr-
Transilvania”, Sibiu,
tabel 1-4, 7, 11, 68- speteaza, nãvãdit, cusut cu acul în
46 Muzeul sibian
70.
ginean nu s-ar putea vorbi fãrã a se cruci, în linii, în punct rupt – împuns,
posedã una dintre cele aduce în prim plan bogatul sãu sistem pe dos, în urziturã, cusut pe încreþealã,
decorativ. Motivele „calitãþi proprii
mai bogate colecþii de
broderii din þarã pe fire, pe ac ºi peste ac, brodat cu acul
(peste 9900).
numai unor lucrãri sãvârºite de o etc. Ca ºi materiale amintim cânepa,
individualitate etnicã înzestratã cu o lâna, pielea de miel ºi oaie, pielea de
mare dozã de simþ pentru artã”44, fac vitã, apoi bumbacul, lânica, mãtasea,
firul metalic.
Document viabil al relaþiilor
economico-sociale dintr-o comunitate,
portul ne prezintã o lume a satului
tradiþional românesc dispãrutã sub
acoperãmântul digitalizat ºi
industrializat al prezentului. Gãteala
Port popular capului la femei diferã de la o vârstã la
de Poiana alta, oferindu-ne posibilitatea obser-
Sibiului. vãrii statutului deþinut de o persoanã în
Expoziþie: comunitatea de origine. Cãmaºa
Muzeele
femeiascã este ºi grãitoare în privinþa
Complexului
Naþional
vârstei întrucât la fetiþe se încheia în
Muzeal faþa ºi la femei într-o parte. Într-o altã
ASTRA. ordine de idei decorul devenea mai
Muzeul sobru ºi mai simplu odatã cu înaintarea
Laborator - O în vârstã, pe când elementele noi erau
geriatrie a adoptate mai întâi în portul tinerelor,
obiectelor de fodorii de exemplu47. Cãtrinþa de la
patrimoniu spate nu exista în portul tinerelor pânã
(2003) la vârsta majoratului, când fetei i se
permitea sã participe pentru întâia oarã
la hora satului48.

65
REVISTA MUZEELOR

Starea materialã ne este relevatã Întrucât, verticalitatea sa este datã de Dintre broderii 6523

prin calitatea materialului, bogãþia generaþiile purtãtoare ºi „orice popor

sunt înregistrate cu
sigla A, iar 1917
ornamentelor (numãrul de ciocãnele de consciv, cu tendenþã de a pune temelii provin din
Mãrginimea Sibiului:
pe piept, la ii-le noi) ºi lãrgimea tari viitorului sãu ºi de a- ºi asigura o cca 1800 redau

mânecilor. desvoltare sãnãtoasã a individualitãþii

Privind toate acestea, portul din
Zona Sibiului reprezintã cu siguranþã,
motive întâlnite pe ii
– le mãrginene, iar
sale etnice, este dator a se cunoaºte pe restul reprezintã
modele de cusãturi
sine din toate punctele de vedere”49. cojocãreºti brodate pe

un simbol, un factor al permanenþei Generaþia tânãrã are obligativitatea sã-

meºinã.
47 I. Lotreanu, op.cit.,
care nu se leapãdã, nu se trãdeazã ºi nu ºi cunoascã, accepte ºi îmbrãþiºeze p. 86; V. Pãcalã, op.
cit.,p. 122.
se preface cãci este mijlocul de moºtenirea culturalã, ºi în acelaºi timp, 48 Ibidem.
omologare a insului cu grupul, familia sã-ºi aducã aportul la conservarea,
49 Analele
Asociaþiunii pentru
ºi neamul în sine. Abandonarea sa ar îmbogãþirea, valorificarea ºi transmi- Literatura Românã ºi

implica pierderea personalitãþii insului

Cultura Poporului
terea patrimoniului tradiþional. Român, iulie – august
ºi degradarea neamului ca neam. 1904, nr. IV, p. 173

66

COLECÞIA DE ICOANE PE STICLÃ A
MUZEULUI „ASTRA” -SIMBOLURI SCRISE PE
TRANSPARENÞA ICOANEI,
CITITE PRIN LENTILA
INTERDISCIPLINARITÃÞII
V aloroasa colecþie de icoane
pe sticlã a Muzeului
„ASTRA”, nãscutã în anul 1905, este
o bijuterie de istorie, artã, spirit ºi
document pentru concepþia modernã
de dezvoltare a cercetãrii în cadrul
Complexului Naþional Muzeal
„ASTRA”, oferindu-ne, astfel, o
priveliºte largã de informaþii, ce pot sã
fie, astãzi, înþelese, discutate ºi
dezbãtute, prin mai multe filtre
strategice sau atitudini ferme de
analizã mulþi ºi interdisciplinarã.
Parfumul aristocratic al icoanelor pe
sticlã vechi, colecþionate de înaintaºii
cercetãtori ºi iubitori ai artei populare
româneºti, reprezintã o minã rarã de
valori inestimabile, substanþã esenþialã
a multor proiecte ºi programe culturale
actuale, de studiu, cercetare ºi valo-
rificare expoziþionalã.
În secolul XXI, s-a nãscut
alternativa reinventãrii dragostei
pentru...artã.
Firescul, naturaleþea conceptului,
trãirea elicoidalã a cromaticii ºi
introvertirea visceralã a semnelor,
cãlãtoria semiotiocã sunt doar câteva
direcþii principale, coordonate axiale,
în formarea, descoperirea ºi identi-
ficarea cu gustul pentru o anumitã artã.
Prin gust înþelegem acea pasiune
tenebroasã ºi, totodatã, celestã,
izvorâtã dintr-o peliculã de artã.
Icoanele pe sticlã, pictate de
cunoscuþi sau anonimi meºteri din
Transilvania secolelor XVIII-XIX,
sunt astãzi percepute cu alþi ochi, sunt
filtrate prin întreaga noastrã concepþie,
de mii de lumi paralele, de încarnarea
aproape perfectã a Universului atât
centenar
astra
Adda Maria POPA
material, cât ºi spiritual. Icoana este o
paginã de trecut, în care descoperim
atât Divinitatea, imaginea sacrã, cât ºi
mentalitãþi complexe despre viaþã,
religie, artã. Simbolurile ºi semnele,
„nodurile ºi semnele”, se dezvoltã cu o
vitezã inimaginabilã, evoluþia lor, în
timp ºi în spaþiu, înfierbântu-ne
sângele ideatic. Devenim un spaþiu
anatomic, de trãire mutualã a sem-
nelor, de complacere în plasma înþe-
lesurilor ascunse, sau prea trans-
parente, ale simbolurilor. Le adunãm
cu o atingere fragilã, asemenea unor
nestemate necunoscute, le citim, cu o
sãlbãticie proprie secolului nostru, ºi
începem sã digerãm cu o foame incon-
trolabilã.
Icoana este cititã ºi perceputã ca
ºi obiect de cult, segment cultural,
operã de artã. Icoana este o reflectare a
spiritualitãþii, o materializare, o con-
cretizare a celor mai intime simþãminte
ºi gânduri.
Privirea interdisciplinaritãþii este
magnetizantã prin farmecul ei, prin
multitudinea drumurilor deschise her-
meneutizãrii. Astfel, se poate realiza
vivisecþie pe imaginea sacrã a unei
icoane pe sticlã, fiind investigatã ºi
discutatã din mai multe puncte de
vedere: etnologic, antropologic, socio-
logic, istoric, teologic, artistic, feno-
menologic, psihologic.În spaþiul miruit
al tradiþiei populare româneºti, în
miezul interiorului locuinþei þãranului
transil-vãnean, icoana pe sticlã,
învãluitã de ºtergarul ocrotitor, era un
blazon de „aristocraþie” de veche
culturã ºi civilizaþie, o emblemã
identitarã, un chivot de credinþã.
67
REVISTA MUZEELOR
Adeseori, firida de icoane,
dezvãluitã în spiritualitatea arhitecturii
intime a casei þãrãneºti, asemenea unor
pagini de carte deschise înspre citire,
cunoaºtere, rugãciune, meditaþie, este
astãzi rememoratã, cu un dor românesc
autentic, în scenografii moderne
expoziþionale. Întreaga avuþie de
credinþã ºi iubire de „anima”, tezaurul
de românism erau ascunse ermetic în
acea icoanã singularã sau firidã
„mãnãstireascã”.
Sãrbãtoarea familiei, chipurile
îngerilor protectori, puritatea Naºterii,
Apa tãmãduitoare a Botezului, negrul
îndoliant al Plângerii ºi al Durerii,
Lumina Învierii Mântuitorului erau
toate prezente, îndrumuind gândul ºi
sufletul celor uniþi în viaþã, acel
împreunã cotidian, înspre lumea de
dincolo, astfel, lãcrimând fericirea de
continuitate a vieþii.
Icoanele aveau puterea trans-
formãrii mentalitãþii, înaripând tãcerea
cognoscibilitãþii.
Din valoroasa colecþie de icoane
pe sticlã a Muzeului „ASTRA”, am
ales doar cinci icoane pictate pe sticlã,
aparþinând tezaurului de obiecte de
cult, pe care aº dori mult sã le ofer
citirii interdisciplinare, pornindu-se de
la un singur amãnunt, aparent
insignifiant, din discursul tematic
iconografic al fiecãreia.
Icoana „Iisus Hristos pe tron”,
datatã 1879, semnatã Savu Moga, cu
nr. de inventar 1127-O.C. (fig 1), din
Þara Fãgãraºului, exceleazã prin
maiestatea esteticã. Ceea ce se remarcã
cu expresivitate sugestivã, izvorând
din imaginea iconograficã, este
somptuozitatea tronului împãrãtesc, în
care sãlãºluieºte Mântuitorul
Binecuvântând, bogãþia semanticã
deschizând multiple ferestre de
descifrare.
Tronul este un simbol de o rarã
fineþe, etalat în icoana privitã cu o
mãrinimie picturalã desãvârºitã,
schiþându-se o arhitecturã ecleziasticã,
vertebrele unei biserici rãsãritene.
Totodatã, forând interdisciplinar, avem
68
revelaþia dezvãluirii întregului
fenomen de Întrupare a Dumnezeirii:
tronul – biseric㠖 trupul
Mântuitorului.
Chipul Mântuitorului Iisus
Hristos dominã ochiul interior prin
tinereþea înverºunatã de dãruirea de
sine, trãsãturile feþei fiind graffiate cu
linii sigure, de o picturalitate naivã ºi
fermã în firescul ei, ochii uºor
migdalaþi ascund tãcerile Cuvântului,
nasul lung, de o verticalitate tranºantã,
supleþe spiritualã, sprâncenele arcuite
se întâlnesc ca-ntr-o atingere de
tãrâmuri, degetele lungi dãruitoare ºi
binecuvântãtoare sãrutã cu autoritate
seniorialã, aerul respirat de icoanã.
Simbolul tronului se oglindeºte în
imaginea Cãrþii Sfinte, susþinute de
Mântuitor, cu mâna stângã, aceeaºi
Întrupare a Esenþei Divine poate fi
regãsitã în acest semn de înþelepciune.
Chenarul, susþinut prin motive
decorative minuþioase, încadreazã
armonios imaginea sacrã, realizând o
limitare între spaþiile omenesc, sacru ºi
transcedent, împaginând ca-ntr-un
manuscris vechi, sau moaºte de veº-
mânt, decupând, într-o manierã
modernã, povestirea religioasã
ilustratã.
Pardoseala înscrisã în romburi de
nuanþe verde ºi albastru, întâlnitã în Fig 1
istoria artei în pictura lui Vermeer van

Delft, are puterea stilizãrii întregii
Fig 2 omeniri, dominate ºi protejate de
templul Creºtinismului – Mântuitorul
pe tron. Oamenii sunt încasetaþi,
pãstraþi, tezaurizaþi, pardoseala
bisericii este asemenea unui cimitir al
timpurilor ºi al spaþiilor trãite, trecute.
În icoana cea de-a doua, aleasã
Fig 3 analizei semiotice, pictatã specific
ºcolii Þãrii Fãgãraºului ºi fiind
centenar
astra
periodizatã în secolul al XIX-lea (cu
nr. de 1128 – O.C). (fig. 2), în care este
imaginatã aceeaºi tematicã icono-
graficã, cea a „Mântuitorului pe tron,
Binecuvântând”, apare, din nou,
simbolul plin de substanþã ideaticã al
tronului împãrãtesc. De data aceasta,
tronul este reprezentat într-o altã
manierã, cu elemente decorative mai
ample, asemenea unor aripi îngereºti.
Astfel, Învãþãtorul Dumnezeiesc
primeºte aripi albe, înflorate, decupate
parcã din Grãdina Paradisului. Iluzia
creatã este de deschidere a Cerurilor
printr-un ochi de fereastrã, obser-
vându-se Grãdina divinã.
Însuºi Mântuitorul este aceastã
fereastrã spre Cerurile deschise. Din
nou, întâlnim paralela imagisticã ºi
semanticã a tronului, trup însfinþit,
dãtãtor de revelaþie, ºi a Cãrþii de
înþelepciune, deschisã privitorului.
În cea dintâi icoanã, tronul este o
arhitecturã de Bisericã, Trup sacrificat
întru mântuirea lumii, iar în cea de-a
doua icoanã, tronul este trupul angelic,
un mesager, sol, liant al Cerurilor ºi al
Pãmântului, ºi fiecare atitudine a
acestui simbol se reflectã, filosofic, în
gestul Cãrþii sfinte, închisã, în primul
caz, asemenea unui chivot, deschisã în
cel de-al doilea caz, asemenea unei
ferestre de comunicare trans-
cendentalã.
Gestul în icoana pe sticlã
transilvãneanã este extrem de puternic
în sugestie, elocvent în discursul
imaginii.
Un alt exemplu este icoana
„Maica Domnului Îndureratã”,
(inventariatã cu nr. 1234 – O.C).,
datatã 1888, pictatã specific
Mãrginimii Sibiului, cu fine influenþe
ale ªcolii Fãgãrãºene (fig. 3).
Maica Domnului înveºmântatã în
mapharion negru, emblemã blazonicã
în arta picturii religioase pe sticlã,
specificã Transilvaniei, are mâinile
împreunate, pe piept, rugându-se,
închinându-se, în smerenie, rãbdare,
69
REVISTA MUZEELOR

speranþã în mântuire, liniºtire, nãscãtoare una de cealaltã prin Botez.

împãcare cu moartea, duioºia, blân-
deþea, implorarea.
Gestul mâinilor rugându-se se
înscrie semiologic în aripile de îngeri,
deschizãtori de Ceruri. Aºa cum
mâinile Sfintei Fecioare sunt închise în
rugãciune, aºa aripile îngerilor sunt
deschise înspre primirea Mântuitorului
rãstignit pe cruce.
Mâinile albe, împreunate pe
mapharionul negru plângãtor, sunt
viitoarele pagini de sfinþenie, ce se vor
deschide umanitãþii, înspre cunoaºtere
ºi re-naºtere.
Simbolurile, din aceastã icoanã,
ce se pot sinapsa axiologic, sunt
mâinile dãruindu-se rugãciunii, cru-
cificate pe negrul mapharionului ºi
crucea, însângeratã, împreunã cu
aripile deschise ale îngerilor primitori.
Însuºi trupul Maicii Domnului
este asemenea unei cruci sacrificate în
sine, cu durerea lumii purtate, intro-
vertite, tocmai reversul deschiderii
dãruitoare a crucificãrii Mântuitorului.
Mâinile ridicate în rugãciune,
pãstrãtoare de mister dumnezeiesc,
ating, expresiv, arhitectura bisericii.
Ne amintim de frumoasa întrupare a
ideii de catedralã în sculptura lui
Auguste Rodin.
Ploaia tãmãduitoare, Botezul, deschi-
derea Creºtinismului sunt prezente
grafic ºi ideatic pe pelicula veche a
icoanei. Apa verticalã, purificatoare ºi
liniºtitoare, reprezintã acea Bine-
cuvântare Divinã, Botezul ºi Mân-
tuirea atât creºtinã, cât ºi vitalizarea
imaginii, trãirea durerii de a trãi ºi de a
muri, de a se re-naºte. Curgerea apelor
cereºti este însuºi destinul ºi condiþia
umanã ºi speranþa divinizãrii Omului.
Martorii ºi ocrotitorii pãmânteni
ºi cereºti sunt simbolizaþi prin flori
uriaºe, ce se înalþã, odatã cu rugã-
ciunea ºi durerea lor, la Ceruri,
rãmânând legaþi pãmântului oamenilor
miraþi ºi în-minunaþi.
Soarele ºi Luna, sunt chipurile
prezente la marea Întâmplare, repre-
zentând, poate, mântuirea oamenilor,
priviþi, atât din faþã, cât ºi din profil, pe
Pãmânt rãmânând doar flori uriaºe, ce
cred în ascensiunea spiritualã. Are loc
o transformare a întregii lumi, o
însingurare ºi o „reducere”- înãlþare la
esenþã, idee, concept. Totul devine
întru simbol ºi semn, materia ºi
substanþa, forma dispãrând în tãcere.

Icoana pe sticlã, pictatã la Nicula,

ilustratoare a „Învierii Lui Iisus
Hristos” (inventariatã cu nr. 192 -O.C.)
(fig. 4), are un farmec aparte, prin
naivitatea desenului, armonia lumi-
noasã a cromaticii, prin muzicalitatea
semnelor: Crucea Rãstignirii ºi a Fig 4
Învierii, ce împarte imaginea icoanei
într-o fereastrã sau o carte, ºi, totodatã,
leagã Cerul plângãtor cu Pãmântul trist
ºi sterp, prin sacrilegiul înfãptuit.
Acest liant al celor douã spaþii, Crucea,
este dublatã prin semnificaþie de
ploaia, plângerea, pedepsitoare ºi
iertãtoare, în acelaºi timp. Ploaia
curgãtoare, tãcutã ºi atât de verticalã
purificã spaþiile, gândurile, rugãciunile
le ridicã la Cer, odatã cu Trupul ceva
Învia. Rãstignirea ºi Învierea sunt

70
REVISTA MUZEELOR

speranþã în mântuire, liniºtire, nãscãtoare una de cealaltã prin Botez.

împãcare cu moartea, duioºia, blân-
deþea, implorarea.
Gestul mâinilor rugându-se se
înscrie semiologic în aripile de îngeri,
deschizãtori de Ceruri. Aºa cum
mâinile Sfintei Fecioare sunt închise în
rugãciune, aºa aripile îngerilor sunt
deschise înspre primirea Mântuitorului
rãstignit pe cruce.
Mâinile albe, împreunate pe
mapharionul negru plângãtor, sunt
viitoarele pagini de sfinþenie, ce se vor
deschide umanitãþii, înspre cunoaºtere
ºi re-naºtere.
Simbolurile, din aceastã icoanã,
ce se pot sinapsa axiologic, sunt
mâinile dãruindu-se rugãciunii, cru-
cificate pe negrul mapharionului ºi
crucea, însângeratã, împreunã cu
aripile deschise ale îngerilor primitori.
Însuºi trupul Maicii Domnului
este asemenea unei cruci sacrificate în
sine, cu durerea lumii purtate, intro-
vertite, tocmai reversul deschiderii
dãruitoare a crucificãrii Mântuitorului.
Mâinile ridicate în rugãciune,
pãstrãtoare de mister dumnezeiesc,
ating, expresiv, arhitectura bisericii.
Ne amintim de frumoasa întrupare a
ideii de catedralã în sculptura lui
Auguste Rodin.
Ploaia tãmãduitoare, Botezul, deschi-
derea Creºtinismului sunt prezente
grafic ºi ideatic pe pelicula veche a
icoanei. Apa verticalã, purificatoare ºi
liniºtitoare, reprezintã acea Bine-
cuvântare Divinã, Botezul ºi Mân-
tuirea atât creºtinã, cât ºi vitalizarea
imaginii, trãirea durerii de a trãi ºi de a
muri, de a se re-naºte. Curgerea apelor
cereºti este însuºi destinul ºi condiþia
umanã ºi speranþa divinizãrii Omului.
Martorii ºi ocrotitorii pãmânteni
ºi cereºti sunt simbolizaþi prin flori
uriaºe, ce se înalþã, odatã cu rugã-
ciunea ºi durerea lor, la Ceruri,
rãmânând legaþi pãmântului oamenilor
miraþi ºi în-minunaþi.
Soarele ºi Luna, sunt chipurile
prezente la marea Întâmplare, repre-
zentând, poate, mântuirea oamenilor,
priviþi, atât din faþã, cât ºi din profil, pe
Pãmânt rãmânând doar flori uriaºe, ce
cred în ascensiunea spiritualã. Are loc
o transformare a întregii lumi, o
însingurare ºi o „reducere”- înãlþare la
esenþã, idee, concept. Totul devine
întru simbol ºi semn, materia ºi
substanþa, forma dispãrând în tãcere.

Icoana pe sticlã, pictatã la Nicula,

ilustratoare a „Învierii Lui Iisus
Hristos” (inventariatã cu nr. 192 -O.C.)
(fig. 4), are un farmec aparte, prin
naivitatea desenului, armonia lumi-
noasã a cromaticii, prin muzicalitatea
semnelor: Crucea Rãstignirii ºi a Fig 4
Învierii, ce împarte imaginea icoanei
într-o fereastrã sau o carte, ºi, totodatã,
leagã Cerul plângãtor cu Pãmântul trist
ºi sterp, prin sacrilegiul înfãptuit.
Acest liant al celor douã spaþii, Crucea,
este dublatã prin semnificaþie de
ploaia, plângerea, pedepsitoare ºi
iertãtoare, în acelaºi timp. Ploaia
curgãtoare, tãcutã ºi atât de verticalã
purificã spaþiile, gândurile, rugãciunile
le ridicã la Cer, odatã cu Trupul ceva
Învia. Rãstignirea ºi Învierea sunt

70

Icoana, (inventariatã cu nr. 71 –
Fig 5 O.C.) (fig. 5), ilustratoare a
„Îngropãciunii Mântuitorului Iisus
Hristos”, este de o delicateþe
îndureratã. Ce doresc mult sã remarc în
aceastã icoanã de o eleganþã cromaticã
cuceritoare este frumuseþea giulgiului,
în care este plâns trupul însfinþit, alb
incandescent, devorator prin puritate,
în marea adâncime de culoare albastrã,
cãzutã în negrul nopþii. Forma
concavã, adormitoare, ºi nãscãtoare,
sau re-nãscãtoare, a giulgiului este
odihnitor ºi pentru gândul sfredelitor
în citire, cât ºi pentru spiritul obosit de
durere. Crucea ce se înalþã în
verticalitatea icoanei, undeva tare
departe, într-o perspectivã înneguratã,
strãpunge ca un axis mundi mijlocul
giulgiului. Se creeazã, astfel, un
crochiu al corãbiei, simbol creºtin al
Bisericii, ocrotitoare a mulþimii de
oameni legaþi prin rugãciune. Giulgiul
este o replicã simbolicã a scutecului, în
care a fost înfãºat adoratul Prunc,
aceste douã veºminte întâlnindu-se în
spiritul cãmãºii lui Iisus, þesute dintr-o
singurã bucatã.
Tocmai aceastã minunatã
sincronizare între imagine, cromaticã
ºi simbolisticã impresioneazã ochiul
citirii.
centenar
astra
Imaginea ne electrizeazã sapi-
enþial, cu o putere imaginativã supra-
omeneascã. În secolul XXI, impactul
imaginii este atât de puternic încât
osmoza ce se naºte din întâlnirea sune-
tului cu culoarea devine incendiarã,
anestezicã, paralizatoare, dominatoare,
hipnoticã.
Roºul vermillon fecundat cu
atitudinea de bronz a haloului divin,
dintr-o icoanã de Nicula sugrumã fiinþa
într-un misticism rãsãritean...
Vizualul se întrepãtrunde cu
verbalul într-un spaþiu al autenticului
artistic, nevãtãmat de impuritãþile unei
cutii de tinichele specifice unei
civilizaþii la apogeul materialului.
Gândirea în imagini este extrem
de deschisã, aproape fluidã ºi înãlþã-
toare într-o continuã curgere în sus.
Simbolurile discutate aici, tronul
împãrãtesc, cartea sfântã, pardoseala
omenirii, mâinile în rugãciune, ploaia
purificatoare ºi rãstignirea legatã de
Înviere printr-un botez al mântuirii,
giulgiul re-naºterii sunt doar câteva
lentile de microscop, ce ne ajutã mult
sã citim interdiciplinar, sã analizãm
imaginea sacrã a unei icoane pictate pe
sticlã, în Transilvania secolului al
XIX-lea.
Întreaga colecþie de icoane ºi
obiecte de cult a Muzeului ASTRA se
evidenþiazã ca o amprentã de perso-
nalitate artisticã aparte.
Icoanele pe sticlã specifice
stilului de pe Valea Sebeºului este o
adevãratã broderie cromaticã de un
rafinament aparte. O respiraþie curatã
de dimineaþã rece, purã, inocentã ºi un
zâmbet de înserare aristocraticã.
Verdele, albastrul ºi roºul se
„iubesc” într-o armonie liniºtitoare de
tãcere ºi urlet, pe atingerea de argintiu.
Întreaga nobleþe cromaticã poate
fi re-gãsitã aici, în minunatele icoane
pictate în stilul Vãii Sebeºului, pagini
de carte veche româneascã., dantelãrii
minuþioase de spirit „povestit” pe
oglindã.
71
REVISTA MUZEELOR
Tuºele puternice de culoare
sãlbaticã, atinse de privire în icoanele
din Maierii Albei Iulia, ne rãzboiesc
lãuntricul cu o agresivitate rarã, ºi
totuºi, dãruiesc concreteþe misticis-
mului. Sunt tenebroase ºi murdare
imaginile acestor icoane, dar au fost
semnate cu personalitate de aceºti
meºteri anonimi din cartierul Maierii
Albei Iulia.
În Muzeul „ASTRA”, deþinãtorul
unei extrem de valoroase colecþii de
icoane pe sticlã ºi de obiecte de cult, se
studiazã arta decodificãrii scrierii
vechi a picturii ºi a simbolisticii
iconografice româneºti. Expoziþiile de
viziune antropologicã, concepute pe
tematici bazate, îndeaproape, pe
studiul inter ºi multidisciplinar, sunt
lãcaºuri, laboratoare de dãruire a
înþelesului organic al culturii ºi
civilizaþiei transilvane. Astfel, Expo-
ziþiile de viziune antropologicã au
farmecul continuei descoperiri ºi re-
descoperiri, concentricitatea tematicã
ºi multitudinea semioticã ºi simbolicã
deschizând mereu alte ferestre de
înþelegere, de descifrare. Discursul
expoziþional permite citirea mesajului
din mai multe puncte de vedere, de pe
mai multe punþi disciplinare.
Frumuseþea interioarã a fiecãrui
obiect muzeal, bun cultural patri-
monial, este reflectatã de relaþiile ºi
buna-înþelegere din cadrul „societãþii”
de opere de artã popularã. Fiecare
obiect în parte povesteºte o lume
întreagã de gânduri strãvechi, simþire
72
ancestralã, semne de culturã ºi
civilizaþie autenticã.
Icoanele au fericirea dezvãluirii
unei combustii interioare, ce ne trans-
formã privirea lãuntricã.
Ne simþim iluminaþi de
frumuseþea intrinsecã a artei, ne aban-
donãm cotropirii, în sãrbãtoare, a
hrãnirii ochiului interior.
Icoana devine tot mai mult o
radiografie a conºtiinþei intime reli-
gioase, culturale a Omului secolului
XXI
Fiecare semn, simbol iconografic
creºtin primeºte un sunet protector,
astfel luând naºtere un întreg complex
axiologic semiotico-cultural. Aseme-
nea unei chirurgii minuþioase, aceastã
analizã a semnelor ºi a simbolurilor, ce
fiinþeazã în icoanã parfumul
sacralitãþii, este una dintre atitudinile
atât agresive, cât ºi tandre a cerce-
tãtorului ºi a creatorului de imagine
expoziþionalã, într-un singur cuvânt, al
muzeografului secolului XXI, care a
fost cucerit de farmecul privirii
interdisciplinare.
Din toatã frumoasa pasiune
culturalã, cea de-a colecþiona valori
artistice, istorice ºi spirituale, pe baza
cãreia au luat naºtere muzee renumite,
de-a lungul vremurilor, exemplu
notoriu fiind chiar Muzeul ASTRA, un
Principe de valori, cãruia i se
sãrbãtoreºte centenarul, rãmâne mereu
tânãr acest gest-cultural de introspecþie
fenomenologicã a fiecãrui fragmen-
tarium patrimonial, adicã farmecul
privirii interdisciplinare.
 centenar
astra

DIMENSIUNI IDENTITARE ALE COMPLEXULUI

NATIONAL MUZEAL „ASTRA”, SIBIU.
REPREZENTAREA MARAMUREªULUI ÎN
CADRUL INSTITUÞIEI MUZEALE SIBIENE

Doris-Louise POPESCU
Maramureº, þarã veche,
Cu oameni fãrã pereche.

1 Discursul
rostit de Iosif
ªterca ªuluþiu,
O întrebare fundamentalã care
se ridicã la ora actualã ºi la
care omul contemporan îi gãseºte tot
argument în spiritul cunoaºterii, a
respectului diversitãþii culturale, a
multiculturalitãþii ºi, nu în ultimul
cu prilejul
inaugurãrii
mai dificil rãspunsul este aceea rând, a unei mai bune valorizãri a
Muzeului referitoare la propria sa identitate, la propriei noastre identitãþi.
“Asociaþiunii”, propriile sale rãdãcini. Aceastã Acesta este ºi contextul în care
1905. problemã este cu atât mai importantã zona etnograficã a Maramureºului îºi
2 Înfiinþatã la cu cât fenomenul globalizãrii / gãseºte firesc, organic, reprezentarea
Sibiu, în 1861,
„ASTRA” avea mondializãrii, ai cãrui actanþi suntem, sa în planul obiectual, arhitectonic,
scopul declarat mai mult sau mai puþini conºtienþi, documentar ºi ideatic al instituþiei
de a contribui la ameninþã cu uniformizarea, respectiv muzeale sibiene. De altfel, interesul
propãºirea cu o contopire a tuturor popoarelor, centrului de la Sibiu pentru Maramureº
materialã ºi
spiritualã a culturilor, religiilor, în marea masã a nu este unul de datã recentã, ideea
românilor de globalismului. În aceste condiþii se ridicãrii culturale a acestei zone
pretutindeni, impune o redimensionare a propriei constituind una din preocupãrile
fapt posibil prin cunoaºteri, dar ºi a percepþiei noastre permanente ale „Asociaþiunii Transil-
iniþierea ºi
susþinerea asupra „celuilalt”, potenþându-se astfel vane pentru Literatura Românã ºi
acþiunilor de ºi rolul muzeului, vãzut ca „arsenalul Cultura Poporului Român”2, al cãrei
cunoaºtere, de cel mai puternic, cu care îºi apãrã un moºtenitor de drept, pe linie progra-
pãstrare, de popor originea, individualitatea ºi tot maticã ºi patrimonialã este Muzeul
valorizare ºi de
popularizare a ce a moºtenit de la strãbuni”1. Civilizaþiei Transilvane „ASTRA”,
tuturor componentã esenþialã a Complexului
elementelor Raportul identitate-alteritate Naþional Muzeal „ASTRA”.
reprezentative dobândeºte una din expresiile sale cele Pe lângã eforturile legate de
de civilizaþie
milenarã mai evidente ºi în cadrul Complexului trezirea conºtiinþei naþionale din
româneascã. Naþional Muzeal „ASTRA”, Sibiu, aceastã provincie, fapt devenit posibil
Pãtrunderea instituþie culturalã cu largi valenþe în prin cooptarea maramureºenilor într-o
ideilor astriste în plan universal, naþional, regional ºi serie de acþiuni cu caracter cultural3,
spaþiul de nord
al Transilvaniei
local. Practic, prin colecþiile muzeului „Asociaþiunea Transilvanã pentru Lite-
este realizatã de la Sibiu, prin ineditul acþiunilor ratura Românã ºi Cultura Poporului
odatã cu întreprinse în spaþiul sãu generos, Român” Sibiu, a declanºat, în cadrul
constituirea devine posibilã realizarea unor iniþiativei de creare a unui „prim
Despãrþãmântulu incursiuni în civilizaþia unor diverse
i de la Sãtmar muzeu naþional a românilor
(1898) sau cu popoare ale lumii ºi, totodatã, o transilvani”, ºi o vastã operã de
ocazia adunãrii regãsire a civilizaþiei populare colectare a obiectelor etnografice,
generale de la tradiþionale româneºti. Muzeul se inclusiv din zona Maramureºului4.
Baia-Mare. constituie astfel ca o pledoarie, un

73
REVISTA MUZEELOR

În aceastã direcþie, colecþiile

Muzeului „Asociaþiunii” 5, vor fi
permanent îmbogãþite în plan obiectual
cu elemente reprezentative zonei
maramureºene6, printre acestea numã-
rându-se piese de port, recunoscute
prin nota lor de prospeþime, de
vigoare, datoratã coloritului însufleþit,
prin frumuseþea elementelor deco-
rative, piese textile, piese din lemn, os,
metal, realizate cu o desãvârºitã
mãiestrie artisticã.
Constituirea Muzeului Tehnicii
Populare, al cãrui proiect de înfiinþare
este aprobat în anul 19637, a imprimat
un nou avânt acþiunilor de
construcþie ºi de ornamentare a
colecþionare, trecându-se acum la Gospodãrie de
monumentelor de arhitecturã din confecþionat
transferul primelor monumente de
esenþe tari, specifice Vãii Cosãului. Tot straie, Sãpânþa,
tehnicã popularã, dimensiune
în registrul arhitecturii populare se mai Maramureº
amplificatã ulterior ºi extinsã la
înscriu ºi poarta monumentalã din
reprezentarea întregii civilizaþii popu-
Vadul Izei, confecþionatã de meºterul Un rol
lare tradiþionale româneºti8. În acest Vasile Apan pentru a împodobi intrarea important l-au
context, sunt transferate din în curtea gospodãriei proprii, avut, de
Maramureº ºi reconstruite în spaþiul transferatã ºi reconstruitã în 1993,
asemenea,
adunãrile
muzeului din Dumbrava Sibiului o precum ºi casa tradiþionalã din generale de la
serie de monumente de referinþã în Bârsana, de pe Valea Izei, reconstituitã ªomcuþa Mare
plan arhitectural, ocupaþional ºi în muzeu în anul 1993. Alãturi de (1869) ºi
public-social. prelucrarea lemnului, un alt meºteºug
ªimleul
Astfel, în cadrul sectorului specific zonei maramureºene este cel
Silvaniei (1878,
precum ºi
tematic legat de procesele ºi proce- al olãritului, ilustrat prin prezenþa înfiinþarea, la 20
deele pentru obþinerea ºi prelucrarea gospodãriei-atelier de olar din Sãcel, august 1911, a
produselor animale ºi vegetale în scop transferatã ºi reconstruitã în 1968,
despãrþãmântulu
alimentar, zona etnograficã a prelucrarea fierului fiind reprezentatã,
i Viºeu-Iza ºi a
celui de la
Maramureºului este reprezentatã de la rândul ei prin gospodãria-atelier de Sighetul
moara plutitoare din Lucãceºti, fierar din Cãlineºti, achiziþionatã în Marmaþiei, la 25
demontatã în 1963 ºi reconstituitã în 1972. februarie 1914.
muzeu în 1966 ºi de gospodãria de 3 Este vorba,
printre altele, de
agricultor din Deseºti, inauguratã în În ceea ce priveºte registrul colaborarea lui
anul 2003. tematic al proceselor ºi procedeelor de Tit Bud,
preºedintele
prelucrare a pieilor ºi fibrelor animale
Un alt sector în care se regãsesc ºi vegetale pentru îmbrãcãminte ºi
Asociaþiei
maramureºene la
monumente provenite din Maramureº obiecte de uz utilitar-gospodãresc, Enciclopedia
este ºi cel al proceselor ºi procedeelor acesta este îmbogãþit tipologic ºi prin Românã, lucrare
pentru producerea materiilor prime, în gospodãria de confecþionat straie din elaboratã ºi
vederea obþinerii materialelor de Sãpânþa.
editatã de
construcþie ºi a obiectelor de uz gospo- De o largã reprezentare bene-
“ASTRA” Sibiu,
la iniþiativa lui
dãresc. În acest sens, în domeniul ficiazã Maramureºul ºi în cadrul Corneliu
prelucrãrii lemnului se remarcã sectorului edificiilor de utilitate Diaconovici
complexul arhitectonic format din public-socialã, aceasta prin prezenþa
(acoperind
gospodãriile din Cãlineºti ºi Berbeºti, ºopronului de joc din Botiza, ilustrând
partea de istorie
a
transferate în anul 1973 ºi reconstruite spaþiul ludic tradiþional românesc, sau Maramureºului)
în 1974, ilustrative pentru tehnicile de

74
 centenar
astra

ºi la alte a porþii monumentale din Sat ªugatag. realizat în deplin consens cu

concursuri (cum Bogata spiritualitate a Maramureºului, Recomandãrile UNESCO din anii
este cel anunþat
în 1890), respectiv sincretismul magico-religios 1989 ºi 1999, privitoare la salvarea,
precum ºi de ºi pãgâno-creºtin al zonei este ilustratã respectiv încurajarea prezervãrii active
impulsul ºi prin intermediul casei meºteroaiei, a valorilor intangibile ale culturii
susþinerea pe monument de secol al XVIII-lea, populare tradiþionale. Sistemul pro-
care ”ASTRA”
sibianã o acordã semnificativ inclusiv din perspectivã movat de cãtre instituþia sibianã cu un
organizãrii, în arhitectonicã. ªi casa cu vraniþã din deosebit succes constã din fondarea
1921 a primei Bârsana, transferatã la 1994 ºi refãcutã Asociaþiei Creatorilor Populari din
ºcoli þãrãneºti în 1995 este caracterizatã drept una România, din organizarea anualã a
din Transilvania,
la Sighetul
dintre cele mai arhaice tipuri de Târgului Creatorilor Populari din
Marmaþiei. locuinþã, Maramureºul istoric dezvol- România, din înfiinþarea Academiei
4 Trebuie însã tând, de altfel, una dintre cele mai Artelor Tradiþionale din România, din
menþionat cã spectaculoase ºi originale arhitecturi organizarea Olimpiadei Naþionale
ponderea din þara noastrã, remarcabilã prin Meºteºuguri Artistice Tradiþionale, a
obiectelor
etnografice ingeniozitatea tehnicilor de construc- Festivalului Naþional al Tradiþiilor
provenite din þie, prin proporþia ºi echilibrul volu- Populare, a Târgului Internaþional al
Maramureº în melor, prin bogãþia ºi rafinamentul Meºteºugurilor Tradiþionale, toate
cadrul Muzeului elementelor de decor. Acest monument aceste manifestãri bucurându-se, an de
„Asociaþiunii” a
fost, la început deþine însã ºi un rol funcþional, servind an, de prezenþe maramureºene de
una redusã, drept casierie pentru publicul vizitator prestigiu.
comparativ cu (la fel ca ºi casa tradiþionalã de la
alte regiuni. Bârsana). Astfel, creatori ºi artiºti
maramureºeni precum: Gavrilã Hotico
Famila ªuºcã Maramureºul se regãseºte, de (Ieud, constructor de biserici, 1993),
Vasile,
confecþionari
asemenea, ºi în cadrul sistemului Petru Pop (Breb, prelucrarea lemnului,
de mãºti Tezaure Umane Vii, sistem conceput ºi 1994), Maria Pipaº (Tisa, þesut, 1994),
aplicat de Complexul Naþional Muzeal Ileana Stan (Sãpânþa, þesut, 1994),
„ASTRA” Sibiu la scarã naþionalã ºi Victoria Berbecar (Botiza, þesut,
1994), Nicoarã Hotea (Sat ªugatag,
cojocãrit, 1994), Cornel Sitar (Baia-
Mare, olãrit, 1995), Gavril Ghiur
(Baia-Mare, coregraf, 1995), Tãnase
Cocean (Sãcel, olãrit, 1995), Pãtru
Godja (Valea Stejarului, prelucrarea
lemnului, 1996), Gheorghe Borodi
(Vadu Izei, prelucrarea lemnului,
1996), Victoria Got (Bârsana, þesut,
1996), Georghe Turda (Sãpânþa,
interpret vocal, 1997), Nicolae Sabãu
(Cicãrlãu, interpret vocal, 1997), Petru
Sitar (Baia-Mare, olãrit, 1998), Teodor
Bârsan, (Bârsana, sculpturã lemn,
2000), Vasile Apan, (Vadu Izei,
prelucrarea lemnului, 2002), Clara
Jurje Turoczi (Baia-Mare, ceramicã,
2003) ºi-au aflat recunoaºterea ca
pãstrãtori de valoare ai tradiþiilor
populare, prin conferirea titlului de
membri ai Academiei Artelor
Tradiþionale din România, instituþie
care încã de la fondarea sa, în anul

75
REVISTA MUZEELOR

1993, s-a erijat drept forumul naþional Reprezentanþii Maramureºului au 5 Muzeul este
al celor mai valoroºi ºi reputaþi creatori devenit prezenþe constante ºi la Târgul inaugurat în 1905
ºi desfiinþat în
de artã popularã din þara noastrã. Creatorilor Populari din România 1950, colecþiile
Faptul cã Maramureºul este (1983), ei numãrându-se, de asemenea, sale fiind
pãstrãtor de tradiþii este demonstrat ºi printre membrii Asociaþiei Creatorilor transferate
de participãrile lãudabile ale tinerilor Populari din România, creatã în 1992. Muzeului
Brukenthal, în
maramureºeni la ediþiile Olimpiadei Toate aceste manifestãri de cadrul acestuia ºi
Naþionale Meºteºuguri Artistice amploare, circumscrise sistemului din iniþiativa lui
Tradiþionale (1992), aceºtia remar- Tezaure Umane Vii, contureazã o di- Cornel Irimie
cându-se în special în domenii precum: mensiune aparte a cunoaºterii luând fiinþã, în
1956, Secþia de
prelucrarea lemnului (Buda Cristian, specificului etnografic al Maramu- Artã Popularã.
Lãpuº, 2002), prelucrarea artisticã a reºului, spaþiul generos al Muzeului în 6 Este vorba de
osului (Petreuº Maria, Botiza, 1996), Aer Liber din Dumbrava Sibiului intrãrile de piese
þesut (Dolca Florina, Botiza, 1996; mijlocind dialogul direct dintre etnografice
Petreuº Maria, Botiza, 1996; Trifoi creatorii, artiºtii populari ai acestei maramureºene în
patrimoniul
Ana, Botiza, 2000; Petreuº Roxana, zone ºi public. Vizitatorii au astfel muzeal sibian
Botiza, 2000), broderie (Ghiþiu ocazia de a admira costumul popular, realizate în 1953,
Andreea, Valea ªomcuþei, 2002, creaþiile meºteºugãreºti caracteristice 1967, 1968, 1969,
2003), confecþionat podoabe zonei, de a se instrui prin 1971. De altfel,
îmbogãþirea
(Pãpãruzã Adrian, Baia Mare, 2002, demonstraþiile practice ale meºte- permanentã a
2003), confecþionat pãlãrii din paie ºugarilor, de a se delecta cu muzica, colecþiilor cu
(Bârlea Ioan Ilie, Sârbi, 2001), dansul, produsele culinare ºi nu în piese ºi
domenii ale creaþiei populare în care, ultimul rând cu graiul specific monumente
specifice zonei
graþie talentului, mãiestriei realizãrii creatorilor. etnografice
artistice, fidelitãþii respectãrii tiparului maramureºene
tradiþional, au fost încununaþi de Complexul Naþional Muzeal constituie ºi la
numeroase premii. „ASTRA” Sibiu reuºeºte astfel, prin momentul prezent
o preocupare
În cadrul amplului program colecþiile sale, valorificate în cadrul constantã a
Tezaure Umane Vii, una dintre cele expoziþiilor sau a orelor de pedagogie muzeului, anual,
mai importante manifestãri este muzealã, prin monumentele de patrimoniul
reprezentatã de Festivalul Naþional al civilizaþie amplasate în Dumbrava muzeal fiind
Tradiþiilor Populare (2001), menirea Sibiului, prin manifestãrile organizate completat cu
obiecte
acestuia fiind aceea de a potenþa ºi cuprinse în sistemul Tezaure Umane etnografice
acþiunea de conservare, reprezentare ºi Vii, sã mijloceascã pãtrunderea în provenite din
transmitere a valorilor patrimoniului istoria culturii ºi civilizaþiei uneia donaþii sau
cultural intangibil în sfera dintre cele mai vechi provincii achiziþii.
7 Devenit, din
comunitãþilor rurale, responsabi- româneºti, contactul cu aceste 1990, Muzeul
lizându-i pe reprezentanþii acestora în elemente generând vizitatorului o Civilizaþiei
privinþa pãstrãrii active a tradiþiilor reconsiderare a propriei sale identitãþi, Populare
culturale. Maramureºul a fost invitat sã o conºtientizare a acelor elemente care Tradiþionale din
România.
participe încã de la cea de-a doua ediþie fac nota unicitãþii noastre, dar ºi o mai 8 Idee ridicatã la
a Festivalului (13-21 iulie 2002), bunã cunoaºtere a celuilalt, respectiv o Sesiunea
prezenþa sa dovedindu-se deosebit de educare în spiritul unei deschideri Consiliului
atractivã pentru public, aceasta datoritã multiculturale. ªtiinþific al
Muzeului Tehnicii
prestaþiilor Ansamblului folcloric Populare, din
Voivozi (comuna Bogdan-Vodã, 1971 ºi la
18 persoane), ale Grupului folcloric Colocviul
din comuna Vadu Izei (37 de Naþional de
persoane), prin ocazionarea Istorie a
Civilizaþiei
contactului cu o serie de meºteri ºi nu Populare din
în ultimul rând cu …bucãtãria România, din
maramureºanã. 1979.

76
 centenar
astra

BIBLIOGRAFIE

Filipaºcu Andrei, Istoria Maramureºului, (ediþia a doua), Baia-Mare, Editura

Gutinul, 1997.

Civilizaþie milenarã româneascã în Muzeul “ASTRA”, catalog-ghid, Sibiu,

Editura “ASTRA MUSEUM”, 1995.

Maramureº – Vatrã de Istorie Milenarã, (I, III, IV), Cluj-Napoca, Editura

Dragoº-Vodã, 1997, 1999.

Muzeul ASTRA. 1905-2000, Sibiu, Editura “ASTRA MUSEUM”, 2002.

Cibinium. 1990-2000, Sibiu, Editura “ASTRA MUSEUM”, 2000.

Matei Pamfil, “Asociaþiunea Transilvanã pentru literatura românã ºi cultura

poporului român” (ASTRA) ºi rolul ei în cultura naþionalã (1861-1950), Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1986.

Transilvania, nr. 6/1912.

77
REVISTA MUZEELOR
COLECÞIA DE FOTOGRAFIE
DOCUMENTARÃ VECHE
A COMPLEXULUI NAÞIONAL MUZEAL
„ASTRA” – SIBIU
Delia VOINA
P rimii artiºti-fotografi, veniþi ºi
stabiliþi în Trans ilvania din
Europa Centralã imediat dupã anul
1850, au executat fotografii care redau,
în micã sau în mare mãsurã, în studioul
de lucru sau în mediul natural, lumea
satelor ardelene: oameni cu chipuri
luminoase îmbrãcaþi în frumoase
porturi populare naþionale, aºezãri ºi
case, ocupaþii ºi meºteºuguri, instalaþii
de industrie popularã, biserici ºi
mãnãstiri, aspecte din viaþa religioasã,
obiceiuri.
În patrimoniul Complexul
Naþional Muzeal „ASTRA” – Sibiu,
colecþia de fotografie documentarã
veche s-a constituit în perioada 1991-
1992 ºi cuprinde 2.784 fotografii, cãrþi
postale ºi litografii, considerate docu-
mente iconografice importante pentru
cercetarea etnograficã. Majoritatea
imaginilor sunt realizate de fotografi
care au trãit ºi au activat în oraºul
Sibiu, între 1850-1918. Nucleul de
bazã al colecþiei l-a constituit „Fondul
ASTRA”, având peste 300 piese,
multe dintre fotografii fiind expuse, ca
mijloace de ilustrare, la inaugurarea
Muzeului „Asociaþiunii”, în 19 august
1905. Acest nucleu a fost completat
ulterior, cu fotografii realizate în
ateliere ce au funcþionat la sfârºitul
secolului al XIX-lea - prima jumãtate a
secolului XX, provenite din donaþii de
la colecþionari ºi achiziþii permanente
de piese.
Colecþia se remarcã prin
vechimea ºi valoarea artisticã a
fotografiilor componente, prin numele
artistului care le-a executat, prin
consistenþa unui fond bine structurat
tematic.
78
Cercetarea noastrã în cadrul
colecþiei de fotografie s-a axat pe
studierea unui grup de fotografii
însumând 23 de piese, de diferite
dimensiuni, care au în centrul imaginii
familia simplã1, formatã din pãrinþi ºi
copii necãsãtoriþi. Nu am luat în 1 Trebici,
discuþie fotografiile ºi cãrþile postale Vladimir;
care ilustreazã perechi de miri, tineri Ghinoiu, Ion,
însurãþei, de orice etnie ar fi, deºi, cum Demografie ºi
bine se ºtie, cãsãtoria reprezintã pragul etnografie,
Bucureºti,
pe care, atât fetele cât ºi bãieþii în fac, Editura
intrând într-o altã etapã a vieþii, cea a ªtiinþificã ºi
gospodarilor colectivitãþii 2. Ne-am Enciclopedicã,
oprit la familia constituitã deja, în 1986, pag. 227.
2 ibidem, pag.
special familia tipicã din Mãrginimea 228.
Sibiului, zonã cu populaþie majoritarã 3 Stanciu,
româneascã, unde Emil Fischer, Smãrãndiþa,
Wilhelm Auerlich sau Victor Mysz, Portul popular
din comuna
celebrii artiºti-fotografi din Sibiu, Tiliºca - Sibiu
aveau sã realizeze frumoase ºi (reg. Braºov), în
valoroase fotografii etnografice. Studii ºi
Sã încercãm sã ne imaginãm o cercetãri de
asemenea familie de þãrani ardeleni.
etnografie ºi
artã popularã,
Bãrbatul, considerat capul gospodãriei, Bucureºti, 1965,
se îndeletnicea cu agricultura, pag. 84-85.
pãstoritul ºi comerþul. Femeia avea 4 ibidem, pag.
grijã de copii ºi se ocupa de toate
72-76; Moise, I.;
Klusch, H.,
treburile casnice. Copiilor le revenea Portul popular
obligaþia de a-ºi ajuta pãrinþii, dupã din judeþul
puterile fiecãruia ºi de a se juca. Sibiu, Bucureºti,
Toþi cei prezenþi în imaginile 1978, pag. 12-
14.
selectate pentru aceastã scurtã
prezentare ºi considerate de noi mai
semnificative, sunt îmbrãcaþi în
costume populare din Mãrginimea
Sibiului. Bãrbaþii ºi bãieþii au pe cap
pãlãrii de postav negre sau au capul
neacoperit. Cãmãºile albe sunt
confecþionate din pânzã þesutã în casã,
de obicei de cãtre femei. Pantalonii din
pãnurã albã sunt strâmþi pe picior.
 centenar
astra

Sã exemplificãm:
Din Rãºinari provin douã foto-
grafii aparþinând „Fondului ASTRA” a
cãrui autor (autori) nu îl (îi)
cunoaºtem. Prima5 este realizatã în
anul 1882 ºi prezintã familia lui Pãtru
Hâmbãºan compusã, la acea datã, din
trei membrii (cei doi pãrinþi ºi un
copil). Cea de a doua6 datând din
1877, are în prim-plan familia lui
Bucur Giurcoiu. În cele 2 imagini se
evidenþiazã faptul cã ambii pãrinþi
(taþi) sunt încãlþaþi cu opinci. Ciorapii
de lânã se înveleau cu obiala fãcutã din
pãnurã albã, þesutã în casã. Aceasta la
rândul ei se învelea cu o altã obialã mai
5 CNM Peste cãmãºi poartã pieptare din piele micã de pânzã ºi apoi se încãlþa
„ASTRA”, de miel. În picioare au ghete ºi cizme3. opinca7. Opincile s-au purtat în mod
colecþia Graficã
Femeile ºi fetiþele au pe cap cârpe constant pânã pe la începutul secolului
documentarã nr.
negre cu ciucuri înnodaþi, legate la XX. Înainte de primul rãzboi mondial
inv. 489.
6 CNM spate ºi care se purtau indiferent de opincile au fost înlocuite cu ghete ºi
„ASTRA”, vârstã, cu deosebiri de mãrime, decor cizme, iar astãzi se poartã pantofi
colecþia Graficã ºi ornamente marginale. Cãmãºile (ii) negrii.
documentarã nr.
sunt brodate pe beatã (guler), pe piept Un alt exemplu. În anul 1900,
inv. 490. celebrul artist-fotograf Emil Fischer se
7 Stanciu, ºi mâneci cu rânduri de ciocãnele ºi
Smãrãndiþa, op. ºire. Peste cãmãºi poartã pieptare din afla, cu aparatul sãu, în Poiana
cit. pag. 91; piele, bogat decorate în faþã. Poalele Sibiului, unde, sub atenta sa îndrumare
Moise, I;
albe sunt neornamentate. Cãtrinþele de regizoralã, a fost fotografiatã în curtea
Klusch, H, op.
formã dreptunghiularã, din postav casei, familia cojocarului I. ªerb
cit. pag. 15.
8 CNM negru, sunt ornamentate în partea de Duduman, preºedintele Societãþii
„ASTRA”, jos cu fir auriu ºi mãtase, iar cea din Comercianþilor ºi Meseriaºilor din
colecþia Graficã
faþã are ciucuri la tivul de jos4. localitate8. Toþi cei ºapte copii ai sãi
documentarã nr.
inv. 1818. Privind mai atent fotografiile, sunt prezenþi în fotografie. Cei ºase
9 Stanciu, putem observa detalii semnificative bãieþi sunt încadraþi de pãrinþi fiind
Smãrãndiþa, op. care ne ajutã sã facem precizãri aºezaþi de maestrul fotograf în ordinea
cit. pag. 84.
importante referitoare la schimbãrile ºi vârstei, cel mai mic fiind aºezat în
10 ibidem, pag. braþele mamei. Singura fatã a familiei
89. evoluþia portului popular românesc
specific zonei, din acea perioadã ºi este situatã în partea stângã a tatãlui
pânã în prezent. fiind îmbrãcatã în port popular
românesc la fel ca mama sa, dar având
în locul cojocului de piele, cum poartã
mama, o vestã neagrã încheiatã cu
nãsturei9. Cojoacele specifice 10,
poienãreºti, înfundate, decorate cu
frumoase motive dispuse în dreptul
buzunarului ºi în jurul deschizãturii de
la gât, erau probabil realizate de tatã.
Privind fotografia se poate vedea
cã dispunerea ornamentelor pe cojoace
este aceeaºi, indiferent de vârsta celor
care le poartã. Pe cap se observã pãlãrii

79
REVISTA MUZEELOR
de postav cu boruri late11. Astãzi
aceste pãlãrii au borurile înguste ºi se
întâlnesc frecvent în zonele de munte
în care au pãtruns pãstorii din
Mãrginimea Sibiului.
Din atelierul sibianului Victor
Mysz provine o fotografie de bunã
calitate, datatã între 1904-1911
(perioada fiind dedusã din informaþiile
pe care le oferã versoul fotografiei
unde este menþionatã adresa
atelierului). Sunt prezentaþi Dumitru
Dragotã împreunã cu soþia ºi copilul
lor, de loc din Poiana Sibiului12. Toate
piesele specifice portului popular
românesc sunt impecabil surprinse. Se
evidenþiazã cureaua latã de piele
(ºerparul), la care se observã
buzunarul, „teºculiþa cu cãpacu” ºi
multe capse metalice 13. Însã, în
aceastã fotografie se face simþit
aranjamentul regizoral-artistic al
fotografului. Bãrbatul þine între degete
80
o þigaretã, iar pe masa orãºeneascã se 11 ibidem, pag.
85; Moise, I.;
poate vedea o sticlã pentru bãuturã. Klusch, H., op.
Aceastã atitudine de „aranjare” a cit. pag. 14.
decorului în care sunt fotografiaþi 12 CNM
subiecþii era des întâlnitã în practica „ASTRA”,
colecþia Graficã
acestei categorii de artiºti ai documentarã nr.
începutului de secol XX. inv. 585.
Portul mãrginean, numit „de 13 Stanciu,
Sãliºte”, tinde astãzi sã înlocuiascã Smãrãndiþa, op.
cit. pag. 88.
costumul multor zone din þarã.
Evoluþia sa parcursã pânã în acest
moment poate fi ilustratã cu ajutorul
fotografiilor pãstrate în colecþia de
fotografie a Complexului Naþional
Muzeal „ASTRA”.
În final se poate afirma, fãrã sã
greºim, cã fotografia a devenit, treptat,
un util instrument de cunoaºtere, un
important document în munca de
cercetare, un martor ocular autentic al
cãrei valoare documentarã dar ºi
artisticã poate fi contestatã cu mare
greutate.

MUZEELE ZONALE ÎN SECOLUL XXI.
„CENTRUL CULTURAL MEMORIAL
DR. GHEORGHE TELEA-BOLOGA”
N imeni nu se mai îndoieºte
astãzi de importanþa pe care o
au muzeele în educaþia populaþiei. În
1. Miloia
Achim, Muzeul þãrile civilizate ale Apusului, una din
Central ºi principalele griji ale statului este chiar
muzeele organizarea ºi îngrijirea muzeelor ºi
regionale ale
Astrei, în punerea lor la dispoziþia publicului, în
„Transilvania”, aºa fel încât, în schimbul celui mai mic
61, 1930, p. 263. efort, sã fie evidenþiate informaþiile
cele mai importante. Acel Liber
pauperum, înfãþiºat încã din Evul
Mediu în nenumãrate fresce religioase
ºi profane, acele ediþii ilustrate menite
sã popularizeze ºtiinþa ºi progresul
omenirii, au luat în timpurile moderne
o formã concretã prin apariþia
muzeelor1.
Fie cã acestea sunt organizate de
cãtre Stat, fie de comune sau asociaþii
particulare, ele sunt ºi trebuie sã fie
Palatul
asistente ale instituþiilor oficiale de
Asociaþiunii
culturã. În multe privinþe chiar,
- inaugurat
1905 rezultatul ce-l poate da un muzeu este
superior învãþãmântului oficial, prin
centenar
astra
Claudiu CAPOTÃ
faptul cã expune procesul de evoluþie a
anumitor ramuri de preocupare umanã
cu ajutorul formei celei mai simple de
expresie, oferind în acelaºi timp
privitorului ºi satisfacþia de a face el
singur legãtura de la o treaptã a
evoluþiei la cealaltã, de a sesiza
procesul respectiv. În felul acesta
câºtigarea de cunoºtinþe, îmbogãþirea
patrimoniului cultural, se face pe
nesimþite ºi profund.
1. Premisele ºi constituirea
„Muzeului Asociaþiunii”.
Constituirea „Asociaþiunii
Transilvane pentru Literatura Românã
ºi Cultura Poporului Român”
(ASTRA) în 1861, la Sibiu, marcheazã
o încununare a unor preocupãri
îndelungate ºi susþinute, în care s-au
înfruntat greutãþi ºi piedici oficiale. Ea
marcheazã o punte de legãturã între
eroica generaþie de cãrturari ai ªcolii
Ardelene ºi cei care au avut bucuria de
a finaliza ºi trãi marea victorie a unirii
politice ºi culturale a tuturor românilor
din 1918.
„Asociaþiunea” marcheazã doar o
etapã într-un ºir lung de încercãri ale
românilor din toate provinciile care ne
aparþineau ca pãmânt strãmoºesc, de a
organiza societãþi culturale, prin
intermediul cãrora sã serveascã
interesele emancipãrii materiale ºi
spirituale a românilor.
Deºi necesitatea constituirii unui
muzeu se cerea imperios necesarã
(vezi viaþa politicã, ºi nu numai, a
Transilvaniei în a II-a jumãtate a sec.
XIX), totuºi, datoritã greutãþilor
materiale, nimeni nu se încumeta sã
porneascã la drum, întrucât, pe de o
parte, realizarea unui asemenea þel
81
REVISTA MUZEELOR
implica resurse financiare consi-
derabile, iar pe de altã parte, burghezia
româneascã din Transilvania încã nu se
consolidase suficient din punct de
vedere economic pentru a putea ajuta
efectiv acest deziderat.
Din primii sãi ani de activitate,
ASTRA, chiar dacã nu ºi-a propus în
mod concret sã înfiinþeze un muzeu,
proiectase numeroase demersuri care
preconizau aceastã mare înfãptuire.
Ele urmau sã rãspundã nevoii de pãs-
trare a vestigiilor deþinute de ardeleni
ºi reflectarea adevãratei identitãþi etno-
culturale a românilor din Transilvania.
Orice popor, care pe pãmântul unde
locuieºte are un trecut, fie cât de
modest, care are patrie ºi istoria sa
naþionalã, fãrã îndoialã trebuie sã
aibã ºi comorile sale naþionale. În
„Proposiþiunile” secretarului George
Bariþiu, expuse în ºedinþa Adunãrii
generale, þinutã la Sibiu în 1861, sunt
amintite mai multe probleme istorice ºi
etnografice cu care avea sã se ocupe
Asociaþiunea. Între altele, George
Bariþiu propunea sã se facã o descriere
comparativã a locuinþelor þãranilor
români, a porturilor ºi a tipurilor româ-
neºti, sã studieze etnografia românilor
din Ardeal, sã adune material folclo-
ristic, inscripþii romane ºi documente.
Tot din iniþiativa lui George Bariþiu, cu
sprijinul lui Andrei ªaguna ºi
Alexandru ªterca ªuluþiu, a fost orga-
nizatã în 1862, în urma Adunãrii
generale de la Braºov, prima expoziþie
româneascã cu caracter predominant
etnografic, expoziþie prin care se
urmãrea înfãþiºarea stadiului culturii
materiale atins de românii din
Transilvania dupã revoluþia de la 1848.
În 1866, odatã cu donarea unor
obiecte vechi Astrei, bibliotecarul
Asociaþiunii, N. Cristea, în raportul sãu
referitor la starea bibliotecii, sugereazã
realizarea unui viitor „muzeu de
însemnãtãþi”. Începutul colectãrii de
obiecte vechi poate fi considerat “actul
de naºtere” al Muzeului Asociaþiunii,
care împreunã cu biblioteca, alcãtuiau
nucleul „Casei Naþionale” a Astrei. Un
82
alt pas este reprezentat de propunerea 2. Tãslãuanu
bibliotecarului Visarion Roman, Octavian,
prezentatã în cadrul Adunãrii generale Muzeul
Asociaþiunii, în
de la Gherla, þinutã în 1868, care viza „Transilvania”,
„tipãrirea catalogului bibliotecii ºi a XLII, 1911, nr.
obiectelor care compun muzeul 4, p. 460.
Asociaþiunii”. În 1880, la Adunarea
generalã de la Turda, are loc prima
discuþie cu referire la înfiinþarea
propriu-zisã a muzeului, ºi anume,
secþia de ªtiinþe Naturale propune
înfiinþarea unui muzeu istoric-natural.
Anul 1881 este marcat de succesul
rãsunãtor al expoziþiei de la Sibiu, în
urma cãreia ideea creãrii unui local
corespunzãtor (care sã cuprindã biblio-
teca ºi muzeul) devine permanentã în
preocupãrile astriºtilor.
În ciuda tuturor vicisitudinilor ºi
datoritã numeroaselor iniþiative, ideea
„Casei Naþionale” începe sã prindã
contur în urma Adunãrii generale de la
Mediaº din 1897, din deciziile cãreia
amintim:
• înfiinþarea unui muzeu istoric al
românilor din patrie.
• un muzeu etnografic, întocmit
cu deosebitã considerare, pentru
pãstrarea motivelor naþionale în port ºi
în industria românã de casã ºi la
dezvoltarea acestui ram al muncii
naþionale”, Cornel Diaconovici adu-
când argumentul suprem: „adãpost
pentru pãstrarea cledoniilor trecutului,
pentru scutirea de la pieire a relicvelor
moºtenite de la bãrbaþii cei mari,
pentru monumentele culturii sale ºi
pentru toate productele valoroase ale
muncii sale naþionale”2.
Inaugurat la 19 august 1904,
printr-o expoziþie cuprinzând peste
9000 de obiecte, muzeul a constituit
evenimentul cultural al anului din
întreaga Românie trans ºi ciscarpaticã,
„cea mai mare sãrbãtoare spiritualã a
României Ardelene”. Expunerea, tot
atunci, în parcul din faþa muzeului, a
unei stâne originare din Poiana
Sibiului, cu întreaga recuzitã funcþio-
nalã, alãturi de atelierul demonstrativ
al unor meºteri aurari din Munþii Apu-
seni, prefigureazã metoda expunerii

3. Muºlea Ion, unor monumente în muzeele etno-
Muzeul grafice în aer liber, aceasta fiind o
Asociaþiunii la
90 de ani, în adevãratã premierã naþionalã în
“Dimineaþa”, 6, domeniu.
nr. 173 din 1 Semnificaþia istoricã a inaugurãrii
septembrie era prezentatã de o serie de perso-
1995, p. 3, Sibiu
4. Tãslãuanu nalitãþi, dintre care amintim: Iosif
Octavian, op. Vulcan – „un act epocal în dezvoltarea
cit. , p. 474. culturii noastre naþionale”, Alecsandru
5. Georgescu Mocioni – „o istoricã piatrã de demar-
Ioan, Din
problemele
care, cãci dovedeºte cã s-au trezit deja
Asociaþiunii, în interesele pentru trebuinþe culturale
„Transilvania”, mai înalte”; în acelaºi timp, marele
LI, 1920, nr. 2, savant Nicolae Iorga declara în presa
p. 240. vremii: „pãrerea mea e cã s-a fãcut
6. Irimie Cornel,
Douã noi muzee ceea ce nici nu se putea aºtepta”3.
sãteºti în judeþul
Sibiu, în Muzeul „Asociaþiunii”, inaugurat
„Revista
Muzeelor”, nr. în anul 1905, a fost, indiscutabil, cea
6, VI, 1969, p. mai mare ctitorie instituþionalã a
171. ASTREI. El s-a nãscut din raþiunea ºi
conºtiinþa importanþei vitale pentru
românii din Ardealul începutului de
veac XX de a-ºi defini propria
identitate etnoculturalã, în contextul
emancipãrii naþionale a tuturor
românilor ºi a celorlalte etnii din con-
glomeratul multicultural al Imperiului
austro-ungar. Edificator este un pasaj
din discursul rostit de Iosif ªterca
ªuluþiu în ziua inaugurãrii muzeului:
„muzeul e arsenalul cel mai puternic
cu care un popor îºi apãrã originea,
individualitatea ºi tot ce a moºtenit de
la strãbuni”4.
2. Muzeele sãteºti ale judeþului
Sibiu.
Primele muzee locale înfiinþate de
ASTRA apar încã înainte de Primul
Rãzboi Mondial, dar ideea edificãrii
muzeelor de despãrþãmânt devine unul
din punctele propagandei astriste dupã
1919. Revista „Transilvania” reliefa
importanþa acestor muzee locale:
„Precum muzeul central trebuie
sã fie oglinda fidelã a tot ce România
întregitã ºi îndeosebi Dacia superioarã
posedã....tot astfel ºi muzeele
regionale ce sunt a se înfiinþa în sediile
despãrþãmintelor, trebuie sã fie oglinda
centenar
astra
fidelã, (.......) þinându-se însã pretu-
tindenea seama de caracterul specific
al fiecãrei regiuni”5.
În 1919 se reuºeºte înfiinþarea la
ªcoala Civilã de Bãieþi, din Haþeg, a
unui muzeu de ªtiinþe Naturale, deci
bivalent, didactic ºi punct de atracþie
pentru public. În anul urmãtor ASTRA
pregãtea înfiinþarea unui muzeu la
Sighet; de asemenea se primea invi-
taþia din partea Inspectoratului
Muzeelor din Transilvania ca ASTRA
sã punã bazele unui muzeu etnografic
la Cluj.
Românul întotdeauna a avut
nevoie sã ºtie cine a fost, cine este, ce
va deveni. Nu de fiecare datã a avut
posibilitatea sã-ºi rãspundã satisfãcãtor
la aceste întrebãri. Din aceastã dorinþã
de aflare a identitãþii de neam, dar ºi
din nevoia de a umple un „gol” la sate,
au apãrut colecþiile muzeale din ºcolile
rurale ºi muzeele sãteºti. Ele sunt
opera intelectualilor de la sate. O serie
de valori omeneºti, ale locului în care
trãiesc ºi ale întregului neam românesc
sunt strânse ºi puse în evidenþa de
aceºti oameni.
Utilitatea muzeelor sãteºti este
simplu de înþeles. Transformãrile
economice, administrative prin care a
trecut ºi trece þara impun pãstrarea in
situ a unor elemente sãteºti pe cale de
dispariþie. Muzeul sãtesc, pe lângã
funcþia educativã are ºi funcþia de
conservare a valorilor culturale cu rol
istoric.
Reþeaua muzealã sãteascã a
judeþului Sibiu, bogatã ºi diversificatã
tematic, este rezultatul acþiunilor de
salvare ºi conservare a mãrturiilor
civilizaþiei populare locale iniþiate încã
în perioada interbelicã a secolului
trecut, ca reluare a unor mai vechi
tradiþii legate de societatea culturalã
ASTRA ºi de unele asociaþii sãseºti de
cultivare a artei populare6.
Cel dintâi muzeu sãtesc a fost
organizat în anul 1935 la Poiana
Sibiului, reflectând cu precãdere
pãstoritul, pe care „poienarii” l-au
practicat la cele mai înalte cote.
83
REVISTA MUZEELOR
Instituþia a rãmas unica unitate
muzealã din mediul rural pânã în 1952,
când a fost înfiinþat la Rãºinari un nou
muzeu în casa „C. Barcianu”, nepot al
memorandistului Daniil Popovici
Barcianu. Urmãtoarea acþiune este
înregistratã în anul 1967, când a fost
deschis Muzeul Etnografic din Galeº,
cuprinzând o expoziþie pavilionarã ºi
un sector în aer liber.
Anul 1968 a marcat o inten-
sificare a eforturilor de organizare de
noi muzee sãteºti, cu colecþiile consti-
tuite din donaþiile locuitorilor antrenaþi
de intelectuali ai satelor Cârþiºoara -
1968, Gura Râului ºi Cristian - 1969,
Boiþa - 1970, Avrig ºi Cisnãdioara -
1971, Turnu Roºu - 1978. Un loc
aparte în reþeaua muzealã revine
muzeului din Sibiel, dedicat icoanelor
pictate pe sticlã, reflectând un spirit
artistic specific românesc.
Din punct de vedere teritorial,
muzeele sãteºti sibiene se gãsesc în
Mãrginimea Sibiului ºi Þara Oltului,
vetre strãvechi de culturã ºi civilizaþie
popularã româneascã. Ele au fiecare un
profil propriu ºi o tematicã largã
determinatã de particularitãþile speci-
fice localitãþilor, în corelaþie cu aspec-
tele definitorii ale zonei, reuºind sã
redea o imagine reprezentativã a
culturii materiale ºi spirituale din
aceste spaþii, relevând valoarea
documentar-istoricã ºi artisticã a
obiectelor de uz ºi artã popularã.
Patrimoniul lor dovedeºte în mod
elocvent hãrnicia, talentul ºi
capacitatea de creaþie a localnicilor,
exprimate în arhitecturã, unelte,
mobilier, þesãturi, port popular ºi alte
obiecte, a cãror formã ºi decor le
conferã valenþe de veritabile opere de
artã.
Situate cu precãdere pe trasee
turistice frecventate, muzeele sãteºti,
adevãrate „nuclee de cercetare
ºtiinþificã”, cum le numea Cornel
Irimie, oferã largi posibilitãþi de
instruire, formare ºi educaþie pentru cei
care le calcã pragul ºi se constituie în
surse documentare indispensabile
84
pentru mai tinerii cercetãtori etnologi,
sociologi ºi istorici7.
Toate aceste muzee s-au nãscut
din dragostea unor entuziaºti pasionaþi
pentru trecutul, cultura ºi arta
popularã, sprijiniþi într-o mãsurã tot
mai mare de locuitorii satelor
respective. Fiecare muzeu are un profil
propriu, tocmai datoritã dorinþei de a
reda ceea ce are mai propriu, specific,
valoros ºi autentic localitatea respec-
tivã.
Nu este întâmplãtor nici faptul cã
în aceste localitãþi activitatea de cu-
noaºtere a trecutului, a artei ºi culturii
populare, precum ºi miºcarea artisticã
de amatori se situeazã la loc de cinste
în zilele noastre. În felul acesta,
cultivarea tradiþiilor de creaþie
popularã îmbrãþiºeazã întregul tablou
al patrimoniului cultural ºi leagã 7. idem.
8. Idem.
organic prezentul de trecut, înnoirile 9. Muzeul
evoluând ascendent de la o bazã ASTRA. Istorie
stilisticã unitarã8. ºi destin 1905-
Tot mai evident ºi mai concludent 2000, Edit. Astra
Museum, Sibiu,
a devenit faptul cã muzeele sãteºti 2002, p. 83.
rãspund unei necesitãþi contemporane, 10. Ibidem, p.
mai ales cã locuitorii ºi-au adus o 84.
însemnatã contribuþie la înfiinþarea
acestor instituþii de culturã, formarea
colecþiilor fiind rezultatul unei cât mai
largi acþiuni de donaþie benevolã a
obiectelor respective pentru muzeu.
3. Donaþii ºi achiziþii –
principalele forme de
îmbogãþire a patrimoniului.
Centrul Cultural Memorial
Dr. Gheorghe Telea-Bologa.
Încã din anii premergãtori
înfiinþãrii Muzeului Asociaþiunii
(1905), problemele muzeografice
propriu-zise au intrat în atenþia
iniþiatorilor Casei Naþionale, un lucru
absolut firesc de altfel, deoarece
astriºtii îºi edificau MUZEUL ca sã
pãstreze ºi sã expunã acolo patri-
moniul existent. Interesul pentru
edificiu pãrea a depãºi preocupãrile
pentru „muzeul-spaþiu” destinat
colecþiilor. Cât aceastã aserþiune este
adevãratã, ea este motivatã de gândirea

pragmaticã a celor ce aveau de
Centrul
construit mai întâi un lãcaº, pentru ca
Cultural
Memorial "Dr. abia apoi, în el, sã pãstreze cum se
Gheorghe cuvine valorile adunate de oriunde ar fi
Telea-Bologa", provenit. Primele donaþii ºi achiziþii
Noul Român,
astriste au fost câteva „relicve
Arpaºu de Jos,
judeþul Sibiu. istorice”; chiar ºi aºa, dotarea
muzeului cu obiecte a fost, la început,
dacã nu întâmplãtoare, lãsat㠄la voia
sorþii”9. De la primele menþionãri ale
unor „piese destinate viitorului
muzeu” (1863) ºi pânã la 1903,
ASTRA nu a reuºit sã deþinã colecþii
Interior
bine constituite, fie ele ºi modeste.
centenar
astra
Având în vedere seria de apeluri
astriste privind donarea ºi chiar
achiziþionarea de obiecte ºi apelând la
o judecare dreaptã observãm cã
aceast㠄noutate” din viaþa satului
transilvan - a dona / a vinde lucruri
personale, unele cu o semnificaþie
aparte pentru fiecare din cei vizaþi - a
intrat brusc, ºi uneori dur în existenþa
oamenilor. Acest sentiment al
apartenenþei, existent dintotdeauna la
poporul român, contrapus donãrii /
vinderii pieselor pentru muzeu, a creat
ºi creeazã probleme reale în orice
demers de achiziþionare a diferitelor
bunuri. Tocmai din acest motiv,
politica muzeelor este de a dezvãlui
donatorilor c㠄a da la muzeu” nu este
în totalitate un gest de înstrãinare.
Dimpotrivã, este tocmai cel mai optim
mijloc ca obiectul lor sã intre definitiv
în circuitul de valori naþionale, “prin
consacrarea unei localitãþi/a unei
persoane, (.....) cu bunuri pe care le-a
produs sau care i-au aparþinut ºi care
continuã sã fie ale lor”10.
Beneficiind de cultura ºtiinþificã
ºi etnomuzeograficã a liderilor
românilor, învingând rutina ºi provin-
cialismul cultural, cultivând senti-
mente patriotice ajunse acum la un
nivel superior de reprezentare, prin
munca „de la om la om”, prin
intervenþia autoritãþilor naþionale, prin
stimularea orgoliilor personale ºi de
grup, informându-se ºi informând,
comunicând ºi asumându-ºi responsa-
bilitãþi, astriºtii trecuserã la
constituirea patrimoniului lor etnomu-
zeografic, tezaur naþional incon-
fundabil, cu vocaþie identitarã majorã.
Cu tot acest efort, „Asociaþiunea”,
sprijinitã activ de societãþile-surori,
care activau ºi ele în slujba
culturalizãrii neamului, ºi mai ales de
despãrþãmintele Astrei, nu reuºise sã
aducã în spaþiile impunãtorului palat
miile de piese mãrturisitoare pentru o
civilizaþie veche ºi bogatã cum a fost
cea româneascã din Transilvania.
Procesul se dovedea anevoios, dar nu
era imposibil, lucru demonstrat în
85
REVISTA MUZEELOR
deceniile urmãtoare prin donaþiile de
carte, donaþiile din partea armatei,
achiziþionarea de colecþii: „Colecþia
Adam Buda”, „Colecþia Gabor Teglas”
etc11.
Rãmânând în continuare în sfera
donaþiilor ºi achiziþiilor, vom face
referiri la ultima achiziþie de proporþii
a Complexului Naþional Muzeal
ASTRA ºi anume Casa ºi Colecþia Dr.
Gheorghe Telea-Bologa.
În anul 2003, dupã multe
tergiversãri ºi demersuri, Dr. Gheorghe
Telea-Bologa oferã spre achiziþie
Ministerului Culturii ºi Cultelor, Casa
ºi Colecþia Dr. Gheorghe Telea-
Bologa, situate în satul Noul Român,
comuna Arpaºu de Jos, judeþul Sibiu.
Ulterior, printr-o hotãrâre a autentice ºi maturizatã în pridvorul
Guvernului, aceste bunuri, proprietate
publicã a statului, au trecut din admini-
strarea Ministerului în cea a Comple-
xului Naþional Muzeal ASTRA din
Sibiu.
Noul Român este un sat
reprezentativ pentru aceastã regiune
atât de bogatã în splendori, pe care un
mare scriitor al nostru a numit-o Þara
Oltului ºi în primul rând un sat
românesc în înþelesul cel mai adevãrat
al cuvântului, o aºezare care poartã în
numele sãu cuvântul cu care ne numim
þara ºi neamul.
Casa reprezintã un interesant
monument de arhitecturã popularã
româneascã pentru patrimoniul
specific, o casã-muzeu de o atmosferã
aparte, devoratoare prin autenticitate,
al cãrei nucleu primitor este destinat
unei sieste intelectuale, un spaþiu de
sedimentare a gândului, de reflectare ºi
introspecþie, iar colecþiile, structurate
tematic (port-textile, lemn-os-fier,
ceramicã, icoane ºi obiecte de cult) se
constituie în veritabile colecþii
muzeale care trebuie protejate ºi
valorificate într-un mod ºtiinþific
adecvat. Toate obiectele ºi piesele din
interiorul ºi exteriorul clãdirii, parte
moºtenite, altele obþinute ºi colec-
þionate în ultimul pãtrar de veac, prin
strãdania, abnegaþia, perseverenþa,
86
11. Ibidem, p.
dragostea de frumos ºi de tradiþional ºi 85-86.
talentul soþiei Maria Telea, cât ºi de 12. Citate
Dr. Telea personal, constituie un extrase din
autentic muzeu memorial al zonei vechea carte de
etnografice a Þarii Oltului, al impresii a Casei
Dr. Gheorghe
Transilvaniei, al Satului românesc. Telea-Bologa,
Crescutã ºi hrãnitã de spiritul Noul Român,
veºnic tânãr ºi combatant al colecþia
intelectualului Dr. Gheorghe Telea- particularã a
d lui Dr. Telea.
Bologa ºi de rafinamentul artistic, 13. Diaconu Ion,
bunul-simþ estetic al D-nei Maria Problema
Telea, colecþia a primit o imagine muzeelor sãteºti,
blazonicã de Graal de tradiþie, de în „Revista
Muzeelor”,
substanþã mirificã de ars. Colecþia de 1999, nr. 5-6, p.
artã popularã româneascã a Domniei 118.
Sale, Dr. Gheorghe Telea, este o sim-
biozã roditoare, armonioasã,
împruncitã în leagãnul tradiþiei
bunei-simþiri a esteticului. Colecþia
rãmâne în structura muzeului culturii
ºi civilizaþiei româneºti un martor al
secolului XX, o imagine super-
expresivã, de stigmatizare a valorii de
artã.
Drumul vizitatorului prin Casa-
Muzeu se încheie întru etern început de
mãrturisire-cuvântare, deschizând
ferestre multiple, de o geometrie
complexã, înspre....ne-limitat. Deºi
liniar, traseul poate fi decodificat ºi
circular, încãperile devenind con-
centrice una celeilalte prin semni-
ficaþiile date de colecþiile extrem de
valoroase de icoane, ceramicã,
mobilier ºi textile de interior.
Discursul expoziþional este
protejat de gestul cuvintelor:
„Acest Muzeu este o oglindire a
minþii ºi firii unui popor, care a ºtiut ºi
ºtie cã frumuseþea ºi adevãrul sunt
sinonime”. (Sabin Bãlaºa).
“Ce e cu adevãrat nou în Noul
Român e vechimea. Adevãratul orizont
al acestei aºezãri e verticala, iar
perpendiculara lui e zarea. Cuvântul
cel mai viu al acestei case e tãcerea
maternã ca limba în care fiinþãm, o
realitate care indicã întotdeauna
Nordul, grinda de sus a sensului”.
(Ion Mircea ).12

Asumându-ºi obligaþia expresã de
valorificare culturalã, atât pe plan
naþional cât ºi internaþional, a acestui
patrimoniu, intenþiile Complexului
Naþional Muzeal ASTRA sunt:
organizarea unui muzeu sãtesc repre-
zentativ pentru cultura ºi civilizaþia
popularã din Þara Fãgãraºului,
accesibil tuturor categoriilor de
vizitatori (obiectiv concretizat prin
vernisarea Centrului Cultural Me-
morial Dr. Gheorghe Telea-Bologa,
Noul Român, 23 aprilie 2005), ºi
integrarea acestuia în circuitul muzeal
naþional; de asemenea se are în vedere
organizarea Zilelor Centrului
Cultural, prilej de desfãºurare a unor
acþiuni culturale de elitã, la care sã fie
invitaþi reprezentanþi de marcã ºi nu
numai, ai tuturor domeniilor noastre
cãrturãreºti, ecleziastice, artistice ºi
culturale, precum ºi editarea unui
pliant de prezentare a Centrului, care
sã cuprindã informaþii referitoare la
satul Noul Român, la casa ºi familia
doctorului Telea, cât ºi la colecþie (de
asemenea obiectiv îndeplinit).
În încheiere putem afirma cã
apariþia muzeelor sãteºti a fost o
reacþie reflexã de apãrare ºi pãstrare a
centenar
astra
valorilor culturale româneºti, pe care
satul le mai avea ºi le mai are ºi în
zilele noastre.
Transformãrile survenite dupã
1989 au accentuat starea de „poluare”
a spiritului românesc al satelor,
aducând multe obiceiuri de împrumut
de gust îndoielnic, care sunt
promovate.
O altã situaþie care pune mai acut
problema ca spiritul românesc trecut ºi
prezent sã fie preluat, conservat ºi
redat populaþiei, în specificul ºi
puritatea sa, este dorinþa de asociere
într-o Europã Unitã. Evident, un lucru
pozitiv din punct de vedere economic
ºi al securitãþii, dar având ºi riscul sãu,
de pierdere a identitãþii naþionale.
Numai o politicã de pãstrare a
specificului românesc într-o mare de
influenþe dintre cele mai diverse ne
poate menþine români13. Nu ar fi un
deziderat fãrã sorþi de izbândã în
condiþiile în care toate naþiunile
Europei luptã pentru menþinerea
propriei fiinþe naþionale, ºi nu numai,
în interiorul satelor. Muzeele sãteºti ar
putea fi un punct de sprijin deloc de
neglijat al statului în aceastã luptã
continuã.
87
REVISTA MUZEELOR
MUZEUL VIRTUAL AL SECOLULUI XXI.
FORMULE DE PREZENTARE ALE MUZEULUI
ÎN SPAÞIU CIBERNETIC
Veronica MIHÃESCU
Ciprian CRIªAN
F uncþia cultural-educativã a
muzeului în raport cu publicul
sãu poate fi îndeplinitã mai uºor ºi mai
eficient dacã sunt utilizate din plin
mijloacele ºi tehnicile de comunicare
moderne, care în fiecare epocã
aproape, suferã înnoiri de multe ori
formidabile, fãrã însã a altera infor-
maþia culturalã, conferindu-i dinamism
ºi atractivitate.
Fie cã este vorba de promovarea
ofertei cultural-turistice, de cercetarea
ºtiinþificã sau de valorificarea acesteia
prin acþiunea culturalã, muzeul, ca de
altfel orice instituþie de interes public,
trebuie sã accepte ºi sã îºi asume
rigorile modernizãrii, prin utilizarea
unor instrumente specifice (digitizarea
patrimoniului prin fotografia digitalã,
scanarea ºi arhivarea informaþiei pe
volume de memorie ciberneticã,
achiziþia de aplicaþii informatice de
gestiune, de inter-comunicare sau de
creaþie design etc.) cât ºi a unor metode
de relaþionare prin noua media virtualã
care este Internetul (comunicare
instantanee de date prin mesagerie sau
poºtã electronicã, acces global la orice
informaþie disponibilã prin aplicaþii de
navigare sau motoare de cãutare, auto-
prezentare care poate fi accesatã din
orice colþ al lumii, prin postarea pe
Internet a unor situri interactive,
cataloage ºi arhive virtuale etc.).
Aceastã reliefare a unui nou
sistem de referinþã, printr-un fenomen
cultural de masã, care este Internetul,
nu trebuie sã conducã la eludarea
responsabilitãþilor asupra calitãþii,
acurateþii ºi valorii de comunicare a
mesajului prezentat. Dimpotrivã, dina-
mismul extraordinar al Internetului ºi
88
accesul universal, neîngrãdit (în
prezent) de nici un tip de restricþie,
necontrolat de o sursã de administrare,
conferã muzeului un rol de agent activ
ºi vital de culturalizare (adicã de
promotor ºi proteguitor al valorilor
culturale), de sursã de informaþie ºi
ºcoalã, totodatã, în cadrul acestei
comunitãþi de schimb.
Aceastã introducere am
considerat-o necesarã tocmai pentru a
evidenþia importanþa unor demersuri
de modernizare realizate de cãtre
Complexul Naþional Muzeal
„ASTRA”, mai ales în ultimii 5 ani, de
dotare a muzeului cu sisteme
informatice performante, grupate într-
o reþea Intranet complexã, cu acces
nonstop la Internet ºi cu personal bine
instruit pentru realizarea pe calculator
a unor operaþiuni de complexitate
medie ºi superioarã.
Dacã realizarea unor prezentãri
offline cu cadre în programul
Microsoft Powerpoint nu pune mari
probleme ºi timpul de execuþie este
minim, realizarea ºi postarea pe
Internet a unei pagini web este mai
complexã, pentru cã trebuie sã
corespundã din punct de vedere tehnic
unor standarde destul de stricte,
dincolo de care se evidenþiazã strategia
de marketing, în conþinutul propriu zis
al paginii web. Fiecare instituþie
culturalã din România ar trebui sã
poatã beneficia de ºansa postãrii ºi
administrãrii unui site web, pentru a-ºi
susþine mesajul cultural, pentru a-ºi
prezenta patrimoniul deþinut, porto-
foliul de acþiuni culturale (programe ºi
manifestãri), datele de contact ºi
agenda culturalã anualã. Întorcându-ne

în timp, Muzeul „ASTRA” a beneficiat
câþiva ani buni (din anul 1999) de
gãzduire gratuitã pe portalul
www.museum.com , un portal dedicat
muzeelor, care oferea ºi posibilitatea
instituþiilor înscrise sau specialiºtilor
în domeniu sã publice articole
ºtiinþifice sau de popularizare a eveni-
mentelor culturale, articole care puteau
fi accesate de toþi membrii portalului.
Este de dorit ca un asemenea portal, cu
asemenea servicii sã fie organizat ºi în
zona Internetului românesc.
În prezent, Complexul Naþional
Muzeal „ASTRA” din Sibiu, are – în
ceasul aniversãrii Centenarului –
destule motive de mândrie în ceea ce
priveºte captarea interesului publicului
Internet, mai ales prin apreciatul site
Internet pe care îl puteþi accesa pe
adresa www.muzeulastra.ro . Lansat
la sfârºitul anului 2003, beneficiind de
traducere completã în limba englezã,
acest site interactiv cu hãrþi electronice
ºi vizite virtuale ale muzeului în aer
liber din Dumbrava Sibiului, ale
expoziþiilor de bazã ale Muzeului
„Franz Binder”, Muzeului „Emil
Sigerus” ºi ale Galeriilor de artã
popularã, a fost la acel moment ºi este
încã probabil cea mai complexã operã
de transpunere în spaþiu virtual a ceea
ce este un muzeu, cel puþin din
România. Site-ul CNM „ASTRA” este
prin aria ºi construcþia tematicã o micã
enciclopedie a civilizaþiei populare
româneºti, sãseºti, maghiare, rrome ºi
chiar universale prin prezentarea
complexã a patrimoniului unitãþilor
muzeale din componenþa sa. Site-ul
Muzeului „ASTRA” este un site
interactiv, care oferã vizitatorilor sãi
interesante vizite virtuale ale
expoziþiilor de bazã, repertorii, albume
foto, oferte de servicii º.a.m.d, într-o
prezentare de excepþie care a primit de
la lansare aprecierea multor perso-
nalitãþi, pentru meritele deosebite în
promovarea culturii populare ºi a
patrimoniului.
centenar
astra
Dacã site-ul comple-xului muzeal
oferã fiecãrei unitãþi muzeale un spaþiu
dedicat pentru prezentarea valorilor de
patrimoniu, a ofertei de servicii cultu-
ral-turistice ºi a manifestãrilor cultu-
rale, acea premisã, despre care am
pomenit mai înainte, a cercetãrii
experimentale (în acest domeniu al
informaticii în care nicio-datã nu poþi
spune „Gata, le ºtiu pe toate!”) a
condus, graþie entuziasmului unui grup
de muzeografi la realizarea ºi lansarea
în 18 mai 2003 a unui site Internet cu
totul special, al Muzeului de Etno-
grafie Universal㠓Franz Binder”
(www.franzbinder.sibiu.ro), cu ocazia
aniversãrii a unui deceniu de la
înfiinþarea acestui muzeu. Acest site, a
cãrui apariþie era necesarã datoritã
excepþionalitãþii muzeului în sine, prin
aria tematicã, în cadrul reþelei muzeale
din România, dar ºi ca prilej de a
realiza un modul de învãþare ºi
experimentare a unor diverse modele
de prezentare a informaþiei muzeale,
este a doua componentã a unei proiec-
tate reþele de site-uri interconectate,
care fiecare în parte va fi în mãsurã sã
prezinte mai pronunþat propriul porto-
foliu de activitãþi ºi care va oferi
utilizatorilor servicii on-line indiferent
de locaþia de pe glob, întocmai cum în
prezent site-urile marilor muzee
europene ºi nord-ame-ricane oferã
publicului lor. Un rezultat aºteptat al
cercetãrii experimentale asupra publi-
cului care utilizeazã Internetul, a fost
acela al proiectãrii unei prezentãri
Internet personalizate pentru grupele
de vârstã ºcolarã ºi tineret, ocazie
pentru muzeu de a se face ºi mai bine
cunoscut, înþeles ºi apreciat de cãtre
publicul juvenil, datã fiind calitatea ºi
cantitatea precarã a informaþiei oferitã
pe Internet cãtre acest public þintã.
Dorim sã evidenþiem faptul cã o
asemenea iniþiativã cu valoare de
experiment a fost realizatã în anul
2004 de cãtre Muzeul de Etnografie
Universal㠄Franz Binder”, prin
proiectul MUZEDU, concentrat pe o
89
REVISTA MUZEELOR
prezentare Internet intitulat㠄Muzeul
pentru copii”- http://muzedu.idilis.ro.
Dacã Muzeul „ASTRA” din Sibiu
oferã publicului Internet un site
aproape enciclopedic, adresat tuturor
categoriilor de vârstã, este important
de adãugat cã oferta de informaþie
culturalã trebuie sã fie canalizatã ºi
spre tineret, spre vârstele ºcolare iar
aceastã apropiere a fost iniþiatã de
Complexul Naþional Muzeal
„ASTRA” începând cu luna ianuarie
2005 prin revista electronicã intitulatã
„Muzeul ASTRA - Jurnal”
(www.jurnal.muzeulastra.ro).
Modul de adresare ºi de pre-
zentare a informaþiei culturale, în
aceastã revistã, este personalizat pe
nevoile de cunoaºtere ºi înþelegere ale
tineretului, iar dascãlii pot uºor extrage
diverse teme ºi subiecte culturale
pentru a fi dezbãtute în clasã. Dacã
serviciul online Yahoo.com oferã un
portal spre cunoaºterea universalã
dedicat tineretului (intitulat
Yahooligans - ghidul internet pentru
copii - CNM „ASTRA”, un magazin
http://yahooligans.yahoo.com/ ) cel
puþin pânã în prezent nu a fost
dezvoltat nici un portal românesc
pentru cei mici, care sã aibã valoarea
unei enciclopedii. În acest context, în
care accesul la calculator ºi la Internet
al tineretului este tot mai larg, este
evidentã valoarea unei asemenea
iniþiative din partea CNM „ASTRA”
de a edita ºi realiza o asemenea revistã
electronicã.
Evenimente majore din viaþa
muzeului, aºa cum este, de pildã,
aniversarea a o sutã de ani de la
fondarea Muzeului „ASOCIAÞIUNII”
(Muzeul „ASTRA”) impun realizarea
unor prezentãri Internet speciale,
dedicate acestora. Aºa este site-ul
Internet al CENTENARULUI
Muzeului „ASTRA”, care poate fi
consultat pe adresa
www.centenar.muzeulastra.ro ºi care
adunã laolaltã momentele istorice
fondatoare, personalitãþile care au
90
conceput un proiect cultural de mare
importanþã naþionalã, precum ºi istoria
centenarã a Muzeului „ASTRA”.
Una dintre cele mai incitante
operaþiuni la care muzeul nostru poate
ºi va subscrie se leagã de digitizarea
patrimoniului. Fotografierea a zeci de
mii de piese de patrimoniu ºi
monumente nu este un lucru tocmai
foarte uºor, indexarea lor ºi gruparea
într-o bazã de date presupunând ºi alte
dificultãþi legate de programul
(software) utilizat. Aceastã operaþiune,
care se aflã într-o fazã avansatã, va fi
urmatã de o alta, cea a digitizãrii
publicaþiilor editurii proprii ºi oferirea
spre consultare sau (de ce nu) spre
achiziþie sub forma unei biblioteci sau
librãrii online (pe modelul propus de
serviciul Google Print, care poate fi
accesat pe adresa
http://print.google.com/ ).
O altã modalitate de comunicare
interactivã a muzeului cu publicul o va
prilejui, începând cu anul 2006) oferta
de servicii online, care se va realiza
printr-un site Internet specializat al
electronic prin care se vor putea
comanda ºi achiziþiona obiecte de artã
popularã tradiþionalã, din orice colþ al
lumii ºi care va promova astfel numele
ºi creaþia meºterilor populari din
România, oferind – pe de altã parte -
celor care iubesc arta popularã
autenticã ºansa de a achiziþiona
produsele meºterilor. Serviciile online
vor cuprinde, alãturi de aceastã galerie
de artã popularã ºi alte oferte de
vânzare publicaþii, concursuri
interactive, slide-show-ri digitale,
prezentãri multimedia (miniclipuri
audio-video).
O recentã realizare notabilã foarte
recentã a Complexului Naþional
Muzeal „ASTRA” este imple-
mentarea, tot în domeniul de interfaþã
interactivã cu publicul, dar de astã datã
offline, a douã kiosk-uri de informare
culturalã, pentru Muzeul în Aer Liber
din Dumbrava Sibiului ºi pentru Casa
Artelor din Piaþa Micã. Oferind diverºi

vectori de orientare, informaþie pentru
orice nivel de solicitare, accesul la
surse documentare de arhivã digitizate,
ilustraþii ºi vizite virtuale, aceste
puncte de informare electronicã pentru
publicul român ºi strãin reprezintã o
sursã valoroasã, a cãrei importanþã va
fi evidenþiatã cel mai mult tocmai în
anul 2007, în care Sibiul va deveni
capitalã culturalã europeanã, alãturi de
Luxemburg.
Fãrã a detalia prea mult, am dorit
în acest articol sã sugerãm doar câteva
repere ale dezvoltãrii Complexului
centenar
astra
Naþional Muzeal „ASTRA” în sfera
aplicaþiilor informatice de prezentare
ºi promovare a imaginii muzeului.
Muzeul nostru îºi oferã
colaborarea altor instituþii la realizarea
unor proiecte informatice (sau
consultanþã, dacã este cazul) în
domeniul cultural, fiind de asemenea
deschis comunicãrii cu alte centre
informatice din þarã pe diverse teme de
actualitate ºi dezvoltarea proiectelor
Internet în România.
91
REVISTA MUZEELOR
LA ANIVERSAREA CENTENARà –
UN CENTRU MODERN DE INFORMARE
ªI DOCUMENTARE
ÎN DOMENIUL CULTURII
ªI CIVILIZAÞIEI TRADIÞIONALE
Veronica MIHÃESCU
C entrul de Informare ºi
Documentare în Etnologie
“Cornel Irimie” (în continuare CID
„C. Irimie”) este un departament
paramuzeal al Complexului Naþional
Muzeal ASTRA, înfiinþat în anul 1991,
pentru evidenþa informatizatã a
patrimoniului sãu. Numele sãu,
cinsteºte memoria iniþiatorului secþiei
de artã popularã româneascã a
Muzeului Brukenthal (1956) cât ºi a
proiectului ºtiinþific de organizare a
Muzeului Tehnicii Populare din
Dumbrava Sibiului (1961).
C.I.D. „C.Irimie” este structurat
pe urmãtoarele compartimente:
1.Compartimentul de informaticã;
2. Biblioteca cu profil etnografic;
3.Arhiva aparatului comple-
mentar;
4.Arhiva ºtiintificã;
5. Editura “Astra Museum”;
1. COMPARTIMENTUL DE
INFORMATICÃ
Societatea Informaþionalã este o
nouã etapã a civilizaþiei umane, care
utilizeazã informaþia în toate sferele
activitãþii ºi existenþei sale. Cu un
impact social major, ea permite tuturor
accesul larg la informaþie.
Unul dintre obiectivele societãþii
informaþionale este diversitatea
culturalã. Societatea informaþionalã
solicitã noi cerinþe faþã de formarea
resurselor informaþionale ºi de
comunicaþii ale mediului cultural,
considerând patrimoniul cultural drept
una din componentele de bazã ale dez-
92
voltãrii umane. În domeniul culturii,
scopul principal al procesului de
edificare a societãþii informaþionale
constã în asigurarea dreptului tuturor
cetãþenilor de accesare, egalã ºi liberã,
a informaþiei din biblioteci, muzee,
arhive, zone protejate ºi alte unitãþi
culturale.
Termenul „e-cultura”, parte
integrantã a unui alt concept eEurope
– O Societate Informaþionalã pentru
toþi (document strategic al Uniunii
Europene), semnificã implementarea
ºi utilizarea tehnologiilor informa-
þionale ºi de comunicaþii în scopul
asigurãrii accesului liber la informaþie,
stimulãrii respectului pentru iden-
titatea culturalã, diversitatea culturalã
ºi lingvisticã, tradiþii ºi religii,
susþinerii dialogului între culturi ºi
civilizaþii, precum ºi conservarea ºi
prezervarea moºtenirii culturale. E-
cultura reprezintã o nouã forma de
promovare a valorilor culturale ºi
presupune, printre altele, crearea
versiunilor electronice ale colecþiilor
de patrimoniu cultural-patrimoniului
cultural mobil ºi imobil (bibliotecile,
arhivele, muzeele).
Întreaga activitate informaticã a
Muzeului Astra se desfãºoarã în cadrul
C.I.D. „Cornel Irimie”, urmãrind
obiectivele societãþii informaþionale,
promovate prin forurile vizate,
respectiv, Ministerul Tehnologiilor ºi
Comunicaþiilor, Ministerul Culturii ºi
Institutul de Memorie Culturalã,
axându-se în principal pe digitizarea
patrimoniului mobil din cadrul
Muzeului Astra.

Tot aici se desfãºoarã ºi
activitatea de editurã, respectiv,
culegerea, editarea, designul publi-
caþiilor, pliantelor, afiºelor tuturor
manifestãrilor noastre culturale.
Activitãþile principale ale
departamentului constau în:
• colectarea, prelucrarea, stocarea
si difuzarea de informaþii privind
patrimoniul cultural mobil din cadrul
muzeului;
• administrarea bazelor de date
privitoare la fotografiile clasice,
fotografiile digitale, obiectele din
colecþii etc;
• elaborarea ºi actualizarea site-
urilor existente;
• dezvoltarea propriilor programe
informatice, conforme cu necesitãþile
proprii, pentru evidenþa colecþiilor de
patrimoniu, evidenþa informatizatã a
cãrþilor, evidenþa fotografiilor clasice
ºi digitale;
• asigurarea asistenþei informatice
pentru personalul muzeului;
Complexul Naþional Muzeal
„ASTRA” a realizat ºi postat, încã din
anul 2001, propria sa paginã web.
Scopul sãu principal a fost, în primul
rând, promovarea culturii tradiþionale
prin mijloace moderne, aproape
indispensabile secolului XXI. Cu
timpul, apariþia unor noi secþiuni ºi
lãrgirea sferei de interes a site-ului au
impus necesitatea unei schimbãri
majore, aceasta producându-se la
începutul anului 2003, când pagina sa
de internet s-a transformat într-un
senzaþional portal cultural,
http://www.muzeulastra.ro/. Astfel,
site-ul muzeului este o adevãratã
enciclopedie culturalã etnograficã, în
format electronic, ºi noi l-am promovat
la Premiile Patrimoniului Cultural
Naþional 2003, secþiunea proiecte
multimedia.
În scopul mediatizãrii instituþiei ºi
proiectelor culturale în plan
internaþional, a apãrut necesitatea
traducerii complete a site-ului într-o
limbã de circulaþie internaþionalã,
respectiv engleza, care a solicitat
centenar
astra
eforturi deosebite, dimensiunile
materialelor fiind vaste. Astfel, în
primãvara anului 2005 s-a finalizat
varianta în limba englezã a site-ului,
copie fidelã a celei în limba românã.
O altã reuºitã a C.I.D. „C. Irimie“
în aceastã direcþie a constituit-o
colaborarea cu Institutul de Tehnicã de
Calcul Bucureºti pentru editarea unui
compact disc de prezentare a
muzeului, constituind o impozantã
documentaþie fotograficã, filmo-
graficã, muzicalã, inspirându-se din
toate realizãrile muzeului în ultimii
zece ani, un suport informaþional
multimedia, cu secvenþe video si cu
fond sonor muzical.
Consensual cu Programul lansat
de Ministerul Culturii ºi Cultelor, de
stimulare a interesului pentru culturã,
ca o determinantã a procesului de
educaþie culturalã la nivel mondial, a
fost iniþiatã ºi derulatã colectiv, prin
specialiºtii de marcã ai complexei
noastre instituþii, editarea unei
publicaþii virtuale a Complexului
Naþional Muzeal „ASTRA” Sibiu, cu
apariþie lunarã, adresatã în special
copiilor, elevilor ºi tinerilor, publicaþie
ajunsã deja la cel de-al cincilea numãr
(http://www.jurnal.muzeulasta.ro).
Ne alãturãm prin aceasta, campaniei
„Prin Lecturã la Culturã”, declanºatã
de Ministerul Culturii ºi Cultelor ºi
sperãm mai ales, cã prin acþiunile
noastre dedicate tuturor segmentelor
de public, sã realizãm o implementare
a politicilor culturale ale Guvernului
României .
Întrucât Muzeul ASTRA va
constitui, în mod obiectiv, unul dintre
actanþii marcanþi ai „momentului
2007”, ne pregãtim prin acþiuni ºi
manifestãri, premergãtoare anului
2007, (când Sibiul va deveni una din
cele douã capitale culturale ale
Europei), pentru a omagia ideea de
unitate culturalã europeanã prin marea
diversitate a culturii regional-euro-
pene. În urma înfiinþãrii „Cercului de
Dialog Cultural Sibiu, 2007”, o
organizaþie non-profit, a managerilor
93
REVISTA MUZEELOR
culturali ai instituþiilor cele mai
reprezentative ale Sibiului, a
reprezentanþilor cultelor religioase si
societãþilor academice sibiene
(instituþii, universitãþi etc), a
personalitãþilor ºtiinþifice si culturale
sibiene, de anvergura naþionala si
internaþionalã, indiferent de vârstã ºi
statut social, a liderilor de opinie
privind viaþa culturalã a Sibiului, am
realizat ºi promovat website-ul
acesteia:
http://www.dialogcultural2007.
go.ro/
De asemenea, mai avem douã
proiecte multimedia, în prag de
finalizare, chioºk-uri informaþionale
multimedia cu ecran senzitiv, în
sistem touchscreen. Ele vor avea un
amplasament foarte bine gândit, in
ideea ca Sibiul va deveni capitalã
culturalã europeanã. Unul dintre ele va
conþine date despre istoricul clãdirii
Casei Artelor, istoricul Pieþei Mici,
despre meºteºugurile ºi breslele
sibiene ºi despre activitatea Muzeului
de Etnografie si Artã Popularã
Sãseasc㠄Emil Sigerus”, structurã a
CNM „ASTRA”, (care va onora sediul
în Casa Artelor, dupã restaurarea
completã a acesteia)ºi va fi amplasat în
faþa clãdirii, odatã cu inaugurarea
muzeului. Celãlalt, va fi amplasat în
pavilionul multifuncþional de la
intrarea în Muzeul în Aer Liber, din
Dumbrava Sibiului, fiind o incursiune
virtualã în întreaga civilizaþia
tradiþionalã a satului românesc,
precum ºi creaþia meºteºugãreascã
tradiþionalã a acestuia.
2. BIBLIOTECA CU PROFIL
ETNOGRAFIC
Constituitã ca o unitate bibliote-
conomicã proprie, de specialitate,
aceasta dispune, la înfiinþarea sa de un
nucleu de 1289 vol., provenite din
colecþia personalã a lui C. Irimie. În
ultimii ani, printr-o dezvoltare
sistematicã, ea numãrã peste 12.380
94
volume, cuprinzând cãrþi, periodice,
ziare, pliante ºi broºuri, ºi asigurând
materialul documentar ºi informativ
necesar personalului de specialitate
(muzeografi, cercetãtori ºtiinþifici,
restauratori ºi conservatori, informati-
cieni, cineaºti, documentariºti) precum
ºi a cadrelor didactice, elevilor ºi altor
categorii interesate.
Fiind o bibliotecã de specialitate,
fondul de carte este alcãtuit prepon-
derent din publicaþii aparþinând dome-
niului etnografiei, dar ºi din publicaþii
aparþinând domeniilor cu care
etnologia se interfereazã, cum ar fi:
istoria, antropologia, arta popularã,
sociologia, filozofia, religia, teologia.
Biblioteca vine, de asemenea, în
întâmpinarea utilizatorilor sãi, cu un
bogat material de referinþã, cuprinzând
dicþionare, enciclopedii ºi bibliografii.
Pe lângã aceste publicaþii, biblioteca
mai deþine un important fond, cuprin-
zând 500 publicaþii de antropologie,
donaþie a Institutului Smithsonian din
SUA.
Pentru facilitarea cãutãrii
publicaþiilor de specialitate s-au
întocmit bibliografii speciale, pe
diverse tematici (ex: civilizaþie popu-
larã transilvanã, etnografie sãseascã,
etnografie universalã, cultura ºi
civilizaþia rromilor etc.), care stau la
dispoziþia cercetãtorilor, cadrelor
didactice, studenþilor ºi altor lectori
interesaþi.
3. ARHIVA APARATULUI
COMPLEMENTAR
Organizate pe criterii categoriale
ºi tematice, aceasta conþine fototeca,
fotografii documentare realizate cu
prilejul cercetãrii de teren (cca. 75.900
fotografii ºi 3.400 de filme foto),
fotografie veche si cliºee pe sticlã
datând de la începuturile fotografiei
transilvane din sec. XIX (colecþie de
aprox. 2.800 respectiv 1.200 de piese),
diapozitive (10.500 piese), desenoteca
(cca. 6700 piese).
 centenar
astra

4. ARHIVA ªTIINÞIFICà 5. EDITURA “ASTRA

Raportatã la existenþa secularã a
Muzeului ASTRA (1905-2005) ºi
conþinând numeroase materiale docu-
mentare din întreaga sa existenþã
istoricã, arhiva ºtiinþificã a muzeului
conþine materiale privind cercetarea
ºtiinþificã din toatã aceastã perioadã,
corespondenþa muzeului începând din
anul 1956, documente legate de
manifestãrile muzeale proprii, de
participãri la cursuri, colocvii ºi
simpozioane naþionale ºi inter-
naþionale, colaborãrile noastre cu
instituþii culturale din þarã ºi din strãi-
nãtate, precum ºi unele impresii despre
Muzeul Astra. Un capitol distinct îl
constituie Fondul „Dr. Cornel Irimie”,
predat de familia celui care a fost
reanimatorul Muzeului „Astra”
începând din 1956 ºi fondatorul
Muzeului Tehnicii Populare.
MUSEUM”
Editura „Astra Museum” s-a
înfiinþat ca urmare a satisfacerii
exigenþelor interne pentru realizarea
propriilor publicaþii culturale,
respectiv, tratate, culegeri de studii ºi
comunicãri ºtiinþifice, ghiduri,
cataloage, pliante, afiºe, vederi, º.a.,
publicaþii care cu greu s-ar fi realizat în
colaborare cu altã editurã, þinând
seama mai ales de profilul etnografic al
instituþiei noastre ºi de costul ridicat al
unor asemenea prestaþii realizate de
terþi.

95
REVISTA MUZEELOR
IMPORTANÞA PATRIMONIULUI MUZEAL
ÎN PROGRAMUL DE FORMARE
A SPECIALIªTILOR DIN MUZEE.
COLABORARE ÎNTRE MUZEE ªI UNIVERSITÃÞI
Valer OLARU
R olul colecþiilor muzeale în
activitatea de educaþie a
publicului ºi procesul de învãþãmânt a
fost remarcat încã de la începutul sec.
XX de ilustrul academician Grigore
Antipa. („Colecþiile unui muzeu
oricari ar fi ele nu reprezintã
adevãratul scop al muzeului, care este
ºtiinþa, cultura, educaþia”). Formele
prin care instituþiile de culturã
realizeazã aceastã activitate de
valorificare superioarã a patrimoniului
sunt din ce în ce mai diverse, funcþie
de categoriile de beneficiari care
constituie þinta programelor, iar
metodele ºi nivelul de transmitere a
informaþiilor ºi a mesajului cultural se
perfecþioneazã continuu în funcþie de
nivelul cultural ºi tehnic atins de
societate.
Sistemul mondial de învãþãmânt,
devine din ce în ce mai pragmatic se
apropie, în mod firesc, din ce în ce mai
mult de instituþiile care acumuleazã ºi
gestioneazã valorile esenþiale ale
culturii, cele care deþin mãrturiile
fizice ale creaþiei intelectuale.
Metodele informaþionale de acces
moderne, puse la dispoziþie de noua
tehnologie digitalã permit fiecãruia sã
pãtrundã ºi sã se informeze, în sistemul
virtual, în majoritatea instituþiilor de
culturã din întreaga lume: universitãþi,
muzee, biblioteci, arhive, instituþii de
spectacol, rezervaþii naturale, colecþii,
etc.
În acest context ºi învãþãmântul
de conservare ºi restaurare beneficiazã
din plin, în procesul de pregãtire a
specialiºtilor ºi perfecþionarea mijloa-
celor de lucru, de noile condiþii de
acces la informaþii ºi documentare.
96
Dacã în urmã cu cca. 40 de ani
conservatorii ºi restauratorii se formau
numai în muzee, în ultimii 15 ani au
apãrut noi forme de pregãtire la nivel
universitar pentru specializãrile:
conservare ºi restaurare.
Schimbarea produsã a avut ca
efect creºterea interesului tinerilor
pentru aceastã specializare, generând
în acelaºi timp concurenþa atât de
beneficã la nivelul corpului de
specialiºti care lucreazã în domeniu
sau pregãtesc noile generaþii de
conservatori ºi restauratori. Pe lângã
acest aspect, esenþial într-o economie
de piaþã (incipientã în România), este
încã nevoie de o abordare sistematicã
de pregãtire teoreticã ºi în special
practicã a viitorilor conservatori ºi
restauratori. Aceastã pregãtire, aºa
cum s-a dovedit din experienþa unor
þãri cu mai multã tradiþie în acest
domeniu din Europa (Germania,
Anglia, Italia ºi Ungaria), se bazeazã
pe o colaborare extrem de strânsã între
unitãþiile de învãþãmânt (de stat sau
privat), cu instituþiile care deþin,
conservã ºi valorificã patrimoniul,
obiectivând de fapt esenþa pregãtirii.
Necesitatea abordãrii juste ºi
principiale a acestei problematici ºi în
þara noastrã constituie cheia de boltã a
pregãtirii superioare, la nivel
european, a viitorilor noºtrii specialiºti
conservatori ºi restauratori. Nu se
poate concepe o pregãtire coerentã, din
punct de vedere teoretic, practic ºi
tehnic, fãrã accesul în cadrul progra-
mului de pregãtire a studenþilor din
profilul conservare-restaurare, la
valorile culturale aflate în colecþii, fãrã
accesul acestora în laboratoarele de

restaurare, fãrã parcurgerea practicã a
cazuisticii generale ºi specifice, funcþie
de structura materialelor, tehnicilor ºi
fãrã cunoaºterea valorii ºi semni-
ficaþiilor spirituale, istorice, ºtiinþifice
ºi documentare a bunurilor. Este ca ºi
cum am dori sã specializãm un medic
în chirurgie cardiacã abordând proble-
matica numai din punct de vedere
teoretic. Este pe deplin evident eºecul
unei astfel de pregãtiri.
Iatã de ce C.N.M. „ASTRA”
Sibiu ºi-a deschis încã de acum 8 ani,
larg porþile spre învãþãmântul superior
de specialitate, atât în domeniul
conservãrii ºi restaurãrii patrimoniului
mobil ºi imobil cât ºi al celui
etnologic.
Acest lucru a fost fãcut
parcurgând gradual etape ºi forme de
organizare, prin crearea unui sistem de
pregãtire internaþional de care sã
beneficieze toþi restauratorii ºi
conservatorii din laboratoarele din
þarã, prin organizarea de cursuri,
susþinute de profesori din cele mai
importante centre de restaurare din
Europa (Germania, Anglia, Olanda,
Elveþia, Ungaria, Cehia, etc). Nivelul
de pregãtire a fost flexibil cuprinzând
meºterii restauratori monumente
istorice dar ºi restauratorii cu studii
superioare.
Colaborarea cu învãþãmântul
universitar prin organizarea pregãtirii
teoretice ºi practice a studenþiilor în
cadrul muzeului. Practic în acest fel
accesul la obiecte, la problematica
onservãrii ºi restaurãrii, la cazuistica
oferitã de colecþii care însumeazã zeci
de mii de bunuri culturale ºi peste 380
de monumente de arhitecturã ºi tehnicã
popularã au fost puse în slujba
procesului de învãþãmânt; ºi rezultatele
nu au încetat sã aparã: Universitatea
„Lucian Blaga” prin Facultatea de
centenar
astra
„Istorie ºi Patrimoniu” secþia de
„Conservare ºi Restaurare” este
singura din þarã care oferã cele mai
multe specializãri pentru restauratori:
picturã tempera ºi ulei pe suporturi
precum lemn, pânzã, sticlã; lemn
policrom ºi etnografic, ceramicã,
textile, piele, hârtie, metal.Avantajul
unei abordãri cât mai diversificate în
procesul de învãþãmânt, a diferitelor
suporturi sunt multiple atât pentru
ridicarea nivelului procesului educativ,
(prin mãrirea volumului de
cunoºtiinþe), dar ºi al obþiunii libere,
individuale a cursanþilor pentru
alegerea profilului specializãrii prin
licenþã ºi masterat.
Ca urmare a aplicãrii acestui
program, se observã de la an la an,
progresul în procesului de învãþãmânt,
evidenþiat atât în expoziþiile anuale de
restaurare, pe care le organizeazã
muzeul în colaborare cu studenþii, dar
mai cu seamã în abordarea ºi
elaborarea lucrãrilor teoretice ºi
practice de licenþã pe care le realizeazã
ºi susþin studenþii. Atât expoziþiile cât
ºi lucrãrile de licenþã prezentate public
se constituie în exemple de urmat
pentru urmãtoarele generaþii ºi pun
bazele în acelaºi timp pentru nivele
superioare de pregãtire care se
prefigureazã.
Iatã doar câteva preocupãri ºi
demersuriîn domeniul colaborãrii între
muzeu ºi universitate pe care C.N.M.
„ASTRA” Sibiu le-a abordat în ultimii
ani, pornind de la necesitatea
cunoaºterii profunde a situaþiei patri-
moniului muzeal ºi a sistemului de
pregãtire a specialiºtilor din domeniul
culturii. Aceastã experienþã poate fi
utilã instituþiilor de culturã ºi
universitãþiilor din România care pot
dezvolta ºi diversifica în avantaj
reciproc aceast tip de colaborare.
97
REVISTA MUZEELOR
CENTRUL DE PREGÃTIRE A
CONSERVATORILOR
ªI RESTAURATORILOR
DIN CADRUL CNM ASTRA SIBIU -
ÎN SPRIJINUL CONSERVÃRII ªI RESTAURÃRII
PATRIMONIULUI ROMÂNESC
Raluca I. CAPOTÃ
C entrul de Pregãtire a
Conservatorilor ºi Restau-
ratorilor (CePCoR) reprezintã o nouã
structurã în cadrul Complexului
Naþional Muzeal ASTRA, care îºi
propune sã dinamizeze activitãþile de
conservare ºi restaurare din România,
încurajând pregãtirea continuã, la
standarde internaþionale, a specia-
liºtilor români.
Pe baza unei bogate experienþe
acumulate în 20 de ani de funcþionare,
în cadrul muzeului, a „Centrului
metodologic pentru pregãtirea specia-
liºtilor conservatori ºi restauratori din
reþeaua naþionalã a muzeelor în aer
liber” ºi cu ajutorul a numeroase
colaborãri internaþionale, la CNM
ASTRA a fost dezvoltat pe parcursul a
câþiva ani (începând cu anul 1997) un
program de cursuri anuale de
perfecþionare în domeniul restaurãrii
diverselor suporturi, (Programul
„Cursuri internaþionale de perfecþio-
nare pentru conservatori ºi restau-
ratori”). Aceastã activitate, susþinutã
de o bazã materialã ºi documentarã
semnificativã , a fost recunoscutã de
Comisia Naþionala a Muzeelor ºi
Colecþiilor, care, în ºedinþa din
07.06.2002 ne-a acordat statutul de
Centru de Pregãtire a Conservatorilor
ºi Restauratorilor pentru un numãr
semnificativ de specialitãþi.
Principalii beneficiari ai cursu-
rilor de perfecþionare sunt restauratorii
ºi conservatorii români, atât cei
atestaþi, cât ºi cei în formare, studenþi
ai facultãþilor de conservare ºi
restaurare a patrimoniului. În fiecare
an, aceºtia participã la proiectele
98
centrului atraºi de calitatea cursurilor
susþinute de personalitãþi recunoscute
ale domeniului, lectori strãini dar ºi
români care îºi împãrtãºesc cu gene-
rozitate experienþa profesionalã.
CePCoR ºi-a propus încã de la
început sã contribuie la corelarea
nivelului de practicã ºi teorie a
conservãrii ºi restaurãrii din România,
cu standardele internaþionale ºi sã
favorizeze coagularea unei comunitãþi
ºtiinþifice specifice acestui domeniu
(prin crearea unui cadru de comu-
nicare ºi dezbatere a problemelor
domeniului).
De-a lungul timpului, CePCoR a
dezvoltat o serie de programe prin care
se încearcã punerea în practicã a
obiectivelor sus menþionate:
Programul „Cursuri inter-
naþionale de perfecþionare pentru
conservatori ºi restauratori” este un
program permanent, cel mai important
program al centrului . El presupune
organizarea ºi derularea unor cursuri
de perfecþionare pentru conservatorii
ºi restauratorii români; cursurile
beneficiazã de participarea predilectã
a lectorilor strãini, urmãrindu-se astfel
diseminarea standardelor ºtiinþifice
internaþionale în rândul restauratorilor
din România. În cadrul acestui
program, au fost derulate numeroase
proiecte. Astfel, în anul 2004 au fost
organizate trei cursuri susþinute de
nouã lectori români ºi strãini (cursul
internaþional „Insecte xilofage,
monitorizarea si combaterea acestora
în muzee în aer liber ºi monumente”,
cursul internaþional „Iconografie
creºtinã pentru restauratori” ºi cursul

„Utilizarea calculatorului în restau-
rare”). Participarea la aceste eveni-
mente a depãºit cifra de 100 de
restauratori.
Anul 2003 a fost dedicat cu
precãdere cursurilor pentru restau-
ratorii de monumente istorice. În
colaborare cu GTZ, Primãria Sibiu,
CCIA ºi Camera Meºteºugarilor din
Mainz au fost organizate trei cursuri,
cu participarea lectorilor specialiºti
din Germania: pentru pietrari-restau-
ratori monumente istorice - etapa I,
pentru dulgheri-restauratori monu-
mente istorice ºi pentru instalatori ºi
proiectanþi instalaþii. Tot în anul 2003
am fost angrenaþi într-un proiect
intensiv internaþional ERASMUS
„Restaurarea mobilierului etnografic
sãsesc din Transilvania”, realizat în
colaborare cu Muzeul Naþional
Maghiar, la care au participat zece
lectori profesori universitari ºi 18
studenþi restauratori din Ungaria,
Germania, Finlanda ºi România.
În anul 2002 s-a desfãºurat
„Cursul internaþional de perfecþionare
în domeniul restaurãrii obiectelor din
ceramicã, sticlã ºi metal” realizat în
colaborare cu Muzeul Naþional
Maghiar ºi AdR (Asociaþia Restau-
ratorilor din Germania). Problematica
variatã a cursului ºi multitudinea
perspectivelor propuse de cei nouã
lectori din Ungaria, Germania ºi
Olanda au rãspuns cu succes nevoilor
profesionale ale celor 57 de
participanþi.
În anul 2001, patruzeci ºi unu de
restauratori de textile ºi piele au avut
prilejul sã cunoascã modul de lucru al
colegilor lor din Ungaria, la un curs
internaþional de conservare-restaurare
textile-piele, realizat împreunã cu
patru restauratori de la Muzeul
Naþional Maghiar.
Ne bucurãm de o participare din
an în an tot mai numeroasã ºi încercãm
sã menþinem o paletã de cursuri cât
mai diversã, oferind astfel opor-
tunitatea de informare cu privire la
ultimele noutãþi pentru cât mai multe
specialitãþi.
centenar
astra
Pentru a continua programul de
cursuri internaþionale de perfecþionare
pentru conservatori ºi restauratori,
CePCoR a iniþiat o colaborare cu
International Academic Projects Ltd
din Londra, o structurã care furnizeazã
cursuri de specialitate în domeniul
conservãrii ºi restaurãrii patri-
moniului, susþinute de lectori
prestigioºi. Suntem în faza de pros-
pectare a posibilelor surse de finanþare
a acestor cursuri, pe care sperãm sã le
putem oferi în curând restauratorilor,
cu o frecvenþã de cel puþin douã
evenimente pe an.
Pentru desfãºurarea cursurilor,
CNM „ASTRA” pune la dispoziþie
dotãrile sale logistice: sala de
conferinþe din muzeul în aer liber din
Dumbrava Sibiului, laboratoarele din
cadrul Departamentului de Conser-
vare-Restaurare ºi aparaturã modernã
de proiecþie.
În sprijinul acþiunilor de
Perfecþionare a Restauratorilor vine ºi
faptul cã CNM „ASTRA” poate oferi
participanþilor la cursurile organizate
spaþii de cazare ºi locuri de luat masa,
în ambianþa muzeului în aer liber din
Dumbrava Sibiului.
„Programul de dezvoltare ºi
accesibilizare a punctului documentar
CePCoR” este, de asemenea, un
program cu caracter permanent.
Centrul beneficiazã de un punct docu-
mentar bine dotat cu publicaþii de
specialitate (sute de cãrþi ºi reviste
publicate de cele mai importante
edituri ºi institute în domeniu din
lume), constituit prioritar din donaþii,
asistenþe tehnice ºi schimburi de publi-
caþii în cadrul colaborãrilor iniþiate cu
instituþii de prestigiu, precum
ICCROM - Roma, Institutul de
Conservare Getty (Los Angeles, SUA),
Muzeul Naþional Maghiar, asociaþii ale
restauratorilor din Germania (AdR,
VDR), Muzeul Naþional din
Danemarca, dar ºi prin generozitatea
unor personalitãþi ale domeniului.
Într-un efort de a face cât mai
accesibilã informaþia de specialitate
am iniþiat un program de maximizare a
99
 REVISTA MUZEELOR
accesului la informaþia conþinutã de
punctul documentar CePCoR prin
recenzarea în limba românã a
publicaþiilor de specialitate în limbi
strãine, în scopul distribuirii lor
ulterioare conser-vatorilor ºi
restauratorilor.
Programul „Prioritãþi în
conservarea ºi restaurarea
patrimoniului cultural românesc” este,
la fel, un program cu caracter
permanent. Prin acest program
CePCoR ºi-a creat un instrument de
reacþie la nevoile stringente ale
domeniului. În cadrul acestui program,
în anul 2002, am avut iniþiativa
reunirii investigatorilor de patrimoniu.
Ediþia I a acestei întâlniri, desfãºuratã
la Sibiu, a avut ecoul scontat, comu-
nitatea investigatorilor de patrimoniu
reunindu-se de atunci anual, în scopul
dezbaterii problemelor stringente ale
domeniului. Întâlnirea naþionalã a
reprezentanþilor instituþiilor de învãþã-
mânt superior cu profil de conservare
ºi restaurare a patrimoniului mobil
este cea mai recentã manifestare
organizatã de Centru, în parteneriat cu
Universitatea Lucian Blaga (30 iunie -
1iulie 2005). Aceasta s-a finalizat
printr-un document cu propuneri, ce
vine în sprijinul demersurilor de
reglementare a sistemului de pregãtire
universitarã a conservatorilor ºi restau-
ratorilor, ce se aflã la un moment de
rãscruce, generat de nevoia de adaptare
la procesul de la Bologna.
Un alt program al CePCoR
vizeazã Restaurarea obiectelor de
tezaur din colectia „Franz Binder” în
colaborare cu Laboratoarele de
restaurare picturã tempera, textile ºi
piele. Acesta este un program în plinã
desfãºurare, ce va culmina cu o serie
de proiecte în 2007, an ce marcheazã
douã momente speciale: 100 de ani de
la sãpãturile din Gamhud, locul de
provenienþã al mumiei egiptene -
faima colecþiei Franz Binder a C.N.M.
ASTRA ºi Sibiu - Capitalã Culturalã
Europeanã.
100
Programul de conºtientizare a
publicului faþã de conservarea
patrimoniului este un program recent,
încã în curs de configurare, care a
debutat printr-o activitate educativã
destinatã elevilor de liceu .
Centrul de Pregãtire a Conser-
vatorilor ºi Restauratorilor a evoluat
treptat, suplimentându-ºi ariile de
interes ºi acþiune, urmãrind atent
nevoile de pregãtire în conservare ºi
restaurare din þarã, dar ºi dinamica
internaþionalã a dezvoltãrii acestui
domeniu, devenind astfel un centru
important, reper pentru specialiºtii
români. Este mare nevoie de astfel de
centre în România, deoarece
conservatorii ºi restauratorii cu
experienþa din muzeele româneºti
ajung cu greu la cursuri de perfec-
þionare internaþionale, la publicaþii
recente de specialitate ºi prin urmare
nevoia de perfecþionare continuã este
greu acoperitã de oferta româneascã.
Programele CePCoR se vor dezvolta
întotdeauna înspre a suplini aceste
nevoi informative ºi formative.
Activitatea CePCoR-ului a fost
posibilã datoritã numeroaselor
parteneriate naþionale ºi internaþionale
cu instituþii prestigioase din domeniu:
GTZ, Camera Meºteºugarilor din
Mainz, Camera de Comerþ, Industrie ºi
Agriculturã Sibiu, Asociaþia
Restauratorilor Profesioniºti (AdR) din
Germania, Buckinghamshire Chilterns
University College din Anglia, Depar-
tamentul de restaurare al Muzeului
Naþional Maghiar din Budapesta,
Universitatea „Lucian Blaga” din
Sibiu, dar ºi prin bunãvoinþa
ICRROM-ului, a Institutului Getty ºi a
multor restauratori strãini. Menþinem o
legãturã strânsã cu toþi colaboratorii
noºtri, iar pentru cei care sunt
interesaþi de programele noastre
informaþii despre activitãþile centrului
sunt accesibile pe site-ul muzeului
ASTRA la adresa:
http://www.muzeulastra.ro/conser
vare_restaurare/centru_pregatire.php

MUZEUL ªI FILMUL DOCUMENTAR
COLECÞIA STUDIOULUI DE FILM ASTRA,
DEPARTAMENT AL CNM ASTRA SIBIU
Adina VÃRGATU
F ilmul documentar acoperã o
arie atât de întinsã, încât cu
greu poate fi definit. Într-un sens foarte
larg, documentarul este filmul care
prezintã ºi interpreteazã un material
faptic, în scopuri educaþionale sau de
divertisment.
Într-o formã sau alta, film
documentar s-a fãcut peste tot în lume,
contribuind într-o mãsurã semni-
ficativã la dezvoltarea realismului în
cinematografie.
La începutul secolului trecut,
filmul a venit în întâmpinarea
apetitului crescând al oamenilor pentru
locuri ºi civilizaþii îndepãrtate. Primele
filme prezentau locuri exotice ºi
civilizaþii necunoscute, la concurenþã
cu filmele de actualitãþi, axate pe
prezentarea evenimentelor zilei.
La mijlocul deceniului al III-lea al
secolului trecut, John Grierson, unul
dintre creatorii genului, a împrumutat
termenul franþuzesc documentaire
pentru a defini acest stil de film.
Grierson considerã filmul documentar
drept „tratarea realitãþii în mod
creator”.
De fapt, conceptul de film
documentar acoperã o multitudine de
genuri, stiluri, subcategorii. Sfera
documentarului nu se poate reduce la
reportajul filmat “pe viu” ºi nici la
filmul care urmãreºte simpla informare
cu ajutorul imaginilor în miºcare.
Filmul documentar, poate mai mult
decât cel de ficþiune, este rezultatul
unui proces complex petrecut în
laboratorul de creaþie, unde rolul
principal îl deþine regizorul.
Adevãratul film documentar este o
declaraþie personalã, expresia unui
punct de vedere ºi a unei anumite
poziþii a regizorului faþã de subiectul
centenar
astra
prezentat. Chiar ºi în filmele apar-
þinând curentului numit cinema direct,
unde imixtiunea regizorului este
redusã la minimum, punctul de vedere
ºi personalitatea autorului transpar prin
unghiurile de filmare alese, prin
selecþia materialului ºi prin montaj,
adicã prin modul în care regizorul dã
coerenþã, prin intermediul limbajului
cinematografic, materialului filmat.
Nivelul de utilizare a limbajului
cinematografic face diferenþa între
materialele filmate ºi filme. La fel cum
aproape toatã lumea poate sã scrie, dar
numai unii pot sã se exprime prin scris,
tot mai mulþi pot sã filmeze – mai ales
în perioada actualã, a tehnicii digitale,
care miniaturizeazã ºi perfecþioneazã
continuu echipamentul de filmare –
dar puþini ºtiu sã facã film.
Pentru etnografi, filmul – în
sensul de suport pentru informaþia
vizual㠖 a fost foarte atractiv încã de
la început. Filmul avea capacitatea de a
stoca, pe câþiva metri de peliculã,
informaþii pentru care ar fi fost nevoie
de caiete întregi de notiþe ºi schiþe.
Cu toate acestea, relaþia între
cercetãtorul etnograf ºi film nu a fost
lipsitã de controverse. Îmbinarea
rigorii ºtiinþifice cu cerinþele ºi particu-
laritãþile limbajului cinematografic
sunt ºi astãzi subiect de discuþie în
lumea filmului etnografic / antro-
pologic.
Pentru etnografi, filmul este
suportul prin care se transmite
informaþia ºtiinþificã, mai complex
decât hârtia paginii de carte, dar având
la bazã aceeaºi funcþie. Cineastul cautã
în aceastã informaþie povestea care va
da coerenþã cinematograficã mate-
rialului finit. Este greu de spus cine are
dreptate. Oricum, între aceste extreme,
101
 REVISTA MUZEELOR
existã o infinitate de combinaþii, care
fac ca filmul etnografic/antropologic
sã fie foarte greu de delimitat în cadrul
categoriei largi a filmului documentar.
Vom restrânge multiplele subca-
tegorii ale filmului documentar doar la
trei, care sunt reflectate cu precãdere
în în structura ºi conþinutul arhivei
vizuale a Studioului de film ASTRA.
Este vorba de filmul despre muzeu,
filmul în muzeu ºi filmul-rezultat al
cercetãrii etnografice/antropologice.
Iniþiatã acum mai bine de un
deceniu, odatã cu înfiinþarea
Studioului de film ASTRA, colecþia de
film documentar este astãzi unicã în
þarã ºi în întreaga regiune, nu doar prin
numãrul de filme, ci ºi prin caracterul
ºi tematica lor. Cele peste douã mii de
titluri conþinute în videobibliotecã au
intrat în colecþie în proporþie
covârºitoare datoritã Festivalului inter-
naþional de film ASTRA FILM FEST,
organizat de Studioul de film ASTRA
ºi de Fundaþia Antropologie Vizualã,
dar ºi prin schimburi culturale ºi
programe de colaborare cu parteneri
din Europa ºi din lume. Subiectele sunt
dintre cele mai diverse, de la tradiþii,
culturã, mentalitãþi ºi societate, la
mitologie, superstiþii, arhitecturã,
turism, artã, religie, probleme sociale,
politice, militare, educative, imigraþie,
hobby-uri, festivaluri ºi ceremonii de
pretutindeni. Se mai gãsesc în
videobibliotecã, alãturi de filmele ºi
materialele video produse la Studioul
de film ASTRA, titluri clasice ale
filmului documentar, precum ºi filme
experimentale ºi de animaþie.
Videobiblioteca este organizatã
sistematic pe câmpuri, titluri, idei ºi
teme, într-un program uºor de accesat.
Aceastã colecþie impresionantã se
adreseazã atât elevilor, studenþilor ºi
profesorilor ca sursã de material
didactic, cât ºi publicului larg, care se
dovedeºte din ce în ce mai atras de
filmul documentar necomercial de
calitate. Pentru vizionãri, Studioul
pune la dispoziþia publicului o salã de
proiecþii ºi conferinþe cu o capacitate
102
de 100 de locuri ºi o salã-buzunar,
pentru grupuri mai mici sau spectatori
individuali. În plus, videobiblioteca stã
la baza unor programe de educaþie ºi
instruire, pe care Studioul de film
ASTRA le deruleazã cu Universitatea
„Lucian Blaga” ºi cu liceele sibiene. În
ultimii ani, colecþia Studioului de film
ASTRA a fost remarcatã de univer-
sitãþi din strãinãtate, cu care Studioul
de film ASTRA ºi Fundaþia Antro-
pologie Vizualã deruleazã programe
internaþionale (cursuri de varã,
seminarii). La colecþia de filme se
adaugã o foarte valoroasã bazã de date
vizuale, care cuprinde sute de ore de
filmãri ale fenomenelor de culturã
tradiþionalã, unele aflate în disoluþie,
surprinse pe parcursul ultimilor
aproape cincisprezece ani.
Proiectul a început în 1992, prin
înfiinþarea în cadrul Muzeului ASTRA
a unui departament dedicat audio-
vizualului. Încã de la început, noul
departament – prin directorul sãu
Dumitru Budrala – a avut ambiþii care
depãºeau cu mult ceea ce se aºteaptã
îndeobºte de la o secþie de audiovizual
a unui muzeu. Dezvoltarea nou-înfiin-
þatului departament, care avea sã
ajungã Studioul de film ASTRA, a fost
configuratã pe direcþiile: înregistrare
/arhivare de imagini, producþie de film
etnografic/antropologic ºi – într-un
sens mai larg – film documentar ºi
înfiinþarea primului festival de
antropologie vizualã din România.
Termenul „film” are o sumedenie
de înþelesuri. El semnificã pe de-o
parte un suport pentru stocarea infor-
maþiei vizuale, în variantele sale
diverse: peliculã, bandã video, format
digital.
Apoi, denumeºte tot ceea ce þine
de imaginea în miºcare, de la filmul de
ficþiune la cel experimental, de
cãlãtorie, ºtiinþific, educaþional, de
propagandã etc. Toate aceste genuri,
tipuri, categorii ºi subcategorii intrã
sub denumirea genericã de „film”. Cu
toate acestea, diferenþele dintre un film
documentar în adevãratul sens al

definiþiei sale ºi un reportaj sunt la fel
de mari precum acelea dintre un eseu
filozofic ºi articol dintr-un ziar de
scandal.
Filmul despre muzeu face parte
dintre producþiile uzuale de
promovare. Bazându-se pe impactul
filmului, net superior altor mijloace
precum pliante, vederi, publicaþii
tipãrite, filmul despre muzeu
urmãreºte mediatizarea cãtre un public
cât mai larg a ofertei muzeale. Filmul
despre muzeu nu va depãºi aºadar
nivelul unei prezentãri generale,
realizate într-o formã atractivã pentru
un public cât mai larg. Câteva exemple
de astfel de producþii din colecþia
Studioului sunt filme despre muzee ºi
colecþii celebre (Oraºul Luvru. Muzeul
Wesfaliei, Rheinisches Freilicht-
museum, Muzeul din Detmold, Old
Sturbridge Village Museum, Muzeele
Indiei, Castelul Peleº, Colecþia de
stampe de epocã a Muzeului Cotroceni
ºi exemplele pot continua)
Filmul în muzeu pãtrunde dincolo
de simpla prezentare a ofertei
culturale, pentru a dezvãlui din interior
aspectele mai puþin cunoscute ale vieþii
muzeului sau pentru a prezenta
coerenþa politicii sale culturale, mate-
rializate în evenimentele pe care le
organizeazã. Acest tip de film
presupune un proces mai complex de
realizare decât în cazul categoriei
filmelor de prezentare, deoarece
pãtrunde în mecanismele intime de
funcþionare a instituþiei muzeale,
implicând o cercetare mai aprofundatã
ºi o duratã mai mare a producþiei.
Exemple în acest sens ar constitui
filmele despre conservarea ºi
restaurarea patrimoniului (aceastã
categorie este de asemenea bine
reprezentatã în colecþia Studioului de
film ASTRA, prin realizãri în
domeniul restaurãrii de monumente ale
unor laboratoare de restaurare
europene, precum ºi prin producþia
proprie, care a urmãrit, de exemplu,
restaurarea iconostasului de la Curtea
de Argeº, realizatã de Laboratorul
centenar
astra
zonal de restaurare al Muzeului
ASTRA, sau transferul bisericii din
lemn din Dretea, judeþul Cluj, care a
fost strãmutatã de curând în muzeul în
aer liber din Dumbrava Sibiului).
Filmul în muzeu a mai prilejuit
Studioului realizarea unor producþii
despre programul UNESCO „Tezaure
umane vii”, pe care Muzeul ASTRA îl
desfãºoarã de câþiva ani. Programul se
bazeazã pe definiþia datã de UNESCO
patrimoniului numit „imaterial”,
reprezentat de aceia care deþin, con-
servã ºi transmit meºteºugurile ºi
modul de viaþã tradiþional generaþiilor
urmãtoare. Pe baza evenimentelor
organizate de Muzeul ASTRA în
cadrul acestui program, Studioul de
film a realizat o serie de filme care
ilustreazã toate treptele piramidei
construite de instituþia muzealã pentru
promovarea acestui program: Olim-
piada „Meºteºuguri artistice tradiþio-
nale”, dedicatã tinerilor artizani,
Târgul meºteºugarilor, Festivalul
naþional al tradiþiilor populare – replica
româneascã a celebrului festival
dedicat culturii tradiþionale de la
Washington, organizat de nu mai puþin
faimosul Smithsonian Institute din
SUA, ºi Academia Artelor Tradiþionale
din România, forul suprem al celor
care exceleazã în meºteºugul ºi arta
popularã ºi ºi-au fãcut o profesiune de
credinþã din a creºte ucenici care sã le
ducã mai departe.
În ceea ce priveºte filmul
etnografic/antropologic, care este în
mod necesar rezultatul unei cercetãri
temeinice ºi îndelungate, lucrurile
devin mai complicate, atât din punctul
de vedere al complexitãþii opera-
þiunilor, cât ºi a duratei de realizare.
Definiþia exactã a filmului numit
când etnografic, când antropologic,
este încã subiect de controversã.
Trecând peste istoricul definiþiilor
diverse, vom menþiona cã tendinþele
actuale manifestã o oarecare deschi-
dere, acceptând o încadrare mai largã
în categoria „filmului antropologic”,
spre deosebire de deceniile trecute,
103
 REVISTA MUZEELOR
când filmul antropologic era evaluat
dupã regulile stricte ale textului
ºtiinþific. Chiar dacã încadrarea a
devenit mai permisivã, munca de
cercetare care stã la baza realizãrii
unor astfel de producþii nu se dimi-
nueazã câtuºi de puþin. Un film
antropologic care sã îºi merite numele
ca atare va trebui sã se bazeze pe o
cercetare aprofundatã, dublatã de
aptitudinile ºi talentul cinematografic
ale realizatorului. Filmul etnografic,
sau antropologic, are dificila misiune
de a combina rigoarea ºtiinþificã cu
cerinþele limbajului cinematografic, cu
creativitatea ºi nu în ultimul rând cu
estetica imaginii. Aceste noþiuni sunt
aproape incompatibile la prima vedere
ºi nu e mai puþin adevãrat cã sunt rare
cazurile când ele se combinã în mod
fericit. Nu este mai puþin adevãrat cã,
în cazul unei reuºite, rezultatele pot fi
spectaculoase. Filmul etnografic
/antropologic poate fi ºi este asimilat
unei publicaþii ºtiinþifice, iar atunci
când ºtiinþificul, esteticul ºi
creativitatea sunt bine dozate, impactul
va fi cu atât mai puternic. Dincolo de
cerinþele artistice, sau estetice, orice
producþie de film rãmâne tributarã
regulilor „pãmânteºti”, legate de
buget, calendar de producþie, condiþii
tehnice etc.
Pentru a reveni la colecþia de film
documentar a Studioului de film
ASTRA, realizatã cu contribuþia
Fundaþiei Antropologie Vizualã,
aceasta exceleazã în producþii de tipul
celor amintite mai sus, datoritã
Festivalului de film documentar ºi
antropologie vizualã, ajuns la cea de-a
104
VII-a ediþie. S-a împlinit peste un
deceniu de când Festivalul atrage cele
mai bune producþii de gen din toatã
lumea, producþii care se regãsesc în
colecþia amintitã ºi care fac ca arhiva
de film documentar de la Studioul de
film ASTRA din Sibiu sã fie unicã în
întreaga regiune a Europei Centrale ºi
de Est.
Vom aminti aici ºi producþiile
proprii, realizate în colaborare cu
Fundaþia Antropologie Vizualã, care au
circulat pe la cele mai importante
festivaluri de film ale lumii ºi au
câºtigat numeroase premii (ne referim
în special la filmele La drum ºi
Blestemul ariciului, ambele de
Dumitru Budrala, care au fãcut
înconjurul lumii).
În loc de concluzii:
Videobiblioteca Studioului de
film ASTRA, unicã în întreaga
regiune, oferã o alternativã la produc-
þiile comerciale vehiculate de
televiziuni, adresându-se mai multor
categorii de public, de la cel
hiperspecializat la publicul larg.
Datoritã colecþiei de film documentar
de la Studioul de film ASTRA,
publicul din România are acces la
producþii de cel mai înalt nivel din
toatã lumea. La acelaºi nivel calitativ
se înscriu ºi producþiile proprii ale
Studioului de film ASTRA, care obþin
constant succese internaþionale.
Contact: Videobiblioteca
Studioului ASTRA FILM
Piaþa Huet 12, Sibiu
Tel. 0269 – 210 134

MARKETINGUL MUZEAL. CONSTRUCÞIA ªI
INSTRUMENTARUL UNUI DIALOG - PUBLICUL
MUZEULUI ASTRA
L a începutul anului 2004, la
Ploieºti, la finalul unei
prezentãri în care susþineam nevoia
existenþei marketingului ºi a lettering, P.R. etc.). În prezent, „Secþia
specialiºtilor de marketing în muzee,
am fost întrebat de un director de
muzeu dacã 10 ani de activitate ºi tot
atâþia ani în conducerea a trei firme
private, mai necesitã un specialist de
marketing în muzeul pe care îl
conducea. Rãspunsul a fost „De ce trei
firme ºi nu una singurã?”
Preocuparea pentru atragerea ºi
promovarea misiunii unei instituþii
culturale îºi are finalitatea în publicul
acelei instituþii. Acest concept
defineºte un potenþial dialog la nivelul
ofertei ºi a consumului cultural, instru-
mente ale comunicãrii, muzeu
(transmiþãtor) - public muzeal
(receptor).
Muzeul, o instituþie democraticã
prin însãºi paradigmele ce-i definesc
existenþa, manifestã, în ultimii ani, un
interes deosebit pentru public, iar
relaþionarea cu acesta întâmpinã
aceleaºi dificultãþi pe care le gãsim în
orice instituþie, în orice companie, care
îºi propune un astfel de dialog,
indiferent de profilul acesteia.
Existenþa instrumentarului de
cercetare sociologicã ºi economicã,
aplicate deja în marketingul economic,
au fost primele elemente care,
implementate în domeniul culturii, au
creat, alãturi de noile metode de
monitorizare, analiza presei ºi analizã
statisticã, baza marketingului cultural
aplicat în Muzeul „ASTRA”.
Înfiinþat în 1994, Departamentul
de Marketing Cultural al instituþiei
noastre, avea, iniþial, doi membrii a
centenar
astra
Gabriel BUCURSTAN
cãror activitate de marketing acoperea
doar monitorizarea presei, precum ºi
activitãþi de marketing direct (logo,
de Relaþii Publice, Marketing ºi
Colaboare Internaþional㔠are 8
membri care acoperã toate funcþiile de
comunicare ºi coordonare a imaginii
muzeului, în social: elemente generale
de marketing muzeal, relaþii publice,
relaþii mass-media, pedagogie
muzealã, sociologie ºi statisticã apli-
catã în ºtiinþele sociale, turism cultural,
precum ºi managementul proiectelor,
sponsorizare ºi fundraising.
Referitor la activitatea de
marketing, toate domeniile enumerate
mai sus au o misiune comunã, aceea de
comunicare ºi (prin comunicare) de
promovare a valorilor ºi strategiilor
culturale pe care Complexul National
Muzeal “ASTRA” le susþine ºi le
reprezintã. O definire a demersului de
comunicare cu publicul, prin concep-
tul de marketing muzeal, ar limita
mult înþelegerea deplinã a com-
plexitãþii unui astfel de subiect. Totuºi,
o analizã a structurilor ºi principiilor
care se regãsesc în acþiunea de
marketing a Complexului Naþional
Muzeal „ASTRA”, se poate realiza ºi
poate revela, în acelaºi timp, un model
de dorit a fi întâlnit în muzeele din
România.
Dacã orice demers pleacã de la o
analizã iniþialã ºi orice problemã
constituie o oportunitate, marketingul
cultural îºi bazeazã acþiunea pe
identificarea unor probleme þintã, o
analizã structuralã a acestora ºi pe
rezolvarea lor.
105
 REVISTA MUZEELOR

a. Grafic comparativ referitor la numãrul de vizitatori ai Muzeului in Aer

Liber in anul 2004 ºi a încasãrilor obþinute în timpul celor mai importante
manifestãri culturale ale Sibiului. (material preluat din “Analiza de marketing
pe 2004” a Departamentului Relaþii publice Marketing, Colaborare
Internaþionalã)
Analiza cadrului competiþional - acestora indicã mãsurile ce urmeazã a
În ceea ce priveºte cadrul fi luate pentru eficientizarea deme-
competiþional în care Complexul rsului de marketing în muzeu. Astfel,
Naþional Muzeal “ASTRA” intrã pe în vederea stabilirii “necesitãþilor
piaþa culturalã sibianã, putem aprecia culturale” ale publicului potenþial sunt
drept foarte larg orizontul deschiderii desfãºurate sondaje ºi anchete
faþã de consumatorii culturali. sociologice ale cãror rezultate sunt
Activitatea instituþiei, în ceea ce baza proiectelor de viitor ale muzeului,
priveºte rãspunsul la nevoile culturale iar statisticile la intrarea în muzeu sunt
ale populaþiei locale, însumeazã trei utilizate în scopul evaluãrii ºi
axe importante ale vieþii mondene a cercetãrii publicului activ, a
Sibiului: Culturã; Educaþie; rãspunsului dat de acesta ofertei
Divertisment. Analiza cadrului compe- culturale. Un muzeu cu un
tiþional aduce Muzeul „ASTRA” departament de marketing eficace
alãturi de cele mai importante instituþii necesitã integrarea dorinþelor noastre
de culturã sibiene. Într-un astfel de cu cele ale publicului, pentru
mediu, desigur ºi metodele de atragere satisfacerea nevoilor lor. Dar, cele mai
a consumatorilor culturali se schimbã, multe instituþii fac greºeala de a egala
se influenþeazã reciproc ºi ajung sã se termenul de public numai cu cel de
completeze. vizitator. De fapt, membrii donatori,
Analiza publicului - În cercetarea actanþii sau staff-ul reprezintã publicul,
publicului activ ºi potenþial sunt în aceeaºi mãsurã.
utilizate douã metode de analizã: Politica de produs cultural -
sondajul de opinie ºi analiza Diversificarea ºi inovaþia în oferta
statisticã. Relevanþa rezultatelor culturalã, în strânsã legãturã cu analiza

106

publicului, este de cele mai multe ori
rezultatul relaþiei muzeu - public.
Determinarea oamenilor sã-ºi doreascã
ceea ce tu deþii este o abordare
dinãuntru spre în afarã. Rebecca
Leet, autorul cãrþii „Marketing for
Mission”, afirmã: “ceea ce oamenii îºi
doresc are mult de a face cu ceea ce
cumpãrã cu banii, timpul ºi energia
lor. Indiferent de ceea ce vindem, dacã
nu îºi doresc oamenii acel lucru nu îl
vor cumpãra”. Adevãratul marketing
necesitã o abordare dinspre în afarã
spre înãuntru. Avem misiunea de a
identifica ceea ce îºi doreºte clientul.
Politica de preþ - Definiþia
originarã a marketingului semnific㠄a
pune pe piaþã”. De la aceastã definiþie
pânã la apropierea finalã a consuma-
torului cultural, o primã problemã este
costul suportat, atât de organizator cât
ºi de consumator, pentru actul cultural.
De cele mai multe ori ambele pãrþi
susþin o motivaþie bine argumentatã în
b. Exemple de grafice referitoare la politica de preþ a Muzeului Civilizaþiei
Populare Tradiþionale “ASTRA” . (material preluat din “Analiza de marketing
pe 2004” a Departamentului Relaþii publice Marketing, Colaborare
Internaþionalã)
centenar
astra
ceea ce priveºte costul. Consumatorii
culturali susþin necesitatea unei scãderi
a preþului iar “actorii culturali” susþin
menþinerea sau creºterea acestuia.
Crearea unei balanþe între cele douã
dorinþe este problema esenþialã ce
trebuie soluþionatã.
Principiul conform cãruia cultura
costã este greu de acceptat de cãtre
consumatorul cultural, având în vedere
principiul conform cãruia - cultura
este susþinutã de cãtre stat, care
trebuie transformat în principiul -
cultura meritã. Noile realitãþi eco-
nomice situeazã instituþia culturalã
pe aceeaºi treaptã cu firmele private,
iar în acest context, preþul este direct
proporþional cu cheltuielile de
organizare.
Politica de promovare –
Acþiunea de promovare, înþeleasã de
cele mai multe ori drept articol de
presã, afiº, clip publicitar, este, în fapt,
greºitã. Marketingul în muzeu
107
 REVISTA MUZEELOR

înseamnã un sistem, o strategie, în care c. Grafic referitor la mijloacele

scopul nu este de a vinde un produs, ci informare asupra ofertelor culturale .
printr-un produs, de a vinde o imagine, (material preluat din “Aspecte privind
în vederea creãrii unui stil de viaþã. practicile ºi consumul de servicii
În acest context, canalele de culturale la nivelul populaþiei
comunicare devin articolul de presã, Municipiului Sibiu” 2001 – Raluca
afiºul, clipul publicitar. Analiza Andrei – Departamentul Relaþii
potenþialului acestora de a informa, publice Marketing, Colaborare
relevã prioritãþile alegerii canalelor de Internaþionalã)
comunicare. Spre exemplu, radioul,
deºi cu o pondere ridicatã în ceea ce
priveºte numãrul ascultãtorilor, este un
canal de informare mai puþin important
decât ziarul ºi televiziunea, care
creeazã o imagine mai complexã
asupra unui produs cultural, care, de
cele mai multe ori se leagã, în muzee,
direct de imagine.

Imaginea creatã pentru public

primeºte o imagine creatã de cãtre
public drept rãspuns. Deseori,
imaginea rãspuns nu este luatã în
considerare sau este confundatã cu
rãspunsul prin participare. Totuºi,
participarea publicului nu poate fi
consideratã drept rãspuns, atâta timp
cât este determinatã de mãsuri strãine
de strategia de marketing.
Dincolo de toate aceste
instrumente ºi de rolul lor în dialogul
cu publicul, cele trei definiþii cheie ale
dialogului cu publicul muzeal sunt: a
cunoaºte, a respecta ºi a rãspunde
unui interes cultural care existã dar
trebuie descoperit ºi încurajat.

108

PEDAGOGIA MUZEALÃ-
PROGRAME ªI STRATEGII
O mul este în mod constant în
cãutarea diversitãþii, a noului
ºi a variaþiei. Curiozitatea sa
nelimitatã, inteligenþa creatoare, sunt
atuuri pe care orice educator trebuie sã
le foloseascã în transmiterea valorilor
sociale ºi umane, atât de necesare inte-
grãrii individului în societate ºi
dezvoltãrii sale din punct de vedere
psiho-socio-cultural.
Muzeul - ca ºi instituþie culturalã
- are menirea, alãturi de colectarea,
pãstrarea, restaurarea, cercetarea ºi
expunerea obiectelor, de a educa
publicul vizitator, devenind astfel un
mijloc de învãþare a elevilor ºi
perfecþionare profesionalã a ºeze, sã le devanseze. De aceea, el
profesorilor. Muzeele - prin patri-
moniul lor - trebuie sã fie instituþii
culturale active ºi ofensive, capabile sã
contribuie la edificarea unei conºtiinþe
moderne privitoare la valoarea
propriului patrimoniu ºi a vocaþiei
acestuia de a se defini ca parte a patri-
moniului cultural european ºi
universal.
Aceste obiective - de instruire a
micilor vizitatori ºi de perfecþionare a
cadrelor didactice în spiritul cunoaº-
terii ºi conºtientizãrii valorilor
culturale - pot fi atinse printr-un amplu
program numit „PEDAGOGIE
MUZEALÔ.
1 Cojocariu,
Venera- Educaþia în cadrul muzeului are
Pedagogie rãdãcini adânci, care ajung înapoi în
Muzealã, timp, pânã aproape de data înfiinþãrii
Ministerul instituþiei muzeale, când s-au pus
Culturii, 1998,
p.19. bazele studiului ºtiinþelor naturii ºi
2 Hudson, muzeul a început sã ofere lecþii la
Kenneth- O aceste materii, elaborând în acest scop
istorie socialã a lucrãri ºtiinþifice de mare însemnãtate.
muzeelor,
Bucureºti, ed.
De ce aceastã necesitate a unui
Meridian, 1975, program special numit pedagogie
p.11 muzealã? Una din cauzele apariþiei
centenar
astra
Raluca ANDREI
sale þine de evoluþia sistemului
ºtiinþelor educaþiei, în încercarea de a
gãsi una dintre cele mai bune
modalitãþi de a educa, iar o altã cauzã
are în vedere reconsiderarea muzeului
ca instituþie cultural- educativã.
Pedagogia muzealã se instituie,
astfel, ca un proiect teoretic alternativ
asupra „cum se face” sau „cum ar
trebui sã se fac㔠educaþia „în” ºi
„prin” muzeu. Ritmul rapid al
schimbãrilor care afecteazã existenþa
socio- culturalã influenþeazã inclusiv
muzeul. Astfel, „se impune ca muzeul
sã facã mai mult decât sã se adapteze
schimbãrilor ºi anume sã le declan-
trebuie sã-ºi dezvolte dimensiunea
interdisciplinarã ºi proiectivã, iar
pedagogia muzealã reprezintã un
asemenea suport”1.
Muzeul devine, astfel, alãturi de
mijloc de recreere ºi transmiþãtor de
informaþie ºi un „element de reechi-
librare spiritualã , un loc al recuperãrii
pe planul spiritual”2.
Pedagogia Muzealã în cadrul
Complexului Naþional Muzeal
„ASTRA”
În anul 2001, s-a înfiinþat, în
cadrul Complexului Naþional Muzeal
„ASTRA”, „Cabinetul de Pedagogie
Muzealã”, atelier destinat însuºirii
cunoºtinþelor cu privire la cultura ºi
tradiþiile poporului nostru, precum ºi a
altor etnii.
Pedagogia muzealã este o formã
de educaþie cu adresabilitate generalã,
indiferent de vârstã sau statut socio-
profesional. Însã, segmentul social cel
mai susceptibil de a fi integrat
programelor de pedagogie muzealã
109
 REVISTA MUZEELOR
este populaþia de vârstã ºcolarã ºi în
special copiii din clasele primare ºi
gimnaziale.
Elevii ºi profesorii sunt priviþi ca
o categorie de public muzeal deosebit
de importantã, din mai multe motive:
1-sunt puternic motivaþi, convinºi
de utilitatea muzeului ca resursã extra-
curricularã, care ajutã la facilitarea
învãþatului;
2-profesorul vede educaþia în
cadrul muzeului ca pe un instrument
important de îmbogãþire a proiectelor
didactice;
3-vizita la muzeu poate oferi
soluþii legate de înþelegerea de noi
concepte, de învãþarea prin
descoperire.
Colaborarea cu ºcoala trebuie
studiatã, planificatã ºi realizatã pe baza
urmãtoarelor principii:
• colaborarea cu ºcoala trebuie
dezvoltatã pe baza temelor de interes
comun;
• dezvoltarea reþelelor de ºcoli
care lucreazã la o temã comunã
favorizeazã schimbul de experienþã;
• popularizarea muncii efectuate
de ºcoli în colaborare cu muzeele,
pentru a face cunoscutã aceastã muncã
în teritoriu ºi pentru a oferi rezultatele
acesteia în scopul de a fi folosite de
alte realitãþi.
În acest sens, muzeul nostru a
reuºit sã desfãºoare o colaborare de
lungã duratã cu o serie de ºcoli din
Sibiu, precum: Colegiul Pedagogic,
ªc. Radu Selejan, ªc. Nr.4, ªc. Nr.24,
ªc. Nr.2, ªc. Nr.12, Liceul de Artã, ªc
nr.21. Elevii claselor I-IV au avut
prilejul ca pe parcursul unui an ºcolar
sã se familiarizeze cu subiectele
prezentate în cadrul orelor de
pedagogie muzealã, sã cunoascã
valoarea patrimoniului existent în
muzeu, precum ºi diversitatea culturalã
ºi etnicã.
Dacã la început, orele de
pedagogie muzealã au fost parte din
aria extra-curricularã, contactul repetat
110
ºcoalã-muzeu a adus transformarea lor
în materii opþionale, iar numãrul
ºcolilor ºi claselor participante a
crescut considerabil, ca în prezent
acestea sã ajungã la 17 clase.
În organizarea ofertei noastre
educaþionale am avut în vedere cele 3
roluri ale pedagogiei muzeale: rol
educaþional, rol social ºi rol
informaþional.
1. Rolul educaþional urmãreºte:
dezvoltarea proceselor de cunoaºtere
(procesul de învãþãmânt realizat „în” ºi
„prin” muzeu permite dezvoltarea,
organizarea ºi orientarea percepþiilor,
dezvoltând în cele din urmã spiritul de
observaþie; genereazã reprezentãri
reproductive; dezvoltã limbajul;
memoria involuntarã ºi cea voluntarã;
motivaþia intrinsecã ce stã la baza
memorãrii logice ºi cea de lungã
duratã; iar dezvoltarea imaginaþiei
creatoare eliminã frica de greºealã ºi
teama de nou; Formarea unor
priceperi ºi deprinderi intelectuale,
asimilarea unor metode de muncã
intelectualã (aici urmãrim familia-
rizarea copiilor de a lucra cu
instrumente auxiliare pentru
îmbogãþirea cunoºtinþelor - pliante,
etichete, texte-, folosirea surselor
documentare, formarea deprinderilor
de a compara, analiza, dezvoltarea
capacitãþilor empatice); Educarea
creativitãþii – urmãrim dezvoltarea
spiritului interogativ al copiilor, a
curiozitãþii, deschiderea cãtre nou,
utilizarea unor metode specifice
proprii educãrii creativitãþii - brain-
storming -, prevenirea ºi înlãturarea
blocajelor creativitãþii.
2. Rolul social al pedagogiei
muzeale are în vedere integrarea
optimã a copiilor în societate prin
sensibilizarea acestora de a accepta
diversitatea etnicã ºi culturalã, prin
conºtientizarea valorilor umane ºi
cultivarea respectului faþã de semeni.
3. Rolul informaþional presu-
pune realizarea de cãtre muzeul nostru
a unei oferte educaþionale, a cãrei
informaþie sã fie adecvatã dezvoltãrii

bio-psiho-sociale a copiilor partici-
panþi la program, obiectiv realizat prin
adaptarea metodelor, mijloacelor de
predare ºi a nivelului informaþional la
nivelul categoriilor de vârstã ºcolarã
micã ºi mijlocie (grupa de vârstã 6-14
ani).
Þinând cont de faptul cã
pedagogia muzealã este o educaþie de
tip informal, obiectivele pe care noi
ne-am centrat sunt în special de nivel
afectiv- formarea sentimentelor,
atitudinilor ºi convingerilor faþã de
instituþiile culturale în general ºi faþã
de muzeul nostru, a valorilor ºi
tradiþiilor pe care le reprezentãm, în
special, fãrã însã a neglija obiectivele
de nivel informaþional utilizând acele
metode ºi mijloace care sã-i determine
pe copii sã-ºi însuºeascã cunoºtinþele
în mod voluntar ºi conºtient.
Reuºita obiectivelor pe care noi ni
le-am propus, se datoreazã atât
patrimoniului valoros existent în
muzeu, cât ºi capacitãþii muzeografilor
noºtri de realizare a materialelor ce
sunt predate, de adaptare ºi transmitere
a cunoºtinþelor pentru însuºirea lor
optimã de cãtre copii.
Metodele folosite pentru
prezentarea informaþiilor ºi atragerea
copiilor în vederea însuºirii cât mai
optime a cunoºtinþelor sunt expunerea-
în special povestirea ºi descrierea- ,
conversaþia, observaþia, problema-
tizarea, precum ºi învãþarea prin
descoperire. Segmentul cel mai
important îl constituie metodele activ-
euristice ºi participative care favo-
rizeazã lucrul pe grupe de copii,
activitate ce dezvoltã capacitãþile de
colaborare ºi socializare a copiilor. De
asemenea, aceste metode sunt adecvate
categoriei de vârstã a elevilor (clasele
I-IV) ºi utile pentru verificarea
cunoºtinþelor aprofundate de cãtre
copii.
Alãturi de metodele prezentate,
muzeograful are marele avantaj de a se
putea sprijini în prezentãrile sale de
materiale concrete existente atât în
expoziþiile temporare ºi permanente,
centenar astra
cât ºi în depozitele muzeului, acestea
din urmã utilizate în condiþii de
maximã siguranþã, pentru protejarea
obiectelor împotriva deteriorãrii.
Contactul direct cu obiectele
prezentate faciliteazã învãþarea ºi
permite copiilor sã-ºi dezvolte un
sistem atitudinal-valoric faþã de
acestea.
Oferta Muzeului „ASTRA”
pentru grupa de vârstã ºcolarã micã, se
extinde pe 4 domenii principale, ce
includ o serie de subteme:
Etnografie româneascã:
ceramicã româneascã, pictura
icoanelor pe sticlã, prelucrarea lem-
nului, obiceiuri legate de sãrbãtorile
specifice poporului nostru, portul
popular românesc, prezentarea
oraºului vechi.
Etnografie sãseascã: prezentarea
mobilierului sãsesc (tehnici ºi metode
de realizare, modalitãþi de orna-
mentare), ceramicã sãseascã, prezen-
tarea portului sãsesc, bresle ºi meºte-
ºugari, lumea copiilor de odinioarã.
Etnografie Universalã: prezen-
tarea generalã a expoziþiei permanente,
prezentarea mumiei ºi a modalitãþilor
de mumificare, Franz Binder- cãlãtor
în Africa Centralã, istoria armelor,
vestimentaþie (tehnici de realizare).
Mijloace de prezentare- Jurnalul
virtual, site-ul muzeului, expoziþia
permanentã.
Muzeul în Aer Liber: prezen-
tarea patrimoniului de arhitecturã,
prezentarea patrimoniului tehnic al
muzeului ºi importanþei sale în vederea
conºtientizãrii propriei identitãþi etno-
culturale, familiarizarea cu domeniile
patrimoniului tehnic tradiþional exis-
tent în muzeu, cunoaºterea mediului
ambiental ºi realizarea legãturii mediu-
monument.
Pentru atingerea obiectivelor
noastre este necesar sã utilizãm o serie
de metode de evaluare, metode ce
trebuie sã fie în concordanþã cu
caracteristicile de vârstã, precum ºi cu
cele ce au în vedere educaþia nonfor-
malã.
111
 REVISTA MUZEELOR
În acest sens vom urmãri
întocmirea de teste docimologice ce
vor fi aplicate elevilor ºi realizarea de
cãtre aceºtia a testelor de compoziþie
din care distingem compunerea, eseul,
referatul, proiectul, portofoliul. La
acestea se adaugã ºi activitãþile
practice ale copiilor (desene, modelaj,
colaje) ce vor fi introduse în cadrul
portofoliului realizat de copii.
Prin test docimologic înþelegem
„o probã definitã ce implicã o sarcinã
de îndeplinit, identicã pentru toþi
subiecþii examinaþi, cu o tehnicã
precisã pentru aprecierea succesului ºi
eºecului sau pentru notarea numericã a
reuºitei” (Henry Pieron). Testul
docimologic cuprinde întrebãri cu
rãspunsuri deschise (de redactare ºi
completare) ºi închise (tip alegere
multiplã, corect-greºit, sau tip
pereche), motiv pentru care necesitã o
elaborare foarte riguroasã ºi standar-
dizarea condiþiilor de examinare ºi a
criteriilor de notare.
Testele de compoziþie asigurã,
alãturi de verificarea cunoºtinþelor, o
verificare a abilitãþilor, priceperilor ºi
deprinderilor dobândite de cãtre copii,
ei având posibilitatea sã-ºi exprime
sentimentele, gândurile, despre tot
ceea ce-ºi însuºesc în muzeul nostru, ºi
sã-ºi prezinte lucrãrile practice în
cadrul portofoliilor.
Încercãm pe aceastã cale sã
urmãrim rezultatele muncii noastre de
promovare ºi transmitere a valorilor ºi
tradiþiilor culturale, precum ºi reali-
zarea în colaborare cu ºcolile sibiene a
cât mai multe proiecte educaþionale.
În acest sens, Complexul Naþional
Muzeal „ASTRA” a iniþiat o serie de
demersuri naþionale ºi internaþionale,
demersuri ce s-au concretizat în
participarea muzeului la proiec-
tul „Muzee ºi ªcoli – cãtre Europa”,
proiect lansat de Fundaþia Pegasus a
Parlamentului European cu sprijinul ºi
susþinerea uniunii Europene prin
Programul Cultura 2000, la data de 30
octombrie 2003. Anul 2004 a adus
acceptarea proiectului; alãturi de
112
România intrând drept co-parteneri
Regiunea Lombardia – Italia,
Ministerul Culturii din Luxemburg,
Muzeul Zamek Krolewski – Polonia.
În cadrul reuniunii organizate de
Muzeul Judeþean de Artã Prahova în
martie 2003 (alãturi de care, muzeul
nostru a participat la proiect),
reprezentanþi ai Muzeului „ASTRA”
au semnat Declaraþia de intenþie, în
urma cãreia s-a iniþiat proiectul
„ªcoala Adoptã un Monument - Casa
Artelor”.
Proiectul pilot pe care Complexul
Naþional Muzeal „ASTRA” l-a înaintat
în cadrul programului „Muzee ºi ªcoli
cãtre Europa” a debutat cu un
parteneriat încheiat între muzeu ºi
ªcoala cu clasele I-VIII Nr.24, în care
s-a urmãrit implicarea directã a
elevilor în „adoptarea” monumentului
istoric „Casa Artelor”.
Proiectul a cuprins 3 faze :
-documentare
-creaþie
-evaluare.
Prima fazã a proiectului cuprinsã
în perioada 5 ianuarie 2004 – 31
martie 2004 a cuprins :
etapa de documentare asupra
istoricului oraºului ºi al breslelor, al
clãdirilor din Piaþa Mare, Piaþa Micã ºi
Piaþa Huet, al monumentului istoric
« Casa Artelor »,deplasãri în teren
pentru identificarea clãdirilor ºi
pieþelor, un test grilã de evaluare.
A doua fazã cuprinsã între 1
aprilie 2004 – 31 august 2004 a
constat în redactarea de cãtre elevi a
unor eseuri, compuneri, articole,
broºuri, desene, modelaje din carton,
gips.
Ultima fazã a proiectului se va
finaliza prin valorificarea celor doua
faze anterioare prin :
• organizarea unui târg meºteºu-
gãresc de epocã în Piaþa Micã,
• organizarea unei expoziþii cu
lucrãrile realizate în faza de creaþie,
• punerea în scenã a unui
spectacol de teatru medieval ºi a unui
bal – seri muzicale de epocã.

De asemenea, în finalul proiec-
tului se doreºte realizarea unor
parteneriate cu ºcolile din Luxemburg
ºi, chiar mai mult, cu ºcolile din
Europa.
Muzeul devine astfel un spaþiu
magic, unde educaþia permanentã îºi
gãseºte firesc aplicabilitatea, el nefiind
centenar
astra
doar un palier educativ al educaþiei
formale, ci o alternativã, o educaþie
continuã, afirmându-ºi dublul obiectiv
educaþional în care identitatea istoricã
a Muzeului este reafirmatã prin
punerea în evidenþã a colecþiilor, iar
abordarea demersului didactic se
sprijinã pe activitãþile interactive.
113
 REVISTA MUZEELOR
TEZAURE UMANE VII
PROGRAMUL MUZEULUI „ASTRA”- SIBIU
PENTRU PROTECÞIA PATRIMONIULUI
CULTURAL IMATERIAL
Dr. Corneliu BUCUR
A flat în pragul aniversãrii
centenarului (1905-2005) ºi
valorificând totalitatea colecþiilor ºi
valorilor documentar-etnografice
constituite la Sibiu, încã din a doua
jumãtate a secolului XIX, în cadrul
unor unitãþi muzeale cu profil distinct
de reprezentare universalã (Muzeul de
Etnografie Universal㠄Franz
Binder”), naþionalã (Muzeul
Civilizaþiei Populare Tradiþionale
„ASTRA”), regionalã (Muzeul
Civilizaþiei Transilvane „ASTRA”) ºi
etnicã (Muzeul de Etnografie ºi Artã
Popularã Sãseasc㠄Emil Sigerus” ºi
Muzeul Rromilor – în fazã de proiect,
dar având deja colecþii ºi o
documentaþie fotograficã ºi
filmograficã de mare valoare),
Complexul Naþional Muzeal
„ASTRA” s-a constituit ºi este apreciat
unanim ca:
• un muzeu de avangardã,
promotor al unei noi concepþii
muzeologice a secolului al XIX-lea,
renunþând la fetiºismul obiectual,
schimbând paradigma de „muzeu
etnografic” cu aceea de „muzeu de
istoria culturii ºi civilizaþiei”, ceea ce
înseamnã deplasarea dinspre facto-
logie înspre fenomenologia cultural-
tradiþionalã ºi dinspre expozitivul
etnografic („cum sunt lucrurile”) spre
ilustrarea diacroniei cultural-istorice
(„cum au devenit lucrurile ceea ce
sunt”), în sfârºit, dinspre exclusivismul
patrimoniului fizic, material, spre
integrarea armo-nioasã, organicã, a
culturii imateriale în ansamblul
expoziþional ºi spectacular al tuturor
manifestãrilor muzeale;
114
• un centru naþional de nivel
academic, pentru cercetarea ºtiin-
þificã modernã, interdisciplinarã, a
istoriei civilizaþiei populare din
România, sub patronajul direct al
Academiei Române, urmãrind
descoperirea ºi definirea civilizaþiei
tehnice populare româneºti, ca
domeniu fundamental al istoriei
culturale, exprimatã, în principal, prin
impresionanta completitudine tipo-
logicã ºi taxonomie generalã a
uneltelor ºi instalaþiilor, a sistemelor
tehnice ºi complexelor din toate
domeniile de creaþie materialã
tradiþionalã, ce ilustreazã geniul tehnic
al poporului român;
• un centru naþional al revita-
lizãrii meºteºugurilor artistice tradi-
þionale, a costumului popular ºi
folclorului literar, coregrafic, muzical
ºi culinar din România, al obiceiurilor
legate de sãrbãtorile tradiþionale þinând
de ciclul vieþii ºi al muncii, preocupat -
prin întreg sistemul manifestãrilor
organizate ºi al structurilor create în
plan naþional - sã contribuie la
transmiterea, în forme autentice, a
tradiþiilor culturale, noilor generaþii ºi
la recuperarea post comunistã a
conºtiinþei ºi sentimentului identitãþii
culturale naþionale, emancipat în spirit
comparatist european („nu vei ºti
niciodatã ce e al tãu, dacã nu te
compari cu ceilalþi”);
• un centru naþional pentru
realizarea ºi arhivarea filmului
documentar antropologic cu privire
specialã la cultura ºi civilizaþia
traditionalã, Studioul ASTRA-Film
fiind ºi organizatorul, bienal, al

Festivalului International al Filmului
Antropologic, de renume mondial ºi
care a dus la formarea unei arhive
filmologice de gen cu peste, 2500 de
filme antropologice, ilustrative pentru
întreaga culturã universalã;
• un centru nationaþional
pentru perfecþionarea pregãtirii
restauratorilor ºi conservatorilor
din muzeele þãrii, indiferent de
profil.
Prestigiul international al
Muzeului „ASTRA” a crescut, în mod
deosebit în ultimul deceniu, fiind
recunoscut în plan universal prin:
• decernarea distincþiei personale
EMYA, directorului muzeului, prof.
univ. dr. Coneliu Bucur, de cãtre
Comisia EMYA a Consiliului Europei,
în anul 1993;
• alegerea directorului Muzeului
„ASTRA” în bordul Comisiei
Internaþionale a Muzeelor de
Etnografie (ICME);
• alegerea directorului Muzeului
„ASTRA” în funcþia de preºedinte al
Comisiei Internaþionale a Muzeelor de
Etnografie, în sistem IOV, 2001.
Pentru realizãrile remarcabile
obþinute în anul 2001, s-au decernat
Muzeului „ASTRA” trei distincþii
naþionale, cu ocazia instituirii, în
premierã absolutã pentru România,
a “Premiilor naþionale pentru patrimo-
niu cultural naþional”. Premiul „Al.
Tzigara Samurcaº” s-a acordat pentru
amploarea ºi mesajul manifestãrilor
organizate în cadrul Programului
„Tezaure umane vii”.
În anul 2004, pentru rezultatele
obþinute în anul 2003, în derularea
Programului „Tezaure umane vii”,
Ministerul Culturii ºi Cultelor,
împreunã cu Comisia Naþionalã a
României pentru UNESCO, a acordat
Complexului Naþional Muzeal
„ASTRA” un Premiu special al
Ministerului Culturii ºi Cultelor ºi unul
din Premiile Naþionale.
Anul acesta, Muzeul „ASTRA”
recidiveazã, obþinând din nou Premiul
naþional „Doina Darvaº” pentru
centenar
astra
restaurarea Bisericii din Dretea (datatã
1672) ºi Premiul special al Mini-
sterului Culturii ºi Cultelor, împreunã
cu Comisia Naþionalã a României
pentru UNESCO, pentru programul
Olimpiada Naþional㠄Meºteºuguri
artistice tradiþionale”, derulatã în anul
2004.
Prin patrimoniul sãu de
importanþã mondialã, un adevarat
„Panteon naþional al culturii populare”,
Muzeul „ASTRA” deruleazã programe
culturale strategice pentru pãstrarea ºi
protecþia în conºtiinþa universalã a
identitãþii culturale a românilor, consti-
tuind, înaintea oricãrei alte instituþii
culturale sau de patrimoniu din
România, o ºcoala naþionalã pentru
educaþia în spiritul valorilor
fundamentale, etnoidentitare ºi o
demonstraþie convingãtoare a esenþei
comunitar-europene ºi a valorilor
universale a culturii noastre istorice.
Complexul Naþional Muzeal
„ASTRA” Sibiu a iniþiat ºi aplicat, de
ani de zile, în baza teoriilor moderne
de largã circulaþie pe plan universal, de
reprezentare integralã a culturii
populare tradiþionale, în expresiile sale
materiale ºi spirituale, conceptul
modern de museum vivum, prin
dezvoltarea unui adevãrat sistem
naþional de cercetare, valorificare,
consolidare ºi catalizare ºi
transmiterii noilor generaþii, a mani-
festãrilor circumscrise patri-
moniului cultural intangibil.
Întreg acest program a fost
realizat în deplin consens cu proiectul
UNESCO de încurajare ºi stimulare a
prezervãrii active a valorilor culturii
naþionale, reprezentând tradiþiile
popoarelor lumii, privind meºte-
ºugurile artistice populare, exprimat
prin „Recomandãrile adresate mem-
brilor UNESCO, în anii 1989 (Paris),
ºi 1999 (Veneþia) ºi având ca sintagmã
Tezaure umane vii.
Programul recunoaºterii publice
mondiale a valorilor excepþionale ale
culturii spirituale (intangibile), deopo-
trivã ale românilor ºi minoritãþilor din
115
 REVISTA MUZEELOR
România, a producþiilor contemporane
de artã ºi meºteºug artistic popular,
într-un sistem instituþionalizat, a fost
asumat de Muzeul „ASTRA” încã din
anii 1990/1991. Raportul publicat de
UNESCO în anul 2000, cu privire la
rezultatelor pe plan mondial ale
aplicãrii „Recomandãrii” sale din anul
1989, dup㠄Atelierul de instruire de la
Veneþia”, din anul 1999, privind
politica de salvare a tradiþiilor
culturale ºi a artefactelor artistice din
cadrul þãrilor afiliate UNESO, elogiazã
patru state asiatice: Japonia,
Thailanda, Filipine ºi Coreea de Sud,
ºi doar douã state europene – Franþa ºi
România – pentru meritele deosebite
în campania de derulare a programului
anunþat.
Sistemul conceput ºi aplicat de
Muzeul „ASTRA” la scarã naþionalã,
în colaborare cu numeroase muzee
etnografice ºi de artã popularã din
întreaga þarã a cuprins:
• fondarea Asociaþiei Creatorilor
Populari din România (1992), care
este structuratã pe specialitãþi ºi genuri
de creaþie, sistem rãmas deschis unor
noi nominalizãri;
• organizarea anualã, în jurul zilei
de 15 august (Sfânta Maria), pentru
membrii Asociaþiei, a Târgului
Creatorilor Populari din România
(ajuns la ediþia a XXI-a);
• fondarea Academiei Artelor
Tradiþionale din România (structuratã
pe ºase secþiuni: Arte literare, Arte
muzicale, Arte ludice, Arte plastice,
Arte mecanice, Arte culinare), având
deja 49 ediþii pentru primirea noilor
membri. În total «Academia satului
românesc» numãrã peste 200 de
membri;
• organizarea, împreunã cu
Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, a
Olimpiadei Naþionale „Meºteºuguri
Artistice Tradiþionale” (ajunsã la ediþia
a IX-a), care se constituie într-o
competiþie naþionalã a copiilor talentaþi
din satele României ce urmãreºte
promovarea meºteºugurilor artistice
tradiþionale (finaliºtii competiþiei fiind
116
declaraþi „olimpicii României”, la
toate genurile creaþiei meºteºugãreºti);
• organizarea Galeriilor de Artã
Popularã (în centrul istoric al Sibiului
ºi în Muzeul în aer liber) pentru
vânzarea, sub controlul ºi selecþia
valorilor, operatã de specialiºtii
muzeului, a creaþiilor contemporane
ale meºteºugarilor tradiþionali;
• organizarea, ca un corolar al
întregului sistem de manifestãri,
începând din anul 2001, a Festivalului
Naþional al Tradiþiilor Populare (dupã
modelul „Smithsonian Folklife
Festival”, Washington D.C.) în baza
experienþei valoroase dobândite prin
participarea României la cea de a
XXXIII-a ediþie, în anul 1999;
• organizarea, începând cu anul
1993 a Festivalului Internaþional al
Filmului Antropologic Documentar
(ajuns la cea de-a IV ediþie) ºi
consacrat ca cel mai prestigios festival
de gen din Europa Centralã ºi de Est;
• începând cu anul 2002, instituþia
noastrã organizeazã, în premierã
europeanã, cu sprijinul UNESCO ºi
IOV, primul Târg Internaþional
European al Meºteºugurilor
Tradiþionale ºi Simpozionul
Internaþional “Culturã - Tradiþie –
Toleranþ㠖 Dialog multicultural prin
cunoaºterea tradiþiilor culturale ale
popoarelor lumii” (30 august – 01
septembrie 2002).
Acest gen de manifestãri cultural-
ºtiinþifice a continuat cu Conferinþa
Internaþionalã a ICME cu tema
“Tradiþiile culturale ameninþate cu
dispariþia. Rolul muzeelor etnografice
în salvarea acestora”, iar în acest an
este este programatã Conferinþa
muzeelor etnografice din centrul ºi
estul Europei cu tema “Portul popular
– marcã a identitãþii etnoculturale”.
Cele mai importante obiective ale
ambiþiosului (ºi rigurosului) program
al Muzeului “ASTRA” privind
protecþia patrimoniului cultural ima-
terial vizeazã:

Recuperarea tradiþiilor, în spiritul
ºi forma lor modernã de expresie,
adaptatã perfect solicitãrilor ºi
dorinþelor de progres ale membrilor
comunitãþilor rurale, proces care nu
poate fi disociat de întregul sistem
cultural al recuperãrii conþtinþei
propriei identitãþi etno-culturale, cu
toate conotaþiile evidente. Aceasta
presupune un amplu dialog la scarã
naþionalã pentru dobândirea statutului
unei permanenþe ºi fizionomiei unei
conlucrãri nemijlocite, dintre tradiþie ºi
modernitate;
Promovarea la scarã naþionalã ºi
internaþionalã, la adevãrata lor valoare,
a creatorilor populari ce se constituie,
fiecare în zona de origine, în repere ale
continuãrii tradiþiei.
centenar
astra
Sensibilizarea populaþiei ºcolare
faþã de valorile perene ale civilizaþiei
populare tradiþionale ºi dezvoltarea
talentului ºi aptitudinilor tinerilor
meºteºugari, a respectului lor pentru
valorile tradiþiei;
Iniþierea unor programe
educaþionale, inclusiv prin realizarea
unor filme documentare, în scopuri
educaþional civice.
Prin acest vast program fondat
ºi derulat de Complexul Naþional
Muzeal „ASTRA” Sibiu, România se
înscrie printre þãrile protagoniste ale
miºcãrii mondiale de protecþie ºi
promovare a patrimoniului cultural
imaterial ºi de manifestare activã
împotriva globalizãrii mondiale care
ameninþã ºi cu uniformitatea culturalã.
117
 REVISTA MUZEELOR
PREMIUL UNESCO
PENTRU PATRIMONIUL TEHNIC
„DUMBRAVA SIBIULUI”
Dr. Corneliu BUCUR
R ecent, Comisia UNESCO
pentru România (secretar
general Alexandru Mironov) ne-a
încunoºtinþat cã s-a aprobat instituirea
unui premiu internaþional UNESCO
„pentru patrimoniul tehnic”, numit
“Dumbrava Sibiului”.
Noutatea acestei ºtiri, nu lipsitã
de un anume coeficient de surprizã ºi
excepþionalitate („de unde ºi pânã
unde, românii promoveazã un proiect
pentru un premiu UNESCO, privind
patrimoniul tehnic”?) a surprins
comunitatea ºtiinþificã ºi culturalã
internaþionalã, cu excepþia, cred, a
tuturor celor care au vizitat, real sau
virtual Muzeul Tehnicii Populare (în
perioada anilor 1963-1990) sau
Muzeul Civilizaþiei Populare
Tradiþionale „Astra”, cum s-a numit
aceastã instituþie, unicã prin
spaþialitatea sa – 102 ha, prin compo-
nenþa sa patrimonialã (127
monumente cu peste 350 construcþii ºi
22.000 obiecte de inventar), expuse în
cele peste 42 ha din Dumbrava
Sibiului, distincte fiind impresionanta
variabilitate ºi completitudine
tipologicã a instalaþiilor ºi monu-
mentelor de tehnicã popularã ºi
covârºitoare personalitate stilisticã a
monumentelor de arhitecturã
popularã ce ilustreazã, în mod super-
lativ, variaþiile structurale ºi stilistice
ale arhitecturii autohtone ºi a celei
asimilate, deopotrivã din Occident
(„casa franconã”, „casa barocã”,
bisericile cu turle înalte, de influenþã
goticã, dar ºi culele din Balcani,
bisericile cu turle mici, din pãrþile
orientale etc.).
118
Prin CD-Rom-ul realizat în
colaborare cu Institutul de Tehnicã de
Calcul Bucureºti, în anul 1998
(bilingv, multimedia, având o
informaþie uriaºã, cuprinsã în volumul
a 750 Megabitzi), prin pagina Webb a
Muzeului (o excepþionalã realizare sub
aspect tehnic ºi ºtiinþific, posibilã
numai prin colaborarea cu Univer-
sitatea Tehnicã din Cluj, prin dl. Paul
Nemeº), accesibilã pe Internet la
adresa www.muzeulastra.ro, prin
publicaþiile ºtiinþifice proprii (dintre
care se evidenþiazã, prin cuprindere ºi
tratarea vastã, la scarã comparatist
–europeanã ºi abordarea modernã,
interdisciplinarã, absolut imperativ
necesarã, Tratatul de istoria
civilizaþiei populare româneºti (cu
privire specialã asupra civilizaþiei
tehnice populare), ca ºi prin publi-
caþiile destinate publicului vizitator de
toate vârstele ºi pregãtirile profe-
sionale (Ghidul – Catalog al Muzeului
ºi pliantul de prezentare a monu-
mentelor transferate sau expuse), am
fãcut posibilã o cunoaºtere etnograficã,
„ad obiectum”, ca ºi o prezentare
etnologicã, „ad phaenomenum”, a
întregului patrimoniu al Muzeului,
insistând asupra patrimoniului tehnic.
Câteva idei se desprind dintr-o
evaluare, oricât de superficialã, a
acestui patrimoniu:
România, este deþinãtoarea unui
patrimoniu tehnic de o bogãþie ºi
diversitate fascinantã, ceea ce permite
introducerea, legitimã ºi documentatã
alãturi de “mãrcile” sale tradiþionale
(cea de “agricol㔠ºi “pastoralã”) a
celei de “tehnicã”, civilizaþia tehnicã
popularã din România fiind expresia

multiculturalitãþii care a fecundat ºi
emancipat geniul tehnic popular
autohton.
Structural, acesta acoperã cea mai
vastã, posibil, arie de naturã
procesualã, proceduralã ºi instru-
mentalã, vizând cea mai completã bazã
de materii prime, datoritã marilor
bogãþii ale solului ºi subsolului
României precum ºi a sistemului
ocupaþional extrem de divers, în
expresia sa tradiþionalã.
Dintr-o perspectivã etnograficã,
patrimoniul tehnic al Muzeului în aer
liber din Dumbrava Sibiului,
reprezintã, în mod indiscutabil, unul
dintre cele mai bine conservate colecþii
din lume, graþie pãstrãrii artefactelor în
funcþiune, pânã astãzi sau pânã la o
datã foarte recentã.
Din perspectiva istoricã, patri-
moniul tehnic din muzeul sibian
permite reconstituirea unei diacronii
culturale fabuloase, la scarã
macroistoricã (de peste douã milenii),
mergând pânã la arhetipuri tehnice din
orizontul neolitic („rãvariul”, piua din
lemn cu pilug, tãstul – primul cuptor
termic portabil, „fãcãul” – primul
“mixer” din lume, “druga” ºi tocãlia
pentru rãsucit firele din lânã ºi pãr de
caprã, „rãzboiul” de þesut vertical ºi
„scândãria” de þesut „brãcire”), din cel
geto-dacic (teascul cu pene, râºniþa cu
pârghie excentricã, ºteaza (în
denumirea dacicã) sau vâltoarea (în
cea latinã), moara de apã cu „fãcaie”
(dacicã), sau cu ciuturã (latina), „linul”
pentru „jucat” strugurii în picioare,
teascul cu ºuruburi fixe ºi piuliþe
mobile, sau din cel medieval, ca
expresie a revoluþiei tehnice
medievale (sec. XI-XIV), care a
generat ºi difuzat noile “industrii
medievale”, între care moara de grâne,
moara „de postav” (pivele), moara „de
centenar
astra
scândur㔠(fierãstrãul), moara de
„piatr㔠(ºteampul), moara „de ploi”
(uleiniþa), moara „de fier” (ciocanul
hidraulic), moara de „meliþat” (meliþa),
moara „de scoarþã”, etc.
Proiectarea concepþiei dialectice a
lui Franz Boas asupra întreg
universului patrimoniului tehnic, în
sensul de a nu ne mulþumi doar cu
descrierea etnograficã ºi tipologizarea
sistemelor tehnice (cel mai vast sistem
tipologic general, despre cvasito-
talitatea valorilor instrumentate, de la
unealtã la instalaþia „industrial㔠a fost
posibil a se întocmi ºi publica tot de
cãtre specialiºtii sibieni prin Corneliu
Bucur, iar cel destinat sistemului
general al mijloacelor de transport
tradiþionale, în premierã naþionalã prin
Valer Deleanu, ci de a adânci procesul
cunoaºterii spre “cum au devenit ceea
ce sunt”, a fãcut posibilã transformarea
obiectului activitãþii acestui muzeu,
din cel clasic, de catalogare, tipo-
logizare ºi expunere, în cel ºtiinþific, de
cercetare a obârºiilor ºi devenirii lor
de-a lungul timpului.
Astfel, un muzeu etnografic, a
þintit sã devinã un muzeu de istorie a
civilizaþiei populare, iar viziunea
limitatã asupra fenomenului „naþional”
a evoluat spre o cuprindere universalã.
Aceastã viziune legitimeazã depunerea
proiectului nostru pentru instituirea
unui premiu internaþional dedicat
patrimoniului tehnic.
În contextul prezentat succint, în
acest material, sperãm sã fi putut
argumenta suficient de convingãtor, de
ce Muzeul „Astra” a stat la originea
iniþierii premiului internaþional
UNESCO „pentru patrimoniul tehnic”
ºi de ce acest premiu a primit numele
„Dumbrava Sibiului”.
119