Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arii
CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. SUPRAFEŢE POLIGONALE 6
I.1. Poligoane. Suprafeţe poligonale convexe 6
I.2. Descompunerea suprafeţelor poligonale 12
I.3. Echivalenţa pe mulţimea suprafeţelor poligonale 20
CAPITOLUL II. ARIA SUPRAFEŢELOR POLIGONALE 30
II.1. Aria suprafeţelor poligonale 30
II.2. Calculul ariilor suprafeţelor poligonale 41
II.3. Suprafeţe măsurabile. Aria discului 45
II.4. Compararea ariilor 51
CAPITOLUL III. ASPECTE METODICE PRIVIND
PREDAREA GEOMETRIEI 60
III.1. Aspecte psiho-pedagogice ale predării geometriei 60
III.2. Aspecte metodice privind predarea noţiunii de arie în 65
gimnaziu
III.3. Probleme cu arii 71
BIBLIOGRAFIE 79
ANEXE 81
2
Geometria poligoanelor. Arii
INTRODUCERE
3
Geometria poligoanelor. Arii
4
Geometria poligoanelor. Arii
5
Geometria poligoanelor. Arii
CAPITOLUL I.
SUPRAFEŢE POLIGONALE
Figura 1.1.
6
Geometria poligoanelor. Arii
7
Geometria poligoanelor. Arii
a) b)
c) d) e)
Figura 1.2
Exemplele din figura 1.2. c); d); e); reprezintă linii poligonale simple.
Definiţia 1.1.4. O linie poligonală P=P1P2 . . . Pn Pn +1 se numeşte poligon
(cu n laturi) dacă :
i. Pn+1 = P1 (adică P este o linie poligonală închisă)
ii. este simplă
iii. oricare două laturi nu aparţin aceleaşi drepte
(laturi vecine).
Notăm un poligon P cu vârfurile P1,P2,. . . , Pn+1 cu P=P1 P2 . . .Pn sau mai
simplu P.
Exemplele din figura 1.2. e),d) reprezintă un poligon cu 4 laturi (vârfuri)
respectiv 5 laturi (vârfuri). De astfel, etimologia cuvântului poligon este
grecească, polys =numeros, gonia, gonos =unghi, unghiuri.
8
Geometria poligoanelor. Arii
a) b)
EMBED PBrush
c)
Figura 1.3
9
Geometria poligoanelor. Arii
EMBED PBrush
Figura 1.4
Teorema 1. 1. 2. Un poligon convex nu este o mulţime convexă, dar
interiorul unui poligon convex este o mulţime convexă.
Demonstraţia este imediată, dacă ţinem seama de definiţia 1.1.2. şi 1.1.4.
şi observaţia 1 (în cazul poligonului) şi pentru interiorul poligonului de
definiţia 1.1.8. şi teorema 1.1.1.
Reamintim în continuare câteva clase de poligoane des utilizate în practică.
Definiţia 1.1.9
1. Patrulaterul cu două laturi paralele se numeşte trapez;
paralelogram;
3. Paralelogramul cu două laturi vecine perpendiculare se
numeşte dreptunghi;
4. Paralelogramul cu laturile congruente se numeşte romb;
10
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 1.5
11
Geometria poligoanelor. Arii
se zice că limitează pe [ P] (sau este frontiera lui [P] ), iar Int (P) se mai
numeşte interiorul lui [P].
O suprafaţă poligonală cu trei laturi se numeşte suprafaţă trilaterală
(triunghiulară), cu patru laturi suprafaţă patrulateră, etc.
Definiţia 1.1.13. Se numeşte suprafaţă poligonală o mulţime de puncte
din plan, care este reuniunea unui număr finit de suprafeţe poligonale convexe,
acestea având două câte două interioarele disjuncte.
12
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 1.6
(CD ) ≡ ( HE ) , ( AD ) ≡ ( EF ) .
(sau, mai general, asemănarea lor). Fie deci M şi M’ două mulţimi de puncte
din plan.
de puncte P , Q ∈ M să avem ( P Q ) ≡ ( f ( P) f (Q ) ).
Figura 1.7
13
Geometria poligoanelor. Arii
PQ= kf ( P ) f ( Q ).
EMBED PBrush
Figura 1.8
Figura 1.9
14
Geometria poligoanelor. Arii
B M C
Figura 1.10
Observaţia 3. Fie P un poligon simplu şi fie A, B ∈ P. O linie poligonală
care leagă punctele A şi B situată in interiorul poligonului P determină
poligoanele P1 si P2 ale căror suprafeţe poligonale sunt disjuncte (figura 1.11).
Figura 1.11
15
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 1.12
sau
[ABC] = ∑T i
i =1
16
Geometria poligoanelor. Arii
i. [P] = U[Ti ]
i =1
( sau [P] = ∑[T ] )
i =1
i
17
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 1.13
Putem realiza o descompunere, imediată, triunghiulară a unui poligon
convex dacă ducem diagonalele dintr-unul din vârfuri, în acelaşi timp să
observăm că descompunerea nu este unică ( figura 1.14 )
Figura 1.14
În ambele cazuri observăm că descompunerea este realizată din
triunghiuri ale căror vârfuri sunt vârfuri ale poligonului P .
18
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 1.15
Se consideră poligonul convex P = P1P2…Pn şi dreapta P1 P3 (fig.1.15.).
O dreaptă care nu este suportul unei laturi a lui P are cel mult două
puncte cu P, prin urmare dreapta P1 P3 intersectează poligonul P numai în P1 si
P3. Rezultă că punctele P4, P5 ,…,Pn sunt de aceeaşi parte a lui P1 P 3 , ceea ce
înseamnă că P1P3P4 …Pn este un poligon convex.
Deoarece P3 se află în interiorul unghiului P2 P1 Pn rezultă că si P2 si Pn se
află deoparte si de alta a dreptei P1 P 3 , adică interiorul triunghiului P1 P2P3 si
poligonul P1 P 3 P 4 …Pn se află în semiplane opuse având astfel intersecţia vidă.
Pe de altă parte este evident că:
[P]=[P1P2P3 ] + [P1P3P4…Pn]
Aplicând succesiv acest rezultat suprafeţelor poligonale [ P1P3P4…Pn]
etc., care au câte o latură mai puţin decât precedenta se obţine teorema.
19
Geometria poligoanelor. Arii
EMBED PBrush
Figura 1.16
20
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 1.17.
[ABCD]~[A’B’C’D’]
Teorema 1.3.1. Dacă două poligoane convexe sunt congruente, atunci
suprafeţele poligonale respective sunt aditiv echivalente.
Demonstraţie . Fie poligoanele P = P1P2…Pn si P = P1P2…Pn cu P P’.
21
Geometria poligoanelor. Arii
[P]+ ∑i =1
[Pi ] ~ [ Q ] + ∑
i =1
[ Qi ] .
Avem relaţiile
[ABCD]+[EDH ] = [ABCEH ]
[ABEF] + [ EDH ] = [ABHDF] (1)
Pe de altă parte avem:
[ABHDF] = [ABH] + [ ADF ]
[ABCEH]=[ABH ]+[BCE ] (2)
ΔBCE ≡ ΔADF
22
Geometria poligoanelor. Arii
De
23
Geometria poligoanelor. Arii
24
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 1.21.
25
Geometria poligoanelor. Arii
26
Geometria poligoanelor. Arii
În plus, fiecare punct interior lui Qi este interior lui [Q], deci este sau
interior sau pe un anumit Qj’, deci sau interior sau pe anumiţi QiQj’. Conform
aceleiaşi definiţii, avem că {[QiQj’]},i,j realizează o descompunere în triunghiuri
a
[Q]+[S’]+[S2’] ~ [R] +[S’]+[S2’]
de unde, adăugând convenabil [S2’] respectiv [S1’] avem:
a
[P]+[S’]+[S1’]+[S2’] ~ [Q] +[S’]+[S1’]+[S2’]
a
[Q]+[S’]+[S2’] +[S1’] ~ [R] +[S’]+[S2’]+[S1’]
27
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 1.22.
Soluţie:
Ducem prin H şi G paralele la diagonala Ac. Se notează punctele de
intersecţie cu laturile AD, respectiv AB prin L şi O. Din construcţie
∆ MGC≡ ∆ MHC, deci înălţimile celor două triunghiuri considerând aceeaşi
bază MC, sunt egale. Deci HH’≡ GG’.
Pe de altă parte, paralelogramele EMHD şi AMHD sunt echivalente prin
complement, având aceeaşi bază MH şi înălţimi egale (deoarece FH // AD).
Analog MFBG AMGO (aceeaşi bază MG şi înălţimi egale).
În paralelogramele AMGO şi AMHD sunt echivalente prin complement
(aceeaşi bază AM şi înălţimi egale HH’ şi GG’).
28
Geometria poligoanelor. Arii
CAPITOLUL II.
ARIA SUPRAFEŢELOR PLANE
După cum ştim, aflarea ariei unei mulţimi de puncte este o operaţie de
măsurare. Este astfel necesar introducerea unei unităţi de măsură. Intuitiv s-a
folosit ca unitate ca unitate de arie o suprafaţă pătratică de latură 1.
Se poate măsura direct o suprafaţa poligonala P, dacă P se descompune
într-un număr finit de unităţi de suprafaţă. (figura 2.1)
29
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 2.1.
Pentru alte mulţimi (suprafeţe poligonale) procesul direct de măsurare nu
se poate aplica (figura 2. 2.).
Figura 2.2.
şi aceasta pentru că nu permite descompunerea exactă în unităţi de
suprafaţă (unităţi pătratice de arie). Iată de ce este nevoie de reconsiderarea
formei poligonale care să stea la baza determinării ariei oricărui poligon,
suprafeţe poligonale. Înainte însă este necesar să definim funcţia arie.
Vom folosi ca notaţie S mulţimea suprafeţelor poligonale în planul
euclidian.
30
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 2.3.
A3. Dacă [ABCD] este o suprafaţă pătrata de latură unitate (adică
[ABCD] este o unitate de suprafaţă), atunci Α (ABCD)= 1 .
Observaţia 1. Înainte de axioma A3 , să observam că, dacă funcţia
Α :Σ →Ρ + satisface axiomele A] si A2 , atunci şi funcţia obţinută prin
înmulţirea funcţiei definită mai sus cu un număr real pozitiv λ , satisface de
asemenea proprietăţile A1 şi A2. Cel puţin din acest motiv suntem în faţa unei
infinităţi de funcţii "arie" şi, deci, o dificultate suplimentară în alegerea aceleia
potrivite. Această problemă se rezolvă prin introducerea axiomei A3 care
fixează o anumită funcţie din cele de mai sus cu rolul de arie a unei suprafeţe
plane.
Aşa cum am amintit mai sus e nevoie să stabilim o modalitate de a
calcula aria oricărei suprafeţe poligonale. În baza teoremelor 1.2.2. şi 1.2.3. în
baza cărora orice suprafaţă poligonală se poate descompune în suprafeţe
triunghiulare, deducem că pentru a calcula aria suprafeţelor poligonale [P]
(oarecare), e necesar să stabilim o formulă pentru aria suprafeţei triunghiulare.
Teorema 2.1.1. În orice triunghi, produsul unei laturi cu înălţimea
corespunzătoare este acelaşi oricare ar fi latura aleasă.
31
Geometria poligoanelor. Arii
Demonstraţie
Fie ABCD în care considerăm că AD⊥BC,
BE⊥AC, CF⊥AB. Vrem să demonstrăm că
avem relaţiile BC⋅ AD=AC⋅ BE=AB⋅ CF.
Deoarece ·ACD ≡ BCE
· şi ·ADC ≡ BEC
·
32
Geometria poligoanelor. Arii
33
Geometria poligoanelor. Arii
Tk ' , p e n t rku≠ n .
Tk’= Tn ' , p e n t rku= n . (3)
T ' , p e n t rku= n + 1 .
n+ 1
Am construit o nouă familie de triunghiuri {Tk}k=1,…,n+1.
În plus, folosind rezultatele (1) , (2 ) , (3 ) vom avea
n
Α (ABC)= ∑
k =1
Α (Tk’).
34
Geometria poligoanelor. Arii
Α (Ti)= ∑
i =1
Α (Tik) şi deci Α (ABC)= ∑
i =1
Α (Ti) = ∑
i =1
Α (Tik).
n
35
Geometria poligoanelor. Arii
MP AC
AB⋅ MP=AC⋅ MN sau raportul cerut = . Să încercăm acum să definim
MN AB
aria unui poligon (a unei suprafeţe poligonale). Fie [P] o suprafaţă poligonală,
în baza teoremelor 1.2.2. şi 1.2.3. din capitolul precedent există o familie de
suprafeţe triunghiulare {[Ti]}i care permite descompunerea triunghiulară a
suprafeţei [P]. Urmează firesc definiţia.
Definiţia 2.1.4. Fie [P] o suprafaţa poligonală. Definim aria suprafeţei
poligonale [P] ca fiind suma ariilor suprafeţelor triunghiulare ce realizează o
descompunere a suprafeţe [P].
Teorema 2.1.4. Aria unei suprafeţe poligonale [P] este independentă de
descompunerea aleasă.
36
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 2.4.
Suprapunând cele două descompuneri, un triunghi al unei descompuneri
determină pe cealaltă familie de descompunere triunghiulară, triunghiuri sau
poligoane ce, la rândul lor, pot fi descompuse în triunghiuri. Fie această familie
notată {[Tik]}i,k.
În baza teoremei 2.1.3. aria fiecărui triunghi Ti este suma ariilor
triunghiurilor componente Tik. Însumând ariile tuturor triunghiurilor Ti avem
astfel:
∑ Α (Ti) = ∑ Α (Tik)
demonstrata.
Observaţia 4. Astfel definită aria unei suprafeţe poligonale [P], aceasta
verifică atât axioma A1, cât şi axioma A2 din definiţia ariei unei suprafeţe
poligonale ( definiţia 2.1.1.).
37
Geometria poligoanelor. Arii
38
Geometria poligoanelor. Arii
75 7
Α (BCD)= şi deci aria Α (ABCD)=108+
4
75 7
(unităţi de arie.).
4
Problemă. Să se arate că, folosind calculul ariilor suprafeţelor
poligonale şi axiomele ariei ca suma distanţelor unui punct variabil M, situat în
interiorul unui triunghi echilateral, la laturile triunghiului este constantă. Să se
determine această constantă.
Rezolvare.
Fie triunghiul echilateral ABC de
latură a. Considerăm N,P,Q picioarele
39
Geometria poligoanelor. Arii
a2 3
Vom avea imediat Α (ABC)= . Aplicând axioma A2 vom avea:
4
a 3
MN+MP+MQ=Α (ABC)= .
2
c1 ⋅ c2
şi c2, vom avea: Α (ABC)= .
2
40
Geometria poligoanelor. Arii
c1 ⋅ c2 .
a
Ca aplicaţie numerica se obţine h=12 .
Teorema 2.2.2. Dacă [ABCD] este o suprafaţă pătratică cu 2 latura a,
aria va fi: Α (ABCD)= a2.
Demonstraţie.
Vom scrie [ABCD]= [ABC]+[ACD].
Aplicând teorema precedentă triunghiurilor
dreptunghice ABC şi ACD vom avea:
a2 a2
Α (ABCD)=Α (ABC)+ Α (ACD) = + =
2 2
a2
Teorema 2.2.3. Dacă [ABCD] este o suprafaţă dreptunghiulară cu
dimensiunile a şi b, atunci Α (ABCD)= a⋅ b.
Demonstraţia acestei teoreme se poate face în mai multe moduri. Iată în
continuare două dintre ele.
Demonstraţia 1.
Descompunem suprafaţa dreptunghiulară astfel:
[ABCD]=[ABC]+[ACD]. Aplicam pentru aceste triunghiuri rezultatul
teoremei 2. 2. 1. (fiind dreptunghice) şi
vom avea:
a⋅b
Α (ABCD)=Α (ABC)+ Α (ACD) = +
2
a ⋅b =
a ⋅b
2
Demonstraţia 2. Construim pătratul cu latura a+b vom avea:
41
Geometria poligoanelor. Arii
a⋅h
Α (ABD)=Α (CDB)= , de unde
2
obţinem:
42
Geometria poligoanelor. Arii
a⋅h a⋅h
Α (ABCD ) = + =a⋅h .
2 2
43
Geometria poligoanelor. Arii
ap ⋅ l
+Α (OA1An)=n⋅ Α (OA1A2)= n ⋅ .
2
44
Geometria poligoanelor. Arii
Teorema 2.2.8. Aria unui poligon convex circumscris unui cerc este
egală cu jumătate din produsul dintre perimetrul său şi raza cercului înscris.
45
Geometria poligoanelor. Arii
p⋅R
2
Dar cum ap<R avem imediat Α (P)< Α (P'), şirul format din ariile
poligoanelor înscrise este monoton strict crescător..
ii) Fie P=A1A2...An şi P'=B1B2...Bn poligoane circumscrise, acesta din
urmă obţinut prin intersecţia a două laturi adiacente ale lui P cu tangentele
46
Geometria poligoanelor. Arii
Rp
duse prin mijloacele arcelor determinate de acestea. Avem Α (P)= şi
2
Rp ' π
Α (P’)= ¶ )= , avem B1M<A1B1; de aici vom
. În triunghiul ∆ A1MB1, m( M
2 2
şi
Bi Ai +1 , daca i=1,...,2n-1
Si =
B2 n B1 , daca i=2n.
47
Geometria poligoanelor. Arii
n n
∑ Ci < 2π R < ∑ Si .
i =1 i =1
1
Înlocuind în (1) aceasta relaţie vom obţine: R ⋅ 2π R = π R 2 şi de aici:
2
2
Α (P)< π Ρ <Α (P’) .
Deci numărul π R2 verifică condiţiile din definiţia unei suprafeţe
măsurabile.
înscris şi celalalt circumscris; ori din definiţia lungimii cercului, acest număr,
care este mai mare decât perimetrul oricărui poligon înscris şi mai mic decât
perimetrul oricărui poligon circumscris, este tocmai numărul care reprezintă
2x
lungimea cercului, adică 2π R. Avem deci = 2π R , de unde se obţine x = π R 2 .
R
Cu aceasta teorema este demonstrată.
Teorema 2. 3. 3. Sectorul de cerc determinat de arcul AB este o
suprafaţă măsurabilă şi aria lui este egala cu:
1 π R2 2
»AB ) = R µ ( »AB )
Α s= R ⋅ l »AB = m (
2 360o 2
48
Geometria poligoanelor. Arii
iar prin µ ( »AB) măsura arcului AB în radiani. Demonstrarea acestei teoreme este
imediată folosindu-ne de aceleaşi consideraţii ca şi pentru aria discului.
π π
semicercuri cu diametrele AC şi BC cu Α 1= a2 şi Α 2= b2, iar aria
2 2
π
semicercului cu diametrul AB cu Α 3= (a2+b2).
2
49
Geometria poligoanelor. Arii
A (A'B'C')
Considerăm AD⊥BC şi A’D’⊥B’C’. Se formează astfel perechile de
triunghiuri asemenea ∆ ABD ∼ ∆ A'B'D' şi ∆ ADC∼ ∆ A'D'C'. Rezultă deci
50
Geometria poligoanelor. Arii
AB AD AC BC
= = = =k
A ' B ' A ' D ' A 'C ' B 'C '
AD ⋅ BC A ' D '⋅ B ' C '
Dar Α (ABC)= , Α (A’B’C’)= şi vom putea scrie:
2 2
AD ⋅ BC
A (ABC) = 2 =
AD BC
⋅ =k 2
A (ABC) h'
de unde, după înlocuire obţinem
Α (ABC)=192.
Problema. Să se descompună o
suprafaţă triunghiulară în trei suprafeţe
de aceeaşi arie, prin paralele la o latura
a triunghiului.
51
Geometria poligoanelor. Arii
Rezolvare.
Presupunem problema rezolvată şi fie triunghiul ∆ ABC în care considerăm
AD⊥BC, MN//BC, PQ//BC şi (MN)∩(AD)={E}, (PQ)∩(AD)={F}. Vom avea:
Α (AMN)=Α (MPQN)=Α (PBCQ) şi deci
A (APQ) = AF 2
AF 2 6
, de unde = sau AF= AD.
A (ABC) AD AD 3 3
AB ⋅ CH AB '⋅ CH '
Α (ABC)= , Α (AB’C’)= .
2 2
Dar CH⊥AB,
CH'⊥AB' şi deci
∆ ACH
∼ ∆ ACH’.
52
Geometria poligoanelor. Arii
AB ⋅ CH
A (ABC) = 2 = AB ⋅ CH = AB ⋅ AC = AB ⋅ AC
A (AB'C') AB '⋅ C ' H ' AB '⋅ C ' H' AB' AC' AB' ⋅ AC'
2
53
Geometria poligoanelor. Arii
a h a + a' h + h'
BHFG. Din a⋅ h = a’⋅ h’, avem = sau =
a' h' a' h'
OD HD
Dar OD=h’, FG=h+h’, HD=OC=a şi HF=a+a’. Deci = şi de aici
FG HF
54
Geometria poligoanelor. Arii
55
Geometria poligoanelor. Arii
a⋅h a⋅h'
triunghiuri. Avem = şi de aici h = h’.
2 2
Teorema 2.4.10. Dacă două triunghiuri au aceeaşi bază şi aceeaşi arie,
sunt aditiv echivalente.
Demonstraţie. Fie T1 şi T2 cele două triunghiuri pentru care avem
a⋅h a⋅h'
Α (T1)=Α (T2) şi fie baza comună. Din relaţia pentru arii obţinem: = ,
2 2
de unde h = h’.
In baza consecinţei exemplului 2 din capitolul precedent, fiecare triunghi
este echivalent cu un dreptunghi de laturi a şi n/2. Cum aceste dreptunghiuri
sunt congruente şi relaţia de echivalenţă este tranzitivă, rezultă aditiv
echivalenţa triunghiurilor.
Teorema 2.4.11. Dacă două triunghiuri au aceeaşi arie
atunci sunt aditiv echivalente sau echivalente prin complement.
Demonstraţie. Fie ∆ ABC şi ∆ A'B'C cele doua triunghiuri având
Α (ABC) = Α (A'B'C' ) .
Cazul 1 . Dacă o latură a triunghiului ABC este congruentă cu o latura a
triunghiului A'B'C', teorema este demonstrată prin teorema 2.4.10.
Cazul 2. Fie (A’C’)>(AC). Considerăm ABC cu baza BC şi D∈(BC) cu
AD≡ DB; fie E ∈(AC), AE≡ EC.
56
Geometria poligoanelor. Arii
A'C '
Considerăm în continuare F∈(DE) cu CF= , M∈(CF), F∈(MC) cu
2
57
Geometria poligoanelor. Arii
A (MAD) = 49 (2)
A (MBC) 100
58
Geometria poligoanelor. Arii
CAPITOLUL III.
ASPECTE METODICE PRIVIND PREDAREA GEOMETRIEI
ÎN GIMNAZIU
59
Geometria poligoanelor. Arii
60
Geometria poligoanelor. Arii
Scopul tuturor achiziţiilor geometrice ale elevilor din clasele I-V trebuie
să fie pregătirea, prefigurarea abilităţilor specifice etapei gândirii formale.
Aceasta presupune necesitatea pregătirii elevului pentru a descoperii
perfecţiunea raţionamentului geometric.
Cu privire la principiul intuiţiei, în geometrie, sunt necesare câteva
precizări. Intuiţia geometrică este o intuiţie activă, nu o simplă imagine, o urmă
senzorială a obiectelor percepute. Ea este o imagine mintală, "interiorizată",
construită printr-o activitate perceptivă.
Aceasta etapa a gândirii formale, poate fi atinsă numai atunci când
elevul îşi poate forma concepte, deoarece el nu va supune unor operaţii logice
obiectele materiale pe care le-a cercetat (desenele geometrice), ci conceptele
abstracte pe care şi le-a format .
Conceptele geometrice fiind abstracţiuni, în ele nu reţinem imaginea
concretă a obiectelor, aşa cum am perceput-o senzorial ci ideea care rămâne
prin abstragerea proprietăţilor comune, generale şi esenţiale, îmbinate într-o
unitate în plan mintal.
Conceptele geometrice sunt reflectări idealizate ale unor proprietăţi de
spaţialitate ale obiectelor şi fenomenelor lumii reale. De exemplu, conceptul de
poliedru nu cuprinde nici o referire la forma feţelor, la măsura diedrelor care
apar. Acestea (dimensiunile date) nu sunt proprietăţi comune tuturor poliedre-
lor. La baza formaţii acestui concept stă, însă cercetarea unor obiecte reale,
desprinderea de către elevi a proprietăţilor lor pur spaţiale. El trebuie să
neglijeze natura materialului, culoarea etc. şi să desubstanţializeze aceste forma
până la a obţine entităţi mintale, de o perfecţiune care nu este posibilă decât pe
un plan mintal.
Elevul operează cu noţiuni şi concepte la toate disciplinele de
învăţământ. Formarea conceptelor geometrice spre deosebire, de cele din
ştiinţele naturii, are o anumită specificitate sau, cu alte cuvinte, există o
61
Geometria poligoanelor. Arii
62
Geometria poligoanelor. Arii
63
Geometria poligoanelor. Arii
64
Geometria poligoanelor. Arii
65
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 3.1.
Voi cere elevilor să descompună aceeaşi suprafaţă poligonală convexa
în mai multe moduri. Pentru a rezolva problema comparării întinderilor unor
suprafeţe poligonale este necesar să ataşăm fiecărei suprafeţe câte un număr
real. Astfel aceste numere le putem compara, deci se pune problema găsirii
unui procedeu prin care, fiecărei suprafeţe poligonale considerate să-i
corespunda un număr real care să îndeplinească anumite condiţii.
La baza justificărilor instructive a formulelor ariilor, la început a stat
presupunerea ca aria unui pătrat de latura 1 este 1 .Acoperind apoi, un pătrat de
latura a cu pătrate de latura 1, putem demonstra ca aria acestuia este a2.
Demonstrarea ultimei propoziţii ridică probleme deosebit de dificile în cazul în
care a este număr iraţional. De aceea pornind de la faptul că toate poligoanele
se pot descompune nu în pătrate, ci în triunghiuri pentru calculul ariilor trebuie
să pornim de la aria triunghiului.
Aria triunghiului este prin definiţie jumătatea produsului dintre o latură
şi înălţimea corespunzătoare ei. Demonstrând că produsul dintre o latură a unui
triunghi şi înălţimea corespunzătoare ei este acelaşi, oricare ar fi o latură şi
înălţimea corespunzătoare ei, înseamnă că putem face ca fiecărui triunghi din
plan să-i corespundă un număr real şi numai unul egal cu jumătatea produsului
dintre lungimea unei laturi şi înălţimea corespunzătoare ei.
Bineînţeles, elevii pot pune întrebarea de ce aria unui triunghi este
jumătatea produsului dintre lungimea unei laturi şi înălţimea corespunzătoare.
În acest sens vom construi o funcţie arie raportata la nivelul de cunoştinţe al
elevilor evidenţiind proprietăţile ei.
66
Geometria poligoanelor. Arii
[BC]⊥[B'C'] , rezulta că
Figura 3.2.
BM ⋅ AD MC ⋅ AD
Α (ABM) = ; Α (AMC) = . Dar
2 2
BC ⋅ AD ( BM + MC ) ⋅ AD BM ⋅ AD MC ⋅ AD
Α (ABC) = = = + = Α(ABM)
2 2 2 2
+ Α (AMC).
67
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 3.3.
4) Fie ABC un triunghi cu o latură de lungime 2 şi înălţimea co-
respunzătoare de lungime 1 (unităţi de lungime). Deci aria triunghiului este
egala cu 1. (unităţi de arie). In concluzie putem spune ca pe mulţimea
suprafeţelor triunghiulare este definită o funcţie cu valori în mulţimea
numerelor reale pozitive care îndeplineşte toate proprietăţile unei funcţii arie:
proprietatea de pozitivitate, congruenţă, aditivitate, exista un triunghi a cărui
arie este egală cu unitatea .
Pe baza ariei triunghiului putem defini aria unui patrulater oarecare şi
să demonstrăm ariile dreptunghiului, pătratului, paralelogramului, trapezului,
etc.
Plecând de la faptul că orice poligon convex se poate descompune în
triunghiuri vom defini aria unui patrulater ca fiind suma ariilor triunghiurilor
descompunerii.
68
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 3.4.
Dacă AC şi BD sunt diagonalele paralelogramului şi O punctul de
intersecţie, pe baza proprietăţii de aditivitate avem că:
Α (ABC)+ Α (ADC) = Α (AOB)+Α (BOC)+ Α (AOD)
+ Α (DOC)=
= Α (BOC)+Α (DOC)+ Α (AOB)+ Α (AOD) = Α (BCD)
+ Α (ABD).
Introducem definiţia ariei unui patrulater convex.
Definiţia 3. 2. 1. Aria unui patrulater convex ABCD este numărul
Α (ABCD)= Α (ABC)+ Α (ADC).
Putem trece la definirea ariei patrulaterelor particulare, demonstrând
următoarea lemă:
Lema: Dacă triunghiul A'BC are vârful A’ pe paralela prin A la BC,
atunci, Α (ABC)=Α (A’BC) (fig.3.5.).
BC ⋅ AM
Α (ABC)=
2
BC ⋅ A ' M '
Α (A’BC)= , unde M şi M’
2
sunt înălţimile corespunzătoare
laturii BC duse din A respectiv A’. Dar
[AM]≡ [A'M'], deci
Α (ABC)=Α (A’BC).
Figura 3.5.
69
Geometria poligoanelor. Arii
70
Geometria poligoanelor. Arii
Rezolvare:
Unim pe A cu C şi ducem dreapta BD care
intersectează pe AC în M. Triunghiurile ABM şi
BMC cu latura comună BM şi AM şi MC în
prelungire. Pe baza proprietăţii de aditivitate a
ariilor triunghiurilor obţinem:
Α (ABC)=Α (ABM)+Α (BMC). (1)
Dar Α (ABM)=Α (ABD)+Α (AMD).
(2)
Figura 3.7. Analog Α (BMC) = Α (BCD)
+Α (MDC).
Α (ABC)=Α (ABD)+Α (AMD)+Α (MDC)+Α (BDC) sau
Α (ABC) - Α (ACD)= Α (ABD)+Α (BDC).
Lema respectivă este: Dacă D este vârful interior triunghiului determinat
de cele trei vârfuri A,B,C atunci Α (ABC) - Α (ACD)= Α (ABD)+Α (BDC).
Patrulaterul fiind concav, totdeauna un vârf este interior triunghiului
determinat de celelalte vârfuri ale sale.
Observaţia 1 Dacă ABCD este un patrulater concav şi punctul D este
interior triunghiului determinat de vârfurile ABC, numim aria patrulaterului
ABCD diferenţa Α (ABC) - Α (ABD).
Problema 2. Dacă ABCD este un patrulater convex şi M un punct
interior laturii AB, să se arate că: Α (ABCD)=Α (MBCD)+Α (AMD).
Rezolvare.
Α (ABCD)=Α (BDC)+Α (ABD)+Α (ABD) =
=Α (BDC)+Α (MBD)+Α (AMD) =
=Α (MBCD)+Α (AMD).
71
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 3.8.
Problema 3. Fie patrulaterul convex ABCD, M şi N două puncte
interioare laturilor AB şi DC. Să se arate că:
Α (ABCD)=Α (AMND)+Α (MNCB).
Rezolvare.
Α (ABCD)=Α (AMD)+Α (DCMB) (1)
Α (MBCD) = Α (MND)+Α (MNCB) (2)
Figura 3.9.
Atunci Α (ABCD)=Α (AMD)+Α (MND)+Α (MNCB). În patrulaterul MNDA
avem:
Α (ABCD) =Α (AMD)+Α (MND)+Α (MNCB)=Α (MNDA)
+Α (MNCB).
72
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 3.10.
Ducem EC o diagonală, iar din extremităţile lui EC ducem o diagonală
EB. În acest caz avem:
Α (EDC) +Α (ABCE)=Α (EDC)+Α (ECB)+Α (EBA)=Α (EDCB)
+Α (EBA).
Deci lema este demonstrată.
Atunci Α (ABC)=
AB ⋅ CD AB ⋅ AC ⋅ sin A b ⋅ c ⋅ sin A .
= =
2 2 2
Figura 3.11.
73
Geometria poligoanelor. Arii
74
Geometria poligoanelor. Arii
Figura 3.13.
În aceste condiţii avem ∆ ABC≡ ∆ DKC, deci χ Α(ABC)=Α (DKC). Tot din
congruenţă avem FG = c şi Α (EHGE)=a2.
bc
De asemenea mai notăm Α (AEDC) = b2, Α (BCKG)=a2, Α (ABC)= .
2
75
Geometria poligoanelor. Arii
A (ABB') =
AB'
(2)
A (BB'C) B 'C '
A (ABB') =
AB
A (BB'C) BC
AB A (ABB') AB '
Din relaţiile (1), (2), (3), vom obţine: = =
BC A (BB'C) B C' '
AB A B' ''
transversala s’ şi s’’ se poate folosi cazul precedent, deci: =
BC B ''C ''
AB AB '
egale (ca lungimi) şi obţinem: = ceea ce trebuia demonstrat.
BC B C
' '
AB BD
Atunci : = (teorema
AC DC
bisectoarei).
76
Geometria poligoanelor. Arii
A (ABD) =
AB ⋅AD AB
=
Figura 3.15.
A (ADC) AC ⋅AD AC
(4).
BD ⋅AH
A (ABD) = 2 = BD
(5).
A (ADC) DC ⋅AH DC
2
Problema 10 . Fiind dat triunghiul ABC cu lungimile laturilor BC= a, AC = b,
AB =c. Să se calculeze aria triunghiului.
Rezolvare. Pentru calculul ariei S a triunghiului considerăm înălţimea AH şi
presupunem fără a restrânge generalitatea, H∈(BC). Folosind teorema lui
Pitagora de mai multe ori în ∆ AHB şi în ∆ AHC, în urma calculelor vom
obţine:
AH 2 =
( a + b + c ) ( −a + b + c ) ( a − b + c ) ( a + b − c )
.
4a
a+b+c
Notând p = , vom avea:
2
77
Geometria poligoanelor. Arii
4 p ( p − a) ( p − b) ( p − c) 2 ⋅ p ( p − a) ( p − b) ( p − c)
AH 2 = 2 , de unde AH =
a a
Figura 3.16.
Α (ACDE) = p ( p − a ) ( p − b ) ( p − c ) (6).
Relaţia (6) care ne dă aria unei suprafeţe triunghiulare în funcţie de
lungimile ariilor este cunoscută sub numele de formula lui Heron .
78
Geometria poligoanelor. Arii
BIBLIOGRAFIE
79
Geometria poligoanelor. Arii
80