CUPRINS

Succintă prezentare a Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor 7

1 Introducere 10
1.1 Aspecte principiale 10
1.2. Utilizarea Sistemului Român de Taxonomia Solurilor 12
2 Caracterele morfologice ale solului 13
2.1. Orizonturile de sol şi stratele principale 14
2.2. Orizonturi de asociere 16
2.3. Orizonturi de tranziţie 17
2.4. Caracteristicile morfologice secundare de subdivizare a orizonturilor
principale 17
3 Elementele de bază ale taxonomiei solurilor 19
3.1. Elemente diagnostice: definiţii 19
3.2. Orizonturi diagnostice 20
3.3 Proprietăţi diagnostice 28
3.4. Materiale parentale diagnostice 34
4 Structura sistemului român de taxonomie a solurilor (SRTS) si
nomenclatura 35
4.1 Structura sistemului 35
4.2. Denumirea solurilor 39
5 Taxonomia solurilor la nivel superior 39
5.1. Principalele caracteristici ale clasele de soluri 40
5.2. Principalele caracteristici ale tipurilor de soluri 43
5.3. Subdiviziuni (calificative) ale tipurilor (genetice) de sol 50
5.4. Suprafeţe fără soluri sau cu soluri cu destinaţie specială (neagricolă
sau nesilvică) 55
6 Chei de determinare a solului 56
6.1. Cheie pentru determinarea claselor de soluri 57
6.2. Chei pentru determinarea tipurilor de sol (6.2.1 la 6.2.12. în ordinea
alfabetică a claselor) 59
6.3 Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi gleice 68
6.4. Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi stagnice 68
6.5. Unităţi taxonomice de soluri care conţin săruri solubile 69
6.6. Unităţi taxonomice de soluri care conţin Na schimbabil 69
7 Indicatori pentru taxonomia solurilor la nivel inferior (nr. 13 - 29) 70
Caracteristici particulare ale solului (ind. 13) 70
Grade de gleizare a solului (ind. 14) 74
Grade de stagnogleizare sau pseudogleizare a solului (ind. 15) 75
Grade de salinizare a solului (ind. 16) 76
Grade de sodizare (alcalizare) a solului (ind. 17) 79
 Clase de adâncimea apariţiei carbonaţilor (ind. 18) 81
Clase de grosime a solului până la roca compactă (ind. 19) 81
Grupe de clase, clase şi subclase texturale (ind. 23) 82
Clase granulometrice simplificate (ind. 22) 84
Grupe de clase şi conţinut de schelet (ind. 24) 86
Gradul de descompunere a materiei organice în orizonturile organice
(ind. 25) 86
Materiale de cuvertură sau materiale parentale de sol (ind. 21 a) 84
Roci subiacente (formaţiuni geologice) (ind. 21b) 88
Categorii şi subcategorii de folosinţă a terenurilor (ind. 26) 91
Modificări ale solului prin folosirea în producţie (ind. 27) 93
Grade de eroziune sau decopertare a solului (ind. 20) 94
Tipuri de degradare prin excavare - acoperire şi de poluare a solului (ind.
28) 98
Gradul de poluare a solului (ind. 29) 98
8 Modificări ale SRTS - 2003 faţă de SRCS - 1980 99
8.1. Modificări introduse în legătură cu termenii generali şi orizonturi 99
8.2. Echivalarea denumirilor solurilor din SRSC - 1980 cu cele din SRTS -
2000 la nivel de clasă de soluri 99
8.3. Echivalarea denumirilor solurilor din SRTS - 2000 cu cele din SRCS
- 1980 la nivel de subtip de sol 100
8.4. Modificări intervenite la subtip de sol 102
8.5. Modificări intervenite la nivelul inferior al clasificării 103
9 Corelarea SRTS cu Baza de Referinţă Mondială pentru Resursele de
Sol (WRB-SR) şi Sistemul american USDA - Soil Taxonomy 103
9.1. Aspecte generale. Regimurile de umiditate şi de temperatură 104
9.2. Corelarea orizonturilor morfologice şi a elementelor (orizonturi,
proprietăţi şi materiale diagnostice) 113
9.3. Corelarea solurilor 125
9.3.1. Corelarea categoriilor taxonomice 125
9.3.2. Corelarea unităţilor taxonomice de sol (Pedotaxonilor)
126
9.3.2.1. PROTISOLURI (PRO): LITOSOLURI (LS);
REGOSOLURI (RS); PSAMOSOLURI (PS);
ALUVIOSOLURI (AS); ENTIANTROSOLURI (EN) 126
9.3.2.2. CERNISOLURI (CER): KASTANOZIOMURI (KZ);
CERNOZIOMURI (CZ); FAEOZIOMURI (FZ);
RENDZINE (RZ) 133
9.3.2.3. UMBRISOLURI (UMB): NIGROSOLURI (NS);
HUMOSIOSOLURI (HS) 140
9.3.2.4. CAMBISOLURI (CAM): EUTRICAMBOSOLURI
(EC); DISTRICAMBOSO-LURI (DC) 142
9.3.2.5. LUVISOLURI (LUV): PRELUVOSOLURI (EL);
LUVOSOLURI (LV); PLANO-SOLURI (PL);
ALOSOLURI (AL) 146
 9.3.2.6. SPODISOLURI (SPO): PREPODZOLURI (EP);
PODZOLURI (PD); CRIPTO-PODZOLURI (CP) 154
9.3.2.7. PELISOLURI (PEL): PELOSOLURI (PE);
VERTOSOLURI (VS) 157
9.3.2.8. ANDISOLURI (AND): ANDOSOLURI (AN) 159
9.3.2.9. HIDRISOLURI (HID): GLEIOSOLURI (GS);
LIMNOSOLURI (LM); STAGNOSOLURI (SG) 160
9.3.2.10. SALSODISOLURI (SAL): SOLONCEACURI
(SC);
SOLONEŢURI (SN) 164
9.3.2.11. HISTISOLURI (HIS): HISTOSOLURI (HIS);
FOLIOSOLURI (FB) 168
9.3.2.12. ANTRISOLURI (ANT): ERODOSOLURI - (ER);
ANTROSOLURI (AT) 170
10 Anexă 177
BIBLIOGRAFIE 182
 Succintă prezentare a
Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor

Clasificările reprezintă cerinţe obiective ale oricărei ştiinţe, care arată ordinea
existentă în domeniul respectiv şi care necesită să fie revăzute, actualizate periodic pe
măsură ce cunoştinţele cresc sau vechile concepţii se dovedesc depăşite.
Lucrarea de faţă constituie o aducere la zi, perfecţionare şi modernizare a
"Sistemului Român de Clasificare a Solurilor", în acord cu datele şi experienţa acumulată în
plan intern şi cu progresele înregistrate în acest domeniu pe plan internaţional. Astfel, de la
apariţia sistemului mai sus amintit (1980), în lume s-a desfăşurat o intensă activitate în
probleme de clasificare a solurilor, concretizată prin definitivarea "Bazei de Referinţă
Mondială pentru Resursele de Sol - World Reference Base for Soil Resources" -
prescurtat WRB-SR (oficializată ca sistem unic de referinţă la cel de al XVI-lea Congres
Mondial al Ştiinţelor Solului, 1998, Montpellier-Franţa şi care înlocuieşte Legenda
FAO/UNESCO-1988), apariţia celei de a II-a ediţii (1999) a sistemului american USDA Soil
Taxonomy şi a Referenţialului Pedologic Francez.
Folosirea termenului de Sistem Taxonomic în locul celui de "Sistem de
Clasificare" este justificată deoarece acest termen oglindeşte mai bine conţinutul
materialului respectiv, are un profund sens genetic şi evidenţiază relaţiile de înrudire dintre
şi/în cadrul claselor (categoriilor) separate. Se aminteşte că clasificările grupează obiecte
în cazul nostru soluri, după scopuri specifice (ex. irigaţie, drenaj, favorabilitate) şi după
caracteristici sau însuşiri specifice (ex. textura). Grupele (clasele) separate nu au relaţii
genetice între ele şi nici nu se ordonează în cadrul unui sistem ierarhic.
Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor a fost definitivat pe baza a
numeroase observaţii şi propuneri primite pe parcursul unei perioade de peste 10 ani
(1988-2000) de la pedologii din ţară, OJSPA, învăţământ etc. O prezentare internaţională
s-a făcut la Simpozionul "Soil Classification - 2001" ţinut la Velence-Ungaria, ale cărui
lucrări au fost publicate in anul 2002.
O ultimă verificare s-a efectuat în octombrie-noiembrie 2002, când sistemul a
fost aplicat în cartarea pedologică a părţii de nord a incintei Borcea şi a unei părţi din
Câmpia Hagienilor.
În forma definitivată, taxonomia (clasificarea) cuprinde o definire a orizonturilor
pedogenetice, a elementelor diagnostice (orizonturi, proprietăţi şi materiale parentale
diagnostice), tabelul general cu clasele şi tipurile de sol, tabelul cu tipurile şi subtipurile de
sol cu definiţiile corespunzătoare, cheile de determinare a acestora, lista cu subdiviziunile
la nivel de varietate de sol şi ceilalţi parametri pentru subdiviziunile la nivelul inferior al
taxonomiei.
Lucrarea este organizată în 9 capitole:
1. Introducere
2. Caracterele morfologice ale solului.
3. Elementele de bază ale taxonomiei solurilor.
4. Structura Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor.
5. Taxonomia solurilor la nivel superior.
6. Chei de determinare a solului.
7. Indicatori pentru taxonomia solurilor la nivel inferior.
8. Modificări ale SRTS – 2003 faţă de SRCS-1980.
9. Corelarea cu Baza de Referinţă Mondială pentru Resursele de Sol – WRB –
SR şi Sistemul American USDA – Soil Taxonomy.
Organizarea materialului s-a făcut în ordine logică, corespunzător fluxului normal
de lucru din activitatea privind identificarea şi clasificarea solurilor. În capitolul 6 (chei de
7
determinare a solului), pedologul este îndrumat pas cu pas cum să identifice corect solul şi
să evite erorile care pot apare dintr-o încadrare nesistematică.
De o deosebită importanţă este corelarea solurilor României (capitolul 9) cu
sistemele internaţionale de clasificare a solurilor recunoscute în plan mondial: "Baza de
Referinţă Mondială privind Resursele de Sol" şi sistemul "USDA-Soil Taxonomy".
Corelarea cu aceste sisteme asigură circulaţia internaţională a informaţiei privind solurile
ţării noastre, iar în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, va fi înlesnită
compararea calităţii fondului funciar al României cu cel al celorlalte ţări ale Uniunii. În plus,
va fi facilitată participarea la proiecte internaţionale, comunicarea şi interpretarea corectă a
rezultatelor experimentale privind utilizarea şi conservarea resurselor de sol şi transferul de
tehnologie.
Faţă de vechiul sistem de clasificare, coerenţa şi logica internă a materialului a
fost considerabil îmbunătăţită, în sensul că se realizează o mai bună încadrare a solurilor
în sistem, o aplicare mai consecventă a criteriilor diagnostice (caracterul unitar devenind
astfel mai clar), o creştere a gradului de aplicabilitate practică şi o uniformizare a
terminologiei solurilor.
Au fost introduse clasele de pelisoluri (soluri argiloase), protisoluri (soluri
neevoluate) şi antrisoluri (soluri antropice). Denumirea de molisoluri a fost înlocuită cu
cernisoluri, spre a se evita confuziile posibile deoarece în clasificarea americană, de unde
a fost preluat, acest termen are altă semnificaţie decât în clasificarea noastră (ar include şi
subtipurile molice ale altor subtipuri).
Au fost introduse în clasificare noi tipuri de sol, ca limnosolul (pentru soluri
subacvatice cu ape puţin adânci), alosolul (soluri argiloiluviale profund acide) şi pelosolul
(soluri foarte argiloase, care nu întrunesc integral caracterele vertisolului). Au fost reunite
tipurile de cernoziomuri şi cernoziomuri cambice (sub denumirea de cernoziom) şi
cernoziomul argiloiluvial, solul cernoziomoid şi pseudorendzina (sub denumirea de
faeoziom), iar solul brun roşcat a fost inclus la solul brun argiloiluvial, care a căpătat
denumirea de preluvosol; solul brun luvic a fost reunit cu luvisolul albic, sub denumirea de
luvosol (vechile tipuri se regăsesc evident la nivel de subtip).
De asemenea, au fost introduse noi subtipuri de sol (ex: psamic, pelic, scheletic,
calcaric, eutric, distric, entic, castanic, maronic, clinogleic, aluvic, sodic, criostagnic,
prespodic etc.), care redau mai clar însuşirile solului, mai ales cele fizice şi chimice. În
sfârşit, a fost introdus conceptul de material parental diagnostic, eliminându-se aşa-zisele
orizonturi diagnostice, Rrz şi Cpr.
S-a uniformizat nomenclatura prin utilizarea unui singur cuvânt pentru denumirea
solului la nivel de clasă şi tip de sol şi atribuirea unui adjectiv sau a unor adjective la
denumirea tipului pentru subtipul de sol (de exemplu: clasa cernisol; tip de sol: rendzină,
cernoziom etc.; subtip de sol: rendzină cambică, cernoziom calcaric gleic etc.). În
denumirile noi adoptate, s-au menţinut, pe cât posibil, părţi din denumirea anterioară. În
plus, s-a convenit ca vocala de legătură în cuvântul compus să fie "i" pentru denumirea
clasei şi "o" pentru denumirea tipului de sol (cu excepţia rendzinei).

De exemplu:
- în cazul claselor: protisol, cernisol, spodisol, pelisol
- în cazul tipurilor: aluviosol, podzol, vertosol etc.
Sistemul taxonomic (clasificarea) elaborată păstrează, cu excepţia materialelor
parentale, indicatorii conţinuţi de Metodologia de elaborare a studiilor pedologice (1978) şi
aduce unele îmbunătăţiri, în sensul că în denumirea solului textura este adusă mai în faţă,
imediat după varietatea de sol (în sistemul vechi, textura apare după familia de sol), cu
posibilitatea ca la nivel superior, să fie menţionată după tipul sau subtipul de sol.
Introducerea tipului de entiantrosol, cu subtipurile respective (urbic, rudic, garbic
ş.a.) facilitează cartarea şi inventarierea pedologică a zonelor urbane şi industriale,
operaţiune practic imposibil de realizat după sistemul precedent.

8
În incheiere, se consideră necesar a se evidenţia următoarele:
• Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor sintetizează practic întreaga
experienţă românească în domeniul clasificării solurilor şi este adaptat
conform concepţiilor şi principiilor utilizate în plan mondial.
• Sistemul poate răspunde unei game largi de cerinţe privind aspectele
practice ale utilizării, conservării şi protecţiei solurilor (agricultură,
silvicultură, mediu ş.a.).
• Structura sistemului este flexibilă şi permite îmbunătăţiri şi completări, pe
măsură ce vor apare cunoştinţe noi privind solurile ţării sau se vor înregistra
progrese în plan internaţional în domeniul clasificării

9
 Motto,
Dacă vrei să conversăm, atunci
trebuie să ne definim termenii
Voltaire

1. INTRODUCERE

1.1. Aspecte principiale

Cunoaşterea umană este o înlănţuire nesfârşită de erori şi succese în efortul de
a ne apropia dacă nu de adevărul absolut, care se pare a fi inaccesibil muritorilor, dar cel
puţin de acele adevăruri tangibile şi verosimile care să descrie în mod satisfăcător, la
nivelul epocii respective, universul fizic căruia îi aparţinem. În acest context clasificările
constituie cerinţe ale oricărei ştiinţe care arată ordinea existentă în domeniul respectiv şi
care necesită să fie revăzute, actualizate, periodic pe măsură ce cunoştinţele cresc sau
vechile concepţii se dovedesc greşite.
Lucrarea de faţă constituie o "aducere la zi" a taxonomiei solurilor României. Ea
perfecţionează şi actualizează "Sistemul Român de Clasificare a Solurilor", ediţia 1980, în
acord cu datele şi experienţa acumulate în plan intern şi cu progresele înregistrate în acest
domeniu în ultimii 20 de ani în plan internaţional. Este util de amintit că de la apariţia
sistemului Român de Clasificare a Solurilor (1980) în lume s-a desfăşurat o intensă
activitate în problemele de clasificarea solurilor, concretizată prin apariţia a nu mai puţin de
6 ediţii ale cheilor taxonomiei americane şi a ediţiei a II-a a acestui sistem, Legenda
FAO/UNESCO Revizuită a Hărţii Solurilor Lumii, Baza Mondială de Referinţă pentru
Resursele de Sol (oficializată la cel de-al XVI-lea Congres Internaţional al Ştiinţelor Solului,
1998, Montpellier - Franţa) şi nu mai puţin interesantul Referenţial Pedologic Francez.
Folosirea termenului de "Sistem Taxonomic" în locul celui de "Sistem de
clasificare" este justificată pentru că acest termen exprimă mai exact conţinutul
materialului, cu alte cuvinte este mai aproape de adevăr.
"Taxonomia este un concept mai restrâns decât clasificarea. Clasificarea include
taxonomia dar include şi gruparea solurilor după limitările lor în raport cu diferite scopuri
practice specifice (spre exemplu limitările privind amplasarea construcţiilor). Taxonomia
este partea clasificării care priveşte în primul rând relaţiile. Clasificările sunt făcute de
oameni pentru a servi scopurile lor. Ele nu sunt prin ele însele adevăruri care pot fi
cunoscute". (Soil Taxonomy, ed. I, 1975).
Din citatul de mai sus rezultă clar diferenţele dintre taxonomie şi clasificare.
Clasificarea grupează obiecte, în cazul nostru soluri, după scopuri specifice (ex. irigaţie,
drenaj, favorabilitate etc.) şi după caracteristici sau însuşiri specifice (spre ex. textura).
Grupele (clasele) separate nu au relaţii genetice între ele şi nici nu se ordonează în cadrul
unui sistem ierarhic. Taxonomia are un profund sens genetic şi reflectă relaţiile de înrudire
dintre şi/în cadrul claselor (categoriilor) separate.
Faţă de ştiinţele biologice unde taxonomiile operează cu indivizi sau mulţimi de
indivizi distincţi fizic (plante, animale) taxonomia solurilor operează cu entităţi integrate într-
un asamblaj relativ continuu care este învelişul de sol, cu tranziţii de cele mai multe ori
treptate, difuze. Din acest motiv departajarea sau delimitarea acestor entităţi necesită
criterii cantitative şi calitative stabilite convenţional spre ex. anumite valori ale unor însuşiri
10
chimice sau fizice, caracteristici morfologice ş. a. Deşi unitatea (eşantionul) de bază care
se studiază este profilul de sol (sau pedonul dacă este tridimensional), ceea ce se clasifică
în taxonomie sunt corpurile de sol sau polipedonurile (denumite la noi unităţi de sol
elementare) care constituie entităţi fizice tridimensionale, cu caracteristici specifice.
Acestea corespund unor areale şi tipuri de peisaj specific şi care există independent de
observator. În acelaşi timp categoriile taxonomice sunt concepte abstracte, realizate în
mintea noastră, pe baza unui mare număr de observaţii punctuale şi judecăţi. Spre
exemplu, conceptul mental de cernoziom constă dintr-o imagine constituită dintr-un orizont
(strat) superior negru, bine structurat, urmat de un strat (orizont) deschis la culoare, bogat
în carbonaţi şi format din material mineral neconsolidat sau slab consolidat. Aceste
reprezentări mentale îşi găsesc expresie în categoriile descrise în sistemul taxonomic,
corespund unor corpuri reale existente în natură şi de aceea ele constituie baza identificării
şi clasificării solurilor.
De altfel, în această eră a informaticii, abstractizarea şi formalizarea lumii reale
constituie o condiţie esenţială a progresului ştiinţific. "Vederile moderne despre realitate
sunt acelea ale unor câmpuri de activitate (de interacţiune) în care se schimbă informaţia.
Obiectele continuă să existe dar ele îşi pierd statutul primar şi devin derivate ale modului
de procesare informatică. Esenţa unui obiect devine potenţialul său complex, multilateral
de interacţiune. Informaţia derivată din moduri selective de interacţiune poate fi utilizată
pentru a dezvolta modele reprezentative de relaţii care pot permite deducerea unor noi
interacţiuni. În această gândire, aspectul spaţial al modelelor se reduce la informaţie, astfel
că acest model informaţional are mai degrabă o esenţă relaţională decât una individuală
(de sine stătătoare)" - (Jonathan D. Haskett, 1995, citând pe G.G.S. Holmgren, 1988).
Caracteristicile fundamentale ale Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor
sunt rezumate în cele ce urmează:
a) Prin definiţie Sistemul Român de Taxonomia Solurilor are atât un caracter
regional în sensul că se referă la solurile unei anumite porţiuni din suprafaţa uscatului
cât şi unul naţional prin aceea că păstrează şi continuă tradiţia şcolii pedologice
româneşti privind conceptul de sol drept corp natural rezultat prin acţiunea combinată
a ansamblului de factori pedogenetici asupra părţii superficiale a scoarţei terestre şi
care are organizare şi însuşiri proprii reflectate în succesiunea de orizonturi denumită
profilul de sol. Pe lângă acestea, majoritatea criteriilor şi parametrilor de diferenţiere
şi caracterizare a categoriilor sistemului sunt proprii "româneşti". Chiar dacă pentru
aceasta ne-am referi numai la cele preluate din Metodologia de Elaborare a Studiilor
Pedologice (1987).
b) Paralel cu păstrarea specificului regional şi naţional, Sistemul Român de
Taxonomie a Solurilor este aliniat şi standardelor internaţionale. Acest fapt este
deosebit de important dacă avem în vedere necesitatea corelării acestei taxonomii cu
clasificările internaţionale şi procesul de integrare a României în Comunitatea
Europeană. Astfel, pe lângă elementele din clasificările internaţionale (FAO/UNESCO
şi Soil Taxonomy) deja incluse în Sistemul Român de Clasificare a Solurilor
(orizonturi şi proprietăţi diagnostice şi unele denumiri de soluri ca: Andosol, Vertisol,
Cambisol, Luvisol, Planosol), în Sistemul Taxonomic al Solurilor României apar atât
elemente diagnostice noi (ex: proprietăţi acvice, gleice, stagnogleice, antracvice şi
criostagnice), sau materiale diagnostice (spre ex. marnice, erubazice), cât şi unele
denumiri noi de soluri preluate din Referenţialul Pedologic Francez (spre ex.
Salsodisol, Pelosol) şi din Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol. (spre
ex. Kastanoziom, Antrosol ş.a.).
c) Sistemul Român de Taxonomia Solurilor este un sistem multicategorial cu două
niveluri principale: un nivel superior cu trei categorii (taxoni) şi anume clasa, tipul şi
subtipul de sol şi un nivel inferior cu patru categorii (taxoni) respectiv, varietatea,
specia, familia, şi varianta de sol. Păstrând tradiţia genetică a şcolii româneşti de
pedologie unitatea de bază a sistemului este tipul genetic de sol, definit printr-un

11
 orizont sau succesiune la orizonturi sau proprietăţi diagnostice unice sau o
combinaţie unică de caracteristici, morfologice, fizice şi chimice care reflectă influenţa
combinată a unui set unic de procese şi factori de formare a solului care acţionează
în prezent şi care continuă sau nu acţiunea unor procese sau factori din trecut.
d) Definiţia fiecărei categorii (taxon) este operaţională şi are acelaşi înţeles pentru
orice tip de utilizare. Taxonii (categoriile) se referă la corpuri reale din natură care
ocupă porţiuni de teren (peisaj) specifice în acord cu combinaţiile de factori şi
procese pedogenetice a căror rezultantă sunt.
e) Elementele de diferenţiere între categorii sunt acele proprietăţi ale solului care
pot fi observabile în câmp sau care pot fi deduse din alte proprietăţi care pot fi
observabile în câmp sau din datele combinate ale ştiinţei solului cu cele ale altor
discipline (ex: mineralogia, geologia etc.). Sistemul utilizează, de asemenea şi criterii
bazate pe măsurători de laborator (de ex. pH, grad de saturaţie în baze, conţinut de
săruri etc.). Dacă datele accesibile nu sunt suficiente pentru clasificarea solului este
bine ca această operaţie să fie amânată până se obţine informaţia necesară.
f) Proprietăţile specifice utilizate în sistem pot varia independent unele de altele,
iar importanţa lor depinde de combinarea lor cu alte proprietăţi.
g) Elementele de diferenţiere au fost astfel selecţionate încât să nu fie schimbată
încadrarea solului în urma cultivării sau a altor intervenţii antropice de redusă
intensitate (arat, decopertare superficială, desfundare de mică adâncime, afânare
adâncă ş. a.). Solul se menţine în cadrul categoriei taxonomice respective atât timp
cât elementele diagnostice (orizonturi, proprietăţi) nu au dispărut (prin eroziune,
decopertare, colmatare sau alte procese).
h) Baza informaţională care a servit la elaborarea sistemului, asigură încadrarea în
sistem a tuturor solurilor care pot apare într-un areal dat şi în principiu a tuturor
solurilor cunoscute în prezent pe teritoriul României.
i) Pe măsură ce vor apărea cunoştinţe noi privind solurile ţării Sistemul Român de
Taxonomia Solurilor va putea fi completat cu noi taxoni, (categorii) indiferent de
nivelul acestora fără ca structura generală a sistemului să fie deranjată.

1.2. Utilizarea Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor

Obiectivul principal al acestui sistem de clasificare este identificarea, pe cât
posibil neechivocă, denumirea şi gruparea solurilor României în clase (categorii sau taxoni)
ierarhice, definite pe baza însuşirilor intrinseci ale solului exprimate prin caracteristici care
să excludă suprapunerea şi să evidenţieze particularităţile specifice categoriei (taxonului)
respectiv.
Cel de-al doilea obiectiv este asigurarea, pe baza unor concepte precis definite,
a comunicării şi diseminării cunoştinţelor privind solurile, extrapolarea rezultatelor cercetării
experimentale şi nu în ultimul rând transferul de tehnologie la nivel regional sau naţional.
Un alt obiectiv extrem de important al sistemului, este utilizarea lui pentru
cartarea/inventarierea solurilor, efectuarea studiilor pedologice şi realizarea de interpretări
în diferite scopuri. În acest sens, selectarea proprietăţilor pentru definirea categoriilor
taxonomice s-a făcut având în vedere şi importanţa lor pentru creşterea plantelor. Acestea
sunt deosebit de evidente la nivelurile inferioare unde apar detalieri cantitative importante
privind acei factori, cum sunt textura, salinitatea, sodicitatea, grosimea solului, volumul
edafic ş. a. care influenţează utilizarea agricolă a solului.
Categoriile superioare ale sistemului (clasa, tipul şi mai puţin subtipul de sol) au
predominant semnificaţie genetică, la acest nivel aplicaţiile practice deşi sunt mai puţine au
în schimb o putere mare de generalizare. Caracterul aplicativ creşte spre categoriile
inferioare, dar puterea de generalizare a interpretărilor scade.
Sistemul Român de Taxonomia Solurilor a fost conceput şi pentru a facilita
interpretări în diferite scopuri. Totuşi sistemul singur nu conţine toată informaţia necesară

12
pentru astfel de interpretări (spre ex: panta, riscurile de secetă, risc de inundaţii, ş. a.). De
aceea, este necesar să se facă o distincţie clară între taxonomia solurilor şi interpretările
bazate pe taxonomia solurilor, interpretări care nu sunt tratate în această lucrare.
Clasificarea solurilor pe baza însuşirilor lor intriseci, în primul rând morfologice,
moştenite sau rezultate în pedogeneză, este suficientă pentru precizarea solurilor ca
entităţi naturale de sine stătătoare. Dar solurile, ca mediu de dezvoltare a plantelor, sunt
sisteme polifuncţionale, precum şi habitat ("casă") şi substrat de nutriţie a plantelor, strâns
legate de condiţiile naturale în care funcţionează, în care "trăiesc". Legătura solurilor cu
factorii din mediul înconjurător stă la baza dinamicii anuale şi sezoniere a proceselor
pedogenetice şi însuşirilor solului; ele definesc ceea ce este cunoscut în prezent ca condiţii
ecologice. De mare importanţă în acest sens sunt condiţiile hidrotermice care îşi pun
amprenta lor clară în regimul tuturor proceselor care se desfăşoară în sol.
Cunoaşterea parametrilor de regim şi ecologici ai solului (care devine "teren" sau
"staţiune" prin această completare) este necesară nu numai pentru orice evaluare a solului
în scopuri practice, îndeosebi agricole sau silvice, dar şi pentru studii de geneză, evoluţia şi
fertilitatea solului, de pedodiversitate, de utilizare în economie a solurilor etc.; cu alte
cuvinte se precizează poziţia fiecărui sol în complexa şi variata lume a solurilor.
În acest sens în "Metodologia elaborării studiilor pedologice" (1987) sunt
precizate 2 moduri de acţiune pentru completarea clasificării solurilor cu aspectele de
ecologie: înregistrarea pentru fiecare areal de sol, delimitat conform criteriilor de clasificare,
şi a parametrilor edafici ai fiecărui sit şi riscurile de degradare; gruparea unităţilor de sol -
teren delimitate în teritoriu pe microzone pedoclimatice (pedopeisaje) şi redarea ca atare în
legenda hărţii (la scări mari); în felul acesta se suplineşte cel puţin parţial lipsa includerii
criteriului termo - hidric în clasificarea solurilor.

2. CARACTERELE MORFOLOGICE ALE SOLURILOR

Orizontul de sol sau orizontul pedogenetic este un strat, aproximativ paralel cu

suprafaţa solului (terenului), care are o serie de proprietăţi rezultate prin procesul de
formare a solului, proprietăţi care diferă de cele ale stratelor supra sau subiacente. În mod
obişnuit un orizont de sol este separat de cele adiacente prin caracteristici care pot fi
observate şi eventual măsurate în teren, cum ar fi: culoarea, textura, structura, consistenţa,
prezenţa sau absenţa carbonaţilor, a unor neoformaţii etc.
Pentru identificarea orizonturilor de sol sunt necesare totuşi, uneori, determinări de
laborator pentru completarea sau precizarea observaţiilor de teren.
În afară de orizonturile pedogenetice, unele soluri prezintă stratificaţii datorită
neuniformităţii iniţiale a materialului parental denumite discontinuităţi litologice. Strict
vorbind, o succesiune de diferite materiale nu trebuie considerată ca orizonturi
pedogenetice, ci ca "strate". Deosebirea dintre ele nu este întotdeauna foarte clară,
deoarece procesele de formare a solului acţionează pe întregul material stratificat.
În mod curent, solurile sunt caracterizate prin succesiunea specifică de orizonturi şi
descrierea şi definirea proprietăţilor fiecărui orizont.
Sistemul iniţial de notare a orizonturilor A, B, C, D, R, a evoluat în timp astfel că s-a
diferenţiat de la o ţară la alta.
În prezent în România a fost introdus sistemul adoptat de un grup FAO (1967,
revizuit în 1990), în care se folosesc următoarele litere pentru orizonturile principale: T, O,
A, E, B, C, şi R (cu deosebirea faţă de FAO că în loc de simbolul H se utilizează simbolul T
pentru orizontul turbos; de asemenea se foloseşte notaţia AC în loc de Bk).
În cele mai multe cazuri orizontul O şi C şi întotdeauna orizontul R nu sunt orizonturi
pedogenetice, ci strate sau orizonturi litologice (nepedogenetice), deoarece caracteristicile
lor nu sunt produse ale proceselor pedogenetice. Ele sunt totuşi introduse ca orizonturi sau
strate principale pentru că sunt elemente importante, de referinţă în profilul de sol.

13
 Notaţiile de orizonturi fiind bazate pe morfologia acestora şi reflectând efectele
pedogenezei sunt utilizate în caracterizarea şi identificarea solurilor.
Pe lângă aceste orizonturi pedogenetice principale, se utilizează în caracterizarea
solurilor şi o serie de orizonturi pedogenetice denumite de asociere, care nu se folosesc
independent, ci numai asociate unuia dintre orizonturile principale menţionate anterior,
caracterele lor grefându-se pe orizontul cu care se asociază. Aceste orizonturi sunt: G, W,
sa, na, sc, ac, n, care se scriu după orizontul cu care se asociază - de ex: AG, CG, BW,
Asa etc.
De asemenea, la descrierea solurilor se utilizează şi o serie de sufixe literale pentru
sublinierea unor caracteristici ale orizontului sau cifre arabe pentru subdivizarea
orizonturilor, redate mai departe.

2.1. Orizonturile de sol şi stratele principale

Orizont O (organic nehidromorf)

Este un orizont format prin acumulare de material organic depozitat la suprafaţa
solului, care nu este saturat cu apă mai mult de câteva zile pe an; este deci un orizont
organic nehidromorf.
Fracţia minerală se găseşte în proporţie mică, în general mai puţin de jumătate din
greutate.
Orizontul O se dezvoltă la partea superioară a solurilor minerale formate sub pădure
(orizontul O nu include orizontul format prin descompunerea intensă de rădăcini de sub
suprafaţa solului mineral, caracter specific orizontului A). Orizontul O poate fi întâlnit şi la o
anumită adâncime de suprafaţă dacă este îngropat. Un orizont format prin iluvierea
materiei organice în profilul de sol nu este un orizont O deşi, uneori, un astfel de orizont
poate avea conţinuturi considerabile de materie organică.
În solurile cu vegetaţie lemnoasă este constituit din:
Ol - litiera, constând din material organic proaspăt, nedescompus sau foarte puţin
descompus;
Of - orizont de fermentaţie format din materie organică incomplet descompusă, în care se
recunosc cu ochiul liber sau cu lupa (mărire × 10) resturi vegetale cu structură
caracteristică;
Oh - orizont de humificare în care materialul organic este într-un stadiu foarte avansat de
descompunere, încât nu se mai recunosc cu ochiul liber, ci numai cu lupa, resturi
vegetale cu structură caracteristică.
Când depăşeşte grosimea de 20 cm, orizontul O poartă denumirea de orizont folic.
Orizont A (bioacumulativ)
Este orizontul mineral format la suprafaţă sau sub un orizont O, în care structura
1
iniţială a rocii a dispărut practic în întregime şi care este caracterizat prin una sau mai
multe din următoarele proprietăţi:
- o acumulare de materie organică intim amestecată cu fracţiunea minerală;
- nu manifestă proprietăţi caracteristice orizontului E sau B;
- proprietăţi rezultate în urma cultivării, păşunatului sau altor genuri similare de
perturbări;
Sunt considerate, de asemenea, orizonturi A şi stratele arate, notate cu Ap, chiar
dacă sunt grefate direct pe orizonturi E, B sau C.

1
Structura rocii iniţiale include stratificarea fină în rocile neconsolidate iar în rocile
compacte în curs de descompunere pseudomorfozele mineralelor alterate care păstrează
poziţia iniţială unul faţă de altul şi faţă de mineralele nealterate.
14
 Dacă orizontul de suprafaţă are proprietăţile orizontului E, dar domină acumularea de
materie organică humificată, este considerat orizont A.

Orizont E (eluvial)
Este un orizont mineral al cărui caracter principal îl constituie sărăcirea în argilă
silicatică, oxizi de fier şi/ sau aluminiu sau o combinaţie a acestora prin deplasare prin sol,
vertical sau lateral, fie ca soluţie fie ca suspensie; se caracterizează deci printr-o creştere
a conţinutului de particule de nisip şi de praf. Evident, structura iniţială a rocii a dispărut.
Un orizont E este situat în mod obişnuit aproape de suprafaţă, sub un orizont O sau
A (cu excepţia profilelor erodate sau decopertate) şi deasupra unui orizont B; simbolul E
poate fi utilizat fără a ţine cont de poziţia în profil pentru toate orizonturile care întrunesc
cerinţele menţionate şi care sunt rezultatul unei pedogeneze.
Faţă de orizontul O sau A situat deasupra, orizontul E este mai sărac în materie
organică şi mai deschis la culoare.
Un orizont E este, în general, dar nu şi în mod necesar, de culoare mai deschisă
decât un orizont B subiacent. În anumite soluri, culoarea este cea a particulelor de nisip şi
de praf, dar în multe altele, pelicule de oxizi de fier sau de alţi compuşi maschează
culoarea particulelor primare. Un orizont E se diferenţiază de un orizont B subiacent, în
acelaşi profil, printr-o culoare de valoare mai ridicată sau de cromă mai mică, sau prin
amândouă, ori printr-o textură mai grosieră sau prin combinarea acestor caracteristici.
Orizontul B (de subsuprafaţă)
Este un orizont mineral, format sub un orizont A, E sau O în care, pe lângă pierderea
în întregime sau aproape în întregime a structurii iniţiale a rocii, se asociază unul sau mai
multe dintre caracterele dominante următoare:
- concentrare iluvială, singură sau în combinaţie, de argilă silicatică, substanţe amorfe
active compuse din materie organică şi compuşi (oxizi) cu aluminiu, cu sau fără fier;
- trăsături morfologice de deplasare (levigare) a carbonaţilor;
- pelicule de argilă şi sescvioxizi care fac ca orizontul să aibă în mod vădit o culoare cu
o valoare mai mică sau o cromă mai mare sau o nuanţă mai roşie decât orizontul
supra şi subiacent fără iluviere aparentă de oxizi de fier;
- alterare care generează sau eliberează argilă silicatică şi /sau oxizi şi care formează
structură poliedrică sau prismatică dacă au loc schimbări de volum odată cu
modificarea conţinutului de umiditate;
- fragilitate (la presare între degete se sfărâmă brusc fiind casant).
Toate tipurile de orizonturi B sunt orizonturi de subsuprafaţă, cu excepţia cazurilor
când o parte din profil a fost erodat sau decopertat.
Orizonturile B diferă foarte mult între ele. Pentru estimarea naturii lor este necesară
stabilirea relaţiilor cu orizonturile supra şi subiacente. Ca atare, orizonturile B trebuie să
poarte şi un sufix pentru a dobândi o suficientă semnificaţie în descrierea profilului şi
caracterizarea solului.
Un orizont B de alterare şi/sau de schimbare de culoare in situ se notează cu Bv; un
orizont B cu acumulare de argilă se notează cu Bt; cel cu acumulare de oxizi de fier (şi de
aluminiu) se notează cu Bs, iar cel cu iluviere de humus cu Bh. Aceste notaţii suplimentare
sunt doar calitative, nefiind definite cantitativ ca în cazul orizonturilor diagnostice.
Orizont C (materialul subiacent)
Este un orizont sau strat mineral situat în partea inferioară a profilului, constituit din
materiale neconsolidate sau slab consolidate şi care nu prezintă caracterele orizonturilor A,
E sau B. El poate reprezenta sau nu materialul parental al orizonturilor supraiacente care
este puternic afectat de procese pedogenetice. Poate fi penetrat de rădăcinile plantelor.

15
 Sunt considerate orizonturi (strate) C şi materialele geologice relativ compacte care
se desfac (mărunţesc) în 24 de ore dacă fragmentele uscate sunt puse în apă sau dacă în
stare umedă pot fi fărâmiţate.
În multe cazuri solurile sunt formate din material puternic alterat anterior; un astfel de
material care nu întruneşte cerinţele pentru orizonturile A, E, sau B este considerat orizont
C.
Acumulări de carbonaţi, gips sau alte săruri mai solubile pot fi prezente în orizontul
C; uneori orizonturile respective sunt chiar cimentate cu carbonat de calciu sau gips.
Următoarele notaţii de detaliu se folosesc pentru orizontul C:
Cn - orizont (strat) C fără carbonaţi (necarbonatic);
Ck - orizont (strat) C cu carbonaţi (de regulă reziduali);
Cca - orizont C carbonatoacumulativ, calcic sau calxic (vezi orizonturile diagnostice).
Stratul R (roca subiacentă consolidată - compactă)
Este un strat mineral situat la baza profilului constituit din roci consolidate -
compacte în loc. În mod convenţional se includ la roci consolidate compacte şi pietrişurile
cimentate (şi impermeabile), ca şi rocile fisurate (permeabile) şi pietrişurile.
Granitul, bazaltul, gnaisul, calcarul dur sau gresia sunt exemple de roci în loc
considerate ca R. Fragmentele uscate la aer dintr-un strat R, dacă sunt puse în apă, nu se
fărâmiţează în 24 de ore. Stratul R este suficient de coerent pentru ca în stare umedă să
nu se dezmembreze, chiar dacă este fisurat sau zgâriat. Roca în loc poate prezenta fisuri,
dar acestea sunt puţin numeroase şi atât de mici, încât numai câteva rădăcini le pot
penetra. Fisurile pot fi îmbrăcate sau umplute cu argilă sau alte materiale.
Stratul R nefisurat şi impermeabil se notează cu Rn.
Dacă stratul R este fisurat şi deci permeabil sau este format din fragmente de rocă
sau pietriş fluviatil (cu mai puţin de 10% material fin) se notează cu Rp.
Orizontul sau stratul T (turbos sau organic hidromorf)
Este o pătură organică de suprafaţă sau de subsuprafaţă, apărând la mică
adâncime, constituită dominant din material organic în diferite stadii de descompunere şi
care este saturată cu apă perioade lungi (de peste o lună) în cei mai mulţi ani, cu excepţia
solurilor drenate artificial.

2.2. Orizonturi de asociere

Orizont G (gleic)
Este un orizont mineral format în condiţiile unui mediu saturat în apă, cel puţin o
parte din an, determinat de apa freatică situată la adâncime mică.
Se găseşte în general, sub un orizont T sau se asociază cu orizonturile A, B, sau C.
Se disting:
Gr, orizont gleic de reducere; orizont G format în condiţii predominant de anaerobioză,
prezentând colorit uniform cu culori de reducere sau aspect marmorat în care culorile
de reducere apar în proporţie de peste 50% din suprafaţa rezultată prin secţionarea
elementelor structurale (dacă acestea există) sau prin secţionarea materialului fără
structură.
Se consideră culori de reducere:
a. culorile neutrale N (cu crome <1);
b. culorile mai spre albastru decât 10Y (vezi planşa de culori suplimentară pentru
culori de reducere - oxidare în determinatorul de culori Munsell);
c. nuanţe 2,5Y - 10Y (cu crome ≤ 1,5).
Unele şisturi şi alte sedimente pot să aibă crome mici; acestea nu se consideră
orizont Gr decât dacă acesta a rezultat în urma unui îndelungat proces de umezire în
exces.

16
 Excesul de umiditate din apa freatică poate lipsi dacă solul este artificial drenat.
Go, orizont gleic de oxidare - reducere; orizont G format în condiţii de aerobioză
alternând cu perioade având condiţii de anaerobioză. Prezintă următoarele
caractere:
- aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în proporţie de 16-50%;
culorile în nuanţe de 10 YR şi mai roşii cu crome > 2 (pete de oxidare) apar în
proporţie mai mare decât a celor de reducere pe suprafaţa rezultată prin
secţionarea elementelor structurale, dacă acestea există sau prin secţionarea
materialului lipsit de structură; parte din suprafaţă poate prezenta culoarea
matricei (culoarea materialului neafectată de gleizare);
- exces de umiditate o parte din an, care poate lipsi dacă solul este artificial drenat.
Orizont W (pseudogleic sau stagnogleic)
Este un orizont mineral, format la suprafaţă sau în profilul solului, în condiţiile unui
mediu în care solul este mare parte din an saturat în apă acumulată din precipitaţii (sau
altă sursă) şi stagnantă deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil. Prezintă un
aspect marmorat (pestriţ) în care culorile de reducere prezente atât pe feţele, cât şi adesea
în interiorul elementelor structurale ocupă peste 50% din suprafaţa rezultată prin
secţionarea elementelor structurale, dacă există, sau prin secţionarea materialului lipsit de
structură şi se asociază cu culori în nuanţe de 10YR şi mai roşii, cu crome mai mari de 2
(pete de oxidare); parte din suprafaţă poate prezenta culoarea matricei (culoarea
materialului neafectată de pseudogleizare).
În mod frecvent se constată o precipitare a sescvioxizilor sub formă de pelicule şi
concreţiuni.
Se grefează pe orizonturi A, E sau Bt.

2.3. Orizonturi de tranziţie

Sunt orizonturi care prezintă o parte din caracterele orizontului supraiacent şi o parte
din ale celui subiacent către care se face tranziţia.
Există două tipuri de orizonturi de tranziţie:
- orizonturi de tranziţie obişnuite (propriu-zise) la care tranziţia se face treptat de la
proprietăţile unui orizont la proprietăţile celuilalt orizont şi se notează cu cele două
litere majuscule corespunzătoare orizonturilor respective (de ex: AB, BC, EB, CR etc.);
- orizonturi de tranziţie mixte (de întrepătrundere); sunt acele orizonturi în care se
întrepătrund proprietăţi ale celor două tipuri de orizonturi principale, trecerea între
orizonturi fiind neregulată sau în limbi (glosică). Se notează cu două litere mari între
care apare semnul (+) de ex.: E + B; B + R; C+ R.

2.4. Caracteristici morfologice secundare de subdivizare a orizonturilor principale

Se utilizează litere mici adăugate ca sufix la litera mare, corespunzătoare orizontului
principal pentru a preciza unele caracteristici ale acestuia.
Cifrele arabe sunt utilizate ca sufix pentru a indica subdiviziuni pe verticală ale unui
orizont pedogenetic. Întotdeauna cifra arabă este precedată în cazul orizontului A şi B de o
literă mică folosită ca sufix. Cifre arabe sunt utilizate ca prefix pentru a marca o
discontinuitate litologică.
Sufixe literale
În mod normal, două sau cel mult trei litere pot fi utilizate pentru a marca prezenţa
unor trăsături morfologice concomitente în orizontul pedogenetic principal. În orizonturile
de tranziţie nu se utilizează sufixe literale care să se refere la vreuna din literele mari; se
poate folosi sufixul doar pentru a caracteriza orizontul de tranziţie ca un întreg (ex: EBw;
ABg; BCk).
17
 Următoarele sufixe literale (prezentate în ordine alfabetică) se folosesc pentru
separarea suborizonturilor sau pentru precizarea unor trăsături ale orizonturilor: d, e, g, iz,
j, k, l, m, n, p, tp, ţ, x, z. Semnificaţia lor este redată în tabelul 2.1.

Cifre sufixe
Orizonturile notate printr-un simbol format dintr-o combinaţie de litere pot să fie
subdivizate pe verticală, numerotând fiecare subdiviziune succesiv cu cifre arabe începând
de la partea superioară a orizontului (ex: Bt1, Bt2, Bt3). Întotdeauna sufixul cifric urmează
după notaţia orizontului principal (ex: Bt1w, Bt2w, Bt3w). Secvenţa de subdiviziuni nu este
întreruptă nici de discontinuitatea litologică (ex. Bt1, Bt2, 2Bt3).
În cazul orizonturilor A sau B care nu au sufixe literale, subdivizarea prin cifre arabe
se va face după adăugarea literei "n" (orizont major nediferenţiat), pentru a evita confuzia
cu notaţiile vechi ale acestor orizonturi (A1 sau A2).
Cifre prefixe
Pentru marcarea discontinuităţilor litologice în profil se folosesc cifre arabe ca prefix
(înlocuind vechile numere romane). Cifra "1" ca prefix nu se utilizează, ea fiind
subînţeleasă, notarea va începe cu cifra 2, ca de exemplu: A, B, 2C, 3C.

Tabel 2.1
Notaţii pentru caracteristici morfologice secundare
(sau pentru subdiviziuni ale orizonturilor principale)
d - Caracter aric (sau strat desfundat) – orizont sau strat mineral rezultat prin amestecul
mai multor orizonturi deranjate in situ prin desfundare sau altă acţiune mecanică. În
cuprinsul orizontului desfundat orizonturile diagnostice pedogenetice nu pot fi
identificate sau apar numai ca fragmente. Se află situate deasupra unor orizonturi
(sau părţi de orizonturi) diagnostice (nederanjate) sau deasupra materialului parental
al solului desfundat. Se notează prin litera d adăugată după simbolurile orizonturilor
amestecate puse în paranteză, de exemplu: (A + B)d, (A+C)d; dacă solul este arat
se separă la suprafaţă “orizontul Ap”
e - Caracter slab luvic (hipoluvic) - acumulare reziduală de grăunţi de nisip sau praf fără
pelicule coloidale ("pudrare cu cuarţ").
g - Gleizare slabă: 6-15% cu culori de reducere.
iz - Conţinut apreciabil de rizomi: se referă la un orizont mineral cu peste 15% din volum
ocupat de rizomi de plante acvatice (slab descompuşi sau vii). Poate caracteriza, de
regulă, un orizont Go sau Gr.
j - Recent maturat - materialele de sol maturate cu portanţă normală, cu densitate aparentă
extrem de mică.
k - Conţinut de peste 1% carbonaţi, fără a îndeplini condiţia de orizont Cca.
l - Caracter lamelar - existenţa în profilul de sol a unor benzi (lamele) constituite din
material mai fin decât restul profilului. Acest caracter poate apărea numai în soluri cu
textură grosieră în cazul orizontului Bv sau Bt.
m - Caracter melanic - asociat cu orizontul Bt marchează prezenţa unui suborizont Bt mai
închis la culoare care contrastează cu suborizonturile adiacente.
n - Material (pământ) coprogenic (turbă sedimentară suborganică). Se referă la stratele de
material organic, formate pe fundul lacurilor eutrofe, alcătuite din dejecţiile faunei
(pellets) şi resturile vegetaţiei subacvatice. În condiţiile de submersie se prezintă ca
nămol organic slab vâscos, slab plastic şi neadeziv. Culorile comune sunt oliv, brun-
oliv şi brun-cenuşiu (în nuanţe de 2,5 Y sau 5Y) cu valori mai mici de 5 (3-4) şi crome
de 2 sau 3; se schimbă relativ puţin în contact cu aerul. Se asociază cu orizontul T.
p - Stratele arate notate cu Ap, chiar dacă sunt grefate pe E, B sau C.

18
tp - Talpa plugului: se referă la prezenţa tălpii plugului (strat îndesat format la partea
inferioară a stratului arat din cauza circulaţiei excesive şi a executării repetate a
arăturii la aceeaşi adâncime). Poate caracteriza numai un orizont A în soluri cultivate.
ţ - Orizont înţelenit: partea superioară a orizontului A al solului din pajişti, în care
predomină masa de rădăcini a plantelor ierboase.
x - Caracter de fragipan: densitate aparentă mare, consistenţă dură, friabil, casant. Apare
în unele orizonturi B (care devin "fragipanuri").
Pe lângă sufixele literale menţionate mai sus se utilizează şi următoarele litere
pentru notarea orizonturilor pedogenetice principale având următoarele semnificaţii: t -
(asociat cu B) acumulare de argilă; s - (asociat cu B) acumulare iluvială de sescvioxizi; h -
(asociat cu B) acumulare iluvială de humus; v - alterare in situ; y - prezenţa de feţe de
o o
alunecare oblice (10 -60 ) faţă de orizontală şi agregate structurale mari sfenoidale (orizont
vertic). Pentru marcarea orizonturilor de sol ingropate, se pune în faţa simbolului pentru
orizont litera mică b.

3. ELEMENTELE DE BAZĂ ALE TAXONOMIEI SOLURILOR

Asigurarea caracterului obiectiv al diagnozei solurilor nu este posibilă fără existenţa

unor criterii şi indici cantitativi care să reflecte efectele naturii şi duratei proceselor
pedogenetice, ca şi proprietăţile principale ale solurilor. În acest sens au fost introduse ca
parametri, pe cât posibil cantitativi, orizonturi diagnostice, proprietăţi diagnostice şi
materiale parentale diagnostice. Ele sunt folosite pentru identificarea şi încadrarea
diferitelor soluri (pedonuri) în unităţile taxonomice de sol conform sistemului de clasificare
adoptat.

3.1. Elemente diagnostice: definiţii

Orizonturile diagnostice nu sunt echivalente orizonturilor pedogenetice utilizate la
descrierea solurilor care sunt definite calitativ (deşi uneori se suprapun în profil). Spre
deosebire de acestea, orizonturile diagnostice sunt definite cantitativ prin constituenţi
specifici proceselor pedogenetice şi/sau printr-un ansamblu de proprietăţi, pe cât posibil
măsurabile, utilizate pentru identificarea şi diferenţierea unităţilor de sol (taxoni). Deoarece
caracteristicile orizonturilor sunt formate, în primul rând, prin procese pedogenetice,
utilizarea orizonturilor diagnostice în separarea unităţilor de sol face ca însăşi clasificarea
solurilor să fie bazată pe principii de geneza solului; obiectivitatea diagnozei este, totuşi,
asigurată prin faptul că nu procesele pedogenetice însele sunt utilizate drept criterii de
diagnoză ci efectele lor, exprimate în termeni de proprietăţi morfogenetice definite cantitativ
care au valoare de diagnoză.
Aşadar, un orizont diagnostic de sol este definit atât prin caracterele morfologice
generate de procesul de pedogeneză care l-a creat, cât şi prin alte însuşiri exprimate
cantitativ (de exemplu: conţinut de materie organică sau de alţi constituenţi, culoare,
grosime, grad de saturaţie în baze etc.), ca rezultat al procesului de pedogeneză.
Orizonturile diagnostice se împart în orizonturi principale, orizonturi diagnostice de
asociere (la cele principale) şi orizonturi sau strate diagnostice speciale.
Orizonturile diagnostice se pot folosi singure sau în combinaţie cu alte orizonturi sau
proprietăţi diagnostice la identificarea solurilor.
Proprietate diagnostică este o însuşire sau un set de însuşiri ale solului folosite
drept criterii pentru definirea unităţilor (taxonilor) din sistemul de clasificare a solurilor
(taxonomia solurilor).

19
 Aşadar, caracterele neincluse în definiţia orizonturilor diagnostice, dar care se referă
la caracteristici importante ale solurilor sau care asociate cu anumite orizonturi diagnostice
sunt folosite drept criterii în clasificare reprezintă proprietăţi diagnostice.
Material parental diagnostic se referă la materialele parentale care imprimă solului
unele caractere specifice nelegate de procesele pedogenetice, ci îndeosebi de substratul
mineral al solului, fie cu caracter permanent, fie numai în primele faze de evoluţie a
acestuia; acestea sunt considerate materiale parentale diagnostice.
De regulă, elementele diagnostice sunt descrise şi definite prin observare în teren. În
unele cazuri sunt necesare şi criterii analitice pentru precizarea acestor elemente
diagnostice.

Material mineral şi material organic sunt noţiuni care trebuie precizate înainte de a
trece la definirea elementelor diagnostice.
Este considerat material (sau orizont) mineral de sol materialul care conţine sub
35% materie organică, în cazul în care nu este saturat cu apă mai mult decât câteva zile.
În cazul materialelor saturate cu apă perioade lungi sau care au fost drenate artificial,
acestea sunt considerate materiale minerale când conţin sub 35% materie organică, dacă
conţinutul de argilă este peste 60% sau mai puţin de 20% materie organică dacă nu conţin
argilă; la conţinuturi intermediare de argilă cantităţile de materie organică maximă vor fi
cuprinse proporţional între 20 şi 35% materie organică.
Materialul mineral care conţine materie organică între 20 şi 35% dacă conţinutul de
argilă este peste 60% sau între 5 şi 20% dacă nu conţine argilă este considerat material
organo-mineral (la conţinuturi intermediare de argilă limitele menţionate se modifică
proporţional cu acestea).
Materialul de sol care are un conţinut de materie organică mai mare decât cantităţile
menţionate mai sus pentru materialul mineral este considerat material (orizont) organic.

3.2. Orizonturi diagnostice

Orizonturi diagnostice principale

Orizontul A molic (Am)

Este un orizont mineral având următoarele caractere:
- culoarea închisă a materialului atât în aşezare naturală, cât şi în stare sfărâmată,
având crome şi valori < 3,5 în stare umedă şi valori < 5,5 în stare uscată; de
asemenea, valoarea culorii trebuie să fie cu cel puţin o unitate mai închisă decât a
orizontului C sau a celui subiacent; dacă conţine 40% calcar fin limita de culoare la
uscat se elimină, iar valoarea culorii la umed trebuie să fie < 5;
- conţinut de materie organică de cel puţin 1% pe întreaga lui grosime (sau de cel
puţin 0,8% în cazul solurilor nisipoase);
- structură grăunţoasă, glomerulară sau poliedrică (mică şi foarte mică) - (adică
orizontul nu are structură de orizont B) - şi/sau consistenţă suficient de friabilă pentru
ca materialul să nu devină masiv şi dur sau foarte dur când se usucă;
- grad de saturaţie în baze peste 53%;
- grosime de cel puţin 25 cm sau de cel puţin 20 cm la solurile la care stratul R este
situat în primii 75 cm şi la cele cu orizont Ame, AC sau B având în partea superioară
culori de orizont A molic; grosimea minimă devine 10 cm dacă orizontul A este situat
direct pe rocă consolidată - compactă, pe un orizont cimentat (petric) sau pe un orizont
criic.

20
Orizont A umbric (Au)
Orizontul Au prezintă caracteristicile menţionate la orizontul Am (în ceea ce priveşte
culoarea, conţinutul în materie organică, structura, consistenţa şi grosimea), dar se
diferenţiază prin gradul de saturaţie în baze care este ≤ 53%.
Orizont A ocric (Ao)
Orizontul Ao este prea deschis la culoare sau prea sărac în materie organică sau
prea subţire pentru a fi molic sau umbric sau devine masiv şi dur sau foarte dur în perioada
uscată a anului.
Structura prismatică foarte mare (peste 30 cm în diametru) este inclusă în structura
masivă dacă nu există o structură secundară în interiorul prismelor.
Orizont E luvic (El)
Orizontul El este situat deasupra unui orizont B argic (descris mai jos) şi are următoarele
caractere:
- culori deschise în stare uscată, cu valori < 6,5; poate avea şi valori mai mari, dar
asociate numai cu crome >3;
- structură poliedrică sau lamelară sau fără structură;
- textură mai grosieră decât a orizontului subiacent;
- grosime minimă cel puţin 5 cm.
De regulă conţine de peste 1,5 ori mai mult Al schimbabil decât orizontul A. De
asemenea, se include la El şi orizontul E cu caracterele menţionate la Ea, cu excepţia
grosimii (sub 10 cm).
Orizont E albic (Ea)
Orizontul Ea este situat deasupra unui orizont B argic sau spodic şi are următoarele
caractere:
- culori deschise în stare uscată, cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%), cu
valori > 6,5 şi crome < 3; de regulă, se înregistrează în stare uscată o diferenţă de
cel puţin 1 - 2 unităţi de valoare mai mari decât cele apreciate la materialul în stare
umedă;
- structura poate fi lamelară sau poliedrică slab dezvoltată sau poate fi nestructurat;
- textura mai grosieră decât a orizontului subiacent;
- îmbogăţire reziduală în cuarţ şi alte minerale rezistente la alterare;
- segregare a sescvioxizilor sub formă de concreţiuni şi pete, în cazul solurilor
afectate de stagnogleizare;
- grosime minimă pentru a fi diagnostic este de 10 cm în cazul luvosolurilor (fac
excepţie solurile arate în care orizontul Ea a fost subţiat prin includere în Ap) sau de
2 cm în cazul podzolurilor.
Uneori orizontul Ea, în cazul podzolurilor, nu formează un strat continuu ci apare
întrerupt, motiv pentru care este denumit Ea discontinuu.
Orizont B cambic (Bv)
Orizont Bv este format prin alterarea materialului parental in situ şi are următoarele
caractere:
- culori mai închise sau cu crome mai mari sau în nuanţe mai roşii decât materialul
parental;
- structură obişnuit moderat dezvoltată, poliedrică medie şi mare sau columnoid -
prismatică sau fără structură, dar cu lipsa structurii rocii în cel puţin 50% din volum;
- textura nisipoasă foarte fină, nisipolutoasă sau mai fină şi în general mai fină decât
a materialului parental, plusul de argilă rezultând, de regulă, din alterarea unor
minerale primare, respectiv din argilizare in situ;

21
 - spălarea totală a sărurilor uşor solubile şi a carbonaţiilor cu excepţia orizonturilor B
salinizate sau invadate de carbonaţi prin regradare;
- grosime de cel puţin 15 cm, iar baza orizontului să fie la cel puţin 25 cm adâncime.
Nu îndeplineşte condiţiile de orizont Bt, Bs sau Btna arătate mai departe.
În genere au grad de alterare a mineralelor primare de la slab la moderat, fiind încă
prezente minerale primare alterabile în proporţie de peste 10% în fracţia de particule de 50
- 200 μm.
Un orizont B nisipos cu benzi mai fine este considerat Bv lamelar dacă benzile au
grosimi sub 1 cm sau dacă benzile de peste 1 cm grosime însumează sub 15 cm pe
grosimea solului până la 200 cm adâncime.
Orizont B argic (Bt)
Este un orizont de subsuprafaţă, care are de regulă un conţinut mai mare de argilă
decât orizontul supraiacent şi prezintă agregate structurale mari, compactare evidentă şi
diminuare semnificativă a permeabilităţii.
Diferenţierea texturală poate fi datorită unei acumulări iluviale de argilă, unei formări
pedogenetice intense de argilă, unei destrucţii de argilă în orizonturile de suprafaţă, unei
deplasări selective de argilă din orizonturile de suprafaţă, unei activităţi biologice sau unei
combinaţii de două sau mai multe din procesele menţionate. Sedimentarea de material mai
grosier în orizontul supraiacent decât în orizontul B argic poate să mărească diferenţierea
texturală pedogenetică şi invers sedimentarea de material mai fin în orizontul superior
poate să diminueze diferenţierea texturală pedogenetică.
Schimbări de textură în sol ca cele care apar în solurile aluviale ca urmare a
stratificării depozitului fluviatil nu sunt considerate ca orizont argic.
Compactarea şi scăderea permeabilităţii se pot datora fie acumulării de argilă
translocată din orizontul supraiacent, fie unei aşezări mai dense a materialului (frecvent
moştenită); prezenţa argilei gonflante contribuie şi ea la micşorarea permeabilităţii.
Orizonturile argice sunt în mod normal asociate sau situate sub orizonturi eluviale (El
sau Ea), dar pot apare şi sub orizonturile Am sau Ao.
Orizontul Bt prezintă unul sau mai multe din următoarele caractere:
- argilă orientată (iluvială) care în materialele de sol structurate formează pelicule pe
feţele verticale şi orizontale ale elementelor structurale şi umple porii fini; în materialele
de sol nestructurate şi cu textură grosieră sau mijlociu - grosieră, argila îmbracă
grăunţii minerali şi/sau formează punţi; în materiale cu textură fină, în care domină
argila gonflantă peliculele de argilă nu sunt vizibile sau pot lipsi;
- culori diferite (brun, negru, roşu etc.) dar mai închise decât ale materialului parental,
- structură prismatică, columnoidă, poliedrică sau masivă,
- conţinutul de argilă este mai mare decât cel din orizontul eluvial, când există un
asemenea orizont în profil, după cum urmează (neţinând seama de diferenţele ce ar
rezulta dintr-o discontinuitate litologică): într-un sol cu sub 15% argilă (cu diametrul sub
0,002 mm) în orizontul eluvial, orizontul argic are cu cel puţin 3% argilă mai mult (de
ex. în E 10%, în Bt cel puţin 13%); într-un sol cu 15 - 40% argilă în orizontul eluvial,
indicele de diferenţiere texturală (argilă în Bt: argilă în E) trebuie să fie cel puţin 1,2;
într-un sol cu peste 40% argilă în orizontul eluvial, orizontul argiloiluvial are cel puţin
8% argilă mai mult (de ex: în E 42%, în Bt cel puţin 42 + 8 = 50%). În cazul că orizontul
B argic conţine predominant argilă smectitică (gonflantă) şi este situat direct sub un
orizont Am sau Ao (lipseşte orizontul E) este suficient ca indicele de diferenţiere
texturală (argilă în Bt: argilă în A) să fie supraunitar (în general, în jur de 1,1).
Dimpotrivă, în cazul orizontului argic cu oxizi de fier (cazul solurilor roşii) indicele de
diferenţiere texturală trebuie să fie de cel puţin 1,3;
- o creştere a conţinutului de argilă pe o distanţă de 30 cm dacă orizontul s-a format
prin migrarea argilei sau pe o distanţă de 15 cm în alte cazuri;

22
- spălarea totală a sărurilor solubile şi a carbonaţiilor; eflorescenţe sau pete de
carbonaţi şi/sau săruri, precipitate secundar pot fi prezente pe feţele agregatelor
structurale;
- conţinutul de Na+ schimbabil trebuie să fie sub 15% din T;
- grosimea orizontului Bt trebuie să fie de cel puţin 25 cm când grosimea solului (A +
E + B) este mai mică de 75 cm; de 35 cm când grosimea solului este de 75 - 100 cm
şi de peste 45 cm când grosimea solului depăşeşte 100 cm.
Orizontul supraiacent orizontului B argic, mai grosier textural, are, de regulă, cel
puţin 20 cm grosime, cu excepţia cazurilor în care solul prezintă schimbare texturală
bruscă şi al soloneţurilor.
Tot un orizont B argic este considerat şi un orizont B nisipos cu benzi mai fine dacă
lamelele (benzile) sunt groase de cel puţin 1 cm şi însumează cel puţin 15 cm grosime
până la cel mult 200 cm adâncime de la suprafaţa solului. Acest orizont Bt este denumit Bt
lamelar (Btl).
Orizont B spodic (Bs, Bhs)
Este un orizont iluvial de subsuprafaţă de culoare închisă care conţine materiale
spodice, alcătuite din substanţe amorfe active iluviale compuse din materie organică, oxizi
de Al, cu sau fără oxizi de Fe. Materialele amorfe sunt caracterizate printr-o sarcină
dependentă de pH ridicată, o mare suprafaţă specifică, precum şi o capacitate de reţinere
a apei ridicată.
Orizontul B spodic are următoarele caractere:
- grosime minimă 2,5 cm (iar limita superioară situată sub 10 cm de la suprafaţa
solului mineral);
- culoare (la materialul în stare umedă) în nuanţe de 7,5YR sau mai roşii cu valori
mai mici sau egale cu 5 şi crome de 4 sau mai mici;
- textura este nisipoasă până la lutonisipoasă cu nisip grosier iar grăunţii de nisip
sunt acoperiţi cu pelicule coloidale fisurate şi/sau sunt prezente aglomerate (pellets) de
culoare închisă de mărimea prafului sau mai mari între granulele de nisip;
- prezintă următoarele condiţii:
(Al +1/2Fe) ox. > 0,5%

(Al+1/2Fe) ox. în Bhs

>2
(Al+1/2Fe) ox. în A (sau E)
Un orizont spodic se află în mod normal sub un orizont A, E, sau AE. Se notează cu
Bhs în cazul în care materialul amorf iluvial conţine mai mult humus decât orizontul
supraiacent sau cu Bs în cazul în care conţine mai puţin humus decât în orizontul
supraiacent.
Orizont B criptospodic (Bcp)
Orizont B din soluri puternic acide care prezintă acumulare iluvială de material amorf
activ predominat humic şi aluminic şi mai puţin material amorf activ feric, astfel că nu are şi
coloritul mai roşcat specific orizontului spodic sau acesta este mascat de conţinutul ridicat
de materie organică (în genere peste 10%).
Prezintă caracterele mai sus menţionate la orizontul spodic. Culoarea poate fi în
nuanţa 10YR cu valori de 3 mai mici şi crome de 2 şi mai mici.
De regulă orizontul Bcp este situat sub un orizont A foarte humifer cu peste 20% materie
organică slab mineralizată cu C:N peste 20 - 25 şi cu reflexe cenuşii în partea inferioară
(orizont E "înecat în humus").

23
Orizont C calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ (Cca)
Este un orizont de acumulare a carbonatului de calciu secundar fie sub formă difuză
(dispersat în matrice), fie sub formă de concreţiuni discontinue (eflorescenţe,
pseudomicelii, pelicule, vine, concreţiuni moi şi tari). Prezintă următoarele caractere:
- conţinut de carbonaţi de peste 12%;
- cel puţin 5% carbonaţi (în volum) (soft powdery lime, calcar sub formă de pulbere
moale) mai mult decât orizontul C;
- grosime minimă 20 cm.
Este situat sub un orizont A molic sau B, cu excepţia cazurilor în care orizonturile
respective au fost erodate.
Orizont folic (O)
Este un orizont de suprafaţă (orizont organic nehidromorf) care constă din material
de sol organic cu peste 35% materie organică (peste 20% C organic) şi care este saturat
cu apă timp de mai puţin de o lună pe an în cei mai mulţi ani.
Grosimea minimă de 20 cm.
Orizont turbos (T)
Este un orizont organic hidromorf de suprafaţă sau de subsuprafaţă, dar apărând la
mică adâncime, alcătuit din material organic care este saturat cu apă mai mult de o lună pe
an în cei mai mulţi ani (cu excepţia cazurilor când solul a fost drenat).
Grosimea minimă este de 20 cm.
După gradul de descompunere a materiei organice, orizontul turbos (hidromorf)
poate fi slab descompus sau fibric, mediu descompus sau hemic şi intens descompus sau
sapric. În materialul turbos fibric peste 2/3 din volumul materialului organic este alcătuit din
resturi vegetale puţin transformate, încât se recunosc ţesuturile de plante. În materialul
turbos sapric nu se mai recunosc ţesuturi de plante sau acestea ocupă cel mult 1/6 din
volumul materialului. Materialul turbos hemic reprezintă situaţia intermediară între cel fibric
şi cel sapric.
Orizontul turbos limnic (sau materialul organic limnic) reprezintă un orizont organic
(hidromorf) alcătuit din turbă sedimentară acumulată pe fundul lacurilor; în general, este
slab plastic, dar neadeziv.

Orizonturi diagnostice de asociere

Orizont A molic greic (Ame)

Orizontul Ame prezintă acumulări reziduale de cuarţ sau alte minerale rezistente la
alterare, dezbrăcate de pelicule coloidale, sub formă de pete suficient de frecvente ca să
dea feţelor de elemente structurale în stare uscată culori cu valori de 3 şi mai mari şi crome
sub 2. Acest orizont se găseşte între un orizont Am şi Bt. El se denumeşte şi orizont A
molic slab luvic (hipoluvic) şi lasă impresia unei "pudrări" cu cuarţ; reprezintă stadiul iniţial
de formare a unui orizont E.
Orizont B argic - natric (Btna)
Este un orizont B asemănător orizontului argic, dar care spre deosebire de acesta prezintă
următoarele caractere:
- saturaţie în Na+ mai mare de 15%, cel puţin pe 10 cm într-unul din suborizonturile
situate în primii 20 cm ai orizontului; dacă orizontul C subiacent are o saturaţie în Na+
de peste 15% (într-un suborizont până la 200 cm adâncime), atunci pentru ca orizontul
Bt să fie natric este suficient să aibă mai mult Mg++ + Na+ schimbabil, decât Ca++ + H+
în primii 20 cm ai orizontului;
- grosimea minimă de 15 cm;
24
- structură columnară sau prismatică în unele părţi ale orizontului sau structură
poliedrică mare cu limbi din orizontul eluvial care pătrund mai mult de 2,5 cm în care se
găsesc grăunţi de praf sau nisip dezgoliţi de coloizi.
Orizont salic (sa)
Este un orizont îmbogăţit secundar în săruri mai uşor solubile decât gipsul, în apă rece,
având următoarele caractere:
2
- conţinut de săruri în extract apos 1:5, de cel puţin 1%, dacă tipul de salinizare este
cloruric şi de cel puţin 1,5% dacă este sulfatic sau de cel puţin 0,7% dacă solul conţine
sodă; cifrele de mai sus, valabile pentru solurile cu textură mijlocie se micşorează cu
20% pentru soluri cu textura grosieră şi se măresc cu 15% pentru solurile cu textură
fină. Pentru solurile turboase valorile conţinutului în săruri variază de la 2% respectiv
3% la solurile turboase saprice, la 10% respectiv 15% la solurile turboase fibrice, în
funcţie de capacitatea de apă la saturaţie. Dacă salinitatea este exprimată în
0
electroconductibilitate (EC), parametrii sunt următorii: peste 24 (30) dS/m la 25 C dacă
0
solul are pH < 8,8 sau peste 12 (15) dS/m la 25 C dacă solul are pH > 8,9 (solul
conţinând carbonaţi alcalini);
- grosime minimă 10 cm (pe care conţinutul de săruri este cel indicat mai sus) sau de
5 cm în cazul solurilor nisipoase.
Se notează cu sa adăugat la simbolul orizontului cu care se asociază.
Orizont hiposalic (sc)
Este un orizont mineral care conţine săruri uşor solubile între 0,1 şi 1% dacă
predomină clorurile, între 0,15 şi 1,5% dacă predomină sulfaţii sau între 0,07 şi 0,7% dacă
conţine şi sodă în cazul solurilor cu textură mijlocie. Pentru altă textură sau soluri organice,
cifrele se modifică în proporţiile menţionate mai sus pentru orizontul salic.
o
Exprimată în electroconductibilitate, orizontul hiposalic are valori între 4 dS/m la 25 C
şi valoarea minimă pentru orizontul salic.
Grosimea minimă: 10 cm.
Se notează cu sc scris după simbolul orizontului cu care se asociază.
Orizont natric (na)
3
Este un orizont mineral de asociere care are o saturaţie în Na+ schimbabil de peste
15% din T (sau SAR peste 13) pe o grosime de minimum 10 cm.
Orizontul natric care reprezintă şi caractere de orizont B argic constituie orizontul
Btna, descris anterior, a cărui grosime minimă este de 15 cm.
Orizont hiponatric sau hiposodic (ac)
Orizontul hiponatric (hiposodic) sau alcalizat ori sodizat este un orizont mineral de
3
asociere cu o saturaţie în Na schimbabil de 5 - 15% (din T) cu o grosime minimă de 10
cm. Se notează cu ac scris după simbolul orizontului cu care se asociază. Valoarea SAR a
acestui orizont este 4 - 13.
Orizont andic (an)
Este un orizont de asociere (la orizontul A sau B) având proprietăţi andice pe cel puţin 30
cm grosime (vezi proprietăţi andice).

2
Determinările trebuie făcute pe probe de sol recoltate toamna; este suficient ca în 6 ani
din 10 să se atingă valorile minime pentru a fi încadrate în orizontul respectiv
3
Idem, 2
25
Orizont vertic (y)
Este un orizont de asociere (Ay, By, Cy) cu un conţinut de peste 30% argilă < 0,002 mm
(frecvent peste 50%) predominant gonflantă, la care se asociază următoarele caractere:
- după perioade umede orizontul este masiv; în cursul uscării apar crăpături în reţea
poligonală mare, iar suprafaţa solului se fragmentează în micropoliedri (automulcire);
0 0
- feţe de alunecare oblice (10 - 60 faţă de orizontală) care se intersectează şi/sau
elemente structurale mari, cu unghiuri şi muchii ascuţite într-unul dintre suborizonturi;
structură sfenoidală;
- crăpături largi de peste 1 cm pe o grosime de cel puţin 50 cm în perioada uscată a
anului (dacă solurile nu sunt irigate);
- grosime minimă de 50 cm.
Orizont pelic (z)
Este un orizont mineral de asociere (Az, Bz, Cz) argilos, în general cu peste 45%
argilă predominant nesmectitică, dezvoltat din materiale parentale argiloase de diferite
origini (inclusiv argile marnoase), la care se asociază următoarele caractere:
- împachetare densă şi structură poliedrică mare în stare umedă care formează
agregate structurale prismatice sau poliedrice foarte mari vizibile foarte bine în stare
uscată când apar, şi
- crăpături largi şi adânci, feţe de presiune şi local feţe de alunecări, dar acestea nu
sunt frecvente şi nu au înclinarea celor de la orizontul vertic şi nu determină formarea
structurii sfenoidale;
- plastic în stare umedă, devine foarte dur în stare uscată;
- grosime minimă de 50 cm.
În general, mărimea T (în me/100g argilă) este mai mică în orizontul pelic decât în
cel vertic, la acelasi continut de argila.
Orizont petrocalxic (pc)
Este un orizont calxic întărit sau cimentat continuu prin carbonat de calciu şi uneori şi
carbonat de magneziu; silicea poate fi prezentă în unele cazuri. Gradul de cimentare este
puternic, astfel că fragmentele uscate lăsate în apă nu se desfac.
De asemenea, nu este străbătut de sondă sau cazma când este uscat.
Apare masiv şi lamelar, foarte tare şi extrem de tare când este uscat şi foarte ferm şi
extrem de ferm când este umed. Porii necapilari sunt astupaţi, astfel că orizontul
petrocalxic este o barieră pentru rădăcini. Conductivitatea hidraulică este slabă la foarte
slabă.
Grosimea orizontului este de peste 10 cm.
Dacă un orizont laminar (cimentat cu CaCO3) este situat pe rocă compactă sau pat
de pietriş, el este considerat orizont petrocalxic dacă are o grosime de peste 2,5 cm iar
conţinutul de carbonaţi este peste jumătate din greutatea materialului.
Fragipan (Orizont fragic) (x)
Este un orizont de subsuprafaţă, lutos (uneori chiar nisipolutos sau nisipos fin) care
are conţinut foarte scăzut de materie organică, cu densitate aparentă mare comparativ cu
orizonturile supraiacente şi este aparent cimentat dacă este uscat, având o consistenţă
tare sau foarte tare. Când este umed devine slab sau moderat casant datorită tendinţei
pedurilor să se rupă brusc la presiune, în loc să apară o slabă deformaţie. Un fragment
uscat se dezmembrează când este lăsat în apă. În mod obişnuit coloritul este pătat
(stagnogleizare). Este slab sau foarte slab permeabil la apă şi are planuri verticale albite,
care reprezintă feţe de poliedri sau de prisme mari sau foarte mari.
Este situat, dar nu în mod necesar, direct sub un orizont eluvial, cambic, argic sau
spodic, cu excepţia cazurilor când solul este trunchiat.
Poate să se suprapună parţial sau complet cu un orizont argic sau cambic.

26
 Prezintă structură poliedrică angulară sau prismatică; partea interioară a pedurilor
poate să aibă porozitate totală mare, dar datorită unei împachetări dense a pedurilor nu
există continuitate între porii intrapedali şi fisuri.
Este lipsit de o activitate faunistică intensă, cu excepţia unor spaţii interpedale. Ca
rezultat, mai mult de 90% din volumul solului nu poate să fie explorat de sistemul radicular
şi este izolat de apa de percolare.
Grosimea minimă este de 25 cm.
Identificarea fragipanului se face numai în teren.

Orizont gleic (G) şi orizont gleizat (g) (vezi proprităţile gleice)

Orizont stagnogleic (W) şi orizont stagnogleizat (w) (vezi proprităţile stagnice)

Orizont scheletifer (q)
Reprezintă un orizont pedogenetic (A, E, B sau C) dezvoltat într-un material cu
fragmente grosiere de rocă sau cu pietre, având peste 26% particule de peste 2 mm.
Grosimea minimă pentru a fi diagnostic este de 20 cm. Se notează adăugând q la simbolul
orizontului pedogenetic. Un orizont scheletifer cu peste 75% schelet dă caracterul scheletic
solului, iar cel cu 26 - 75% schelet imprimă caracterul subscheletic.

Orizonturi (strate) diagnostice speciale

Orizont A limnic (Al)
Este un orizont mineral submers situat la suprafaţa depozitelor de pe fundul
rezervoarelor naturale de apă (bălţi, lacuri, lagune) puţin adânci format prin acumularea
subacvatică de suspensii sau precipitate minerale şi organice, resturi de alge, plante şi
animale subacvatice, variat humificate sau turbificate.
Prezintă următoarele caractere:
- conţinut de materie organică peste 1%;
- stratificare evidentă şi lipsa structurii;
- consistenţă foarte moale, frecvent cu aspect de nămol sau gel;
- culori cenuşii, cenuşii-oliv, cenuşiu verzui sau negre care se schimbă în brun sau
oliv prin expunere la aer.
Se aplică în cazul unor studii speciale în regiuni mlăştinoase.
Orizont A hortic (Aho)
Este o varietate de orizont antropedogenetic de suprafaţă, format prin fertilizare
intensă, lucrare profundă şi/sau adaos timp îndelungat de deşeuri animale şi de materiale
organice în amestec cu material pământos. Poate conţine incluziuni de cărămizi, fragmente
de oale etc.
Prezintă culoare închisă cu crome şi valori sub 3 (la umed), grad de saturaţie în baze
peste 53%, şi conţinut apreciabil de humus, activitate biologică intensă. Faţă de orizontul
Am se deosebeşte prin conţinutul de P extractabil, care este mai mare de 250 ppm
exprimat ca P2O5, în primii 25 cm.

Orizont sulfuratic ("sulfidic material" în engleză) (sf)

Strat de sol (mineral sau organic) situat în mediu permanent saturat cu apă al cărui
material conţine 0,75% sau mai mult sulf (raportat la materialul în stare uscată)
predominant sub formă de sulfuri (mai ales pirită) şi care are un conţinut de CaCO3
echivalent, mai mic decât triplul celui de sulf (CaCO3 : S < 3);
- pH-ul solului este mai mare decât 3,5;
- grosimea minimă este 15 cm;
La tratare cu acid clorhidric sau cu perhidrol degajă un miros de ouă stricate.

27
 Materialele cu caracter sulfuratic ("sulfidic" în engleză) se acumulează în solurile
care sunt permanent saturate, în general, cu ape salmastre, dar pot apare şi în mlaştinile
cu ape dulci, dacă conţin compuşi cu sulf. Dacă solul este drenat, sulfurile se oxidează şi
se formează acid sulfuric.
Orizont sulfuric (su)
Este un orizont de subsuprafaţă extrem de acid, datorită acidului sulfuric cu pH în
apă sub 3,5. În solurile minerale apar, în general, pete gălbui cu nuanţe de 2,5Y şi crome
de 6 sau mai mari datorită jarositului sau schwertmannitului. În solurile organice nu apar
pete gălbui; pentru identificare sunt suficiente valori pH < 3,5.
Grosimea minimă este de cel puţin 15 cm.
Acest orizont rezultă în urma drenajului artificial şi oxidării sulfurilor (predominant pirită),
acumulată în solurile mlăştinoase lipsite sau sărace în CaCO3 (astfel că nu are loc
neutralizarea completă a H2SO4 format în procesul de oxidare).
Orizont Am forestalic (Amf)
Este o varietate de orizont molic care îndeplineşte condiţiile de orizont molic şi prezintă în
plus următoarele caractere determinate de formarea lui sub păduri xerofile:
- structură poliedrică mijlocie şi mare în partea mijlocie şi/sau inferioară a orizontului,
asociată adesea cu “pudrare cu cuarţ”, precum şi cu
- un minim în variaţia valorilor pentru pH, baze şi saturaţie în baze.
De regulă, orizontul Am forestalic are deasupra un orizont organic (O) slab dezvoltat.
Orizonturi antropedogenetice
Reprezintă orizonturi minerale pedogenetice de suprafaţă foarte puternic
transformate prin fertilizare îndelungată şi lucrare adâncă sau orizonturi minerale de
suprafaţă rezultate prin înălţarea (acreţia) suprafeţei prin adaos de material, ca urmare a
unei lungi perioade de cultivare a solului şi/sau irigare, fapt care a condus la formarea unui
orizont de suprafaţă cu caractere mult modificate faţă de cele iniţiale.
Au fost deosebite 2 orizonturi antropedogenetice: orizontul hortic (Aho) (vezi orizont
A hortic) şi orizontul antracvic (aq) sau cu proprietăţi antracvice (Apaq, Anaq, Bvaq) (vezi
proprietăţi antracvice).

3.3. Proprietăţi diagnostice

Caracter vermic (vm)

Acest caracter este specific solurilor cu intensă activitate a faunei. Sunt considerate
vermice solurile care prezintă în proporţie de peste 50% din volumul orizontului A şi de
peste 25% din volumul orizontului următor, canale de râme, coprolite sau galerii de
animale umplute cu materiale aduse din orizonturile supra sau subiacente.
Schimbare texturală bruscă (pl)
Acest caracter reprezintă schimbarea intensă de textură înregistrată între un orizont
eluvial şi orizontul subiacent B, caracterizată prin dublarea cantităţii de argilă în orizontul B
dacă orizontul B are sub 20% argilă, trecerea făcându-se pe o distanţă de cel mult 7,5 cm;
dacă orizontul E conţine peste 20% argilă, trebuie să se înregistreze pe cel mult 7,5 cm o
creştere absolută de cel puţin 20% argilă în orizontul B (de ex.: dacă E are 25% argilă, B
trebuie să aibă cel puţin 45%), iar într-unul din suborizonturile orizontului B conţinutul de
argilă trebuie să aibă dublul conţinutului de argilă din E.
Se exclud cazurile în care textura orizontului B este nisipo - lutoasă.
Dacă schimbările de textură de mai sus se fac pe o distanţă de 7,5 - 15 cm solul
prezintă schimbare texturală semibruscă.

28
Proprietăţi andice şi orizont andic
Proprietăţile andice ale unui sol sunt determinate în principal de prezenţa în sol a
unor cantităţi apreciabile de allofane, imogolit, ferihidrit sau complecşi alumino - humici.
Acestea rezultă, de regulă, din alterarea moderată a depozitelor piroclastice, dar pot să fie
întâlnite şi în asociaţie cu materiale nevulcanice (loess, argilite, produse de alterare
ferallitică). În compoziţia mineralogică domină mineralele "short range - order" care iau
naştere prin alterarea produselor piroclastice primare ale erupţiilor vulcanice sau ale
produselor secundare în care apar materiale vulcanogene (cu sticlă vulcanică).
Materialele cu proprietăţi andice pot apare de la suprafaţă sau subsuprafaţă şi de
regulă conţin cantităţi mari de materie organică, ce nu trebuie să depăşească 25% C
organic. De asemenea, aceste materiale trebuie să îndeplinească şi una din următoarele
condiţii (după Keys to Soil Taxonomy, 1996):
1.a. Procentul de aluminiu + 1/2 din procentul de fier extractabil în soluţie de oxalat acid să
însumeze peste 2% în pământul fin (sub 2 mm).
3
b. Densitatea aparentă a pământului fin să fie sub 0,9 g/cm , măsurată la
umiditatea corespunzătoare capacităţii de câmp (0,33 atmosfere).
c. Retenţia de fosfat să depăşească 85 %.
2. În pământul fin (< 2mm) retenţia de fosfat de cel puţin 25% , cel puţin 30% fracţie
nisipoasă (0,02 - 2mm) şi una din următoare cerinţe:
a. Conţinutul de aluminiu + 1/2 fier extractabil în oxalat acid să însumeze peste 2% şi de
asemenea, conţinut de peste 5% sticlă vulcanică în fracţia 0,02 - 2,0 mm;
b. Conţinutul de aluminiu + 1/2 fier extractabil în oxalat acid să însumeze 0,4% - şi
conţinut de peste 30% sticlă vulcanică în fracţia 0,02 - 2,0 mm;
c. Dacă conţinutul de Al + 1/2 Fe extractabil în oxalat acid este între 0,4 şi 2% în
pământul fin, conţinutul de sticlă vulcanică în fracţia 0,02 + 2,0 mm trebuie să fie
peste o valoare cuprinsă între 30 şi 5%, invers proporţională cu creşterea Al + 1/2 Fe
extractabil în oxalat acid între 0,4 şi 2%.
Grosimea minimă pentru a fi orizont andic diagnostic este de 30 cm (după FAO).
În teren ca şi în laborator este foarte util testul reacţiei solului în soluţie de NaF : pH-
ul unei suspensii de 1 g sol în 50 ml NaF, soluţie N, prezintă valori pH de peste 9,5 - 10
(după 2 minute). Testul, care indică prezenţa materialelor allofanice şi/sau a compuşilor
alumino - organici, este orientativ deoarece reacţionează la fel şi în orizonturile spodice, iar
pe de altă parte nu reacţionează corespunzător orizonturile andice bogate în materie
organică acidă.
Trecere glosică (albeluvică) sau orizont E + B (gl)
Este un suborizont mineral de tranziţie între E şi Bt - denumit şi trecere glosică sau
albeluvică - având următoarele caractere:
- pătrunderi de orizont Ea în orizontul B sub formă de limbi care trebuie să aibă lungimea
mai mare ca lăţimea;
- aceste limbi trebuie să aibă cel puţin 5 mm lăţime în cazul în care textura orizontului Bt
este fină, cel puţin 10 mm când textura aceluiaşi orizont este mijlociu fină şi cel puţin 15
mm când textura este mijlocie sau grosieră;
- limbile de orizont Ea trebuie să reprezinte cel puţin 10% din volum în primii 10 cm ai
orizontului argic.
Contact litic sau rocă compactă continuă (li)
Limita dintre sol şi roca subiacentă compactă (R) este considerată contact litic; fisuri
în rocă sunt puţine şi la distanţă orizontală de peste 10 cm. Roca compactă subiacentă
trebuie să fie suficient de compactă (dură) la umed, încât să nu se poată săpa cu
cazmaua; poate fi spartă cu târnăcopul sau cu alt instrument dur. Dacă se pot rupe bucăţi
de mărimea pietrelor, acestea nu trebuie să se disperseze la agitare timp de 15 ore în apă

29
sau în soluţie de hexametafosfat de sodiu. Nu este considerat contact litic trecerea la un
orizont petrocalxic.
Saturaţie în baze (V%)
Gradul de saturaţie în baze este folosit ca un element de diagnoză pentru unele
soluri pentru definirea subtipurilor (sau varietăţilor) eutrice şi districe pe baza valorilor V
mai mari sau mai mici de 53%. La multe tipuri de sol mărimea valorii V intră implicit în
definiţie. (Determinarea cationilor schimbabili cu acetat de amoniu la pH 8,3)
Proprietăţi eutrice
Se referă la un orizont sau material mineral de sol fără carbonaţi caracterizat printr-
un grad de saturaţie în baze peste 53%, cu excepţia celor care au grad de saturaţie între
53 şi 60 % dacă este asociat cu Al extractabil peste 2 me la 100 g sol. De regulă, raportul
dintre cationii (de schimb) H + Al şi Ca este subunitar.
Proprietăţi districe
Se referă la un orizont sau material mineral de sol fără carbonaţi caracterizat printr-un
grad de saturaţie în baze sub 53% sau între 53 şi 60% dacă este asociat cu Al extractabil
peste 2 me la 100 g sol. De regulă, raportul dintre cationii (de schimb) H + Al şi Ca este
supraunitar.
Proprietăţi alice (al)
Se referă la material de sol mineral foarte acid (distric) şi cu mare conţinut de Al
schimbabil care are toate caracteristicile fizico - chimice specificate mai jos (după FAO):
- capacitate de schimb cationic (determinată cu 1 M acetat de amoniu) a argilei din
sol mai mare de 24 me/100 g;
- Al extractabil în KCl de cel puţin 12 me/100 g argilă şi peste 35% din T (argilă);
- grad de saturaţie în Al pentru sol mai mare de 60% [(Al/T) ⋅ 100];
- pH în KCl sau CaCl2 sub 4;
Se aplică la luvisoluri (caracterizează alosolul).
Materie organică segregabilă (ms)
Este forma humificată a materiei organice care se desface uşor prin frecare şi este
astfel segregabilă de partea minerală.
Pudră friabilă de carbonat de calciu sau carbonaţi secundari (km)
Se referă la praf sau neoformaţii de carbonat de calciu depuse din soluţia care
circulă în sol suficient de moi, încât pot fi uşor tăiate cu unghia, în proporţie de cel puţin 5%
din volum.
Pseudomicelii care apar şi dispar cu schimbarea condiţiilor de umiditate nu sunt
incluse în definiţia de carbonaţi secundari.
Proprietăţi acvice gleice, stagnice şi antracvice
Aceşti termeni se referă la materialele de sol care, în cei mai mulţi ani sunt saturate
4
cu apă la o anumită perioadă din an sau tot timpul anului şi care prezintă manifestări ale
proceselor de reducere şi de segregare a fierului şi un colorit specific (gleic).
Prezenţa reducerii este pusă în evidenţă de următoarele caracteristici:

5
Eh ( mV )
a - o valoare rH = + 2pH ≤ 19
29
4
Saturaţia de apă este caracterizată printr-o presiune zero sau pozitivă a apei din sol şi poate fi în
general determinată prin observarea apei libere într-un orificiu de sondă, necăptuşit.
30
 Valoarea 19 a rH aproximează limita de rH a mediului sub care începe reducerea
compuşilor fierului. Oxigenul şi nitraţii sunt virtual absenţi, iar manganul se află numai
în forme reduse la valori rH ≤ 19.
2+
b - prezenţa Fe liber evidenţiată de apariţia pe suprafaţa de ruptură, proaspătă, a unei
probe umede de sol, în câmp, a unui colorit albastru intens, după stropirea ei cu o
soluţie de fericianură de potasiu [(K3Fe (CN)6], sau a unei culori roşu intens după
stropirea cu o soluţie neutră 0,2% αα dipyridyl, în soluţie 1N acetat de amoniu sau în
soluţie 10% acid acetic (nerecomandată de Keys to Soil Taxonomy, 1996).
6
Proprietăţi gleice şi orizont gleic (G)
7
Culorile de gleizare (sau orizontul de glei) apar ca urmare a gradientului redox dintre
apa freatică şi franja capilară, care determină o distribuţie neuniformă a (hidr)oxizilor de Fe
şi Mn. În partea inferioară a profilului sau în interiorul agregatelor, aceşti oxizi sunt fie
2+ 2+
transformaţi în compuşi de Fe, Mn mai mult sau mai puţin solubili (Fe , Mn ), fie sunt
translocaţi, ambele procese conducând la absenţa culorilor mai roşii de 2,5Y. Compuşii de
3+ 4+
fier şi mangan translocaţi pot fi concentraţi în forme oxidate Fe , Mn pe suprafeţele
agregatelor sau în biopori, sau chiar în matricea solului.
Pe lângă condiţiile de la punctele a şi b prezenţa proprietăţilor gleice necesită ca
nivelul apei freatice dintr-un orificiu de sondă adânc necăptuşit să se stabilizeze la o astfel
de adâncime încât franja capilară să atingă suprafaţa solului; apa din orificiul de sondă
este stagnantă şi rămâne colorată dacă i se adaugă substanţă colorantă.
Proprietăţile gleice se subîmpart în două categorii principale: proprietăţi reductomorfe
şi proprietăţi redoximorfe.

Proprietăţi reductomorfe (Gr) (glei de reducere). Se aplică la materialele de sol care

sunt permanent umede şi care au culori de reducere (alb până la negru: N1 - N8; albăstrui
la verzui: 2,5Y, 5Y, GY, BG, G sau B) în mai mult de 95% din matricea solului; dacă apar
pete de oxidare, acestea se găsesc pe suprafeţele agregatelor sau pe canalele săpate de
animale şi rădăcini. În materialele lutoase şi argiloase culorile albastru - verzui sunt
2+ 3+
datorate sărurilor hidroxizilor Fe , Fe ("rugina verde"). În materialele bogate în sulfuri,
datorită sulfurilor de fier, predomină culorile negre. În materialele calcaroase sunt
dominante culorile albicioase datorate calcitului şi/sau sideritului.
Nisipurile prezintă în mod obişnuit culori cenuşii până la alb sau cenuşii verzui şi sunt
adesea sărăcite în fier şi mangan.
Partea superioară a orizontului reductomorf prezintă până la 5% culori ruginii, în
special în jurul canalelor animalelor săpătoare sau rădăcinilor de plante.
Proprietăţile reductomorfe se notează cu simbolul Gr care se adaugă simbolului
orizontului în care culorile de reducere menţionate depăşesc 50% din masa solului. (de ex:
BGr, CGr).

5
rH logaritmul cu semn schimbat al presiunii hidrogenului gazos dintr-un mediu (rH= - log H2).
6
Proprietăţile gleice se corelează cu condiţia acvică de endosaturaţie (Keys to Soil Taxonomy, 1994)
definită ca "saturaţia solului cu apă în toate stratele (orizonturile) începând de la limita superioară de
saturaţie până la o adâncime de 200 cm sau mai mult de la suprafaţa solului mineral" (corespunde de
fapt excesului de apă provenit din stratul freatic).
7
Este necesar de făcut distincţie între gleizarea (reducerea) pedogenetică şi cea geologică. Gleizarea
pedogenetică este un proces biochimic care pe lângă saturaţia cu apă este condiţionată de prezenţa
materiei organice, temperaturi mai mari de 00 biologic (50C) şi condiţii de reacţie favorabile dezvoltării
microorganismelor reducătoare. De aceea gleizarea pedogenetică propriu-zisă este în general cea din
sau de la baza orizontului bioacumulativ. Gleizarea din stratele profunde ale solului şi din subsol este
probabil relictă şi determinată de procese mai curând geologice decât pedologice şi care, pe lângă
reducerea compuşilor fierului şi manganului, este asociată frecvent şi cu reducerea sulfaţilor.
31
Proprietăţi redoximorfe (Go) - (glei de oxido - reducere). Se aplică materialelor de sol în
care condiţiile de reducere alternează cu cele de oxidare cum sunt de ex. zona franjei
capilare şi orizonturile de suprafaţă ale solurilor cu niveluri fluctuante ale apei freatice.
Proprietăţile redoximorfe sunt puse în evidenţă prin prezenţa petelor brun roşcate
(ferihidrit), brun gălbui intens (goethit). În solurile sulfato - acide pot apare, de asemenea, şi
pete galben intens (jarosit). În materialele lutoase şi argiloase (hidr) oxizii de fier sunt
concentraţi pe suprafaţa agregatelor şi pe pereţii porilor mai mari, cum ar fi vechi canale de
rădăcini care pot fi complet umplute cu astfel de oxizi, în timp ce interiorul agregatelor
poate prezenta încă culori de reducere.
Proprietăţile redoximorfe se notează cu simbolul Go reflectând alternanţa condiţiilor
de oxidare şi reducere, care se adaugă simbolului orizontului în care culorile de reducere
apar în proporţie de 16 - 50% din masa solului (de ex: BGo, CGo). În cazul în care culorile
de reducere apar în proporţie de 6 – 15 % din masa solului se notează cu g.
8
Proprietăţi stagnice şi orizont stagnogleic (W). Proprietăţile stagnice (sau orizontul de
stagnoglei sau pseudoglei) sunt legate de saturaţia determinată de apa stagnantă
temporar la suprafaţă sau în partea superioară a profilului de sol dacă nu este drenat,
deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil. Orizontul cu proprietăţi stagnice
9
prezintă periodic condiţii de reducere şi un colorit specific stagnogleizării . Ele sunt
reflectate de următoarele caracteristici:
- rH conform definiţiei de la pct. a şi b pentru o parte din an;
- dacă sunt prezente pete, croma dominantă la umed este ≤ 2 în interiorul agregate-
lor sau crome dominante ≤ 2 în matricea solului şi pete cu crome mai mari sau
concreţiuni ferimanganice, ori ambele, prezente în materialul de sol;
- dacă nu este prezentă marmorarea, croma dominantă la umed este ≤ 1 pe
suprafaţa agregatelor sau în matricea solului;
- croma dominantă (la umed) creşte cu adâncimea (sub orizontul de stagnoglei).
Proprietăţile stagnice se notează cu simbolul w (proprietăţi stagnice moderate sau
hipostagnice) când culorile de reducere, prezente atât pe feţele, cât şi în interiorul
elementelor structurale ocupă între 16 şi 50% din suprafaţa rezultată prin secţionarea
elementelor structurale (sau a materialului de sol dacă nu există structură) şi cu W
(stagnice propriu - zise sau intense) când culorile de reducere ocupă peste 50% din
suprafaţa obţinută prin secţionarea elementelor structurale sau a materialului de sol
nestructurat. Culorile de reducere sunt asociate cu culori în nuanţe de 10YR şi mai roşii, cu
crome mai mari de 2; o parte din suprafaţa secţionată poate prezenta culoarea matricei
(materialului parental neafectat de reducere sau de oxidare). Simbolurile privind
proprietăţile stagnice se adaugă ca sufixe simbolului orizonturilor majore pe care acestea
se grefează, de ex. : Aw, Ew, Btw, BtW etc., desemnând orizonturi stagnogleizate sau
stagnogleice de asociere.
În mod frecvent se constată o precipitare a sescvioxizilor sub formă de pelicule şi
concreţiuni.

8
Proprietăţile stagnice se corelează cu condiţia acvică de "episaturaţie" definită (Keys to Soil
Taxonomy, 1994) ca "saturaţia solului în apă" în unul sau mai multe strate în primii 200 cm de la
suprafaţa solului mineral şi care are, de asemenea, unul sau mai multe strate nesaturate, cu o limită
superioară deasupra adâncimii de 200 cm, sub stratul saturat. Zona de saturaţie este de ex. o apă
freatică (temporară) suspendată pe un strat relativ impermeabil. O varietate a episaturaţiei este
episaturaţia antropică întâlnită spre exemplu în orezării.
9
Coloritul specific stagnogleizării prezintă o marmorare (pătare) astfel încât suprafaţa agregatelor
structurale (sau părţi ale matricei solului) sunt mai deschise şi mai pale, iar interiorul agregatelor
structurale (sau părţi ale matricei solului) sunt mai roşii şi mai "aprinse" decât părţile nehidromorfe ale
orizontului sau decât masa de sol amestecată.
32
Proprietăţi antracvice (aq) şi orizont antracvic (antropedogenetic)
Aceste proprietăţi apar în solurile folosite ca orezării sau intens irigate, spre ex. cele
din sere. Pe lângă saturaţia cu apă, permanent sau în cea mai mare parte a anului, solurile
cu proprietăţi antracvice prezintă, în plus, următoarele condiţii:
a. un strat arat de suprafaţă, urmat, imediat, de un strat slab permeabil care este
saturat cu apă peste 3 luni în cei mai mulţi ani şi prezintă o matrice cu crome de 2
sau mai mici;
b. un suborizont de subsuprafaţă cu una sau mai multe din următoarele însuşiri:
- pete de sărăcire în fier având culori cu valori 4 şi croma 2 în macropori, sau
- concentrări (pete, concreţiuni) de oxizi de fier, sau
- un conţinut de fier (extras în citrat - ditionit) de două ori mai mare decât în
stratul arat.
Proprietăţile antracvice se notează cu simbolul aq adăugat orizontului în care apar:
Apaq, Anaq, Bvaq, desemnând orizonturi antracvice de asociere.
Proprietăţi criostagnice (cr)
Se referă la materiale ale căror proprietăţi stagnice sunt determinate de saturaţia cu
apă stagnantă temporar în partea superioară a solului, deasupra unui strat îngheţat (şi deci
impermeabil) în primăvară. Fenomenul se întâlneşte în solurile din regiunea montană înaltă
la noi în ţară (proprietăţi altocriostagnice).
Culori diagnostice
Culoarea materialului de sol este folosită ca un caracter definitor al unor orizonturi
diagnostice, ca şi pentru separarea unor unităţi taxonomice la nivel de tip şi subtip.
Nuanţele, valorile şi cromele (exprimate în sistemul Munsell) ale orizontului A şi B sunt
folosite în diagnoza solurilor, astfel:
- culori în nuanţe de 5YR şi mai roşii se folosesc ca elemente de diagnoză pentru
separarea subtipurilor rodice;
- culori cu crome ≥ 3,5 (la materialul în stare umedă) cu nuanţe de 7,5YR pentru
orizontul B individualizează subtipul roşcat al unor luvisoluri;
- cromele ≤ 2 (la materialul în stare umedă) în cadrul orizontului A molic separă
cernoziomurile de kastanoziomuri sau subtipurile tipice de cele brunice ale tipurilor
pelosol şi vertosol;
- cromele ≤ 3,5 (la materialul în stare umedă) ale părţii superioare a orizonturilor AC,
AG, AB, sau B caracterizează tipurile din clasa cernisolurilor, umbrisolurilor şi unele
hidrisoluri.

Adâncimea de situare a unui orizont sau a unui caracter diagnostic

Pentru precizarea adâncimii de apariţie a unei proprietăţi sau caracter diagnostic se
pot folosi următoarele prefixe: proxi - pentru intervalul 0 - 20 cm, epi - pentru 20 - 50, mezo
- pentru 50 - 100 cm şi bati - pentru intervalul 100 - 200 cm. De exemplu: proxisalic,
mezoscheletic, epinatric, batilitic etc.

Caracter scheletic (qq)

Se referă la soluri care prezintă orizonturi care conţin peste 75% fragmente grosiere
de rocă (colţuroase sau rotunjite) având o grosime de cel puţin 25 cm în primii 50 cm ai
solului, de cel puţin 50 cm în primii 100 cm ai solului sau de peste 75 cm dacă solul este
mai profund (150 cm)
Caracter subscheletic (sq)
Se referă la soluri care prezintă orizonturi care conţin între 26 - 75% fragmente
grosiere de rocă (colţuroase sau rotunjite) având o grosime de cel puţin 25 cm în primii 50

33
cm ai solului, de cel puţin 50 cm în primii 100 cm ai solului sau de peste 75 cm dacă solul
este mai profund.
Proprietăţi salsodice
Prezenţa oricărui orizont salinizat (salic, sa şi hiposalic, sc) şi sodizat (natric, na şi
hiponatric, ac) în alte soluri decât solonceacuri poate fi redată prin termenul de proprietăţi
salsodice.
În denumirea subtipurilor de sol, termenul de salsodizare se referă la procesele de
acumulare de săruri sau de natriu schimbabil în solurile salinice sau sodice (neincluzând
salsodisolurile), astfel că termenul tradiţional de sărătură şi sărăturare include toate solurile
afectate de săruri şi respectiv procesele de acumulare de săruri solubile sau de Na
schimbabil în soluri (deci atât salsodisolurile cât şi diferite subtipuri salsodice).
Notă: Aceste proprietăţi diagnostice se întregesc atunci când este cazul cu
caracteristici morfologice secundare (vezi 2.4).

3.4. Materiale parentale diagnostice

Material fluvic (MF)

Reprezintă sedimente aluviale (inclusiv proluviale, coluviale etc.), marine şi lacustre,
care primesc materiale noi, la intervale mai mult sau mai puţin regulate sau care au primit
în trecutul recent asemenea materiale. Acest caracter poate fi reflectat de existenţa până la
50 - 100 cm a unei stratificări a materialului (ori a unei slabe sortări) sau a unui conţinut în
materie organică ce variază neregulat cu adâncimea sau care are valori de peste 0,35%
(cu excepţia stratelor nisipoase).
Material antropogen (MA)
Materialul antropogen e constituit dintr-un material mineral sau organic neconsolidat,
rezultat prin diferite activităţi umane ca: deponii, halde de steril, depozite de gunoaie sau
deşeuri, materiale de dragaj etc. şi nu au suferit o solificare destul de lungă încât să apară
o trăsătură semnificativă de pedogeneză.
Materialele antropogene pot fi (în cea mai mare parte după FAO):
• garbice - deşeuri organice, umpluturi sau depuneri (grămezi) conţinând dominant
deşeuri organice;
• spolice - materiale pământoase rezultate din activităţi industriale (halde de steril,
material de dragaj, material de la construcţia şoselelor etc.);
• urbice - materiale pământoase conţinând resturi de materiale de construcţii şi resturi
ale altor activităţi umane (cioburi, cărămizi, moloz etc.) în proporţie de peste 35% din
volum, precum şi umpluturi sau depuneri conţinând predominant deşeuri minerale;
• mixice - material mineral de sol amestecat cu roca subiacentă şi eventual cu moloz şi
deşeuri în care se observă fragmente de orizonturi diagnostice diseminate la întâmplare
(nearanjate într-o anumită ordine);
• reductice - deşeuri care produc emisii de gaze (metan, CO2 etc.) care determină
condiţii anaerobe în material.
Material scheletic calcarifer (MK)
Reprezintă roci calcaroase sau materiale parentale (grosiere) provenite din
dezagregarea unor roci calcaroase (calcare, gresii calcaroase, conglomerate calcaroase,
dolomite; convenţional se includ şi magnezite, marnocalcare, şi gips.). Pietrişurile
predominant calcaroase sunt incluse.
Conţin frecvent peste 40% carbonat de calciu echivalent.

34
Material marnic (MM)
Reprezintă materiale parentale provenite din produsele de transformare a marnelor,
marnelor argiloase sau argilelor marnoase sau carbonatice. Conţin, de regulă, peste 33%
argilă şi peste 14% carbonaţi.
Material erubazic (ME)
Reprezintă materiale parentale rezultate prin dezagregarea şi alterarea unor roci
ultrabazice necarbonatice, care sunt, de regulă, relativ argiloase şi bogate în baze. Astfel
de roci ultrabazice sunt serpentinitele, piroxenitele, unele gabrouri etc. Produsul rezultat
este în unele cazuri mult mai bogat în magneziu în comparaţie cu calciu.
Material bauxitic (MB)
Acest material reprezintă produsul rezultat din transformarea la suprafaţa scoarţei a
bauxitelor; se deosebeşte net de alte materiale parentale printr-o puternică alterare şi prin
predominarea în compoziţie a sescvioxizilor şi mineralelor argiloase sărace în baze
(caolinit, clorit). Fracţia argiloasă are raportul SiO2:AlO3 în jur de 2, iar capacitatea de
schimb cationic a argilei este în jur de 20 me la 100g.

4. STRUCTURA SISTEMULUI ROMÂN DE TAXONOMIE A SOLURILOR (SRTS) ŞI

NOMENCLATURA

4.1. Structura sistemului

Entitatea de bază în SRTS este tipul genetic de sol considerat ca unitate

principală în taxonomia solurilor României. Tipurile genetice de sol sunt reunite într-un rang
superior cu categorii (taxoni) majore de sol, mai cuprinzătoare, denumite clase de soluri
sau pot să fie divizate în subunităţi denumite subtipuri de sol. Ansamblul acestor 3 taxoni
(sau categorii de sistematizare) clasă, tip (genetic) şi subtip de sol reprezintă categoriile
care constituie rangurile diferite ale clasificării solurilor României la nivelul superior,
utilizată îndeosebi în studiile de sinteză sau în studii la scări mici şi mijlocii.
Subtipul de sol se împarte în continuare în subunităţi din ce în ce mai detaliate,
cu sfere din ce în ce mai reduse şi însuşiri mai bine precizate, în funcţie de anumite
caracteristici morfogenetice ale profilului de sol, de anumite proprietăţi ale solului sau
materialului parental importante din punct de vedere practic, de proprietăţi ale solului
determinate de cele ale substratului sau generate de pedogeneza anterioară ori de
folosirea solului în procesul activităţii umane. Următorii taxoni sau categorii taxonomice
sunt folosite în acest scop: varietatea de sol, specia texturală de sol, familia de sol şi
varianta de sol. Ansamblul acestor taxoni, subdiviziuni ale subtipului de sol, este utilizat în
clasificarea solurilor României la nivelul inferior aplicată în studiile de sol şi hărţile de sol la
scară mare şi mijlocie.
SRTS include deci serie de categorii de diferite ranguri în sistematizarea solurilor
(taxoni), ierarhizate, alcătuind un sistem taxonomic unitar. Structura lui este redată alăturat:
se disting seria de cei 3 taxoni corespunzători sistematizării la nivel superior şi seria de 4
taxoni corespunzători sistematizării la nivel inferior.

35
 Nivelul taxonomic Exemple de încadrare a
Nivelul Seria ierarhică de categorii unui sol în sistem
de
detaliere
Clasă de soluri Luvisoluri (LUV)
Nivel
Tip genetic de sol Preluvosol (EL)
superior
Subtip de sol EL roşcat psamic-gleic (EL rs-ps-gc)
Varietate de sol Preluvosol roşcat psamic batigleic
Nivel Specia (granulometrică) de sol * nisipolutos/lutos
inferior Familia de sol pe loess grosier
Varianta de sol arabil, tasat, erodat-slab eolian
* Specia de sol va fi redată în denumirea solului indiferent de gradul de detaliere
taxonomică la care se redă solul (tip, subtip sau varietate), deci chiar dacă nu se
precizează varietatea, subtipul sau ambele.

Structura sistemului de taxonomie a solurilor este redată şi în figura alăturată (Figura 1), în
care se observă şi modul de notare a solului (formula de notare).

Clasa de sol reprezintă totalitatea (mulţimea) solurilor caracterizate printr-un anumit stadiu
sau mod de diferenţiere a profilului de sol dat de prezenţa unui anumit orizont pedogenetic
sau proprietate esenţială, considerate elemente diagnostice specifice celor 12 clase de
soluri (prezentate mai departe, tabel 5.1).

Tipul (genetic) de sol reprezintă o grupă (submulţime) de soluri asemănătoare, separate

în cadrul unei clase de soluri, caracterizate printr-un anumit mod specific de manifestare a
uneia sau mai multor dintre următoarele elemente diagnostice: orizontul diagnostic specific
clasei şi asocierea lui cu alte orizonturi, trecerea de la sau la orizontul diagnostic specific
clasei, proprietăţile acvice, salsodice.
Toate aceste trăsături principale specifice tipului genetic de sol reflectă de fapt acţiunea
proceselor pedogenetice determinate de complexul condiţiilor generale climatice, biologice,
litologice, hidrologice şi antropice în care a avut loc şi are încă loc formarea şi evoluţia
solului.
Fiecare clasă de soluri prezintă între 1 şi 5 tipuri genetice de sol, în total 32 redate mai
departe (tabelul 5.2, indicator 11).

Subtipul de sol reprezintă o subdiviziune în cadrul tipului genetic de sol care grupează
solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare (exprimare) a caracteristicilor
specifice tipului, fie o anumită succesiune de orizonturi, unele marcând tranziţii spre alte
tipuri de sol, iar altele fiind caracteristici de importanţă practică deosebită.
Criteriile (definiţiile calificativelor) cu ajutorul cărora se separă subtipurile de sol sunt
redate în tabelul 5.3; lista este deschisă, putând fi completată cu noi situaţii. Se deosebesc
deci subtipuri de dezvoltare genetică, subtipuri de tranziţie la alte entităţi genetice sau
subtipuri cu caractere particulare, precum şi subtipuri mixte.

36
Figura 1. Structura sistemului de taxonomie a solurilor si formula de notare

37
Varietatea de sol este o subdiviziune în cadrul subtipului de sol determinată de unele
caractere genetice neluate în considerare la nivel superior sau de unele caractere
particulare ale solului, conform indicatorului no. 13, de regulă definite calitativ, precum şi de
graduările cantitative ale unor atribute ale subtipului (sau tipului) de sol. Aceste graduări
cantitative sunt după cum urmează:
- gradul de gleizare (G): tabel no. 6.3 pentru scări mijlocii sau indicatorul no. 14
pentru scări mari;
- gradul de stagnogleizare (W) tabel no. 6.4 pentru scări mijlocii sau indicatorul no.
15 pentru scări mari;
- gradul de salinizare (S): tabel no. 6.5 pentru scări mijlocii sau indicatorul no. 16
pentru scări mari;
- gradul de sodizare (A): tabel no. 6.6 pentru scări mijlocii sau indicatorul no. 17
pentru scări mari;
- clasa de adâncime a apariţiei carbonaţilor (k): indicator no. 18;
- clasa de grosime (profunzime) a solului până la roca consolidată - compactă (d):
indicator no. 19 (a se vedea şi subdiviziunile litice).
Specia de sol precizează caracteristicile granulometrice ale solului în cazul solurilor
minerale sau gradul de transformare a materiei organice în cazul solurilor organice
(histisolurilor) şi variaţia acestora pe profil: aceste caracteristici ale solului sunt în mare
parte moştenite de la materialul parental, dar pot să fie în bună măsură modificate prin
pedogeneză.
În cazul solurilor minerale specia de sol este definită prin indicarea texturii solului
şi al conţinutului de schelet pentru două niveluri ale solului: orizontul A în primii 20 cm sau
în stratul arat şi orizontul AC sau prima parte a orizontului B, de regulă în primii 50 cm ai
acestuia; fac excepţie solurile cu contact litic în primii 50 cm pentru care parametrii
menţionaţi se definesc la primul nivel. Textura solului se redă după indicatorul no. 23 iar
conţinutul de schelet după indicatorul no. 24, în care sunt menţionate şi simbolurile de
notare, ca de altfel la toţi indicatorii (adaptate în funcţie de scară).
În cazul histisolurilor sau al orizonturilor organice, indicatorii menţionaţi se
înlocuiesc cu gradul de descompunere (transformare) a materiei organice: fibric (fi), hemic
(he) sau sapric (sa), conform indicatorului nr. 25.

Familia de sol este o grupare litologică ce reuneşte solurile de acelaşi fel dezvoltate din
acelaşi material parental, fie mineral, fie organic. Se iau în considerare doi parametri:
categoria de material parental (sau depozit de cuvertură) şi clasa granulometrică
simplificată (sau gradul de transformare a materiei organice în cadrul materialelor
parentale organice) la care se adaugă când este cazul şi roca subiacentă. Stabilirea
materialului parental al solului necesită evaluarea pedologului, deoarece acesta este mult
modificat prin pedogeneză; de cele mai multe ori el poate fi observat în partea inferioară a
profilului de sol.
Pentru categoria de material parental se foloseşte indicatorul 21a, în care
depozitele de suprafaţă sunt grupate după origine şi conţinut de carbonaţi; clasa
granulometrică a acestora se redă cu ajutorul indicatorului de clase granulometrice
simplificate, no. 22, fără ultimele categorii. Pentru gradul de transformare a materiei
organice se aplică acelaşi indicator 25 menţionat anterior.
Gruparea (divizarea) solurilor în funcţie de roca subiacentă se face pe baza
indicatorului 21b, care clasifică rocile după starea de compactare - afânare, origine şi
chimism.
Specia (texturală) de sol şi familia de sol reprezintă unităţi litologice în clasificare,
deosebindu-se de cele anterioare care sunt unităţi genetice.
Varianta de sol este o subdiviziune de detaliu care reflectă influenţa antropică asupra
solului (dar nu suficient de intensă pentru a fi încadrat la antroposoluri sau subdiviziuni

38
antropice). Ea este determinată fie de modul de folosinţă a terenului, fie de alte modificări
ale solului legate de utilizarea lui în producţie, fie de o eventuală poluare a solului.
Următorii indicatori sunt folosiţi la stabilirea variantei de sol:
- indicatorul no. 26, categorii şi subcategorii de folosinţă, dar numai cele care se
referă la utilizarea agricolă şi silvică;
- indicatorul no. 27, modificări ale solului prin folosirea în agricultură;
- indicatorul no. 20, grade de eroziune în suprafaţă sau decopertare (e) şi grade de
colmatare sau acoperire a solului (c);
- indicatorul no. 28 şi 29 care se referă la tipurile de degradare prin excavare -
acoperire şi de poluare a solului (P) şi respectiv la gradul de poluare.

4.2. Denumirea solurilor

Sistemul român de taxonomie a solurilor a realizat o uniformizare a denumirilor
prin aplicarea unor reguli.
La nivelul clasei de soluri denumirea este un substantiv folosit la plural, terminat
în soluri, a cărei primă parte arată caracterul esenţial al mulţimii de soluri care alcătuieşte
clasa; de exemplu cernisoluri, luvisoluri, salsodisoluri, pelisoluri, protisoluri etc. Se remarcă
la toate denumirile prezenţa vocalei "i" ca element de legătură cu sufixul "soluri".
La nivel de tip genetic de sol s-a adoptat, de asemenea, denumiri reprezentate
printr-un singur cuvânt (care nu are nimic comun în majoritatea cazurilor cu denumirea
clasei de sol), iar ca vocală de legătură, cu unele excepţii este vocala "o" (cernoziom,
luvosol, kastanoziom, aluviosol, gleiosol, regosol, vertisol, pelosol etc.). Ca denumiri de tip
de sol s-au păstrat pe cât posibil cele tradiţionale.
Denumirea de tip de sol se păstrează în toate denumirile subdiviziunilor solului
respectiv. Astfel, subtipul de sol are denumirea tipului de sol la care se adaugă 1 la 3(4)
adjective, după caz, ansamblu lor constituind subtipul de sol.
La nivel inferior se completează denumirea subtipului de sol prin adăugare de
denumiri conform indicatorilor corespunzători subdiviziunii menţionaţi mai sus la structura
sistemului taxonomic; evident, nu sunt luaţi în considerare indicatorii care nu au aplicaţie la
solul respectiv (nu intervin în subdivizarea lui).
Ca simboluri în desemnarea tipului de sol se folosesc 2 litere mari (în cazul
claselor de soluri simbolul este format din 3 litere mari). Pentru subtipul de sol se utilizează
grupuri de 2 litere mici, de regulă cel mult 3 grupuri de acest fel. Pentru subdiviziunile la
nivel inferior se folosesc litere mari sau mici la care se asociază uneori a doua literă (mică)
sau cifre, aşa cum se specifică în indicatorii corespunzători.
Un exemplu de formulă şi denumire a unui sol de nivel inferior este:
CZ ka-vs-gc/G3-S1-k1-5/6-Tf-a/Ai
Cernoziom calcaric vertic batigleic, batihiposalic, proxicalcaric, lutoargilos/argilos,
dezvoltat pe depozite fluvio - lacustre argiloase, arabil, irigat.
Formula aceluiaşi sol la nivel superior este CZ ka-vs-gc, iar denumirea cernoziom
calcaric vertic gleic; este necesar însă să se adauge şi clasa granulometrică simplificată
pentru orizontul superior (indicativ 22), în cazul de faţă "lut argilos", denumirea completă
devenind "Cernoziom calcaric vertic gleic, lut argilos", iar formula devenind CZ ka-vs-
gc/t.

5. TAXONOMIA SOLURILOR LA NIVEL SUPERIOR

Tabele cu caracteristicile principale ale claselor şi subtipurilor de soluri:
5.1. Clase de soluri
5.2. Tipurile (genetice) de soluri (indicator 11)
5.3. Subdiviziuni (calificative) ale tipurilor (genetice) de sol (prin asocierea cărora rezultă
subtipul de sol, indicator 12)
5.4. Suprafeţe fără soluri sau cu soluri cu destinaţie specială (neagricolă sau nesilvică)

39
 Tabel 5.1. Principalele caracteristici ale claselor de soluri (SRTS)
Orizontul sau Tipuri genetice de
Clasa de sol Succintă caracterizare morfogenetică
proprietăţile diagnostice sol
Simbol Denumire specifice Simbol Denumire
PRO PROTISOLURI Orizont A sau orizont O Soluri cu orizont O sub 20 cm grosime sau orizont A în LS Litosol
(sub 20 cm grosime) fără general slab dezvoltat sau ambele, fără alte orizonturi sau RS Regosol
alte orizonturi diagnostice. proprietăţi diagnostice (pot să apară trăsături PS Psamosol
Urmează roca (Rn sau Rp) morfogenetice dar acestea sunt foarte slab dezvoltate AS Aluviosol
sau orizontul C. Nu neîndeplinind criteriile de diagnoză); pot să apară ET Entiantrosol
prezintă orizont Cca. orizonturi hiposalic sau hiponatric; proprietăţi gleice (Gr)
sub 50 cm adâncime, orizonturi salic sau natric sub 50 cm
adâncime şi orizont vertic asociat orizontului C.
CER CERNISOLURI Orizont A molic (Am) Soluri cu acumulare evidentă de materie organică (relativ KZ Kastanoziom
continuat cu orizont saturată în baze) având orizont molic şi orizont CZ Cernoziom
intermediar (AC, AR, Bv intermediar (AC, AR, Bv sau Bt) cu culori de orizont molic FZ Faeoziom
sau Bt) având în partea cel puţin în partea superioară (pe minim 10-15 cm) şi cel RZ Rendzină
superioară culori cu valori puţin pe feţele agregatelor structurale; sau orizont Amf cu
şi crome sub 3,5 (la umed) un minim în variaţia valorilor pH şi cele ale gradului de
sau orizont A molic saturaţie în baze, orizont AC sau Bv (indiferent de culori)
forestalic (Amf) urmat de şi Cca, ultimul în primii 60 – 80 cm. Nu prezintă proprietăţi
orizont AC sau Bv andice menţionate la andisoluri şi nici proprietăţi gleice
(indiferent de culori) şi de (Gr) sau stagnice intense (W) în primii 50 cm specifice
orizont Cca în primii 60-80 hidrisolurilor, ori proprietăţi salsodice intense (sa, na) în
cm. primii 50 cm diagnostice pentru salsodisoluri.
UMB UMBRISOLURI Orizont A umbric (Au) Soluri cu acumulare evidentă de materie organică NS Nigrosol
continuat cu orizont (nesaturată în baze) având orizont intermediar (AC, AR HS Humosiosol
intermediar (AC, AR sau sau Bv) cu culori de orizont umbric cel puţin în partea
Bv) având în partea superioară (pe minim 10 -15 cm). Nu prezintă proprietăţi
superioară culori cu valori andice menţionate la andisoluri şi nici proprietăţi gleice
şi crome sub 3,5 (la (Gr) în primii 50 cm sau alte elemente diagnostice. Pot
umed). avea orizont O.
 Orizontul sau
Clasa de sol
proprietăţile diagnostice
Simbol Denumire specifice
CAM CAMBISOLURI Orizont B cambic (Bv)
având culori cu valori şi
crome peste 3,5 (la umed)
începând din partea
superioară. Nu prezintă
orizont Cca în primii 80 cm
(exceptând cazul celor
afectate de eroziune).
LUV LUVISOLURI Orizont B argic (Bt) având
culori cu valori şi crome
peste 3,5 (la umed)
începând din partea
superioară; nu se includ
solurile cu orizont B argic-
natric (Btna).
SPO SPODISOLURI Orizont spodic (Bhs, Bs)
sau orizont criptospodic
(Bcp).
PEL PELISOLURI Orizont pelic sau orizont
vertic începând din primii
20 cm sau imediat sub Ap.
Tipuri genetice de
Succintă caracterizare morfogenetică
sol
Simbol Denumire
Soluri cu orizont A (Am, Au sau Ao) urmat de orizont EC Eutricambosol
intermediar cambic (Bv) cu culori având valori şi crome DC Districambosol
peste 3,5 (la umed) cel puţin pe feţele agregatelor
structurale începând din partea lui superioară; fără orizont
Cca în primii 80 cm. Pot prezenta orizont O, orizont vertic
sau pelic asociat orizontului Bv. Nu pot prezenta în primii
50 cm proprietăţi stagnice intense (W), proprietăţi gleice
(Gr) sau proprietăţi salsodice intense (sa, na) diagnostice
pentru hidrisoluri sau salsodisoluri şi nici proprietăţi andice
diagnostice pentru andisoluri.
Soluri cu orizont A (sau A şi E) şi orizont argic (Bt) având EL Preluvosol
culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din LV Luvosol
partea superioară a orizontului; fără Btna. Pot prezenta PL Planosol
orizont O, orizont vertic asociat orizontului B argic (Bty). AL Alosol
Nu pot prezenta în primii 50 cm proprietăţi stagnice
intense (W), proprietăţi gleice (Gr) sau proprietăţi
salsodice intense (sa, na) (neîndeplinind deci condiţia de
încadrare la hidrisoluri sau salsodisoluri).
Soluri cu orizont O sau O şi Ao sau Au, urmat direct sau EP Prepodzol
după un orizont E de un orizont spodic; sau soluri cu PD Podzol
orizont O sau orizont O şi orizont A în genere foarte CP Criptopodzol
humifer, continuându-se cu orizont criptospodic (Bcp).
Pot prezenta proprietăţi criostagnice.
Soluri cu orizont pelic sau orizont vertic care încep de la PE Pelosol
suprafaţă sau din primii 20 cm şi se continuă până la VS Vertosol
peste 100 cm. Nu prezintă în primii 50 cm proprietăţi
stagnice intense (W), proprietăţi gleice (Gr) sau proprietăţi
salsodice intense (sa, na).
 Orizontul sau
Clasa de sol
proprietăţile diagnostice
Simbol Denumire specifice
AND ANDISOLURI Orizont andic în profil, în
lipsa orizontului spodic.
HID HIDRISOLURI Proprietăţi gleice (Gr) sau
stagnice intense (W) care
încep în primii 50 cm, sau
orizont A limnic (Al) ori
orizont histic (T) submers.
SAL SALSODI- Orizont salic (sa) sau
SOLURI orizont natric (na) în
partea superioară a solului
(în primii 50 cm) sau
orizont Btna.
HIS HISTISOLURI Orizont folic (O) sau turbos
(T) în partea superioară a
solului de peste 50 cm
grosime sau numai de 20
cm dacă este situat pe
orizontul R.
ANT ANTRISOLURI Orizont antropedogenetic
sau lipsa orizontului A şi E,
îndepărtate prin eroziune
accelerată sau decapitare
antropică.
Tipuri genetice de
Succintă caracterizare morfogenetică sol
Simbol Denumire
Soluri cu orizont A urmat de orizont intermediar AC, AR AN Andosol*
sau Bv la care se asociază proprietăţi andice pe cel puţin
30 cm, începând din primii 25 cm.
Pot prezenta orizont O.
Soluri cu orizont O (sub 50 cm grosime) şi/sau orizont A SG Stagnosol
urmat fie de un orizont intermediar la care se asociază GS Gleiosol
proprietăţi gleice (Gr) din primii 50 cm (AG, ACG, BvG); LM Limnosol
fie de un orizont Bt sau de un orizont E şi Bt la care se
asociază proprietăţi stagnice intense (W) din primii 50 cm
şi continuă pe cel puţin 50 cm (AW, EW, BW sau BtW).
Include de asemenea solurile cu orizont A limnic sau T
(turbos) submerse.
Soluri cu orizont superior A (ocric sau molic) sau A şi Bv SC Solonceac
la care se asociază un orizont salic (sa) sau natric (na) în SN Soloneţ
primii 50 cm; sau soluri cu orizont A sau orizont A şi E
urmat de un orizont argic-natric (Btna) indiferent de
adâncime.
Soluri constând din material organic (orizont folic, O sau TB Histosol
orizont turbos, T) cu grosime de peste 50 cm în primii 100 FB Foliosol
cm ai solului şi care începe din primii 50 cm sau cu
grosime de peste 20 cm în cazul situării orizontului
(materialului) organic pe un orizont R.
Soluri puternic erodate încât la suprafaţă se află resturi din ER Erodosol
sol (orizont B sau C); sau sol puternic transformat prin AT Antrosol
acţiune antropică încât prezintă la suprafaţă un orizont
antropedogenetic de cel puţin 50 cm grosime sau de cel
puţin 30 - 35 cm dacă este scheletic.
 Tabel 5.2.
Indicator 11 - Principalele caracteristici ale tipurilor de sol (SRTS)
Tipul de sol Caracteristici morfogenetice principale Subdiviziuni
Simbol Denumire principale
PROTISOLURI
LS LITOSOLURI Soluri având orizont Ao sau O de cel distric
puţin 5 cm grosime urmat din primii 20 eutric
cm de: rendzinic
- roca compactă continuă (Rn); scheletic
- material scheletic cu sub 10% pă- (prundic)
mânt fin (Rp) sau orizont scheletic, cu histic
sub 25% material fin (care pot continua
până la peste 50 cm adâncime);
- material (scheletic) calcarifer cu pes-
te 40% carbonat de calciu echivalent.
RS REGOSOLURI Soluri având un orizont A (Am, Au, Ao) distric
dezvoltat în material parental eutric
neconsolidat sau slab consolidat cu calcaric
excepţia materialelor parentale salinic
nisipoase, fluvice sau antropogene. Nu stagnic
prezintă alte orizonturi sau proprietăţi molic
diagnostice (sau sunt prea slab umbric
exprimate). Pot fi însă prezente pelic
proprietăţi hipostagnice (w), orizont litic
hiposalic sau chiar salic sub 50 cm, sau scheletic
pot avea un orizont O.
PS PSAMOSOLURI Soluri având orizont A (Am, Au, Ao) distric
dezvoltat în material parental nisipos, eutric
remaniat eolian, având pe cel puţin calcaric
primii 50 cm textura grosieră sau molic
grosieră mijlocie (sub 12% argilă). Nu umbric
prezintă alte orizonturi diagnostice (sau gleic
sunt prea slab exprimate). Se pot asocia sodic
proprietăţi salsodice (orizont hiposalic, salinic
hiponatric sau chiar salic sau natric sub
50 cm adâncime) şi proprietăţi gleice
(orizont Go) sub 50 cm adâncime.
AS ALUVIOSOLURI Soluri constând din material parental distric
fluvic pe cel puţin 50 cm grosime şi eutric
având cel mult un orizont A (Am, Au, calcaric
Ao). Nu prezintă alte orizonturi sau molic
proprietăţi diagnostice, în afară de cel umbric
mult orizont vertic asociat orizontului C, entic
proprietăţi salsodice (orizont hiposalic, vertic
hiponatric sau chiar salic sau natric sub prundic
50 cm adâncime) şi proprietăţi gleice gleic
(orizont Gr) sub 50 cm adâncime. salinic
sodic
(alcalic)
psamic
pelic
coluvic

43
Tipul de sol Caracteristici morfogenetice principale Subdiviziuni
Simbol Denumire principale
ET ENTIANTRO- Soluri în curs de formare dezvoltate pe urbic
SOLURI materiale parentale antropogene având rudic
o grosime de cel puţin 50 cm sau numai garbic
de minimum 30 cm dacă materialul spolic
parental antropogen este scheletic (pe mixic
această grosime), fără orizonturi reductic
diagnostice în afară de un orizont Ao (cu psamic
excepţia celor copertate care pot avea pelic
orizont A molic sau umbric). copertic
litic
litoplacic
CERNISOLURI
KZ KASTANO- Soluri având orizont A molic (Am) cu tipic
ZIOMURI crome mai mari de 2 (la umed), orizont (calcaric)
AC cu valori şi crome sub 3,5 (la umed) maronic
cel puţin în partea superioară şi cel puţin psamic
pe feţele agregatelor structurale şi gleic
orizont Cca în primii 125 cm sau pudră salinic
friabilă de carbonat de calciu sodic
(concentrări de carbonaţi secundari) în
primii 100 cm. Sunt excluse solurile
formate pe materiale parentale
calcarifere. Carbonatul de calciu este, de
regulă, prezent de la suprafaţă. Nu pre-
zintă alte orizonturi sau proprietăţi
diagnostice, în afară de cel mult
proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm şi
proprietăţi salsodice (sc, ac sau, sub 50
cm, chiar sa, na).
CZ CERNO- Soluri având orizont A molic (Am) cu tipic
ZIOMURI crome ≤ 2 la umed (sau sub 3 la umed psamic
în cazul CZ nisipoase cu orizont B), pelic
orizont intermediar (AC, Bv, Bt) cu culori vertic
cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel gleic
puţin în partea superioară (pe cca. 10-15 aluvic
cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor calcaric
structurale şi orizont Cca sau concentrări kastanic
de pudră friabilă de CaCO3 (carbonaţi cambic
secundari) în primii 125 cm (200 cm în argic
cazul texturii grosiere) sau soluri având greic
orizont A molic forestalic (Amf) orizont maronic
intermediar (AC sau Bv) indiferent de salinic
culoare şi orizont Cca care începe din sodic
primii 60 – 80 cm de la suprafaţă. Sunt litic
excluse solurile formate pe materiale
parentale calcarifere sau roci calcaroase
care apar între 20 şi 50 cm. Pot avea
orizont vertic, proprietăţi gleice sub 50
cm adâncime şi proprietăţi salsodice (sc,
ac sau, sub 50 cm, chiar sa, na).

44
 Tipul de sol Caracteristici morfogenetice Subtipuri
Simbol Denumire principale principale
FZ FAEOZIOMURI Soluri având orizont A molic (Am), tipic
orizont intermediar (Bt, Bv, AC) cu culori greic
cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel psamic
puţin în partea superioară (pe cca. 10-15 pelic
cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor vertic
structurale şi fără orizont Cca sau gleic
concentrări de carbonaţi secundari în stagnic
primii 125 cm (sau primii 200 cm în cazul clinogleic
texturii grosiere). Pelicule argilo-humice aluvic
în orizontul B şi adesea caractere de cambic
hidromorfie când există orizont Bt. argic
Sunt excluse solurile formate pe calcaric
materiale parentale calcarifere sau roci
calcaroase care apar între 20 şi 50 cm.
Pot avea orizont vertic, proprietăţi gleice
(Gr) sub 50 cm şi proprietăţi stagnice (w
sau, sub 50 cm, W).
RZ RENDZINE Soluri având orizont A molic (Am) şi calcarică
orizont intermediar (AR, Bv, AC) cu eutrică
culori cu crome şi valori sub 3,5 (la cambică
umed) cel puţin în partea superioară şi scheletică
cel puţin pe feţele agregatelor
structurale, dezvoltate pe materiale
parentale calcarifere sau roci calcaroase
care apar între 20 şi 50 cm.
UMBRISOLURI
NS NIGROSOLURI Soluri având orizont A umbric (Au) cu tipic
crome < 2 (la umed) urmat de orizont cambic
intermediar (AC, AR, Bv) cu grad de litic
saturaţie în baze sub 53% şi culori cu scheletic
crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel aluvic
puţin în partea superioară şi cel puţin pe
feţele agregatelor structurale. Pot avea
orizont O.
HS HUMOSIO- Soluri având orizont A umbric (Au) cu tipic
SOLURI crome < 2 (la umed), dar conţinând cambic
materie organică humificată segregabilă litic
de partea minerală silicatică, urmat de scheletic
orizont intermediar (AC, AR, B) cu grad
de saturaţie în baze sub 53% şi culori cu
crome şi valori sub 3,5 (la umed) în
partea superioară. Prezintă de regulă
orizont At.

45
 Tipul de sol Caracteristici morfogenetice Subtipuri
Simbol Denumire principale principale
CAMBISOLURI
Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, tipic
EC EUTRICAMBO-
Am) urmat de orizont intermediar cambic molic
SOLURI
(Bv) cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) psamic
cel puţin pe feţele agregatelor structurale pelic
începând din partea superioară; proprietăţi vertic
eutrice în ambele orizonturi. andic
Nu prezintă orizont Cca în primii 80 cm. gleic
Pot prezenta orizont O şi orizont vertic sau stagnic
pelic şi proprietăţi stagnice, gleice şi aluvic
andice, dar la adâncimi mai mari sau cu litic
intensităţi care nu permit încadrarea la scheletic
hidrisoluri sau andisoluri. rodic
salinic
sodic (alcalic)
DC DISTRICAMBO- Soluri având orizont A ocric sau umbric tipic
SOLURI (Ao, Au) urmat de orizont intermediar umbric
cambic (Bv) cu valori şi crome peste 3,5 psamic
(la umed) cel puţin pe feţele agregatelor andic
structurale începând din partea prespodic
superioară; proprietăţi districe de la litic
suprafaţă şi cel puţin pana in prima parte a scheletic
orizontului B. aluvic
Pot prezenta orizont O, orizont Bv cu gleic
acumulare de Al2O3 şi proprietăţi andice
de intensităţi sau la adâncimi care nu
permit încadrarea la andosoluri.
LUVISOLURI
EL PRELUVO- Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, tipic
SOLURI Am) urmat de orizont intermediar argic (Bt) molic
având culori cu valori peste 3,5 (la umed) roşcat
cel puţin pe feţele agregatelor structurale rodic
începând din partea superioară şi grad de psamic
saturaţie în baze (V) peste 53%. pelic
Pot prezenta orizont vertic, orizont Cca vertic
sau concentrări de carbonaţi secundari în stagnic
primii 125 cm, orizont O şi proprietăţi gleic
stagnice intense (W) sub 50 cm sau calcic
proprietăţi gleice ( Gr) sub 50 cm. litic
scheletic
sodic (alcalic)
LV LUVOSOLURI Soluri având orizont A ocric (Ao) urmat de tipic
orizont eluvial E (El sau Ea) şi orizont B umbric
argic (Bt) cu grad de saturaţie în baze (V) roşcat
rodic
peste 53% cel puţin într-un suborizont din calcic
partea superioară; nu prezintă schimbare rezicalcaric
texturală bruscă (între E şi Bt pe < 7,5cm). psamic

46
 Tipul de sol Caracteristici morfogenetice Subtipuri
Simbol Denumire principale principale
vertic
LUVOSOLURI Pot să prezinte, pe lângă orizonturile albic
menţionate, orizont O, orizont vertic, glosic
(continuare) proprietăţi stagnice intense (W) sub 50 cm, planic
proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm, stagnic
schimbare texturală semibruscă (pe 7,5-15 gleic
cm) sau trecere glosică (albeluvică). litic
scheletic
solodic (sodic)
PL PLANO- Soluri având orizont A ocric urmat de tipic
SOLURI orizont eluvial E (El sau Ea) şi orizont B albic
argic (Bt) prezentând schimbare texturală vertic
bruscă (între E şi Bt pe < 7,5 cm). stagnic
Pot să prezinte orizont O, orizont vertic şi solodic (sodic)
proprietăţi stagnice intense (W).
AL ALOSOLURI Soluri având orizont A ocric sau umbric tipic
(Ao, Au) urmat direct sau după un orizont umbric
eluvial (E), de orizont B argic (Bt) având preluvic
proprietăţi alice pe cel puţin 50 cm, între albic
25 şi 125 cm adâncime (sau pe cel puţin stagnic
jumătate din orizont dacă apare orizont R cambiargic
sau C la adâncime mai mică). litic
Poate prezenta orizont organic sau scheletic
proprietăţi stagnice moderate (w) sau
intense (W) sub 50 cm adâncime.
SPODISOLURI
EP PRE- Soluri având orizont A ocric sau umbric (Ao, tipic
PODZOLURI Au) urmat de orizont B spodic feriiluvial (Bs). umbric
Pot avea un orizont Es discontinuu şi pot histic
prezenta orizont organic nehidromorf O litic
(folic) sub 50 cm grosime. scheletic
PD PODZOLURI Soluri având orizont O şi/sau A ocric sau tipic
umbric (Ao, Au) urmat de orizont eluvial albic umbric
(Ea) şi orizont B spodic, humico-feriiluvial feriluvic
sau feriiluvial (Bhs, Bs). histic
Pot prezenta orizont organic nehidromorf O criostagnic
(folic) sub 50 cm grosime şi proprietăţi litic
criostagnice. scheletic
CP CRIPTO- Soluri având orizont O şi/sau orizont A foarte tipic
PODZOLURI humifer urmat de orizont B criptospodic histic
(Bcp) humifer. litic
Pot prezenta orizont organic nehidromorf O scheletic
(folic) sub 50 cm grosime.
PELISOLURI
PE PELOSOLURI Soluri având orizont pelic la suprafaţă sau tipic
de la cel mult 20 cm (sub stratul arat) ce se brunic
continuă până la cel puţin100 cm; conţin argic
peste 30% argilă în toate orizonturile până la gleic
cel puţin 100 cm adâncime. stagnic

47
 Tipul de sol Caracteristici morfogenetice Subtipuri
Simbol Denumire principale principale
VS VERTO- Soluri având orizont vertic de la suprafaţă tipic
SOLURI sau de la cel mult 20 cm (sub stratul arat) ce brunic
se continuă până la cel puţin 100 cm; conţin stagnic
peste 30% argilă în toate orizonturile până la gleic
cel puţin 100 cm adâncime. nodulocalcaric
salinic
sodic (alcalic)
ANDISOLURI
AN ANDO- Soluri având orizont A (Am, Au, Ao) urmat de distric
SOLURI orizont intermediar (AC, AR, Bv) la care se eutric
asociază proprietăţi andice pe cel puţin 30 cm umbric
grosime începând din primii 25 cm ai solului molic
mineral. Nu prezintă alte orizonturi sau cambic
proprietăţi diagnostice sau acestea sunt prea litic
slab exprimate. Poate avea orizont O sau T. scheletic
histic
HIDRISOLURI
GS GLEIO- Soluri având orizont O şi/sau orizont A (Am, distric
SOLURI Ao, Au) şi proprietăţi gleice (orizont Gr) care eutric
apar în profil din primii 50 cm ai solului mineral. calcaric
Nu îndeplinesc condiţiile diagnostice de a fi molic
solonceac sau soloneţ (fără orizont sa sau na cernic
în primii 50 cm) sau histosol (cu orizont T umbric
peste 50 cm grosime). cambic
psamic
pelic
aluvic
histic
tionic
LM LIMNO- Soluri subacvatice (din lacuri de mică distric
SOLURI adâncime) având orizont A limnic sau orizont eutric
histic sau turbos (T) submers, cu grosime sub calcaric
50 cm. entic
psamic
pelic
salinic
histic
tionic
SG STAGNO- Soluri având orizont A ocric (Ao) sau orizont A tipic
SOLURI ocric şi orizont eluvial E (Ao+El sau Ea) urmate luvic
de orizont B argic (Bt) la care se asociază albic
proprietăţi stagnice intense (orizont W) vertic
începând de la suprafaţă sau din primii 50 cm gleic
ai solului mineral şi care continuă pe cel puţin planic
50 cm grosime. În mod frecvent apar con- histic
creţiuni ferimanganice. Nu prezintă schimbare
texturală bruscă (între E şi Bt) pe cel mult 7,5
cm (diagnostică pentru planosoluri). Pot
prezenta orizont vertic asociat orizontului B,
orizont histic (sub 50 cm grosime) şi proprietăţi
gleice sub 50 cm adâncime.

48
 Tipul de sol Caracteristici morfogenetice principale Subtipuri
Simbol Denumire principale
SALSODISOLURI
SC SOLONCEA- Soluri având orizont A ocric sau A molic (Ao, tipic
CURI Am) şi orizont intermediar la care se asociază cu sodă
orizont salic (sa) în primii 50 cm. calcaric
Pot avea orizont calcic, cambic, vertic, natric, molic
hiponatric şi proprietăţi gleice în primii 100 cm. sodic
vertic
gleic
psamic
pelic
SN SOLONEŢURI Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, tipic
Am) urmat direct sau după un orizont eluvial E calcaric
(El, Ea) de un orizont argic-natric (Btna) molic
indiferent de adâncime; sau soluri având luvic
orizont A ocric sau molic (Ao, Am) urmat de albic
orizont intermediar natric (na) de la suprafaţă salinic
sau în primii 50 cm ai solului. stagnic
Pot avea orizont calcic, orizont salic sub 50 cm gleic
adâncime şi proprietăţi gleice din primii 100 solodic
cm. entic
(Pentru soloneţurile entice se poate folosi psamic
denumirea de sodosol). pelic
HISTISOLURI
TB HISTO- Soluri constând din material organic (orizont distric
SOLURI organic hidromorf histic sau turbos T) cu o eutric
grosime de cel puţin 50 cm (cel puţin 40 cm salinic
pentru T sapric sau hemic şi cel puţin 60 cm teric
pentru T fibric) în primii 100 cm ai solului, tionic
orizontul T începând în primii 50 cm de la
suprafaţă.
FB FOLIO- Soluri constând din material organic (orizont distric
SOLURI organic nehidromorf sau folic, O) cu grosime de eutric
cel puţin 50 cm sau de minimum 20 cm dacă litic
este situat direct pe rocă (R).
ANTRISOLURI
ER ERODO- Soluri puternic erodate sau decopertate ca cambic
SOLURI urmare a acţiunii antropice astfel că orizonturile argic
rămase nu permit încadrarea într-un anumit tip andic
de sol. spodic
De regulă, prezintă la suprafaţă un orizont Ap calcaric
provenit din orizont B sau C, sau din AC sau AB psamic
având sub 20 cm grosime. pelic
Sedimentele (materialele parentale) scoase la stagnic
zi prin eroziune sau prin decopertare sunt litic
considerate roci şi încadrate ca atare. scheletic
(Pentru erodosolurile rezultate prin decopertare eutric
se poate folosi denumirea de decosol).

49
 Tipul de sol Caracteristici morfogenetice principale Subtipuri
Simbol Denumire principale

AT ANTRO- Soluri având orizont superior antropedogenetic hortic

SOLURI de cel puţin 50 cm grosime (format prin antracvic
transformarea unui orizont sau strat al solului psamic
prin fertilizare îndelungată şi lucrare adâncă pelic
sau prin acreţie) format ca urmare a unei lungi calcaric
perioade de cultivare şi irigare. eutric
distric

Notă: 1. În cazul studiilor de sol în scopuri forestiere formele de humus pot să fie folosite
pentru separarea de subtipuri de sol.
2. Pe lângă subdiviziunile principale ale tipurilor de sol prevăzute în tabelul 5.2.
(indicator 11) pot să fie utilizate, dacă este cazul, şi alte calificative existente în
tabelul 5.3.
3. Pot să fie asociate, dacă este cazul, de regulă 2 – 3 calificative (subdiviziuni)
principale.

Tabel 5.3. Definiţiile diferitelor subdiviziuni specifice (calificative) ale tipurilor

genetice de sol utilizate la stabilirea subtipului de sol

albic ab Sol având orizont eluvial albic (Ea) de minimum 10 cm (cu

excepţia cazurilor în care a fost subţiat prin includere în stratul
arat). Se aplică la Luvosoluri.
alcalic ac vezi sodic
alic ai Sol având proprietăţi alice în Bt pe grosime mai mică decât
cea diagnosticată pentru alosol. Se aplică la Luvisoluri.
aluvic al Sol format pe seama unor materiale parentale fluvice (în lunci,
terase recente, zone de divagare etc.); nu se aplică la
Aluviosoluri.
andic an Sol având material amorf (provenit din rocă sau materialul
parental) cel puţin în unul dintre orizonturi, fără a îndeplini
parametrii necesari pentru proprietăţi andice ca să poată fi
încadrat la Andosol.
antracvic aq Sol având proprietăţi antracvice. Se aplică la Antrosoluri.
amfigleic ag Sol stagnic şi gleic în acelaşi timp (stagnic în partea
superioară şi gleic în partea inferioară a solului).
argic ar Sol având orizont B argic (Bt); nu se aplică la Luvisoluri.
brunic br Sol (Pelosol sau Vertosol) având în orizontul superior culori
relativ deschise, cu crome peste 2.

50
calcaric ka Sol având carbonaţi de la suprafaţă sau din primii 50 cm (face
efervescenţă la adăugare de acid clorhidric 1:3);
proxicalcaric cu carbonaţi în primii 20 cm, epicalcaric cu
carbonaţi în intervalul 20 - 50 cm. În cazul Litosolurilor este
suficientă prezenţa rocii parentale calcaroase.
În cazul solurilor aparţinând unor tipuri de sol care nu au în
mod normal carbonaţi pe profil sau în partea superioară a
solului, dar care au fost secundar carbonatate pe diferite căi,
se folosesc termenii secundar-proxicalcaric şi secundar-
epicalcaric după cum carbonaţii apar doar în primii 20 cm sau
în primii 50 cm.
calcic ca Sol având orizont carbonato-acumulativ sau calcic (Cca) sau
pudră friabilă de CaCO3 în primii 125 cm (sau în primii 200 cm
în cazul texturilor grosiere).
cambic cb Sol având orizont B cambic (Bv); nu se aplică la Cambisoluri.
cambiargic cr Sol având orizont B cu caractere de orizont cambic în prima
parte şi de orizont argic în a doua parte; se aplică la Alosoluri.
carbonato- so Solonceac sau Soloneţ (Salsodisoluri) caracterizate prin
sodic (cu prezenţa sodei (carbonat şi bicarbonat de sodiu) cu conţinut
sodă) mai mare de 10 mg (0,33 me) la 100 g sol.
cernic ce Sol având orizont molic care se continuă cu culori de orizont
molic în prima parte a orizontului intermediar. Se aplică la
Gleiosol.
clinogleic cl Sol cu stagnogleizare (w) din primii 50 cm şi gleizare (Go) în
primii 200 cm, excesul de apă fiind provenit atât din precipitaţii
sau izvoare de coastă, cât mai ales prin curgere (prelingere)
laterală prin orizonturile profilului de sol situat pe versant.
cloruro- Solonceac tipic caracterizat prin acumulare intensă de săruri
sulfatic "neutre" (cloruri, sulfaţi). (Se pot separa: Solonceac cloruric,
Solonceac sulfatic).
coluvic co Sol dezvoltat pe material parental fluvic coluvial nehumifer (de
peste 50 cm grosime pe versanţi sau la baza versanţilor). Se
aplică la Aluviosoluri.
copertic ct Sol (în genere din tipul Entiantrosol) acoperit cu material de
sol humifer (de regulă orizont A molic) de peste 10 - 15 cm
grosime.
criostagnic cs Sol cu proprietăţi criostagnice în profil. Se aplică la soluri din
zona montană rece (înaltă).
cu sodă so vezi carbonatosodic
distric di Sol având proprietăţi districe cel puţin în orizontul superior. (În
cazul Litosolului este necesară şi rocă parentală
necalcaroasă, iar în cazul Limnosolului orizont A limnic cu
peste 3% materie organică). Nu se aplică la Cambisoluri şi la
soluri care prin definiţie sunt acide (Umbrisoluri, Spodisoluri,
Alosoluri).

51
entic en Sol având dezvoltare extrem de slabă (incipientă) sau
neîndeplinind integral atributele tipului (la Aluviosol entic
orizontul A este sub 20 cm grosime sau lipseşte; la Soloneţ
entic orizontul natric apare de la suprafaţă şi nu se constată
un orizont argic-natric - Btna; la Limnosol entic orizontul A
limnic prezintă sub 3% materie organică fin divizată).
eutric eu Sol având proprietăţi eutrice cel puţin în orizontul de suprafaţă;
fără carbonaţi. În cazul Litosolului şi fără rocă parentală
calcaroasă iar în cazul Limnosolului cu orizont A limnic având
peste 3% materie organică. Nu se aplică la Cernisoluri,
Argiluvisoluri, Salsodisoluri, Vertisoluri.
feriluvic fe Sol (Spodisol) având orizont spodic feriiluvial (Bs) în care
raportul Fe:C organic este peste 6. Se aplică la Podzol.
garbic ga Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale
antropogene garbice (deşeuri predominant organice).
gleic gc Sol având proprietăţi gleice (orizont Gr) între 50 şi 100 cm
(este întotdeauna mezogleic, Gr apărând în intervalul 50 -
100 cm); se poate utiliza termenul de batigleic, cu Gr între
100 - 200 cm la varietatea de sol).
glosic gl Sol având orizont eluvial care pătrunde în limbi în orizontul B
(E + B) (trecere glosică sau albeluvică).
greic gr Sol având suborizont Ame (partea inferioară a orizontului Am
"pudrată" cu granule de cuarţ fără pelicule de coloizi, vizibile
pe suprafaţa agregatelor structurale la uscare şi structură
poliedrică mare subangulară sau nuciformă). Se aplică la
Faeoziomuri si Cernoziomuri; în solurile cultivate Am poate
avea crome > 2. Reprezintă un caracter slab luvic.
histic tb Sol având orizont O (folic) de 20 - 50 cm grosime la suprafaţă
(turbos) (în cazul Litosolului histic, orizont O de 5 - 20 cm grosime
situat direct pe rocă compactă R) sau sol având orizont T
(turbos) de 20 - 50 cm grosime la suprafaţă sau în primii 50
cm.
hortic ho Sol având orizont A hortic (de peste 50 cm grosime). Se aplică
la Antrosoluri.
kastanic kz Cernoziomuri calcarice având crome de 2 la umed (În genere
se găsesc în condiţii climatice mai puţin umede şi relativ calde
şi au profil de sol mai puţin profund decât celelalte
cernoziomuri; fac tranziţia spre Kastanoziomuri).
litic li Sol cu rocă compactă consolidată (orizont R) continuă în
profilul de sol (epilitic orizont R între 20 - 50 cm, mezolitic
între 50 - 100 cm, batilitic între 100 - 150 cm); prin termenul
"litic" simplu se subînţelege epilitic.
litoplacic lp Sol cu strat compact artificial (pavat, betonat, pietruit, asfaltat
etc.) continuu; subdiviziuni cal la “litic”.
luvic lv Sol cu orizont eluvial luvic (El) şi orizont B argic (Bt) sau argic-
natric (Btna). Se aplică la Stagnosol şi Soloneţ.

52
mixic mi Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale
antropogene mixice.
maronic mr Sol cu orizont Am forestalic (Amf); se aplică la Kastanoziomuri
şi Cernoziomuri.
molic mo Sol având orizont A molic (Am); nu se aplică la solurile ce fac
parte din clasa Cernisolurilor.
nodulo- nc Vertisol care prezintă noduli calcaroşi diseminaţi în masa
calcaric solului în primii 100 cm.
pelic pe Sol având textură foarte fină cel puţin în primii 50 cm; nu se
aplică la Pelisoluri.
planic pl Sol cu schimbare texturală bruscă între orizontul eluvial E (El
sau Ea) şi orizontul B argic (Bt) pe 7,5 - 15 cm.
preluvic el Sol cu orizont B argic (Bt) slab conturat şi fără orizont eluvial
(E) (se aplică la Alosoluri).
prespodic ep Sol acid (Districambosol, Nigrosol) cu orizont B cambic (Bv)
prezentând acumulare de sescvioxizi (îndeosebi Al2O3), fără a
îndeplini integral parametrii de orizont spodic.
prundic pr vezi scheletic
psamic ps Sol având textură grosieră cel puţin în primii 50 cm; nu se
aplică la Psamosol
reductic re Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale
antropogene reductice.
rendzinic rz Sol având saturaţie în baze peste 53% şi material parental
reprezentat prin depozit scheletic calcarifer sau provenit dintr-
o rocă parentală calcaroasă, caracterul scheletic începând din
primii 20 cm. Pământul fin al solului poate să conţină
carbonaţi. Se aplică la Litosol (Litosol rendzinic).
rezicalcaric rk Sol care prezintă orizont C cu carbonaţi reziduali începând din
primii 125 cm. Se aplică la Preluvosol, Luvosol şi unele
Cernisoluri.
rodic ro Sol cu orizont B având în partea inferioară şi cel puţin în pete
(în proporţie de peste 50%) în parte superioară culori în
nuanţe de 5YR şi mai roşii.
roşcat rs Sol cu orizont B argic (Bt) având în partea inferioară şi cel
puţin în pete (în proporţie de peste 50%) în parte superioară
culori în nuanţe de 7,5YR.
rudic ru Entiantrosol având material parental (antropogen) scheletic de
cel puţin 30 cm grosime începând de la suprafaţă sau imediat
sub suprafaţă.
salinic sc Sol având orizont sc (salinizat sau hiposalic) în primii 100 cm
sau orizont sa (salic) între 50 - 100 cm. În funcţie de
adâncimea apariţiei orizontului cu săruri poate fi
proxihiposalic, epihiposalic, mezohiposalic (0 - 20, 20 - 50,
50 - 100 cm) sau episalic şi mezosalic (20 – 50 cm, 50 - 100
cm). Vezi şi tabelul 6.5.
salsodic ss Sol salinic şi sodic în acelaşi timp.

53
scheletic qq Sol cu caracter scheletic (cu peste 75% schelet ) având
orizonturi A, E sau B excesiv scheletice. Poate fi
proxischeletic, epischeletic, mezoscheletic sau
batischeletic după adâncimea la care începe orizontul
scheletic (de peste 25 cm grosime) şi anume în intervalele 0 -
20, 20 - 50, 50 - 100 şi respectiv 100 - 200 cm.
În cazul că este format pe pietriş fluviatil poate fi denumit
prundic şi respectiv proxiprundic, epiprundic, mezoprundic,
batiprundic. Cernoziomurile prundice pot fi denumite şi
brancioguri, iar litosolurile prundice prundosoluri.
sodic ac Sol având orizont ac (alcalizat sau hiposodic) în primii 100 cm
sau orizont na (natric) între 50 - 100 cm. În funcţie de
adâncimea apariţiei orizontului cu Na schimbabil poate să fie
proxihiposodic, epihiposodic, mezohiposodic (0 - 20, 20 -
50 şi respectiv 50 - 100 cm) sau mezosodic (50 - 100 cm).
Vezi şi tabelul 6.6.
solodic sd Soloneţ cu orizont eluvial (E luvic sau E albic) cu grosime de
peste 15 cm sau Planosoluri cu Bt hiponatric.
spodic sp Erodosol cu orizont spodic sau rest de orizont spodic la
suprafaţă.
spolic sl Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale
antropogene spolice.
stagnic st Sol având proprietăţi hipostagnice (orizont w) în primii 100 cm
sau proprietăţi stagnice intense (orizont stagnic W) între 50 şi
200 cm. Poate să fie mezostagnic dacă W este situat între 50
şi 100 cm sau proxihipostagnic, epihipostagnic,
mezohipostagnic dacă orizontul w începe între 0 - 20, 20 - 50
sau 50 - 100 cm respectiv.
teric te Histosol având orizont mineral de peste 30 cm grosime situat
în primii 100 cm.
tionic to Sol având orizont sulfuratic în primii 125 cm.
tipic ti Sol care reprezintă conceptul central al tipului de sol; nu
prezintă atributele specifice celorlalte subdiviziuni ale tipului
respectiv. În cazul Pelosolului şi Vertosolului, orizont A cu
crome egale sau sub 2, iar în cazul Alosolului şi Planosolului
este prezent orizontul El, în ultimul caz chiar cu proprietăţi
stagnice moderate (Elw).
umbric um Sol având orizont A umbric (Au); nu se aplică la Umbrisoluri.
urbic ur Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale
antropogene urbice.
vertic vs Sol având orizont vertic situat între baza orizontului A (sau E
dacă există) şi 100 cm.

54
5.4. Suprafeţe fără soluri sau cu soluri cu destinaţie specială (neagricolă sau
nesilvică)
TERENURI CU SOLURI AVÂND ALTĂ FOLOSINŢĂ DECÂT CEA AGRICOLĂ SAU
SILVICĂ

TERENURI CU DRUMURI ŞI CĂI FERATE

Drum naţional, judeţean, comunal
Drum de exploatare
Cale ferată

TERENURI CU CONSTRUCŢII ŞI ALTE AMENAJĂRI

Intravilan (teren construibil)
Teren de sport
Aeroport
Cimitir
Parc şi zonă de agrement
Clădiri şi curţi izolate
Canale, şanţuri
Diguri şi taluze

TERENURI CU APE ŞI APE CU STUF

Râuri şi pâraie
Lacuri şi bălţi
Canale cu apă
Iazuri şi eleşteie
Mocirle şi smârcuri
Ape cu vegetaţie de mlaştină
Terenuri amenajate agropiscicol

TERENURI NEPRODUCTIVE (NATIVE SAU CVASINATIVE)

Stâncării (rocă compactă la zi)
Pietriş, prundiş, grohotiş, bolovăniş (inclusiv în circuri glaciare)
Sedimente (recent aduse) la zi
Albie de râu
Renie, zona dig-mal (inundabilă frecvent)
Plajă (cu nisip, pietriş, stânci)
Nisip de dună mobil, nisip semifixat
Ravenă
Bad land
Crustă de săruri

TERENURI DEGRADATE INTENS ANTROPIC (NEPRODUCTIVE)

Halde de steril, zgură, cenuşă
Depozite (grămezi) de gunoi, deşeuri, rebuturi
Gropi, cariere
Bataluri (cu reziduuri diverse, ţiţei etc.)
Terenuri poluate intens cu substanţe chimice, ţiţei etc.)
Terenuri degradate intens prin exploatări miniere, petroliere etc.)

55
 6. CHEI DE DETERMINARE A SOLURILOR

Pentru identificarea solurilor se folosesc cheile prezentate în capitolul 6 pentru

încadrarea la nivel superior şi indicatorii redaţi în tabelele din capitolul 7 pentru încadrarea
taxonomică la nivel inferior

Primul pas în procedura de încadrare taxonomică a unui sol constă în compararea

caracteristicilor solului respectiv cu criteriile menţionate în cheia pentru determinarea
claselor de soluri (tabel 6.1). Compararea criteriilor se face în ordinea din tabelul 6.1,
eliminându-se pe rând situaţiile care nu se potrivesc solului respectiv; el va aparţine primei
clase de soluri pentru care sunt îndeplinite criteriile specificate în cheie (tabel 6.1) înscrise
în ordinea tăriei lor discriminatoare din punct de vedere taxonomic.

Pasul următor este stabilirea tipului (genetic) de sol care se realizează folosind cele
12 chei corespunzătoare celor 12 clase de soluri (tabelele 6.2.1 - 6.2.12). După stabilirea
clasei de soluri (conform primului pas), se trece la cheia de determinare corespunzătoare
clasei respective şi se procedează în acelaşi fel ca la primul pas până ce se identifică
primul tip de sol din cheia menţionată ale cărui criterii se potrivesc cu caracteristicile solului
respectiv (în chestiune). Acesta reprezintă tipul de sol căruia îi aparţine solul în chestiune.

Pasul al 3-lea îl reprezintă stabilirea subtipului de sol care se realizează cu ajutorul

tabelului 5.3, în care sunt înscrise şi definite calificativele (subdiviziunile) care pot să fie
luate în considerare la subîmpărţirea tipului de sol. În acest scop se aleg una, două sau trei
(rar mai multe) calificative - cele mai importante sau reprezentative - pe care le
îndeplineşte solul în chestiune; aceste calificative se adaugă denumirii tipului de sol şi
(ansamblul lor) constituie subtipul de sol.
Se subliniază că în cazul cheilor pentru clasă şi tipul de sol (pasul 1 şi 2), solul în
chestiune nu se poate încadra decât la o singură poziţie, celelalte fiind excluse. În cazul
subtipului de sol (pasul 3), dimpotrivă, se pot alege mai multe calificative, pentru a
caracteriza cât mai bine solul; totuşi trebuie avut în vedere că subtipul tipic exclude alte
calificative şi că unele dintre calificativele menţionate la fiecare tip de sol se exclud
reciproc. În ceea ce priveşte ordinea de înscriere a calificativelor se recomandă să se
înceapă cu cele de evoluţie şi să se continue cu cele de tranziţie şi dacă este cazul cu cele
speciale.
În continuare, încadrarea la nivelul inferior al taxonomiei se realizează folosind
indicatorii şi definiţiile (parametrii) lor redate în capitolul 7 (indicatorii 13 - 19 pentru
varietatea de sol, indicatorii 23 - 25 pentru specia de sol, indicatorii 21a, 21b şi 22 pentru
familia de sol şi indicatorii 26, 27, 20, 28 şi 29 pentru varianta de sol).

56
Tabel 6.1 Cheie pentru determinarea claselor de sol
SOLURI
▼
Cu orizont T (histic sau turbos) sau O (folic) de
peste 50 cm grosime în primii 100 cm şi care începe HISTISOLURI
►
în primii 50 cm sau de peste 20 cm grosime în cazul (HIS)
situării pe orizont R. (vezi tabel 6.2.6)
▼
Alte soluri fără orizonturi diagnostice specifice având:
- rocă compactă (Rn, Rp) începând din primii 5-20
cm (dacă apare în primii 4 cm se consideră rocă la
zi); sau
- material scheletic calcarifer cu peste 40% CaCO3
echivalent începând din primii 5 - 20 cm; sau
- strat cu caracter scheletic (qq) începând din primii PROTISOLURI
►
5 – 20 cm; (PRO)
- orizont A urmat de material neconsolidat (orizont (vezi tabel 6.2.9)
C).
Pot să apară orizont vertic asociat orizontului C, sub
50 cm adâncime proprietăţi gleice (Gr), proprietăţi
stagnice (w) sau salsodice (orizonturi sc, ac sau sub
50 cm chiar sa, na).
▼
Alte soluri având orizont antropedogenetic (intens
modificat antropic) de cel puţin 50 cm grosime sau
soluri al căror orizont A şi E (după caz) au fost ANTRISOLURI
îndepărtate prin eroziune accelerată sau ► (ANT)
decopertare, la suprafaţă aflându-se resturi de (vezi tabel 6.2.2)
orizont B sau C.
▼
Alte soluri având proprietăţi salsodice intense, adică
orizont salic (sa) sau natric (na) în primii 50 cm SALSODISOLURI
►
(asociate unui orizont A sau Bv) sau soluri având (SAL)
orizont argic-natric (Btna). (vezi tabel 6.2.10)

▼
Alte soluri având orizont spodic (Bhs, Bs) sau ► SPODISOLURI
criptospodic (Bcp). (SPO)
(vezi tabel 6.2.11)
▼
Alte soluri având orizont andic pe cel puţin 30 cm
grosime începând din primii 25 cm asociate ANDISOLURI
►
orizontului A sau celui intermediar AC, AR sau Bv. (AND)
Pot avea orizont organic, dar nu pot avea orizont (vezi tabel 6.2.1)
spodic.
▼

57
Alte soluri având:
- orizont gleic (Gr) sau orizont stagnic intens (W) HIDRISOLURI
începând din primii 50 cm asociate altor (HID)
orizonturi, fără să aibă proprietăţi salsodice ► (vezi tabel 6.2.5)
intense (sa, na) în primii 50 cm;
- sau soluri cu orizont A limnic ori orizont histic (T),
submerse.
▼
Alte soluri având orizont vertic (y) sau pelic (z) PELISOLURI
începând din primii 20 cm şi care se continuă până la (PEL)
►
peste 100 cm. (vezi tabel 6.2.8)

▼
Alte soluri cu orizont A molic (Am) şi orizont
subiacent (AC, AR, Bv sau Bt) cu culori de orizont
molic cel puţin în partea superioară (pe 10-15 cm)
şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale sau cu
Orizont molic forestalic (Amf), AC sau Bv (indiferent CERNISOLURI
de culoare) şi orizont Cca care începe în primii 60 - ► (CER)
–80 cm de la suprafaţă. (vezi tabel 6.2.4)
Nu prezintă orizont andic specific andisolurilor şi nici
orizont (proprietăţi) gleic (Gr) sau orizont stagnic (W)
în primii 50 cm, caracteristice hidrisolurilor sau
proprietăţi salsodice intense (sa, na) în primii 50 cm,
diagnostice pentru salsodisoluri.
▼
Alte soluri cu orizont A umbric (Au) şi orizont
subiacent (AC, AR, Bv) cu culori de orizont umbric
cel puţin în partea superioară (pe 10-15 cm). UMBRISOLURI
Nu prezintă orizont andic specific andisolurilor şi nici ► (UMB)
orizont gleic în primii 50 cm sau alte elemente (vezi tabel 6.2.12)
diagnostice. Pot avea orizont O.
▼
Alte soluri cu orizont B argic (Bt) având culori cu
valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din LUVISOLURI
partea superioară. (LUV)
Nu prezintă orizont (proprietăţi) gleic (Gr), orizont ► (vezi tabel 6.2.7)
stagnic intens (W) sau proprietăţi salsodice intense
(sa, na) în primii 50 cm.
▼
Alte soluri cu orizont B cambic (Bv) având culori cu
valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din CAMBISOLURI
partea superioară. (CAM)
Nu prezintă orizont (proprietăţi) gleic (Gr), orizont ► (vezi tabel 6.2.3)
stagnic intens (W) sau proprietăţi salsodice intense
(sa, na) în primii 50 cm.

58
6. 2. CHEI PENTRU DETERMINAREA TIPURILOR ŞI SUBTIPURILOR DE SOL
HISTISOLURI
PELISOLURI
SPODISOLURI
PROTISOLURI
SALSODISOLURI
(HIS)
Tabel 6. 2. 1. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa (PEL)
(SPO)
(PRO)
(SAL)
Andisolurilor (AND) (vezi
(vezi tabel
tabel
(vezitabel 6.2.6)
6.2.8)
6.2.11)
tabel6.2.10)
6.2.9)
(vezi
CERNISOLURI
Tipuri Subdiviziuni specifice
ANDOSOLURI
(calificative)
(CER)
(vezi tabelul 5.3) (vezi tabel 6.2.4)
AN distric di
AN eutric eu
ANDOSOL (AN) AN umbric um
Toate AND. (În viitor se vor separa: AN molic mo
SILANDOSOL AN cambic cb
ALUANDOSOL) AN litic li
AN scheletic qq
AN histic tb

Tabel 6. 2. 2. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa

Antrisolurilor (ANT)
UMBRISOLURI
(UMB)
Tipuri Subdiviziuni specifice (vezi tabel 6.2.12)
ANTRISOLURI
(calificative)
(vezi tabelul 5.3)
ER cambic cb
ER argic ar
ANT rezultate prin decapitarea ER andic an
solului, prin eroziune puternică ER spodic sp
►ERODOSOL
sau decopertare; la suprafaţă ER calcaric ka
(ER)
apare orizont B sau C sau AC ER psamic ps
ori AB sub 20 cm grosime ER pelic pe LUVISOLURI
ER stagnic st (LUV)
ER litic li (vezi tabel 6.2.7)
ER scheletic qq
ER eutric eu

Alte ANT (având orizont antro- ANTROSOL AT hortic ho

pogenetic de cel puţin 50 cm (AT) AT antracvic aq
grosime) AT psamic ps CAMBISOLURI
AT pelic pl (CAM)
AT calcaric ka (vezi tabel 6.2.3)
AT eutric eu
AT distric di

59
Tabel 6. 2. 3. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa
Cambisolurilor (CAM)

CAMBISOLURI Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative)
(vezi tabelul 5.3)
EC tipic ti
EC molic mo
EC psamic ps
EC pelic pe
EC vertic vs
EUTRICAMBOSOL EC andic an
CAM cu proprietăţi eutrice (EC) EC gleic gc
EC stagnic st
EC aluvic al
EC litic li
EC scheletic qq
EC rodic ro
EC salinic sc
EC sodic ac

DC tipic ti
DC umbric um
DC psamic ps
DISTRICAMBOSOL DC andic an
Alte CAM (cu proprietîţi districe) (DC) DC prespodic ep
DC litic li
DC scheletic qq
DC aluvic al
DC gleic gc

60
Tabel 6. 2. 4. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa
Cernisolurilor (CER)

CERNISOLURI Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative)
(vezi tabelul 5.3)
RZ calcarică ka
CER dezvoltate din calcare RZ eutrică eu
sau materiale parentale RENDZINA RZ cambică cb
calcarifere care apar între 20 (RZ) RZ scheletică qq
şi 50 cm adâncime.

Alte CER având orizont Am cu KZ tipic ti

crome mai mari de 2 şi orizont KZ maronic mr
Cca sau concentrări de KASTANOZIOM KZ psamic ps
carbonaţi secundari în primii (KZ) KZ gleic gc
125 cm; de regulă CaCO3 KZ salinic sc
prezent din primii centimetri. KZ sodic ac

Alte CER având orizont Am cu CZ tipic ti

crome egale sau mai mici de CZ psamic ps
2 şi orizont Cca sau CZ pelic pe
concentrări de carbonaţi CERNOZIOM CZ vertic vs
secundari în primii 125 cm (în (CZ) CZ glei gc
cazul CER cu textură CZ aluvic al
grosieră, croma orizontului A Cz calcaric ka
poate fi sub 3, iar carbonaţii, Cz kastanic kz
de regulă reziduali, pot apare Cz maronic mr
până la adâncimi de 200 cm). Cz cambic cb
CZ argic ar
CZ greic gr
CZ salinic sc
CZ sodic ac
CZ litic li

Alte CER (fără orizont Cca sau FZ tipic ti

concentrări de carbonaţi FZ greic gr
secundari în primii 125 cm sau FAEOZIOM FZ psamic ps
200 cm în cazul texturii (FZ) FZ pelic pe
grosiere). FZ vertic vs
FZ gleic gc
FZ stagnic st
FZ clinogleic cg
FZ aluvic al
FZ cambic cb
FZ argic ar
FZ calcaric ka

61
Tabel 6. 2. 5. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa
Hidrisolurilor (HID)
Tipuri Subdiviziuni specifice
HIDRISOLURI (calificative)
(vezi tabelul 5.3)
LM distric di
LM eutric eu
LM calcaric ka
LM entic en
LM psamic ps
LIMNOSOL LM pelic pe
(LM) LM salinic sc
HID subacvatice (cu A limnic LM histic tb
sau T submers). LM tionic to

GS distric di
GS eutric eu
GS calcaric ka
GS molic mo
GS cernic ce
Alte HID cu proprietăţi gleice GLEIOSOL GS umbric um
(GS) GS cambic cb
GS psamic ps
GS pelic pe
GS aluvic al
GS histic tb
GS tionic to

SG tipic ti
SG luvic lv
STAGNOSOL
Alte HID (cu proprietăţi SG albic ab
(SG))
stagnice). SG vertic vs
SG gleic gc
SG planic pl
SG histic tb

Tabel 6. 2. 6. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa

Histisolurilor (HIS)
Tipuri Subdiviziuni specifice
HISTISOLURI (calificative)
(vezi tabelul 5.3)
TB distric di
HIS cu orizont turbos sau histic (T). HISTOSOL TB eutric eu
(TB) TB salinic sc
TB teric te
TB tionic to

FB distric di
FOLIOSOL
Alte HIS (cu orizont folic, O). FB eutric eu
(FB)
FB litic li

62
Tabel 6. 2.7. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa
Luvisolurilor (LUV)
Tipuri Subdiviziuni specifice
LUVISOLURI (calificative)
(vezi tabelul 5.3)
AL tipic ti
LUV cu proprietăţi alice pe cel AL umbric um
puţin 50 cm din orizontul Bt între AL preluvic el
ALOSOL
25 şi 125 cm sau pe cel puţin AL albic ab
(AL)
jumătate din orizontul Bt dacă AL stagnic st
orizontul C sau R apar la AL cambiargic cr
adâncime mai mică. AL litic li
AL scheletic qq

PL tipic ti
Alte LUV având schimbare PLANOSOL PL albic ab
texturală bruscă între E şi Bt. (PL) PL vertic vs
PL stagnic st
PL solodic sd

EL tipic ti
EL molic mo
Alte LUV fără orizont E. PRELUVOSOL EL roşcat rs
(EL) EL rodic ro
EL psamic ps
EL pelic pe
EL vertic vs
EL stagnic st
EL gleic gc
EL calcic ca
EL litic li
EL scheletic qq
EL sodic ac

LV tipic ti
LV umbric um
Alte LUV (având orizont E). LV roşcat rs
LUVOSOL
LV rodic ro
(LV) LV calcic ca
LV rezicalcaric rk
LV psamic ps
LV vertic vs
LV albic ab
LV glosic gl
LV planic pl
LV stagnic st
LV gleic gc
LV litic li
LV scheletic qq
LV sodic (solodic) ac

63
Tabel 6. 2. 8. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa
Pelisolurilor (PEL)
Tipuri Subdiviziuni specifice
PELISOLURI (calificative)
(vezi tabelul 5.3)
VS tipic ti
VERTOSOL VS brunic br
PEL cu orizont vertic (VS) VS stagnic st
VS gleic gc
VS nodulocalcaric nc
VS salinic sc
VS sodic (alcalic) ac

PE tipic ti
Alte PEL (cu orizont pelic) PE brunic br
PELOSOL
PE argic ar
(PE)
PE gleic gc
PE stagnic st

64
Tabel 6. 2. 9. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa
Protisolurilor (PRO)
PROTISOLURI Tipuri Subdiviziuni specifice
(calificative)
LS distric di
PRO cu orizont R (Rn sau Rp) sau cu LS eutric eu
material scheletic cu peste 75% LS rendzinic rz
LITOSOL
fragmente grosiere sau cu material LS scheletic (prundic) qq
scheletic calcarifer cu peste 40% (LS) LS histic (folic) tb
CaCO3 echivalent, care încep din
primii 5 - 20 cm.

AS distric di
AS eutric eu
AS calcaric ka
AS molic mo
AS umbric um
AS entic en
Alte PRO dezvoltate pe material ALUVIOSOL AS vertic vs
parental fluvic (AS) AS prundic qq
AS gleic gc
AS salinic sc
AS sodic (alcalic) ac
AS psamic ps
AS pelic pe
AS coluvic co

ET urbic ur
Alte PRO dezvoltate pe material ENTIANTROSOL ET rudic ru
parental antropogen (ET) ET garbic ga
ET spolic sl
ET mixic mi
ET reductic re
ET psamic ps
ET pelic pe
ET copertic ct
ET litic li
ET litoplacic lp

PS distric di
PS eutric eu
Alte PRO dezvoltate pe material PSAMOSOL PS calcaric ka
parental nisipos (PS) PS molic mo
PS umbric um
PS gleic gc
PS sodic ac
PS salinic sc

RS distric di
RS eutric eu
Alte PRO dezvoltate pe materiale RS calcaric ka
parentale neconsolidate REGOSOL RS umbric um
(RS) RS molic mo
RS stagnic st
RS salinic sc
RS pelic pe
RS litic li
RS scheletic qq

65
Tabel 6. 2. 10. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa
Salsodisolurilor (SAL)

SALSODISOLURI Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative)
(vezi tabelul 5.3)
SC tipic ti
(cloruro-sulfatic)
SC cu sodă so
(carbonatosodic)
SAL având orizont salic (sa) SC calcaric ka
SOLONCEAC
începând din primii 50 cm. SC molic mo
(SC)
SC sodic ac
SC vertic vs
SC gleic gc
SC psamic ps
SC pelic pe

SN tipic ti
SN calcaric ka
SN molic mo
Alte SAL (cu orizont Btna sau cu SN luvic lv
orizont na începând din primii 50 SOLONEŢ SN albic ab
cm). (SN) SN salinic sc
SN stagnic st
SN gleic gc
SN solodic sd
SN entic en
SN psamic ps
SN pelic pe

66
Tabel 6. 2. 11. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa
Spodisolurilor (SPO)
Tipuri Subdiviziuni specifice
(calificative)
SPODISOLURI (vezi tabelul 5.3)

EP tipic ti
SPO cu orizont sescvioxidic (Bs) PREPODZOL EP umbric um
fără orizont eluvial albic (Ea). (EP) EP histic tb
EP litic li
EP scheletic qq

Alte SPO cu orizont sescvioxidic PD tipic ti

(Bs) sau humosescvioxidic (Bhs) PD umbric um
şi orizont eluvial albic (Ea) PD feriluvic fe
PODZOL
continuu sau discontinuu de PD criostagnic cs
PD)
minimum 2 cm. PD histic tb
PD litic li
PD scheletic qq

Alte SPO (cu orizont criptospodic CP tipic ti

Bcp). CRIPTOPODZOL CP histic tb
(CP) CP litic li
CP scheletic qq

Tabel 6. 2. 12. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa
Umbrisolurilor (UMB)
Tipuri Subdiviziuni specifice
UMBRISOLURI (calificative)
(vezi tabelul 5.3)
HS tipic ti
UMB cu materie organică HUMOSIOSOL HS cambic cb
humificată segregabilă de partea (HS) HS litic li
minerală silicatică în orizontul Au. HS scheletic qq

NS tipic ti
Alte UMB (cu materie organică NS cambic cb
humificată intim amestecată cu NIGROSOL NS litic li
partea minerală în orizontul Au). (NS) NS scheletic qq
NS aluvic al

67
Tabel 6.3. Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi gleice în funcţie de adâncimea
orizontului Gr (proprietăţi gleice reductice)

Adâncimea Orizontul Unitatea Subdiviziuni la Corelare

limitei diagnostic taxonomică nivel cu
x
superioare a inferior (pentru indicatorul
orizontului hărţi la scări 14
(cm) mijlocii) Cod:
0 - 50 Gr (tip) Gleiosol proxigleic (0-20cm) 7
(semisubmers)
epigleic (20-50cm) 6
50 - 100 Gr (subdiviziune) mezogleic 5
gleic
(la subtip)
100 - 200 (subdiviziune) batigleic 4, 3
Gr gleic
(la varietate)
sub 200 se ia în (gleizat în 2
Gr considerare la adâncime) 1
nivelul inferior al (freatic-umed)
clasificării
)
x Prefixe pentru adâncimea de apariţie a orizontului gleic, Gr:
proxi: 0 - 20 cm; mezo: 50 - 100 cm;
epi: 20 - 50 cm; bati: 100 - 200 cm

Tabel 6.4. Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi stagnice (W, w) în funcţie de

adâncimea şi intensitatea acestora
Adâncimea Orizontul Unitatea Subdiviziuni la Corelare
x)
limitei diagnostic taxonomică nivel cu
xx
superioare a inferior (pentru indicatorul
orizontului harti la scări 15
(cm) mijlocii) Cod:
xxx)
0 - 50 W (tip) Stagnosol proxistagnic (0-20cm) 6 pp
epistagnic (20-50cm) 5 pp
0 - 50 w (subdiviziune) proxihipostagnic 5 pp, 4 pp
stagnic epihipostagnic 4 pp, 3 pp
50 - 100 W (subdiviziune) mezostagnic 4 pp
stagnic
50 - 100 w (subdiviziune) mezohipostagnic 3 pp, 2 pp
stagnic
100 - 200 W (subdiviziune) batistagnic 3 pp, 2 pp
stagnic
100 - 200 w se ia în stagnogleizare în 1 pp, 2 pp
considerare la adâncime
nivelul inferior
x) W- proprietăţi stagnice intense (orizont stagnic); w - proprietăţi stagnice moderate
(orizont hipostagnic). W corespunde cu w5, iar w cu w4, w3 şi w2 din indicatorul 15.
xx) Prefixe pentru adâncimea apariţiei orizonturilor:
proxi: 0 - 20 cm; mezo: 50 - 100 cm;
epi: 20 - 50 cm; bati: 100 - 200 cm
xxx) pp- corelare parţială (pro parte)

68
Tabel 6.5. Unităţi taxonomice de sol care conţin săruri uşor solubile, în funcţie de
adâncimea şi intensitatea salinităţii

Intervalul în Orizontul Unitatea taxonomică Subdiviziuni la

care este situat diagnostic∗ nivel inferior∗∗
orizontul
- cm -
0 - 50 sa (tip) Solonceac∗∗∗ (proxisalic)
episalic
sc (subdiviziune) salinic proxihiposalic
epihiposalic
50 - 100 sa (subdiviziune) salinic mezosalic
sc (subdiviziune) salinic mezohiposalic
100 - 200 sa Se ia în considerare la nivel batisalic
inferior:
sc - salinic în adâncime - batihiposalic
∗) sa - orizont salic; sc - orizont hiposalic
∗∗) Prefixe pentru intervalul de situare a orizontului:
proxi: 0 - 20 cm; mezo: 50 - 100 cm;
epi: 20 - 50 cm; bati: 100 - 200 cm
∗∗∗) După natura sărurilor acumulate pot fi cloruro-sulfatice, sulfato-clorurice sau
carbonatosodice

Tabel 6.6. Unităţi taxonomice de soluri care conţin Na schimbabil şi eventual sodă, în
funcţie de adâncimea şi intensitatea sodicităţii

Intervalul în Orizont Unitatea Subdiviziuni la Corelare cu

xx)
care diagnostic taxonomică nivel inferior indicatorul 17
x)
este situat (scări mijlocii) Cod:
orizontul (cm)
xxx)
0 - 50 Btna (tip) Soloneţ proxinatric, 5,4 (pp)
epinatric
0 - 20 na Soloneţ entic sau sodosol proxinatric 41 (pp)
20 - 50 na idem epinatric 32
50 - 100 Btna (tip) Soloneţ mezonatric 33 (pp)
xxx)
0 - 50 ac (subdiv.) sodic (alcalic) proxihiponatric 22 (pp), 31
epihiponatric 22 (pp)
xxx)
50 - 100 na (subdiv.) sodic (alcalic) mezonatric 33 (pp), 23 (pp)
xxx)
50 - 100 ac (subdiv.) sodic (alcalic) mezohiponatric 21, 22 (pp)
100 - 200 na se ia în considerare la batinatric (11, 12, 13) (pp)
nivel inferior
100 - 200 ac sodic (alcalic) în batihiponatric (11, 12, 13) (pp)
adâncime
x) Btna - orizont argic-natric; na - orizont natric; ac - orizont hiponatric.
xx) Prefixe pentru adâncimea de situare a orizontului:
proxi: 0 – 20; mezo: 50 – 100;
epi: 20 – 50; bati: 100 – 200.
xxx) Soloneţurile sau diferitele soluri sodice (alcalice) care conţin peste 10 mg (0,33 me) de
--
CO3 la 100 g sol se separă ca unităţi distincte denumite „cu sodă” (soloneţ cu sodă,
subdiviziunea alcalic sau sodic cu sodă etc.).

69
 7. INDICATORI PENTRU TAXONOMIA SOLURILOR LA NIVEL INFERIOR

Indicatori pentru definirea varietăţii de sol (ind. 13 - 19)

Indicator 13 - Caracteristici particulare ale solului

Indicator 14 - Grade de gleizare a solului
Indicator 15 - Grade de stagnogleizare sau pseudogleizare a solului
Indicator 16 - Grade de salinizare a solului
Indicator 17 - Grade de sodizare (alcalizare) a solului
Indicator 18 - Clase de adâncimea apariţiei carbonaţilor în sol
Indicator 19 - Clase de grosime a solului până la roca compactă

Indicatori pentru definirea speciei şi familiei de sol (ind. 21 - 25)

Indicator 21a - Materiale de cuvertură sau materiale parentale de sol (M)
Indicator 21b - Roci subiacente (formaţiuni geologice) (R)
Indicator 22 - Clase granulometrice simplificate
Indicator 23 - Grupe de clase, clase şi subclase texturale
Indicator 24 - Grupe de clase şi clase de conţinut de schelet
Indicator 25 - Gradul de descompunere a materiei organice în solurile organice

Indicatori pentru definirea variantei de sol (ind. 20 şi 26 - 29)

Indicator 26 - Categorii şi subcategorii de folosinţă a terenurilor
Indicator 27 - Modificări ale solului prin folosirea în producţie
Indicator 20 - Grade de eroziune sau decopertare
Indicator 28 - Tipuri de degradare prin excavare - acoperire şi de poluare a solului
Indicator 29 - Gradul de poluare a solului

Indicator 13 - Caracteristici particulare ale solului sau subdiviziuni ale subtipurilor

de sol la nivelul inferior al varietăţii de sol (ce pot fi aplicate după caz)
Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care
se aplică
Xab 000 simplic (nu sol fără caracterele menţionate mai jos
este cazul)
1. Subdiviziuni genetice de sol (subdiviziuni calitative)
Xad 050 aric sol având caracter aric (orizonturi
disturbate prin desfundare, lucrare
adâncă etc.) pe mai mult de 50 cm
grosime
Xba 220 bauxitic sol având orizont B dezvoltat din Eutricambosol
material parental bauxitic Preluvosol
Xcd 041 calcaro- sol dezvoltat pe materiale calcaroase Litosol
dolomitic dolomitice rendzinic,
subdiviziuni
subrendzinice
Xca 230 calcic sol având orizont carbonato-acumulativ Kastanoziom
(sau calxic) ori concentrări de CaCO3 Cernoziom
(pudră friabilă) în primii 100 cm

70
Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care
se aplică
Xcu 030 cumulic sol cu orizont A îngroşat (având peste
75 cm grosime) cu material de sol
provenit din orizontul superior al
solurilor situate pe pantă (apare de
regulă la baza versanţilor sau pe văile
înguste).
Solurile cu orizont A îngroşat (cumulic)
de peste 125 cm pot fi denumite
cumulisoluri.
Xea 080 entoalbic sol cu orizont E albic discontinuu sau Podzol
foarte subţire (1-2 cm)
Xer 043 erubazic sol dezvoltat pe roci bazice şi Faeoziom
ultrabazice eruptive sau metamorfice
(cu excepţia calcarelor) care nu dau
prin alterare material amorf în
complexul adsorbtiv
Xfi 280 fibric histosol având predominant material Histosol
organic fibric (slab descompus)
Xfr 061 fragic sol având orizont fragic (fragipan) în
primii 100 cm ai solului
Xgi 042 gipsic sol dezvoltat pe material provenit din Litosol
roci gipsifere rendzinic,
subdiviziuni
subrendzinice
Xhe 290 hemic histosol având predominant material Histosol
organic hemic (moderat descompus)
Xhh 310 hipohistic sol având la suprafaţă orizont folic (O)
sau turbos (T) sub 20 cm grosime (cu
excepţia litosolului).
Xho 320 hipohortic sol având orizont antropedogenetic
hortic cu grosime sub 50 cm
Xla 063 lamelar sol având caracter lamelar Soluri cu
textură foarte
grosieră
Xlm 350 limnic histosol având orizont T limnic Histosol
(submers)
Xma 360 marnic sol dezvoltat pe material parental Faeoziom
marnic (provenit din alterarea
marnelor)
Xme 065 melanic sol cu orizont Bt având într-unul din
suborizonturile situate până la 100 cm
adâncime culori închise, cu valori şi
crome sub 3,5 (la umed), care
contrastează cu suborizonturile
adiacente
Xnt 380 natant histosol constând din orizont T Histosol
constituit din plaur (plutitor)
Xrg 390 regradat sol cu orizont B invadat de CaCO3
Xrp 410 ruptic sol cu discontinuitate litologică în primii
100 cm de la suprafaţă

71
Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care
se aplică
Xsp 420 sapric histosol având predominant material
organic sapric (intens descompus)
Xsf 430 subscheletic sol cu caracter scheletic (cu 26-75%
schelet). După adâncimea de apariţie a
orizontului cu schelet, solul poate fi
proxisubscheletic, episubscheletic,
mezosubscheletic sau batisubscheletic
Xse 095 semihistic sol cu orizont superior bogat în humus Gleiosol
hidromorf (anmoor) Aluviosol
Xsm 094 stratimineral sol organic în care apar strate de Histosol
material mineral
Xsr 450 subrendzinic sol dezvoltat pe material parental
provenit din roci calcaroase situate în
primii 150 cm (nu se aplică la litosol şi
rendzină)
Xsu 072 sulfuric sol cu orizont sulfuric Gleiosol
Histosol
Limnosol
Xth 093 thapto-histic sol mineral în care apar strate de Gleiosol,
(stratihistic) material organic în primii 100 cm Limnosol,
Aluviosol
Xvm 480 vermic sol având caracter vermic (având peste Cernoziom,
50% din volumul orizontului A şi de Kastanoziom
peste 25% din volumul următor canale
de râme, coprolite, galerii de animale
umplute cu material de sol adus din
orizonturile supra- sau subiacente).

2. Subdiviziuni determinate de alte caracteristici particulare ale solului

Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care
se aplică
X01 011 cu sol îngropat la adâncimea solului
adâncime mică îngropat între 50-75 cm
X02 012 idem, la adâncime idem, 76-100 cm
moderată
X03 013 idem, la adâncime idem, 101-150 cm
mare
X04 021 cu B la suprafaţă adâncimea orizont Btna Soloneţuri
< 1 (2) cm
X05 022 cu B la adâncime idem, Btna între 2-6 cm Soloneţuri
mică
X06 023 cu B la adâncime idem, Btna între 7-14 cm Soloneţuri
moderată
X07 024 cu B la adâncime idem, Btna între 15-25 cm Soloneţuri
mare
X08 025 cu B la adâncime idem, Btna >25 cm Soloneţuri
foarte mare

72
Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care
se aplică
X21 071 cu gleizare relictă caracter gleic relict Aluviosoluri
Gleiosoluri etc.
X23 073 emers maturat indice de maturare < 0,7 Gleiosoluri,
Aluviosoluri
X24 074 emers nematurat indice de maturare > 0,7 Gleiosoluri,
Aluviosoluri
1
X32 111 cu mull calcic C/N sub 15 ; Soluri aflate sub
cu sau fără Ol vegetaţie forestieră
X33 112 cu mull tipic C/N =16…19; Idem
cu sau fără Ol
X34 113 cu hidromull C/N sub 19; Idem
cu sau fără Ol
X35 114 cu mull-moder C/N=20…22; Idem
Ol mai gros ca Of+Oh
X36 115 cu moder C/N=23…26; Idem
Ol mai gros ca Of+Oh
X37 116 cu humus brut tipic C/N peste 27; Idem
Ol=Of=Oh
X38 117 cu humus brut C/N peste 27; Idem
bogat în humus fin Oh mai gros ca Ol+Of
X39 118 cu humus brut C/N peste 27; Idem
sărac în humus fin Of mai gros ca Ol+Oh
X40 119 cu humus brut C/N peste 27; Idem
xeric Ol mai gros ca Of+Oh
X41 120 cu humus segre- C/N peste 27; Idem
2
gabil
3
X42 121 cu orizont înţelenit C/N sub 15; cu Aţ Soluri aflate sub
cu mull calcic vegetaţie de pajişte
X43 122 cu orizont înţelenit C/N=16…19; cu Aţ Idem
cu mull tipic
X44 123 cu orizont înţelenit C/N=20…22; Idem
cu mull-moder cu Of; cu Aţ
X45 124 cu orizont înţelenit C/N=23…26; Idem
cu moder Of = Oh; cu Aţ
X46 125 cu orizont înţelenit C/N peste 27; Idem
cu humus brut Oh mai gros ca Of; cu Aţ
X47 126 cu orizont înţelenit C/N peste 27; Aţ Idem
cu humus
2
segregabil
1
Se calculează cu rapoartele atomice. Încadrarea se face după valorile C/N din orizontul
Oh, dacă există sau din partea superioară a orizontului A.
2
Materia organică humificată este segregabilă de partea minerală silicatică.
3
Orizont înţelenit este partea superioară a orizontului A al solului din pajişti în care
predomină masa de rădăcini a plantelor ierboase. Se notează cu Aţ.

73
Indicator 14. Grade de gleizare a solului (G)

Simbol Cod Denumire Criterii de Corelarea

încadrare cu clasifi-
carea la
nivel
superior
G0 ABS 0 negleizat g1d1 - d5 Alte
G1 FRU 1 freatic umed g2d6 subtipuri
decât cele
G2 GZS 2 gleizat slab (gleic în g2d5, g3g5, g4d5, g5d6
adâncime) gleice
G3 GZM 3 gleizat moderat g3d3, g3d4, g4d4,
g5d5,g6d5 Soluri gleice
G4 GZP 4 gleizat puternic g3d1,g3d2, g4d4, g5d4 (subtipuri
G5 GZF 5 gleizat foarte puternic g4d1, g4d2, g5d3 gleice)
G6 GZE 6 gleizat excesiv g5d2, g6d2, g5d1,
g6d1,
G7 SBM 7 submers, semisubmers g7d1 - d2
Gleiosol
+ apă la suprafaţă
mare parte din an

Intensitatea gleizării unui orizont al solului (g)

Simbol Limite (%) de Denumire Corelare cu

culori de orizonturile
1)
reducere pedogenetice
g1 ≤5 negleizat sau foarte slab nu se apreciază ca
gleizat orizont G (g2 poate fi
g2 6 - 15 slab glezat notat cu g)
g3 16 - 30 moderat gleizat
orizont Go
g4 31 - 50 puternic gleizat
g5 51 - 70 foarte puternic gleizat
g6 71 - 90 excesiv gleizat orizont Gr
g7 ≥ 91 complet gleizat

1
Vezi aceste culori la definiţia orizontului gleic şi a proprietăţilor acvice

74
 Adâncimea la care apare gleizarea (d)

Simbol Limite în cm, în soluri c Cu textură pe profil:

mijlocie şi mai fină grosieră
d1 0 - 20 0 - 20
d2 21 - 50 21 - 50
d3 51 - 100 51 - 75
d4 100 - 125 76 - 85
d5 126 - 150 86 - 100
d6 150 - 200 101 - 135
d7 201 - 300 136 - 200

Indicator 15. Grade de stagnogleizare sau de pseudogleizare a solului (W)

Simbol Cod Denumire Criterii de Corelarea cu

încadrare clasificarea la
nivel superior
W0 ABS 0 nestagnogleizat w1d1 - d5 / w2d1 - d5 Alte subtipuri
W1 PZA 1 cu stagnogleizare în w3d4 - d5, w4d5, decât
adâncime w4d4 cele stagnice
W2 PZS 2 stagnogleizat slab w3d3, w5d5 Soluri stagnice
W3 PZM 3 stagnogleizat moderat w3d2, w4d3, w5d4 (subtipuri
W4 PZP 4 stagnogleizat puternic w3d1, w4d2, w5d3 stagnice)
W5 PZF 5 stagnogleizat foarte w4d1, w5d2
puternic Stagnosol
W6 PZE 6 stagnogleizat excesiv w5d1

Intensitatea stagnogleizării sau pseudogleizării unui orizont al solului (w)

Cod Limite (% culori Denumire Corelare cu

1)
de reducere) orizonturile
pedogenetice
≤5 nestagnogleizat sau foarte
w1
slab stagnogleizat nu se apreciază ca
w2 6 - 15 slab stagnogleizat orizont W sau w
w3 16 - 30 moderat stagnogleizat
orizont w (hipostagnic)
w4 31 - 50 puternic stagnogleizat
w5 ≥ 51 foarte puternic stagnogleizat orizont W (stagnic)
1
Vezi aceste culori la definiţia orizontului stagnogleic şi a proprietăţilor acvice

75
 Adâncimea la care apare stagnogleizarea (d)

Simbol Limite (cm)

d1 ≤ 20
d2 21 - 50
d3 51 - 100
d4 101 - 150
d5 151 - 200
d6 201 - 300

Indicator 16. Grade de salinizare a solului (S)

Criterii de Corelarea cu
Simbol Cod Apreciere încadrare clasificarea
la nivel
superior
S0 ABS 00 nesalinizat (s1d1-d5)
S1 SCA 10 salinizat în adâncime (s2-s5; d4-d5) pentru alte
SCA1 11 cu salinizare slabă sub 100 cm s2d4-d5 subtipuri
SCA2 12 cu salinizare moderată sub 100 cm s3d4-d5 cele decât
SCA3 13 cu salinizare puternică sub 100 cm s4d4-d5
SCA4 14 cu salinizare foarte puternică sub s5d4-d5 salinizate
100 cm
S2 SCS 20 salinizat slab (s2d1-d3;
s3d2-d3; s4d3)
SCS1 21 cu salinizare slabă între 0 - 20 cm s2d1
SCS2 22 cu salinizare slabă între 20 - 50 cm s2d2
SCS3 23 cu salinizare slabă între 50 - 100 cm s2d3
SCS4 24 cu salinizare moderată între s3d2
20 - 50 cm
SCS5 25 cu salinizare moderată între s3d3
50 - 100 cm soluri
SCS6 26 cu salinizare puternică între s4d3
salinizate
50 - 100 cm
S3 SCM 30 salinizat moderat (s3-d1; s4-d2 ; (subtipuri
s5d3) salinice)
SCM1 31 cu salinizare moderată între 0 - 20 cm s3d1
SCM2 32 cu salinizare puternică între 20 - 50 s4d2
cm
SCM3 33 cu salinizare foarte puternică între s5d3
50 - 100 cm
S4 SCP 40 salinizat puternic (s4-d1; s5-d2)
SCP1 41 cu salinizare puternică între 20 - 50 s4d1
cm
SCP2 42 cu salinizare foarte puternică între s5d2
20 - 50 cm
S5 SCF 50 salinizat foarte puternic (s5d1) solonceacuri
SCF1 51 cu salinizare foarte puternică între s5d1
0 - 20 cm
76
 ANEXĂ la Indicator 16

Intensitatea salinizării unei probe (orizont) de sol (apreciată după Conţinutul total de
săruri solubile în extract apos 1:5 corectat sau după electroconductivitate)

Textura mijlocie Orice textură

salinizarea* salinizarea*
Corelarea cu
clorurică sulfatică clorurică sulfatică
Simbol Denumire orizonturile
Limite de conţinut ECe*** pedogenetice
total de săruri mmho/cm sau
(mg/100g sol)** dS/m
s1 ≤ 100 ≤ 150 ≤ 1,7 ≤ 2,7 nesaliniza nu se notează ca
t orizont sc sau sa
s2 101-250 151-350 1,8-5 2,8-7 slab
salinizat
s3 251-600 351-900 6-13 8-19 moderat
Orizont sc
salinizat
(hiposalic)
s4 601- 901- 14-23 20-32 puternic
1000 1500 salinizat

s5 ≥ 1001 ≥ 1501 ≥ 24 ≥ 33 foarte

Orizont sa
puternic
(salic)
salinizat

* Tipul de salinizare se stabileşte după raportul dintre ioni exprimaţi în miliechivalenţi

gram, astfel:

Cl − Cl −
- salinizare clorurică: ≥ 1,1 - salinizare sulfatică: ≤ 1,0
SO 4 − − SO4 −−
** Conţinutul total de săruri solubile corectat se stabileşte pe baza analizei extractului apos
(1:5), din suma totală a anionilor şi cationilor scăzându-se dacă este cazul
conţinuturile de sulfat de calciu solubilizat şi de bicarbonat de calciu solubilizat în
plus în extract (1:5) faţă de extract la saturaţie (vezi cap. 3 partea 1 din Metodologia
elaborării studiilor pedologice, 1987);
*** ECe reprezintă electroconductivitatea solului măsurată în extractul de sol la saturaţie, la
0
25 C.

Notă: Pentru alte texturi decât cea mijlocie, valorile din coloanele 2 şi 3 se multiplică cu un
factor ce corespunde raportului dintre capacitatea de apă în câmp a solului
respectiv faţă de cea a unui sol cu textură mijlocie.
Notă: În cazul în care s-au efectuat numai determinări parţiale de anioni, aprecierea
intensităţii de salinizare se poate face pe baza datelor din tabelul alăturat.

77
 Intensitatea salinizării (s)
(apreciată după Conţinutul de diferiţi anioni, în mg sau me la 100 g sol)

Textura mijlocie Corelarea cu

Simbol conţinut de: Denumire definirea
- --
Cl SO4 orizonturilor

în miligrame la 100 g sol

s1 < 18 < 50 nesalinizat nu se notează ca oriz. sc sau
sa
s2 19-60 51-120 slab salinizat
orizont sc
s3 61-175 121-350 moderat salinizat
(hiposalic)
s4 176-350 351-700 puternic salinizat
s5 ≥ 351 ≥ 701 foarte puternic orizont sa
salinizat (salic)
în miliechivalenţi - gram la 100 g sol
s1 < 0,5 < 1,0 nesalinizat nu se notează cu oriz. sc sau
sa
s2 0,6-1,7 1,1-2,5 slab salinizat
orizont sc
s3 1,8-5,0 2,6-7,2 moderat salinizat
(hiposalic)
s4 5,1-10 7,3-14 puternic salinizat
s5 ≥ 10 ≥ 15 foarte puternic orizont sa
salinizat (salic)

Adâncimea la care apare salinizarea (d)

Simbol Limite (cm) Simbol Limite (cm)

d1 ≤ 20 d4 101-150
d2 21-50 d5 151-200
d3 51-100 d6 201-300

78
Indicator 17. Grade de sodizare (alcalizare) a solului (A)
Criterii de Corelarea cu
Simbol Cod Apreciere încadrare clasificarea la
nivel superior
A0 ABS 00 nesodizat (a1d1-d5)
A1 SNA 10 sodizat în adâncime (a2 - a5; d4-d5)
SNA1 11 cu sodizare slabă sub 100 cm a2d4 - d5 Alte subtipuri
SNA2 12 cu sodizare moderată sub a3d4 - d5 decât
100 cm cele sodice
SNA3 13 cu sodizare puternică sub a4d4 - d5 (alcalice)
100 cm
SNA4 14 cu sodizare foarte puternică a5d4 - d5
sub 100 cm
A2 SNS 20 sodizat slab (a2d1 - d3;
a3d2-d3;
a4d3)
SNS1 21 cu sodizare slabă între a2d1
0-20 cm
SNS2 22 cu sodizare slabă între a2d2
20-50 cm
SNS3 23 cu sodizare slabă între a2d3
50-100 cm
Soluri
SNS4 24 cu sodizare moderată între a3d2
sodizate
20-50 cm
(subtipuri sodice
SNS5 25 cu sodizare moderată între a3d3
sau alcalice)
50-100 cm
SNS6 26 cu sodizare puternică între a4d3
50-100 cm
A3 SNM 30 sodizare moderat (a3d1 - d2;
a5d3)
SNM1 31 cu sodizare moderată între a3d1
0-20 cm
NM3 33 cu sodizare foarte puternică a5d3
între 50-100 cm
A4 SNP 40 sodizat puternic sau soloneţ (a4d1; a4d2)
(având orizont na în primii
50 cm sau orizont Btna)
SNP1 41 cu sodizare puternică între a4d1
0-20 cm
SNP2 42 cu sodizare puternică între a4d2
20-50 cm
Soloneţuri
A5 SNF 50 sodizat foarte puternic (cu (a5d1 - d2)
sodă) sau soloneţ cu sodă
SNF1 51 cu sodizare foarte puternică a5d1
între 0-20 cm
SNF2 52 cu sodizare foarte puternică a5d2
între 20-50 cm

79
 Intensitatea sodizării (alcalizării) - (a)
(apreciată după VNa sau alcalinitatea probei de sol)

Limite
Corelarea cu

Simbol
VNa alcalinitatea Denumire
- - -*) orizonturile
(% din CO3 CO3H pedogenetice
T) mg/me la 100 g sol

a1 ≤5 abs. ≤ 60 / nesodizat nu se notează ca

≤ 1,0 (nealcalizat) orizont ac sau na

a2 6 -10 abs. > 60 / slab sodizat

> 1,0 (alcalizat) orizont ac
a3 11-15 <4 / - moderat sodizat (hiponatric)
<0,15 (alcalizat)
a4 5-10 / 0,16- - puternic sodizat
0,33 orizont na (Btna dacă
≥16 (alcalizat)
a5 > 10 / > 0,33 - foarte puternic este şi argiloiluvial)
sodizat (alcalizat)
*)
Sub formă de bicarbonat de sodiu sau de magneziu.
-- -
Notă: La ultimele 3 clase, CO3 include şi CO3H existent sub forma bicarbonatului de
sodiu.

Adâncimea la care apare sodizarea (alcalizarea) - (d)

Simbol Limite

d1 ≤ 20
d2 21 - 50
d3 51 - 100
d4 101 - 150
d5 151 - 200
d6 201 - 300

80
Indicator 18. Clase de adâncime a apariţiei carbonaţilor în sol (k)

Simbol Cod Denumire Criterii de încadrare

k1 1 (Sol) proxicalcaric efervescenţă cu HCl în primii 20 cm

k2 2 (Sol) epicalcaric efervescenţă cu HCl între 21 şi 50 cm
k3 3 (Sol) slab levigat (decar- efervescenţă cu HCl între 51 - 100 cm
bonatat) sau mezocalcaric
k4 4 (Sol) moderat levigat efervescenţă cu HCl între 101 - 150
(decarbonatat) sau cm
baticalcaric
k5 5 (Sol) puternic levigat efervescenţă cu HCl între 151 - 200
(decarbonatat) sau cm
baticalcaric
k6 0 (Sol) necalcaric efervescenţă cu HCl mai jos de 200
cm
1)
Indicator 19. Clase de grosime a solului până la roca compactă
(grosimea fiziologic utilă) (d)

Pentru scări mici şi

Simbol pentru Cod Pentru scări mari
mijlocii
limite, limite,
hărţi tabele denumirea denumirea
(cm) (cm)
2)
d1 FS 010 (sol) foarte superficial 0 -20
(sol)
d2 MS 035 (sol) moderat 21-50 < 50
3)
superificial
superficial
3)
d3 SP 063 (sol) slab profund 51 - 75 (sol) 50 -
d4 MP 088 (sol) moderat profund
3)
76 - 100 semiprofund 100
3)
d5 FP 113 (sol) puternic profund 101 - 125
d6 PP 138 (sol) foarte puternic 126 - 150 (sol)
3) > 101
profund profund
* EP 200 (sol) extrem de profund > 150

1
Se consideră rocă compactă rocile compacte şi masive, cât şi stratele de materiale cu
peste 90% fragmente scheletice, având grosime >20 cm;
2
Corespunde tipului litosol;
3
Corespunde subtipurilor litice (epilitice, mezolitice, batilitice);
* Nu apare simbol în formula unităţii cartografice de teren sau a celei
agropedoameliorative.

81
Indicator 23*. Grupe de clase, clase şi subclase texturale

Simbol pentru Cod Denumire Argilă Praf Nisip Raport

hărţi tabele < 0,002 0,002 - 2 - 0,02 Nf **
mm 0,02 mm
Ng
mm

g G 01 texturi grosiere ≤12 ≤32 ≥56 oricare

N 10 nisip ≤5 ≤32 ≥63 oricare
n
NG 11 nisip grosier ≤5 ≤32 ≥63 <1
sau
NM 12 nisip mijlociu ≤5 ≤32 ≥63 1 - 20
1
NF 13 nisip fin ≤5 ≤32 ≥63 >20
U 20 nisip lutos 6 - 12 ≤32 56 - 94 oricare
UG 21 nisip lutos 6 - 12 ≤32 56 - 94 <1
u
grosier
sau
UM 22 nisip lutos 6 - 12 ≤32 56 - 94 1 - 20
2
mijlociu
UF 23 nisip lutos fin 6 - 12 ≤32 56 - 94 >20
M 03 texturi mijlocii 13 - 32 ≤32 35 - 87 oricare
m
≤32 ≥33 ≤67 oricare
S 30 lut nisipos 13 - 20 ≤32 48 - 87 oricare
≤20 ≥33 ≤67 oricare
SG 31 lut nisipos 13 - 20 ≤32 48 - 87 <1
grosier
s
SM 32 lut nisipos 13 - 20 ≤32 48 - 87 1 - 20
sau
mijlociu
3
SF 33 lut nisipos fin 13 - 20 ≤32 48 - 87 >20
SS 34 lut nisipos ≤20 33 - 50 30 -67 oricare
prăfos
SP 35 praf ≤20 ≥51 ≤49 oricare
L 40 lut 21 - 32 ≤79 ≤79 oricare
l
LN 41 lut nisipo-argilos 21 - 32 ≤14 54 - 79 oricare
sau
LL 42 lut mediu 21 - 32 15 - 32 23 - 52 oricare
4
LP 43 lut prăfos 21 - 32 33 - 79 ≤46 oricare
f F 05 texturi fine ≥33 ≤67 ≤67 oricare
T 50 lut argilos 33 - 45 ≤67 ≤79 oricare
t
TN 51 argilă nisipoasă 33 - 45 ≤14 41 - 67 oricare
sau
TT 52 lut argilos mediu 33 - 45 15 - 32 23 - 52 oricare
5
TP 53 lut argilo - prăfos 33 - 45 33 - 67 ≤34 oricare

82
 Simbol pentru Cod Denumire Argilă Praf Nisip Raport
hărţi tabele < 0,002 0,002 - 2 - 0,02 Nf **
mm 0,02 mm
Ng
mm

A 60 argilă ≥46 ≤54 ≤54 oricare

a AL 61 argilă lutoasă 46 - 60 ≤32 8 - 32 oricare

sau AP 62 argilă prăfoasă 46 - 60 34 - 54 ≤21 oricare
6 AM 63 argilă medie 61 - 70 ≤39 ≤39 oricare
AF 64 argilă fină ≥71 ≤29 ≤29 oricare
o O 90 nu e cazul***
c C 91 sedimente cu peste 40% CaCO3
p P 92 roci - compacte fisurate şi pietrişuri (permeabile)
z Z 93 roci compacte dure (nepermeabile)
- H 94 depozite organice

*
Se referă la materialul fin (sub 2 mm) din soluri şi sedimente.
**
Reprezintă raportul dintre procentul de nisip fin (Nf-0,2-0,02 mm) şi nisip grosier (Ng - 2 -
0,2).
***
Se aplică la materialele organice, depozitele calcaroase şi la rocile compacte (inclusiv
pietrişuri).

Note:
- În cazul materialelor organice în formula unităţii de teren şi în tabelul legendă se va
trece în locul texturii gradul de descompunere a materiei organice, conform
indicatorului 25.
- Determinarea texturii se poate face pe baza tabelului (ind. 23) sau folosind una din
diagramele triunghiulare (dreptunghice şi echilaterale) din figurile alăturate.
- Utilizarea diagramelor triunghiulare pentru determinarea texturii se poate face prin
folosirea numai a două fracţiuni.
- Grupele de clase texturale (redate cu aldine) servesc, de regulă, numai la
caracterizarea compoziţiei granulometrice a materialelor parentale.
- Clasele texturale (redate cursiv) funcţionează, de regulă, ca divizori de US.
- Subclasele texturale (subdiviziunile redate cu litere obişnuite) ale claselor texturale
funcţionează de regulă, ca indicatori de caracterizare numai în cazul în care există
datele respective (opţional).
- De regulă, grupa de texturi fine se subdivide în texturi mijlociu - fine şi fine şi atunci
se notează cu literele T şi A.
- La denumirea claselor texturale (subdiviziunile redate cursiv), atunci când este cazul,
se pot folosi şi adjective (ex. soluri nisipoase).
- Indicatorul poate apare în tabelul legendă în mai multe coloane, în funcţie de
numărul nivelurilor la care se redă textura (pe profilul solului).

83
 1)
Indicator 22. Clase granulometrice simplificate

Simbol pentru Denumire Corelaţie cu:

(în italic denumirea Ind. Ind. Ind. Ind. 21a Ind.
hărţi tabele Cod pentru depozitele de 23 24 61 (corelare 70
cuvertură sau sol la parţială)
nivel superior) (simbol) (cod) (cod) (cod) (cod)
g G 01 (material) grosier G 05 100, 200 -
(nisip)
m M 03 (material) mijlociu M 05 100, 200 -
(lut)
t T 50 (material) mijlociu - T 05 100, 200 -
fin
(lut argilos)
a A 60 (material) foarte fin A 05 100, 200 -
(argilă)
gq GQ 86 (material) grosier G 60 100, 200 -
cu schelet 00-
(nisip cu schelet) 33
mq MQ 87 (material) mijlociu M 60 100, 200 -
cu schelet
(lut cu schelet)
tq TQ 88 (material) mijlociu - T 60 100, 200 -
fin cu schelet
(lut argilos cu
schelet)
aq AQ 89 (material) foarte fin A 60 100, 200 -
cu schelet
(argilă cu schelet)
c C 91 sedimente cu peste C - 215, 225 -
2)
40% CaCO3 50
(material calcaros)
p P 92 roci compacte P 95 - -
fisurate şi pietrişuri
(permeabile)
(pietriş, grohotiş)
00 -
z Z 93 roci compacte Z - - -
33
nefisurate (masive,
nepermeabile) şi
pietrişuri
nepermeabile
h H 94 Depozite organice H 00 140 9
1
Reprezintă o sinteză şi simplificare a indicatorilor 23, 24, 61, 21, 70 şi se utilizează la
descrierea sumară, în special la descrierea materialelor şi rocilor parentale şi a rocilor
subiacente.
2
În cazul depozitelor cu peste 40% CaCO3, în locul clasei granulometrice (în formula
unităţii de teren şi în tabelul legendă) se trece simbolul C pentru sediment cu CaCO3.
Notă: Textura grosieră şi cea fină ca factori limitativi ai producţiei agricole sunt notate cu
literele N şi respectiv C.

84
 Diagrama triunghiulară a texturii (triunghi echilateral)

Notă:
clasele de textură U+N formează grupa de textură G;
clasele de textură L+S formează grupa de textură M;
clasele de textură A+T formează grupa de textură F.

Diagrama triunghiulară a texturii (triunghi dreptunghic)

Notă:
clasele de textură U+N formează grupa de textură G;
clasele de textură L+S formează grupa de textură M;
clasele de textură A+T formează grupa de textură F.

85
 Indicator 24*. Grupe de clase şi clase de conţinut de schelet (q)**

Simbol pentru: Limite Sim

hărţi tabele Cod Denumire (% din bol Cod Denumire
volum)
- la scări mari - - la scări mici şi mijlocii -
00 Nu este cazul***
q0**** AB 00 (sol) fără schelet ≤5 - 05
sol fără
q1 SL 15 (sol) slab scheletic - 6 - 25
schelet
qs
q2 MO 38 (sol) moderat scheletic - 26 - 50
qm
q3 PT 63 (sol) puternic scheletic - 51 - 75 q 60
sol cu schelet
qp
q4 EX 83 (sol) excesiv scheletic - 76 - 90
qe
q5 RC 95 roci compacte fisurate şi ≥91 p 95 roci compacte
pietrişuri (permeabile) fisurate şi pietri-
- orizont Rp - şuri(permeabile)
*
Se referă la solurile minerale (inclusiv cele calcaroase) şi la rocile compacte fisurate şi
pietrişuri (permeabile).
**
Particule >2 mm diametru (inclusiv bolovani sau stânci).
***
Include depozitele organice şi rocile compacte nefisurate (masive, nepermeabile)),
inclusiv pietrişuri nepermeabile.
****
Nu apare simbol în formula unităţii cartografice de teren.

Indicator 25. Gradul de descompunere a materiei organice în orizonturile organice

Simbol pentru: Cod Denumire Limite (% din volum
hărţi tabele material organic şi slab
1
descompus)
2
- AB 0 nu este cazul -
fi FI 1 fibric ≥ 75
he HE 2 hemic 16 - 74
sa SA 3 sapric ≤ 15

1
Se consideră ″material slab descompus″ fragmentele în care poate fi recunoscută
structura celulară a plantei din care provine. Volumul la care se apreciază cantitatea de
material descompus slab este cel rămas după frământare şi înlăturarea rădăcinilor vii şi a
rădăcinilor şi frunzelor cât şi ramurilor etc., care sunt într-un stadiu atât de incipient de
descompunere încât nu se sfarmă la frământare;
2
Se aplică la toate orizonturile minerale.

Notă: termenii folosiţi la acest indicator se definesc după cum urmează:

- material fibric este considerat materialul foarte slab descompus în care: a) după
sfărâmare fibrele ocupă ≥ 3/4 din volum, excluzând fragmentele grosiere şi materialul
mineral; b) după sfărâmare fibrele ocupă ≥ 2/5 din volum excluzând fragmentele
grosiere şi materialul mineral, iar culoarea extractului în pirofosfat de sodiu, măsurată
pe o hârtie de filtru albă are valori şi crome de 7/1, 7/2, 8/1, 8/2 sau 8/3. Are de
regulă o densitate aparentă < 0,1, iar fibrele ocupă 2/3 din volum în aşezare naturală.
Conţinutul de apă la saturare este de cca. 850 până la peste 3000 % din greutate.
Culoarea este obişnuit brun - gălbuie deschisă, brună sau brună - roşcată;
86
- material hemic este materialul organic aflat într-un stadiu intermediar de
descompunere, între materialul fibric şi cel sapric. Prezintă caractere morfologice
care determină valori intermediare în ceea ce priveşte conţinutul de fibre, densitatea
aparentă între 0,1 şi 0,2 fibrele ocupând 1/3 până la 2/3 din volum în aşezare
naturală. Conţinutul maxim de apă la saturaţie este de cca. 450 până la 850 % din
greutate. Nu prezintă culorile extractului în pirofosfat de sodiu caracteristice pentru
materialul fibric şi sapric. Culoarea în materialul în stare naturală este brun - cenuşie
închisă până la brun - roşcată închisă;
- material sapric este considerat materialul organic intens descompus în care: a) după
sfărâmare fibrele ocupă < 1/6 din volum excluzând fragmentele grosiere şi materialul
mineral; b) culoarea extractului în pirofosfat de sodiu, măsurată pe o hârtie albă, se
situează sub sau în dreapta unei linii care exclude valorile şi cromele 5/1, 6/2

)
Indicatorul 21a. Materiale (depozite) de cuvertură (de suprafaţă)* sau materiale
parentale pentru sol (M) (rezultate prin alterare, rămase in situ şi/sau transportate şi
redepozitate, în genere în holocen, cu excepţia loessului, depozitelor loessoide şi a unor
nisipuri de dune)

Simbol Cod Denumire

S 100 Materiale de dezagregare-alterare in situ sau puţin transportate
Sr 110 Materiale reziduale (de regulă preholocene) (bauxite, terra rossa)
Ss 120 Materiale de dezagregare-alterare in situ (materiale eluviale)
121 carbonatice
122 necarbonatice
Sp 130 Materiale de dezagregare-alterare de pantă (materiale deluviale-
coluviale)
131 de pantă carbonatice
132 de pantă necarbonatice
133 coluviale carbonatice
134 coluviale necarbonatice
So 140 Materiale organice (turbe) formate in situ
T 200 Materiale transportate şi redepozitate
Tf 210 Depozite fluviatile, proluviale şi fluviolacustre
211 Materiale fluviatile carbonatice (include pietrişuri, nisipuri,
luturi, argile)
212 Materiale fluviatile necarbonatice (include pietrişuri, nisipuri,
luturi, argile)
213 Materiale lacustre carbonatice
214 Materiale lacustre necarbonatice
215 Materiale lacustre calcaroase (cu peste 40 % CO3Ca)
Tm 220 Depozite marine şi lagunare
221 Materiale marine carbonatice (include nisipuri, luturi, argile)
222 Materiale marine necarbonatice (include nisipuri, luturi,
argile)
223 Materiale lagunare carbonatice
224 Materiale lagunare necarbonatice
225 Materiale lagunare calcaroase (cu peste 40 % CO3Ca)
Te 230 Depozite eoliene
231 Loessuri şi depozite loessoide carbonatice
232 Loessuri şi depozite loessoide necarbonatice
233 Depozite nisipoase de dune (remaniate eolian) carbonatice

87
Simbol Cod Denumire
234 Depozite nisipoase de dune (remaniate eolian)
necarbonatice
Tg 240 Depozite glaciare
Ta 250 Depozite antropice
251 Materiale (roci) sedimentare remaniate carbonatice
252 Materiale (roci) sedimentare remaniate necarbonatice
253 Materiale pământoase remaniate (mixice) carbonatice
254 Materiale pământoase remaniate (mixice) necarbonatice
255 Halde de steril, gangă, zgură, cenuşi etc. (Materiale spolice)
256 Deşeuri urbane (moloz, resturi domestice etc.) (Materiale
urbice)
257 Deşeuri organice, umpluturi predominant cu materiale
organice (Materiale garbice)

*) Categoria de sediment de cuvertură se completează obligatoriu cu clasa granulometrică

simplificată (şi deci se subdivid după textură) conform indicatorului nr. 22 şi se
specifică relaţia cu roca subiacentă, menţionându-se după caz în descriere ″provenit
din ...″ sau ″situat discordant pe ...″ (indicând categoria de rocă după indicatorul nr. 21
b).

Notă. Caracterizarea litologică a solului se face prin 3 elemente: sedimentul de cuvertură

(de regulă materialul parental al solului), indicator nr. 21 a, care arată originea
materialului, granulometria sedimentului, indicator nr. 22 şi roca parentală sau
subiacentă, indicator nr. 21 b.

Indicator 21 b. Roci subiacente (formaţiuni geologice) (R)

Denumirea categoriei; Corelare cu fostul

Simbol Cod
roci incluse indicator 21
Cod
C 100 Roci silicatice consolidate compacte:
CA 110 - hipobazice (cu > 60% SiO2 şi >10% cuarţ liber) 10 pp, 40 pp, 13 pp
CAe 111 - magmatice, inclusiv piroclastice 11pp, 13
granite, granodiorite
diorite
riolite
piroclastite acide
CAm 112 - metamorfice 11 pp
gnaise, paragnaise, migmatite
cuarţite
CAs 113 - sedimentare 16 pp.
gresii cuarţitice (silicioase)
gresii feruginoase
gresii micacee
-

88
Simbol Cod Denumirea categoriei; Corelare cu fostul
roci incluse indicator 21
Cod
CI 120 - mezobazice (conţinut de SiO2 intermediar între 10 pp, 40 pp
hipo şi eubazic)
CIe 121 - magmatice, inclusiv piroclastice 11 pp, 12 pp,
sienite, diorite 13 pp, 14 pp
dacite, andezite, trahite, fonolite
piroclastite intermediare
CIm 122 - metamorfice 11 pp, 12 pp
micaşisturi (şisturi clorito-sericitoase,
cloritoase, verzi)
filite, ardezii
CIs 123 - sedimentare 15, 16 pp, 23 pp,
brecii şi conglomerate (inclusiv 31 pp
calcaroase), fliş grezos
gresii calcaroase, gresii argiloase,
greywacke, arcoze
şisturi argiloase necarbonatice, şisturi
disodilice, menilite
CB 130 - eubazice (bazice şi ultrabazice) (cu 45 - 53% 20 pp, 31 pp, 40 pp
SiO2, fără cuarţ liber)
CBe 131 - magmatice, inclusiv piroclastice 21 pp
gabrouri, bazalte, melafire, diabaze ...
peridotite, piroxenite
piroclastite bazice
CBm 132 - metamorfice 21 pp
serpentinite, amfibolite
CBs 133 - sedimentare 31 pp
şisturi argiloase carbonatice, fliş argilos
K 200 Roci carbonatice consolidate compacte 20 pp, 30 pp
KM 210 - argilo-calcaroase 31 pp, 32 pp
211 - metamorfice 31 pp
şisturi calcaroase
212 - sedimentare 32 pp
marne (calcaroase, argiloase, gipsifere...)
KC 220 - calcaro-dolomitice 23
221 - metamorfice 23 pp
marmură (calcare cristaline)
222 - sedimentare 23 pp
calcare (dure, moi, argiloase,
grezoase...),
conglomerate şi brecii calcaroase
tufuri calcaroase, travertin
(fliş calcaros sau marnos şistos)
H 300 Roci sulfato-halogenurice (evaporite) compacte 24
HS 310 - sulfatice 24
gipsuri 24 pp
anhidrite 24 pp
HH 320 - halogenurice
halite (sare gemă etc.)

89
 Denumirea categoriei; Corelare cu fostul
Simbol Cod
roci incluse indicator 21
Cod
N 400 Roci silicatice neconsolidate sau slab 50, 32 pp, 33
consolidate, preholocene
NA 410 - hipobazice
411 nisipuri 53
412 pietrişuri predominant cuarţitice 52 pp
NI 420 - mezobazice
421 pietrişuri predominant silicatice 52 pp
422 luturi (necarbonatice) 54 pp
423 argile (necarbonatice) 55 pp, 56 pp
424 argile contractile 57
NB 430 - eubazice (carbonatice)
431 pietrişuri predominant carbonatice 51
432 luturi calcaroase (inclusiv loessuri) 54 pp, 58
433 argile calcaroase 55 pp
434 marne (moi) 32 pp
NS 440 - salifere 33
441 marne salifere 33 pp
442 argile salifere 33 pp
443 luturi salifere 33 pp
O 500 Roci organice 70
OT 510 - turbe 71
OC 520 - cărbuni -
A 600 Roci stratificate contrastante 90
AB 610 - bistratificate 91
AT 620 - tristratificate 92
AP 630 - polistratificate 93

Roca parentalã: roca din care prin alterare s-a format materialul parental al solului; în
cazul rocilor detritice neconsolidate (de ex. loess) aceasta coincide
cu materialul parental (roca mamã) pe seama cãruia s-a format solul.

Materialul parental: materialul mineral detritic sau materialul organic pe seama cãruia s-a
dezvoltat solul (poate proveni sau nu din materialul subiacent sau din
roca consolidatã compactã situatã la micã adâncime).

90
Indicator 26. Categorii şi subcategorii de folosinţă a terenurilor

Simbol Cod Denumiri

categorii subca- categorii subca- Denumiri pentru categorii de
tegorii tegorii folosinţă
1 2 3 4 5 6 7
A 01 011 arabil arabil
Aiz 012 arabil cu islaz
Gr 013 grădini de zarzavat
A
Oz 014 orezării
Sr 015 sere
Rs 016 răsadniţe
Vn 02 021 vii vii nobile
Vh 1 022 vii hibrizi
C Vn
H 023 hamei
Pv 024 pepiniere viticole
Lp 03 031 livezi livezi pure
La 032 livezi cu culturi
Lî 033 intercalate
Lp Laf 034 livezi înierbate
Pp 035 plantaţii de arbuşti
fructiferi
pepiniere pomicole
04 041 păşuni păşuni curate
Pş Pş 042 păşuni cu pomi
043 păşuni împădurite
P 2 05 051 fâneţe fâneţe curate
Fn Fn 052 fâneţe cu pomi
053 fâneţe împădurite
Pd 06 061 păduri şi păduri
Ppr 062 alte perdelele de protecţie
Tf 063 terenuri tufărişuri
S Pd 3
Rh 064 cu răchitării
Ps 065 vegetaţie pepiniere silvice
forestieră
R 07 071 terenuri râuri
Pr 072 cu ape pârâuri
L 073 şi ape lacuri
W Ap B 4 074 cu stuf bălţi
Iz 075 iazuri
El 076 eleştee
St 077 stuf

91
 Simbol Cod Denumiri
categorii subca- categorii subca- Denumiri pentru categorii de
tegorii tegorii folosinţă
Nns 08 081 terenuri nisipuri zburătoare
Nst 082 neproduc- stâncărie
Nb 083 tive bolovănos
Ngh 084 grohotiş
Npt 085 pietriş
Nrp 086 râpe
Np Nrv 5 087 ravene
N
Ntr 088 torenţi
Nsc 089 sărături cu crustă
Nm 090 mocirle şi smârcuri
Ngâ 091 gropi împrumut
Nds 092 depuneri sterile,
deponii
DN 09 093 drumuri drum naţional
Dj 094 şi căi drum judeţean
Dc 095 ferate drum comunal
Dr Str 096 străzi şi uliţe în
De 097 întravilan
CFR 098 drum de exploatare
căi ferate
Cc 10 101 terenuri cladiri şi curţi
Cp 102 de cariere de piatră
Cns 103 construc- cariere de nisip
Cpt 104 ţii, curţi şi cariere de pietriş
Em 105 alte exploatări miniere
Ep 106 folosinţe exploatări petroliere
D Ts 6 107 terenuri de sport
Dg 108 diguri
Tz 109 taluzuri pietruite
Cn 110 canale
Ct
P 111 parcuri
Pj 112 plaje de nisip
Ci 113 cimitire
Tg 114 pieţe
Sn 115 şanţuri
Zî 116 zone de întoarcere
Pt 117 poteci
Vs 118 vatră de sat
Po 119 perimetrul construibil
al oraşului

Notă: Se utilizează denumirile din coloana 5 sau 6 care se referă la folosinţe agricole sau
silvice, celelalte nefiind practic soluri (cu excepţia parcurilor şi a unor suprafeţe în
intravilan).

92
Indicator 27. Modificări ale solului prin folosirea în producţie (agricultură)

Simbol pentru Cod Denumire

hărţi tabele
n* NC 0 fără modificări
t TA 1 tasat (sau talpa plugului la soluri arabile)
r DF 2 desfundat (până la cel mult 50 cm)
d DR 3 drenat
q AQ 4 cu apa freatică la adâncime mai mică de 1 - 2 m, ridicată
în urma introducerii irigaţiei (secundar acvic)
m AM 5 cu reacţia şi saturaţia în baze crescute prin amendare -
fertilizare (resaturat)
a AC 6 cu reacţia intens micşorată (acidifiat)
k KA 7 carbonatat (antropic)
n NI 8 nivelat (decapare - umplere)
s TE 9 terasat
*
Nu apare simbol în formula unităţii cartografice de teren.
Notă: Asocierea influenţelor antropice se redă prin asocierea codurilor sau simbolurilor.
Salinizarea şi sodizarea antropică se includ la indicatorii speciali pentru aceste
fenomene.
Poluarea solului se redă separat (indicatorii 28 şi 29).

93
Indicator 20. Grade de eroziune în suprafaţă sau de decopertare (e) şi grade de colmatare sau acoperire a solului cu deponii (c)

Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin Corelarea cu

Simbol Cod Denumire eroziune sau decopertare la soluri cu profil: clasificarea
hărţi tabele A - AC - C A-B-C A-E-B-C la nivel superior
e00 ABS 000 Neerodat ori nedecopertat Nu se constată eroziune, decopertare sau colmatare Orice sol (cu excepţia
Am > 30 cm Am + E > 30 cm erodosolurilor,
Au > 30 cm Au + E > 30 cm psamosolurilor,
A0 > 20 cm A0 + E > 20 cm aluviosolurilor şi
antroposolurilor)
neafectate de eroziune
sau decopertare
e10 EA 10 Erodat prin apă (în cazul solurilor arabile situate pe versanţi)
e11 EAS 11 Erodat slab prin apă Am de 20 - 30 cm Aom + E de 10-30 cm Idem, afectat slab de
Au de 20 - 30 cm Aou + E de 10-30 cm eroziune prin apă
Ao de 10 - 20 cm Ao + E de 10-20 cm
e12 EAM 12 Erodat moderat prin apă Aom de 10 - 20 cm Aom + E < 20 cm Idem, afectat moderat
Aou de 10 - 20 cm Aou + E < 20 cm de eroziune prin apă
Ao < 10 cm Ao + E < 10 cm
e13 EAP 13 Erodat puternic prin apă AC > 20 cm AC > 20 cm EB sau E + B Idem, afectat puternic
ori ori (inclusiv El sau Ea) de eroziune prin apă
Aom < 10 cm Aom < 10 cm < 20 cm
Aou < 10 cm Aou < 10 cm
e14 EAF 14 Erodat foarte puternic prin AC < 20 cm B B Erodosol cambic, argic,
apă feriluvic, rodic, andic
e15 EAE 15 Erodat excesiv prin apă C,Cca C,R C Erodosol tipic, litic,
vertic, gleic, stagnic,
salinic
 Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin Corelarea cu
Simbol Cod Denumire eroziune sau decopertare la soluri cu profil: clasificarea
hărţi tabele A - AC - C A-B-C A-E-B-C la nivel superior
e20 EV 20 Erodat eolian
e21 EVS 21 Erodat slab eolian Am de 20 - 30 cm Aom + E de 10-30 cm Psamosoluri diferit
Au de 20 - 30 cm Aou + E de 10-30 cm erodate, soluri cu
Ao de 10 - 20 cm Ao + E de 10-20 cm textură nisipoasă
afectate slab de
eroziune eoliană
e22 EVM 22 Erodat moderat eolian Aom de 10 - 20 cm Aom + E < 20 cm Idem, afectate moderat
Aou de 10 - 20 cm Aou + E < 20 cm de eroziune eoliană
Ao < 10 cm Ao + E < 10 cm
e23 EVP 23 Erodat puternic eolian AC > 20 cm AB < 20 cm EB sau E + B (incl. El Idem, afectate puternic
Aom < 10 cm Aom < 10 cm sau Ea) de eroziune eoliană
Aou < 10 cm Aou < 10 cm < 20 cm
e24 EVF 24 Erodat foarte puternic eolian AC < 20 cm B B Erodosoluri cambice,
argice (nisipoase)
e25 EVE 25 Erodat excesiv sau nisipuri Erodosoluri tipice
mobile în continuă mişcare, C, Cca C (nisipoase)
nesolificate Nisipuri
e30 ED 30 Decopertat
e31 EDS 31 Decopertat slab Am de 20 - 30 cm Aom + E de 20-30 cm Orice sol afectat slab
Au de 20 - 30 cm Aou + E de 20-30 cm prin decopertare
Ao de 10 - 20 cm Ao + E de 10-20 cm
e32 EDM 32 Decopertat moderat Aom de 10 - 20 cm Aom + E < 20 cm Idem, afectat moderat
Aou de 10 - 20 cm Aou + E < 20 cm prin decopertare
Ao < 10 cm Ao + E < 10 cm
e33 EDP 33 Decopertat puternic AC > 20 cm AB < 20 cm EB sau E + B (incl. El Idem, afectat puternic
ori ori sau Ea) prin decopertare
Aom < 10 cm Aom < 10 cm < 20 cm
Aou < 10 cm Aou < 10 cm
 Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin Corelarea cu
Simbol Cod Denumire eroziune sau decopertare la soluri cu profil: clasificarea
hărţi tabele A - AC - C A-B-C A-E-B-C la nivel superior
e34 EDF 34 Decopertat foarte puternic AC < 20 cm B B Idem, cod 14
e35 EDE 35 Decopertat excesiv C, Cca C Idem, cod 15
c40 CA 40 Colmatat prin apă Orice sol cu excepţia
protisolurilor şi
antrisolurilor
c41 CAS 41 Colmatat slab prin apă Materialul adus de apă se află diseminat în orizontul de Idem, colmatat slab
suprafaţă fără a forma un strat distinct sau formează un strat prin apă
mai mic de 5 cm
c42 CAM 42 Colmatat moderat prin apă Colmatat cu material adus de apă în grosime de 5 - 20 cm Idem, colmatat moderat
prin apă
c43 CAP 43 Colmatat puternic prin apă Colmatat cu material adus de apă în grosime de 21 - 50 cm Idem, colmatat puternic
prin apă
c50 CV 50 Colmatat prin vânt Orice sol din arealele
cu soluri dezvoltate pe
sedimente nisipoase
c51 CVS 51 Colmatat slab prin vânt Materialul adus de vânt se află diseminat în orizontul de Idem, colmatat slab
suprafaţă fără a forma un strat distinct sau formează un strat prin vânt
mai mic de 5 cm
c52 CVM 52 Colmatat moderat prin vânt Colmatat cu material adus de vânt în grosime de 5 - 20 cm Idem, colmatat moderat
prin vânt
c53 CVP 53 Colmatat puternic prin vânt Colmatat cu material adus de vânt în grosime de 21 - 50 cm Idem, colmatat puternic
prin vânt
c60 CU 60 Acoperit antropic Orice sol
1
c61 CUS 61 Acoperit slab antropic Materialul transportat de om se află diseminat în orizontul de Orice sol, acoperit slab
suprafaţă fără a forma un strat distinct sau formează un strat antropic
mai mic 5 cm
 Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin Corelarea cu
Simbol Cod Denumire eroziune sau decopertare la soluri cu profil: clasificarea
hărţi tabele A - AC - C A-B-C A-E-B-C la nivel superior
c62 CUM 62 Acoperit moderat antropic Acoperit cu material transportat de om în grosime de 5 - 20 Orice sol, acoperit
cm moderat antropic
c63 CUP 63 Acoperit puternic antropic Acoperit cu material transportat de om în grosime de 20 - 50 Orice sol, acoperit
cm puternic antropic
1
Prin material transportat de om se înţeleg atât materialele deplasate în urma nivelării, cât şi orice materiale depuse peste sol (steril, deponii
etc.).
Notă: Criteriile de eroziune prin apă se aplică numai la solurile cu folosinţă agricolă ca arabil situate pe pante
Indicator 28. Tipurile de degradare prin excavare-acoperire şi tipurile de poluare a
solului (P) (după natura şi sursa degradării)
Simbol
pentru Cod Denumire
hărţi
- 00 Neafectat
Pa 01 Degradare prin lucrări de excavare la zi (exploatări miniere la zi,
balastiere cariere etc.)
Pb 02 Acoperire cu deponii, halde, iazuri de decantare, depozite de steril
de la flotare, depozite de gunoaie etc.
Pc 03 Poluare cu deşeuri şi reziduuri anorganice (minerale, materii
anorganice, inclusiv metale, săruri, acizi, baze) de la industrie
(inclusiv industria extractivă)
Pd 04 Poluare cu substanţe purtate de aer (hidrocarburi, etilenă, amoniac,
bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compuşi cu plumb etc.)
Pe 05 Poluare cu substanţe radioactive
Pf 06 Poluare cu deşeuri şi reziduuri organice de la industria alimentară şi
uşoară
Pg 07 Poluare cu deşeuri şi reziduuri vegetale agricole şi forestiere
Ph 08 Poluare cu dejecţii animale
Pi 09 Poluare cu dejecţii umane
Pq 17 Poluare prin pesticide
Pr 18 Poluare cu agenţi patogeni contaminanţi (agenţi infecţioşi, toxine,
alergeni etc.)
Ps 19 Poluare cu ape sărate (de la extracţia de petrol)
Pt 20 Poluare cu produse petroliere
Indicator 29. Gradul de poluare a solului
Criterii opţionale
Reducerea cantita- Grad de conformare a
tivă şi/sau calitativă stării de încărcare a solului
Sim- Cod Denumire a producţiei vegetale cu agenţi poluanţi faţă de
bol obţinute, raportată la reglementările în vigoare
hărţi producţia vegetală (Conţinutul în agent
care se poate obţine poluant faţă de valorile de
în condiţiile solului referinţă):*
nepoluat
0 02 practic nepoluat ≤ 5% sub valoarea normală sau
egală cu aceasta
1 08 slab poluat 6 - 10% între valoarea normală şi
pragul de alertă
2 18 moderat poluat 11 - 25% între pragul de alertă şi
pragul de intervenţie
3 38 puternic 26 - 50% peste pragul de intervenţie,
poluat dar nu mai mare de 5 ori
4 63 foarte puternic 51 - 75% peste pragul de intervenţie,
poluat depăşindu-l de 5 - 10 ori
5 88 excesiv poluat ≥ 76% peste pragul de intervenţie,
depăşindu-l de peste10 ori
*
Conform ord. 756 al Ministerului apelor şi pădurilor şi protecţiei mediului, publicat în Mon. Of. 303 bis din 6.11.1997 (vezi
anexa 1) sau alte reglementări ce vor fi stabilite. Notă: Indicatorul ″Poluare″ arată natura şi sursa poluantului (tipul de
poluare) şi gradul de poluare. Acest indicator se notează cu litera P urmată de o literă mică (indic. 28) exprimând tipul de
poluare şi o cifră care indică gradul de poluare (indic. 29). De exemplu Pq5 înseamnă poluare cu pesticide, excesivă.

98
 8. MODIFICĂRI ALE SRTS – 2003 FAŢĂ DE SRCS-1980

8.1. Modificări introduse în legătură cu termenii generali şi orizonturi.

In SRTS s-a făcut o distincţie clară între orizonturile morfologice (folosite la
descrierea solurilor) şi orizonturile şi proprietăţile diagnostice (utilizate la identificarea
solurilor).
Termenul de caracter diagnostic (din SRCS-1980) a fost înlocuit cu cel de
proprietate diagnostică. S-a introdus termenul de material parental diagnostic (după FAO) şi
s-au eliminat orizonturile Cpr (orizont C pseudorendzinic) şi Rrz (orizont R rendzinic).
În legătură cu orizonturile diagnostice termenul de orizont B argiloiluvial a fost
schimbat în orizont B argic, cel de salinizat în hiposalic iar cel de alcalizat în hiponatric sau
hiposodic.
Au fost introduse ca orizonturi diagnostice noi: orizontul A limnic, orizontul A hortic,
varietate de orizont molic forestalic, precum şi orizonturile pelic, petrocalxic, criptospodic,
scheletic, antropedogenetic, folic; s-a precizat conţinutul orizonturilor sulfuratic şi sulfuric.
Caracterul andic şi cel sărătural au fost înlocuite cu proprietăţi andice şi respectiv
salsodice şi a fost introdus termenul de albeluvic ( după FAO) echivalent celui glosic. Au fost
definite ca noi proprietăţi diagnostice, proprietăţile eutrice, districe, alice, criostagnice;
acestora li se adaugă caracterul scheletic, caracterul subscheletic şi prezenţa pudrei friabile
de CaCO3
Ca materiale parentale diagnostice au fost definite materiale parentale fluvice,
antropogene, calcarifere, marnice, erubazice şi bauxitice. În ordinea subdiviziunilor
taxonomice ale tipului de sol s-a inversat poziţia speciei (granulometrice) cu cea a familiei de
sol, iar gradul de eroziune - colmatare a fost trecut de la varietatea de sol la varianta de sol.
8.2. Echivalarea denumirilor solurilor în sistemul român de clasificare, 1980 cu cele
din SRTS, la nivelul clasei de soluri
SRCS-1980 SRTS Observaţii
Molisoluri Cernisoluri Definiţie adaptata (include si soluri maronii).
Denumire modificată pentru evitarea confuziilor.
Argiluvisoluri Luvisoluri Definiţie neschimbată. Denumirea prescurtată.
Cambisoluri Cambisoluri Definiţie şi denumire neschimbate.
Spodosoluri Spodisoluri Definiţie neschimbată. Denumire corectată prin
introducerea vocalei i ca vocală de legătură.
Umbrisoluri Umbrisoluri Clasă de soluri scindată prin desprinderea unei
Andisoluri clase noi, cea a andisolurilor şi adaptarea
definiţiilor în mod corespunzător.
Soluri hidromorfe Hidrisoluri Definiţie neschimbată. Denumire adaptată.

Soluri halomorfe Salsodisoluri Definiţie neschimbată. Denumire adaptată

inspirată din literatura franceză.
Vertisoluri Pelisoluri Definiţie lărgită prin includerea, pe lângă
vertisoluri, şi a solurilor foarte argiloase care nu au
caractere tipice de vertisol.
Soluri Protisoluri Clasă de soluri scindată prin separarea clasei de
neevoluate, soluri neevoluate (nemature) sub denumirea de
trunchiate sau protisoluri şi a clasei de soluri influenţate puternic
desfundate Antrisoluri de activitatea umană sub denumirea de antrisoluri
(care include erodosolul şi antrosolul, tip de sol
nou introdus).
Soluri organice Histisoluri Definiţie neschimbată. Denumire adaptată.
(Histosoluri)

99
8.3. Echivalarea denumirilor solurilor din Sistemul Român de Clasificare actual cu cel
din 1980 la nivelul tipului de sol

SRTS actual SRCS-1980 Observaţii

Litosol Litosol Definiţie modificată prin includerea şi a unor soluri
foarte scheletice.
Regosol Regosol Definiţie nemodificată.
Psamosol Psamosol Definiţie nemodificată.
Aluviosol Sol aluvial Definiţie modificată prin includerea protosolului
Protosol aluvial aluvial în aluviosol (ca aluviosol entic); denumire
adaptată.
Entiantrosol Protosol antropic Denumire adoptată pentru protosol antropic, a
cărui definiţie a fost puţin modificată.
Pelosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse.
Vertosol Vertisol (pp) Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Andosol Andosol Definiţie puţin modificată.
Kastanoziom Sol bălan Definiţie nemodificată; denumire adoptată după
FAO.
Cernoziom Cernoziom Definiţie modificată (lărgită) pentru reunirea într-
Cernoziom cambic un singur tip de sol a cernisolurilor cu Cca până la
(pp) 125 cm adâncime si a solurilor maronii de paduri
Cernoziom xerofile. Tipurile de sol din SRCS - 1980 se
argiloiluvial (pp) regăsesc la nivel de subtip în SRTS actual.
Sol cenuşiu (pp)
Faeoziom Cernoziom Definiţie modificată pentru reunirea într-un tip de
argiloiluvial (pp) sol a cernisolurilor fără orizont Cca sau cu orizont
Sol cernoziomoid Cca situat mai adânc de 125 cm (din zonă mai
Pseudorendzină (pp) umedă). Denumire adoptată după FAO. Tipurile
Sol negru de sol din SRCS - 1980 se regăsesc la nivel de
clinohidromorf (pp) subtip sau varietate în SRTS actual.
Sol cenuşiu (pp)
Cernoziom cambic (pp)
Rendzină Rendzină (pp) Definiţie modificată prin restrângerea sferei
(prezenţa rocii calcaroase sau a materialelor
calcarifere până la 50 cm adâncime). Cele
neincluse se regăsesc la nivel de subtip sau
varietate de sol ale altor tipuri.
Nigrosol Sol negru acid Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Humosiosol Sol humico - silicatic Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Eutricambosol Sol brun Definiţie modificată pentru a se include şi solul
eumezobazic roşu (ca subtip: entrocambosol rodic); denumire
adaptată.
Sol roşu (terra rossa)
Districambosol Sol brun acid Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Preluvosol Sol brun - roşcat Definiţie modificată pentru a se include şi solul
brun - roşcat (ca subtip: preluvosol roşcat).
Sol brun argiloiluvial Denumire adaptată pentru luvisolurile fără orizont
E.

100
 SRTS actual SRCS-1980 Observaţii
Luvosol Sol brun luvic Definiţia modificată pentru a se reuni într-un tip de
Sol brun-roşcat luvic sol toate luvisolurile cu orizont E. Denumire
Luvisol albic adaptată după FAO.
Planosol Planosol Definiţie nemodificată.
Alosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse
(corespunzătoare solului brun luvic holoacid şi
luvisolului albic holoacid din SRCS - 1980).
Prepodzol Sol brun feriiluvial Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Podzol Podzol Definiţie nemodificată.
Criptopodzol - Tip de sol şi definiţie nou introduse
(corespunzătoare solului brun acid criptospodic
de la altitudini mari).
Gleiosol Sol gleic Definiţie modificată prin restrângerea sferei
Lăcovişte (orizont Gr mai sus de 50 cm adâncime de la
suprafaţă) şi includerea în acelaşi tip şi a
lăcoviştei (ca subtip: gleiosol cernic); denumire
adaptată.
Limnosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse, pentru soluri
subacvatice din bălţi sau lacuri cu adâncimi mici.
Stagnosol Sol pseudogleic Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Solonceac Solonceac Definiţie modificată (prin extinderea condiţiei de
prezenţă a orizontului salic în primii 20 cm la
primii 50 cm).
Soloneţ Soloneţ Definiţie modificată (prin extinderea condiţiei de
prezenţă a orizontului natric în primii 20 cm la
primii 50 cm).
Histosol Sol turbos Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Foliosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse
(corespunzătoare în parte litosolului organic din
SRCS - 1980).
Erodosol Erodisol Definiţie nemodificată; denumire adaptată(vocala
i schimbată în o pentru tip de sol).
Antrosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse (pentru soluri
având orizont superior antropedogenetic).

Făcând o sinteză, rezultă următoarele:

- au fost introduse 4 clase de sol noi: Andisoluri (prin desprindere din Umbrisoluri);
Pelisoluri; Protisoluri şi Antrisoluri, ultimele două prin scindarea clasei solurilor neevoluate,
trunchiate sau desfundate;
- au fost introduse tipuri de sol noi: Pelosol, Limnosol şi Antrosol şi au fost ridicate la rang
de tip de sol unele subtipuri apărând noile tipuri de sol Alosol, Criptopodzol, Foliosol;
- au fost contopite sau trecute la rang inferior de subtip ori varietate următoarele tipuri de
sol din SRCS - 1980: protosol aluvial, sol desfundat, cernoziom cambic, cernoziom
argiloiluvial, sol cernoziomoid, sol cenuşiu, pseudorendzină, sol negru clinohidromorf, rendzină
(parţial), sol roşu, sol brun roşcat, sol brun roşcat luvic, luvisol albic, lăcovişte. Aceste soluri se
găsesc ca subtipuri sau în unele cazuri ca varietate ale tipurilor de sol din SRTS actual.
- SRTS cuprinde în total 12 clase de soluri (faţă de 10 clase de soluri în SRCS - 1980),
dar numai 32 de tipuri de sol faţă de 39 în SRCS - 1980.

101
8.4. Modificări intervenite la nivel de subtip de sol
La nivelul subtipului de sol au intervenit următoarele schimbări importante:
a) Modificări de denumire:
cromic în brunic; salinizat în salinic;
criptospodic în prespodic; alcalizat în hiposodic (hiponatric);
feriiluvial în feriluvic; mlăştinos în proxigleic;
b) Contopiri de subtipuri
gleizat şi gleic sub denumirea de gleic;
pseudogleizat şi pseudogleic sub denumirea de stagnic;
c) Subtipuri coborâte la nivel de varietate:
pseudorendzinic sub denumirea de marnic;
rendzinic (parţial) sub denumirea de subrendzinic;
vermic, cu aceeaşi denumire;
d) Au fost introduse noi calificative (subdiviziuni ale tipului) pentru o mai bună precizare a
caracteristicilor solului:

aluvic psamic
calcaric preluvic
calcic rezicalcaric
cambiargic roşcat
carbonatosodic (cu sodă) scheletic (prundic)
cloruro - sulfatic solodic
clinogleic teric
coluvic spodic
criostagnic antracvic
distric copertic
eutric garbic
entic hortic
greic mixic
kastanic reductic
litoplacic rudic
maronic spolic
nodulocalcaric urbic
pelic

Ultimile 10 calificative (din rândul al 2-lea) au fost introduse special pentru antrosoluri.

102
8.5. Modificări intervenite la nivelul inferior al taxonomiei solurilor

Următoarele modificări importante sunt de menţionat pentru nivelul varietăţii de sol (vezi
indicator 13):
a. Varietăţi de sol provenite din tipul sau subtipul de sol:
aric pentru tipul sol desfundat
marnic pentru pseudorendzină şi subtipul pseudorendzinic anterior (pp);
subrendzinic pentru unele subtipuri rendzinice anterioare;
vermic pentru subtipurile de sol vermice;

b. Varietăţi de sol noi introduse:

bauxitic
calcic
calcaro-dolomitic
fibric, hemic, sapric
hipohistic
natant
ruptic
scheletic, subscheletic
hipohortic

La ceilalţi parametri de subdivizare a solurilor la nivel inferior au fost operate

schimbări neesenţiale cu excepţia indicatorului 21 privitor la materiale şi roci parentale.
Acesta a fost complet refăcut, fiind restructurat şi divizat în doi indicatori 21 a şi 21 b, primul
referindu-se la materialul parental în care s-a dezvoltat solul, iar al doilea la roca parentală
care a generat materialul parental sau la roca subiacentă.

9. CORELAREA SRTS CU BAZA DE REFERINŢĂ MONDIALĂ PENTRU RESURSELE DE

SOL (WRB-SR) ŞI SISTEMUL AMERICAN USDA – SOIL TAXONOMY

Deoarece sistemele naţionale de clasificare au cu precădere o destinaţie internă

(concepte mai mult sau mai puţin locale, terminologie proprie ş.a.) pentru asigurarea
circulaţiei internaţionale a informaţiei privind clasificarea solurilor, este necesară corelarea cu
sistemele mondiale, recunoscute ca atare de către comunitatea ştiinţifică internaţională,
respectiv Legenda FAO devenită Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol-1998,
cunoscută sub denumirea de World Reference Base for Soil Resources (prescurtat WRB-
SR) şi sistemul actual american de clasificare a solurilor - USDA Soil Taxonomy-1975
(prescurtat USDA-ST).
Până în prezent, încadrări ale solurilor României în sistemele internaţionale s-au
făcut în special după Legenda FAO/UNESCO prilejuite de participarea la diferite proiecte
internaţionale (Harta Solurilor Lumii la scara 1:5.000.000, ed. 1975, Harta de Soluri a
Europei la scara 1:1.000.000, ed. 1995 ş.a.). În unele publicaţii s-au făcut încadrări şi după
Sistemul USDA-ST-1975.
I.Munteanu (1994) a realizat prima corelare exhaustivă a Sistemului Român de
Clasificare a Solurilor (1980) (prescurtat SRCS-1980) cu Legenda FAO/UNESCO-1990 şi
USDA-ST-1975. Întrucât între timp a fost oficializată WRB-SR (Montpellier, 1998) şi a apărut
o nouă ediţie a USDA-ST-1999, iar SRTS conţine numeroase elemente de noutate faţă de
RSCS-1980, realizarea unei noi corelări este mai mult decât necesară.
Obiectivele corelării SRTS cu WRB-SR-1998 şi USDA-ST-1999 sunt următoarele:
• Integrarea pedologiei româneşti în circuitul internaţional al informaţiei.
• Facilitarea participării la proiecte şi programe internaţionale derulate pe teritoriul
României.
103
• Înlesnirea comunicării rezultatelor experimentale privind utilizarea resurselor de sol şi
transferul de tehnologie.
• Înlesnirea schimbului de date pedologice cu diverse ţări.
• Facilitarea utilizării internaţionale a informaţiei privind solurile României.
Pentru asigurarea continuităţii, în tabelele de corelare s-au păstrat şi
termenii/conceptele din SRCS-1980.

9.1. Aspecte generale. Regimurile de umiditate şi de temperatură

9.1.1. Scurtă prezentare a Bazei Mondiale de Referinţă privind Resursele de Sol (WRB-
SR) şi a sistemului USDA Soil Taxonomy (USDA-ST)

Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol (WRB-SR, 1998)

WRB-SR reprezintă o variantă îmbunătăţită a Legendei FAO/UNESCO-1988 şi a
fost proiectată ca mijloc de comunicare pe plan mondial între specialiştii în ştiinţa solului. Ea
constituie, de asemenea, un mijloc de identificare a structurilor pedologice (pedonuri,
orizonturi) şi a semnificaţiei lor. Arhitectura este aceeaşi cu a Legendei FAO/UNESCO-1988,
respectiv sunt folosite 2 niveluri: grupa de soluri de referinţă (30 de grupe faţă de 28) şi
unitatea de sol (540 de unităţi faţă de 153). WRB-SR utilizează aceeaşi nomenclatură ca şi
FAO/UNESCO, cu unele completări şi adaptări. Conceptele de orizonturi şi proprietăţi
diagnostice au fost completate cu materiale de sol diagnostice.
WRB-SR nu înlocuieşte sistemele naţionale de clasificare a solurilor. Ea a fost
concepută mai curând pentru a servi ca numitor comun de comunicare la nivel internaţional.
Aceasta presupune că ar putea fi introduse unităţile de nivel II şi posibil, de nivel III (tranziţii
sau alte entităţi) pentru a reflecta diversitatea solurilor la nivel de ţară. Dealtfel, nivelurile
inferioare au fost concepute pentru a sublinia acele caracteristici ale solului care sunt
importante pentru folosirea terenurilor şi managementul solurilor.

Sistemul american USDA Soil Taxonomy (USDA-ST - 1975, 1999)

USDA-ST reprezintă, de departe, cel mai complex şi mai complet sistem mondial
de clasificare a solurilor, existent în prezent. Sistemul a fost finalizat în 1975 (după o serie de
7 aproximaţii). În anul 1999 a fost publicat într-o nouă ediţie, actualizată în acord cu
progresele înregistrate în cunoaşterea solurilor lumii în intervalul de timp scurs de la prima
apariţie.
Baza conceptuală a diferenţierii şi clasificării solurilor în sistemul USDA-ST o
constituie orizonturile şi proprietăţile diagnostice (concepte introduse pentru prima dată de
acest sistem). O importanţă deosebită este acordată regimurilor de umiditate şi de
temperatură ale solurilor, larg folosite la nivelurile superioare. Sistemul are o arhitectură
piramidală. La nivel superior sunt deosebite 4 categorii taxonomice: ordinul (12 unităţi),
subordinul (64 unităţi), marea grupă (317 unităţi) şi subgrupa de sol (2 400 unităţi). La nivel
inferior se află familia, seria de sol (19 000 serii) şi tipul textural de sol. USDA-ST utilizează
pentru denumirile solurilor o terminologie nouă, creată special în acest scop.

9.1.2. Elemente luate în consideraţie pentru corelare.

Realizarea unei corelări "totale" între SRCS - 1980 şi SRTS, pe de o parte şi WRB-SR şi
sistemul USDA-ST, pe de altă parte, este dificil de realizat şi nu constituie scopul acestei
lucrări. În consecinţă, corelarea este limitată la elementele de bază ale SRCS-1980 şi SRTS,
respectiv:
• Orizonturile de sol şi stratele principale.
• Elementele diagnostice (orizonturi diagnostice, proprietăţi diagnostice, materiale
parentale diagnostice).
104
• Arhitectura (structura) sistemelor.
• Entităţile taxonomice de nivel superior (clase, tip, subtip).
• Indicatorii utilizaţi pentru taxonomia solurilor la nivel inferior.

9.1.3. Procedura de corelare

Ca bază unică de referinţă, s-a luat SRTS. Stabilirea echivalenţelor conceptelor
utilizate în SRTS şi SRCS-1980 cu cele două sisteme internaţionale de clasificare
menţionate, s-a făcut într-un singur sens, respectiv dinspre conceptele româneşti spre cele
internaţionale. Pentru a se evita riscul unei corelări "oarbe" care ar fi rezultat din simpla
menţionare a corespondenţelor respective, acolo unde s-a considerat necesar, s-au dat şi
descrieri rezumative ale conceptelor străine echivalente. Pentru conceptele româneşti s-au
folosit doar denumirile, ele fiind deja definite în SRCS-1980 şi SRTS.
Deoarece WRB-SR şi USDA-ST au acoperire planetară, în această lucrare apar
numai acele elemente (orizonturi, soluri etc.) care sunt prezente în SRCS-1980 şi SRTS.

9.1.4. Probleme principiale

Orice corelare dintre două sau mai multe sisteme de clasificare a solurilor se confruntă cu o
serie de dificultăţi inerente, generate de următorii factori:
• Concepte şi terminologii diferite.
• Sens (înţeles) diferit acordat unor termeni comuni.
• Arhitecturi diferite ale sistemelor.
• Concepte similare, dar cu sferă de cuprindere diferită.
• Criterii diferite pentru definirea unor concepte similare.

9.1.5. Probleme specifice generate de corelarea cu Baza Mondială de Referinţă pentru

Resursele de Sol (WRB-SR, 1998) şi Sistemul USDA Soil Taxonomy (USDA-ST, 1975,
1999)

9.1.5.1. Corelarea cu WRB-SR-1998

Deoarece SRTS este bine "aliniat" faţă de WRB-SR, corelarea cu unităţile taxonomice ale
acestui sistem nu pune probleme deosebite. Unele dificultăţi rezultă din faptul că WRB-SR
nu prezintă grupări în clase de soluri. În unele situaţii, clasa de sol din SRTS corespunde în
WRB-SR unor grupe de referinţă (cazul Luvisolurilor, care sunt clasă în SRTS şi grupă de
referinţă în WRB-SR, ş.a.). Alte nepotriviri sunt generate de criteriile diagnostice avute în
vedere. Bunăoară, în WRB-SR orizontul E luvic nu este considerat orizont diagnostic, fapt
care face imposibilă separarea peluvosolurilor de luvosoluri.

9.1.5.2. Corelarea cu USDA-ST-1999

Faţă de acest sistem sunt două surse principale de dificultate:
• Utilizarea de către USDA-ST a regimurilor de umiditate şi de temperatură drept criterii
de clasificare începând de la nivelul II (subordin) până la nivelul IV (subgrupă), criterii
care nu sunt folosite nici în WRB-SR şi nici în SRTS.
• Utilizarea unor elemente diagnostice specifice care nu se regăsesc în SRTS.

9.1.6. Regimurile de umiditate şi de temperatură din USDA-ST şi aplicarea lor la

solurile României (fig. 1 şi 2)
În sistemul USDA-ST sunt definite:
− 5 regimuri de umiditate: acvic, aridic sau toric, udic (şi perudic), ustic şi xeric şi
− 9 regimuri de temperatură: criic, frigid, mesic, termic, hipertermic, isofrigid,
isomesic, isotermic şi isohipertermic.

105
9.1.6.1. Regimurile de umiditate
În concepţia USDA-ST, termenul regim de umiditate se referă la prezenţa sau
1
absenţa fie a apei freatice, fie a apei reţinute la o tensiune mai mică de 1 500 kPa în sol sau
în orizonturi specifice în anumite perioade din an. Apa reţinută la 1 500 kPa sau mai mult nu
este accesibilă pentru a menţine în viaţă majoritatea plantelor mesofile. În consecinţă, un
orizont este considerat "uscat" când tensiunea umidităţii este de 1 500 kPa sau mai mare şi
este considerat "umed" dacă apa este reţinută la mai puţin de 1 500 kPa, dar mai mult decât
zero.
În definirea regimurilor de umiditate este folosit conceptul de "ani normali". Un an normal
este definit ca un an în care precipitaţiile anuale au valori cuprinse între plus sau minus
deviaţia standard a mediei pe termen lung (≥ 30 de ani) a precipitaţiilor.
Pentru estimarea regimului de umiditate, este folosită "secţiunea de control pentru
umiditate". În definirea secţiunii de control pentru umiditate s-a urmărit facilitarea estimării
regimului de umiditate a solului folosind datele climatice. Limita superioară a acestei secţiuni
este adâncimea până la care un sol uscat (tensiune > 1500 kPa, dar nu uscat la aer) va fi
umezit de 2,5 cm coloană de apă în 24 de ore. Limita inferioară este adâncimea până la
care un sol uscat va fi umezit de 7,5 cm coloană de apă în 48 de ore. Aceste adâncimi nu
includ adâncimea de umezire de-alungul crăpăturilor sau prin canalele de animale, care sunt
deschise la suprafaţa solului.
În practică, adâncimile între care se situează secţiunea de control pentru umiditate sunt
estimate (fig. 9.1.) în funcţie de textură, astfel:
1) Între 10 şi 30 cm, dacă textura este lutoasă fină, prăfoasă grosieră, prăfoasă fină sau
argiloasă.
2) Între 20 şi 60 cm, dacă textura este lutoasă grosieră.
3) De la 30 la 90 cm, dacă textura este nisipoasă.
Dacă solul conţine fragmente de rocă, care nu absorb sau eliberează apă, limitele
secţiunii de control sunt mai adânci.

Clasele de regim de umiditate a solului de pe teritoriul României (fig. 9.2)

Regimul de umiditate acvic: este un regim hidric corespunzător unui mediu de reducere
într-un sol care virtual este lipsit de oxigen dizolvat, deoarece este saturat cu apă. Unele
soluri sunt saturate cu apă în perioade când este prezent oxigenul dizolvat, fie din cauză că
apa este circulantă, fie din cauză că mediul este nefavorabil pentru microorganisme (spre
o
exemplu, dacă temperatura este sub 1 C); un astfel de regim nu este considerat acvic. Nu
se cunoaşte cât timp un sol trebuie să fie saturat pentru a spune că are un regim acvic, dar
durata trebuie să fie cel puţin de câteva zile, deoarece în concept oxigenul dizolvat este
virtual absent. În concept este implicată, deasemenea, existenţa unei temperaturi deasupra
o
lui zero biologic (5 C) în perioada când solul este saturat cu apă.
În situaţiile când nivelul freatic se află permanent la sau foarte aproape de suprafaţă, regimul
de umiditate este denumit peracvic (permanent acvic).
În România, prin natura sa, regimul de umiditate acvic este legat de condiţii locale de drenaj
natural deficient şi unde nu s-a intervenit prin lucrări de drenaj artificial: terenuri plane - cvasi
orizontale cu soluri greu permeabile din zona umedă, arii depresionare, văi închise, terase
joase, lunci inundabile, zone de divagare mlăştinoase, câmpii joase ş.a.. Cea mai întinsă
zonă naturală cu regim de umiditate predominant acvic din România este Delta Dunării. La
regim de umiditate acvic sunt incluse clasa hidrisolurilor, majoritatea planosolurilor şi o parte
din salsodisoluri (soloneţurile gleice).

1
100 kPa = 1 atmosferă (1 500 kPa = 15 atmosfere)

106
Regimul de umiditate aridic sau toric: aceşti termeni sunt utilizaţi pentru acelaşi regim de
umiditate, dar în diferite categorii din taxonomie.
În regimul de umiditate aridic (toric), secţiunea de control pentru umiditate este în anii
"normali":
1) Uscată în toate părţile pentru mai mult de jumătate din zilele cumulative pe an când
o
temperatura solului la 50 cm de la suprafaţă este peste 5 C.
2) Umedă în unele sau în toate părţile pentru mai puţin de 90 de zile consecutiv, când
o
temperatura solului la 50 cm adâncime este peste 8 C.
Solurile care au un regim de umiditate aridic (toric) apar în mod normal în ariile cu climate
aride. Puţine sunt în areale cu climate semiaride şi au fie proprietăţi fizice care le menţin
uscate, cum sunt suprafeţele cu crustă care virtual împiedică inflitraţia apei sau sunt situate
pe versanţi abrupţi, cu scurgere rapidă.
Limitele puse pentru temperatura solului exclud de la aceste regimuri de umiditate solurile
situate în regiunile polare, foarte reci şi uscate şi în arealele de la mari altitudini. Aceste
2
soluri sunt considerate a avea condiţii anhidrice , respectiv fără apă.
Prezenţa pe teritoriul României a regimului de umiditate aridic este controversată (A.
Canarache, 1995). În mod sigur acest regim apare local pe versanţii înclinaţi cu soluri subţiri
formate pe roci compacte din Dobrogea centrală şi de nord sau în sectoarele cu dune înalte
ale grindurilor maritime din Delta Dunării. Totuşi, solonceacurile prezintă regim de umiditate
aridic datorită „secetei fiziologice” dată de presiunea osmotică ridicată a soluţiei solului.
În perspectiva schimbărilor climatice globale, în sensul aridizării şi a creşterii frecvenţei
perioadelor de secetă severă, este posibil ca acest tip de regim să cuprindă zone largi din
partea de sud-est a ţării: Bărăgan, Dobrogea şi Delta Dunării.

Regimul de umiditate udic: este un regim de umiditate în care în anii "normali" secţiunea
de control pentru umiditate nu este uscată în nici o parte pentru o perioadă de peste 90 zile
o
cumulativ pe an. Dacă media anuală a temperaturii solului este mai mică de 22 C şi dacă
o
mediile temperaturilor de vară şi de iarnă la adâncimea de 50cm diferă cu 5 C sau mai mult
secţiunea de control pentru umiditate în anii normali este uscată în întregime pentru mai
puţin de 45 de zile consecutiv în primele 4 luni care urmează solstiţiului de vară. În plus,
regimul de umiditate udic necesită, cu excepţia unor perioade scurte, existenţa unui sistem
trifazic solid-lichid-gaz, în parte sau în toată secţiunea de control, când temperatura solului
o
este peste 5 C.
Regimul de umiditate udic este comun solurilor din climate umede cu o bună distribuţie a
precipitaţiilor, Aceste soluri au suficientă ploaie în vară încât cantitatea de apă stocată în sol,
plus precipitaţiile, egalează sau depăşeşte evapotranspiraţia; sau cu ploi de iarnă adecvate,
care reîncarcă solul şi veri reci şi ceţoase, ca în regiunile costiere.
În climatele unde precipitaţiile depăşesc evapotranspiraţia în toate lunile în anii normali,
tensiunea umidităţii rareori atinge 100 kPa în secţiunea de control pentru umiditate, deşi
ocazional, sunt perioade scurte când o anumită parte din umiditatea înmagazinată este
consumată. Apa se deplasează prin sol în toate lunile, când solul nu este îngheţat. Un astfel
de regim de umiditate extrem de umed este denumit "perudic" (permanent umed).
Domeniul cu regim de umiditate udic cuprinde aproape 2/3 din teritoriul României, respectiv
zona montană plus dealurile, podişurile şi câmpiile piemontane adiacente, cu excepţia unei
enclave din partea vestică a Câmpiei Transilvaniei. În general, această zonă este delimitată
de izohieta de 600 mm.
Regim de umiditate udic prezintă cvasitotalitatea luvisolurilor şi cambisolurilor, umbrisolurile
şi andisolurile, o parte importantă a cernisolurilor (faeozomurile şi rendzinele) şi pelisolurilor.

2
Condiţii anhidrice (anhydrous conditions): se referă la stratul activ din solurile deşerturilor
reci şi alte areale cu permafrost, respectiv îngheţ peren (adeseori, permafrost uscat) şi
precipitaţii puţine (obişnuit sub 50 mm echivalent apă). Condiţiile anhidrice sunt similare
o
regimurilor de umiditate aridic (toric), cu excepţia temperaturii, care este sub 0 C.
109
La acestea se adaugă protisolurile din zona umedă a ţării. Prin definiţie, spodisolurile au
regim de umiditate udic, iar histisolurile au regim de umiditate acvic (cu excepţia
foliosolurilor, care sunt de regulă udice). În cadrul arealului cu regim de umiditate udic au
fost identificate şi zone cu regim de umiditate "perudic", localizate în nordul Carpaţilor
Orientali (Rodna, Pietrosu, munţii Gutâi) şi în partea înaltă a Munţilor Apuseni şi a Carpaţilor
Meridionali. Aceste areale sunt delimitate de izohieta de 1 000 mm.

Regimul de umiditate ustic: Este un regim de umiditate intermediar între cel aridic şi cel
udic. Conceptul de regim ustic este cel al unei umidităţi limitate dar prezente în timpul când
condiţiile termice sunt favorabile pentru creşterea plantelor. Acest concept nu este aplicat la
solurile care au permafrost sau regim de temperatură criic.
o
Dacă media anuală a temperaturii solului este de 22 C sau mai mare sau dacă mediile
o
temperaturilor de vară şi a celor de iarnă diferă între ele cu mai puţin de 6 C la adâncimea
de 50 cm sub suprafaţa solului, în anii "normali", secţiunea de control pentru umiditate în
arealele cu regim de umiditate ustic este uscată în unele sau în toate părţile pentru 90 de
zile sau mai mult cumulativ. Totuşi, ea este umedă în unele părţi, fie mai mult de 180 zile
cumulativ sau 90 de zile sau mai mult consecutiv, în cursul anului. Dacă media anuală a
o
temperaturii solului este mai mică de 22 C şi dacă mediile temperaturilor de vară şi a celor
o
de iarnă diferă între ele cu 6 C sau mai mult la adâncimea de 50 cm de la suprafaţa solului
în anii "normali", secţiunea de control pentru umiditate în arealele cu regim de umiditate ustic
este uscată în unele părţi sau în întregime pentru sau mai mult de 90 de zile cumulativ, dar
nu este uscată în toate părţile pentru mai mult de jumătate din zilele cumulate când
o
temperatura solului la 50cm adâncime este mai mare de 6 C. Dacă în anii "normali"
secţiunea de control pentru umiditate este umedă în toate părţile pentru 45 de zile sau mai
mult, consecutiv în 4 luni după solstiţiul de iarnă, secţiunea de control pentru umiditate este
uscată în toate părţile mai puţin de 45 zile consecutive în 4 luni după solstiţiul de vară.
În regiunile tropicale şi subtropicale cu climat musonic, cu unul sau două sezoane uscate,
vara şi iarna au puţină semnificaţie. În aceste regiuni, regimul de umiditate este ustic dacă
există cel puţin un sezon ploios de 3 luni sau mai mult. În regiunile temperate ale climatelor
subumede sau semiaride, sezoanele ploioase sunt, de obicei, primăvara şi vara sau
primăvara şi toamna, dar niciodată iarna. Plantele native sunt mai ales anuale, sau plante
care au o perioadă dormantă, când solul este uscat.
Regimul de umiditate ustic este caracteristic regiunilor de câmpie şi podiş extracarpatice în
zonele secetoasă şi subumedă ale ţării. De asemenea, el include şi partea vestică a Câmpiei
Transilvaniei.
La regim de umiditate ustic au fost incluse cea mai mare parte a cernisolurilor
(kastanoziomurile şi cernoziomurile), o parte a luvisolurilor (o parte din fostele soluri brune
argiloiluviale, solurile brun roşcate şi brun roşcate luvice), protisolurile din zonele secetoase
şi subumede şi majoritatea soloneţurilor şi erodosolurilor.

Regimul de umiditate xeric: este regimul de umiditate tipic climatelor mediteraneene, unde
iernile sunt umede şi reci, iar verile calde şi uscate. Umiditatea care cade iarna, când
evapotranspiraţia potenţială este minimă, este în mod special efectivă pentru spălare
(levigare). În arealele cu regim de uniditate xeric, în anii "normali", secţiunea de control
pentru umiditate este uscată în toate părţile pentru 45 de zile sau mai mult consecutiv în 4
luni după solstiţiul de vară şi umedă 45 de zile sau mai mult consecutiv după solstiţiul de
iarnă.
De asemenea, în anii "normali", secţiunea de control pentru umiditate este umedă în unele
părţi pentru mai mult de jumătate din zilele cumulate pe an când temperatura solului la
o
adâncimea de 50 cm este mai mare de 6 C, sau pentru 90 de zile consecutiv când
o
temperatura solului la adâncimea de 50 cm este mai mare de 8 C. Media temperaturii
o
anuale a solului este mai mică de 22 C şi mediile temperaturilor de vară şi a celor de iarnă

110
 o 3
diferă între ele cu 6 C sau mai mult fie la adâncimea de 50 cm sau la un contact densic ,
4 5
litic sau paralitic , dacă acesta se află la adâncime mai mică de 50 cm.
Problema existenţei regimului de umiditate xeric pe teritoriul României este controversată.
Unii specialişti (A. Canarache, N. Florea) contestă prezenţa acestui tip de regim de umiditate
în ţara noastră, pe motiv că solul nu ar fi uscat 45 de zile consecutiv după solstiţiul de
o
vară.Totuşi, dacă avem în vedere datele de temperatură (≥ 10,5 C) şi de precipitaţii (< 450
mm annual) şi distribuţia anuală a acestora, se poate admite că acest regim interferă cu cel
ustic cel puţin în partea de sud şi sud-est a ţării (sudul Moldovei, sudul Câmpiei Române şi
Dobrogea). De altfel, aceste areale sunt cele mai puternic afectate de secetă şi prezintă,
după criteriile Comisiei ONU pentru combaterea deşertificării, cel mai ridicat risc de
deşertificare.
În corelarea de faţă, nu au fost totuşi separate soluri cu regim de umiditate xeric, acestea
urmând să fie stabilite după efectuarea de cercetări care să dovedească cu certitudine că
regimul de umiditate xeric este prezent în arealele menţionate.

9.1.6.2. Regimurile de temperatură a solului de pe teritoriul României (fig. 9.3.)

Temperatura medie anuală a solului se stabileşte pentru adâncimea de 50 cm de la
o
suprafaţă şi se deduce din temperatura medie anuală a aerului, prin adăugarea a 2 C. Spre
o o
exemplu, în climate cu temperatura medie anuală de 5 C, temperatura solului va fi de 7 C.

Clase de regim de temperatură a solului

Criic: solurile cu acest regim de temperatură au o medie anuală a temperaturii mai mică de
o
8 C, dar nu au permafrost (îngheţ peren).
1. În solurile minerale, media temperaturii de vară a solului (iunie, iulie, august în emisfera
nordică şi decembrie, ianuarie şi februarie în emisfera sudică) au fie la adâncimea de 50 cm
sau la un contact densic, litic sau paralitic dacă acesta este la adâncime mai mică,
temperaturi după cum urmează:
a) Dacă solul nu este saturat cu apă în timpul unei părţi din vară, şi
o
(1) dacă nu este prezent un orizont organic: mai mică de 15 C;
o
(2) dacă este prezent un orizont organic: mai mică de 8 C, sau

b) dacă solul este saturat cu apă în timpul unei anumite părţi a verii şi
o
(1) dacă nu este un orizont organic: mai mică de 13 C;
o
(2) dacă este un orizont organic sau un epipedon histic: mai mică de 6 C
o
2. În solurile organice, media anuală a temperaturii solului este mai mică de 6 C.
Solurile criice care au un regim de umiditate acvic sunt în mod obişnuit afectate de
crioturbaţie. Regimul de temperatură criic a fost aproximat pentru ţara noastră în zonele cu
altitudini mai mari de 800-1 000 m în nordul ţării sau la peste 1 200-1 500 m în partea de
o
sud. Arealele cu regim criic sunt delimitate de izoterma < 4 C. La regim de temperatură criic
aparţin spodisolurile, o parte din umbrisoluri (humosiolsolurile) şi o mică parte din
cambisoluri (districambosoluri).
Frigid: un sol cu regim de temperatură frigid este mai cald vara decât unul cu regim criic,
o
dar temperatura medie anuală este mai mică de 8 C şi diferenţa dintre mediile temperaturilor
de vară (iunie, iulie şi august) şi a celor de iarnă (decembrie, ianuarie şi februarie) este mai

3
Contact densic: contact dintre sol si materiale subiacente relativ nealterate cu densitate
mare în care rãdãcinile nu pot pãtrunde.
4
Contact litic: contact dintre sol si roca dura subiacenta.
5
Contact paralitic: contact dintre sol si materiale subiacente relativ nealterate cimentate sau
moderat cimentate.
111
 o
februarie) este mai mare de 6 C fie la adâncimea de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau
paralitic, dacă acestea sunt mai puţin profunde de 50 cm.
Regimul de temperatură frigid este caracteristic în România zonelor situate la altitudini de
800 – 1 000 m în nordul ţării sau 1 200 - 1 500 m în sudul ţării. Arealele cu regim de
o o
temperatură frigid sunt cuprinse între izotermele de 4 C şi 6 C.
o o
Mesic: Media anuală a temperaturii solului este de 8 C sau mai mare, dar mai mică de 15 C
şi diferenţa dintre media temperaturilor de vară şi media temperaturilor de iarnă a solului
o
este mai mare de 6 C, fie la adâncime de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau paralitic,
dacă acesta este mai puţin profund.
Regimul de temperatură mesic este dominant în ţara noastră. Excepţie face doar zona
montană, cu regim criic şi frigid.
Regimurile de temperatură descrise în continuare: termic, hipertermic şi subdiviziunile iso
nu apar în România.
o o
Termic: Media anuală a temperaturii solului este cuprinsă între 15 C şi 22 C, iar diferenţa
o
dintre media temperaturilor de vară şi a celor de iarnă este mai mare de 6 C, fie la
adâncimea de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau paralitic, dacă acesta este mai puţin
profund.
o
Hipertermic: Media anuală a temperaturii solului este 22 C sau mai mare şi diferenţa dintre
o
media temperaturilor de vară şi a celor de iarnă este mai mare de 6 C pe adâncimea de 50
cm, fie la un contact densic, litic sau paralitic, dacă acesta este mai puţin profund.
Sunt definite, de asemenea, clase de regim “iso” (isofrigid, isomesic, isotermic şi
isohipertermic) care corespund categoriilor descrise mai sus dar care se caracterizează, la
adâncimea de 50 cm, printr-o diferenţă dintre media temperaturilor de vară şi a celor de
o
iarnă de 6 C sau mai puţin.

9.2. Corelarea orizonturilor morfologice şi a elementelor (orizonturi, proprietăţi şi

materiale) diagnostice
9.2.1. Orizonturi morfologice (pedogenetice)
În cazul orizonturilor morfologice, această corelare este posibilă numai între SRTS, SRCS-
1980, Legenda FAO/UNESCO şi USDA-ST. În WRB-SR este utilizat, deocamdată, sistemul
de orizonturi morfologice din Legenda FAO/UNESCO-1988.
Tabel 9.1
Orizonturi pedogenetice principale şi subdiviziuni ale acestora
SRTS SRCS - 1980 FAO/UNESCO - USDA-ST - 1999
1988
(WRB-SR - 1998)
ORIZONTURI (Simboluri)
O O O O
Ol Ol - Oi
Of Of - Oe
Oh Oh - Oa
A A A A
E E E E
B B B B
C C C C
Cn - - -
Ck - - -
Cca Cca k (adăugat ca sufix) k (adăugat ca sufix)
- Cpr - -
R R R R
- Rrz - -
T T H O
113
 Tabel 9.2
)
Orizonturi pedogenetice de asociere∗
SRTS SRCS - 1980 FAO/UNESCO – USDA-ST - 1999
1988
(WRB-SR - 1998)
ORIZONTURI (Simboluri)
G* G - -
Gr* Gr r (adăugat ca sufix) g (adăugat ca sufix)
Go* Go g (adăugat ca sufix) -
W* W r (adăugat ca sufix) g (adăugat ca sufix)
- w g (adăugat ca sufix) -

Tabel 9.3
Orizonturi pedogenetice de tranziţie
SRTS SRCS - 1980 FAO/UNESCO – USDA-ST - 1999
1988
(WRB-SR -1998)
ORIZONTURI (Simboluri)
AC A/C AC AC
A+C A/C
AE - AE AE
AB A/B AB AB
A+B A/B A/B
AR A/R - -
A+R A+R
- A/G - -
EA - EA EA
E+A E/A E/A
EB EB EB EB
E+B E+B E/B E/B
- - E + Bt (B lamelar)
BA - BA BA
B+A B/A B/A
BE - BE BE
B+E B/E B/E
BC B/C BC BC
B+C B/C B/C
- B/G - -
- C/G - -
BR B/R B/R -
B+R B+R
CA - CA CA
C+A C/A C/A
CB - CB CB
C+B C/B C/B
CR - CR -
C+R C/R

∗
) Se adaugă simbolului orizontului cu care se asociază.

114
 Tabel 9.4
Caracteristici morfologice secundare de subdivizare a orizonturilor principale
SRTS SRCS - 1980 FAO/UNESCO- USDA-ST - 1999
1988
e – caracter luvic - - -
slab
g- gleizare slabă - - -
h- talpa plugului - - -
j- recent maturat - - -
k-conţinut >1% - - -
CaCO3
l-caracter lamelar - - -
m-caracter melanic - - -
n-pamânt - - -
coprogenic (turbă
sedimentară)
p-strat arat p p p
ţ-orizont înţelenit - - -
x-caracter de - x x
fragipan
iz-conţinut - - -
apreciabil de rizomi
t-acumulare de t t t
argilă (B)
s-acumulare s s s
reziduală de
sesquioxizi (asoc.
cu B)
h- acumulare h h h
iluvială de humus
(asoc. cu B)
v-alterare in situ v w w
(asoc. cu B)
y-prezenţa de feţe y - ss
de alunecare

115
9.2.2. În tabelele 9.5, 9.6 şi 9.7 este prezentată corelarea orizonturilor, proprietăţilor şi
materialelor diagnostice între SRTS şi celelalte sisteme.
Tabel 9.5
ORIZONTURI DIAGNOSTICE
SRTS, SRCS-80 si diferenţele specifice faţă de alte sisteme
Nr SRTS SRCS-80 WRB-SR-1998 FAO/UNESCO USDA-ST-1999
1988
crt Denu- Denu- Dife- Denu- Diferente Denu- Dife- Denu- Diferente
mire mire rente mire specifice mire rente mire specifice
specifi specific
ce e
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. Orizont Orizont V> Orizont În grosi- Orizont Aceleaş Epipe- Aceleaşi
A molic A molic 55% molic me sunt A molic i ca la don ca la
(Am) (Am) faţă de incluse şi WRB- molic WRB-SR
V> tranziţi- SR
53% ile AC,
(în AB, AC
SRTS) cu carac-
teristici
de
orizont
molic; V
? 50%
2. Orizont Orizont V> Nesepar Nese- Nese-
A molic A molic 55% at dar parat parat
greic greic faţă de apare la dar - dar -
(Ame) (Ame) V> proprie- - apare apare în
53% tăţi grei- în defi-
(în -ce (în defini- niţia
SRTS) cazul ţia Grei- sub-
faeo- zemuri- grupe-
ziomu- lor lor alfice
rilor) la Moli-
soluri
3. Orizont Orizont V< Orizont În grosi- Orizont Acelaşi Epipe- Aceleaşi
A A 55% umbric me sunt A ca la don ca la
umbric umbric faţă de incluse umbric WRB-SR umbric WRB-SR
(Au) (Au) V< şi tranzi-
53% ţiile Ac,
(în AB, AC
SRTS) dacă au
caracte-
ristici de
orizont
umbric

116
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
4. Orizont Orizont - Orizon - Orizont - Epipe- Include şi
A ocric A ocric t A ocric don orizontu-
(Ao) (Ao) ocric (include ocric rile eluvi-
(includ şi El) ale situa-
e şi te la sau
El) aproape
de supra-
faţă dar şi
orizonturi
de mate-
rial orga-
nic care
sunt prea
subţiri
pentru
condiţia de
epipedon
histic sau
folistic.
5. Orizont - - - - - - Mate-
A limnic riale
(Al) limnice
depuse
în apă
prin
precipi-
tare sau
rezulta-
te din
des-
compu-
nerea
vegeta-
ţiei
acva-
tice; se
notează
ca ori-
zont Lco
6. Orizont - - Orizont > 100 mg Orizont A - Epipe- ≥ 50 cm
A hortic hortic kg-1 P2O5 fimic ≥ don grosime
(Aho) V ≥ 50% 50 cm Plaggen
grosime
7. Orizont Orizont Nu are - - - - Epipe- -
E luvic E luvic condiţii don
(El) (El) de ocric
grosi-
me
8. Orizont Orizont Nu are Orizont ≥ 1 cm Orizont E Nu are Orizont ≥ 1 cm
E albic E albic condiţii albic grosime albic condiţii albic grosime
eluvial de gro- de grosi-
(Ea) sime me

117
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
9. Orizont Orizont ≥ 10 Orizont grosime Orizont B grosime Orizont Include şi
B B cambic cm cambic ≥ 15 cm, cambic ≥ 15 cm, cambic orizontu-
cambic (Bv) grosi- (Bw) baza la (Bw) baza la (Bw) rile de glei;
(Bv) me ≥ 25 cm ≥ 25 cm grosime
adâncime adân- ≥ 15 cm
;textura cime
luto nisi-
poasă
sau mai
fină
10. Orizont Orizont Grosi- Orizont = 1/10 Orizont B - Orizont ≥ 7,5 cm
B argic B argilo- me argic grosime argic argilic grosime
(Bt) iluvual mini- (include din suma (idem (Bt) sau ≥ 1/10
(include (Bt) mă şi orizont oriz. WRB- din suma
şi ori- (include 1/10 B în supra- SR) orzonturi-
zont B şi ori- din benzi) iacente (Bt) lor supra-
în benzi) zont B în grosi- (Bt) sau ≥ iacente
benzi) mea 7,5cm sau suma
orizon- sau ≥ 15 lamelelor
turilor cm suma ≥ 15 cm.
supra- lamele-
iacente lor;
sau ≥ textura- ≥
7,5 cm lut nisipos
ori ≥ şi ≥ 8%
15 cm argilă
(benzi)
11. Orizont Orizont - Orizont Text. ≥ lut Orizont B Idem Orizont Idem
B argic- Bt natric natric nisipos şi natric WRBSR natric WRB-SR
natric (Btna) (Bt na) ≥ 8% (Bt na) (Btna) > 15% Na
(Btna) argilă; sch. sau
> 15% SAR ≥ 13
Na schim-
babil în
primii 40
cm
Orizont Orizont Lipsă Orizont Orizont B Orizont - Orizont > 85%
B spodic B spodic indici spodic spodic spodic spodic materiale
(Bs, (Bs, Bhs) de acu- (Bs, (Bs, Bhs) (Bs, spodice
Bhs) mulare Bhs) Bhs) într-un
a Fe şi strat ≥ 2,5
Al cm
grosime
13. Orizont Orizont ≥ 15cm Orizont ≥ 15 cm Orizont C Idem Orizont Idem
C calcic carbo- grosi- calcic grosime calcic WRB-SR calcic WRB-SR
(calxic) natoilu- me (Cc) (Ck) (Ck)
sau vial
carbo- (Cca)
natoacu-
mulativ
(Cca)

118
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
14. Orizont Orizont - Orizont - Proprie- - Orizont ≥ 15 cm
salic salic salic tăţi salice salic grosime
(sa) (sa) ≥ 15 cm (z) (z) EC > 30,
grosime dS/m
(sz) extract la
saturaţie şi
un produs
: EC ·
grosimea
> 900
15. Orizont Orizont Orizont Orizont - - - - -
hipo- salinizat salic hiposalic
salic (sc) ≥15cm (szw)
(sc) grosi-me
16. Orizont Orizont - Se asoci- - Se aso- - Se asoci- -
natric alcalic ază cu ciază cu ază cu alte
(na) sau natric alte alte ori- orizonturi
(na) orizonturi zonturi(n) (n)
(n)
17. Orizont Orizont - Hiposo- - - - - -
hipona alcalizat dic (son)
tric sau (ac)
hipo-
sodic
(ac)
18. Orizont Caracter Fără Fără „sulfidic Fără „sulfidic Fără
sulfu- sulfuric condi-ţii condiţii materials condi- materials” condiţii de
ratic (sf) de de ” ţii de grosime
grosi- grosime grosi-
me me
19. Orizont - - Orizont ≥ 15 cm - - Orizont ≥ 15 cm
sulfu-ric sulfuric grosime sulfuric grosime
su)
20. Orizont Orizont - Orizont ≥ 15 cm Proprie- Fără Nu este -
vertic (y) vertic (y) vertic grosime tăţi condi- definit un
vertice ţii de orizont
grosi- vertic, ci
me numai
feţe de
alunecare
(slickensi
des) (ss)
21. Orizont - - - - - - - -
pelic (z)
22. Orizont - - Orizont - Orizont - Orizont -
petro- petro- petro- petro-
calxic calcic calcic calcic
(pc)
23. Fragi- Orizont - Orizont ≥ 25 cm fragipan Fără fragipan ≥ 15 cm
pan (ori- fragipan fragic grosime condi- grosime
zont (x) ţii de
fragic) grosi-
(x) me

119
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
24. Orizont Orizont - Orizont - Orizont - Orizont -
B cripto- B spodic spodic spodic spodic
spodic
(Bcp) *)
25. Ori-zont - (clase - - - - - - -
sche- de
letifer conţinut
(q) de
schelet)
26. Orizont - - Orizont ≥ 10 cm - - Folistic ≥ 15 cm
folic (O) folic grosime epipedon grosime
27. Orizont Orizont - Orizont ≥ 10 cm Orizont 20-40 Epipedon Idem
turbos organic histic grosime histic (60) histic WRB-SR
(T) hidro- (H) (H) cm
morf (T) gro-
sime
28. Orizont - - Orizont ≥ 50 cm Orizont A ≥ 50 Epipedon Idem FAO
antro- antrope- grosime fimic cm plaggen
pedo- dogeneti grosi-
genetic c me
(N)
29. Orizont - - Orizont - - - - -
antracvi antracvic
c (aq)

*) A fost asimilat cu orizontul B spodic, nefiind identificat în alte sisteme de clasificare

120
 Tabel 9.6
PROPRIETĂŢI DIAGNOSTICE
Nr. SRTS SRCS - 80 WRB-SR - FAO/UNESCO USDA -ST -
1998 - 1988 1999
crt Denu Dife Denu- Dife- Denu- Dife- Denu Diferenţe
mire renţe mire renţe mire renţe mire specifice
speci- speci- speci-
fice fice fice
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 Caracter Carac- - vermic - - - Vermic -
vermic ter (utilizat
(vm) vermic la sol)
2 Schimba Schim- - Schim- - Schim- < 5 cm Schim- -
re bare bare bare grosime bare
texturală textu- texturală texturală textu-
bruscă rală bruscă bruscă rală
bruscă bruscă
3 Proprie- Mate- - Orizont - Proprie- - Proprie- -
tăţi rial andic tăţi tăţi
andice amorf andice andice
(an) sau
orizont
andic
4 Trecere Orizont - Pătrun- - Pătrun- - Orizont ≥ 5 cm
glosică E+B deri de deri de glosic grosime
albelu- limbi limbi
vică sau albelu- (ton-
orizont vice guing)
E+B (gl)
5 Contact Contact - Rocă - Rocă - Contact -
litic sau l litic dură dură litic
rocă continuă continuă
compac-
tă cont-
nuă (li)
6 Proprie- Carac- V ≥ 55% V ≥ 50% - V ≥ 50% - - -
tăţi ter
eutrice eutric
7 Proprie- Carac- V < 55% V < 50% Unitate V < 50% Unitate - -
tăţi ter de sol de sol
districe distric
8 Proprie- - - Proprie- - - - - -
tăţi alice tăţi alice
(al)
9 Materie Mate- - - - - - - -
organică rie or-
segre- ganică
gabilă segre
(ms) gabilă
(ms)
10 Pudră fri- - - Carbo- - Pudră - Carbo- -
abilă de naţi friabilă de naţi se-
carbonat secun- carbonaţi cundari
de calciu dari (soft identifi-
sau car- powdery cabili
bonaţi se- lime)
cundari
(km)

121
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
11 Proprie- - - - - Proprie- Nu Condiţii -
tăţi acvi- tăţi gleice include acvice
ce,gleice, şi proprie-
stagnice stagnice tăţi an-
şi antrac- tracvice
vice
12 Proprie- - - Proprie- - Proprie- - Condiţii -
tăţi gleice tăţi gleice tăţi gleice acvice
şi orizont de en-
gleic (G) dosatu-
raţie
(endo-
acvice)
13 Proprietă- Orizont - Proprie- - - - Matrice -
ţi reduc- Gr tăţi redusă
tomorfice reducto- sau glei-
(Gr) (glei morfice zare
de puter-
reducere) nică
14 Proprie- Orizont - Proprie- - - - Trăsă-
tăţi Go tăţi turi
redoxi- redoxi- redoxi-
morfe morfice morfice
(Go) (glei
de
oxidore-
ducere)
15 Proprie- Orizon - Proprie- - Proprie- - Condiţii -
tăţi -turi tăţi tăţi acvice
stagnice W şi stagnice stagnice de epi-
w saturaţie
(epiac-
vice)
16 Proprie- - - Antrac- - Fază - Condiţii -
tăţi vic antra- acvice
antrac- cvică de satu-
vice raţie an-
tropică
17 Proprie- - - - - - - - -
tăţi
criostag-
nice
18 Culori Culoa- - - - - - - -
diagnos- rea
tice solului
19 Adânci- Adânci - Adâncimi - Adâncimi - Sec- -
me de me de standard specifice ţiune de
situare a situare control
unui ori- a unui
zont sau orizont
a unui sau a
caracter unui ca
diagnos- racter
tic diag.

122
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
20 Caracter Clase - Scheletic - Fază - - Unele
scheletic după schele- clase
conţi- tică granulo-
nutul metrice
de (ex. lut
sche- scheletic)
let
21 Caracter Clase - Scheletic - Fază - - Unele
subsche- după schele- clase
letic conţi- tică granulo-
nutul metrice
de (ex. lut
sche- scheletic)
let
22 Proprie- Subtip - Salic - Fază - Fază -
tăţi uri de şi/sau salică şi salină şi
salsodice sol sodic sodică sodică
salini-
zate/
sodi-
zate

123
 Tabel 9.7
MATERIALE PARENTALE DIAGNOSTICE

Nr. SRTS SRCS - 80 WRB-SR - 1998 FAO/UNESCO USDA -ST -

- 1988 1999
crt Denu- Dife- Denu- Dife- Denu- Dife- Denu Dife-
mire renţe mire renţe mire renţe mire renţe
speci- speci- speci- speci-
fice fice fice fice

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 Material - - Material - Proprie - - -
fluvic fluvic de -tăţi
(MF) sol fluvice
Material - - Material - - - - -
antropo- antropo-
gen geomorfic
(MA) de sol
3 Material - - Material - - - - -
antropo- antropo-
gen geomorfic
garbic garbic de
sol
4 Material - - Material - - - - -
antropo- antropo-
gen geomorfic
spolic spolic de
sol
5 Material - - Material - - - - -
antropo- antropo-
gen geomorfic
urbic urbic de
sol
6 Material - - Material - - - - -
antropo- antropo-
gen geomorfic
mixic oric-urbic
de sol
7 Material - - Material - - - - -
antropo- antropo-
gen geomorfic
reductic reductic
de sol
8 Material - - - - - - - -
scheletic
calcarifer
(MK)
9 Material Orizont - - - - - - -
marnic Cpr
(MM)
10 Material Caracter
erubazic erubazic
(ME)
11 Material - - - - - - - -
bauxitic
(MB)

124
9.3. Corelarea solurilor
9.3.1. Corelarea categoriilor taxonomice
O condiţie a corelării solurilor o constituie echivalarea rangurilor taxonomice de nivel
superior, utilizate în SRTS şi SRCS-1980, cu cele din WRB, legenda FAO şi USDA Soil
Taxonomy (Tabel 9.8).
Tabel 9.8
Echivalarea categoriilor taxonomice de nivel superior din SRTS şi SRCS-1980 cu
WRB SR-1998, Legenda FAO/UNESCO-1988 şi USDA Soil Taxonomy-1999
FAO/UNESCO - WRB-SR -
SRTS SRCS USDA-ST - 1999
1988 1998
Categorii Nr. Categ. Nr. Categ. Nr. Categ. Nr. Categ. Nr.
taxonom. unit tax unit tax unit. tax unit tax unit.
Clase 12 Clase 10 - - - - Ordin 12
Tipuri 32 Tipuri 39 Grupa 28 Grupa de 30 Sub- 64
majoră sol de ordin
de sol referinţă
Subtipuri 245 Sub- 250 Unitate 153 Unitate 541 Marea 317
tipuri de sol de sol grupă
Subgrupa 2 400
Din tabelul 9.8 rezultă existenţa unor diferenţe substanţiale în ceea ce priveşte
categoriile taxonomice la nivel superior, cuprinse de sistemele de clasificare comparate.
Cele mai importante deosebiri apar la nivelul claselor (ordinelor) de sol, care în WRB SR şi
FAO/UNESCO nu sunt separate pentru bunul motiv că acestea nu sunt cu adevărat
sisteme de clasificare: FAO/UNESCO este lista solurilor din harta solurilor lumii, care este
folosită şi ca sistem de clasificare, fără să aibă o arhitectură corespunzătoare; WRB SR
este un sistem de unităţi de sol de referinţă, respectiv un catalog de soluri posibile, faţă de
care se recomandă raportarea clasificărilor de soluri existente. Corelarea la nivelul clasei
de sol este întrucîtva posibilă numai cu USDA Soil Taxonomy, dar şi în acest caz cu o
marjă largă de aproximare (tabel 9.9).

Tabel 9.9
CORELAREA CLASELOR DE SOLURI DIN SRTS ŞI SRCS-1980 CU USDA SOIL
TAXONOMY
SRTS SRCS USDA ST-1999
Protisoluri Soluri neevoluate, trunchiate Entisoluri
sau desfundate (pp)
Pelisoluri - Subgrupe vertice (pp)
Andisoluri Umbrisoluri (pp) Andosoluri
Cernisoluri Molisoluri Molisoluri (parţial)
Umbrisoluri Umbrisoluri Inceptisoluri (pp)
Cambisoluri Cambisoluri Inceptisoluri (pp)
Luvisoluri Argiluvisoluri Alfisoluri, Ultisoluri (pp)
Spodisoluri Spodosoluri Spodosoluri
Hidrisoluri Soluri hidromorfe Subordine şi mari grupe acvice
Salsodisoluri Soluri halomorfe Aridisoluri (parţial)
Alfisoluri (parţial)
Molisoluri (parţial)
Histisoluri Soluri organice Histosoluri
Antrisoluri Soluri neevoluate,trunchiate Inceptisoluri (pp)
sau desfundate (pp)

125
9.3.2. Corelarea unităţilor taxonomice de sol (Pedotaxonilor)
9.3.2.1. PROTISOLURI (PRO)
WRB-SR - 1998 În baza mondială de referinţă, protisolurile sunt distribuite la grupele de
referinţă de FLUVISOLURI (FLUVISOLS), REGOSOLURI (REGOSOLS), ARENOSOLURI
(ARENOSOLS) şi la LEPTOSOLURI (LEPTOSOLS).
USDA-ST - 1999 În taxonomia americană, protisolurile aparţin integral ordinului
ENTISOLURI (ENTISOLS). Conceptul de ENTISOL cuprinde soluri cu profil slab dezvoltat
sau fără profil pedologic şi care nu au caracteristici diagnostice prezente la alte ordine.
Protisolurile sunt distribuite în cadrul subordinelor: ARENTURI (ARENTS), ORTENTURI
(ORTHENTS), PSAMENTURI (PSAMMENTS) şi FLUVENTURI (FLUVENTS).

LITOSOLURI (LS)
(LITOSOL - LS; SRCS)
WRB-SR - 1998:. În acest sistem, litosolurile corespund, în mare, conceptului de
LEPTOSOL (LP), dar au totuşi o cuprindere mai restrânsă decât acesta.
Leptosolurile sunt soluri care:
1. Au rocă compactă în primii 25 cm de la suprafaţă sau un orizont molic de 10 - 25 cm
grosime care acoperă direct un material cu peste 40% carbonat de calciu echivalent, sau
cu mai puţin de 10 procente (din greutate) material fin de la suprafaţa solului până la
adâncimea de 75 cm.
2. Nu au alte orizonturi diagnostice în afară de un orizont molic, ocric, umbric sau
1
yermic .
USDA-ST - 1999: În sistemul USDA Soil Taxonomy, litosolurile din România aparţin
ordinului ENTISOLURI (ENTISOLS), subordinul ORTENTURI (ORTHENS), respectiv la
subgrupe litice ale marilor grupe CRYORTENTURI (CRYORTHENTS), UDORTENTURI
(UDORTHENTS) şi USTORTENTURI (USTORTHENTS). Aceste subgrupe litice sunt
definite ca soluri având un contact litic (lithic contact), respectiv roca dură continuă,
silicatică, deasupra adâncimii de 50 cm. Corespunzător acestui criteriu, litosolurile noastre
reprezintă doar un segment din subgrupele litice ale Soil Taxonomy. Corelarea subtipurilor
de litosoluri cu unităţile taxonomice echivalente din WRB-SR şi USDA-ST Soil Taxonomy
este redată în tabelul 9.10.
Tabel 9.10
Corelarea subtipurilor de LITOSOL
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Distric Dystri-lithic Lithic Cryorthents (pp)
(LS di) Leptosol (LPdy-li) (pp) Lithic Udorthents (pp)
Tipic Dystric
(LS ti) Leptosol (LPdy) (pp)
Eutric Eutri-lithic Lithic Udorthents (pp)
(LP eu) Leptosols (LPeu-li) (pp) Lithic Ustorthents (pp)
Eutric Leptosol (lLPeu)(pp)
Rendzinic Rendzinic Eutri-lithic Lithic Cryorthents (pp)
LS rz) (LS rz) Leptosols (lLPeu-li) (pp) Rendollic-lithic
Udorthents (pp)
Rendollic-lithic
Ustorthents (pp)

1
Orizont yermic: orizont de suprafaţă, care constă din acumulare de fragmente de rocă
(pavaj deşertic) de obicei , dar nu întotdeauna, incluse într-o crustă veziculară lutoasă şi
acoperite de un strat subţire de nisip sau loess.
126
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Scheletic - Hyperskeletic Lithic Udorthents (pp)
(LS qq) Leptosol (LPskh) (pp) Lithic Ustorthents (pp)
(prundic)
Histic Organic Folic Leptosols (LPfo) (pp) Lithic Udifolists (pp)
(LS tb) (LS tb) Lithi-folic Leptosol (LPli) Lithic Ustifolists (pp)
(pp) Lithic Udorthents (pp)
Lithic-histic Udorthents

Probleme speciale de corelare a litosolurilor

Datorită diferenţelor conceptuale (lipsa echivalenţei dintre entităţiile taxonomice),
atât în WRB-SR cât şi în USDA-ST, corelarea litosolurilor trebuie privită mai curând ca o
paralelizare decât ca o echivalare propriu-zisă. Astfel, în cazul WRB-SR litosolurile se
distribuie partial la Leptosoluri districe şi eutrice şi parţial la leptosoluri litice-districe şi
respectiv litice eutrice. Pentru integrarea litosolurilor histice s-au creat unităţi suplimentare
de leptosoluri folice-litice şi folice (cele cu orizont organic mai mare de 10 cm grosime). În
mod similar, s-a procedat pentru integrarea în sistemul USDA-ST, unde s-au creat
subgrupe suplimentare de ortenturi pentru litosolurile rendzinice (ortenturi litice-rendolice)
şi pentru cele histice (ortenturi litice-histice).

REGOSOLURI (RS)
(REGOSOLURI - RS, SRCS)
WRB-SR - 1998 REGOSOLS (RG) - Conceptul de regosol cuprinde solurile minerale slab
dezvoltate, formate pe materiale neconsolidate, care au numai un orizont de suprafaţă
ocric şi care nu sunt foarte subţiri (Leptosoluri), nisipoase (Arenosoluri) sau cu proprietăţi
fluvice (Fluvisoluri). Aceste materiale neconsolidate au fost considerate regolite, pedolite
sau non-soluri.
Regosolurile reprezintă materiale neconsolidate, exclusiv cele cu texturi grosiere şi cele cu
proprietăţi fluvice şi care nu au alte orizonturi diagnostice, cu excepţia unui orizont ocric.
Din definiţia de mai sus, rezultă că Regosolul din WRB-SR are o accepţiune mai restrânsă
decât cel din SRTS, care admite orizonturi molice, umbrice, salice ş.a.. Din acest motiv,
pentru a crea echivalentele necesare, în WRB-SR s-a recurs la crearea de subunităţi de
ordinul III, care fac tranziţia spre alte categorii de soluri.
USDA-ST - 1999. Ca şi litosolurile, regosolurile aparţin ordinului de soluri neevoluate sau
slab evoluate, respectiv ENTISOLURILOR (ENTISOLS), subordinul ORTENTURI
(ORTHENTS). După regimurile de temperatură şi umiditate, regosolurile din România se
distribuie în principal în unele mari grupe de UDORTENTURI (UDORTHENTS) şi
USTORTENTURI (USTORTHENTS). Se poate admite şi existenţa unor Regosoluri reci -
respectiv CRIORTENTURI (CRYORTHENTS) în zonele montane la peste 1 200 - 1 500 m
altitudine absolută. Unele subtipuri de Regosoluri aparţin ordinelor MOLISOLURI
(MOLLISOLS), ARIDISOLURI (ARIDISOLS) şi INCEPTISOLURI (INCEPTISOLS).
Corelarea subtipurilor de regosoluri cu solurile similare din WRB-SR şi USDA-ST este
prezentată în tabelul 9.11.

127
 Tabel 9.11

CORELAREA SUBTIPURILOR DE REGOSOL

SRTS SRCS WRB-SR-1998 USDA-ST-1999

Distric Dystric Regosols Typic Cryorthents (pp)
(RS di) (RG dy) Typic Udorthents (pp)
Eutric Neseparate, Eutric Regosols Typic Udorthents (pp)
(RS eu) incluse la (RGeu) Typic Ustorthents (pp)
Calcaric regosol tipic Calcaric Regosols Typic Udorthents (pp)
(RS ka) (RG ca) Typic Ustorthents (pp)
Salinic Salinizat Salic Regosols Typic Haplosalids (pp)
(RS sc) (RS sc) (RG sz) Typic Udorthents (pp)
(Saline phase)
Typic Ustorthents (pp)
(Saline phase)
Stagnic - Stagnic Regosols Epiaquic Udorthents (pp)
(RS st) (RG st)
Molic Molic Mollic Regosols Entic Hapludolls (pp)
(RS mo) (RS mo) (RG mo) Entic Haplustolls (pp)
Umbric Umbric Umbric Regosols Humic Dystro crepts (pp)
(RS um) (RS um) (RG um) Humic Dystrudepts (pp)
2 3
Pelic - Vertic Regosols Vertic Udorthents (pp)
4
(RS pe) (RG eu) Vertic Ustorthents (pp)
Litic Litic Leptic Regosols Lithic Cryorthents (pp)
(RS li) (RS ls) (RG le) Lithic Udorthents (pp)
Lithic Ustorthents (pp)
Scheletic - Skeletic Regosols Typic Cryorthents (pp)
(RS qq) (RG sk) Typic Udorthents (pp)
(skeletal)
Typic Ustorthents (pp)
(skeletal)

Probleme speciale de corelare a regosolurilor

Regosolurile din SRTS corespund în bună măsură celor definite în WRB-SR. Sau creat
însă unităţi suplimentare pentru regosolurile molice şi umbrice, neprevăzute în WRB-SR.
Mai multe probleme apar la corelarea cu USDA-ST, unde regosolurile molice şi umbrice se
distribuie la hapludoluri şi haplustoluri entice şi respectiv, la distrocriepturi şi distrudepturi
humice. Regosolurile salinice par să se încadreze mai curând la haplosaliduri (cele cu
orizont salic în primii 100 cm) sau/şi respectiv ustortenturi (faza salină).

2
Termeni introduşi, nu există în original.
3
Idem 16.
4
Idem 16.
128
 PSAMOSOLURI (PS)
(PSAMOSOL-PS, SRCS)

WRB-SR-1998: (ARENOSOLURI - AR) Caracteristica fundamentală a arenosolurilor

este natura nisipoasă a materialului parental. Textura acestor soluri este nisipo-lutoasă sau
nisipoasă până la cel puţin 100 cm adâncime sau până la un orizont plintic, petroplintic sau
salic, situat între 50 - 100 cm de la suprafaţă. Fragmentele de roci sau alte fragmente
grosiere, dacă sunt prezente, nu trebuie să depăşească 35% din volum. Arenosolurile nu
au alte orizonturi diagnostice, decât unul ocric sau albic sau un orizont plintic, petroplintic
sau salic sub 50 cm adâncime sau un orizont argic sau spodic sub 200 cm adâncime.
Arenosolurile sunt soluri care au:
1. Textură nisipo-lutoasă sau mai grosieră, fie până la o adâncime de cel puţin 100
5 6
cm, sau până la un orizont plintic , petroplintic sau salic, aflate între 50 - 100 cm de la
suprafaţă.
2. Mai puţin de 35% (din volum) fragmente de rocă sau alte fragmente grosiere în
primii 100 cm de la suprafaţă.
3. Pot avea orizonturi plintice, petroplintice sau salice sub 50 cm sau orizonturi
argice sau spodice sub 200 cm adâncime.

USDA-ST - 1999 Psamosolurile aparţin predominant ordinului ENTISOLURI (ENTISOLS),

subordinul PSAMENTURI (PSAMMENTS). În funcţie de regimul de temperatură şi
umiditate, psamosolurile din SRTS se distribuie, în principal, la două mari grupe:
USTIPSAMENTURI (USTIPSAMMENTS), caracteristice zonei calde-secetoase şi
UDIPSAMENTURI (UDIPSAMMENTS), răspândite în zona umedă.
Corelarea subtipurilor de psamosoluri cu unităţile taxonomice similare din WRB-SR şi
USDA-ST este redată în tabelul 9.12.

Tabel 9. 12

CORELAREA SUBTIPURILOR DE PSAMOSOLURI

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Distric Dystric Arenosols Typic Udipsamments (pp)
(PSdi) Neseparate, (ARdy)
Eutric incluse la Eutric Arenosols Typic Udipsamments (pp)
(PSeu) Psamosol tipic (AReu) Typic Ustipsamments (pp)
Calcaric Calcaric Arenosols Typic Ustipsamments (pp)
(PSka) (AR) calcareous
Umbric Umbric Umbric Arenosols Humic-psammentic
(PSum) (PSum) (ARum) Dystrudepts
Molic Mollic Mollic Arenosols Psammentic Hapludolls
(PSmo) (PSmo) (ARmo) (pp)
Psammentic Haplustolls
(pp)
Gleic Gleizat Endogleyic Endoaquic Udipsamments
(PSgc) (PSgz) Arenosols (ARgln) (pp)
Endoaquic Ustipsamments
(pp)

5
Este caracteristic unor soluri tropicale şi constă dintr-un strat continuu întărit de compuşi
de fier şi fără sau cel mult cu urme de materie organică.
6
Vezi 16.
129
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Sodic - Endosodic Endoaquic Ustipsamments
(PSso) Arenosols (AR) (pp) (sodic phase)
Hyposodic
Arenosols (AR) (pp)
Salinic Salinizat Endosalic Arenosols Typic Aquisalids (pp)
(PSsc) (PSsc) (ARszn) (pp) Endoaquic Ustipsamments
Hyposalic Arenosols (pp) (Saline phase)
(ARszw) (pp)

Probleme speciale de corelare a psamosolurilor

În WRB-SR, conceptul de arenosol este mai larg decât cel de psamosol utilizat în SRTS.
Din acest motiv, corelarea Psamosol-Arenosol are la bază îndeosebi textura materialului
parental şi mai puţin cerinţele de orizonturi diagnostice care diferă sensibil. Trebuie reţinut
faptul că nu se cere ca materialul parental să fie remaniat eolian. Multe arenosoluri sunt
formate pe depozite nisipoase rezultate din dezagregarea "in situ" a unor roci compacte
consolidate. De aici şi probabilitatea de a fi prezente fragmente de rocă în materialul
parental.
S-au creat unităţi suplimentare de arenosoluri, pentru psamosolurile umbrice şi gleice,
neprevăzute în WRB-SR.
Atât în WRB-SR, cât şi în sistemul USDA-ST, sunt prevăzute şi unităţi (subgrupe) lamelice
de arenosoluri respectiv psamenturi (cu lamele în primii 100/200 cm), care în SRTS se
regăsesc la nivel de varietate de sol.

ALUVIOSOLURI (AS)
(SOL ALUVIAL-SA, SRCS)
WRB-SR - 1998: (FLUVISOLS - FL) - Conceptul de fluvisol defineşte soluri care conţin
materiale fluvice începând din primii 25 cm de la suprafaţă şi care continuă până la cel
puţin 50 cm adâncime. Nu au alte orizonturi diagnostice decât unul histic, molic, ochric,
7 8
takâric , umbric, yermic , salic sau sulfuric.
Fluvisolurile sunt soluri care au:
1. Grosime de 25 cm sau mai mult.
2. Material fluvic începând din primii 25 cm de la suprafaţa solului şi continuând
până la cel puţin 50 cm adâncime.
3. Nu prezintă alte orizonturi diagnostice cu excepţia unui orizont: histic, molic,
ocric, takâric, umbric, yermic, salic sau sulfuric
USDA-ST - 1999: În sistemul american actual de clasificare, aluviosolurile aparţin ordinului
ENTISOLURI (ENTISOLS), subordinul FLUVENTURI (FLUVENTS). Aluviosolurile din
România se distribuie la marile grupe de UDIFLUVENTURI (UDIFLUVENTS), şi
USTIFLUVENTURI (USTIFLUVENTS).
Corelarea subtipurilor de aluviosoluri cu WRB-SR - 1998 şi USDA-ST - 1999 este redată în
tabelul. 9.13.

7
Orizont takâric: orizont de suprafaţă cu textură fină şi care constă din o crustă densă de
suprafaţă şi o parte inferioară foioasă; este format în condiţii aride pe soluri periodic
inundate.
8
A se vedea nota 15.
130
 Tabel 9.13
Corelarea subtipurilor de aluviosoluri
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Distric Dystric FLuvisols Fluventic Dystrudepts
(ASdi) Incluse la (FLdy)
Eutric sol aluvial tipic, Eutric FLuvisols Typic Udifluvents (pp)
(ASeu) neseparate (FLeu) Typic Ustifluvents (pp)
Calcaric la acest nivel Calcaric Typic Ustifluvents
(ASka) FLuvisols (FLca) calcareous
Molic Molic Mollic FLuvisols Mollic Udifluvents (pp)
(ASmo) (SA mo) (FLmo) Mollic Ustifluvents (pp)
Umbric Umbric Umbric FLuvisols Mollic Udifluvents
(ASum) (SA um) (FLha-um)
Entic Protosol aluvial Haplic FLuvisols Typic Udifluvents (pp)
(ASen) (PA) (FLha) Typic Ustifluvents (pp)
Vertic Vertic Vertic FLuvisols Vertic Udifluvents (pp)
9
(ASvs) (SAvs) (FLvr) Vertic Ustifluvents (pp)
Prundic Litic Skeletic FLuvisols Typic Udifluvents (pp)
(ASpr) (SAls) (FLsk) (skeletal)
Typic Ustifluvents (pp)
(skeletal)
Gleic Gleizat Gleyic FLuvisols Endoaquic Udifluvents (pp)
(ASgc) (ASgz) (pp) (FLgl) Endoaquic Ustifluvents (pp)
Salinic Salinizat Salic FLuvisols Endoaquic Udifluvents
(ASsc) (SAsc) (FLsz) (pp) (Saline phase)
Sodic Alcalizat Sodic FLuvisols Endoaquic Ustifluvents
(ASso) (SAac) (FLso) (pp) (sodic phase)
Psamic - Arenic FLuvisols Tyipic Udidsamments (pp)
10
(ASps) (FL ar) Tyipic Ustipsamments (pp)
Pelic - Vertic FLuvisols Vertic Udifluvents (pp)
(ASpe) (FL ha) Vertic Ustifluvents (pp)
Coluvic Coluvisol Fluvisol (pp) Udifluvents (pp)
(ASco) (CO) Ustifluvents (pp)

Probleme speciale de corelare a aluviosolurilor

Aluviosolurile din SRTS se corelează destul de bine cu WRB-SR şi satisfăcător cu USDA-
ST. În cazul WRB-SR s-au creat unităţi suplimentare de Fluvisoluri vertice, unde au fost
incluse aluviosolurile vertice şi cele pelice (prin asimilare).
În cazul USDA-ST s-a recurs la crearea de subgrupe suplimentare pentru aluviosolurile
psamice, care au fost separate ca fluventuri arenice.
Aluviosolurile salinice şi sodice au o accepţiune mai largă decât termenii salic şi sodic din
cele două sisteme, incluzând şi soluri moderat şi slab salinizate.

9
Termeni noi introduşi, nu exită în original.
10
Termeni noi introduşi, nu exită în original.
131
 ENTIANTROSOLURI (ET)
(absente în SRCS)
WRB-SR - 1998: În această bază de referinţă, ENTIANTROSOLURILE sunt incluse la
REGOSOLURI (REGOSOLS).
USDA-ST - 1999: În acest sistem, ENTIANTROSOLURILE nu sunt detaliate, ele fiind
incluse
la ordinul ENTISOLURI (ENTISOLS), subordinul ARENTURI (ARENTS), marile grupe
UDARENTURI (UDARENTS) şi USTARENTURI (USTARENTS).
Corelarea subtipurilor de entiantroposoluri este dată în tabelul 9.14.
Tabel 9.14

CORELAREA SUBTIPURILOR DE ENTIANTROSOL

SRTS SRCS WRB-SR-1998 USDA-ST-1999
Urbic - Urbic Regosols -
(ETur) (RGub)
Rudic - Skeletic Regosols -
(ETru) (RGsk)
Garbic - Garbic Regosols -
(ETga) (RGga)
Spolic Spolic Regosols -
(ETsl) (RGsp)
Mixic Toate protoso- Anthropic -
(ETmi) lurile antropice, Regosols (RG ah)
cu excepţia celui
vertic
Reductic Reductic Regosols -
(ETre) (RGrd)
Psamic - Arenic Regosols Typic Udipsamments
(ETps) (RG ar) (pp)
Typic Ustipsamments
(pp)
Pelic Protosol antropic Vertic Regosols Vertic Udarents (pp)
11
(ETpe) Vertic (PA vs) (pp) (RGvr) vertic Ustarents (pp)
Copertic - Humic Regosols Mollic Udarents (pp)
(Etct) (RGhu) Mollic Ustarents (pp)
Litic - Litic Regosols Litic Udorthents
(Etli) (RGli) Litic Ustrothents
Litoplacic -
(ETlp)

Probleme de corelare a entiantroposolurilor

Întrucât sunt preluate practic integral din WRB-SR, nu s-au pus probleme de corelare cu
această bază. În sistemul USDA-ST, această categorie este puţin detaliată. Pentru cele
mai multe entiantrosoluri, nu există echivalente.

11
Termen nou introdus, nu există în original.
132
9.3.2.2. CERNISOLURI (CER)
MOLISOLURI - SRCS

WRB-SR - 1998: Clasa CERNISOLURI din SRTS ar cuprinde următoarele grupe de

referinţă din WRB-SR: cernoziomuri (CHERNOZEMS), castaniozomuri (KASTANOZEMS)
şi faeoziomuri (PHAEOZEMS).
USDA-ST - 1999: În acest sistem, cernisolurile corespund unei părţi din ordinul
molisolurilor (MOLLISOLS), care au o cuprindere mai largă, deoarece include toate
subtipurile molice din SRTS, lăcovişti ş.a.

KASTANOZIOMURI (KZ)
(SOL BĂLAN - SB, SRCS)

WRB-SR - 1998: (KASTANOZEMS - KS). Kastanoziomurile sunt soluri ale zonelor mai
uscate şi mai calde ale stepelor. Aici vegetaţia naturală este dominată de ierburi care ajung
timpuriu la maturitate, cu o producţie de masă uscată de rădăcini de 3 - 4 tone/ha/an, din
care 50% este concentrată în primii 25 cm ai solului, rezultând un orizont de suprafaţă cu
un conţinut de materie organică între 2 - 4%, rareori > 5%. În consecinţă, kastanoziomurile
au un orizont molic mai puţin profund decât cernoziomurile şi faeziomurile şi care nu este
negru spre cenuşiu foarte închis, ci mai degrabă brun cenuşiu închis către brun închis.
Acest aspect este datorat climatului semi-arid spre aproape arid, unde producţia de
biomasă este mai mică. Crotovinele sunt mai puţin frecvente şi mai puţin profunde decât în
cernoziomuri, probabil din cauza iernilor mai blânde. În contrast cu cernoziomurile,
kastanoziomurile pot avea un orizont gipsic sau concentraţii de cristale de gips în partea
inferioară a profilului sau în materialul parental. Un orizont gipsic apare însă numai în
zonele mai aride, unde materialul parental este bogat în gips; în regiunile mai uscate pot
prezenta un orizont de acumulare a sărurilor la adâncimi mai mari de 200 cm de la
suprafaţă.
Kastanoziomurile sunt soluri care prezintă:
a) Orizont molic cu crome > 2 în stare umedă până la cel puţin 20 cm adâncime, sau
având aceste crome direct sub orice strat arat.
b) Concentraţii de carbonaţi secundari în primii 100 cm de la suprafaţă.
c) Nu prezintă alte orizonturi diagnostice cu excepţia unui orizont argic, calcic, cambic,
gipsic, petrocalcic, petrogipsic sau vertic.
USDA-ST - 1999. Kastanoziomurile corespund molisolurilor cu regim de umiditate ustic,
respectiv USTOLURILOR (USTOLLS) şi pot fi incluse la VERMUSTOLURI
(VERMUSTOLLS), HAPLUSTOLURI (HAPLUSTOLLS) şi CALCIUSTOLURI
(CALCIUSTOLLS).
Corelarea subtipurilor de kastanoziomuri este dată în tabelul 9.15.
Tabel 9.15
Corelarea subtipurilor de KASTANOZIOM
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic (KZti) Sol bălan tipic Calcaro-calcic Entic Haplustolls (pp)
(calcaric) (SBti) Kastanozems Entic Vermustolls (pp)
Sol bălan vermic (KCcc-ca) Typic Calciustolls (pp)
(SBvm)
Maronic - Calcic Kastanozems Typic Calciustolls (pp)
(KZmr) (KCcc)
Psamic - Siltic Chernozems Psammentic
(KZ ps) (CHsl) Haplustolls
Gleic - Gleyic Kastanozems Endoaquic Haplustolls
(KZgc) (KSgc)

133
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Salinic Sol bălan salinizat Hyposalic Kastanozems Endoaquic Haplustolls
(KZsc) (SBsc) (KSszw) (Saline phase)
Sodic Sol bălan alcalizat Hyposodic Kastanozems Endoaquic Haplustolls
(KZac) (SBac) (KSsow) (pp) (sodic phase)
Endosodic Kastanozems
(KSson) (pp)

Probleme speciale de corelare a kastaniozomurilor

Kastanoziomurile din SRTS reprezintă numai unele unităţi ale kastanozemurilor din WRB-
SR. Spre exemplu, lipsesc kastanoziomurile luvice, vertice, gipsice şi cromice. Au fost
separate ca unitate suplimentară, kastanozemurile hiposalice, neidentificate în WRB-SR. În
sistemul USDA-ST, majoritatea acestor soluri au caractere entice, datorită diferenţierii
slabe a orizonturilor de sol.

CERNOZIOMURI (CZ)
(CERNOZIOM - CZ, SRCS)
WRB-SR - 1998: (CHERNOZEMS - CH). Cernoziomurile reprezintă solurile zonei
temperate cu ierni reci sau foarte reci şi veri scurte, calde până la fierbinţi. Precipitaţiile
sunt relativ scăzute, cca. 350 - 600 mm/an şi limita lor superioară (600 mm) abia egalează
evapotranspiraţia potenţială anuală. Materialele parentale ale acestor areale sunt
reprezentate predominant prin loess carbonatic sau depozite loessoide. Vegetaţia naturală
este dominată de ierburi anuale înalte, cu producţie ridicată de biomasă, denumită stepa
cu ierburi înalte în Europa Răsăriteană şi în Asia şi preeria cu ierburi înalte în America de
Nord. Vegetaţia ierboasă naturală poate produce 4 - 6 t/ha/an de masă uscată de rădăcini
concentrată în primii 60 cm ai solului (cca. 80% din masa de rădăcini se găseşte în primii
30 - 40 cm). Acest tip de vegetaţie, împreună cu o pedofaună foarte bogată, conduce la
formarea de soluri caracterizate printr-un orizont de suprafaţă profund, cenuşiu foarte
închis, foarte bogat în humus (până la 10 - 16%) şi elemente nutritive şi cu structură
granulară bine dezvoltată. Bioturbaţia intensă este evidenţiată de prezenţa crotovinelor,
care constituie o trăsătură tipică a cernoziomurilor.
Cernoziomurile sunt soluri care prezintă:
a) Un orizont molic cu crome ≤ 2 în stare umedă dacă textura este mai fină decât lut
nisipos sau < 3,5 dacă textura este lut nisipos sau mai grosieră; ambele crome până
la 20 cm adâncime sau direct sub stratul arat.
b) Concentraţii de carbonaţi secundari începând în primii 50 cm de la limita inferioară a
orizontului humifer, dar în primii 200cm de la suprafaţă.
c) Nu există un orizont petrocalcic între 25 - 100 cm adâncime.
d) Nu există gips secundar
e) Nu există grăunţi de praf şi nisip dezgoliţi pe suprafaţa agregatelor structurale.
USDA-ST - 1999. Cernoziomurile din SRTS se încadrează la ordinul MOLISOLURI
(MOLLISOLS), subordinul UDOLLURI (UDOLLS) şi USTOLURI (USTOLLS). Marile grupe
sunt reprezentate prin HAPLUDOLURI (HAPLUDOLLS), HAPLUSTOLURI
(HAPLUSTOLLS) şi ARGIUSTOLURI (ARGIUSTOLLS).
Corelarea subtipurilor de cernoziom este dată în tabelul 9.16.

134
 Tabel 9.16
Corelarea subtipurilor de CERNOZIOM
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Tipic Calcic Chernozems Entic Haplustolls (pp)
(CZ ti) (CZti) (CHca) Entic Hapludolls (pp)
Psamic - Siltic Chernozems Psammentic
(CZps) (CHsl) Haplustolls
Pelic - Vertic Chernozems
(CZpe) (CH vr) Vertic Haplustolls (pp)
Vertic Vertic Vertic Chernozems Vertic Haplustolls
(CZvs) (CZvs) (CHvr)
Gleic Gleizat Gleyic Chernozems Endoaquic Haplustolls
(CZgc) (CZgz) (CHgc) (pp)
Lăcoviste tipică Endoaquic Hapludolls
(LCti) (pp) (pp)
Aluvic - Fluvic Chernozems Fluventic Haplustolls
(CZal) (CHfv) (pp)
Kastanic - Calcaro-calcic Entic Haplustolls
(CZkz) Chernozems
(CHca-cc)
Cambic Cambic tipic Haplic Chernozems Typic Haplustolls (pp)
(CZcb) (CCti) (CHha)
Argic Argiloiluvial Luvic Chernozems Udic Argiustolls (pp)
(CZar) (CI ti)
Calcaric Tipic carbonatic Calcaro-calcic Typic Calciustolls (pp)
(CZka) (CZtik) Chernozems Entic Haplustolls (pp)
(CHcc-ca)
Greic (CZgr) - Greyic Phaeoems Alfic udic Argiustolls
(PH gz) (pp)
Maronic - Calci greyic Alfic Haplustolls
(CZmr) Chernozems
(CHgz)
Salinic Salinizat Hyposalic Endoaquic Haplustolls
(CZsc) (CZsc) Chernozems (Saline phase) (pp)
(CHszw)
Sodic Alcalizat Hyposodic Endoaquic Haplustolls
(CZac) (CZac) Chernozems (sodic phase) (pp)
(CHsow)
Varietatea Vermic Vermic Chernozems Typic Vermustolls
vermic (Xvm) (CZvm) (CHvm) Typic Vermudolls (pp)
Vermic Phaeozems
(PHvm)
Varietate Rendzinic Endoleptic-chernic Entic Haplustolls (pp)
subrendzinic (CZrz) Chernozems Entic Hapludolls (pp)
(Xsr) (CHlen-ch)
Endoleptic
Chernozems
(CHch-le)

135
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Varietate Pseudorendzinic Haplic Chernozems Entic Haplustolls (pp)
marnic (Xma) (CZpr) (pp) Entic Hapludolls (pp)
Haplic Phaeozems
(pp)
Litic Litic Leptic Chernozems Lithic Haplustolls
(CZli) (CZls) (CHle)
Varietate Cambic-vermic Vermic Chernozems Typic Vermustolls (pp)
cambic vermic (CCvm) (CHvm) (pp) Typic Vermudolls (pp)
(CZcb-xvm) Vermic Phaeozems
(PHvm) (pp)
Cambic-vertic Cambic-vertic Vertic Chernozems Vertic Haplustolls (pp)
(CZcb-vs) (CCvs) (CHvr) (pp) Vertic Hapludolls (pp)
Varietate Cambic-rendzinic Endoleptic Typic Haplustolls
cambic- (CCrz) (pp) Chernozems
subrendzinic (CHlen) (pp)
(CZcb-xsr)
Varietate Cambic Haplic Phaeozems Typic Hapludolls
cambic-marnic pseudorendzinic (PHha)
(CZcb-xma) (CCpr)
Cambic-litic Cambic litic (CCls) Leptic Chernozems Lithic Haplustolls (pp)
(CZcb-li) (CHle) (pp)
Cambic-gleic Cambic gleizat Gleyic Chernozems Endoaquic Haplustolls
(pp) (CCgz) (CHgl) (pp) (pp)
(CZcb-gc) ? Gleyic Phaeozems Endoaquic Hapludolls
(PHgj) (pp) (pp)
Cambic-salinic Cambic salinizat Hyposalic Endoaquic Haplustolls
(pp) (CCsc) Chernozems (SAline phase)
(CZcb-sc) (CHszw)
Cambic-sodic Cambic alcalizat Hyposodic Endoaquic Haplustolls
(pp) (CZcb-ac) (CCac) Chernozems (sodic phase)
(CHsow)
Argic-salinic Argiloiluvial Hyposali-luvic Endoaquic Argiustolls
(?) (CZar-sc) salinizat (CIsc) Chernozems (SAline phase) (pp)
(CHlv-szw) (pp)
Argic-sodic (?) Argiloiluvial Hyposodi-luvic Endoaquic Argiustolls
(CZar-ac) alcalizat (CIac) Chernozems (sodic phase) (pp)
(PHlv-sow) (pp)

Probleme speciale de corelare a cernoziomurilor

În ansamblu, cernoziomurile din SRTS se corelează satisfăcător cu cele din
WRB-SR. Unele probleme apar legate de adâncimea de apariţie a orizontului Cca sau a
concentrărilor de carbonaţi secundari care nu este clar formulată în WRB-SR: "concentrări
de carbonaţi secundari începând în primii 50 cm de la limita inferioară a orizontului A dar în
primii 200 cm de la suprafaţă". În consecinţă, în SRTS, pentru cernoziomuri, s-a luat drept
limită de apariţie a orizontului de acumulare a carbonaţilor, adâncimea de 125 cm stabilită
în Legenda Revizuită FAO/UNESCO-1988, 200 cm fiind prevăzută numai pentru
cernoziomurile cu textură grosieră. Pentru unele subtipuri prevăzute în SRTS dar fără
corespondenţă în WRB-SR, s-au adăugat unităţi noi: "Hiposalic, Hiposodic Chernozems"
pentru subtipurile saline şi respectiv sodice, "Arenic Chernozems" pentru subtipul psamic,
"Fluvic Chernozems" pentru cernoziomul aluvial. Cernoziomul cambic cu orizont Cca < 125
136
cm adâncime, a fost asimilat la "Haplic Chernozems", iar cel pelic la "Vertic Chernozems"
(genul proxim). Au fost transferate la faeoziomuri cernoziomurile cambice cu orizont de
carbonaţi la adâncimi mai mari de 125 cm şi o parte din cernoziomurile argiloiluviale,
inclusiv cele rendzinice, pseudorendzinice din SRCS-1980.

FAEOZIOMURI (FZ)
(neseparate în SRCS-1979)

WRB-SR - 1998 (PHAEOZEMS-PH) : Soluri tipice regiunilor de stepă mai caldă şi mai
umedă (preerie). Apar în condiţii mult mai umede decât alte soluri de stepă. În consecinţă,
producţia de biomasă este mai mare, iar alterarea şi levigarea mai pronunţată. Ca şi
cernoziomurile şi kastanoziomurile, faeoziomurile sunt dezvoltate pe materiale parentale
afânate, bazice, în special pe loess şi depozite loessoide sau depozite glaciare. În
comparaţie cu cernoziomurile, carbonatul de calciu este în mod obişnuit absent din profilul
de sol, dar levigarea nu este atât de intensă încât solul să fie sărăcit în baze şi nutrienţi. În
funcţie de tipul de vegetaţie, ierburi înalte de stepă (preerie) şi silvostepă, producţia de
biomasă şi activitatea pedofaunei sunt foarte intense. Viermii de pământ (Lumbricide şi
Enchytraeide) şi mamiferele săpătoare omogenizează solul (crotovine frecvente), ultimele
mai ales în zona temperată rece. Drept urmare, adeseori faeoziomurile au un orizont de
suprafaţă profund cenuşiu închis la cenuşiu, sau cenuşiu către brun.
Orizontul de suprafaţă al faeoziomurilor este, de regulă, mai subţire decât cel al
cernoziomurilor şi probabil mai puţin închis. Faeoziomurile sunt soluri poroase, bine aerate,
cu structură stabilă, relativ bogate în elemente nutritive, ceeace le face soluri excelente
pentru culturi agricole. Multe faeoziomuri au acumulare de argilă în subsol, privită frecvent
drept caracter relict din faze mai umede, care determină creşterea capacităţii de stocare a
apei, totuşi ele pot avea limitări de apă în sezonul uscat.
Faeoziomurile sunt soluri care prezintă:
a) Un orizont molic, si
b) Un grad de saturaţie în baze (în acetat de amoniu) de ≥ 50% şi o matrice de sol fără
carbonaţi până la cel puţin 100cm adâncime, sau până la un strat contrastant (contact
litic sau paralitic, orizont petrocalcic) situat între 25-100cm adâncime, şi
c) Nu au alte orizonturi diagnostice decât un orizont albic, argic, cambic sau vertic sau un
orizont petrocalcic.
USDA-ST - 1999: Conform acestui sistem, faeoziomurile din România aparţin ordinului
MOLISOLURI (MOLLISOLS), subordinul UDOLURI (UDOLS). Pe mari grupe, aceste soluri
se distribuie la HAPLUDOLURI (HAPLUDOLLS) şi ARGIUDOLURI (ARGIUDOLLS).
Corelarea subtipurilor de faeoziomuri este dată în tabelul 9.17.
Tabel 9.17
Corelarea subtipurilor de FAEOZIOM
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic (FZti) Sol cernoziomoid tipic Haplic Phaeozems Entic Hapludolls
(CMti) (PHha)
Pseudorendzină tipică
(PRti) (pp)
Greic Sol cenuşiu tipic Greyi-luvic Phaeozems Alfic Argiudolls (pp)
(FZgr) (CNti) (PHgz-lv) Alfic Argiustolls
(pp)
Typic Hapludolls
(pp)
Cambic-greic Sol cenuşiu cambic Greyic Phaeozems Typic Haplustolls
(FZcbgr) (CN ca) (pp)

137
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Psamic Cernoziom/depozite Arenic ∗) Phaeozems Psammentic ∗)
(FZps) nisipoase Hapludolls (pp)
Psammentic ∗)
Haplustolls (pp)
Pelic Sol cernoziomoid vertic Vertic Phaeozems Vertic Hapludolls
(FZpe) (CMvs) (pp) (PHvr)
Pseudorendzină vertică
(PRvs)
Vertic Sol cernoziomoid vertic Vertic Phaeozems Vertic Hapludolls
(FZvs) (CMvs) (pp) (PHvr)
Gleic Sol cernoziomoid gleizat Gleyic Phaeozems Endoaquic
(FZgc) (CMgz) (pp) (PHgl) Hapludolls
Lăcovişte tipică (LCti) (pp)
Lăcovişte cambică (LCca)
Stagnic Sol cernoziomoid Stagnic Phaeozems Epiaquic Hapludolls
(FZst) pseudogleizat (CMpz) (PHst)
Pseudorendzină
pseudogleizată (PRpz)
Clinogleic Sol negru clinohidromorf Stagni-gleyic Epi-endoaquic
(FZcl) tipic (NFti) Phaeozems Hapludolls
(PHgl-st)
Aluvic - Fluvic∗) Phaeozems Fluventic
(FZal) (PHfv) Hapludolls
Cambic Sol cernoziomoid cambic Haplic Phaeozems Typic Hapludolls
(FZcb) (CMca) (PHha)
Cernoziom cambic (CCti) (pp)
Pseudorendzinic (CCpr) (pp)
Pseudorendzină cambică
(PRca) (pp)
Argic Sol cernoziomoid argiloiluvial Luvic Phaeozems Typic Argiudolls
(FZar) (CMar) (PHlv)
Cernoziom argiloiluvial tipic
(CI ti) (pp)
Cernoziom argiloiluvial
pseudorendzinic (CI pr) (pp)
Pseudorendzină argiloiluvială
(PRar)
Calcaric Sol cernoziomoid tipic Calcaric Phaeozems Entic Hapludolls
(FZka) (CMti) (pp) (PHca)
Pseudorendzină tipică
(PRti) (pp)

Varietate : Cernoziom cambic rendzinic Endoleptic Phaeozems Typic Hapludolls

Cambic- (CCrz) (pp) (PHlen) (pp)
subrendzinic
(FZcb-xsr)
Varietate : Cernoziom argiloiluvial Endolepti-luvic Typic Argiudolls
Argic- rendzinic Phaeozems
subrendzinic (CIrz) (pp) (PH lv-len) (pp)
(FZar-xsr)

138
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Varietate : Sol cernoziomoid rendzinic Endoleptic Phaeozems Typic Hapludolls
Tipic- (CMrz) (pp) (PHlen) (pp)
subrendzinic
(Fzti-xsr)
Argic-vertic Cernoziom argiloiluvial vertic Verti-luvic Phaeozems Vertic Argiudolls
(FZar-vs) (CIar) (pp) (PHlv-vr)
Argic-gleic Cernoziom argiloiluvial gleizat Gleyi-luvic Phaeozems Endoaquic
(FZar-gc) (pp) (CIgz) (PHlv-gl) (pp) Argiudolls (pp)

Argic-stagnic Cernoziom argiloiluvial Stagni-luvic Epiaquic Argiudolls

(FZar-st) pseudogleizat Phaeozems (PHlv-st)
(CIpz)
Varietate : Sol cenuşiu pseudorendzinic Greyic Phaeozems Alfic ∗) Argiudolls
Greic-marnic (CNpr) (PHgz)
(FZgr-xma)
Greic-gleic Sol cenuşiu gleizat Gleyi-greyic luvic Aqualfic Argiudolls
(FZgr-gc) (pp) (CNgz) Phaeozems
(PHlv-gz-gl)
Greic-stagnic Sol cenuşiu pseudogleizat Luvi-stagni-greyic Epiaqui-alfic
(FZgr-st) (CNpz) Phaeozems Argiudolls
(PHgz-lv-st)
Stagnic-argic Sol clinohidromorf Luvi-stagni-gleyic Epiendoaquic
(FZst-ar) argiloiluvial (NFar) Phaeozems Argiudolls
(PHlv-gl-st)
Stagnic-vertic Sol clinohidromorf vertic Stagni-gleyi-vertic Epiendoaquic vertic
(FZst-vs) (NFvs) Phaeozems Argiudolls
(PHlv-gl-st)
Gleic (FZgc) Lăcovişte tipică Gleyic Phaeozems Endoaquic
(LCti) (pp) Hapludolls
Cambic-gleic Lăcovişte cambică Gleyic Phaeozems Endoaquic
(FZca-gc) (LCca) (pp) Hapludolls
∗)
Unităţi introduse ad-hoc, conform principiului genus proximus, care nu se regăsesc în
sistemele originale

Probleme speciale de corelare a faeoziomurilor

Aceste soluri se corelează relativ bine atât cu WRB-SR, cât şi cu sistrmul USDA-
ST. Totuşi, s-au făcut şi unele compromisuri, care constau în introducerea unor unităţi noi,
neprevăzute în sistemele respective, cum sunt: faeoziomurile arenice (Arenic Phaeozems)
şi fluvice (Fluvic Phaeozems) în cazul WRB-SR şi a hapludolurilor şi haplustolurilor
psamentice (Psammentic Hapludolls şi respectiv Psammentic Haplustolls) în cazul USDA-
ST. În WRB-SR, o bună parte din subtipurile de soluri cenuşii, unele cernoziomuri cambice
şi cernoziomuri argiloiluviale, soluri clinogleice şi unele pseudorendzine au fost încadrate
ca unităţi de tranziţie.

RENDZINE (RZ)
(RENDZINA (RZ) - SRCS-1979, sferă mai largă decât SRTS

WRB-SR - 1998: Rendzinele sunt considerate unităţi de ordinul 2 în cadrul Leptosolurilor -

Leptosoluri rendzice, care sunt definite drept soluri ce au un orizont molic provenit din
139
materiale calcaroase sau care acoperă direct materiale calcaroase conţinând peste 40%
carbonat de calciu echivalent.
USDA-ST - 1999: În acest sistem, rendzinele sunt separate la nivel de subordin -
RENDOLURI (RENDOLLS), în cadrul ordinului MOLISOLURI (MOLLISOLS).
Corelarea subtipurilor de rendzine este dată în tabelul 9.18.

Tabel 9.18
Corelarea subtipurilor de RENDZINĂ
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
1 2 3 4
Cambică Cambică litică Rendzic Leptosols Inceptic-lithic
(RZca) (RZca-ls) (LPrz) Cryrendolls (pp)
Inceptic-lithic
Haprendolls (pp)
Calcarică - Calcaro-rendzic Leptosols Lithic Haprendolls
(RZka) (LPrz-ca) (pp)
Eutrică - Eutri-rendzic Leptosols Lithic Cryrendolls
(RZeu) (LPrz-eu) (pp)
Lithic Haprendolls
(pp)

Scheletică - Skeleti-rendzic Leptosols Lithic Cryrendolls

(RZqq) (LPrz-sk) (pp) (skeletic phase)
Lithic Haprendolls
(pp) (skeletic phase)
Varietate : Tipică Endoleptic Chernozems Typic Haplustolls
Tipic (RZti) (pp) (pp) (pp)
subrendzinic Endoleptic Phaeozems Typic Hapludolls
(FZti-xsr) (pp) (pp)
Varietate : Cambică Endoleptic Phaeozems Typic Hapludolls
Cambic (RZca) (PHle)
subrendzinic
(FZcb-xsr)

Probleme speciale privind corelarea rendzinelor

Rendzinele din SRTS se corelează bine cu solurile similare din WRB-SR şi USDA-ST.
Rendzinele tipice şi cambice din SRCS-1980 trec la cernoziomuri sau faeoziomuri, în
WRB-SR şi respectiv la ustoluri sau udoluri în USDA-ST. În acest din urmă sistem, toate
rendzinele din SRTS aparţin la subgrupe litice de rendoluri.

9.3.2.3. UMBRISOLURI (UMB)

(UMBRISOLURI - SRCS,1980)
WRB-SR - 1998: (UMBRISOLS - UM). Soluri bine drenate, cu textură mijlocie, a căror
caracteristică este prezenţa unui orizont de suprafaţă bine dezvoltat, de culoare închisă,
acid şi bogat în materie organică (orizont umbric). Orizontul de suprafaţă, bogat în materie
organică, care caracterizează umbrisolurile, poate cuprinde o varietate mare de forme de
humus, care au fost descrise ca mull oligotrof sau acid, moder, humus brut sau mor. În
condiţii naturale sau seminaturale, astfel de material se crede că s-a format datorită
activităţii biologice reduse şi acumulării de materie organică, cauzată de condiţii acide,
temperaturi joase şi umiditate de suprafaţă relativ ridicată sau o combinaţie a acestora.
Totuşi, umbrisolurile nu sunt suficient de alterate, reci sau umede, pentru a avea orizonturi

140
diagnostice histice sau proprietăţi stagnice sau gleice. Pot fi prezente orizonturi spodice,
dar numai la adâncimi mai mari (> 100 cm de la suprafaţă).
Umbrisolurile posedă următoarele caracteristici:
a) Au un orizont umbric, şi
b) Nu au alte orizonturi diagnostice, cu excepţia unui orizont antropedogenic mai subţire
de 50 cm grosime, un orizont albic sau un orizont cambic.
Din definiţia de mai sus rezultă că în WRB-SR umbrisolul are o sferă mai largă decât în
SRTS, unde nu este admisă prezenţa orizontului albic dar se acceptă un orizont O.
USDA-ST - 1999: În acest sistem, umbrisolurile din SRTS se încadrează la ordinul
INCEPTISOLURI (INCEPTISOLS), marile grupe DISTROCRIEPTURI
(DYSTROCRYEPTS) şi DISTRUDEPTURI (DYSTRUDEPTS). DISTROCRIEPTURILE
sunt inceptisoluri acide cu regim de temperatură criic. DISTRUDEPTURILE sunt
inceptisoluri acide cu regim de umiditate udic.
NIGROSOLURI - (NS)
(SOL NEGRU ACID (NO) – SRCS - 1980)
WRB-SR - 1998: În acest sistem de referinţă, nigrosolurile corespund umbrisolurilor
humice, descrise ca având peste 10% carbon organic în fracţiunea fină până la adâncimea
de 50 cm.
USDA-ST - 1999: Conform acestui sistem, nigrosolurile s-ar încadra la subgrupa de
distrocriepturi humice (Humic Dystrocryepts) şi Distrudepturi humice (Humic Dystrudepts),
ambele subgrupe fiind caracterizate prin prezenţa unui epipedon umbric sau molic.
Corelarea subtipurilor de nigrosoluri este dată în tabelul 9.19.

Tabel 9.19
Corelarea subtipurilor de NIGROSOL
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Tipic Humic Umbrisols Humic
(NSti) (NOti) (UMhu) Dystrocryepts (pp)
Humic Dystrudepts
(pp)
Cambic - Humic Umbrisols Humic
(NSca) (UMhu) Dystrocryepts (pp)
Humic Dystrudepts
(pp)
Litic Litic Lepti-humic Humic lithic
(NSli) (NOls) Umbrisols Dystrocryepts (pp)
(UMhu-le) Humic lithic
Dystrudepts (pp)
Scheletic - Skeleti-humic Humic
(NSqq) Umbrisols Dystrocryepts (pp)
(UMhu-sk) (skeletic phase)
Humic Dystrudepts
(pp)
(skeletic phase)
Aluvic - Fluvi-humic Fluvaquentic-humic
(NSal) Umbrisols Dystrudepts
(UMhu-fv)

Probleme speciale de corelare ale Nigrosolurilor

Există o bună concordanţă cu Umbrisoluri din WRB-SR. Totuşi, pentru unele subtipuri, s-
au adăugat subunităţi suplimentare (scheletice şi fluvice). În sistemul USDA-ST,
nigrosolurile sunt separate la nivel de subgrupă (Echivalent subtipului de sol).

141
 HUMOSIOSOLURI (HS)
SOL HUMICO-SILICATIC (HS) – SRCS - 1980

WRB-SR-1998: Nu sunt separate. Pot fi incluse la umbrisoluri humice (Humic Umbrisols)

sau humice-leptice (Lepti-Humic Umbrisols) ori la leptosoluri humice (Humic Leptosols).
USDA-ST-1999: Date fiind caracteristicele diagnostice şi condiţiile climatice reci
humosiosolurile aparţin subgrupelor humice şi humico-litice de distrocriepturi (Humic
Dystrocryepts şi Humic Lithic Dystrocryepts).
Corelarea subtipurilor de humosiosoluri este dată în tabelul 9.20.

Tabel 9.20
Corelarea subtipurilor de HUMOSIOSOL
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Tipic Humic Umbrisols Humic
(HSti) (HSti) (UMhu) pp Dystrocryepts
(pp)
Cambic - Humic Umbrisols Humic
(HSca) (UMhm) (pp) Dystrocryepts
Litic Litic Lepto-humic Umbrisols Humic-lithic
(HSli) (HSls) (UMhu-le) Dystrocryepts
Humic Leptosols
(LPhu)
Scheletic - Skeleti-humic Umbrisols Humic
(HSqq) (UMhu-sk) Dystrocrysepts
Skeleti-humic Leptosols (skeletic phase)
(LP hu-qq)

Probleme speciale de corelare a humosiosolurilor

Criteriul de bază utilizat pentru definirea şi separarea acestor soluri - material organic
segregabil - nu este utilizat nici în WRB-SR-1998 şi nici în USDA-ST-1999. Drept urmare
aceste soluri sunt încadrate similar nigrosolurilor.

9.3.2.4. CAMBISOLURI (CAM)

(CAMBISOLURI SRCS 1980)
WRB-SR - 1998: (CAMBISOLS - CM). Cambisolurile constituie solurile care prezintă o
pedogeneză caracterizată printr-o anumită dezvoltare a structurii sau culorii, indicând o
alterare şi dezvoltare moderată a caracteristicilor morfologice. Alterarea se recunoaşte prin
prezenţa structurii solului în locul structurii rocii, crome mai intense, nuanţe mai roşcate sau
un conţinut mai ridicat de argilă, prin comparaţie cu materialul parental. Ele nu au o
cantitate semnificativă de compuşi iluviali: argilă, materie organică sau compuşi ai fierului
sau aluminiului. Cambisolurile sunt considerate soluri cu vârstă limitată, dar aceasta nu
este o condiţie obligatorie. Principala caracteristică este prezenţa unui orizont de alterare,
care în Cambisoluri trebuie văzută ca un "orizont B minim". Un orizont cambic poate apare
de asemenea şi în alte soluri dar în acele cazuri el nu constituie o caracteristică de
diferenţiere deoarece au prioritate alte proprietăţi (Spre ex. proprietăţile gleice, în cazul
gleisolurilor). Multe cambisoluri se găsesc în stadii de dezvoltare de tranziţie, de la soluri
tinere spre soluri mature. Cu toate acestea, un orizont cambic poate fi destul de stabil, în
situaţiile unde condiţiile de mediu contracarează schimbările pedologice: temperatura
scăzută sau chiar permafrost, precipitaţii reduse sau drenaj imperfect, roci foarte
calcaroase sau materiale parentale rezistente la alterare, sau aprovizionare continuă cu
ioni bazici care înlocuiesc ionii pierduţi prin spălare, sau o eroziune lentă dar continuă care
este în echilibru cu procesul de pedogeneză şi alterare. În practică un orizont cambic este

142
orice secţiune din profilul de sol situată între un orizont de suprafaţă îmbogăţit în humus şi
substratul relativ nealterat, care nu prezintă caractere de Bt, Bs, Bhs.
Multe cambisoluri conţin cel puţin unele minerale alterabile în fracţiile praf şi nisip. Sunt
soluri cu textură mijlocie şi fină au o bună stabilitate structurală porozitate ridicată,
capacitate bună de reţinere a apei şi un drenaj intern bun. Ele apar în regim cu surplus de
precipitaţii dar în condiţii de teren care permit îndepărtarea excesului de apă. În cele mai
multe cazuri cambisolurile au o reacţie neutră sau slab acidă, fertilitate chimică
satisfăcătoare şi o faună de sol activă.
Cambisolurile sunt soluri care prezintă:
1. Un orizont cambic, sau
2. Un orizont molic care trece într-un subsol cu o saturaţie în baze scăzută (sub 50%) în
primii 100 cm de la suprafaţă, sau
3. Unul din următoarele orizonturi diagnostice situate la adâncimi specifice:
a) Un orizont andic, vertic sau vitric începând dintre 25 şi 100 cm.
b) Un orizont plintic, petroplintic, salic ori sulfuric începând între 50 şi 100 cm, în
absenţa unor texturi nisipo-lutoase sau mai grosiere deasupra acestor
orizonturi.

USDA-ST - 1999: În sistemul USDA Soil Taxonomy, cambisolurile separate în SRTS

aparţin ordinului INCEPTISOLURI (INCEPTISOLS), subordinul CRIEPTURI (CRYEPTS) -
cele cu regim de temperatură criic, şi UDEPTURI (UDEPTS) cele cu regim de umiditate
udic. Cele din Dobrogea, Oltenia, Podişul Bârladului cu regim de umiditate ustic, aparţin
USTEPTURILOR (USTEPTS).

EUTRICAMBOSOLURI (EC)
(SOL BRUN EUMEZOBAZIC (BM) - SRCS - 1980)
(SOL ROŞU (TERRA ROSSA) (TR) - SRCS - 1980)

WRB-SR - 1998: (EUTRIC CAMBISOLS - CM eu). În acest sistem, eutricambosolurile

corespund predominant cambisolurilor eutrice (EUTRIC CAMBISOLS), definite ca având
un grad de saturaţie în baze ≥ 50% cel puţin într-o parte a orizonturilor cuprinse între 20 şi
100 cm adâncime.
USDA-ST - 1999: Eutricambosolurile se încadrează la marile grupe de
EUTROCRIEPTURI (EUTROCRYEPTS), EUTRUDEPTURI (EUTRUDEPTS ) şi
HAPLUSTEPTURI (HAPLUSTEPTS). Aceste mari grupe diferă numai prin regimul de
temperatură şi respectiv umiditate.
Eutricambisolurile sunt definite ca prezentând una sau ambele din următoarele
caracteristici diagnostice:
a) prezenţa carbonaţilor liberi în sol, sau
b) saturaţie în baze de ≥ 60% în unul sau mai multe suborizonturi situate între 25
- 75 cm adâncime.
Corelarea subtipurilor de eutricambisoluri este dată în tabelul 9.21.

143
 Tabel 9.21
Corelarea subtipurilor de EUTRICAMBOSOL
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Sol brun eumezobazic tipic Eutric Cambisols Typic Eutrocryepts
(Ecti) (BMti) (CMeu) (pp)
Typic Eutrudepts
(pp)
Typic Haplustepts
(pp) (Dobrogea,
Oltenia, pod.
Bârlad)
Molic Sol brun eumezobazic molic Mollic Cambisols Humic Eutrudepts
(ECmo) (BMmo) (CM mo) (pp) typic
Haplustolls
(Dobrogea, Oltenia,
pod. Bârlad)
Psamic - Haplic Arenosols Typic
(ECps) (ARha) Udipsamments
Lamellic Cambisols∗) Typic
(CMeu-ll) Ustipsamments
Pelic - Eutri-vertic Vertic Eutrudepts
(ECpe) Cambisols (pp) vertic
(CMvr-eu) Haplustepts (pp)
Vertic Sol brun eumezobazic vertic Eutri-vertic Vertic Eutrudepts
(ECvs) (BMvs) Cambisols (pp) vertic
(CMvr-eu) Haplustepts (pp)
Andic Sol brun eumezobazic andic Andi-eutric Andic Eutrocryepts
(Ecan) (BMan) Cambisols (CMeu- (pp)
an) Andic Eutrudepts
(pp)
Gleic Sol brun eumezobazic gleizat Gleyi-eutric Endoaquic
(Ecgc) (BMgz) (pp) Cambisols Eutrudepts
(CMeu-gl)
Stagnic Sol brun pseudogleizat Stagni-eutric Epiaquic
(Ecst) (BMpz) Cambisols Eutrudepts
(CMeu-st)
Aluvic - Fluvi-eutric Fluventic
(ECal) Cambisols Eutrudepts (pp)
(CMeu-fv) Fluventic
Haplustepts (pp)
Litic Sol brun eumezobazic litic Lepti-eutric Lithic Eutrocryepts
(Ecli) (BMls) Cambisols (pp)
(CMeu-li) Lithic Eutrudepts
(pp)
Lithic Haplustepts
(pp)

144
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Scheletic - Skeleti-eutric Typic Eutrocryepts
(ECqq) Cambisols (pp) (skeletic
(CMeu-sk) phase)
Typic Eutrudepts
(pp) (skeletic
phase)
Typic Haplustepts
(pp) (skeletic
phase)
Rodic Sol roşu tipic (terra rossa) Rhodi-eutric Typic Eutrudepts
(Ecro) (TRti) Cambisols (pp)
(CMeu-ro)
Rodic-litic Sol roşu litic (terra rossa) Rhodic-lithic Rendollic
(Cmro-li) (TRli) Cambisols Eutrudepts (pp)
Erodisol rodic (CMro-li)
(ERro)
Varietate : Sol brun eumezobazic Endolepti-eutric Rendollic
Tipic rendzinic Cambisols Eutrocryepts (pp)
subrendzinic (BMrz) (CMeu) Rendollic
(ECti-xsr) Eutrudepts (pp)

Varietate : Sol brun eumezobazic Eutric Cambisols Typic Eutrudepts

Tipic marnic pseudorendzinic (CMeu) (pp)
(ECti-xma) (BMpr) Typic Haplustepts
(pp)
Gleic-salinic (?) Sol brun eumezobazic Endosalic Cambisols Aquic Haplustepts
(Ecgc-sc) salinizat (CMszn) (saline phase)
(BMsc) Fluventic
Haplustepts (saline
phase)
Gleic-sodic (?) Sol brun eumezobazic Sodic Cambisols Aquic Haplustepts
(Ecgc-ac) alcalizat (BMac) (CMso) (sodic phase)
Fluventic
Haplustepts (sodic
phase)

Probleme speciale de corelare a eutricambosolurilor

În WRB-SR, majoritatea subtipurilor de eutricambosoluri vertice, andice, gleice, stagnice,
fluvice, leptice, scheletice şi sodice se clasifică ca subtipuri de tranziţie (vertice-eutrice,
andice-eutrice ş.a.m.d). Se subliniază faptul că noţiunea de eutricambosol are o sferă mai
limitată decât marile grupe "eutrice" din USDA-ST, care are plafonul de saturaţie în baze la
≥ 60% faţă de ≥ 53% în SRTS.

DISTRICAMBOSOLURI (DC)
(SOLURI BRUNE ACIDE (BO) - SRCS-1980

WRB-SR - 1998: (DYSTRIC CAMBISOLS - CMdy). Districambosolurile din SRTS

corespund predominant cambisolurilor districe, definite ca având un grad de saturaţie în
baze < 50%, cel puţin într-o parte a orizonturilor cuprinse între 20 - 100 cm adâncime.

145
USDA-ST - 1999: Districambosolurile se încadrează la marile grupe de
DISTROCRIEPTURI (DYSTROCRYEPTS) şi DISTRUDEPTURI (DYSTRUDEPTS). Aceste
mari grupe diferă numai în ceea ce priveşte regimurile de temperatură şi respectiv de
umiditate. Ele sunt definite ca având un grad de saturaţie în baze < 60% în unul sau mai
multe orizonturi cuprinse între 25 şi 75 cm adâncime.
Corelarea subtipurilor de districambisoluri este dată în tabelul 9.22.
Tabel 9.22
Corelarea subtipurilor de DISTRICAMBOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Sol brun acid tipic Distric Cambisols Typic
(DCti) (BOti) (CMdy) (pp) Dystrudepts (pp)
Umbric Sol brun acid umbric Haplic Umbrisols Humic
(DCum) (BOum) (UMha) Dystrocryepts
(pp)
Humic
Dystrudepts (pp)
Psamic - Dystric Arenosols Psammentic
(DCps) (CMdy-ar) Dystrudepts
Andic Sol brun acid andic Andi-dystric Typic
(DCan) (BOan) Cambisols Udipsamments
(CMdy-an) (pp)
Prespodic Sol brun acid criptospodic Dystric Cambisol Typic
(DCep) (BOcp) (pp) (CMdy-sd) Dystrudepts (pp)
Litic Sol brun acid litic Lepti-dystric Lithic
(DCli) (BOls) Cambisols (pp) Dystrudepts
(CMdy-le)
Scheletic - Skeleti-dystric Typic
(DCqq) Cambisols Dystrudepts
(CMdy-qq) (skeletic phase)
Aluvic - Fluvi-dystric Fluventic
(DCal) Cambisols Dystrudepts
(CMdy-fv)
Gleic Sol brun acid gleizat Gleyi-dystric Endoaquic
(DCgc) (BOgz) (pp) Cambisols Dystrudepts
(CMdy-gl)
Probleme speciale de corelare a districambosolurilor
Ca şi eutricambosolurile în WRB-SR majoritatea districambosolurilor (cu excepţia celor
tipice şi umbrice) se încadrează ca subtipuri de tranziţie.
În USDA Soil Taxonomy marile grupe districe au o sferă mai largă (saturaţie în baze < 60%
faţă de districambosoluri (saturaţie în baze < 53%).

9.3.2.5. LUVISOLURI (LUV)

(ARGILUVISOLURI - SRCS - 1980)

WRB-SR - 1998: (LUVISOLS - LV). Soluri ale căror caracteristici esenţiale sunt
diferenţierea texturală (prezenţa orizontului diagnostic argic), capacitatea de schimb
cationic ridicată a argilei, saturaţia în baze > 50% şi saturaţia redusă cu aluminiu. Geneza
orizontului argic în luvisoluri este atribuită eluvierii argilei dintr-un orizont eluvial saturat
aproape de suprafaţă în orizontul argilic de subsuprafaţă.
Prezenţa unui orizont argic este un indiciu al unei suprafeţe de teren stabile. Dacă un
orizont argic este format numai prin iluviere aceasta indică de asemenea existenţa unui
146
sezon uscat în cursul căruia argila se poate flocula şi depune pe suprafaţa agregatelor
structurale din orizonturile B. Deşi în mod normal orizontul argic apare în zona de
subsuprafaţă a solului, el poate să apară şi/la/sau aproape de suprafaţă când orizonturile
de suprafaţă au fost îndepărtate prin eroziune. Un orizont argic poate apare fie ca un strat
continuu de acumulare a argilei, fie sub formă de lamele. El trebuie să aibă o grosime
minimă şi să prezinte o creştere semnificativă a conţinutului de argilă în raport cu
orizonturile supraiacente (dacă acestea nu au fost erodate) pentru a se putea califica drept
orizont diagnostic. Depunerea de materiale de suprafaţă care sunt mai grosiere decât
orizontul de subsuprafaţă poate accentua diferenţierea texturală pedogenetică.
Totuşi o simplă diferenţiere texturală, aşa după cum poate apare în depozitele aluviale nu
se califică drept orizont argic. Dacă un orizont argic este format prin iluvierea argilei, atunci
pot apare pelicule de argilă pe suprafeţele agregatelor structurale în fisuri, pori şi canale.
Culoarea orizontului argic variază de la brun la roşu în funcţie de natura compuşilor de fier
prezenţi. Culorile roşcate evidenţiază formarea solului în climate calde actuale sau mai
vechi. Luvisolurile pot apare şi în condiţii de mediu care în prezent nu mai sunt favorabile
deplasării argilei. Orizonturile argice care apar în regiunile aride şi semiaride sunt în
general relicte din perioada cu condiţii mai umede.
Luvisolurile sunt soluri care posedă un orizont argic cu o capacitate de schimb cationic
determinat cu acetat de amoniu egală sau mai mare de 24 me/100 g argilă, începând fie
din primii 100 cm de la suprafaţă, or în primii 200 cm de la suprafaţă dacă orizontul argic
este acoperit de un material lutonisipos grosier sau mai grosier.
USDA-ST - 1999. În acest sistem Luvisolurile din SRTS se încadrează la ordinul
ALFISOLURI (ALFISOLS), subordinele UDALFURI (UDALFS) şi USTALFURI (USTALFS).

PRELUVOSOLURI (EL)
(SOLURI BRUNE ROŞCATE (BR) - SRCS - 1980)
(SOLURI BRUNE ARGILIOLUVIALE (BD) - SRCS - 1980)

WRB-SR - 1998: În această bază de referinţă preluvosolurile se distribuie la diferitele

unităţi de luvisoluri haplice şi leptice, vertice, gleice, andice, calcice, arenice, stagnice,
hiposodice, lamelice, sodice, cromice şi haplice.
USDA-ST - 1999: În acest sistem preluvosolurile se încadrează la marile grupe de
HAPLUDALFURI (HAPLUDAFS) şi HAPLUSTALFURI (HAPLUSTALFS)
Udalfurile sunt alfisoluri cu regim de umiditate udic iar ustalfurile reprezintă alfisoluri cu
regim de umiditate ustic.
Corelarea subtipurilor de preluvosoluri este dată în tabelul 9.23.

Tabel 9.23
Corelarea subtipurilor de PRELUVOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Sol brun argiloiluvial Haplic Luvisols Typic Hapludalfs (pp)
(ELti) (BDti) (LVha) Typic Haplustalfs (pp)
Inceptic Hapludalfs
(pp) (Bt < 35 cm
grosime)
Molic Sol brun argiloiluvial molic Luvic Phaeozems Typic Argiudolls
(ELmo) (BDmo) (PHlv)
Roşcat Sol brun roşcat tipic Chromic Luvisols Typic Haplustalfs
(Elrs) (BRti) (LCvr)
Rodic Sol brun argilioluvial rodic Rhodic Luvisols Typic Rhodudalfs (pp)
(Elro) (BDro) (LVro) Typic Hapludalfs (pp)

147
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Psamic - Arenic Luvisols Psammentic
(ELps) (LVar)(pp) Hapludalfs (pp)
Psammentic
Haplustalfs (pp)
- Lamellic Luvisols Lamellic Hapludalfs
(LVll) (pp) (pp)
Lamellic Haplustalfs
(pp)
Pelic - Vertic Luvisols Vertic Hapludalfs (pp)
(ELpe) (LVvr) Vertic Haplustalfs
(pp)
Vertic Sol brun argiloiluvial vertic Vertic Luvisols Vertic Hapludalfs (pp)
(ELvs) (BDvs) (LVvr) Vertic Haplustalfs
(pp)
Stagnic Sol brun argiloiluvial Stagnic Luvisols Epiaquic Hapludalfs
(ELst) pseudogleizat (BDpz) (LVst)

Gleic Sol brun argiloiluvial gleizat Gleyic Luvisols Endoaquic Hapludalfs

(ELgc) (BDgz) (pp) (LVgl)
Calcic - Calcic Luvisols Typic Haplustalfs (pp)
(ELca) (LVca) Calcic Haplustalfs(pp
Litic Sol brun argiloiluvial litic Leptic Luvisols Lithic Hapludalfs (pp)
(ELli) (BDls) (LVli) Lithic Haplustalfs (pp)
Scheletic - Skeletic Luvisols Typic Hapludalfs
(ELqq) (LVsk) (skeletic phase)
Varietate : Sol brun argiloiluvial Haplic Luvisols Inceptic Hapludalfs
Marnic pseudorendzinic (LVha)
(Xma)
Varietate : Sol brun argiloiluvial rendzinic Endoleptic Typic Hapludalfs
Subrendzinic (BDac) Luvisols (pp)
(Xsr) (LVha)
Sodic Sol brun argiloiluvial alcalizat Hyposodic Endoaquic Haplustalfs
(ELac) (BDac) Luvisols (LVsow) (sodic phase)
Roşcat-molic Sol brun roşcat molic vertic Luvi-chromic Typic Argiustolls (pp)
(ELrs-mo) (BRmo) Phaeozems
(PHcr-lv)
Roşcat-vertic Sol brun roşcat Vertic chromic Vertic Haplustalfs (pp)
(ELrs-vs) (BRvs) Luvisols (LVcr-vr)
Roşcat-gleic Sol brun roşcat gleizat Gleyi-chromic Endoaquic Haplustalfs
(ELrs-gc) (BRgz) Luvisols
(LVcr-gl)

Probleme speciale privind corelarea preluvosolurilor

Preluvosolurile sunt unităţi taxonomice neseparate ca atare, atât în WRB-SR cât şi în
USDA-ST. Ele se găsesc ca subtipuri de luvisoluri (WRB-SR) sau ca subgrupe de alfisoluri
(USDA-ST).

148
 LUVOSOLURI (LV)
SOL BRUN ROŞCAT-LUVIC (PODZOLIT) (BR pz) - SRCS-1980
SOL BRUN LUVIC (BP) – SRCS - 1980
LUVISOL ALBIC (SP) – SRCS - 1980

WRB-SR - 1998. În acest sistem, luvosolurile din SRTS se distribuie la două grupe de
referinţă: luvisoluri (prezentate anterior) şi la albeluvisoluri, ale căror caracteristici sunt
redate mai jos.
Albeluvisolurile sunt soluri acide cu un orizont de suprafaţă albit şi un orizont argic, a
cărui limită superioară este neregulată, din cauza pătrunderilor adânci de material albic din
orizontul eluvial cu textură mai grosieră. Aceste soluri se dezvoltă îndeosebi pe tilluri
glaciare, neconsolidate, bogate în cuarţ sau materiale glacio-lacustre, fluviatile sau de
origine eoliană.
Multe dintre albeluvisoluri au o pânză freatică suspendată în perioada de topire a zăpezilor
sau în sezonul cu precipitaţii care depăşesc evapotranspiraţia. Limbile albeluvice au
culoarea unui orizont albic şi textura mai grosieră a orizontului eluvial supraiacent
orizontului argic. Saturaţia periodică a suprafeţei solului şi reducerea compuşilor fierului,
determină o puternică albire a orizontului eluvial. Drept urmare oxizii de fier şi mangan se
concentrază în partea mai bine aerată a solum-ului pentru a forma pete şi concreţiuni de tip
pseudogleic (St agnogleic).
Când nu sunt cultivate albeluvisolurile sunt acide sau foarte acide (pHH2O = 4 - 5), cu un
raport C/N ridicat şi o activitate redusă a animalelor săpătoare.
Conţinutul mic de materie organică şi de fier al orizontului eluvial de suprafaţă determină
stabilitatea structurală redusă a acestuia; orizontul eluvial prezintă o rezistenţă redusă la
stresul mecanic şi în mod normal este întrucâtva compactat.
Albeluvisolurile sunt soluri care în primii 100 cm prezintă un orizont argic cu o limită
superioară neregulată rezultată din pătrunderea de limbi albice în orizontul argic.
USDA-ST - 1999: Luvosolurile din SRTS se distribuie în principal la marile grupe de
HAPLUDALFURI (HAPLUDALFS), GLOSUDALFURI (GLOSSUDALDS). Puţine dintre
luvosoluri aparţin la HAPLUSTALFURI (HAPLUSTALFS).
Corelarea subtipurilor de luvosoluri este dată în tabelul 9.24.

Tabel 9.24
Corelarea subtipurilor de LUVOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Sol brun luvic (podzolit) tipic Haplic Luvisols Typic Hapludalfs
(LVti) (BPti) (LVha) (pp)
Roşcat Sol brun roşcat luvic (podzolit) Chromic Luvisols Udic Haplustalfs
(LV rs) tipic (RPti) (LVar)
Rodic Sol brun luvic (podzolit) rodic Rhodic Luvisols Typic Rhodudalfs
(LV ro) (BPro) (LVro) (pp)
Typic Hapludalfs
(pp)
Calcic - Calcic Luvisols Typic Haplustalfs
(LVca) (LVcc)
Rezicalcaric - Haplic Luvisols Typic Hapludalfs
(LVrk) (LVha)
Psamic - Arenic Luvisols Arenic
(LVps) (LVar) Hapludalfs (pp)
Lammelic Luvisols Lamellic
(LVar) Hapludalfs (pp)

149
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Vertic Sol brun luvic (podzolit) vertic Vertic Luvisols Vertic Hapludalfs
(LVvs) (BPvs) (LVvr) (pp)
Vertic Haplustalfs
(pp)
Albic Luvisol albic tipic Albic Luvisols Glossic
(LVab) (SPti) (LVab) Hapludalfs (pp)
Glosic Luvisol glosic Haplic Luvisols Typic
(LVgl) (SPgl) (ABha) Glossudalfs (pp)
Planic Sol brun luvic (podzolit) planic Haplic Luvisols Typic Hapludalfs
(LVpl) (BPpl) (LVha)
Stagnic Sol brun luvic (podzolit) Stagnic Luvisols Epiaquic
(LVst) pseudogleizat (LVst) Hapludalfs
(BPpz)
Gleic Sol brun luvic (podzolit) gleizat Gleyic Luvisols Endoaquic
(LVgc) (BPgz) (pp) (LVgl) Hapludalfs
Litic Sol brun luvic (podzolit) litic Leptic Luvisols (LVle) Lithic Hapludalfs
(LVli) (BPls)
Scheletic - Skeleti-haplic Luvisols Typic Hapludalfs
(LVqq) (LVha-sk) (skeletic phase)
Roşcat vertic Sol brun roşcat luvic (podzolit) Verti-chromic Luvisols Vertic-udic
(LVrs-vs) vertic (RPpz) (LVcr-vr) Haplustalfs
Roşcat planic Sol brun roşcat luvic planic Chromic Luvisols Udic Haplustalfs
(LVrs-pl) (RPpl) (LVcr)
Roşcat gleic Sol brun roşcat luvic gleizat Gleyi-chromic Luvisols Endoaquic udic
(LVrs-gc) (RPgz) (pp) (LVcr-gl) Haplustalfs
Roşcat stagnic Sol brun roşcat luvic Stagno-chromic Epiaquic udic
(LVrs-st) pseudogleizat (RPpz) Luvisols (LVcr-st) Haplustalfs
Albic vertic Luvisol albic vertic Verti-albic Luvisols Vertic-glossic
(LVab-vs) (SPvs) (LVal-vr) Hapludalfs
Albic planic Luvisol albic planic Albic Luvisols Glossic
(LVab-pl) (SPpl) (LVab) Hapludalfs
Albic glosic Luvisol albic glosic Haplic Albeluvisols Typic
(LVab-gl) (SPgl) (ABha) Glossudalfs
Albic rodic Luvisol albic rodic Albi-rhodic Luvisols Glossic
(LVab-ro) (SPls) (LVro-ab) Rhodudalfs
Albic litic Luvisol albic litic Lepti-albic Luvisols Lithic glossic
(LVab-li) (SPls) (LVab-le) Hapludalfs
Albic gleic Luvisol albic gleizat Gleyi-albic Luvisols Glossaquic
(LVab-gc) (SPgz) (pp) (LVab-gl) Hapludalfs
Albic stagnic Luvisol albic pseudogleizat Stagni-albic Luvisols Glossaquic
(LVab-st) (SPpz) (LVab-st) Hapludalfs
Albic stagnic Luvisol albic pseudogleic Stagni-albic Luvisols Typic
(LVab-st) (SPpg) (pp) (LVab-st) Glossaqualfs
Albic solodic Luvisol albic alcalizat Hyposodic-albic Aeric Glossaqualfs
(LVab-ac) (SPac) Luvisols (LVab-sow) (sodic phase)

Probleme speciale de corelare a luvisolurilor

Atât WRB-SR, cât şi USDA-ST nu recunoaşte drept diagnostic orizontul E luvic. Din acest
motiv, luvosolurile (fostele brune luvice şi brune roşcate luvice din SRCS-80) sunt incluse

150
la aceleaşi unităţi ca şi preluvosolurile (fostele soluri brune argiloiluviale şi brune roşcate).
Excepţie fac luvisolurile albice şi cele albice glosice, care au corespondenţe în ambele
sisteme de clasificare [ca luvisoluri albice şi albeluvisoluri în WRB-SR şi respectiv ca
subgrupe glosice de udalfuri şi subgrupe de glossudalfuri (sau glosacvalfuri) în USDA-ST ]

PLANOSOLURI
PLANOSOLURI (PL) – SRCS - 1980

WRB-SR - 1998: (PLANOSOLS - PL). Conceptul central este cel de sol cu un orizont de
suprafaţă cenuşiu, prăfos sau lutos sau un orizont de subsuprafaţă subţire, prezentând
semne de exces de umiditate periodic şi care acoperă un orizont din subsol dens, cu un
conţinut ridicat de argilă care creşte brusc şi pe care stagnează apa în perioada ploioasă.
Schimbarea bruscă a conţinutului de argilă de la orizontul de suprafaţă la cel subiacent
este cauzată în mare măsură de procesul de feroliză, respectiv o distrugere a mineralelor
argiloase în condiţii de alternare a unor perioade umede cu perioade uscate. Orizontul
eluvial al planosolurilor prezintă adesea o distribuţie specifică a argilei. El poate conţine fie
mai puţină argilă decît stratul de la suprafaţă, sau au un conţinut minim de argilă pe ultimii
câţiva centrimetri din partea inferioară, exact deasupra contactului brusc cu orizontul B
subiacent (Fig. 9.4).
Structura orizontului eluvial este slab dezvoltată şi instabilă. Orizontul de suprafaţă cu
textura uşoară devine tare la uscare, dar nu este cimentat. Subsolul argilos are o structură
poliedrică dezvoltată în blocuri şi prismatică, sau este chiar masiv (astructurat).
Permeabilitatea redusă a subsolului este cauza stagnării apei în orizonturile de suprafaţă.
Chimic, planosolurile sunt soluri alterate: capacitatea de schimb cationic a fracţiunii
argiloase din stratele de la suprafaţă şi din orizontul eluvial este semnificativ mai mică decît
în orizonturile subiacente.

Fig. 9.4. Câteva distribuţii tipice ale conţinuturilor de argilă în planosoluri

(WRB-SR Introduction 1998).

Planosolurile prezintă următoarele caracteristici diagnostice:

1. un orizont eluvial sau materiale nisipolutoase sau mai grosiere, a cărui limită
inferioară este marcată în primii 100 cm de la suprafaţă de o schimbare texturală
bruscă, asociată cu proprietăţi stagnice, deasupra acestei limite, şi
2. nu sunt prezente limbi albeluvice.

151
USDA-ST - 1999: În acest sistem, planosolurile din SRTS se încadrează la
HAPLUDALFURI (HAPLUDALFS) - subgrupe albice şi la ALBACVALFURI
(ALBAQUALFS).
Corelarea subtipurilor de planosoluri este dată în tabelul 9.25.

Tabelul 9.25
Corelarea subtipurilor de PLANOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Planosol tipic Haplic Planosols Albaquic
(PLti) (PLti) (PLha) Hapludalfs
Albic Planosol albic Albic Planosols Albaquic
(PLab) (PLal) (PLab) Hapludalfs
Vertic Planosol vertic Vertic Planosols Albaquertic
(PLvs) (PLvs) (PLvr) Hapludalfs
Stagnic Planosol pseudogleic Haplic Planosols Typic Albaqualfs
(PLst) (PLpg) (PLha)
Solodic (sodic) - Sodic Planosols Typic Albaqualfs
(PLsd) (PLso) (sodic phase)
? Molic Mollic Planosols Albaquic-mollic
(PLmo) (PLmo) Hapludalfs
? Gleizat Gleyic Planosols Typic Albaqualfs
(PLgz) (PLgl)

Probleme speciale de corelare a planosolurilor

Corelarea planosolurilor din SRTS cu unităţi taxonomice echivalente din WRB-SR şi
USDA-ST nu pune probleme deosebite. Excepţie face planosolul solodic, care nu are
corespondent în USDA-ST. În WRB-SR nu este separat un subtip stagnic, deoarece
această caracteristică (pseudogleizarea) intră în definiţia planosolului. Excesul de apă este
în schimb puternic subliniat în USDA-ST, unde planosolurile sunt distribuite la subgrupe
acvice (Albacvice) sau în mari grupe albacvalfice (Albaqualfs).

ALOSOLURI (AL)
SOL BRUN LUVIC HOLOACID (pp)
SRCS - 1980
LUVISOL ALBIC HOLOACID (pp)

WRB-SR - 1998: ( ALISOLS - AL) Soluri acide cu orizont dens de acumulare a argilei în
subsol, care apar în regiunile (sub) tropicale umede şi în regiunile temperate calde.
Procesul intens de alterare care este caracteristic pentru aceste areale este la stadiul când
mineralele silicatice de tip 2:1 sunt degradate (distruse) eliberând mari cantităţi de
aluminiu. Drept rezultat, mineralele cloritizate de tip 2:1:1 pot coexista cu argilele de tip 2:1,
în complexul de alterare care este caracterizat printr-un conţinut foarte mic de minerale
primare alterabile în fracţia argiloasă. Acest concept separă solurile care conţin argilă cu
capacitate mare de schimb cationic şi cu cantităţi mari de aluminiu schimbabil din regiunile
intertropicale de cele din regiunile mai temperate, deoarece ultimele conţin încă o cantitate
destul de mare de minerale alterabile în fracţiunile neargiloase.
Alosolurile sunt soluri bine drenate, cu un orizont de suprafaţă de culoare brună şi cu
structură slab dezvoltată sau masivă. În mod normal, orizonturile de suprafaţă au o
structură poliedrică mijlocie sau prismatică şi crapă după uscare. În mod obişnuit ele au o

152
culoare roşcată, un conţinut de argilă mediu până la mare şi sunt adesea provenite din sau
asociate cu roci bazice ca material parental.
Alisolurile prezintă următoarele caracteristici diagnostice:
1. Un orizont argic ce are o capacitate de schimb cationic (determinată cu 1M NNH4OAC
la pH=7) ≥ 24 me/100g argilă, fie începând din primii 100 cm de la suprafaţă, ori în
primii 200 cm de la suprafaţă, dacă orizontul argic este acoperit de depozite cu
textură nisipo-lutoasă sau mai grosieră.
2. Proprietăţi "alice" în cea mai mare parte din stratul cuprins între 25 – 100 cm
adâncime.
3. Nu sunt prezente alte orizonturi diagnostice, decât un orizont ocric, umbric, albic,
andic, feric, nitic, plintic sau vertic.
USDA-ST - 1999: În acest sistem, alosolurile din SRTS se încadrează în principal la
ALFISOLURI (ALFISOLS). Nu este exclusă însă şi apariţia de alosoluri care să
îndeplinească şi condiţiile de ULTISOL (grad de saturaţie < 35% la 125 cm sub limita
superioară a orizontului B argic sau la 180 cm de la suprafaţă).
Corelarea subtipurilor de alosoluri este dată în tabelul 9.26.

Tabel 9.26
Corelarea subtipurilor de ALOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Sol brun luvic holoacid Haplic Alisols Ultic Hapludalfs
(ALti) (ALha) (pp)
Typic Hapludalfs
(pp)
Umbric - Umbric Alisols Ultic Hapludalfs
(ALum) (ALum) (pp)
Preluvic - Haplic Alisols Inceptic ultic
(ALel) (ALha) Hapludalfs (pp)
Albic Luvisol albic holoacid Albic Alisols Glosic ultic
(ALal) (ALal) Hapludalfs (pp)

Stagnic - Stagnic Alisols Epiaquic ultic

(ALst) (ALst) Hapludalfs (pp)
Cambiargic - Haplic Alisols Ultic Paleudalfs
(ALcr) (ALha) (pp)
Litic - Leptic Alisols Lithic Hapludalfs
(ALli) (ALle) (pp)
Scheletic - Skeletic Alisols Typic Hapludalfs
(ALqq) (ALsk) (pp) (skeletic
phase)

Probleme speciale de corelare a alosolurilor

Conform concepţiei WRB-SR, Alosolurile din SRTS ar reprezenta varianta de Alisoluri din
regiunile temperate, cu alterare mai puţin profundă. Deşi condiţiile climatice nu sunt cele
cerute de definiţia WRB-SR (care totuşi nu sunt restrictive), însuşirile chimice ale
alosolurilor (proprietăţile alice) corespund pe deplin cerinţelor conceptului de alisol.
Alosolurile sunt reprezentate prin fostele soluri brune luvice şi luvisoluri albice holoacide.
Deoarece nu toate aceste soluri îndeplinesc însă condiţiile de alosol, sunt necesare
cercetări de teren pentru identificarea lor. Se estimează că alosolurile sunt lergate de
suprafeţe vechi pleistocene din zona umedă perimontană sau montană, unde solurile
argiloiluviale au fost supuse unor îndelungate procese de alterare chimică.

153
Corelarea alosolurilor în sistemul USDA-ST este dificilă, deoarece aceste soluri se
situează la tranziţia între Alfisoluri şi Ultisoluri. Unele din Alosoluri ar putea fi hapludalfuri
ultice. Marea majoritate pare să nu îndeplinească însă condiţiile subgrupelor ultice
(saturaţie în baze < 60% la 125cm sub limita superioară a orizontului B sau la 180cm
adâncime de la suprafaţă) şi de aceea ele sunt mai curând hapludalfuri. Puţine dintre ele
(Alosolurile cambi-argice) par să fie paleudalfuri.

9.3.2.6. SPODISOLURI-(SPO)
(SPODOSOLURI, SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: În acest sistem nu este folostă denumirea de spodisol. Aceste soluri sunt
reprezentate prin unităţile grupei de referinţă a podzolurilor ( PODZOLS), prezentată mai
jos.
Podzolurile sunt caracterizate prin prezenţa orizontului spodic în care s-au acumulat
compuşi amorfi constând din materie organică şi aluminiu, cu sau fără fier sau alţi cationi.
Procesele de translocare "cheluviere" şi cel de acumulare "chiluviere" sunt în mod obişnuit
puse în evidenţă de apariţia unui orizont albic sub care urmează un orizont spodic.
Iluvierea compuşilor organici poate fi adesea demonstrată de prezenţa peliculelor organice
groase, crăpate pe grăunţii de nisip din orizontul spodic.
Condiţiile de formare care favorizează procesele de eluviere sunt asigurate de climate reci
şi umede - zona climatului boreal, regiuni montane înalte - care acţionează asupra
materialelor parentale silicatice acide, şi de covorul vegetal alcătuit din ericacee şi/sau
conifere. Astfel deşi cheluvierea afectează areale largi de soluri din zona boreală, ea nu
este limitată la această zonă. Este bine cunoscut că procesul este activ în toate regiunile
umede ale lumii, în special în zona temperată, dar de asemenea şi în zona ecuatorială,
unde au fost descrise numeroase exemple de "Podzoluri uriaşe" (Giant Podzols). Pe
materialele parentale nisipoase grosiere şi în condiţii de drenaj bun, morfologia podzolurilor
este bine exprimată şi se pot observa contraste puternice între orizonturile eluvial şi iluvial.
Pe materialele lutoase sau argiloase morfologia podzolului este mai puţin pronunţată
(lipseşte orizontul albic). Prezenţa unei ape freatice (sau excesul de apă) duce la o mai
mare mobilitate a fierului şi induce schimbări în caracteristicile morfologice şi chimice ale
podzolurilor. Orizontul spodic devine difuz şi se estompează în apropierea apei freatice.
Apele de suprafaţă favorizează adesea aparIţia unor culori negre cu prezenţa acizilor
fulvici mobili.
Apariţia unui orizont placic (sau strat subţire întărit de fier), în sau sub orizontul spodic,
poate fi explicată prin fenomene temporare de reducere în unele părţi ale profilului de sol.
Acest orizont constă dintr-un strat negru sau negricios roşcat, cimentat de fier şi mangan,
sau de complexe organo-ferice.
Podzolurile sunt soluri caracterizate prin următoarele elementele diagnostice:
- Un orizont spodic care începe în primii 200 cm de la suprafaţa şi care este subiacent unui
orizont albic, histic, umbric sau ocric, sau unui orizont antropopedogenetic cu grosime mai
mică de 50 cm.
USDA_ ST - 1999: Spodisolurile sunt reprezentate la nivel de ordin (SPODOSOLS) a căror
unică trăsătură esenţială este prezenţa orizontului spodic.

PREPODZOLURI (EP)
(SOLURI BRUNE FERILUVIALE (PB) - SRCS - 1980

WRB-SR - 1998: Prepodzolurile corespund Podzolurilor entice (Entic Podzols)

USDA-ST - 1999: În acest sistem prepodzolurile din SRTS se încadrează la subordinul
CRIODURI (CRYODS) şi ORTODURI (ORTHODS).

154
Corelarea subtipurilor de prepodzoluri este dată în tabelul 9.27.

Tabel 9.27
Corelarea subtipurilor de PREPODZOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Sol brun feriiluvial tipic Entic Podzols Entic Haplocryods
(EPti) (PBti) (PZet) (pp)
Typic Haplocryods
(pp)
Entic Haplorthods
(pp)
Typic Haplorthods
(pp)
Umbric - Umbri-entic Typic Haplocryods
(EPum) Podzols (pp)
(PZet-um) Typic Haplorthods
Histic Sol brun feriiluvial turbos Histi-entic Podzols Typic Haplocryods
(EPtb) (PBtb) (PZet-um) (pp)
Litic Sol brun feriiluvial litic Lepti-entic Podzols Litic Haplocryods
(EPli) (PBls) (PZet-li) (pp)
Litic Haplorthods
(pp)
Scheletic - Skeleti-entic Typic Haplocryods
(EPqq) Podzols (pp skeletic phase)
(PZet-sk) Typic Haplorthods
(pp skeletic phase)
Probleme speciale de corelare a prepodzolurilor
Datorită absenţei orizontului E albic, în WRB-SR prepodzolurile se încadrează fără
excepţie la subunităţi entice de podzol. În sistemul USDA Soil Taxonomy orizontul E albic
nu are semnificaţie diagnostică şi în consecinţă aceste soluri nu se diferenţiază de restul
spodisolurilor. Subgrupe entice din USDA-STau fost separate pe baza conţinutului de
carbon organic din primii 10 cm ai orizontului B care trebuie să fie sub 1,1%. Deoarece
acest criteriu nu este avut în vedere în SRTS subgrupele respective trebuie privite cu
rezervă.

PODZOLURI (PD)
(PODZOL - PD, SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: prezentat mai sus.

USDA-ST - 1999: În acest sistem, podzolurile din SRTS se încadrează la subordinele
CRIODURI (CRYODS), HUMODURI (HUMODS) şi ORTODURI (ORTHODS).
Corelarea subtipurilor de podzoluri este dată în tabelul 9.28.
Tabel 9.28
Corelarea subtipurilor de PODZOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Podzol tipic Haplic Podzols Typic Humicryods (pp)
(PDti) (PDti) (PZha) Typic haplohumods
(pp)
Umbric - Umbric Podzols Typic Humicryods (pp)
(PDum) (PZum)

155
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Feriluvic Podzol feriiluvial Rustic Podzols Entic Haplocryods (pp)
(PDfe) (PDfe) (PZrs) Entic
Haplorthods (pp)
Histic Podzol turbos Umbric Podzols Typic Humicryods
(PDtb) (PDtb) (PZum)
Criostagnic - Criostagnic Podzols (epi)aquic Humicryods
(PDcs) (PZgt) (pp)
(epi)aquic
Haplocryods (pp)
Litic Podzol litic Leptic Podzols Lithic Humicryods (pp)
(PDli) (PDls) (PZle) Lithic Haplorthods (pp)
Scheletic - Skeletic Podzols Typic Humicryods (pp)
(PDqq) (PZsk) (skeletic phase)
Typic Haplorthods
(pp)(skeletic phase)
Probleme speciale de corelare a podzolurilor
Nu sunt astfel de probleme, nici în WRB-SR şi nici în USDA-ST.

CRIPTOPODZOLURI (CP)
(SOL BRUN ACID CRIPTOSPODIC - BO cp (pp), SRCS - 1980)
WRB-SR - 1998: Se pot asimila cu aproximaţie, la podzoluri umbrice-entice sau entice-
histice.
USDA-ST - 1999: Conform însuşirilor şi condiţiilor de apariţie (la altitudini mari), se
încadrează la marile grupe de HAPLOCRIODURI ( HAPLOCRYODS) şi HUMICRIODURI
(HUMICRYODS).
Corelarea subtipurilor de criptopodzoluri este dată în tabelul 9.29.

Tabel 9.29
Corelarea subtipurilor de CRIPTOPODZOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Sol brun acid criptospodic Umbric-entic Podzols Typic
(CPti) (BOcp) (pp) (PZet-um) Humicryods (pp)
Sol brun acid criptospodic Typic
umbric Haplocryods (pp)
(BOcp-um)
Histic - Histic-entic Podzols Typic
(CPtb) (PZet-hi) Humicryods (pp)
Typic
Haplocryods (pp)
Litic Sol brun acid criptospodic litic Leptic-enti-umbric Lithic
(CPli) (BOcp-ls) (pp) Podzols Humicryods (pp)
(PZet-um-le) Lithic
Haplocryods (pp)
Scheletic - Skeletic-enti-umbric Typic
(CPqq) Podzols Humicryods (pp)
(PZet-sk-um) (umbric) (skeletic phase)
Typic
Haplocryods (pp)
(skeletic phase)
156
Probleme speciale de corelare a criptopodzolurilor
În corelarea criptopodzolurilor nu apar probleme speciale. În WRB-SR, cea mai mare parte
a acestore soluri se clasifică la subgrupe umbrice-entice de podzoluri, în care
caracteristicile conceptului tipic sunt insuficient realizate (lipsa orizontului E albic). În
USDA-ST, par să se încadreze la subgrupe de Humicrioduri şi Haplocrioduri.

9.3.2.7. CLASA PELISOLURILOR (PEL)

(absente în SRCS)
În SRCS - 1980 pelisolurile nu au existat. Cele mai multe au fost clasificate ca vertisoluri
sau subtipuri vertice de cernoziomuri şi cernoziomuri argiloiluviale pseudogleizate, brune
argiloiluviale, soluri gleice şi pseudogleice ş.a.
WRB-SR - 1998: nu sunt separate. Pot fi echivalate cu unităţi vertice de luvisoluri,
cambisoluri şi gleisoluri. Ele includ de asemenea şi vertosolurile.
USDA-ST - 1999: nu sunt separate. Se pot echivala cu subgrupele vertice din cadrul
Inceptisolurilor.

PELOSOLURI (PE)
(absente în SRCS)
Corelarea subtipurilor de pelosoluri cu WRB-SR şi USDA-ST este redată în tabelul 9.30.

Tabel 9.30
Corelarea subtipurilor de PELOSOL (Echivalări orientative)
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Vertisol tipic Vertic Chernozem Vertic Hapludolls (pp)
(PEti) (VS ti) (pp) (CH vr) (pp) Vertic Haplustolls (pp)
Cernoziom vertic
(CZ vs) (pp)
Cernoziom cambic
vertic (CC vs) (pp)
Pseudorendzină Vertic Hapludolls (pp)
tipică
(PR ti) (pp)
Pseudorendzină
vertică
(PR vs) (pp)
Pseudorendzină
cambică
(PR ca) (pp)
Sol cernoziomoid
vertic
(CMvs) (pp)
Brunic Sol brun Vertic Cambisols Vertic Eutrudepts
(PEbr) eumezobazic (CM vr) (pp) (pp)
vertic (BM vs) (pp)
Argic Sol brun Vertic Luvisols Vertic Hapludalfs (pp)
(PEer) argiloiluvial vertic (lv vr) (pp) Vertic Haplustalfs (pp)
(BD vs) (pp)

157
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Gleic Sol brun Verti-gleyic Aquertic Eutrudepts
(PEgc) eumezobazic Cambisols (CM vr- (pp)
gleizat vertic gl) (pp)
(BM vs-gz) (pp)
Stagnic Sol brun Vertic-stagnic Aquertic Eutrudepts
(PEst) eumezobazic Cambisols (pp)
pseudogleizat (CM vr-st) (pp)
vertic (BM pz-vs)
(pp)

Probleme speciale privind corelarea pelosolurilor

Întrucât nu există corespondenţe clare cu unităţile taxonomice din WRB-SR şi USDA-ST,
corelarea pelosolurilor faţă de aceste două sisteme, inclusiv faţă de SRCS-80 prezintă un
grad ridicat de aproximare. Ea trebuie privită doar ca o paralelizare şi nu ca o echivalare. O
corelare mai bună este posibilă numai pe baza caracteristicilor concrete ale profilelor
individuale de sol.

VERTOSOLURI (VS)
(VERTISOL - VS, SRCS)

WRB-SR - 1998: (VERTISOLS - VR) - soluri argiloase, profunde în care predomină

minerale argiloase expandabile de tip smectit. Formează crăpături largi de la suprafaţă
până la cel puţin 50 cm adâncime. Partea superioară a solului constă în mod obişnuit din
blocuri prismatice. Ca rezultat al proceselor de gonflare-contracţie, în subsol se dezvoltă o
structură specifică având fie suprafeţe de alunecare oblice (slickensides), fie agregate
sfenoidale paralelipipedice cu suprafeţe lustruite, striate (orizont vertic). La suprafaţă, în
condiţii nederanjate, sunt frecvente microridicături şi microdepresiuni care sunt cunoscute
sub denumirea de microrelief "gilgai" (în româneşte "coşcove"). Gilgaiul este o
consecinţă a mişcării materialului de sol, ca rezultat al gonflării şi contracţiei. Natura
vertisolurilor este condiţionată de materialul parental. Aceste materiale sunt derivate din
roci fin granulate: bazalte, tufuri, roci metamorfice bazice, calcare, marne, depozite lacustre
sau fluviatile, aluviuni marine.
Vertisolurile sunt soluri care prezintă:
1. Un orizont vertic în primii 100 cm de la suprafaţă.
2. După amestecarea primilor 20 cm, conţin 30% sau mai multă argilă în toate
suborizonturile până la cel puţin 100 cm adâncime, sau până la un strat contrastant
(contact litic sau paralitic, orizont petrocalcic, petroduric sau petrogipsic, discontinuitate
sedimentară), situate între 50 – 100 cm.
3. Crăpături care se deschid şi se închid periodic.
USDA-ST - 1999: conceptul este acelaşi ca în WRB-SR, care de altfel l-a preluat din
sistemul american. Întrucât nu se foloseşte conceptul de orizont vertic, se pun condiţii de
structură şi feţe de alunecare şi crăpături, inclusiv un conţinut de argilă de peste 30% cel
puţin în primii 50 cm de la suprafaţă.
Corelarea vertosolurilor cu WRB-SR şi USDA-ST este redată în tabelul 9.31.

158
 Tabel 9.31
Corelarea subtipurilor de VERTOSOL
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Vertisol tipic Pellic Vertisols Typic Hapluderts (pp)
(VSti) (VSti) (VRpe) (pp) Typic Haplusterts (pp)
Haplic Vertisols
(VRha) (pp)
Brunic Vertisol cromic Chromic Vertisols Chromic Hapluderts
(VSbr) (VScr) (VRcr) (pp) (pp)
Chromic Haplusterts
(pp)
Stagnic Vertisol Stagni-pellic Vertisols Epiaquic Hapluderts
(VSst) pseudogleizat (VRpe-st) (pp) Epiaquic chromic
(VSpz) Stagni-chromic Hapluderts
Vertisols (VRcr-st) (pp)
Gleic Vertisol gleizat Gleyi-pellic Vertisols Endoaquic Hapluderts
(VSgc) (VSgz) (VRpe-gc) (pp) (pp)
Endoaquic
Haplusterts (pp)
Gleyi-chromic Vertisols Endoaquic chromic
(VRcr-gc) (pp) Hapluderts (pp)
Nodulo- - Pellic Vertisols Typic Haplusterts (pp)
calcaric (VRpe)
(VSnc)
Salinic Salinizat (VS) Salic Vertisols Typic Haplusterts (pp)
(VSsc) VSsc (VRsz) Halic Haplusterts (pp)
Alcalic Alcalizat (VS) Sodic Vertisols Sodic Haplusterts (pp)
(VSac) VSac (VRso) Typic Haplusterts (pp)

Probleme speciale de corelare a vertosolurilor

Atât în WRB-SR, cât şi în USDA-ST, conceptul de vertisol este mai larg (cuprinde şi
subtipuri vertice) decât cel de vertosol din SRTS, deoarece se cere ca orizontul vertic
(caracteristicile vertice) să fie cuprins în primii 100 cm de la suprafaţă.

9.3.2.8. ANDISOLURI (AND)

(incluse la clasa Umbrisoluri în SRCS)

WRB-SR - 1998. (ANDOSOLS - AN). Soluri formate din cenuşi vulcanice, pumice (piatră
ponce) sau alte extruziuni vulcanice de diferite compoziţii. Alterarea rapidă a materialului
vulcanic poros determină acumularea de complexe amorfe şi prezenţa de minerale
incomplet cristalizate (short-range-order minerals), ca allofanul şi imogolitul.
Morfologic, andosolurile sunt caracterizate printr-un orizont vitric sau andic. Orizontul vitric
este un orizont dominat de sticlă vulcanică, în timp ce orizontul andic cuprinde orizonturi de
sol constituite în principal din allofane în care predomină complexele humico-aluminice.
Andosolurile sunt soluri care:
1. Prezintă un orizont vitric sau andic începând din primii 25 cm de la suprafaţă.
2. Nu au alte orizonturi diagnostice (afară de cele îngropate la mai mult de 50 cm
adâncime); pot fi prezente un orizont histic, fulvic, melanic, molic, umbric, ocric, duric sau
cambic.
USDA-ST - 1999 (ANDISOLS). Conceptul este acelaşi ca la WRB-SR, care l-a preluat din
acest sistem, dar definiţia este întrucâtva diferită, astfel:

159
• soluri care au proprietăţi andice în 60% sau mai mult din grosime, fie:
a) În primii 60 cm de la suprafaţa solului mineral, sau de la suprafaţa unui strat
organic cu proprietăţi andice, dacă nu există un contact densic, litic sau
paralitic, sau orizont petrocalcic în cuprinsul a 60 cm adâncime, sau
b) Între suprafaţa solului mineral sau suprafaţa unui strat organic cu proprietăţi
andice şi un contact densic litic sau paralitic, sau orizont petrocalcic, dacă
acestea apar mai sus de 60 cm adâncime.

ANDOSOLURI (AN) - SRTS

(ANDOSOL - AN, SRCS)
Definiţiile corespund cu cele ale clasei ANDISOLURI.
Tabel 9.32
Corelarea subtipurilor de ANDOSOL
SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Distric Dystric Andosols Alic Hapludands
(ANdi) (ANdy)
Eutric Neseparate, Eutric Andosols Eutric Hapludands
(ANeu) incluse (ANeu)
Umbric la Umbric Andosols Typic Fulvudands
(ANum) Andosol tipic (ANum)
Molic (ANti) Mollic Andosols Eutric Melanudands
(ANmo) (ANmo)
Cambic Cambic Haplic Andosols Typic Hapludands
(ANcb) (ANca) (ANha)
Litic Litic Leptic Andosols Lithic Hapludands
(ANli) (ANls) (ANle) (pp)
Scheletic Neseparate, Skeletic Andosols Lithic Hapludands
(ANqq) incluse la (ANqq) (pp)
Histic Andosol tipic Histic Andosols Histic Fulvudands
(ANts) (ANti) (ANhi)

Probleme speciale de corelare a andisolurilor

Conceptul SRTS se corelează bine cu cel al WRB-SR. Mai redusă este corelarea cu
conceptul USDA-ST, unde conceptul pare să aibă o accepţie mai largă, întrucât cerinţa de
proprietăţi andice este exprimată în % din volumul primilor 60 cm sau din volumul solului
până la un strat limitativ (contact litic) dacă acesta se află la adâncime mai mică de 60 cm.
Relativ nesigură este corelarea Andosolului molic cu melanudandurile eutrice, deoarece nu
dispunem de date care să ateste echivalenţa orizontului molic de la andisoluri cu
epipedonul melanic din USDA-ST.

9.3.2.9. HIDRISOLURI (HID) - SRTS

(SOLURI HIDROMORFE, SRCS - 1980)

WRB-SR - 1998: În acest sistem Hidrisolurile sunt reprezentate prin gleisoluri şi prin
unităţile stagnice ale altor grupe de referinţă.
USDA-ST - 1999: Nu există o clasă sau un ordin special. Hidrisolurile sunt distribuite
practic ca subordine sau subgrupe "acvice" în toate ordinele de soluri, făcând abstracţie de
Histosoluril.

160
 GLEIOSOLURI (GS) - SRTS
SOLURI GLEICE (GC) - SRCS - 1980

WRB-SR - 1998: (GLEYSOLS - GL) Soluri cu proprietăţi gleice, temporar sau permanent
umede şi cu reducere la mică adâncime. De aceea partea superioară a profilului este
pătată (marmorată) în cazul aeraţiei temporare sau are culori care reflectă reducerea.
Proprietăţile gleice se formează când solul este complet saturat cu apă freatică (exceptând
situaţiile cu drenaj artificial) pentru o perioadă suficient de lungă care să permită apariţia
condiţiilor de reducere. Această perioadă variază de la câteva zile la tropice, până la
câteva săptămâni în alte regiuni. Fizic gleisolurile sunt saturate în apă pentru perioadă
lungă de timp în cursul anului. Umezirea şi uscarea repetată poate cauza o creştere a
densităţii solului prin slăbirea legăturilor între particule în timpul saturaţiei şi contracţiei
particolelor solului prin uscare. Aceasta determină aeraţie slabă a zonei radiculare şi
condiţii nefavorabile pentru cea mai mare parte faunei, cu excepţia speciilor adaptate.
Gleisolurile prezintă următoarele elemente diagnostice:
1. proprietăţi gleice din primii 50 cm de la suprafaţă, şi
2. nu au alte orizonturi diagnostice decât unul: antracvic, histic, molic, ocric, takâric,
umbric, andic, calcic, cambic, gipsic, plintic, sulfuric, ori vitric în primii 100 cm de la
suprafaţă sau salic între 50 şi 100 cm.
3. nu prezintă schimbare texturală bruscă în primii 100 cm de la suprafaţă.
USDA-ST - 1999: Gleiosolurile sunt reprezentate prin marile grupe endoacvice de
MOLISOLURI; ENTISOLURI şi INCEPTISOLURI
Corelarea subtipurilor de gleiosoluri este dată în tabelul 9.33.
Tabel 9.33
Corelarea subtipurilor de GLEIOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Distric Dystric Gleysols Typic
(GSdi) (GLdy) Endoaquepts
(acid
class/phase)
Eutric Gleic tipic Eutric Gleysols Typic
(GSeu) (GCti) (GLeu) Endoaquepts
(nonacid
class/phase)
Calcaric Calcaric Typic
(GSka) Gleysols Endoaquepts
(GLca) (calcareous
class/phase)
Molic Sol gleic molic Mollic Typic
(GSmo) Mlăştinos Gleysols Endoaquolls (pp)
(GCmo-ml) (GLmo) Mollic
Endoaquepts
(pp)
Cernic Lăcovişte mlăştinoasă Mollic Gleysols Typic
(GSce) (LCml) (GLmo) Endoaquolls (pp)
Cumulic
Endoaquolls (pp)
Umbric Sol gleic umbric mlăştinos Umbric Gleysols Typic
(GSum) (GCum-ml) (GLum) Humaquepts (pp)
Psamic - Arenic Gleysols Typic
(GSps) Psammaquents

161
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Pelic - Vertic Gleysols Vertic
(GSpe) (GLvr) Enduaquepts
Cambic Sol gleic cambic mlăştinos Haplic Gleysols Typic
(GScb) (GCca-ml) (GLha) Endoaquepts
Aluvic - Fluvic Gleysols Fluvaquentic
(GSal) (GLfv) Endoaquepts
Histic Sol gleic turbos mlăştinos Histic Gleysols Histic
(GStb) (GCtb-ml) (GLhi) Humaquepts
Tionic - Thionic Gleysols Typic
(GSto) (GLti) Sulfaquepts
(Cernoziom Lăcovişte tipică Gleyic Chernozems Endoaquentic
gleic) (pp) (LCti) (CHgl) Haplustolls (pp)
(CZgc) Endoaquentic
Hapludolls (pp)
(Cernoziom Lăcovişte cambică Gleyic Chernozems Aquic Hapludolls
cambic gleic) (LCca) (CHgl)
(pp)
(CZcb-gc)
(Cernoziom Lăcovişte salinizată Hyposali- gleyic Aquentic
gleic salinic) (LCcs) Chernozems Haplustolls
(pp) (CZgc-sc) (CHgl-szw) (sodic phase)
(Cernoziom Lăcovişte alcalizată Hyposodic gleyic Aquentic
gleic sodic) (pp) (LCca) Chernozems Haplustolls
(CZgc-ac) (CHgl-sow) (saline phase)
(Eutricambosol Sol gleic tipic Gleyic Cambisols Aquic Eutrudepts
gleic) (GCti) (pp) (CMgl) (pp)
(ECgc) Aquic
Haplustepts (pp)
(Eutricambosol Sol gleic molic Molli - gleyic Aquentic
molic-gleic) (GCmo) (pp) Cambisols (CMgl-mo) Hapludolls (pp)
(ECmo-gc) Aquentic
Haplustolls (pp)
(Districambosol Sol gleic umbric Gleyic Umbrisols Aquic humic
gleic-umbric) (GCum) (pp) (UMgl) Dystrudepts
(DCgc-um)
(Eutricambosol Sol gleic cambic Gleyic Cambisols Aquic Eutrudepts
gleic) (ECgc) (GCca) (pp) (CMgl)

(Eutricambosol Sol gleic salinizat Hyposalic gleyic Aquic

gleic-salinic) (GCsc) (pp) Cambisols Haplustepts
(ECgc-sc) (CMgl-szw) (saline phase)
(Eutricambosol Sol gleic alcalizat Hyposodic gleyic Aquic
gleic-sodic) (GCac) (pp) Cambisols Haplustepts
(ECgc-ac) (CMgl-sow) (sodic phase)

Probleme speciale de corelare a gleiosolurilor

Gleiosolurile din SRTS se corelează bine cu WRB-SR-1998. Deosebiri apar la corelarea cu
USDA-ST, unde o parte din gleiosoluri (cele molice) se încadrează la molisoluri, iar unele
(cele psamice) la entisoluri. Majoritatea gleiosolurilor se încadrează însă la inceptisoluri.
Conceptul de sol gleic din SRTS este mai restrâns decât cel din SRCS.
162
 LIMNOSOLURI (LM) - SRTS - 2000
Absente în SRCS - 1979

WRB-SR - 1998: Nu sunt separate, fiind considerate suprafeţe lacustre.

USDA-ST - 1999: Se pot corela aproximativ cu HIDRACVENTURILE (HYDRAAQUENTS)
soluri care au în toate orizonturile între 20 şi 50 cm adâncime, valori ale indicelui de
maturare "n" mai mic de 0,7 şi conţin 8% sau mai multă argilă în fracţiunea fină. Excepţie
face subtipul psamic care se încadrează la Psammaquenturi.
Corelarea subtipurilor de limnosoluri este dată în tabelul 9.34.
Tabel 9.34
Corelarea subtipurilor de LIMNOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Distric - - Typic Hydraquents
(LMdi) (acid class)
Eutric - - Typic Hydraquents
(LMeu) (non-acid class)
Calcaric - - Typic Hydraquents
(LMka) (calcareous class)
Entic - - Typic Hydraquents
(LMen)
Psamic - - Typic
(LMps) Psammaquents
Pelic - - Typic Hydraquents
(LMpe)
Salinic - - Typic Hydraquents
(LMsc) (saline phase)
Histic - - Thapto-histic
(LMtb) Hydraquents
Tionic - - Sulfic Hydraquents
(LMto)

Probleme speciale de corelare a limnosolurilor

Aceste soluri lipsesc din WRB - 1998. În USDA Soil Taxonomy se corelează aproximativ
cu marea grupă a hidracventurilor. În aceste sisteme (şi nu numai) nu este încă dezvoltată
o clasificare a solurilor subacvatice ca în pedologia germană.

STAGNOSOLURI (SG)
SOL PSEUDOGLEIC (PG) SRCS - 1980

WRB-SR - 1998: Deşi într-o anumită fază au fost considerate la nivel de grupă de referinţă,
ulterior stagnosolurile au fost distribuite la unităţi stagnice aparţinând altor grupe.
Stagnosolurile din SRTS se regăsesc ca unităţi stagnice de CAMBISOLURI, LUVISOLURI
şi ALBELUVISOLURI. Aceste unităţi sunt definite ca având proprietăţi stagnice în primii 50
cm (sau între 50-100 cm endostagnice).
USDA-ST - 1999: În acest sistem stagnosolurile din SRTS se regăsesc în marile subgrupe
de EPIACVALFURI (EPIAQUALFS) şi EPIACVEPTURI (EPIAQUEPTS).
Corelarea subtipurilor de stagnosoluri este dată în tabelul 9.35.

163
 Tabel 9.35
Corelarea subtipurilor de STAGNOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Sol pseudogleic tipic Stagnic Cambisols Typic Epiaquepts
(STti) (PGti) (pp) (CMst) (pp)
Stagnic Luvisols (pp) typic Epiaqualfs
(LVst) (pp)
Luvic Sol pseudogleic luvic Stagnic Luvisols Typic Epiaqualfs
(STlv) (PGlv) (LVst)
Albic Sol pseudogleic albic Stagni-albic Luvisols Typic
(STal) (PGal) (LVal-st) Glossaqualfs
Vertic Sol pseudogleic vertic Stagni-vertic Vertic
(STvs) (PGvs) Cambisols Epiaquepts
(CMvr-st)
Gleic Sol pseudogleic gleizat Gleyi-stagnic Endoaquic
(STgc) (PGgz) Cambisols Epiaquepts
(CMst-gl)
Planic - Stagnic Luvisols Typic Epiaqualfs
(STpl) (LVst)
Histic - Histi-stagnic Humic
(STtb) Cambisols Epiaquepts
(CMst-hi)

Probleme speciale de corelare a stagnosolurilor

Prin încadrarea stagnosolurilor în cele două sisteme WRB-SR şi USDA-ST se constată o
redistribuire a acestora la alte unităţi taxonomice (Cambisoluri şi Luvisoluri şi respectiv
Alfisoluri şi Inceptisoluri).

9.3.2.10. SALSODISOLURI (SAL)

SOLURI HALOMORFE – SRCS - 1980

WRB-SR - 1998: În acest sistem, salsodisolurile sunt reprezentate prin grupele de referinţă
ale solonceacurilor şi soloneţurilor.
USDA-ST - 1999: Salsodisolurile sunt distribuite la nivel de subordin sau mare grupă de
soluri în cadrul ARIDISOLURILOR (în cazul solonceacurilor) sau al ALFISOLURILOR (sau
chiar al MOLISOLURILOR, în cazul unor soloneţuri).

SOLONCEACURI (SC)
SOLONCEAC (SC) - SRCS-1980

WRB-SR -1998 (SOLONCHAKS - SC): Solonceacurile sunt soluri cu concentraţie ridicată

de săruri în orizontul de suprafaţă în anumite perioade ale anului. Aceasta are loc în
regiunile unde evapotranspiraţia depăşeşte cu mult precipitaţiile, cel puţin o parte a anului
şi unde materialele parentale ale solurilor conţin cantităţi moderate sau mari de săruri.
Sărurile responsabile pentru salinitate au origini variate: marină, petrografică, vulcanică,
hidrotermală sau eoliană. Adeseori, salinizarea este indusă de om, prin utilizare agricolă şi
alte practici (irigaţie, manipularea apei freatice, îngrăşăminte, folosirea soluţiilor nutritive în
sere şi în culturile fără sol, deşeuri urbane etc.).

164
Prezenţa acestor săruri, mărimea presiunii osmotice a soluţiei solului sau toxicitatea indusă
de anumiţi ioni determină apariţia de peisaje specifice, ocupate fie de vegetaţie tolerantă la
salinitate (halofită) sau caracterizate prin absenţa vegetaţiei (lacuri sărate, lagune sărate,
cruste de sare etc.), depinzând de intensitatea salinităţii.
Cationii implicaţi sunt sodiul (Na), calciul (Ca), magneziul (Mg) şi potasiul (K), dintre care
sodiul este de departe cel mai important. Concentraţia ridicată a sodiului în soluţie, ca şi
cea a magneziului în mediile necalcaroase, determină inevitabil adsorbţia sodiului în
complexul de schimb cationic.
Solonceacurile prezintă următoarele caracteristici diagnostice:
1. Orizont salic cu limita superioară în primii 50 cm de la suprafaţă
2. Nu prezintă alte orizonturi diagnostice, cu excepţia unui orizont histic, molic, ocric,
takâric, yermic, calcic, cambic, duric, gipsic sau vertic.
Singura trăsătură comună a solonceacurilor este conţinutul ridicat de săruri. Ele prezintă o
considerabilă diversitate în ceea ce priveşte proprietăţile hidrologice, fizice şi chimice.
În condiţii climatice extreme (precipitaţii puţine, evapotranspiraţie ridicată), sărurile
prezente în soluţia de sol se pot precipita la suprafaţă în diferite forme (eflorescenţe albe,
cruste de sare, pudră brună neagregată, depozite de sare neagră, cristale de evaporaţie
etc.): Acest proces este discontinuu, atât în spaţiu cât şi în timp, apărând ca pete în zonele
joase, care pot fi spălate de săruri când plouă, după care se refac. Dezintegrarea
agregatelor care rezultă din concentrarea sărurilor la suprafaţă şi care se manifestă
sezonier ca un orizont de suprafaţă sub formă de pudră nu poate fi considerată ca o
degradare structurală în sens strict, ca hidroliza sodiului. Ea reprezintă o cristalizare a
sărurilor, care la rândul ei provoacă un efect secundar de gonflare, urmat de dezintegrarea
structurii. Degradarea structurii solului nu are loc atât timp cât în soluţia de sol sunt cantităţi
importante de săruri solubile, chiar dacă o anumită cantitate de sodiu din această soluţie
este adsorbită de complexul de schimb (Alcalizare sau sodizare).
Agregatele rămân stabile şi floculate, iar proprietăţile hidrodinamice ale solului sunt
neschimbate. După desalinizare, odată cu dispariţia acţiunii floculante a sărurilor, cationii
de Na absorbiţi în complexul de schimb determină dispersia şi degradarea accentuată a
structurii. Spre deosebire de soloneţuri, în solonceacuri nu există o structură specifică.
USDA-ST - 1999: Datorită secetei fiziologice induse de presiunea osmotică mare a soluţiei
de sol, ca urmare a concentraţiei ridicate de săruri, solonceacurile sunt incluse fără
excepţie în ordinul ARIDISOLURI (ARIDISOLS). Întrucît sunt determinate de condiţii de
drenaj natural slab, solonceacurile din România aparţin în cea mai mare parte de marea
grupă a ACVISALIDURILOR (AQUISALIDS). Excepţie fac solonceacurile reziduale de pe
marne salifere din Transilvania şi Câmpia Moldovei, care ar putea fi incluse la marea grupă
a HAPLOSALIDURILOR (HAPLOSALIDS). Solonceacurile vertice şi respectiv cele
psamice aparţin marilor grupe de SALUSTERTURI (SALUSTERTS) şi respectiv
PSAMACVENTURI (PSAMMAQUENTS).
Corelarea subtipurilor de solonceacuri este dată în tabelul 9.36.

Tabel 9.36
Corelarea subtipurilor de SOLONCEAC
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Solonceac tipic Haplic Solonchaks Typic Haplosalids
(SCti) (SCti) (SCha) (pp) (pp)
Cu sodă Salic Fluvisols
(SCso) (FLsz) (pp)
Calcaric - Calcari-haplic Typic Haplosalids
(SC ka) Solonchaks (pp) (calcareous
(SCha-ca) phase)

165
 SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Molic Solonceac molic Mollic Solonchaks Typic Haplosalids
(SCmo) (SCmo) (SCmo)
Sodic Solonceac alcalizat Sodic Solonchaks Typic Haplosalids
(SCac) (SCac) (SCso) (pp)
Vertic Solonceac vertic Vertic Solonchaks Vertic Haplosalids
(SCvs) (SCvs) (SCvr) (pp)
Gleic Solonceac gleic Gleyic Solonchaks Typic Aquisalids
(SCgc) (SCgc) (SCgl)
Psamic - Hyposalic Arenosols Typic
(SCps) (ARszw) Psammaquents
(saline phase)
Pelic - Vertic Solonchaks Vertic Haplosalids
(SCpe) (SCvr) (pp)
Gleic pelic - Gleyi-vertic Solonchaks Vertic Aquisalids
(SCgc-pe) (SCvr-gc) (pp)

Probleme speciale de corelare a solonceacurilor

Subtipurile de solonceacuri din SRTS se corelează bine cu unităţile de solonceacuri din
WRB-SR. Mai puţin clară este echivalarea acestor soluri în USDA-ST. Astfel, în acest
sistem solonceacurile pe nisipuri se clasifică (din cauza grosimii reduse a orizontului salic)
la entisoluri (psammaquenturi)

SOLONEŢURI (SN) - SRTS

SOLONET (SN) SRCS - 1980

WRB-SR - 1998: (SOLONETZ - SN). Soloneţurile sunt soluri condiţionate de salinitatea

materialului parental sau a apei freatice şi condiţii de drenaj deficitare. Ele sunt larg
răspândite în regiunile cu climat semiarid sau de stepă uscată ca veri foarte calde şi uscate
(Pm = 400 - 500(600) mm), pe suprafeţele joase cu relief plan şi cu drenaj intern şi extern
slab, şi în mod inerent pe materiale parentale salifere (ex.: argile marine, depozite aluviale
salinizate etc.).
Soloneţurile suportă o vegetaţie specifică constituită din plante halofile.
În astfel de condiţii acumularea sărurilor are loc în zonele mijlocii şi inferioare ale profilului
de sol cu uscare spre suprafaţă în timpul verii (sezonul uscat) şi deplasare spre adâncime
în timpul iernii (sezonul umed). Când solurile sunt afectate de săruri neutre, în special
clorura de sodiu şi sulfaţi de sodiu se formează solonceacurile. Soloneţurile se formează
sub influenţa unor săruri ca: NaHCO3, Na2CO3; Na2SiO3 şi MgCO3 (Alcalizarea) dar şi a
unor săruri neutre (SO4Na2 , Cl Na).
Caracteristic soloneţurilor este orizontul natric asociat frecvent cu un orizont de suprafaţă
bogat în humus şi orizonturi subiacente salinizate. Între orizontul de suprafaţă şi orizontul
natric este prezent frecvent un strat albit (orizont albic caracteristic soloneţurilor
"solodizate"). Orizontul natric este un orizont de subsuprafaţă dens, cu un conţinut de
argilă mai mare decât orizonturile supraiacente şi conţinut ridicat de sodiu şi/sau magneziu
schimbabil. Culorile variază de la brun la negru iar structura este columnară mare,
prismatică sau chiar masivă. Ambele caracteristici depind de compoziţia cationilor
schimbabili şi conţinutul de săruri din orizonturile subiacente. Adeseori sunt prezente
cutane argiloase groase de culoare închisă, în special în partea superioară a orizontului.
Orizontul de suprafaţă, este în mod obişnuit bogat în materie organică şi prezintă grosimi
variabile de la câţiva cm la peste 25 cm. Când nu este prezent un orizont albic subiacent
acest orizont trece direct la orizontul natric. Deşi orizontul natric poate prezenta deosebiri

166
în ceea ce priveşte structura, culoarea şi densitatea aparentă caracteristica comună este
permeabilitatea foarte mică, în stare umedă rata infiltraţiei este practic zero.
Caracteristicile fizice dominante ale Soloneţurilor sunt stabilitatea slabă a structurii,
impermeabilitatea în condiţii umede şi întărirea orizontului natric în stare uscată.
Caracteristicile chimice principale sunt conţinutul ridicat de sodiu sau de sodiu plus
magneziu în complexul adsorptiv şi pH-ul ridicat (în apă) care este frecvent mai mare de 9.
Soloneţurile au o singură caracteristică diagnostică de identificare şi anume: prezenţa unui
orizont natric în primii 100 cm de la suprafaţă.
USDA-ST - 1999: În acest sistem Soloneţurile sunt distribuite în ordinul ALFISOLURI,
(ALFISOSLS) şi MOLISOLURI (MOLLISOLS). Soloneţurile din România aparţin
predominant marilor grupe NATRUDALF (NATRUDALFS), NATRUSTALF
(NATRUSTALFS), NATRUDOL (NATRUDOLLS), NATRUSTOL (NATRUSTOLLS) şi
NATRACVALF (NATRAQULFS)
Diagnostic pentru toate aceste mari grupe este prezenţa orizontului natric.
Corelarea subtipurilor de soloneţuri este dată în tabelul 9.37.
Tabel 9.37
Corelarea subtipurilor de SOLONEŢ
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Tipic Soloneţ tipic Haplic Solonetz Aquic Natrustalfs (pp)
(SNti) (SNti) (SNha) Aquic Natrudalfs (pp)
Calcaric Haplic Solonetz Aquic Natrustalfs (pp)
(SN ka) (SNha)
Molic Soloneţ molic Mollic Solontez Aquic Natrustolls (pp)
(SNmo) (SNmo) (SNmo) Aquic Natrudolls (pp)
Luvic Soloneţ luvic Haplic Solonetz Aquic Natrudalfs
(SNlv) (SNlv) (SNha)
Albic Soloneţ albic Albic Solonetz Albaquic Natrudalfs
(SNab) (SNab) (SNab) (pp)
Salinic Soloneţ salinizat Endosalic Solonetz Salidic Natrustalfs
(SNsc) (SNsc) (pp) (SNszn) (pp)
Hyposalic Solonetz Aquileptic Natrustalfs
(pp) (SNszw) (pp)
Stagnic - Stagnic Solonetz Epiaquic Natrudalfs
(SNst) (SNst) (pp)
Gleic Soloneţ gleizat Gleyic Solonetz Endoaquic Natrudalfs
(SNgc) (SNgz) (SNgl) (pp)
Typic Natraqualfs(pp)
Endoaquic Natrustalfs
(pp)
Solodic Soloneţ glosic (pp) Albic Solonetz (pp) Glossaquic Natrudalfs
(SNsd) (SNgl) (SNal) (pp)

Entic Soloneţ cambic Sodic Cambisols (pp) Typic Halaquepts

(SNen) (SNca) (CMso)
Sodic Gleisols (pp)
(GCso)
Psamic - Haplic Solonetz Typic
(SNps) (SNha) Aquipsamments
(sodic phase)
Pelic - Vertic Solonetz Vertic Natrudalfs (pp)
(SNpe) (SNvs) Aquertic Natrudalfs
(pp)
167
Probleme speciale de corelare a soloneţurilor
Corelarea soloneţurilor din SRTS cu soloneţurile WRB-SR-1998 este bună, cu excepţia
soloneţurilor entic care după definiţia WRB-SR se încadrează la cambisoluri. În sistemul
USDA-ST problema este cea a regimului de umiditate. Principiul folosit pentru rezolvare a
fost încadrarea soloneţurilor luvice, albice, stagnice şi solodice la natrudalfuri sau
natraqualfuri, iar a celorlalte subtipuri la natrustalfuri şi natrustoluri. Soloneţul entic se
încadrează la Inceptisoluri (halaquepturi).

9.3.2.11. HISTISOLURI (HIS)

SOLURI ORGANICE (HISTOSOLURI) - SRCS 1980

WRB-SR - 1998: (HISTOSOLS - HS)

Histosolurile se deosebesc de alte soluri prin prezenţa orizontului histic, care este format
din "material organic de sol", cu proprietăţi fizice, chimice şi mecanice care diferă puternic
de cele ale materialelor de sol minerale. Histosolurile se formează în condiţii de mediu
unde materia organică este produsă de o vegetaţie adaptată (climax) şi unde
descompunerea biochimică a resturilor de plante este întârziată de temperaturi joase,
mlăştinire persistentă, aciditate extremă, oligotrofie şi/sau prezenţa de niveluri ridicate de
electroliţi sau toxine organice. Materialul organic de sol este definit ca având peste
20 - 35% (în funcţie de conţinutul de argilă) materie organică. Materialele organice
acumulate în diferite condiţii de mediu sunt în general de compoziţie diferită sau prezintă
proprietăţi chimice, fizice şi mecanice diferite. De asemenea, variat este şi gradul de
descompunere al materialului organic de sol, care este un criteriu adiţional important în
subdivizarea Histosolurilor. Combinaţia de diferite condiţii de mediu, compoziţia actuală a
materialului organic de sol şi gradul de descompunerea a acestuia determină diferite tipuri
de histosoluri.
Histosolurile sunt soluri care au un orizont histic sau folic şi:
1. fie :a. grosimi de ≥ 10 cm de la suprafaţă solului până la un contact litic sau paralitic, fie
b. grosimi de ≥ 40 cm şi cu limită superioară în primii 30 cm de la suprafaţă solului, şi
2. absenţa unui orizont andic sau vitric începând din primii 30 cm de la suprafaţă.

USDA-ST - 1999: În acest sistem HISTOSOLURILE sunt separate la nivel de ordin

(HISTOSOLS) şi sunt definite ca soluri care au următoarele caracteristici diagnostice:
1. Nu au proprietăţi andice în ≥ 60% din grosimea cuprinsă între suprafaţa solului şi fie o
adâncime de 60 cm fie până la un contact densic, litic or paralitic sau duripan, dacă
acestea apar la adâncimi mai mici de 60 cm, şi
2. Conţin materiale organice de sol care îndeplinesc una sau mai multe din următoarele
condiţii:
a) acoperă materiale vulcanice (cenuşi, piatră ponce) sau scheletice sau umplu
1)
interstiţiile acestora şi direct sub aceste materiale urmează un contact densic, litic sau
parlitic; sau
b) împreună cu materialele vulcanice (cenuşi, piatră ponce) sau scheletice
subiacente însumează ≥ 40 cm între suprafaţa solului şi adâncimea de 50 cm, sau
c) constituie > 2/3 din grosimea totală a solului până la un contact densic sau
paralitic şi nu au orizonturi minerale sau au orizonturi minerale cu o grosime totală ≤ 10 cm,
sau
d) sunt saturate cu apă ≥ 30 de zile pe an în anii normali (sau sunt artificial
dreanate), au o limită superioară în primii 40 cm de la suprafaţă şi au o grosime totală, fie:

1)
Materialele care îndeplinesc definiţia de materiale vulcanice reprezintã > 10 % din
volum; golurile umplute cu material organic sunt considerate ca formând orizontul organic.
168
 i) ≥ 60 cm dacă ≥ 3/4 din volumul lor este constituit din fibre de muşchi, sau
3
dacă densitatea aparentă în stare umedă este < 0,1 g/cm ; fie
ii) ≥ 40 cm dacă sunt constituite fie din materiale hemice sau saprice, sau din
materiale fibrice cu < 3/4 (din volum) fibre de muşchi şi o densitate
3
aparentă, în stare umedă, de ≥ 0,1 cm g/cm .

HISTOSOLURI (HIS)
SOL TURBOS (TB) – SRCS - 1980
WRB-SR - 1998: Histosolurile, având caracteristicile prezentate anterior, sunt subdivizate
în funcţie de natura şi gradul de descompunere a materialului organic, aciditate, regim de
temperatură ş.a.
USDA-ST - 1999: Histosolurile sunt reprezentate prin trei subordine: FIBRISTURI
(FIBRISTS), SAPRISTURI (SAPRISTS) şi HEMISTURI (HEMISTS).
Corelarea subtipurilor de Histosoluri este dată în tabelul 9.38.
Tabel 9.38
Corelarea subtipurilor de HISTOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Distric Sol turbos tipic Dystric Histosols Sphagnic Cryofibrists
(TBdi) (TBti) (pp) (HSdy) (pp)
Typic Cryohemists (pp)
Eutric Sol turbos tipic Eutric Histosols Typic Haplofibrists (pp)
(TBeu) (TBti) (pp) (HSeu) Typic Haplohemists (pp)
Typic Haplosaprists (pp)
Salinic Sol turbos salinizat Salic Histosols Halic Haplosaprists (pp)
(TBsc) (TBsc) (HSsz) Typic Haplosaprists
(saline phase)

Teric - Haplic Histosols Terric Haplosaprists

(TBte) (HSha)
Tionic - Thionic Histosols Typic Sulfohemists (pp)
(TBto) (HSti) Typic Sulfosaprists (pp)
Typic Sulfihemists (pp)
Typic Sulfisaprists (pp)

Probleme speciale de corelare a turbosolurilor

Corelarea cu Histosolurile din WRB-SR - 1998 este bine asigurată. Mai puţin precisă este
corelarea cu USDA-ST - 1999, unde Histosolurile sunt separate la nivel de subordin în
funcţie de gradul de descompunere a materialului organic, criteriu care în SRTS este avut
în vedere la nivel de varietate.

FOLIOSOLURI (FB)
LITOSOL ORGANIC (LS tb)(pp) - SRCS-1980

WRB-SR - 1998: În acest sistem de referinţă foliosolurile apar la nivel de unitate de sol -
sub denumirea de histosoluri folice, definite ca având orizont folic ≥ 10 cm grosime.
USDA-ST - 1999: În taxonomia americană foliosolurile sunt reprezentate prin subordinul
FOLISTURI (FOLISTS), soluri caracterizate prin prezenţa epipedonului folistic.
Epipedonul folistic este definit ca un strat (unul sau mai multe orizonturi) care este saturat
< 30 de zile (cumulativ) în anii normali (şi nu este artificial drenat) şi care, fie:
1. Constă din material organic de sol, cu o grosime de ≥ 20 cm şi fie are un
conţinut de ≥ 75% din volum fibre de sfagnum sau are o densitate aparentă în stare umedă
3
< 0,1 g/cm ; când nu prezintă aceste caaracteristici grosimea este de ≥ 15 cm; fie

169
 2. Constă dintr-un orizont Ap care după amestecarea, până la adâncimea de 25
cm, are un conţinut de carbon organic în greutate:
a) ≥ 16% dacă fracţia minerală conţine ≥ 60% argilă;
b) ≥ 8 % dacă fracţia minerală nu conţine argilă;
c) ≥ 8 % + procentul de argilă împărţit cu 7.5, dacă fracţia minerală conţine <
60% argilă.
Corelarea subtipurilor de foliosoluri este dată în tabelul 9.39.

Tabel 9.39
Corelarea subtipurilor de FOLIOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Distric Dystri-folic Histosols Typic Cryofolists (pp)
(FBdi) (HSfo-dy) Typic Udifolists (pp)
Eutric Litosol organic Eutri-folic Histosols Typic Udifolists (pp)
(FBeu) (LStb) (HSfo-eu)
Litic Lithi-folic Histosols Lithic Cryofolists (pp)
(FBli) (dystric)(pp) (eutric)(pp) Lithic Udifolists (pp)
(HSfo-li) Lithic Ustifolistst (pp)

Probleme speciale privind corelarea Foliosolurilor

Corelarea cu WRB-1998 se poate face numai la nivelul unor unităţi de ordinul III (tranziţii).
În USDA Soil Taxonomy, sistematica acestor soluri este dezvoltată numai la nivel de mare
grupă, cu două subgrupe, tipice şi litice. De altfel în România aceste soluri nu au fost
practic descrise până acum, deşi prezenţa lor a fost semnalată.

9.3.2.12. ANTRISOLURI (ANT)

SOLURI NEEVOLUATE
TRUNCHIATE SAU DESFUNDATE (pp) – SRCS - 1980

WRB-SR - 1998: (ANTHROSOLURI - AT). Sub această denumire se regăsesc numai

antrisolurile rezultate prin transformările produse de om. În sistemul WRB-SR solurile
erodate sunt excluse din conceptul de Antrosol.
Anthrosolurile sunt soluri care au fost transformate prin procese antropedogenetice, în aşa
măsură încît solul original a rămas numai ca sol îngropat. Sunt recunoscute mai multe
procese antropedogenetice: arătura adâncă, aplicarea de material organic de tip plaggen,
adăugiri de materiale străine, irigarea cu ape bogate în suspensii şi cultivarea îndelungată
a orezului. Influenţa umană este limitată la orizonturile de suprafaţă, care pot fi descrise ca
orizonturi antrice. La anumite adâncimi poate fi prezent un sol îngropat care evidenţiază
condiţiile pedologice care existau înainte ca terenul să fi fost modificat.
Un caz special al antrosolurilor îl constituie aşa numitele soluri "PLAGGEN". El constă
dintr-un orizont de suprafaţă gros şi bogat în humus care a fost produs de om prin
fertilizarea îndelungată cu amestecuri pământoase. În mod obişnuit conţin resturi de
cărămizi şi ceramică şi are un conţinut ridicat de fosfor. Calcule făcute au arătat că cele
mai groase soluri de plagen s-au acumulat de-a lungul unei perioade de peste o mie de
ani.
Antrosolurile prezintă deci, una din următoarele două caracteristici:
1. un orizont hortic, iragric, plagic sau teric cu grosimi de ≥ 50 cm, sau
2. un orizont antracvic şi un orizont subiacent hidragric, cu o grosime însumată de
50 cm sau mai mult.

170
USDA-ST - 1999: În sistemul USDA-ST îşi găsesc locul în subordinul ANTREPTURI
(ANTHREPTS) numai antrisolurile rezultate prin transformările induse de om. Solurile
puternic erodate nu sunt reţinute ca unitate taxonomică ci sunt transferate la faze de sol
(faze de eroziune) ale unităţilor taxonomice respective.
Antrepturile sunt definite ca soluri care au un epipedon antropic sau plaggen.
Epipedonul antropic este un strat (orizont) care prezintă semne evidente ale unor dereglări
(modificări) determinate de activitatea umană. El prezintă toate cerinţele unui epipedon
molic cu excepţia uneia sau ambele condiţii de mai jos:
-1
1) ≥ 1.500 mgKg P2O5 solubil în 1% acid citric şi o descreştere regulată a
conţinutului de P2O5 până la adâncimea de 125 cm, sau
2) dacă solul nu este irigat toate părţile epipedonului sunt uscate în anii normali,
peste 9 luni pe an.

Epipedonul plagen este un strat de suprafaţă de peste 50 cm grosime care a fost produs
de om prin fertilizare organică îndelungată; în mod obişnuit conţine bucăţi de cărămidă şi
ceramică. Pot fi de asemenea prezente fragmente din diverse materiale cum ar fi de nisip
negru sau cenuşiu de dimensiunea unei lame de cazma etc.

ERODOSOLURI - (ER)
(ERODISOL - (ER) - SRCS - 1980
Tabel 9.40
Corelarea subtipurilor de ERODOSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Cambic Erodisol cambic Cambisols Inceptisols
(ERcb) (ERca) (eroded phase) (eroded phase)
Argic Erodisol argiloiluvial Luvisols Alfisols
(ERar) (ERar) (eroded phase) (eroded phase)
Andic Erodisol andic Andosols Andisols
(ERan) (ERan) (eroded phase) (eroded phase)
Spodic Erodisol feriiluvial Podzols Spodosols
(ERsp) (ERfe)(pp) (eroded phase) (eroded phase)
Calcaric Erodisol tipic Calcaric Regosols Typic Udorthents (pp)
(ERka) (ERti)(pp) (RGca) Typic Ustorthents (pp)
Psamic - Haplic Arenosols Typic Ustipsamments
(ERps) (ARha) (pp)
Typic Udipsamments
(pp)
Pelic - Vertic Regosols Vertic Udorthents (pp)
(ERpe) (RGvr) Vertic Ustorthents (pp)

Stagnic Erodisol Stagnic Regosols Epiaquic Udorthents

(ERst) pseudogleizat (RGst)
(ERpz)
Litic Erodisol litic Leptic Regosols Lithic Udorthents (pp)
(ERli) (ER ls) (RGle) (eroded phase) Lithic Ustorthents (pp)
Scheletic - Skeletic Regosols Lithic Udorthents (pp)
(ERqq) (RGsk) (eroded phase) Lithic Ustorthents (pp)
Skeletic Regosols
Eutric Erodisol tipic Haplic Regosols Tipic Udortents
(EReu) (ER ti) (pp) (ATha) Tipic Ustorthents
171
 ANTROSOLURI (AT)
(absente în SRCS - 1980)
Tabel 9.41
Corelarea subtipurilor de ANTROSOL
SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
Hortic - Hortic Anthrosols Plagganthrepts
(ATho) (ATho)
Antracvic - Hydragric Anthrosols Haplanthrepts
(ATaq) (ATaq)
Psamic - Arenic Anthrosols Haplanthrepts
(ATar)
Pelic - Vertic Anthrosols Haplanthrepts
(ATvs)
Calcaric - Calcaric Anthrosols Haplanthrepts
(ATca)
Eutric - Eutric Anthrosols Haplanthrepts
(ATeu)
Distric - Dystric Anthrosols Haplanthrepts
(ATdy)

Probleme speciale de corelare a erodisolurilor şi antroposolurilor

Conceptul de erodosol nu are echivalent taxonomic în WRB-SR şi USDA-ST. Erodosolurile
care mai păstrează încă resturi de orizonturi diagnostice se clasifică drept faze erodate ale
pedotaxonilor pentru care aceste orizonturi sunt specifice. Restul erodosolurilor se clasifică
drept regosoluri în WRB-SR şi respectiv ca arenturi în sistemul USDA-ST.
Antrosolurile suficient de dezvoltate, nu pun probleme de corelare întrucât au fost preluate
din WRB-SR şi au corespondenţe clare în USDA-ST.

Graficele de corelare la nivel de tip de sol sunt redate în fig. 9.5 (WRB-SR) şi 9.6 (USDA-
ST), iar corelarea tipurilor de sol din SRTS cu unităţile de sol din lista FAO/UNESCO-1988,
WRB-SR - 1998 şi USDA - 1999 sunt redate în tabelul sinoptic.

172
Figura 9.5. Schema corelaţiei tipurilor de sol din SRTS cu Baza Mondială de referinţă pentru Resursele de sol (WRB-SR, 1998)
SRTS USDA S LS RS PS AS ET PE2 VS AN KZ CZ FZ RZ NS HS EC DC EL LV PL AL EP PD CP GS LM SG SC SN TB FB ER AT
) 2) 2) 2)
TAXONOMY
AC-ACRISOLS1)
AB-ALBELUVISOLS
AL-ALISOLS
AN-ANDOSOLS
AT-ANTROSOLS
AR-ARENOSOLS
CL-CALCISOLS1)
CM-CAMBISOLS
CH-CHERNOZEMS
CR-CRYOSOLS1)
DU-DURISOLS1)
FR-FERALSOLS1)
FL-FLUVISOLS
GL-GLEYSOLS
GY-GYPSISOLS1)
HS-HISTOSOLS
KS-KASTANOZEMS
LP-LEPTOSOLS
LX-LIXISOLS1)
LV-LUVISOLS
NT-NITISOLS
PH-PHAEOZEMS
PL-PLANOSOLS
PT-PLINTHOSOLS1)
PZ-PODZOLS
RG-REGOSOLS
SC-SOLONCHAKS
SN-SOLONETZS
UM-UMBRISOLS
VR-VERTISOLS
1) Soluri din WRB care nu apar
pe teritoriul României
2) Soluri din SRTS fără corespondenţă în WRB la nivel de grupă
de referinţă, se pot regăsi la nivelul II
Figura 9.6. Schema corelatiei tipurilor de sol din SRTS cu sistemul USDA Soil Taxonomy, 1999 la nivel de subordine
SRTS USDA S LS RS PS AS ET PE1) VS2) AN KZ CZ FZ RZ NS HS EC2) DC EL2) LV2) PL AL EP PD2) CP GS2) LM SG SC SN2) TB2) FB ER AT
TAXONOMY
1 AQUALFS
2 CRYALFS
3 USTALFS
4 UDALFS
5 CRYANDS
6 UDANDS
7 SALIDS
8 AQUENTS
9 ARENTS
10 PSAMMENTS
11 FLUVENTS
12 ORTHENTS
13 FOLISTS
14 FIBRISTS
15 SAPRISTS
16 HEMISTS
17 AQUEPTS
18 ANTHREPTS
19 CRYEPTS
20 USTEPTS
21 UDEPTS
22 AQUOLLS
23 RENDOLLS
24 USTOLLS
25 UDOLLS
26 CRYODS
27 HUMODS
28 ORTHODS
29 AQUERTS
30 UDERTS
31 USTERTS
1) Soluri din SRTS care nu au echivalent în USDA-Soil Taxonomy la nivel de mare grupa sau subgrupa de sol
2) Soluri distribuite la mai multe subo
 Erată
în loc de: se va citi:
general SRCS sau SCRS-79 SRCS-80
pag. 79 sodizare moderat sodizat moderat
pag. 105, paragr. 9.1.5.1. peluvosoluri preluvosoluri
pag. 108, fig. 9.2 a solurilor ale solurilor
pag. 128, notele de picior Idem 16 Idem 2
3, 4
pag. 129, 130, tabel 9.12 AR ARca
AR ARson
AR ARsow
pag. 129, nota de picior 5 textul actual Orizont de sub suprafaţă
caracteristic unor soluri
tropicale constând dintr-o
mixtură săracă în humus,
de argilă caolinitică, cuarţ
şi alte componente.
pag. 129, nota de picior 6 Idem 16 Textul actual de la nota 5
pag. 130, nota de picior 8 Vezi 15 notă de picior 1
pag. 131, tabel 9.13 FLha-um FLum
idem, pelic FLha FLvr
pag. 135, tabel 9.16 Greyic Phaeoms Greyic Phaeozems
pag. 148, tabel 9.23, BDac BDrz
subrendzinic BDpr
pseudorendzinic
pag. 152, rândul al 3-lea Alosoluri Alisoluri
de jos
pag. 172, rândul 6 de jos arenturi ortenturi
pag. 173, fig. 9.5, stânga USDA S Taxonomy WRB-SR
sus