Legea Duminicala

Jan Marcusen
LEGEA
DUMINICALĂ
CUPRINS
1. Fiara cu două coarne.............................................................3

2. Fiara identificată.....................................................................7
3. Descrierea fiarei....................................................................17
4. Dinamita................................................................................21
5. Semnul fiarei.........................................................................31
6. Chipul fiarei..........................................................................36
7. Conflictul final......................................................................42
8. Apendice...............................................................................50
CAPITOLUL 1
FIARA CU DOUĂ COARNE

Era 27 decembrie. Tancurile sovietice invadau Afganistanul.
Bubuind de-a lungul străzilor, treceau pe lângă magazine, case, zdrobind
Guvernul şi îngrozind viaţa milioanelor de oameni.
S-ar putea întâmpla aceasta pe pământul nostru (american)? Mă
îngrozesc numai la gândul acesta! Cumva comunismul, ca şi alţi giganţi,
va înghiţi lumea? Sau al treilea război mondial va sfârşi totul? Vom merge
într-o incredibilă călătorie în culise şi vom arunca o privire.
Mulţi ochi sunt îndreptaţi către Statele Unite. Este cel mai mare
bastion al libertăţii în lumea noastră de haos. Comentatorul de ştiri,
Walter Cronkite, după o aspră trecere în revistă a crizelor din câteva ţări,
a spus despre Statele Unite : „Este ultima speranţă a omenirii”.
Dar ceva se întâmpla în ţara noastră. Ceva ciudat. Au loc schimbări.
Aţi observat tendinţele?
Gloanţe străpungeau capul preşedintelui făcându-1 să se prăbuşească
în spatele limuzinei sale. Naţiunea a fost uluită. Preşedintele Kennedy
era mort. Oamenii mergeau pe stradă nedumeriţi, sau mergeau acasă
în linişte. Unii plângeau. Începând cu anii ‘60, asasinate, demonstraţii,
fraude şi înşelăciuni au venit peste noi cu repeziciune.
„În noaptea de 13 martie 1964 într-un liniştit cartier al New York-ului,
treizeci şi opt de oameni au privit de la ferestrele lor un omor pentru
care a fost nevoie de o jumătate de oră ca să fie comis şi nu au acţionat în
nici un fel. Treizeci şi opt de oameni au privit cum Catherine Genovese
a fost înjunghiată în faţa casei sale, dar au rămas nepăsători. Aplecaţi
peste ferestrele lor, au aşteptat până s-a terminat, ca şi cum ar fi vizionat
un film de seară, apoi au mers la culcare”.
Dar au loc schimbări. Astăzi oamenii sunt revoltaţi pentru crime. Un
hoţ care a smuls geanta unei doamne pe strada unui oraş, a fost urmărit
de oameni revoltaţi şi bătut soră cu moartea. Atitudinea este modelată
de erorile timpului nostru.
Vom merge în spatele evenimentelor, să desco¬perim reportajul
documentar al marilor crize care se furişează în ţara noastră
(America).
Totul începe pe o insulă stâncoasă şi pustie. La orizont se întinde
imensul şi sinistrul adânc. O figură singuratică se odihneşte pe parapetul
unui masiv de piatră. Numele lui este Ioan Vizionarul. Este răpit de
viziune! Ceea ce vede este fantastic! Fiare ciudate. Ciocniri de armate.
Naţiuni ridicându-se.
4 Legea Duminicală
Nu este nici o surpriză că cea mai mare naţiune este menţionată în

profeţie. Ceea ce Ioan vede, prevesteşte evenimente ce vor avea loc în
Statele Unite şi care cu siguranţă te vor afecta şi pe tine. Acum să privim
îndeaproape desfăşurarea evenimentelor.
„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două
coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur”. Apocalipsa 13:11.
În profeţie o „fiară” reprezintă o împărăţie. Daniel 7:23. Când o fiară
se ridică din „mare”, este reprezentată în profeţie ca ridicându-se din
mijlocul „neamurilor şi gloatelor” (o zonă foarte populată). Apocalipsa
17:15. A se ridica din „pământ” este chiar opusul. Aici avem o naţiune
care apare într-o zonă pustie. În loc de a înfrânge şi răsturna altă
putere pentru a se stabili, această naţiune se va ridica dintr-un teritoriu
neocupat înainte. Este o ţară care va fi descoperită, nu cucerită. Deosebită
de naţiunile Europei, adesea înmuiate în sânge, această naţiune se va
naşte liniştit, paşnic, „ca un miel”.
Poţi să ghiceşti care naţiune a lumii noi s-a ridicat la putere,
promiţând forţă şi măreţie şi care s-ar potrivi acestei descrieri? Desigur,
Statele Unite.
S-a ridicat ca o plantă de la pământ. Un proeminent scriitor al
secolului trecut, vorbea despre „misterul apariţiei ei dintr-un loc vacant”
şi adăugă „ca o sămânţă tăcută, am crescut devenind un imperiu”.
„Şi avea două coarne ca ale unui miel”. Coarnele ca ale unui miel
indică tinereţe, blândeţe şi reprezintă libertatea civilă şi religioasă.
Declaraţia de independenţă şi Constituţia, reflectă aceste vederi nobile.
Chiar datorită acestor principii naţiunea noastră a devenit măreaţă. Cei
asupriţi din toată lumea au privit către Statele Unite cu speranţă.
Dar fiara cu coarne ca de miel „vorbea ca un balaur”. „Ea lucra cu
toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii
lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din
cer pe pământ, în faţa oamenilor”. Apocalipsa 13:12,13.
De necrezut !
În timp ce drama se desfăşoară, vom vedea minuni de cea mai
uluitoare natură.
...Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea
rană de sabie şi trăia”. Apocalipsa 13:12-14.
Poţi să-ţi imaginezi Statele Unite făcând aşa ceva! Cum s-ar putea
întâmpla asta? Priveşte îndeaproape!
Coarnele de miel şi apoi vocea de balaur prezintă o schimbare a
personalităţii. O adevărată schimbare! Vorbirea acestei ţări „ca un balaur” -
denotă folosirea forţei. Acest principiu, după cum vom vedea, a fost folosit de
fiara care seamănă cu un leopard (prima fiară) din Apocalipsa 13, care a impus
observarea unor legi religioase. O astfel de acţiune a Guvernului Statelor Unite
Fiara cu două coarne 5
va fi direct contrară cu marile sale principii de libertate religioasă. Constituţia
prevede ca „Congresul să nu facă nici o lege privind respectarea unei religii
stabilite sau interzicerea exersării libere a acesteia”.
„Vorbea ca un balaur” - naţiunea noastră? Ai observat atitudinea
mai intolerantă şi revoltătoare din ultimul timp? Revoltare la crime?
Revoltare la corupţia politică, religioasă şi socială?
Privind tendinţele îngrozitoare ale timpului nostru, este de înţeles
de ce trebuie să „vorbească” în felul acesta. într-un singur an americanii
au cheltuit patru miliarde de dolari pentru pornografie. Divorţul loveşte
zeci de milioane de căsnicii, distrugând vieţile şi zdrobind inimile.
Omoruri în masă, neglijarea bătrânilor, abuzarea femeilor şi chiar
a copiilor, îmbolnăvesc inima. Bărbaţi posedaţi de cel rău iau viaţa
bărbaţilor, femeilor şi copiilor.
Milioane de americani stăpâniţi de marijuana, heroină şi alte
chimicale, străpung această lume cu ochi tulburi, îngrozind societatea
prin comportarea şi crimele lor.
Un recent raport al Comisiei Federale de Comunicaţie arată că: „între
5 şi 14 ani un copil american vizionează omorârea violentă a treisprezece
mii de fiinţe umane”. Un comitet al Senatului american a arătat că în
ultima decadă, violenţa prezentată la TV a crescut fără precedent, iar
criminalitatea în viaţa reală a crescut cu aproape 20 %.
Filmele video, prea îngrozitoare ca să le menţionez, umplu
sufrageriile şi minţile tinerilor şi bătrânilor. Prostituate, homosexuali şi
consumatori de droguri împărtăşesc SIDA şi ARC cu cei nevinovaţi.
Redau cuvintele unui comentator: „Cu siguranţă America se
îndreaptă cu capul înainte către prăpastia finală. Împiedicându-se de
panta imoralităţii, se rostogoleşte cu şi mai mare viteză către punctul
fără de întoarcere”.
Crimele se dublează la fiecare zece ani. Dar ce se poate spune despre
economie?
Atât este de falimentară că mulţi se întreabă ce va urma. Mulţi
pensionari au pierdut bonurile de mâncare şi cardurile medicale sau au
trebuit să divorţeze şi să trăiască aşa împreună ca să le poată păstra.
Corupţia politică şi religioasă au cauzat atacarea chiar şi a Constituţiei!
Oamenii sunt furioşi. Naţiunea este revoltată. Schimbarea valorilor şi
revolta timpului nostru (în împlinirea rapidă a profeţiilor) au un ecou
în cuvintele spuse cu îndrăzneală de un preot catolic: „Chiar nu înţeleg
adorarea pe care fiecare se pare că o aduce Constituţiei americane. Aş
vrea să aud nişte americani care să ridice şi să strige: Daţi-ne dreptate.
Daţi-ne decenţă şi la… cu Constituţia americană”.
Te întrebi de ce naţiunea noastră va vorbi ca un balaur ?
Nu este de mirare că predicatorii de-a lungul şi de-a latul ţării, intr-
un efort de a împiedica prăbuşirea naţiunii, îndeamnă milioane pentru
6 Legea Duminicală
acţiune politică. Simţământul este că ceva trebuie făcut. Conducătorii

„Bisericii electronice” au lansat o campanie pentru a strânge cincizeci
de milioane de creştini. Este o extraordinară mişcare pentru a uni forţele
pentru bunul comun.
Pat Robertson, predicatorul care a întemeiat „Clubul 700” şi care a
aspirat la cea mai înaltă poziţie în politică a spus: „Dacă creştinătatea
nu doreşte o naţiune şi o lume reorganizată după modelul umanis¬tic
hedonistic, atunci este absolut necesar ca noi să luăm controlul
Guvernului american de la Comi¬sia Trilaterală şi de la Consiliul
cu Afacerile străine”. El vorbeşte despre întoarcerea la Dumnezeu
„îndemnând creştinii să se ridice la acţiune politică”.
U.S. New & World Report declară: „Un sfânt război politic fără
precedent este în desfăşurare în această ţară”.
Simţământul este împărtăşit, căci numai dacă naţi¬unea noastră se
va întoarce la Dumnezeu, vom putea îmbunătăţi situaţia noastră tristă.
Conducătorii spun că aceasta se poate realiza dacă creştinii se unesc.
Robert Grant, conducătorul de la Vocea creştină a făcut următorul
îndemn: „Dacă creştinii se unesc noi putem face orice. Putem să dăm orice lege
sau orice amendament. Şi aceasta este exact ceea ce intenţionăm să facem”.
Într-o emisiune televizată el declara: „Noi putem face orice, putem
schimba Constituţia, putem alege preşedintele, putem modifica sau
emite orice lege din ţară. Şi este avantajos să o facem. Dacă trebuie să
trăim sub lege şi este bine aşa, ar trebui să trăim sub legea morală şi legea
lui Dumnezeu”. Aceasta nu este numai opinia unui singur om.
Într-o scrisoare adresată conducătorului religios al Mesei Rotunde
a fost pusă următoarea întrebare:
„Dacă este timpul ca Majoritatea Morală să-şi facă simţită prezent în
Guvern, ar putea aceasta — influenţând legislaţia — să facă Duminica
o zi de închinare în ţara noastră?”
Ca răspuns, directorul executiv a scris: „Legislaţia şi declaraţia
oficială a preşedintelui, să o aprobe. — DA!”
Este puţin de mirare că în întreaga naţiune, ziarele şi mass-media
îndeamnă masele: „Este responsabilitatea Guvernului să decreteze
respectarea naţională a Duminicii”. Şi „nu va fi nici o izbăvire de la
dezastrul economic, până ce Legea Duminicală nu va fi impusă!”
Cine se poate mira că preşedintele Statelor Unite şi-a dezvăluit
intenţia de a face ceea ce nici un alt preşedinte nu a putut face — să
semneze legislaţia religioasă!
...Şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi
înaintea ei”. Apocalipsa 13:11,12.
Dar încă nu am văzut nimic! Fii pregătit să descoperi nişte adevăruri
şocante.
Aici este marea întrebare — cine este fiara?
CAPITOLUL 2
FIARA IDENTIFICATĂ
„Apoi am stătut pe nisipul mării, şi am văzut ridicându-se din
mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi
împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă”. Apocalipsa 13:1.
Aceasta este fiara care are înspăimântătorul semn. Acest semn nu îl
vrem cu siguranţă. Cea mai teribilă avertizare din toate timpurile este
îndreptată împotriva ei. (Apocalipsa 14:9,10).
Dar înainte de a afla care este semnul, trebuie să descoperim
cine este fiara. Şi nu va fi greu. De fapt Biblia o face aşa de clar, că eu
numai voi înşira caracteristicile ei şi tu vei fi în stare să-mi spui cine
este. Eşti gata?
1) O fiară în profeţie reprezintă o împărăţie, o naţiune, o putere.
Cartea profetică a lui Daniel ne spune aceasta. „El mi-a vorbit aşa: „Fiara
a patra este a patra împărăţie, care va fi pa pământ”. Daniel 7:23.
2) Această fiară se ridică din „mare”. Când o fiară se ridică din
„mare”, întotdeauna reprezintă o putere care se ridică într-o zonă foarte
populată: „sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi”. Apocalipsa 17: 15. Ea
trebuie să învingă guvernul existent.
3) Această fiară are şapte capete şi zece coarne. Un cap reprezintă
sediul central al guvernului. Un corn reprezintă un împărat un
conducător. „Cele zece Coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se
vor ridica zece împăraţi”. Daniel 7:24. Fiara este o putere cu un om la
conducerea ei. Vei vedea că Biblia se explică singură.
4) Fiara are nume de hulă. (Apocalipsa 13:1). Ce este hula?
Din nou Biblia dă definiţia sa. În Ioan 10:32,33 se spune cum evreii
voiau să-L omoare pe Isus cu pietre. I-a întrebat de ce vor să-L omoare
şi ei au spus: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine,
ci pentru hulă şi pentru că Tu care eşti un om Te faci Dumnezeu”.
Uimitor! Hulă este ca un om să pretindă că este Dumnezeu. Desigur,
Isus nu a hulit pentru că El este Dumnezeu, dar pentru cineva mai prejos
decât Dumnezeu ar fi.
În Marcu 2:5-11 se povesteşte cum un om paralizat a vrut să intre în
casa unde era Isus, dar era prea aglomerată. În cele din urmă a convins
pe prietenii lui, care l-au urcat pe acoperiş, au desfăcut acoperişul şi l-au
coborât pe acolo în camera unde învăţa Mântuitorul.
Isus priveşte în ochii aceia rugători şi ştie că sărmanul om are nevoie
de iertare şi pace cu Dumnezeu, mai mult decât vindecare fizică. Isus îi
spune: „Fiule păcatele îţi sunt iertate”.
8 Legea Duminicală
Poţi să-ţi imaginezi pacea şi bucuria care au invadat sufletul său? Dar
conducătorilor religioşi nu le păsa deloc de sufletul omului. Ei erau acolo
ca să prindă unele cuvinte ale lui Isus, pe care să le folosească împotriva
Lui, pentru a-L putea omorî. Biblia spune că ei au gândit: „Cum vorbeşte
omul acesta astfel? Huleşte!
Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu? „Mântuitorul
cunoştea gândurile lor şi a spus: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în
inimile voastre?” Apoi i-a întrebat ce este mai uşor: să spui „păcatele îţi
sunt iertate” ori „scoală-te şi umblă”? Isus a vindecat pe acel om în faţa
lor şi spre uimirea semenilor el s-a ridicat şi a mers afară.
Din nou, Isus nu a hulit iertând păcatele acelui om, pentru că El este un
membru al Dumnezeirii şi are tot dreptul să facă aceasta. Oricui doreşte,
El poate să spună acele cuvinte dulci de iertare şi pacea cerului va inunda
sufletul. El poate spune: „Mergi şi să nu mai păcătuieşti”. Şi cel vinovat,
deprimat, trist şi gol se va ridica cu pace în suflet, începând o viaţă nouă
şi neegoistă de ascultare de Dumnezeu — o viaţă paşnică şi fericită.
Ei au putut să-L pălmuiască peste faţă, să preseze o coroană de spini
pe capul Său sfânt; dar nu au putut să-L jefuiască de dreptul Său regal
de a ierta pe cel mai mare păcătos. Minunatul Isus!
Dar pentru cineva mai prejos decât Dumnezeu, să pretindă că poate
ierta păcatele, este hulă.
Cu privire la fiară se spune: „şi pe capete avea nume de hulă”.
Apocalipsa l3:1. Chiar conducătorii acestei puteri vor pretinde că sunt
Dumnezeu pe pământ şi că pot ierta păcatele oamenilor.
5) „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire
mare”. Apocalipsa 13:2.
Este clar că fiara primeşte „scaunul” şi „stăpânirea” de la balaur.
Dar cine este balaurul?
Iată-l aici. „El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este
Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani”. Apocalipsa 20:2.
Balaurul este Satana. Dar mai avem ceva.
„În cer s-a mai arătat un alt semn: Iată, s-a văzut un mare balaur
roşu, cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le-a aruncat
pe pământ Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca
să-i mănânce copilul, când îl va naşte. Ea a născut un fiu, un copil de
parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag
de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie”.
Apocalipsa 12:3-5.
Deci „balaurul” îl reprezintă nu numai pe Satana, ci şi o împărăţie
prin care Satana caută să-L omoare pe copilul Isus imediat după ce
S-a născut. Ce împărăţie a fost aceea al cărei împărat a dat decretul de
moarte a copiilor din Betleem?
Fiara identificată 9
Desigur, a fost împăratul Irod. El a fost reprezentantul Romei. Deci avem
o altă dezlegare. Fiara primeşte puterea, scaunul şi stăpânirea de la Roma.
Devine tot mai clar. Balaurul reprezintă Roma. Roma a fost imperiul
folosit de Satana pentru a distruge pe Mântuitorul lumii. Să privim mai
îndeaproape!
Balaurul (Roma) avea zece coarne. Cornul creşte din capul unui
animal. Cornul îţi reaminteşti, reprezintă un împărat. Când imperiul
Roman s-a prăbuşit a fost împărţit în zece teritorii. Triburile barbare au
lovit imperiul Roman pentru mulţi ani, până ce a fost împărţit in zece
diviziuni, conduse de zece împăraţi. Ele au fost: Alemanii (Germania),
Francii (Franţa), Burgunzii (Elveţia), Suevii (Portugalia), Anglo-Saxonii
(Anglia), Vizigoţii (Spania). I.ombarzii (Italia), Vandalii, Ostrogoţii şi
Herulii. Ultimele trei au fost distruse de Papa de la Roma, pentru că
au refuzat să devină „creştine”. Armatele împăratului Iustinian, în
cooperare cu Papa, au scos pe Ostrogoţi din Roma. Ei s-au stins; în
538 d.Hr., Papa a luat în stăpânire oraşul, după ce împăratul a declarat
că el va fi capul tuturor bisericilor creştine. Aceste zece diviziuni ale
Imperiului Roman sunt cele zece coarne ale „balaurului”. Pentru mai
multe detalii, vezi Apendice 1.
Priveşte acum la următorul punct ce urmează!
6) „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina; toţi aceia ai căror
nume n-a fost scris în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat”.
Apocalipsa 13:8.
Aceasta nu este numai o putere politică, ci şi religioasă. Pretinde
închinare şi o primeşte.
7) Are putere peste tot pământul. „Şi tot pământul se mira după
fiară”. Apocalipsa 13:3. Poate deja ştii cine este „fiara”.
Fiara este o putere politică şi religioasă care cuprinde tot pământul,
cu un om în frunte care pretinde că este Dumnezeu pe pământ şi care poate
ierta păcatele? Care a primit „scaunul” şi „stăpânirea” de la Roma? Un
guvernământ bisericesc după al cărui conducător se miră tot pământul?
Permite-mi acum să spun ceva foarte important. Motivul pentru care
Dumnezeu vorbeşte atât de puternic împotriva închinării la fiară, este
pentru că El iubeşte pe oameni. El iubeşte pe toţi oamenii. Cititorule,
El te iubeşte şi pe tine. El ştie că o persoană care urmează acestei puteri
şi primeşte semnul ei, nu poate să fie fericită. El ştie că „nici ziua, nici
noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi primesc
semnul numelui ei!” Apocalipsa 14:11.
Urmând acestei puteri, nu vei avea odihnă. El ne iubeşte atât de
mult, încât ne avertizează în cea mai puternică vorbire cunoscută de
om. Ascultă la aceasta.
„Apoi a urmat un alt înger, al treilea. Şi a zis cu glas tare: Dacă se
închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe
10 Legea Duminicală
mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat

în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor
îngeri şi înaintea Mielului”. Apocalipsa 14:9,10.
Cuvinte tari. Vorbirea dragostei este întotdeauna tare când este o
chestiune de viaţă şi de moarte a ce¬lui iubit.
Te întreb, ce ar fi putut face mai mult? Dumnezeu a trimis pe singurul
Său fiu să moară — o moarte teribilă — în locul nostru. Nimeni nu
trebuie să experimenteze îngrozitoarea soartă a celor care urmează fiarei
şi primesc semnul ei. Isus a creat o cale de scăpare. El a suferit agonia
Ghetsemanilor, tortura procesului Său batjocoritor unde L-au bătut cu
cruzime, rănindu-I trupul. Ei făceau plecăciuni în batjocură, lovindu-L
în cap cu un băţ, presând şi mai adânc spinii în capul Său şi făcând ca
sângele său să se scurgă pe faţa Sa. Priveşte-L clătinându-se pe drumul
spre Golgota Fiul lui Dumnezeu cade cu faţa la pământ. El îndură
oroarea păcatelor noastre, în timp ce sângele Său se scurge picătură cu
picătură la piciorul crucii. Priveşte la buzele Sale tremurânde strigând:
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit”.
Isus este atârnat pe cruce — ca un şarpe pe un stâlp, zbătându-se
în agonie, bând ultimele picături ale mâniei lui Dumnezeu împotriva
păcatului. „Aşa cum Moise a ridicat şarpele în pustie”, Isus a fost ri¬dicat
pentru tine. El a luat asupra Sa, ceea ce tu şi eu meritam. Acum vezi de
ce Tatăl nostru ceresc atât de îngrijorat ca noi să nu urmăm fiarei şi să
nu pri¬mim semnul ei? Noi nu trebuie să primim această îngrozitoare
pedeapsă. Isus a plătit totul. Când ei băteau cuiele zdrobind carnea Sa
şi Isus se ruga „Tată iartă-i, căci nu ştiu ce fac”. El Se ruga de asemenea
pentru tine şi pentru mine. El se ruga pentru tine!
Eşti gata acum să-L primeşti ca Mântuitor personal şi să-L urmezi
până la capăt? Vei fi atât de fericit că ai făcut aceasta. încrede-te în El;
ascultă-L chiar până la moarte; stai în dragostea Sa prin rugăciune şi
studiul Bibliei, predare totală şi o legătură din dragoste cu El — numai
atunci vei fi în siguranţă, ferit de a te închina fiarei şi a primi semnul
ei — numai atunci. Curând vei vedea de ce.
Un alt lucru pe care trebuie să-l înţelegem, este că în identificarea
fiarei, Dumnezeu nu se referă la oamenii sinceri care sunt nefamiliarizaţi
cu ea din neştiinţă. Când El o identifică, El se referă la „sistem”; la
conducători care ştiu ce fac şi care cu bună ştiinţă calcă şi schimbă
Cuvântul lui Dumnezeu.
Vezi? Dumnezeu este un Tată iubitor. El îi face răspunzători numai
pe aceia care înţeleg cerinţele Bibliei şi cu bună ştiinţă le încalcă, sau pe
acei care refuză să audă Cuvântul Său şi sunt ignoranţi.
Fiara există acum. Mulţi creştini adevăraţi care acum sunt
nefamiliarizaţi cu ea, curând vor auzi aceste adevăruri despre ea. Ei vor
auzi chemarea lui Dumnezeu să iasă afară din ea. Şi ei vor răspunde.
Nu fi înşelat să crezi că „fiara” este un computer undeva în Europa.
Cuvântul lui Dumnezeu este atât de clar, căci chiar un copil sincer poate
să-1 înţeleagă.
Următorul punct în identificarea fiarei este uluitor.
8) Are caracteristicile celor patru fiare (naţiuni) care au existat
înaintea ei. Priveşte cu atenţie.
„Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard, avea labe ca de
urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de
domnie şi o stăpânire mare”. Apocalipsa 13:2.
Care sunt aceste naţiuni? Din nou, ne spune Biblia. Aceleaşi fiare se
găsesc şi în Daniel 7. „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor
ridica pe pământ”. Daniel 7:17. Acestea sunt cele patru imperii universale,
din timpul lui Daniel până la căderea imperiului Roman. Ele sunt: Babilon
(605-538 î. Hr.), Medo-Persia (538-331 î. Hr.), Grecia (331-168 î. Hr.) şi Roma
(168 î. Hr. - 476 d. Hr.). Acum să privim descrierea lor în Daniel 7.
„Daniel a început şi a zis: în vedenia mea de noapte am văzut cum
cele patru vânturi ale ceru-rilor au izbucnit pe marea cea mare. Şi patru
fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta. Cea dintâi semăna
cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i
s-au smuls aripile; şi sculându-se de pe pământ a stat drept în picioa¬re
ca un om şi i s-a dat o inimă de om. Şi iată că o a doua fiară era ca un
urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis:
Scoală-te şi mănâncă multă carne! După aceea m-am uitat mai departe
şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre,
fiara aceasta avea şi patru capete şi i s-a dat stăpânire.
După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a
patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi puternică; avea nişte
dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea i
era cu totul deosebită de fiarele mai dina¬inte şi avea zece coarne.
M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic
a ieşit din mijlocul lor şi dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din
cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o
gură, vorbea cu trufie.” Daniel 7:2-8.
Ce scenă! Iată-le începând din zilele lui Daniel.
Leul – Babilon.
Ursul - Medo-Persia.
Leopardul – Grecia.
Fiara înspăimântătoare - Roma.
Deoarece fiara cu semnul are asemănări cu acestea patru, să le
studiem mai îndeaproape.
Babilonul reprezentat de leul cu două aripi, a stăpânit pământul
când Daniel era în viaţă. În ruinele Babilonului antic, au fost găsite statui
reprezentând lei cu două aripi, care pot fi văzute şi astăzi.
Leul — un simbol potrivit pentru Babilon. A fost cea mai mare

împărăţie din antichitate. Cele două aripi ne vorbesc despre rapiditatea
cu care „împărăţia de aur” a cucerit lumea civilizată din acel timp.
Cum se aseamănă fiara din Apocalipsa 13 cu Babilonul?
Întemeiat de Nimrod (vezi Geneza 10), strănepotul lui Noe, cu mai
mult de două mii de ani înainte de Hristos, Babilonul antic a fost una dintre
minunile lumii. Era aşezat într-un pătrat perfect înconjurat de un măreţ
zid, gros de aproximativ douăzeci şi şase de metri. Suprafaţa sa de două
sute douăzeci şi cinci de mile pătrate era presărat cu terenuri şi grădini de
o rară frumuseţe. Cu cele şaizeci de mile de şanţuri de apărare, şaizeci de
mile de ziduri imense, porţile sale de bronz solid, grădinile suspendate,
tunelurile subterane sub râul Eufrat, perfecta simetrie pentru frumuseţe
şi apărare — acest oraş conţinând multe din lucrurile care erau minuni
ale lumii, era el însuşi, o altă şi mai măreaţă minune.
Împăraţii Babilonului pretindeau să fie adoraţi ca dumnezei. Pentru
un om să fie apreciat, este minunat, dar ca alţi oameni să i se închine şi să-l
venereze este blasfemie. Conducătorul „fiarei” face, chiar acest lucru.
Dar ce putem spune despre următoarea împărăţie?
Medo-Persia a cucerit în noaptea aceea teribilă când împăratul
Belşaţar, ultimul împărat al Babilonului, ameţit de băutură, a dat un ospăţ
celor o mie de mai mari ai lui, folosind şi aruncând de colo acolo, vasele
sacre de la templul lui Dumnezeu. Dar genunchii săi au început să se
înmoaie şi să tremure de frică în timp ce privea cum degetul unei mâini
de om, trasa pe peretele palatului prăbuşirea sa. Daniel 5:1,3,5,6.
La vederea acelei mâini, Belşaţar este paralizat de frică. El cere să i se
aducă toţi cititorii în stele, haldeii şi ghicitorii, dar ei nu pot să-1 ajute.
In cele din urmă regina sugerează ca să fie adus Daniel. Coruptul împărat
nu este neştiutor de faptul că Daniel este în stare să interpreteze vi¬surile şi
să dezlege misterele pentru că Dumnezeul cerurilor este cu el. Dar Belşaţar
urăşte pe Dumnezeu şi nu-l consideră pe Daniel printre cei înţelepţi.
Dar acum? Acum, este speriat de moarte! La sugestia împărătesei
Daniel este chemat. Priveşte ce se întâmplă!
„Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat
cuvântul şi a zis lui Daniel: Tu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război
ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda, tatăl meu împăratul? Daniel 5:13.
După ce a menţionat neputinţa magicienilor să citească cele scrise
pe perete, împăratul a zis: „Am aflat că tu poţi să tâlcuieşti şi să dezlegi
întrebări grele; acum dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o
tâlcuieşti, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor de aur la gât
şi vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei!” Daniel 5:16.
Daniel ştia foarte bine ce avea să se întâmple în noaptea aceea. Şi
răsplătirea pământească era ca un nimic. In câteva ore, cei mai mulţi din
locul acela aveau să fie omorâţi. El nu putea să se gândească la răsplată.
„Ţine-ţi darurile şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi
împăratului scrierea, şi i-o voi tâlcui.” Daniel 5:17.
După ce i-a amintit împăratului despre rebeliunea şi mândria sa
împotriva lui Dumnezeu, el i-a spus ce înseamnă scrisul.
„Şi aceasta” a spus Daniel, „este scrierea care a fost scrisă: Numărat,
numărat, cântărit şi împărţit! Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat
înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei şi i-a pus capăt.
Cântărit, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor!
Împărţit, înseamnă că împărăţia ta a fost împărţită şi dată Mezilor şi
Perşilor! Daniel 5:25-28.
Împăratul a rămas încremenit. Poţi să-ţi imaginezi disperarea?
„Dar chiar in noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost
omorât. Şi a pus mâna pe împărăţie Dariu Medul, care era în vârstă de
şaizeci de ani”. Daniel 5:30,31. Fără coroană şi fără sceptru. Belşaţar stă
întins — o formă de ceară înfăşurată într-o manta de purpură.
Leul cu două aripi este mort. În anul 538 î.Hr. Medo-Persia sub
conducerea lui Dariu a luat conducerea chiar la timp. Ursul din visul
lui Daniel a cucerit lumea.
Cum se aseamănă „fiara” din Apocalipsa 13 cu Medo-Persia ?
A fost o regulă a Medo-Perşilor, că o lege odată dată, nu mai poate
fi schimbată. Guvernul era considerat infailibil. Vei vedea în curând că
„fiara” foloseşte aceeaşi tactică.
Medo-Persia a condus până ce imperiul s-a întâlnit cu un tânăr al
cărui geniu militar era neobişnuit. Alexandru cel Mare. El a devenit un
marc conducător la vârsta de 25 de ani.
Era 1 octombrie 331 î. Hr. în fruntea armatei sale, Alexandru a întâlnit
forţele persane, pe care le-a învins în bătălia de la Arbela. Geniul său
militar a făcut ca Grecia să se ridice ca al treilea imperiu mondial.
Leopardul cu patru capete şi patru aripi din viziunea lui Daniel a
înlocuit ursul Medo-Persan.
Dar de ce patru capete?
Alexandru a cucerit lumea, dar el nu s-a cucerit pe sine. La un
banchet, el a băut cupa lui Hercule plină cu alcool. Era un obiect imens.
Stomacul unui om cu greu poate să cuprindă un sfert. El a băut-o de
două ori şi 1-a omorât. Alexandru a murit cu febră furioasă la vârsta de
33 de ani. Anul — 323 î. Hr.
Dorinţa sa a fost ca Împărăţia să fie dată celui mai puternic. Cei
patru generali ai săi, Casandru, Lisimach, Seleuc şi Ptolomeu au preluat
Imperiul şi l-au împărţit în patru. Aceste diviziuni sunt reprezentate
prin acele patru capete ale leopardului.
Dar ce este cu cele patru aripi? Ele reprezintă repeziciune,
promptitudine. Grecia a cucerit lumea în numai treisprezece ani. O
asemenea realizare nu a fost niciodată egalată.
Înainte de moartea sa, Alexandru a ordonat oraşelor greceşti să i se

închine ca unui dumnezeu. „Fiara” din Apocalipsa 13 „seamănă cu un
leopard”, pentru că a preluat cultura grecească şi de asemenea are un
conducător care pretinde să i se aducă închinare ca unui dumnezeu.
Cine este a patra fiară „înspăimântătoare” din Daniel 7?
„După acea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a
patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea
nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare tot ce mai
rămânea; era cu totul deosebită de fiarele de mai înainte şi avea zece
coarne. El mi-a vorbit aşa: Fiara a patra este o a patra împărăţie, care va
fi pe pământ.” Daniel 7:7-23.
A patra fiară reprezentată prin fiara teribilă este Roma. Roma a
cucerit Grecia în anul 108 î. Hr., şi în cele din urmă a dat puterea sa
„fiarei” din Apocalipsa 13.
Din a patra fiară „înspăimântătoare” a ieşit „un corn mic”. Aici este ceva
uimitor. Fiara din Apocalipsa 13 şi „cornul cel mic” din Daniel 7, sunt una
şi aceeaşi putere. Dumnezeu vrea să fie sigur că nu este nici o neclaritate
în cine este această putere, de aceea o descrie în ambele cărţi profetice. Nu
este profeţia biblică fantastică? Priveşte la descrierea „cornului cel mic”
„M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic
a ieşit din mijlocul lor şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din
cele dinţii coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o
gură care vorbea cu trufie... şi va dobori trei împăraţi. El va rosti vorbe
de hulă împotriva Celui Prea Înalt şi se va încumeta să schimbe vremi le
şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi
şi o jumă¬tate de vreme.” Daniel 7:8,24,25.
Dacă compari descrierea „cornului cel mic” cu descrierea fiarei
din Apocalipsa 13, vei vedea că ele sunt una şi aceeaşi putere. Pentru
comparaţie, vezi Apendice 1A.
Una din cele mai surprinzătoare lucruri despre această putere este că
„se va încumeta să schimbe vremile şi legea”. Daniel 7:25. Acesta este un
om care se consideră egal cu Dumnezeu şi îndrăzneşte să falsifice Legea
Sa — Constituţia Universului! El face aceasta cu multă îndrăzneală. Dar
Dumnezeu a spus: „Toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru
veşnicie”. Psalmi 111:7,8.
9) A noua dezlegare cu privire la „fiară”, este timpul pe care
Dumnezeu i-1 dă ca să domnească, înainte de a primi „rana de moarte”.
Va domni pentru 1260 de ani. Pentru a nu fi nici o greşeală cu privire la
aceasta, El repetă perioada de şapte ori în Daniel şi Apocalipsa. Pentru
o descriere detailată a acestei profeţii, vezi Apendice 2.
Nu numai că este aceeaşi putere reprezentată prin „cornul cel mic” din
Daniel 7, dar este reprezentată în Apocalipsa 17 prin „femeia desfrânată”
care stă pe o fiară de culoare stacojie. Să aruncăm o privire.
Din nou ne întâlnim cu acele capete şi coarne. Ajunsesem să le
asociem cu Roma. „Femeia desfrânată” reprezintă un sistem bisericesc
corupt. „Femeia aceasta era îmbrăcată în purpură şi stacojiu; era
împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare”. Apocalipsa 17:4.
Este o biserică bogată.
O femeie în profeţie reprezintă o biserică. Dum¬nezeu aseamănă
poporul Său cu „o femeie atrăgă¬toare şi delicată”. Ieremia 6:2. O fecioară
este biserica adevărată a lui Dumnezeu. O femeie stricată este o biserică
coruptă. Ea este numită „mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.
Apocalipsa 17:5. Nu este numai o biserică, ci o biserică mamă. Este o
putere a întregului pământ.
„Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor, şi de
sângele ucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.”
Apocalipsa 17:6. O da! Omoară pe sfinţi!
Aceasta este şocant. De ce Tatăl nostru ceresc, care este aşa de iubitor
şi bun, ar vorbi în felul acesta despre o biserică, expunând-o lumii în felul
acesta? De ce El care este plin de milă şi dragoste, avertizează pe fiecare,
că cine va urma acestei puteri şi va primi semnul ei va sfârşi în foc?
Cred că răspunsul este unul — pentru că este adevărat. Deşi
Dumnezeu este foarte milos, El spune întotdeauna adevărul.
Ştiu că este şocant, dar există o biserică coruptă pe care Satan o
foloseşte ca să corupă lumea întreagă şi să jefuiască bărbaţi şi femei de
viaţa veşnică. Ca şi Nimrod şi Alexandru cel Mare, această putere are
conducători care distrag atenţia şi înclinarea oamenilor de la adevăratul
şi viul Dumnezeu, către ei. Aceşti conducători întorc oamenii de la
cuvântul lui Dumnezeu către cuvântul lor; de la ascultarea de poruncile
lui Dumnezeu către ascultarea de poruncile lor. De aceea Dumnezeu o
spune aşa cum este, pentru că El este Dragoste.
Există mulţi creştini sinceri şi devotaţi în această biserica decăzută,
numită „Babilon” şi ei vor auzi chemarea lui Dumnezeu şi vor ieşi afară.
„El a strigat cu glas tare şi a zis: A căzut, a căzut Babilonul cel mare!
A ajuns un locaş al demonilor, o închisoare al oricărui duh necurat, o
închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte.”
„...Apoi am auzit din ceruri un alt glas, care zicea: Ieşiţi din mijlocul
ei poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu
urgiile ei!” Apocalipsa 18:2,4.
1) A primit scaunul şi stăpânirea sa de la Roma. Apocalipsa 13:4.
2) A condus pământul pentru 1260 de ani (de la 538 î. Hr. — până
la 1798 d. Hr.).
3) Apoi a primit o „rană de moarte”, care mai târziu s-a vindecat.
Apocalipsa 13:3.
4) Este o putere politică şi religioasă, care pretinde închinare.
Apocalipsa 13:4.
5) A modificat Legea lui Dumnezeu. Daniel 7:25.

6) Are un conducător care pretinde că este Dumnezeu pe pământ şi
că poate să ierte păcatele (ceea ce este hulă). Apocalipsa 13:1.
7) Este o biserică mamă (fiice au ieşit din ea). Apocalipsa 17:5.
8) A făcut război cu sfinţii. Apocalipsa 13:7.
9) Este o putere a lumii, după care se miră tot pământul. Apocalipsa
13:3,4.
10) Are un bărbat în frunte şi numărul numelui său este 666.
Apocalipsa 13:18.
Are un „semn” teribil, care dacă este primit, va face ca acea persoană
să fie aruncată în foc şi să piardă viaţa veşnică. Apocalipsa 14:9,10.
Cred că cei mai mulţi aţi ghicit că este Papalitatea. Este singura putere
de pe faţa pământului care se încadrează în toate aceste caracteristici
ale Bibliei?
Dar ce este cu 666?
CAPITOLUL 3
DESCRIEREA FIAREI
STOP ! Dacă nu ai citit capitolul 2, „Fiara identificată”, nu citi acest
capitol.
Să privim mai îndeaproape, pentru a fi siguri că nu greşim. „Şi
balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare”.
Apocalipsa 13:2.
Împăratul Justinian „i-a dat” Roma Papei, când a declarat că Papa
trebuie să conducă peste toate bisericile creştine şi a stabilit Papalitatea
în 538 d. Hr., când generalul Belisarius a scos pe ostrogoţi din Roma.
Roma i-a dat scaunul său. Profeţia a prezis aceasta cu sute de ani mai
înainte ca să se întâmple!
De la 538 d. Hr., Papalitatea a condus exact 1260 de ani, până în 1798
când ceva incredibil s-a întâmplat. Papa a fost luat prizonier. Generalul
lui Napoleon, Bertier, l-a capturat pe Papa, l-a dus în Franţa şi l-a pus în
închisoare, unde a murit.
O rană de moarte. Papalitatea a domnit exact 1260 de ani. Ar fi putut
să fie aceasta numai o coincidenţă? De ce a făcut-o Bertier?
Napoleon dorea să conducă lumea şi Papalitatea stătea în calea lui. Mă
întreb dacă au ştiut ei că împlineau profeţia, în ciuda intereselor lor?
„...dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira
după fiară”. Apocalipsa 13:3.
„În 1029, guvernul italian a recunoscut oraşul Vatican ca stat
independent. Din nou, Papa era împărat. Pe 9 martie 1929, el a spus:
„Întreaga lume este cu noi”. San Francisco Cronicle a publicat pe prima
pagină a ziarului o relatare a pactului semnat.
El suna cam aşa: „Musolini şi Gaspari semnând un pact istoric... vindecă
o rană de mulţi ani”. Aceasta este fantastic! Biblia a profetizat că rana va fi
vindecată şi ziarul a confirmat aceasta folosind chiar aceleaşi cuvinte.
Totuşi, această mare organizaţie nu a fost stabilită oficial, până în 538
d. Hr. Apostolul Pavel a văzut forţe lucrând pentru pregătirea acestei căi.
Ce ar fi putut vedea el că se întâmpla acolo? Iată ce s-a întâmplat.
După ce Isus S-a înălţat la cer, biserica creştină a crescut rapid sub
binecuvântarea Duhului Sfânt. Isus a făcu cunoscut felul în care copii
Săi aveau să fie trataţi. „Atunci, vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omori;
şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.” Matei 24:9.
Aceasta s-a întâmplat literal. Priveşte la această relatare uluitoare.
„Executarea lor a fost transformată într-un joc” scria Tacitus, descriind
persecuţia din timpul lui Nero. „Ei erau acoperiţi cu piei de animale
sălbatice şi sfâşiaţi în bucăţi de către câini. Erau atârnaţi pe cruce; erau

arşi, înfăşuraţi în materiale inflamabile şi aruncaţi în foc. Pentru a scăpa
de la moarte, ei nu aveau decât să respingă pe HRISTOS şi să se supună
împăratului. Unii au făcut-o, dar mult mai mulţi au acceptat mai degrabă
să fie torturaţi până la moarte, decât să se lepede de Domnul lor.”
Păgânismul a prevăzut că dacă Evanghelia ar triumfa, templele şi
altarele ar deveni fără valoare; de aceea el, şi-a unit toate forţele pentru
a distruge creştinătatea. Creştinii erau deposedaţi de bunurile lor şi
aruncaţi afară din casele lor. Un număr imens şi-au pecetluit credinţa
cu sângele lor. Nobili şi sclavi, bogaţi şi săraci învăţaţi şi neînvăţaţi, erau
omorâţi la fel, fără milă.
Sub dealurile din împrejurimile Romei, au fost săpate galerii lungi
în pământ şi piatră; întunecatele şi complicatele reţele de pasaje se
întindeau pe mile întregi, dincolo de zidurile oraşului. În aceste locuri
ascunse, urmaşii lui Hristos au îngropat pe morţii lor şi tot aici, când erau
suspectaţi, au găsit un loc de retragere. Mulţi au fost torturaţi, renunţând
la viaţă „ca să dobândească o înviere mai bună”. Evrei 11:35. Ei tresăltau
de bucurie că au fost socotiţi vrednici să sufere pentru adevăr şi imnuri
de victorie se ridicau din mijlocul flăcărilor. Satan nu a putut să-i distrugă.
Ani îndelungaţi împăraţii Nero şi Diocleţian i-au măcelărit cu miile.
„Puteţi să ne omorâţi, să ne torturaţi, să ne condamnaţi” a spus un
creştin celor care îl persecutau, „nedreptatea voastră este dovada că noi
suntem nevinovaţi”. Tertulian Apology, paragraful 50.
Până în 313 d. Hr. era împotriva legii să fii creştin. O astfel de
persoană era automat un criminal. Dar urmaşii lui Isus s-au răspândit
peste tot. Satan a văzut că trebuie să se schimbe tactica. El a recurs la o
schemă mai bună. Ce ar putea lucra mai bine decât omorârea lor? A face
lucrurile uşoare şi cu infiltrarea. Ca un general înţelept, el va corupe
biserica din interiorul ei.
Priveşte ce se întâmplă!
Un zvon se întinde în întreaga împărăţie. Împăratul Constantin a
devenit creştin. Creştinii sunt extrem de fericiţi. De acum nu vor mai fi
sfâşiaţi de câini şi lei, nu vor mai fi schingiuiţi cu sânge rece, sau folosiţi ca
torţe umane ca să lumineze arena pentru gladiatori. Acum creştinismul
este religia statului. Totul va fi minunat. Sau aşa se pare.
Dar puţin câte puţin, în timp ce fiecare se relaxează şi îngrijorarea
că ar putea fi omorât dispare, ceva se întâmplă. Compromisul. Din ce în
ce mai mult, conducătorii, din dorinţa de popularitate şi câştig, coboară.
standardele şi face mai uşoară calea pentru păgâni să intre în biserică.
Dar aceasta aduce eroare şi obiceiuri păgâne.
Nesurprins deloc în schema lui Satan de a corupe biserica din
interiorul ei, Dumnezeu ne dă următoarele avertizări. Ascultă la
cuvintele lui Pavel.
Descrierea fiarei 19
„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci ziua Domnului nu
va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi
omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai sus de tot
ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că
se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Căci
taina fărădelegii a şi început să lucreze.” 2 Tesaloniceni 2:3,4,7. O da! El a
văzut-o venind! Misterioasa lucrare a corupţiei a progresat cu rapiditate
după moartea ultimului apostol. Ce s-a întâmplat?
După încetarea persecuţiei, interesul mare al lui Satan a fost să-şi aibă
sub control pe conducătorii bisericii. Dacă ar putea să umfle mândria lor,
să-i facă iubitori de bani, atunci întreaga biserică ar fi afectată. O modalitate
de câştigare a popularităţii ar fi ca, din ce în ce mai mulţi păgâni să accepte
creştinismul. Bogăţia şi prestigiul bisericii ar creşte. Cui îi pasă dacă Biblia
trebuie schimbată întrucâtva, pentru a-i atrage! Numai să introduci câteva
din obiceiurile păgâne, dându-le nume creştine şi paginii vor umple
bisericile creştine. Chiar aceasta s-a întâmplat!
Apostolii au mers prin imperiu, întemeind biserici în multe oraşe.
Cu trecerea timpului, biserici mai mici au fost construite în zonele rurale
din împrejurimi. Centrele mari erau în Ierusalim, Roma şi Alexandria-
Egipt. În cele din urmă Roma s-a ri¬dicat în frunte.
Următorul pas al conducătorilor bisericilor în acest plan a fost să
obţină controlul statului, pentru a putea impune decretele lor. Ei au
realizat mai multe decât au visat vreodată. Aceasta s-a întâmplat în 538
d. Hr., când întregul oraş al Romei a fost înmânat Papei — Episopul
Romei. Pentru următorii 1260 de ani, conducătorii bisericii au domnit
având totala autoritate civilă. Întocmai cum a prezis profeţia.
Incredibil!
Dar priveşte la acest lucru izbitor! Se spune că fiara are „nume de
hulă”. Apocalipsa 13:1. A devenit una din doctrinele de bază ale bisericii, că
conducătorul ei vizibil are autoritate supremă peste bişopi şi pastori în toate
părţile lumii. Mai mult decât atât, el chiar şi-a însuşit numele de Dumnezeu.
I s-a adresat ca „Papa Domnul Dumnezeu” şi declarat a fi infailibil”. Pentru
documentare, vezi apendice 3. El pretinde închinarea tuturor oamenilor.
Dar ce este cu 666?
Pe mitra oficială a Papei, este scris titlul: „Vicarius Filii Dei”, care
înseamnă „Vicarul Fiului lui Dumnezeu”. Pretenţia că acesta este titlul
său oficial a fost declarată public de-a lungul anilor. Ediţia din 18 aprilie
1915 a revistei „Oaspetele nostru de Duminică”, declara: „Literele înscrise
pe mitra Papei sunt acestea „VICARIUS FILII DEI”, care înseamnă în
latină „Vicarul Fiului lui Dumnezeu”.
În Apocalipsa 13:18 se spune: „Aici e înţelepciunea. Cine are
pricepere, să scotocească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi
numărul ei este „şase sute şaizeci şi şase”.
Să încercăm acum să vedem ce vom obţine. Îţi aminteşti numerele

romane pe care le-ai învăţat în şcoală?
V - 5
I- 1
C- 100
A- 0
R - 0
I- 1
U - 5
S- 0
F- 0
I- 1
I- 1
I- 1
D- 500 „U” şi „V” au aceeaşi valoare.

E- 0 Vezi enciclopedia sub alfabet.
I- 1
Total = 666
În Greacă, Ebraică şi Latină se obţine acelaşi rezultat. Vreau să

fiu scurt şi să spun că atunci când o persoană prezintă aceste şocante
descoperiri, ea trebuie să aibă blândeţe şi tact. Noi trebuie să arătăm
oamenilor că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi. Adevărul trebuie spus — dar
întotdeauna cu blândeţe.
Cei 1260 de ani de domnie a Papalităţii sunt cunoscuţi ca „Evul
Mediu întunecat”. Sunt sigur că ai auzit această expresie înainte. Motivul
pentru care a fost atât de întunecat, se datorează faptului că preoţii au
interzis fiecăruia să citească sau chiar să aibă o Biblie. Pentru sute de
ani, numai preoţilor li s-a permis să citească Biblia. Satan a trebuit să
ia Bibliile de la oameni, ca să-i ţină în întuneric şi superstiţie. Oamenii
nu ştiau altă cale mai bună. A fost un timp când, dacă erai prins cu o
Biblie, erai târât afară din casă, atârnat de un stâlp şi ars de viu in faţa
casei tale. (Pentru documentare, vezi Apendice 4).
Ceea ce Ioan vede în continuare este de necrezut!
CAPITOLUL 4
DINAMITA
capitol.
Poţi să-ţi imaginezi creştini omorând alţi creştini? Este un gând oribil.
„I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască”. Apocalipsa 13:7. „Şi
am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele
ucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.”
Apocalipsa 17:6.
Ce imagine! Nu este de mirare că Ioan a fost atât de uimit. Un teanc
de cărţi cu greu ar putea conţine bilanţul celor cincizeci de milioane de
creştini omorâţi ca „eretici”. Pentru posesia unei Biblii, pentru credinţa
că oamenii trebuie să fie liberi de a se închina lui Dumnezeu conform
conştiinţei lor, pentru acestea şi multe ale „crime”, bărbaţi, femei şi copii
erau torturaţi şi omorâţi.
Istoria arată foarte clar, că oraşe şi sate întregi au fost şterse de
pe faţa pământului, pentru că nu s-au conformat bisericii de stat şi
conducătorului ei.
Mai marii bisericii au studiat sub Satan, maestrul lor, pentru a
inventa cele mai groaznice moduri de tortură posibile şi care să nu
sfârşească viaţa victimei. în cele mai multe cazuri, procesul era repetat
până la limita maximă a rezistenţei umane, până ce natura renunţa la
luptă şi victima saluta moartea ca o dulce eliberare. Aceasta era soarta
celor care se opuneau bisericii Romane.
Dacă i s-ar da ocazia în Statele Unite, ea ar face acelaşi lucru astăzi
împotriva „ereticilor”. Ea se laudă că nu s-a schimbat niciodată. Rectorul
Institutului Catolic din Paris, H. A. Baudrillart, a dezvăluit atitudinea
bisericii şi a conducătorilor ei pentru persecuţie.
„Când a fost confruntată cu erezia” a spus el, „ea nu s-a mulţumit
cu încercarea de a convinge; argumentele de ordin intelectual şi moral
i s-au părut insuficiente şi ea a recurs la forţă, la pedeapsa corporală, la
tortură.” Pentru relatări cum Valdenzii, Albigenzii, Boemii şi alţii au fost
masacraţi sau omorâţi în secret pentru credinţa lor, vezi apendice 5.
Cea mai remarcabilă relatare este cea despre Valdenzi. Ei au fost
dintre cei câţiva oameni, care au avut copii ale Bibliei în timpul anilor
de început ale Papalităţii.
„Ei vedeau că sub conducerea Papei şi a preoţilor mulţimile încercau
zadarnic să obţină iertarea chinuindu-şi trupurile pentru păcatul
sufletului lor. Apăsaţi de sentimentul păcatului şi urmăriţi de frica mâniei
unui Dumnezeu răzbunător, mulţi sufereau până când natura istovită ceda
şi fără nici o rază de lumină sau de nădejde se coborau în mormânt.
Valdenzii se străduiau să frângă acestor suflete plăpânde pâinea
vieţii, să le prezinte soliile de pace din făgăduinţele lui Dumnezeu şi să-i
îndrepte spre Hristos, ca singura lor nădejde de mântuire. Mântuitorul
era prezentat atât de lipsit de simpatie faţă de stare decăzută a omului,
încât trebuia să fie invocată mijlocirea preoţilor şi a sfinţilor. Aceia ale
căror minţi fuseseră luminate de Cuvântul lui Dumnezeu se străduiau
să prezinte acestor suflete pe Hristos ca fiind Mântuitorul lor iubit şi
milos, stând cu braţele deschise, invitând pe toţi să vină la El cu povara
păcatelor, a grijilor şi poverilor lor.
Cu buze tremurânde şi cu ochii în lacrimi, adesea plecat pe genunchi,
descoperea fraţilor lui făgăduinţele preţioase care arătau păcătosului unica
nădejde. Deosebit de dorită era repetarea cuvintelor: „Sângele lui Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne curăţeşte de orice păcat.” 1 Ioan 1:7.
Mulţi rămaseră nemângâiaţi de pretenţiile Romei. Ei vedeau cât
de zadarnică este mijlocirea oamenilor sau a îngerilor răi în favoarea
păcătosului.
Asigurarea iubirii unui Mântuitor părea prea greu de crezut pentru
unele din acele suflete lovite de furtuna păcatului. Atât de mare era
uşurarea pe care o aducea. Un aşa potop de lumină se revărsase asupra
lor încât păreau răpiţi în ceruri. Adesea se puteau auzi rostindu-se
cuvinte ca acestea; „Va primi oare Dumnezeu jertfa mea? Mă va primi
cu bunăvoinţă? Mă va ierta oare?” Era citat răspunsul: „Veniţi la Mine
toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” Matei 11:28.
Credinţa prindea făgăduinţa şi se auzea răspunsul plin de bucurie:
„Nu mai sunt necesare pelerinaje lungi; nici călătorii obositoare la
locurile sfinte.
Pot veni la Isus chiar aşa cum sunt, păcătos şi nesfinţit şi El nu va
dispreţui rugăciunea de pocăinţă : „Iertate îţi sunt păcatele.” Ale mele,
chiar şi ale mele pot fi iertate!
Era o putere ciudată şi solemnă în cuvintele Scripturii care vorbeau
direct inimilor acelora care flămânzeau după adevăr. Acesta era glasul
lui Dum¬nezeu şi el aducea convingere acelora care îl auzeau.
În multe cazuri, solul adevărului nu mai era văzut, îşi luase drumul
spre alte ţări sau îşi irosea viaţa în vreo temniţă necunoscută sau poate
oasele lui albeau pe locul unde mărturisise pentru adevăr.
Misionarii Valdenzi au invadat împărăţia Satanei. Chiar şi numai
existenţa acestui popor, care ţinea credinţa bisericii din vechime, era o
mărturie permanentă cu privire la apostazia Romei şi de aceea provoca
o şi mai mare ură şi persecuţie. Refuzul lor de a renunţa la Scripturi
era o jignire pe care Roma nu o putea îngădui. S-a hotărât să-i şteargă
de pe pământ.
Dinamita 23
Papa Inocent VIII a poruncit ca „Acea sectă răutăcioasă şi nesuferită, să
fie strivită ca şerpii veninoşi dacă refuză să se lepede.” (Vezi Apendice 6).
Nici o acuzaţie nu putea fi adusă împotriva caracterului moral al
acestei clase proscrise. Cea mai mare vină era aceea că nu se închinau
lui Dumnezeu după cum cerea Papa. Pentru această „crimă”, asupra lor
erau îngrămădite toate umilinţele, insultele şi chinurile no care oamenii
sau demonii le puteau inventa. Ei erau vânaţi şi omorâţi; dar sângele lor
uda sămânţa semănată, care nu înceta să aducă roadă. Împrăştiaţi prin
multe ţări, ei au semănat seminţele Reformei... şi trebuie să fie dusă mai
departe până la încheierea timpului de către aceia care sunt gata să sufere
toate lucrurile pentru „Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui
Isus Hristos.” Apocalipsa 1:9.
Ai în vedere că aceste atrocităţi s-au întâmplat mult înainte de naşterea
noastră? Dar avertizarea împotriva primirii „semnului fiarei” este cu
certitudine pentru noi astăzi. Curând vei vedea care este „semnul fiarei”.
Aşa cum am învăţat, această putere „se va încumeta să schimbe
vremile şi legea.” Daniel 7:25.
Cum va putea face aceasta?
Deoarece păgânii erau obişnuiţi să se închine la idoli, biserica
a desfiinţat porunca a doua, care interzice închinarea la idoli. Ei au
introdus imagini în biserici. Dar în loc de imagini ale zeilor păgâni, ei
au folosit imagini ale sfinţilor morţi! Oamenii erau învăţaţi că acestea
erau numai pentru a-i ajuta să înţeleagă mai bine şi pentru creşterea
devoţiunii. Dar rezultatul a fost cu totul diferit. Pentru documentare
cum au fost aduse icoanele în biserică, vezi Apendice 7.
Se spune că el „se va încumeta să schimbe vremile şi legea”. Priveşte
la această declaraţie şocantă, dintr-un decret oficial: „Papa are putere
să schimbe timpurile, să abroge legi şi să se lipsească de toate lucrurile,
chiar şi de preceptele lui Hristos”. Decretat de Tranlatic Episcop.
De necrezut!
Când am citit prima dată această declaraţie, am fost foarte surprins.
Am fost uimit că declaraţia oficială a Papalităţii, a fost citată aproape cuvânt
cu cuvânt din Biblie. În loc de a lăsa numai nouă po¬runci ei au împărţit
porunca a zecea în două, ca totuşi să fie zece. (Vezi Apendice 8).
Satan a făcut ca porunca a doua să fie distrusă. Dar el nu s-a oprit
aici. Conducătorii au schimbat de asemenea şi porunca a patra.
Schimbarea poruncii a patra a fost făcuta în timp treptat, ca nimeni să nu se
ridice. Dar schimbarea este o lucrare de artă a lui Satan. Următoarele declaraţii
care uimesc şi înfricoşează mintea, au fost făcute de autorităţile bisericii, fiind
documente. „Întrebare — Aveţi vreo dovadă că biserica (Romano-Catolică)
are putere să instituie festivaluri, care apoi să fie impuse?
Răspuns — Dacă nu ar avea o astfel de putere ea nu ar fi făcut acest
lucru cu care toţi religioşii sunt de acord — ea nu ar fi înlocuit respectarea
sâmbetei, a şaptea zi a săptămânii, cu respectarea duminicii, ziua întâia,

o schimbare care nu este autoritate scripturală.” A Doctrinal Catechism,
de Stephen Keenan, pag. 174.
Aceasta este incredibil!
„Biserica Catolică”, a declarat cardinalul Gibbons „prin misiunea
sa divină a schimbat ziua de odihnă de la Sâmbătă la Duminică”. Din
nou li se pune întrebarea: întrebare — Care este ziua de Sabat? Răspuns
— Sâmbăta este ziua de Sabat. Întrebare — De ce ţinem noi Duminica
în loc de Sâmbătă? Răspuns — Noi ţinem Duminica în locul Sâmbetei
pentru că Biserica Catolică, în Conciliul de la Laodicea (364 d. Hr.), a
transferat solemnitatea de la Sâmbătă la Duminică.” Catehismul celor
conver¬tiţi ai Doctrinei Catolice, pag. 50, ediţia a treia.
Ce spune de fapt porunca a patra?
„Adu-ţi aminte de ziua de odihna ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile
şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată
Domnului Dumnezeului tău; să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici
fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul
care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Dom¬nul cerurile, pământul
şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a
binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” Exo¬dul 20:8-11.
Cunosc autorităţile bisericii că în Biblie nu exis¬tă nici o poruncă
pentru sfinţirea Duminicii? Ei cunosc aceasta.
Cardinalul catolic Gibbons în „Credinţa Părinţilor noştri”, pag. 111,
a spus: „Poţi să citeşti Biblia de la Geneza la Apocalipsa, şi nu vei găsi
un singur rând în care să autorizeze sfinţirea Duminicii. Scriptura
impune respectarea religioasă a Sâmbetei, o zi pe care niciodată nu o
vom sfinţi.”
În Conciliul de la Trent (1545 d. Hr.), conducătorii bisericii au hotărât
că „tradiţia” are o tot atât de mare autoritate ca şi Biblia. Ei credeau că
Dumnezeu le-a dat împuternicirea să schimbe Biblia după cum doresc
ei. Prin „tradiţie”, ei au vrut să spună învăţături omeneşti.
Isus a spus: „Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte
porunci omeneşti.” Matei 15:9.
Aşa cum au adus icoane în biserică pentru ca păgânii să poată veni
mai uşor, tot aşa au schimbat şi Sabatul Bibliei, pentru acelaşi motiv.
Cum a început?
Soarele era principalul zeu al paginilor din cele mai străvechi timpuri,
chiar de la Babilonul antic. Deoarece ei se închinau soarelui Duminica,
conducătorii bisericii compromise au putut întrezări că dacă ei ar schimba
Sabatul de la Sâmbătă la Duminică ar realiza câteva lucruri.
În primul rând — i-ar separa pe Iudeii, care erau urâţi de mulţi
Romani şi care împreună cu Isus (Luca 4:16) se închinau Sâmbăta de la
începutul lumii (şi încă o fac şi astăzi).
Dinamita 25
În al doilea rând — ar fi mult mai uşor pentru păgâni să intre în
biserică dacă creştinii s-ar aduna în aceeaşi zi cu lumea păgână.
Au lucrat foarte bine. Păgânii au intrat în biserică cu miile. Planul de
compromitere al Satanei îşi făcea lucrarea sa mizerabilă. Schimbarea a fost
făcută treptat, dar mulţi dintre cei cu inima curată, creştini adevăraţi, au
fost alarmaţi. Ei au - mers la conducători şi au vrut să ştie de ce au îndrăznit
să umble la Legea Dumnezeului Atotputernic. Conducătorii bisericii au
ştiut că se va întâmpla aceasta — şi au avut pregătit un răspuns. Este o
lucrare de artă. Dacă o persoană nu cunoaşte bine Biblia, sună frumos.
Oamenilor li se spunea că acum ei se închină Duminica pentru că
Isus a înviat din morţi în această zi. Nu există nici măcar un verset în
Biblie care să ne spună să facem aceasta, dar aşa li se spunea lor. Poate
ai auzit aceasta chiar şi tu însuţi!
Când împăratul Constantin a devenit creştin, creştinismul a devenit
religia de stat. Îţi aminteşti? Deoarece mii de păgâni au intrat în biserică,
nu a fost mult până ce ei au devenit o influenţă dominantă. Cei mai mulţi
dintre oficialii de vârf au fost închinători ai soarelui. Deoarece guvernul
Roman devenea şubred, Constantin s-a consultat cu ajutoarele sale şi cu
oficialii bisericii din Roma.
„Ce să facem? Cum putem uni şi stabiliza guvernul?”
Sfatul conducătorilor bisericii a venit chiar la timp. „Dă o lege Duminicală.
Forţează pe fiecare să înceteze lucrul şi să onoreze Duminica.”
Aceasta a fost totul! Îi va satisface pe păgâni — închinători ai soarelui
— şi va uni pe păgâni, creştini şi Imperiul Roman ca niciodată înainte.
Este anul 321 d. Hr., când Constantin, cedând la sugestia conducătorilor
bisericii, dă prima lege Duminicală. O avem aici direct din record:
„Toţi judecătorii şi oamenii oraşelor, şi toţi care se ocupă cu orice
meserie să se odihnească în venerabila zi a soarelui.” Edict din 7 martie
321 d. H. Corpus Juris Civilis Cod, lib. 3, lit. 12, lex. 3. (Pentru mai multe
informaţii, vezi Apendice 9).
Creştini care nu s-ar compromite să dezonoreze pe Dumnezeu,
s-au aflat în dilemă. Satan a lucrat în aşa fel ca să fii forţat să onorezi
păgânismul (Ziua soarelui), altfel primeşti pedeapsa. Chiar după ce a
fost dată legea Duminicală de către împărat, mulţi creştini au continuat
să păstreze şi să onoreze ziua a şaptea, sfânta zi de Sabat pe care
Mântuitorul a păstrat-o. Dumnezeu a ştiut ce se va întâmpla şi a prezis
că omul păcatului „se va încumeta să schimbe vremile şi legea”. Satan
era gata să aducă înşelăciune asupra lumii întregi.
Bibliile erau interzise de către preoţi. Odată cu scurgerea timpului,
noile generaţii (fără Biblii) vor uita de Sabatul Domnului. Din când în
când erau convocate mari concilii bisericeşti. Aproape în fiecare din ele,
Sabatul pe care Dumnezeu l-a dat ca o amintire a Creaţiunii Sale, era
împins tot mai jos şi Duminica era înălţată.
Sărbătoarea păgână în cele din urmă a fost privită ca „Ziua Domnului”

(de Papa Silvester, 314-337 d. Hr.) şi conducătorii bisericii au declarat Sabatul
Biblic o moaşte a Iudeilor, iar cei care îl onorau în ascultare de porunca a
patra a lui Dumnezeu, erau consideraţi „vrednici de blestem”.
A distrus Decalogul chiar în centru, punând în schimb sfinţirea
Duminicii, a luat Bibliile şi a comandat întregului pământ să o accepte
— acesta a fost împăratul escrocheriilor!
Satan urăşte porunca a patra mai mult decât pe celelalte, pentru că
este singura care spune cine este Dumnezeu cu adevărat — Creatorul
„Cerului şi al pământului, mării şi tot ce este în ele.” Exodul 20:11. Ai putea
să te închini oricărui zeu şi să le ţii pe celelalte, nouă (să nu omori, să nu
furi, etc.), dar ca să ţii porunca a patra tu trebuie să te închini Creatorului
Universului, care El însuşi S-a odihnit în ziua a şaptea şi a poruncit copiilor
Săi să facă acelaşi lucru pentru a avea o legătură din dragostea cu El.
Odată cu trecerea secolelor, oamenii, fără Biblic, au uitat despre Sabatul
lui Dumnezeu şi Duminica a fost impusă cu putere ca zi de închinare.
Chiar şi astăzi mulţi sunt nepăsători cu privire la acest subiect.
În acele vremuri întunecate, Valdenzii pe care l-am menţionat şi alte
câteva grupe au avut Biblii în secret şi mulţi au ţinut Sabatul Biblic —
Sâmbăta — aşa cum a făcut Isus. Dar ei erau socotiţi în afara legilor. Ori
de câte ori erau prinşi erau torturaţi şi omorâţi. Cadavrele lor ciopârţite
arată lumii tactica pe care fiara a folosit-o întotdeauna — forţa.
Despre cei credincioşi lui Dumnezeu în ultimele zile ale acestui
pământ, se spune: „Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile
lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”. Apocalipsa 14:12.
În timpurile moderne, conducătorii care ştiu despre ce este vorba,
vor admite că oamenii au schim¬bat Sabatul şi nu Dumnezeu. Priveşte
la aceste declaraţii suprinzătoare ale conducătorilor protestanţi:
Metodişti — „Motivul pentru care noi sărbătorim ziua întâia în locul
celei de a şaptea nu este bazat pe o poruncă pozitivă. Cineva va cerceta
Scripturile în zadar pentru a găsi împuternicire de schim¬bare a zilei a
şaptea cu ziua întâia.” Clovis G. Chappel, Zece reguli de vieţuire, pag. 61.
Baptişti — Harold Lindsell, fost editor al revistei „Creştinismul
astăzi”, a spus: „Nu este nimic în Scriptură care să ne ceară nouă să
ţinem Du¬minica în locul Sâmbetei ca o sfântă”. Creştinismul astăzi,
Noiembrie 5, 1976.
Episcopali — „Porunca Bibliei spune în ziua a şaptea să te odihneşti.
Asta este Sâmbăta. Nicăieri în Biblie nu scrie că închinarea ar trebui făcută
Duminica.” Philip Carrington, Toronto Daily Star, Octombrie 26, 1949.
Prietenii noştri catolici ştiu cum a avut loc schimbarea. Ei spun: „Noi
sărbătorim Duminica în locul Sâmbetei pentru că biserica Catolică la
Conciliul de la Laodicea a transferat solemnitatea Sâmbetei la Duminică.”
Catehismul celor Convertiţi ai Doctrinei Catolice, pag. 50, ediţia a treia.
Dinamita 27
Presa catolică a spus: „Duminica este o instituire catolică şi pretenţia
respectării ei poate fi apărată numai cu principiile Catolice... De la începutul
şi până la sfârşitul Scripturii nu există un singur pasaj care să garanteze
transferul adorării publice a ultimei zile din săptămână la ziua întâia.”
Dumnezeu vorbeşte despre ziua a şaptea de o sută douăzeci de ori
în Noul Testament. Un preot catolic a oferit o mie de dolari cui poate
găsi un verset biblic care să indice că acum Duminica este sfântă şi că
ar trebui respectată în locul zilei a şaptea. Nimeni nu a răspuns. Am
făcut şi eu acelaşi lucru, dar nu am primit nici un răspuns. Pentru o
scurtă înşiruire a celor opt texte biblice care menţionează prima zi a
săptămânii, vezi Apendice 10.
Se spune că fiara (cornul cel mic) „se va încumeta să schimbe vremile
şi legea”. Daniel 7:25.
Porunca a doua a desfiinţat-o şi icoane au fost aduse în biserică.
Porunca a patra este singura care are de-a face cu timpul. Priveşte la
acest anunţ şocant:
„Papa are putere să schimbe timpurile, să anuleze legi şi să se
lipsească de toate lucrurile, chiar de preceptele lui Hristos.” (Decretul
de Tranlatic Episcop).
Păstrează în minte că Dumnezeu este blând şi drept. Aceia care ţin
Duminica şi calcă porunca a patra din neştiinţă nu sunt sub condamnare.
Nu¬mai aceia care ştiu ce cere Dumnezeu şi cu bună ştiinţă încalcă
porunca Sa, săvârşesc păcat, Duşmanul lui Dumnezeu ştie că a încălca
una din poruncile lui Dumnezeu este un păcat care ÎI răneşte pe
Mântuitorul nostru şi care ne jefuieşte de viaţa veşnică cu El, dacă nu
este mărturisit şi îndepărtat.
Satan a ascuns acest subiect atât de adânc, căci chiar mulţi
predicatori nu sunt conştienţi de el. Mulţi conducători religioşi depun
eforturi disperate pentru a ţine departe, de oameni realitatea acestui
subiect, şocant, dar adevărat, mulţi predicatori nu au învăţat la şcoală
nimic diferit de ceea ce au învăţat profesorii lor. Acest lucru s-a continuat
de generaţii. Din acest motiv, chiar părinţii sau bunicii tăi poate nu au
înţeles ceea ce învaţă Cuvântul lui Dumnezeu despre Sabatul zilei a
şaptea. Dar când oamenii studiază cu sinceritate Biblia pentru ei înşişi,
ochii lor sunt deschişi. Mulţi oameni se încred în cuvântul predicatorului
şi nu studiază Cuvântul lui Dumnezeu ei înşişi. Crezi asta?
Când te hotărăşti să ţii Sabatul lui Dumnezeu sfânt, dovine o plăcere.
O pace şi bucurie îţi um-ple inima. Ştii că acum nu mai încâlci nici una
din poruncile Sale, ci mergi mai aproape cu Mântuitorul. Apocalipsa
descrie pe credincioşii ultimelor zile ca „ţinând poruncile lui Dumnezeu
şi credinţa lui Isus”.
Diavolul a încercat şi încearcă să-i facă pe predicatori să spună că cele
zece porunci ale lui Dumnezeu au fost anulate. Dar când ar fi vreodată
drept să calci porunca a şasea, a opta sau a noua, adică să omori, să furi
sau să minţi? Toate zece stau sau cad împreună, pentru că există o relaţie
din dragoste şi sinceritate între tine şi Dumnezeu. Dacă calci una, le calci
pe toate. (Iacov 2:10,11). Este ca între doi îndrăgostiţi — totul sau nimic.
Isus a spus: „Să nu credeţi că am venit să stric legea sau poruncile;
am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, cită vreme nu
va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din
lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” Matei 5:17,18. Cerul şi
pământul nu au trecut încă. Este adevărat că noi suntem salvaţi prin harul
gratuit al lui Dum-nezeu şi nu prin ascultarea noastră. (Efeseni 2:8).
Îl laud pe Dumnezeu că salvarea Sa este un dar gratuit pe care noi
îl putem primi prin simpla credinţă. De asemeni - este adevărat că dacă
o persoană cu bună ştiinţă persistă în neascultarea de Dumnezeu, arată
că el nu îl iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat şi îndeajuns ca să-L asculte
şi că mi-a primit acest dar gratuit. El nu a fost născut din nou. Copiii
adevăraţi ai lui Dumnezeu vor fi ascultători, oameni fericiţi care îl iubesc
atât de mult că mai degrabă ar muri, decât să mai păcătuiască împotriva
Lui. Ascultarea devine o bucurie când mergi împreună cu Isus!
Este o noutate pentru mulţi oameni că Moise a primit mai multe
seturi de legi. în prima călătorie pe munte, Dumnezeu i-a dat cele zece
porunci, care El spune că vor rămâne pentru totdeauna.
Cu altă ocazie, Moise a primit legea ceremonială, care este discutată
în Apendice 11. Această lege era cu privire la omorârea animalelor.
Ea a fost „adăugată datorită păcatului” şi arată spre sacrificiul Fiului
lui Dumnezeu pe cruce. Ea era pentru a păstra proaspătă în mintea
oamenilor, că într-o zi adevărata jertfă pentru păcat va veni.
Mielul fără pată reprezintă „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele
lumii”. Ioan 1:29. De-oarece Isus a venit în realitate şi a murit pentru noi,
este uşor să vezi că nu mai este nevoie de această lege ceremonială.
A existat încă un alt set de legi care Dumnezeu le-a dat poporului
Său. Ele sunt legi ale sănătăţii, ca cele din Leviticul 11 şi Deuteronomul
14. Din această cauză poporul lui Dumnezeu era cel mai sănătos din
întreaga lume. Ei nu au căpătat incurabilele boli ale celorlalte naţiuni,
sau chiar cum avem astăzi în lumea noastră. Pentru că stomacurile şi
corpurile noastre sunt aceleaşi ca şi ale lor, aceia care astăzi urmează
aceste înţelepte şi ştiinţifice reguli ale sănătăţii vor culege roadele. Ei nu
vor căpăta ca alţii înfricoşătorul cancer, atac de inimă etc.
Dumnezeu este atât de bun! Te face să te îndrăgosteşti de Persoana
aceasta iubitoare — Isus.
A fost legea ceremonială a lui Moise, cea care a fost anulată la cruce.
Această lege era despre sacrificarea animalelor, jertfe de mâncare şi
băutură şi despre cele şapte sabate ceremoniale care erau rotate de-a
lungul anului şi cădeau în diferite zile ale săptămânii.
Dinamita 29
Toate acestea arătau spre moartea Mântuitorului pe cruce şi nu mai
au nici o valoare pentru noi astăzi. Aceste jertfe de mâncare şi băutură,
luni noi şi zile de sabat ceremoniale, erau „umbră a lucrurilor viitoare,
dar trupul este al lui Hristos”. Coloseni 2:16,17.
Toate erau o „umbră” a crucii. Pavel îl numeşte „zapis” şi spune clar
că a fost „pironit pe cruce”. Coloseni 2:14.
Sunt bucuros că noi nu mai trebuie să omorâm animalele, nu eşti şi
tu? Cele şapte sabate ceremoniale pe care le roteau de-a lungul anului,
au fost desfiinţate odată cu restul ceremoniilor şi erau total diferite de
„Sabatul Domnului”, care venea în fiecare săptămână. Dumnezeu nu
numai că doreşte ca copiii Săi să respecte Sabatul Său săptămânal aici pe
pământ, dar Biblia spune că noi îl vom serba chiar şi în cer. Isaia 66:22,23.
Pentru documentare cu privire la diferenţa din¬tre legea ceremonială
şi Cele Zece Porunci, vezi Apendice 11.
Satana a strecurat cea mai mare contrafacere în Istoria omenirii.
Priveşte la acest tablou izbitor.
„Biblia spune: „Adu-ţi aminte de ziua de Sabat ca s-o sfinţeşti”.
Biserica Catolică spune: „Nu, prin puterea mea divină eu desfiinţez ziua
de Sabat şi îţi comand să ţii prima zi a săptămânii şi iată, întreaga lume
civilizată se închină în ascultare reverenţă de porunca sfintei biserici
Catolice!” Părintele Enright, C.S.S.R. of the Redempto-ral College, Kansas
Cit, Mo., extras din Istoria Sabatului pag. 802.
Uimitor! Nu este de mirare că Biblia spune: „Şi au început să se
închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început
să se închine fiarei zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se
poate lupta cu ea? Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi
aceia al căror nume nu a fost scris în cartea vieţii Mielului, care a fost
înjunghiat.” Apocalipsa 13:4,8.
Nu s-a pierdut deloc evidenţa timpului. Pentru a vedea că zilele
săptămânii noastre sunt ace-leaşi cu zilele din timpul lui Hristos, vezi
Apendice 12.
Unii predicatori care nu au un text biblic pe care să-1 arate, vor spune:
„Nu te îngrijora de poruncile lui Dumnezeu; închină-te lui Dumne¬zeu
în fiecare zi sau alege o zi din şapte”. Alţi predicatori foarte educaţi au
spus: „Nu te îngrijora de a urma Bibliei, este demodată. Trăieşte o viaţă
decentă şi totul va fi bine. Mulţi predicatori când sunt întrebaţi de ce se
adună Duminica în locul zilei a şaptea, răspund cu sinceritate: „Ştiu că
Sâmbăta este Sabatul zilei a şaptea şi că Biblia nu l-a schimbat, dar dacă
aş spune aceasta oamenilor, mi-aş pierde serviciul”.
Dar a fost frica pierderii funcţiei şi a intrării în probleme care 1-a
determinat pe Pilat să facă ceea ce a făcut? Îţi aminteşti? Când oamenii au
strigat: „Dacă laşi pe omul acesta să plece, tu nu eşti prietenul Cezarului”.
(Ioan 19:12). Pilat s-a speriat. Dacă oamenii s-au întors împotriva lui numai
pentru cu L-ar lăsa pe Isus să plece, îţi poţi închipui ce s-ar fi întâmplat.
L-ar fi costat scaunul său. Mai mult chiar: „Pilat a vrut să facă pe placul
norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată
cu nuiele, L-a dat să fie răstignit”. Marcu 15:15. Aceasta este grav!
Din nou spun nu este de mirare că lumea întreagă se închină şi se
miră după fiară — nu este de mirare! Să-şi salveze serviciile sau gâturile,
lumea se compromite.
Îl laud pe Dumnezeu că multe mii care aud aceste adevăruri, sunt
destul de sincere să se întoarcă înapoi la Biblie şi să-L urmeze pe Isus
până acasă.
Dumnezeu ne arată atât de clar, căci chiar un copil poate înţelege.
Numai aceia care îl iubesc din toată inima pe Tatăl Nostru Ceresc şi pe
Fiul Său drag, vor putea sta neclintiţi în ultimele zile şi nu se vor închina
fiarei şi nu vor primi „semnul” ei.
Apropo — Care este îngrozitorul semn al fiarei?
CAPITOLUL 5
SEMNUL FIAREI
capitol.
„Semnul fiarei” şi „Sigiliul lui Dumnezeu” sunt direct opuse. La
sfârşit fiecare vom avea unul sau celălalt.
Aceia care aleg sigiliul lui Dumnezeu vor fi cu Isus în minunata Sa
împărăţie — acel splendid Paradis al frumuseţii, pe care nici cel mai
îndrăzneţ gând al nostru nu şi-l poate închipui. Este un tărâm unde
domneşte dragostea, bunătatea, pacea şi fericirea.
Aceia care aleg semnul fiarei vor fi aruncaţi în lacul de foc. Dacă
există ceva pe care noi nu-1 vrem — este semnul fiarei.
Acum suntem gata să descoperim înşelăciunea tuturor înşelăciunilor
— contrafacerea va amăgi întregul pământ şi îl va arunca într-o
disperare veşnică. Ascultă ceea ce Dumnezeu are de spus, despre acest
înfricoşător „semn”.
„Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: „Dacă se
închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe
mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat
în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor
îngeri şi înaintea Mielului.” Apocalipsa 14:9,10.
Sunt două căi uşoare de a afla care este semnul fiarei. Una — întreabă
fiara care este semnul au¬torităţii ei. Îţi va spune destul de deschis. A
doua — află care este „sigiliul lui Dumnezeu”, şi vei şti că semnul fiarei
este chiar opusul.
Motivul pentru care o atât de mare avertizare este dată împotriva
primirii semnului fiarei este pentru că primirea lui este un păcat grav
împo¬triva lui Dumnezeu. De aceea cei care îl vor primi vor fi pierduţi.
Aceia care vor alege sigiliul lui Dumnezeu, îşi vor arăta dragostea şi
loialitatea pentru El, şi nu fiarei — chiar şi în faţa morţii. O da, Biblia
dezvăluie că va fi folosită forţa (me-toda favorită a fiarei). Aceia care îl
refuză vor fi persecutaţi, boicotaţi, nu vor putea să cumpere sau să vândă
şi în cele din urmă vor fi condamnaţi la moarte!
Priveşte la aceste uluitoare cuvinte. După cum vezi, va fi „chipul
fiarei”, care va impune „decretul de moarte”!
„I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să
vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei...
şi nimeni să nu poate cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică
numele fiarei, sau nu¬mărul numelui ei.” Apocalipsa 13:15,17.
Ce scenă!
Nu are importanţă din ce direcţie priveşti la ea o mare criză stă gata
să cuprindă pământul nostru. Oamenii o simt. Şi nu va mai fi mult.
Aceia care ÎI iubesc pe Dumnezeu din toată inima, nu se vor
conforma presiunii — fie ce o fi. Ei vor sta tari în faţa morţii şi vor primi
sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor. Este aceasta şi alegerea ta? Nu este
un lucru neînsemnat — este o problemă a vieţii veşnice sau opusul.
Cu privire la sigiliul Lui Dumnezeu se spune: ,,Şi am văzut un
alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea
Dumnezeului Celui viu, El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri,
cărora le fusese dat să veteme pământul şi marea, zicând: Nu vătămaţi
pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea
slujitorilor Dumnezeului nostru!” Apocalipsa 7:2,3.
„Vânturi în profeţie reprezintă conflict, război. Un război global se
apropie după cum vom vedea curând. Aici îngerii îl ţin până când? Da!
— până ce servii lui Dumnezeu vor putea primi sigiliul lui Dumnezeu.
Totul ar fi scăpat de sub control până cum. Dar Dumnezeu în marea Sa
dragoste şi milă ţine vânturile — încă puţină vreme.
Lumea şi-a ţinut respiraţia când au avut loc crizele din Cuba şi
alte confruntări ale „super puterilor”. Statele Unite şi Rusia singure au
destul armament nuclear să distrugă întreaga lume de mai multe ori. Nu
este un accident că „semnul fiarei” nu a fost încă impus. Dar în curând
îngerii vor slăbi vânturile. Fie prin televiziune, radio sau prin asistarea
la persecutarea în Tribunale a celor care au sigiliul lui Dumnezeu,
oamenii vor vedea diferenţa dintre „sigiliu” şi „semn” şi vor lua poziţie.
Chiar această carte, poate fi o metodă pe care Dumnezeu a ales-o ca tu
să afli aceste adevăruri. Nu este o coincidenţă că tu o citeşti. Dumnezeu
aşteaptă ca urmaşii sinceri şi umili ai lui Isus, să cunoască aceste mari
probleme — şi să fie în stare să primească „sigiliul” Său pe care Satan
încearcă să-l ţină departe de ei.
Când toţi cunosc problemele sfârşitului şi fac ultima lor alegere —
este timpul de încheiere al harului. Atunci se încheie timpul de încercare
pentru rasa umană, vin cele şapte plăgi, ultima bătălie înfiorătoare a
acestui pământ (vom studia acest lucru mai târziu). Unde vei sta atunci,
este determinat de alegerea pe care o faci acum! Mai întâi de toate care
este „sigiliul” lui Dumnezeu?
Un sigiliu este ceva care are de-a face cu treburile legale. Documentele
oficiale sunt ştampilate cu sigiliul conducătorului oficial al statului sau al
guvernului. Fiecare lege care este aprobată are sigiliul guvernului pe ea.
Fiecare sigiliu are trei părţi:
1) Numele conducătorului;
2) Titlul conducătorului;
3) Teritoriul peste care guvernează.
Semnul fiarei 33
În anii ‘80, cînd Ronald Reagan a fost ales preşedinte, sigiliul oficial
al Americii era: „Ronald Reagan, President ,,United States of America”.
Acest sigiliu era pus pe o lege pentru a o face oficială şi întreaga ţară
loială se supunea.
Sigiliul lui Dumnezeu, de asemenea face legea Sa oficială şi întregul
Univers loial o susţine.
Aşa cum sigiliul preşedintelui este pus în legile sale pentru a le face
oficiale, tot astfel, sigiliul lui Dumnezeu este în legea Sa. Iată ce spune
Dumnezeu: „înveleşte mărturia, pecetluieşte legea între ucenicii Mei”.
Isaia 8:16. Unde suntem noi sigilaţi? Pe frunte. Legea Sa stă în inimile
noastre. Sub noul legământ promisiunea Sa este: „Iată legământul pe
care-l voi face ei după acele zile, zice Domnul; voi pune legile Mele în
inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”. Evrei 10:16.
Spiritul Sfânt pune sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile noastre când
noi alegem aceasta. Fruntea conţine lobul frontal, în această secţiune
a creierului se află conştiinţa noastră. Când tu primeşti sigiliul lui
Dumnezeu pe frunte înseamnă că îl ai în conştiinţa ta. Tu crezi aceasta,
eşti loial Lui. Aşa cum preşedintele foloseşte „sigiliul” guvernării sale
pentru a impune legile în ţara sa, tot astfel Dumnezeu foloseşte „sigiliul”
Său pentru a impune legea Sa. Fiara va folosi sigiliul (semnul) său pentru
a im¬pune legea sa în locul legii lui Dumnezeu.
Unde vei găsi sigiliul lui Dumnezeu cu cele trei părţi ale lui? Chiar
în mijlocul poruncilor Sale.
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile
şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua do odihnă închinată
Domnului Dumnezeului tău; să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici
fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul
care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul
şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a
binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţi-o.” Exodul 20:8-11.
Acesta este singurul loc în Biblie unde vei găsi sigiliul lui Dumnezeu.
Aici sunt cele trei părţi ale sigiliului.
1) Numele Său „Domnul”;
2) Titlul Său „Dumnezeul tău” (Creator);
3) Teritoriul Său — „cerul şi pământul, marea şi tot ce este în ele”.
Aceasta este extraordinar! Nu este de mirare că Satana a lucrat atât
de mult să ascundă de la noi adevărul despre Sabat. Este semnul lui
Dumnezeu!
Poate vei întreba: „Este Sabatul cu adevărat sigiliul lui Dumnezeu?”
Priveşte în Ezechiel 20:12 şi Ezechiel 20:20.
„Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie un semn între mine şi ei, pentru
ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc”. „Sfinţiţi Sabatele Mele,
căci ele sunt un semn intre Mine şi voi ca să ştiţi că Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.” (Cuvântul „semn are aceeaşi însemnătate ca „sigiliu”

— vezi Romani 4:11).
Ce ar putea fi mai clar? Sigiliul lui Dumnezeu este Sabatul Său.
Satan a ştiut că trebuie să ajungă chiar la această parte. Nu este de
mirare că fiara a distrus-o şi a pus în loc un suplinitor!
Priveşte la această declaraţie cu privire la acţiunea sa de schimbare a
Sabatului lui Dumnezeu cu Duminica. Desigur biserica Catolică pretinde
că schimbarea a fost acţiunea sa, şi această acţiune este semnul puterii
şi autorităţii sale eclesiastice în problemele religioase.
Respectarea Duminicii este semnul autorităţii papale. Respectarea
Duminicii este „semnul fiarei”!
Problemele sunt clare. Dumnezeu spune că El este adevăratul
Dumnezeu. El a dat Sabatul Său ca un semn al autorităţii Sale ca Creator
al Universului. Prin respectarea lui, noi recunoaştem autoritatea lui
Dumnezeu. Dar biserica Catolica spune: „Nu! Ţine prima zi a săptămânii,
şi iată, întreaga lume civilizată se închină în ascultare respectuoasă la
porunca sfintei biserici Catolice. E semnul autorităţii noastre de a ne
înălţa deasupra poruncii lui Dumnezeu”.
Dar ce se întâmplă cu cei dragi ai noştri care ţin Duminica şi nu
cunosc adevărul? Au ei semnul fiarei? Nu! Numai aceia care ştiu
şi realizează că încalcă porunca a patra a lui Dumnezeu, sunt traşi
la răspundere. Biblia zice: „Deci, cine ştie să facă binele şi nu-l face,
săvârşeşte un păcat!” Iacob 4:17.
Tu şi eu ştim acum, şi vom fi răspunzători. Curând toţi vor şti.
Dumnezeu face chiar din aceasta un mare punct de încercare pentru
omenirea din ultimele zile. Acest test îi va separa pe aceia care îl iubesc
pe Dum¬nezeu cu adevărat, îndeajuns ca să îl urmeze chiar în mijlocul
persecuţiei, de aceia care doar pretind a fi creştini, dar ca şi Pilat, se vor
compromite mergând împreună cu mulţimea — şi sfârşind cu semnul
fiarei. „Semnul” nu va fi primit oficial până ce nu va fi impus de „fiara
cu două coarne” din Apocalipsa 13.
Cu certitudine, noi nu vrem să-L facem pe Mântuitorul nostru să
sufere, prin încălcarea uneia din poruncile Sale. Aceasta ar zdrobi inima
Sa. Păcatul îl răneşte cel mai mult. El a suferit agonia pe cruce, sângele
Său curgând pentru a spăla păcatele noastre. Dragostea Lui pentru
noi este foarte delicată. Aceia care vor să primească semnul fiarei sunt
doritori să rănească inima iubitoare a lui Dumnezeu. Când noi alegem
să respectăm toate poruncile Sale, acestea îl face fericit.
Când te vei închiria Lui într-un mod deosebit in Sabatul Său, El
î1 va face pentru tine cea mai fericită zi a săptămânii. Vei fi în stare să
pui deoparte îngrijorările; şi munca ta pentru o zi întreagă şi vei avea o
odihnă plăcută cu Isus — nu numai fizică dar şi o odihnă a sufletului,
simţind pace şi libertate de păcat.
Semnul fiarei 35
Dacă lucrezi Sâmbăta, El te va ajuta şi în această problemă. Nu L-am
văzut niciodată Să nu izbutească. Aceia care se hotărăsc să ţină Sabatul
Său cel Sfânt şi să nu meargă la lucru Sâmbăta, sunt în grija deosebită a
lui Dumnezeu şi sub providenţa Sa miraculoasă. El te va ajuta să primeşti
Sâmbăta liberă de la serviciu, sau dacă trebuie să-ţi pierzi serviciul, El
îţi va da unul mai bun. Eu garantez aceasta. Acesta este Dumnezeu!
Acesta este bunul nostru Tată Ceresc.
Fiecare om de pe acest pământ va fi încercat chiar în acest punct.
Milioane pe acest pământ au descoperit aceste uimitoare adevăruri ca
şi tine şi se bucură de o nouă viaţă împreună cu Isus.
Aici este o altă întrebare — ce înseamnă să primeşti semnul pe
mână?
Îţi aminteşti, să-l primeşti pe frunte înseamnă că tu crezi, eşti loial
lui. Va fi deasemenea un semn în afară, vizibil, prin care oamenii vor
putea şti cine are semnul şi cine nu îl are? (Vom studia aceasta imediat).
A-l primi pe mână, înseamnă că atunci când semnul este impus de către
„icoana fiarei”, ei îl acceptă nu pentru că ci cred în el, ci numai pentru a
putea cumpăra şi vinde, pentru a-şi putea păstra posturile şi a-şi salva
vieţile. Mâna este un simbol al muncii, al câştigării existenţei.
Acesta este un gând şocant! Dacă „chipul fiarei” încearcă să forţeze
pe fiecare să primească „semnul fiarei”, cum o va face?
Dar cine este „chipul fiarei”?
CAPITOLUL 6
CHIPUL FIAREI
Cine este „chipul fiarei”?
Ce face el?
Cui îi dă puterea?
Devine din ce în ce mai interesant. Totul se găseşte în Apocalipsa 13.
Aici este descrierea lui: „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă
fiară, (am aflat că aceasta este Statele Unite) care avea două coarne ca ale
unui miel, şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi
înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei, dintâi, a
cărei rană de moarte fusese vindecată. I s-a dat putere să dea suflare icoanei
fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu
se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci,
slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi
nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică
numele fiarei sau numărul numelui ei”. Apocalipsa 13:11,12,15-17.
Numai gândindu-mă la aceasta mă cuprind fiorii.
Deşi pare imposibil, Cuvântul lui Dumnezeu spune că aşa se va
întâmpla.
Mai întâi lasă-mă să-ţi spun că îmi iubesc ţara.
Tocmai m-am întors din Europa şi este minunat că sunt din nou
acasă, dar acesta este Cuvântului lui Dumnezeu.
Statele Unite (fiara cu două coarne) va face ca toţi să se închine fiarei
dinţii, forţând prin lege „semnul” fiarei dintâi. Cuvântul „a face” în
greaca originală înseamnă „a forţa”.
O lege Duminicală naţională va fi impusă în ţara noastră. În capitolul
unu deja am văzut că ea vine, şi unele motive pentru care este dată.
Am aflat că „fiara cu două coarne” este Statele Unite. Prima fiară
este Papalitatea. Chipul fiarei este o putere religioasă din ţara noastră,
care ca şi fiara, învaţă multe din aceleaşi învăţături false majoritatea
lumii protestante.
Să o spun direct, Apocalipsa 13 ne descoperă faptul uimitor că
America protestantă va face ca toţi să se închine Papalităţii şi să
primească „semnul” ei, prin darea unei Legi Duminicale, şi toţi aceia
care nu se vor supune, vor suferi consecinţele!
Când oamenii ating adâncimea decăderii spiri¬tuale şi dau această
lege, nu numai că vor face un chip fiarei în ţara noastră (America) şi vor
copia vechiul principiu papal de persecuţie, dar vor pregăti calea prin
care toţi să primească „semnul fiarei”.
Chipul fiarei 37
Devine clar! Vezi, nu este fiara cea care va impune semnul său prin
lege, ci este „chipul” Său — America Protestantă.
Totul va fi adus la un punct, ori ne vom supune legilor ţării noastre
dragi şi nu vom asculta de Dumnezeu, sau va trebui să violăm legea ţării
ca să ascultăm de Domnul nostru. Aceasta va fi o adevărată încercare!
Dacă eşti credincios cu adevărat lui Dumnezeu, te vei găsi pentru un
scurt timp înainte de venirea lui Hristos, fără serviri, fără dreptul de a
cumpăra sau vinde, şi chiar sub pedeapsa cu moartea!
Sună imposibil? Este deja în progres!
Mari grupări religioase ca Alianţa zilei Domnului, Masa rotundă
religioasă, Vocea creştină o doresc şi deja au articole cu privire la aceasta.
Jurnalul catolic naţional Catholic Twin Circle, a spus: „Ar fi bine ca
toţi americanii să petiţioneze preşedintele şi Congresul să elaboreze o
lege fe¬derală — un amendament la constituţie dacă este nevoie — să
restabilească Duminica ca zi de odihnă naţională”.
Aceste grupări puternice au interese veritabile. Ei lucrează pentru
multe lucruri bune — programe mai bune la TV, salvarea familiei, etc.
dar ceea ce ei nu realizează este când Statele Unite dă legea Duminicală
— ia libertatea religioasă a acelora care aleg să ţină ziua lui Dumnezeu în
locul zile Soa¬relui pe care biserica Catolică a introdus-o de la păgâni —
ei impun „semnul fiarei”! Aceia care se vor supune acestei legi opresive
ştiind ceea ce fac, cu siguranţă vor primi „semnul fiarei”. De ce? Pentru
că ei vor încălca Legea lui Dumnezeu ca să asculte de tradiţia oamenilor.
Isus a spus: „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât
învăţături omeneşti”. Marcu 7:7.
Nu mă înţelege greşit, îmi iubesc preşedintele şi ţara. Eu doar
împărtăşesc adevărul.
Dacă capul îţi este ameţit (aşa cum a fost şi al meu) de gândul unei viitoare
Legi Duminicale şi a persecuţiei în ţara noastră, tot ceea ce pot să îţi spun este
— mergi mai aproape de Dumnezeu! — mai aproape decât ai fost vreodată
în viaţa ta. El te va ajuta. Aceste evenimente vin eu o rapiditate sigură.
E de necrezut, dar în Virgina, statul meu natal deja a fost dată, vreau
să spun o Lege Duminicală obligatorie — şi sentinţa ei de moarte!
În 1610 prima Lege Duminicală în America în Virginia, cerea: „Fiecare
bărbat şi femeie să se pregătească dimineaţa pentru serviciul divin şi
predicile de Duminică, şi după amiaza pentru serviciul divin şi catehizare.
Pedeapsa: pentru prima abatere să-şi piardă provizia pentru întreaga
săptămână următoare, pentru a doua să-şi piardă provizia şi de asemenea
să fie biciuit, şi pentru a treia oară să fie omorât”. Laws and Orders, Divine,
Politique and Marţial, for the Colony in Virginia: stabilit pentru prima
dată de Thontas Gates, Cavaler, Locotenent — General, 24 mai 1610.
Ştiai că vechea Lege Duminicală este încă în cărţile din Virginia?
Ea nu a fost niciodată îndepărtată.
„Nu este constituţională” a spus un avocat care locuieşte în Richmond

(vorbind despre Legea Duminicală de acolo). „Este o lege religioasă şi
nu este constituţională”. Dar totuşi este acolo.
Cele mai multe state au impus aceste „legi” din când în când de-a lungul
ultimilor 200 de ani. Multe din ele dormitează în aşteptare. Dumnezeu
ştie ce spune şi ne-a dat avertizări — avertizări din dragoste.
Carduri de identitate, numere — aşa ceva va permite celor care urmează
acestei legi, să cumpere şi să vândă. Ei vor avea aceste avantaje „temporare”.
Presiune extraordinară va fi pusă asupra noastră pentru a ne conforma. Ce
îi va face pe oameni să dorească o Lege Duminicală naţională?
Crimele vor fi un factor major. Ai observat introducerea din nou a
sentinţei cu moartea? Da! Crimele au ieşit de sub control. Oamenii sunt
speriaţi. Oamenii sunt furioşi din cauza crimelor şi din acest motiv
se reintroduce sentinţa cu moartea. Câteva ore în urmă m-am oprit la
oficiul postal. Mi-am aruncat privirea pe ziarul din raft şi după ce am
citit titlul de pe ultima pagină a trebuit să cumpăr unul. Titlul spunea:
„CRIMINALUL A CERUT SĂ FIE EXECUTAT”.
Un tânăr a cerut să fie executat pentru omorârea unei fetiţe de 2 ani
din Wildwood, Florida. Fetiţa a fost furată, maltratată şi îngropată de
vie. Poţi să vezi de ce— cu crime de o asemenea proporţie — sentinţa cu
moartea este reintrodusă. Însuşi judecătorul s-a pronunţat că s-a dovedit
că: „Crima capitală a fost deosebit de îngrozitoare, imorală, diavolească,
bestială şi crudă”. Citrus Chronicale News.
„Câţi membri din familia tânărului” spunea ziarul „au sărutat şi au
îmbrăţişat pe procuror după terminarea procesului”.
În multe locuri Biblia vorbeşte despre sentinţa cu moartea pentru
omoruri, răpiri, vrăjitorie, homosexuali, etc. (Geneza 9:5,6; Deuteronom
22:25-29; Leviticul 20:13; Exodul 22:18). Recent, mai puţin de patru sute de
oameni au fost condamnaţi la moarte în Statele Unite. Acum calculele
arată o mie o sută! Opinia publică — nu de mult împotriva pedepsei
capitale — acum, o favorizează în proporţie de doi la unu. Conform
profeţiei biblice va fi reintrodusă. Va fi reintrodusă şi va fi folosită
împotriva acelora care iubesc şi ascultă pe Dumnezeu!” I s-a dat putere
să dea suflare, icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie
omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei”. Apocalipsa 13:15.
Câteva zile în urmă, pe o stradă din Atlantic City, New Jersy, un
grup de oameni a intrat în vorbă cu un om care ţine Sabatul biblic. Ei au
întrebat (Tony este numele lui): ,,Ce ai face dacă ai fi forţat să ţii Duminica
în locul Sâmbetei?” Şi apoi au adăugat: „Dar dacă aceasta te-ar costa
viaţa? Poţi să-mi iei viaţa”, a spus Tony, „eu urmez Biblia”.
Uluitor! Ştiau acei oameni de pe stradă ce spuneau? Ştiu oamenii ce
va veni? A folosi forţa, înseamnă a folosi metoda „balaurului”. Mă rog la
Dumnezeu ca El să împiedice asemenea atrocităţi în ţara noastră. Sunt
Chipul fiarei 39
mulţumit să ştiu că El va face aceasta — până ce slujitorii lui Dumnezeu
vor fi sigilaţi pe frunţile lor.
Un al doilea motiv pentru care Legea Duminicală este urgentată,
este criza economică. Cred că eşti atât de conştient de situaţie că nici nu
mai tre¬buie să comentez asupra ei.
Al treilea motiv — conducătorii religioşi din toate grupările întărită
naţiunea pentru această lege Şi ei vor face pe oameni să creadă că este
atât de necesară. Aşa cum am arătat în capitolul 1, deja mass-media şi
articolele circulă în toată ţara, îndemnând populaţia. „Nu va exista nici o
scăpare de la dezastrul economic până ce Duminica nu va fi cu stricteţe
impusă de decretele şi acţiunea guvernului”.
Acum, tu şi eu putem vedea clar că aceasta este o împlinire a
profeţiei, îndemnând naţiunea să impună „semnul fiarei”. Dar pentru
majoritatea oamenilor care nu ştiu aproape nimic despre Biblie, acest
apel sună destul de bine.
Un alt lucru care va ajuta la venirea ei sunt minunile. Aţi observat
interesul enorm pentru supranatural din ultimul timp? Dumnezeu este
cu siguranţă un Dumnezeu al minunilor. Din această cauză mulţi cred
că toate minunile sunt de la Dumnezeu. Necunoscând Biblia ei vor fi
înşelaţi mult mai uşor de minunile lui Satan.
„Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura
proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.
Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc
la împăraţii pământului întreg, ca să se strângă pentru războiul zilei celei
mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.” Apocalipsa 16:13,14.
Ideea de aici este că şi Diavolul poate tot atât de bine să facă minuni ca
şi Dumnezeu. Prin aceste mijloace de amăgire întregul pământ va fi înşelat
să se închine fiarei şi să primească semnul ei. Datorită acestor minuni, mulţi
vor gândi că au dovezi concludente că legea apăsătoare este de la Dumnezeu
şi că ar trebui să o susţină pentru a salva economia şi naţiunea.
Una din principalele căi prin care aceste minuni mincinoase vor înşela
milioane, va fi prin oameni care încearcă să contacteze pe cei dragi care
au murit şi care se presupun că ar comunica din cer. Pentru oamenii care
nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, aceasta va fi o iluzie copleşitoare.
Biblia interzice oricui să încerce să contacteze morţii, pentru că atunci
când o fac ci invită spiritele diavoleşti să le vorbească. De aceea oamenii
care făceau acest lucru în timpurile biblice erau omorâţi.
Cei din societatea noastră modernă vor cădea în aceeaşi groapă. Deja
Satan pregăteşte lucrurile pentru aceasta. Conform unui sondaj, unul
din patru oameni americani a încercat să contacteze morţii! Ca să poată
fi votată o Lege Duminicală naţională în primul rând trebuie schimbată
Constituţia. Marele principiu de separare a Bisericii şi Statului trebuie
să fie subminat (în mod special primul amendament).
Ai observat că în ultimul timp se vorbeşte tot mai mult de schimbarea

primului amendament? Este nevoie de treizeci şi patru de state, să ceară
o Adunare Constituţională pentru a schimba Constituţia. Până în prezent
treizeci şi două de state au făcut chiar acest lucru! Conform profeţiei
ea va fi schimbată. Dar Dumnezeu aşteaptă de la noi, ca copii ai Săi,
să facem tot ce putem pentru a împiedica acest lucru. Peregrinii şi-au
vărsat sângele pentru a păstra pentru noi o naţiune liberă, fără persecuţie
religioasă şi intoleranţă. Putem să vedem cum dispare libertatea noastră
religioasă şi să nu facem nimic?
Bisericile care au Duminica în comun se vor uni într-o mare mişcare,
astfel încât tot pământul să poată fi convertit. Deja conducătorii religioşi
şi-au băgat oamenii din biserică în politică. (Deoarece Legea Duminicală
va fi o lege religioasă, este de aşteptat ca Diavolul să împingă bisericile
în politică şi să încerce să prăbuşească separarea dintre biserică şi stat
pentru a putea obţine legi religioase). Este şocant, dar acum cei mai
mulţi dintre marii conducători politici ca şi religioşi sunt împotriva
separării dintre biserică şi stat. Ai observat aceasta? O da! Ei nu încearcă
să ascundă aceasta.
Legea Duminicală va fi văzută ca un răspuns la rezolvarea
înspăimântătoarelor probleme pe care le întimpinăm, şi să unească
întreaga lume creştină.
Fiori mi-au trecut de-a lungul spatelui, când în mijlocul nopţii, la
un post de radio lângă Washington D.C. am auzit o voce gravă. Rece ca
fierul, ea declara că blestemul lui Dumnezeu este asupra noastră şi nu
va fi îndepărtat până când naţiunea nu se va căi şi nu se va întoarce la
Dumnezeu păstrând Duminica sfântă. Conducătorii religioşi vor fi în
mare măsură cei ce vor sili pe toţi să se închine „primei fiare”. Pentru
a te închina primei fiare, nu trebuie să te alături unei anumite biserici.
Tot ceea ce trebuie să faci este să urmezi semnul autorităţii ei în locul
semnului autorităţii lui Dumnezeu — şi tu vei onora această putere mai
mult decât pe Dumnezeu.
De necrezut, dar Biblia prezice repetarea atrocităţilor din evul mediu
întunecat. Societatea este manipulată în aşa fel că în viitorul apropiat
primirea „semnului fiarei” va fi un lucru obişnuit. Şi tot pământul se miră
după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea
lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei zicând: Cine se poate asemăna cu
fiara, şi cine se poate lupta cu ea?” Apocalipsa 13:3,4. Aceia care vor îndrăzni
să se opună acestei legi vor fi consideraţi „lepădăturile societăţii”. Unul dintre
cele mai rele lucruri pe care le-ai putea spune despre o persoană în zilele
noastre este să-l numeşti membru al unui „cult” sau al unei „secte”. Aceia
care se vor opune semnului fiarei vor fi văzuţi ca „sectanţi”. Autorităţile se
vor ocupa de ei. Când amenzile şi tot felul de boicoturi vor fi fără succes,
ei vor fi condamnaţi la moarte. Apocalipsa 13:15-17.
Chipul fiarei 41
Bărbaţi, femei şi copii de toate vârstele vor fugi pentru vieţile lor şi
se vor ascunde în locurile cele mai pustii, sau dacă vor fi prinşi, vor fi
aruncaţi în închisori pentru a-şi aştepta pedeapsa.
Războaiele, luptele şi teribilele calamităţi ale naturii vor fi aruncate
asupra lor. Ca şi Mântuitorul şi milioane de martiri înaintea lor, ei vor fi
respinşi de cei dragi, batjocoriţi şi priviţi ca „săracii proşti care au adus
asupra noastră toate aceste necazuri”.
Când cei loiali lui Dumnezeu vor fi aduşi în sălile de judecată pentru
credinţa lor, deznodământul despre adevăratul Sabat al lui Dumnezeu
va fi răspândit pe tot pământul. Adevărul despre porunca a patra va fi
văzut în contrast cu ziua falsă pe care chipul fiarei încearcă să o impună
prin lege. Neputând ţine piept luptei, sau căutând plăcerea, haosul acestei
lumi îi va îndrepta pe toţi să primească ori „sigiliul lui Dumnezeu”, ori
„semnul fiarei”.
Îngerii celui rău merg să înşele întreg pământul. Aceia care fac din
Cuvântul lui Dumnezeu ghidul lor, nu vor cădea în această capcană globală.
Ei vor descoperi adevărul despre sfânta zi a lui Isus şi îl vor respecta din
dragoste — ascultând de Isus — chiar în faţa batjocurei şi a morţii.
Apoi — după ce toţi au decis (timp care nu va fi lung), timpul încercării
se va sfârşi şi Isus va pronunţa solemna frază: „Cine este nedrept, să fie
nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe;
cine este fără prihană, să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este
sfânt, să se sfinţească şi mai departe!” Apocalipsa 22:11.
Fiecare caz a fost hotărât pentru viaţă sau moarte. Apoi — cele şapte
plăgi teribile din Apocalipsa 16 sunt vărsate peste cei răi şi în conflict
global are loc în timpul plăgii a şasea.
Nu are importanţă din ce direcţie priveşti la acest eveniment, o mare
criză stă să cadă asupra lumii noastre. Acest conflict global va depăşi cea
mai sălbatică imaginaţie pe care şi-a făcut-o cineva vreodată.
Cum va fi ?
CAPITOLUL 7
CONFLICTUL FINAL
Shakespeare scria: „Există o linie nevăzută de noi, care întretaie
fiecare cărare, legătura ascunsă dintre răbdarea lui Dumnezeu şi mânia
Sa”. O mare încercare îi aşteaptă pe copiii lui Dumnezeu. O mare
încercare aşteaptă lumea întreagă. Cea mai importantă luptă a tuturor
timpurilor este chiar înaintea noastră.
„În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul
copiilor poporului Tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum
n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în
vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit
scris în carte.” Daniel 2:1.
Când marea avertizare din Apocalipsa 14:9,10 împotriva primirii
semnului fiarei, şi-a sfârşit lucrarea şi toţi au hotărât pentru o poziţie sau
alta, uşa harului se va închide. Copiii lui Dumnezeu au primit marea
revărsare a Duhului Sfânt — „înviorarea de la tronul lui Dumnezeu”.
Ei sunt pregătiţi pentru marea încercare ce le stă înainte. Ei sunt
sigilaţi cu „sigiliul viului Dumnezeu”. Cei răi sunt în sfârşit lăsaţi pe
mâna maestrului pe care l-au ales. Ei au respins mila lui Dumnezeu,
dispreţuind iubirea Sa duioasă şi au călcat în picioare legea Sa.
Acum — neprotejaţi de mânia dementă a lui Satan, ei nu au nici-o
scăpare de sub puterea sa. Apoi el va uni întreaga omenire pentru marele
necaz final, despre care se vorbeşte în Daniel 12. Mânia lui Dumnezeu
turnată asupra acestei planete răzvrătite va veni sub forma a şapte plăgi,
aduse în atenţia noastră în Apocalipsa 16. Aşa cum cele zece plăgi în
Egipt au fost împotriva celor ce se închinau la zei, tot aşa cele şapte plăgi
vor fi îndreptate împotriva acelora care se închină fiarei şi chipului ei.
În timp ce studiem acest subiect uluitor şi încercăm să cuprindem
întreaga imagine, vedem că Dumnezeu este atât de drept, atât de bun
— şi aceia asupra cărora vin aceste plăgi sunt atât de neascultători, atât
de plini de ură, încât nimeni din întregul Univers care priveşte, nu îl va
acuza pe Dumnezeu ca fiind nedrept în judecata Sa. După primele trei
plăgi devastatoare, un înger zice: „Tu eşti sfânt pentru că ai judecat în
felul acesta. Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor,
le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici”. Apocalipsa 16:6.
Sfidătoarea lege a fost dată şi poporul ascultător de Dumnezeu a
fost persecutat, batjocorit şi condamnat la moarte — şi acum — NOI
am auzit un glas tare care venea din Templu, care zicea celor şapte
îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui
Conflictul final 43
Dumnezeu! Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o
rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei, care
se închinau icoanei ei”. Apocalipsa 16:1,22.
Poţi să-ţi imaginezi bube pe tot corpul?
După cum vezi, această bubă rea şi dureroasă va lovi numai pe cei
care au semnul fiarei, care se închină chipului ei. Cum va fi când se va
întâmpla aceasta?
Poţi să-ţi imaginezi buletinul de ştiri de seară anunţând acest şocant
reportaj despre o epidemie în masă? Mii de oameni care au primit
„semnul”, cu scopul de a-şi salva serviciile şi confortul vieţii, acum îşi
dau seama că s-a dus confortul lor.
În loc de a-i determina să se căiască şi să se roa¬ge la Dumnezeu
pentru iertare, aceste bube îi vor face numai să „hulească pe Dumnezeu”.
Şi „să-şi muşte limba de durere”.
Dumnezeu ştie că dacă le-ar mai da un milion de ani, ei tot nu s-ar
schimba. Când plăgile încep să cadă, vei şti că fiecare caz e cântărit
pentru veşnicie. Ştiinţa medicală nu va fi de nici un folos atunci. Poţi să-ţi
imaginezi cabinetele medicale şi farmaciile pline cu victime plângând
şi strigând cu furie? Ce medicament va îndepărta această durere?
Nu toţi vor primi aceste răni teribile. Aceia care nu demult au fost
persecutaţi şi batjocoriţi, acum sunt în siguranţă, îngerii lui Dumnezeu
îi protejează. Ei L-au iubit şi au fost ascultători, Domnului lor chiar până
la moarte şi acum Isus este foarte aproape de ei. Deşi vor fi condamnaţi
la moarte, copiii lui Dumnezeu nu vor muri. Isus va interveni pentru
salvarea lor. În timp ce oamenii răi pier de molimă şi foamete, copiii lui
Dumnezeu sunt adăpostiţi sub umbra mâniei Sale.
Dintr-o dată se transmite ştirea: „Apele s-au prefăcut în sânge!”
„Al doilea a vărsat potirul lui în mare, şi marea s-a făcut sânge, ca sângele
unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.” Apocalipsa
16:3. Sub plaga a treia râurile de ase¬menea se prefac în sânge.
Ai văzut vreodată sângele unui om mort? Intră în putrefacţie şi se
coagulează într-o masă gelatinoasă.
Aceia care au urât pe copiii lui Dumnezeu, au încercat să verse
sângele lor. Imaginează-ţi cum în durerea provocată de rănile febrile
răsucesc robinetele şi în loc de apă se scurge „sângele unui om mort”.
„Şi am auzit altarul zicând: ‘Da. Doamne Dumnezeule Atotputernice,
drepte şi adevărate sunt judecăţile Tale!” Apocalipsa 16:7.
Priveşte la ţărmuri! Oamenii sunt speriaţi. De unde vor bea? Ei au
încercat să verse sângele ce-lor ascultători. Acum au sânge să bea.
Dar ceva de necrezut se întâmpla. Pătura atmosferică care ocroteşte
pământul de căldura soarelui dispare.
„Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să
dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă
mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste

urgii, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.” Apocalipsa 16:8,9.
Cei răi trec prin dureri îngrozitoare. Combinaţia dintre căldura
arzătoare şi rănile vii este înfiorător de chinuitoare.
Minunile vor fi din abundenţă, ca în zilele lui Moise; unele de la
Dumnezeu, altele de la Satan.
Cei răi nu îşi vor da seama că Diavolul a falsificat roadele Duhului
Sfânt. Mulţi dintre aceia care au făcut minuni şi multe lucrări minunate,
au călcat în picioare Sabatul lui Dumnezeu, şi au persecutat pe aceia
care L-au onorat. Ei s-au simţit în siguranţă şi favorizaţi de Dumnezeu.
Dar acum, furia lor este mare.
Cu privire la cei neascultători, Isus a spus: „Nu orişicine îmi zice
Doamne, Doamne va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia
Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne,
Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în
Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le
voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine,
voi toţi care lucraţi fărădelege”. Matei 7:21-23.
Acum adevăratul lor caracter este descoperit. Ei „hulesc pe
Dumnezeu şi nu se căiesc”. Aerul condiţionat nu va fi în stare să lupte
cu căldura imensă. Clădirile vor fi ca cuptoarele. Pentru cei răi nu va fi
alinare nicăieri.
Această plagă se potriveşte perfect pentru păcatul oamenilor. Ei
au onorat „ziua soarelui”, respectiv tradiţia omenească — şi acum —
Dumnezeu le dă soare! În ziua aceea, mulţi vor dori adăpostul zilei lui
Dumnezeu, pe care ei atât de mult l-au dispreţuit.
Poporul lui Dumnezeu încă va fi ascuns în locuri pustii, dar Cel care
a procurat hrană pentru Ilie în pustie, se va îngriji şi de el. În timp ce cei
răi mor de molimă, îngerii vor ocroti pe copiii credincioşi lui Dumnezeu
şi se vor îngriji de nevoile lor.
Promisiunea lui Dumnezeu este: „Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută
apă, şi nu este, li se usucă limba de sete. Eu, Domnul îi voi asculta; Eu
Dum¬nezeul lui Isdrael nu-i voi părăsi”. Isaia 33:15,16; 41:17.
În timp ce cei nenorociţi se strâng de durere, uzi de transpiraţie şi
cu gâturile uscate de sete, promisiunea lui Dumnezeu pentru copiii
Săi este: „Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna
ta cea dreaptă. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea”.
Psalmii 21:5-7.
Alegând să onoreze pe fiară, primind „semnul” ei în loc de a onora
pe Dumnezeu şi „sigiliul” Său, oamenii au ales întunericul. Din nou
Dumnezeu le dă ceea ce ei au ales.
„Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi
împărăţia fiarei a fost acoperită do întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile
Conflictul final 45
de durere. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor şi din
pricina rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor.” Apocalipsa 16:10,11.
Poţi să-ţi imaginezi aceasta? Eu cred că mintea umană este insuficientă
să înţeleagă oroarea care va înghiţi întreaga societate. Oamenii din înalta
societate, bogaţi, bărbaţi ai ştiinţei şi masele neştiutoare vor fi paralizate
cu durere, ură şi groază.
Societatea va fi un haos total. Despre aceste chinuri Biblia spune:
„Câmpia este pustiită..., grâul este nimicit... Toţi pomii de pe câmp s-au
uscat... Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor. Cum gem vitele! Cirezile
de boi umblă buimace, căci nu mai au păşune”. Ioel 1:10-12; 17-20.
O, daca ei ar fi răspuns la bunătatea cea mare a lui Dumnezeu. Braţele
Sale au fost deschise cu dragoste. Acum este prea târziu.
Cei neascultători au decretat că aceia care au primit sigiliul lui
Dumnezeu să nu poată vinde sau cumpăra. Acum ei înşişi sunt loviţi
de foamete şi bâjbâind în întuneric. Acest întuneric supranatural, este
simbolul potrivit al întunericului grosolan care a venit peste minţile
acelora care au întors spatele luminii adevărului.
Copiii lui Dumnezeu încă stau ascunşi. Cu săptămâni în urmă,
ei şi-au pierdut serviciile, casele, şi au fugit pentru a-şi salva vieţile
dinaintea oamenilor demenţi, în spatele cărora stau conducătorii religioşi
şi îngerii celui rău. Ei au renunţat la tot pentru Hristos. Ei au văzut pe cei
răi pierind, în timp ce îngerii lui Dumnezeu au procurat hrană pentru
ei. Pentru cei ascultători este dată promisiunea: „I se va da pline şi apă
nu-i va lipsi. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar
de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea
celor răi... de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se
va apropia de cortul tău”. Psalmii 91:3-10.
La căderea plăgii a cincea, întreaga omenire este foarte înfuriată. Ei
decid că aceia care onorează Sabatul Biblic sunt cauza acestor îngrozitoare
dezlănţuiri ale naturii; şi hotărăsc să-i şteargă de pe faţa pământului.
Data este fixată. La o anumită dată, exact la mijlocul nopţii,
poporul ascultător de Dumnezeu va fi condamnat la moarte. După
toate aparenţele se pare că soarta copiilor lui Dumnezeu este hotărâtă.
Zi şi noapte ei se roagă lui Dumnezeu pentru eliberare. I-a uitat oare
Dumnezeu? Chiar această experienţă îi pregăteşte pentru împărăţia
cerurilor cum nimic altceva nu a putut să o facă.
În mijlocul haosului, îngerul al şaselea varsă potirul său. „Al şasea
a vărsat potirul său peste râul cel mare Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie
pre¬gătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. Apoi am văzut
ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului
mincinos, trei duhuri necurate care semănau cu nişte broaşte.
Acestea sunt duhuri de draci, care fac senine nemaipomenite, şi care
se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei
celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Duhurile cele rele i-au strâns
în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon”. Apocalipsa 16:12-14,16.
Iată unde spiritele rele, prin minunile lor îi pregătesc pe conducătorii
şi popoarele acestei lumi şi „îi adună împreună” să lupte împotriva lui
Dumnezeu şi a copiilor Săi. Acesta este conflictul global. Acesta este bătălia
Arhaghedonului. Este ultima bătălie de pe acest pământ dintre bine şi
rău. Fiecare a trecut de o parte sau de alta. Cei răi sunt în majoritate şi la
prima vedere au un mare avantaj — ca Goliat împotriva lui David.
Cuvântul „Amaghedon”, este compus din două cuvinte evreieşti —
„Har” şi „Meghido”. Aceasta nu este o bătălie purtată în valea Meghido.
Cuvîntul „Har” înseamnă munte. „Armaghedon” este cuvântul care
denotă marea bătălie universală, unde cei răi se întorc împotriva lui
Dumnezeu şi poporului Său credincios. Aceasta este o bătălie pe în¬treg
pământul. Legea Duminicală a Americii a fost împrăştiată la toate
naţiunile pământului. Legea Universală caută ca într-o singură zi să dea
lovitura decisivă şi să şteargă de pe faţa pământului „secta” cea urâtă.
Când marea coaliţie a creştinilor corupţi, ajung la punctul de a face
(în mijlocul minunilor şi iluziilor satanice) pe conducători („împăraţii
pământului”) să decreteze că aceia care nu se vor supune Legii
Duminicale trebuie să fie omorâţi, aduce omenirea la punctul de a-şi
pecetlui propria soartă.
Copii lui Dumnezeu, unii din închisori, alţii ascunşi în păduri şi
în munţi — încă se roagă pentru eliberare, în timp ce grupe de oameni
înarmaţi, grăbiţi de îngerii cei răi, se pregătesc să execute sentinţa de
moarte. Este acum — în cea mai întunecată oră — când Dumnezeu va
interveni să salveze pe copiii Săi credincioşi.
Data a fost fixată când această sectă să fie ştearsă de pe faţa pământului.
La mijlocul nopţii decretul de moarte intră în vigoare. La mijlocul nopţii
— Dumnezeul cerurilor va interveni să salveze pe poporul Său.
Priveşte ce se întâmplă. „Al şaptelea a vărsat potirul său în văzduh.
şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare care zicea:
S-a isprăvit! Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare
cutremur de pământ aşa de tare, cum de când este omul pe pământ n-a
mai fost un cutremur aşa de mare. Cetatea cea mare a fost împărţită în
trei părţi şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus
aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei
Iui. Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit. O grindină
mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant a căzut din cer peste
oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii,
pentru că această urgie era foarte mare.” Apocalipsa 16:17-21.
BABILONUL CEL MARE - MAMA DESFRÂNATELOR a făcut toate
naţiunile să bea din vi-nul amestecat de ea al practicilor creştine şi păgâneşti
(adorarea soarelui). Acum ea bea din vinul mâniei lui Dumnezeu.
Conflictul final 47
Încercarea lui Satan de a forţa decretul de moarte împotriva
copiilor lui Dumnezeu este culmea finală în împărăţia sa de minciună.
Dumnezeu face pasul spre a salva pe poporul Său. Şi ce eliberare!
Totul este dat peste cap în natură. Munţii se cutremură ca trestiile în
vânt. Cei răi sunt paralizaţi cu teroare şi privesc uimiţi la această scenă, în
timp ce credincioşii privesc cu solemnă bucurie la semnul eliberării lor.
Pietre zgrunţuroase sunt azvârlite în toate părţile. Marea este înfuriată.
Pământul se agită şi se umflă. Suprafaţa sa se rupe în bucăţi. Lanţuri
de munţi se scufundă. Insule dispar. Oraşele stricate care deveniseră ca
Sodoma, sunt înghiţite de valuri uriaşe. Pietre de grindină, fiecare de
„greutatea unui talant”, fac ravagii. Un talant are aproximativ 29 kg.
Vile splendide, ridicate de cei bogaţi cu bani luaţi de la cei săraci, sunt
năruite sub ochii lor. Pereţii puşcăriilor se prăbuşesc şi oamenii umili ai lui
Dumnezeu, care au fost ţinuţi captivi pentru credinţa lor, sunt eliberaţi.
Este imposibil să descrii groaza şi disperarea acelora care au călcat
în picioare cerinţele lui Dumnezeu. Duşmanii Legii lui Dumnezeu de
la predicatori în jos, au o nouă concepţie despre adevăr. Prea târziu
ei văd adevărata natură a Sabatului fals pe care Biserica Catolică 1-a
introdus şi fundaţia slabă pe care ei au construit. Mulţi văd acum că ei
sunt pierduţi. Ei au ales calea uşoară, populară — şi au primit „semnul
fiarei’”. Ei au urmat pe conducătorii religioşi în locul cuvântului clar al
lui Dumnezeu. Ei au fost îndreptaţi să creadă că majoritatea nu poate
fi greşită. Acum ei se întorc către predicatorii lor şi cu amărăciune le
reproşează pentru starea mizerabilă în care i-au adus.
Conflictul global a pregătit calea pentru venirea „împăratului
împăraţilor şi Domnului Domnilor”, în linişte solemnă copiii lui
Dumnezeu privesc cu insistenţă asupra Lui în timp ce se apropie din
ce în ce mai mult de pământ. El apare tot mai luminos, mai glorios,
până ce devine un nor mare alb. în gloria Lui ca un foc mistuitor. Isus
înaintează ca un Atotputernic cuceritor. „...Oştile din cer îl urmau”.
Apocalipsa 19:11,4 întregul cer pare a fi umplut cu forme de o lumină
orbitoare — „zeci de mii de ori şi mii de mii”.
Nici o peniţă omenească nu poate descrie aceasta. Nici o minte
omenească nu-şi poate imagina a-ceastă scenă fantastică. În timp ce norul
se apropie tot mai mult, fiecare ochi îl contemplă pe încântătorul Isus. Nu
mai este o coroană de spini pe fruntea Sa sfântă, ci o coroană de glorie este
aşezată pe capul Său. Faţa Sa reflectă strălucirea orbitoare a soarelui.
„Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „împăratul
împăraţilor şi Domnul Domnilor”. Apocalipsa 19:16.
În timp ce împăratul gloriei se coboară pe nor în mijlocul milioanelor
de îngeri, înfăşurat în foc arzător, pământul tremură. Pământul fierbe
şi se umflă, chiar munţii se mişcă din temeliile lor. „Dumnezeul nostru
vine şi nu tace, înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui o
furtună puternică. El strigă spre ceruri sus, şi spre pământ, ca să judece

pe poporul Său.” Psalmi 50:3,4.
„Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi
cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi
în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi
şi ascundeţi-ne Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia
Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în
picioare?” Apocalipsa 6:15-17.
Glumele au încetat. Buzele mincinoase şi care blestemau au amuţit
acum. În mijlocul teroarei, cei răi aud vocile copiilor lui Dumnezeu
exclamând de bucurie: „Iată, Acesta este Dumnezeul nostru în care
avem încredere că ne va mântui”. Isaia 25:9.
În timp ce pământul se cutremura, în mijlocul urletului şi al tunetelor,
vocea Fiului lui Dumne-zeu cheamă din mormânt pe credincioşii Săi
din toate timpurile. „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui
arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, şi întâi
vor învia cei morţi în Hristos. Apoi. noi cei vii care vom fi rămas vom fi
răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpină pe Domnul în văzduh;
şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” 1 Tesaloniceni 4:16,17. Cei care
sunt în viaţă sunt schimbaţi „într-o clipă, într-o clipeală din ochi”. 1
Corinteni 15:51,52.
Cei care au fost înviaţi din cele patru colţuri ale pământului, şi cei în
viaţă care tocmai au fost schimbaţi, sunt „răpiţi în nor ca să întâmpine
pe Domnul în văzduh”. Îngerii îi adună împreună pe aleşii Lui din cele
patru vânturi, de la un capăt al cerului la celălalt”. „Copilaşii sunt duşi
de îngerii sfinţi în braţele mamelor lor”. Prietenii separaţi de moarte
pentru mult timp, se regăsesc pentru a nu se mai despărţi niciodată şi
cu cântec de bucurie se ridică împreună către oraşul lui Dumnezeu.
Ce eliberare! Ce Mântuitor!
Eu cred cu sinceritate că nu se poate să citeşti aceste adevăruri
uimitoare ale cuvântului lui Dumnezeu fără să ai o adâncă dorinţă de
urma pe Hristos până la capăt şi să ai parte de împărăţia Sa glorioasă.
Ştiu că tu nu ai citit niciodată această carte neobişnuită, dacă nu ai fi avut
un interes deosebit de a afla adevărul şi a urma pe Isus până la capăt.
Ai învăţat unele din tacticile lui Satan şi cum va înşela el întreg
pământul să accepte cea mai mare amăgire a sa. Ai aflat cum să scapi de a
primi semnul fiarei şi ceva despre marea dragoste şi milă a lui Dumnezeu
prin avertizările Sale. Acum vezi că femeia coruptă din Apocalipsa
17, numită „Babilon” este marele corp al creştinătăţii decă¬zute care a
împletit adevărul cu practicile păgâne ale Babilonului antic.
Poţi vedea că în Apocalipsa 18:4 — când Dumnezeu zice: „Ieşiţi din
mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi
loviţi cu urgiile ei!” — El te cheamă pe tine. Este o chemare din dragoste.
Conflictul final 49
Este ultima chemare a iui Dumnezeu către toţi credincioşii născuţi din
nou, să se separe de organizaţii — nu contează cât de prietenoşi sau
buni ar fi membrii — dar care nu urmează pe Isus în totalitate şi nu ţin
toate poruncile lui Dumnezeu.
Foarte curând toţi vor face alegerea pentru „sigiliul lui Dumnezeu”
sau pentru „semnul fiarei”. Nu este o problemă de numai două zile, este
o pro¬blemă de închinare, de loialitate — fie lui Dumne¬zeu, fie fiarei.
Acum, în timp ce Isus pledează cu sângele Său pentru noi în Sfânta
Sfintelor în cer — acum, „când a venit ceasul judecăţii Lui” (Apocalipsa
14:7) — înainte ca uşa harului să fie închisă pentru totdeauna — înainte
ca fiecare caz să fie decis pentru moarte veşnică sau viaţă veşnică — chiar
acum, El ne invită să predăm Lui totul şi să avem viaţă şi pace. Curând
va fi prea târziu.
Pentru că iubitorul Isus, Şi-a vărsat sângele Lui preţios pentru mine
pe crucea Golgotei, eu aleg prin harul lui Dumnezeu să-L urmez până
la capăt, să ţin toate poruncile lui Dumnezeu, inclusiv Sabatul zilei a
Şaptea şi să primesc „sigiliul viului Dumnezeu”. Ce spui tu? Vei alege şi
tu să fii de partea Lui? Eu vreau să trăiesc cu El când va veni curând, tu
nu vrei? Isus spune: „Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept
la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!” Apocalipsa 22:14.
Mulţi din zilele noastre au o foame şi sete după adevăr. Cei sinceri
nu mai sunt satisfăcuţi cu o apă tulbure. Ei vor adevărul curat. Erorile de
la amvon nu mai zboară pe deasupra capului lor. Eu cred cu sinceritate
că tu eşti un căutător sincer al adevărului, altfel nu ai fi citit până aici,
căutând să cunoşti dorinţa lui Dumnezeu.
Există şi alte întrebări importante care vin în mintea noastră. Ce
este domnia de o mie de ani a lui Hristos? Care este păcatul de neiertat?
Cum putem avea eliberare de păcat şi pace în suflet? De ce există atât
de multe denominaţiuni?
Nu există destul spaţiu în această carte mică să răspund la aceste şi
multe alte întrebări pe care poate le ai. Pentru acest motiv fac accesibilă
pentru tine o a doua carte, intitulată „Tragedia Veacurilor”.
Această carte va răspunde la acestea şi la alte întrebări vitale care
ne vor ajuta să ne pregătim pentru revenirea lui Isus. În „Tragedia
Veacurilor” vei putea descoperi; „De ce au fost permise păcatul şi
suferinţa” şi „Cine sunt îngerii”. Multe din comploturile lui Satan vor
fi descoperite. Vei putea afla dacă de fapt, există sau nu o organizaţie
care îndeplineşte cerinţele necesare pentru un grup ca să constituie
„biserica rămăşiţei” din Apocalipsa 12:17. De asemenea te vei bucura să
descoperi mai multe despre cum va fi în cer şi despre marea revărsare
a Duhului Sfânt.
APENDICE
Pagina x - În anul 476 d. Hr. imperiul Roman a fost împărţit exact
în zece regate. Cronicarul Machiavelli, fără cea mai vagă referire la
această profeţie, dă următoarea listă a naţiunilor care ocupau teritoriul
de vest al imperiului la timpul căderii lui Romulus Augustus (476 d. Hr.),
ultimul împărat al Romanilor: Lombarzii, Francii, Burgunzii, Ostrogoţii,
Vizigoţii, Herulii, Suevii, Hunii şi Saxonii — zece, în total.
„Şi divizarea este mai aparentă acum ca niciodată. Clar şi palpabil
înscrisă pe harta Europei de astăzi, îl confruntă pe sceptic cu tăcuta, dar
concludenta mărturie a împlinirii acestei mari profeţii.
Cine poate scoate sau adăuga la această listă de zece împăraţi, care
ocupă teritoriul vechii Rome? Italia, Austria, Elveţia, Franţa, Germania,
Anglia, Olanda, Belgia, Spania şi Portugalia — zece şi nu mai multe;
zece şi nu mai puţine. „The Divine Program of the World”s History, de H.
Grattan Guenness, pag. 318—321.
Pagina x - „Fiara” „şi cornul cel mic”

1) „Cornul cel mic” are „ochi ca de om”. Daniel 7:8.
2) „Cornul cel mic va asupri pe sfinţii Celui Prea înalt”. Daniel 17:25.
„Fiara” de asemenea, „face război cu sfinţii”. Apocalipsa 13:7.
3) „Cornul cel mic va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea înalt”.
Daniel 7:25.
„Fiara” de asemenea, „i-a deschis gura, şi a început să rostească hule
împotriva lui Dumnezeu”. Apocalipsa 13,:6.
4) „Cornul cel mic” iese din mijlocul celor zece coarne (zece diviziuni
ale Romei). Daniel 7:8.
„Fiara” a primit „puterea, scaunul şi o mare stăpânire” de la Roma
(după ce au format cele zece diviziuni). Apocalipsa 13:2.
Pagina x - Domnia de 1260 de ani a fiarei

Cele şapte versete care menţionează perioada de 1260 de ani toate
vorbesc despre aceeaşi putere care persecută poporul lui Dumnezeu.
Textele sunt următoarele: Apocalipsa 13:5; Apocalipsa 11:2; Apocalipsa
11:3; Daniel 7:25; Apocalipsa 12:14; Apocalipsa 12:6 şi Daniel 12:7.
Cheia care deschide misterul despre timp în profeţii, este principiul
dat în Ezechiel 4:6 şi Numeri 14:34. Aceste versete ne descoperă că o zi în
pro¬feţie este egală cu un an literal. Pentru acest motiv, toate profeţiile
făcute cu privire la timp trebuiesc transformate în ani. Folosind „cheia”
Apendice 51
Bibliei, profeţiile făcute cu privire la timp se împlinesc perfect şi devin
mai uşor de înţeles.
O lună în socoteala Bibliei conţine 30 de zile, un an conţine 360
de zile. Aceasta este formula pentru înţelegerea tuturor profeţiilor cu
privire la timp.
În Apocalipsa 11:2 şi 12:4 timpul dat este: „un timp”, „timpuri” şi
„jumătate de timp”. Aceasta este egal cu trei timpuri şi jumătate. Din
Daniel 4 aflăm că „un timp” este egal cu un an literal. În acel capitol vei
vedea că împăratul Nebucadneţar şi-a pierdut mintea aşa cum a prezis
Daniel, şi a trăit la un loc cu fiarele câmpului pentru „şapte timpuri”. El a
fost în acea condiţie pentru şapte ani literali. Deci trei timpuri şi jumătate
egal cu trei ani şi jumătate (trei ani jumătate conţin 1260 zile).
Apocalipsa 11:3 şi 12:6 ne dă clar perioada celor 1260 de zile (în care
Satana va persecuta pe copiii lui Dumnezeu).
Folosind principiul din Ezechiel şi Numeri, o zi pentru un an, vedem
că această putere va domni pentru 1260 de ani înainte de a primi „rana
de moarte”. Când privim la această putere, vedem că aceasta este exact
ceea ce s-a întâmplat. Repetarea de către Dumnezeu a acestei perioade,
arată importanţa pe care El o pune pe această profeţie.
Aici avem versetele în ordinea relatărilor: Apocalipsa 11:2 şi 13:5
descrie această putere ca dominând pentru 42 de luni (42 de luni cu 30
de zile într-o lună, conţin 1260 de zile).
Daniel 7:25 şi 12:7 şi Apocalipsa 12:14 descriu fiara ca domnind trei
şi jumătate „timpuri” sau ani (trei şi jumătate ani profetici, deasemenea
conţin 1260 de zile). Apocalipsa 11:3 şi 12:6 descriu această putere
persecutoare ca domnind 1260 de zile. Toate cele şapte texte descriu această
putere ca domnind 1260 de zile profetice, care sunt 1260 de ani literali.
Pagina x - Următoarele paragrafe sunt extrase din lucrările

demnitarilor Catolici, cu privire la titlul şi poziţia conducătorului lor.
„Toate numele care sunt atribuite lui Hristos în Scriptură, implicând
Supremaţia Sa asupra Bisericii, sunt de asemenea atribuite Papei”.
Bellamin, On the Aothority of Councils, cartea 2, cap. 17.
„Tu eşti păstorul, tu eşti doctorul, tu eşti conducătorul, tu eşti
cultivatul, în cele din urmă tu eşti un alt Dumnezeu pe pământ”. Labbe
and Cossart’s „History of the Councils”, vol. XIV, col. 109.
Pentru titlul „Domnul Dumnezeul Papa”, vezi comentariul
asupra lucrări „Extravagantes of Pape John XXII”, titlul 14, cap. 4.
Declaramus.
Într-o ediţie a lucrării Extravagantes, apărută în Antwerp, cuvintele
„Dominum Deum Nostrum Papam” („Domnul Dumnezeu Papa”), apar
în coloana 153. Într-o ediţie pariziană ele apar în coloana 140.
„Iată Papa este încoronat cu o triplă coroană: ca împărat al cerului,

al pământului şi al purgatoriului.” Promta Bibliotheca. Feraris, Vol. VI,
pag. 26, articolul „Papa”.
Într-un pasaj care este inclus în canonul legii Romano-Catolice, Papa
Inocent III, declara că pontiful Roman este „reprezentantul pe pământ
nu al unui om obişnuit, ci chiar al lui Dumnezeu”. Vezi Decretales Domini
Gregorii Papae IX (Decretales of the Lord Pope Gregory IX).
INFAILIBILITATEA
Printre cele douăzeci şi şapte de propoziţii cunoscute ca „Dictatele
de Hildebrand” (sub numele Papei Gregorf VII), apar următoarele:
2. Pontiful Roman este singurul desemnat universal.
‘6. Nici o persoană nu are voie să trăiască sub acelaşi acoperiş cu
cineva excomunicat de către Papa.
‘9. Toţi prinţii trebuie să-i sărute picioarele.
‘19. Nimeni nu are dreptul să îl judece.
‘22. Biserica Romană niciodată nu a greşit, nici nu va greşi, conform
Scripturii.
‘27. El poate scuti de îndatoririle lor pe conducătorii nedrepţi.
În comentariul lui Clark asupra versetului din Daniel 7:25, se spune: „Ei
pretind că pot ierta păcatele, iertare care aparţine numai lui Dumnezeu.”
Pagina x - În consiliul de la Toulouse, conducătorii bisericii au

elaborat următoarea lege: „Noi interzicem posedarea de copii ale
Vechiului şi Noului Testament... Noi interzicem oamenilor cu cea mai
mare severitate să aibă cărţile de mai sus în dialectul local. Lorzii
districtelor să caute pe eretici cu mare grijă în locuinţe, peşteri, păduri
şi chiar locurile lor de retragere subterană să fie în totalitate controlate.
„Concil Tolosanum”, Pope Gregory IX, Anno 1229.
Consiliul bisericii de la Tarragona a hotărât că: „Nimeni nu poate să
posede cărţile Vechiului şi Noului Testament în limba romană, şi dacă
cineva le are, trebuie să le ducă la bişopul local în decurs de opt zile de
la darea decretului, ca ele să fie arse.” D. Lortsch, Histoire de la Bible en
France, 1940, pag. 14.
După ce societăţile biblice au fost formate, ele au fost clasate pe
aceeaşi treaptă cu comunismul. Pe 8 decembrie 1866, Papa Pius IX
în lucrarea sa periodică Quanta Cura, a dat următoarea declaraţie:
„Socialismul, comunismul, societăţile clandestine, societăţile biblice...
paraziţi de felul acesta trebuie să fie distruşi cu desăvârşire.”
Pagina x - „Război cu sfinţii”

„Sub aceste sângeroase maxime, acele persecuţii au fost săvârşite din
secolul XI—XII, până aproape în timpul prezent (scrisă în 1845), afirmându-
se pe paginile istoriei. După ce semnalul de deschidere al martirajului a
Apendice 53
fost dat în canoanele de Orleans, au urmat exterminarea Albigenzilor sub
forma unei cruciade, stabilirea inchiziţiei, crudele atentate de distrugere
a Valdenzilor, martirajele Lalorzilor, cruciadele, războaie de exterminare
a Boemilor, arderea lui Hus şi Ieronim şi mulţi alţi creştini... înăbuşirea
prin foc şi sabie a reformaţiunii în Spania şi Italia; prin înşelăciune şi
persecuţie deschisă în Polonia, masacrul lui Bartolomeu... pe lângă încetele
şi se¬cretele omoruri ale sfântului tribunal de inchiziţie.” T.R. Birks, M.A.
The First Two Visions of Daniel, (Londou 845). pag. 258, 259.
Numărul victimelor inchiziţiei în Spania este dat în The History of
the Inquisition în Spania, de Lorente (pe vremuri secretarul inchiziţiei),
pag. 206-208. Această autoritate a făcut cunoscut că mai mult de trei
sute de mii au suferit persecuţia numai în Spania, dintre care 31.912 au
murit în flăcări. Multe alte milioane au fost omorâţi pentru credinţa lor,
în Europa. „Tipărit în Biblie Readings For the Home (Washington: Review &
Herald Pub. Assoc, 1942), pag. 221.
Biserica a persecutat. Numai un începător în istoria bisericii va
nega că... 150 de ani după Constantin. Donatiştii erau persecutaţi şi
câteodată omorâţi. Protestanţii erau persecutaţi în Franţa şi Spania cu
totală aprobare a autorităţilor bisericii... Când ea crede că este bine să
folosească forţa fizică, ea o foloseşte. „The Western Watchmen (Roman
Catolic), of St. Louis.
Pagina x - Edictul împotriva Valdenzilor

„O parte considerabilă a textului bulei papale emisă de Inocent
VIII în 1487 împotriva Valdenzilor (originalul se află în biblioteca
Universităţii din Cambridge) este dată într-o traducere engleză, în
History of Romanism; de John Dofling (ediţia 1871), vol. 6, capitolul 5;
sec. 62 (luată din Tragedia Veacurilor; Washington: Review & Herald
Pub. Assoc. 1982), pag. 602.
Pagina x - Icoanele
Al doilea conciliu din Nicea, (787 d. Hr.), a fost convocat pentru a
stabili închinarea la icoane în biserică. Acest conciliu este înregistrat în
Eclesiastical Annals, de Baronius, vol. 9, pag. 391-407 (1612); şi Charles
J. History of the Concincils of the Chuch From the Original Documents, cartea
18, cap. 1, sec. 332-333; cap. 2, sec. 345-352 (T. and T. Clark ediţia 1896; voi.
5, pag. 260-304 şi 342-372).
J. Mendham, in The Secenth General Council, The Second of Nicea,
Introduci ion, pag. 3-4, spune: „Icoanele au fost introduse prima dată
în biserică, nu ca să se închine la ele, ci în loc de cărţi pentru a stârni
devoţiune în minţile celorlalţi... dar s-a văzut că icoanele au adus în
biserică mai degrabă în¬tuneric decât luminarea minţilor celor neştiutori
— mai degrabă degradarea decât exaltarea devoţiunii închinătorilor.
Pagina x - Schimbarea Legii lui Dumnezeu

„Deşi Cele zece porunci se găsesc în versiunile Romano Catolice
ale Scripturii, totuşi credincioşii sunt învăţaţi din catehismele bisericii
şi nu direct din Biblie. Aşa cum apare în acestea (catehisme), legea lui
Dumnezeu a fost schimbată şi reîmpărţită de către papalitate.
Porunca a doua care interzice facerea şi închinarea la icoane, este
omisă în catehismele catolice şi a zecea, care interzice poftirea este
împărţită în două. „Bible Readings fot the Home”, (Wathington; Review &
Herald Pub. Assoc. 1942), pag. 221.
LEGEA LUI DUMNEZEU

Dată de Dumnezeu Schimbată de om

I I
Eu sunt Domnul Dumnezeul Eu sunt Domnul Dumnezeul
t ău, c a r e te -a s co s d i n ţ a ra tău, să nu ai alţi dumnezei afară
Egiptului, din casa robiei. Să nu ai de Mine.
alţi dumnezei afară de Mine.
II II
Să nu-ţi faci chip cioplit nici Să nu iei în deşert Numele mele
vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt Domnului Dumnezeului tău.
sus în ceruri sau jos pe pământ sau
în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi
să nu te slujeşti; căci Eu Domnul
Dumnezeul tău sunt un Dumnezeu
gelos, care pedepsesc nelegiuirea
părinţilor în copii până la al treilea
şi al patrulea neam al celor ce Mă
urăsc şi Mă îndur până la al miilea
neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc
poruncile Mele.
III III
Să nu iei în deşert Numele Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua
Domnului Dumnezeului tău, căci de odihnă.
Domnul nu va lăsa nepedepsit pe
cel ce va lua în deşert Numele Lui.
IV IV
Adu-ţi aminte de ziua de Cinsteşte pe tatăl tău şi pe
odihnă ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi mama ta.
şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar
ziua a şaptea este ziua de odihnă
închinată Domnului Dumnezeului
Apendice 55
tău. Să nu faci nici o lucrare în ea
nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici
robul tău, nici roaba ta, nici vita ta,
nici străinul are este în casa ta. Căci
în şase zile a făcut Domnul cerurile,
pământul şi marea cu tot ce este în
ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit;
de aceea a binecuvântat Domnul
ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
V V
Ci n steşte p e t at ă l t ău şi Să nu ucizi.
pe mama ta, pentru ca să ţi se
lungească zilele în ţara pe care ţi-o
va da Domnul Dumnezeul tău.
VI VI
Să nu ucizi. Să nu preacurveşti.
VII VII
Să nu preacurveşti. Să nu furi.
VIII VIII
Să nu furi. Să nu mărturiseşti strâmb
împotriva aproapelui tău.
IX IX
Să nu mărturiseşti strâmb Să nu pofteşt i nevasta
împotriva aproapelui tău. aproapelui tău.
X X
Să nu pofteşti casa aproapelui S ă nu p o f t e ş t i b u nu r i l e
t ău, s ă nu p o f t e şt i n e va s t a aproapelui tău.
aproapelui, nici robul lui, nici roaba
lui, nici boul lui, nici măgarul lui,
nici vreun alt lucru care este al
aproapelui tău. Exodul 20:3-17. Catehismul lui Butler.
Pagina x - Prima lege Duminicală

„Prima recunoaştere a serbării Duminicii ca o datorie legală se află
în Constituţia lui Constantin din 321 d. Hr. cerând ca toate curţile de
justiţie, locuitorii oraşelor şi prăvăliile să nu lucreze Duminica (venerabili
die Solis), cu o excepţie în favoarea acelora care sunt angajaţi la lucrul
câmpului.” „Encyelopedia Britannica, ediţia 9. articolul „Duminica”.
Originalul latin se află în Codes Justini ani (Codurile lui Iustinian), lib.
3, titlul 12. Legea este dată în latină şi în engleză, în History of the Cristian
Church, de Philip Schaff, vol. 3, perioada a 3-a, cap. 7, pag. 380, sec. 75.
Şi în A Manual of Church History, de Albert Henry Newman
(Philadelphia, The American Baptist Publication Society, 1933), vol. 1, pag. 305-
307. Şi în The Prophetic Faith of Our Fathers, de Leroy Froom (Washington.

D.C.: Review & Hearld Publishing Assoc., 1950), vol. 1, pag. 36.
Pagina x - „Ziua întâia” — Texte biblice

Milioane de creştini conştiincioşi merg la biserică in fiecare Duminică,
prima zi a săptămânii. Ei fac aceasta crezând că undeva cumva, cineva
a schimbat ziua de închinare, sau ei nu cunosc că Dumnezeu a pus
deoparte ziua a şaptea, nu ziua întâia. Este adevărat, o schimbare a fost
făcută. Dar de către cine?
Am văzut că Dumnezeu a creat Sabatul în prima săptămână a istoriei
pământului. El l-a pus deoparte ca o audienţă săptămânală între om
şi Dumnezeu — ca o binecuvântare, o înviorare, o întâlnire între doi
îndrăgostiţi, să zicem aşa (Dumnezeu şi om).
Dacă Dumnezeu S-ar fi răzgândit cu privire la ziua Sa specială de
întâlnire cu noi, nu ar fi înregistrat El în Biblie un eveniment atât de
important? Deja am văzut că fiara pretinde că ea a făcut schimbarea,
dar ce spune Biblia despre aceasta?
Sunt opt texte în Noul Testament care menţionează prima zi a
săptămânii. Priveşte la ele cu atenţie:
Matei 28:1
Marcu 16:1,2
Marcu 16:9
Luca 24:1
loan 20:1
loan 20:19
Faptele Apostolilor 20:7,8
1 Corinteni 16:1,2.
Primele cinci texte sunt o simplă declaraţie că femeile au venit la
mormânt dis de dimineaţă în ziua învierii şi că Isus a înviat din morţi.
Acum, priveşte în Biblia ta la Ioan 20:19. Ne spune că Isus S-a arătat
ucenicilor mai târziu în ziua învierii. Spune că motivul pentru care ei
erau adunaţi a fost „frica de Iudei”.
Ei erau speriaţi. Oricând Iudeii puteau să pună mâna pe ei şi să-i
trateze ca şi pe Maestrul lui. Ei erau ascunşi.
Au văzut pe învăţătorul lor iubit murind vineri. Ei s-an întors şi au
pregătit miresme şi miruri. Apoi „în ziua Sabatului, s-au odihnit după
lege”. Luca 23:56. Şi acum ei erau ascunşi cu uşile în-cuiate „de frica
Iudeilor”. Ioan 20:19.
Nu se menţionează nici o schimbare.
Al şaptelea text este Faptele 20:7,8. „În ziua dintâi a săptămânii, eram
adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua
zi vorbea ucenicilor, şi a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia
de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.”
Apendice 57
Această întâlnire a avut loc seara — partea întunecoasă a zilei întâia
a săptămânii. în socoteala Bibliei, partea de întuneric a unei zile vine
înainte de partea luminoasă a zilei. Genesa 1:5. „Dumnezeu a numit
lumina zi, iar întunericul 1-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi
a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.”
Biblia socoteşte o zi de la apusul soarelui până apusul soarelui. Ziua
a şaptea începe vineri seara la apusul soarelui. Prima zi a săptămânii
începe scara la apusul soarelui.
Pavel este împreună cu prietenii lui în partea de întuneric a primei
zile a săptămânii — sâmbătă seara. Aceasta este o adunare de rămas
bun. El a predicat până la mijlocul nopţii, când săracul Eutih a căzut de
la fereastră. (Faptele 20:9).
Poţi să-ţi imaginezi cit de bucuroşi au fost când au văzut că
Dumnezeu i-a prelungit viaţa. Versetul 11 spune că ei au vorbit până
s-a luminat de ziuă şi apoi Pavel a plecat. Versetul 13 arată că Pavel a
petrecut duminica dimineaţa călătorind la Asos. Nici aici nu este scris
nimic cu privire la o schimbare a Sabatului. Ultimul text menţionează
prima zi a săptămânii în 1 Corinteni 16:1,2: „Cât priveşte strângerea de
ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei.
În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă, ce
va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni
eu.” Versetul 3 spune că el va duce darurile la Ierusalim.
Aşa cum a făcut în Galatia. Pavel a cerut şi celor din Corint să aibă
ceva gata adunat când va veni el, să le ducă celor săraci din Ierusalim.
Nu se vorbeşte în acest verset despre un serviciu la biserică, ci fiecare
persoană „să pună deoparte acasă ce va putea”. Prima zi a săptămânii
era timpul cel mai potrivit pentru cineva să pună nişte bani deoparte,
pentru că mai târziu, în timpul săptămânii, s-ar fi cheltuit. Aceasta
este adevărat şi astăzi! Pavel a cerut acestea pentru „ca să nu se strângă
ajutoare când voi veni eu”.
La acel timp creştinii erau persecutaţi la Ierusalim şi Pavel făcea
drumuri la biserici colectând bunuri pentru el.
Nici în acest text nu se spune nimic despre o schimbare a Sabatului
Domnului cu Duminica.
În legătură cu închinarea, care era obiceiul lui Pavel?
„Pavel, după obiceiul său, a intrat în Sinagogă. Trei zile de Sabat a
vorbit cu ei din Scripturi”. Fapte Apostolilor 17:2.
Isus, modelul nostru, de asemenea obişnuia să meargă la sinagogă
Sâmbăta, a şaptea zi. (Luca 4:16).
Pagina x - Legea Ceremonială şi Cele două legăminte

Deosebirea dintre Legea Morală a lui Dumnezeu (cele zece porunci)
şi Legea Ceremonială este simplă. Priveşte cu atenţie la diferenţa dintre
cele două. Cea cu sacrificarea animalelor a fost pironită pe cruce, cealaltă

va sta veşnic.
Cele zece porunci
1. Este numită „Legea împărătească”. Iacob 2:8.
2. A fost rostită de Dumnezeu. Deutronomul 4:12,13.
3. A fost scrisă cu degetul lui Dumnezeu. Exodul 31:18.
4. A fost aşezată în chivot. Exodul 40:20; Evrei 9:4.
5. Sunt „întărite pentru veşnicie”. Psalmi 111:7,8.
6. Nu a fost distrusă de Hristos. Efeseni 2:15.
Legea Ceremonială
1. Este numită legea care se limitează la rânduieli. Efeseni 2:15.
2. A fost rostită de Moise. Leviticul 1:1-3.
3. A fost scrisă de Moise într-o carte. 2 Cronici 35:12.
4. A fost aşezată lângă chivot. Deuteronom 31:24-26.
5. A fost pironită pe cruce. Coloseni 2:14.
6. A fost desfiinţată de Hristos. Matei 5:17,18.
Cele două mari porunci sunt: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul
tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău-şi cu toată fiinţa ta. A doua mare
poruncă este: „Să iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.”
Cele zece porunci ale lui Dumnezeu se bazează pe acestea două. Primele
patru porunci de pe prima tablă, ne spun cum să iubim pe Dumnezeu cu
toată inima. (Să nu ai alţi dumnezei, să nu te închini la icoane, să nu iei
Numele Domnului în deşert, să-ţi aminteşti de ziua Sabatului ca s-o sfinţeşti).
Ultimele şase, pe cea de a doua tablă, se referă la modul în care trebuie să
tratăm pe semenul nostru — ca pe noi înşine. (Să onorezi pe părinţi, să nu
omori, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu minţi, să nu pofteşti).
Vechiul şi Noul Legământ
Vechiul Legământ a fost ratificat, de sângele animalelor (Exodul
24:5-8 şi Evrei 9:19,20) şi bazat pe promisiunile oamenilor că ei vor
împlini legea lui Dumnezeu.
Noul Legământ este bazat pe promisiunea lui Dumnezeu că El va
scrie legea Sa în inimile noastre şi a fost ratificat cu sângele lui Hristos.
(Evrei 8:10 şi Ieremia 31:33,34).
Evrei 8:10 — „Acesta este legământul pe care-l voi face cu casa
Iui Israel după zilele acelea, zise Domnul; Eu voi pune legile Mele în
mintea lor şi le voi scrie în inimile lor şi Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei
vor fi poporul Meu.”
Pagina x - Timpul nu s-a pierdut

Pământului îi trebuiesc exact 365 de zile, 5 ore, 48 de minute, 47,8
secunde să meargă în jurul soarelui. Aceasta nu se poate pune în nici
un calendar, de aceea calendarul este în permanenţă adus la zi. Din
acest motiv avem „anul bisect”. În 1852 astronomii au descoperit că anul
Apendice 59
este puţin mai lung de 365 de zile şi au adăugat 10 zile pentru a aduce
calendarul la zi, dar ciclul săptămânii nu a fost alterat. Joi, ziua a 4-a a
lunii a fost urmată de vineri, ziua a 15-a a lunii. Calendarul a fost adus
la zi. fără a altera ciclul săptămânii în nici un fel.
Chiar dacă am avut ani bisecţi de-a lungul secolelor, zilele
săptămânii nu au fost schimbate niciodată şi nici chiar un minut din
timp nu a fost pierdut.
Au existat multe calendare antice. Primul calendar modern, pe care-1
avem şi astăzi, a fost pus în uz în 45 î. Hr. de Iulius Cezar. Numele zilelor,
aşa cum le avem şi astăzi, erau folosite şi atunci.
Deoarece Babilonienii se închinau planetelor, ei au numit zilele
săptămânii după numele planetelor.
Evreii şi scriitorii Bibliei nu au făcut aceasta niciodată. Deşi numele
zilelor (aşa cum le avem noi astăzi), au existat din timpul lui Hristos,
scriitorii Bibliei niciodată nu s-au referit la zile folosind aceste nume,
deoarece ele erau de origine pagină.
Vechea religie, Mitra, din timpul Babilonului şi Persiei, a condus
numirea zilelor săptămânii după numele planetelor. Deoarece se credea
că Mitra este un zeu de mare curaj, soldaţii romani au început să i se
închine. În călătoriile lor, ei purtau ideea de a numi zilele săptămânii
după planete, în triburile Teutonice, cunoscute astăzi ca Germania.
Teutonii au înlocuit numele planetelor cu câţiva din zeii lor proprii,
pentru a numi zilele. (Aceasta a fost înainte de timpul lui Hristos). Mai
jos este o listă a zeilor Teutonilor şi zilele săptămânii noastre.
Numele zeilor Teutonilor erau: Sun-Sunday; Moon-Monday; Tiu-
Iuesday; Woden-Wednesday; Thor-Thursday; Frigg-Friday; Seturn-
Satunday.
Deşi calendarul este în permanenţă adus la zi, pentru a compensa
cele 5 ore, 48 minute şi 47,8 secunde în an, totuşi săptămâna de şase zile
nu a fost niciodată alterată.
Istoricii scriind, în jurul şi chiar înainte de timpul lui Hristos, se
refereau la „ziua soarelui” şi „ziua lui Saturn”.
Dr. W.W. Campbell, directorul Observatorului Linck în Mount
Hamilton, California, ne-a asigurat: „Săptămâna de şase zile a existat
încă din zilele lui Moise şi nu avem nici un motiv să presupunem că a
existat vreo neregularitate în succesiunea săptămânilor şi a zilelor de
atunci şi până în prezent.” D. W. Cross Your Amazing Calendar (Tauton
1972) pag. 6,7. Timpul poate fi urmărit chiar la secundă după poziţia
stelelor! Am scris la Ministerul de război al S.U.A., Departamentul de
Astronomie. Ei m-au informat că după poziţia stelelor, fiecare moment
al timpului a fost ţinut în evidenţă înainte de anul 500 î. Hr.
Dr. J.B. Dimbledy, prim-cronologist la Asociaţia Britanică de
Cronologie şi Astronomie, după ani de calcul meticulos a afirmat: „Dacă
omul a refuzat să observe săptămânile şi linia timpului a fost uitată,

o zi din săptămână poate fi regăsită observând tranziţia planetelor,
sau eclipsele de soare sau de lună. Aceste mari santinele ale cerului
marchează şapte zile cu o acurateţe ştiinţifică, subliniind cele şapte zile
înscrise pe pagina sfântă.” AII Past Time, pag. 10.
Este interesant de notat cum Dr. G.E. Hale. bine cunoscut astronom,
a exprimat acelaşi adevăr în patru cuvinte puternice: „Timpul nu s-a
pierdut”.

Legea Duminicala

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Legea Duminicala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jan Marcusen

1. Fiara cu două coarne.............................................................3

FIARA CU DOUĂ COARNE

Nu este nici o surpriză că cea mai mare naţiune este menţionată în

acţiune politică. Simţământul este că ceva trebuie făcut. Conducătorii

mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat

Leul — un simbol potrivit pentru Babilon. A fost cea mai mare

Înainte de moartea sa, Alexandru a ordonat oraşelor greceşti să i se

5) A modificat Legea lui Dumnezeu. Daniel 7:25.

sălbatice şi sfâşiaţi în bucăţi de către câini. Erau atârnaţi pe cruce; erau

Să încercăm acum să vedem ce vom obţine. Îţi aminteşti numerele

D- 500 „U” şi „V” au aceeaşi valoare.

În Greacă, Ebraică şi Latină se obţine acelaşi rezultat. Vreau să

sâmbetei, a şaptea zi a săptămânii, cu respectarea duminicii, ziua întâia,

Sărbătoarea păgână în cele din urmă a fost privită ca „Ziua Domnului”

Dumnezeul vostru.” (Cuvântul „semn are aceeaşi însemnătate ca „sigiliu”

„Nu este constituţională” a spus un avocat care locuieşte în Richmond

Ai observat că în ultimul timp se vorbeşte tot mai mult de schimbarea

mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste

furtună puternică. El strigă spre ceruri sus, şi spre pământ, ca să judece

Pagina x - „Fiara” „şi cornul cel mic”

Pagina x - Domnia de 1260 de ani a fiarei

Pagina x - Următoarele paragrafe sunt extrase din lucrările

„Iată Papa este încoronat cu o triplă coroană: ca împărat al cerului,

Pagina x - În consiliul de la Toulouse, conducătorii bisericii au

Pagina x - „Război cu sfinţii”

Pagina x - Edictul împotriva Valdenzilor

Pagina x - Schimbarea Legii lui Dumnezeu

LEGEA LUI DUMNEZEU

Pagina x - Prima lege Duminicală

307. Şi în The Prophetic Faith of Our Fathers, de Leroy Froom (Washington.

Pagina x - „Ziua întâia” — Texte biblice

Pagina x - Legea Ceremonială şi Cele două legăminte

cele două. Cea cu sacrificarea animalelor a fost pironită pe cruce, cealaltă

Pagina x - Timpul nu s-a pierdut

omul a refuzat să observe săptămânile şi linia timpului a fost uitată,

S-ar putea să vă placă și