Introducere

Grija pentru folosirea la însămânţări a celor mai bune seminţe sau material săditor a
preocupat pe om din momentul în care acesta a devenit agricultor, presupunând din cele mai
vechi timpuri, şi apoi fiind tot mai convins că numai aşa poate obţine rezultate bogate. Astfel,
el foloseşte pentru înmulţire numai fructele şi seminţele cele mai mari, mai sănătoase şi mai
frumoase.
Dezvoltarea continuă a agriculturii a menţinut această exigenţă legată de o alegere
raţională a seminţelor destinate însămânţărilor în scopul de a ridica neîntrerupt cantitatea şi
calitatea producției plantelor de cultură pe unitatea de suprafaţă. Desigur că treptat s-au
adăugat şi alte preocupări, care se vor nominaliza drept obiective de ameliorare.
Lucrările de ameliorarea plantelor, au fost la început empirice şi apoi s-au desfăşurat pe bază
ştiinţifică. Această activitate are astăzi nu numai o dezvoltare, dar şi rezultate extraordinare,
angrenând direct sau indirect foarte multe institute, staţiuni şi laboratoare de cercetare, ferme
experimentale
Raspândirea în producție a formelor nou create – cultivarele (soiuri, hibrizi, clone etc)
devine însă posibilă datorită unui sistem extrem de complex şi bine organizat de producere de
sămânţă, incluzând societăţi de producere şi înmulţirea seminţelor ameliorate şi de
comercializare a acestora.
Preocupările în privinţa studierii unor aspecte particulare ale producerii de sămânţă
sunt foarte puţine. Din acest motiv s-a considerat oportună abordarea acestui proces, având în
vedere cât mai multe şi variate aspecte, mai ales cele de ordin tehnologic, care pot suferi
influenţe datorate interacţiunii genotipului cu condiţiile de mediu. Astfel, au fost organizate
un şir de experienţe care au căutat să găsească răspunsuri la problemele legate nu numai de
înmulţirea rapidă a unui nou soi, dar şi de aspectele economice ale acestei activităţi. Totodată
prin interpretarea acestor rezultate s-a cautat să se sublinieze importanţa producerii de
sămânţă pentru practica agricolă în general.

.
 Cultivarul, rezultatul procesului de ameliorare
și obiect al sistemul de producere a semintelor

Noţiunea de cultivar şi caracteristicile sale:

În accepţiunea unanimă, cultivarul, rezultat al activităţii de ameliorare, este definit ca
un ansamblu de indivizi cultivaţi, care au caractere şi însuşiri proprii (morfologice,
fiziologice, citologice, biochimice, etc.) importante pentru agricultură şi care după
multiplicare (sexuată sau asexuată) îşi menţin caracteristicile. (BARBIER, 1970, citat de
BEWLEY şi BLACK, 1985).
Această definiţie are la bază următoarele criterii:
-Criteriul de identitate sau individualitate, prin care un cultivar se deosebeşte, prin una
sau mai multe caracteristici proprii de alte cultivare aparţinând aceleiaşi specii;
- Criteriul de omogenitate, ce conferă ansamblului de indivizi care alcătuiesc cultivarul
o asemănare privind principalele caracteristici (aceeaşi talie, aceeaşi perioadă de vegetaţie,
formă, mărime şi culoare a seminţelor, etc.);
- Criteriul stabilităţii, care se referă la menţinerea în urma reproducerilor succesive a
caracterelor de identitate şi omogenitate a cultivarului.

Cultivarul poate fi clasificat din punct de vedere agricol, botanic şi genetic.

1. Din punct de vedere agricol, cultivarul este considerat un mijloc de producţie. În funcţie de
capacitatea lor productivă, cultivarele pot fi grupate în intensive, semiintensive şi extensive.

2. Din punct de vedere botanic cultivarul nu este o unitate taxonomică, dar aparţine în
majoritatea cazurilor, unei varietăţi botanice.

3. Din punct de vedere genetic cultivarul este o populaţie de indivizi care se caracterizează
printr-o anumită structură genetică.
 Capitolul I
Descrierea condițiilor naturale din zona Roman

1.1 Așezare geografică

Municipiul Roman este situat in partea de vest a Podisului Moldovei, in portiunea
terminala a culoarului Moldovei si aproximativ la mijlocul Culoarului Siretului. Din punct de
vedere al asezarii matematice, orasul se afla situat la 46055’ lat. N. si 26056’ long. E.
Situat la 3 km. amonte de confluenta Moldovei cu Siretul, orasul a beneficiat, inca de la
inceputurile aparitiei lui, de o pozitie geografica favorabila, cu posibilitati mari de comunicare
cu regiunile limitrofe prin Valea Moldovei si curmaturile Bozieni- Girov, Ruginoasa –
Strunga si Valea Ursului. Convergenta vailor duce la convergenta cailor de comunicatie si
transporturi, conferindu-i orasului o pozitie de intersectie.
Orasul Roman este si un oras tipic de contact, intre dealurile subcarpatice ale
Moldovei - in vest, Dealurile Podisului Sucevei - in nord-vest si dealurile Podisului Central
Moldovenesc - in est.
Dubla pozitionare a orasului, de contact si intersectie, au permis dezvoltarea orasului,
in aceasta regiune, inca din cele mai vechi timpuri.
Unitatile fizico-geografice la contactul carora este situat orasul, Podisul Central
Moldovenesc si Subcarpatii Moldovei, au contribuit la dezvoltarea lui inca din timpuri vechi,
influentand nu numai evolutia vetrei sub raportul suprafetei, dar si functiile sale interne, spre
acest punct nodal de confluenta, gravitand variate produse agricole, materii prime, forta de
munca si cai de comunicatie, un important trafic rutier si feroviar. In cadrul judetului Neamt,
Romanul este situat in extremitatea sud-estica a acestuia, la 46 km de resedinta de judet –
Piatra Neamt (vest).
Vatra orasului se desfasoara la circa 3 Km. amonte de confluenta celor doua rauri,
Moldova si Siret, cu dimensiuni de 5 km. de la Vest la Est si 4 km. de la Nord la Sud, cu o
suprafata totala de 2983 ha. [8]
Localitatile vecine orasului sunt:
Sagna – in estul si nord-estul orasului;
Horia - sud si sud-vest;
Cordun - in nord si nord-est;
Pozitia geografica a constituit un element principal care a stat la baza dezvoltarii urbei,
dand totodata prilejul multor cercetatori sa discute momentul aparitiei si dezvoltarii orasului.
Astfel exista urmatoarele ipoteze:
Bonfinius duce vechimea lui in timpul romanilor si il numea “Forum Romanorum”;
istoricul Fotino arata ca: “… orasul dateaza din timpul lui Caracala, care a trimis aici
o colonie romana”.
Luand in consideratie asezarea geografica a orasului, unii istorici au fost tentati sa-i
atribuie o vechime mai mare decat a statului feudal al Moldovei.C. Giurascu si colab.,
1974, aratand ca “… orasul ar fi purtat numele de Sinmedru”.
N. Iorga si A.D. Xenopol au sustinut ca orasul s-a format in timpul domniei lui Roman
Musat, la confluenta a doua mari rauri, “… prin a caror vai si terase, zeci de
caravane duceau povara muncii si bogatiei zonelor de munte si de ses, facand legatura
prin aceasta importanta cale de comunicatie, intre Marea Neagra si Marea Baltica”.
Prin pozitia sa geografica, Romanul a fost un principal nod comercial, cunoscut sub
numele de targ, inca din anul 1408. Aceasta asezare nodala a orasului a constituit principalul
factor de populare a zonei, inca de la aparitia lui .

1.2 Principalele caracteristici ale climei

Municipiul Roman are o clima temperat - continentala, cu nuante de ariditate, climat
specific regiunilor de dealuri joase, manifestat prin ierni reci si veri calduroase si precipitatii
distribuite neregulat in tot timpul anului.Observatiile meteorologice arata o temperatura medie
anuala de cca. 8, 5 °C pana la 9°C.
Cea mai scazuta valoare a temperaturii in luna ianuarie a fost de - 4, 8 °C. Minima
absoluta s-a inregistrat la data de 20 februarie 1954, fiind de - 33, 2 °C. Temperatura
medie a lunii iulie este de 19, 9 oC, cu o maxima absoluta de 38, 2 °C (la 17 august 1952
si la 15 august 1957) .
Cantitatea medie anuala de precipitatii este de cca. 532, 3 mm, situandu-se sub media
tarii. Cele mai mari cantitati cad in sezonul cald (350 -400 mm), iar in sezonul rece in medie
de 175mm. Stratul de zapada are o durata de 65 - 70 de zile/an, in timp ce la Iasi si Barlad
durata lui este de numai 55 – 59 zile/an.
Regimul vanturilor la statia Meteorologică Roman
Cea mai mare viteza o au vanturile dinspre N-V (4,2m/s – 5,1 m/s) si N (4 m/s – 4,9
m/s). Vanturile din directiile V si E au viteze reduse (in medie sub 2,5 m/s), iar din celelalte
directii au viteze intermediare (2 –3 m/s).
Cele mai mari viteze medii anotimpuale le au vanturile de nord - vest in toate
anotimpurile (iarna 5,1 m/s; primavara 4,7 m/s; vara 4,2 m/s; toamna 4,9 m/s)
1.3 Condițiile de sol
Din punct de vedere pedogeografic, teritoriului orasului Roman ii este specifica o
mare diversitate de soluri (vezi schita de harta a solurilor), pe suprafata sa intalnindu-se
atat soluri zonale cat si o gama variata de soluri intrazonale.
Aceasta variatie a invelisului pedologic este consecinta interactiunii diferite in timp si
spatiu a factorilor mediului natural (litologia, relieful, clima, vegetatia, fauna, apa) si
social (omul), la care se adauga si timpul, ca durata de manifestare a celorlalti factori
pedogenetici.
Solurile zonale sunt reprezentate prin cernoziomuri cambice, cernoziomuri
argiloiluviale, soluri brune argiloiluviale si brun luvice. Pe langa acestea sunt insa
prezente si soluri intrazonale, soluri hidromorfe, ca si soluri neevoluate cum sunt solurile
aluviale si coluviale de pe sesuri, regosoluri si erodisoluri pe versantii vailor.

Raspandirea geografica a solurilor

Potrivit interdependentelor fito–climatice putem deosebi pe teritoriul municipiului
Roman mai multe tipuri de soluri distribuite in functie de particularitatile zonale:
Zona molisolurilor: cernoziom cambic, cernoziom argiloiluvial;
Zona argiluvisolurilor cuprinzand soluri brune argiloiluviale, soluri brune luvice;
Zona solurilor hidromorfe : lacovistele si solurile gleice;
Zona solurilor neevoluate, trunchiate si desfundate: regosol, protosoluri aluviale,
soluri aluviale, erodisoluri, coluvisoluri.

In jurul orasului sunt soluri diverse, folosite atat pentru culturi agricole, in sectoarele
mai joase si cu panta redusa, din categoria molisolurilor si argiluvisolurilor, cat si pentru
plantatii forestiere, pasuni si fanete.
Toate elementele cadrului natural – relieful, clima, hidrografia, vegetatia, solurile
fertile ale hinterlandului - au oferit un complex de conditii favorabile pentru cladiri, apa
potabila, culturi agricole si material lemnos din abundenta si au constituit tot atatea avantaje
la nasterea si dezvoltarea, in aceasta regiune de confluenta, a unei asezari de tip urban inca
din cele mai vechi timpuri
 Capitolul II
Importanța producerii de sămânță la specia Lolium perenne .L

2.1 Însușiri morfologice și biologice

Lolium perenne .L (raigras englezesc, iarbă de gazon, zâzanie)
-perenă, cu tufă rară, talia 40-50 (70) cm, baza lăstarilor de culoare roşie violacee;
-frunzele late de 3-5 mm, plane, lucioase pe partea inferioară;
-spiculeţe multiflore (8-15 pe spic), cu o singură glumă (spiculeţul terminal are 2 glume),
dispuse cu partea îngustă pe rahis, spicul lung de 20 cm;
-palea inferioară membranoasă, de 4-5 ori mai lungă decât lată ;
-păşuni revene;
-de la câmpie până la munte;
-valoare furajeră foarte bună (5) (plantă cultivată).
-instalarea covorului vegetal este facilă și rapidă
-regenerare foarte bună
-rezistență bună la călcat si desprindere
-covorul este dens, destul de fin pentru soiurile noi
-perenitate bună, bună comportare hibernală
-este sensibilă la temperaturi ridicate și secetă
-bun comportament la umbră
-sensibilă la rugină (Puccinia sp.) și la “firul roșu” (Corticium fuciforme).
-creștere rapidă, necesitând tunderi frecvente la soiurile vechi și la cele furajere.
-specie agresivă față de celelalte graminee din amestecuri

2.2 Importanța speciei

Raigrasul peren (Lolium perenne) furajer este o graminee perenă, cu o răspândire
frecventă în pajiștile permanente, având o rezistență ridicată la pășunat și o bună regenerare
după folosință.
Raigrasul peren (Lolium perenne) furajer este componenta principală care intră în
structura amestecurilor de graminee perene, destinate înfiintării de pajiști, dar poate fi utilizat
și ca monocultură.
Raigrasul peren (Lolium perenne) furajer este disponibil în trei variante: timpurii,
intermediare și târzii, și sub două forme: diploid și tetraploid.
În zonele cu climă rece și temperată Raigrasul peren (Lolium perenne) furajer joacă un rol
important în pășunile pe termen scurt, oferind un randament ridicat și de calitate.
Cele mai bune soiuri de Raigras peren (Lolium perenne) furajer sunt foarte persistente,
fiin recomandate pentru utilizarea în amestecurile destinate pășunatului, cu condiția ca acestea
sunt bine fertilizate, bine gestionate, iar iernile să nu fie prea severe.

Din punct de vedere economic are următoarele particularităţi:

● este o specie tipică pentru păşunat, deoarece rezistă la păşunat si are o bună
regenerare după se a fost folosită;

● reacţionează puternic la fertilizarea cu îngrăşăminte azotate, producând peste 10 t / ha

S.U.;

● în amestecuri are o competitivitate mare, mai ales în anul al doilea se vegetaţie;

● speciile mai indicate care intră în amestecuri cu raigrasul peren sunt: trifoiul alb,
ghizdeiul, păiuşul de livezi, timoftica, firuţa, păiuşul roşu;

● durata de folosinţă a raigrasului peren este de 2-3-ani, în funcţie de condiţiile de

vegetaţie şi de tehnologia aplicată;

● se foloseşte pentru lucrări de gazonare.

Sistematica si soiuri

Genul Lolium are un număr relativ mic de specii (7), dintre care pentru agricultură
importanţă mai mare o au: raigrasul peren (Lolium perene L.), raigrasul aristat (Lolium
miltiflorum Lam.) şi raigrasul hibrid (Lolium hybridum Kunth).

După modul de polenizare, speciile genului Lolium se împart în două grupe:

- specii alogame: Lolium perene (specie perenă), L. multiflorum sin. L. italicum,

(raigrasul peren sau italian);

- specii antogame : Lolium temulentum, L. remotum, L. persicum, L. subulatum.

În funcţie de perioada de vegetaţie, în cultură există două tipuri de raigras peren:

● tipul tardiv, destinat exploatării prin păşunat şi pentru lucrări de gazonare;

● tipul precoce, folosit pentru consumul în stare proaspătă sau însilozat.

 Soiuri cultivate în ţara noastră:

Rapid, omologat în anul 1975, soi precoce, cu potenţial bun de producţie (35-40 t / ha
masă verde), rezistenţă bună la ger şi secetă, însă slabă la mucegaiul de zăpadă (Fusarium
nivale) şi la rugini (Puccinia sp.), cultivat în amestecuri complexe pentru exploatarea prin
păşunat sau mixt;

Rapsod, omologat în anul 1979, este un soi semitardiv, înspică cu 15-20 zile mai târziu
decât soiul Rapid, capacitate bună de regenerare, mai rezistent la mucegaiul de zăpadă,
rezistenţă scăzută la ger, valoare furajeră bună, recomandat pentru înfiinţarea de pajişti
temporare, folosite mixt sau prin păşunat;

Marta, omologat în anul 1981, soi tardiv, rezistenţă bună la iernare şi rugini, producţii
de peste 10 t / ha S.U., calitate bună, recomandat pentru zonele umede, în amestecuri simple
sau complexe;

Mara, omologat în anul 1989, mai tardiv cu 2-3 zile decât soiul Marta, rezistenţă
ridicată la boli şi la iernare, recomandat pentru păşune.
 Capitolul III
Tehnologia de cultivare pentru obținerea de semințe la specia Lolium
perenne .L

3.1 Rotația

Bune premergătoare sunt culturile care lasă terenul curat de buruieni, aşa cum sunt
prăşitoarele, unele leguminoase, plante anuale furajere sau chiar cereale.
Ca şi în cazul pajiştilor temporare, important este ca după recoltarea premergătoarei să
existe suficient timp pentru lucrările de pregătire a terenului în vederea însămânţării.
După semincerii de graminee sunt indicate să urmeze tot prăşitoarele, care, prin
lucrările de îngrijire specifice, permit eliminarea de pe teren a tufelor rămase sau a plantelor
răsărite din seminţele scuturate în timpul recoltării.
La alegerea terenului, în afara plantei premergătoare, trebuie să se ţină seama şi de
necesitatea existenţei unui spaţiu de izolare, de cel puţin 200 m, când se produce sămânţă
superelită sau elită .
Locul raigrasului in asolament
In raport de tehnologia practica cele mai bune premergatoare pentru infiintarea lotului
semincer de raigras sunt mazarea pentru boabe,plantele furajere anuale exploatate pana la
inceputul verii,orzul si orzoaica de toamna,cand semanatul se face la sfarsitul verii si
soia,cartofii timpurii,floarea soarelui,inul pentru fuior,cerealele de toamna si primavara etc.

3.2 Lucrările solului

Lucrarea solului trebuie sa asigure un pat germinativ bine maruntit si bine asezat.Este
absolut necesar ca,inainte de semanat,sa se tavalugeasca solul cu tavalugul inelar.
In tehnologia traditionala,cand semanatul se face la desprimavarare,aratura se executa
la adancimea de 20-22 cm cu plugul in agregat cu grapa stelata.
In tehnologia intensiva,cand semanatul se face la sfarsitul verii lucrarea de pregatire a
terenului se impune sa fie realizata intr-un timp cat mai scurt posibil.
 3.3 Fertilizarea
Aplicarea ingrasamintelor si a amendamentelor.
Fosforul .Gramineele perene dau productii eficiente cand solul contine 5-6mg fosfor
mobil/100 g sol,iar continutul optim este de 7-8 mg/100g sol.In general,se vor administra
anual 70-80 kg P2O5/ha.
Potasiul.Pentru obtinerea unor productii economice de seminte de graminee
perene,continutul minim al solului in potasiu schimbabil trebuie sa fie de 15 mg potasiu/10 g
sol,in timp ce, continutul optim este de 19-20mg/100g sol. Este recomandabil a se aplica pe
solurile acide 50-70kgK2O/ha la infiintarea culturii si apoi in fiecare an .
Azotul contribuie in cea mai mare masura la sporirea productiei de seminte de graminee
perene.In anul I de vegetatie se aplica N50-60 kg cand semanatul se face primavara si N 90-
110 kg cand semanatul se face la sfarsitul verii;in anii urmatori de vegetatie doza eficienta
economic este de N 90-110 care,in toate situatiile,se aplica la desprimavarare pe sol
inghetat.Aplicarea unei doze stimulative de N la sfarsitul verii ,pentru dezvoltarea unui numar
mai mare de lastari este necesara doar pe solurile relativ sarace in humus,cand semanatul se
face in ultima parte a epocii optime de semanat.

3.4 Sămânța și semănatul

Samanta de raigras are MMB de 0,8-1,3g si isi pastreaza germinatia pana la 3 ani.
Epoca de semanat este determinata de tehnologia practicata.In situatia in care semanatul se
face la desprimavarare este de dorit ca aceasta lucrare sa aiba loc mai tarziu cu 8-10 zile
decat in cazul altor culturi care se seamana in prima urgenta;in acest caz o buna parte din
semintele incoltite sunt combatute prin lucrarile de pregatire a patului germinativ.
In tehnologia intensiva epoca de semanat este conditionata de necesitatea intrarii plantelor
in iarna cu 2-4 lastari scurti ;pentru realizarea acestui lucru intervalul termic optim de semanat
se inscrie ntre 1350-15000C,cand plantele au un potential de rezistenta la temperaturi scazute
apropiat de cel al graului de toamna.In aceasta situatie,semanatul este posibil in 6-7 ani din
10,atunci cand pregatirea patului germinativ este facuta in conditii optime. In sudul
tarii,loturile semincere se amplaseaza in gospodarii cu posibilitati de irigare,unde aplicarea
udarilor nu este necesara in doar 3-4 ani din 10.
Densitatea de semanat este conditionata de distanta dintre randuri .Semanatul in randuri
distantate,la 50-70 cm,este de preferat in tehnologia traditionala,unde buruienile
monocotiledonate sunt prezente ,combaterea lor facandu-se in exclusivitate prin lucrari
mecanice.In acest caz norma optima de samanta este de 4-5 kg/ha pe terenurile mai putin
imburuienate este recomandat semanatul in randuri la 25cm,cu norma de samanta de 8-
10kg/ha.
Adancimea optima de incorporare a semintei in sol este la 2,0-2,5 cm.Pentru punerea
semintei in contact cu solul,in tehnologia intesiva, se impune tavalugirea solului imediat dupa
semanat;in tehnologia traditionala tavalugirea dupa semanat este necesara numai in
primaverile secetoase,cand solul de la suprafata,pe adancimea de 3-4 cm si-a pierdut
umiditatea.
In zonele umede, unde survin ploi la sfârşitul verii-începutul toamnei, care să asigure răsărirea
uniformă, sau în regim irigat, se recomandă semănatul în luna august sau în prima decadă a
lunii septembrie, cu condiţia realizării sumei gradelor de temperatură necesare până la intrarea
în iarnă .Temperaturile necesare şi epoca de semănat la semincerii de graminee (Moga I.,
1983)
Specia Suma Data semănatului
temperaturilor în sud în nord
medii zilnice până
la intarea în iarnă

Dactylis 1500-1600 1 VIII 10 VII

glomerata

Festuca pratensis 1000-1100 - 1 VIII

Lolium perenne 800-950 10 IX 30 VIII

Lolium 700-900 15 IX 5 IX
multiflorum

Phleum pratense 800-1000 - 10 VII

În zonele mai secetoase, sau chiar în cele umede, cu precipitaţii neuniform repartizate,
cel mai sigur este semănatul primăvara devreme.
Semincerii de graminee se pot semăna în rânduri distanţate, la 50-70 cm, sau
apropiate, la 12,5-25 cm. Fiecare din aceste distanţe prezintă avantaje şi dezavantaje. În
rânduri rare se obţin producţii ceva mai mari, iar coeficientul de înmulţire creşte, dar se
înregistrează pierderi prin căderea plantelor şi cheltuieli mai mari cu lucrările de întreţinere
(praşile). Semănatul în rânduri dese nu necesită praşile, dar este obligatorie folosirea
erbicidelor pentru combaterea buruienilor.
 3.5 Lucrări de întreținere
Dintre acestea putem aminti:purificarea biologică, cosirea otavei, grăpatul, irigarea.
Purificarea biologică constă în îndepărtarea din lan a altor graminee, instalate spontan, sau ale
căror seminţe au fost prezente alături de specia de bază. Se execută manual, în fenofaza de
înspicare.
După recoltarea seminţelor, pentru care plantele se taie mai de sus, cât mai aproape de
inflorescenţă, este necesară cosirea miriştei, iar toamna, cosirea sau păşunatul uşor al otavei.
Masa vegetală rezultată de la cosiri trebuie evacuată rapid de pe teren.
Combaterea buruienilor si a daunatorilor.
Gramineele perene pot fi infestate mai ales de buruienile dicotiledonate,care pot fi
combatute prin urmatoarele masuri:
-cand insamantarea se face primavara,in faza de lastarire a plantelor,iar buruienile snt in
faza de rozeta,se aplica un tratament cu Icedin(2-3 l/ha)sau SDMA (1,5-2 l/ha)In cazul in care
lotul semincer se mentine imburuienat ,la 20-25 de zile de la pornirea plantelor in vegetatie ,se
repeta tratamentul .
-in situatia in care insamantarea se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei,se aplica
Icedin ori SDMA,fie toamna fie la desprimavarare,la 20-25 de zile de la pornirea in
vegetatie,cand temperatura aerului este de 14-15 grade C.
-cand se insamanteaza in randuri distantate ,sunt necesare 2-3 prasile mecanice si cel putin o
prasila manuala si un plivit pe rand.
Bolile ca rugina şi făinarea se combat prin cosit, la apariţia atacului pe organele plantelor.
Toamna, după cosit, se poate aplica o grăpare.

Combaterea daunatorilor-este necesara cand semanatul se face primavara,cand dupa

rasarirea plantelor,daca se manifesta atacul daunatorilor,se aplica un tratament cu Decis
2,5CE(300ml p,c./ha).
Combaterea răţişoarei (Tanimecus sp.) sau a viermelui sârmă (Agriotes sp.) care afectează
plantele nou răsărite poate fi făcută prin tratamente preventive cu Lindatox 3 % în doză de 25-
30 kg/ha. Pentru tysanoptere şi diptere, care atacă inflorescenţele, se poate folosi Lindatox 20
CE în doză de 4l/ha (în 400-500 l apă) aplicat în faza de burduf.

3.6 Recoltarea
 Samanta de raigras se produce in exclusivitate la coasa I;la coasele urmatoare plantele
dezvolta lastari vegetativi.Stabilirea momentului optim de recoltare cere o atentie deosebita
din partea fermierului,dat fiind faptul ca recoltarea prea timpurie determina obtinerea unei
seminte de calitate mai slaba si eforturi mari in procesul de uscare,iar daca recoltarea se
intarzie se produc pierderi mari prin scuturare.
Momentul optim de declansare a recoltarii este atunci cand proba medie de samanta are
umidiate de 30-32%cand se recolteaza direct cu combina si 38-45%cand recoltarea se face in
doua faze.
Recoltarea intr-o singura faza este metoda cea mai buna;combina va fi reglata conform
fisei tehnice,va intra in lan dupa ce se ridica roua,iar in zilele foarte calde se evita treieratul la
orele de insolatie.
Operatiunea de recoltare se efectueaza cu acordul inspectorului responsabil cu inspectia in
camp care elibereaza “Documentul de inspectie in camp”.Orice mijloc de transport al recoltei
de seminte de la producator la statia de prelucrare trebuie sa fie insotit de
documentul”Adeverinta de transport seminte”,inseriat de autoritate si care se completeaza de
producator pentru fiecare mijloc de transport.

3.7 Producția obținută, condiționare și păstrare

În medie, gramineele perene dau producţii de 500-800 kg/ha, în funcţie de specie,
condiţii staţionale, tehnologie etc.
Producţiile maxime se înregistrează în anul al II-lea de vegetaţie.
Depozitarea recoltei de seminte,atat inainte cat si dupa conditionare,atat la producator cat
si la prelucrator se face pe specii,soiuri, categorii biologice,pe proveniente,respectiv pe
partide.Samanta rezultata se intinde la soare pe platforme betonate ,in straturi 20-25cm si se
lopateaza ;pentru atingerea umiditatii dorite sunt necesare 3-4 zile insorite,iar cand samanta se
intinde in spatii acoperite timpul de uscare se dubleaza.
Dupa uscare samanta se proceseaza cu utilaje specifice,pentru inlaturare resturilor
vegetale si a semintelor de buruieni.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca spatiul de depozitare si recolta sunt
urmatoarele:
-spatiile de depozitare a recoltei trebuie sa fie curate,dezinfectate si sa ofere cerinte de
mediu specifice speciei;
 -recolta depozitata va fi marcata pentru identificare cu o eticheta pe care vor fi inscrise
urmatoarele:producatorul,numarulv de identitate al partidei,specia,soiul,categoria
biologica,cantitatea,anul recoltei;
-recolta de samanta dintr-un anumit soi ,din categoria biologica Prebaza,Baza poate fi
constituita din partida unei singure parcele sau din partide ale aceluiasi producator,din aceeasi
provenienta sau,dupa caz,din partide de la mai multi producatori daca nu sunt aplicabile alte
restrictii legale;
-recolta de samanta dintr-un anumit soi,din categoria biologica certificata poate fi constituita
din partide de la mai multi producatori,in special daca au aceeasi provenienta,cu conditia
evidentierii cantitatilor care formeaza amestecurile pe producator,a documentelor de inspectie
in camp;
-amestecul se notifica de catre producator sau prelucrator la ITCSMS sau LCCSMS.In cazul
unui amestec,se inregistreaza partidele cu numerele de identitate initiale care intra in
amestec,iar amestecul va primi,dupa caz,numarul de identitate al partidei cu indicii de calitate
inferiori,sau un alt criteriu de identificare.
Lotul semincer da productiile cele mai mari in primii trei ani,dar se obtin productii
economice si in urmatorii doi ani.
 Concluzii
Din punct de vedere tehnologic raigrasul se cultivă în cultură pură sau în amestec cu
alte specii perene.
În cazul culturii pure semănatul se realizează pe parcursul lunii aprilie, cu o normă de
semănat de 25-30 Kg/ha. După răsărire, plantele de au un ritm mai lent de creştere, ceea ce
face ca pericolul de îmburuienare să fie mare.
Realizarea unor producţii ridicate este condiţionată de aplicarea unor doze mai ridicate
de îngrăşăminte chimice, şi în primul rând pe bază de azot. În acest sens se recomandă
aplicarea, după fiecare cosire sau ciclu de păşunat, a unei doze de N 50-70, la un interval de 7-
10 zile după recoltare.
Cultura în amestec a raigrasului cu lucerna este considerată cea mai intensivă dintre
culturile asociate, deoarece realizează producţii mari şi de calitate în toate zonele ecologice
ale acestor două specii. Totodată, pajiştile constituite din lucernă (75%) şi raigras (30%), în
regim neirigat, valorifică mai bine îngrăşămintele azotate decât cultura pură a acestora.
 Bibliografie

 Asezarea geografica a municipiului Roman- 19.05.2014-

http://www.didactic.ro/materiale-didactice/5459_asezarea-geografica-a-municipiului-
roman
 Lolium perenne - Wikipedia, the free encyclopedia-19.05.2014-
http://en.wikipedia.org/wiki/Lolium_perenne
 Ameliorare-Producerea de Samanta-21.05.2014-
http://ro.scribd.com/doc/37665242/Ameliorare-Producerea-de-Samanta
 Roman, România – Wikipedia-21.05.2014- http://ro.wikipedia.org/wiki/Roman,_Rom
%C3%A2nia
 Agricultura Romaniei-21.05.2014- http://agraris.ro/gospodarie/lolium-perene-gazon-
tehnologia-de-cultivare
 Lucrări agrotehnice pentru culturile furajere perene | Revista Ferma-21.05.2014-
http://www.revista-ferma.ro/articole-agronomie/lucrari-agrotehnice-pentru-culturile-
furajere-perene.html
 Contribuţii la cunoaşterea biologiei seminţei de Lolium Perenne L. : Teză de doctorat; format
electronic-21.05.2014-
http://catalog.ucv.ro/opac/bibliographic_view/26433;jsessionid=0164780FDC4580CAB56E18
7561E0E6CC
 Ameliorarea plantelor şi producerea de sămînţă : Curs-23.05.2014-
http://catalog.ucv.ro/opac/bibliographic_view/3887
 Cercetări privind cultura unor specii de leguminoase si graminee furajere în condițiile
din nordul Moldovei-24.05.2014.- http://www.incda-fundulea.ro/anale/78/78.11.pdf