P. 1
41415645-Ion-Neculce

41415645-Ion-Neculce

|Views: 322|Likes:
Published by AliciaMihaela

More info:

Published by: AliciaMihaela on Nov 08, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/24/2015

pdf

text

original

Ion Neculce

Neculce isi scrie letopisetul dupa moartea lui Cantemir si a lui Radu Popescu,dar locul lui ,prin traditie se afla in seria cronicarilor moldoveni,pe care-i continua. Spre deosebire de Ureche si de Costin,Neculce nu e ceea ce se cheama un carturar;e lipsit de entuziasm pentru idealurile care-i animasera pe acestea;ca atitudine etica,letopisetul sau e mai curand o istorie secreta,din ratiuni vadit personale,decat o opera de educare a spiritului public.Valoarea ii vine din personalitatea savuroasa si din geniul limbii si al povestirii.El redescopera oralitatea populara,un veac dupa ce Ureche descoperise scrisul intelectual,si,prin ea,tot acel naiv, local si stramtorat in orizontul mosiei proprii,care se deosebeste atat de mult de universalismul costinean si cantemirean. Inca din predoslovia -lunga si nesarata -a letopisetului lui Neculce bagam de seama ca marele ton costian a facut loc unei familiaritati caldute si fara anvergura morala.Interesant e faptul ca Neculce a tinut sa anticipeze cronica propriu-zisa de acele patruzeci si patru de legende cunoscute sub titlul de ‘O sama de cuvinte’ .”Auzite din om in om ,de oameni vechi si batrani”acestea ne dau o idée clara de tipul de cultura caracteristic autorului,preponderant orala cum este expresivitatea limbii lui.Desi n-are multa carturie,are un talent de prozator innascut,ca nimeni altcineva in intreaga noastra literature medievala. Doua trasaturi sunt izbitoare in ‘O sama de cuvinte ‘ Intai,faptul ca aceste istorioare n-au mare lucru din legenda in ele, culegand evenimente din cele mai obisnuite si numai imprejurarea ca sunt puse de obicei in sarcina unor personaje cu statut istoric le invaluie intr-un abur eroic.Altfel , infatisarea foarte pamanteasca a lucrurilor n-ar ridica nici o dificultate.In al doilea rand,istoriile cu pricina reprezinta un veritabil triumf al spiritului anecdotic:nici descriere ,nici portret,nici comentarii:narativul pur redus la esenta.Parcurgandu-le,avem impresia neta ca autorul a evitat cu intentie drumurile mari ale istoriei,alegand potecile neinsemnate,care te scot in vecinatatea unor fapte mai putin stiute sau aflate in spatele tabloului mai putin cunoscut,dar cu atat mai atragatoare.”un copil de casa ar fi trimis sageata mai departe decat insusi Stefan voda,cand cu constructia manastirii Putna,si i s-a taiat pe acel loc capul.”cand Stefan s-a batut cu ungurul Hroit si a murit calul sub el,un aprod,pe nume Purice,i-a dat calul lui,punandu-se jos ca sa se urce domnitorul cel mic de stat pe spinarea lui inainte de a incaleca”Asemenea scene sunt mai degraba umoristice decat impresionante.Eroul iese,oarecum,diminuat din cele mai multe si e destul sa n e amintim de portretele lui Ureche spre a ne da seama ca Neculce nu e sensibil la maretie, la sublime,ci la senzationalul sau la caraghiosul intamplarii.Cand lesii ara Dumbrava Rosie,moldovenii ii zoresc cu un bat ascutit:”iar ei- zice Neculce ironic –sa ruga sa nu-I impunga,ce sa-I bata cu biciuscile;iar cand ii batea cu biciuscile,ei sa ruga sa-I impunga. Darul de povestitor al autorului este invederat atat pe spatii mici,cat si pe constructii mai ample.Cateva din asa-zisele legende n-au decat cateva randuri,dar contin,ca intr-un degetar,materia unor adevarate

nuvele.in stilul ‘jos’.intrebat ce zice din fluier .a fost vazut o data sprijinindu-se ciobaneste in toiag si.”Gheorghe Stefan. .lipsit de orice solemnitate.Meritul acestor atat de celebre povestiri.De exemplu .biografia spatarului Milescu sau visul lui Rares.incat au devenit pentru romani arhetipale.pe care Neculce il introduce in proza romaneasa.mod de a sugera ca-I astepta pe unguri sa navaleasca in tara. Astfel talentul de narator incomparabil al lui Ion Neculce a facut posibila revenirea in proza noastra istorica a spiritului si oralitatii populare.a raspuns ca-si cheama oile la munte.consta si in simplititatea lor fara cusur.fiind mare logofat al lui Vasile Lupu.Sant si cateva legende construite ca ample naratiuni.familiar.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->