Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stabilitate - Dinamica Constructiilor
Stabilitate - Dinamica Constructiilor
STABILITATEA ŞI DINAMICA
CONSTRUCŢIILOR
IAŞI, 2004
2
CUPRINS C
Cursul1 Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor
Cursul 2 Sisteme cu un grad de libertate dinamică
Cursul 3 Sisteme vibrante cu 1GLD
Cursul 4 Sisteme vibrante cu n GLD
Cursul 5 Sisteme vibrante cu n GLD
Cursul 6 Sisteme vibrante cu n GLD. Vibraţii forţate
produse de acţiunea unor forţe perturbatoare armonice
Cursul 7 Sisteme vibrante cu n GLD
Cursul 8 Calculul de stabilitate. Calculul de ordinul II
Cursul 9 Calculul de ordinul II
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 3
3
CURSUL 1
STABILITATEA ŞI DINAMICA
CONSTRUCŢIILOR
1.1.Generalităţi
Obiectul de studiu “Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor” se
predă studenţilor, care aprofundează profilul construcţii, în anul al III-
lea, semestrul 6, pe durata a 14 săptămâni.
Disciplina se compune din trei părţi distincte:
a) Dinamica Construcţiilor;
b) Stabilitatea Construcţiilor şi
c) Calculul de Ordinul II.
Dinamica construcţiilor este o ştiinţă ce face parte din
Mecanica construcţiilor, alături de: Mecanica Teoretică, Rezistenţa
Materialelor, Statica Construcţiilor, Teoria Elasticităţii etc. Are ca obiect
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 5
m1
m
m
m
m2
a. b. c. d.
a.
m m1 m 2
b. c.
sau
GNS = 3k − ∑ s (1.2)
unde: l reprezintă numărul de legături simple interioare,
r – numărul de legături simple din reazeme;
k – numărul de contururi distincte;
s – numărul de legături simple lipsă unui contur pentru ca acesta
să fie de trei ori static nedeterminat;
c – numărul de corpuri.
Prin grad de nedeterminare cinematico-elastică a unei structuri
se înţelege posibilităţile distincte de deplasare a nodurilor. Se stabileşte
cu relaţia:
GNCE = 3 ∗ N , (1.3)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 11
g = 3 ∗ c − (l + r ) , (1.6)
x1 x4
y2 y5
θ3 θ6
a.
x1( t )
x4 (t )
y 2 (t ) y5 (t )
θ3 ( t ) θ6 ( t )
b.
b.
m1 m2
1 1 2
c.
2 GLD=3, acordate
GLD=3, conform relatiei (1.6.)
1
1
2
m2
d. e.
2
m1
x(t)
1GLD
m
x(t)
k k m
a. b.
x(t)
k m
b.
x(t)
m c
x(t)
k
c m
a.
k
a. b. c. d.
k
k c k c
c
sau
G mg
V =ρ =ρ ,
γ γ
în final:
γ
m= V . (1.11)
g
δ
1,1
1GLD
a1 b1 a2
1 GLD
m
b2 a3
1,1
b3
δ
Fig. 1.10. Sisteme vibrante. Situaţii de încărcare pentru determinarea
flexibilităţii, δ.
Fa
c= (1.13)
v
şi apare evidentă că unitatea de măsură este: [N m-1s] sau [kg s-1].
Caracteristica elastică. Flexibilitatea, notată δ, se defineşte ca
fiind deplasarea măsurată pe direcţia gradului de libertate dinamică a
unui sistem vibrant, produsă de o forţă egală cu unitatea aplicată în
dreptul masei şi pe direcţia GLD. Se calculează cu relaţia Mohr -
Maxwell:
M (x) ∗ M(x)
δ= ∑ ∫ EI
dx , [m N-1] (1.14)
x(t)
u(t) x(t)
F(t) m m
a. b.
u(t)
b. forţa de amortizare:
i. notaţie - Fa(t);
ii. relaţie de calcul:
Fa(t) = −cx& (t) ; (2.2)
iii. unitate de măsură – [Kgs-1],
în care: c reprezintă coeficientul de amortizare vâscoasă;
x& (t) - viteza;
c. forţa perturbatoare:
i. notaţie - F(t);
ii. relaţie de calcul, în cazul acţiunilor armonice:
F(t) = F0 sin θ t ; (2.3)
iii. unitate de măsură – [N],
unde: F0 reprezintă amplitudinea forţei perturbatoare, măsurată în [N],
θ – pulsaţia proprie a forţei perturbatoare, măsurată în [rad s -1];
d. forţa elastică:
i. notaţie - Fe(t);
ii. relaţie de calcul:
Fe(t) = kx(t) ; (2.4)
iii. unitate de măsură – [N],
în care: k reprezintă rigiditatea măsurată în [Nm-1].
Obs.: În cazul aplicării indirecte a acţiunilor pe sistemul vibrant,
prin intermediul deplasării bazei sistemului, de exemplu producerea unei
mişcări seismice, forţa de inerţie se determină cu relaţia:
&&(t) + kx(t) = 0 .
mx (2.10)
Prin împărţirea termenilor ecuaţiei prim masă, ecuaţia (2.10)
devine:
&&(t) + k x(t) = 0 .
x (2.11)
m
Pentru a defini pulsaţia proprie a sistemului se introduce relaţia:
k
ω2 = , (2.12)
m
în care: ω reprezintă pulsaţia proprie a sistemului vibrant.
Ecuaţia (2.10) are alura:
&&(t) + ω 2 x(t) = 0 .
x (2.13)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 23
x(0) = x 0
t = 0 . (2.17)
x& (0) = v 0
Introducând condiţiile (2.17) în relaţiile (2.14) şi (2.15) se obţin
expresiile:
v0
C1 = , C2 = x0 . (2.18)
ω
Cu expresiile (2.18), relaţia (2.14) devine:
v0
x(t) = sin ω t + x 0 cos ω t (2.19)
ω
sau comparând cele două mişcări rezultă:
x( t )
x0 A t
φ
ω
2π
T =
ω
x& ( t )
Aω
v 0 = ωx 0 t
φ
ω 2π
T =
ω
x
&&( t )
t
ω 2 x0
Aω 2
φ
ω 2π
T =
ω
Fig.2.3. Sistem cu 1GLD. Reprezentarea grafică
a deplasărilor, vitezelor şi acceleraţiilor
Analizând reprezentările grafice constatăm:
a. reprezentările definesc vibraţii armonice;
b. mişcările (deplasări, viteze şi acceleraţii) au aceeaşi pulsaţie
ω şi, deci, aceeaşi pulsaţie T;
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 25
k
ω= , (2.25)
m
iar dacă înlocuim regiditatea cu flexibilitatea, deoarece kδ=1, rezultă:
ω = (mδ) −1 . (2.26)
Pulsaţia proprie de vibraţie reprezintă numărul de vibraţii
complete care se produc într-un interval de timp egal cu 2π secunde.
Perioada proprie de vibraţie se identifică cu timpul minim necesar
pentru ca o mişcare simplă periodică sau oarecare să se repete identic.
Se calculează cu relaţia:
2π
T = , [s] . (2.27)
ω
Frecvenţa proprie semnifică numărul de vibraţii complete produse
într-un interval de timp egal cu o secundă, se determină cu expresia:
1 ω
f = = , [s -1 ] sau [Hz] . (2.28)
T 2π
δ
m MD
m
1
1GLD
1 MS
MD MS
δ
δ
1
MD MS
δ
1
MD MS
l M(t)M(t)
δ= ∫
0 EI
dx . (2.29)
a. m MD
1GLD
b. c.
MS MS
k
∆ =1 1
k
∆ =1
1
m
k k
a. b. c.
MD MS MS
a) masa (inerţială), m ;
b) disipativă, definită prin intermediul coeficientului de
amortizare vâscoasă, c ;
c) elastică, coeficientul de rigiditate, k .
x(t)
c m
r1,2 = −β ± β 2 − ω 2 . (2.40)
În funcţie de valoarea discriminantului, distingem următoarele
cazuri de amortizare în sistemul vibrant:
a) amortizare critică când este îndeplinită condiţia:
β2 − ω2 = 0 ; (2.41)
b) amortizare supracritică:
β2 − ω2 > 0 ; (2.42)
c) amortizare subcritică:
β2 − ω2 < 0 . (2.43)
În cazul amortizării critice valoarea coeficientului de amortizare,
pentru care se anulează discriminantul, poartă denumirea de coeficient
de amortizare critică, notat c cr . Se introduce expresia (2.36) în relaţia
(2.41):
2
c cr
− ω2 = 0
4m 2
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 31
de unde
c cr = 2mω . (2.44)
Se introduce noţiunea de fracţiune din amortizarea critică, notată
ν , care, prin definiţie, reprezintă raportul dintre coeficientul de
amortizare, c şi coeficientul de amortiare critică, c cr , astfel:
c
ν = (2.45)
c cr
sau dacă se introduce în relaţia (2.45), expresiile (2.36) şi (2.44)
aceasta devine:
2mβ
ν = . (2.46)
2mω
Din ultima expresie, se poate pune în evidenţă o relaţie de calcul
pentru coeficienul de amortizare β, funcţie de fracţiunea din
amortizarea critică şi pulsaţia proprie:
β = νω . (2.47)
Mişcarea vibratorie, în cazul amortizării critice, îşi pierde
caracterul vibratoriu şi poartă deniumirea de mişcare aperiodică.
Amortizarea supracritică nu este proprie construcţiilor, mişcarea
sistemului este tot o mişcare aperiodică.
Se vor analiza, în continuare, sistemele vibratorii care posedă
amortizarea subcritică, propriii construcţiilor. Aceste sisteme sunt
caracterizarte prin:
c < c cr
şi
ν < 1,
iar rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt imaginare:
r1,2 = −β ± j ω 2 − β 2 , (2.48)
unde j = −1
şi
r1,2 = −β ± jω ∗ , (2.49)
în care
ω∗ = ω2 − β2 , (2.50)
32 SISTEME CU UN GRAD DE LIBERTATE DINAMICĂ.
Vibraţiile libere
A = C12 + C 22 , (2.56)
C2
tgψ ∗ = . (2.57)
C1
Constantele de integrare se determină din condiţii iniţiale:
x(0) = x 0
t=0 , (2.58)
x& (0) = v 0
rezultă:
v 0 + νωx 0
C1 = , (2.59)
ω∗
C2 = x0 . (2.60)
ω* = ω2 − β2 (2.61)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 33
x(t )
A∗
− Ae − βt
x0
tn t
tn +1
xn +1
φ∗ xn
ω∗
2π
T∗ =
− Ae − βt ω∗
− A∗
ω* = ω 1 − ν 2 ; 2.62)
b) frecvenţa proprie:
f* = f 1 − ν2 ; (2.63)
c) perioada proprie:
T
T* = . (2.64)
1 − ν2
Experimental s-au obţinut valori ale fracţiunii din amortizarea
critică pentru diferite materiale şi construcţii, acestea sunt prezentate în
tabelul nr.1.
Tabelul nr.1. Fracţiunea din amortizarea critică
Construcţii şi terenuri ν , fracţiunea din
amortizarea critică
ω * ≈ ω, f * ≈ f, T* = T . (2.66)
Gradul de amortizare al unei construcţii se defineşte prin
intermediul decrementului logaritmic, notat ∆ .
Decrementul logaritmic al amortizării reprezintă logaritmul
natural al raportului dintre două amplitudinii succesive decalate de o
perioadă, figura 2.7.
xn
∆ = ln . (2.67)
xn +1
Dar, se cunoaşte că
x n = Ae −βt n (2.68)
si
x n + 1 = Ae −β n + 1 . (2.69)
Introducând (2.68) şi (2.69) în (2.67) rezultă
2π *
∆ = βT * = νωT * = ν T (2.70)
T
sau
∆ = 2πν . (2.71)
CURSUL 3
SISTEME VIBRANTE CU 1GLD
b) forţa elastică
Fe (t) = kx(t) ; (3.2)
c) forţa perturbatoare
F(t) = F0 sin θt . (3.3)
x(t)
F(t)
m
F0
&&(t) + ω 2 x(t) =
x sin θt . (3.6)
m
Soluţia generală a ecuaţiei (3.6) este:
F0
x F (t) = sin θt , (3.18)
m(ω 2 − θ 2 )
iar cea generală:
F0
X (t) = C1 sin ωt + C 2 cos ωt + sin θt (3.19)
m(ω 2 − θ 2 )
şi
38 SISTEME VIBRANTE CU 1GLD.
Vibraţii forţate neamortizate
x( 0 ) = x 0
t = 0 . (3.21)
x& ( 0 ) = v 0
Conform relaţiilor (3.19), (3.20) şi (3.21) rezultă:
v0 θ F0
C1 = − , (3.22)
ω ω m(ω 2 − θ 2 )
C2 = x0 . (3.23)
Soluţia generală ia forma:
v0 F0 θ
X (t) = sin ωt + x 0 cos ωt + (sin θt − sin ωt) . (3.24)
ω 2 2
m(ω − θ ) ω
În regim staţionar soluţia este:
F0 θ
X (t) = (sin θt − sin ωt) . (3.25)
m(ω − θ ) 2 2 ω
Factorul adimensional al relaţiei (3.25) se rearanjează sub forma:
F0 F0 F0 F0 1
= = = = µδF0 ,(3.26)
2
m(ω − θ ) 2
2 θ 2
k θ 2 k θ2
mω (1 − ) ω 2 (1 − 2 ) (1 −
ω2 ω2 ω ω2
unde µ poartă numele de coeficient dinamic sau factor de amplificare
dinamică, se determină cu relaţia:
1
µ= . (3.27)
θ2
1−
ω2
Cu notaţiile de mai sus, expresia deplasării dinamice, x(t) se
determină cu relaţia:
θ
X (t) = µF0 δ(sin θt − sin ωt) . (3.28)
ω
Luând în considerare faptul că vibraţiile proprii se amortizează şi
fiind caracterizate, după cum rezultă în relaţia (3.28), prin funcţia
sin ωt , această relaţie se simplifică devenind:
X (t) = µF0 δ sin θt . (3.29)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 39
F(t)
m
k,c
mx
&&(t) + cx& (x) + kx(t) = F0 sin θt (3.31)
sau
F
&&(t) + c x& (t) + k x(t) = 0 sin θt
x (3.32)
m m m
şi
F0
&&(t) + 2βx& (t) + ω 2 x(t) =
x sin θt . (3.33)
m
Soluţia generală a ecuaţiei (3.33) are forma:
F
M(ω 2 − θ 2 ) − 2Nβθ = 0
m. (3.40)
N(ω 2 − θ 2 ) − 2Mβθ = 0
F0 2βθ
N=− , (3.41)
m (ω − θ )2 − 4β 2 θ 2
2 2
F0 ω2 − θ2 )
M=− . (3.42)
m (ω 2 − θ 2 )2 − 4β 2 θ 2
Se introduc constantele (3.41) şi (3.42) în expresia soluţiei
particulare (3.37) şi se obţine soluţia vibraţiilor forţate:
A1 = N2 + M2 (3.44)
A 1 = δF0µ* (3.45)
în care
1
µ* = (3.46)
2
θ θ2
(1 − ) 2 + 4ν 2
ω2 ω2
şi
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 41
θ
2ν
N ω .
tgψ1 = − = (3.47)
M θ
1−
ω
Parametrul µ* poartă numele de factor de amplificare dinamică în
care este inclusă şi influenţa amortizării.
Soluţia generală are forma:
x( 0 ) = x 0
t =0 & . (3.49)
x( 0 ) − v 0
Se deduc constantele:
θ β
C1 = −M *
−N , (3.50)
ω ω*
C 2 = −N . (3.51)
ω=
k
m
[
, rads −1 ; ]
c) Se determină factorul de amplificare dinamică, µ , aplicând
relaţia (3.26) sau (3.46), după cum luăm sau nu în considerare
amortizarea în procedura de calcul;
d) Se încarcă structura dată, sistemul dinamic, cu amplitudinea
forţei de inerţie şi amplitudinea forţei perturbatoare.
Dacă forţa perturbatoare este aplicată în dreptul masei şi pe
direcţia GLD, atunci cele două forţe se însumează formând aşa zisa forţă
dinamică, notată Fd (t) , deci:
42 SISTEME VIBRANTE CU 1GLD.
Vibraţii forţate neamortizate
sau
&&(t) + F0 sin θt ,
Fd (t) = −mx (3.52)
iar utilizând relaţia (3.29), expresia (3.52) devine:
Fd = µF0 , (3.55)
în cazul vibraţiilor forţate neamortizate şi cu relaţia:
Fd = µ*F0 , (3.56)
în cazul vibraţiilor forţate amortizate.
Pentru trasarea diagramelor de eforturi minime şi maxime, forţa
dinamică are dublu sens.
Fk ( t ) = F0 , k sin θt
m
j k
xj(t)
1
δii
1
δ ik
şi
n
x j (t) = µ* ∑δ
k =1
jk F0,k (t) sin(θt − φ1 ) . (3.60)
unde
44 SISTEME VIBRANTE CU 1GLD.
Vibraţii forţate neamortizate
1
µk = (3.64)
θk2
1−
ω2
şi
1
µl = , (3.65)
θl2
1−
ω2
referitor la relaţia (3.62) şi
1
µk* = , (3.66)
θk2 θk2
(1 − 2
) 2 + 4ν 2
ω ω2
în ceea ce priveşte expresia (3.63).
CURSUL 4
SISTEME VIBRANTE CU nGLD
4.1 Vibraţii libere. Metoda forţelor de inerţie sau
metoda matricei de flexibilitate
Se consideră un sistem vibrant cu nGLD. Sistemul este alcătuit
dintr-o grindă simplu rezemată (modelul static) cu n mase concentrate
cărora li se acordă nGLD. Deplasările necunoscute fiind deplasările
măsurate pe direcţia gradelor de libertate dinamică, notate y j (t) , figura
4.1.a.
46 SISTEME VIBRANTE CU nGLD. Vibraţii libere.
Metoda matricei de flexibilitate
a. m1 m2 mj mn
SV
1 2 j n
b.
y1( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
c. I1 ( t ) I 2 (t ) I j (t ) I n (t )
y1 ( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
d. 1
δn1
δ11 δ j1
δ21
δ1 j δ nj
δ2 j δ jj
y1 (t)
y 2 (t)
.
{y(t)} = (4.1)
y j (t)
.
y n (t)
şi vectorul vitezelor:
{y&&(t)} = −{A}ω 2 sin(ωt + φ) (4.9)
sau
(ω 2 [∆ ][m] − [I]){A} = {0}, (4.11)
care reprezintă ecuaţia generală a vibraţiilor proprii, unde [I] este
matricea diagonală unitate (toate elementele de pe diagonala principală
sunt egale cu unitatea, iar celelalte elemente sunt nule).
Ecuaţia matriceală (4.11) este algebrică, liniară şi omogenă.
Sistemul vibrează atunci când A j ≠ 0 , deoarece soluţia banală
verifică ecuaţia (4.11), dar nu este interensantă deoarece corespunde
unei poziţii de repaus a sistemului.
Pentru ca sistemul de ecuaţii (4.11) să admită soluţii diferite de
zero, determinantul prrincipal trebuie să fie nul:
sau
ω 2 δ11m1 − 1 ω 2 δ12 m 2 . ω 2 δ1jm j . ω 2 δ1nmn
2
ω δ 21m1 ω 2 δ 22 m 2 − 1 . ω 2 δ 2 jm j . ω 2 δ 2nmn
. . . . . .
2 = 0 (4.13)
ω δ j1m1 ω 2 δ j2 m 2 . ω 2 δ jjm j − 1 . 2
ω δ jnmn
. . . . . .
ω δ n1m1
2 2
ω δ n2 m 2 . 2
ω δ njm j . ω 2 δ nnmn − 1
1
Dacă se notează λ = ecuaţia (4.13) devine:
ω2
δ11m1 − λ δ12 m 2 . δ1jm j . ωδ1nmn
δ 21m1 δ 22m 2 − λ . δ 2 jm j . ωδ 2nmn
. . . . . .
=0 (4.14)
δ j1m1 δ j2 m 2 . δ jjm j − λ . δ jnmn
. . . . . .
δ n1m1 δ n2 m 2 . δnjm j . δ nnmn − λ
ωi > ω1 , i = 2,3,....n .
sau
{I}i = ωi2 [m]{y}i (4.17)
ω i2 δ j1m1 A 1,i + ω i2 δ j2 m 2 A 2,i + ... + (ω i2 δ jjm j − 1)A 1,i + ... + ω i2 δ jnmn A n,i = 0 .
(4.19)
Se împarte ecuaţia (4.19) prin A 1,i . Se notează:
ω12
ω 22
.
[Ω] = . (4.23)
ω i2
.
ω n2
sau
[y] = [{y}2 {y}1 . {y}i . {y}n ] . (4.25)
4.2. Aplicaţie
Se cere să se determine modurile proprii de vibraţie pentru un
sistem cu două grade de libertate dinamică pentru care se cunosc
matricea maselor:
[m] = m1 0
0 m2
şi matricea de flexibilitate:
δ δ12 m1 0 1 0
ω 2 11 − =0
δ 21 δ 22 0 m 2 0 1
sau:
ω 2 δ11m1 − 1 ω 2 δ12 m 2
=0
ω 2 δ 21m1 ω 2 δ 22 m 2 − 1
şi
δ11m1 − λ δ12 m 2
= 0,
δ 21m1 δ 22 m 2 − λ
unde
1
λ = .
ω2
Se dezvoltă determinantul de mai sus şi se obţine:
1 1
{y}1 = şi {y}2 =
y 2,1 y 2,2
4.3. Determinarea matricei de flexibilitate
Matricea de flexibilitate a unei structuri, în coordonatele dinamice
ale modelului vibrant, a fost definită în paragraful 4.1, relaţia (4.3).
Un element al matricei de flexibilitate δ jk , conform celor expuse,
reprezintă deplasarea produsă de direcţia GLDj când după direcţia GLDk,
3 3
2
m1 m1
2
a. b.
1 1
1
m4
2
1
m2 m3
3
c. d. m2
2
m1
3
m1
d. m1 m2 mj mn
1 2 j n
1,1 1,1
a1. a2.
1,1 1,1
a3. b1.
1,1
1,1
b2. b3.
M j (x)Mk (x)
δ jk = ∑ EI
dx , (4.27)
56 SISTEME VIBRANTE CU nGLD. Vibraţii libere.
Metoda matricei de flexibilitate
c.
δ43 1,1
δ41 δ42 δ44
1,1
δ31 δ32 δ33 δ34
d. 1,1
δ21 δ22 δ23 δ24
1,1
δ11 δ12 δ13 δ14
d. 1,1
1 2 k j n
δ nk
δ1k δ jk
δ 2k δkk
1,1
1 2 k j n
δ1 j δ nj
δ2 j δ kj
δ jj
unde: M j (x) reprezintă momentul încovoietor din secţiunea " x" măsurat
în diagrama de moment încovoietor corespunzătoare situaţiei virtuale de
încărcare " j" a sistemului vibrant;
1,1 1,1
x1
a. b.
SB
l1
l2
1,1
l2 1,1
c1
1 c2 1
Mp , M M1 , M 1
l1
c3 1
M f1 , M f
M1 (x)M1 (x)
δ11 = ∑ EI
dx ,
M1 (x)M1P (x)
∆ 1P = ∑ EI
dx .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 59
sau
1 1
Mf (x)M (x)
δ11 = ∑ EI
dx ,
1
dacă se utilizează diagrama de moment încovoietor M obţinută prin
soluţionarea unei situaţii virtuale de încărcare constituite din sistemul
de bază (structură static determinată) acţionată în dreptul masei şi pe
direcţia GLD1 a unei forţe virtuale eală cu unitatea (notată 1 ).
CURSUL 5
SISTEME VIBRANTE CU nGLD
y1 (t)
y 2 (t)
.
{y(t)} = . (5.1)
y j (t)
.
y n (t)
a. m1 m2 mj mn
SV
1 2 j n
b.
y1( t ) y n (t )
y 2 (t )
c. y j (t )
I j (t )
d. y j (t )
R1, j ( t ) R2 , j ( t ) R j , j (t ) Rk , j ( t ) Rn , j ( t )
e.
K 11 K 21 K j1 K k1 K n1
f. 1
K1 j K2 j K jj K kj K nj
iar pentru celelate „n” deformate de tipul celei din fig.5.1.d., deci prin
producerea de cedări de reazeme pe direcţia fiecărui GLD, în blocajele
simple de GLD, va rezulta un sistem de ecuaţii care, scris sub formă
matriceală, arată astfel:
− {I(t)} + [K ] {y(t)} = {0} , (5.7)
[m] = m1
.
m2
[K] = K11 K 12
.
K 21 K 22
K 11 K 12 2 m1
−ω =0
K 21 K 22 m2
sau
K 11 − ω 2 m1 K 12
2 =0
K 21 K 22 − ω m 2
şi
m1m 2 − λ(m 2K 11 + m1K 22 ) + λ2 (K 11K 22 − K 12
2
)=0
dacă
1
λ =
ω2
sau
ω 4 m1m 2 − ω 2 (m 2K 11 + m1K 22 ) + (K 11K 22 − K 12
2
) = 0.
În final:
unde:
1 1
{y}1 − y şi {y}2 − .
2,1 y 2,2
66 SISTEME VIBRANTE CU nGLD. Vibraţii libere.
Metoda matricei de rigiditate
Fiecare dintre sistemele de mai sus cuprind câte două ecuaţii, dar
cum y 1,1 = 1 şi y 1,2 = 1 , atunci, din prima ecuaţie a fiecărui sistem de
ecuaţii se obţine ordonata y 2,1 , respectiv y 2,2 , iar cea de a doua ecuaţie,
a fiecărui sistem, este utilizată pentru verificarea ordonate calculate.
şi
{y}rT [K] {y}i = 0. (5.24)
{}
unde y r reprezintă vectorul propriu normalizat, se calculează cu
relaţia:
{y}r =
1
{y}r ; (5.28)
Mr
[Y ] [K] [Y ] = [Ω]
T
(5.31)
şi
[Y ] [C] [Y ] = [2νω].
T
(5.32)
det([D]) = det([Ω] ,
−1
(5.35)
u([D]) = u([Ω] .
−1
(5.36)
[K] = K11 K 12
. (5.41)
K 21 K 22
2
m1
SV SBD
1
a. b.
1 1
K 21 K 22
K12
c. K 11
d.
Z1 Z2
Z3
X2
SB X1
SB
e. f. X4
X5
X3
[ ]
unde: δ ij reprezintă matricea coeficienţilor, un coeficient se determină
cu relaţia:
Mi (x)M j (x)
δ ij = ∑ EI
dx ; (5.43)
x 11 = K 11 şi x 12 = K 21 , 5.45)
respectiv:
x 12 = K 12 şi x 22 = K 22 . (5.46)
[ ]
în care: rij reprezintă matricea coeficienţilor, matricea de rigiditate
dedusă în coordonatele statice ale sistemului;
{z }
r
j - vectorul necunoscutelor, deplasările unghiulare ale
nodurilor;
{R } - vectorul termenilor liberi; termenii liberi sunt produşi de
r
ip
cedările de reazem, în cele două situaţii de încărcare,
r - situaţii de încărcare.
Pentru calculul termenilor liberi se produc, pe sistemul de bază,
în cazul structurii propuse în studiu, figura 5.3, cedări de reazem. Cele
două situaţii de încărcare sunt prezentate în figura 5.b şi c, iar pentru
calculul coeficienţilor, de exemplu în cazul primei necunoscute, z1 ,
deformata sistemului de bază, figura 3.a, este desenată în figura 3.d.
După ce se calulează coeficienţii şi termenii liberi, se rezolvă cele
două sisteme de ecuaţii de echilibru static. Cu necunoscutele
determinate se trasează diagramele de eforturi, momente încovoietoare.
Aplicând, apoi, principiul lucrului mecanic virtual se calculează, pentru
momentele încovoietoare determinate anterior, reacţiunile din reazemele
simple introduse pe direcţiile GLD. Aceste reacţiuni sunt identice cu
elementele matricei de rigiditate, pe care ne-am propus să o
determinăm.
72 SISTEME VIBRANTE CU nGLD. Vibraţii libere.
Metoda matricei de rigiditate
Z1
1 1
Z1 Z2 R1p R3p
Z3
K K
K K
1
SB R2p SB
a. b.
2 2 1 2
R3p r31 r21
R1p R2p r11
K
K K K K
SB
c. K K d.
sau
{X} {p x }
[rij ] Y = Py , (5.49)
θ M
unde: {X} reprezintă vectorul necunoscutelor deplasări liniare ale
nodurilor structurii pe direcţia axei OX;
Z3 Z4 Z5
2
m1 Z2
Z1
1
a. b.
{X} {p x }
[r11 ] [r12 ] Y P
= y . (5.50)
[r21 ] [ 22 ] θ M
P y
Cum {Px } ≠ {0} , iar y = {0} , se va elimina vectorul din
M θ
relaţia (5.50), rezultă:
F1 (t)
F2 (t)
.
{F(t)} = . (6.1)
Fk (t)
.
Fm (t)
Sub acţiunea forţelor perturbatoare la un moment dat t al
vibraţiilor, pe direcţiile GLD se pot măsura deplasări dinamice, notate
y j (t) , ordonate în vectorul {y(t)} :
y 1 (t)
y 2 (t)
.
{y(t)} = . (6.2)
y j (t)
.
y n (t)
I1 (t)
I 2 (t)
.
{I(t)} = = −[m]{y
&&(t)}. (6.3)
I j (t)
.
In (t)
unde: [m] reprezintă matricea diagonală a maselor sau matricea de
inerţie;
{y&&(t)} - vectorul acceleraţiilor
şi vectorul forţelor elastice, {Fe (t)} , calculat cu relaţia:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 77
R 1,F (t)
R 2,F (t)
.
{R F (t)} = , (6.6)
R j,F (t)
.
R n,F (t)
în care, R j,F (t) reprezină reacţiunea din blocajul „j” când sistemul de
bază dinamic este acţionat simultan de forţe perturbatoare exterioare.
Deoarece forţele perturbatoare considerate, în studiu, sunt
armonice, de tipul:
Fk (t) = F0,k sin θt , (6.7)
rezultă:
{R F (t)} = {R 0 } sin θt (6.8)
şi
R 0,1
R 0,2
.
{R 0 } = , (6.9)
R 0, j
.
R 0,n
unde R 0, j reprezintă reacţiunea din blocajul „j” când sistemul de bază
dinamic este acţionat simultan de amplitudinile forţelor perturbatoare
F0,k .
în care s-a notat cu {y} vectorul deplasărilor dinamice maxime (în regim
forţat).
De asemenea, în aceste condiţii, forţele de inerţie sunt
determinate cu relaţia:
θ = ω i , i = 1, n . (6.16)
y 1 (t)
y 2 (t)
.
{y(t)} = (6.18)
y j (t)
.
y n (t)
sau
{y(t)} − [∆ ] {I(t)} + {∆ F (t)} = {0} , (6.20)
F1 ( t ) F2 ( t ) Fk ( t ) Fm ( t )
a. m1 m2 mj mn
SV
1 2 j n
b.
y1 ( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
F1 ( t ) F2 ( t ) Fk ( t ) Fm ( t )
c. I1 ( t ) I 2 (t ) I j (t ) In (t )
y1 ( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
d. 1
δn1
δ11 δ j1
δ21
e. F0,1 F0 ,2 F0 ,k F0 ,m
∆0 ,1 ∆0 ,n
∆0,2
∆0 , j
Fig. 6.2. Sistem vibrant cu n GLD:
a. sistemul acţionat de forţe perturbatoare; b. deformata sistemului sub
acţiunea forţelor perturbatoare; c. şi d. deformatele sistemului vibrant
produse de acţiuni egale cu unitatea aplicate succesiv în dreptul maselor şi
pe direcţiile GLD; e. deformata sistemului produsă de amplitudinile forţelor
perturbatoare.
deoarece:
{∆ F (t)} = {∆ 0 } sin θt . (6.26)
m1
m2
.
[m] = ; (6.27)
mj
.
mn
{∆ 0 } = [∆ ] {F0 } , (6.29)
xn (t ) x n ,1 x n ,1
mn
Fm ( t )
x j (t ) x j ,1 x j ,1
mj
F2 ( t )
x 2 (t ) x 2 ,1 x 2,1
m2
ω1 ωi
unde :
[m] reprezintă matricea maselor sau de inerţie;
[c] - matricea de amortizare;
[K] - matricea de rigiditate a sistemului vibrant;
{x(t)} - vectorul deplasărilor dinamice instantanee;
{F(t)} - vectorul forţelor perturbatoare.
Obs. Alura ecuaţiei (7.1), referitor la termenul liber, este corectă
numai dacă forţele perturbatoare sunt aplicate în dreptul maselor şi pe
direcţia gradelor de libertate.
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 85
sau
n
x j (t) = ∑X
1
j,i Φ i (t) , (7.3)
în care:
[X] reprezintă matricea modală normalizată;
Φ i (t) - coordonata generalizată care precizează amplitudinea
modului „i” de vibraţie pe direcţia gradului de libertate „j”.
Mi = {X}i [m]{X}i .
T
(7.5)
[m] [X] {Φ&& (t)} + [c] [X] {Φ& (t)} + [K] [X] {Φ(t)} = {F(t)}. (7.6)
[X] [m] [X] {Φ&& (t)} + [X] [c] [X] {Φ& (t)} + [X] [K] [X] {Φ(t)} = [X] {F(t)} .
T T T T
(7.7)
şi
[X] [K] [X] = [ω ],
T 2
(7.10)
1 t n
Φ i (t) = A i e − υiωit sin(ω i t + φ) + ∫ ∑X
− υiωit
j, iF j (τ)e sin ω i (t − τ)dτ .(7.13)
ωi 0
j =1
n ∑X j,iF0, j
xj = ∑ X j,i
j =1
n
µi , (7.14)
i =1
ωi2
j =1
∑ X 2j,im j
unde :
F0, j reprezintă amplitudinea forţei perturbatoare;
µi - factorul de amplificare dinamică, calculat cu relaţia:
1
µi = . (7.15)
θ2 2 θi2
(1 − ) + 4υi2
ω i2 ω i2
[K] − ω 2 [m] = 0 ,
rezultă matricea spectrală: [Ω] ;
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 87
{X}i , i = 1, n .
a1 P P
a2
Q
PIN PIN PD
b1
P PDa
PIN
P b2
PDa
D
d d
Pcr P Pcr P
P
Pcr
q q q
P P
d
d P
Pcr
P P
y
l
X
a. b.
şi
x = l → y ' = 0 ⇒ C1 = nconl = 0 . (8.8)
π2 P
n2 = = cr (8.11)
4l EI
de unde, se ajunge la expresia forţei critice care produce pierderea
stabilitătii grinzii încastrate:
π2EI
Pcr = . (8.12)
EI
8.3.2. Cadre
În metoda deplasărilor ecuaţia matriceală generală de echilibru
static are forma:
[rij ]{z j } + {R ip } = {0}. (8.13)
96 Calculul de stabilitate. Calculul de ordinul II.
M2 (x = l) = Hl , (9.1)
Hl
y1 (x = 0) = . (9.2)
3EI
Diagrama de moment încovoietor este trasată în figura 9.1.c.
P P
H 1 y H
y
l
MI21 = Hl tgν
X MII
21 = Hl
ν
a. 2 b. c. d.
cu prima derivată:
H
y = C1n cos nx − C 2n sin nx − . (9.9)
P
Considerând condiţiile la limită ale deformatei grinzii încastrate:
x =0 → y =0 (9.10)
şi
x =l → y' = 0 , (9.11)
H
C1n cos nl − =0
P
sau
H
C1 = (9.13)
Pn cos nl
Introducând (9.12) şi (9.13) în (9.8) se ajunge la expresia săgeţii
într-o secţiune x a grinzii:
H sin nx
y(x) = − x . (9.14)
P n cos nl
Expresia (9.14) pentru x = l , devine:
H sin nl
y max = − l (9.15)
P n cos nl
sau
Hl 3 3(tgν − ν)
y max = (9.16)
3EI ν3
unde
P
ν = nl = l , (9.17)
EI
reprezentând factorul de compresiune.
100 Calculul de ordinul II. Determinarea eforturilor
şi deplasărilor prin metoda parametrilor în origine
II tgν
Mmax = Hl . (9.19)
ν
Diagrama de moment încovoietor de ordinul II este trasată în
figura 9.1.d.
Comparând expresiile (9.19) cu (9.1) şi (9.16) cu (9.2), se
evidenţiază diferenţele între rezultatele care se obţin, în cazul în care se
exprimă echilibrului în raport cu poziţia iniţială, faţă de cazul când
echilibrul se exprimă în raport cu poziţia deformată.
Mo
Yo X
φo y(x)
No
To
x
Y
Fig. 9.2. Bara dreaptă acţionată de parametrii în origine
Mo
C2 = (9.27)
No
şi
To
φ o = C1n − (9.28)
No
sau
φo T
C1 = + o . (9.29)
n nNo
sau
o Mo To
y(x) = Yo + sin nx − (1 − cos nx) − (nx − sin nx) . (9.33)
n 2
n EI n 3EI
Se derivează succesiv, de două ori, relaţia (9.33) şi se obţine
relaţia de calcul a deplasării unghiulare (a rotirii) a secţiunii „x”,
respectiv, prin înmulţirea derivatei a doua a săgeţii cu EI (modulul de
rigiditate la solicitarea de încovoiere), expresia de calcul a momentului
încovoietor din secţiunea „x” este:
Mo T
y' (x) = (x) = φ o cos nx − sin nx − o (1 − cos nx) (9.34)
nEI n 2EI
şi
To
Mz (x) = −EIy" (x) = EIn φ o sin nx + Mo cos nx + sin nx . (9.35)
n
Forţa tăietoare corespunzătoare secţiunii „x” se determină direct
prin exprimarea echilibrului în raport cu axa OY, y = 0. ∑
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 103
X
y(x)
No Q
x
Y
Fig. 9.3. Bara dreaptă solicitată de o forţă concentrată
Mc y(x)
No
x
Y
Fig. 9.4. Bara dreaptă solicitată de un cuplu concentrat
Mc
∆y = [1 − cos n(x − a)] , (9.40)
n 2EI
Mc
∆ = sin n(x − a) , (9.41)
n EI
y(x) X
No q
a z
x
Y
Fig. 9.5. Bara dreaptă acţionată de o sarcină distribuită
q x2 1 cos nx
şi ∆y = 2
− 2 + , (9.44)
n EI 2 n n 2
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 105
q sin nx
∆ = x − , (9.45)
N n
q
∆M = − (1 − cos nx) . (9.46)
n2
Obs. În cazul în care o bară este încărcată concomitent cu un
sistem de forţe alcătuit din parametrii în origine, o forţă de intensitate Q
(sau mai multe forţe concentrate), aplicată în secţiunea x=a (în
secţiunile xi=ai); săgeata, rotirea şi momentul încovoietor într-o secţiune
oarecare „x” se determină prin suprapunerea efectelor. Astfel, se
însumează relaţiile: (9.33), (9.34) şi respectiv (9.35), cu expresiile
(9.37), (9.38) şi, respectiv, (9.39). La fel se procedează în cazul în care
pe lângă parametrii în origine bara este solicitată şi de alte încărcări
aplicate pe bară.
9.3. Aplicaţii
9.3.1. Grinda simplu rezemată solicitată de un cuplu
concentrat
Se consideră o grindă simplu rezemată acţionată în extremitatea
stângă de un cuplu concentrat, figura 9.6. Se cere să se determine
rotirile secţiunilor din extremităţile grinzii, de pe reazemele „i” şi „j”.
Prima etapă de calcul constă în determinarea reacţiunilor grinzii
simplu rezemate. Aplicând condiţiile de echilibru static se determină
reacţiunile:
1 1
Vi = , V j = , Hi = P .
l l
i j
Mo X
Hi=Mo φj
φi
Vi=1/l Vj=1/l
l
x = l, M j = 0 ⇒ φo = φi .
1 (9.47)
M j (x = l) = 0, EInφ o sin nl + cos nl − sin nl = 0 .
nl
Prin împărţirea ultimei ecuaţii (9.47) cu produsul n EI sin nl se
ajunge la expresia de calcul a rotirii din origine:
1 1
φo = − .
2
n lEI nEItgnl
l 3 1 1
φi = φo = − , (9.48)
3EI ν ν tgν
l
φi = α, (9.49)
3EI
unde parametrul α se calculează cu relaţia:
3 1 1
α= − . (9.50)
ν ν tgν
Rotirea din secţiunea „j” se află aplicând relaţia (9.37), care
devine în condiţiile date:
Mo T
φ j = φ i cos nl − n sin nl − o (1 − cos nl) (9.51)
No No
sau
l
φi = β, (9.52)
6Ei
unde
6 1 1
β= − . (9.53)
ν sin ν ν
Q=1 j
P X
i
yi
φi
l
Y
Fig. 9.7. Grinda încastrată acţionată de o forţă concentrată
De unde:
l2 2 1 − cos ν
φi = − , (9.54)
2EI ν 2 cos ν
l3
yi = θ' , (9.56)
3EI
în care
3(tgν − ν)
θ' = . (9.57)
ν3
CAPITOLUL 10
CALCULUL DEPLASĂRILOR ŞI
RIGIDITĂŢILOR DE ORDINUL II
I
în care: M (x) reprezintă momentul încovoietor virtual de ordinul I;
MII (x) - momentul din secţiunea „x” de ordinul II;
EI - modulul de rigiditate la solicitarea de încovoiere;
l - lungimea tronsonului pe care modulul de rigiditate la
solicitarea de încovoiere este constant, iar cele două diagrame de
moment încovoietor au aceeaşi lege de variaţie.
110 Calculul deplasărilor şi rigidităţilor de ordinul II
φj
φi Starea reală – grinda simplu
Vi=M/l Vj=M/l rezemată acţionată de un
l cuplu concentrat
Y
Diagrama de moment în
M
starea reală
M
M(x)
1 Situaţia de încărcare
în starea virtuală pentru
calculul rotirii ϕi
M,φi
1
M(x) Diagrama de moment în
starea virtuală
1
Situaţia de încărcare
în starea virtuală pentru
calculul rotirii ϕj
M, φj
1
M(x)
Diagrama de moment în
starea virtuală
şi
l
φj = M. (10.4)
6EI
Obs. Regula de rezolvare a integralei presupune înmulţirea
suprafeţei diagramei neliniare (din starea reală) cu ordonata din dreptul
centrului de greutate al diagramei neliniare, măsurată în diagrama
liniară (stare virtuală), tabelul 10.1.
Tab.10.1. Integrarea diagramelor de eforturi
al
C.G.
Ω= l M(x)M(x)
a 2
∫0 EI
dx =
1
Ωy C.G. =
EI
yC.G. 2 l
b
y C.G. = b ab
3 3EI
l
al
C.G.
Ω= l M(x)M(x)
a 2
∫0 EI
dx =
1
Ω y C.G. =
yC.G.
EI
1 l
b
y C.G. = b ab
3 6EI
l
şi
l
φj = Mβ . (10.6)
6EI
Relaţiile (10.5) şi (10.6) au fost determinate prin multiplicarea
expresiilor (9.49) respectiv (9.52) cu intensitatea cuplului concentrat, M
(în aplicaţia 8.3.1, M=1).
Obs. 1. Analizând rezultatele de mai sus se constată că metoda
Mohr-Maxwell este o pseudo-metodă de calcul a deplasărilor de ordinul
II. La fel ca în calculul de ordinul I se consideră diagramele de moment
încovoietor din cele două stări reală şi virtuală, însă, în calculul de
ordinul II, rezultatul integrării diagramelor este egal cu cel determinat în
calculul de ordinul I, dar multiplicat cu parametru α (relaţia (10.5),
respectiv, cu parametru β (relaţia (10.6)
i j
M X
P EI P
M Diagrama de moment în
b.
M starea reală
M(x)
1
Situaţia de încărcare
c. în starea virtuală pentru
calculul rotirii ϕi
1 Diagrama de moment în
M,φi
d. M(x) starea virtuală
1
Situaţia de încărcare
în starea virtuală pentru
calculul rotirii ϕj
1 Diagrama de moment în
f. M(x) M, φj starea virtuală
al
Ω= l M(x)M(x)
2
∫0
C.G.
a dx =
EI
1
Ωy C.G. =
EI
yC.G. 2
b y C.G. = b l a bα
3 3EI
l
al
Ω= l M(x)M(x)
2
∫0
C.G.
a dx =
EI
1
Ω y C.G. =
yC.G. EI
1 l
b y C.G. = b a bβ
3 6EI
l
l3
yj = Q. (10.7)
3Ei
114 Calculul deplasărilor şi rigidităţilor de ordinul II
i
Q X
a.
j Starea reală – grinda
yj
încastrată acţionată de o
l forţă concentrată
Y i
1
Situaţia de încărcare
b. în starea virtuală pentru
j calculul deplasării yj
c.
M Diagrama de moment în
Ql
starea reală
d. 1l
Diagrama de moment în
M
starea virtuală
Diagrama de moment în
c. Ql M
starea reală
d.
1l Diagrama de moment în
M starea virtuală
l3
yj = Qθ' (10.8)
3EI
în care
3(tgν − ν)
θ' = . (10.9)
ν3
Prin urmare, regula de înmulţire a două triunghiuri, ca cele din
figura 10.5 ne conduce la relaţia următoare:
b M
Diagrama din starea virtuala
l
∆= abθ' . (10.10)
3EI
A
a
a b l
B
MII
b
l
C
c
M l
c d
D
l
d
l
Fig.10.6. Diagrame de moment incovoietor
şi
l AC lAD l BC l BD
∆= ∫0 EI
dx + ∫
0 EI
dx + ∫ EI dx + ∫
0 0 EI
dx
sau
l l l l
∆= acθ'+ adθ + bcθ + bdθ" , (10.10)
3EI 6EI 6EI 3EI
unde parametrii θ şi θ" se determină cu relaţiile:
6 1 tgν
θ= − (10.11)
2 cos ν ν
ν
şi
3 tgν 2
θ" = 1 + + νtgν − . (10.12)
ν 2 ν cos ν
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 117
Y
b=ql2/8
b. MII
1
c. Starea virtuala
pentru φi
M,φi
d.
1
1
Starea virtuala
e. pentru φj
1 M, φj
l
φi = φj = 1 ⋅ b ⋅ αp (10.12)
3EI
24 ν ν
unde: αp = tg − . (10.13)
ν2 2 2
l M (x)MII l
δ12 = ∫
0
1 2
EI
dx =
6EI
β, (10.16)
lM II
2 (x)M 2 l
δ 22 = ∫
0 EI
dx =
3EI
α, (10.17)
∆ ic = ±1∆ i ± ∑R i
k ∆k (10.18)
∆ 1c = 1 . (10.19)
i j
Mij = Kij EI P X
Situatie de incarcare -
φi stare reala
M ji = Mtr
l
i
Y
P x1 x2
P
Sistem de baza
in metoda fortelor
P 1 P
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
M1 Diagrama de moment
1 incovoietor pentru
starea virtuala
P 1 P
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare reala
Diagrama de moment
1 M2
II
incovoietor pentru
starea reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
Diagrama de moment
1 M2 incovoietor pentru
starea virtuala
şi ∆ 2c = 0 . (10.20)
sau:
4EI
K ij = x1 = K' , (10.23)
l
unde:
3α
K' = (10.24)
4α − 3β 2
2
şi
2EI
M tr = −x 2 = K" , (10.25)
l
în care:
3β
K" = . (10.26)
4α − 3β 2
2
Mtr
t ij = (10.27)
K ij
sau
β
t ij = 0.5 . (10.28)
α
i j
Mij= Kij∆ EI ψ = 1/l P X
Situatie de incarcare -
stare reala
Mji= Kji∆ ∆=1
l
i
Y
P x1 x2
P
Sistem de baza
in metoda fortelor
P 1 P
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
Vi =1/l Vj=1/l stare reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
Vi =1/l Vj=1/l
M1 Diagrama de moment
1 incovoietor pentru
starea virtuala
P 1 P
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare reala
Vi =1/l Vj=1/l
Diagrama de moment
1 M2
II
incovoietor pentru
starea reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
Vi =1/l Vj=1/l
Diagrama de moment
1 M2 incovoietor pentru
starea virtuala
i j
Mij q P X
Situatie de incarcare -
EI stare reala
Mji
l
i Y
P x1 x2
P
Sistem de baza
in metoda fortelor
Diagrama de moment
M1II
1 incovoietor pentru
starea reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
M1 Diagrama de moment
1 incovoietor pentru
starea virtuala
P 1 P
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare reala
Diagrama de moment
M2II
1 incovoietor pentru
starea reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
Diagrama de moment
1 M2 incovoietor pentru
starea virtuala
δ11x 1 + δ12 x 2 + ∆ 1p = 0
. (10.34)
δ 21x 1 + δ 22 x 2 + ∆ 2p = 0
ql3
∆1p = αp . (10.36)
24EI
Cunoscând relaţiile de calcul ale coeficienţilor şi termenilor liberi
sa poate rezolva sistemul de ecuaţii (10.34). Soluţia sistemului este:
ql 2
x 1 = −x 2 = − µ, (10.37)
12
unde:
48 ν ν 1
µ= 3
tg − K'− K" . (10.38)
ν 2 2 2
4EI
K ij = K'
l
3α
K' =
4α − 3β 2
2
i j
Mij = Kij EI P 2EI
Mtr = K"
φi =1 L
Mji = Mtr
l 3β β
K" = tij = 0.5
2
4α − 3β 2 α
i j
Mij= Kij∆ EI ψ = 1/l P ∆ ∆ 6EI
K ij = K ji = K
l2
Mji= Kji∆ ∆=1
1
l K =
2α − β
i j
Mij= Kijφ EI ψ =1 P
K ij = K ji =
6EI
K
φ l
Mji= Kji ∆ =l
l 1
K =
2α − β
i j
Mij q P ql 2
Mij = M ji = µ
EI
12
Mji
l 48 ν ν 1
µ= tg − K'− K"
i 3 2 2 2
ν
Ql
Mij = M ji = µ
i j 8
Mij Q P
16 1
EI
Mji 1
µ= K'− K"
l ν cos ν
2 2
i Y
2
126 Calculul deplasărilor şi rigidităţilor de ordinul II
3EI o
i K ij = K
Mij = Kij j X l
EI P
1
φi =1 Ko =
α
l
3 1 1
α= −
ν ν tgν
i j
Mij= Kij∆ EI ψ = 1/l P X ∆ 3EI o
K ij = k
l
∆=1
1
Ko =
l α
i
Y
i j
Mij= KijΨ EI ψ=1 P X ψ 3EI o
K ij = k
l
∆=l
1
l Ko =
α
i
Y
i j
Mij q P ql2
Mij = M ji = µ
EI
8
l 24 ν ν
µ= k o tg −
i Y 3 2 2
ν
3Ql
Mij = M ji = µ
i j 16
Mij Q P
EI
8 o
1
l
µ= k
ν2 ν
i Y cos
2
CAPITOLUL 11
CALCULUL DE STABILITATE A CADRELOR
UTILIZÂND MATRICEA DE FLEXIBILITATE
N
ν =l , (11.3)
EI
Nij
ν ij = lij ; (11.5)
EIij
unde:
l
γ= f , (11.9)
l
în care: lf reprezintă lungimea de flambaj a barei etalon, bara cu
factorul de compresiune maxim,
l - lungimea barei etalon.
2. Parametrul γ se determină în funcţie de tipul de legături
existente în extremităţile barei etalon, astfel determinăm cu
ajutorul relaţiei (11.9) următoarele valori:
a. γ = 0.5 pentru grinda dublu încastrată;
b. γ = 0.707 în cazul grinzii încastrate – simplu rezemată;
c. γ = 1 pentru grinda dublu articulată sau articulată –
simplu rezemată;
d. γ = 2 pentru grinda încastrată (în consolă).
2. În ecuaţia de stabilitate se regăseşte factorul de compresiune
maxim, al barei etalon. Această bară, prin modul de
deformare sub acţiunea încărcărilor, se compară cu cele patru
tipuri de bară, pentru care avem calculate valorile
parametrului γ . De regulă, bara etalon se situează între două
tipuri de bară şi atunci pentru a se determina valoarea
130 Calculul de stabilitate a cadrelor utilizând matricea de flexibilitate
11.3. Aplicaţii
11.3.1. Calculul de stabilitate al unui cadru static
nedeterminat cu noduri fixe
Se consideră cadrul din figura 11.1 pentru care se cere să se
determine încărcarea critică de pierdere a stabilităţii, prin metoda
forţelor.
In vederea soluţionării problemei, se vor aplica etapele de calcul
expuse în paragraful 11.2, după cum urmează.
1.5P P
3EI EI
2 3 5
EI EI 8.0 m
1 4
10.0 m 8.0 m
2.0 m
N34 = P ,
N12 1.5P P
ν12 = l12 =8 = 9.8 (11.15)
EI12 EI EI
N34 P
ν 34 = l34 =8 .
EI34 EI
şi
ν 34 = 0.8165ν max , (11.17)
deoarece
8
= 0.8165 .
9.8
d) Alegerea sistemului de bază.
În conformitate cu cele precizate în paragraful 11.2 sistemul de
bază, în acest caz, este un sistem static determinat, prin suprimarea a
celor două legături suplimentare, care au fixat şi gradul de
nedeterminare statică a structurii. Sistemul de bază este prezentat în
figura 11.2 fiind alcătuit din bare dublu articulate.
e) Trasarea diagramelor unitare de moment încovoietor.
Diagramele unitare sunt trasate şi prezentate în figura 11.3, în
două stări de încărcare corespunzătoare stării virtuale, diagrame de
eforturi de ordinul I şi stării reale, diagrame de eforturi de ordinul II.
f) Calculul coeficienţilor, δij .
Coeficienţii se determină aplicând pseudo-metoda Mohr-Maxwell,
relaţia (10.2). Se obţin următoarele relaţii de calcul:
M1 (x)M1II 8 10
δ11 = ∑ EI
dx =
3EI
1 ⋅ 1 ⋅ α12 +
3 ⋅ 3EI
1 ⋅ 1,
M1(x)MII 10 5
δ12 = ∑ EI
2 dx =
6 ⋅ 3EI
1⋅1 =
9EI
şi
M 2 (x)MII 10 8
δ 22 = ∑ EI
2
dx =
3 ⋅ 3EI
1⋅1 +
3EI
1 ⋅ 1 ⋅ α34 .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 133
1.5P P
X1 X2
SB
1.5 P P
1
1
1
M1
II
M1
a. b.
1.5 P P
1 1
1 1
M2II M2
c. d.
şi
α34 = −7.064066 . (11.21)
şi
ε a = 4.97 . (11.23)
4.0 + 3.975
Se continuă iteraţia cu ν12 = = 3.9875 ş.a.m.d.
2
După mai multe etape în iteraţie s-a ajuns la valoarea
ν12 = 3.995 , pentru care rezultă:
şi eroarea relativă:
0.00098
εr % = 100 = 0.005 < 0.1 .
19.7792911
Prin urmare, ν cr = 3.995 şi aplicând relaţia (11.15) ajungem la
valoarea critică a încărcării:
Pcr = 0.166EI . (11.24)
136 Calculul de stabilitate a cadrelor utilizând matricea de flexibilitate
P P X1 X1
2 EI 3 X2
a. EI l b. SB
EI
1 4
ν 34 = ν 23 = 0 .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 137
M1(x)M1II l l l l
δ11 = ∑ EI
dx =
3EI
l⋅l +
3EI
l ⋅ l ⋅ θ'+
3EI
l ⋅ l ⋅ θ"+2
6EI
l⋅l⋅θ
M1(x)MII l l
δ12 = ∑ EI
2
dx = −
3EI
l ⋅ l ⋅ θ'−
6EI
l⋅l⋅θ
şi
M 2 (x)MII l l
δ 22 = ∑ EI
2
dx =
3EI
l ⋅ l ⋅ θ'+
3EI
l⋅l.
[δij ] = δδ11
δ12
.
21 δ 22
g) Stabilirea ecuaţiei de stabilitate.
Ecuaţia de stabilitate se obţine prin anularea determinantului
matricei coeficienţilor, relaţia (11.4):
([ ])
det δij = 0 .
Luând în considerare matricea de flexibilitate determinată la
punctul anterior şi relaţia (11.4), ecuaţia de stabilitate are forma:
2
δ11δ 22 − δ12 =0
sau
2θ'+θ"+θ − 0.25θ 2 + θ' θ"+1 = 0 . (11.18)
138 Calculul de stabilitate a cadrelor utilizând matricea de flexibilitate
P
P b. P
a. 1
1
II
II
M2
M1
l
l l
c. P 1 d.
1
M2
M1
l
l l
cu
ε a = 0.00132
şi
ε r % = 0.073 < 0.1
Pcr
ν cr = 2.9375 = l ,
EI
rezultă pentru încărcare critică expresia:
EI
Pcr = 8.63 .
l2
P P
Q 1 4EI 2
X1
a. 6.00m b.
EI SB
5.00m
N13 = 0 .
N13 P
ν13 = l13 = 6.0 , (11.15)
EI13 EI
ν12 = 0 .
1
1
1 1
a. M1
II
M1
b.
Pcr
ν cr = 2.94 = 6.0 ,
EI
rezultă pentru încărcare critică expresia:
EI
Pcr = 2,94 2 = 0.24EI .
6.0 2
CURSUL 12
CALCULUL DE ORDINUL II AL CADRELOR
PRIN METODA FORŢELOR
∑δ X
j =1
ij j + ∆ ip = 0, i = 1,2,......, n . (12.5)
Nij
ν ij = lij , (12.7)
EIij
lij Nij
EI
ν ij = ν , (12.8)
l N EIij
şi
N12 = 0 .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 147
P P
Q 1 4EI 2
X1
a. 6.00m b.
EI
SB
5.00m
N13
ν13 = l13
EI13
sau
140
ν 13 = 6.0 = 1.003 ≈ 1.0 . (12.11)
5000
1
1
1 1
a. M1
II
M1
b.
M1 (x)M1II
δ11 = ∑ EI
dx =
M1 (x)MpII
∆ 1p = ∑ EI
dx =
6.0 6.0
=− 1 • 6 • θ'− 1• 6 •θ
3EI 6EI
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 149
P
Q
II
Mp
6.0
sau
6.0
∆ 1p = − (2θ'+θ) . (12.13)
EI
Obs. Cunoscând relaţiile de definire a parametrilor θ' , θ" , θ ,
expresiile (10.9), 10.10) şi (10.11), aceştia iau valorile:
3(tgν 13 − ν 13 ) 3(tg1 − 1)
θ' = 3
= = 1.6722 ,
ν 13 13
3 tgν 13 2 3 tg1 2
θ" = 1 + + ν 13 tgν 13 − = 1 + + 1 • tg1 − = 1.23955
2 ν 13 cos ν 13 2 1 cos 1
ν 13 1
6 1 tgν 13 6 1 tg1
θ= = = 1.76045 ,
cos ν − ν −
1 cos 1
2 2 1
ν 13 13 13
M = x1
a. b. 1 1
M = X1
cos ν cos ν
M = x1
P
Q
a. b. Ql
tgν
Ql
ν
II II
M13 , final = M13 • X1 = 1 • 3,13779 = 3,13779KNm ,
1 tgν 1 tg1
MII
31, final = X 1 • −Q•l = 3,13779 − 1 • 6.0 = −3,536976KNm .
cos ν ν cos 1 1
Diagrama finală a momentului încovoietor de ordinul II este
prezentată în figura 12.6.a, iar diagrama corespunzătoare unui calcul de
ordinul I este desenată în figura 12.6.b.
Comparativ, în procente, momentul încovoietor de ordinul II este
mai mare cu 9.67% , fată de cel calculat exprimând echilibrul în raport
cu axa iniţială nedefromată a structurii.
3.13779 2.8052
a. Mf
II
b. Mf
I
3.536976 3.1948
SV M
a. b.
1 • l = 6.0
3.13779
a. MfII b. M
1 • l = 6.0
3.536976
P
3.13779 3.13779
MfII A II B II
d.
3.536976 3.536976
a. b. c.
−6.0 −6.0
= • 6.0 • 3.13779 • β + • 6.0 • 3.536976 • α ,
6EI 3EI
efectuând calculele rezultă:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 155
∆ 1 = 0.004858312m ;
([ ]) = 0 .
det rij
(13.2)
P i j
P k
SB
4EI
Kij = K' , (13.3)
l
3EI 0
Kik = K (13.4)
l
şi
K" 4EI 2EI
Mtr = tijKij = 0.5 K' = K" . (13.5)
K' l l
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 159
sau
rii − K ij − K ik = 0 ,
rezultă:
rii = ∑K
i
ij , (13.6)
rii rji
Kik
ϕi = 1 Mtr j
Kij
∑M = o
i
sau
r ji − M tr = 0
160 Studiul de stabilitate Şi calculul de ordinul II
al cadrelor cu noduri fixe prin metoda deplasărilor
rezultă:
rij = M tr . (13.7)
lij Nij
EI
ν ij = ν , (13.9)
l N EIij
prin urmare:
ν ij = f(ν) . (13.10)
1
k0 = , (13.12)
α
3β
k" = , (13.13)
4α − β 2
2
1
k' = , (13.14)
2α − β
13.1.3. Aplicaţie
Să se determine încărcarea critică pentru cadrul din figura 13.3.
4EI 1
4EI
EI 5.0 m.
0 2
10.0 m. 12.0 m.
N 01 = −0,24q ,
iar în bara 12 efortul axial este nul. Nu se va ţine cont de efortul axial
din bara 01 deoarece este efort de întindere (considerăm numai
eforturile de compresiune).
b) Calculul factorilor de compresiune, ν ij .
Se foloseşte relaţia (13.8). Luând în considerare caracterisrticile
geometrice şi fizice ale barei comprimate şi efortul axial determinat în
etapa precedentă, rezultă:
N13 13.83q
ν 13 = l13 = l13 ; (13.16)
EI13 EI
N13
Z1
SB
r11
K10
Z1=1
K13 K12
r11 = ∑
1
k ij
sau
r11 = K 10 + K 13 + K 12 , (13.17)
unde
3EI 3 • 4EI
K 10 = = = 1.2EI ,
l 10
3EI 0 3 • EI 0
K 13 = K = K = 0.6EIK 0
l 5
şi
3EI 3 • 4EI
K 12 = = = EI .
l 12
Rezultă
r11 = 0
sau
2.2 + 0.6K 0 = 0 . (13.19)
g) Determinarea soluţiei ecuaţiei de stabilitate.
Din ecuaţia (13.19) rezultă:
2.2
K0 = − = −3.667 ,
0.6
dar cunoscând
1
K0 =
α
se obţine pentru parametrul α valoarea:
1
α= = −0.27273 .
K0
Cum însă parametrul α se determină cu relaţia (9.50) se poate
scrie:
3 1 1
α= − = −0.27273 ,
ν ν tgν
13.83qcr
ν 13 = ν cr = l13 = 4.158466 ,
EI
de unde, pentru
EI = 1000KNm 2 ,
rezultă:
qcr = 50.01544 KN . (13.20)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 165
[ ]
unde rij reprezintă matricea coeficienţilor,
i j k
Rjp Rip
∑M i
ij =0 (13.22)
sau
R ip + Mik − Mij = 0 ,
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 167
de unde
R ip = ∑M
i
ij ; (13.23)
13.2.2. Aplicaţie
Se cere să se traseze diagrama de moment încovoietor pentru
cadrul din figura 13.3, cunoscându-se intensitatea sarcinii distribuite
q = 11.65KN / m şi valoarea modulului de rigiditate la solicitarea de
încovoiere EI = 1000KNm 2 , printr-un calcul de ordinul II.
Pentru rezolvarea problemei se parcurg următoarele etape de
calcul:
a) Determinarea eforturilor axiale de ordinul I din barele structurii.
La aplicaţia 13.1.4 s-au determinat eforturile axiale din barele
cadrului în cazul analizei stabilităţii acestuia, iar eforturile axiale erau
funcţie de intensitatea sarcinii distribuite. Cunoscând această
intensitete, eforturile axiale devin:
N13 = 13.83q = 13.83 • 11.65 = 161.119KN , (13.24)
N13 161,119
ν 13 = l13 =5 = 2.00698 ; (13.25)
EI13 EI
r11 = ∑K1
1j .
sau
r11 = K 10 + K 13 + K 12 , (13.17)
unde
3EI 3 • 4EI
K 10 = = = 1.2EI = 1200KNm
l 10
3EI 0 3 • EI 0
K 13 = K = K = 0.6EIK 0 ,
l 5
dar
1
K0 = ,
α
conform relaţiei (9.59), aici ia valoarea
3 1 1 3 1 1 1
α= − = − = 1.5 0.5 − = 1.44414998
ν ν tg ν 2 2 tg2 − 2.1453394
de unde
K 0 = 0.6924488
obţinem pentru rigiditatea K 13 valoarea
K 13 = 415.469312KNm
şi
3EI 3 • 4EI
K 12 = = = EI = 1000KNm .
l 12
Rezultă:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 169
unde
ql 2 11.65 • 10 2
M10 = = = −145.625KNm
8 8
şi
ql 2 11.65 • 12 2
M12 = = = 209.700KNm .
8 8
RiP
M10 M12
0 2
Rezultă:
R 1p = −64.075KNm .
M12 = −K 12 Z1 + M 12 = 185.201KNm
M13 = −K 13 Z1 = −10.178KNm .
M13 = 10.178
R a = ra1Z1 + ra2 Z 2 + ... + raiZi + ... + ranZn + raaZ a + rab Zb + ... + R ap . (14.2)
În concluzie:
a) sistemul de bază în metoda deplasărilor este unic;
b) sistemul de bază cuprinde două tipuri de bare cu legături
perfecte la căpete;
c) necunoscutele metodei deplasărilor, notate cu Zi şi Z a , sunt
deplasări unghiulare şi liniare, iar coeficienţii, rij , ria , rai şi rab
şi termenii liberi R ip şi R ap sunt reacţiuni – moment şi forţă,
deci forţe generalizate;
d) sistemul de ecuaţii are expresia, sub forma generală:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 173
∑r Z
j =1
ij j + R ip = 0, i = 1,2,....., n
, (14.4)
pndx
A B
T dx T+dT
∑ X = 0; N + p t dx − (N + dN) = 0 , (14.6)
∑ Y = 0; T + p n dx − (T + dT) = 0 , (14.7)
dx
∑ M = 0;
B
M + Tdx − p n dx
2
− (M + dM) = 0 . (14.8)
174 Calculul de ordinul II şi de stabilitate.
Cadre cu noduri deplasabile. Metoda deplasărilor
dx
Obs. Nu s-a ţinut cont de termenul p t dx .
2
N M pndx
A M+dM
T ptdx N+dN
B
T+dT
dx
∑ X = 0; N + p t dx − (N + dN) = 0 , (14.12)
dv dx
∑ M = 0;
B
M + Tdx + p t dx
2
− pn dx
2
+ Ndv − (M + dM) = 0 . (14.14)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 175
∑ X = 0; N + p t dx − (N + dN) = 0 , (14.18)
∑ Y = 0; T + pn dx − (T + dT) = 0 , (14.19)
dx
∑ M = 0;
B
M + Tdx − p n dx
2
+ mdx − (M + dM) = 0 . (14.20)
dT
= −pn , (14.22)
dx
dM
= T + m. (14.23)
dx
dM dv dM
(14.2.3): = T +N şi = T + m , constatăm că şi acestea
dx dx dx
diferă.
Pentru ca relaţiile de mai sus să fie identice înseamnă ca trebuie
să existe egalitatea:
dv
N =m (14.24)
dx
şi astfel, constatăm că putem exprima echilibrul elementului de bară
încărcat cu sarcinile distribuite şi cu un cuplu distribuit de intensitate
dată de relaţia (14.24), în raport cu poziţia inţială nedefomată.
3. Pentru a valorifica constatarea de mai sus, vom analiza relaţia
(14.24) prin care se determină intensitatea cuplului distribuit, ce se
adaugă ca sarcină exterioară suplimentară, în solicitarea elementului de
bară.
dv
Se exprimă raportul funcţie de rotirea Φ unei secţiuni a
dx
barei:
dv
= tgΦ ≈ Φ , (14.25)
dx
iar intensitatea cuplului suplimentar, din expresia (14.25), se calculează
cu relaţia:
m = NΦ . (14.27)
ψ dv
≈Φ
dx
φ
ψ
a) b) c)
m Nψ
= +
Nφ
Nij
ν ij = lij ; (13.21)
EIij
2P P
1 i
2 3
4 5 6
2P P
a
1 i
SB
b
2 3
4 5 6
∑ M = 0;
i
şi
Ψ
rib + K i2 Ψib2 = 0 (14.23)
L MV = 0;
b
sau
Ψ b bΨ b Ψ Ψ
rbb • 1 − (K14 Ψ14 + K 41 Ψ14 )Ψ14 − (K i2 Ψib2 + K 2i Ψib2 )Ψib2 + N14 Ψ14
b
• 1 + Ni2 Ψib2 • 1 = 0
(14.24)
zb = 1
rib
b
N14ψ14 Ni2ψbi2
rbb
ψ b ψ
K 14 ψ14 K i2 ψbi2
1
ψbi2 =
li2
b 1
ψ14 =
l14
ψ
Ni2ψbi2 K 2iψbi2
rab
l14
ψ b
b K 41ψ14
N14ψ14
şi
Ψ b Ψ
b b Ψ Ψ
rbb = (K14 Ψ14 + K 41 Ψ14 )Ψ14 + (K i2 Ψib2 + K 2i Ψib2 )Ψib2 − N14 Ψ14
b
− Ni2 Ψib2 . (14.26)
ψ ψ
b
K 14 ψ14 K i2ψbi2
1
ψbi2 =
1 li2
b
ψ14 =
l14 ψ
K 2iψbi2
Ni2ψbi2
ψ b
K 41ψ14
b
N14ψ14
Deci:
L MV = 0;
a
sau
Ψ Ψ
rab • 1 + (K i2 Ψib2 + K 2i Ψib2 )Ψia2 − Ni2 Ψib2 • 1 = 0 (14.27)
şi
Ψ Ψ
rab = −(K i2 Ψib2 + K 2i Ψib2 )Ψia2 + Ni2 Ψib2 . (14.28)
Ni2ψbi2
ψ
K i2 ψbi2
1
ψia2 =
li2
ψ
K 2iψbi2 1
Ni2ψbi2
rab
sau
rbi • 1 + (K i2 + Mtr )Ψib2 = 0 (14.29)
şi
rbi = −(K i2 + Mtr )Ψib2 . (14.30)
zi = 1 Ki1
i
rbi
Mtr = Ki1ti1 K i2
L MV = 0;
b
sau
rbi • 1 + (K i2 + Mtr )Ψib2 = 0 (14.29)
186 Calculul de ordinul II şi de stabilitate.
Cadre cu noduri deplasabile. Metoda deplasărilor
şi
rbi = −(K i2 + Mtr )Ψib2 . (14.30)
1 1
rbi
K i2
1
ψbi2 =
1 li2
b
ψ14 =
l14
Mtr
şi
1
K0 = .
α
şi
b
R bP = −ql • δ − (m14 + m 41 )Ψ14 , (14.32)
1 1
2P P
R bp
M14
b 1
ψ14 =
l14
ql δ
M 41
2P P
R bp
M14
l R ap
M 41
14.3.2. Aplicaţie
Pentru structura din figura 14.16.a se cere să se traseze
diagrama de moment încovoietor printr-un calcul de ordinul II, prin
metoda deplasărilor. Se cunosc: P = 140 KN, Q = 1 KN şi EI = 5000KNm 2 .
şi
N12 = 0 .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 189
P P
Q 1 4EI 2 Q z1 za
a. 6.00m
EI
b. SB
5.00m
r11Z1 + r1aZ a + R ip = 0
. (14.33)
ra1Z1 + raaZ a + R ap = 0
∑M = 0 ;
1
r11 − K 12 − K 13 = 0 ;
a
L MV = 0 ; ra1 • 1 + (K 13 + t 13K 13 ) • Ψ13 = 0.
a
a. b.
K13t13 K13t13
şi
a
ra1 = −(K 13 + t 13K 13 ) • Ψ13 . (14.35)
1 1
r1a
a raa a raa
N13ψ13 ψ a N13ψ13
K13ψ13 ψ a
K13ψ13
a
ψ13
a. b.
ψ a
a ψ
a a K 31ψ13
N13ψ13 K 31ψ13 N13ψ13
∑M = 0 ,
1
rezultă:
a Ψ
r1a + K13Ψ13 =0 (14.36)
L MV = 0
a
şi
Ψ Ψ
a + K Ψa ) • Ψa + N Ψa • 1 = 0 .
raa • 1 − (K13Ψ13 31 13 13 13 13 (14.37)
Ψ a a Ψ a a
raa = (K 13 Ψ13 + K 31 Ψ13 ) • Ψ13 − N13 Ψ13 . (14.39)
a 1 1
Ψ13 = =
l 6
N13 = 140KN
şi
3α
K' = = 0.96622
4α 2 − 3β 2
1
K= = 0.9832
2α − β 2
3φ
K' = = 1.017197 .
4α − 3β 2
2
192 Calculul de ordinul II şi de stabilitate.
Cadre cu noduri deplasabile. Metoda deplasărilor
Rezultă:
r11 = 15220.73558 (14.40)
P
R1p R ap
3.140722
a. b. MfII
3.53996
Fig. 14. 19. Cadru static nedeterminat: a. sistem de bază acţionat de forţe
exterioare; b. diagramă finală de moment încovoietor de ordinal II
∑ M = 0;
1
rezultă:
R 1p = 0 (14.43)
şi
∑ Y = 0;
se obţine:
Q + R ap = 0
şi
R ap = −1 . (14.44)
Ψ
f = −t K Z + K Ψ a Z = 3.53996KNm
M31 13 13 1 31 13 a (14.48)
Nij
ν ij = lij ; (14.49)
EIij
lij Nij EI
νij = ν , (14.50)
l N EIij
1
k0 = , (14.53)
α
3β
k" = , (14.54)
4α − β 2
2
1
k' = , (14.55)
2α − β
51. Soare, M., Teodorescu, P.P., Toma, I., Ecuaţii diferenţiale cu aplicaţii
în Mecanica Consrucţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999.
52. Snitko, N.K., Dinamica construcţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti,
1965.
53. Staicu, Şt., Introducere în mecanica teoretică, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
54. STAS 3451 – 73, Statica, dinamica şi stabilitatea structurilor.
Terminologie.
55. STAS 6488 – 73, Solicitări variabile periodice. Terminologie şi
simboluri.
56. STAS 10101/0 – 75. Acţiuni în construcţie. Clasificarea şi gruparea
acţiunilor.
57. STAS 101001/OB – 77, Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru
poduri de cale ferată şi şosea.
58. STAS 10101/1 – 75, Acţiuni în construcţie. Greutăţi tehnice şi
încărcări permanente.
59. STAS 1489 – 75, Poduri de cale ferată. Acţiuni.
60. STAS 1545 – 63, Poduri pentru străzi şi şosele. Pasarele. Sarcini.
61. STAS 3220 – 65, Sarcini în construcţii. Poduri de cale ferată.
Convoaie tip.
62. STAS 3221 – 63, Poduri pentru străzi şi şosele. Convoaie tip şi clase
de încărcare.
63. STAS 737/1 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Unităţi
fundamentale şi unităţi suplimentare.
64. STAS 737/2 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Unităţi
derivate.
65. STAS 737/3 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Reguli de
formare şi scriere a unităţilor SI.
66. STAS 737/4 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Prefixe
pentru formarea multiplilor şi submultiplilor zecimali ai unităţilor SI.
67. STAS 737/8 – 72, Sistemul Internaţional de unităţi (SI). Mărimi
caracteristice mecanicii. Unităţi de măsură.
68. STAS 9446 – 73, Unităţi de măsură care nu fac parte din sistemul
Internaţional de unităţi (SI). Unităţi tolerate.
69. Teodorescu, P.P., Dinamica corpurilor liniar elastice, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1972.
70. Ţăposu, I., Mecanică analitică şi vibraţii, Teorie şi probleme, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1998.
71. Vâlcovici, V., Bălan, Şt., Voinea, R., Mecanică teoretică, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1968.