Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologia Sanatatii
Psihologia Sanatatii
PSIHOLOGIA SĂNĂTĂłII
AN II
CURS
- SEMESTRUL II -
1
1.1. InformaŃii generale
Titlul disciplinei: Psihologia SănătăŃii
Cod: PSY 2114
Nr. credite: 6.5
Durată: 1 semestru
Loc de desăşurare: sediul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Sindicatelor nr. 7
An de studiu: II, semestrul II
Disciplină obligatorie
CondiŃionări: Psihologie Socială şi Psihologia PersonalităŃii
2
• Cunoaşte modalităŃi de intervenŃie pentru reducerea şi combaterea factorilor de risc
pentru sănătate.
Explicare şi interpretare
• Explică şi ilustrează diferenŃele specifice dintre educaŃia pentru sănătate, promovarea
sănătăŃii şi prevenŃia îmbolnăvirilor
• Interpretează şi argumentează modul în care factorii cognitivi, emoŃionali,
comportamentali şi sociali influenŃează starea de sănătate
• Explică diferenŃele dintre programele comunitare, instituŃionale şi de grup
• Argumentează modalităŃile de intersectare dintre tipul şi nivelul de program de prevenŃie
Instrumental – aplicativ
• Aplică tehnicile de optimizare a sănătăŃii şi stării de bine (ex. creşterea stimei de sine,
dezvoltarea afectivităŃii pozitive, controlul stresului)
• Proiectează strategii de intervenŃie primară şi secundară asupra factorilor de risc pentru
îmbolnăviri (ex. prevenŃia fumatului, a consumului de alcool şi droguri, a comportament
alimentar deficitar, prevenia HIV/SIDA) la nivel de grup, comunitar şi populaŃional
• Aplică tehnici de modificare a comportamentelor de risc (ex. renunŃarea la fumat, adicŃia
de alcool/droguri, asistarea psihologică a anorexiei şi bulimiei)
• Proiectează strategii valide de cercetare a sănătăŃii şi bolii (transversale, longitudinale,
experimentale, prospective, studii de caz, studii calitative, meta-analize).
Atitudinale
• Dezvoltă o atitudine responsabilă faŃă de educarea populaŃiei pentru sănătate,
fundamentată pe noile achiziŃii ale ştiinŃei
• Respectă diferenŃele de vârstă, gen, religie, cultură, orientare sexuală în educaŃia pentru
sănătate
• Adresează inegalităŃile sociale, sărăcia şi discriminarea în dreptul la sănătate şi la o
îngrijire medicală adecvată
• Se angajează în analiza critică a politicilor publice de promovare a sănătăŃii şi reducerii
riscului de îmbolnăviri
• Respectă strict normele etice în activitatea profesională de practician şi cercetător şi se
angajează continuu în dezvoltarea personală şi profesională
3
1.7. Materiale bibliografice obligatorii
In suportul de curs, la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice.
Bibliografia obligatorie se va gasi anexată suportului de curs (care va fi incorporata si in
subiectele de examen), alături de alte articole facultative. Sursele bibliografice au fost astfel
selectate încât să ofere posibilitatea aprofundării studiului. adâncirii nivelului de analiză si,
implicit, comprehensiunea fiecărei teorii., selectate pentru a ilustra diverse strategii de cercetare.
Lucrările menŃionate la bibliografie pot fi găsite şi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de
Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”.
Orice intirziere in predarea temelor se va penaliza cu 50% din notarea. Intrarea in examen ESTE
CONDITIONATA de predarea temelor si proiectului.. Studentii care nu au trimis temele de
semestru si proiectul NU sunt primiti in examen.
1.10. Politica de evaluare şi notare
Evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor asimilate de student la acest curs se va realiza atât pe baza
sarcinilor de semestru cât şi a celei finale, astfel încât nota finală se va compune din:
(a). punctajul obŃinut la temele de semestru (în proporŃie de 15%, adică 1,5 puncte);
(b). Punctajul obtinut pe realizarea proiectului (în proporŃie de 15%, adică 1,5 puncte)
(c). Punctajul obŃinut la examenul final (în proporŃie de 70%, adică 7 puncte).
4
Pentru predarea temelor se vor respecta termenele menŃionate. Orice intirziere (si de o zi)
in predarea temelor se va penaliza cu 50% din nota..
Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor
acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca
studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate
solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
Pentru a finaliza cursul cu nota de trecere este necesar ca la examenul scris studentul sa obtina
minim 3.5 din cele 7 alocate examenului scris.
5
MODUL 1
Noţţiuni introductive în Psihologia Sănătăţţii
Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu conceptele și modelele fundamentale din
Psihologia Sănătăţii
Acest modul trece în revistă principalele concepte cu care operează Psihologia Sănătăţţii
precum și modelele sănătăţţii și bolii, de la modelul biomedical până la modelul
biopsihosocial.
1. Repere istorice
Nevoia de a înţelege apariţia unor simptome în lipsa unei tulburări organice a condus la
dezvoltarea unei noi discipline, medicina psihosomatică, care și-a propus la sfârșitul anilor 30
stabilirea relaţiei dintre procesele emoţionale și procesele somatice. Datorită faptului că
paradigma psihanalitică a dominat această disciplină, astăzi termenul este tot mai puŃin utilizat.
Influenţa majoră de la începutul anilor 70 a paradigmei behavioriste a determinat
considerarea impactului învăţării prin condiţionare clasică, respectiv operantă asupra stării de
sănătate. Astfel, s-a conturat disciplina medicinei comportamentale ale cărei asumpţii teoretice s-
au concretizat în tehnica terapeutică a biofeedback-ului, tehnică folosită și astăzi.
În demersul de includere al factorilor psihologici în modelul explicativ al sănătăţii și bolii,
psihologia sănătăţii este cea mai recent dezvoltată disciplină. O caracteristică esenŃială a
psihologiei sănătăŃii este, aşa cum o arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate.
Psihologia sănătăŃii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenŃiei de la
boală la sănătate. Reconceptualizarea noŃiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări
reprezintă după unii autori o a doua “revoluŃie medicală” (Yanovitz, 1992). Astfel, obiectivul
primordial al psihologiei sănătăţii este promovarea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirilor.
Atenţţie! Psihologia medicală este un termen care acoperea până acum trei decenii o bună parte
din domeniul psihologiei sănătăŃii. Termenul este însă tot mai puŃin utilizat în ultimii ani datorită
caracterului său restrictiv, psihologia medicală focalizându-se preponderent pe relaŃia medic –
pacient şi pe adaptarea bolnavului la mediul spitalicesc şi la starea de boală.
6
clinică, sănătate publică). Sintetic, putem defini Psihologia SănătăŃii ca fiind domeniul
interdisciplinar ce aplică cunoştinŃele şi tehnicile psihologice în domeniul sănătăŃii şi bolii.
7
o cunoştinŃele şi tehnicile de lucru cu pacienŃii, cum sunt cele privitoare la relaŃionarea
psiholog-pacient sau cele referitoare la modalităŃile de modificare a cogniŃiilor
iraţionale sunt deosebit de relevante pentru psihologia sănătăţii
8
• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (FuncŃional) VS.
• Sănătatea ca măsură în care individul este capabil, pe de o parte să îşi realizeze aspiraŃiile şi
nevoile proprii, iar pe de altă parte să răspundă adecvat mediului social, fizic şi biologic
(ExperienŃial)
În fapt, sănătatea este o:
• stare complexă şi multidimensională
• stare relativă şi variabilă
• stare procesual-dinamică
Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile, componentele şi gradele
diferite pe care le presupune.
5.1.1. Dimensiunile sănătăŃii
• biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică)
• psihologică (cognitivă, emoŃională, comportamentală)
• socio-profesională (roluri, relaŃii, aspiraŃii)
• spirituală (valori, religie, experienŃe non-cotidiene)
5.1.2. Componentele sănătăŃii
• absenŃa bolii, disfuncŃiei şi dizabilităŃii
• rezistenŃă fizică şi fiziologică
• atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă (a percepe sensul şi semnificaŃia vieŃii)
• asumarea controlului propriei vieŃii
• acceptarea de sine
• relaŃionare socială pozitivă
• stare subiectivă de bine
5.1.3. Grade ale sănătăŃii
• sănătate optimă
• sănătate
• sănătate aparentă
• sănătate precară
• sănătate foarte precară
5.2. Boală
Boala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în funcŃie de perspectiva din
care este privită:
• formă particulară de existenŃă a materiei vii
• consecinŃă a unor agenŃi patogeni sau traumatici
• semne, simptome, disfuncŃii
• abatere de la normă
• manifestarea eşecului în adaptare
Termenul de boală (ca şi condiŃie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaŃionează cu
alte concepte:
• DeficienŃă: orice pierdere sau deviaŃie datorată unei boli sau traume în funcŃionarea fizică şi
psihică optimă a individului
• Dizabilitate: orice restricŃie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităŃile de auto-
îngrijire
• Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienŃă şi dizabilitate
• SuferinŃă: experienŃa subiectivă a simptomelor
Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană, datorită faptului că boala (stare
obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinŃă personală (stare subiectivă).
La nivelul simţului comun, boala este conceptualizată fie prin 1) prezenţa unor simptome
subiective, fie prin 2) prezenţa unor semne obiective. Conceptele de sănătate și boală se află însă
9
pe un continuum în care la un pol se situează sănătatea optimă, respectiv starea de bine iar la
celălat dizabilitatea, respectiv moartea prematură (Sarafino, 2002) (figura 2.1).
10
• comportamentală (somn, alimentaţie, recreere, hobby-uri)
• economică (financiar)
• independentă (sexualitate)
Figura 2.2. InterelaŃionarea complexă dintre sănătate, boală, stare de bine şi calitatea vieŃii
Temă de reflecŃie nr 2.
Explicaţţi de ce definirea și operaţţionalizarea conceptelor de stare de bine și
calitate a vieţţii este atât de dificilă
5.5. Mortalitate
Mortalitatea este o măsură a stării de sănătate care se obţine prin raportarea numărului de
decese dintr-un an la numărul de decese din anii precedenţi. O creștere a ratei mortalităţii este un
indice al scăderii stării de sănătate iar o scădere a ratei mortalităţii este un indice al creșterii stării
de sănătate.
Pentru a putea compara mortalitatea a două sau mai multe populaţii diferite, ratele
mortalităţii sunt corectate funcţie de variabilele ce caracterizează aceste populaţii (ex. mărime,
vârstă și sex). Să presupunem că rata mortalităţii în judeţul Cluj este mai mare decât în judeţul
Maramureș. În lipsa corecţiilor menţionate anterior, acest rezultat nu este informativ cât timp
diferenţa poate fi explicată de faptul că populaţia judeţului Cluj este mai mare , de faptul că
11
populaţia judeţului cluj are o medie de vârstă de 65 de ani sau are un procent mai mare de bărbaţi
decât de femei. Mai mult, rata mortalităţii poate fi raportată la vârstă (ex. rata mortalităţii
infantile) sau la cauză (ex. rata mortalităţii datorate suicidului).
5.6. Morbiditate
Morbiditatea este tot o măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea
prevalenţei, unde prevalenţa se referă la numărul total al indivizilor din populaţie care suferă de o
anumită boală, fie prin calcularea incidenţei, unde incidenţa se referă la numărul de cazuri noi
dintr-o anumită boală.
5.7. Speranţţă de viaţţă
Cu toate că produsul intern brut per capita al unei ţări este un predictor foarte bun al
speranţei de viaţă, există excepţii ce au fost supuse unor discuţii intense în lumea știinţifică. În
acest sens, ilustrativ este cazul Statelor Unite care, deși are unul dintre cele mai ridicate produse
interne per capita din lume, înregistrează o speranţă de viaţă în rândul bărbaţilor similară cu
Cuba, iar în rândul femeilor similară cu Chile.
Deși contraintuitiv, studiile arată faptul că speranţa de viaţă poate înregistra modificări
semnificative într-o perioadă scurtă de timp, modificări explicate prin factorii macro, fie ei de
natură socială sau fizică. Astfel, din 1960 pînă în 1990, speranţa de viaţă a femeilor din Japonia a
crescut cu 12 ani (Evans, 1994). Se presupune ca explicaţia constă în poziţia ierarhică pe care
Japonia o ocupă în clasamentul global, poziţie care s-a modificat în decursul a 30 de ani. Un alt
exemplu al sensitivităţii speranţei de viaţă la modificările de la nivel macro îl constituie ţările din
fosta Uniune Sovietică care au suferit o tranziţie rapidă de la socialism la capitalism. În Rusia, ca
urmare a modificărilor sociale și economice înregistrate, mai specific a scăderii venitului media
per capita cu două treimi și a creșterii procentului familiilor care au trăit în sărăcie de la 2% la 38
%, între 1990 și 1994 speranţa de viaţă a scăzut de la 63.8 la 57.7 în cazul bărbaţilor, și de la 74.4
la 71.2 în cazul femeilor.
6. Modele ale sănătăţţii și bolii
Modelele sănătăţii și bolii adoptate de societate pot avea consecinţe serioase. De exemplu, în
primul război mondial, soldaţii care semnalau prezenţa unor simptome ca urmare a stresului
intens de pe câmpul de luptă erau împușcaţi pe baza convingerii că aceștia simulează.
6.1. Modelul Biomedical
Asumpţiile modelului:
• Boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel biologic
• Pacientul este o victimă, neavând nici o responsabilitate pentru instalarea bolii
• Pacientul este un recipient pasiv al tratamentului, responsabilitatea eliminării tabloului clinic
revenindu-i personalului medical
• Sănătatea se reduce la lipsa bolii, iar boala la lipsa sănătăţii
• Somaticul și psihicul reprezintă entităţi ce funcţionează independent una de cealaltă
• Boala poate avea consecinţe psihologice dar nu cauze psihologice
Critici aduse modelului:
• Natura dualistică (separarea somaticului de psihic)
• Natura reducţionistă (orice fenomen care nu poate fi explicat prin procese biologice este
ignorat)
• Dimensiunea umană a pacientului, respectiv a personalului medical este ignorată
• Model cauzal de tip linear (bacil → boală)
• Accent pe boală și ignorarea sănătăţii
12
această abordare asupra stării de sănătate a pacientului
Figura 2.3. Modelul bio-psiho-social al sănătăŃii şi bolii (adaptat după Engel, 1977)
13
Descrierea subiectivă a pacientului: accident vascular cerebral
sever
o La nivel global → deterioarea domeniilor de funcţionare
Descriere medicală obiectivă: ușoară neîndemânare a mâinii
stângi, ușoară slăbiciune a piciorului stâng cu o ușoară durere a
șoldului drept
Descrierea subiectivă a pacientului: mâna stângă și piciorul
stâng sunt disfuncţionale
• Indivizii sunt influenţaţi de două categorii de factori
o Contextul personal → credinţe, atitudini, așteptări, valori
Descriere: pacientul se așteaptă la o recuperare totală;
pacientul este îngrijorat de posibilitatea unui al doilea
accident cerebral vascular în situaţii de stres; orice activitate
este percepută ca fiind stresantă
o Liberul arbitru
• Indivizii interacţionează cu două tipuri de contexte
o Contextul fizic
Descriere: pacientul poate accesa toate zonele casei sale,
poate purta și folosi toate obiectele din casă
o Contextul social sau cultural
Descriere: familia și prietenii își oferă sprijinul în toate
activităţile pacientului și îl încurajează să obţină ajutor
social; angajatorii așteaptă ca pacientul să se întoarcă la
serviciu cu normă întreagă
• Interacţiunile sunt analizate la două niveluri
o Activităţi orientate spre scop
Descrierea medicală obiectivă: o bună recuperare a
funcţionalităţii în activităţi specifice
Descrierea subiectivă a pacientului: sentimentul incapacităţii
de a grădinări, pescui, face cumpărături etc. de unul singur
o Participare socială
Descrierea medicală obiectivă: reluarea rolurilor de tată, soţ,
prieten
Descrierea subiectivă a pacientului: rol de pacient
Implicaţiile modelului:
• Boala se poate instala și în lipsa unei patologii clare
• Efectele bolii variază funcţie de caracteristicile celorlalte componente ale sistemului
• Parte din resursele intervenţiei trebuie alocate în vederea alterării factorilor contextuali
(personali, fizici, sociali)
6.4. Modele de sanogeneză și patogeneză
Modelele de sanogeneză și patogeneză tratează componentele sănătăţii și bolii, în cazul de
faţă variabilele de risc. Variabilele de risc pot fi clasificate după două criterii:
• criteriul distanŃei dintre risc şi îmbolnăvire
Proximali (ex. fumatul, consumul de alcool)
Distali (ex. factori macro-sociali)
Intermediari (ex. ocupaŃie, familie, sistem medical)
• criteriul rolului variabilelor de risc în relaŃia cu patologia
PredispozanŃi (ex. convingeri, fumatul)
De precipitare (ex. eveniment stresant)
De menŃinere (ex. convingeri, fumatul)
14
Prezenţa variabilelor de risc formează vulnerabilitatea individului pentru o boală sau alta:
• CondiŃii de risc
• Grupuri de risc
• Comportament de risc
• Factori de risc
Comportamente de risc:
Grupuri de risc:
• Consum de droguri
• Şomeri
• Abuz de alcool
• ImigranŃi
• Fumat
• MinorităŃi etnice
• Sex neprotejat
• Homosexuali
• Sedentarism
• Părinte unic
• Dietă nesănătoasă
• ÎnsinguraŃi
15
• Comportamentul alimentar (recomandat: mic dejun în fiecare zi)
• Comportamentul alimentar (recomandat: fără gustări între mese)
• Fumatul (recomandat: a nu se fuma)
• Greutate (recomandat: greutate normală)
• Consumul de alcool (recomandat: a se conuma în cantităţi moderate)
• Activitate fizică (recomandat: exerciţii fizice regulate)
Eșantionul a fost urmărit într-un studiu prospectiv la 5 ani și la 10 ani și s-a arătat faptul că
cele 7 comportamente au fost relaţionate cu mortalitatea. Mai mult, autorii au sugerat faptul că
starea de sănătate a indivizilor de peste 75 de ani care aveau un stil de viaţă caracterizat prin toate
recomandările menţionate anterior era comparabilă cu a indivizilor de 35-44 de ani a căror stil de
viaţă era caracterizat de mai puţin de trei din recomandările de mai sus. În acest sens,
comportamentele de risc par să prezică mortalitatea și longevitatea.
În condiţiile în care comportamentele de risc explică peste 50% din cazurile de mortalitate şi
morbiditate se cere identificarea factorilor predictori ai comportamentelor de risc. Leventhal și
colab. (1985) au descris o serie de astfel de factori, sugerând faptul că o combinare a acestora ar
putea prezice și promova comportamentele relaţionate cu starea de sănătate.
• Factori genetici (ex. bază genetică pentru uzul de alcool)
• Factori sociali (ex. învăţarea vicariantă, întăririle primite din mediu, modelarea, normele
sociale)
• Factori emoţionali (ex. anxietatea, stresul, frica, tensiunea)
• Simptomele percepute (ex. durerea, oboseala)
• Sistemul de credinţe al individului
• Sistemul de credinţe al specialiștilor în sănătate
Modelele specifice fac referire la comportamentele protectoare și de risc care sunt
relaţionate cu o boală specifică. Astfel, dacă comportamentul alimentar, activitatea fizică și
fumatul pot să conducă la o gamă largă de afecţiuni printre care la boli coronariene, tipul A de
comportament este o cauză specifică bolilor coronariene.
REZUMAT
Modulul discută obiectivele şi disciplinele relaţionate cu psihologia sănătăţii,
prezintă dimensiunile, componentele şi gradele procesului de sănătate, argumentând de ce
sănătatea nu se reduce la absenŃa bolii. Boala este descrisă în relaŃie de continuum cu
sănătatea. Sunt abordate conceptele de starea de bine, calitatea vieŃii, morbiditate,
mortalitate și speranţa de viaţă. De asemenea, sunt descrise şi aduse argumente pro şi
contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăŃii şi bolii.
16
Raspundeti la cele 2 intrebari in maxim 2 pagini la computer (1 pagina de intrebare).
Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul
(vezi calendarul disciplinei).
Borrell-Carrio F, Suchman A.L., Epstein R.M. (2004) The biopsychosocial model 25 years later:
principles, practice, and scientific inquiry. Annals of Family Medicine, 2, 576-582
Kickbusch I. (2008) Health Literacy: an essential skill for the twenty-first century. Health
Education, 108, 101-104
Ogden J. (2004) Health Psychology Textbook. Berkshire: Open University Press and McGraw-
Hill
Sarafino E.P. (1990) Health Psychology. Biopsychosocial Interactions. New York: John Wiley &
Sons
Sutton S., Baum A., Johnston M. (2005) The SAGE Handbook of Health Psychology. London:
Sage Publications Ltd
Wade D.T., Halligan P.W. (2004) Do biomedical models of illness make for good healthcare
systems? British Medical Journal, 329, 1398-1401
Glosar de termeni
Psihologia SănătăŃii = ramură teoretică şi aplicativă a psihologiei care contribuie la: promovarea
şi menŃinerea sănătăŃii, prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor, identificarea factorilor psihologici cu
rol în etiologia bolilor şi la îmbunătăţirea sistemului de sănătate și a politicilor de sănătate
Morbiditate = măsură a stării de sănătate care se obţine fie prin calcularea prevalenţei, fie prin
calcularea incidenţei
Mortalitate = măsură a stării de sănătate care se obține prin raportarea numărului de decese dintr-
un an la numărul de decese din anii precedenți
17
Model biomedical = model ce consideră că boala este cauzată exclusiv de modificări la nivel
biologic
Stare de bine = presupune acceptare de sine, relaŃii pozitive cu ceilalŃi, autonomie, control asupra
propriei vieŃi, sens şi scop în viaŃă, dezvoltare personală
18
MODUL 2
19
Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifest rezultă din interacŃiunea
mecanismelor psihologice cu factorii de mediu, deci comportamentul este în mare măsură
discriminativ şi dependent de context. Aceasta nu înseamnă negarea consistenŃei personalităŃii şi
a diferenŃelor individuale de către teoria social-cognitivă. Stabilitatea personalităŃii trebuie căutată
la nivelul mecanismelor psihologice şi ale evenimentelor care le activează iar specificitatea şi
discriminarea la nivelul comportamentului manifest. Diferite comportamente pot să exprime
acelaşi mecanism. OpoziŃia dintre consistenŃa personalităŃii în situaŃii diverse de viaŃă, susŃinută
de modelul trăsăturilor şi specificitatea comportamentului, susŃinută de modelul situaŃionist
dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. Variabilele personale sunt conceptualizate atât ca
produs (al învăŃării cognitiv-sociale) cât şi ca proces (structuri care funcŃionează “aici şi acum”).
Adoptând acest punct de vedere, se recunoaşte şi se subliniază flexibilitatea adaptării şi
răspunsului uman. Prin studierea modului în care persoana selectează, evocă, structurează
cognitiv informaŃia despre lume se crează un cadru valid de înŃelegere a interacŃiunii persoană-
mediu. Contextele şi situaŃiile specifice nu pot afecta comportamentul decât prin intermediul
mecanismelor cognitive. Omul este văzut mai mult ca o fiinŃă proactivă decât ca un organism
reactiv la mediu. Premisa centrală a teoriei social-cognitive este că omul îşi reglează
comportamentul pe baza expectanŃelor, a planificării şi predicŃiei, a anticipării situaŃiilor şi
consecinŃelor acŃiunilor întreprinse.
Rotter (1966) şi Bandura (1986) se numără printe primii autori care au subliniat rolul
învăŃării sociale în dezvoltarea graduală şi sistematică a personalităŃii. Autorii subliniază că
facultatea de a gândi este la om un proces modelat social, că ideile sunt internalizări ale
practicilor sociale. CogniŃiile trebuie văzute nu numai ca proces ci şi ca produs al factorilor
sociali cum sunt rolul, poziŃia, identitatea socială, comparaŃiile cu indivizii din grupul de
referinŃă. Se propune termenul de “sociocogniŃie” pentru a descrie aceste influenŃe. Un termen
relaŃionat cu cel de sociocogniŃie este cel de “reprezentare socială” propus de Moscovici (1986).
Reprezentările sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atribuŃiri şi
explicaŃii cauzale; acestea sunt sociale deoarece îşi au originea în interacŃiunea şi comunicarea
umană, facilitând comunicarea indivizilor care aparŃin aceloraşi grupuri sociale, totodată
furnizând şi un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale. Deseori se utilizează şi alŃi termeni,
precum convingeri, reprezentări mentale, scheme mentale sau cogniŃie.
Teoria social-cognitivă a personalităŃii plasează pe scara intereselor sale pe primul loc
cogniŃiile referitoare la sine, lume şi viitor. Ele sunt cele care se interpun şi mediază relaŃia dintre
stocul de cunoştiinŃe şi acŃiune. Capacitatea de a produce şi stoca reprezentări despre sine şi lume
are importante consecinŃe nu numai asupra învăŃării, ci şi asupra proceselor motivaŃionale prin
includerea perspectivei viitorului. Reprezentările despre sine în acŃiuni viitoare pot să ajute sau să
inhibe persoana în comportamentele sale. Pe această constatare se bazează diversele forme de
terapie prin imagerie. De exemplu, în desensibilizarea sistematică clienŃii anxioşi sunt puşi să îşi
imagineze reuşite graduale în confruntarea cu situaŃia anxiogenă.
Aşa cum am arătat mai sus, oamenii nu numai că reacŃionează la mediu, dar mai ales
acŃionează asupra lui luând în considerare semnificaŃiile şi consecinŃele evenimentelor. Oamenii
au o nevoie fundamentală de semnificaŃii. Kreitler şi Kreitler (1992) propun teoria orientării
cognitive a personalităŃii în care elementul major este acordarea de semnificaŃii. Aceasta nu se
produce ca un proces cognitiv raŃional şi voluntar în care se cântăresc beneficiile şi pierderile ci
ca un proces dinamic în care convingerile şi motivaŃiile orientează semnificaŃia şi deci
declanşarea comportamentului. Atribuirea de semnificaŃii implică procesări ale informaŃiei despre
stimul. Aceasta nu înseamnă că procesarea se realizează întotdeauna cu acurateŃe. Discriminarea
şi integrarea informaŃiei poate fi impietată de diverşi factori, cum sunt presiunea timpului,
aşteptări prea mari sau nevoi prea stringente. Prin procesări informaŃionale de tip subiectiv se
ajunge de la stimuli obiectivi la “constructe personale”, termen preluat de la Kelly, prin care
lumea este percepută. Un astfel de construct personal este conceptul de sine (self-schema, self
20
concept). Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitivă a stârnit un real interes în rândul
cercetătorilor de diverse orientări teoretice.
Psihologia social-cognitivă admite că funcŃionarea persoanei în lume implică, pe lângă
reprezentări cognitive, procese motivaŃionale, comportamente sociale învăŃate şi mecanisme
fiziologice şi biochimice. Aceşti factori contribuie, alături de cei situaŃionali şi de procesele
cognitive şi motivaŃionale, la un anumit tip de interacŃiune individ-mediu. Factorii constituŃionali
pot intensifica răspunsul fiziologic şi emoŃiile negative rezultate din perceperea stimulului ca ostil
sau ameninŃător, după cum pot influenŃa şi procesele cognitive de evaluare. Paradigma social-
cognitivă integrează tipurile de interacŃiune genotip-mediu descrise de Plomin.
Prezentăm în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalităŃii studiate în
psihologia sănătăŃii.
2.2. Autoeficacitatea
În teoria social-cognitivă a personalităŃii, autoeficacitatea percepută reprezintă o variabilă
centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerinŃele mediului. Conceptul de
autoeficacitate (AE), propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru
înŃelegerea factorilor protectori la stres şi boală. Conform definiŃiei lui Bandura, autoeficacitatea
se referă la "convingerea unei persoane în capacităŃile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi
motivaŃionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date" (1988, p. 1). AE
percepută mai poate fi definită ca o anticipare a rezultatelor pozitive în acŃiunile întreprinse
datorită cunoştinŃelor şi abilităŃilor posedate. PercepŃia propriei competenŃe modifică şi percepŃia
eşecului sau a performanŃei reduse; în aceste cazuri, insuccesul tinde să fie atribuit efortului redus
investit în sarcină şi în mai mică măsură lipsei competenŃei necesare îndeplinirii sarcinii. Altfel
spus, autoeficacitatea crescută se asociază cu atribuŃii autoprotectoare ale eşecului sau succesului.
AE ca proces cognitiv generează opŃiuni, motivaŃii, emoŃii, idei şi comportamente.
Persoana nu numai că îşi evaluează abilităŃile în lumina succeselor sau eşecurilor trecute, dar şi
optează pentru anumite sarcini, îşi dozează efortul, îşi monitorizează progresele în funcŃie de
experienŃa anterioară. Aşa cum Bandura sugerează, evaluările optimiste ale autoeficacităŃii pot fi
considerate un imbold suplimentar pentru intenŃiile de acŃiune şi pentru persistenŃa în depăşirea
obstacolelor. Cu cât AE este mai accentuată cu atât nivelul de aspiraŃie vizând atingerea
scopurilor propuse este mai înalt.
Convingerile despre AE afectează şi procesele gândirii şi cele atenŃionale în direcŃia
potenŃării sau reducerii eficienŃei lor. Persoanele cu AE percepută îşi focalizează atenŃia înspre
analiza şi găsirea de soluŃii la problemele cu care se confruntă. Cei ce au îndoieli asupra AE îşi
îndreaptă atenŃia spre propria persoană, fiind preocupate de inabilitatea lor de a face faŃă situaŃiei;
aceste gânduri intruzive interferează cu folosirea eficientă a potenŃialului intelectual,
recanalizându-l de la cerinŃele sarcinii la teama de insucces.
Anticiparea succesului sau eşecului declanşează emoŃii pozitive sau negative, care la
rândul lor vor influenŃa cogniŃiile şi calitatea acŃiunii întreprinse. Anxietatea este indusă de cele
mai multe ori nu de stimulul sau situaŃia în sine ci de perceperea ineficienŃei resurselor de coping.
Cercetările au demonstrat că cei ce au convingerea că nu pot face faŃă situaŃiei experienŃează un
nivel înalt de distres (Barlow, 1991). PercepŃia copingului deficitar poate fi acompaniată şi de
21
percepŃia inabilităŃii de a controla anxietatea. Putem afirma că este vorba de o reacŃie de "frică la
frică" care poate culmina cu atacul de panică.
Dacă percepŃia propriei ineficacităŃi în relaŃie cu situaŃiile ameninŃătoare duce la
anxietate, percepŃia inabilităŃii de a atinge scopurile propuse duce la depresie (Pervin, 1993).
Considerăm că percepŃia ineficacităŃii personale este doar o componentă a depresiei. Alte cauze
ale reacŃiei de tip depresiv rezidă în tendinŃa acestor persoane de a-şi impune standarde înalte,
scopuri stringente, dublate de un autocriticism excesiv.
Persoanele care se consideră pe sine ineficace tind să îşi limiteze comportamentele de
iniŃiere şi implicare în sarcini; dificultăŃile sarcinii sunt apreciate ca insurmontabile. În contrast cu
acestea, persoanele confidente în competenŃa lor vor căuta căi diferite de a exercita control asupra
mediului şi de a obŃine performanŃele dorite. RelaŃia semnificativă dintre cele două variabile
(eficacitate şi comportament) este ilustrată de cercetările care demonstrează că terapia focalizată
pe creşterea AE ajută persoanele fobice să-şi depăşească frica şi să adopte comportamente
adecvate (Bandura, 1982). AE s-a dovedit a corela semnificativ şi cu succesul renunŃării la fumat
sau cu toleranŃa durerii fizice (Karoly, 1993).
Foarte recent interesul lui Bandura şi a colaboratorilor săi s-a îndreptat spre investigarea
relaŃiei dintre AE şi funcŃionarea sistemului imun. Astăzi există dovezi certe că stresul excesiv
deteriorează capacitatea de apărare a organismului (Glaser şi Kielcolt-Glaser, 1994). Cercetările
lui Bandura şi colab. (O'Leary, Bandura, Brown, 1990) demonstrează că AE percepută are un
important rol de "tampon" între stres şi impactul lui asupra sistemului imun. Creşterea nivelului
celulelor T (cunoscute ca având rol în distrugerea celulelor canceroase şi a viruşilor) a fost
demonstrată pe subiecŃii cu fobie de şerpi implicaŃi în antrenamentul de dobândire a sentimentului
de AE (O'Leary, 1990 b). PercepŃia ineficacităŃii proprii în controlul stresorilor activează de
asemenea şi sistemul endogen opioid care s-a dovedit a fi un mediator al competenŃei sistemului
imun (Bandura, Cioffi şi Taylor, 1988).
Evaluarea acurată sau nu a AE se bazează, conform teoriei lui Bandura (1986) pe patru
surse majore de informaŃii:
• performanŃele anterioare;
• experienŃa dobândită prin învăŃarea vicariantă;
• persuasiunea verbală şi
• starea fiziologică din momentul anticipării şi desfăşurării sarcinii.
Bandura sugerează existenŃa şi a altor surse pentru conturarea convingerii de AE. Aşa este grupul
de apartenenŃă, clasa socială; percepŃia colectivă a AE influenŃează într-o oarecare măsură AE
individuală.
Nu fără de critici, considerăm conceptul de AE ca fiind unul major în categoria
convingerilor despre sine cu rol în menŃinerea sănătăŃii.
22
respinge atributele negative, stima de sine are atât componente cognitive cât şi afective (ca de
altfel toate atitudinile). Stima de sine nu decurge din procesări informaŃionale "la rece" despre
sine. Omul nu poate gândi despre sine detaşat, neimplicat afectiv. El se simte bine sau rău în
funcŃie de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine.
SS este considerat a fi un concept-cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială,
clinică, a sănătăŃii, a personalităŃii, a dezvoltării. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de
stimă de sine nu este nouă în psihologie. Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de sine
este o dotare elementară a condiŃiei umane". AlŃi autori apreciau că stima de sine este un factor
de protecŃie împotriva angoasei existenŃiale, atunci când omul este confruntat cu propria
fragilitate şi cu condiŃia sa de muritor.
DispoziŃia de a se autoevalua este învăŃată în procesul socializării când persoana devine
conştientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalŃi. Caracteristicile cogniŃiilor şi
sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experienŃelor anterioare în care succesul sau eşecul
îndeplinirii scopurilor şi sarcinilor propuse au un rol determinant. CogniŃiile şi sentimentele
despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi permite să îşi întărească
imaginea de sine. De aceea SS este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecŃie
şi autoîntărire (Kaplan, 1996).
Persoanele cu tendinŃe de autoevaluare negativă, datorită anticipării eşecului, tind să
experienŃeze afecte negative de genul depresiei, anxietăŃii, mâniei. SS este considerată a fi o
caracteristică esenŃială în sănătatea mentală. Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este
un predictor sau un indicator al sănătăŃii mentale şi stării de bine. Aron Beck relevă rolul major al
SS scăzute asociată cu evenimente de viaŃă negative în declanşarea şi menŃinerea depresiei. Deşi
confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia, natura relaŃiei este controversată. Există
teorii care explică depresia prin prezenŃa SS redusă ca trăsătură generală, relativ stabilă. AlŃi
autori conceptualizează SS ca o consecinŃă a activării diferenŃiate: persoanele cu SS crescută sunt
activate de afecte pozitive iar persoanele cu SS redusă de afectele negative. Al treilea punct de
vedere, de origine psihanalitică, consideră sursele sentimentului de autoevaluare şi autoapreciere
ca fiind externe, în sentimentele de iubire şi aprobare furnizate de ceilalŃi.
Dacă depresia este o expresie a cogniŃiilor negative despre sine, în acelaşi timp poate fi
considerată şi un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniŃii negative. Adoptarea
unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de
a acŃiona în direcŃia menŃinerii stimei de sine. Cu alte cuvinte, convingerile negative referitoare la
sine previn dezamăgiri viitoare şi minimalizează impactul eşecurilor. Stima de sine crescută se
asociază cu expectanŃe pentru succes, cu optimismul privind performanŃele viitoare, cu lupta
pentru atingerea scopului şi persistenŃa în depăşirea obstacolelor.
SS este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului şi bolii. Se
asumă că SS influenŃează evaluarea stimulilor, a resurselor de coping şi moderează efectele
confruntării cu circumstanŃele stresante.
23
• Locusul de control intern implică convingerea că puterea şi controlul personal pot
influenŃa evenimentele, că succesele proprii se datorează aptitudinilor şi muncii depuse.
• Locusul de control extern se referă la convingerea că puterea personală are un efect
minim asupra evenimentelor, acestea fiind cauzate de destin, şansă sau puterea altora.
Rotter relaŃionează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia personalităŃii cum
sunt: alienarea, competenŃa, autonomia, nevoia de succes, atribuirea ş.a.
DiferenŃele individuale în control se manifestă la trei nivele distincte:
a) cognitiv, convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra
evenimentelor;
b) preferinŃa şi nevoia controlului; şi
c) comportamental - efortul depus pentru a obŃine controlul.
Rotter (1975) consideră că dezvoltarea unei tendinŃe interne sau externe a LOC depinde
de situaŃiile obiective şi de tipul de cultură şi societate. Pentru dezvoltarea internalităŃii, situaŃiile
obiective cu un nivel minim de libertate şi opŃiuni sunt o condiŃie sine qua non. Când un cadru
social interpersonal este controlat de o putere ostilă sau arbitrară, ca în cazul societăŃilor
dictatoriale, persoanele vor avea tendinŃa să-şi interiorizeze convingerea controlului extern. În
acest sens există o strânsă relaŃie între LOC şi conceptul lui Seligman (1975) de neajutorare
învăŃată.
Studii interculturale confirmă diferenŃele în LOC între societăŃile tradiŃionale
(musulmane sau hindu) şi cele occidentale. Societatea tradiŃională nu numai că nu sprijină prin
normele şi valorile sale internalitatea, dar uneori chiar o reprimă sau blamează. Societatea vestică
valorizează controlul intern iar persoanele din aşa numita categorie "self-made man" se bucură de
apreciere din partea semenilor şi a instituŃiilor sociale. DiferenŃe în LOC s-au constatat şi în
grupuri etnice diferite în cadrul aceleaşi societăŃi, dar cu statut socio-economic diferenŃiat. Astfel
copiii evrei din Israel au dovedit internalitate mai accentuată decât cei arabi din aceaşi Ńară; copiii
chinezi din SUA s-au dovedit mai externi decât cei americani, la fel ca şi copii negri din Africa de
Sud faŃă de cei albi. Formarea internalităŃii la copii se asociază şi cu atitudini parentale
consecvente, clare şi lipsite de confuzie, educativ-constructive, ce acordă încredere, autonomie şi
întăriri pozitive. Deşi internalitatea nu este o expresie a unor capacităŃi intelectuale superior
dezvoltate, ea are un rol motivaŃional pozitiv pentru acŃiune şi performanŃă.
În prezent există conceptualizări diferite a LOC. Rotter descrie LOC ca o trăsătură
unidimensională, privind controlul personal asupra unei arii largi de domenii ale vieŃii. Alte
studii, utilizând analiza factorială interpretează LOC ca fiind o trăsătură bidimensională: o
dimensiune referindu-se la controlul asupra scopurilor şi succeselor personale, iar a doua - la
controlul asupra sistemului socio-economic şi politic. Studii recente susŃin modelul
bidimensional, făcând totodată distincŃia între controlul în situaŃii specifice şi controlul
generalizat. Totodată, se arată că oamenii tind să adopte, o dată cu înaintarea în vârstă sau prin
confruntarea cu anumite experienŃe negative de viaŃă (ex. şomajul), o orientare predominant
externă. Există opinii care interpretează LOC ca un continuum, aceiaşi persoană putând manifesta
orientare externă sau internă în funcŃie de situaŃie sau de rolul profesional.
Cercetări experimentale subliniază importanŃa includerii LOC în studiul stresului,
sugerându-se rolul de factor protector al LOC intern. Mecanismul ipotetic prin care LOC extern
devine o formă maladaptativă în condiŃiile de stres se referă la modificările de la nivel biologic,
subiectiv şi comportamental pe care perceperea incapacităŃii de control le poate induce. Se
apreciază că persoana cu orientare internă este:
(a) receptivă la informaŃiile utile furnizate de mediu;
(b) preocupată de aptitudinile sale în succes şi eşec;
(c) rezistentă la încercările externe de a fi influenŃat şi
(d) va lua iniŃiativa în a-şi îmbunătăŃi condiŃiile de mediu.
Prin aceste caracteristici devine o persoană rezistentă la stres. Există cercetători care
consideră că în anumite circumstanŃe un nivel înalt de internalitate devine contraproductiv şi că
24
doar o internalitate moderată determină ajustări eficiente la stres. Antonovski (1991) interpretează
contradicŃiile rezultatelor privind efectul LOC în stres prin distincŃia pe care o consideră necesară
între tipurile de LOC. Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eşecul factorilor
externi, protejându-se astfel pe sine) şi pasivă (care este expresia percepŃiei lipsei de control, cu
efecte negative). Internalitatea, de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă
(exprimând dorinŃa de a-şi asuma controlul şi responsabilitatea pentru succes şi eşec) şi
culpabilizantă (subiectul autoblamându-se pentru eşecuri dar în acelaşi timp neacordând
suficientă importanŃă succeselor). Autorul sugerează că doar internalitatea responsabilă este o
sursă de sanogeneză.
Unul dintre conceptele cognitive relaŃionate cu comportamentele sanogene este Locusul
de Control al SănătăŃii, elaborat de către Wallston et al. (1978). Controlul intern se referă la
convingerea că propriile acŃiuni şi decizii influenŃează sănătatea şi recuperarea din boală.
Controlul extern este grupat de autori în: (1) controlul personalului medical, care implică
convingerea că acŃiunile doctorilor/asistentelor influenŃează starea de sănătate prin intermediul
recomadărilor, îngrijirii medicale şi a tratamentelor pe care le furnizează; (2) controlul datorat
şansei presupune convingerea că sănătatea şi boala sunt determinate de destin.
2.5. RobusteŃea
Conceptul de robusteŃe (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) ca fiind o variabilă
individuală cu semnificaŃie în rezistenŃa la stres. RobusteŃea a fost definită ca o dispoziŃie de
personalitate, manifestă la nivel cognitiv, emoŃional şi comportamental. Trăsătura rezultă din
percepŃia controlului personal, al valorii şi semnificaŃiei implicării şi din percepŃia evenimentelor
şi schimbărilor de viaŃă ca stimulante. Conform autoarei, robusteŃea implică următoarele trei
caracteristici:
• control
• angajare
• provocare/stimulare.
Controlul exprimă convingerea că evenimentele pot fi controlate şi influenŃate; această
convingere nu implică expectaŃii naive privind un control total al evenimentelor ci mai degrabă
perceperea abilităŃilor proprii de a se raporta activ la mediu, de a-şi asuma cu responsabilitate
propria soartă.
Angajarea exprimă tendinŃa implicării şi persistenŃei în scopul propus, convingerea că
evenimentele au sens şi semnificaŃie. Altfel spus, angajarea se referă la abilitatea de a crede în
importanŃa acŃiunilor întreprinse, de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vieŃii:
profesie, familie, relaŃii interpersonale, instituŃii sociale.
Provocarea este o caracteristică a robusteŃii ce derivă din percepŃia schimbărilor ca un aspect
normal al vieŃii care pot oferi şanse de dezvoltare personală; datorită flexibilităŃii cognitive şi
toleranŃei ambiguităŃii experienŃele noi sunt căutate şi interpretate ca situaŃii stimulante şi
benefice. Provocarea se exprimă şi prin tendinŃa orientării spre viitor.
Constructul de robusteŃe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui studiu prospectiv ce a
urmărit timp de şapte ani peste 900 de subiecŃi din punctul de vedere al relaŃiei dintre nivelul
stresului şi incidenŃa bolilor. Datele cercetării susŃin că anumiŃi subiecŃi rămân sănătoşi în ciuda
25
stresului intens la care sunt supuşi datorită unor particularităŃi de personalitate descrise de autori
sub numele de robusteŃe. RobusteŃea este o caracteristică ce se structurează prin experienŃele
bogate, variate şi recompensatorii avute în copilărie, adolescenŃă şi tinereŃe. Fundamentul teoretic
al conceptului se bazează, după afirmaŃia autorilor, pe teoria psihologiei existenŃiale a lui E.
Fromm şi pe principiile psihologiei lui G. Allport. Astăzi conceptul este inclus în categoria
factorilor cognitivi ce exprimă atitudini şi convingeri faŃă de lume şi a generat în ultimul deceniu
un considerabil interes şi un număr apreciabil de cercetări.
26
Comprehensiunea nu are de-a face cu dezirabilitatea situaŃiei. Moartea, războiul, eşecul pot avea
loc, dar persoana le poate găsi explicaŃii.
Controlul este definit ca şi capacitatea persoanei de a percepe existenŃa unor resurse
disponibile în vedera confruntării cu evenimentele stresante. "Resursele disponibile" nu se referă
doar la capacităŃile personale de a face faŃă situaŃiei; în această categorie se includ toate resursele
la care persoana poate apela în caz de nevoie: soŃ/soŃie, prieteni, colegi, divinitate, medic,
organizaŃie etc. În măsura în care persoana percepe resursele personale şi sociale, ea nu se va
simŃi victima destinului chiar dacă evenimentele trăite au semnificaŃii personale negative.
Scopul se referă la percepŃia unei finalităŃi necesare sau dorite. Scopul subliniază
importanŃa implicării individului în procesul de decizie şi modelare a situaŃiilor de zi cu zi, sau a
celor care determină destinul personal. Evenimentele care se includ în categoria celor cu scop
perceput tind să fie văzute ca incitante şi demne de implicare. Aceasta nu înseamnă că a pierde pe
cineva apropiat, a fi concediat sau a te supune unei intervenŃii chirurgicale sunt evenimente
percepute de o persoană cu SC ca fiind incitante. O astfel de persoană va considera important
mobilizarea efortului pentru a face faŃă situaŃiei nedorite şi pentru a o depăşi. Dacă primele două
componente vizează mai ales caracteristici cognitive ale SC, cea din urmă reprezintă elementul
motivaŃional al SC.
Aşa cum am arătat, SC este definit ca o orientare generală de a vedea lumea, şi pe sine în
raport cu ea. Definirea constructului ridică problema "graniŃei" acestei lumi. Ce reprezintă lumea
pentru un individ? Cu siguranŃă, în lumea personală nu au relevanŃă directă evenimentele de pe
întregul mapamond. Este clar că fiecare dintre noi ne stabilim graniŃele propriei lumi. Considerăm
că este mai puŃin important dacă persoana înŃelege, controlează, percepe finalitatea sau nu a
evenimentelor care au loc în afara acestor graniŃe. DiferenŃele individuale se manifestă nu numai
în gradul SC dar şi în ceea ce percepe persoana ca fiind lumea sa. Pentru unii această lume este
mai îngustă, pentru alŃii mai largă. Conform lui Antonovski, oricât de îngustă ar fi lumea unei
persoane ea include în mod obligatoriu patru sfere: lumea interioară (a propriilor gânduri şi
sentimente), sfera relaŃiilor interpersonale (familie, prieteni, colegi), activitatea definitorie pentru
individ (ex. profesie) şi probleme existenŃiale (ex. eşec, conflicte, izolare, decese). A înŃelege, a
avea control şi a percepe rostul acestor patru sfere (cel puŃin, am adăuga noi) reprezintă conŃinutul
sentimentului de coerenŃă. În opinia personală, a nega importanŃa uneia din aceste patru sfere
implică de asemenea SC redus.
Conform lui Antonovski (1987), SC se formează în perioada copilăriei şi a adolescenŃei şi
se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani, ca o caracteristică cognitiv-motivaŃională relativ
stabilă. Care sunt sursele formării SC? Antonovski (1991) citează trei surse majore care conduc la
SC:
• consistenŃa experienŃelor
• dificultatea sarcinilor
• participarea la decizie.
ConsistenŃa experienŃelor reflectă nevoia umană de stabilitate. Dacă persoana se
confruntă constant cu mesaje diferite, haotice, uneori chiar contradictorii îi va fi dificil să
înŃeleagă lumea sa, să-şi înŃeleagă propriile gânduri, sentimente sau comportamente. Evident,
consistenŃa nu implică rigiditatea sau identitatea situaŃiilor; totuşi, chiar într-o lume în continuă
schimbare sunt necesare anumite reguli, repere, criterii pentru stabilirea priorităŃilor. Fără o
anumită continuitate între trecut, prezent şi viitor, fără un minim grad de integrare şi armonie,
ajungerea la un înŃeles (comprehensiune) asupra lumii şi propriei persoane este periclitată.
Echilibrul dintre dificultatea sarcinilor şi resurse determină conturarea controlabilităŃii.
DificultăŃile ce exced sau subestimează capacităŃile de a face faŃă sunt nebenefice pentru formarea
controlabilităŃii. Din nou se scoate în evidenŃă efectul negativ nu doar al supraîncărcării ci şi al
subsolicitării.
Participarea la decizii şi la hotărârea efectelor furnizează cadrul necesar înŃelegerii
scopului acŃiunii. Când altcineva decide în locul unei persoane, aceasta este transformată în
27
obiect. Chiar dacă nu întotdeauna se poate vorbi de decizii proprii (ex. în acest sens sunt copiii
care nu pot lua în calcul datele problemei pentru a lua o decizie) importantă este participarea şi
înŃelegerea motivului pentru o opŃiune sau alta. Nu pot fi omise nici originile culturale, sociale
sau etnice ale SC.
Mai multe cercetări au explorat relaŃia dintre SC şi starea de sănătate în condiŃii de stres.
În general, datele converg spre concluzia că persoanele cu SC puternic tind să îşi menŃină
sănătatea chiar în condiŃii de stres acut, în timp ce persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la
stres şi la boală. Se presupune că intervin următoarele mecanisme ce relaŃionează SC cu starea de
sănătate: prin evaluări cognitive mai puŃin ameninŃătoare a factorilor de stres reactivitatea
emoŃională şi fiziologică este mai redusă; prin adoptarea unor forme de coping adecvate situaŃiei
problema stresantă este soluŃionată, redusă sau tolerată; prin practicarea unor comportamente
sănătoase (alimentaŃie, exerciŃiu fizic, consum redus de alcool etc.) starea de sănătate este întărită.
2.7. Optimismul
Publicarea cărŃii Helplessness: on Depression, Development and Death de către Seligman
şi colab. (1975), unde prin contrast cu aspectul cercetat autorul pomeneşte de "optimism învăŃat",
poate fi considerat momentul care iniŃiază studiile asupra optimismului. De altfel, 16 ani mai
târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism, carte care indică noua orientare din
Psihologia SănătăŃii.
Scheier şi Carver (1992) definesc dispoziŃia spre optimism ca tendinŃă generală, relativ
stabilă, de a avea o concepŃie pozitivă asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii. Conceptul este
derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcŃie de anticiparea efectelor. În acest sens,
optimismul mai este definit ca o structură cognitiv-motivaŃională caracterizată prin reprezentări
mentale şi expectanŃe pozitive privind atingerea scopurilor propuse. Persoanele care privesc viaŃa
cu optimism - evaluează pozitiv mediul social şi fizic, investesc mai mult efort pentru a preveni
problemele sau pentru a le transforma, savurează mai mult viaŃa, se ajustează mai eficient la stres
şi boală.
În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist - caracterizat prin expectaŃii negative
privind efectul acŃiunilor întreprinse. Pesimiştii reacŃionează la situaŃii problematice şi dezamăgiri
prin renunŃare, evitare şi negare. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un
stil atribuŃional intern, stabil şi global. Pesimismul din perioada de tinereŃe s-a dovedit a corela cu
deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie şi înaintată prin mecanisme imunologice.
Optimismul este interpretat ca o "trăsătură magică" în predicŃia sănătăŃii şi a stării de
bine, a emoŃiilor pozitive şi a recuperării din boală. În studiile lui Scheier şi Carver (1986)
efectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar şi pe un grup de pacienŃi supuşi unei intervenŃii
chirurgicale cardiace, optimismul a apărut a fi un bun predictor în recuperarea post-chirurgicală şi
rata de supravieŃuire.
PrezenŃa optimismului la studenŃi la început de semestru a corelat semnificativ cu un
număr redus de simptome somatice la sfârşitul semestrului şi a sesiunii de examene (Scheier şi
Carver, 1989). S-au pus în evidenŃă mai multe căi prin care optimismul influenŃează sănătatea
fizică şi psihică. În primul rând se sugerează că optimismul influenŃează efortul oamenilor de a
evita bolile prin atenŃia acordată informaŃiilor despre factorii de risc; în al doilea rând se afirmă că
optimismul este un predictor pentru copingul activ în situaŃiile de stres şi pentru utilizarea redusă
a formelor de coping evitativ, prin negare şi retragere; de asemenea, optimismul poate influenŃa
starea de sănătate şi prin tendinŃa de a-şi menŃine dispoziŃia afectivă pozitivă chiar în situaŃii de
28
stres acut. Există şi autori care încearcă să dovedească că nu atât prezenŃa optimismului are efect
benefic asupra sănătăŃii, cât absenŃa pesimismului, cu efectul său imunosupresiv.
Din argumentele aduse, rezultă că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna
efecte benefice. În ciuda unor rezultate încurajatoare, au apărut o serie de întrebări privind efectul
optimismului, în special în cazul aşa-numitului optimism nerealist sau naiv. Autorii dovedesc că
optimismul poate corela cu efecte negative în cel puŃin două situaŃii: când optimismul determină
un comportament pasiv iar efectul pozitiv este aşteptat de la şansă, divinitate sau ajutorul unui
prieten; sau în situaŃiile care deşi sunt netransformabile, optimistul persistă cu tenacitate în
schimbarea lor.
29
(Rosenstock & Becker, 1974, 1984) şi modelul comportamentului planificat (Ajzen, Fishbein,
1985, 1988).
2.9.1. Modelul învăŃării sociale (Bandura, 1977, 1986) este un model explicativ care ne arată că,
comportamentele sunt învăŃate prin imitare, datorită persuasiuni sociale sau prin întăririle primite
de la grupul de apartenenŃă, prieteni. În acest sens un rol covărşitor îl are mass media şi mesajele
publicitare. Componentele principale din modelul elaborat de Bandura sunt:
• determinismul reciproc (comportamente rezultate din interacŃiuni sociale)
• cunoştinŃe (informaŃii relevante care pot schimba comportamentele de risc)
• expectaŃii (convingeri privind probabilitatea consecinŃei unui comportament)
• auto-eficacitatea (încrederea în abilitatea de a desfăşura acŃiuni cu succes)
• învăŃarea vicariantă (observarea comportamentelor altora şi a consecinŃelor acestora)
• întăriri (recompense pentru anumite comportamente)
O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea diverselor forme de mass-
media. Unul dintre primele programe care a utilizat o astfel de intervenŃie a fost programul de
prevenŃie a BCV „Stanford Three Towns”. Acesta a inclus intervenŃii educaŃionale realizate prin
intermediul mai multor canale media (TV, radio, broşuri). De exemplu, s-au prezentat persoane
care modelau comportamente sanogene: participau la exerciŃii fizice, găteau sănătos etc.
Programul a obŃinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte modificare comportamentelor de risc
pentru dezvoltarea BCV în cadrul comunităŃilor unde s-a desfăşurat (Benett et al., 2004).
2.9.2. Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock, Becker, 1974, 1985): conform acestui
model (figura 4.1.) persoana adoptă sau nu un comportament de risc în funcŃie de:
• percepŃia ameninŃării bolii sau comportamentului de risc;
• a vulnerabilităŃii personale faŃă de accea boală;
• severitatea bolii care poate fi declanşată de acel comportament ;
• autoeficacitatea,adică capacitatea sa de a renunŃa la comportamentul de risc ; şi
• avantajele şi dezavantajele (costurile şi beneficiile) practicării acelui comportament
(sănătos sau de risc).
Toate aceste percepŃii vor determina intenŃia care declanşează comportamentul sanogen
sau patogen. Alfel spus, percepŃia ameninŃării este influenŃată de informaŃiile pe care un tânăr le
are despre acel comportament sau boală şi este influenŃată de trei factori: a) valorile generale
privind sănătatea (“Sunt preocupat de sănătatea mea”); b) convingerile privind vulnerabilitatea la
o anumită boală (“Mama mea este supraponderală aşa că şi eu voi fi supraponderală”); c)
convingerile despre consecinŃele bolilor (“Voi muri dacă voi avea cancer pulmonar”). AlŃi factori
care sunt relevanŃi în percepŃia ameninŃării: variabilele demografice (vârstă, sex, rasă, etnie),
variabile psihosociale (caracteristici de personalitate, norme sociale, presiunea grupului),
variabile structurale (cunoştinŃele despre o boală). Evaluarea costurilor şi beneficiilor adoptării
unor comportamente este un alt factor important în formarea atitudinii faŃă de comportamentele
protectoare şi de risc şi are un rol important în luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui
stil de viaŃă sănătos. Aceste “costuri” sau consecinŃe pot fi materiale (“Nu am bani să merg la o
sală de sport”) sau psihologice ( “Nu voi mai avea atât de mult timp să stau cu prietenii mei dacă
merg la sport.”). Persoanele trebuie învăŃate să evalueze aceste costuri şi consecinŃe în adoptarea
unui comportament. Pe lângă aceste variabile care influenŃează adoptarea comportamentului
sanogen, a fost descrisă existenŃa unor amorse care declanşează acŃiunea. De exemplu, dacă o
persoană suferă un infarct miocardic, va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de
viaŃă sanogen, în comparaŃie cu o persoană care nu a avut această experienŃă.
30
Comportament
de risc
Vulnerabilitate
personală
IntenŃie Comportament
Severitatea bolii sănătos
Autoeficacitate
Cost / beneficii
comportament sănătos
2.9.3. Teoria comportamentului planificat -TCP (Ajzen, Fishbein, 1985, 1988) face parte din
categoria teoriilor social-cognitive de explicare şi predicŃie a comportamentelor de sănătate
(figura 1). TCP subliniază rolul central pe care îl au convingerile şi atitudinile în practicarea
anumitor comportamente sanogene, respectiv patogene. Aceste convingeri iau forma unor
norme subiective, care pot fi norme descriptive, adică ce crede o persoană despre modul în
care anturajul apropiat se comportă (ex. prietenii mei fumează; colegii mei fac sport; prietenii
mei folosesc întotdeauna centura de siguranŃă când sunt în maşină; fraŃii mei îşi fac regulat
controlu medical); sau norme injunctive, adică modul în care persoana percepe încurajările
celor apropiaŃi de a practica sau nu anumite comportamente (ex. prietenii mei doresc ca şi eu
să încep să consum alcool ; sau prietenii mei doresc să renunŃ la bătuturile alcoolice ; sau
persoanele apropiate mie ar aproba daca eu aş începe să slăbesc). Aceste norme subiective
crează presiune asupra persoanei de a practica sau de a stopa practicarea anumitor
comportamente. Totodată ele se reflectă în atitudini pro sau contra unor comportamente (ex.
este amuzant să merg pe jos zilnic 10 km ; sau este plictisitor să am grijă ce mânănc ; este
înŃelept să nu mai mănânc atat de multă ciocolată ; este o prostie să mă las de fumat ). Alte
două componente esenŃiale ale modelului TCP, alături de norme şi atitudini sunt : controlul
comportamental perceput (ex. pot să mă las de fumat ; ştiu unde trebuie să merg pentru testul
Papanicolau ; ştiu cum să fac faŃă obstacolelor în a nu mă lăsa tentat de consumul excesiv de
alcool) ; respectiv intenŃia de a practica comportamentul (intenŃionez ca în următoarele 2
luni să merg pentru un control general la medic). Normele subiective, atitudinea şi perceperea
controlului comportamental sunt cei mai buni predictori pentru intenŃia de a practica un
anume comportament, iar intenŃia la rândul ei este un bun predictor pentru comportament.
Conform TPB cel mai bun predictor al comportamentului este intenŃia unei persoane de a
adopta acel comportament ( de ex. „IntenŃionez să fac exerciŃii fizice regulat”). IntenŃia
reflectă motivaŃia unei persoane de a adopta comportamentul, precum şi timpul şi efortul pe
care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen, 1991). IntenŃia este la rândul
său determinată de atitudini, norme subiective şi percepŃia controlului comportamental. Prin
urmare, pentru schimbarea unor comportamente de risc, este necesară intervenŃia la nivel
atitudinal, al convingerilor normative şi a celor asociate cu percepŃia propriului control asupra
31
acelor comportamente de risc, şi al formulării intentenŃiei de practicare cotidiană a
comportamentelor sănătoase. Multe cercetări empirice susŃin validitatea acestui model, care
nu este scutit nici de critici.
2.9.4. Modelul HAPA (Schwarzer, 1992), adică Health Action Process Approach este tot un
model cognitiv de schimbare comportamentala. Schwarzer (1992) critica Modelul
coportamentului planificat deoarece considera ca acesta omite elementul temporal in modificarea
comportamentului si nu descrie ordinea in care se dezvolta diferitele convingeri sau directia
cauzalitatii. Prin urmare, in cadrul modelului HAPA autorul sustine includerea elementului
temporal pentru a intelege mai bine modul in care cognitiile influenteaza comportamentele de
sanatate. In cadrul acestui model exista o distnctie clara intre o faza motivationala de luare a
deciziei de modificare a comportamentului si o faza volitionala in care are loc adoptarea propriu-
zisa a acestuia. In etapa motivationala sunt incluse urmatoarele componente: auto-eficacitatea
(„cred ca pot sa incep sa fac exercitii fizice”), expectantele cu privire la rezultate („daca fac sport
am sa ma simt mai bine”) si perceptia riscului („stiu ca sunt predispus riscului de a dezvolta boala
cardiovasculara”). In etapa volitionala se asociaza factori cognitivi cu cei situationali si
comportamentali. Un anumit comportament de sanatate (ex. Exercitiul fizic) este initiat si
mentinut printr-un proces de auto-reglare a conduitei. Factorul cognitiv este reprezentat de
formularea unui plan de actiune („am sa alerg in fiecare seara o jumatate de ora in parc”) si a
auto-eficacitatii fata de mentinerea comportamentului („cred ca pot sa alerg in fiecare seara in
parc, chiar daca este frig afara sau ploua). Factorul situational este reprezentat de suportul social
primit (de ex existenta unor prieteni cu care pot alerga in parc) si de absenta barierelor
situationale (de ex. exista un parc in aporpierea locuintei mele unde pot sa alerg). Schwarzer
sustine ca ceea ce aducce nou acest model este faptul ca face legatura intre intentie si
comportament, deoarece modelele anterioare sustineau doar ca intentia determina adoptarea
comportamentului. Numeroase studii au aratat insa ca bunele intentii nu sunt suficiente pentru
32
modificarea comportamentului ci este necesar sa dezvoltam planuri de implementare a acestora in
practica. De asemenea, autorul modelului HAPA imparte auto-eficacitatea in cea legata de
initierea comportamentului si cea asociata mentinerii acestuia, demonstrand in cadrul mai multor
studii ca acestea sunt cognitii diferite, utile in adoptarea comportamentelor de sanatate cum ar fi
adoptarea exercitiului fizic, screening-ul pentru preventia cancerului de san sau reducerea
fumatului. Modelul a fost criticat pentru faptul ca ignora rolul jucat de componente mai putin
rationale, cum ar fi emotiile, precum si importanta factorilor sociali si de mediu in modficarea
comportamentelor de sanatate.
1. M.A. are 56 de ani si în ultima vreme s-a simŃi foarte rău. I s-au făcut numeroase analize,
dar de fiecare dată când se interesează în privinŃa rezultatelor, medicul şi familia evită să
răspundă sau oferă informaŃii foarte evazive. ComentaŃi posibilele efecte din perspectiva
afirmaŃiei: Oamenii au o nevoie fundamentală de semnificaŃii.
2. Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. Unul dintre ei are un locus de
control preponderent intern, iar celălalt - preponderent extern. DescrieŃi influenŃa acestui
factor asupra hotărârii luate.
3. IlustraŃi, pe marginea unui exemplu efectele negative pe care le poate avea optimismul
nerealist.
4. ConsideraŃi autoeficacitatea ca fiind o trăsătura globală sau una specifica, dependenta de
domenii de activitate? ArgumentaŃi răspunsul.
5. Alegeti un model social-cognitiv si propuneti obiective si activităti relevante pentru
realizarea unui program de preventie a fumatului.
33
SARCINA DE SEMESTRU MODUL II
1.Pornind de la asumpŃiile teoriei social-cognitive explicaŃi care este rolul cogniŃiilor despre sine,
lume şi viitor în mentinerea sănătăŃii şi prevenirea îmbolnăvirii? Dar în cazul apariŃiei bolii?
2.Doi prieteni încearcă să renunŃe la consumul de alcool. Unul dintre ei are un locus de control
preponderent intern, iar celălalt - preponderent extern. DescrieŃi influenŃa acestui factor asupra
hotărârii luate.
Redactati raspunsurile in maxim 2 pagini la computer (maxim 1 pagina per intrebare). Aceste
sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui primului modul (vezi
calendarul disciplinei).
Bibliografie
Bibliografie
Kaplan, R., Sallis, J. and Patterson, T. (1993) Health and Human Behavior. New York: McGraw-
Hill.
Glosar
Stima de sine = reprezintă o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendinŃa de a se
autoevalua pozitiv şi de a respinge atributele negative
Sentimentul de coerenŃă = este definită ca o orientare cognitivă globală ce exprimă gradul în care
o persoană are convingerea că: stimulii externi şi/sau interni întâlniŃi pe parcursul vieŃi sunt
explicabili şi predictibili; are resurse de a face faŃă stimulilor; solicitările au sens şi scop, deci
implicarea şi investiŃia de efort este justificată. Sentimentul de coerenŃă are trei componente
principale: control, comprehensiune şi scop
Optimism = este definit drept o tendinŃă generală, relativ stabilă, de a avea o concepŃie pozitivă
asupra viitorului şi experienŃelor vieŃii
34
Locus de control = se referă la modul în care o persoană îşi explică succesul sau eşecul prin
cauze de tip intern sau extern, controlabile sau necontrolabile
35
MODULUL 3
EmoŃii şi sănătate
Scopul modului: familiarizarea cursantilor cu emotiile care sunt importante pentru promovarea si
mentinerea sănătătii si cu mecanismele prin care emotiile influentează sănătatea si îmbolnăvirile.
• Să definească emotiile
• Să diferentieze între afectivitatea pozitivă si cea negativă
• Să explice relatia dintre cognitii si emotii
• Să cunoască principalele teorii care subliniază rolul emoŃiilor în
autoreglare
• Să discute explicaŃiile referitoare la rolul pozitiv al emoŃiilor în
sănătate
• Să explice rolul emotiilor în sănătate
• Să explice relatia dintre personalitate, emotii si sănătate
3.1. EmoŃiile
3.1.1 DefiniŃie şi clasificări
Emotiile reprezinta factori interni care ne motiveaza, ne directioneaza si ne mentin
comportamentele (Rubin, & McNeil, 1983). Inca de la inceputurile dezvoltarii psihologiei ca
stiinta, cercetatorii au incercat sa defineasca si sa masoare emotiile. Wundt (1896) considera ca in
urma experientei introspective emotiile pot fi descrise in functie de trei dimensiuni:
placut/neplacut, calm/agitat si relaxare/tensiune. Aproape un secol mai tarziu, Osgood (1966)
continua sa vorveasca despre placut/neplacut ca o dimensiune a exeperientei emotionale, dar
adauga componentele de control si activare. Alti autori au incercat sa defineasca emotiile pornind
de la manifestarea acestora, respectiv au realizat cercetari in care aratau participantilor poze care
infatisau diferite expresii faciale. Pe baza acestor fotografii, Eckman si Friesen (1972) au
identificat sase emotii primare: frica, dezgustul, furia, surpriza, bucuria si tristetea. Aceste tipuri
de emotii sunt considerate universale si innascute, deoarece pe baza expresiilor faciale care le
caracterizeaza au putut fi recunoscute si numite de catre reprezentanti ai diferitelor culturi. In
1980, Plutchnik a propus un alt model, repectiv o „roata a emotiilor”. Acesta este compusa din
opt emotii primare care sunt reprezentate in interiorul cercului in patru perechi de opusi (de ex.
Bucurie/tristete, furie/acceptare) si opt emotii complexe care sunt reprezentate in exteriorul
cercului (de ex. Iubire, regret, dispret).
Orice emotie se poate caracteriza prin trei componente.
• componenta subiectiva (de ex furie, tristete, bucurie)
36
• componenta fiziologica care implica functionarea sistemului nervos autonom si a
sistemului endocrin. Asupra acestei componente avem un grad mai mic de control chiar
atunci cand recunoastem efectele cum ar fi roseata, paloarea sau transpiratia in exces si
senzatia de „nod in gat”.
• componenta comportamentala care reflecta ceea „ce se vede”, de exemplu plansul,
zambetul sau incruntarea.
37
un alt participant, de fapt un complice al cercetatorilor. Acesta din urma mima fie o emotie de
bucurie fie una de furie. Emotiile traite de participantii la studiu erau masurate prin chestionare de
auto-evaluare si prin observarea gradului in care acestia imitau comportamentul colegului.
Rezultatele studiului au aratat ca cei din grupul B si cei din grupul C au preluat comportamentul
si emotia manifestat de cealalta persoana, respectiv au devenit fie bucurosi fie furiosi.
Experimentul confirma teoria lui Schachter care spune ca starea de activare este similara in cazul
mai multor emotii, si ca ceea ce este important in definirea emotiei experientiate este modul in
care noi interpretam starea de activare fiziologica. Aspectul cantitativ al emotiei, respectiv
intensitatea acesteia se poate manifesta in absenta medierii cognitive (pot percepe o stare de
activare emotionala), dar aspectul calitativ al emotiei necesita existenta unei cognitii. Prin urmare,
conform acestei teorii, emotia este post-cognitiva.
38
(Taylor, 1997). Alexitimia s-a dovedit a fi relaŃionată cu riscul pentru apariŃia simptomelor
somatice fără substratat organic. Un instrument care masoara alexitimia a fost dezvoltat de Taylor
(1985), respectiv Toronto Alexitimia Scale, TAS.
Alexitimia ca şi concept ce desemnează un deficit emoŃional este strâns relaŃionat de un
alt construct psihologic, inteligenŃa emoŃională, formulat recent de Salovey şi Mayer (1990,
1993). InteligenŃa emoŃionnală se referă la un tip de procesare a informaŃiilor emoŃionale care
include abilitatea de a monitoriza emoŃiile proprii şi ale altora, de a discrimina emoŃiile între ele
şi de a utiliza aceste informaŃii în ghidarea gândurilor şi comportamnetelor. Conceptul de
inteligenŃă emoŃională, ca şi cel de alexitimie, sugerează existenŃa unor diferenŃe individuale din
punctul de vedere al abilităŃilor cognitive de auto-reglare emoŃională.
Alte două constructe asociate cu alexitimia şi implicit cu sănătatea mentală şi fizică, sunt
inhibiŃia şi stilul coping represiv (Vaillant, 1992). Unii cercetătorii au mers mai departe,
identificând alexitimia cu un mecanism defensiv complex ce implică negarea, represia, proiecŃia,
comutarea şi formarea reacŃiei contrare (Hogan, 1995).
39
colaboratorii sai (2007) au aratat ca bolnavii care sufereau de depresie aveau o rata semnificativ
redusa de supravieturie comparativ cu cei care nu erau depresivi. Depresia influenteaza evolutia
rapida a tumorilor canceroase prin suprimarea activitatii celuleor NK (natural killer), respectiv
reducerea activitatii sistemului imun (Thaker, & Kamat, 2006). De asemenea, la nivel
comportamental, depresia determina scaderea aderentei la tratament, deoarece persoanele
depresive considera ca nu are nici un rost sa continue tratamentul medicamentos. Aceste
convingeri negative au un impact negativ asupra evolutiei bolii, atat in cazul BCV cat si a
cancerului.
Pe langa depresie, boala cardiovasculara a fost asociata cu prezenta furiei (componenta
emotionala), a ostilitatii (componenta cognitiva) si a agresivitatii (componenta comportmaentala).
Se considera ca printre factorii preponderenti de rsic pentru BCV se numara in primul rand un stil
de viata sedentar, fumatul, un nivel ridicat de colesterol sau hipertensiunea. Rezultatele studiilor
arata insa ca 50% dintre cazurile de infarct miocardic apar la persoane care nu manifesta alti
factori de risc. Prin urmare, este necesar sa se exploreze existenta unor alti factori care pot
determina prezenta bolii cardiovasculare si a inflamatiei care o precede (Suarez, 2004). Aparitia
BCV este determinata de alti factori psihologici cum ar fi ostilitatea si experientierea recurenta a
starilor de furie. Acestea activeaza procesele inflamatorii care contribuie la evolutia BCV.
Ostilitatea si furia determina cresterea presiunii sangvine care la randul sau reprezinta un factor
de risc pentru boala cardiovasculara. Pe langa hipertensiunea care se asociaza cu starea de furie
cronica, studiile arata ca de exemplu barbatii care sunt ostili sunt predispusi sa experientieze stari
frecvente de furie si depresie care le afecteaza functionarea sistemului imunitar si ii predispun sa
dezvolte BCV si diabet de tip 2. Un alt studiu asupra factorilor psihologici implicati in etiologia
BCV a aratat ca modul de exprimare al furiei se asociaza cu prezenta acestei boli la barbatii luati
in studiu (McDemott, Ramsay, si Bray, 2001).
Îngrijorarea a fost definită ca o repetare constantă a unui deznodământ
negativ/ameninŃător, care poate periclita rezolvarea cu succes a problemelor individului.
(Mathews, 1990). Este interesant că această definiŃie include o consecinŃă a “procesului” de
îngrijorare, şi anume afectarea capacităŃii de luare a deciziilor. Davey, Tallis şi Capuzzo (1996)
insistă asupra ideii că îngrijorarea poate atât inhiba cât şi facilita rezolvarea de probleme. Astfel,
îngrijorarea poate să interfereze cu performanŃa eficientă, să exagereze magnitudinea unei
probleme şi să creeze disconfort emoŃional însă tot ea poate servi ca o strategie de coping
focalizat pe emoŃie (vezi modulul V) şi poate promova căutarea de informaŃii şi monitorizarea
strategiilor coping, toate acestea fiind adaptative. Astfel că, atunci când se elimină influenŃa
anxietăŃii, îngrijorarea corelează cu factori psihologici de rezilienŃă precum coping focalizat pe
problemă şi căutarea de informaŃii
Afectivitatea negativa a fost studiata preponderent in relatie cu sanatatea fizica si
mentala. Interesul pentru psihologia pozitiva a stimulat focalizarea cercetatorilor pe emotiile
pozitive si rolul lor benefic in sanatate (Seligman, & Csikszentmihalyi, 2000). Studiile arata ca
afectivitatea pozitiva ca stare se asociaza cu o morbiditate redusa, in timp ce emotiile pozitive ca
trasatura se relationeaza cu o simptomatologie somatica si durere redusa. Pe de alta parte,
inducerea emotiilor pozitive se poate asocia si cu o stare de activare fiziologica, potential
negativa pentru sanatate cum ar fi functionarea sistemului imun, cardiovascular sau pulmonar
(Pressman, & Cohen, 2005).
Tema de reflectie nr. 3
DaŃi exemple de moduri prin care afectivitatea negativă poate
influenŃa dezvoltarea unor tulburări somatice (ex. Diabet, boli
cardiovasculare).
40
3.3 RelaŃia dintre emoŃii şi urmărirea unor scopuri de sănătate
Este aproape unanim acceptată ideea că autoreglarea se constituie, în primul rând într-un
sistem motivaŃional dinamic de stabilire a unor scopuri, de evaluare a progresului şi ajustare a
obiectivelor şi strategiilor în funcŃie de context. Potrivit lui Mischel, Cantor şi Feldman (1996),
putem considera un model teoretic ca fiind unul al autoreglării în măsura în care are o referire
explicită la scopuri, presoana e un agent activ în modificarea propriului comportament şi sunt
evidenŃiate aspectele voliŃionale în urmărirea comportamentului.
Analiza autoreglării în sănătate nu trebuie să cadă în capcana omiterii faptului evident că
pentru a fi atins, un scop de sănătate trebuie să devină suficient de salient pentru individ încât să
aibă întâietate în faŃa altor scopuri concurente şi să-şi menŃină acest atribut pe parcursul acŃiunilor
de atingere a scopului în cauză (DeRidder & Kuijer, 2006). EmoŃiile prioritizează anumite
scopuri în detrimentul altora, şi constituie forŃa mobilizatoare care alimentează şi orientează
comportamentul (Frijda, 1988). Analiza impactului emoŃiilor în contextul autoreglării este
importantă, în măsura în care acestea sunt sursă de feedback relevant referitor la comportament
deoarece (Tice):
• Furnizează un mesaj cu rol de evaluare referitor la comportament
• Amplifică rolul de recompensă sau pedeapsă a consecinŃelor
• Stimulează reflecŃiile cognitive vis-a-vis de eveniment
Există din ce în ce mai multe voci care pun problema măsurii în care oamenii pot face
manangementul frustrărilor odată un comportament sanogen iniŃiat şi a diferenŃelor între cei care
autoreglează cu succes un comportament sanogen şi cei care eşuează în această tentativă (ex.
Rabiau, Knauper, & Miquelon, 2006). În acest context, integrarea conceptelor
emoŃionale/motivaŃionale în contextul autoreglării este demnă de analiză în măsura în care
indivizii trebuie să facă un manangement eficient al distresului şi să rămînă, în acelaşi timp
angajaŃi în scopul de sănătate.
Temă de reflecŃie nr. 4
DaŃi exemple de contexte în care emoŃiile pot influenŃa
diferite comportamente preventive
41
1. Exercitarea autocontrolului (a nu fuma o Ńigară) duce la o dispoziŃie afectivă negativă
2. Stările emoŃionale negative predispun la eşecuri în autoreglare (cedare în faŃa tentaŃiei)
Autocontrolul sau voinŃa („willpower”) joacă un rol central în autoreglare, fiind decisive
pentru rezistenŃa individului în faŃa tentaŃiilor de moment şi conservarea scopului de sănătate,
cu impact pe termen lung. Multe forme de autocontrol implică negarea impulsurilor sau
forŃarea sinelui pentru realizarea unei acŃiuni contrare tendinŃei hedonice, dând naştere la
emoŃii cu valenŃă negativă (Tice & Bratslavsky, 2000). Cu toate că nu sunt cunoscute cu
exactitate mecanismele posibile prin care emoŃiile cu valenŃă negativă sau pozitivă
influenŃează autoreglarea comportamentelor sanogene, Baumeister, Zell şi Tice (2007) propun
câteva explicaŃii alternative:
Reconsiderarea priorităŃilor.
Trăirea unor stări emoŃionale negative determină indivizii să-şi re-prioritizeze scopurile
pentru a obŃine plăcerea imediată, astfel încît, tentaŃiile pe termen scurt (deşi costisitoare) par
mai atrăgătoare decît scopurile pe termen lung. Unele dovezi experimentale pentru această
explicaŃie provin dinspre paradigma conservării dispoziŃiei afective („mood freeze
manipulation),care implică inducerea unei stări afective, după care participanŃilor li se spune
că tentativele lor de ameliorare a respectivei dispoziŃii nu vor fi eficiente. Ulterior aceste
manipulări se constată că indivizii cărora li s-a indus o stare emoŃională negativă şi li s-a indus
„mood freeze manipulation” consumă semnificativ mai puŃine aperitive uscate (prajituri cu
ciocolata, chipsuri, sărăŃele) comparativ cu cei care nu au fost supuşi unui „mood freeze
manipulation” dar cărora li s-a indus o stare emoŃională negatiă sau pozitivă (Tice&
Bratslavsky, 2000).
Ignorarea informaŃiilor relevante
„Insensibilitatea” emoŃiilor la consecinŃe probabiliste are ca rezultat incapacitatea reglării
nivelului de arousal (ex: probabilitatea scăzută/crescută de a primi un şoc electric nu schimbă
nivelul de arousal). Astfel, distresul duce la asumarea unor riscuri personale şi evaluarea, mai
ales a magnitudinii evenimentului şi mai puŃin a probabilităŃii sale de apariŃie (ex: este foarte
grav să te imbolnăveşti de cancer, însă şansa e mică).
Evadarea din conştiinŃă
Distresul emoŃional poate fi legat de o autoconştientizare negativă, motivând indivizii să
reducă această conştientizare de sine negativă. Această strategie are efecte paradoxale, astfel
că, efortul de a stopa atenŃia către sine poate duce la efectul opus, ducând astfel la
comportamente defensive şi eşec în autoreglare. Ruderman (1985) arată că persoanele care Ńin
dietă tind să mănânce mai mult după ce stima de sine le-a fost ameninŃată (eşecul în rezolvarea
unor probleme de matematică).
O analiză atentă a celor două abordări (cea propusă de Carver şi Sheier pe de-o parte şi
cea a lui Baumeister, pe de altă parte, precum şi a experimentelor întreprinse de Tice şi
Bratslavski (2000) relevă perspective oarecum diferite în abordarea emoŃiilor în contextul
autoreglării. În vreme ce Carver şi Sheier relevă rolul adaptativ al emoŃiilor Ńinînd cont de
rolul lor de a semnala ameninŃarea la adresa scopului (deci emoŃia se leagă de un scop
specific), experimentele lui Tice & co. examinează mai degrabă rolul unei dispoziŃii afective
generale, nerelaŃionate cu scopul de sănătate asupra acestuia. Acelaşi fenomen este semnalat şi
în cazul emoŃiilor pozitive.
Aspinwall (apud De Ridder & De Wit, 2007 propune integrarea conceptului de „coping”
în modelele de autoreglare Ńinând cont de faptul că modalitatea în care indivizii fac faŃă bolilor
şi aversităŃii pot furniza o perspectivă valoroasă asupra autoreglării, pe care studiul proceselor
deliberative şi de planificare eşuează să o cuprindă. Ceea ce în mod tradiŃional este denumit
„coping centrat pe emoŃie” face şi obiectul abordării lui Meltcafe şi Mischel (1999). Acesta
invocă două tipuri de sisteme implicate în autoreglare: unul „hot” implicat în restrângerea
impusurilor şi comportamentelor nedorite(ex. rezistenŃa în faŃa tentaŃiei de a fuma), şi unul
„cool”, implicat în urmărirea obiectivelor individului şi în planificare (urmărirea scopului de
42
sănătate). Mischel subliniază utilizarea unor strategii de „liniştire” (cooling down) precum
distragerea şi distanŃarea pentru a atenua activitatea sistemului „hot” (care este emoŃional,
simplu, reflexiv, rapid, accentuat în condiŃii de stres şi dependent de stimulii din mediu) şi
pentru a permite urmărirea scopului propus. Acelaşi lucru este subliniat şi de Fisbach,
Friedman şi Kruglanski (2003) care sugerează că o confruntare imediată cu posibilii distractori
sau ameninŃări la adresa scopului stabilit poate, în fapt, să-i amintească individului de
obiectivul propus, avînd o valoare adaptativă. Astfel, ideea contraintuitivă potrivit căreia în
condiŃii de stres managementul nevoilor imediate (şi a emoŃiilor aferente) este în beneficiul
scopului pe termen lung devine plauzibilă.
3.3.2. Teoria motivaŃiei pentru protecŃie (James, Rogers, 1985) discută rolul activării
emoŃiilor negative (ex. anxietate) faŃă de comportamentele de risc. Este o teorie care
integrează factorii descrişi de modelul convingerilor despre sănătate, dar include şi un alt
factor şi anume cel emoŃional, (ex. frica, anxietatea) care facilitează sau inhibă practicarea
comportamentului. Teama de repercursiuni negative se transformă într-un factor motivaŃional
de protecŃie. O critică a acestei teoria constă în dificultatea de a cuantifica nivelul optim al
emoŃiei negative care poate fi manipulată de informaŃiile oferite publicului sau pacienŃilor cu
scopul de a stopa/reduce comportamentele de risc.
43
Higgins (1987) postulează ideea conform căreia emoŃiile semnalează discrepanŃele între stările
actuale şi standardele impuse, motivând indivizii să acŃioneze în direcŃia atingerii lor.
Facilitarea flexibilităŃii cognitive
Persoanele care experienŃiază o stare afectivă stenică (uşoară) tind să aibă o abordare
focalizată pe rezolvarea problemei (mai degrabă decât să apere într-o manieră rigidă propria
viziune), să raŃioneze constructiv şi să atingă soluŃia optimă într-o anumită situaŃie.. De
easemenea, afectivitatea pozitivă şi optimismul pot constitui o sursă de autocontrol şi o resursă
de coping în situaŃii dificile (Aspinwall, 1998).
44
3. tratamentul sa fie limitat la un numar de 6-8 sedinte in cadrul carora fiecare abilitate
sa fie exersata pe exemple de situatii practice cu care participantii se confrunta la
locul de munca, acasa sau in timpul liber.
Tipul C (Temoshok, 1990) asociat de unii cercetătorii cu riscul pentru cancer:
• Reprimare emotionala
• Depresie
• Lipsa de speranta
• Neajutorare
Tipul C de personalitate a fost descris in literatra de specialitate ca fiind un pattern de
comportamente, o modalitate de a face fata situatiilor care constituie un factor predispozant
pentru cancer. Persoanele cu acest tip de personalitate sunt stoice, gata sa se sacrifice pentru
ceilalti, sunt extreme de cooperante si compliante cu cerintele autoritatilor. Deobicei, aceste
persoane sunt incapabile sa spuna “nu”, sunt rabdatoare si isi reprima emotiile negative. In
general evita situatiile conflictuale, dar si cand sunt expuse acestora se comporta mai degraba
pasiv decat asertiv. Suprimarea emotiilor negative si modalitatile neadecavte de coping in situatii
stresante au fost asociate cu instalarea patologiei cancerigene si evolutia negativa a bolii. Pe de
alta parte, s-a aratat ca interventiile psihologice care actioneaza asupra componentelor tipului C
de prsonalitate reduc probabilitatea de aparitie a cancerului si cresc sansele de supravietuire a
pacientilor care sufera de aceasta boala (Fernandez-Ballesteros, et al., 1997).
Tipul D (Denollet, 2000) de personalitate este implicat în riscul pentru distress, şi in
consecinŃă pentru imbolnăviri frecvente. Acesta se caracterizează prin:
• Afectivitate negativa
• Inhibitie sociala
Rezultatele studiilor au demonstrat ca o combinatie intre afectivitate negativa cescuta si
inhibitie sociala constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara. Persoanele cu tipul D de
personalitate se caracterizeaza prin stari de tensiune si disforie, precum si de reticenta care le
predispun la hipertensiune si experientierea unor emotii negative precum depresia, factori ce
contribuie la cresterea riscului pentru BCV. Prin urmare, este important sa se intervina si asupra
acestor doua dimensiuni pentru a reduce probabilitatea de a aparitie a patologiei cardiovasculare.
Rezolvati sarcinile in maxim 2 pagini de computer. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau
poştă împreună cu sarcinile celui de-al patrulea modul (vezi calendarul disciplinei).
45
Bibliografie
Aspinwall, L.G. (1998). Rethinking the role of positive affect and self-regulation. Motivation and
Emotion, 23, 1-32
Baumeister, R.F., Bratslavsky, E., Muraven, M.&Tice, D.M. (1998). Ego depletion: Is
the active self a limited resource? Journal of Personality and Social Psychology, 74,
1252–1265
Baumeister, R.F, Zell, A.L, Tice, D.M (2007). How emotions facilitate and impair self-regulation.
In J.J Gross (Ed.), Handbook of emotion regulation (pp.408-429). The Guilford Press. New York:
London
Carver, C. S., & Scheier, M. F. (1990). Origins and functions of positive and negative affect: A
control process view. Psychological Review, 97, 19–35
Dalton, S.O., Mellemkjaer, L., Olsen, J., Mortensen, P.B., Johansen, C. (2002). Depression and
cancer risk: a register-based study of patients hospitalized with affective disorders, Denmark,
1969-1993, American Journal of Epidemiology, 12, 1088-1094.
Davey, G. C. L., Tallis, F., and Capuzzo, N. (1996). Beliefs about the consequences of worrying.
Cognitive Therapy and Research, 20, 499–520
Denolett, J. (2000). Type D personality. A potential risk factor refined, Journal of Psychosomatic
Medicine 49 (4), 255-266.
De Ridder, D.T.D,& Kruiger, R.G. (2006). Managing immediate needs in the pursuit of health
goals: The role of coping in self-regulation. In D.T.D de Ridder & J.B.F de Wit (Eds), Self-
regulation in Health Behaviors (pp1-25).Chichester: John Wiley & Sons
De Ridder, D.T.D,& De Wit, J.B.F. (2006). Self-regulation in health behavior: Concepts, theories
and central issues. In D.T.D de Ridder & J.B.F de Wit (Eds), Self-regulation in Health Behaviors
(pp1-25). Chichester : John Wiley & Sons.
Heatherton, T. F., Herman, C. P., & Polivy, J. (1991). Effects of physical threat and ego threat on
eating. Journal of Personality and Social Psychology, 60, 138–143
46
Higgins, E. T. (1987). Self-discrepancy: A theory relating self and affect. Psychological Review,
94, 319-340.
Irwin, M., (2007). Depression and risk of cancer progression: an elusive link. Journal of Clinical
Oncology, 17, 2343-2344.
Isen, A. (2002). Positive affect as a source of human strenght. In L.G. Aspinwall & U.M.
Staudinger (eds.). A psychology of human strenghts. Fundamental questions and future directions
for a positive psychology, (pag.179-197), Washington: APA.
Mathews, A. (1990). Why worry? The cognitive structure of anxiety. Behaviour Research
and Therapy, 28, 455–68.
McDemott, M., Ramsay, J., Bray, C., (2001). Components of the Anger-hostility Complex as
Risk Factors for Coronary Artery Disease Severity: A Multi-measure Study, Journal of Health
Psychology,3, 309-319.
McNair, D.M., Lorr, M., and Droppleman, L.F. (1971). Profile of Mood States manual. San
Diego, CA: Educational and Industrial testing Service.
Myrtek, M., (2001). Meta-analyses of prospective studies on coronary heart disease, type A
personality, and hostility, International Journal of Cardiology, 79, 245-251.
Pressman, S., Cohen, S., (2005). Does positive affect influence health? Psychological Bulletin,
131, 925-971.
Rabiau, M., Knauper, B., & Miquelon, P., (2006). The eternal quest for optimal balance between
maximizing pleasure and minimizing harm: The Compensatory Health Belief Model, British
Journal of Health Psychology, 11, 139-153
Ruderman, A.J. (1985). Disphoric mood and overeating: a test of restraint theorzŃs disinhibition
hypothesis. Journal of Abnormal Psychology, 94, 78-85
Smith, T. , Glazer, K., Ruiz, J., Gallo, L. (2007). Hostility, Anger, Aggressiveness, and Coronary
Heart Disease: An Interpersonal Perspective on Personality, Emotion, and Health, Journal of
Personality, 72, 1217-1270.
Smith, T., (2003). Hostility and health: current status and psychosomatic hypotheses. In P.
Salovey, & A.J. Rothman (eds), Social psychology of health: Key readings, pp 139-172, NY:
Psychology Press.
47
Steel, J.L., Geller, D.A., Gamblin, T.C., et al., (2007). Depression, immunity, and survival in
patients with hepatobiliary carcinoma. Journal of Clinical Oncology, 25, 2397-2405.
Tice, D. (anul?). How emotions affect self-regulation : retrieved 20 august from
http://www.sydneysymposium.unsw.edu.au/2008/Chapters/TiceSSSP08.pdf
Tice, D. M., & Bratslavsky, E. (2000). Giving in to feel good: The place of emotion regulation in
the context of general self-control. Psychological Inquiry, 11, 149–159
Thaker, P.H., Kamat, A.A., (2006). Chronic stress promotes tumor growth and angiogenesis in a
mouse model of ovarian carcinoma. Nat Med, 12, 939-944.
Trope, Y., & Fishbach, A. (2000). Counteractive self-control in overcoming temptation. Journal
of Personality and Social Psychology, 79, 493–506
Watson, D., (1988). The vicissitudes of mood measurement: Effects of varying descriptions, time
frames, and response formats on measures of positive and negative affect. Journal of Personality
and Social Psychology, 55, 128-141.
Wiebe, D., Fortenburry, K., (2006). Mechanisms relating personality to health, in Margarette E.
Vollrath (ed), Handbook of personality and health, John Wiley & Sons.
Williams, R.B., Williams, V.P., (1993). Anger Kills: seventeen strategies for controlling the
hostility that can harm your health. New York: Times Books, Trade paperback edition published
by Harper Collins, Spring, 1994.
Glosar
48
Personalitatea de tip C = tip de personalitate caracterizat prin reprimarea emotiilor, depresie,
lipsa de speranta si neajutorare, este predispus riscului de a dezvolta cancer
49
MODUL IV
50
Schimbarea se datorează pe de o parte succeselor medicinei moderne în combaterea bolilor
infecŃioase, iar pe de altă parte schimbărilor în stilul de viată.
Modificările sociale rapide rezultate din dezvoltarea economică, industrializare şi
urbanizare, destructurarea tradiŃiilor şi coeziunii familiale, bombardarea informaŃională,
caracterul intempestiv şi imprevizibil al multor evenimente, au erodat rezistenŃa individului la
multiplele solicitări psihosociale la care este supus. Totodată s-a impus un nou stil de viaŃă în care
sedentarismul, supraalimentaŃia, fumatul, munca hectică, consumul de alcool, devin
comportamente comune. Astfel, omul modern devine vulnerabil la o nouă categorie de boli, cu
etiologie plurifactorială, în care stilul de viaŃă joacă un rol proeminent. Acest fapt le-a conferit
bolilor cardiovasculare, cancerului, diabetului, sindromului imuno-deficient achiziŃionat, numele
de “boli ale civilizaŃiei”.
Conceptul de stil de viaŃă defineşte totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care
afectează starea de sănătate. Factorii comportamentali ai stilului de viaŃă se pot constitui în:
• factori de risc pentru îmbolnăviri, răniri şi morŃi premature (ex: fumat, conducerea
autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranŃă, relaŃii sexuale
neprotejate etc.);
• factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciŃiilor fizice,
alimentaŃie raŃională, suport social etc.).
Datorită efectului stilului de viaŃă asupra sănătăŃii, prima categorie de factori comportamentali
poartă denumirea de stil de viaŃă patogen sau negativ, iar cea de a doua categorie constituie stilul
de viaŃă imunogen sau pozitiv.
Din punctul de vedere al frecvenŃei şi intensităŃii, comportamentele stilului de viaŃă
nesănătos pot fi în exces (fumat, consum de alcool, de carne roşie etc.) sau în deficit (exerciŃiu
fizic, somn, relaxare etc.).
Se vehiculează şi clasificarea - comportament nesănătos minim, moderat, sever şi letal,
clasificare care nu se dovedeşte operantă, deoarece graniŃele între categoriile enumerate sunt
dificil de trasat, diferenŃele individuale fiind deosebit de mari.
51
California, care a luat în observaŃie 7.000 de subiecŃi urmăriŃi longitudinal timp de 8 ani, a
identificat şapte caracteristici comportamentale care reduc semnificativ riscul pentru îmbolnăviri:
1. a nu fuma (şi a nu fi fost fumător)
2. activitate fizică regulată
3. menŃinerea greutăŃii potrivite
4. evitarea gustărilor între mese (cu excepŃia fructelor)
5. mic dejun regulat
6. 7-8 ore somn pe noapte
7. consum moderat de alcool.
Studiul a estimat că o persoană în vârstă de 45 ani care practică şase-şapte comportamente drept
obişnuinŃe, va avea o speranŃă de viaŃă cu 11 ani mai mare decât cea care practică doar unul-trei
comportamente.
OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii estimează că procentul de 50% din totalul deceselor
datorare stilului de viaŃă, ar putea fi evitat prin modificarea stilului de viaŃă. Astfel, doar evitarea
fumatului ar reduce cu 25% mortalitatea prin cancer, iar o reducere de 10% a greutăŃii unui bărbat
de 35-55 ani ar determina o scădere a bolilor cardiovasculare cu 20%, având un impact pozitiv şi
asupra frecvenŃei artritei degenerative, cancerului gastro-intestinal, diabetului şi a accidentelor
cerebrale.
Conştientizarea mai profundă, atât la nivel individual cât şi la cel populaŃional, a semnificaŃiei
pozitive sau negative a fiecărui comportament sumarizat în tabelul 4.2, ar produce o reducere
importantă a morbidităŃii şi mortalităŃii prin maladiile civilizaŃiei.
2. Comportament alimentar
! balanŃă calorică(aport-necesitate)
! balanŃa dietei (proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale)
! regularitatea meselor (3 mese/zi)
! preferinŃe culinare (carne albă vs. roşie, vegetale, fructe vs. dulciuri, condimente)
! metode de preparare şi conservare (fierbere vs. prăjire, îngheŃare vs. proaspete)
3. Activitate fizică
! tip de mişcare aerobic (flexibilitate, vigoare)
! frecvenŃa (3-5/săptămână)
! intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă)
! durată (20-60 minute)
4. Somn, relaxare
! 7-8 ore de somn zilnic
! hobiuri
! exerciŃii de relaxare, meditaŃie
! echilibru muncă/recreaŃie
52
! verificări medicale periodice
! autoexaminări (ex: palparea sânilor, testiculelor)
! comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite, a avorturilor septice, a
bolilor cu transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil)
! comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranŃă, viteză redusă, etc.)
! evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare
! evitarea accidentelor domestice şi ocupaŃionale
53
consumul de alcool sau droguri şi actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. S-a
evidenŃiat o relaŃie inversă între fumat şi exerciŃiu fizic, tinerii care sunt activi din punct de vedere
al activităŃii fizice fumează într-o proporŃie semnificativ mai mică decât cei care sunt inactivi
sportiv.
54
(6) evitarea recidivelor, adică a comportamentelor de risc. Parcurgerea acestor etape pot
implica şi perioade de recăderi în stadiile anterioare, dar acestea nu sunt considerate un eşec, ci o
oportunitate de învăŃare.
Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare, respectiv prin
ceea ce face o persoană pentru a-şi modifica comportamentele, emoŃiile şi gândurile şi a avansa la
o etapă următoare.
Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca fiind util
pentru elaborarea intervenŃiilor de modificare comportamentală. Identificarea stadiului în care se
află o persoană la un moment dat permite adaptarea intervenŃiei astfel încât aceasta să răspundă
nevoilor specifice de schimbare. Scopul intervenŃiei psihologice este acela de a ajuta persoana să
progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului Ńintă.
Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un continuum
cognitiv-comportamental. Primele două stadii (pre-contemplarea şi contemplarea) sunt cognitive
deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” doar la modificarea comportamentală,
evaluând costurile şi beneficiile implicate. Prin urmare, Prochaska (1994) recomandă ca
intervenŃiile psihologice care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele
cognitive (de ex convingeri despre boală şi consecinŃele acesteia, convingeri despre tratament).
După ce persoana în cauză a formulat o intenŃie de schimbare comportamentală, intervenŃiile
psihologice se vor focaliza pe aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens:
controlul recompenselor, controlul stimulilor, contra-condiŃionarea.
Dacă persoana se află în stadiul de pre-contemplare, aceasta implică faptul că aceasta nu
se va gândi la schimbarea stiului de viaŃă, nu va conştientiza consecinŃele negative ale
comportamentelor de risc, nu va considera că aceste consecinŃe „se aplică” şi propriei persoane
sau va simŃi că nu deŃine controlul asupra modificării comportamentelor. În acest stadiu trebuie
utilizate strategii pentru a convinge persoana de beneficiile adoptării unui stil de viaŃă sanogen
sau a aderenŃei la tratament. În acest scop pot fi utilizate: strategii de relaŃionare interpersonală,
personalizarea factorilor de risc şi oferirea de informaŃii despre beneficiile adoptării
comportamentelor sanogene.
Stadiul de contemplare se caracterizează printr-o ambivalenŃă cu privire la dorinŃa de
schimbare. Perspectiva schimbării stilului de viaŃă determină o supra-apreciere a costurilor
schimbării (ex. timp, efort, costuri financiare, psihologice, etc). Prin urmare, intervenŃiile
psihologice adresate persoanelor din acest stadiu îşi propun drept obiectiv analiza barierelor şi
beneficiilor percepute în legătură cu schimbarea comportamentală. De asemenea, se vor căuta
soluŃii pentru depăşirea barierelor percepute.
Persoanele ajunse în stadiul de pregătire pentru acŃiune au luat decizia să îşi modifice
comportamentul. De exemplu, o persoană care a decis să îşi schimbe dieta nesănătoasă, poate să
înceapă deja în acest stadiu să reducă consumul de sare. IntervenŃiile psihologice se vor focaliza
pe planificarea modificăriilor comportamentale şi recompensarea eforturilor de schimbare. În
acest scop pot fi utilizate tehnici cognitiv-comportamentale.
Stadiul acŃiunii presupune modificarea efectivă a comportamentului. IntervenŃiile
psihologice vor cuprinde în acest stadiu tehnici comportamentale cum ar fi: recompensarea,
controlul stimulilor, auto-monitorizarea (ex. tehnica jurnalului), planificarea şi utilizarea
suportului social disponibil. De asemenea pot fi utilizate şi tehnici cognitive precum refraiming-ul
care ajută la perceperea dificultăŃilor întâmpinate ca pe o sursă de informaŃie pentru
perfecŃionarea strategiilor de schimbare şi nu ca pe o barieră în calea acesteia.
MenŃinerea comportamentului şi prevenirea recăderilor constituie stadiile finale în cadrul
procesului de modificare comportamentală. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza
strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente (de ex. Persoana va fi întrebată „ai reuşit să nu
fumezi timp de şase săptămâni. Ce crezi că te-a ajutat în acest sens?”) şi vor fi recompensate
modificările comportamentale realizate. De asemenea, se va sublinia ideea că schimbarea
comportamentului este un proces şi prin urmare, recidivele sunt posibile şi normale, fiind totodată
55
şi oportunităŃi de învăŃare. Consilierul va încuraja pacientul în eforturile sale de a modificare
comportamentală şi îl va ajuta să se focalizeze pe progresele înregistrate, mai degrabă decât pe
eşec.
menŃinere
acŃiune
pregătire
contemplare
precontemplare
Modelul stadiilor schimbării poate constitui un cadru util pentru proiectarea unor programe de
prevenŃie a comportamentelor de risc. Mai mult, acesta a fost preluat şi utilizat de către Miller şi
Rollnick (1991) în conceperea unei strategii de pregătire a persoanelor pentru schimbarea
comportamentelor de risc, strategie pe care au denumit-o interviu motivaŃional.
Interviul motivaŃional (IM) este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască
faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi
viitoare. Scopul acestuia este să reducă ambivalenŃa referitoare la comportamentul în cauză şi să
motiveze persoanele pentru a acŃiona în direcŃia schimbării. Strategiile interviului motivaŃional
sunt mai degrabă persuasive decât coercitive, mai mult suportive decât argumentative. Consilierul
evaluează, într-o primă etapă, disponibilitatea pentru schimbare a clientului, utilizând,
preponderent modelul stadiile schimbării propus de autorii sus-menŃionaŃi. În continuare IM,
urmăreşte cinci principii de bază, şi anume:
1. Exprimarea empatiei. Consilierul empatic urmăreşte să adreseze preocupările clientului,
pornind de la premisa că acestea sunt justificabile, comprehenisbile şi (din perspectiva
pacientului) valide.
2. Dezvoltarea discrepanŃei. Miller (1983) a descris această ca şi „disonanŃă cognitivă”,
împrumutând conceptul lui Festinger. Acest lucru se poate realiza conştientizând clientul
referitor la costurile comportamentului său. Un alt aspect important implică clarificarea
scopurilor importante pentru client şi explorarea consecinŃelor comportamentului prezent,
care intră în conflict cu scopurile sale.
56
3. Evitarea argumentării.Acest principiu se bazează pe ideea conform căreia argumentarea
directă tinde să dea naştere la rezistenŃă din partea oamenilor. Apărarea rigidă a unei
poziŃii are drept consecinŃă activarea unui comportament opus şi defensiv din partea
celuilalt.
4. Managementul rezistenŃei. Un scop important al MI este evitarea consolidării sau
activării rezistenŃei clientului. Consilierul utilizează afirmaŃiile clientului, pe care le pune
într-o nouă perspectivă, astfel încât să creeze încă o premisă pentru schimbare (ex:
Clientul:” Nu beau chiar atât de mult”, Consilierul:”Consideri că testul nu a fost efectuat
corect, sau nu s-a calculat bine”)
5. Dezvoltarea autoeficacităŃii. Se recunoaşte faptul că insuflarea încrederii şi a speranŃei
este un factor de motivare puternică. Clientul este responsabil pentru alegerea şi
înfăptuirea schimbării şi că există mai multe abordări alternative care îl pot ajuta să-şi
îndeplinească scopurile propuse.
Teoria difuzării informaŃiei şi comunicării (Rogers, 1983). Modelul descrie opt condiŃii prin
care mesajele despre sănătate devin eficiente. Modelul mai poartă şi numele „Modelul celor “8P”
de la descrierea modului în care informaŃiile trebuie să fie transmise către public:
• Pervaziv
• Popular
• Personal
• Participativ
• Pasionant
• Practic
• Persuasiv
• Profitabil
FormulaŃi în două fraze un mesaj de sănătate care să respecte cât mai mult dintre
principiile cuprinse în modelul celor 8P (identificaŃi componentele atinse).
Un model integralist de interventie si promovare a sanatatii este modelul
Diagnostichează-Actionează, elaborat de Green si Kreuter in 1991 (vezi figura de mai jos).
Modelul „Diagnostichează/AcŃionează”.Modelul lui Green& Kreuter (1997) este un cadru de
referinŃă pentru evaluarea şi dezvoltarea sistematică a programelor de educaŃie pentru sănătate. Are ca
principiu fundamental ideea că schimbările comportamentale de durată, în domeniul sănătăŃii, sunt de
factură voluntară. Astfel, schimbarea în cunoştinŃe şi practici de sănătate e direct relaŃionată cu
participarea activă a individului. EducaŃia adecvată în domeniul sănătăŃii e considerată a fi tratament
pentru o problemă diagnosticată corespunzător în populaŃia Ńintă.
Faza „Precede (Diagnostichează)” implica 5 tipuri de diagnostic:
1. Diagnostic social. Acest tip de diagnostic vizează mai ales identificarea şi evaluarea
problemelor sociale (ex. nivel de saracie; discriminare si excludere sociala, etc) cu impact asupra unei
populaŃii Ńintă. Aceasta necesită o înŃelegere în detaliu a problemelor sociale care afectează viaŃa
pacientului, consumatorului, elevului sau comunităŃii care pot constitui grupul Ńintă a unui proiect de
prevenŃie/ intervenŃie.
2. Diagnostic epidemiologic. Oferă date despre incidenta si prevalenta boli/bolilor si despre
cauzele majore de mortalitate şi morbiditate. Aceste date (care de multe ori exista la nivel unor institutiii
abilitate sa le colecteze) pot facilita evidenŃierea unor legături între problemele de sănătate publică şi
calitatea vieŃii şi duc la stabilirea unor priorităŃi de sănătate care să se constituie în repere ale dezvoltării
57
programelor de sănătate şi fac posibliă delimitarea responsabilităŃii între profesioniştii implicaŃi şi
organizaŃii.
3. Diagnosticul comportamental şi de mediu are drept scop identificarea sistematică a
practicilor de sănătate (ex. fumat, sedentarism, abuz de alcool, etc.) şi a altor factori care pot avea legătură
cu probleme de sănătate (ex: factori climaterici, sistem medical). O componentă importantă este şi
stabilirea măsurii în care fiecare comportament poate fi schimbat precum şi a importanŃei sale relative.
Aceasta permite alegerea unor comportamente care vor deveni Ńinta unor intervenŃii educaŃionale
specifice.
4. Diagnosticul educaŃional/organizational evaluează cauzele comportamentelor
identificate în etapa nr 3 (adică în ce măsură au existat/există campanii de informare-educare, seminare de
educaŃie pentru sănătate, discuŃii publice de conştientizare a populaŃiei) la nivelul organizatiilor. Se
identifică astfel factori precum cei predispozanŃi, favorizanŃi şi de menŃinere din care vor fi selectaŃi acei
factori care urmează să fie supuşi modificării şi care vor rezulta în schimbări comportamentale.
5. Diagnosticul politicilor publice relevante pentru sănătate se focalizează pe identificarea
dimensiunii legislative, administrative şi de reglementare a unor comportamente/factori/situatii de risc sau
de protectie (ex. interzicerea alimentelor fast-food in scoli; oferirea de abonamente gratuite la baze
sportive pentru tineri, etc..) care există şi care eventual trebuie adresate înainte de implementarea propriu-
zisă a programului.
Faza „Procede (AcŃionează)” implică, la rândul său încă 4 etape. Acestea vizează intervenŃii
manageriale şi economice, necesare creării unor medii sociale care să faciliteze stiluri de viaŃă sănătoase.
6. Implementarea programului
7. Evaluarea procesului
8. Evaluarea impactului
9. Evaluarea resurselor
În practică, fazele „Diagnostichează” şi „AcŃionează” funcŃionează într-o ciclicitate permanentă.
InformaŃiile adunate în faza de diagnostic ghidează intervenŃia în etapa acŃiunii propriu-zise. Aceleaşi
informaŃii furnizează criterii de evaluare a succesului intervenŃiei desfăşurate în cea de-a doua etapă,
precum şi modul în care intervenŃiile trebuie modificate pentru a-şi atinge scopurile şi obiectivele
propuse.
58
Temă de reflecŃie nr. 5
DaŃi exemple de contexte şi de actori care pot dezvolta programe după modelul
propus de Green şi Kreuter. ParticularizaŃi la cazul consumului de alcool.
59
8. Utilizarea reŃelelor sociale ReŃelele sociale existente au rol major
în stilul de viaŃă al indivizilor.
Schimbările comportamentale
individuale ar trebui secondate de
schimbări sociale şi acŃiuni comunitare
9. Alegere şi scopuri personale Indivizii care ajung singuri la concluzia
că este dezirabil să-şi schimbe
comportamentul, persistă în schimbare.
Astfel, intervenŃiile ar trebui să
pornească de la scopurile individului sau
să descrie un proces de adoptare a unor
scopuri personale.
10. IndependenŃă DependenŃa de un loc particular sau de o
anumită persoană reduce capacitatea
individului de a continua
comportamentul sanogen. Beneficiarii ar
trebui implicaŃi în dezvoltarea,
implementarea şi diseminarea
programului.
11. Sustenabilitatea intervenŃiilor MenŃinerea schimbării comportamentale
necesită intervenŃii continue. Astfel,
intervenŃia nu ar trebui implementată la
un singur moment, ci ar trebui
concepută pe un continuum
Programele de prevenŃie trebuie să respecte anumite principii care, totodată vor fi adaptate în
funcŃie de nivelul şi tipul programului de prevenŃie.
În proiectarea programelor de prevenŃie trebuie să Ńinem cont de câteva aspecte
1. Tulburările clinice sunt determinate de relaŃii complexe cu factorii de risc
2. Expunerea la mai mulŃi factori are efecte cumulative şi interactive
3. Boli/disfuncŃii diferite au factori de risc similari
4. ImportanŃa factorilor de risc diferă în funcŃie de stadiul de dezvoltare a persoanei
5. Promovarea factorilor de protecŃie diminuează efectul factorilor de risc
6. PrevenŃia eficientă solicită intervenŃii coordonate în domenii diferite
7. AcŃiunile de combatere a factorilor de risc trebuie să fie iniŃiate înaintea instalării
disfuncŃiilor/bolii
8. Programele de prevenŃie trebuie să încorporeze datele cercetărilor din domeniu
9. Programele de prevenŃie trebuie să vizeze în aceeaşi măsura efectele de scurtă durată cât şi
cele de lungă durată
10. Programele de prevenŃie trebuie adaptate la tipul şi nivelul de intervenŃie.
Nivele de realizare a programelor de prevenŃie:
• Guvernamental (măsuri legislative şi politici sanitare)
• Comunitar (măsuri la nivelul unui judeŃ, oraş, cartier)
• OrganizaŃional (măsuri la nivelul instituŃiilor, şcolilor, organizaŃiilor profesionale)
• Grup (adolescenŃi, soldaŃi, prizonieri, abuzatori)
• Individual
Tipuri de programe de prevenŃie:
• Primară (vizează intervenŃii la nivel populaŃional, înainte ca orice disfuncŃie sau
tulburare să se manifeste).
60
• Secundară (urmăreşte identificarea grupurilor, situaŃiilor de risc şi acŃionarea asupra lor
în scopul reducerii riscului de apariŃiei a bolii).
• TerŃiară (se realizează de obicei în mediul clinic, prin abordarea factorilor de risc la
persoanele bolnav, în scopul preveni recăderilor şi cronicizării bolii şi a unei recuperări
mai rapide.
Sintetizand, putem afirma că educaŃia pentru sănătate implică mai multe etape :
1. Conştientizare (a faptului că anumite comportamente reprezintă un risc pentru sănătate)
2. CunoştinŃe (oferirea de informaŃii despre comportamentele de risc)
3. Atitudine (schimbarea atitudini de acceptare a comportamentelor de risc)
4. Persuasiune (informaŃii şi mesaje pe diferite canale şi în momente diferite pentru a
menŃine atitudinea de respingere a comportamentelor de risc şi de adoptare a măsurilor de
schimbare de comportament)
5. Comportament (practicarea comportamentelor sanogene)
6. MenŃinere (a comportamentelor sanogene)
7. Prozelitism (convingerea altor persoane de beneficiile adoptării comportamentelor
sanagene).
În concluzie vă prezentăm câteva dintre cele mai importante dificultăŃi ale programelor
de educaŃie a unui stil de viaŃă sănătos (Sarafino, 1998; Taylor, 1999):
a) ConsecinŃele pozitive ale comportamentelor sănătoase apar după intervale de timp mari.
De exemplu, practicarea sportului are ca şi consecinŃe pe termen lung îmbunătăŃirea stării
de bine fizice şi psihice, iar consecinŃele nepracticării exerciŃiului fizic – starea fizică şi
psihică înrăutăŃită – nu se materializează decât foarte târziu. Acest lucru face mai dificilă
focalizarea pe aceste consecinŃe de lungă durată.
b) Comportamentele de risc sunt foarte greu de schimbat. AdicŃiile, cum ar fi fumatul sau
consumul de alcool şi droguri sunt foarte greu de modificat şi solicită din partea
persoanei şi a familiei foarte mult efort consecvent în timp. Procesul de modificare a unui
comportament de risc (chiar dacă nu este o adicŃie) este un proces îndelungat, datorită
factorilor care menŃin comportamentul şi necesită realizarea unui plan de modificare de
lungă durată.
c) Multe dintre comportamentele de risc au mai multe consecinŃe pozitive imediate decât
comportamentele sănătoase. Ca urmare, multe persoane optează pentru comportamentul
care îi oferă recompensa pozitivă imediată, fără a lua în considerare consecinŃele negative
pe termen lung. Conştientizarea elevilor privind consecinŃele complexe ale
comportamentelor şi evitarea moralizării şi etichetării lor este esenŃială în procesul de
formare a unor atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos.
61
1) substanŃa controlează comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare
în mod repetat;
2) substanŃa afectează sistemul nervos central prin modificarea funcŃionării normale a
creierului. Aceste modificări au ca şi efecte schimbări ale stărilor emoŃionale, gândirii şi
percepŃiei;
3) acŃionează ca o întărire (ca un stimul recompensă) ce susŃine dorinŃa persoanei de a
continua să consume substanŃa. În consecinŃă, dependenŃa de substanŃe se caracterizează prin
modificări negative comportamentale, afective, mentale şi de sănătate.
DependenŃa este de mai multe tipuri:
• dependenŃa de nicotină
• dependenŃa de alcool
• dependenŃa de droguri
• dependenŃa de medicamente (ex. tranchilizante, somnifere)
Toate aceste categorii enunŃate formează aşa numita dependenŃă de substanŃe. Există însă şi alte
tipuri de dependenŃă, cum ar fi de exemplu:
• dependenŃa de internet
• dependenŃa de jocuri de noroc
• dependenŃa de relaŃii interpersonale nesănătoase
DependenŃa de tutun, alcool sau droguri parcurge mai multe etape până se produce ca atare.
Este important de specificat faptul că la fel ca şi adulŃii, adolescenŃii şi tinerii pot deveni
dependenŃi atât de nicotină cât şi de alcool şi droguri. Etapele consumului de substanŃe sunt:
• consumul experimental, în care elevul consumă substanŃa din curiozitate (ex. la o
petrecere);
• consum regulat, în care elevul consumă substanŃa la diversele întâlniri cu colegii,
prietenii;
• consum devenit preocupare, în care elevul obişnuieşte să consume alcool, droguri, tutun
în multe situaŃii şi căutarea acestor situaŃii devine în sine un scop;
• dependenŃa, este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia
organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. Persoana nu mai este liberă,
este controlată de substanŃă
Majoritatea modelelor şi teoriilor au fost dezvoltate pentru a explica fenomenul dependenŃei
de substanŃe, începând cu modelele morale care consideră dependenŃa un rezultat al slăbiciunii
individului şi a lipsei de sentiment moral, modele biomedicale, care consideră adicŃia o boală şi
modele ale învăŃării sociale, care pronesc de la considerentul că orice comportament adictiv este
achiziŃionat potrivit regulilor învăŃării sociale. Multitudinea termenilor care există şi care sunt
utilizaŃi referitor la comportamente precum fumatul sau consumul de alcool sunt o expresie a
acestei diversităŃi de perspective teoretice diferite, ba mai mult, ilustrează natura tautologică a
acestor definiŃii. De exemplu:
• dependentul: persoană care „nu are control asupra propriului comportament”, „are un
simŃ moral slab”, „utilizează mecanisme de coping dezadaptative”, „are un comportament
adictiv” „are toleranŃă crescută la drog şi simptome de sevraj”
• adicŃia: „nevoie de drog”, „ utilizarea unor substanŃe care dau dependenŃă fiziologică şi
psihologică”, dependenŃa: „ simptome psihologice şi fiziologice de sevraj”
• drog: „substanŃă adictivă”, „substanŃă care cauzează dependenŃă”, „orice substanŃă de tip
medical”
Aceste definiŃii sunt indicative pentru relaŃia dintre terminologie şi teorie. De exemplu, concepte
precum „control”, „sevraj” şi „toleranŃă” sunt ilustrative pentru modelul biomedical al
dependenŃei. Concepte precum „slăbiciune morală”, sugerează un model moral, iar „mecanisme
de coping dezadaptative” sunt ilustrative pentru perspectiva învăŃării sociale. Totodată, ele
dovedesc dificultatea explicării unor concepte în absenŃa apelului la concepte înrudite şi fără a
62
risca o definire tautologică a acestora. Principalele întrebări care au fost ridicate în ceea ce
priveşte comportamentele adictive, le includ şi pe următoarele:
• Care sunt factorii care determină iniŃierea fumatului?
• Cum ajunge să fie consumul de alcool o problemă?
• De ce unii indivizi pot să fumeze doar ocazional, în vreme ce alŃii simt nevoia să fumeze
dimineaŃa la prima oră?
• E posibil ca un alcoolic să revină la băut ocazional?
• Sunt moştenite adicŃiile?
La aceste întrebări au încercat să răspundă principalele teorii ale comportamentului adictiv.
Prezentăm, în continuare, ideile fundamentale ale acestor teorii:
Modelul moral:
• Abuzul şi adicŃia sunt consecinŃe ale deciziilor proprii, individul având întreaga
responsabilitate pentru ele
• DependeŃa e un comportament ce trebuie pedepsit (asumarea responsabilităŃii
individuale) şi nu tratat (negarea responsabilităŃii)
Modelul biomedical:
• DependenŃa este o entitate distinctă (fie eşti dependent, fie nu)
• DependenŃa este o boală
• Focalizarea pe individ ca sursă a problemei
• DependenŃa este ireversibilă
• Se pune accentul pe procesul de tratament
• AbistinenŃa totală este principala formă de tratament
Perspectiva învăŃării sociale:
• Comportamentele adictive sunt obiceiuri dobândite potrivit regulilor învăŃării sociale
(condiŃionare clasică, operantă, învăŃare vicariantă)
• DependenŃa este reversibilă
• Comportamentele adictive se situează pe un continuum şi nu sunt cateogriale
• Tratamentul constă în abstinenŃa totală şi în reînvăŃarea unor pattern-uri comportamentale
dezirabile care să le înlocuiască pe cele adictive
Un model integrativ de explicare şi intervenŃie în cazul comportamentelor adictive este
ilustrat în figura de mai jos (după Odgen, 2007):
63
INTERVENłII
CLINICE:
CREDINłE: •Perspectiva
•Vulnerabilitate biomedicală
•Gravitate •Perspectiva învăŃării
•Costuri sociale
•Beneficii
•expectanŃe
RENUNłAREA
CA PROCES:
•Precontemplare
•Contemplare RECĂDERE
INIłIERE MNEłINERE •AcŃiune
•MenŃinere
64
PrevalenŃa acestor convingeri eronate era mult mai mare la adolescenŃii: (a) care
începuseră deja să fumeze; (b) la cei care aveau prieteni sau membri ai familiei care fumau; şi (c)
la cei care intenŃionau să înceapă să fumeze în viitorul apropiat.
Fumatul începe de obicei la o vârstă timpurie. Multe sondaje relevă faptul că mai mult de
15% dintre adolescenŃii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani fumează regulat şi se consideră
fumători. Fumatul este un comportament care se dezvoltă treptat, de la faza de experimentare la
faza de dependenŃă şi de formare a unei atitudini pozitive faŃă de fumat.
Efectele fumatului asupra organismului
Fumul de Ńigară este dăunător tuturor celor care îl inspiră, inclusiv nefumătorilor
(fumatul pasiv). Acesta conŃine aproximativ 4000 de substanŃe chimice, dintre care 40 sunt
cancerigene. Una din substanŃele inhalate odată cu fumul de Ńigară este nicotina. Nicotina este un
drog care se află în tutun şi care are multe efecte negative asupra organismului, influenŃează
sistemul nervos într-un mod negativ şi produce grave probleme de sănătate, incluzând
dependenŃa. Fumatul determină dependenŃa de nicotină aşa cum poŃi fi dependent de alcool sau
alte droguri.
Efectele nicotinei asupra organismului:
• creşterea ratei pulsului şi a respiraŃiei;
• încetinirea activităŃii musculare şi a reflexelor;
• forŃează organismul să consume mai mult oxigen, ceea ce face mai dificilă funcŃionarea
inimii;
• creşte probabilitatea de a se forma “dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct
miocardic.
Efectele asupra creierului:
• tulburări atenŃionale;
• dificultăŃi de învăŃare;
• modificări ale dispoziŃiei afective;
• încetinirea reacŃiilor.
Când o persoană fumează, nicotina…
• ajunge rapid în sânge prin plămâni;
• ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare;
• ajunge în alte organe – rinichi, pancreas, ficat.
Fumatul, prin substanŃele pe care le conŃine fumul de Ńigară, afectează sănătatea în
diverse moduri, cauzând: cancer (al plămânilor, buzelor, pancreasului, rinichilor sau creierului),
boli cardiovasculare, boli pulmonare, infarct miocardic, probleme cu sarcina (femeile care
fumează au un risc crescut de a avea copii bolnavi) (pentru identificarea efectelor fumatului
asupra organismului, vezi fişa 24 din anexe).
Factorii care influenŃează fumatul
Grupul de apartenenŃă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faŃă de
fumat. Fumatul este un comportament complex manifestat cu predilecŃie în situaŃii sociale şi
astfel poate avea rolul unui “cod semiotic” prin care grupul se diferenŃiază de alte grupuri sociale.
IntervenŃiile anti-fumat trebuie să descurajeze funcŃia socială a fumatului şi să încurajeze
formarea altor norme sociale.
Dintre factorii de ordin social asociaŃi cu fumatul, cel mai semnificativ este imaginea
celui care fumează. Industria tutunului, prin reclamele şi campaniile publicitare realizate,
promovează imaginea fumătorului rebel, liber, matur şi puternic. AdolescenŃii ajung să considere
fumatul un comportament ce corespunde acestei imagini. Modificarea acestei imagini este
obiectivul fundamental al campaniilor anti-fumat, atât la nivelul şcolii cât şi la nivelul societăŃii.
Unul dintre cele mai importante mesaje pe care trebuie să le transmită campaniile anti-fumat este
cel legat de valoarea unui stil de viaŃă sănătos fără fumat care are ca şi consecinŃe atractivitatea
fizică, sociabilitatea şi persuasiunea - norme importante pentru tineri.
65
Convingeri eronate ale adolescenŃilor despre fumat
Există o serie de erori de gândire ale adolescenŃilor relative la fumat. Aceste erori
funcŃionează frecvent asemenea unor scheme cognitive dezadaptative, ce conservă şi întăresc
comportamentul de fumător (pentru evaluarea convingerilor elevilor despre fumat, vezi şi fişa 21
de la anexe). MenŃionăm câteva din ele:
• “Fumatul te face atractiv.”
• “Fumatul te face independent şi mai matur.”
• “Fumatul te face să te simŃi bine.”
• “Tutunul nu este un drog, nu-Ńi face nici un rău.”
Una dintre cele mai frecvente greşeli ale programelor de prevenŃie tradiŃionale ale
fumatului este focalizarea unidirecŃională pe evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată ale
fumatului, cum ar fi aspectele legate de sănătate şi boală. Studiile arată că mesajul “Fumatul
dăunează grav sănătăŃii” nu are eficacitatea pe care şi-o doreau iniŃial cei care au dezvoltat acest
mod de prevenŃie. Unul dintre principiile formării unui comportament este cel legat de funcŃia
imediată a întăririlor. Pentru ca un comportament să se formeze este important să fie întărit la
intervale scurte de timp. Astfel că evidenŃierea consecinŃelor de lungă durată asupra sănătăŃii a
fumatului nu este suficient de relevantă pentru formarea unui comportament alternativ acestuia.
În consecinŃă, este mai eficient să focalizăm prevenŃia şi formarea comportamentelor pozitive
pentru sănătate prin analiza şi conştientizarea elevilor asupra consecinŃelor imediate ale
fumatului. Un exemplu este evidenŃierea beneficiilor renunŃării la fumat relevante pentru elevi.
Aceste mesaje pot fi:
• Vei dobândi o formă fizică mai bună, prin creşterea rezistenŃei organismului.
• RespiraŃia, părul, hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun.
• Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite.
• Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poŃi să-i foloseşti în alte scopuri.
• EviŃi riscul contractării unor boli grave, adesea incurabile, precum şi sensibilitatea la
bolile infecŃioase.
• ÎŃi vei prelungi durata de viaŃă.
66
IniŃierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăŃare socială –
copiii şi adolescenŃii învaŃă, privind la cei maturi, că a consuma alcool este ceva plăcut, oamenii
care beau sunt veseli, râd şi se simt bine. Curiozitatea şi dorinŃa de a imita adulŃii îi determină pe
mulŃi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce
mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puŃin temporar îi
poate face să pară şi să se simtă mai mari. Consumul de alcool devine deci un comportament
format pe baza învăŃării sociale. ÎnvăŃarea socială a consumului de alcool presupune următoarele
dimensiuni:
• ÎnvăŃarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor
persoane importante pentru copil sau adolescent, cum ar fi membrii familiei, prietenii,
celebrităŃi, modele personale. (“A bea este ceva interesant, te face să te simŃi bine, să fii
vesel)
• ÎnvăŃarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de efectele
alcoolului; adolescenŃii învaŃă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces
natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur".
• AdolescenŃii continuă să consume alcool mai ales datorită influenŃei grupului. În această
etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. Ca şi consecinŃe ale
acestora, adolescenŃii tind să considere că relaŃiile sociale sunt facilitate şi favorizate de
acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai
lipsiŃi de inhibiŃii. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru
rezolvarea situaŃiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităŃile necesare.
Efectele alcoolului
Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată
şi efectele pe termen lung. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare,
inhibiŃii mai reduse şi reacŃii mai lente. Cu cât este consumat mai mult alcool, cu atât acesta va
produce mai multe modificări la nivel cognitiv, emoŃional şi comportamental. Consumul de
alcool în cantităŃi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi
psihologice grave. Alcoolul este o substanŃă toxică, care are ca şi consecinŃe: ciroza, boli
cardiace, ulcer, cancer, boli psihice, afecŃiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către
elevi a efectelor alcoolului asupra organismului, utilizaŃi fişa 24 din anexe).
Una dintre cele mai grave consecinŃe ale consumului de alcool este alcoolismul.
OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră alcoolismul o boală. Este o boală cronică, progresivă
şi potenŃial fatală prin consumul necontrolat de alcool. Alcoolismul nu este o problemă de
imoralitate sau de caracter slab. Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi
tratament. Există o serie de instituŃii şi asociaŃii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi
adulŃilor dependenŃi de alcool. Unul dintre programele cu eficienŃă ridicată în recuperare
dezvoltat şi în Ńara noastră este cel al AsociaŃiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale
informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenŃi şi adulŃi)
şi pentru familiile acestora.
Efectele consumului de alcool asupra tinerilor
1. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaŃi tinerii.
O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. În plus, mii de persoane sunt
rănite grav în fiecare an. În 85% din cazuri, conducătorii implicaŃi în accidente au consumat
ocazional alcool.
2. Consumul de alcool, chiar şi în cantităŃi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi
sexuale neprotejate. Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat
te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală.”
3. Consumul de alcool duce la violenŃă şi agresivitate. Sub influenŃa consumului de alcool poŃi
interpreta greşit o remarcă sau un gest, ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenŃă.
PrevenŃia consumului de alcool are ca şi componente:
67
• informaŃii privind consecinŃele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale
consumului de alcool;
• formarea unor valori şi atitudini pozitive faŃă de un stil de viaŃă sănătos;
• discutarea şi analizarea rolului influenŃei grupului, a familiei şi a mass-mediei în
formarea şi menŃinerea atitudinilor faŃă de alcool;
• discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanŃele şcolare, profesionale
etc.
• dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faŃă presiunii grupului (deprinderea
de a spune NU);
• dezvoltarea abilităŃilor de luare a deciziilor, de gândire critică şi de management al
stresului.
• desfăşurarea de activităŃi de recreere sănătoase, cum sunt: sportul, muzica, artele plastice,
activităŃi de club, voluntariatul.
68
• presiunea grupului - să fie la fel ca ceilalŃi din grup; unii tineri consumă droguri pentru că
prietenii lor consumă şi ei droguri;
• o stimă de sine scăzută - un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma droguri pentru
a se simŃi mai curajos, mai valoros sau mai interesant; în realitate însă, consumul de
droguri te controlează şi manipulează şi duce la pierderea libertăŃii de decizie;
• un răspuns la singurătate - unii tineri pot consuma droguri datorită problemelor pe care le
au, a dificultăŃilor de relaŃionare şi comunicare.
Oamenii pot avea convingeri total eronate fată de riscul implicării lor în consumul de
substanŃe, ca de ex.:“Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative.”
“Eu nu pot deveni dependenŃi.”
“Este uşor să te opreşti dacă doreşti.”
“Consumul de alcool sau droguri îŃi rezolvă problemele.”
“Drogul te face să comunici mai uşor. “
“Drogul te face să te simŃi liber!”
“Numai indivizii slabi ajung dependenŃi de droguri!”
“Drogurile sunt oferite numai de străini!”
Mesajele transmise in programele de preventie a consumului de droguri, trebuie să pună
în evidenŃă efectele grave ale consumului de droguri:
Profesorii-consilieri au responsabilitatea de a semnala comportamentele directe şi
indirecte ale consumului de droguri şi a solicita ajutorul părinŃilor şi a specialiştilor în abordarea
elevului care consumă droguri. Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu
consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă. Pot fi observate mai multe astfel de
comportamente, cele mai cunoscute fiind:
69
• schimbarea bruscă a comportamentului, • devine iritat şi necomunicativ când cineva îi
elevul nu mai este aşa cum era înainte; pune întrebări despre consumul de alcool sau
• trece fără motiv de la veselie la tristeŃe; droguri, neagă că ar avea o problemă;
• devine agresiv fără motiv; • utilizează alcool sau droguri cu regularitate şi
• îşi pierde apetitul chiar şi pentru în anumite perioade ale zilei (în fiecare seară
alimentele favorite; sau în fiecare dimineaŃă înainte de a merge la
• îşi pierde interesul faŃă de şcoală, şcoală);
activităŃile preferate (film, muzică, artă, • continuă să consume alcool chiar şi când
sport, lecturi); ceilalŃi nu mai consumă (de exemplu, la o
• este somnolent şi apatic fără motiv; petrecere);
• are probleme financiare şi îi dispar lucruri • are probleme de memorie – uită evenimente
de valoare (ceas, casetofon, bicicletă); care s-au petrecut în timpul consumului de
• şi-a schimbat grupul de prieteni; alcool sau droguri;
• îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte • este “beat” sau “ameŃit” la şcoală;
despre preocupările lor; • pleacă de la şcoală pentru a consuma alcool
• este în compania unor persoane care sau droguri;
consumă alcool sau droguri; • rămâne corigent sau repetent;
• prezintă modificări afective şi • are probleme la şcoală datorită consumului de
comportamentale: este mai agresiv sau alcool sau droguri;
mai ostil, devine izolat, retras sau • îşi asumă riscuri în timpul consumului de alcool
deprimat; sau droguri, cum ar fi sexul neprotejat;
• are probleme acasă datorită consumului de • încalcă legea când este sub influenŃa
alcool sau droguri; alcoolului sau drogurilor;
• consumă alcool sau droguri în cantităŃi • conduce maşina sub influenŃa alcoolului sau
mari; drogurilor;
• este implicat în accidente de maşină cauzate
de consumul de alcool sau droguri.
70
Nivel al experienŃei Comportamente alternative
Fizică: stare de bine ExerciŃii de relaxare
Dans şi antrenament al mişcărilor
Recreere fizică, sport
Masaj
Socială: identificare Implicarea în acŃiuni comunitare, care pot oferi
şi implicare socială satisfacŃie
Implicarea în activităŃi de ajutorare socială
ActivităŃi de voluntariat
Intelectuală Hobbiuri, lectură, antrenamente mnezice
Creativă Practicarea muzicii, picturii, artei fotografice
Interpersonală DiscuŃii de grup, participarea la activităŃi de grup,
relaŃionarea cu alte persoane
Dezvoltarea abilităŃilor de comunicare
Filozofică, spirituală Consiliere orientată pe clarificarea valorilor
Studiul filosofiei, literaturii universale, istoriei,
literaturii spirituale şi a diferitelor sisteme de credinŃe
MeditaŃie, contemplare
71
ale femeilor şi bărbaŃilor erau evitate. Cercetările în domeniu au arătat însă că aceste programe au
o eficienŃă redusă, iar uneori efecte negative sau contrare. Un alt aspect limitativ al programelor
tradiŃionale este faptul că intervenŃiile nu erau integrate într-un proces de dezvoltare a sănătăŃii
emoŃionale, cognitive, sociale şi comportamentale (Hyde, 1994). Astăzi, fiecare adult, şcoală,
instituŃie, comunitate, societate, trebuie să accepte că sexualitatea este un aspect natural şi firesc
al vieŃii fiecărui copil, adolescent, adult, vârstnic şi că ignorarea acestui adevăr reprezintă o
încălcare a unui drept uman fundamental, dreptul la sănătate, armonie şi calitatea vieŃii.
EducaŃia pentru sănătate sexuală este un proces continuu ce se realizează pe parcursul
întregii dezvoltări, cu elemente specifice fiecărei vârste şi nivelului de dezvoltare intelectuală şi
emoŃională. Încă de la vârste foarte mici copiii devin interesaŃi de subiectele privind sexualitatea.
Din nefericire, copiii îşi însuşesc de cele mai multe ori aceste informaŃii de la colegii de joacă,
prieteni, reviste de diverse facturi. Există riscul ca informaŃiile să fie eronate şi astfel se
perpetuează -atitudini care conduc la comportamente sexuale de risc (începerea prematură a vieŃii
sexuale, neutilizarea mijloacelor de contraceptie şi protecŃie). Deseori părinŃii evită discutarea
acestor teme cu copiii lor. Tocmai de aceea şcolii îi revine un rol fundamental în oferirea unei
percepŃii adecvate asupra sexualităŃii, în asigurarea cadrului în care elevii pot să discute liber
despre sexualitate. Totodată, abordarea sexualităŃii doar la vârsta adolescenŃei şi focalizat doar pe
reproducere şi contracepŃie are ca rezultat menŃinerea convingerii că sexualitatea este similară cu
relaŃia sexuală. În acest mod nu se percepe aria largă pe care o implică sexualitatea, începând cu
acceptarea propriei corporalităŃi şi terminând cu deciziile responsabile pe care le implică.
Programele de educaŃie pentru sănătate sexuală trebuie realizate adecvat vârstei şi nivelului de
dezvoltare intelectuală şi emoŃională a elevului. Pe lângă faptul că psihosexualitatea este o
componentă esenŃială a procesului de dezvoltare a unei personalităŃi armonioase, mai există o
serie de motive pentru care abordarea acesteia este esenŃială:
• scăderea vârstei la care adolescenŃii devin activi sexual;
• creşterea incidenŃei contaminării HIV - SIDA;
• creşterea incidenŃei contaminării cu alte boli cu transmitere sexuală;
• creşterea numărului de sarcini nedorite în rândul adolescentelor;
• creşterea numărului de abuzuri sexuale – viol, hărŃuire sexuală, incest;
• numărul crescut de avorturi.
Este nefondată convingerea părinŃilor şi a profesorilor că a educa sexual copiii şi tinerii
presupune transmiterea de informaŃii “tehnice” despre biologia şi fiziologia actului sexual.
Probabil din această convingere inadecvată apare eludarea sarcinii de “educator sexual”, atât a
profesorilor cât şi a părinŃilor. Responsabilitatea ei este delegată către aşa numitele “persoane de
specialitate” (medic, asistent medical, psiholog). Printr-o astfel de delegare se medicalizează un
aspect natural al vieŃii oricărui adolescent. Nu are aşa mare relevanŃă cantitatea de informaŃii
despre sexualitate, cât mesajul că şcoala este şi trebuie să fie un loc în care elevii vorbesc
deschis, onest şi fără inhibiŃii, împreună cu profesorul, despre una dintre componentele
personalităŃii lor. Copiii şi adolescenŃii nu vor mai echivala sexualitatea cu un subiect tabu, care
nu poate fi discutat împreună cu adulŃii. Elementul esenŃial al procesului de educaŃie pentru
sănătatea sexuală este promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie şi a celorlalŃi.
Valorile sexualităŃii:
• Sexualitatea este o componentă sănătoasă şi naturală a vieŃii.
• Toate persoanele sunt sexuale.
• Sexualitatea include dimensiuni fizice, etice, spirituale, psihologice şi emoŃionale.
• Toate persoanele au dreptul şi obligaŃia să ia decizii sexuale responsabile.
• Toate deciziile sexuale au consecinŃe emoŃionale, comportamentale sau de sănătate.
• Indivizii şi societatea beneficiază când copii discută despre sexualitate ca de un proces
natural în atingerea maturităŃii psihice.
• Implicarea prematură în comportamente sexuale presupune riscuri.
72
• Tinerii au dreptul la acces la informaŃie despre serviciile de planificare familială şi
îngrijire medicală.
• Persoanele îşi exprimă sexualitatea în moduri diferite.
• Oamenii trebuie să respecte şi să accepte diversitatea valorilor şi credinŃelor despre
sexualitate care există în comunitatea respectivă.
• AbstinenŃa sexuală este cea mai eficientă metodă de a preveni sarcina nedorită şi infecŃia
HIV/SIDA.
EducaŃia pentru sănătatea sexuală este un proces de formare de atitudini, convingeri şi
valori despre identitate de sine, imagine corporală, relaŃii interpersonale, intimitate şi iubire,
comunicare, decizie şi responsabilitate. EducaŃia sexuală se adresează componentelor psihologice
(cognitivă, emoŃională, comportamentală) sociale, spirituale şi biologice ale sănătăŃii. Programele
eficiente de educaŃie psihosexuală se focalizează pe atingerea a 4 obiective fundamentale:
• formarea de convingeri, valori şi atitudini despre sine şi ceilalŃi - oferirea unui cadru
adecvat în care adolescenŃii să aibă posibilitatea de a-şi explora propria persoană şi evalua
atitudinile sexuale cu scopul dezvoltării propriilor valori. Formarea acestor valori are ca
şi suport dezvoltarea stimei de sine şi a responsabilităŃii faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi în
manifestarea sexualităŃii; a capacităŃii de a face distincŃia dintre iubire şi atracŃie sexuală,
iubire şi camaraderie; a înŃelegerii consecinŃelor comportamentului sexual activ; a
menŃinerii unui echilibru între nevoia de independenŃă şi rolul de fiu/fiică, elev,
frate/soră; a capacităŃii de a spune NU, respectiv de a accepta un refuz; perceperea
efectelor streotipiilor de gen social asupra propriei persoane (ex. pentru că sunt fată/băiat
trebuie să….) şi înŃelegerea faptului că băieŃii şi fetele au drepturi şi responsabilităŃi
egale;
• dezvoltarea deprinderilor de relaŃionare interpersonală - oferirea unui cadru adecvat
pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi relaŃionare pozitivă cu persoane de sex
opus, cu cele adulte; de exprimare a afectivităŃii, iubirii şi intimităŃii conform propriilor
valori; de a face faŃă presiunii grupului, partenerului şi mass-mediei; de a se opune
relaŃiilor de manipulare şi exploatare; de management al situaŃiilor de conflict dintr-o
relaŃie; de negociere şi stabilire de limite;
• dezvoltarea responsabilităŃii faŃă de sine şi ceilalŃi - formarea de atitudini şi
comportamente responsabile faŃă de propria sexualitate şi cea a partenerului; perceperea
faptului că exprimarea iubirii romantice poate lua şi alte forme, şi fără exprimări sexuale;
diferenŃiere între comportamentele sexuale cu risc crescut faŃă de cele cu risc redus;
perceperea beneficiilor întârzierii debutului de viaŃă sexuală şi a abstinenŃei de la sex în
situaŃii de risc; încurajarea utilizării metodelor contraceptive şi a metodelor de protejare a
sănătăŃii sexuale; respectarea deciziei celuilalt, respectarea confidenŃialităŃii; decizii
responsabile privind viaŃa de cuplu şi viaŃa de familie; trasarea unor scopuri de durată
medie şi a unor planuri de viitor. Programele de educaŃie sexuală se focalizează şi asupra
dezvoltării abilităŃilor de evitare a relaŃiilor de abuz fizic, emoŃional sau sexual. O
componentă centrală a promovării educaŃiei sexuale este dezvoltarea implicării
adolescenŃilor în participarea la activităŃi de voluntariat pentru educarea celorlalŃi tineri
din şcoală şi comunitate.
• informarea - oferirea unor cunoştinŃe despre creştere şi dezvoltare, anatomia şi fiziologia
reproducerii, comportament sexual, sarcină, avort, metode contraceptive, abuz sexual,
boli cu transmitere sexuală (BTS), HIV/SIDA, servicii medicale, sociale şi psihologice,
instituŃii şi organizaŃii din comunitate care asistă dezvoltarea copiilor şi tinerilor în acest
domeniu.
73
Temă de reflecţie nr. 9
DaŃi exemple de activităŃi specifice care să atingă fiecare din cele patru
obiective fundamentale ale educaŃiei psihosexuale
74
• Evaluarea impactului familiei, culturii, religiei, mass-mediei asupra convingerilor,
valorilor şi comportamentelor legate de sexualitate
• Respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităŃii şi valorilor sexuale
• Atitudine critică faŃă de percepŃia socială a femeii ca “obiect sexual”
• Implicarea în programele educative de educaŃie pentru sănătate sexuală
• Demonstrarea toleranŃei faŃă de cei cu stiluri de viaŃă şi valori sexuale diferite
Atitudinile eronate faŃă de sexualitate sunt generate de aşa numitele “mituri”. Acestea
sunt convingeri iraŃionale, neadevăruri, larg răspândite într-o anumită cultură sau societate, astfel
încât sunt considerate naturale şi reale. Miturile furnizează răspunsuri gata “confecŃionate” la
întrebările general umane despre noi înşine, despre alŃii (bărbaŃi-femei), despre relaŃiile noastre şi
mediul în care trăim şi, dacă nu sunt identificate, pot să influenŃeze negativ comportamentul, mai
ales al tinerilor, dar nu numai. Elevii pot fi învăŃaŃi să identifice miturile şi să le combată atât
atitudinal cât şi comportamental. Fiecare din miturile prezentate mai jos pot constitui punctul de
plecare a unor discuŃii de tip dezbatere, sau a unor exerciŃii prin care elevii ajung să înŃeleagă
consecinŃele grave (uneori fatale -ex. contaminare HIV) a acestor mituri acceptate şi puse în
practică de ei.
Deseori miturile despre sexualitate decurg din menŃinerea unei imagini tradiŃionale, de tip
patriarhal, a rolurilor de sex. Aceste roluri poartă numele de gen social (gender). Conceptul de
gen social a fost lansat ca răspuns la nevoia de a face distincŃie între caracteristicile biologice ale
bărbatului şi femeii şi cele construite social şi cultural. NoŃiunea de gen social are ca scop
depăşirea perspectivei reducŃioniste referitoare la biologia ca şi destin. Cu alte cuvinte,
conceptele de sex şi gender (gen social) sunt utile în scopul contrastării setului de fapte biologice
celor culturale. Cu alte cuvinte, masculinitatea şi feminitate există doar în mintea celui care
percepe. Biologia determină dacă suntem băiat sau fată. Cultura determină ceea ce înseamnă să fii
“bărbat” sau “femeie” şi ce tipuri de comportament sau trăsături de personalitate sunt dezirabile
pentru fiecare. Altfel spus, feminitatea şi masculinitatea reprezintă ceea ce aşteaptă alŃii de la
femei şi bărbaŃi. Deci, feminitatea şi masculinitatea nu sunt altceva decât construcŃii sociale. Prin
intermediul miturilor, ca forme de comunicare culturală, semnificaŃia noŃiunilor de femeie şi
bărbat este naturalizată şi biologizată, şi astfel deghizată cu consecinŃe negative atât pentru femei
cât şi pentru bărbaŃi. Şcolii îi revine un rol important în combaterea menŃinerii rolurilor sociale
tradiŃionale.
Miturile adolescenŃilor despre sexualitate:
• Este inacceptabil pentru un bărbat să fie virgin.
• Doar făcând dragoste ne vom dovedi unul altuia cât de mult ne iubim.
• BărbaŃii trebuie să-şi manifeste masculinitatea: fizică şi sexuală.
• Impulsurile sexuale sunt mai puternice la bărbaŃi.
• BărbaŃii trebuie să aibă relaŃii sexuale cu cât mai multe fete pentru a dobândi experienŃă.
• Fetelor le face plăcere la fel de mult ca şi băieŃilor să facă SEX, dar ele trebuie să spună
NU pentru a-şi menŃine reputaŃia.
• Când fetele spun NU este de fapt POATE sau DA.
• BărbaŃii nu vorbesc despre SEX, ei îl practică.
• Dacă nu fac dragoste cu el am să îl pierd.
• Fetelor le face plăcere să fie convinse mai mult timp (chiar şi lacrimile fac parte din
ritualul firesc).
• BăieŃii trebuie să fie iniŃiatorii actului sexual.
• Fetelor le plac băieŃii care deŃin controlul.
• După ce un băiat se excită, el nu se mai poate controla.
• O fată nu poate rămâne gravidă după primul act sexual.
75
• Poate am noroc şi nu rămân gravidă.
• Dacă o fată foloseşte metode contraceptive probabil nu este prea “cuminte”.
• Iubirea între doi tineri înseamnă întotdeauna şi relaŃii sexuale.
• Contactul fizic trebuie întotdeauna să ducă la sex.
• BărbaŃii trebuie să fie performanŃă în domeniul sexual.
• O femeie modernă trebuie să aibă relaŃii sexuale premaritale.
• Bărbatul trebuie să aibă controlul în relaŃiile sexuale.
• Femeia trebuie să răspundă întotdeauna iniŃiativelor sexuale ale bărbatului.
• BărbaŃii doresc întotdeauna să facă sex.
• Este prea jenant să vorbesc cu prietena/prietenul meu despre prezervative.
• Prezervativele diminuează spontaneitatea şi plăcerea actului sexual.
• Cei mai mulŃi adolescenŃi şi-au început viaŃa sexuală.
• ViaŃa sexuală este o cale de a deveni adult.
Riscul pentru HIV/SIDA
Astăzi, când boala SIDA a ajuns să fie denumită “flagel mondial” şi riscul contaminării cu virusul
HIV “pandemie” (viteză şi arie de contaminare mai mare decât în cazul unei epidemii), educaŃia
sexuală nu poate ignora această realitate “postmodernă”:
• pe mapamond, în fiecare zi, aproximativ 16.000 de persoane se infectează cu HIV;
• în lume există aproximativ 40 milioane de persoane infectate cu HIV;
• de la declanşarea epidemiei au murit 18,8 milioane de oameni;
• numai în anul 1999, 620.000 de copiii sub 15 ani au fost infectaŃi cu virsul HIV;
• Centrul de Statistică al Statelor Unite estimează că dacă prevenŃia nu este
intensificată, în anul 2010, SIDA va produce o creştere a mortalităŃii infantile cu pană
la 75%;
• România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii
bolnavi de SIDA;
• în ultimii ani a crescut îngrijorător de mult numărul tinerilor din România infectaŃi cu
HIV.
• nu există tratament sau vaccin pentru SIDA.
• simptomatologia bolii poate fi ameliorată sau întârziată, dar SIDA este o boală letală.
Prevenirea transmiterii infectării cu HIV pe cale sexuală se realizează prin utilizarea obligatorie a
prezervativului, prin efectuarea testului HIV de către ambii parteneri, prin păstrarea fidelităŃii în
cuplu. Singura cale perfect sigură de a evita infectarea cu HIV este abstinenŃa sexuală.
Formarea unei reprezentări sau percepŃii corecte a bolii are un rol semnificativ în
adoptarea unui stil de viaŃă sanogen şi în adoptarea unor comportamente de protecŃie. Ca şi la
toate celelalte tematici despre sexualitate elevii îşi însuşesc multe informaŃii greşite de la colegi
sau din alte surse neadecvate de informare. Un model complet de reprezentare a bolii presupune
informaŃii corecte despre boală, despre cauze, evoluŃie în timp, consecinŃe, controlabilitate.
Evaluarea miturilor despre HIV/SIDA trebuie să cuprindă toate cele 5 aspecte ale unei
reprezentări complete.
Identificarea mecanismelor defensive faŃă de riscul HIV/SIDA este un alt element
esenŃial în procesul de prevenŃie. Multe persoane recurg frecvent la mecanisme de apărare faŃă de
ceva despre care nu au informaŃii suficiente. Ca şi consecinŃă a utilizării acestor mecanisme
defensive este implicarea în comportamente de risc (actul sexual neprotejat). Identificarea şi
modificarea acestor atitudini este foarte importantă în procesul de dezvoltare a comportamentelor
de protecŃie. Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive faŃă de riscul contaminării HIV
sunt:
• negarea – “Eu nu mă pot îmbolnăvi de SIDA!”;
• proiecŃia – “Numai prostituatele şi homosexualii pot să se infecteze cu virusul HIV.”;
76
• raŃionalizarea – “Nici prietenii mei nu folosesc prezervativ şi nu s-au îmbolnăvit!”;
• represia – “De ce să ne gândim la ce poate fi mai rău? Dacă este să se întâmple, oricum
nu poŃi face nimic!”.
PrevenŃia transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaŃii corecte despre ce este
HIV/SIDA, identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităŃilor de percepere, reprezentare a
bolii, responsabilizarea individului privind propria sănătate, formarea unei reprezentării corecte a
bolii, distincŃia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA, combaterea miturilor (ex. SIDA se ia
prin strângere de mână, numai prostituatele şi homosexualii fac SIDA), modalităŃile de
transmitere, modalităŃile de protecŃie, testul HIV, unde se poate face, cine ar trebui să îl facă şi
formarea unor atitudini adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faŃă de
persoanele cu SIDA).
Informarea corectă a tinerilor despre SIDA îi va ajuta să separe realitatea de ficŃiune şi să anuleze
riscul de îmbolnăvire. Mai mult decât atât, elevii trebuie să fie încurajaŃi să devină voluntari în
programele de reducere a riscului de transmitere a virusului HIV, prin informarea altor tineri,
combaterea miturilor şi prejudecăŃilor privind SIDA.
Studiile de evaluare a programelor de educaŃie sexuală au dovedit că în urma programelor
de educaŃie sexuală elevii:
a) sunt mai bine şi mai corect informaŃi privind comportamentul sexual, metodele de
contracepŃie, modalităŃile de prevenire a abuzului sexual;
b) şi-au format un set de valori sănătoase despre sexualitate;
c) ştiu să caute şi să evalueze mai corect diferitele surse de informaŃii despre sexualitate;
d) iau decizii mai responsabile în ceea ce priveşte începerea vieŃii sexuale;
e) scade numărul de elevi activi sexual;
f) reduce numărul de sarcini nedorite;
g) reduce incidenŃa bolilor cu transmitere sexuală;
h) creşte calitatea relaŃiilor de cuplu şi calitatea vieŃii.
Obstacole în realizarea educaŃiei sexuale
Studiile de evaluare a eficienŃei educaŃiei sexuale au identificat o serie de obstacole care
pot să interfereze cu o activitate de formare pozitivă:
a) Teama adulŃilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să
experimenteze viaŃa sexuală şi, în consecinŃă, este mai bine ca aceste subiecte să nu fie
abordate. Cercetările arată că decizia adolescenŃilor privind începerea vieŃii sexuale este
rezultatul sistemului lor de valori şi atitudini format pe parcursul întregii dezvoltări. Cu
cât aceste valori şi atitudini sunt mai bine consolidate (încrederea în sine, luarea de
decizii responsabile, comunicare interpersonală armonioasă), cu atât adolescentul îşi va
întârzia debutul de viaŃă sexuală. Lipsa informaŃiilor şi nediscutarea subiectelor de interes
pentru adolescenŃi nu duce decât la implicarea acestora în comportamente sexuale de risc
şi formarea unei percepŃii greşite despre sexualitate.
b) Uneori profesorii şi părinŃii pot să nu fie de acord cu anumite atitudini şi comportamente.
Profesorul nu trebuie să transmită elevilor - şi cu atât mai puŃin să impună - valorile sale
personale, legate de sexualitate; profesorul consilier este un facilitator care încurajează
dezbaterile de opinii despre valorile sexuale. Important este ca elevii să fie învăŃaŃi
exerciŃiul argumentării, să motiveze de ce aderă sau de ce resping acele atitudini sau
comportamente. Nu spiritul critic sau cel de culpabilizare trebuie să domine aceste
dezbateri, ci dorinŃa de a asculta şi a înŃelege argumentaŃia adolescentului/colegului.
c) Un alt obstacol este generat de teama profesorilor că nu vor şti să dea răspunsuri corecte
la întrebările adolescentului. Ora de consiliere are ca şi obiective formarea unor atitudini
şi valori adecvate şi învăŃarea elevilor să evalueze diferitele surse de informaŃii despre
sexualitate. Profesorul poate sugera elevilor parcurgerea unor materiale de specialitate şi
să modereze discuŃia despre tema citită.
77
d) Un impediment major în realizarea unei educaŃii sexuale corecte este dezvoltarea la copii
şi adolescenŃi a sentimentului de jenă sau de vinovăŃie. Unii adulŃi abordează aceste teme
sub “umbrela” moralităŃii, respectiv a imoralităŃii, sugerând mesajul că interesul sexual al
adolescenŃilor se află la graniŃa între moral şi imoral. Sexualitatea adolescentului nu
trebuie “expediată” de către adult în sfera interdicŃiei, vulgarului sau imoralului. Studiile
au arătat că adulŃii care au avut o educaŃie sexuală rigidă, dominată de prejudecăŃi, bazată
pe învinovăŃire şi considerarea sexului ca un lucru ruşinos, au manifestat la vârsta adultă
disfuncŃii sexuale şi o viaŃă de cuplu nesatisfăcătoare.
e) Neadecvarea discuŃiilor cu nivelul de dezvoltare mentală şi emoŃională al elevilor
(această neadecvare poate fi în ambele sensuri: fie depăşeşte nivelul de dezvoltare, fie
acesta este subevaluat).
f) Focalizarea pe situaŃiile de criză: deseori educaŃia sexuală este redusă la prevenŃia
sarcinilor şi a bolilor cu transmitere sexuală; aşa cum am arătat până acum sexualitatea
înseamnă mult mai mult decât reproducere, sarcină, contracepŃie, boli, abuz. Este
adevărat că acestea pot să devină aspecte negative şi problematice pentru un adolescent,
dar sexualitatea înseamnă în primul rând asimilarea în identitatea personală a acestei
dimensiuni psiho-sociale şi biologice complexe a personalităŃii umane.
g) Discutarea despre sexualitate la un nivel abstract, teoretic, ştiinŃific şi medicalizat. Nu
este suficient să oferim doar informaŃii, este mai important să formăm convingeri,
atitudini şi comportamente care respectă drepturile umane fundamentale şi au consecinŃe
pozitive asupra vieŃii individuale.
h) Folosirea unor clişee evaluative despre anumite persoane şi ridiculizarea sau
discriminarea lor.
i) Sentimentul de jenă în discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca comunicarea
elev-adult. Abordarea sexualităŃii trebuie realizată gradual, în funcŃie de nivelul
procesului de dezvoltare psihică şi fizică al elevilor (vezi programa şcolară). Focalizarea
pe aspectele legate de convingeri, atitudini şi valori, şi mai puŃin pe subiectele legate de
anatomia şi fiziologia organelor genitale, reduc sentimentul de disconfort al profesorului
şi elevilor. Profesorul-consilier, prin cursurile de formare prin care şi-a dobândit noua
competenŃă, ar trebui să nu mai perceapă ca fiind problematic subiectul educaŃiei sexuale.
Totuşi, în cazul în care acesta simte că nu îşi poate depăşi reticenŃele, este indicat să
invite la ora de consiliere psihologul şcolar sau medicul de planificare familială. În acest
mod elevii nu vor fi frustraŃi de un drept fundamental al lor şi anume informarea şi
discutarea despre una dintre componentele cheie ale identităŃii lor personale şi sociale -
sexualitatea.
În final, putem sumariza că a face educaŃie sexuală eficientă înseamnă a vorbi cu elevii noştri
despre:
• cunoaştere de sine
• corp, emoŃii, stare de bine
• comunicare şi relaŃii interumane
• valori şi modele
• presiunea grupului, mass-mediei, partenerului
• încredere în sine şi asertivitate
• decizie şi responsabilitate
• dragoste şi încredere
• negociere şi stabilire de limite
• mituri sexuale
• manipulare şi influenŃare
• abuz emoŃional şi sexual
• orientare sexuală
78
• stereotipii de gen social
• comportamente sexuale de risc
• contracepŃie
• sarcină
• avort
• HIV/SIDA, alte boli cu transmitere sexuală
• planuri de viitor
• educarea sexuală a tinerilor de către tineri
• sănătate fizică, psihică, socială, emoŃională, spirituală, sexuală.
Rezumat
79
formarea unor convingeri şi atitudini personale, dezvoltarea responsabilităŃii şi abilităŃilor de
relaŃie interpersonală, informare etc.
Raspundeti in maxim 2 pagini de computer. Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă
împreună cu sarcinile celui de-al treilea modul (vezi calendarul disciplinei).
Bibliografie
Bandura, A. (1986). Social Foundations of Thought and Action. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-
Hall
Bandura, A. (1977). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. Psychological
Review, 84, 191-215
Booth RE, Watters JK. How effective are interventions targeting injection drug users? a critical
review ofpublished studies. AIDS. 1994;8:1515-1524
Fishbein, M., & Ajzen, I. (1975). Belief, attitude, intention, and behavior : an introduction to
theory and research. Reading, Mass.: Addison-Wesley Pub. Co.
Green, L. W. & Kreuter, M. W. (1991). Health promotion planning. An educational and
environmental approach. Mountain View: Mayfield
Michie, S. & Abraham, C. (2004). Interventions to change health behaviours: Evidence based or
evidence inspired? Psychology and Health, 19, 29-49.
Miller, W.R. (1983). Motivational interviewing with problem drinkers. Behavioral
Psychotherapy, 1, 147-172
Miller, W.R.,&Rollnick, S. (1991). Motivational interviewing: Preparing people to change
addictive behavior. New York: Guilford Press
Nutbeam D 1994. Inter-sectoral action for health: making it work. Health Promotion
International 9(3):143-144.
Odgen, J. (2007). Health Psychology. A textbook (4th Edition). Berkshire:Open Univeristy Press
Prochaska, J. O. 1984. Systems of Psychotherapy: A Transtheoretical Analysis, 2nd ed.
Homewood, IL: Dorsey Press
Prochaska, J. Q, & DiClemente, C. C. (1986). Toward a comprehensivemodel of change. In W.
R. Miller & N. Heather (Eds.), Treating addictivebehaviors: Processes of change (pp. 3-27). New
\brk: Plenum Press
Prochaska, J. O, & DiClemente, C. C. (1985). Common processes ofchange in smoking, weight
control, and psychological distress. In S.Shiftman & T. Wills (Eds.), Coping and substance abuse
(pp. 345-363). San Diego, CA: Academic Press.
Rogers E.M. (1983). Diffusion of Innovations (3rd edition). London: The Free Press
Rosenstock, I. M. (1974). Historical origins of the health beliefmodel, Health Education
Monographs, 2, 1-8.
80
Sarafino, E.P. (1998) .Health psychology: Biopsychosocial interactions. New York: John Wiley
and Sons
Taylor, S.E.(1999). Health Psychology (4th ed). New York: McGraw Hill
Glosar:
Abuzul de substanŃă - un pattern dezadaptativ de uz de substanŃă. Manifestat prin consecinŃe
adverse recurente şi semnificative în legătură cu uzul repetat de substanŃe
Stil de viaŃă - totalitatea deciziilor şi acŃiunilor voluntare care afectează starea de sănătate
Interviul motivaŃional (IM) - este o metodă particulară de a-i ajuta pe oameni să recunoască
faptul că se confruntă cu o problemă şi să acŃioneze pentru rezolvarea problemelor prezente şi
viitoare
PrevenŃia - activitate de reducere a mortalităŃii şi morbidităŃii din caza unor boli. Ea poate fi
primară, secundară şi terŃiară
81
Promovarea sănătăŃii - procesul prin care se facilitează creşterea controlului şi îmbunătăŃirea
sănătăŃii indivizilor (OMS)
82
MODUL V
83
esenŃa fenomenului de stres (Lazarus, 1987). DefiniŃiile inoperante ale stresului au determinat
asimilarea de către unii psihiatri a noŃiunii de stres cu cea de boală psihică (Bech şi colab., 1982).
Este adevărat că folosirea termenului de stres oferă avantajul de a evita conotaŃiile negative ale
unui diagnostic de nevroză sau hipomanie. În opinia noastră, distresul nu poate fi echivalat cu
psihopatologia. Faptul că o persoană experienŃiază anxietate sau instabilitate nu înseamnă în mod
necesar că ea suferă de o tulburare nevrotică; în acelaşi timp anxietatea sau depresia nu epuizează
consecinŃele stresului.
84
Stresul biologic, iniŃial descris sub numele de sindrom general de adaptare (SGA), comportă trei
faze:
• reacŃia de alarmă
• stadiul de rezistenŃă
• stadiul de epuizare.
Investigând mecanismele fiziologice şi consecinŃele SGA, Selye (1968, 1980) demonstrează că
stresul implică atât adaptare şi stimulare cât şi uzura organismului, descrisă sub numele de strain.
Pentru a realiza această distincŃie Selye (1983) introduce termenii de :
• eustres (stimulare optimă, antrenare, adaptare)
• distres (solicitare intensă, prelungită, supraîncărcare, efecte de încordare şi tensionare, de
dezadaptare).
85
5.4. Modelul cauzal şi teoria stimulilor
Un al doilea punct de vedere, identifică stresul cu factorii de stres, numiŃi şi stresori,
stimuli sau agenŃi stresanŃi. Potrivit teoriei stimulilor, stresul este o condiŃie a mediului (Holmes
şi David, 1989, Dohrenwer, 1986). Spielberger sugerează că termenul de stres trebuie să se refere
la caracteristicile obiective ale situaŃiei (cit. în Patterson şi Neufeld, 1989, p.10). Pearlin (1981,
1989) propune modelul sociologic al stresului, subliniind faptul că structurilor şi relaŃiile sociale
sunt principalele surse de stresori. În cadrul modelului sociologic, Rapaport (1978) şi Toffler
(1973, 1978) acordă o importanŃă deosebită factorului cultural în atribuirea de semnificaŃii
stresorilor sociali.
Modelul cauzal denumit şi model ingineresc, consideră persoana, prin analogie cu
modelele tehnice, ca având o capacitate înnăscută (coeficient de toleranŃă) de a face faŃă unor
factori potenŃiali dăunători din mediu, definiŃi drept nivel de încărcare. Depăşirea nivelului optim
cauzează reacŃiile de stres, respectiv alterări ale funcŃiilor psihofiziologice. Modelul cauzal
conceptualizează stresul drept o funcŃie a stimulilor, exprimabilă prin formula S=f(s). RelaŃia
dintre stimuli şi reacŃii este una similară din behaviorismul radical, adică unilaterală şi
unidirecŃională, de tipul S - R.
Asumarea ideii, de către modelul cauzal, că stresul rezultă exclusiv din proprietăŃile
stimulilor reprezintă o abordare unidimensională şi restrictivă. Teoria stimulilor ignoră
complexitatea relaŃiei dintre fiinŃa umană cu mediul său şi existenŃa diferenŃelor interindividuale
în reacŃiile la stres. Este adevărat că factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale
vieŃii cotidiene. Totuşi unii oameni percep mai intens şi reacŃionează mai acut decât alŃii la
impactul cu factorii de stres social. Cu excepŃia unor evenimente de viaŃă extreme, cum este
moartea unei fiinŃe dragi, stimulii psihosociali nu pot avea aceeaşi semnificaŃie pentru toŃi
indivizii. A interpreta stresorii în sine ca o cauză de maladaptare reprezintă o simplificare pe
modelul unui determinism reducŃionist, mecanicist, poziŃie de care ne distanŃăm. În acelaşi timp
nu putem omite faptul că modelul cauzal aduce contribuŃii valoroase la înŃelegerea şi
aprofundarea unui segment al procesului de stres, şi anume rolul structurilor sociale în generarea
de posibili stresori.
86
Dacă iniŃial era utilizat termenul de interacŃiune sau relaŃie, ulterior a fost preferat cel de
tranzacŃie care indică nu numai unitatea organică dintre cele două subsisteme, dar elimină şi
caracterul static al relaŃiei mediu-persoană. Termenii pot fi utilizaŃi şi ca sinonimi. Autorii
introduc şi conceptul de proces strâns legat de cel de tranzacŃie pentru a sublinia
intercondiŃionările reciproce dintre variabilele implicate. Abordarea convenŃională a stresului
interpretează stresorii ca punct de start iar sănătatea mentală ca punct final al acestui fenomen.
Este adevărat că deteriorarea sănătăŃii mentale este una din consecinŃele stresului dar a limita
emoŃiile negative la variabila de consecinŃă este prea restrictiv; în realitate emoŃiile negative pot
deveni la rândul lor surse de stres care vor influenŃa atât evaluarea cât şi formele de coping.
Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluării, copingului şi emoŃiei este
consecinŃa “revoluŃiei” cognitive din psihologia deceniului al şaselea. Dacă psihologia
tradiŃională considera că emoŃia este cea care modelează adaptarea, psihologia cognitivă
abordează aspectele motivaŃionale şi emoŃionale ale adaptării prin prisma proceselor
informaŃionale. Medierea cognitivă este elementul care distinge teoria psihologică a stresului de
cea sociologică şi fiziologică. Tocmai datorită acestei note specifice, teoria lui Lazarus şi colab.
era cunoscută iniŃial sub numele de teoria cognitivă a stresului.
Prin prisma teoriei cognitive, stresul nu mai este determinat de nivelul reacŃiilor sau de o
situaŃie în sine, ci de evaluarea cognitivă a situaŃiei şi a resurselor de a face faŃă. O primă
categorie de cercetători cognitivişti ai stresului se focalizează asupra abordărilor de tip normativ
ale proceselor şi abilităŃilor cognitive de procesare a informaŃiei. În acest context distresul este
generat de limitarea capacităŃii de procesare a informaŃiei datorită fie unor abilităŃi cognitive
neadecvate, fie unui exces sau deficit informaŃional. Cercetările de acest gen ignoră diferenŃele
individuale de procesare a informaŃiei, de acordare de semnificaŃii personale informaŃiei.
Subliniem că stresul nu presupune numai suprastimulare sau substimulare informaŃională
ci şi procesarea unei informaŃii interpretată de subiect ca aversivă, irelevantă sau deosebit de
importantă pentru scopul urmărit. Cercetătorii încadrabili în a doua categorie sunt interesaŃi mai
mult de stilul şi schema cognitivă a persoanei care descriu maniera şi preferinŃa în care informaŃia
este stocată, organizată şi activată în acordarea de semnificaŃii personale situaŃiilor de viaŃă
(Miclea, 1994).
În cadrul teoriei interacŃionale s-au impus şi alte modele, fiecare reliefând importanŃa
unor aspecte ale procesului de stres. Modelul ecologic propus de Levi şi Kagan (1981) sugerează
abordarea holistică a persoanei umane în interacŃiunea dinamică cu ambianŃa sa fizico-chimică şi
psihosocială. Conform modelului, stresul psihosocial se datorează următoarelor cinci mari
categorii de factori: 1. discrepanŃa dintre nevoi şi posibilitatea satisfacerii lor; 2. discrepanŃa
dintre abilităŃile umane şi cerinŃele mediului; 3. suprastimularea şi substimularea; 4.
incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana şi 5. schimbări rapide ce scapă
controlului individului. Modelul sugerează şi strategiile de reducere şi combatere a stresului la
nivel individual şi social prin identificarea situaŃiilor, grupurilor şi reacŃiilor cu risc crescut.
Pornind de la prezumŃia că scopul principal al persoanei este de a obŃine, păstra şi proteja
resursele, Hobfoll (1988, 1993, 1994) dezvoltă unul din cele mai recente şi acceptate modele ale
stresului, numit "modelul conservării resurselor". În concepŃia autorului resursele reprezintă
ceea ce individul valorizează ca important pentru sine, de la valori obiective la caracteristici
personale, condiŃii sau energii. Conform autorului, stresul apare în oricare din cele trei
circumstanŃe: ameninŃarea pierderii resurselor; pierderea lor; sau privarea persoanei de
posibilitatea câştigării unor resurse pentru care se investesc eforturi. Principiul de baza al acestei
teorii este ideea ca oamenii tind sa retina, sa protejeze si sa construiasca resurse, sursa majora de
stres fiind pierderea potentiala a acestor resurse valorizate (Hobfoll,1989). De aici deriva una
dintre ideile majore ale acestei teorii si anume ca pierderea resurselor este mai relevanta pentru
indivizi decat acumularea lor (Hobfoll, 1998). Indivizii cu resurse limitate sunt mai inclinati sa nu
investeasca in situatii in care castigurile sunt nesigure. Considerăm că modelul are relevanŃă
87
pentru adaptarea umană prin surprinderea unor tipuri diverse de relaŃii individ-mediu, de la
macrosistemele sociale, la structurile organizaŃionale şi relaŃiile interpersonale.
88
Temă de reflecţie nr. 1
De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de
specialitate?
89
psihic" (Lazarus şi colab., 1984, p. 376). Deşi, ca intensitate, tracasările zilnice sunt considerate
stresori minori, prin frecvenŃa şi caracterul lor cronic corelează mai semnificativ cu
simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de viaŃă (Weinberger, Hiner şi Tierney,
1987). Tracasările sunt generate de diversele domenii ale vieŃii cotidiene: profesional
(supraîncărcare, termene fixe); financiar (insuficienŃa banilor); familial (certuri); viaŃă personală
(probleme sexuale, de intimitate); sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei);
responsabilităŃi casnice (gătit); relaŃii sociale (conflicte, competiŃie); mediu ambiental (poluare);
întâmplări ghinioniste (pierderi, ratări).
ExperienŃa războaielor, cutremurelor, accidentelor de avion, maşină sau tren a impus în
atenŃia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumiŃi traumatici. Cercetări sistematice
asupra stresorilor traumatici au fost întreprinse abia după terminarea războiului americano-
vietnamez. ExperienŃa traumatică a multor combatanŃi din acel război a condus la conturarea aşa-
numitului "sindrom post-Vietnam". ObservaŃii privind rolul factorilor psihotraumatizanŃi asupra
stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult fie sub titlul de nevroză traumatică sau de
"sindromul cordului iritabil" (cit. Taylor, 1989).
Similitudini ale reacŃiei post-război cu cele datorate catastrofelor, cataclismelor sau
dezastrelor naturale sau provocate de om au determinat apariŃia unei noi entităŃi clinice -
sindromul de stres post-traumatic (PTSD). Termenul apare pentru prima dată în 1980 în Manualul
de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) (1980). PTSD este definit ca un
sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice, comportamentale şi somatice ce
apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experienŃelor umane considerate normale
(Friedman, 1989). Pentru ca un stresor să fie considerat traumatic trebuie ca el să reprezinte:
• ameninŃare la viaŃa proprie sau a celor apropiaŃi;
• distrugerea bruscă a propriei case sau a comunităŃii;
• implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane
Natura stresorilor traumatici implică de cele mai multe ori atât factori fizici, cât şi psihici
(ex. în tortură: bătăi şi sentimentul de neputinŃă, anihilare sau anxietate). ExperienŃa traumatizantă
poate fi trăită în grup, cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure, sau individual (ex.
violul). Din punctul de vedere al intensităŃii, stresorii traumatici pot fi acuŃi, bruşti, intenşi,
catastrofali, când persoana nu are timp să îşi mobilizeze resursele adaptive (ex. accidente rutiere,
feroviare, aviatice, incendii) sau cronici, când stresorii sunt extremi, dar permit în timp
mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. lagărele de prizonieri) (Cohen, 1991).
Copiii, persoanele în vârstă, persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecŃi mai
vulnerabili la impactul cu stresorii traumatici (Gist şi Lubin, 1989). Retrăirea repetată a traumei
(prin gânduri intruzive, revenirea aceluiaşi tip de vise, flash-backuri) sau dimpotrivă, "anestezia"
afectivă, detaşarea şi înstrăinarea de viaŃă, reprimarea evenimentului traumatic, sunt modele tipice
de reacŃie la experienŃele traumatice, ambele necesitând intervenŃii psihoterapeutice (Williams,
1987).
CunoştinŃele clinice şi practice legate de stresorii traumatici acumulate din experienŃele
nefaste de până acum au condus la conturarea de către psihologi a unor programe de prevenire şi
intervenŃie primară a PTSD în situaŃii limită, cum a fost cazul războiului din Golf din 1990
(Hobfoll, Spielberger, Brenitz şi colab., 1991).
Caracteristicile vieŃii contemporane determină confruntarea cotidiană a omului cu factorii
psihosociali de stres, ceea ce explică de ce în mod preponderent cercetările sunt focalizate asupra
acestei categorii de stresori. Levi (1971), în acord cu noŃiunea de nespecificitate a lui Selye,
consideră că stimulii din mediu devin stresori doar în funcŃie de intensitate, în timp ce calitatea
emoŃiei provocate de stimul nu are importanŃă. În opinia noastră calitatea stresorului (anticipabil,
controlabil, indezirabil etc.) este cel puŃin la fel de importantă ca şi intensitatea lui.
NoŃiunea de factor psihosocial de stres implică un concept complex, dificil de definit, cu
o multitudine de aspecte. Factorii psihosociali rezultă din interacŃiunea individului cu mediul său
socio-economic, profesional şi familial. Ca această interacŃiune să se realizeze optim este
90
necesară armonizarea caracteristicilor biologice, psihologice şi sociale ale persoanei cu structura
ambianŃei, obiectiv dificil de realizat. Stresorii psihosociali îşi pot avea originea la nivel
individual, familial, profesional, de comunitate şi societate.
La nivel individual factorii de stres rezidă uneori în structura de personalitate, în tipul de
reactivitate emoŃională, în capacităŃile intelectuale şi stilul cognitiv, în caracteristicile atitudinale
şi comportamentale.
Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: apariŃia unor noi membrii în familie,
personalităŃi şi sisteme de valori diferite între membrii familiei, conflicte maritale şi filiale, divorŃ,
comunicare redusă, alcoolism, violenŃă intrafamilială, boala, invaliditatea, decesul unui membru
al familiei (Shaffer, 1982). Datorită faptului că familia reprezintă de cele mai multe ori universul
individului, fisurile sau eşecurile funcŃionării ei se transformă în factori de stres acuŃi sau cronici.
Profesia ca sursă de identitate, scop, apartenenŃă şi venituri, reprezintă un alt reper
existenŃial pentru individ. Inadecvarea condiŃiilor profesionale la factorii umani-individuali se
repercutează asupra stării de confort fizic şi psihic al persoanei generând stres. Factorii de stres
profesionali provin din: ambianŃa fizică: zgomot, vibraŃii, temperatură, noxe, iluminat etc.;
ambianŃa socială: relaŃii interpersonale reduse, lipsa cooperării, atitudini critice sau dictatoriale,
nesiguranŃa locului de muncă etc; caracterul şi organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare,
muncă repetitivă, ritm impus, orar prelungit, munca în schimburi, nivel de responsabilitate şi
decizie, automatizare excesivă, ambiguitatea sarcinii sau a rolului, control redus, perspective de
avansare.
Şomajul, care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai, demoralizarea
cauzată de scăderea stimei de sine, de schimbarea statusului social, de izolare şi inactivitate,
reprezintă poate cel mai grav factor de stres legat de profesie.
ApartenenŃa individului la o microcomunitate, în afara celei familiale şi profesionale
(cartier, club, biserică, organizaŃii sociale sau politice) oferă nu numai suport social, dar şi
posibile surse de stres psihosocial. În cazul în care survin relaŃii conflictuale, cooperare redusă,
competiŃie negativă, restricŃii inutile, rigiditatea regulilor, criticism exagerat sau sentimentul
frustrării de apreciere, stimă, grupul de apartenenŃă devine sursă de stres.
Caracteristicile societăŃii contemporane au determinat apariŃia unui spectru larg de factori
de stres, dintre care enumerăm succint: supraaglomerarea din metropole, birocraŃia,
depersonalizarea instituŃiilor sociale, supraîncărcare informaŃională, deprivarea de tradiŃii, sărăcie,
discriminare, violenŃă, izolare, valori în continuă schimbare, crize economice şi politice (Levi,
1990).
Nivelele şi structurile individuale şi sociale enumerate interferează şi se
intercondiŃionează reciproc generând alte categorii de stresori psihosociali. Un exemplu al
intersectărilor contradictorii dintre aspiraŃii, nevoi şi motive personale pe de o parte şi cerinŃele şi
organizarea structurilor sociale (familia, munca, societatea) pe de altă parte, sunt conflictele de
rol, obiect de studiu mai ales pentru psihologia socială (Pearlin, 1983, 1989).
91
• anticiparea unei ameninŃări viitoare (trăită afectiv ca frică sau nelinişte);
• provocare, care rezultă din cerinŃe dificile cu care suntem confruntaŃi dar dublate de
convingerea în şansa de control, câştig şi efecte pozitive (la nivel emoŃional este trăită ca
nerăbdare, încredere, bucurie).
Prin evaluarea secundară se identifică alternativele adaptative pe care subiectul le are la
îndemână pentru a face faŃă situaŃiei. În evaluarea secundară persoana este angajată într-un dialog
intern cu sine în vederea luării unei decizii ca efect al evaluării primare. Evaluarea secundară
poate să confirme evaluarea primară a ameninŃării, să o intensifice sau să o reducă, în funcŃie de
evaluarea resurselor şi opŃiunilor de coping. Odată cu semnalarea ameninŃării activitatea cognitivă
nu ia sfârşit ci iniŃiază un întreg lanŃ de procese cognitive. Evaluarea primară şi secundară nu
trebuie înŃelese ca desfăşurându-se secvenŃial, ci ca un proces continuu, ca o "cascadă de evaluări
şi reevaluări" (Miclea, 1995, p.14). În opinia noastră evaluarea secundară uneori poate să o
preceadă pe cea primară.
Reevaluarea are loc atunci când se obŃin noi informaŃii despre schimbări interne sau
externe, schimbări provenite deseori ca urmare a eforturilor de coping sau a activităŃii intrapsihice
de tip defensiv. Uneori reevaluarea în sine este folosită ca o strategie coping de neutralizare sau
minimalizare a informaŃiei aversive.
Evaluarea nu reprezintă o simplă percepŃie a elementelor unei situaŃii. Ea este o activitate
cognitivă declanşată şi susŃinută de factori emoŃionali şi motivaŃionali. Evaluarea implică
judecăŃi, raŃionamente, deducŃii, discriminări în vederea integrării informaŃiilor într-un cadru
cognitiv care să faciliteze "diagnosticul" situaŃiei, căutarea şi luarea deciziei. ToleranŃa la
ambiguitate apare ca unul dintre cei mai importanŃi factori în evaluare şi coping. Persoanele cu
toleranŃă crescută la ambiguitate şi incertitudine sunt apte să se implice într-o căutare vigilentă de
informaŃii, să ia în considerare aspectele multiple ale realităŃii şi deci să adopte comportamente
flexibile, adaptate circumstanŃei; cei cu toleranŃă scăzută la ambiguitate vor avea tendinŃa de a
reacŃiona rapid, deseori neglijând informaŃii relevante despre situaŃie. În opinia noastră toleranŃa
la ambiguitate reprezintă o caracteristică a maturităŃii emoŃionale.
Evaluarea este determinată de două categorii de factori: situaŃionali şi personali. Factorii
situaŃionali se referă la noutatea, severitatea, ambiguitatea, iminenŃa, durata, predictibilitatea
stimulilor. Evaluarea situaŃiei ca ameninŃătoare sau ca situaŃie -problemă este determinată în
principiu de şase tipuri de condiŃii:
1. ameninŃarea integrităŃii fizice;
2. anticiparea eşecului a cărui consecinŃe duce la o trăire negativă;
3. autodezaprobarea eşecului;
4. dezaprobarea din partea celorlalŃi pentru neconfirmarea expectanŃei;
5. destabilizarea lumii personale, sociale şi culturale a persoanei;
6. interferarea acŃiunii altora cu valorile şi convingerile personale.
Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în
cercetările stresului psihologic, în înŃelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată, a stării
subiective de bine, a sănătăŃii. Conform teoriei tranzacŃionale copingul este definit "ca efort
cognitiv şi comportamental de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care
depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984, p.141). DefiniŃia citată pune în evidenŃă
patru caracteristici esenŃiale ale copingului:
(a). rolul proceselor cognitive şi al acŃiunii;
(b). copingul este întotdeauna un proces de tranzacŃie între persoană şi mediu, deci implică
schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport; presupune de asemenea şi
intercondiŃionări reciproce între coping, evaluare şi emoŃie;
(c). face distincŃia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare, fiind necesar
efortul;
(d). subliniază existenŃa formelor eficiente şi mai puŃin eficiente de coping.
92
Copingul parcurge trei etape: 1. anticiparea (avertizarea), când situaŃia poate fi amânată
sau prevenită, când persoana se poate pregăti pentru confruntare, când poate evalua "costul"
confruntării; 2. confruntarea (impactul) când are loc răspunsul, redefinirea situaŃiei şi reevaluarea;
şi 3. post confruntarea când se analizează semnificaŃia personală a ceea ce s-a întâmplat. De multe
ori momentul anticipării este mai intens în reacŃii psihofiziologice decât confruntarea. Acest fapt
a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. Acolo unde nu există momentul
anticipativ (de ex. în impactul intempestiv cu un anumit stimul) reacŃiile psihofiziologice pot să
se manifeste după confruntare (Lazarus, 1982).
Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenŃierea mai multor puncte
controversate:
1. este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres?
2. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenŃat de situaŃie ?
3. câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în:
• coping focalizat spre problemă
• coping focalizat spre emoŃie
Ajustările focalizate spre probleme sunt acŃiuni orientate direct spre rezolvarea, redefinirea sau
minimalizarea situaŃiei stresante; mai poartă numele şi de ajustare instrumentală. Ajustarea
focalizată spre emoŃie, numită şi ajustare indirectă, este orientată spre persoană, în scopul
reducerii sau controlării răspunsului emoŃional la stresori. În această categorie sunt incluse şi aşa
numitele strategii paleative, cum sunt uzul alcoolului, sedativelor şi tranchilizantelor, drogurilor,
tehnicilor de relaxare etc.
4. În al patrulea rând, există controverse privind efectele copingului. Unii autori identifică
copingul cu succesul, respectiv controlul asupra situaŃiei şi răspunsului emoŃional. Mai
multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate
pozitiv cu starea de bine iar tendinŃa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoŃie
tind să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab., 1986). Astăzi se pun
sub semnul întrebării evidenŃele că ajustarea direcŃionată spre probleme este întotdeauna
mai adaptativă decât cea emoŃională. Există studii care dovedesc că formele de ajustare
activă au un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic, care la rândul lor
influenŃează funcŃionarea sistemului cardiovascular (Obrist, 1981). Multe surse de stres
din mediu nu pot fi controlate, dar o formă de coping eficientă poate permite unei
persoane tolerarea sau ignorarea factorului de stres. Considerăm că funcŃionalitatea sau
disfuncŃionalitatea copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie, când, sub ce
circumstanŃe ambientale şi psihice şi tipul de ameninŃare. Copingul emoŃional poate
facilita copingul comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile
de soluŃionare a problemei; similar, copingul focalizat spre problemă poate determina
evaluări mai puŃin ameninŃătoare, deci va reduce distresul emoŃional. Mai mult chiar,
copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice, psihologice şi sociale
mari pe termen lung. Deci, a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un
demers simplu.
93
sfârşitul anilor '60, răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic. Redăm în tabelul
1.3 o sistematizare a reacŃiilor la stres fără a o considera exhaustivă.
Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli.
Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate
focalizându-se doar asupra reacŃiilor fiziologice. Considerăm că punerea în evidenŃă a unor
modificări fiziologice de stres, demers deosebit de util, nu epuizează complexitatea fenomenului.
Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic, între tipul de coping şi patternul de
răspuns hormonal, între trăsăturile de personalitate şi tendinŃele reactive oferă alternative mai
pertinente de studiu. De aceea subliniem importanŃa cercetărilor interdisciplinare, în care
fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări interactive de investigaŃie. Din păcate,
există puŃine studii de acest gen în literatură.
Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza
caracterului şi amplitudinii reacŃiilor psihofiziologice şi comportamentale.
94
Tabelul 1.3. ReacŃii la stres
FIZIOLOGICE EMOłIONALE
Sistem scheleto-muscular:
tensiune musculară, ticuri, bruxism, frustrare, ostilitate,
fasciculaŃii, dispnee, hiperventilaŃie. anxietate, tensiune,
Sistem cardiovascular: nervozitate, nelinişte,
tahicardie, aritmii, presiune arterială depresie, demoralizare,
crescută insatisfacŃie, sentiment
Sistem gastrointestinal: de neputinŃă, autoevalu-
sialoree, uscăciune, intensificarea are negativă, labilitate,
tranzitului gastrointestinal. culpabilitate, alienare.
Sistem neuroendocrin:
nivel scăzut de CA şi CO în sânge şi urină,
betaendorfine, testosteron, prolactină, hormonul
creşterii, colesterol, acizi graşi liberi.
Sistem imun:
modificări la nivelul imunoglobulinei
IgA, IgE, IgG, IgM;
celule naturale ucigătoare
proliferarea limfocitelor induse de substanŃe mitogene
titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr.
Nivel dermal:
modicări în conductanŃa electrică a pielii,
a potenŃionalului electric, hipertranspiraŃie.
COGNITIVE COMPORTAMENTALE
deteriorări ale memoriei de scăderea performanŃei
scurtă şi lungă durată instabilitate şi fluctuaŃie
scăderea gradului de concentrare profesională, absenteism;
creşterea ratei de erori şi confuzii evitare/evadare, pasivitate
scăderea capacităŃii de decizie, agresivitate/intoleranŃă/ dezacord;
de planificare şi organizare deteriorarea relaŃiilor
interpersonale,
căutare redusă de informaŃii
evitare sau negare accidente; răspuns "totul sau
inhibiŃii şi blocaje nimic",excesul sau pierderea
creativitate redusă apetitului, insomnii;
ideaŃie obsesivă şi iraŃională utilizare crescută de alcool,
toleranŃă redusă la criticism tutun, cafea, tranchilizante,
suicid
DistincŃia dintre reacŃii şi consecinŃe nu e întotdeauna uşor de realizat, de cele mai multe
ori diferenŃele interindividuale determină graniŃa dintre reacŃii şi consecinŃe. Conceptul de
reactivitate (Strelau, 1989) este un concept cheie în înŃelegerea şi explicarea diferenŃelor
interindividuale de intensitate şi amplitudine a reacŃiilor la stres. Reactivitatea, definită ca o
variabilă plurifactorială ce include atât aspecte biologic-constituŃionale cât şi cele de structură
psihică, exprimă diferenŃele de activare psihofiziologică dintre starea de repaus şi cea de după
95
expunere la stimulii stresanŃi (Williams, 1986). După criteriul reactivităŃii, persoanele se clasifică
în:
• normoreactive
• hiperreactive
Hiperactivitatea, ca trăsătură individuală stabilă, reprezintă veriga explicativă în
mecanismul trecerii de la reacŃii la procese patologice.
Cercetările recente asupra consecinŃelor stresului cronic au impus în literatură un nou
concept, şi anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin:
• epuizarea emoŃională
• epuizare fizică
• epuizare mentală
Epuizarea din sindromul de extenuare se exprimă în:
• aplatizare afectivă
• depersonalizare
• scăderea realizărilor personale
Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităŃi profesionale
cu oamenii şi este în general specific cadrelor didactice, medicale şi a celor din domeniul
legislativ-juridic.
Figura de mai jos redă relaŃia dintre componentele stresului ca fenomen psihosocial
Evaluarea primară:
"Este evenimentul stresant pentru mine?"
COPING,
Evaluarea secundară: MECANISME DE
"Pot să fac faŃă acestui eveniment?"
ADAPTARE
96
Rolul de „tampon” al suportului social
RelaŃia dintre singurătate şi riscul pentru îmbolnăviri este astăzi cunoscut. În acest context
suportul social a devenit o variabilă relevantă în psihologia sănătăŃii prin rolul său protector, de
mediere între stres şi boală. Termenul de suport social descrie o reŃea de relaŃii interpersonale
care oferă persoanei:
• sentiment de acceptare şi iubire
• stimă de sine şi apreciere
• comunicare şi apartenenŃă
• ajutor mutual
Din definirea suportului social se pot desprinde mai multe tipuri de suport:
• suport emoŃional (sentiment de a fi iubit, de apartenenŃă, de afecŃiune şi îngrijire,
empatie)
• suport apreciativ (valorizare şi recunoaştere personală, stimă de sine, sentiment de
identitate)
• suport informaŃional (sfaturi, sugestii, direcŃii şi orientări, îndrumare, consiliere de
specialitate)
• suport instrumental (ajutor material, concret)
O distincŃie importantă atunci când facem referire la suportul social este aceea dintre
disponibilitatea acestuia, şi compatibilitatea sa. În acest sens vorbim de:
• suport social perceput (disponibilitatea este concomitentă cu compatibilitatea)
• suport social primit (situaŃie în care nu întotdeauna compatibilitatea este percepută, în
ciuda faptului că un anumit gen de suport s-a obŃinut)
AlŃii autori atrag atenŃia asupra altor caracteristici ale suportului social la fel de importante:
• stabilitatea sa
• proximitatea sa fizică (locaŃie apropriată)
• sincronizarea dintre accesul la suport şi situaŃiile de criză sau stres.
Se ridică şi întrebarea ce este mai relevant în efectul pozitiv al suportului social asupra sănătăŃii:
• calitatea? (chiar dacă numărul persoanelor care oferă suport social este foarte redus?) sau
• cantitatea ? (care creşte şansa stabilităŃii, proximităŃii şi sincronizării).
Rolul negativ al lipsei sau deficienŃelor de suport social au fost larg investigate. Efectul principal
al său este acela de „amortizare” a stresului. Există şi cercetători care atribuie un efect direct,
97
benefic asupra sănătăŃii. Indiferent dacă mecanismul de protecŃie al suportului social este direct
sau mediat, rolul său pozitiv este atestat. Există cercetări care dovedesc rolul protector al
suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor, în recuperarea din boală, în efectul tratamentului,
în reducerea mortalităŃii, în creşterea aderenŃei la tratament.
1.De ce modelul tranzactional al stresului este cel mai larg acceptat model in literatura de
specialitate?
2.Care sunt aspectele controversate legat de conceptul de coping?
3. Discutati modul in care saracia poate afecta starea de sanatate.
Raspundeti la cele 3 intrebari in maxim 2 pagini de computer. Aceste sarcini se vor trimite pe
email sau poştă (vezi calendarul disciplinei).
Bibliografie
Baban, A. (1998) Stres şi personalitate. Cluj: Presa Universitară Clujeană.
Fontana, D. (1989) Managing Stress. London: BPS.
Derevenco, P. & Baban, A. (1991) Stresul in sanatate si boala. Cluj: Dacia.
Rezumat
Modulul V discută relevanŃa teoriei stresului pentru sănătate şi vulnerabilitatea la boală. Sunt
prezentate primele teorii ale stresului elaborate de Selye (teoria sindromului general de adaptare)
cât şi modelele actuale (fiziologic, cauzal, interacŃional şi patogen). Este redată clasificarea
factorilor de stres în: evenimente majore de viaŃă, tracasări cotidiene şi experienŃe catastrofale.
Procesul de evaluare şi cel de coping, cât şi formele lor sunt descrise ca repere fundamentale în
adaptarea la stres. ReacŃiile la stres sunt clasificate în: fiziologice, emoŃionale, cognitive şi
comportamentale. ConsecinŃele stresului vizează impactul fiziopatologic cât şi sindromul de
extenuare cronică. Tipurile şi formele de suport social sunt prezentate cu funcŃiile sale de
mediator-tampon între stres şi sănătate.
98
Bibliografie optionala
Sarafino, E. (1990) Health Psychology: Biopsychosocial interactions. New York: Wiley.
Taylor, S. (1991) Health Psychology. New York: McGraw-Hill.
Kaplan, R., Sallis, J. and Patterson, T. (1993) Health and Human Behavior. New York:
McGraw-Hill.
Sheridan, C. and Radmacher, S. (1992) Health Psychology:Challenging the Biomedical
Model. New York: Wiley
Cohen, L., McChargue, D. and Collins, F. (2003) The Health Psychology Handbook:
Practical Issues for the Behavioral Medicine Specialist. Thousand Oaks: Sage.
Bunton, R. and MacDonald, G. (1992) Health Promotion: Disciplines and Diversity.
London: Routledge.
Friedman, H. and DiMatteo, M. (1989) Health Psychology. New Jersey: Prentice Hall.
Bloom, B. (1988) Health Psychology: a psychosocial perspective. New Jersey: Prentice
Hall.
Gatchel, R. Et all. (1989) Introduction to health psychology. New York: McGraw-Hill.
Pitts, M. and Phillips, K. (1991) The psychology of health. London: Routledge.
99