Gareth Crossley - Vechiul Testament Explicat Și Aplicat-Făclia (2008)

'
A
£1
m
f
Gareth Crqssley
\
fj.
1%
■:)
a
pi
î-v
V/4|r
X
’
>■£ -T *
■ ' -i .
VECHIUL I.
1
TESTAMENT
\
EXPLICAI
PLICAT
1
-
I
i
:
Vechiul Testament
Explicat şi Aplicat
\
;
!
Vechiul Testament
Explicat şi Aplicat
Gareth Crossley
Traducere din limba engleză de:

DINU MOGA
Editor coordonator
DAN LAUREAN BOTICĂ
FĂCLIA
■
%
J
This book has been published with the support of

Slavic Gospel Association, UK *
The Old Testament exflained and applied

Copyright © 2002 by Evangelical Press Y
Published in English by Evangelical Press
Faverdale North Industrial Estate, Darlington, DL3 OPH, England
This edition published by arrangement with Evangelical Press.
AII rights reserved
Editura Făclia a publicat această lucrare în colaborare cu Editura Universităţii Emanuel

din Oradea, Str. Nufărului nr. 87. Toate drepturile asupra ediţiei în limba română revin i
Editurii Făclia. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio
formă şi prin niciun mijloc fără permisiunea scrisă a editurii.
Prima ediţie în limba română, 2008

ISBN: 978-973-8448-29-2 1
Copyright © 2008, Editura Făclia
Str. Făcliei Nr. 36D, Oradea 410181, Bihor
Tel./ Fax 0259 419.318; 0722 609.746
E-mail: faclia@rdslink.ro
www.faclia.ro
Redactor: LAURA NEMŢUŢ
Tehnoredactare şi design copertă: ANDREI BOGDAN MOGA
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CROSSLEY, GARETH
Vechiul Testament explicat şi aplicat/ Gareth
Crossley; trad.: Dinu Moga ; ed. coord.: dr. Dan Laurean
•f i Botică. - Oradea : Făclia ; Editura Universităţii Emanuel din
Oradea, 2008
Bibliogr.
ISBN ISBN 978-973-8448-29-2 ; 978-973-7791-38-2
I I. Moga, Dinu (trad.)

II. Botică, Dan Aurelian (coord.) !
'
222.07
T i *o o * a r
Printed by RomFlair -Tel. 0259 43 77 93

î
!i
.i
9
Dedicată credincioşilor
din Biserica West Park
din Wolverhampton
i
*
t
1
t
!
i
. .
:
!
i
:
I
:
:
v;
f!
;
f
i
;
: i;;
■
I
li
Cuprins
Prefaţă..................................................... ............................ 11
Introducere........................................................................... 13
Inspiraţia Scripturii............................................................. 18
Tema centrală a scrierilor Vechiului Testament................. 30
Grafic: Cronologia Vechiului Testament................................. 49
Geneza............................................................................... 51
Exodul................................................................................. 79
Leviticul............................................................................... 105
Numeri................................................................................. 129
Deuteronomul..................................................................... 149
Iosua..................................................................................... 169
Judecători............................................................................. 193
Rut....................................................................................... 217
Grafic: Armonie: Samuel, împăraţi, Cronici, Ezra si Neemia 234
1 Samuel.............................................................................. 235
2 Samuel.............................................................................. 257
1 împăraţi............................................................................ 287
2 împăraţi ........................................................................... 319
1 Cronici............................................................................. 345
2 Cronici....................................................... ...................... 361
Ezra...................................................................................... 381
Neemia................................................................................. 395
Estera................................................................................... 407
Iov 421
Psalmii....................... 441
Proverbe..................... 465 •
Eclesiastul.................. 479
Cântarea Cântărilor... 497
Isaia............................ 515
Ieremia...................... 541
Plângerile lui Ieremia 565
. Ezechiel..................... 575
Daniel........................ 595
Osea.................................................. 615
Ioel.................................................... 633
Amos ............................................... 647
Obadia.............................................. 665
Iona................................................... 681
Mica.................................................. 699
Naum................................................ 711 t
Habacuc............................................ 725
Tefania..............................................
» . 739
Hagai................................................. 755
Zaharia ............................................. 767
Maleahi.............................................. 783
Anexe (grafice)
Localizarea cronologică profeţilor. 797
Mesajul scrierilor profeţilor.......... 801
Bibliografie selectivă.......................... 803 i
Index general..................................... 809
l
:
i i
:
i
Hărţi şi illustraţii grafice
Ţinuturile biblice în zilele noastre

7
pe verso paginii de titlu
Cronologia Vechiului Testament 49
împărţirea Vechiului Testament ebraic 16
împărţirea Vechiului Testament în engleză 16
Linia descendenţilor de la Adam la Noe 58
Dimensiunile corăbiei lui Noe 59
Linia descendenţilor de la Sem la Avraam
}
61
Călătoriile lui Avraam 62
Călătoria lui Israel din Egipt la Muntele Sinai 88
Planul cortului din pustiu 91
Modelul Cortului întâlnirii al lui Dumnezeu 94
Marele preot 97 -
Structura cărţii Exodul
7
99
Preoţimea ca tip al lui Cristos şi al Bisericii Sale 120
Sărbătorile izraeliţilor
> 123
Călătoria lui Israel de la Muntele Sinai la câmpiile Moabului 136
Strategia militară în cucerirea cetăţii Ai 179
Cucerirea ţării promise 181
împărţirea ţării promise 183
Asupritorii lui Israel în vremea judecătorilor 202
Armonie: Samuel, împăraţi, Cronici, Ezra şi Neemia 234
Soţiile
» si
> fiii lui David 262
David ca tip al lui Cristos 273/
David şi Mefiboşet-un tip al relaţiei dintre Cristos şi păcătoşi 276
Promisiuni făcute lui Avraam şi lui David 279
Dimensiunea împărăţiei lui Solomon 296
împărăţia divizată 300
Supraputerile internaţionale după divizarea împărăţiei unite
. a lui Israel şi Iuda 302
Călătoriile profetului Ilie 305
Structura închinării în Templu 353
Viaţa sub soare contrastată cu viaţa sub autoritatea Fiului 491
Isaia în raport cu împăraţii şi prorocii împărăţiei divizate 521
...II1111 III
II.
<
Iuda, prorocii şi împăraţii ei înaintea, în timpul şi în urma exilului 545

Iosia şi succesorii lui ca împăraţi ai lui Iuda 547
Iuda, prorocii şi împăraţii ei înainte, în timpul şi în urma exilului 580
Comparaţie între visul lui Nebucadneţar şi vedeniile de mai târziu
ale lui Daniel 605
Poporul lui Iuda în timpul imperiului mezilor şi perşilor 607
Relaţia lui Osea cu împăraţii şi profeţii împărăţiei divizate 620
Relaţia lui Ioel cu împăraţii şi profeţii împărăţiei divizate a lui Israel 637
Relaţia lui Amos cu împăraţii şi profeţii împărăţiei divizate a lui Israel 651
Profeţiile lui Amos 654
Relaţia lui Iona cu împăraţii şi profeţii împărăţiei divizate 685
Trimiterea lui Iona şi răspunsul lui 686
Comparaţie între rugăciunea lui Iona şi limbajul psalmilor 688
Relaţia lui Mica cu împăraţii şi profeţii împărăţiei divizate 703 l
Contextul istoric al lui Naum 714
Date privitoare la Zaharia şi Hagai 771
Localizarea cronologică a profeţilor (1) 900-800 î.d.Cr. 797
Localizarea cronologică a profeţilor (4)620-440 î.d.Cr. 800
Mesajul scrierilor profeţilor 801
E
i
!
I
I
|
|
Prefaţă
/
Acest proiect a început ca o lucrare desfăşurată în timpul întâlnirilor din

mijlocul săptămânii ale Bisericii West Park, Wolverhampton. Conceput pen
tru a oferi o privire de ansamblu asupra cărţilor Vechiului Testament, obiecti
vul său era să redea conţinutul unei cărţi într-un interval de 50 de minute - o
acţiune imposibilă!
Jim Gough, colegul meu din conducerea de prezbiteri, şi John Cooke, unul
dintre diaconi, au insistat ca schiţele să fie trimise editorilor pentru beneficiul
Bisericii răspândite a lui Isus Cristos. Editorii au dat răspuns favorabil, însă cu
recomandarea că vor cere o extindere substanţială a materialului şi considera
bil mai multă muncă. Perspectiva era descurajantă.
In ultimii cinci ani, împreună cu soţia mea Joan Mary am dedicat studiu
lui multe zile libere şi vacanţe, fiind total absorbiţi de acest proiect. Nu poate
exista un subiect mai măreţ de studiu şi meditaţie, nici un privilegiu mai mare
decât acela de a putea să-ţi concentrezi timpul, energia şi eforturile pentru a
ajunge la acest capăt de drum.
Datorăm multă recunoştinţă Mântuitorului pentru o mântuire atât de
mare, Tatălui pentru o pregătire atât de măreaţă şi Duhului Sfânt pentru o
relatare atât de adevărată oferită în Sfânta Scriptură.
Mulţumirile noastre se îndreaptă şi către fraţii şi surorile în Cristos care
alcătuiesc Biserica West Park, Wolverhampton, care ne-au sprijinit de-a lun
gul multor ani prin dragostea şi încurajările lor.
Gareth Crossley
i
\
;
:■
;•
",
:
'
'
>
ţ
s
:
f
v
-■{
*
' <
:
Introducere
Mulţi creştini consideră că lectura Vechiului Testament este o muncă ane

voioasă. Disciplina pe care o impune această sarcină a lecturării Bibliei într-o
perioadă de trei ani, sau în unele cazuri douăsprezece luni, poate explica reţi
nerea cu care unii credincioşi se apropie de scripturile Vechiului Testament.
Asemenea omului care se izbea cu capul de pereţi pentru că se simţea bine
când înceta, şi citirea forţată a Vechiului Testament ne-ar aduce cam aceleaşi
beneficii - sentimentul că am făcut ceea ce trebuia. Sarcina a fost îndeplinită,
însă beneficiul pe care îl aduce nu diferă cu mult de foloasele obţinute în urma
lecturii operelor complete ale lui William Shakespeare.
La baza acestei reticenţe de a lua contact cu textul Vechiului Testament
stau mai multe motive. Unul dintre ele ar fi faptul că, de multe ori, Vechiul
Testament este citit ca o istorie irelevantă. îşi descoperă oare creştinul de rând
propria sa istorie în paginile lui? Care sunt astăzi aplicaţiile posibile pentru
cerinţele Legii sau detaliile legate de jertfele din Leviticul, ori istoriile împă
raţilor sau filozofiile Eclesiastului?
Un al doilea motiv care determină această reticentă ar fi că mulţi dintre cei
care predică din Vechiul Testament par a „spiritualiza” fiecare text şi adeseori
dau dovadă mai mult de imaginaţie vie decât de principii clare ale interpretării
biblice. Ducând lipsă de o astfel de îndemânare imaginativă, creştinul de rând
evită cele treizeci şi nouă de cărţi ale Vechiului Testament, cu excepţia unei
cufundări ocazionale într-un pasaj bine uzat din Psalmi sau Isaia, ori atunci
când citeşte o povestire preferată din Geneza.
O a treia explicaţie ar fi aceea că puţini sunt creştinii care văd firul sau înţe
leg curgerea Vechiului Testament. Nu sunt atraşi de evoluţia dramei istorice, nu
sunt înfioraţi de semnele providenţei şi ale scopului lui Dumnezeu, nu sunt cap
tivaţi de imaginea care se conturează asupra lui Mesia cel promis, Cristosul.
Când este citită de exemplu Geneza, capacitatea de înţelegere este influ
enţată de informaţiile iniţiale obţinute din alte locuri precum Exodul, profeţi
i sau relatarea Noului Testament. De multe ori, acest lucru se produce doar
întâmplător. Fiecare lectură a Vechiului Testament este colorată inevitabil de
lectura altor scrieri ale Vechiului Testament. De asemenea, aceasta este influ
enţată de adevărurile şi binecuvântările primite în Noul Testament. Insă care
r..
14 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat
!
sunt legăturile? Care sunt asocierile dorite de Dumnezeu? Oare scripturile

Vechiului Testament sunt un ansamblu de evenimente întâmplătoare, biogra
fii nepărtinitoare şi expresii capricioase, cu promisiunea sau profeţia mesiani
că ocazională reunite într-un volum impresionant? Există oare o temă care le
uneşte, un plan, un scop căruia i se subordonează toate şi prin care totul este
evaluat pentru a putea fi inclus sau exclus? Cum ar trebui abordat Vechiul
Testament? Provocarea pe care Domnul o lansează în Luca apărătorului este
provocarea adresată tuturor creştinilor: „Cum citeşti în ea?” (Luca 10:26).
Importanţa Vechiului Testament pentru creştinii de astăzi nu poate fi
exagerată. încă de la începuturile creştinismului, aceste 39 de cărţi au ocupat
o poziţie vitală. Noii convertiţi din Ziua Cincizecimii, odată botezaţi, s-au
alăturat cu mare entuziasm doctrinei apostolice, părtăşiei cu alţi credincioşi,
frângerii pâinii şi rugăciunii în comun (Faptele Apostolilor 2:42). învăţătura
apostolilor se compunea din câteva elemente: relatarea învăţăturii primite de
ei direct de la Domnul Isus Cristos, mărturisirea adevărurilor privitoare la
Domnul văzute şi auzite de ei, interpretarea şi aplicarea scrierilor Vechiului
Testament cu referire specifică la Domnul Isus Cristos. Apostolii au depus
eforturi considerabile, atât printre iudeii necredincioşi, cât şi printre credin
cioşii creştini, pentru a stabili legătura între tot ceea ce a spus şi făcut Isus şi
cele 39 de cărţi ale Vechiului Testament (Faptele Apostolilor 2:22-36; 4:9-12,
24-28; 13:29-41). Scripturile, în stadiul în care se găseau atunci, constituiau
baza fermă a înţelegerii şi explicării lucrării, vieţii, suferinţei, morţii, învierii,
înălţării şi glorificării Domnului Isus Cristos. Aceasta era doctrina sau învă
ţătura apostolilor.
încă de la început doctrina apostolilor a fost un element esenţial al închi
nării creştine. In cuprinsul cărţii Faptele Apostolilor se găseşte o evidenţă bo
gată a faptului că această învăţătură a jucat un rol important în viaţa Bisericii
(ex. Faptele Apostolilor 2:42; 6:2, 6). Cuvântul lui Dumnezeu trebuie citit şi
explicat Bisericii cu grijă şi credincioşie (1 Timotei 4:13; 2 Timotei 2:15).
Totuşi, cunoaşterea şi înţelegerea Scripturilor nu se reducea la beneficiul
obţinut în urma întâlnirilor de închinare şi învăţătură. Studiul personal al
Cuvântului lui Dumnezeu era nepreţuit. Cum altfel ar fi putut credincioşii
să-şi menţină o mentalitate ca a celor din Bereea şi să cerceteze ceea ce spunea
predicatorul? (Faptele Apostolilor 17:11). Fără studiul personal al Scripturilor,
credincioşii ar fi vulnerabili, „plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de
: ;•
învăţătură” (Efeseni 4:14).
iii De aceea, în închinarea, mărturia şi lucrarea Bisericii creştine erau fun
ij
damentale înţelegerea şi aplicarea corectă a Scripturilor Vechiului Testament,
înţelese corect prin iluminarea care vine doar din cer, Sfintele Scripturi „pot să-ţi
dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Cristos Isus” (2 Timotei
Introducere 15
3:15; vezi 2 Corinteni 3:14-18). Odată ce a fost mântuit, convertit, creştinul poate
fi educat şi pregătit „pentru orice lucrare bună”, prin conţinutul acelei Scripturi
vechi-testamentale „insuflate de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să
îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3:16-17).
Din nefericire, caracteristica centrală, relaţionarea Persoanei şi a lucrării
Domnului Isus Cristos cu scripturile Vechiului Testament, pare să fi fost în
lăturată în mare măsură din creştinismul modern. Din pricina multor confu
zii, Biblia a fost dată la o parte, marginalizată. In multe grupări, entuziasmul
pentru Noul Testament este în scădere, iar aprecierea Vechiului Testament
aproape că a dispărut.
Această carte este scrisă cu un scop anume - să-i încurajeze pe oamenii lui
Dumnezeu la citirea şi studiul personal al Vechiului Testament. In lipsa unui
suport, citirea primei şi celei mai cuprinzătoare părţi a Bibliei ar apărea ca o
perspectivă descurajantă.
Cum trebuie citit Vechiul Testament? Ar trebui tratat ca un manual de
lucru şi cercetat doar atunci când apare o problemă de rezolvat sau o între
bare care aşteaptă răspuns? Oare cel mai potrivit este să pornim de la partea
de început a Vechiului Testament şi să-l citim în întregime ca pe un roman?
Este important pentru creştini să citească şi să înţeleagă mesajul Vechiului
Testament? De ce există 39 de cărţi distincte în această secţiune a Bibliei, care
este legătura dintre ele şi ce legătură există între ele şi Noul Testament? Care
este ideea centrală a fiecărei cărţi; sunt acestea dezvoltate? Aceste întrebări şi
altele similare vor fi ridicate pe măsură ce înaintăm în studiul nostru asupra
f Vechiului Testament.
Abordare
Aceasta este o privire de ansamblu asupra celor 39 de cărţi ale Vechiului
l
Testament. Cartea nu se doreşte a fi un studiu atotcuprinzător. Pe parcurs vor
fi sugerate surse suplimentare pentru un studiu biblic mai detaliat. Obiectivul
acestei cărţi este acela de a reda o prezentare succintă asupra conţinutului fi
ecărei cărţi a Vechiului Testament, astfel încât planul şi scopul general ale lui
Dumnezeu să fie bine înţelese.
Vechiul şi Noul Testament sunt considerate Cuvântul inspirat al lui
Dumnezeu, astfel că trebuie privite ca fiind fără greşeală şi fără lacune, aşa
cum au fost ele date la început; de aceea este inclus un capitol despre natu
ra inspiraţiei. (Se obişnuieşte ca în toate definiţiile date inspiraţiei să se facă
deosebire între scripturile originale în ebraică şi greacă şi orice alte traduceri
în latină, engleză etc.; despre traduceri nu se crede că sunt inspirate, aşa cum
sunt scrierile originale.) Acest capitol poate fi omis de către cei nerăbdători să
cerceteze singuri Scripturile sau poate fi studiat ulterior.
'
.
;
Studiul eficient al Cuvântului lui Dumnezeu impune perspective clare -
privirea fiecărei cărţi în relaţie cu cele învecinate.
Vechiul Testament ebraic este împărţit în trei secţiuni majore:
Lege (Tora) Profeţi Scrieri

Geneza Profeţii timpurii Profeţii târzii a. Cărţipoetice
Exodul Iosua Isaia Psalmi
Leviticul Judecători Ieremia Proverbe
Numeri Samuel Ezechiel Iov
Deuteronomul împăraţi Osea
Ioel b. Cinci suluri
(.Megilloth)
Amos Cântarea Cântărilor
Obadia Rut
Iona Plângeri
Mica Eclesiastul
Naum Estera
Habacuc f
Ţefania c. Cărţi istorice
Hagai Daniel
Zaharia Ezra / Neemia
Maleahi Cronici
Versiunea engleză a Vechiului Testament este dispusă în mod diferit, în

patru categorii:
Lege Istorie Poezie Profeţii

i
Geneza Iosua Iov Majori Minori

Exodul Judecători Psalmi Isaia Osea
Leviticul Rut Proverbe Ieremia Ioel
Numeri 1 Samuel Eclesiastul Ezechiel Amos
Deuteronomul 2 Samuel Cântarea Daniel Obadia
1 împăraţi Cântărilor Iona
2 împăraţi Mica
1 Cronici Naum
2 Cronici Habacuc
Tefania
t i
: Hagai
Zaharia
Maleahi
:!
Introducere 17
Tema generală a revelaţiei lui Dumnezeu trebuie reţinută. Ideea care co
ordonează toate celelalte idei de-a lungul Vechiului Testament este pregătirea
pentru venirea lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Pentru cei cu o înclinaţie mai
academică, există un capitol care prezintă argumentul raţional al acestei teme
centrale. Ceilalţi cititori pot trece cu vederea capitolul respectiv.
Pe tot parcursul acestei priviri de ansamblu sunt citate numeroase referinţe
biblice. Consultarea acestora va întrerupe curgerea, producând discontinui
tate asupra perspectivei. De asemenea, aceasta va dura ore în şir. Abundenţa
de referinţe este dată în beneficiul predicatorului, studentului sau celui care
nu este convins de un anumit punct particular. Fiecare capitol va urmări o
schemă ca aceasta:
Introducere
Autor
Context istoric
Structură
Cristos şi Biserica Sa
Aplicaţie
Concluzie
Pentru a asigura integritatea istorică a fiecărei cărţi, conţinutul cristologic

şi aplicaţiile pentru prezent vor fi prezentate separat.
if
i
1
=
i-
'
ii ■
Inspiraţia Scripturii j
1
)
1
Timp de nouăsprezece secole, creştinii au recunoscut importanţa vitală a
i Scripturilor. în ultimii ani însă, această convingere şi încredere au fost serios
deteriorate. S-ar putea pune următoarea întrebare: „Şi când se surpă temeliile, ;
ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” (Psalmul 11:3). Dacă înlăturăm ideea
că Scripturile sunt Cuvântul autoritar şi absolut al lui Dumnezeu, curând se
j va instala haosul. Se pare că mulţi credincioşi sunt găsiţi „plutind încoace şi
încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură” (Efeseni 4:14). Atât în învăţătură,
! cât şi în practică - acasă, la biserică şi în societate - ideile omeneşti şi sfatul ce
I
lor lipsiţi de evlavie sunt frecvente (Coloseni 2:8, Psalmul 1:1). Reîntoarcerea 1
la încrederea în Scripturi ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu este de o necesitate
imperioasă.
Din pricina confuziei care pătrunde în Biserica Creştină, este important să
ne îndreptăm privirea spre Biblie, aşa cum vom face în cartea de faţă. Cuvintele
din 2 Timotei 3:16-17, „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de fo
los ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, i
pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru
ii orice lucrare bună”, par a fi astăzi insuficiente pentru unii dintre oamenii lui
ii
Dumnezeu. Ca atare, este necesar să fim mai specifici cu privire la atitudinea
•! pe care o vom adopta faţă de Scripturi pe tot parcursul acestei cărţi. i
înţelegerea inspiraţiei de bază a acestei cărţi constă în faptul că Scripturile
scrise sunt Cuvântul pe care Dumnezeu l-a vorbit şi pe care încă îl mai vor
beşte Bisericii Sale. Aceasta este sursa şi autoritatea finală şi suficientă pen
tru credinţa şi trăirea creştină. In Scriptură, Dumnezeu „ne-a dăruit tot ce
priveşte viaţa şi evlavia” (2 Petru 1:3). A cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu
înseamnă a cunoaşte voia Lui revelată. Şi putem crede acest Cuvânt care este 1
infailibil (fără greşeli, demn de toată încrederea), deoarece un Dumnezeu in
failibil a rostit un Cuvânt infailibil. El este Domnul suveran peste toate lu
■i crurile. „Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ” (Psalmul 135:6). De
aceea, nu este nimic incompatibil cu privire la alcătuirea unei cărţi care, luând
: naştere din experienţa copiilor Săi, prin decretul Său suveran este Cuvântul
i
; =
'
Inspiraţia Scripturii 19
specific adresat lor de Dumnezeu.1 Dacă Dumnezeu nu este suveran în desco

perirea de Sine pe care o face copiilor Săi, atunci El nu mai este suveran peste
nimic. Este absurd să credem într-un Dumnezeu atotputernic dacă El este
incapabil să comunice într-un mod clar şi infailibil cu creaturile Sale umane.
Relaţia dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi cuvintele oamenilor în scrierea
Bibliei ar putea fi exprimată astfel: „Duhul Sfânt i-a mişcat pe oameni să
scrie. Le-a permis să-şi folosească propriul lor stil, cultură, daruri şi caracter,
să folosească rezultatele studiului şi ale cercetării personale, să scrie din expe
rienţele lor şi să exprime ceea ce era în mintea lor. In acelaşi timp, Duhul Sfânt
nu a permis ca păcatul să influenţeze scrierile lor. El a fost stăpân peste expri
marea gândurilor şi alegerea cuvintelor. Astfel, au înregistrat cu acurateţe tot
ceea ce Dumnezeu a dorit ca ei să spună şi întocmai cum a dorit să spună, cu
caracterul, stilul şi limbajul lor.”2
Dumnezeu a inspirat fiecare cuvânt al Bibliei (acest fapt este cunoscut ca
„inspiraţia verbală”). In întregul ei cuprins, Biblia descoperă un Dumnezeu
care vorbeşte. El foloseşte cuvinte. In mod predominant, deşi nu exclusiv, El
comunică prin cuvinte. De-a lungul Scripturii se arată clar că aceste lucruri
vorbite de Dumnezeu erau spuse în cuvinte. Dumnezeul cel viu le-a rostit.3
„Ceea ce spune Scriptura, Dumnezeu spune. Biblia este inspirată în sensul că
e dată de Dumnezeu cuvânt cu cuvânt... De aceea, Biblia nu are nevoie să fie
suplimentată şi interpretată de tradiţie sau revizuită şi corectată de raţiune. Ea
cere să judece dictatul celor două, deoarece cuvintele oamenilor trebuie încer
cate de Cuvântul lui Dumnezeu.”4
Oamenii care au scris Scripturile erau pe deplin conştienţi de ceea ce fă
ceau. Ei nu se aflau în transă. Nici nu erau „posedaţi” de personalitatea unui
duh. Erau pe deplin conştienţi, pe deplin raţionali. Totuşi, ei nu înţelegeau
întotdeauna sensul şi importanţa celor spuse sau scrise de ei. Profeţii erau, în
adevăratul sens al cuvântului, „curioşi” să înţeleagă scopurile şi vremurile lui
Dumnezeu şi depuneau eforturi considerabile pentru a descoperi răspunsuri
la toate acestea (1 Petru 1:10-12).
Dumnezeu a inspirat întreaga Biblie, de la Geneza până la Apocalipsa.
Toate cele şaizeci şi şase de cărţi sunt infailibile şi inerante. Ele sunt total
lipsite de greşeli, după cum au fost date la început. Francis Schaeffer declară:
„...Biblia este fără greşeală nu numai atunci când vorbeşte despre valori,
1 Bruce Milne, Know tbe Trutb: a handbook of Cbristian belief (Leicester: Inter-Varsity
Press, 1982), p. 30.
2Brian H. Edwards, Nothing but the Trutb (Wewlyn: Evangelical Press, 1978).
3R. C. H. Lenski, Commentary on Colossians, Tbessalontans, Timothy, Titus, andPhilemon
(Minesota: Augsburg, 1964), p. 845.
4J. I. Packer, „Fundamentalism’ and the Word ofGod: some Evangelicalprinciples (Leicester:
Inter-Varsity Press, 1958), pp. 47,48.
semnificaţia lucrurilor şi probleme religioase, ci şi atunci când vorbeşte despre

i
istorie şi cosmos.”5
Un singur Autor: mai mulţi autori!

Există cel puţin treizeci de autori diferiţi ai cărţilor Bibliei, primul dintre
i ei trăind cu cel puţin o mie cinci sute de ani înainte de ultimul. Dumnezeu
i
l-a folosit atât pe Amos, muncitorul de la fermă, cât şi pe preotul Ezechiel.
Dumnezeu a folosit oameni din clasa muncitoare, precum apostolii Petru şi
Ioan (Faptele Apostolilor 4:13), împreună cu intelectualii clasei de mijloc pre
cum apostolul Pavel (Faptele Apostolilor 22:3; Galateni 1:14) şi doctorul Luca,
i
autorul celei de-a treia evanghelii şi al cărţii Faptele Apostolilor. Dumnezeu a
folosit oameni diferiţi a căror muncă a îmbinat-o într-o mare şi glorioasă com !
poziţie - Scripturile, Cuvântul lui Dumnezeu. Se pare că aceşti agenţi umani
1 au fost „diferiţi ca temperament, diferiţi în dotare, diferiţi ca vârstă, diferiţi în
realizări, diferiţi prin condiţia lor socială6”. Personalitatea fiecărui autor strălu
ceşte de-a lungul paginilor scrierilor sale. Epistolele lui Petru sunt diferite de
cele ale lui Ioan. Epistola lui Iacov se deosebeşte de cele ale lui Pavel.
Dumnezeu iubeşte varietatea. Acest fapt este evident în revelaţia naturală,
în creaţie, unde există o mare diversitate de culori, mărimi, forme, sunete, tex
j
turi, gusturi şi mirosuri. De asemenea, varietatea este evidentă şi în revelaţia
specială, în Scripturi, unde „vasele alese” ale lui Dumnezeu diferă prin context, !
experienţă şi abilitate. Nu doar autorii umani sunt diferiţi, ci şi tipurile de
f
compoziţie scrisă sunt la fel de variate. Acestea sunt redate sub formă de în
registrări istorice, biografii, extrase din documente civice, legi morale, reguli
şi reglementări civile şi ceremoniale, legi pentru igienă, predici, discursuri j
teologice, scrisori personale, viziuni, vise, poezii şi cântări. Biblia nu poate fi
considerată în niciun caz monotonă, plictisitoare.
Autorii cărţilor biblice şi-au păstrat propriile lor temperamente, experien
ţele lor unice, tăria personală şi slăbiciunea personală. Scrierile lor biblice erau
infailibile. Insă nu şi oamenii în ei înşişi. In viaţa personală erau capabili să
greşească - greşeli grave uneori, ca şi Petru în Antiohia, când nu s-a purtat
conform principiilor Noului Legământ (Galateni 2:11-21). Unul dintre aceşti
autori, David, s-a făcut răspunzător de păcat în relaţia lui cu Batşeba şi Urie,
când pofta a dus la adulter şi crimă (2 Samuel 11). în ciuda păcatelor şi a im
perfecţiunilor lor, Dumnezeu i-a ales şi i-a folosit ca unelte ale Sale. El S-a j
:
5 Francis A. Schaeffer, The Great Evangelical Disaster (Westchester, Illinois: Crossway, -
i 1984), p. 57. ;
6 The Works ofBenjamin B. Warfieîd, Revelation and înspiration (Baker Book House Co.,
1981 [prima ediţie în 1927]), voi. 1, p. 436.
asigurat că ceea ce înregistrau ei ca S.criptură era clar: în primul rând, impul

sul de a scrie venea din partea lui Dumnezeu; în al doilea rând, înţelegerea
lor a fost luminată de către Duhul Sfânt, astfel încât scrierile lor erau ferite de
orice greşeală materială; în al treilea rând, ei au fost călăuziţi divin în selec
tarea materialelor, astfel încât nimic nu a fost omis ori adăugat împotriva voii
lui Dumnezeu; şi, în al patrulea rând, ei au primit ajutor divin special pentru
a-şi completa lucrarea cu acurateţe.7
Se impune să facem un pas mai departe cu privire la problema inspira
ţiei Scripturii. Aşa cum Dumnezeu a folosit instrumente umane imperfec
te pentru a comunica oamenilor Cuvântul Său, tot aşa El alege să înregis
treze şi cuvintele omului păcătos. Deşi cuvintele oamenilor păcătoşi regăsite
în Scriptură nu au fost inspirate, înregistrarea acestor cuvinte a fost inspirată
de Dumnezeu. Un exemplu al acestei distincţii se observă în cartea lui Iov.
Scriptura înregistrează cu acurateţe cuvintele pe care cei trei prieteni ai lui
Iov le-au spus atunci când au venit să-l consoleze în marele său necaz. Multe
dintre aceste cuvinte sunt în mod evident contrare unora dintre învăţăturile
Bibliei — acelea nu erau cuvinte inspirate, dar înregistrarea lor a fost inspirată.8
In momentul în care întregul incident a ajuns la apogeu, Domnul l-a mustrat
pe Elifaz: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni
ai tăi, pentru că nu aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu
Iov7’ (Iov 42:7). Acest fapt ne atenţionează serios cu privire la modul de evalu
are a argumentelor care compun cartea Iov. Rezumatul este pe deplin inspirat
şi, prin urmare, pe deplin infailibil - însă nu şi argumentele. Evaluarea şi ana
liza sfatului găsit aici trebuie făcute prin compararea acestuia cu alte versete
în care adevărul lui Dumnezeu este clar proclamat.
In lipsa unei înţelegeri depline şi a unei convingeri ferme cu privire la
natura inspiraţiei biblice, nu este posibil un studiu convingător şi util al con
ţinutului ei. „Admite că Biblia este (în manuscrisele ei originale) inerantă şi
infailibilă, şi vei ajunge în locul în care studiul conţinutului ei este nu numai
accesibil, ci şi de folos.”9
Scrierile Vechiului Testament

„Cuvântul Tău este adevărul”, rosteşte Domnul Isus Cristos în rugăciunea
către Tatăl Său ceresc (Ioan 17:17). „Ceea ce a spus Isus cu privire la autoritatea
7 C. Sidney Carter, The Reformers and Holy Scripture: a historical investigation (London:
Thynne and Jarvis, 1928), p. 17.
8G. J. Collier, „Notes on Inspiration” (Gospel Tidings, 9 [5] 1984), p. 200.
9 Arthur W. Pink, The Divine Inspiration (Grand Rapids, Michigan: Guardian Press,
1976), p. 5.
■■ .
\
Bibliei trebuie privit ca având cea mai înaltă autoritate.”10 Domnul Isus arată lim
;
pede că Duhul lui Dumnezeu a fost autorul Scripturilor Vechiului Testament
(ex. Matei 19:3-5; 22:41-44; Psalmul 110:1); El face referire la douăzeci de per
sonaje ale Vechiului Testament; de asemenea, El citează din nouăsprezece cărţi
diferite. Din cartea Geneza face referire la crearea omului, instituirea căsătoriei, I
istoria lui Noe, Avraam şi Lot, la prăbuşirea Sodomei şi Gomorei; din Exodul,
la Dumnezeu care i Se arată lui Moise în tufiş, la mană, la cele Zece Porunci şi
plătirea tributului. Face referire la legea ceremonială de purificare a leproşilor şi
la marea lege morală „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, ambele regăsindu-se
în Leviticul, la şarpele de bronz şi la legea privitoare la jurăminte din Numeri.
Episodul ispitirii Domnului nostru conţine trei citate din Deuteronomul. Isus Se i
referă de asemenea la fuga lui David la Abiatar, preotul din Nob, la gloria lui
Solomon şi la vizita împărătesei din Seba, la Ilie care poposeşte la văduva din
Sarepta, la vindecarea lui Naaman şi la uciderea lui Zaharia - El face trimitere
la diverse cărţi istorice ale Vechiului Testament. Fundamentul apelului constant
lansat de Cristos este „Nu aţi citit?” sau „Este scris...”; ceea ce afirmă El în
li
permanenţă este că „Scriptura nu poate fi desfiinţată”, „Scripturile mărturisesc
despre Mine” şi „Trebuie să se împlinească Scriptura”11.
Scriitorii Noului Testament au împărtăşit în mod constant acest punct
de vedere asupra Scripturilor Vechiului Testament. Inspiraţia totală şi auto
ritatea absolută a acestora sunt pe deplin acceptate. Nu numai că Dumnezeu
trebuie să inspire Scripturile, ci, de asemenea, este necesar ca El să călău
zească Biserica ajutând-o să recunoască Scripturile. Acurateţea în formarea
canonului, colecţia încheiată a Scripturii este la fel de vitală ca şi inspiraţia ei
originală. Creştinii trebuie să fie încredinţaţi de faptul că ceea ce au în mâini
este pe deplin Cuvântul lui Dumnezeu, neprescurtat, întreg. „Nu numai că
Dumnezeu a inspirat scrierea fiecărei cărţi a Bibliei. Ci, într-un sens colectiv,
El a dat totodată oamenilor Săi percepţia spirituală de care aceştia aveau ne
voie pentru a recunoaşte în fiecare din aceste cărţi semnele autentice ale inspi
raţiei şi autorităţii divine. Sub conducerea Duhului Sfânt, ei au putut discerne
falsele scrieri, pentru a le respinge, precum şi scrierile autentice, pentru a le
accepta. Astfel, în timp ce cărţile Vechiului Testament erau scrise de-a lungul
secolelor, Canonul Vechiului Testament (lista sau grupul cărţilor inspirate) \
continua să crească până când a ajuns la forma sa completă.”12
Scriitorii Noului Testament se referă de cincizeci şi şase de ori la Dumnezeu ca
Autor al Vechiului Testament. Chiar şi atunci când autorul uman este cunoscut,
I
10 E. J. Young, Your Word is Truth (Edinburgh: Banner of Truth Trust, 1963), p. 67.
11 A. M. Hodgkin, Cbrist in all Scriptures (London: Pickering and Inglis, 1907), p. 3.
12 Irving L. Jensen, Jensens Survey of the Old Testament: search and discover (Chicago:
Moody Press, 1978), p. 21.
în locul acestuia este declarată autoritatea divină.13 De pildă, în Evrei 1:5-13 sunt
luate citate din 2 Samuel 7:14; Psalmul 2:7; 104:4; 45:6-7; 102:25-27 şi 110:1.
Scriitorii umani sunt ignoraţi, iar apostolul introduce de trei ori un citat cu ex
presia „El [Dumnezeu] zice..Cei patru istorici ai evangheliilor se referă la scri
erile Vechiului Testament declarându-le cuvinte pe care le „vestise Domul prin
prorocul” (Matei 1:22-23) sau cuvinte ale Scripturii care trebuie să se împlinească
(Ioan 19:34, 36, 37). Biserica primară îl lăuda pe Dumnezeu pentru cuvintele
Sale profetice înregistrate în cartea Psalmi (Faptele Apostolilor 4:24-26; Psalmul
2:1-2). Câţiva ani mai târziu, apostolul Pavel se referă la Cuvântul lui Dumnezeu
din Psalmul 2:7; Isaia 55:3 şi Psalmul 16:10 (Faptele Apostolilor 13:33-35).
Atitudinea Domnului Isus Cristos faţă de scripturile Vechiului Testament,
precum şi atitudinea scriitorilor Noului Testament faţă de Vechiul Testament
ne determină să înţelegem că totul, de la Geneza 1:1 până la Maleahi 4:6, ar
trebui primit „nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe
Cuvântul lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2:13).
în ciuda diversităţii autorilor umani, există un singur Autor divin. Profeţii
Vechiului Testament au ştiut că vorbeau sub influenţa Dumnezeului celui viu
(ex. Isaia 28:16; Ieremia 7:20; Ezechiel 3:11; Amos 3:11). Perspectiva constan
tă a scriitorilor Vechiului Testament este că Dumnezeu vorbea în şi prin aceş
ti profeţi. Ei erau convinşi că ceea ce era înregistrat în scripturile Vechiului
Testament a fost şi este Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu (2 Timotei
3:16-17; Evrei 1:1-2; 2 Petru 1:20-21).
Scrierile Noului Testament

în argumentarea faptului că scripturile Vechiului Testament sunt inspira
te de Dumnezeu şi, astfel, fără greşeală, autoritatea Domnului Isus Cristos, a
apostolilor Săi şi a altor scriitori ai Noului Testament a fost prezentată ca o dova
dă convingătoare. Acest fapt ridică întrebarea cu privire la inspiraţia şi siguranţa
Scripturilor Noului Testament. Care este fundamentul pe care creştinii îşi pot
sprijini toată încrederea în cele 27 de cărţi şi epistole ale Noului Testament?
Noul Testament are două părţi suprapuse şi împletite. Prima parte este o
înregistrare inefabilă (lipsită de erori, cum a fost dată la început) a vieţii, lu
crării, suferinţei, morţii şi învierii Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Cea de-a doua parte consemnează învăţăturile date de Dumnezeu prin apos
tolii Domului Isus Cristos.
încrederea că Noul Testament oferă o înregistrare infailibilă cu privire la
Persoana şi lucrarea Mântuitorului şi la învăţăturile date de Dumnezeu prin
apostoli se bazează pe câteva considerente.
13 Edwards, Nothing but tbe Truth, p. 50.
Duhul adevărului
înainte de a Se întoarce la Tatăl, Domnul Isus Cristos a promis sprijin şi
ajutor supranatural din partea Duhului Sfânt: „V-am spus aceste lucruri cât
mai sunt cu voi. Dar, Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite
Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot
ce v-am spus Eu” (Ioan 14:25-26). Domnul nu a avut nevoie să aleagă oameni
speciali, înzestraţi cu o memorie remarcabilă. Nici apostolii nu trebuiau să
se teamă că vor uita informaţia vitală încredinţată lor de către Domnul. Fiul
lui Dumnezeu a promis Duhul lui Dumnezeu, mai ales sub Numele Său de
I
„Duh al adevărului”.
Totuşi, lucrarea Duhului lui Dumnezeu nu s-a redus la abilitatea de a rea
i minti oamenilor informaţiile date deja. Isus nu a comunicat toate adevărurile
I în timpul vieţii Sale pământeşti (Ioan 16:12). Duhul Sfânt va oferi informaţii
suplimentare: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului are să vă călău
I zească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit
şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce
este al Meu şi vă va descoperi” (Ioan 16:13-14, sublinierea îmi aparţine).
Ultima carte a Noului Testament este una dintre nenumăratele mărturii ale
acestei promisiuni. în „descoperirea lui Isus Cristos pe care I-a dat-o Dumnezeu
[lui Cristos], ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple” (Apocalipsa
1:1), Mântuitorul îi vorbeşte lui Ioan. Mai târziu aflăm că Mesia înălţat S-a
folosit de lucrarea Duhului Sfânt ca agent al Său. La finalul fiecărei scrisori
adresate celor şapte biserici din Asia Mică, citim cuvintele: „Cine are urechi, să
asculte ce zice bisericilor Duhul” (Apocalipsa 2:7,11,17,19, 29; 3:6,13, 22).
Promisiunea dată de Domnul că Duhul Sfânt îi va sprijini pe apostoli are
trei implicaţii:
1. Ceea ce depindea de memoria lor era păzit de greşeli.
2. Ceea ce a fost înregistrat în urma observaţiilor făcute de ei era păzit de
greşeli.
3. Dumnezeu le-a dat de asemenea „adevăr împărţit ... direct de Duhul
lui Dumnezeu, adevăr la care nu ar fi putut ajunge niciodată prin exer
ciţiul neajutorat al minţii lor”14.
Mărturia internă
Domnul Isus a promis celor doisprezece apostoli că le va da Duhul Sfânt.
Astfel, relatarea vieţii şi a învăţăturilor date de Domnul Isus Cristos, aşa cum
14 Albert Barnes, Notes on the New Testament: expîanatory and practicai\ Thessalonians,
Titus andPhilemon (London: Blakie and Son), voi. 8, p. 241.
sunt ele prezentate în textul din Matei şi Ioan (ambii, apostoli ai lui Cristos)
este acceptată ca purtând semnele promisiunii cu privire la Duhul Sfânt. Ce
putem spune însă despre scrierile lui Luca şi Marcu? Ei nu au fost apostoli.
Nu există nicio mărturie potrivit căreia aceştia ar fi fost incluşi în promisiunea
Duhului Sfânt.
Fără îndoială, Luca a fost un membru respectat al Bisericii primare.
L-a însoţit pe apostolul Pavel în multe călătorii misionare. In Epistola către
Coloseni, Pavel îl numeşte „doctorul preaiubit” (Coloseni 4:14). Pavel menţi
onează prezenţa lui Luca şi atunci când scrie epistola către Timotei: „numai
Luca este cu mine” (2 Timotei 4:11). O altă referinţă găsim în epistola lui
Pavel către bunul său prieten Filimon. In încheiere, Pavel scrie: „Epafra, to
varăşul meu de temniţă în Cristos Isus, îţi trimite sănătate; tot aşa şi Marcu,
Aristarh, Dima şi Luca, tovarăşii mei de lucru” (Filimon 23-24).
Doctorul Luca l-a însoţit pe Pavel în călătoriile sale misionare. El a în
! tâlnit şi alţi apostoli, fiind cel mai potrivit pentru a aduna un volum de in
formaţii şi detalii, după cum afirmă la începutul relatării privitoare la viaţa şi
învăţătura Domnului Isus Cristos: „Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască
o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după
cum ni le-au încredinţat cei le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns
slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am
făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia
lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia
învăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai” (Luca 1:1-4).
Luca a adunat toate informaţiile disponibile, orale (prin viu grai) şi scrise.
A cercetat cu atenţie materialul, l-a verificat prin intermediul martorilor ocu
lari, apostoli şi ucenici, şi l-a aşezat într-o manieră coerentă. Totuşi, simpla
lui pretenţie nu demonstrează încrederea apostolilor în această înregistrare
a vieţii şi învăţăturii Domnului Isus Cristos. Intr-adevăr, el a fost un mem
bru respectat al Bisericii, un om înzestrat şi cu potenţial. A petrecut mult
timp, săptămâni, luni, chiar ani în compania apostolilor lui Cristos. Şi-a cer
cetat subiectul cu grijă şi atenţie. Insă ce credeau apostolii despre rezultatul
final? Parcă fără să vrea, apostolul Pavel ne oferă răspunsul. Fără îndoială, el
a acceptat lucrarea ca fiind „Scriptură”, după cum se poate observa în a doua
Epistolă către Timotei: „Căci Scriptura zice: «Să nu legi gura boului când tre
ieră bucate» şi «vrednic este lucrătorul de plata lui»” (1 Timotei 5:18).
Primul citat este din Deuteronomul 25:4, iar al doilea, din Luca 10:7. Nici
că se putea o asociere mai clară între scrierile lui Luca şi scripturile Vechiului
Testament. Biblia însăşi aduce mărturie despre scrierile lui Luca. Prin urma
re, Evanghelia după Luca şi Faptele Apostolilor sunt autentificate ca Scripturi
inspirate de Dumnezeu. Promisiunea însoţirii Duhului Sfânt nu a fost dată lui
26 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat !
Luca. El nu a consemnat în scrierile sale învăţături date de Isus pe care să le fi

auzit şi nici nu a experimentat descoperiri despre veacul viitor. Tot ce a făcut i
Luca a fost să consemneze cu acurateţe amintirile şi descoperirile apostolilor
şi ale martorilor oculari. El este un istoric priceput, autentificat de către un
apostol.
Scribii apostolilor (
Al doilea istoric al Noului Testament care nu este apostol e Marcu, ne
potul lui Barnaba, numit uneori „Ioan Marcu” (Faptele Apostolilor 12:12,
25; 15:37). Deşi nu există nicio dovadă internă care să ateste istorisirea lui
Marcu drept Scriptură inspirată, de-a lungul timpului Biserica a acceptat ide-
ea că apostolul Petru a fost cel care a oferit materialul, el fiind martor ocular.
Părinţii Bisericii, Papias şi Tertulian, ambii trăind la mijlocul secolului al II-
lea d.Cr., afirmă că Marcu a scris evanghelia împreună cu apostolul Petru.
Papias spune: „Marcu, fiind translatorul lui Petru, a scris cu acurateţe tot ceea
ce îşi amintea ...” Tertulian face o afirmaţie şi mai explicită: „Ceea ce a scris
Marcu i se poate atribui lui Petru, al cărui translator era.”15 Un studiu atent
asupra „Evangheliei după Marcu” va sprijini substanţial această concluzie.
Atât Petru, cât şi Pavel s-au folosit uneori de alţi oameni pentru a-şi scrie
epistolele (1 Petru 5:12; Romani 16:22).
Autentificarea apostolilor I
Este important să observăm poziţia unică pe care o deţineau aceşti apostoli.

Ei constituiau un grup de oameni aleşi personal şi autentificaţi în mod unic
(Ioan 15:16). Vorbind despre măreaţa „noastră mântuire”, autorul Epistolei
către Evrei continuă: „care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost
adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu sem
ne^puteri si felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa!n
(Evrei 2:3-4, sublinierea îmi aparţine). Aici se spune clar că Dumnezeu L-a
adeverit pe Isus Cristos, dar şi pe ucenicii Săi prin demonstrarea miracolelor
supranaturale.
In Ziua Cincizecimii, predicând unui larg auditoriu iudaic, Petru vor
beşte despre această împuternicire pe care a primit-o din partea lui Cristos:
„Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit
de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de pu
tere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine
ştiţi” (Faptele Apostolilor 2:22).
15Edwards, Notbing but the Truth, pp. 112-113.
!
Scriind Bisericii din Corint, Pavel vorbeşte despre autorizarea dată apos
tolilor: „Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin
semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi” (2 Corinteni 12:12).
Prin semnele miraculoase pe care le-a făcut, Domnul Isus este dovedit ca
Unsul lui Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu (Ioan 5:36; Matei 11:3-5; Ioan
3:2). De asemenea, semnele miraculoase au fost arătate pentru atestarea ce
lor doisprezece ucenici şi a lui Pavel ca apostoli ai lui Cristos, şi astfel au fost
împuterniciţi să lucreze ca unici reprezentanţi ai Mântuitorului (Faptele
Apostolilor 5:12; Evrei 2:3-4; 2 Corinteni 12:12).
Conştienţa apostolilor
Pe lângă cunoaşterea faptului că posedau o autentificare din partea Duhului
Sfânt, apostolii erau conştienţi şi de faptul că li se încredinţase o autoritate în
Biserica lui Cristos:
Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne

ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaş
tem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii (1 Ioan 4:6).
Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea ome

nească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfanţ (1 Corinteni 2:13).
Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat (1 Corinteni 2:13).
Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţe

leagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului (1 Corinteni 14:37).
De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om,

ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfanţ (1 Tesaloniceni 4:8).
In consecinţă, cine susţine că învăţătura lui Pavel nu este la fel de impor

tantă ca şi cea a Domnului Isus Cristos dovedeşte că înţelege greşit Scriptura şi
nu crede mărturia ei. De fapt, Pavel se referă adeseori la Cristos ca fiind sursa
învăţăturii sale (1 Corinteni 11:23; 14:37). Pavel este conştient de autoritatea
pe care primit-o de la Isus pentru a lucra ca apostol (Galateni 1:1; 1 Timotei
2:7). Apostolii au fost slujitorii lui Cristos. Ei nu ar fi transmis în mod delibe
rat informaţii incorecte şi nu ar fi comunicat Bisericii porunci neclare. Pavel
afirmă că el şi tovarăşii săi trebuie văzuţi „ca nişte slujitori ai lui Cristos şi ca
nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu”. Iar pe urmă adaugă: „încolo, ce se
;
cere de li ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredin- ;

ţat lui” (1 Corinteni 4:1-2). învăţătura care se găseşte în scripturile Vechiului
Testament este în întregime învăţătura Domnului Isus Cristos.
Pe lângă această cunoaştere personală a autorităţii, apostolii au avut şi un
sentiment al autorităţii colective, aspect foarte important al Noului Testament,
în ciuda diferenţelor mari de personalitate, de context şi de experienţe, fiecare
apostol avea un respect deosebit pentru ceilalţi apostoli. La douăzeci sau trei
zeci de ani de la Rusalii, apostolul Petru îşi plasează cuvintele, împreună cu <
cele ale celorlalţi apostoli, la acelaşi nivel şi cu aceeaşi autoritate, ca scrieri ale
Vechiului Testament: „Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o
scriu. în amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înştiinţări, ca sa
vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci
\
şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri”
(2 Petru 3:1-2). f
în vremea apostolilor, Noul Testament era deja aproape format. Ei au
înţeles că scrierile lor erau la fel de însemnate precum scripturile Vechiului i
Testament. Astfel, Petru scrie despre epistolele lui Pavel că sunt „unele lucruri
greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi cele
lalte Scripturi, spre pierzarea lor” (2 Petru 3:16). Având în vedere mustrarea
publică a lui Petru de către Pavel la Antiohia (Galateni 2:11-14), referinţa la
Pavel ca „preaiubitul nostru frate” (2 Petru 3:15) şi recunoaşterea scrierilor sale
ca Scriptură, avem o mărturie şi mai puternică!
!
'
:
Concluzie '
■
într-o prezentare succintă şi generală am examinat inspiraţia şi încrederea

pe care o putem avea în Scripturile Noului şi Vechiului Testament. Dumnezeu ?
cel viu a oferit confirmarea suficientă pentru ca scrierile profeţilor şi ale apos :
tolilor să fie considerate ca fiind inspirate Dumnezeu. Oamenii sfinţi nu nu-
mai că au vorbit sub călăuzirea Duhului Sfânt (2 Petru 1:20-21), ci, inspiraţi
de acelaşi Duh Sfânt, au scris atât Vechiul, cât şi Noul Testament. Astfel, este
pusă „temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus
Cristos” (Efeseni 2:20).
însuşi Duhul Sfânt S-a asigurat de faptul că cele 39 cărţi ale Vechiului
Testament înfăţişează adevărul şi numai adevărul pe care Dumnezeu doreşte
să-l descopere Bisericii Sale. Duhul Sfânt S-a asigurat de faptul că, mai întâi,
poporul evreu, şi mai apoi Biserica creştină vor recunoaşte aceste cărţi ca fi
ind date prin inspiraţie de către Dumnezeu. Acelaşi Duh al adevărului a păzit
înregistrarea, comunicarea şi selectarea Scripturilor Noului Testament. însă
lucrarea Duhului cu privire la Scriptură nu este nici pe departe încheiată. Aşa
cum numai Duhul lui Dumnezeu a inspirat scripturile, a păzit transmiterea

scripturilor şi a determinat recunoaşterea lor, tot aşa, numai El are puterea
de a interpreta adevărurile biblice. Pentru a primi iluminare şi a-i înţelege
mesajul, nu este suficient să citim pur şi simplu Biblia. In zilele apostolului
Pavel existau iudei care citeau Vechiul Testament fără să îl înţeleagă. Ei nu
erau iluminaţi de Duhul deoarece nu erau întorşi prin credinţă la Cristos (2
Corinteni 3:14-18). Chiar şi cei care s-au întors la Cristos au nevoie să repete
în permanenţă rugăciunea psalmistului: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucru
rile minunate ale Legii Tale” (Psalmul 119:18).
In aceste scrieri se găseşte Cuvântul demn de încredere al lui Dumnezeu,
care, pentru a-şi putea transmite adevărul, trebuie tradus cu exactitate din
limbile originale; pentru a-i putea înţelege adevărul, trebuie studiat după mul
tă rugăciune; pentru a-i putea aplica adevărul, trebuie interpretat atent, com
parând scriere cu scriere; şi pentru a putea asculta de adevărul lui, trebuie trăit
cu evlavie.
Tema centrală a i
scrierilor Vechiu ui Testament i
E. A. Martens susţine că „Vechiul Testament ne pune la dispoziţie materi

alul de bază pentru făurirea unei vieţi de credinţă. Dar dacă mesajul Vechiului
Testament nu este prezentat clar, relevanţa lui pentru Noul Testament şi pen
tru creştinii de azi va rămâne incertă”. Claritatea cu care înţelegem credinţa
creştină va depinde de claritatea cu care înţelegem Vechiul Testament, afirmă
el, iar apoi porneşte în căutarea unui „singur mesaj central” despre care el
crede că va fi „cheia înţelegerii conţinutului Vechiului Testament”1. Dar oare I
să existe o cheie pentru descoperirea unei evoluţii ordonate şi progresive a su
biectelor, temelor şi învăţăturilor Vechiului Testament? .1
]
Legământul divin
William Dumbrell şi alţi cercetători consideră că punctul central al reve
laţiei Vechiului Testament se află în conceptul berît (legământ) care apare în
Vechiul Testament de aproape trei sute de ori şi este exprimat pentru prima
dată de Dumnezeu în relaţia dintre El şi Noe: „Şi, iată că Eu am să fac să vină
un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are
suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. Dar cu tine fac un legământ; să
intri în corabie tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine”
(Geneza 6:17-18).
în cele mai multe versiuni englezeşti, cuvântul ebraic berît este tradus prin
„legământ”, însă Dumbrell susţine că acest sens induce în eroare: „în esenţă,
noţiunea exprimată de cuvântul englez se referă la un acord, cu nuanţă de
acord legal prin care sunt stabilite drepturi şi privilegii, încredinţări şi obligaţii
între două părţi, o înţelegere care ar fi implicat negocieri lungi sau amânate,
într-adevăr, cuvântul în limba engleză poate avea şi sensul unei iniţiative sau al
unei promisiuni înaintate de o parte şi, astfel, în mare măsură poate transmite
ideea de jurământ sau promisiune făcută unilateral. Totuşi, în mod normal
termenul folosit în limba engleză transmite ideea unei înţelegeri care a implicat
1 E. A. Martin, Plot and Purpose in the Old Testament (Leicester: Inter-Varsity Press,
1981), p. 12.
Tema centrală a scrierilor Vechiului Testament 31
un acord mutual. Acest ultim înţeles nu corespunde contextului din Geneza

6:18, deoarece hotărârea divină pare să indice aici un aranjament unilateral.”2
Dar chiar si în situaţia în care înţelesul termenului berît face trimitere la carac-
t > >
' terul unilateral al legământului, iniţiativa aparţinând în întregime lui Dumnezeu,

legământul acesta impune anumite răspunsuri faţă de el. Aceste răspunsuri au ca
urmare fie conferirea binecuvântărilor care însoţesc legământul, fie suportarea
blestemelor care intervin în urma respingerii legământului. Domnul făgăduieş
te să poarte de grijă lui Noe şi familiei sale. Pe măsură ce relatarea Vechiului
Testament înaintează şi anumite lucruri sunt clarificate, Domnul devine tot mai
specific. Lui Moise, Dumnezeu îi spune: „Eu sunt Domnul. Eu M-am arătat lui
Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic; dar nu am fost
cunoscut de el sub Numele Meu ca «Domnul». De asemenea Mi-am încheiat
legământul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în
care au locuit ca străini. Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i
ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu. De aceea spu
ne copiilor lui Israel: «Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă
apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari
judecăţi. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi veţi cunoaş
te că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă
egiptenii. Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac
şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul»” (Exodul 6:2-8).
Astfel de pasaje ne conduc la concluzia că „esenţa unui legământ ... este
legătura strânsă dintre două părţi” (sublinierea îmi aparţine).3 în perioada
Vechiului Testament, poporul lui Dumnezeu era „comunitatea legământului”.
Domnul prezintă responsabilităţile Sale faţă de oameni, dar şi pe cele ale oa
menilor faţă de El. Conceptul de comunitate a legământului nu se limitează
însă la Vechiul Testament. Biserica nou-testamentală a lui Cristos este la fel
de puternică precum o comunitate aflată sub legământ. într-adevăr, în planul
binecuvântărilor unui „cer nou şi pământ nou” unde „moartea nu va mai fi. Nu
va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere”, accentul cade pe următoarele
cuvinte: „cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul
Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor” (Apocalipsa 21:1,
4, 3)’.
Promisiunea divină
înrudită cu ideea de legământ divin este noţiunea de promisiune divi
nă. Walter Kaiser susţine că tema centrală a revelaţiei Vechiului Testament
2 William J. Dumbrell, Covenant and Creation: an Old Testament covenantal theology
(Exeter: Paternoster Press, 1984), pp. 15-16.
3 Martens, Plot andPurpose in the Old Testament, p. 33.
este „divina promisiune a binecuvântării”4. Afirmând că scriitorii Vechiului

Testament se referă în cele din urmă la acest punct central, „promisiunea”,
el susţine că Vechiul Testament „era cunoscut sub o mulţime de cuvinte pre-
cum promisiune, jurământ, binecuvântare, odihnă şi seminţie”. El continuă:
„Era de asemenea cunoscut în formule precum sintagma trilaterală, «Eu voi
fi Dumnezeul vostru, voi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi locui în mijlocul
vostru», sau formula cu caracter mântuitor decretată de Dumnezeu, care apa
re fie în formă parţială, fie totală, de 125 de ori în Vechiul Testament: «Eu
sunt Domnul Dumnezeul Tău care te-a scos din ţara Egiptului.» Ar putea fi
văzut şi ca un plan divin'în istorie, care a promis o binecuvântare universală
prin intermediul unei alegeri divine nemeritate a unei seminţii umane: «toate
familiile pământului vor fi binecuvântate în tine» (Geneza 12:3).”s
Promisiunile de binecuvântare din Geneza 12:1-3, legate specific de Avraam,
sunt următoarele: mai întâi că va deveni un neam mare (v. 2); în al doilea rând,
va fi binecuvântat (v. 2), iar în al treilea rând, numele său va deveni mare (v. 2).
Elementele promisiunii de binecuvântare care trec dincolo de Avraam sunt ur 1
:
mătoarele: întâi, el va fi o binecuvântare (v. 2), în al doilea rând, Domnul va bi
necuvânta pe cei care îl binecuvântează pe Avraam şi îi va blestema pe cei care nu
o fac (v. 3) şi, în al treilea rând, toate neamurile pământului vor fi binecuvântate
prin el (v. 3). Mai târziu, când Avraam ajunge în Canaan, Domnul îşi întăreşte
promisiunea făcută anterior spunând: „Toată ţara aceasta o voi da seminţiei tale”
(Geneza 12:7), promisiune care era implicită în Geneza 12:2: „Voi face din tine
un neam mare.” Această precizare clarifică afirmaţia de mai sus, definind în-
tr-un mod mai exact termenul „un neam mare” ca urmaş al lui Avraam, şi dez
voltă afirmaţia desemnând Canaanul ca ţară în care descendenţii săi vor deveni
0 naţiune.6 Mai târziu, Domnul îşi întăreşte promisiunea făcută lui Avraam,
potrivit căreia din el vor ieşi numeroşi descendenţi (Geneza 15:4-5).
La treisprezece ani după naşterea lui Ismael din Avraam şi Agar, Dumnezeu
1 Se arată lui Avraam şi îşi confirmă încă o dată promisiunea-binecuvântare,
incluzând în ea un nou element. De această dată, se spune că din urmaşii
lui vor ieşi împăraţi (Geneza 17:6). Apare o notă nouă: este accentuată rela
ţia divin-uman; Domnul îi promite lui Avraam: „Voi pune legământul Meu
între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un
legământ veşnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţiei
tale după tine” (Geneza 17:7). Din acest moment, este limpede că Domnul a
Waltcr C. Kaiser, Toivard an Oîd Testament Theology (Grand Rapids, Michigan:

Zondervan, 1978), p. 11.
s Ibid., pp. 12-13.
6 Thomas E. McComiskey, The Covenants of Promise: a theology of the Old Testament
Covenants (Nottingham: IVP, 1985), p. 16.
intenţionat să rostească fiecare cuvânt în mod literal atunci când S-a referit la
„un legământ” veşnic şi „o stăpânire veşnică” (Geneza 17:7, 8). „Legământul
promisiunii făcut cu Avraam şi seminţia lui este unul veşnic, care nu îşi pierde
niciodată forţa sau integritatea.”7
împletind laolaltă toate iţele promisiunii-binecuvântare, avem înainte o
listă remarcabilă de binecuvântări:
■ Avraam va fi binecuvântat personal.

■ Numele lui Avraam va deveni mare.
■ Avraam şi Sara vor avea numeroşi urmaşi.
■ Din urmaşii lui Avraam şi ai Sarei se vor ridica împăraţi.
■ Urmaşii lui Avraam vor primi ţara Canaanului.
■ Avraam şi urmaşii lui se vor bucura de o relaţie personală cu Dumnezeu
■ Avraam va fi un izvor de binecuvântare pentru Neamuri.
■ Binecuvântările lui Avraam vor avea implicaţii eterne.
Scopul divin
In căutarea temei centrale a Vechiului Testament, în loc să pornească de la
textul din Geneza 6 şi legământul divin sau de la Geneza 12 şi promisiunea
de binecuvântare, Martens face un salt până la cea de-a doua carte a Bibliei
şi susţine că Exodul 5:22-6:8 este „un text fundamental pentru prezentarea
lui Yahweh şi a scopului Său”8. Acolo, este surprins Moise în timp ce-L con
fruntă pe Dumnezeu cu privire la încălcarea promisiunilor şi, în loc să pri
mească o mustrare, aşa cum ar fi de aşteptat, Moise primeşte o amplificare
a promisiunii. Replica dată de Dumnezeu lui Moise începe cu o afirmaţie
simplă, dar extrem de semnificativă: „Eu sunt Domnul” (6:2). In limba en
gleză, forţa acestei afirmaţii nu este atât de evidentă. „Tema în discuţie are în
vedere numele divinităţii.”9 In răspunsul Său, Dumnezeu declară de trei ori:
„Eu sunt DOMNUL” (w. 2, 6, 8). în versiunea noastră a Bibliei, cuvântul
DOMNUL scris cu litere mari reprezintă traducerea din ebraică a cuvântului
YHWH (Yahweh). In căutarea înţelesului acestui cuvânt, Martens înlătură
ideea potrivit căreia „în vremea exodului, numele Yahweh era asociat cu pă-
zirea promisiunii”, preferând să extragă concluziile din contextul imediat, şi
anume că „Yahweh este Numele prin care Dumnezeu Se reprezintă pe Sine ca
prezent, aici şi acum, pentru a lucra, mai ales pentru a izbăvi. In acest mod, în
esenţă unul nou, Israel îl va experimenta pe Yahweh. Yahweh este un nume
7 Ibid., p. 10.
8 Martens, Plot and Purpose in the Old Testament, p. 11.
9Ibid., p. 15.
dat mântuirii. Acest nume, cel mai des întrebuinţat cu referire la Dumnezeu
(YHWH apare în Vechiul Testament de peste 6.800 de ori), aminteşte frec
vent că Dumnezeu este Dumnezeul mântuitor”10.
YHWH este numele de revelare sau descoperire de Sine, cu o referire
i specială la iniţiativa Sa de a mântui.11 Urmând această identificare de Sine în
i Exodul 6:2, relaţia în termenii legământului dintre Dumnezeu şi patriarhii
Avraam, Isaac şi Iacov este reluată. Legământul privitor la promisiunea triplă,
a urmaşilor, ţării şi binecuvântării, i-a fost comunicat lui Avraam la vârsta
de 99 de ani (Geneza 17:1-8), fiind repetat lui Isaac (Geneza 26:3) şi Iacov
(Geneza 28:13-15; 35:9-12). Până în vremea exodului, una dintre cele trei
binecuvântări a fost deja realizată, deoarece „Fiii lui Israel s-au înmulţit, s-au
mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei” (Exodul
1:7). Sub conducerea lui Moise şi a lui Iosua, se împlineşte cea de-a doua pro I
misiune a legământului: Israel moşteneşte ţara promisă (Exodul 6:8).
, Pe baza relatării din capitolul 6 al cărţii Exodul, planul lui Dumnezeu
poate fi înţeles astfel: :
ţ
■ Izbăvirea poporului Său: „Eu vă voi izbăvi...” (v. 6).
■ Constituirea unei comunităţi evlavioase: „Vă voi lua ca popor al Meu;
Eu voi fi Dumnezeul vostru” (v. 7). !
■ O relaţie activă cu poporul Său: „Veţi cunoaşte că Eu, Domnul,
Dumnezeul vostru vă izbăvesc ..(v. 7).
:| ■ Bucuria unei vieţi bune pentru poporul Său „Eu vă voi duce în Ţara ...”
(v. 8);> »• .. în care curge lapte şi miere” (3:17).
Martens continuă: „Dacă numele Yahweh ne descoperă o nouă caracteris

tică a lui Yahweh şi dacă legământul cu patriarhii a fost făcut mai devreme,
independent de acest nume, atunci trebuie să ne îndreptăm atenţia spre o altă
trăsătură, legată în mod specific de numele Yahweh, alta decât legământul.
Oare nu se găseşte această trăsătură în afirmaţia planului cu patru obiective?
Mântuirea, un popor nou, o relaţie nouă şi o ţară oferită în dar - acestea sunt
componentele planului? în acest moment crucial, Yahweh este asociat cu pla
nul, cu ceea ce intenţionează Dumnezeu sau are ca scop.”12
Scopul divin se rezumă astfel: izbăvire, un legământ, o comunitate a legă
mântului, relaţie cu Dumnezeu şi moştenirea unei ţări.
™Ibid.y pp. 16-17.
11 Ernest W. Hengstenberg. Christology of the Old Testament: and a commentary on the
Messianic predictions (Grand Rapids, Michigan: Kregel Publications, 1970 [prima ediţie
1847]), p. 24.
12 Martens, Plot and Purposc in the Old Testament, p. 19.
I
Evaluare
Până în acest punct al studiului nostru, am luat în discuţie trei teme ale
Vechiului Testament - legământul divin, promisiunea divină şi scopul divin.
Ele asigură un punct de legătură cu multe alte teme ale revelaţiei Vechiului
Testament, formând împreună cu Noul Testament un tot unitar. Aceste trei
teme au multe trăsături comune, fie afirmate, fie implicite. Ele arată spre o
seminţie, o rasă, o familie, o ţară şi o binecuvântare de dimensiuni veşnice şi
universale. In cadrul acestui legământ, promisiune sau scop, există suficient
spaţiu pentru mişcare: pentru dezvoltare, pentru clarificare, pentru ampli
ficare şi pentru aplicare. în căutarea temei centrale a Vechiului Testament,
conceptul legământului divin începe în Geneza 6, promisiunea de binecuvân
tare divină începe în Geneza 12, iar scopul divin este prezentat în Exodul 6.
Deficienţa pe care o prezintă aceste trei abordări este că ele nici nu înaintează
îndeajuns, nici nu merg înapoi îndeajuns. Chiar dacă în cele din urmă toate
îşi găsesc împlinirea în Mântuitorul şi poporul Său, niciuna dintre aceste trei
abordări ale Vechiului Testament nu începe cu Cristos şi Biserica Lui. Oare
nu aceasta este tema în jurul căreia se conturează atât Vechiul Testament,
cât şi Noul Testament? Această abordare, potrivit căreia se susţine că tema
Vechiului Testament este Cristos şi Biserica Lui, are avantajul că în urma ei
se află între 2.400 şi 6.000 de ani care s-au scurs de la evenimentele Vechiului
Testament - ea poate observa felul cum s-au împlinit multe dintre faptele
prevestite, lucru care nu putea fi experimentat pe deplin în acele vremuri. Dar
ca să nu se creadă că profeţiile, tipurile şi revelaţiile pot fi prezentate într-o
lumină favorabilă doar printr-o simplă privire retrospectivă, vom observa că
prezicerile despre Cristos şi Biserica Sa îşi aveau originea încă din veşnicie
în inima lui Dumnezeu: „... nu cu lucruri pieritoare aţi fost răscumpăraţi ...
ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost
cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor
pentru voi, care, prin El, sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat
din morţi ţi I-a dat slavă, pentru ca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în
Dumnezeu” (1 Petru 1:18-21, sublinierea îmi aparţine). „Binecuvântat să fie
Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu
tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos. în El,
Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii..(Efeseni 1:3-4, sublinierea
îmi aparţine).
Pentru a răspunde la întrebarea „Unde începe istoria lui Isus Cristos?”,
trebuie să ne întoarcem în urmă împreună cu Matei, până la Avraam (Matei
1:1-16), şi mai departe cu Luca până la Adam (Luca 3:23-38), iar cu Ioan
până în eternitatea dinainte de timp şi creaţie (Ioan 1:1-3). Astfel, Vechiul
Testament va putea fi văzut ca o desfăşurare a unui plan atent pregătit pentru

venirea Fiului Său în lume, pe care Maestrul Arhitect îl descoperă treptat.
Rămâne, totuşi, o întrebare care intrigă şi smereşte totodată: „De ce trimi
terea acelui Izbăvitor şi Restaurator Divin, stabilită din veşnicie, nu a urmat
imediat căderii? De ce au trebuit să se scurgă întâi patru mii de ani, timp în
care umanitatea bolnavă a încercat în zadar să se vindece în absenţa Medicului
divin, Singurul care poate aduce alinare? Este o întrebare mult prea profundă
pentru înţelepciunea umană .. .”13
împreună cu Hengstenberg, noi putem sta înaintea lui Dumnezeu plini
de teamă şi uimire şi putem mărturisi alături de apostolul Pavel că timpul lui
Dumnezeu este întotdeauna perfect - deoarece „când a venit împlinirea vre
mii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să
răscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca să căpătăm înfierea” (Galateni 4:4-5).
Venirea lui Cristos nu s-ar fi putut petrece nici măcar cu o singură clipă mai
devreme sau mai târziu.
Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune;

Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul,
Eu sunt Dumnezeu şi nu este niciunul ca Mine.
Eu am vestit de la început ce are să se întâmple
Şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.
Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare :
Şi îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea”... i
Da, Eu am spus,
Şi Eu voi împlini;
Eu am plănuit
Şi Eu voi înfăptui.
(Isaia 46:9-11)
Cristos şi Biserica Sa !
Tema centrală a Vechiului Testament trebuia să rămână acoperită şi ascun i
să sub anumite reprezentări simbolice. Promisiunea lui Dumnezeu din Noul
Testament este că odată cu întoarcerea la credinţa în Isus Cristos, vălul este
îndepărtat (2 Corinteni 3:14). Duhul lui Dumnezeu oferă iluminare şi pricepe
re: „Noi toţi privim, cu faţa descoperită, ca într-o oglindă [adică în scripturile
Vechiului Testament], slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al
Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).
Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este subiectul măreţ, tema centrală a
Vechiului Testament. Când Domnul este interogat pentru pretenţia Sa de a fî
13 Hengstenberg, Cbristology of ht e Old Testament, pp. 1-2.
Fiul lui Dumnezeu, una dintre dovezile pe care El le prezintă face trimitere la
conţinutul Scripturilor Vechiului Testament: „Cercetaţi Scripturile, pentru că
socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!... Să nu credeţi că vă voi învinui
înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris
despre Mine” (Ioan 5:39-40, 45-46).
După învierea Sa, Domnul i-a însoţit pe doi dintre ucenicii Lui în timp ce
mergeau spre Emaus. La început, celor doi ucenici nu le-a fost îngăduit să-şi
recunoască Stăpânul. Pe parcursul conversaţiei, ei şi-au exprimat tristeţea şi
dezamăgirea provocate de evenimentele recente ce au avut loc în jurul răstig
nirii şi tulburarea lor legată de presupunerile care circulau despre faptul că
Isus era de fapt viu.
Domnul i-a mustrat, nu pentru că n-au crezut relatările despre învierea
Lui, ci pentru că erau „zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au
spus prorocii! Nu trebuia să sufere Cristosul aceste lucruri şi să intre în slava
Sa?” (Luca 24:25-26). Critica din partea Mântuitorului are la bază necredinţa
lor în scripturile Vechiului Testament. El le oferă explicaţii chiar din acele
scrieri: „... a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate
Scripturile, ce era cu privire la El” (Luca 24:27).
Intorcându-se numaidecât la apostolii şi ucenicii din Ierusalim, cei doi
le-au relatat întâlnirea de care avuseseră parte. In vreme ce povesteau ei,
Domnul a apărut înaintea lor. Din nou, El le-a confirmat legătura Sa cu
Vechiul Testament: „«Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să
se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi
în Psalmi.» Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis:
«Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Cristos şi să învie a treia zi dintre
cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocă
inţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim»” (Luca 24:44-47).
Apostolul Pavel subliniază aceeaşi bază solidă a Vechiului Testament pen
tru moartea, îngroparea şi învierea lui Cristos. Nu doar evenimentele, ci şi
semnificaţia teologică a acestor evenimente este declarată a fi „după Scripturi”
(1 Corinteni 15:3-4). Pavel L-a văzut pe Cristos în Vechiul Testament la fel
de clar cum putem noi să-L vedem în Noul Testament. Pavel L-a putut vedea
pe Cristos în lucruri precum prima orânduire a căsătoriei (Efeseni 5:31-32),
promisiunea adresată seminţiei lui Avraam (Galateni 3:16); stânca din călăto
ria prin pustiu (1 Corinteni 10:4) şi în cuvintele lui Moise din Deuteronomul
30:12-14 (Romani 10:6-8).
Cum ar fi putut Pavel să fie atât de convingător în argumentele sale
aduse iudeilor, dacă Isus Cristos nu este subiectul Vechiului Testament?
în Ahaia, îi „înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea

din Scripturi că Isus este Cristosul” (Faptele Apostolilor 18:28). înaintea
'•
împăratului Agripa, Pavel face o afirmaţie plină de îndrăzneală: „Dar, mul ■
ţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi

am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari}Jară să mă depărtez, cu nimic de la
;
ce au spus prorocii şi Moise că are să se întâmple şi anume că Cristosul trebuie
să pătimească şi că, după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, va vesti
lumină norodului şi Neamurilor” (Faptele Apostolilor 26:22-23, sublinierea
îmi aparţine).
Secretul a fost descoperit. A fost dezvăluită taina „care a fost ţinută ascunsă
timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porun
ca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor”
(Romani 16:25-26), această taină „ascunsă din veacuri în Dumnezeu care a
făcut toate lucrurile” (Efeseni 3:9). Dumnezeul cel viu a avut „un plan veşnic,
pe care l-a făcut în Cristos Isus, Domnul nostru” (Efeseni 3:11).
Nu este vorba despre faptul că Vechiul Testament are o temă majoră căre
ia îi sunt adăugate ocazional profeţii despre venirea lui Mesia. Nu este vorba
nici despre o istorie întâmplătoare, presărată ici-colo cu nestemate spiritua
le ascunse. Tot ceea ce se găseşte în Vechiul Testament are într-un anumit
punct legătură cu întruparea, umilirea, moartea, învierea, înălţarea, glorifica
rea, întoarcerea triumfătoare sau împărăţia viitoare a Domnului Isus Cristos,
Fiul lui Dumnezeu (vezi Luca 24:27). Acest principiu va fi aplicat de-a lungul
! acestei cărţi, fără a submina sensul literal şi istoric al Scripturilor Vechiului
Testament. Andrew Bonar a abordat Psalmii în felul următor: „... principiul
nostru este, ca, odată ce am descoperit sensul literal, înţelegerea exactă a ter !
menilor şi aplicaţia lor primară ... să ne întrebăm ce a intenţionat Duhul Sfânt
să înveţe, de-a lungul vremurilor, prin această formulă . ..”14 Bonar nu s-a ferit
să recunoască că pentru el Cristos şi Biserica Sa sunt prezente pe tot cuprinsul
Psalmilor. Acelaşi punct de vedere, şi anume identificare lui Cristos în cele 39
de cărţi ale Vechiului Testament, ne va călăuzi şi pe noi pe parcursul acestui
studiu.
în Vechiul Testament revelarea lui Cristos are loc sub trei forme majore:
teofaniile, tipurile şi profeţiile. Fiul lui Dumnezeu se arată sub forma unei
teofanii imediat după căderea umanităţii prin Adam şi Eva. El vorbeşte des
pre sămânţa femeii şi prezice o confruntare violentă, cu un rezultat victorios
(Geneza 3:15).1S Revelarea prin teofanie, tip şi profeţie a început odată cu acel
eveniment. Speranţa oamenilor urma să fie menţinută prin noi revelaţii care
14 Andrew A. Bonar, Christ andhis Churcb in the Book ofPsalms (Grand Rapids, Michigan:
Kregel, 1978 [prima ediţie 1861]), p. viii. |
15 Franz Delitzsch, Messianic Prophecies, (Edinburgh: T &T Clark, 1880), p. 27.
1
făceau ca aceasta să fie din ce în ce mai bine conturată. în consecinţă, doctrina

despre un Răscumpărător care va veni, chiar şi atunci când este în parte greşit
înţeleasă, devine „esenţa şi centrul tuturor perspectivelor teocratice”16. Fiecare
descoperire ulterioară din istorie contribuie la dezvoltarea, progresul şi extin
derea marelui şi gloriosului scop al lui Dumnezeu în Cristos.
Teofanii .
Teofaniile sunt arătările temporare în formă umană ale lui Dumnezeu.
„Cristofanii” ar fi un termen mai exact, pentru că orice manifestare a lui
Dumnezeu în formă umană reprezintă o arătare a celei de a doua Persoane
din Dumnezeire, căci „nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul
Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:18).
Cristofaniile sunt „acele manifestări spontane, intermitente şi tempo
rare, vizibile şi audibile ale lui Dumnezeu Fiul în formă umană, prin care
Dumnezeu a comunicat ceva unor fiinţe umane de pe pământ anterior naşte
rii lui Isus Cristos”17. Deosebind cristofaniile de vise, vedenii, stâlpul de nor,
gloria Shekinah şi întruparea lui Cristos, James Borland susţine că scopul
cristofaniilor „era nu numai acela de a oferi o revelaţie imediată, ci şi acela de
a ne pregăti ... pentru întruparea lui Cristos”18.
Fiecare arătare a Fiului lui Dumnezeu în formă umană revelează ceva des
pre Dumnezeire sau despre voia lui Dumnezeu. Arătările frecvente, sau cris
tofaniile, sunt menţionate implicit în relatările despre părtăşia lui Dumnezeu
cu Adam şi Eva înainte de cădere (Geneza 3:8), dar după cădere, cu excepţia
părtăşiei avute cu Enoh (Geneza 5:22,24), arătările acestea capătă funcţii spe
cifice, cum ar fi comunicarea unui avertisment, a unei promisiuni, a unor in
strucţiuni sau a unei binecuvântări. Folosindu-Se de acest mijloc, Dumnezeu
dă judecăţi asupra şarpelui şi asupra lui Adam şi a Evei (Geneza 3:14-19), în
acest fel îl avertizează pe Cain (Geneza 4:9-12), pe Noe (Geneza 6:9,13-14) şi
tot astfel reacţionează faţă de păcatul Sodomei şi Gomorei (Geneza 18:20-21).
Tot aşa El a făcut promisiuni lui Agar (Geneza 16:7-13), lui Avraam (Geneza
17:1-22), lui Avraam şi Sarei (Geneza 18) şi lui Isaac (Geneza 26:2, 24); l-a
binecuvântat pe Iacov la Peniel (Geneza 32:24-30; vezi 35:1, 9-13), i-a dat in
strucţiuni lui Iosua pe când era afară din Ierihon (Iosua 5:13-15), lui Ghedeon
la Ofra (Judecători 6:11-23) şi lui Manoah şi soţiei sale despre fiul lor, Samson,
încă nenăscut (Judecători 13:3-6, 8-23).
16 Hengstenberg, Christology oftbe Old Testament, 1970, p. 8.
17 James A. Borland, Cbrist in the Old Testament: a comprehensive study of Old Testament
appearances ofChrist in humanform (Chicago: Moody Press, 1978), p. 10.
nIbid., p. 4.
40 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat I
Borland sugerează că în spatele teofaniilor existau următoarele scopuri: 1

!
■ Dumnezeu Fiul anticipa întruparea Sa, dezvăluia posibilitatea ei, prefi !
gura forma ei umană şi chiar prorocea realitatea ei viitoare.
■ Dumnezeu Se folosea de un tip de revelaţie potrivită pentru scopurile pe
care le avea în perioada timpurie a planului Său de răscumpărare
■ Dumnezeu a făcut legătura între lucrarea Sa din Vechiul Testament şi cea
din Noul Testament, apărând în formă umană în ambele Testamente.
■ în felul acesta Dumnezeu putea revela aspecte ale Persoanei Sale pe care
nicio altă formă de revelaţie nu le suporta. j
■ în felul acesta e posibil ca Dumnezeu Să fi intenţionat să dezvăluie di i
vinitatea lui Cristos şi Dumnezeirea.19
Tipuri i
:
Un domeniu mai dificil al revelaţiei este cel al tipurilor. Vechiul Testament :
ne oferă tipuri care prefigurează împlinirea Noului Testament. Tipul este o
categorie a analogiei, specifică Bibliei. Ca toate analogiile, tipul combină ;
identitatea şi diferenţa. David este un tip al lui Cristos; lui David şi lui Cristos
le-a fost dată puterea de a domni şi a conduce. „In ciuda marilor diferenţe
dintre domnia lui David şi cea a lui Cristos, între cele două există puncte de
identitate formală care dau sens comparaţiei.”20
Acesta este un domeniu al cristologiei (studiul despre Cristos) înclinat mai
degrabă să folosească o imaginaţie bogată, şi nu să aplice anumite principii
de interpretare atent stabilite. Nu ne este îngăduit să impunem unui pasaj al I
1 Vechiului Testament înţelesul pe care dorim noi să-l aibă. Nu avem voie să im
I punem unui text propriile noastre idei. Dar modul de evitare a acestor abuzuri
este greu de stabilit. Tipologia Scripturii nu depinde de folosirea sau înţelesul
: termenului „tip” în Scriptură. Ea îşi găseşte sprijinul într-o serie întreagă de
referiri, în care un obiect, o persoană sau un eveniment din Vechiul Testament i
este văzut ca reflectând în lumea materială un adevăr sau o caracteristică din
lumea spirituală a Noului Testament. Un tip poate fi definit ca „o figură, un
episod sau un factor simbolic care seamănă atât de bine cu o realitate viitoare,
|
încât o conturează sau o prefigurează”. Un corespondent al tipului este reali
tatea viitoare a unui simbol. La fel cum copiii învaţă cu ajutorul imaginilor şi
modelelor, tot astfel Domnul îi învaţă plin de har pe oamenii Săi, prin ajutoa
* re vizuale. însă aceste imagini şi embleme nu sunt limitate doar la cei tineri în
19 Ibid., p. 21.
20 Edmund P. Clowncy, The Unfolding Mystery: discovering Christ in the Old Testament î
(Leichester: Inter-Varsity Press, 1988), p. 14.

credinţă. Semnificaţia lor poate fi descoperită cel mai bine de către cei care au
o cunoaştere mai adâncă a Scripturilor.
Andrew Jukes sugerează că neglijarea studiului tipurilor din Scriptură poate
fi explicată în parte prin faptul că „pretinde o inteligenţă spirituală mai mare
decât cea de care dau dovadă mulţi creştini. Pentru a le înţelege, este necesară o
anumită capacitate spirituală şi o deprindere cu lucrurile lui Dumnezeu, calităţi
pe care nu toţi le posedă, din cauza lipsei unei părtaşii statornice cu Cristos ...
Tipurile sunt într-adevăr nişte imagini, însă pentru a înţelege imaginea trebuie
să cunoaştem ceva despre realitate ... Adevăratul secret al dificultăţii noastre
este că ştim atât de puţin, iar ceea ce este şi mai rău e că nu ne cunoaştem propria
ignoranţă.”21
După cum „prin întrebuinţare” creştinii maturi „s-au deprins să deose
bească binele şi răul” (Evrei 5:14), tot aşa prin folosirea adevărului deja pose
dat au loc progresul şi creşterea spirituală.
Prin intermediul tipurilor, Domnul ne ajută să înţelegem în profunzime
Persoana şi lucrarea Fiului Său, pe care doar cuvintele singure nu le puteau
transmite: „Deşi jertfele şi ceremoniile nu pot oferi o platformă sau o fundaţie
pe care să se construiască, adică deşi nu putem dovedi nimic cu ele, totuşi,
odată ce L-am găsit pe Cristos şi tainele Lui, putem împrumuta figuri, adi
că alegorii, similitudini şi exemple pentru a-L decripta pe Cristos şi tainele lui
Dumnezeu ascunse în Cristos ... iar cu acestea II putem proclama într-un mod
mult mai viu şi mai sensibil decât ar putea toate cuvintele din lume. Aceasta se
datorează faptului că similitudinile au mai multă virtute şi putere în ele însele
decât cuvintele goale şi conduc înţelegerea omului mai departe, înspre centrul,
înspre esenţa şi înspre înţelegerea spirituală a lucrurilor, mai mult decât toate
cuvintele care pot fi imaginate.”22
Instituţia căsătoriei este văzută ca fiind un tip al lui Cristos şi al Bisericii
Sale (Geneza 2:24; Efeseni 5:31-32). Potopul este văzut ca un tip al bote
zului creştin (Geneza 7:1, 4, 10; 1 Petru 3:21). Prin preoţia sa, Melhisedec
este un tip al lui Cristos (Geneza 14:18-20; Psalmul 110:4; Evrei 6:20-7:28).
întreaga structură a cortului, împreună cu lucrarea şi serviciile sale, este făcu
tă după „chipul şi umbra lucrurilor cereşti” (Evrei 8:5; vezi Exodul 25:1-28:43;
Leviticul 23:3-43). Aceasta exprimă în mod simbolic marile adevăruri şi prin
cipii ale vieţii spirituale: adevăruri cu privire la păcat şi mântuire, purificarea
inimii şi dedicarea întregii vieţi a omului în mâna lui Dumnezeu. Acestea sunt
adevăruri şi principii comune Vechiului şi Noului Testament, care şi-au putut
găsi dezvoltarea adecvată şi realizarea deplină doar în revelaţia lui Cristos şi a
Bisericii Sale din Noul Testament.
21 Andrewjukcs, TheLawoftbe Offerings (Grand Rapids, Michigan: Kregel Publications,
1976 [prima ediţie 1854]), pp. 14-15.
22 William Tyndale citat de Bonar, A Commentary on Leviticus, p. 4.
42 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat V
Pe lângă tipurile lui Cristos menţionate clar în Noul Testament, precum

Paştele (1 Corinteni 5:7), stânca dătătoare de apă (1 Corinteni 10:4) şi întregul
sistem al jertfelor (Evrei 10:1-10), există şi altele, subînţelese, precum mana
din pustiu (Ioan 6:31-33), scara din visul lui Iacov (Ioan 1:51) şi templul (Ioan
2:19). Acestea nu sunt un rezultat al coincidenţei. Ele constituie rezultatul
unui măreţ plan divin, conceput şi executat cu grijă, deoarece numai asemă
narea sau coincidenţa nu este suficientă „... Pentru a stabili un lucru ca tip
; al altuia, este nevoie de mai mult decât simpla asemănare. Primul nu trebuie
doar să semene cu cel din urmă, ci să fi fost proiectat astfel încât să semene cu
cel din urmă. Tipul şi corespondentul lui trebuie să fi fost prestabilite ca părţi
care alcătuiesc aceeaşi schemă generală a suveranităţii divine.”23
Edificiile religioase, ceremoniile şi preoţia din Vechiul Testament, artico
le şi obiecte alese - fie reale, fie văzute în vise sau viziuni - sunt tipuri ale
lui Cristos şi ale lucrării Sale unice de mântuire. Dar oare doar simbolurile
( Vechiului Testament sunt văzute ca tipuri ale lui Cristos? Nu s-ar putea oare
ca evenimentele istorice înregistrate în Vechiul Testament să fie şi ele rânduite şi
hotărâte să ofere tipuri glorioase ale lui Cristos şi ale lucrării Sale de mântuire?
Nu este acesta principiul după care Domnul Isus arată şarpele ridicat în pus
tiu? (Ioan 3:14-15). Legătura nu este stabilită doar prin simpla coincidenţă a
ridicării şarpelui în poziţia verticală. Există anumite caracteristici privitoare la
acea perioadă istorică din viaţa lui Israel care aruncă o lumină profundă asupra
[ Celui Răstignit: poporul a păcătuit (Numeri 21:5; vezi v. 7); Domnul a trimis
pedeapsa (Numeri 21:6); poporul s-a pocăit şi a căutat iertare (v. 7), iar Domnul
a oferit metoda vindecării care pretindea însă credinţă şi ascultare (v. 8). Se *
impune precizarea că metoda adoptată de Dumnezeu era înspăimântătoare.
De la prima şi până la ultima carte a Bibliei, şarpele apare ca simbol al răului.
Şarpele a fost agentul pe care Satan l-a folosit în Grădina Eden pentru a-i ispiti
pe Adam şi Eva să păcătuiască. In cartea Apocalipsa se face referire la Satan ca
fund „şarpele cel vechi” (Apocalipsa 12:9). Asocierea făcută este cât se poate de
respingătoare. Totuşi, identificarea de Sine a Domnului cu şarpele din pustiu
nu poate fi privită cu superficialitate. El S-a identificat pe Sine cu soluţia la
problema păcatului. Soluţia însăşi era legată de blestemul lui Dumnezeu (şerpii
veninoşi). Astfel, Cristos este identificat, la un mare preţ personal, cu păcatul (2
Corinteni 5:21), cu blestemul (Galateni 3:13) şi cu remediul (Ioan 3:14-16; vezi i
Numeri 21:9). „Există viaţă doar cu preţul unei priviri către Cel Răstignit!”
Creştinii pot obţine mari beneficii din aceste scrieri ale Vechiului
Testament, inspirate de divinitate: „Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost
Bishop Marsh citat de Patrick Fairbairn, The Typoîogy ofScripture: vieioed in connection
ivith the whole seriesofthe divine dispensations (Grand Rapids, Michigan: Baker, 1975 [pri ma
ediţie 1900]), p. 46.
scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea
pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15:4). Vorbind despre
lucrarea lui Dumnezeu cu israeliţii, în timpul călătoriei prin pustiu, Pavel
afirmă: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească dreptpilde şi au fost
scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor” (1
Corinteni 10:11, sublinierea îmi aparţine).
în istoria lui Israel putem vedea lucrarea providenţială a lui Dumnezeu.
De asemenea, putem observa în ea un tipar sau un tip spiritual al lucrurilor
privitoare la Cristos şi Biserica Sa - lucruri care vor urma. Cine poate citi is
toria lui Iosif fără a reflecta la circumstanţele care au însoţit viaţa, suferinţa,
moartea si învierea Domnului Isus Cristos? Născut într-o familie numeroa-
f
să, cu mulţi fraţi, şi fiind persecutat în copilărie, Iosif îşi găseşte salvarea în
Egipt, este vândut de către cineva apropiat lui, acuzat pe nedrept, tratat ca
un proscris, invidiat şi asuprit, şi totuşi rămâne onest, fără vină de-a lungul
procesului şi întemniţării. Este înălţat la dreapta puterii şi gloriei şi primeşte
o soţie. Ostilitatea din partea conaţionalilor israeliţi duce la binecuvântarea
Neamurilor. îl vedem distribuind resurse dătătoare de viaţă, primindu-şi fra
ţii din nou prin pocăinţă şi oferind un cămin înstărit, sigur şi plin de pace
tuturor celor aflaţi în slujba lui.
Iosif dovedeşte un adânc discernământ spiritual cu privire la providenţa lui
Dumnezeu. Vorbind fraţilor săi, el le spune: „... v-aţi gândit să-mi faceţi rău:
dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi şi
anume, să scape viaţa unui popor în mare număr” (Geneza 50:20). Cu o de
osebită înţelepciune, Iosif face diferenţa între scopurile păcătoase din mintea
fraţilor săi şi scopul plin de har al lui Dumnezeu. Gravitatea şi răutatea faptei
lor nu sunt cu nimic atenuate. Vânzarea lui Iosif a fost o crimă demnă de dis
preţ. în acelaşi timp însă, el a fost vândut prin voia lui Dumnezeu. Domnul
nu a permis ca Iosif să moară; Domnul însă a îngăduit înrobirea lui Iosif.
Domnul „S-a folosit” de manifestarea răutăţii umane ca să-Şi împlinească
scopurile Sale măreţe. „Iosif a fost vândut prin sfatul păcătos al fraţilor săi şi
prin suveranitatea tainică a lui Dumnezeu.”24
Mulţi ani mai târziu, se va săvârşi o crimă asemănătoare, însă de data
aceasta împotriva singurului Fiu născut al lui Dumnezeu. El a fost trădat de
„fraţii” Lui şi vândut, dar nu robiei, ci morţii. După înălţarea lui Cristos şi
turnarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii, apostolul Petru priveşte moar
tea Mântuitorului din două perspective ample şi diferite: „Isus din Nazaret
... dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a
lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege”
24John Calvin,^ Commentary on Genesis (Edinburgh: Banner ofTruthTrust, 1965 [pri
ma ediţie 1554]), p. 487.
(Faptele Apostolilor 2:22-23). Asemenea lui Iosif, Petru spune: nu se îngăduie

micşorarea vinei. Domnul gloriei a fost acuzat pe nedrept, judecat cu dispreţ,
condamnat ilegal şi ucis cu ură de oameni corupţi.
După ce am urmărit revelaţia Vechiului Testament privitoare la Cristos,
prin cristofanii şi tipuri, este necesar să explorăm încă un domeniu, şi anume
pe cel al profeţiilor. în numeroasele profeţii mesianice din Vechiul Testament
găsim cea mai clară şi mai detaliată anticipare a lui Cristos şi a Bisericii Sale.
Profeţii S
:
„Obiectivul principal al profeţiei”, afirmă E. W. Hengstenberg, „era să pre
gătească drumul pentru Cristos, astfel încât, la venirea Lui, să fie identificat I
prin compararea prezicerii cu împlinirea ei.”2S „Căci mărturia lui Isus este du
hul prorociei” (Apocalipsa 19:10). Totuşi, se admite cu uşurinţă faptul că pro
feţiile timpurii erau extrem de vagi. Asemenea unui artist iscusit, Dumnezeu
începe cu schiţe uşoare, care pentru privitor ar părea neclare şi incerte. Treptat,
imaginea capătă culoare şi detaliu - fără grabă - până în momentul în care este :
aproape limpede ceea ce va rezulta în final. Lipsa clarităţii şi a detaliilor spe
cifice nu trebuie interpretată greşit, ca un semn al erorii. Nimic nu este gândit
pentru a înşela. Marele artist vede cu ochii minţii imaginea finală.
După cum au arătat Fairbairn, Vos şi alţii, peste tot există o legătură fun
damentală. Fairbairn vorbeşte despre „caracterul interconectat şi progresiv
al profeţiei” şi se foloseşte de analogia ghindei şi a stejarului: „La început,
Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sămânţă; ar putea fi de stejar sau de orice
altă plantă, în care zac ascunse întreaga formă maiestuoasă şi diversele aspecte
ale viitorului - gata să se descopere la timpul şi vremea potrivite - împreună
!
cu alte condiţii stabilite de Dumnezeu pentru a le determina existenţa, care
îşi vor urma cursul firesc. Nu există nicio pauză, niciun salt în cursul aces
tui proces, care evoluează lin, plăcut şi frumos, pentru a desăvârşi scopul sau
Cuvântul lui Dumnezeu, care a zis la început: «Să dea pământul verdeaţă,
iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă
în ei sămânţa lor pe pământ.»”26
Vos insistă asupra faptului că, „în starea de sămânţă, era deja prezent mini
mul de cunoaştere indispensabilă.”27 încă de la începutul creaţiei, Dumnezeu
avea în planul Său un scop suprem - Fiul Său şi poporul Său. La fel cum
25 Hengstenberg, Cristology ofthe Old Testament, p.10.

26 Patrick Fairbairn, Prophecy: viewed in respect to its distinctive nature, its specialfunction
andproper interpretation (Grand Rapids, Michigan: Baker, 1976 [1865]), p. 178.
27 Geerhardus Vos, Biblical Tbeology: Old and New Testaments (Edinburgh: Banner of
Truth Trust, 1975 [1948]), p. 7.
Dumnezeu o creează pe Eva din coasta lui Adam şi i-o prezintă bărbatului,
şi noi privim zămislirea unui popor prin Fiul, care se întoarce la El şi se leagă
pentru vecie de El, prin dragoste, în cea mai intimă relaţie posibilă. Punctul
central al Vechiului Testament si al Noului Testament este unul si acelaşi:
i » >
Cristos şi Biserica Sa.

Este evident că în Vechiul Testament operează un principiu divin determi
nant. In formula „Aşa zice Domnul ...” există un singur principiu, o înţele
gere unică a întregii revelaţii profetice, care nu a lăsat loc îndoielii în profeţi şi
oameni, cu privire la descoperirea divină: „nicio prorocie din Scriptură nu se
tălmăceşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oa
menii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:20-21).
Prin urmare, dacă Isus Cristos şi Biserica Lui reprezintă cheia unei dis
puneri ordonate şi progresive a subiectelor, temelor şi învăţăturilor Vechiului
Testament, se ridică o întrebare: Erau conştienţi autorii Vechiului Testament
de această temă? înţelegeau profeţii ceea ce rosteau ei? Acelaşi apostol ne ofe
ră răspunsul la întrebare. Scriind credincioşilor Noului Legământ, celor din
Diaspora, el le spune: „Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păs
trat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stă
ruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul
lui Cristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Cristos şi slava
de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci
pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au
propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar înge
rii doresc să privească” (1 Petru 1:10-12). (
S-ar părea că nu numai profeţii doreau să înţeleagă scopurile lui Dumnezeu
în Cristos. Chiar şi îngerii din cer erau miraţi de ceea ce făcea şi descoperea
Dumnezeu Bisericii din Vechiul Testament. Evident, ei nu erau părtaşi se
cretului (Romani 16:25-26; Efeseni 3:9). Totuşi, în vreme ce profeţii studiau
revelaţia la timpul ei pentru a înţelege semnificaţia şi aplicaţia acesteia, ei nu
erau ignoranţi în privinţa curentului general sau a planului care unea cuvintele
lor cu trecutul şi arăta spre viitor.
Prin teofanie, tip şi profeţie este pregătită calea pentru venirea Fiului
lui Dumnezeu pe pământ. Putem spune asemenea lui Patrick Fairbairn:
„Cristos... este atât sfârşitul istoriei, cât şi al legii Vechiului Testament” (sub
linierea îmi aparţine).28
Autorul Epistolei către Evrei aşază revelaţia lui Dumnezeu din Vechiul
Testament alături de revelaţia lui Dumnezeu în Cristos atunci când spune:
„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi
în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe
28 Fairbairn, The Typology ofScripture.
care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile”
(Evrei 1:1-2).
Istoria lui Israel este istoria Bisericii Vechiului Testament în aşteptarea ve
nirii Izbăvitorului. De asemenea, ea oferă analogii şi o înţelegere a Bisericii
Noului Testament, cu luptele şi biruinţa ei finală în Cristos. Din zilele Evei,
Biserica (cea a Vechiului Testament) „era însărcinată”, ţipând „în durerile naş
terii” şi având „un mare chin ca să nască” (Apocalipsa 12:2). Satan lucra în tot
acest timp, căutând să-i distrugă „copilul [Cristos] când îl va naşte” (v. 4). Odată
ce Copilul-împărat S-a născut, este „răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de
domnie” (v. 5). Incapabil Să mai facă vreun rău copilului, Satan îşi îndreaptă din
nou privirile spre femeie (acum Biserica Noului Testament): „A fugit în pus
tie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo” (v. 6). Biserica
Vechiului Testament şi Biserica Noului Testament se află într-o vie unitate.
Unitatea oamenilor lui Dumnezeu din toate timpurile nu constă doar în par
!
ticiparea lor la o mântuire comună. Este o unitate integrală, ceea ce înseamnă
că binecuvântările moştenirii promise rămăşiţei din Vechiul Testament sunt
binecuvântări împărtăşite de Biserica din Noul Testament. Noi împărtăşim
aceeaşi credinţă, aceeaşi nădejde ca şi iudeii credincioşi din Vechiul Testament.
Uniţi sub acelaşi Cap, vom moşteni împreună binecuvântările promise: „Toţi
aceştia, măcar că au fost lăudaţi, pentru credinţa lor, totuşi nu au primit ce le
fusese făgăduit, pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi,
I ca să nu ajungă ei la desăvârşire fără noi” (Evrei 11:39-40).
Nu numai Domnul şi Mântuitorul nostru are o puternică legătură cu
trecutul şi mai ales cu istoria înregistrată în cele 39 de cărţi ale Vechiului
Testament; noi la rândul nostru avem o legătură nedespărţită (şi de nedespărţit)
cu Vechiul Testament. Nu doar Cristos poate fî văzut acolo, ci şi Biserica Lui.
Creştinii se află într-o legătură inseparabilă cu istoria Vechiului Testament:
„Teologia Israelului - şi a noastră - este înrădăcinată în istorie.”29 Mai mult,
istoria Israelului este istoria noastră: „Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu,
prin credinţa în Cristos Isus. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Cristos, v-aţi
îmbrăcat cu Cristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob,
nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă
toţi sunteţi una în Cristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi „sămân
ţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă” (Galateni 3:26-29).
Concluzie
I
Munca de cercetare a temei care stă în centrul Vechiului Testament a
4
fost îndeplinită printr-o examinare a conceptelor despre legământul divin,
1 29 Kaiser, Toward an Oid Testament Theology, 1978, p. 41.
; promisiunea divină şi scopul divin. Toate aceste abordări au multe puncte în

comun, însă nu reuşesc să stabilească foarte clar tema Vechiului Testament.
: Am cercetat Scripturile pentru a vedea dacă Cristos şi Biserica Sa constituie
tema care într-o mare măsură stă ascunsă în Vechiul Testament şi este revelată
glorios în Noul Testament. Examinarea teofaniilor (sau mai exact a cristofa-
: niilor), tipologiilor şi profeţiilor a confirmat faptul că Isus Cristos şi Biserica
: Sa constituie puntea de legătură. Istorisirea Bibliei vorbeşte despre Cristos.
Istoria este istorisirea despre El. Scripturile Vechiului Testament schiţează pa
şii uimitori pe care Tatăl i-a făcut pentru a pregăti venirea Fiului Său. Cei care
cred scripturile Vechiului Testament îl primesc pe Isus Cristos ca pe Fiul şi
Izbăvitorul mult aşteptat (Ioan 5:39-40, 45-47). Aceste scrieri sacre sunt „de
folos ca ... să dea înţelepciune în neprihănire”. Ele au rolul de a ne conduce
„spre Cristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă” (Galateni 3:24).
Vechiul Testament reprezintă introducerea logică, fundamentul ferm şi
autoritatea finală pentru viaţa lui Cristos înregistrată în Noul Testament,
întreaga Biblie este mesajul lui Dumnezeu despre Fiul Său, Mântuitorul
nostru. Scopul suprem urmărit de Dumnezeu în această carte a fost acela
de a-L revela pe Cristos. Vechiul Testament are rol de pregătire pentru ve
nirea lui Cristos. Noul Testament constituie manifestarea lui Cristos. De la
Geneza şi până în Apocalipsa, Scripturile îl descoperă pe Cristos. întreaga
Biblie îşi are semnificaţia în El. Isus Cristos este originea, substanţa şi obiec
tul oricărei descoperiri divine: „într-un cuvânt, Mântuitorul binecuvântat,
Cel pe care ni-L descoperă Evanghelia, El însuşi este începutul şi sfârşitul
:
planului lui Dumnezeu. în El se află esenţa planului ceresc şi fundamentul
încrederii şi al nădejdii umane. Astfel, înainte de venirea Lui în lume, toate
necesităţile arătau spre El. Tipurile şi profeţiile mărturiseau despre lucrurile
privitoare la lucrarea şi împărăţia Lui. Copiii binecuvântării erau binecuvân
taţi în anticiparea mântuirii Sale promise. Odată cu venirea Lui, s-a desco
perit măreaţa realitate, iar scopurile şi mai măreţe ale Cerului au început să
se împlinească.”30
După cum susţine William Hendriksen, nicio carte a Vechiului Testament
nu este „interpretată pe deplin până când nu este văzută în lumina revelaţiei
Noului Testament”31. împlinirea este întotdeauna mai mare decât promisiunea,
şi realitatea mai mare decât aşteptarea. Pentru profeţii Vechiului Testament,
viziunea Celui care va veni, Sămânţa promisă, era într-adevăr glorioasă, însă
de departe, mult mai măreaţă este realitatea prin care noi îl cunoaştem pe Cel
care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi. Biserica Vechiului Testament
30Fairbairn, The Typology ofSerif>ture, p. 48.
31 William Hendriksen, Survey of the Bible: a treasury of Bible Information (Welwyn,
Hertfordshire: Evangelical Press, 1976), p. 298.
putea să cunoască doar în parte misterul lui Cristos ca Miel al lui Dumnezeu
care îndepărtează păcatul lumii.
In Scripturi ne este prezentat pe deplin un Cristos: în slujba Lui - ca
Profet, Preot şi împărat; în caracterul Său - sfânt, blând, nepătat; în Persoana
Sa - ca Dumnezeu şi om; în relaţie cu Dumnezeu şi cu umanitatea; în trupul
Său, Biserica; oferind lui Dumnezeu ceea ce Dumnezeu cere poporului Său;
oferind oamenilor tot ceea ce ei cer de la Dumnezeu; în suferinţa Sa; în glorie;
ca întâiul şi Cel de pe Urmă; ca fiind totul pentru poporul Său.
„Diversele cărţi ale Bibliei sunt capitolele lui Dumnezeu în care El aran
jează şi ilustrează unul sâu mai multe dintre acestea sau alte caracteristici ale
Preaiubitului Său.”32
3
3
1
32 Jukes, The Law ofthe Ojferings, p. 18.
■i
I
5 2
QJ
75 §
S^
i/i
LU
.2
E
Jc ■5 3
; ’c d "3 ro Z
o5
-5
.2 ~
_Q
H
C *_
n ° vn
a o
rvi
(X co
A W
■5 3
*— LU jo ^
Q
£
.2
E
3 0)
2
x .2
'• s
& f3
Sf
ra
S
1.2S
3
.E — .âi 3
■o
î§
:5.
S3 -E
1-2.2 .i0) =
«-
e|
* *s
JOJ
QJ
JD
O
S-i II
*£ ■§
S
I"
2 5.
> «
Ol
2 §
tl
o Q>
E 3 I *3
CS ~n ro a)
tn 5 al
QJ
■§
«J
*5 5 -sşjŞj
3 |Ş^ 3
u
■o 43
QJ £ S
>
.2 |s 1!
cti
O
| SŞ O 31
«<T> T3
o o «■g
c i/v _Q>
O
o f! li
£ *3 **• m
QJ QJ
ia. r=
U
. t
'
.
!
!
! :
t
■
:
■
~
*
*
;
.
i.
;
: ■
'
! :
i
i
i
:
:
;:
!
Geneza
(„origini")
Autor: Moise
(în accepţiunea generală)
Idee centrală: „începutul"
Temă:
Eşecul
* omenirii si
scopul glorios al lui Dumnezeu
„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul."

Geneza 1:1
Cuprins
I. Patru evenimente importante 1:1-11:32
1. Creaţia
i. Crearea universului material 1:1-25; 2:1-6
ii. Crearea rasei umane 1:26-31; 2:7-25
2. Căderea
i. Ispitire, Cădere şi blestem 3:1-24
ii. Cain, Abel şi Set 4:1-26 f
iii. Urmaşii lui Adam 5:1-32
3. Potopul
ţ
i. Judecarea celui nelegiuit, mântuirea celui drept 6:1-22
ii. Potopul cel mare 7:1-8:19 i
iii. Legământul curcubeului 8:20-10:32
iv. Urmaşii lui Noe 9:18-10:32
4. Turnul Babei
i. O ambiţie lipsită de evlavie 11:1-9
! ii. Urmaşii lui Sem 11:10-32
I ;;
II. Alegerea celor patru conducători 12:1-50:26

!
1. Avraam
i. Chemarea lui Avraam 12:1-20
ii. Avraam şi Lot 13:1-14:24
[ iii. Promisiunile legământului: un fiu, o tară si un popor nume
ros 15:1-17:27
*
iv. Rugăciunea lui Avraam pentru Sodoma şi Gomora 18:1-33
v. Nimicirea Sodomei şi a Gomorei 19:1-38
vi. Viaţa în Gherar şi naşterea lui Isaac 20:1-21:34
vii. Testul ascultării prin jertfirea lui Isaac 22:1-24
Geneza 53
viii. Avraam cumpără pământ pentru îngroparea Sarei 23:1-20

ix. Robul lui Avraam în căutarea unei soţii pentru Isaac 24:1-67
x. Avraam şi Chetura 25:1-6
xi. Moartea lui Avraam 25:7-8
2. Isaac
i. Naşterea lui Isaac 21:3
ii. Căsătoria lui Isaac cu Rebeca 24:1-67
iii. Naşterea celor doi gemeni, lacov şi Esau 25:20-26
iv. Ultimii ani ai lui Isaac 26:1-35
3. lacov
i. înşelăciunea făcută de lacov pentru a-şi asigura dreptul de
întâi născut 27:1-46
ji. Viziunea lui lacov cu scara cerească 28:10-22
iii. Viaţa cu Laban, Lea şi Rahela 29:1-31:55
iv. Lupta cu Dumnezeu şi cu omul 32:1-32
v. Familia fratelui său Esau 36:1-43
vi. Călătoria lui lacov în Egipt 46:1-47:31
vii. lacov binecuvântează pe copiii lui losif 48:1-22
viii. Ultimele cuvinte adresate de lacov celor doisprezece fii ai săi
49:1-33
4. losif
i. Naşterea lui losif 30:1, 22-24
ii. Conflictul cu fraţii săi 37:1-36
iii. Robia în Egipt 39:1-23
iv. Vise în temniţă 40:1-23
v. Ridicarea lui losif în rang 41:1-57
vi. Fraţii lui losif călătoresc în Egipt 42:1-45:28
vii. losif îşi îngroapă tatăl 50:1-21
viii. Moartea lui losif 50:22-26
Geneza
'
Primele cinci cărţi ale Vechiului Testament, Geneza, Exodul, Leviticul,
Numeri şi Deuteronomul, sunt cunoscute printre iudei ca Tora (însemnând
„lege”)- Printre cei care nu sunt iudei, ele sunt cunoscute ca Pentateuhul (din
Septuaginta, traducerea în greacă a Vechiului Testament, însemnând „cinci
cărţi”) sau, mai simplu, „Legea”. i
Geneza este prima carte a Pentateuhului, prima carte a Vechiului
i Testament, prima carte a Bibliei. Ocupă un loc strategic şi vital în revelaţia
I
lui Dumnezeu. în ea este consemnat modul în care Israelul a fost selectat
dintre naţiuni pentru a deveni poporul ales. Alegerea nu a fost făcută pe baza ;
vreunui merit sau a superiorităţii acestuia. Este „povestea harului gratuit al lui
Dumnezeu în a desemna Israelul ca popor al Său”1. Deschizându-se cu relata
rea creaţiei, cartea se încheie cu moartea lui Iosif si cu israelitii care se stabilesc
şi prosperă în ţara Egiptului.
Din mai multe considerente, se poate spune că Geneza este cea mai im
portantă carte a Bibliei. După cum arată şi numele, Geneza este cartea „în ■?
I; ceputurilor”, sau cartea „originilor”. Fără de ea, originea vieţii, apariţia pă
catului şi prima promisiune a soluţiei radicale ar fi rămas o taină şi în textul
j Scripturii ar fi existat o mare lacună. Aproape toate adevărurile revelaţiei lui
; Dumnezeu, marile doctrine care sunt dezvoltate în totalitate mai departe, se
află în această carte în formă embrionară.
:
Autor
Dintre toate cele cinci cărţi atribuite în mod tradiţional lui Moise, doar
Exodul îi este atribuit în mod direct în Scriptură (Marcu 12:26). Celelalte pa {
tru, Geneza, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul, nu îi sunt atribuite în mod
direct. Totuşi, Domnul Isus Cristos şi scriitorii Noului Testament fac mai
multe referiri colective la scrierile lui Moise (Luca 16:29, 31; 24:27, 44; Ioan
1:45; 5:45-47; 2 Corinteni 3:15).
Principala preocupare privitoare la Geneza nu o constituie autorul ei uman, I
ci siguranţa că această carte este parte a Scripturilor inspirate de Dumnezeu
1H. C. Leupold, Exposition of Genesis (Grand Rapids, Michigan: Baker, 1942), voi. 1, p. 9.
Geneza 55
(2 Timotei 3:16). Toţi scriitorii biblici admit că autoritatea finală este divină.
Domnul Isus a acceptat Geneza ca fiind scrisă de Dumnezeu, după cum se
poate observa din discuţia purtată cu fariseii pe tema divorţului: „Fariseii au
venit la El, şi, ca să-L ispitească I-au zis: «Oare este îngăduit unui bărbat să-şi
lase nevasta pentru orice pricină?» Drept răspuns, El le-a zis: «Oare n-aţi citit
că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască», şi a
zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa şi
cei doi vor fi un singur trup?»” (Matei 19:3-5).
Temeinicia celor relatate în istoria timpurie pe care Moise o înregistrează
este pusă deseori sub semnul întrebării pe baza faptului că evenimentele din
capitolul 1 au avut loc cu 2.500 de ani înainte de el, iar cele din ultimul capi
tolul al cărţii, cu cel puţin 300 de ani înainte de vremea lui Moise. Oricum,
nu există niciun motiv biblic potrivit căruia să nu fi existat nicio înregistrare
scrisă mai devreme. De fapt, este foarte posibil ca Moise să se fi folosit de
manuscrise existente, înregistrări scrise, precum şi de tradiţiile orale pentru
alcătuirea compilaţiei sale. Cu siguranţă însă că el era calificat pentru această
cerinţă, deoarece „a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în
cuvinte şi în fapte” (Faptele Apostolilor 7:22). Mai important este faptul că el
se va bucura de un privilegiu unic înaintea lui Dumnezeu:
Când va fi printre voi un proroc,

Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie
sau îi voi vorbi într-un vis.
Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise.
El este credincios în toată casa Mea.
Eu îi vorbesc gură către gură,
Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles,
ci el vede chipul Domnului. (Numeri 12:6-8)
Conţinutul cărţii Geneza a fost revelat de Dumnezeu. La fel cum Domnul

Isus Cristos a promis prezenţa Duhului Sfânt pentru a facilita amintirile apos
tolilor Săi (Ioan 14:26), tot astfel, Dumnezeu putea asigura acurateţea a ceea
ce s-a transmis în anii dinaintea adoptării unei modalităţi de scriere. Şi, la fel
cum Domnul Isus Cristos a promis apostolilor o revelaţie nouă a „lucrurilor
care vor veni” (Ioan 16:13), în acelaşi fel, Dumnezeu, ftră efort, putea desco
peri lui Avraam, Isaac, Iacov şi Moise „lucruri care vor veni”. Geerhardus Vos
se adresează tuturor creştinilor credincioşi Bibliei atunci când insistă asupra
faptului că „revelaţia” implică o comunicare inefabilă: „Dacă Dumnezeu este
personal şi conştient de Sine, atunci concluzia inevitabilă este că în orice mod
r
al descoperirii de Sine, El îşi va exprima fără cusur natura şi scopul. Va co

munica lumii gândul Său, purtând asupra lui amprenta divină.”2
I
Context istoric
Cartea Genezei acoperă o perioadă de timp de 2.200 de ani, din ziua cre
aţiei (4000 î.Cr.) până la moartea lui Iosif (1804 î.Cr.).
; ;
|
Structură ■
:
Primele unsprezece capitole au în centru patru evenimente importante: i
Creaţia, Căderea, Potopul şi Tumul Babei. A doua jumătate a cărţii, restul
/.
celor 39 de capitole, se ocupă de biografiile a patru personalităţi importante: I
Avraam, Isaac, Iacov şi Iosif.
;
1!
Partea I: Patru evenimente importante (1:1-11:32)
1. Creaţia I
Geneza începe cu următoarele cuvinte: „La început, Dumnezeu a făcut
cerurile şi pământul” (1:1; cf.3 Psalmul 19:1-6; 24:1; 33:6-9). în aceste cuvinte
se află singura informaţie corectă şi satisfăcătoare cu privire la timpurile pre j
istorice. Totuşi, acceptarea doctrinei creaţiei este condiţionată de starea ini
mii, deoarece „prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui
! Dumnezeu” (Evrei 11:3). învăţătura Scripturii este fără echivoc: „Dumnezeu
a creat universul în şase zile succesive, limitate fiecare de o dimineaţă şi o sea
ră, exact şase, zile normale ca şi zilele noastre de douăzeci şi patru de ore.”4
în primele două capitole ne este oferită o informaţie care formează contex
tul pentru toate evenimentele ulterioare. Fiinţele umane sunt descrise ca fiind
apogeul lucrării de creaţie a lui Dumnezeu. Din întreaga creaţie, oamenii
sunt cei care au chipul lui Dumnezeu (1:26-27). Dintre toate fiinţele create,
numai oamenii sunt capabili să aibă o relaţie profundă cu Dumnezeu. Acesta .
este privilegiul nostru remarcabil. Creaţi pentru a se bucura de părtăşia cu !
!
Dumnezeu, pentru a stăpâni împreună cu El peste celelalte creaturi, pentru
a aduce pe lume copii şi pentru a se bucura de rodul pământului-condiţiile
2 Vos, Biblical Theology, p. 11. ;
3 cf. înseamnă „compară”. !
1
4 Homer C. Hoeksema, „In the Beginning God...” (Grand Rapids, Michigan: Reformed :
Free Publishing Association, 1966), p. 45. Hoeksema enumeră mai multe posibilităţi de
„interpretare" ale creaţiei cărora le demonstrează deficienţele.
Geneza 57
de trai pentru primele fiinţe umane erau idilice. O singură interdicţie aveau:
„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cu
noştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el,
vei muri negreşit” (2:16-17).
2. Căderea
In ciuda avertismentului serios dat de Dumnezeu, primele fiinţe umane,
Adam şi Eva, nu au ascultat din pricina necredinţei, iar relaţia cu Creatorul
nu mai putea fi niciodată aceeaşi-până când va veni Restauratorul şi va co
recta pentru totdeauna problema. Schimbările care au loc ca rezultat al ce
lui de-al doilea moment important, Căderea, nu pot fi exagerate. In Geneza
pot fi văzute „uneltirile diavolului” (Efeseni 6:11). Aici se găseşte o indicaţie
privitoare la modul în care lucrează cel rău. In mod normal, dacă studiem
cartea Geneza ar însemna că „nu suntem în neştiinţă despre planurile lui”
(2 Corinteni 2:11). El pune sub semnul întrebării Cuvântul lui Dumnezeu:
„Oare a zis Dumnezeu cu adevărat...?” (3:1). Pune la îndoială onestitatea Lui
şi Ii neagă adevărul: „Hotărât, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua
în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cu
noscând binele şi răul” (3:4-5).
Când Adam şi Eva răspund insinuărilor perfide ale Satanei şi se revoltă
împotriva lui Dumnezeu, urmările sunt dezastruoase. Dumnezeu îşi respectă
cuvântul dat. Pedeapsa cu moartea este pusă în aplicare. Din acel moment,
trupul uman este supus putrezirii. Şi nu doar Adam şi Eva împreună cu des
cendenţii lor vor suferi: „căci firea a fost supusă deşertăciunii-nu de voie ...”
(Romani 8:20).
Alungarea din Grădina Eden reprezintă doar începutul. Din acel mo
ment, umanitatea este înclinată spre păcat, iar această natură păcătoasă, pe
care omul nu o avea în momentul creării sale, va ieşi la iveală în curând prin
ură şi violenţă. Adam şi Eva vor fi martorii groaznicei consecinţe a păcatului
lor în momentul în care fiul lor cel mare îl ucide pe cel mic. De fapt, problema
este între Cain şi Domnul, nu între Cain şi fratele său. Deoarece „Dumnezeu
a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui” (4:4), Cain îşi varsă mânia asu
pra fratelui său (1 Ioan 3:12). Prima crimă ilustrează în mod sugestiv puterea
coruptă a păcatului care există acum în umanitate-încă de la Cădere.
După moartea lui Abel, lui Adam şi Evei li se naşte al treilea fiu. în conti
nuare, este trasată o linie de la Set pentru a arăta primii strămoşi ai Seminţei
promise (3:15; vezi tabelul de pe pagina următoare).
58 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat i
Linia descendenţilor de la Adam la Noe
Creaţie Potop
(930) 930; 1656

Adam -
130 (912) 3042
Set
235 (905) I 1Î140
Enos
325 (910) 1235
Cainan
!
(895) 1290
* Mahalaleel 395
460 _________ (9<j2) 1422

: lared
622 (365) 9|87
Enoh
lî
687 (969) 1656
Metusala
874 (777) 1651
Lameh
[1056 (950)
Noe >
1556
Sem, Ham şi lafet >
!
Notă: cifrele arată anii de după Cădere.
Cele în paranteze arată lungimea vieţii.
De la moartea lui Adam până
la naşterea lui Noe 126 de ani
I!
Adam a trăit 930 de ani (Geneza 5:5) şi Metusala a trăit 969 de
ani (Geneza 5:27). împreună, ei au acoperit întreaga perioadă de la
Cădere până la Potop, suprapunându-se pe o perioadă de 243 de
ani. Adam trebuie să fi povestit foarte des despre evenimentele din
Grădina Eden. După 10 generaţii Noe a fost primul om care nu l-a
i cunoscut personal pe Adam!
Descendenţii lui Cain se dovedesc a fi la fel de lipsiţi de evlavie ca şi tatăl

lor. în Lameh, lipsa evlaviei liniei lui Cain reiese din sfidarea şi aroganţa cu
I care aduce ofensă la adresa Cuvântului Domnului (4:24). Răutatea omenirii
continuă în spirală descendentă, atingând adâncimi atât de mari, încât „I-a j
: părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui”
(6:6). La orizont se arată cel de-al treilea eveniment important-judecata! !
i
i
l
Geneza 59
3. Potopul
Potopul nimiceşte toate vieţuitoarele, cu excepţia celor care sunt salvate în
corabia lui Noe, deoarece „Noe a căpătat milă înaintea Domnului” (6:8). „Prin
credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu
se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin
ea, el a osândit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin
credinţă” (Evrei 11:7).
Dimensiunile corăbiei sunt date de Domnul. Reprezentările redate în ma
joritatea ilustraţiilor sunt, cel mai probabil, greşite. Mai mare decât un teren
de fotbal, corabia avea o lungime de trei sute de coţi, o lăţime de cincizeci de
coţi şi o înălţime de treizeci de coţi (aproximativ 459 x 75 x 44 picioare sau
140 x 23 x 13,5 m, având un volum de 1,5 milioane picioare3 sau 43.500 m3).
Construită cu trei podele, corabia avea o întindere care ar fi putut adăposti
432 de autobuze etajate sau 125.000 de oi! Suficient spaţiu pentru câte o pere
che dintre toate animalele de pe pământ şi pentru câteva animale preistorice,
întrucât era construită mai degrabă ca să plutească decât să navigheze, exper
ţii marini sunt de părere că acestea sunt dimensiunile ideale ale corăbiei pen
tru a putea trece prin valurile furtunii, având un maximum de stabilitate.5
Dimensiunile corăbiei lui Noe
13.5 m
23 m
140 m
Scriptura ne dă dimensiunile corăbiei, fără a

ne da însă si forma ei.
Mila lui Dumnezeu s-a arătat prin faptul că Noe era „propovăduitor al
neprihănirii” (2 Petru 2:5) şi a vorbit despre judecata lui Dumnezeu cu mult
timp înainte de acest eveniment.
5 Our World, Nr. 18 (Publicată de către Creation Resources Trust, Somerset, England);
şi Creatio ex nihilo, voi. 19, nr. 2, pp. 16-19 (Publicată de către Creation Science Foundation
(UK), Swindon, Wiltshire).
1
După Potop urmează încheierea legământului cu Noe şi creaţia (9:9-11).

Mai târziu, un incident cauzat de o beţie a lui Noe şi de indiscreţia lui Ham
va avea implicaţii de lungă durată pentru fiii lui Noe şi descendenţii lui. Linia
ancestrală a Seminţei promise—adică Isus Cristos—va trece prin Sem (Luca
3:36). Cuvintele pe care Noe le adresează fiului său au un caracter profetic.
Propoziţia de început indică faptul că adevărata religie se va păstra prin ur
maşii lui Sem: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem...” (9:26).
; Aceasta este cea de-a doua profeţie mesianică (Prima este înregistrată în ca
pitolul 3:15). Familiile pământului vor fi binecuvântate doar prin asocierea şi
i relaţia lor cu descendenţii lui Sem. în raport cu descendenţii lui Sem, descen
denţii lui Iafet vor fi primiţi printre adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu
(9:27).6
; 4. Turnul Babei
i
: ■
Turnul Babei este construit „pe o câmpie din Ţara Şinear” (11:2), localiza
tă probabil în Babilonia antică, în sudul Mesopotamiei. Acesta simbolizează
trufia, lipsa evlaviei. Intr-o încercare de a construi un monument de proporţii
nemaivăzute, este proiectat „un turn al cărui vârf să atingă cerul”, astfel încât
arhitecţii să-şi facă „un nume” (11:4).
Aparent conştienţi de faptul că Dumnezeu a spus: „Creşteţi, înmulţiţi-vă
şi umpleţi pământul” (9:1), aceşti oameni reacţionează şi, plini de mândrie,
încep să-şi zidească un edificiu care să-i unească, astfel încât să nu fie „împrăş l
l
tiaţi pe toată faţa pământului” (11:4).
Dumnezeu îi împiedică prin acest procedeu simplu de încurcare a lim
bii lor, făcându-i „să nu-şi mai înţeleagă limba unii altora” (11:7). Astfel iau
naştere limbile de bază ale lumii. Incapabili să mai comunice, constructorii
se împrăştie. Proiectul este întrerupt. Oamenii se împart în diferite grupuri
lingvistice. ;
Aceste patru evenimente majore, Creaţia, Căderea, Potopul şi Turnul
;
Babei, formează fundalul pentru istoria care urmează. Revolta umanităţii, ne .
bunia, orbirea spirituală şi incompetenţa religioasă îşi găsesc prima expresie şi
1
explicaţie în cartea Geneza. Acestea sunt problemele dominante din primele i
: unsprezece capitole ale cărţii. r
:
! I
!
i
6 Pentru un argument detaliat, vezi Hengstenberg, Cristology ofthe Old Testament, pp.
24-25.
I
I
Geneza 61
Linia descendenţilor de la Sem la Avraam
Potop
Sem -98 (600) 502
Arpacşad 2 (438) 440
Şalah 37 (433) 470
Eber 67 (464) 531
Peleg 101 (239) 340
Reu 131 (239) 370
Serug 163 (230) 393
Nahor 193 (148) 341
Terah 222 (205) 427
Avraam 292 075) 467
Isaac 392 (180) !572 >
Notă: cifrele ne indică anii de Moartea lui Sem

după Potop. Cele în paranteze
indică lungimea vieţii
Partea a ll-a: Alegerea celor patru conducători (12:1-50:26)
în contextul revoltei umane şi al păcatului, cartea Geneza prezintă înce

putul activităţii divine. Sunt iniţiate planuri, promisiuni, legăminte şi este
oferită o soluţie minunată pentru criza umanităţii. Linia seminţiei lui Sem îl
prezintă pe fiul cel mai mare al lui Terah, Avraam (11:10-26).
A doua secţiune a cărţii Geneza înregistrează biografiile lui Avraam, Isaac,
Iacov şi Iosif. Interacţiunea lui Dumnezeu cu aceşti oameni are o importanţă
deosebită. începând cu finalul cărţii Geneza, Dumnezeu va fi cunoscut drept
„Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov” (Exodul 3:6; cf. Matei 22:31-32).
1. Avraam
în această carte, povestea lui Avraam nu este nici pe departe o biografie
completă. Sunt redate doar caracteristicile principale ale vieţii sale. Selectarea
materialului are la bază tema centrală—pregătirile timpurii pentru venirea

Seminţei promise (3:15), care este Fiul lui Dumnezeu, Isus, Cristosul.
Avraam este ales dintr-un context idolatru. Terah, tatăl său, „slujea altor
dumnezei” (Iosua 24:2).
Chemarea făcută de Domnul lui Avraam, de a merge către o destinaţie
neprecizată, presupunea o mare încredere în Dumnezeu. Avraam va călători
1.000 de mile din Ur până în Haran şi apoi către Canaan. El este cel dintâi
li care va fi numit „evreu” ('Ibrîy însemnând „cel de dincolo”-14:13). I
; -.
' Călătoriile lui Avraam
Nu se precizează dacă Avraam a devenit credincios în Ur sau în Haran.

Totuşi, este clar că el era credincios înainte de părăsirea Haranului (Evrei
11:8).
Chemarea iniţială adresată lui Avraam include promisiunile unei binecu
vântări personale, numeroşi urmaşi, un nume mare şi binecuvântarea tuturor
familiilor pământului (12:2-3). La sosirea în Canaan, Dumnezeu adaugă bi
necuvântarea ţării (12:7). Câţiva ani mai târziu, după despărţirea păzitorilor
turmelor lui Lot de păzitorii turmelor lui Avraam, Domnul indică extinderea
3
i ţării promise lui Avraam şi îşi întăreşte promisiunea privitoare la urmaşii nu-
meroşi (13:14-17). Promisiunea descendenţilor şi cea a ţării date în dar sunt
repetate şi confirmate printr-un legământ dramatic (15:1-21). Implicarea lui
5 iîi
Geneza 63
Agar în naşterea urmaşilor pare a fi în totalitate ideea Sarei şi ar putea fi moti

vată de o încercare greşit direcţionată de a împlini promisiunea lui Dumnezeu
cu privire la fiul lui Avraam (16:1-16). Treisprezece ani mai târziu, Domnul i
Se arată lui Avraam şi îşi întăreşte promisiunea de a-i da un urmaş, adăugând
faptul că legământul şi promisiunea ţării Canaan ca posesiune sunt „veşnice”
şi că Dumnezeu va fi „Dumnezeu” (sugerând o relaţie personală apropiată)
pentru Avraam şi descendenţii săi, că Sara va fi mama fiului promis şi că din
descendenţii naturali ai lui Avraam şi Sara vor ieşi regi (17:1-21). în capitolul
18 din Geneza, Avraam şi Sara primesc încă o dată promisiunea unui fiu şi
a unui mare număr de urmaşi. Câţiva ani mai târziu, după testul ascultării
încununat de succes, prin jertfirea fiului său Isaac, lui Avraam îi sunt repetate
promisiunile binecuvântării: „sămânţa ... ca stelele cerului şi ca nisipul de pe
ţărmul mării”, împreună cu victorii asupra vrăjmaşilor săi şi binecuvântarea
tuturor naţiunilor pământului (22:17-18).
Aceste mari promisiuni făcute lui Avraam reprezintă, într-un anumit sens,
o descriere a promisiunii iniţiale făcute lui Adam şi Evei (3:15). Ele mar
chează „un anume canal prin care ar trebui să curgă harul divin pentru a
creşte o sămânţă spirituală, pentru a rezista, pentru a împiedica şi a alunga
ispititorul”7.
2. Isaac
Dezvăluirile profetice succesive făcute lui Isaac şi Iacov (26:3-4; 28:13-15)
nu sunt decât reînnoiri ale promisiunii iniţiale făcute lui Avraam. Ernest
Hengstenberg concluzionează: „înţelesul incontestabil al acestor promisiuni
făcute patriarhilor este că, prin posteritatea lor, mântuirea va fi conferită tu
turor naţiunilor pământului. Totuşi, natura acestei binecuvântări nu este de
finită cu acurateţe.”8
Fiul lui Avraam şi al Sarei primeşte numele Isaac (însemnând „cel care
râde”), de vreme ce mama şi tatăl lui au râs când au auzit că Sara va aduce pe
lume un fiu, când ei, amândoi, sunt înaintaţi în vârstă (17:17; 18:10-15). Râsul
sceptic se transformă într-un râs de bucurie (21:6). Isaac este mult aşteptatul
fiul al promisiunii. Fratele său vitreg, Ismael, a adus ofensă prin venirea în
casă (21:9). în anii adolescenţei, probabil, Isaac este luat de tatăl său şi dus
pe pământul Moriei pentru a fi jertfit. Dar în harul Său, Domnul intervine
(22:1-2,11-12).
Avraam e preocupat să găsească o soţie potrivită pentru Isaac şi, chiar
dacă această căsătorie este aranjată, Isaac o iubeşte pe Rebeca (24:67). Isaac
7Fairbairn, Prophecy, p. 181.
8 Hengstenberg, Cristology of ht e Old Testament, p. 26.
şi Rebeca au doi fii gemeni, Iacov şi Esau. Pe la jumătatea vieţii, foametea îl

duce pe Isaac în Gherar. Acolo, el repetă înşelăciunea tatălui său, pretinzând
că soţia lui este sora lui (26:7-11; cf. 12:19; 20:2). După frauda comisă de fiul
său pentru a obţine binecuvântarea întâiului-născut, Isaac îşi trimite fiul în
Padan Aram. Douăzeci de ani mai târziu îl vede reîntorcându-se prosper şi cu
o familie mare. Isaac trăieşte 180 de ani.
3. Iacov
Iacov (însemnând „înlocuitor” sau „înşelător”), îşi primeşte numele dato
rită naturii neobişnuite a naşterii sale (25:26). Este un om blând, liniştit, care
apreciază viaţa tihnită a păstorului. în contrast cu el, Esau, fratele său, este o
fire aprigă, iubitor de vânătoare. Esau îşi dovedeşte lipsa de consideraţie pen
! tru dreptul de întâi-născut, vânzându-1 cu mare uşurinţă pentru un castron
de supă. Astfel, el îşi arată totalul dezinteres spiritual faţă de promisiunile lui
Dumnezeu.
îndemnat de mama sa, Iacov obţine prin înşelăciune binecuvântarea tatălui
său. Când Esau descoperă înşelăciunea, se umple de furie şi jură să îl omoare
pe Iacov (27:41). Iacov fuge temându-se pentru viaţa lui. Sub pretextul că îşi
caută o soţie, este trimis la Padan-Aram, în casa unchiului său, Laban. Prin
minciuna lor, mama şi fiul sunt despărţiţi pentru totdeauna, întrucât Rebeca
moare cu mult înainte de întoarcerea lui Iacov.
înainte de a porni spre Padan Aram, Iacov primeşte „binecuvântarea lui
Avraam” de la tatăl său, Isaac (28:3-4). în timpul călătoriei, Domnul i Se arată
într-un vis, îşi întăreşte promisiunea şi îl asigură pe Iacov de protecţia divi
nă (28:10-15). Ajuns în Padan Aram, înşelătorul este el însuşi înşelat. Iacov
lucrează timp de şapte ani pentru mâna Rahelei, doar pentru a fi înşelat de
Laban să o ia în căsătorie pe sora ei mai mare, Lea. Nefiind mulţumit cu soţia
i pe care o avea, Iacov lucrează încă şapte ani pentru Rahela pe care o iubeşte.
S Iacov este înşelat în mod constant în privinţa plăţii ce i se cuvine şi numai prin
suveranitatea lui Dumnezeu ajunge să prospere. După douăzeci de ani, fiii lui
l Laban devin din ce în ce mai critici la adresa lui Iacov. Chiar şi Laban devine
tot mai nemulţumit de Iacov. Primind călăuzire divină, Iacov îşi ia familia şi
turmele şi se reîntoarce în ţara promisă (31:3).
i Punctul de cotitură din viaţa lui Iacov survine la Peniel, unde este smerit
de înger (Osea 12:3-5). Astfel, el se întoarce de la vechile sale căi de înşelă
i
ciune şi începe să-şi pună încrederea în Domnul.
Viaţa de familie a lui Iacov este de cele mai multe ori tulbure: neînţelege
rile dintre cele două soţii ale sale, tristeţea Rahelei pricinuită de sterilitatea
ei, incidentul cu privire la Dina, fiica lui, coruperea lui Ruben, violenţa lui
Simeon şi a lui Levi şi pierderea fiului său preferat, considerat mort de mulţi
i
Geneza 65
ani. însă Domnul este cu el. Ultimele zile ale lui Iacov sunt liniştite, fericite şi
prospere în ţara Egiptului alături de numeroasa lui familie.
Iacov are o funcţie profetică atunci când, pe patul de moarte, îşi binecu
vântează cei doisprezece fii (49:1-28). Sărind peste Ruben, Simeon şi Levi,
se adresează celui de-al patrulea fiu ca moştenitor al promisiunii (w. 9-12).
Binecuvântarea întâiului-născut este dată lui Iuda. El va fi cel prin care se va
naşte Sămânţa promisă, Şilo.9 După binecuvântare, Iacov dă instrucţiuni prin
care cere să fie dus înapoi în Ţara Promisă pentru a fi înmormântat acolo. La
moartea lui, Iosif este cel care se ocupă de pregătirile necesare (50:2-13).
4. Iosif
Cea de-a patra persoană a cărei istorie e înregistrată destul de amănun
\ ţit în cartea Geneza este Iosif. Deşi linia promisiunii trebuia să treacă de la
Avraam prin Isaac, Iacov şi Iuda, nu Iuda este cel asupra căruia se concentrea
ză atenţia. Este vorba despre unul dintre fraţii săi mai tineri, pe care Domnul
îl foloseşte ca să ilustreze cu putere modul în care El îşi respectă promisiunile.
Dumnezeu îşi menţine legământul cu Avraam, Isaac şi Iacov prin viaţa lui
Iosif, ale cărui experienţe din Egipt sunt relatate de către psalmist:
[Domnul] a chemat foametea asupra ţării,

Şi a tăiat orice mijloc de trai.
Le-a trimis înainte pe un om;
Iosif a fost vândut ca rob.
I-au strâns picioarele în lanţuri,
L-au pus în fiare,
Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el,
Şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.
Atunci împăratul a trimis să-I scoată lanţurile,
Şi stăpânul popoarelor l-a izbăvit.
L-a pus domn peste casa lui,
Şi dregător tuturor averilor lui,
Ca să lege după plac pe domnitorii lui,
Şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
Atunci Israel a venit în Egipt,
! Şi Iacov a locuit în ţara lui Ham. . (Psalmul 105:16-23)
Pentru Iacov, foametea este o altă încercare, pe lângă cea a pierderii fiului
său preaiubit. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a folosit pe unul ca să poarte
9 Pentru o explicare a numelui „Şilo”, vezi pagina 73 (vezi de asemenea şi nota 17).
de grijă celuilalt. în ultima parte a vieţii sale, Iosif cel evlavios va vedea cum
lucrează mâna providenţială a lui Dumnezeu şi va spune fraţilor săi: „Voi, ne
greşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca
să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare
număr” (Geneza 50:20).
Interacţiunea lui Dumnezeu cu aceşti patru oameni însemnaţi-Avraam,
Isaac, Iacov şi Iosif-este prezentată în mod concis de către Ştefan în faţa con-
ciliului iudeilor din Ierusalim (Faptele Apostolilor 7:1-16).
Ne îndreptăm atenţia de la contextul istoric al cărţii înspre mesajul spiri
tual al cărţii Geneza.
Cristos si Biserica Sa
Conţinutul cărţii Geneza abundă în semnificaţie cristologică.
Dumnezeu Creatorul Se descoperă în pluralitatea misterioasă a fiinţei Sale:
„Să facem om după chipul Nostru” (1:26, sublinierea îmi aparţine). Lucrurile
se clarifică în Noul Testament, unde ni se descoperă că Dumnezeu Tatăl şi
„Fiul iubirii Sale” erau împreună Creatori (Coloseni 1:13; 16,17; Evrei 1:2, 3; |
Ioan 1:1-3).
De la Cădere, Creatorul este Domn peste două împărăţii: împărăţia na
turii şi împărăţia harului. In prima, El este Elohim-Creatorul, Păzitorul
şi Domnitorul. In cea de-a doua împărăţie, El este de asemenea Iehova-
Mântuitorul, Protectorul şi Prietenul. întreaga aranjare şi organizare a uni i
versului are ca scop final pregătirea, stabilirea şi confirmarea împărăţiei ha
rului în umanitate. „Aşa cum mila presupune suferinţă, şi harul presupune
păcat.”10 Lui Cristos I-a fost dată toată autoritatea asupra împărăţiei naturii
pentru a Se asigura de bunăstarea împărăţiei harului.
Teofanii
îngerul Domnului este prezentat în paginile Scripturii într-un mod în care
divinitatea Lui nu poate fi negată. Aici, Fiul lui Dumnezeu apare, înainte de
întruparea Sa, în formă umană.11 Arătându-Se înaintea lui Agar, cea de-a doua
„soţie” a lui Avraam, El este numit de patru ori „îngerul Domnului” (16:7, 9,10,
11). Moise, istoricul, îl identifică pe înger cu „Domnul [YHWH] care-i vorbi
se” (16:13). Agar vorbeşte despre El ca „Dumnezeu” (16:13). Moise înregistrează
10 Ernest W. Hengstenberg, History of the Kingdom of God under the Old Testament
| (Edinburgh: T & T Clark, 1877), voi. 1, p. 2.
11 Vezi paginile 39-40. Pentru o tratare mai amănunţită a teofaniilor ca apariţii ale
Fiului lui Dumnezeu, vezi Borland, Christ in the Old Testament, pp. 34-49.
Geneza 67
mărturia lui Iacov: „îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis... «Eu sunt Dumnezeul
din Betel»” (31:11,13). Peste ani, când Iacov îl binecuvântează pe Iosif, el vorbeş
te despre „Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac,
Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta” ca
despre „îngerul, care m-a izbăvit de orice rău” (48:15,16). Această idee este con
firmată mai apoi de profetul Osea, care spune despre Iacov:
încă din pântecele mamei, a apucat Iacov pe frate-său de călcâi,

Şi în puterea lui s-a luptat cu Dumnezeu.
S-a luptat cu îngerul, şi a fost biruitor... (Osea 12:3-4).
Tipuri
Adam „este o icoană a Celui ce avea să vină” (Romani 5:14), şi anume a lui
Cristos. Primul Adam va fi urmat de Cel de-al doilea. Pavel citează Geneza
2:7: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu”, şi adaugă: „Al doilea Adam
a fost făcut un duh dătător de viaţă” (1 Corinteni 15:45). Adam este considerat
de „Dumnezeu ca fiind capul întregii rase umane. Pedeapsa dată lui Adam
a fost dată întregii rase umane (Romani 5:12). Prin păcatul lui Adam, toate
fiinţele umane au fost socotite vinovate, de vreme ce toţi oamenii sunt uniţi
cu el prin naştere (toţi cei născuţi sunt „în Adam”). Domnul Isus Cristos, Cel
de-al doilea Adam, este privit din aceeaşi perspectivă. El este Capul repre
zentativ al oamenilor Săi. Prin ceea ce a făcut El, toate fiinţele umane unite
cu El au fost binecuvântate (toţi cei născuţi din nou, dovediţi prin pocăinţă şi
credinţă, sunt „în Cristos”).
Adam şi Eva constituie prin relaţia lor un tip al lui Cristos şi al Bisericii
Lui (2:20-24; Efeseni 5:28-32). Cristos este văzut în dragostea Lui unică şi
geloasă pentru Biserica Lui, în crearea Evei din coasta lui Adam şi în iubirea
exclusivă a lui Adam pentru Eva, ca parte a trupului său (2 Corinteni 11:2).
Noul Testament îl descoperă pe Domnul Isus ca fiind Mirele care a venit să-
Şi revendice poporul ca mireasă a Lui (Ioan 3:29-30; cf. Apocalipsa 19:6-9).
Odihna sabatică după şase zile de muncă este un tip al binecuvântărilor de
care se bucură credincioşii în Cristos (2:2-3; cf. Evrei 4:1-10). Odihna pro
misă, simbolizată în creaţie, nu a fost împlinită în Canaan (Iosua 23:1); al
tfel, David „nu ar mai vorbi despre o altă zi” (Evrei 4:8; cf. Psalmul 95:7-11).
Odihna „rămasă” (Evrei 4:9-cuvântul grecesc sabbatismos înseamnă „sabat”
sau „odihnă sabatică”) nu este realizată până când credinciosul nu se odihneş
te pririjcredinţă în Cristos (Evrei 4:10; Matei 11:28; Efeseni 2:8-9).
Ispitirea Evei se află într-o puternică legătură cu ispitirile Domnului. Satan
a făcut apel la „pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii”
(1 Ioan 2:16). Aceste aspecte sunt prezente în mintea Evei atunci când observă
că „pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit să des
chidă cuiva mintea” (3:6). Aceleaşi paralele pot fi remarcate şi în ispitirea lui
Cristos-„pofta cărnii” (v. Luca 4:2-3), „pofta ochilor” (v. Luca 4:5-7) „şi lău
dăroşenia vieţii” (v. Luca 4:9-11). în vreme ce diavolul încă se foloseşte de cele
trei forme de atac asupra celor care sunt ai lui Cristos, este evident că ispitirile
la care a fost supus Domnul au fost date special pentru El. Satan îl confruntă
de două ori prin formula „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu...”
! Actul de salvare a lui Noe şi a familiei sale în corabie este văzut ca un tip
al unirii credinciosului cu Cristos în botez (6:14-8:19; cf. 1 Petru 3:20, 21).
Domnul S-a hotărât să pedepsească umanitatea pentru marea ei răutate
i (6:5-7). A stabilit o zi pentru potop şi apoi a purces la avertizarea oamenilor
prin predicile lui Noe. (2 Petru 2:5). Oamenii nu au ţinut seama de avertis
ment (v. Luca 17:26-27). Corabia îl simbolizează pe Cristos, fiind unicul mod
i de salvare de la judecata lui Dumnezeu (v. Faptele Apostolilor 4:12). Mai târ
ziu se profeţeşte că „Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc
de scăpare împotriva furtunii” (Isaia 32:2). Corabia avea doar o uşă (v. Ioan
10:7); în ea s-a intrat prin credinţă (Evrei 11:7); corabia a înfruntat întreaga
mânie a furtunii (v. Psalmul 69:1-2; 42:7).
Construirea Turnului Babei\ al cărui vârf trebuia să ajungă la ceruri, a fost
zădărnicită de Domnul. între cer şi pământ poate exista o singură punte.
Iacov are privilegiul de a visa scara, un tip al lui Cristos (11:1-9; 28:12-17;
cf. Ioan 1:51). „Scara dintre cer şi pământ din visul lui Iacov este replica
dată de Dumnezeu Turnului Babei. Vârful scărilor ajungea la cer pentru că
Dumnezeu, nu omul, este Zidarul. Dumnezeu este Singurul care stabileşte
comunicarea dintre cer şi pământ.”12 Ziua Cincizecimii a fost o anticipare
a restaurării limbajului comun, prin pământul reînnoit (Faptele Apostolilor
2:6-11).
Melhisedec este tipul lui Cristos în rolul Său unic de Rege şi Preot al
Dumnezeului Preaînalt (14:18-20; Psalmul 110:1-4; Evrei 7:1-3). El este
„împăratul neprihănirii” şi „împăratul păcii”. Isus Cristos deţine funcţia uni
că de Preot regal, fiind mai presus de Avraam şi, astfel, de preoţia aaronică sau
levită (Evrei 7:4-10). Mai târziu se anunţă că Mesia, sub numele de „Vlăstar”,
va zidi Templul Domnului, va fi „preot pe scaunul Lui de domnie, şi o desă
vârşită unire va domni între ei amândoi” (Zaharia 6:12, 13). Cu alte cuvinte,
între funcţia Lui de împărat şi slujba Lui de Mare Preot va exista o armonie
perfectă. Cristos, ca Preot împărătesc, va asigura pacea pentru poporul Său.
în Ismaelşi Isaac este simbolizată ostilitatea israeliţilor neregeneraţi faţă de co
piii spirituali ai lui Dumnezeu (21:9,10; cf. Galateni 4:21-31). Aceasta aminteşte
de ostilitatea manifestată de Cain împotriva lui Abel (4:8, cf. 1 Ioan 3:11-15).
12 Clowney, The Unfolding Mistery, p. 64.
!
Geneza 69
Chiar dacă între cartea Geneza şi Cristos şi Biserica Sa pot fi stabilite mai
multe punţi de legătură, există încă o referinţă care va completa această privire
de ansamblu-Tayj/J ca tip al lui Cristos. Din caracterul şi experienţele lui Iosif
pot fi extrase mai multe învăţăminte.
George Lawson observă că există o asemănare remarcabilă între ca
racterul lui Iosif şi cel al lui Cristos, precum şi între evenimentele din viaţa
lor. Trebuie să admitem excelenţa incomparabilă a marelui nostru Mântuitor,
deasupra tuturor fiilor oamenilor. Ca umbra pentru trup, aşa sunt toate figu
rile şi tipurile pentru Domnul Isus Cristos, pe care II reprezintă.”13
Asemănările unui caracter mai mult sau mai puţin tipic între Iosif şi
Cristos, precum şi între viaţa sa şi viaţa lui Cristos pot fi observate chiar şi de
cel mai „strict şi lipsit de imaginaţie comentator.”14 Vedem că este respins şi
dispreţuit de fraţii săi; vândut, înrobit, supus la mari ispite, însă fără dorinţa
de a păcătui; acuzat pe nedrept, însă fără ambiţia de a se apăra; aruncat în
temniţă; a suferit în mâinile Neamurilor; a fost nevinovat, şi totuşi a suferit; a
câştigat respectul temnicerului; socotit în numărul celor păcătoşi; a fost o bi
necuvântare pentru unul şi judecată pentru altul; eliberat din temniţă de mâna
Domnului; descoperea taine; a dat avertizări cu privire la pericolul iminent şi
a arătat cum se puteau pregăti oamenii pentru ceea ce avea să urmeze; a fost
înălţat la dreapta împăratului; era în vârstă de 30 de ani când şi-a început lu
crarea; a oferit hrană unei lumi înfometate.
Cuvintele adresate de Iosif fraţilor săi însumează experienţa sa şi a isra-
eliţilor mai târziu în Egipt: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar
Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi ■
anume, să scape viaţa unui popor în mare număr” (50:20). Aceste cuvinte în
sumează de asemenea experienţa Domnului nostru aflat în mâinile marelui
preot şi ale Sanhedrinului: „pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfa
tul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi
L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege” (Faptele Apostolilor 2:23).
1 Profeţii
/
1. Sămânţa promisă
Prima profeţie este făcută imediat după Cădere. Atunci când Dumnezeul
cel viu rosteşte judecata asupra lui Adam şi a Evei pentru neascultarea lor
13 George Lawson, Lectures ott the History ofjoseph (London: Banner ofTruth Trust, 1972
[prima ediţie 1807]), p. 1. în această carte, Lawson nu dezvoltă ideea că Iosif este tip al lui
Cristos.
14 Robert Candlish, Stuc/ies in Genesis (Grand Rapids, Michigan: Kregel Publications,
1979 [prima ediţie 1868]), pp. 608-616.
deliberată, El include şi o promisiune minunată (3:15). Prima profeţie cu pri

vire la „sămânţa” promisă este neclară. Singurul fapt clar este certitudinea
biruinţei pe care o va obţine sămânţa femeii. Nu se precizează dacă împlini rea
se va face printr-un neam binecuvântat sau printr-un singur urmaş al femeii.
Această profeţie cu privire la o sămânţă, un descendent sau descendenţi este
motivul pentru care genealogiilor şi liniilor ancestrale le sunt acordate atât
de mult spaţiu în cartea Geneza. Pentru a se putea vedea împlinirea promi
siunii lui Dumnezeu, este înregistrată linia urmaşilor următorilor oameni:
Adam (5:1), Noe (6:9), fiii lui Noe (10:1), Sem (11:10), Terah, tatăl lui Avraam
(11:12), Ismael (25:12), Isaac (25:19), Esau (36:1,9), Iacov (37:2). Toţi aceştia
slujesc pentru a demonstra că Dumnezeu nu Şi-a uitat promisiunea iniţială.
în limba ebraică, termenul folosit pentru „sămânţă” (zera) este ambiguu.
:
El se poate referi atât la un individ, cât şi la un grup. Geneza nu lămureşte ]
această problemă; textul ei ne arată doar că linia aleasă este Avraam, Isaac şi !
Iacov. Ambiguitatea persistă şi în Noul Testament. Pluralul şi singularul pot !
oferi indicii: :
1. Sămânţa este constituită din toţi copiii lui Dumnezeu. La prima

vedere, s-ar părea că sămânţa lui Avraam (în Noul Testament, cuvân !
tul grecesc pentru sămânţă este sperma) se referă la urmaşii fizici ai lui
Avraam (Luca 1:55; Ioan 8:33, 37; Faptele Apostolilor 7:5-6; Romani
11:1; 2 Corinteni 11:22; Evrei 11:18). Apostolul Pavel extinde însă pro :
misiunea la proporţii imense, argumentând că „sămânţa lui Avraam”
îi include doar pe acei evrei care îi împărtăşesc credinţa, precum şi pe
toate Neamurile care împărtăşesc aceeaşi credinţă (Romani 4:13-16;
9:6-8; Galateni 3:7, 26-29). Cei care au primit la început promisiunea ;
nu şi-au putut imagina modul minunat în care Domnul avea să lucreze \
la împlinirea ei!
2. In acelaşi timp, Noul Testament arată că „sămânţa” promisă se I

referă la Cristos. Această idee este evidentă în predica ţinută de Petru •:
în templul din Ierusalim, la scurt timp după experienţa Cincizecimii
(Faptele Apostolilor 3:25-26). Pavel susţine cu tărie că, în Geneza, cu
vântul „sămânţă” nu este un plural gramatical, în aceste condiţii referin-
du-se la Cristos (Galateni 3:16); totuşi, câteva versete mai târziu, el in
terpretează „sămânţa lui Avraam” ca fiind compusă din toţi credincio
! şii (Galateni 3:29). Este evident că funcţia colectivă a lui zera (sămânţă) {
i „permite scriitorului să se refere la un grup sau la un individ reprezen-
= tativ din acel grup”15. Ambiguitatea promisiunii iniţiale se menţine şi
lsLaw, The Gospel in Exodus, p. 133. :
Geneza 71
atunci când, făcând aluzie la textul din Geneza 3:15, Pavel adresează
creştinilor din Roma următoarele cuvinte: „Dumnezeul păcii va zdrobi
în curând pe Satana sub picioarele voastre” (Romani 16:20).16
2. Ţara Promisă
De-a lungul Scripturilor, ideea de ţară apare ca o temă dominantă. Adam
şi Eva au fost alungaţi de pe teritoriul lor din pricina răzvrătirii şi a păcatului
lor (3:23-24). Mai târziu, Canaanul a fost dat în posesiune lui Avraam şi ur
maşilor săi (12:7; 13:15). In timpul vieţii sale însă, Avraam nu a primit decât
o mică parte din acel pământ. El a cumpărat peştera Macpela de la Efron
hetitul, fiul lui Ţohar (23:3-18). „După aceea, Avraam a îngropat-o pe Sara,
nevastă-sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre,
adică Hebron, în ţara Canaan. Ogorul şi peştera din el au fost întărite astfel
lui Avraam ca ogor pentru înmormântare, de către fiul lui Het” (23:19-20).
Noul Testament nu lasă nicio urmă de îndoială cu privire la faptul că
Avraam avea privirile îndreptate către o împlinire depărtată şi spirituală a
promisiunii care avea să fie cât se poate de reală: „Prin credinţă a venit şi s-a
aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi
ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgădu
inţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este
Dumnezeu ... In credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile
făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că
sunt străini şi călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit
că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ie
şiseră, negreşit ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai
bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se
numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate” (Evrei 11:9-10; 13-16).
3. Binecuvântarea promisă
Promisiunile făcute lui Avraam au fost date şi lui Cristos înainte de în
truparea Lui (Galateni 3:16). „Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi
sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în
puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine” (17:7).
Binecuvântarea promisă presupune o profundă relaţie personală cu
Dumnezeul cel viu. Aceasta face posibilă refacerea deplină a legăturii şi a prie
teniei intime pe care Adam şi Eva au avut-o la început cu Domnul. în Geneza,
caracteristicile glorioase ale mântuirii oferite în Cristos sunt prezentate într-o
16 Rudolf Stier, The Words of the Lordjesus (Edinburgh: T &.T Clark, 1985), voi. 5, p.
278.
formă simbolică. încă de la început, Dumnezeu este Cel care ia iniţiativa de

i
a rezolva problema păcatului. Dumnezeu însuşi este Acela care îi îmbracă
pe Adam şi pe Eva după ce păcătuiesc (3:21). Hainele sunt făcute din piele.
Aceasta înseamnă că este nevoie de sacrificarea unui animal. Dumnezeu este
Cel care acoperă. Mulţi ani mai târziu, Isaia va spune:
ii
l!
Toţi am ajuns ca nişte necuraţi
Şi toate faptele noastre sunt ca o haină mânjită.
:
Toţi suntem ofiliţi ca o frunză
■
f Şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. (Isaia 64:6)

i
i
Tot Isaia va mai spune:
!
i ;
Mă bucur în Domnul I
Şi sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu;
Căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, >
M-a acoperit cu mantaua izbăvirii. (Isaia 61:10)
Numai în acest mod putea fi acoperită ruşinea omenirii şi numai aşa puteau
sta păcătoşii înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează în virtutea princi
piului său veşnic, potrivit căruia „fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei
9:22). Oare animalul care a murit era un miel? Geneza nu oferă indicii în acest
sens, însă un asemenea fapt ar fi în armonie deplină cu firul Scripturii. !
Prima referire la miel este făcută în capitolul 4, legat de jertfele lui Cain şi
Abel. Privit din perspectiva revelaţiei descoperite până în acel punct al istoriei,
actul lui Dumnezeu de a primi jertfa mielului oferit de Abel şi de a respinge
jertfa de vegetale adusă de Cain ar părea întâmplător. Semnificaţia mielului
ca jertfă este indiscutabilă (Exodul 12:3,5-13; Ioan 1:29; Apocalipsa 5:6), însă
Abel a fost oare binecuvântat doar pe baza unei coincidenţe? El era păstor. A
adus un miel ca jertfa, şi aceasta a fost acceptată. Cain, un horticultor, a adus I
legume şi a fost respins. Acest fapt ar sugera că Dumnezeu interacţionează

cu oamenii într-un mod capricios. Adevărul însă, după cum arată mai târziu
Noul Testament, nu este acesta. în Epistola către Evrei ni se spune: „Prin
! credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai bună decât Cain. Prin ea a
i căpătat el mărturia că este neprihănit...” (Evrei 11:4). în Scriptură, credinţa
nu are legătură cu „întâmplarea”. Ea nu este niciodată „un salt în întuneric”,
după cum a afirmat cineva în mod greşit. Credinţa este întotdeauna răspunsul
la Cuvântul lui Dumnezeu-vorbit sau scris. Dacă Abel a adus o jertfă bună
prin credinţă, înseamnă că Dumnezeu le-a descoperit anterior ce fel de jertfă
era acceptată. Astfel, vedem cum Abel se încrede în Cuvântul lui Dumnezeu
fi
I!
Geneza 73
şi, ascultând de Dumnezeu, urmează calea Lui. Cain, cu inima împietrită de

necredinţă, a dorit să vină înaintea lui Dumnezeu pe propria sa cale. A vrut să
fie acceptat prin propriile sale mijloace. Cei doi devin simbolul, pe de o parte,
al adevăratului credincios care se apropie de Dumnezeu prin mijloacele stabi
lite de El şi, pe de altă parte, al necredinciosului care încearcă să dobândească
acceptarea prin el însuşi.
Această interpretare îşi găseşte confirmarea în faptul că Domnul a oferit
acoperământ de piele pentru Adam şi Eva în locul celui din frunze (3:21; cf.
3:7). Deşi nu există nicio înregistrare privitoare la ritualul jertfelor, Noe a jert
fit animale (8:20) şi Avraam a construit altare (12:7, 8; 13:18).
O altă confirmare a faptului că Dumnezeu Şi-a descoperit voia cu privire
la jertfă poate fi observată atunci când Isaac, fiul lui Avraam, îşi însoţeşte tatăl
în ţara Moria pentru a aduce jertfe Domnului şi îl întreabă: „Unde este mielul
pentru arderea-de-tot?” (22:7). Avraam este cel care rosteşte cuvintele profetice:
„Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot” (22:8). în
acel moment însă este oferit un berbec, nu un miel. Cuvintele lui Avraam aveau
să-şi găsească glorioasa împlinire două mii de ani mai târziu, când Mielul Lui
Dumnezeu S-a jertfit pe Sine însuşi în aceeaşi zonă geografică. Această jertfa,
pe care Dumnezeu nu i-a îngăduit lui Avraam s-o împlinească, a împlinit-o El
atunci când Şi-a dat Fiul, pe singurul Său Fiu, Isus, pe care îl iubeşte (cf. 22:2).
O altă profeţie cu privire la Cristos este făcută de Iacov pe patul său de
moarte. Binecuvântând cele douăsprezece triburi prin cei doisprezece fii ai
săi, Iacov îi spune celui de-al patrulea fiu al său următoarele cuvinte:
Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,

Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,
Până va veni Silo,
Şi de El vor asculta popoarele.” (49:10)
Cuvântul ebraic Shîyloh (Silo) înseamnă „om al păcii”, „pacificator”, „om

al liniştii”17. Cel care va face pace Se va ridica din tribul lui Iuda. Peste ani,
Isaia spune:
Căci un Copil ni s-a născut,

Un Fiu ni s-a dat,
Şi domnia va fi pe umărul Lui;
îl vor numi
„Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,
17 Pentru interpretarea cuvântului „Şilo”, vezi Leupold, Exposition ofGenesis, voi. 2, pp.
1178-1185.
I
Părintele veşniciilor, Domn al păcii.
El va face ca domnia Lui să crească, :
Şi o pace fără sfârşit
Va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui,
O va întări şi o va sprijini prin judecat^ şi neprihănire,
De acum şi-n veci de veci. (Isaia 9:6-7)
Dumnezeu Şi-a respectat promisiunea dată lui Iacov. Puterea tribului de a

conduce şi a stăpâni nu s-a pierdut. Tribul lui Iuda nu şi-a pierdut identitatea,
aşa cum s-a întâmplat în cazul celorlalte triburi ale lui Israel. Deşi aceştia au fost
periculos de aproape de distrugere în zilele negre ale exilului babilonian (Estera
3:13), Dumnezeu a avut grijă ca ei să supravieţuiască (Estera 4:13-14). După
num ai patruzeci de ani de la moartea şi învierea lui Gristos, naţiunea iudaică
este distrusă complet (anul 70 d.Cr.). Profeţia se împlinise însă înainte de acel
moment. Şilo, Cel de care „vor asculta popoarele”, venise. Fiul promis a coborât
din cer, a suferit, Şi-a vărsat sângele şi a murit, iar la ultima arătare după înviere,
a descoperit apostolului său ajuns la vârsta bătrâneţii împlinirea profeţiei,
în cartea Apocalipsa, Ioan consemnează o viziune privind ordinea existen-
1
? tă în cer (Apocalipsa 4-5). El aude o întrebare directă: „Cine este vrednic să
deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” Cu alte cuvinte, „Cine poate face voia şi
scopul lui Dumnezeu pe pământ? Cine poate duce lumea la sfârşitul stabilit
de Dumnezeu?” Se aşterne o tăcere dureroasă care îl face pe Ioan să izbuc
nească în plâns, până când unul dintre bătrâni îi spune: „Nu plânge: iată că
Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea
şi cele şapte peceţi ale ei” (Apocalipsa 5:5).
Când îşi ridică privirea, Ioan nu vede un leu. El vede un miel-având pe el
pecetea morţii (Apocalipsa 5:6). Leul din profeţia lui Iacov (Geneza 49:9-10)
nu este altul decât „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan
1:29). Sunt reunite astfel două tipuri ale lui Cristos-Leul şi Mielul!
Aplicaţie
1. Alegerea suverană
Fiecare carte a Bibliei are „o temă proeminentă şi dominantă”18. Din punct
de vedere istoric, cartea Geneza este cartea începuturilor, însă sub aspect doc
1 trinar, ea este privită ca fiind cartea care are în vedere alegerea-Dumnezeu '
care alege în mod liber şi suveran. în această carteKDjLimnezeu îl alege pe $emt
! dintre cei trei fii ai lui Noe pentru a fi cel din linia căruia va veni în cele din;
:
18Arthur W. Pink, Gleanings in Exodus (Chicago: Moody Press, 1972), p. 7:
I
Geneza 75
urmă Mântuitorul. Dumnezeu îl alege pe Avraam din mijlocul unui popor

idolatru şi îl face părinte al poporului ales. Dumnezeu îl alege pe Isaac în de
trimentul lui Ismael (Romani 9:7). Lansează chemarea lui Iacov, şi nu lui Esau
(Romani 9:10-13). îl numeşte pe Iosif, dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov/
Israel pentru a fi instrumentul plin de onoare care va purta de grijă familiei
sale în timpul foametei, îl ridică la al doilea rang în conducere şi autoritate pes
te Egipt şi, în cele din urmă, îl lasă la o parte pe fiul mai în vârstă al lui Iosif,
binecuvântându-1 pe Efraim (48:13-20). Principiul alegerii suverane făcute de
Dumnezeu este ilustrat în cartea Geneza. învăţătura clară despre suveranitatea
lui Dumnezeu prezentată în această carte nu poate fi trecută cu vederea.
2. Numai prin har

Povestea Genezei este povestea harului gratuit al lui Dumnezeu (iubirea
şi favoarea pentru cel care nu le merită). Prin pronunţarea sentinţei la moarte
în cazul lui Adam şi Evei pentru revolta şi păcatul lor, Dumnezeu îşi respec
tă promisiunea. „Prin păcat a intrat moartea şi astfel moartea a trecut asupra
tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit” (Romani 5:12). însă în mo
mentul în care pronunţă judecata asupra lor, Dumnezeu le face şi o promisiu
ne minunată. Dumnezeu va pune duşmănie între sămânţa şarpelui şi sămânţa
femeii. El va asigura biruinţa seminţei femeii. Când răul s-a răspândit atât de
mult încât lui Dumnezeu îi pare rău că a creat fiinţele umane şi, ca pedeapsă
dreaptă, Se hotărăşte să distrugă orice fiinţă vie, un singur om, Noe, găseşte
har înaintea Lui (6:8). în faţa nimicirii totale, harul este cel care favorizează şi
salvează o familie. Când mândria, aroganţa şi necredinţa oamenilor iau am
ploare, Dumnezeu îi pedepseşte pe oameni împrăştiindu-i pe toată faţa pă
mântului. însă prin harul divin, Dumnezeu îl alege şi îl cheamă pe Avraam.
Corupţia, răul Sodomei şi al Gomorei îl determină pe Dumnezeu să „ploaie
peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc”, nimicind „cu desăvârşire cetăţile
acelea, toată Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ”
(19:24-25). Totuşi, harul se manifestă în salvarea lui Lot. Tot harul este cel
care încalcă legile naturii atunci când lui Avraam şi Sarei li se naşte un copil
(Romani 4:19-21). în acord cu afirmaţia făcută de Martens, putem concluzio
na spunând că „Evanghelia intervenţiei lui Dumnezeu nu se înşală”19.
3^.Justificarea prin credinţă

îm cartea Geneza este revelat pentru prima dată adevărul justificării prin
credinţă: „Avraam a crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul acesta
19 Martens, Plot andPurpose in the Old Testament, pp. 29-30.'
76 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat \
ca neprihănire” (15:6). Interacţiunea lui Dumnezeu cu Avraam nu a avut loc

în virtutea ascultării lui Avraam, a slujirii sau a dragostei, ci în virtutea cre
dinţei lui. Chiar dacă trupul lui Avraam nu mai era în deplinătatea puterii
sale, iar Sara trecuse de mult de vârsta la care putea să aducă pe lume copii, >
totuşi Avraam era pe deplin convins că Dumnezeu avea puterea să îşi ţină
cuvântul. De vreme ce ni se spune că Dumnezeu l-a socotit pe Avraam ne
prihănit, înseamnă că Avraam nu avea neprihănire de la el însuşi. Avraam, 1
păcătosul, a fost declarat neprihănit. Credinţa în Dumnezeu i-a fost socotită !■
ca neprihănire.
Creştinii se bucură de aceeaşi binecuvântare, însă există o diferenţă impor
■
tantă: Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aştepta fiul promis; în schimb, noi
: îl credem pe Dumnezeu, privim înapoi şi vedem glorioasa împlinire în Fiul
promis. Chiar dacă Avraam a crezut în Domnul mulţi ani la rând (Evrei 11:8),
aici ne este descoperit faptul că acea credinţă care „i-a fost socotită neprihănire”
era credinţa care se sprijinea pe ceea ce a spus Dumnezeu cu privire la Sămânţa !
promisă. Avraam a crezut promisiunea lui Dumnezeu, promisiune care arăta
spre Cristos.20 Justificarea prin credinţă este arătată pentru prima dată ca fiind
în legătură cu Mântuitorul, astfel încât nimeni să nu despartă de El justifica f
rea.21 Nu există justificare separată de Cristos (Faptele Apostolilor 13:38-39).
’
Când Pavel demonstrează că justificarea numai prin credinţă nu este un

produs al imaginaţiei, arătând că aceasta a existat în planul lui Dumnezeu :
:
încă de la Cădere, el îi prezintă ca exemplu pe eroii credinţei, Avraam şi ;'■
David. Despre Avraam, el spune: „Căci ce zice Scriptura: «Avraam a crezut

!
pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire». însă celui ce lucrează,
! { plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când celui
ce nu lucrează, ci crede în cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe
care o are el îi este socotită ca neprihănire” (Romani 4:3-5). i
Chiar dacă poporul Vechiului Legământ avea o imagine despre Mesia to
tal diferită de imaginea pe care o au astăzi cei aflaţi sub Noul Legământ,
esenţa credinţei lor era aceeaşi-adică „încrederea în harul lui Dumnezeu şi în
puterea Sa de a izbăvi de sub păcat”22.
:
.
4. Lupta în rugăciune
:
Importanţa şi puterea rugăciunii sunt indicate în cartea Geneza. Avraam
s-a rugat pentru neprihăniţii din Sodoma, iar Lot a fost cruţat (18:22-32; !
19:15-16). Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, şi viaţa lui Abimelec a fost cruţată i.
:
20 Arthur W. Pink, Gleanings in Genesis (Chicago: Moody Press, 1922), p. 7. «
:
21 Leupold, Exposition ofGenesis, p. 479. ;
22 Vos, Biblical Tbeology, p. 44.
I
:
:
1
Geneza 77
(20:7, 17). Robul lui Avraam s-a rugat cerând călăuzire în alegerea unei mi
rese pentru Isaac, iar Dumnezeu a răspuns cererii sale (24:12-15). „Isaac s-a
rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat:
nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată” (25:21). Iacov s-a luptat cu Domnul şi
a învins (32:28).
„Biruinţa lui Iacov, fără îndoială, nu a fost o cucerire. El nu l-a dominat pe
îngerul Domnului. Olog şi neajutorat, nu putea decât să se ţină de cel pe care
îl apucase cu mâna. Biruinţa lui a fost biruinţa credinţei. Nu I-a dat drumul
pentru că nu putea. Binecuvântarea lui Dumnezeu era întreaga sa dorinţă şi
nădejde. Credinţa biruieşte atunci când ştie că totul e pierdut şi se bazează
doar pe Dumnezeu. «Israel», numele pe care Dumnezeu l-a dat lui Iacov,
reflectă această ambiguitate. In mod firesc, semnificaţia acestui cuvânt ar fi
«Dumnezeu luptă», însă Dumnezeu schimbă înţelesul atunci când îi dă nu
mele lui Iacov: «Iacov a luptat cu Dumnezeu.» în acest nume, credinţa extra
ordinară a lui Iacov este confirmată de Dumnezeu.”23
Chiar dacă Dumnezeu este, fără îndoială, Domnul Suveran, „care face
toate după sfatul voii sale” (Efeseni 1:11) şi „face ceea ce-I place” (Psalmul
115:3), el împlineşte rugăciunile poporului Său. „Mare putere are rugăciunea
fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16).
Concluzii
In cartea Geneza găsim cele mai frumoase lucruri pe care le are Domnul
pentru noi. Patru evenimente importante umbresc prima secţiune a cărţii; pa
tru oameni importanţi domină paginile ultimei secţiuni. în ea şi de-a lungul
ei, Dumnezeu lucrează. Păcatul uman îi repugnă Dumnezeului celui sfânt.
Toţi oamenii, tineri sau bătrâni, merită pedeapsa. Totuşi, harul lui Dumnezeu
iese triumfător, deoarece „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit
şi mai mult” (Romani 5:20). în faţa neputinţei, a slăbiciunii şi a păcătoşeniei
umane, Dumnezeu îşi duce planul la împlinire. El Şi-a întocmit planurile şi
nimic nu le va zădărnici.
Geneza este o comoară de nestemate spirituale. în conţinutul ei se găsesc
în „formă embrionară” toate doctrinele majore şi atestate în autoritatea lor di
vină. Adevărurile întruchipate în paginile ei sunt detaliate şi dezvoltate de-a
lungul întregii Biblii. în ea este evidenţiat faptul că această carte este „suflată
de la Dumnezeu” (2 Timotei 3:16). De asemenea, în ea este arătat faptul că
„nicio prorocie nu a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la
Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21). Cine altul ar fi putut să
se prezinte astfel decât Acela care cunoaşte sfârşitul de la început?
23Clowney, The Unfolding Mystery, p. 73.
78 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat •i
Căci Eu surit Dumnezeu şi nu este altul,

Eu sunt Dumnezeu şi nu este niciunul ca Mine.
Eu am vestit de la început ce are să se întâmple i
Şi cu mult înainte ceea ce nu este încă împlinit. I
Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare :
Şi îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea. (Isâia 46:9-10)
:
Prin toate aceste suişuri şi coborâşuri, răzvrătire şi păcat* judecăţi şi pe !
;
depse, Dumnezeu lucra. 'Uri popor ales, israeliţii, a fost aşezat îri Egipt. Insă
nu aceasta urma să fie casa lor. Dumnezeu le-a promis ţara Canaanului* după
cum i-a profeţit lui Avraam: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o
;!
ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute
de arii. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urrriă va ieşi
de acolo cu mari bogăţii” (15:13-14).
Vor trece mai bine de trei sute de ani până cârid va începe următoarea
mare eră din planul lui Dumnezeu-îndreptându-se către momentul venirii
lui Cristos pentru Biserica Lui.
:
i
• I
i
:
1
! ;
;
i
'
ij
:
:
j i
(„ieşire")
Autor: Moise
(vezi M'arcu 12:26)
Idee centrală: „Mântuit prin sânge"
Temă:
Eliberarea din robie şi legi pentru viaţă
„Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta"

Exodul 15:13
Cuprins
<
Introducere 1:1-7 :
1. Robia 1:8-4:17
i. Asuprire în Egipt 1:8-22
ii. Prima parte a vieţii lui Moise
a. Naşterea şi înfierea 2:1-10
b. încercarea de a-şi sprijini neamul 2:11-14
c. Fuga la Madian 2:15-20 ;
d. Căsătoria 2:21-22 i
:
După 40 de ani (Faptele Apostolilor 7:30)
i
iii. Domnul îşi aduce aminte de legământul încheiat cu Avraam !
2:23-24 '
‘
iv. Chemarea lui Moise din tufişul în flăcări 3:1-10
v. Problemele întâmpinate de Moise şi soluţiile oferite de j
i
Dumnezeu 3:11-4:17
.
2. Confruntarea 4:18-12:30
; i. Reîntoarcerea lui Moise în Egipt 4:18-31
ii. Cererea de eliberare-intensificarea asupririi 5:1-21
iii. Plângerea lui Moise şi răspunsul dat de Dumnezeu
; 5:22-6:13
iv. Familiile lui Moise şi Aaron 6:14-27
;
v. Aaron vorbeşte pentru Moise înaintea lui Faraon 6:28-7:6
vi. Toiagul lui Aaron 7:8-13
vii. Conflictul cu Faraon şi cele zece urgii 7:14-11:10
I ■:
viii. Instituirea Paştelui 12:1-28

;
ix. Ultima urgie 12:29-30
Ii 3. Eliberarea 12:31-18:27
i. Exodul 12:31-42
i ii. Regulamentul pentru Paşte 12:43-51
iii. Experienţe în drumul spre Muntele Sinai 13:1-18:27
■
Exodul 81
4. Legea şl ordinea 19:1-40:38

i Sosirea la Sinai: Dumnezeu vorbeşte lui Moise 19:1-25
ii. Cele Zece Porunci 20:1-26
iii. Legi cu privire la robi, violenţă, animale, avere, morală şi ce
remonial, dreptate, sabat, trei sărbători anuale 21:1-24:18
iv. Indicaţii privind construirea cortului 25:1-27:21
v. Veşmintele marelui preot 28:1-43
vi. Sfinţirea lui Aaron şi a fiilor săi 29:1-46
vii. Altarul tămâierii, darurile pentru locaş, ligheanul şi uleiul
30:1-38
viii. Meşterii cortului şi legea sabatului 31:1-18
ix. închinarea la viţelul de aur 32:1-35
x. Porunca de a părăsi Sinaiul 33:1-6
xi. întâlnirea lui Moise cu Domnul 33:7-23
xii. Noile table de piatră şi reînnoirea legământului 34:1-35
xiii. Pregătirea şi ridicarea cortului 35:1-40:38
!
i
■
i
!
i i
' 11 j
Finalul cărţii Geneza prezenta imaginea poporului lui Dumnezeu care se

bucura de viaţa dusă în Egipt Zilele de foamete luaseră sfârşit, iar ei aveau
parte de tihnă şi protecţie în noua ţară. Egiptenii i-au primit şi i-au respectat
; . în virtutea a ceea ce a făcut Iosif pentru poporul lor. începutul cărţii Exodul
' prezintă relatarea cu trei secole şi jumătate mai târziu, printr-0 scurtă referire !
la membrii familiei lui Iacov care s-au alăturat lui Iosif în Egipt. între timp,
experienţa isrâeliţilor luase o întorsătură dramatică. Respectul, prietenia şi
!:
aprecierea egiptenilor faţă de israeliţi s-au schimbat în dispreţ, neîncredere
şi persecuţie. Punctul de cotitură este marcat de următoarele cuvinte: „Peste t
Egipt s-a ridicat Un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif’ (1:8).
Israeliţii au intrat în Egipt ca o familie numeroasă, de şaptezeci de membri
(Geneza 46:27), şi au ieşit ca o naţiune ce număra aproximativ două milioa !
ne de oameni, femei şi copii.1 Cei care odată au fost trataţi ca nişte prieteni,
au devenit acum duşmani de temut. Au intrat în ţara ca rude privilegiate ale ţ
prim-ministrului Egiptului şi au plecat ca robi fugari dinaintea unui regim
■
despotic şi opresiv. ;
!
Autor
Domnul nostru arată cât se poate de clar cine este autorul acestei cărţi.
Răspunzând unei întrebări viclene a saducheilor cu privire la înviere, El spu
ne: „în ce priveşte învierea morţilor, oare nu aţi citit în cartea lui Moise, în
locul unde se vorbeşte despre «rug», ce Fa spus Dumnezeu când a zis: «Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?» !
Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai
! rătăciţi!” (Marcu 12:26-27; cf. Luca 20:37-38)
;
t
; y
1 în A Criticai and Exegeticul Commentary on the Book ofExodus (Minneapolis: Klock and
* i j Klock Christian Publishers, 1979 [prima ediţie 1866]), p. 131, James G. Murphy calculează
numărul la 1.734.540.
Exodul . 83
Context istoric
Ideea dominantă a cărţii Exodul este eliberarea. Evenimentele înregistrate
în cuprinsul ei acoperă o perioadă din istoria Israelului care începe cu robia
în Egipt şi Continuă până la dezvoltarea şi consolidarea lui Israel la Muntele
Sinai (aproximativ 1524-1443 Î.Cr.). Deşi cartea se deschide cu o perspectivă
sumbră şi întunecată, totuşi finalul este unul glorios: „începe arătând cum a
venit Dumnezeu din cer în har pentru a elibera un popor înrobit şi se sfârşeşte
declarând modul în care Dumnezeu a coborât în glorie pentru a locui în mijlo
cul unui popor mântuit.”2 Acest fragment din istoria lui Israel este strâns legat
de figura centrală a lui Moise. Având în vedere că Iosif era omul ridicat de
Dumnezeu pentru a fi izbăvitorul poporului Său prin intrarea în Egipt, Moise
a fost omul ridicat de Dumnezeu patrii sute de ani mai târziu, ca izbăvitor al
poporului Săli prin ieşirea din Egipt.
In momentul morţii sale, „Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani
;;. vederea nu-i slăbise şi puterea nu-i trecuse” (Deuteronomul 34:7). în mod
natural, viaţa Iui Moise se împarte în trei perioade distincte a câte patruzeci
de ani: cu fiica lui Faraon la curtea regală din Egipt (2:2-15); cu Ietro în ţara
lui Madian (2:16-4:19) şi cu copiii lui Israel în Egipt şi în pustiu (Exodul
4:20-Deuteronomul 34:5). Robert Lee rezumă viaţa lui Moise astfel: întâi,
timp de patruzeci de ani a crezut că era cineva; în al doilea rând, a învăţat timp
de patruzeci de ani că era un om neînsemnat, şi în al treilea rând, în patruzeci de
ani a descoperit ceea ce poate să facă Dumnezeu printr-un om neînsemnat.3
Structură
După o scurtă introducere care pregăteşte scena, cartea Exodul relatează
istoria poporului Israel în patru secţiuni, primele două având loc în Egipt, iar
celelalte două în pustiu: robie, confruntare, eliberare, lege şi ordine. Primii
optzeci de ani din viaţa lui Moise intră în prima categorie a robiei în Egipt.
Ultimii patruzeci de ani acoperă celelalte trei secţiuni detaliate-întâi în Egipt,
apoi în călătoria prin pustiu, şi în cele din urmă la Muntele Sinai.
Partea l-Robia (1:8-4:17)

După o scurtă introducere privind creşterea populaţiei israelite în Egipt,
Moise, istoricul, prezintă condiţiile asprei persecuţii. Temându-se de creşterea
2 Robert Lee, The OutlinedBible: an outline andAnalysisofevery book in theBible (London:
Pckering and Inglis) analiza nr. 2.
zIbid.
în număr şi forţă fizică pe care israeliţii ar putea să o reprezinte, Faraon şi

autorităţile egiptene iau atitudine încercând să influenţeze rata de natalitate
a evreilor. Iniţiind un proces de muncă grea, aceştia i-au supus pe israeliţi la
sarcini copleşitoare. Egiptenii „le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de
lut şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări de pe câmp” (1:14). Când procedura
se dovedeşte ineficientă, Faraon ia măsuri şi mai aspre. Celor doua moaşe ale
evreilor, Şifra şi Pua, li se porunceşte să ucidă la naştere pe toţi copiii de parte
bărbătească. Temându-se mai mult de Dumnezeu decât de Faraon, moaşele
cruţă vieţile băieţilor. Drept răspuns la criticile care li se aduc, ele pretind că
mamele israelite nasc repede, înainte de a veni moaşele.
în acest context teribil, unui cuplu de leviţi, Amram şi Iochebed, li se naşte
un fiu (6:20). Mama ascunde copilul în casă timp de trei luni. Ascunzătoarea
este schimbată apoi cu un coş impermeabil aşezat între trestii, pe care fiica lui
Faraon îl găseşte. Prin suveranitatea extraordinară, viaţa lui Moise este cru
ţată. Copilul este alăptat şi crescut de propria sa mamă. In cele din urmă îşi
asumă rolul de prinţ sub tutela fiicei lui Faraon. In consecinţă, „Moise a învă !
ţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în fapte şi în vorbe” (Faptele
*
Apostolilor 7:22). Creşterea şi educaţia de care Moise are parte la curtea egip
teană îl înzestrează cu bogate resurse intelectuale care îl vor face apt pentru
sarcina pe care Domnul i-o încredinţează mai târziu. Cu toate acestea, el spu
ne despre sine că are un defect de vorbire (4:10).
La vârsta de 40 de ani, Moise îi vizitează pe cei din neamul lui şi prin vi
zita aceasta se iniţiază o serie de evenimente care vor culmina cu fuga lui în
Madian (Faptele Apostolilor 7:23-29). El vede un paznic egiptean bătând pe
un israelit. Singurul mod în care Moise poate opri agresorul este să îl ucidă. 1
Singurul martor la incident este omul în favoarea căruia intervine! în ziua ur
mătoare, Moise vede doi evrei certându-se; aşadar, nu este suficient că sunt
un popor bătut de egipteni, se mai certau şi între ei! Când Moise încearcă să
oprească cearta, descoperă că uciderea egipteanului este cunoscută. Evreul pe
= care l-a salvat din mâinile egipteanului a oferit, cu siguranţă, informaţii despre
acest incident. Mai mult, informaţia nu circulă doar în comunitatea evreiască.
Faraon este informat şi el, iar Moise este căutat sub acuzaţia de crimă. Prin
urmare, fuge din Egipt către ţara Madianului, se stabileşte la preotul Ietro cu
! a cărui fiică se căsătoreşte şi are doi fii. Moise petrece următorii patruzeci de
ani ca păstor în Madian. După toate probabilităţile, în acei ani de meditaţie a
dobândit o profunzime spirituală care ar fi fost greu de obţinut într-un loc cu
activitate păgână.4
La vârsta de 80 de ani, Moise este chemat în slujba Domnului. începe a tre-
ia perioadă a vieţii lui. Strigătul de robie al israeliţilor a fost auzit: „Dumnezeu
4 Raymond Brown, Let's Readthe Old Testament (London and Eastbourne: Victory Press,
1971), p. 9.
Exodul 85
... Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov.
Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei” (2:24-25).
Prin intermediul tufişului care ardea într-un mod miraculos, Dumnezeu
îi aduce la cunoştinţă lui Moise „lucrarea vieţii lui”. La vârsta de 80 de ani,
Moise va elibera israeliţii din lanţurile robiei egiptene (Faptele Apostolilor
7:30-34). Dumnezeu are întotdeauna oameni pregătiţi să facă lucrarea Lui,
însă nu întotdeauna aceştia sunt dispuşi să-L slujească. Moise şovăie când tre
buie să-şi înceapă lucrarea dificilă pe care o avea de împlinit şi aduce o mulţi
me de scuze. El este un lider şovăitor, însă ceea ce Domnul îi spune mai târziu
lui Ieremia ar putea fi aplicat în acelaşi fel şi lui Moise:
Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoş

team şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem de-
oparte şi te făcusem proroc al neamurilor. (Ieremia 1:5)
„Afacerile” providenţiale încheiate de Dumnezeu cu Moise l-au pregătit

pe acesta pentru lucrarea pe care trebuia s-o împlinească. Moise se va dovedi
a fi un slujitor credincios în casa lui Dumnezeu (Evrei 3:5).
Moise trebuie să îi convingă atât pe israeliţi, cât şi pe Faraon şi pe autori
tăţile egiptene de faptul că misiunea pe care o are este din partea Domnului.
Pentru aceasta, Dumnezeu îi dă puterea de a face trei minuni-să-şi schimbe
toiagul într-un şarpe, să-şi umple mâna de lepră, să şi-o vindece şi să transfor
me apa din râu în sânge. Pretinzând că nu poate vorbi clar, lui Moise îi este dat
fratele său mai vârstnic, pentru a-1 însoţi şi a vorbi în numele lui.
Partea a ll-a: Confruntarea (4:18-12:30)

Reîntorcându-se în Egipt, Moise şi Aaron îi conving pe liderii israeliţi de
însărcinarea lor divină. Cei doi fraţi se duc înaintea lui Faraon şi îi cer să-i
lase pe israeliţi să meargă în pustiu pentru a se închina. Nu au nicio obligaţie
să explice ulterior motivul care stă în spatele cererii lor. Răspunsul lui Faraon
constă în creşterea sarcinii de muncă pentru israeliţi, care se răzvrătesc îm
potriva lui Moise. Moise protestează înaintea lui Dumnezeu care îşi reafirmă
promisiunea de a-i elibera pe copiii lui Israel din lanţurile robiei: „Eu sunt
Domnul. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ... de asemenea
Mi-am încheiat legământul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan ... Acum însă
am auzit gemetele copiilor lui Israel... şi Mi-am adus aminte de legământul
Meu ... Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru ... Eu vă voi
aduce în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu
vă voi da-o în stăpânire; Eu Domnul” (6:2-8).
'
86 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat :
Prin această declaraţie este reafirmată relaţia lui Dumnezeu cu patriarhii, î

relaţie descrisă în Geneza. Tripla promisiune, a seminţei, a ţării şi a bine
cuvântării, a fost stabilită printr-un legământ făcut cu Avraam, în vârstă de
99 de ani (Geneza 17:1-8), fiind repetată lui Isaac (Geneza 26:3) şi lui Iacov
(Geneza 29:14; 35:9-12). în vremea Exodului, prima parte a promisiunii (se
minţia sau descendenţii) s-a realizat. Familiile lui Israel au fost extraordinar :
de roditoare (1:7). în continuare, va fi afirmată împlinirea celorlalte părţi de
promisiune, adică ţara şi binecuvântarea.
Cele zece urgii în Egipt

Pentru aproximativ nouă luni, zece urgii teribile s-au abătut asupra -
| :
: Egiptului. în toată această perioadă, israeliţii au fost protejaţi. ;
I 1. Apele Nilului sunţ schimbate în sânge-inima lui Faraon şe împietreşte

: (7:20,22). ^ 'U'
2. Ţara se umple de broaşte-Faraon imploră, promite libertatea, îşi împie
treşte inima din nou (8:6, 8,15).
3. Păduchii acoperă oamenii şi animalele-inima lui Faraon se împietreşte ]
(8:17,19).
4. Roiuri dense de muşte-Faraon negociază, îşi împietreşte din nou inima
(8:24, 28, 32).
5. Mor turmele egiptenilor-inima lui Faraon se împietreşte (9:6, 7).
6. Băşici fierbinţi pe oameni şi animale-Domnul împietreşte inima lui
Faraon (9:10,12). \
i
7. Tunet, piatră şi foc-Faraon se scuză, face promisiuni, îşi împietreşte ini
ma (9:23, 27, 28, 34).
8. Lăcuste peste întreaga ţară-Faraon imploră, însă Domnul îi împietreşte
I-
;
inima (10:13,16-17, 20).
9. Trei zile de întuneric gros-Faraon imploră, însă Domnul îi împietreşte !
inima (10:22, 24, 27). :
10. Moartea întâilor născuţi din întregul Egipt-Faraon porunceşte israeli-
ţilor să plece din Egipt.
Cea mai cumplită dintre urgiile ce se abat asupra Egiptului are loc la sfârşit. i
!
Mânia lui Dumnezeu se revarsă asupra egiptenilor, iar fiul cel mai mare din fie I
5
care casă moare într-o anumită noapte (4:22-23)> în acelaşi timp, Dumnezeu pre
tinde credinţă şi ascultare din partea poporului său Israel. Singura cale de a scăpa;
dejudecata care va.veni este credinţa şi ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.
i
Evreii sunt instruiţi să ia un miel fără cusur, să-l ofere ca jertfă, să ungă cu ■
sânge stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor, să gătească şi să mănânce carnea I

Exodul 87
în acea noapte. „Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va
nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului” (12:13).
Partea a lll-a: Eliberarea (12:31-18:27)

Ultima urgie devastatoare, moartea întâilor născuţi de pe întreaga întin
dere a ţării Egiptului, are ca rezultat porunca lui Faraon ca israeliţii să plece
imediat. începe marea migrare a unui popor de aproape două milioane de su
flete (vezi harta de la pagina 88). în mod miraculos, israeliţii sunt conduşi de
un stâlp de nor în timpul zilei, iar noaptea de un stâlp de foc.
Când egiptenii şi-au revenit din şocul plecării robilor evrei, armata este tri
misă în urmărirea lor, până la Marea Roşie. Cu marea întinsă înainte, pustia în
stânga şi în dreapta lor, iar egiptenii la orizont, în spatele lor, poporul reacţio
nează plin de teamă şi îl criţică aspru pe Moise. Moise le răspunde zicând: „Nu
vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul
în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea
niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi” (14:13-14).
Israeliţii sunt încurajaţi să nu se înspăimânte. Dumnezeu îi izbăveşte în-
tr-un mod miraculos, neaşteptat-apele mării ca nişte ziduri, de o parte şi de
alta, iar copiii lui Israel trec prin mijlocul lor, pe pământ uscat.
Domnul zădărniceşte încercarea armatei egiptene de a-i urma pe israe-
liţi pe malul Mării Roşii. „A scos roatele carelor şi le-a îngreuiat mersul”
(14:25). Readucând marea la starea ei normală, El îi nimiceşte pe soldaţi.
Israel este liber. Moise conduce poporul într-o cântare de mulţumire şi laudă
aduse Domnului.
Călătoria de două luni până la Sinai continuă în pustia Şur.
La Mara, israeliţii se plâng de faptul că apa este amară şi nu poate fi băută.
Domnul îi spune lui Moise cum să o facă dulce. Ajunşi la Elim, se bucură de
o oază plăcută. în pustia Sin încep din nou să cârtească, regretând că au lăsat
în urmă carnea şi pâinea din Egipt. Domnul le oferă prepeliţe şi mană din
abundenţă. La Refidim, poporul se luptă încă o dată cu Moise din pricina
lipsei de apă. Şi de această dată primesc apa atât de necesară, care curge în
mod miraculos din stânca pe care o loveşte Moise. Amaleciţii atacă, dar sunt
înfrânţi. Succesul este atribuit braţelor lui Moise ţinute sus de Aaron şi Hur
(pentru a arăta importanţa rugăciunii şi a încrederii în Domnul).
La sosirea soţiei lui, a celor doi fii şi a socrului său, Ietro, din Madian,
Moise primeşte câteva sfaturi care-i uşurează munca. Sunt numite în funcţie
numeroase ajutoare, pentru a judeca acele cazuri care sunt mai simple, permi
ţând astfel lui Moise să rezolve doar problemele mai serioase care se ridică în
mijlocul poporului.
;
Călătoria lui Israel din Egipt la Muntele Sinai

I
3
:
f
' I
Partea a IV-a: Legea şi ordinea (19:1-40:38)

în cea de-a treia lună de la ieşirea din Egipt, israeliţii ajung la Muntele
Sinai. Acolo se vor petrece o serie de evenimente, întinzându-se pe o perioadă
de zece luni, care vor avea o influenţă deosebit de semnificativă în interacţiu
nea lui Dumnezeu cu poporul Său. Orice revelaţie divină ulterioară ce se gă
seşte în Scriptură are legătură, într-o anumită măsură, cu această întâlnire. La :
Muntele Sinai, Dumnezeu dă lui Moise cuvintele Legii Sale şi instrucţiunile
detaliate privind proiectarea şi construirea cortului.
;
!
Exodul 89
Legea lui Moise

Nimic din ceea ce s-a petrecut în istoria lumii, exceptând evenimentul
întrupării şi pe cel al Crucii, nu a fost la fel de semnificativ, de solemn, de pro
fund precum Legea dată lui Moise la Muntele Sinai de către Dumnezeu însuşi.5
Contextul în care a fost dată Legea este extraordinar. Poporul este avertizat de
moartea imediată a oricărui om sau animal care va atinge muntele sau poalele
lui. Acest avertisment a fost însoţit de „tunete, fulgere şi un nor gros pe mun
te; trâmbiţa răsuna cu putere şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă”
(19:16). Pentru umanitate era esenţial să înveţe natura sfinţeniei lui Dumnezeu şi
caracterul păcătoşeniei umane. Domnul foloseşte diferite mijloace pentru a arăta
oamenilor prăpastia morală existentă între Creator şi creaturile Sale umane.
Legea scoate la iveală păcatul şi gravitatea lui. Prin intermediul legii, is-
raeliţii puteau vedea adâncimea pervertirii lor şi îşi puteau simţi nevrednicia.
Poruncile lui Dumnezeu se adresează inimii lor. Poruncile nu cer doar o reac
ţie externă, ci şi reacţii interne; ele nu pretind doar actul extern de ascultare, ci
şi simţământul intern de iubire. Legea lui Dumnezeu nu interzice doar actul
de a păcătui, ci şi dorinţa şi înclinaţia spre păcat: „Legea umană leagă doar
mâinile; legea lui Dumnezeu leagă inima.”6
Legământul stabilit cu Moise (19:5) este o continuare a legământului în
cheiat cu Noe şi mai târziu cu Avraam. în legământul cu Moise, Domnul îşi
păstrează promisiunea făcută cu patru sute de ani în urmă (Geneza 15:13).
Prin Moise, Domnul dă instrucţiuni suplimentare pentru a arăta israeliţilor
cum trebuie să se comporte ca popor al lui Dumnezeu-ca „împărăţie de preoţi
şi un neam sfânt” (19:6). în continuare, Domnul prezintă principiile şi regu
lile prin care îşi va conduce poporul, nu prin democraţie, dominaţia majori
tăţii; nu prin aristocraţie, dominaţia câtorva, ci prin teocraţie, dominaţia lui
Dumnezeu. Prin urmare, legea Vechiului Testament este un amestec de legi
morale, civile şi ceremoniale.
Cele Zece Porunci rezumă îndatoririle israeliţilor ca popor al lui Dumnezeu
(20:1-17). în înţelepciunea Sa, Dumnezeu a rânduit ca tot ceea ce îi glorifică
Numele să fie şi spre binele poporului Său. Domnul dă legi care, dacă sunt
ascultate, aduc cele mai mari beneficii israeliţilor.
Domnul a venit din Sinai ...

Având în dreapta Lui focul legii.
Da, El iubeşte popoarele. (Deuteronomul 33:2-3)
5 F. B. Meyer, Devotional Commentary on Exodus (Grand Rapids, Michigan: Kregel
Publications, 1978), p. 219.
6Thomas Watson, The Ten Commandments (London: Banner ofTruth Trust, 1959 [pri-
ma ediţie 1692]), p. 45.
1
.
;
i
:
Dragostea de la Dumnezeu a dat legea, dragostea pentru Dumnezeu caută {
să împlinească legea (Psalmul 119:97; 9-10; vezi Ioan 14:15).
i
Cortul I
în centrul vieţii de închinare a israeliţilor se afla „Cortul întâlnirii (39:32). !
în mijlocul cortului se găsea altarul pentru jertfe. Un trib a fost ales şi ordinat
în funcţia preoţească. Oamenii au slujit în această funcţie înainte de stabilirea :
!
preoţiei sub Aaron (19:22, 24). Abel, Noe, Avraam şi Iacov au activat într-o ;
funcţie preoţească atunci când au construit altare şi au oferit jertfe Domnului
(Geneza 4:4; 8:20; 22:23; 31:54). Aceşti „preoţi ocazionali” vor fi înlocuiţi
acum de o preoţie ereditară, pentru a duce la bun sfârşit orice slujbă asociată
cu cortul şi închinarea înaintea lui Dumnezeu. !
Proiectul cortului, întocmit de Dumnezeu şi încredinţat lui Moise la
I|i Muntele Sinai, trebuia realizat întocmai (25:9). Oamenii au contribuit cu ma
teriale, cu îndemânarea lor şi muncă fizică. Curtea exterioară, de formă rec
tangulară, era îngrădită, având o intrare largă (27:9,23,26).7 în curte se găsea
altarul pentru jertfele animale, construit din lemn de salcâm învelit în bronz,
între cortul propriu-zis şi altar era aşezat ligheanul de bronz, un vas mare,
plin cu apă, astfel încât preoţii să-şi spele mâinile şi picioarele înainte de a
intra în cortul îngrădit (30:17-21).
Cortul avea două încăperi, „Locul sfânt şi Locul preasfânt” (26:33), se
;• parate de o perdea groasă. în prima încăpere, Locul sfânt, „altarul” (Evrei
! 9:2), se aflau sfeşnicul, masa pentru pâini şi altarul tămâierii. Sfeşnicul de aur
masiv, cu cele şapte braţe ale sale (25:31-40; 26:35), ardea neîncetat şi lumina
Locul sfanţ. Masa pentru pâini era făcută din lemn de salcâm acoperit cu aur
(25:23-30). Pâine proaspăt coaptă era pusă pe masă în ziua de sabat şi înlo
cuită la fiecare şapte zile. Cele douăsprezece bucăţi de pâine, reprezentând
cele douăsprezece triburi ale lui Israel, erau o jertfo de mulţumire, „arătată”
ii neîncetat înaintea lui Dumnezeu. Altarul tămâierii era de asemenea focut din
lemn de salcâm acoperit cu aur (30:1-10). Numele „altar” îl leagă de altarul
i jertfelor. Ispăşirea era simbolizată prin altarul jertfelor, împăcând Israelul cu
Dumnezeu. Altarul tămâierii îi reprezenta pe israeliţi împăcaţi în rugăciunile
şi închinarea lor care se ridicau către Domnul.8
7 Keine apreciază dimensiunea cotului evreu astfel: 52,52 cm sau 20,7 inchi (Paul F.
Keine, The Tabernacle ofGodin the Wilderness ofSinai. Grand Rapids, Michigan: Zondervan
1977, p. 30).
8 într-o traducere americană a Bibliei (RAV), în conformitate cu textul din Evrei 9:4, alta
rul tămâierii este localizat în Locul preasfânt. în mod literal, cuvintele din Evrei 9:4 înseamnă
I i; „având un vas de aur pentru tămâie”. Vasul de pe altar era dus în Locul preasfânt o dată pe an,
la Sărbătoarea Ispăşirii (Leviticul 16:12-13). Altarul rămânea în afara Locului Preasfânt.
:
Exodul 91
Planul cortului din pustiu
26 m (50 coţi)
->■
<r
Chivotul
legământuluiui
Vest
5m . i
> (10 coţi) <-
i >
□ Locul
preasfânt
Perdeaua
_ Altarul
tămâierii
15 m
(30 coţi) Locul
l n sfânt
52 m
'r
(100 coţi)
Sfeşnicul Masa cu
de aur ' pâinile
O
Ligheanul
Altarul pentru
jertfe
Poarta
10 m (20 coţi) K
1 cot = 52.52 cm sau 20.7 inchi
I
A doua încăpere, Sfânta Sfintelor, sau „Locul preasfânt” (Evrei 9:3), adă-
postea chivotul legământului, numit şi chivotul mărturiei (26:34). Chivotul
conţinea „un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise şi tablele
legământului” (Evrei 9:4).9 în camera interioară intra doar marele preot, o dată
pe an, pentru a stropi scaunul îndurării cu sângele pentru jertfa. (Leviticul
16:14-15; Evrei 9:7).
Chivotul legământului era făcut din lemn de salcâm, acoperit cu aur în
interior şi exterior. Capacul chivotului era scaunul îndurării, făcut din aur
masiv, cu doi heruvimi de aur la un capăt şi la celălalt (25:10-22): „... trage o
linie dreaptă între centrul Porţii şi Scaunul îndurării. Treci prin Altar, prin
Lighean, prin Uşă; la dreapta ta este Masa cu Pâinile şi Sfeşnicul la stânga;
prin Altarul Tămâierii, prin Perdea, la Chivot, acoperit cu Scaunul îndurării,
în Sfânta Sfintelor. Aceasta este adevărata călătorie a creştinului, de afară,
spre imediata prezenţă a lui Dumnezeu.”10
La sfârşitul întregii lucrări, cortul a fost consacrat de Domnul : „Atunci
norul a acoperit Cortul întâlnirii şi slava Domnului a umplut cortul. Moise
nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui şi
slava Domnului umplea cortul” (40:34-35).
Cristos si
.> Biserica Sa
în 1 Corinteni 10, apostolul Pavel face referire la evenimentele înscrise în
cartea Exodul. El vorbeşte despre israeliţii care sunt călăuziţi de nor, trecând
prin mare, astâmpărându-şi setea cu apa care curge din stâncă. Câţiva dintre
aceşti israeliţi au devenit închinători la idoli; alţii au comis imoralitate sexua
! lă; alţii însă, spune el, L-au ispitit pe Domnul şi au fost nimiciţi de şerpi, iar
mulţi au cârtit împotriva lui Dumnezeu. Pavel prezintă toate aceste referinţe
în felul următor: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pil
de, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile
veacurilor. Astfel, deci, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă” (1
Corinteni 10:11-12).
i Mare parte a cărţii Exodul are un mesaj spiritual adresat creştinilor: „ Şi
tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru
ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nă
dejde” (Romani 15:4). Textul cărţii Exodul este încărcat de semnificaţie
cristologică.
9 Când chivotul a ajuns să fie găzduit la templul din Ierusalim, cuprindea doar cele două
table de piatră pe care erau scrise Cele Zece Porunci (1 împăraţi 8:9).
10 C. L. Maynard, citat de A. M. Hodgkin, Christin allthe Scriptures (London: Pickerine
and Inglis, 1907), p. 21.
l!
3
:
ii
■
I
Exodul 93
■ Robia Israelului în Egipt (1:11-14) este simbolul robiei păcătosului sub

păcat (Romani 6:17-18).
■ Mielul pascal (12:5,7,13) este un tip al lui Cristos şi al sângelui Său
preascump (Ioan 1:29; 1 Petru 1:19; 1 Corinteni 5:7; Apocalipsa 5:6).
Niciunul dintre oasele Lui nu va fi zdrobit (12:46; cf. Numeri 9:12;
Psalmi 34:20; Ioan 19:36).
■ Stâlpul de nor şi defoc (14:19; cf. 13:21-22) este un tip al Prezenţei lui
Cristos alături de poporul Său (Ioan 14:18; Matei 28:20).
■ Cântarea lui Moise (15:1-19) este un model de cântare pentru izbândă
spirituală (Apocalipsa 15:3-4).
■ Mulţimea amestecată (12:38) îi simbolizează pe cei născuţi şi cei nenăs
cuţi din nou în Biserica vizibilă (Matei 13:24-30, 36-43).
■ Apele de la Mara şi Elim (15:23-27) sunt un model al experienţelor dulci-
amare din viaţa creştină (1 Petru 1:6).
■ Mana (16:4) este un tip al lui Cristos, Pâinea vieţii (Ioan 6:31-35).
■ Apa din stâncă (17:6) este un tip al lui Cristos, care asigură apă vie (1
Corinteni 10:4; Ioan 4:10; 7:37-39).
Cortul întâlnirii
Cortul pământesc al întâlnirii a fost construit sub îndrumările exacte date
de Dumnezeu (25:9). Rolul lui a fost acela de a reprezenta realităţile spirituale
(Evrei 8:5). Persoana şi lucrarea Domnului Isus Cristos sunt prefigurate în
construcţia, materialele şi mobilierul cortului din pustiu.11 Cortul întâlnirii
din pustiu reprezintă întruparea Fiului pe pământ: „Şi Cuvântul S-a făcut
trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui,
o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan l:14-termenul
grecesc tradus prin „locuit” are ca rădăcină un cuvânt ce înseamnă „S-a făcut
cort”).
Toată frumuseţea cortului pământesc consta în interiorul lui. Privit din
exterior, el părea un cort lung, închis la culoare, fără aspect estetic, din piele
de bursuc. Pe dinăuntru însă era frumos pe margine, strălucind de aur şi ta
piţerie în culori deosebite. Se poate vedea aici imaginea „obişnuită”, simplă şi
frumuseţea interioară a lui Isus Cristos (Isaia 53:2; 52:14; Evrei 7:26; 4:15; 1
Ioan 3:5). în Cristos nu numai că nu există păcat, dar El este plin de sfinţenie
şi neprihănire. El este Iehova Tsidkenu, „Domnul, Neprihănirea noastră”,
pentru că El este pe deplin neprihănit. El este neprihănit prin Numele Lui,
11 Pentru un studiu detaliat al mobilierului şi materialelor folosite în cort ca reprezentare
a caracterului şi a lucrării lui Cristos, vezi Kiene, The Tabernaele ofGod in the Wildreness, pp.
9-162.
neprihănit în faptă, în minte, în inimă; El este întru totul neprihănit, atât pe

dinăuntru, cât şi pe dinafară.
9
C
-f
m ■
%:■ ; /' .
m
?* V:'j
\
i
! :
i
1
:
:
:
i
:
:
i
f
■
: î
.:
i . •
.
Iii
Exodul 95
Altarul dejertfă vorbeşte despre lucrarea de ispăşire a Mântuitorului şi des

pre părtăşia cu Dumnezeu de care noi ne bucurăm prin El (Evrei 13:10; 1
Ioan 1:7).
Chivotul care conţine Legea dreaptă a lui Dumnezeu vorbeşte despre
Cristos, Singurul care a împlinit-o pe deplin atât în duhul, cât şi în litera ei
(Psalmi 40:8; cf. Evrei 10:5-7).
Capacul ispăşirii aşezat deasupra chivotului a fost îmbrăcat în aur pentru
a simboliza tronul regesc al lui Dumnezeu. Pentru cei care vin la Dumnezeu
prin Isus Cristos, tronul regesc de judecată nu este altul decât capacul ispăşirii.
Noi suntem „socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpăra
rea care este în Cristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie,
prin credinţa în sângele Lui, o jertfa de ispăşire” (Romani 3:24-25). Cuvântul
grecesc tradus prin „ispăşire” provine din termenul hilasterion, care înseamnă
„capacul ispăşirii” (cf. Evrei 9:5).
„In curte era altarul pentru arderile-de-tot şi ligheanul, arătând înspre
Cristos prin al cărui sânge noi suntem justificaţi şi prin al Cărui Duh suntem
sfinţiţi. In locul cel sfânt erau masa pâinii pentru punerea înainte, sfeşnicul
cu şapte candele şi altarul tămâierii arătând înspre Cristos ca Pâinea vieţii,
Lumina vieţii şi Mijlocitorul nostru. In cele din urmă, era Locul Preasfânt cu
chivotul legământului, care conţinea Legea. Dar între prezenţa plină de slavă
şi Legea sfântă a lui Dumnezeu pe care omul o încălcase se afla capacul stro
pit cu sânge, capacul ispăşirii, un simbol potrivit şi tip al lui Cristos, Ispăşirea
noastră. Sfânta sfintelor era imaginea cerului însuşi; chivotul, un simbol al
tronului lui Dumnezeu. întregul cort, fiind casa lui Iehova, era o profeţie fru
moasă şi cea mai potrivită a lui Cristos, în care toată prezenţa Dumnezeirii
locuieşte în trup.”12
Preoţimea
Pe Muntele Sinai, Dumnezeu i-a dat lui Moise cuvintele Legii Vechiului
Legământ. De asemenea, El i-a comunicat lui Moise indicaţiile privitoa
re la construirea cortului şi mobilierul acestuia. Cel de-al treilea aspect în
care a primit instrucţiuni pe muntele cel sfânt a avut legătură cu stabilirea
preoţimii.
Linia preoţiei lui Aaron prefigurează lucrarea Domnului Isus Cristos ca
Mare Preot pentru poporul Său. Aaron şi fiii lui sunt menţionaţi de 24 de ori
în această carte a Scripturilor. Nici Aaron, nici Cristos nu se autodeclară (28:1;
cf. Evrei 5:4-6). Domnul Isus Cristos este acum în cer şi „Astfel... avem un
Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile” (Evrei 4:14). Lucrarea Lui
12 Hendriksen, Survey of ht e Bible, pp. 212-213.
nu s-a încheiat; El, intr-adevăr, lucrează ca Mare Preot. Slujirea Lui ca Mare
Preot va continua până când toată Biserica va fi desăvârşită şi predată în sigu-
ranţă Tatălui (Evrei 7:25).13
îmbrăcămintea pentru marele preot

în cartea Exodul se acordă o atenţie deosebită croielii îmbrăcămintei şi
ornamentelor pe care trebuie să le poarte marele preot. Unii cercetători ai
Bibliei, din trecut şi din prezent, au interpretat semnificaţia şi sensul acestor
articole prin comparaţie 'cu Persoana şi lucrarea Mântuitorului.14 Se impune
însă o precizare. Deşi comparaţiile ar fi putut fi intenţionate de Domnul,
Noul Testament nu atestă faptul că acestea ar reprezenta detalii de natură
dogmatică. (
îmbrăcămintea marelui preot (28:1-43; 39:l-31-vezi pagina 97) poate fi
văzută ca o prezentare a excelenţei deosebite şi a slavei Marelui Preot, Isus
Cristos.
Dumnezeu foloseşte modele ca imagini prin care doreşte să-Şi înveţe po
porul ceea ce altfel ar fi de neînţeles pentru mintea umană. Pe lângă faptul
că mobilierul cortului se adaugă viziunii legate de slava lui Cristos, şi îmbră
cămintea marelui preot vorbeşte mult despre Cristos. Fiecare parte a îmbră
cămintei şi a ornamentelor a fost menită de Dumnezeu pentru „cinste şi po
doabă” (28:2). Insă aceasta nu avea rolul de a atrage atenţia asupra lui Aaron,
ca să-l facă demn de admirat, minunat, uimitor-cu toate că aşa era. Rolul ei
era să înfăţişeze aspectele strălucitoare ale Domnului Isus Cristos. Nu există
nicio îndoială cu privire la aceasta. Fiecare culoare strălucitoare lumina; cele
mai scumpe bijuterii străluceau. „Nuanţele variate ale curcubeului, lumina de-
amiaz a soarelui parcă se îmbinau formând chipul unei figuri umane străluci
toare. Pământul scotea în evidenţă frumuseţea acestei haine. Aspectul artistic
I o înrăma cu o măiestrie dată numai de Duhul.... O asemenea măiestrie nu s-ar
fi născut dacă n-ar fi trebuit să scoată în evidenţă valoarea Sa de neîntrecut.”15
Tunica era făcută din mătase atent ţesută. Ea acoperea întregul trup de la
gât până la picioare şi braţele până la încheieturi. Aceasta era îmbrăcată direct
i
, pe piele. Bumbacul era de cea mai bună calitate posibilă. Aceasta simbolizea
ză perfecţiunea Mântuitorului şi curăţia sa deplină.
13 Sfinţirea marelui preot (29:1-37) şi a sarcinilor sale sfinte, alături de bogata lor semni
ficaţie în legătură cu Domnul Isus Cristos, vor fi prezentate în detaliu în capitolul următor,
care analizează cartea Leviticul.
ii 1 14 Ex. Kiene, The Tabernacle ofGodin the Wildreness, pp. 162-173; Henry Law, The Gospel
in Exodus (London: Banner of Truth Trust, 1967 [1855], pp. 134-139; Pink, Gleanings in
Exodus, pp. 259-272.
15 Law, Gospel in Exodus, p. 134.
1 I; i
Exodul 97
Marele preot
Reprodus cu acordul lui Kiene, The Tabemacle ofGod in the Wildemess, p. 165.
Mantia era puţin mai mică decât tunica şi era purtată peste aceasta. Ea
nu acoperea braţele şi ajungea doar până sub genunchi. Această mantie era în
întregime albastră. Albastrul este culoarea cerului. Prin această culoare sunt
prezentate originile cereşti ale Domnului.
Efodul era o tunică mai scurtă decât mantia, ca două şorţuri, unul în faţă,
celălt în spate, cu doi umerari laţi ca suport (28:7). Era o îmbinare de culori
strălucitoare „din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi din in subţire
răsucit; să fie lucrat cu măiestrie” (28:6). Cei mai talentaţi artizani realizau
aceste materiale. Este posibil ca semnificaţia acestei broderii să fi fost aceea că
toate virtuţile rare sunt îmbinate în Persoana lui Isus Cristos.
Brâu/ (cureaua) pentru efod, făcut din acelaşi material şi model cu efodul,
era legat în jurul brâului, ţinând efodul, mantia şi tunica (28:8). Acest brâu
I
semnifică slujirea. El vorbeşte despre Domnul Isus Cristos în toată perfecţi
unea Sa neasemuită, despre caracterul Său fără egal, slujind şi păstorindu-Şi
Biserica (Matei 20:28; cf. Ioan 13:4).
Pieptarul, făcut din acelaşi material şi model cu efodul, era purtat peste efod,
deasupra brâului (28:15). Făcut din două bucăţi de material de aceeaşi mărime,
\
era legat jos şi forma un fel de buzunar în care erau puse Urimul şi Tumimul. Era
lat de o mână şi lung de o mână. Pe faţa acestui pieptar bogat ornat erau puse do
uăsprezece pietre preţioase, fiecare reprezentând seminţiile Israelului. Aceasta
arată cât de iubită este Biserica. Noi, cei care suntem ai Domnului, am fost iubiţi
„cu o dragoste veşnică”, şi Dumnezeu ne-a atras la El cu bunătate (Ieremia 31:3).
i
Marele nostru Preot, Domnul şi Mântuitorul nostru, ne iubeşte fără încetare.
; i
Isus Cristos, Marele nostru Preot îi cunoaşte pe ai Săi, îi iubeşte, Se roagă pen
1 tru ei, îi păzeşte, îi preţuieşte şi îşi găseşte plăcerea în slujitorii Săi.
Mitra de in subţire era înconjurată de o sfoară albastră. (Oare lucrul aces-
: ta să însemne că toate gândurile Mântuitorului erau îndreptate spre cer?) Pe ?
mitră era fixată o tablă din aur curat, având imprimate cuvintele „Sfinţenie
Domnului” (28:36). Astfel, întreaga Persoană a lui Isus Cristos, toată învă
ţătura Lui, tot ce a făcut şi face El, si toţi cei ce îi aparţin sunt „Sfinţenie
Domnului”.
Aplicaţie
Primele cărţi ale Bibliei sunt mai mult decât o istorie inspirată a evenimen
f telor ce au avut loc cu mii de ani în urmă. Ele conţin nenumărate exemple şi
imagini ce redau marile doctrine ale credinţei noastre, care vor fi explicate şi
dezvoltate în Noul Testament.
i:l
;
Exodul 99
1. Răscumpărare
Fiecare carte a Bibliei are o „temă proeminentă şi dominantă”. După cum
am specificat în capitolul anterior, din punct de vedere istoric, cartea Geneza
este cartea începuturilor, dar văzută din punct de vedere doctrinar este car
tea care are legătură cu alegerea-alegerea suverană ca un act deliberat al lui
Dumnezeu. Privită din punct de vedere istoric, cartea Exodul are legătură cu
eliberarea Israelului din Egipt, însă sub aspect doctrinar, ea prezintă proble
ma răscumpărării. Aşa cum prima carte ne învaţă că Dumnezeu alege pen
tru mântuire, în acelaşi fel, a doua carte a Bibliei ne învaţă cum mântuieşte
Dumnezeu: prin răscumpărare-şi anume, printr-o eliberare pentru care s-a
plătit un preţ. Exodul devine astfel o puternică ilustrare, sau tip, al acelei răs
cumpărări de sub robia păcatului, care este oferită prin întruparea, suferinţa şi
moartea jertfitoare a Domnului Isus Cristos.16
Abordând tema răscumpărării, A. W. Pink porneşte de la următorul verset:
„Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta;

iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei Tale” (15:13).
Pe baza acestuia, Pink împarte Exodul în cinci părţi:
Structura cărţii Exodul

1. Nevoia de mântuire-un popor înrobit Exodul 1-6
2. Puterea Răscumpărătorului
- arătată în cele 10 urgii Exodul 7-11
3. Natura răscumpărării
-obţinută prin sânge, aplicată prin putere Exodul 12-18
4. Datoria celor răscumpăraţi

- supunere faţă de Domnul Exodul 19-24
5. Soluţiile asigurate pentru eşecurile celor

răscumpăraţi-cortul şi slujbele Exodul 25-40
2. Credinţa şi ascultarea
Acestea două, credinţa şi ascultarea, nu pot fi separate: „... credinţa fără
fapte este moartă” (Iacov 2:20). Prin ascultarea de care au dat dovadă sclavii
evrei a devenit posibilă eliberarea (12:7, 13). Dumnezeu le-a spus ce trebuiau
să facă, şi ei au acţionat în conformitate cu voia Sa. In Evanghelie, ascultarea
16 Pink, Gleanings in Exodus, p. 7
este esenţială pentru mântuire (Evrei 5:9; cf. 1 Petru 4:17). Pavel, marele te
olog al justificării doar prin credinţă, vorbeşte despre „ascultarea credinţei
(Romani 1:5; 16:26). Scriitorii Bibliei folosesc termenul „credinţă” în două
moduri diferite. în primul rând, termenul este folosit în mod obiectiv ca fiind
„credinţa, care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 3). Acest
înţeles include adevărul, doctrinele date de Dumnezeu. Traducerea textului
din Romani în Revised Authorized Version (Versiunea Autorizată Revizuită)
ar fi astfel corectă, şi anume „ascultarea faţă de credinţă”-altfel spus, ascultare
faţă de doctrinele fundamentale ale creştinismului pe care şi le însuşeşte o
persoană născută din nou. în al doilea rând, „credinţa” poate fi înţeleasă în
mod subiectiv ca fiind impulsul unui suflet născut din nou: „Căci prin har
aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui
Dumnezeu” (Efeseni 2:8). Astfel, textul din Romani 1:5 care vorbeşte despre
„ascultarea credinţei” se referă la ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu pe
care o produce adevărata credinţă. Oricum am interpreta acest termen, rezul
tatul este acelaşi. Scriptura mărturiseşte clar că credinţa dată de Dumnezeu
este o credinţă care produce ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu există 1
un conflict real între Pavel şi Iacov. Ambii sunt la fel de convinşi de faptul că
adevărata credinţă duce la ascultare (Iacov 2:26).
3. Rugăciunea biruitoare
Când soldaţii amaleciţi s-au dus pe urmele israeliţilor pentru a-i întoarce
din drumul lor, Moise a ştiut că această situaţie primejdioasă necesita ru
găciune. Sprijinirea braţelor lui Moise (17:12) este simbolică pentru ajutorul
reciproc în rugăciunea biruitoare (Faptele Apostolilor 2:42; 4:23-31; Efeseni
6:18-19; Iacov 5:16-18). (
4. Legea
Legea de la Sinai a fost o povară pusă pe umerii israeliţilor. Chiar şi pen
tru cei mai devotaţi şi evlavioşi dintre ei era imposibil să o ţină. Legea i-a
făcut pe israeliţi conştienţi de nevrednicia şi păcătoşenia lor şi i-a determi
nat să caute milă la Dumnezeu prin sistemul de jertfe stabilit. Ei aşteptau
„mângâierea lui Israel” şi tânjeau după venirea Eliberatorului promis (Luca
N
2:25; Galateni 3:24). Vechiul Legământ nu putea aduce mântuirea, însă cei
care se încredeau în mila lui Dumnezeu erau iertaţi în perspectiva morţii lui
Cristos. Legea lui Moise era sfântă (Romani 7:12). Păcătoşii nu se pot supune
pe deplin legii lui Dumnezeu, motiv pentru care Dumnezeu a promis un nou
legământ cam în aceeaşi perioadă în care a dat Vechiul Legământ: „Domnul,
i
Exodul 101
Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi
pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să
trăieşti” (Deuteronomul 30:6). Această promisiune urma să fie accentuată de
profeţi: de exemplu, „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou
...Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să pă
ziţi şi să împliniţi legile Mele” (Ezechiel 36:26-27). Tot ce era poruncit urma
să fie împlinit în promisiune.
In cadrul Noului Legământ, Domnul îşi respectă promisiunile date prin
Moise şi prin profeţi. După aproape o mie cinci sute de ani de la evenimentele
petrecute la Sinai, la începuturile Bisericii Creştine, la Conciliul din Ierusalim
s-a ridicat problema legăturii dintre credincioşi şi Legea lui Moise. Apostolul
Petru se opune impunerii legii lui Moise asupra convertiţilor dintre Neamuri
în cuvinte foarte explicite: „Acum, deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi
pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am
putut purta? Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului
Isus” (Faptele Apostolilor 15:10-11). Petru afirmă că o asemenea cerinţă L-ar
ofensa pe Dumnezeu. El o consideră o povară pe care niciun evreu nu ar putea
s-o poarte. Petru subliniază faptul că, atât pentru evrei, cât şi pentru Neamuri,
calea mântuirii este acum aceeaşi: noi suntem mântuiţi doar prin har, doar
prin credinţă, doar în Cristos! „Atunci, unii din partida fariseilor, care crezu
seră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se
ceară să păzească Legea lui Moise” (Faptele Apostolilor 15:5). Pentru aceşti
farisei nu părea atât de importantă ideea că evreii devin creştini, ci mai degra
bă faptul că toate naţiunile ar trebui să devină evrei. Petru subliniază că a le
cere celor dintre Neamuri să păzească Legea lui Moise înseamnă a-L „testa”
sau a-L „ispiti” pe Dumnezeu. Argumentul lui Petru este simplu: circumcizia
şi păzirea legii lui Moise nu pot fi necesare pentru convertiţii dintre Neamuri
deoarece Dumnezeu i-a primit (Faptele Apostolilor 15:7-9). Domnul a de
monstrat că i-a acceptat pe cei care aparţineau Neamurilor, necircumcişi şi
fără Legea lui Moise, când Duhul Sfânt a venit peste Corneliu, peste familia
şi prietenii lui (Faptele Apostolilor 10:44-48). A cere Neamurilor să se supu
nă Legii lui Moise nu numai că L-ar ispiti pe Dumnezeu, dar ar pune peste
Neamuri un jug prea greu de purtat. Jugul este simbolul sclaviei (1 Timotei
6:1). încă de la Sinai, Legea a fost un jug. De la Sinai şi până la Cristos, isto
ria Israelului a fost o serie nesfârşită de suferinţe şi lupte sub această povară
a Legii. Deseori, ei au înlăturat jugul şi au întrecut limitele prin răzvrătire şi
fărădelege (Ieremia 5:5). Chiar şi pentru cei evlavioşi, Legea lui Moise a fost
o disciplină strictă, care avea rolul de a-i pregăti să-L primească pe Cristos,
ca să fie justificaţi doar prin credinţă în El (Galateni 3:24). Dacă acest jug
nu a putut fi purtat nici de către evreii de la Conciliu şi nici de părinţii lor17

(Faptele Apostolilor 15:10), înseamnă că Legea lui Moise nu ar mai trebui să
fie solicitată nimănui, chiar dacă e evreu sau dintre Neamuri, întrucât evreii
convertiţi cred acum că, „prin harul Domnului Isus , ei vor fi mântuiţi ca şi
Neamurile (Faptele Apostolilor 15:11).
Astfel, apostolul Petru concluzionează afirmând că mântuirea este primită
doar prin har, doar prin credinţa în Cristos. Argumentarea adusă în Faptele
I
Apostolilor 15 ar părea să lămurească lucrurile o dată pentru totdeauna. Din
păcate însă, nu este aşa. încă din perioada scrierii Noului Testament, relaţia
dintre Legea lui Moise şi creştini, fie că erau evrei, fie dintre Neamuri, a fost
ţinta unor opinii foarte diferite, deseori având ca rezultat o lipsă considerabilă
a dragostei creştine.
Dificultatea constă în special în interpretarea semnificaţiei şi a definiţiei
„Legii lui Moise”. Care este „jugul” din Faptele Apostolilor 15:10 la care nu i
trebuie supuşi credincioşii dintre Neamuri? Unii susţin că jugul „nu este legea
morală şi interzicerile drepte ale religiei; ci legile şi obiceiurile ceremoniale !•
ale evreilor”18. Alţii insistă asupra ideii că jugul nu este „circumcizia, ci legea
mozaică în general, şi aceasta văzută în special ca o condiţie a mântuirii ...
Intr-adevăr, Legea era o povară grea, dar devenea insuportabilă când era pri
vită ca o condiţie a mântuirii.”19 Este greu însă, dacă nu imposibil, să vedem
cum pot fi extrase oricare dintre aceste interpretări din cuvintele lui Petru.
Calvin, cu claritatea şi puterea-i caracteristice, afirmă : „... este uşor să înţe
legem din situaţia respectivă că el (Petru) nu vorbeşte doar despre ceremonii...
nu vorbeşte doar despre oamenii sfinţi, ci despre mulţi făţarnici care aveau un
comportament corect şi atent doar în respectarea exterioară a obiceiurilor. Şi,
mai mult decât atât, nu ar fi atât de greu să împlinim legea morală, dacă ar fi
vorba doar despre o ascultare cu trupul, iar aceasta nu ar solicita şi neprihănire <
spirituală. Pentru că multora le este dat să-şi controleze mâinile şi picioarele, dar |
este extrem de greu să controlezi toate emoţiile, în aşa fel încât înfrânarea de sine
şi curăţia să domnească atât în suflet, cât şi în trup. Prin urmare, este greu să
restrângem sensul cuvintelor lui Petru la ceremonii... Prin afirmaţia că ei nu pu
teau să poarte jugul Legii, el se referă la faptul că este imposibil să ţii Legea.”20
17 Aceasta nu este o referire la Avraam, Isaac şi Iacov-pentru care circumcizia nu a fost
un jug, ci o promisiune-ci la părinţii din vremea lui Moise (Paton J. Gloag, A Criticai and
Exegeticul Commentary on theActs ofthe Apostles. Minneapolis, Minnesota: Klockand Klock
Christian Publishers, 1979 [prima ediţie 1870], voi. 2, p. 73). 1
18 Albert Barnes, Notes, explanatory and practicai, on the Acts of the Apostles (London:
Routledge and Sons, nedatată, p. 238).
19 Gloag, Ar/r ofthe Apostles.
20John Calvin, The Acts ofthe Apostles 14-28 (Edinburgh: Saint Andrew Press, 1966 [pri
ma ediţie 1554], pp. 37-38.
j
Exodul 103
Mulţi puritani au privit cele Zece Porunci ca fiind legea morală a lui
Dumnezeu. Astfel, ei au arătat că această lege morală este valabilă şi astăzi
pentru credincioşi.21 Legea, afirmau ei, este abolită doar în privinţa justificării
şi în privinţa blestemului. Altfel spus, „Credincioşii trebuie să întrebuinţeze
îndelung legea morala’22.
Unii creştini susţin că jugul, Legea lui Moise, a fost înlocuit pe deplin de
întruparea, suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea Domnului Isus Cristos,
urmate de trimiterea Duhului Sfânt pentru a pune bazele Noului Legământ:
„căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus
Cristos” (Ioan 1:17). Spre deosebire de credinciosul evreu al Vechiului
Legământ, creştinul este eliberat de responsabilitatea de a se supune lui
Moise. Creştinul II iubeşte pe Isus Cristos şi I se supune (Romani 7:1-6; Ioan
14:15). Eliberat de legea cea grea şi împovărătoare a lui Moise, credinciosul
Noului Legământ este constrâns de dragostea lui Cristos (2 Corinteni 5:14).
Credinciosul nu este niciodată antinomic (fără legea morală), însă este întot
deauna „sub legea lui Cristos” (1 Corinteni 9:21, vezi contextul).23
Niciun om care a trăit sub Vechiul Legământ n-a împlinit vreodată Legea
lui Moise şi, în acest sens, să poarte cu adevărat jugul ei. De aceea, în Vechiul
Legământ a existat Ziua Ispăşirii şi toate aranjamentele ei cu daruri şi jert
fe pentru îndepărtarea păcatelor. Toate aceste jertfe erau tipuri ale jertfei lui
Cristos şi, prin credinţă, credinciosul Vechiului Legământ a fost legat de Cel
Promis, şi anume, Cristos însuşi. Mântuitorul a înlocuit jugul insuportabil
al Legii cu jugul Evangheliei Sale, un jug minunat care este purtat de fiecare
credincios.24 Isus lansează o invitaţie: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi îm
povăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi
de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru
sufletele voastre” (Matei 11:28-29).
Pavel arată legătura dintre circumcizie şi Legea Vechiului Legământ
atunci când îi avertizează pe creştinii din Galatia: „Rămâneţi, deci, tari, şi nu
vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei” (Galateni 5:1; cf. cf. 2-3). In conformitate
cu cele afirmate de apostolul Petru la Conciliul din Ierusalim, Pavel insistă
asupra faptului că singurul lucru care lucrează spre mântuire este „credinţa
care lucrează prin dragoste” (Galateni 5:6).
Domnul Isus i-a criticat pe cărturari şi pe farisei pentru că „Ei leagă sar
cini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor” (Matei 23:4).
21 Watson, The Ten Commandments, p. 6.
22 Idem, p. 45.
23 Scopul acestei cărţi nu este să aducă argumente în favoarea unei poziţii sau a alteia, ci doar
să ilustreze părerile diferite existente în rândul studenţilor şi învăţătorilor care cred în Biblie.
24 R. C. H. Lenski, The Interpretation oftheActs of ht eApostles (Minneapolis, Minnesota:
Augsburg Publishing House, 1961), p. 604.
Singura cale de mântuire poruncită de Dumnezeu este „«harul Domnului

Isus», şi nu ... păzirea Legii. Chiar şi în Vechiul Legământ, calea de mântuire
era Evanghelia şi promisiunea Vechiului Testament cu privire la Mesia, şi nu
Legea.”25 Nimic, nici măcar legea rabinilor sau legea lui Moise, absolut nimic
nu poate fi adăugat „harului îndeajuns al singurului Mântuitor”.26
Concluzie
Marea temă a cărţii Exodul este împlinirea răscumpărării. Ca răspuns la
strigătele israeliţilor aflaţi sub robia egiptenilor, Dumnezeu vine să-Şi elibere
ze poporul. Ei sunt eliberaţi, conduşi prin pustiu şi primesc lucrurile necesare
unui comportament care să-L cinstească pe Dumnezeu-în societate, acasă şi
în viaţa personală. In această carte sunt stabilite adevărurile fundamentale ale
mântuirii, nu atât în formă explicită a doctrinei sistematice, cât mai degrabă
prin modele, simboluri şi istoria lui Israel. In cartea Exodul, tipurile pline de
slavă ale Mântuitorului şi Răscumpărătorului, Domnul Isus Cristos, ies în
evidenţă. II întâlnim în fiecare pagină, în fiecare eveniment. Noul Testament
ne păzeşte de exces şi de eroare ajutându-ne să vedem, prin ochiul credinţei,
pe Cristosul care este „în toate Scripturile” (Luca 24:27). II vedem pe Cristos
ca fiind Mielul fâră cusur, Stânca dătătoare de apă, mana din cer, norul şi fo
cul Prezenţei neîncetate a Dumnezeului celui viu. II vedem la Sinai-în Cortul
întâlnirii, la altar, în pâinea pentru punerea înainte, sfeşnic, perdea, capacul
ispăşirii-în preoţime, îmbrăcămintea ei şi pieptar.
în cartea Exodul vedem propria noastră eliberare de sub robia păcatului
(Romani 6:6) şi călătoria noastră plină de încercări înspre ţara promisă (1
Petru 1:4-6), pe urmele Domnului Isus Cristos (Evrei 12:1-2).
Prin Legea lui Dumnezeu, la Sinai, poporul a fost învăţat despre impor
tanţa Cortului întâlnirii şi despre semnificaţia sa. Legea are rolul de a evi
denţia nevrednicia, vina, păcatul omului. Cortul întâlnirii, cu ornamentele,
preoţimea şi ceremoniile sale sunt un tip, o pregătire pentru jertfa unică şi
Marele Preot, care „a făcut curăţirea păcatului” (Evrei 1:3), a intrat în sanc-
tuarul ceresc vărsându-Şi sângele scump în numele poporului Său. El „poate
să mântuiască în chip desăvârşit” pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească
pentru noi (Evrei 7:25).
Cartea Exodul arată în mod direct şi cât se poate de clar înspre Isus Cristos,
Fiul lui Dumnezeu!
25 Idem, pp. 604-605.

26 Rudolf Stier, The Words of the Apostles (Minneapolis, Minnesota: Klock and Klock,
1981 (prima ediţie 1869)), p. 239.
(„cu referire la ieviţi")
Autor: Moise
Idee centrală: „Dumnezeu este sfânt"
Temă:
închinarea şi slujirea înaintea Domnului
„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru."

Leviticul 19:2
Cuprins
i
1. Legea jertfei 1:1-7:38
i. Arderea-de-tot 1:1-17
ii. Jertfa de mâncare 2:1-16
iii. Jertfa de mulţumire 3:1-17
iv. Jertfa pentru ispăşire 4:1-35
v. Jertfa pentru vină 5:1-19
vi. Situaţiile în care este nevoie de ispăşire 6:1-7
vii. Regulile pentru arderea-de-tot 6:8-13
viii. Regulile pentru jertfa de mâncare 6:14-23 <
ix. Regulile pentru jertfa de ispăşire 6:24-30
x. Regulile pentru jertfele pentru vină 7:1-10
xi. Regulile pentru jertfa de mulţumire 7:11-21
xii. Interzicerea grăsimii şi a sângelui 7:22-27 I
xiii. Alte reguli pentru jertfele de mulţumire 7:28-38
l• 2. Sfinţirea preoţilor 8:1-10:20 i
i. Pregătirea pentru ungere 8:1-5
ii. Ceremonia de ungere 8:6-13
iii. Jertfa pentru sfinţire 8:14-36
?
iv. Instrucţiuni privitoare la jertfe 9:1-7
v. Aaron şi fiii săi încep să-şi exercite îndatoririle 9:8-24
vi. Soarta lui Nadab şi a lui Abihu 10:1-7
vii. Interdicţiile privitoare la starea de beţie a preoţilor 10:8-11
viii. Reguli privitoare la mâncarea sfinţită 10:12-20
3. Curat şi necurat 11:1-15:33

i. Animale curate şi necurate 11:1-47
ii. Curăţarea după naştere 12:1-8
iii. Legi privitoare la lepră 13:1-14:57
iv. Curăţarea după secreţie 15:1-33
4. Ziua Ispăşirii 16:1-34

Leviticul 107
5. Legea sfinţeniei 17:1-25:55

i. Sângele jertfei pentru oameni 17:1-16
ii. Legi şi pedepse religioase şi etice 18:1-20:27
iii. Principii de sfinţenie preoţească 21:1-22:33
iv. Sărbători şi zile speciale 23:1-43
a. Odihna de sabat 23:1-3
b. Sărbătoarea Paştelui 23:5
c. Sărbătoarea azimelor
d. Sărbătoarea primelor roade 23:9-14
e. Rusaliile 23:15-22
f. Anul Nou 23:23-25
g. Ziua Ispăşirii 23:26-32
h. Sărbătoarea Corturilor 23:33-43
v. Untdelemn şi pâine pentru sanctuar 24:1-9
vi. Pedeapsa pentru blasfemie şi alte ofense 24:10-23
vii. Anul sabatic şi de veselie 25:1-55
6. Promisiuni, avertizare şi anexă 26:1-27:34

„Urmăriţi... sfinţirea, fără care nimeni nu va vedeape Domnul.”
(Evrei 12:14)
Leviticul (care înseamnă „aparţinând leviţilor”) este cea de-a treia dintre
primele cinci cărţi ale Bibliei, cunoscute sub numele de Pentateuhul. După
cum am văzut, din punct de vedere istoric, Geneza este cartea începuturilor; 4
din punct de vedere doctrinar, este cartea alegerii-Dumnezeu alegând în mod \
suveran, după voia Sa. Privită din perspectivă istorică, cea de-a doua carte,
Exodul, tratează eliberarea din Egipt, iar sub aspect doctrinar tratează tema
răscumpărării. întrucât prima carte a Bibliei ne învaţă că Dumnezeu alege pe
cei care vor fi mântuiţi, a doua ne arată cum mântuieşte Dumnezeu-şi anume,
prin plata unei răscumpărări. Cea de-a treia carte, Leviticul, ne învaţă care sunt
îndatoririle sfinte ale omului faţă de Dumnezeu, atât în închinare, cât şi în via
ţă, şi ne prezintă resursele pline de har pe care le-a asigurat El pentru a face po
sibilă împlinirea acelor îndatoriri. Din punct de vedere istoric, cartea Leviticul
prezintă instituţia unui sistem de jertfe bine stabilit şi inaugurarea unei preo !
ţind meticuloase. Din perspectivă doctrinară, cartea este o învăţătură profundă
privitoare la lucrarea Domnului Isus Cristos ca jertfa şi Mare Preot.1
:
*:
;
Autor
„Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit...” (1:1). Există două implicaţii
clare ale acestei afirmaţii: în primul rând, că tot ceea ce urmează provine de
la Moise; şi, în al doilea rând, ceea ce urmează nu a fost produsul minţii şi
gândirii sale, ci revelaţia Dumnezeului Atotputernic faţă de el. Chiar dacă
aceste cuvinte se referă strict la secţiunea cărţii care urmează (1:1-3:17), totuşi,
aceeaşi expresie sau o expresie similară este folosită nu mai puţin de cincizeci
şi şase de ori în douăzeci şi şapte de capitole. De aceea, nu ni se pare iraţional
să conchidem că aceste expresii sunt specifice întregii cărţi. Conţinutul cărţii
Leviticul este Cuvântul lui Dumnezeu comunicat slujitorului Său şi prin slu
jitorul Său Moise. Vindecând un lepros, Domnul Isus vorbeşte despre Moise
ca fiind cel care a primit Cuvântul lui Dumnezeu conţinut în Leviticul: „Vezi
1 Pink, Gleartings in Exodus, p. 7.
Leviticul 109
să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, şi adu darul pe care l-a

rânduit Moise, ca mărturie pentru ei” (Matei 8:4). O asemenea poruncă se
găseşte numai în Leviticul (14:2-10).
Biblia nu precizează dacă Moise a scris el însuşi fiecare cuvânt sau dacă
Duhul Sfânt a călăuzit şi a inspirat alţi oameni, în zilele lui Moise sau după el,
pentru a înscrie aceste legi (cf. Ezra 6:18). Lucrul important, ca întotdeauna,
este să ştim cu siguranţă că aceste cuvinte sunt parte a Scripturii inspirate de
Dumnezeu.
Faptul că Dumnezeu este Autorul final al cărţii Leviticul este confirmat,
dacă mai este necesară o asemenea confirmare, de Domnul Isus Cristos. De
exemplu, pentru a-i justifica pe ucenicii Săi că au rupt spice de grâu în zi de
sabat, el face referire la exemplul lui David, care a mâncat pâinea pentru pune
rea înainte, „pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau
cu el, ci numai preoţilor” (Matei 12:4). Legea despre care vorbeşte Domnul
se găseşte numai în Leviticul (24:9). O astfel de trimitere este relevantă doar
dacă presupunem că El considera că interzicerea pâinii pentru punerea înainte
venea cu aceeaşi autoritate ca şi porunca privitoare la sabat. Altfel spus, este
clar că atât legea levită, cât şi cea sabatică sunt considerate de Isus ca fiind de
la Dumnezeu.
O a doua confirmare are de asemenea legătură cu sabatul, de această dată
în contextul în care Isus face referire la Moise ca reînnoind instituţia circum-
ciziei dată pentru prima dată lui Avraam (Ioan 7:22-23). Şi în acest caz, auto
ritatea divină este văzută ca fiind dincolo de poruncă, dar această reînnoire a
circumciziei nu mai apare nicăieri în Pentateuh în afară de Leviticul (12:3). Pe
baza acestor exemple, putem spune clar că Domnul Isus Cristos „a crezut şi a
vrut să fie înţeleasă ca învăţătură ideea că legea din Leviticul a fost într-ade-
văr de origine mozaică, de autoritate inspirată şi, astfel, infailibilă”2. Andrew
Bonar afirmă că nu există nicio altă carte în întreaga Scriptură „care să conţi
nă mai multe cuvinte aparţinând lui Dumnezeu decât Leviticul. Dumnezeu
este vorbitorul direct aproape în fiecare pagină ... Această observaţie nu poate
să nu ne determine să-i acordăm un interes deosebit şi o atenţie unică.”3
Context istoric
Legile din Leviticul au fost date în pustiu. Cartea acoperă o perioadă din
istoria lui Israel de mai puţin de două luni, de la începutul celui de-al doilea
2 Samuel H. Kellog, The Book o/Leviticus (Minneapolis, Minnesota: Klock and Klock
Christian Publishers, 1978 [prima ediţie 1899]), p. 10.
3 Andrew A. Bonar, A Commentary on Leviticus (Edinburgh: Banner of Trth Trust, 1966
[prima ediţie 1846]), p. 1.
an după exodul din Egipt: din ziua întâi a primei luni până în a douăzecea zi
a celei de-a doua luni (Exodul 40:17; Numeri 10:11-1443 î.Cr.). Cartea este
strâns legată de Exodul şi Numeri, însă spre deosebire de acele cărţi, Leviticul
conţine puţină naraţiune istorică (8-10; 24:10-23).
Există o evoluţie naturală de la Exodul la Leviticul. Aceasta este eviden
tă în cuvintele cu care se încheie prima dintre ele şi în cuvintele cu care se
j deschide cea din urmă: „Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, şi slava
Domnului a umplut cortul ...” „Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din
Hi Cortul întâlnirii şi a zis...” (Exodul 40:34; Leviticul 1:1).
!î La Sinai, israeliţii Sunt organizaţi într-o societate teocratică-Dom-
Sili nul însuşi îşi conduce poporul. Sunt emise legi fundamentale care cuprind
i
obligaţiile morale, civile şi ceremoniale (Exodul 20-24). Legământul dintre
I Dumnezeu şi Israel este confirmat. Cortul întâlnirii este construit. înainte ca
Domnul să-i călăuzească pe israeliţi mai departe spre ţara promisă, El le dă
instrucţiuni amănunţite referitoare la modul în care trebuie condusă închina
rea în Cortul întâlnirii. Este instituit un sistem bine stabilit de jertfe, alături
de o serie de sărbători anuale. Aceasta aminteşte de trecut şi arată spre viitor.
‘
Structură
Structura cărţii este simplă şi clară: sunt aşezate într-o manieră foarte
; directă ceremonii şi legi. De-a lungul cărţii, accentul cade pe sfinţenia lui
Dumnezeu: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vos
tru” (19:2; cf. 11:45), Principalul scop este acela de a oferi principii călău
zitoare care să arate preoţilor şi poporului cum să se închine în mod potri
vit lui Dumnezeu. La baza cuvântului „sfinţenie” se află ideea de „separa
ii re”. Israeliţii trebuie să înţeleagă că sunt separaţi de către Dumnezeu, spre
Dumnezeu, pentru Dumnezeu. Perspectiva lor despre închinare trebuie să se
M extindă dincolo de limitele Cortului întâlnirii, astfel încât să acopere fiecare
domeniu al vieţii lor. Comportamentul lor trebuie să reflecte deosebirea şi
demnitatea relaţiei lor cu Dumnezeul cel viu (20:26). Această relaţie persona
■ i
lă este cheia, motivaţia care determină supunerea şi credincioşia lor: „Căci Eu
sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să ...” (11:44; cf. 18:2-5; 19:2-4).
!
|
Partea I: Legea jertfei (1:1-7:38)
Sistemul de jertfe constituia elementul de bază din cadrul închinării pu
ij blice a Israelului. Este surprinzător că nu găsim nicio explicaţie privitoare
la semnificaţia ceremoniilor. Se pare că participanţii de atunci înţeleg eau
această semnificaţie, astfel că era suficient să li se amintească procedurile
l i
Leviticul 111
corecte. Semnificaţia jertfei ca întreg şi a jertfelor individuale în special poate

fi determinată de simbolismul folosit şi de modul în care erau folosite acestea
în închinare.4 Două lucruri par să fie accentuate: păcatul trebuie să fie iertat
şi înlăturat, iar părtăşia pierdută cu Dumnezeu trebuie să fie restaurată şi
menţinută. Noul Testament, în special Epistola către Evrei, îi ajută pe creş
tini să înţeleagă semnificaţia şi relevanţa jertfelor atât în contextul lor iniţial,
cât şi în prezent.
Dumnezeu este sfânt şi nu va permite păcatului şi necurăţiei să stea în
prezenţa Lui. Pentru a stabili o relaţie între Dumnezeu şi păcătoşi, trebuie
să se aducă o jertfa, înlocuind o viaţă neprihănită cu una păcătoasă. In peri
oada Vechiului Testament, animalele (fără discernământ moral şi, astfel, fără
responsabilitate morală şi fără vină) au fost folosite ca jertfe înlocuitoare pen
tru ispăşirea păcatelor. Ispăşirea înseamnă împăcarea prin înlocuire a celor
care au fost înstrăinaţi. Dumnezeu este pe drept mânios împotriva oamenilor
păcătoşi; oamenii păcătoşi manifestă ostilitate faţă de Dumnezeul cel sfânt.
Ispăşirea sau jertfa de împăcare aduce armonie prin îndepărtarea păcatului şi
a vinii. Viaţa animalului este acceptată în locul vieţii păcătosului (Evrei 9:22).
Pedeapsa cu moartea, dată pentru păcat, este transferată înlocuitorului. De
fapt, animalul jertfit nu îndepărtează păcatul, ci îl simbolizează pe Cel care
va reuşi să împlinească acest scop măreţ (Evrei 10:4, 10).
Se poate observa o anumită evoluţie în cadrul jertfelor din Leviticul: arde-
rea-de-tot, sfinţirea, părtăşia şi menţinerea. Arderea-de-tot (1:1-17) este jertfa
pentru ispăşire. Aceasta este jertfa majoră, întrucât iniţiază o relaţie corec
tă între Dumnezeu şi păcătoşi. Animalul de jertfă sau pasărea trebuie să fie
fără cusur. Legătura dintre păcătos şi jertfă este exprimată astfel: „Să-şi pună
mâna pe capul dobitocului adus ca ardere-de-tot, şi va fi primit de Domnul,
ca să facă ispăşire pentru el” (1:4). Cu excepţia pielii (7:8), animalul este jertfit
în întregime lui Dumnezeu prin foc.
O relaţie corectă este stabilită de Dumnezeu în primul rând prin arderea-
de-tot, prin ispăşire. Păcătosul justificat, declarat neprihănit prin jertfa ispă
şitoare, răspunde plin de recunoştinţă prin aducerea jertfei de mâncare (2:1-16;
6:14-23), însemnând sfinţirea întregii vieţi, dedicarea acestuia lui Dumnezeu.
Odată împăcat cu Dumnezeu, păcătosul iertat răspunde prin devotament din
toată inima.
Erau măcinate cele mai bune grâne. Peste ele se vărsa untdelemnul. Peste
o cantitate mică din acest amestec se adăuga tămâie care era apoi arsă, de obi
cei împreună cu arderea-de-tot. Cantitatea de făină amestecată cu untdelemn
care rămânea era dată preoţilor ca hrană.
4 Raymond B. Dillard şi Tremper Longman III, An Introduction to the Old Testament,
(Leicester: Apollos IVP, 1995), pp. 76-77.
Odată stabilită o relaţie corectă între Dumnezeu şi păcătos, care răspunde

cu inima plină de devotament, beneficiile acestei părtăşii trebuie să fie experi
mentate. Astfel, a treia jertfă,jertfa de mulţumire (3:1-17; 7:11-34), simbolizea
ză bucuria relaţiei restaurate. Spre deosebire de arderea-de-tot, unde întregul
animal era mistuit în focul de pe altar, în această jertfă, doar grăsimea de pe
organele interne şi rinichii sunt arşi (3:3-5). în schimb, carnea este gătită şi
mâncată de preoţi şi de popor (7:15, 31-34). Părtăşia cu Dumnezeu înseamnă
de asemenea părtăşia cu poporul lui Dumnezeu.
A patra şi a cincea jertfă sunt pentru cei care deja s-au împăcat cu
Dumnezeu prin jertfa de ispăşire. Aceste jertfe simbolizează menţinerea re
laţiei deja stabilite. Jertfa pentru ispăşire (4:1-35; 6:24-30) serveşte la menţi
nerea relaţiei în situaţia în care păcatul a fost înfăptuit fără intenţie. Această
jertfă constituie baza restaurării. într-un mod asemănător, şijertfapentru vină
(5:1-19; 7:1-10) serveşte la menţinerea relaţiei existente. Diferenţa se obser
vă în accentuarea noţiunii „fărădelege”. Aceasta este asemănată cu încălcarea
drepturilor altora, divine sau umane. Idolatria, de exemplu, este o fărădelege
înaintea lui Dumnezeu, o încălcare a drepturilor Sale, prin faptul că II pri
vează pe Dumnezeu de închinarea, jertfele şi zeciuielile care Ii revin de drept
Lui. Acelaşi cuvânt ebraic tradus prin „fărădelege” este folosit şi în legătură cu
adulterul (Numeri 5:12; cf. AV). Necredincioşia maritală implică încălcarea
i drepturilor partenerului de viaţă. Fiecare fărădelege este păcat, însă nu fiecare
; păcat este fărădelege. în cea de-a cincea jertfă legată de încălcarea drepturilor
altora, este necesară nu doar o îndepărtare a păcatului, ci şi o compensaţie
i
pentru paguba pricinuită.5
i
Partea a ll-a: Sfinţirea preoţilor (8:1-10:20)
; Alături de sistemul de jertfe, preoţimea este o preocupare fundamentală
a cărţii Leviticul, după cum sugerează şi numele („aparţinând leviţilor, adică
preoţilor). Preoţii aveau rolul de mijlocitori. Ei îl reprezentau pe Dumnezeu
în faţa poporului şi poporul în faţa lui Dumnezeu.
Moise se pregăteşte şi-i unge pe Aaron şi pe fiii săi pentru preoţie pe baza
unor instrucţiuni anterioare (Exodul 29:1-36; 40:12-15). Acestea sunt bine
stabilite şi prezentate în detaliu pentru a insufla în minţile preoţilor şi ale po
: porului întreaga sfinţenie şi curăţia fără cusur caracteristice Domnului slavei.
Nimănui nu-i este îngăduit gestul necugetat de a veni în pripă în prezenţa
Celui Atotputernic. Nimeni nu se poate apropia de El fără să fie bine spălat,
: fără a purta haine complet curate, fără aducerea unei jertfe potrivite-şi anume,
M una pe care Dumnezeu a autorizat-o. îmbrăcămintea preoţească şi ceremonia
II
i ■
5 Kellog, The Book ofLeviticus, p. 156.
Leviticul 113
ungerii cu untdelemn făceau legătura dintre aceşti oameni şi Cortul întâlnirii,

punându-i deoparte exclusiv pentru slujirea înaintea lui Dumnezeu.
Aaron şi fiii săi încep să-şi împlinească responsabilităţile. Severitatea cu
care Domnului tratează rolul preoţilor este arătată în mod dramatic atunci
când cei doi fii ai lui Aaron, Nadab şi Abihu, aduc „înaintea Domnului foc
străin, lucru pe care El nu li-1 poruncise” (10:1). Ei sunt omorâţi îndată, şi
Domnul rosteşte un avertisment aspru:
„Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa

întregului popor” (10:3).
Preoţii sunt aleşi de Dumnezeu să-I apere onoarea şi slava şi să-I înalţe
sfinţenia în popor. Acestea trebuie îndeplinite prin exemplul personal, prin
slujire atentă şi instruire regulată (10:11).
Partea a lll-a: Curat şi necurat (11:1-15:33)

Legile curătiei accentuează în felul lor sfinţenia lui Dumnezeu. Sfinţenia
în poporul lui Dumnezeu priveşte atât trupul, cât şi sufletul. Este limpede
că legile legate de igienă au insuflat un simţ al responsabilităţii de a trăi în-
tr-un mod sănătos înaintea Domnului. De asemenea, ele aveau rolul de a-i
proteja pe israeliţi de nenumăratele boli care erau frecvente în acele vremuri
(Exodul 15:26).6
Nu este clar ce criterii erau folosite pentru a face distincţia între animale
curate şi necurate, între peşti curaţi şi crustacee necurate. Au fost prezentate
multe teorii. Se prea poate ca Domnul să fi făcut în mod intenţionat o deo
sebire arbitrară! Cu toate că nu era nimic diferit din punct de vedere moral
între un animal sau altul, faptul că Dumnezeu a făcut o deosebire între ele
înseamnă că israeliţii trebuiau să le privească astfel. în consecinţă, ei trebu
iau să se confrunte cu problema curăţiei şi a necurăţiei în fiecare zi a vieţii
lor. în prepararea mâncării, gândul predominant nu urma să fie: „Oare este
sănătos?” sau „Este nutritiv?”, ci mai degrabă „Este acestă hrană kosher? Este
aceasta permisă sau este interzisă înfaţa Dumnezeului celui viu?”
După lista animalelor curate şi necurate, Domnul dă instrucţiuni legate
de curăţarea după naştere, proceduri în cazuri de lepră la oameni, îmbrăcă
minte şi clădiri, precum şi curăţarea după secreţiile trupului de diferite feluri.
Sfinţenia în poporul lui Dumnezeu impunea hrană curată, trupuri curate,
case curate şi obiceiuri curate.
6 Pentru o examinare a perspectivei oferite de un doctor creştin privitor la beneficii
le legilor lui Moise pentru sănătatea naţiunii, vezi S. I. McMillen, None ofThese Diseases
(London: Marshall Morgan and Scott, 1966).
Partea a IV-a: Ziua Ispăşirii (16:1-34)

Sistemul de jertfe era esenţial pentru închinarea înaintea lui Dumnezeu.
Punctul central al sistemului de jertfe îl reprezenta Ziua anuală a Ispăşirii
(Yom Kippur). Numai în acea zi putea marele preot să intre în Sfânta Sfintelor,
cel mai sfanţ loc al Cortului întâlnirii. Aceasta era o zi de reflectare solemnă,
o zi de smerire înaintea Domnului. Poporul trebuia să mediteze profund asu-
pra gravităţii păcatului. Era singura zi a anului în care postul era obligatoriu.
Toate celelalte ceremonii anuale şi zile de sărbătoare aveau o atmosferă de
celebrare, de bucurie. în timp ce sentimentul sfinţeniei lui Dumnezeu urma
să fie imprimat în mintea poporului, în subconştientul lor răsuna strigătul de
bucurie că Domnul a asigurat mijlocul de iertare pentru ei: „Căci viaţa trupu
lui este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire
pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire” (17:11).
Această Zi a Ispăşirii era punctul culminant al tuturor jertfelor din timpul
anului. Ziua a fost aleasă astfel încât să le întreacă pe toate celelalte în impor
tanţă şi valoare. In acea zi se facea ispăşire pentru orice alt păcat care nu fusese
ispăşit prin celelalte jertfe specifice enumerate în primele şapte capitole.
i
1
Partea a V-a: Legea sfinţeniei (17:1-25:55)
Poporul lui Dumnezeu trebuie să-şi trăiască viaţa în sfinţenie. Trebuie
să se izoleze de practicile naţiunilor înconjurătoare. Cheia acestei secţiuni se
găseşte în capitolul 18: „Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locu
it, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi
după obiceiurile lor. Să împliniţi poruncile Mele, şi să ţineţi legile Mele: să le
M urmaţi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (18:3-4).
[ Israeliţii trebuiau să aibă un stil de viaţă diferit. La acesta se ajungea prin
ascultare de legile pe care Dumnezeu le-a dat prin slujitorul său, Moise. Ei nu
trebuiau doar să se abţină de la mâncarea interzisă de Dumnezeu (11:1-47), ci
totodată să pregătească şi să consume hrana permisă într-un mod care să fie
I plăcut înaintea lui Dumnezeu. Ei trebuiau să se ferească până şi de aparenţele
i! prin care ar fi putut lăsa impresia că urmau practicile idolatre ale păgânilor
I din jur. A omorî un animal în câmp deschis ar fi putut da impresia că ei vărsau
sângele pe pământ, aducând jertfe „dracilor câmpului” (17:3-7).7 Astfel, toate
animalele îngăduite pentru hrană trebuiau să fie înjunghiate la uşa Cortului
întâlnirii. Sângele lor trebuia stropit pe altarul arderilor-de-tot, iar grăsimi
le, arse „de un bun miros Domnului” (17:6). Oamenilor le era îngăduit să
i
C.F. Keil 8c F. Delitysch, Biblical Commentary ort the Old Testament, The Pentateuch
(Grand Rapids, Michigan: Eerdmans, nedatat), p. 407.
I
Leviticul 115
consume carnea numai după ce preotul îşi lua partea cuvenită. (Dieta israe-
liţilor conţinea foarte puţină carne. Carnea era consumată numai în zilele de
sărbătoare8, de aceea aceste restricţiile nu erau deloc împovărătoare pentru
popor).
Israeliţii nu aveau voie să consume sângele, în caz contrar erau excomuni-
caţi-alungaţi din comunitatea Israelului. Atingerea hoitului (carne moartă şi
în putrefacţie) era urmată de o pedeapsă de o zi, cu spălările de rigoare. Aceste
legi nu aveau doar rolul de a suplimenta legile privitoare la mâncare din ca
pitolul 11. Ele ridicau consumarea mâncării la rangul unui act de închinare.
Acest fapt a avut două implicaţii: îi ferea pe israeliţi de participarea la mesele
de jertfe idolatre; şi le amintea de faptul că hrana lor zilnică era asigurată de
Domnul.
Israeliţii trebuiau să fie diferiţi şi în privinţa relaţiilor sexuale. Incestul-
şi anume, intimitatea fizică a acestora cu cei care faceau parte din fami
lia apropiată, fie prin legături de sânge, fie prin căsătorie-a fost interzis.
Homosexualitatea era desemnată drept „o urâciune”; bestialitatea era clasa
tă ca „mişelie” (18:22, 23). Pedeapsa pentru acele păcate era excomunicarea-
alungarea permanentă (18:29).
Această secţiune include o listă de diferite legi morale şi ceremoniale ur
mate de pedepse specifice (19:1-20:27).
Sfinţenia pretinsă preoţilor se bucură de o atenţie specială (22:1-16). Ei
erau conducătorii desemnaţi, care trebuiau să fie un model de evlavie pentru
popor. Legile privitoare la pângărire prin contactul cu trupul unui mort şi re
stricţiile privitoare la căsătorie erau mai aspre pentru ei decât pentru populaţia
israelită.
Sărbătorile şi zilele speciale

Cea de-a şaptea zi a fiecărei săptămâni trebuia să fie ţinută ca „Sabatul,
ziua de odihnă” (23:3; cf. Exodul 20:8-11). In ziua respectivă nu se mun
cea, potrivit exemplului oferit de Dumnezeu la creaţie (Exodul 31:12-17). De
asemenea, principiul sabatului trebuia să fie pus în aplicare în ţară, odată cu
stabilirea israeliţilor (25:2-7; Exodul 23:10-11).
In seara celei de-a paisprezecea zi a primei luni (ebraică-Abib, cores
pondenta lui martie/aprilie), trebuia să fie ţinută sărbătoarea Paştelui prin
consumarea mielului (23:5; cf. Exodul 12:1-28). Aceasta amintea israeliţilor
de eliberarea strămoşilor lor de către Dumnezeu din robia egipteană, tre
când pe lângă casele lor şi omorând pe primii născuţi ai Egiptului (Exodul
12:27)._____________
8 Bonar, A Commentary ort Leviticus, p. 321.
în acea seară nu se consuma niciun fel de aluat-de fapt, nu era îngăduit

să aibă nimic de felul acesta în casele lor. Sărbătoarea azimelor trebuia să fie
ţinută timp de şapte zile (23:6-8; cf. Exodul 12:15-20, 13:3-10; Numeri
28:17-25). Aceasta amintea israeliţilor de graba şi suferinţa cu care au plecat
strămoşii lor din Egipt (Exodul 12:39).
în timpul Sărbătorii azimelor, în ziua următoare sabatului, trebuia sărbă
torită (23:9-14) Sărbătoareaprimelor roade (în timpul căreia se folosea un snop
al primelor roade ca o jertfă de legănat, 23:15). Aceasta era ziua când trebuiau
să-şi aducă cele dintâi roade ale primei lor recolte (de orz). In acest fel, israeliţii
dăruiau Domnului prima parte de recoltă ca semn al recunoştinţei şi al mul
ţumirii pentru asigurarea hranei lor de toate zilele.
Şapte săptămâni mai târziu, israeliţii urmau să sărbătorească Sărbătoarea
săptămânilor, cunoscută ca Rusalii (23:15-22). Având loc în a cincizecea zi (şap
te săptămâni, sau a şaptea dintre zilele „a şaptea”), calculată de la Sărbătoarea i
primelor roade, aceasta reprezenta primele roade ale ultimelor roade (de grâu),
recolta principală (Numeri 28:26).
în fiecare an, în prima zi a celei de-a şaptea luni era ţinut Anul Nou
(23:23-25) care anunţa începutul lunii sabatice. Nouă zile mai târziu avea loc
j
Ziua Ispăşirii (23:26-32), cu rol de ispăşire pentru preoţi şi popor (16:1-34).
Lucrarea preotului nu era încheiată la vărsarea sângelui jertfelor. Sângele tre
buia dus dincolo de perdea, în Sfânta Sfintelor, unde se stropea cu el capa
cul ispăşirii, care se afla deasupra chivotului legământului (16:14). La fiecare
cincizeci de ani, începând cu Ziua Ispăşirii, era ţinut un an al veseliei. Acesta
era calculat după principiul sabatului (23:3) şi era pus în aplicare în sabatul
anilor sabatului (de şapte ori şapte). Pământul care era luat sub datorie trebuia
restituit în întregime proprietarului său de drept. Toţi slujitorii trebuiau elibe
raţi ca să se întoarcă la loturile lor de pământ (25:8-17). a
La cinci zile după Ziua Ispăşirii trebuia ţinută Sărbătoarea corturilor
(23:33-43). Ceremoniile includeau construirea de adăposturi sau corturi, în
care poporul dormea timp de şapte nopţi. Pe perioada a şapte zile erau jertfiţi
şaptezeci de boi; treisprezece în prima zi, doisprezece în a doua, unsprezece
în a treia, şi aşa mai departe (Numeri 29:12-38). Această sărbătoare mai era
.( |
numită „sărbătoarea strângerii roadelor” (Exodul 23:16) şi simboliza sfârşitul
recoltei anului de orz, grâu şi struguri (Deuteronomul 16:13). Legea lui Moise
trebuia citită la fiecare şapte ani în perioada acestei sărbători (Deuteronomul
!!
31:9-13). Sărbătoarea corturilor amintea israeliţilor într-un mod elocvent de
faptul că strămoşii lor fuseseră rătăcitori fără adăpost în pustiu, iar Domnul
i-a păzit şi a avut grijă de ei.
Participarea la trei dintre sărbători (ţinute iniţial în Cortul întâlnirii, iar
mai târziu la templu) era obligatorie pentru toţi bărbaţii adulţi-Sărbătoarea
i
Leviticul 117
azimelor (inclusiv Paştele şi a primele roade), Rusaliile şi Sărbătoarea corturi

lor (Deuteronomul 16:16).
Partea a Vl-a: Promisiuni, avertizare şi anexă (26:1-27:34)

întreaga lege este rezumată în primele două versete-este interzisă idolatria
şi se cere o închinare curată înaintea Domnului (26:1-2). în urma morţii fiilor
lui Aaron, preoţii cunoşteau fără îndoială cât de importantă era ascultarea.
Cristos si
* Biserica Sa
Importanţa cărţii Leviticul se observă din folosirea ei de către Domnul
Isus şi de către scriitorii Noului Testament.9 Dacă anumite cărţi ale Bibliei
,precum Isaia şi Psalmii, conţin multe profeţii privitoare la Domnul Isus
Cristos şi Biserica Sa, cartea Leviticul conţine foarte multă tipologie. Aceasta
este în esenţă şi în mod deliberat o carte a tipologiilor.10 în cuprinsul ei putem
vedea imagini reale care ilustrează adevărurile minunate despre Mântuitor şi
poporul Său.
Corespondentul cărţii Leviticul este Epistola către Evrei, care oferă ex
plicaţia multor tipologii ce pot fi regăsite în această carte. Modul în care a
fost alcătuită această epistolă sugerează că înţelegerea ceremoniilor Vechiului
Legământ ca prefigurări ale unor realităţi mult mai glorioase care vor urma
nu era ceva nou.
! 1. Jertfele ca tipuri ale lui Cristos şi ale Bisericii Sale

Cartea Leviticul arată groaza şi consecinţele păcatului, precum şi natura
păcătosului în faţa unui Dumnezeu sfânt. Dar tot în paginile ei ne este reve
lat şi harul, măreţul har, însoţit de imaginea vie a Mântuitorului păcătoşi
lor. Leviticul revelează, într-un viu limbaj imagistic, Persoana Mântuitorului
9 Există aproximativ patruzeci de referinţe speciale la Leviticul.
10 Un tip este o formă, un episod sau un factor simbolic care se aseamănă cu o realitate
viitoare, în aşa fel încât să o preînchipuie sau să o prefigureze (vezi pp 40-44).
Două dintre cele mai importante cărţi sunt:
(i) Bonar, A Commentary on Leviticus. C.H. Spurgeon a recomandat această carte ca
fiind: „De mare preţ. Dl Andrew Bonar are o înclinaţie deosebită spre analogia tipurilor,
dar ştie să-şi ţină în frâu imaginaţia şi, de aceea, este o sursă demnă de încredere. El este un
specialist în domeniul cunoaşterii despre Israel.”
(ii) Jukes, The Law of the OJferings. Şi această lucrare este recomandată de Spurgeon:
„O carte condensată, metodologică şi plină de prospeţime. Va deschide noi orizonturi pen
tru cei încă neiniţiaţi în înţelegerea învăţăturii tipologice” (Commenting on Commentaries.
Edinburgh: Banner of Truth Trust, 1969 [prima ediţie 1876], pp. 60-61).
nostru şi lucrarea Sa plină de glorie. Folosirea tipurilor sau a simbolurilor

este parte a planului lui Dumnezeu înainte de revelaţia completă a Fiului
Său. Sângele taurilor şi al caprelor nu poate ispăşi păcatele (Evrei 10:4). Cu
toate acestea, sângele animalelor de jertfi este important. El slujeşte ca un
semn, „un simbol care arată dincolo de el, înspre realitatea jertfei de ispăşi—
re a lui Cristos”11. Sângele animalelor, cu care era curăţat cortul pământesc,
prefigura „jertfe mai bune decât acestea”—şi anume, pe Domnul Isus Cristos,
j
Mântuitorul nostru, care „S-a arătat ... ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa”
(Evrei 9:23, 26). Legea levitică poate fi considerată, cel mult, „umbra bunu
rilor viitoare” (Evrei 10:1).
Arderea-de-tot este jertfa pentru ispăşire dăruită lui Dumnezeu prin foc.
Aceasta este jertfa de înlocuire care stabileşte o relaţie corectă cu Dumnezeu
I
(2 Corinteni 5:21). Focul simbolizează mânia lui Dumnezeu, „fiindcă
Dumnezeul nostru este «un foc mistuitor»” (Evrei 12:29). Mântuitorul a ex-
perimentat iadul pe când era încă viu pe cruce. Agonia Sa devastatoare este
exprimată în strigătul Său: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce
M-ai părăsit?” (Matei 27:46). „Cristos, de asemenea, a suferit odată pentru
păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu”
(1 Petru 3:18). Dumnezeul cel viu este Cel „care ne-a împăcat cu El prin Isus
‘I
Cristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării” (2 Corinteni 5:18). El Şi-a de
i
monstrat „neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să soco
tească neprihănit pe cel ce crede în Isus” (Romani 3:26).
Jertfa de mâncare simbolizează consacrarea întregii vieţi în slujba lui I
Dumnezeu. Când a venit în lume, Cristos a spus: „Mi-ai pregătit un trup ...
Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voiaTa, Dumnezeule!”
(Evrei 10:5, 7). Fiul lui Dumnezeu declară: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi
i-a dat Dumnezeu!” (Evrei 2:13). Credincioşii acceptaţi răspund în Cristos:
„Trăiţi în dragoste, după cum şi Cristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru
noi «ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros» lui Dumnezeu” (Efeseni 5:2).
Noi ne aducem „trupurile ... ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu:
aceasta va fi... o slujbă duhovnicească” (Romani 12:1). Trupurile noastre sunt
„sfinte” datorită sfinţeniei Duhului Sfânt (reprezentat de „untdelemnul” jert
fei de mâncare), iar noi am primit acceptarea înaintea lui Dumnezeu pentru
că El ne-a acceptat prin „Preaiubitul Lui” (Efeseni 1:6).
Jertfa de mulţumire simbolizează bucuria relaţiei restaurate. Domnul Isus
a avut o adâncă părtăşie cu Dumnezeu Tatăl în tot timpul vieţii Sale pămân
teşti. El 1-a adus lui Dumnezeu ceea ce El doreşte cel mai mult, „adevărul să
11 Edmund P. Clowney, „Preaching Christ from AII the Scripturesîn Samuel T. Logan
Jr. (ed.), The Preacher and Preaching: reviving the art in the Twentieth Century (Phillipsburg,
Newjersey: Presbyterian and Reformed Publishing Company, 1986), p. 175.
i
Leviticul 119
fie în adâncul inimii” (Psalmul 51:6). El „S-a smerit şi S-a făcut ascultător
până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8). Cristos este jertfa
noastră de mulţumire (n.tr., în limba engleză este „jertfa de pace”), „făcând
pace, prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1:20). Astfel, „Prinţul păcii” (Isaia
9:6) dă pace tuturor urmaşilor Săi (Ioan 14:27). „Deci, fiindcă suntem soco
tiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru
Isus Cristos” (Romani 5:1).
Cea de-a patra şi cea de-a cincea jertfă sunt destinate celor care au fost
deja împăcaţi cu Dumnezeu prin arderea-de-tot. Aceste jertfe simbolizează
menţinerea unei relaţii deja existente. Jertfapentru ispăşire şi jertfapentru vină
menţin relaţia restaurată. Scopul ispăşirii este eliberarea păcătoşilor de „Legea
păcatului şi a morţii” (Romani 8:2). Noi nu suntem îndemnaţi să ne aducem
„mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii”, ci să le supunem „ca pe
nişte unelte ale neprihănirii” (Romani 6:13). Dar oare cine este vrednic de
aceasta? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că avem, totuşi, siguranţa
că „dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel-
neprihănit. El este jertfa de ispăşire12 pentru păcatele noastre” (1 Ioan 2:1-2).
întregul sistem de jertfe al Vechiului Legământ este anulat. Fiecare de
taliu al fiecărei jertfe arăta înspre un anumit aspect al jertfei desăvârşite a lui
Cristos. în viaţa smerită, de ascultare a lui Cristos, care a culminat cu o moar
te sfântă, fără păcat, jertfele instituite în Leviticul sunt lăsate în urmă. Când a
venit în lume, Isus Cristos a spus: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.”
Pe baza acestei afirmaţii scriitorul cărţii Evrei conchide: „El desfiinţează ast
fel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această «voie» am fost
sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, odată pentru tot
deauna” (Evrei 10:9-10).
Tot sângele animalelor

Scurs pe altarele evreieşti
Nu ar putea da pace conştiinţei vinovate
Sau să îndepărteze pata.
Dar Cristos, Mielul ceresc,

Ne îndepărtează toate păcatele;
O jertfă a unui nume mai nobil
Şi a unui sânge mai scump decât al lor.
12Jertfa vieţii sfinte şi supuse a lui Cristos satisface toate cerinţele dreptăţii lui Dumnezeu.
Dumnezeu este pe deplin mulţumit. Credincioşii nu mai sunt copii ai mâniei, ci copii ai
harului.
Credinţa mea îşi pune mâna,

Pe capul Tău iubit şi scump,
în timp ce ca un om pocăit stau în picioare,
Şi acolo îmi mărturisesc păcatele.
(Isaac Watts)
„Ceea ce apare ca tipologie în Leviticul, vedem în realitate în Crucea lui

Cristos”13
2. Preoţimea ca tip al lui Cristos şi al Bisericii Sale

Contrastul dintre preoţimea pământească şi preoţimea cerească este dez
voltat în Evrei:
Preoţi pământeşti Cristos, Preotul ceresc

este „sfânt, nevinovat, fără pată, despăr
sunt păcătoşi, aduc jertfe în ţit de păcătoşi" şi nu are niciun păcat care
primul rând pentru propriile
să aibă nevoie de ispăşire (Evrei 7:26; cf.
lor păcate (Evrei 9:7)
1 loan 3:5)
f
mor şi trebuie înlocuiţi
I trăieşte veşnic (Evrei 7:24-25)
(Evrei 7:23)
i a intrat în Sfânta Sfintelor din cer şi a stat
intrau în Sfânta Sfintelor o
dată pe an (Evrei 9:7) acolo „şi a şezut la dreapta Măririi în locu
rile preaînalte" (Evrei 7:27; 13)
aduceau sângele caprelor şi al
viţeilor (Evrei 9:12-13) Şi-a oferit sângele Său scump (Evrei 9:12)
este jertfa pentru păcate; Marele Preot

aduceau jertfe pentru păcaţe şi jertfa sunt una, El este Cel „care, prin
(Evrei 5:1) Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi
jertfă fără pată lui Dumnezeu" -
(Evrei 9:14; cf. loan 10:17-18)
i! repetau jertfele în fiecare zi „jertfirea trupului lui Isus Cristos, o dată
: (Evrei 10:11) pentru totdeauna" (Evrei 10:12)
aduceau jertfe care nu puteau a adus jertfa desăvârşită pentru păcat
îndepărta păcatul (Evrei 10:4) (Evrei 9:26; 1 loan 1.7; 1 Petru 1:19)
„Dăruirea Sa unică de Sine ca Miel ispăşitor a stins toată mânia, a înde

părtat blestemul pentru totdeauna, a împlinit toate afirmaţiile, a mântuit pen-
tru totdeauna familia credincioasă, a deschis pentru totdeauna cerul, a învins
i
13 Hodgkin, Christ in all the Scriptures, p. 24.
Leviticul 121
pentru totdeauna iadul. A adăuga ceva la perfecţiunea infinită este imposibil.

Vai de cei care gândesc că o asemenea jertfă este incompletă!”14
Preoţimea levitică şi jertfele nu mai există astăzi, dar adevărul spiritual pe
care-1 reprezintă rămâne veşnic. In împărăţia lui Dumnezeu nu poate exista in
trare, nici bucurie deplină şi veşnică fără lucrarea unui Mare Preot şi Mijlocitor
care să aducă o jertfă pentru păcat: „Dar Cristos a venit ca Mare Preot al bu
nurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu
este făcut de mâni, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, o dată pentru
totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sân
gele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică” (Evrei 9:11-12).
Domnul Isus Cristos care „ne iubeşte, ne-a spălat de păcatele noastre cu
sângele Său” (Apocalipsa 1:5). Noi suntem o „preoţie sfântă, şi să aduceţi
jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos” (1 Petru 2:5).
Biserica Creştină nu are o preoţie; ea însăşi este o preoţie. Ca preoţi, credin
cioşii au acces direct la Dumnezeu, Ii vorbesc lui Dumnezeu în numele altora
şi le vorbesc altora în Numele lui Dumnezeu (1 Petru 2:9-10).
3. Sărbătorile ca tipuri ale lui Cristos şi ale Bisericii Sale

Ca şi în cazul diverselor jertfe prezentate în Leviticul, şi despre diferitele
sărbători se poate spune acelaşi lucru-toate sunt tipuri ale lui Cristos şi ale
Bisericii Sale. Sărbătoarea, luna nouă sau sabaturile sunt „umbra lucrurilor
viitoare, dar trupul este al lui Cristos” (Coloseni 2:17). Prin urmare, sarcina
noastră este să discernem semnificaţia spirituală a sărbătorilor anuale.
Sărbătoarea Pastelui îşi găseşte împlinirea glorioasă în Mielul pascal,
Domnul Isus Cristos (1 Corinteni 5:7; Ioan 1:29, 36; 19:36; 1 Petru 1:18-19).
Sărbătoarea Paştelui şi Sărbătoarea azimelor sunt înlocuite de masa simboli
că a pâinii şi a vinului din Noul Legământ-reprezentând trupul şi sângele
Mântuitorului (Matei 26:17-18, 26-28; Ioan 6:33-35, 48-58). A Lui este via
ţa curată-„sfânt, curat, fără pată” (Evrei 7:26). Noi, urmaşii Lui, trebuie „să
prăznuim, deci, praznicul, nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi
viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului” (1 Corinteni 5:8).
Legată de sărbătoarea Paştelui şi de sărbătoarea azimelor este sărbătoarea
primelor roade. în această zi a anului, Domnul Isus a înviat din morţi, deve
nind „pârga celor adormiţi” (1 Corinteni 15:20). învierea Lui este semnul
şi pecetea învierii pentru toţi cei care cred în El (1 Corinteni 15:23; Ioan
6:39-40; 1 Tesaloniceni 4:14,16-17).
Şapte săptămâni mai târziu se sărbătoresc Rusaliile.
14 Law, The Gospel in Exodus, p. 131.

I
I
Tradiţia evreiască face legătura între sărbătorirea Rusaliilor şi momentul
când a fost dată Legea lui Moise. Pornind de la această tradiţie, Arnot face o
paralelă creştină: „La sărbătoarea Paştelui, mielul a fost înjunghiat; la Rusalii,
a fost dată Legea. Corespondentul înjunghierii mielului a fost moartea lui
Cristos; corespondentul dării Legii a fost coborârea Duhului Sfânt... In pri
mele Rusalii, Legea a fost scrisă pe table de piatră; în ultimele Rusalii a venit
Duhul Sfânt, a cărui lucrare este să scrie Legea pe tablele vii ale inimii.”15
Chiar dacă ideea pare atrăgătoare, această teorie prezintă o deficienţă majoră:
i!
nu există nicio dovadă în Vechiul sau în Noul Testament pe baza căreia să
poată fi făcută legătura între Rusalii şi darea Legii.
O abordare mai acceptabilă este să analizăm legătura dintre Rusalii şi ve
nirea Duhului Sfânt. La Rusalii Duhul Sfânt a coborât pentru prima dată
pentru a aduce naţiunilor pământului binecuvântarea promisă a Noului
Legământ (Faptele Apostolilor 2:1-4). Pentru a aduce roadă, Domnul Isus
:
a trebuit să moară (Ioan 12:24). După moartea, învierea şi glorificarea Lui, i
Duhul Sfanţ a fost trimis din cer (Ioan 7:39). Marea recoltă a naţiunilor tre
buia să înceapă (Matei 28:18-20, Faptele Apostolilor 1:8; Luca 10:2; Ioan
:
4:35-38; cf. Faptele Apostolilor 2:41; 4:4; 5:14). Secerişul va fi împlinit prin-
tr-o proclamare mondială a Evangheliei, Cuvântul lui Dumnezeu (Faptele
j Apostolilor 2:6-11; 1 Petru 1:23,25; Apocalipsa 7:9).
A şaptea lună a calendarului religios al Israelului (septembrie/octombrie)
era o perioadă importantă a anului. Aceasta începea cu Anul Nou în prima zi,
urmat de Ziua Ispăşirii în a zecea zi. începând cu a cincisprezecea zi era ţinu
tă Sărbătoarea corturilor timp de şapte zile. Toate aceste sărbători se îmbină
alcătuind un puternic simbol al lucrării încheiate de Cristos, care culminează
cu întoarcerea Sa pentru a-Şi instaura împărăţia veşnică pe pământ. Sunetele
trâmbiţelor sunt asociate cu întoarcerea Domnului Isus Cristos (Matei 24:31;
1 Corinteni 15:52; 1 Tesaloniceni 4:16).
Cristos este jertfa de ispăşire (Evrei 9:26). în Ziua Ispăşirii, marele preot
ducea o cădelniţă cu cărbuni aprinşi în Sfânta Sfintelor. înăuntru, el stro
pea cu tămâie cărbunii pentru ca „norul de fum de tămâie să acopere capa
I cul ispăşirii” (Leviticul 16:12-13). „Astfel, Isus umple cerurile cu mireasmă.
Mijlocirea Sa preţioasă împrăştie în jur un miros plăcut. El declară că toată
lucrarea Sa pe pământ s-a încheiat. El îşi întinde mâinile rănite. îşi arată rana
î din coastă. El dovedeşte că fiecare condiţie a măreţului legământ de har a fost
respectată, că păcatul este pedepsit, iar poporul Său este liber ... «Cine va mai
condamna de ceva pe aleşii lui Dumnezeu?»”16
1S William Arnot, Studies inActs: tbechurch in the bouse, Grand Rapids, Michigan; Kregel
Publications, 1978 [prima ediţie 1883]), pp. 38-39.
16Law, The Gospel in Exodus, p. 131.
Leviticul 123
Tema constantă a jertfelor levitice este ispăşirea prin înlocuire-păcatul este

îndepărtat, fiind purtat de Altul (2 Corinteni 15:21). Această idee este evi
denţiată prin imaginea ţapului ispăşitor izgonit în pustiu: „Aaron să-şi pună
amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu, şi să mărturisească peste el toate
fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit
ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustiu, printr-un om
care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acela va duce asupra lui toate fărăde
legile lor...” (16:21-22).
Cei şaptezeci de boi jertfiţi la Sărbătoarea corturilor sunt meniţi să repre
zinte cele şaptezeci de naţiuni ale pământului.17 Boul jertfit în a opta zi, pe
lângă cei şaptezeci, reprezintă imaginea Israelului. Biserica finală va fi com
pusă „din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă”
(Apocalipsa 7:9). Această sărbătoare arată înspre sfârşitul călătoriei, înspre
viaţa prosperă şi plină de pace a noii lumi (2 Petru 3:13; Apocalipsa 21:1-4),
care va urma după revenirea Domnului Isus.
Sfinţii Vechiului Testament priveau spre Mântuitorul cel ascuns. Profeţii
se străduiau să înţeleagă semnificaţia şi vremea în care urmau să aibă loc „pa
timile lui Cristos şi slava de care aveau să fie urmate” (1 Petru 1:11). „Noi pri
vim înspre Mântuitorul dezvăluit; şi privind în urmă la Vechiul Testament,
putem vedea mult mai bine decât evreii, caracteristicile şi natura Preaiubitului
Isus, de sub acoperământul acela”.18
Sărbătorile izraeliţilor (Leviticul 23)

„Nimeni, deci, să nu văjudece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire
la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de sabat, care
sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos * (Coloseni 2:16-17).
Semnificaţie Semnificaţie
Sărbătoare Ziua/Luna pentru Israel pentru creştini Trimiteri biblice
Odihna Odihna prin

Fiecare a Evrei 4:8-10;
v. 3 Sabat Domnului mântuirea în
şaptea zi Matei 11:28-30
după creaţie Cristos
A paispre Eliberarea din Eliberarea din 1 Corinteni 5:7; 1
v. 5 Paştele zecea zi a Egipt (moar păcat (moartea Petru 1:19; loan
primei luni tea mielului) lui Cristos) 1:29; 19:31, 36
17 Rudolf Stier, The Words ofthe Lordjesus (Edinburgh: T&.T Clark, 1985), voi. 5, p. 278.
18 Robert Murray M’Cheyne, citat de Bonar, A Commentary on Leviticus, p. 8.
Semnificaţie Semnificaţie Trimiteri biblice

Sărbătoare Ziua/Luna pentru Israel pentru creştini
A cincispre
vv. zecea zi a Graba plecării Viaţa fără păcat Evrei 7:26;
Azimele primei luni din Egipt a lui Cristos 1 Corinteni 5:7-8
6-7
(7 zile)
A şaispre Prima roadă, învierea (Cristos, Matei 28:1,6;
vv. Primele zecea zi a recolta tim pârga dintre cei 1 Corinteni 15:20;
10-11 roade primei luni purie (orz) morţi) 1 Corinteni 15:23
i
A cincize- Venirea Duhului: Faptele
Prima roadă putere pentru Apostolilor
vv. cea zi după Recolta prin
Rusalii Primele evanghelizarea 2:1-4; 1:8;
15-16
t roade
cipală (grâu) mondială Matei 28:18-20
1 Corinteni 15:52;
Prima zi Anunţarea în
Trâmbi Matei 24:31;
v. 24 a lunii a Luna sabatică toarcerii iminen
ţelor 1 Tesaloniceni
şaptea te a lui Cristos 4:16
A zecea Smerirea -îm Smerirea -împă 1 loan 1:6-9;
Ziua
v. 27 zi a lunii a păcarea prin carea prin jertfa Romani 5:11
Ispăşirii şaptea jertfă lui Cristos 2 Corinteni 5:19
A cincispre
v. 34 Sărbătoarea zecea zi a Sfârşitul tutu Ceruri noi şi un 2 Petru 3:13;
Corturilor lunii a şaptea ror recoltelor pământ nou Apocalipsa 21:1-4
(şapte zile)
Notă: Ziua evreiască începea de seara şi ţinea până în seara următoare, adică de la apus
până la apus (cf. Geneza 1:5, 8,13).
Aplicaţie
1. Sfinţenie
Importanţa acordată jertfei în cartea Leviticul are rolul de a revela două
adevăruri măreţe: sfinţenia Domnului şi păcătoşenia umanităţii. Nimeni nu
se poate apropia de Dumnezeul cel viu decât pe baza ispăşirii. Gravitatea pă
; catului este evidentă în numărul şi natura jertfelor. Aceasta este vizibilă şi în
pedepsele aplicate de Domnul pentru nelegiuire.
; Unora li se pare supărătoare severitatea unor legi prezentate prezentate în
Leviticul, al căror caracter li se pare a fi samavolnic şi trivial. Aceştia susţin
că legile respective par a fi incompatibile, pe de o parte cu mila, iar pe de altă
!
i i parte cu demnitatea şi măreţia lui Dumnezeu.19
■!
Severitatea pedepselor care au fost aplicate legilor levitice sunt în

19 Kellog, The Book ofLeviticus, p. 4.
i'
1;
Leviticul 125
conformitate cu caracterul pe deplin sfânt al lui Dumnezeu. Criticii cu vederi

liberale ar putea considera aceste pedepse ca fiind dure, însă prin aceasta, ei nu
fac decât să subestimeze gravitatea păcatului, care este respingător şi consti
tuie o insultă la adresa Dumnezeului atotsfânt şi plin de glorie (cf. Habacuc
1:13). Chiar şi păcatele pe care noi îndrăznim să le numim „mici” aduc ofen
să Celui care este perfect din punct de vedere moral şi nespus de curat! Fără
îndoială, cartea Leviticul imprimă în mintea israelitului şi a fiecărui cititor
religios intoleranţa absolută cu care Dumnezeu tratează păcatul şi necurăţia (
cf. 1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21; Romani 1:18-32).
însă Leviticul, această carte care accentuează mesajul venit din cer, potri
vit căruia „fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei 9:22), arată de ase
menea cu aceeaşi claritate şi putere că vărsarea sângelui aduce cu ea înlăturarea
totală apăcatelor pentru fiecare păcătos care se pocăieşte. „Căci le voi ierta ne
legiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:34) este,
în mod evident, implicaţia promisă a sistemului de jertfe. Chiar şi sub Vechiul
Legământ, credincioşii se pot bucura şi II pot lăuda pe Dumnezeu pentru re
alitatea iertării: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează
El fărădelegile noastre de la noi” (Psalmi 103:12).
2. închinare
„Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh
î
şi în adevăr” (Ioan 4:24). Conducerea în închinare şi învăţătură este o altă
responsabilitate importantă. Cei care învaţă pe poporul lui Dumnezeu „vor
primi o judecată mai aspră” (Iacov 3:1). „Dar toate să se facă în chip cuviincios
şi cu rânduială” (1 Corinteni 14:40).
Este interesant de menţionat că Leviticul, o carte plină de cristologie,
!
nu face nicio referire la Duhul Sfânt. însă acest lucru nu este surprinzător.
Principala menire a Duhului Sfânt nu este să atragă atenţia asupra Lui, ci să-L
glorifice pe Cristos (Ioan 16:13-14).
3. Separare
Apostolul Petru citează din Leviticul când îi îndeamnă pe creştini să
trăiască întocmai ca nişte adevăraţi copii ascultători şi transformaţi ai lui
Dumnezeu: „După cum Cel ce v-a chemat este sfanţ, fiţi şi voi sfinţi în toa
tă purtarea voastră. Căci este scris: «Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt»” (1 Petru
15-16; cf. Leviticul 11:44, 45; 19:2).
Dumnezeu face diferenţa între mâncărurile curate şi necurate pentru a
simboliza necesitatea separării de ceea ce este lipsit de evlavie şi nelegiuit
(20:22-26). Regulile detaliate accentuează importanţa curăţiei interioare şi

exterioare. Ele insuflă convingerea că adevăratul credincios trebuie să fie se
parat de tot ceea ce este lipsit de evlavie şi necurat—un gând care este prezent
de-a lungul Vechiului şi Noului Testament (2 Corinteni 6:14-18).20
în Noul Legământ, diferenţa dintre mâncăruri curate şi necurate a fost
îndepărtată (Faptele Apostolilor 10:9-16). Noi ne primim hrana de toate zi
lele aducând mulţumiri lui Dumnezeu, „pentru că este sfinţit prin Cuvântul
lui Dumnezeu şi prin rugăciune” (1 Timotei 4:5). Există totuşi un principiu
fundamental pe care trebuie să-l avem în vedere referitor la modul în care
consumăm hrana şi băutura, dar şi la cantitatea acestora: „Deci, fie că mân
caţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu”
(1 Corinteni 10:31). Toate aspectele vieţii de zi cu zi sunt importanţe pentru
Domnul: fie privind mâncarea sau băutura, îmbrăcămintea sau comporta
j
mentul nostru, fie că suntem necăsătoriţi sau căsătoriţi; fie că ne aflăm în
familie, în biserică, sau în lume; fie că lucrăm în domeniul domestic, al agri
culturii, al comerţului sau al afacerilor, noi trebuie „să ne curăţim de orice
întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica
de Dumnezeu” (2 Corinteni 7:1).
Concluzie
„Leviticul începe după ce este cunoscută răscumpărarea şi vorbeşte despre
lucruri legate de accesul poporului ales la Dumnezeu ... Cristos, în lucrarea
Sa, este suma şi esenţa acestor tipologii, este Cristos aşa cum este El văzut de
cel care are deja siguranţa răscumpărării; este Cristos văzut de cel care, având
pacea cu Dumnezeu şi eliberarea, poate privi cu bucurie la tot ceea ce a întru
chipat Cristos într-un mod deplin pentru el. Cristos este Preot, este Cel care
i aduce jertfa şi este Jertfa; Cristos este Cel care împlineşte tot ce-i este necesar
unui păcătos ca să se poată apropia de Dumnezeu; Cristos este dat pentru
credincios şi este mijlocitor pentru credincios, ca să menţină părtăşia credin
ciosului cu Dumnezeu; toate aceste lucruri le avem reprezentate distinct în
I diferitele tipologii ale Leviticului. Exodul ne vorbeşte despre sângele mielu
lui, care izbăveşte pe Israel din ţara Egiptului. Leviticul ne prezintă preotul şi
jertfele, care vin să împlinească nevoile lui Israel în dorinţa lui de a se apropia
de Iehova.”21
Leviticul prezintă legi pentru stabilirea bunăstării fizice, morale şi spi
rituale a Israelului. Legea din Leviticul avea menirea să pregătească Israelul
: 20 Comp. Leviticul 26:12; Ieremia 32:38; Ezechiel 37:27; Isaia 52:11; Ezechiel 20:34,41;
2 Samuel 7:14.
21Jukes, The Law ofthe Ojferings, pp. 33-34.
Leviticul 127
pentru misiunea lui mondială. Prin Israel, sfinţenia de care nu se putea apro
pia nimeni a lui Dumnezeu trebuia comunicată naţiunilor. El este şi astăzi
ceea ce a fost când a vorbit lui Moise pe Muntele Sinai sau când l-a che
mat din Cortul întâlnirii. Dumnezeul Noului Testament nu este diferit de
Dumnezeul Vechiului Testament. El este la fel de sfânt, la fel de neîngăduitor
cu păcatul, la fel de milostiv faţă de păcătosul care se pocăieşte şi care se în
crede în sângele menit pentru ispăşire. Mesajul din Leviticul este puternic şi
fără echivoc: „Fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei 9:22) şi, în acelaşi
timp, prin asigurarea plină de har oferită de Dumnezeu, prin vărsarea sânge
lui, este iertare deplină.
„Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei ce le iubesc.

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui, şi dreptatea Lui ţine în veci. El a
lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi mi
lostiv.” (Psalmul 111:2-4)
I
t.
•
t
■
:
■
ii
■
.
. V
.
:
-
Numeri
(de la „numărarea" Israelului)
Autor: Moise
■
Idee centrală: „încercări în pustiu"
Temă:
Necredinţa împiedică intrarea în viaţa deplină
„Nu vă împietriţi inima, ca la Meriba,

ca în ziua de la Masa, în pustie."
Psalmi 95:8
i
-
I
i
1
■
Cuprins
:
: 1. Pregătirea pentru plecarea din Sinai 1:1-10:10
i.
Prima numărătoare: seminţiile lui Israel 1:1-4:9
ii.
Reguli diferite 5:1-6:27
iii.
Jertfe la sfinţirea altarului 7:1-89
iv.Candelele, sfinţirea leviţilor şi reguli privitoare la slujirea lor
8:1-26
I
v. Al doilea Paşte, norul şi trâmbiţele 9:1-10:10
l
2. De la Sinai la câmpiile Moabului 10:11-21:35
i.
Plecarea de la Sinai 10:11-36
ii.
Neliniştea seminţiilor 11:1-15
iii.
Aprovizionarea cu prepeliţe 11:16-35
iv.Lepra Măriei 12:1-16
v.Cele douăsprezece iscoade 13:1-14:45
vi. Diferite porunci 15:1-41
! vii.Core, Datan şi Abiram 16:1-17:13
:
viii.Slujirea preoţilor şi a leviţilor 18:1-32
ix. Legea curăţării 19:1-22
x.Moartea Măriei: Moise loveşte din nou stânca 20:1-13
xi. Refuzul lui Edom de a lăsa Israelul să treacă; moartea lui
Aaron 20:14-29
xii. Călătoria până la câmpiile Moabului 21:1-35
3. Evenimentele de pe câmpiile Moabului 22:1-36:13

'
i
Balaam, profetul străin care-l binecuvântează pe Israel 22:1-24:25
ii. Imoralitatea, idolatria şi zelul lui Fineas 25:1-18
iii. Drepturile de moştenire ale fiicelor, losua, succesorul lui
Moise 27:1-23
! v. Regulile pentru jertfe; jurămintele femeilor 28:1-30:16
vi. Războiul împotriva lui Madian 31:1-54
vii. Moştenirea Transiordaniei 32:1-42
, viii. Popasurile israelite 33:1-49
ix. împărţirea teritoriului; cetăţi pentru leviţi; cetăţi de scăpare;
căsătoriile moştenitoarelor 33:50-36:13
Numeri
La prima vedere, titlul „Numeri” pare să producă o reacţie de plictisea

lă. Provenit din Septuaginta, numele acestei cărţi ne duce cu gândul la lis
te şi înregistrări interminabile. Chiar dacă această carte conţine consemnări
privitoare la familii, nume şi sarcinile care trebuie îndeplinite, ea prezintă
totuşi interes pentru creştinul care o abordează având convingerea că „toată
Scriptura este insuflată de Dumnezeu ţi defolos ...”(2 Timotei 3:16, sublinie
rea îmi aparţine). Paginile ei includ multă semnificaţie cristologică, cum ar fi
stânca lovită, şarpele de aramă şi cetăţile de scăpare. Cartea conţine de ase
menea multe lecţii spirituale de mare relevanţă pentru viaţa creştină. Numele
bemidhbar din ebraică al acestei cărţi, care înseamnă „In pustiu”, ne oferă
mai multă informaţie decât cel pe care îl avem noi, deoarece contextul cărţii
începe din „pustia Sinai” (1:1) până în „pustia Paran” (10:12) şi pe „şesurile
Moabului” (22:1).
Cartea Numeri prezintă o relatare emoţionantă. In paginile ei găsim multe
detalii despre pribegia israeliţilor prin pustiu. Această carte ne oferă relata
rea numeroaselor căderi în idolatrie şi imoralitate, alături de judecata dată de
Dumnezeu împotriva lor pentru păcatele comise. Ea acoperă o perioadă de
patruzeci de ani, timp în care majoritatea adulţilor care plecaseră din Egipt au
murit în pustiu din pricina necredinţei şi neascultării (Evrei 3:17-19).
Autor
Călătoriile copiilor lui Israel au fost înregistrate de Moise (33:2). în carte
nu ne sunt date alte informaţii care să sugereze că Moise ar fi autorul ei, cu
toate că este menţionat frecvent ca fiind cel care primeşte instrucţiuni direct
de la Dumnezeu (1:1; 2:1; 3:5, 11, 14, 40, 44; 4:1,17, 21 etc.-peste 80 de re
ferinţe). Chiar dacă atribuim lui Moise scrierea acestei cărţi, este necesar să
menţionăm totuşi că e puţin probabil ca Moise să fi scris despre blândeţea lui!
I (12:3). Acest element a fost adăugat, probabil, de Iosua sau de un alt scriitor.1
1E. J. Young susţine că Moise ar fi putut scrie aceste cuvinte (vezi Edward J. Young, An
întroduction to the Old Testament. Grand Rapids, Michigan: Eerdmans, 1949, p. 86).
........ MU"
Context istoric
Cartea Exodul s-a încheiat cu stabilirea copiilor lui Israel ca naţiune teo
cratică. La un an după plecarea lor din Egipt, Cortul întâlnirii a fost terminat.
„... Atunci, norul a acoperit Cortul întâlnirii” (Exodul 40:34). Două săptă
mâni mai târziu, israeliţii au sărbătorit pentru a doua oară Pastele instituit în
Egipt ca o comemorare anuală (Exodul 12:14, 24; Numeri 9:2, 3, 5). Cartea
Leviticul face legătura între Exodul şi Numeri, oferind o serie de detalii pri
vitoare la felul de închinare şi slujire înaintea Domnului. Legile din Leviticul
I stabilesc stilul de viaţă al israeliţilor în pregătirea lor pentru intrarea în ţara
=:
Canaan. Numeroasele informaţii din Leviticul au fost date într-o perioadă de
şapte săptămâni, pe durata terminării cortului şi a demontării lui pentru a fi
transportat (Exodul 40:17; Numeri 10:11 -vezi tabelul de mai jos).
- !
1: I
Al doilea an în afara Egiptului
Ocazia Ziua Luna Trimiterea
Ridicarea cortului 1 1 Exodul 40:2,17
Sărbătorirea Paştelui 14 1 Numeri 9:2-3, 5
Facerea numărătorii 1 2 Numeri 1:1-2
Demontarea cortului 20 2 Numeri 10:11
il
începutul cărţii Numeri se suprapune cu o parte din perioada acoperită
de Leviticul, cu toate că scopul celor două este diferit. Aici este menţionată I
pregătirea pentru plecarea din pustiul Sinai, urmată de călătoria la Cades-
i.
Barnea. După eşecul suferit de israeliţi în încercarea de a ocupa Canaanul, ei
sunt condamnaţi la alţi 38 de ani de rătăcire prin pustiu. După ce Dumnezeu
i pedepseşte pe bărbaţii necredincioşi care mor în pustiu, secţiunea din finalul
cărţii este formată din evenimentele care au avut loc în câmpiile Moabului, la
marginea ţării promise. Cartea Numeri acoperă perioada cuprinsă între anii
1443 şi 1404 Î.Cr.
I
Structură
|i| Trecerea timpului şi dezvăluirea revelaţiei sunt lucruri evidente în
Pentateuh. Geneza este cartea începuturilor şi ne învaţă despre suveranita
!! tea lui Dumnezeu în a alege pe cine doreşte El. Exodul prezintă eliberarea
Israelului din Egipt şi ne arată modul cum Dumnezeu răscumpără şi îşi eli
‘
berează poporul din robia păcatului. Leviticul clarifică cerinţele sfinte ale lui
■II
Dumnezeu în închinare şi părtăşie şi soluţiile pline de har pe care le stabileşte
I
Numeri 133
Dumnezeu pentru împlinirea acestor cerinţe. Urmează Numeri, nu numai

într-o ordine cronologică, dar şi din punctul de vedere al tematicii şi al teolo
giei. Acestea sunt datele despre umblarea şi lupta poporului Israel în pustiu.
Prin aceste date istorice, creştinii primesc lecţii spirituale despre modul în
care credincioşii trec prin această viaţă, cu păcatele şi încercările ei, cu eşe
curile repetate de fiecare dată fără scuze, însă experimentând credincioşia lui
Dumnezeu şi îndurarea Sa.2
Dumnezeu îi făcuse o promisiune lui Avraam: „Voi pune legământul Meu
între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un
legământ veşnic în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale
după tine. Ţie şi seminţei tale după tine îţi voi da ţara în care locuieşti acum
ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu
voi fi Dumnezeul lor” (Geneza 17:7-8).
Din Egipt, israeliţii sunt conduşi de Domnul înspre ţara promisă părin
ţilor lor-lui Avraam (Geneza 12:7; 13:15,17; 15:7; 17:7-8), lui Isaac (Geneza
26: 3-4), lui Iacov (Geneza 28:13; 35:12; 48:3-4) şi descendenţilor lor (Exodul
12:25).
Partea I: Pregătirea pentru plecarea din Sinai (1:1-10:10)

Prima secţiune acoperă o perioadă de nouăsprezece zile, din prima până
în a douăzecea zi a celei de-a doua luni din cel de-al doilea an după plecarea
din Egipt. La exact o lună după ridicarea cortului, Domnul cere să se facă o
numărătoare. Prima şi a doua numărătoare a Israelului pe care le-a poruncit
Domnul sunt făcute pentru a înregistra numărul bărbaţilor de 20 de ani şi
peste această vârstă apţi pentru serviciu militar (1:3; 26:2). Aceasta sugerează
o populaţie totală de aproximativ două milioane.3 Prin urmare, nu era o rea
lizare minoră ca Domnul să hrănească o asemenea adunare de oameni timp
de 40 de ani.
Capitolele de început oferă informaţii despre alcătuirea şi forţa numerică
a diferitelor seminţii. Sunt atribuite diferite locuri fiecărei seminţii în timp
ce sunt în tabără şi în timp ce se află în mişcare. De fiecare dată, Cortul
întâlnirii trebuie să ocupe locul central. în tabără sunt localizate câte trei se
minţii la toate cele patru părţi ale Cortului întâlnirii. în mişcare, şase triburi,
cele dinspre est şi sud, sunt primele. Cele şase seminţii rămase, cele care sunt
înspre vest şi nord, se află în urmă.
Pe lângă instrucţiuni legate de plecare, Dumnezeu dă reguli pentru con
ducerea bunăstării spirituale a poporului Său. Pentru ajutorarea lui Aaron şi a
2Pink, Gleanings in Exodus, p. 7.
3 Keil &. Delitzsch, The Pentateuch, voi. 3, p. 5.
preoţilor în sarcinile şi responsabilităţile Cortului întâlnirii, seminţia lui Levi

este separată în locul întâilor-născuţi ai fiecărei familii din cele douăsprezece
seminţii (3:5-13).
Domnul nu este preocupat doar de domeniul spiritual. El este preocupat şi
de bunăstarea fizică şi morală a poporului Său. Intrarea în contact cu anumite
boli ar expune poporul la pericole evidente, astfel că se emit legi stricte de ca
rantină (5:1-4). Sunt asigurate cele necesare pentru stabilirea nevinovăţiei sau
vinii în caz de suspectare a infidelităţii (5:11-31). întrucât viaţa de familie este
atât de importantă pentru Dumnezeu, El dă legi pentru a proteja şi a promova
:
stabilitatea familiei.
Abordând o notă mai optimistă, când oricare dintre israeliţi aveau ade
; vărate motive de mulţumire, ei puteau să facă „juruinţa de nazireat” (6:1-21).
Această juruinţă implica abstinenţa de la mâncarea sau băutura rezultate din
struguri, ca de pildă vin, oţet, suc de struguri, struguri proaspeţi sau stafide.
Viţa-de-vie este un simbol al vieţii stabile. Abţinerea de la roadele viţei-de-vie
arată spre natura pelerină a unei vieţi evlavioase. Nazireilor nu le era îngăduit
să-şi taie părul, nici să se apropie de trupul unui mort. Această practică de a-şi
lăsa părul să crească era, probabil, un semn public al juruinţei. In acea perioa
dă, asemenea oameni trebuiau consideraţi ca fiind „separaţi” sau „consacraţi”
Domnului (6:8-9).
: :
Referitor la a doua sărbătorire a Paştelui, se ridică o întrebare legată de
1
modul în care trebuie tratată o persoană care este necurată din punct de ve
i
dere ceremonial, de exemplu, prin atingerea unui cadavru. Moise se întoarce
spre Domnul şi primeşte instrucţiuni pentru popor (9:1-14). Pastele este o
sărbătoare care aminteşte de marile lucrări înfăptuite de Dumnezeu în trecut.
De asemenea, Dumnezeu continuă să ofere călăuzire. în timpul zilei, stâlpul
!
de nor reprezintă prezenţa călăuzitoare a lui Dumnezeu. în timpul nopţii,
simbolul este un stâlp de foc (9:15-23; cf. Exodul 13:21-22). Numai atunci
când se mişcă norul trebuie să se deplaseze poporul.
Sunt făcute două trâmbiţe de argint la sunetul cărora^poporul trebuie să
se adune (10:1-10). Sunetele diferite ale trâmbiţei indică mesaje diferite pen
tru popor. în continuare, Domnul îl aduce şi pe Hobab, evident o călăuză
madianită foarte dibace (10:29-32). Astfel, alături de norul prezenţei Sale,
Dumnezeu le asigură o călăuză umană.
I
Partea a ll-a:
: De la Sinai la câmpiile Moabului (10:11-21:35)
Aflaţi în pustiu de paisprezece luni, copiii lui Israel primesc instrucţiuni să
:I se deplaseze spre nord, în direcţia ţării promise. Tabăra de pe Muntele Sinai,
Numeri 135
care a fost casa lor pentru aproape un an, este ridicată şi, încă o dată, mulţimea
se pune în mişcare. După o cale de trei zile, poporul începe să fie cuprins de
un duh de nelinişte. Adulţii din mulţime sunt nemulţumiţi şi dau dovadă de
neascultare ( cf. Exodul 15:24; 16:20; 17:3). Ei au uitat de greutăţile lor din
trecut şi de bunătatea extraordinară arătată de Domnul faţă de ei. Poporul
priveşte în urmă spre viaţa pe care a dus-o în Egipt şi tânjeşte după zilele ace
lea. Oamenii vorbesc despre mâncarea pe care obişnuiau să o mănânce când
erau în ţară-peştii, castraveţii, pepenii, ceapa şi usturoiul. îşi aduc aminte
de mâncărurile lor delicioase-însă uită de îngrozitoarea lor robie. De această
dată, Domnul reacţionează faţă de cârtirile lor, şi focul loveşte marginile ta
berei (11:1). Pe urmă, Domnul răspunde criticilor dându-le carne din belşug
şi proroceşte că ei vor reacţiona mâncând prea multe prepeliţe, până când li se
va face rău (ll:19-20).4 Mânia Domnului se manifestă faţă de poporul care a
fost „apucat de poftă”, lovindu-1 cu o mare urgie (11:33-34).
Călătoria care ar fi trebuit să dureze unsprezece zile (Deuteronomul
1:2) se prelungeşte la peste o lună. Ajung în cele din urmă la Cades-Barnea.
Apropiindu-se de Canaan dinspre sud, Moise trimite iscoade din pustiul
Paran în ţara promisă pentru a cerceta zona (13:2; vezi harta, pagina 136).
Iscoadele petrec aproape şase săptămâni în Canaan, iar apoi se întorc la po
por, care rămăsese la Cades. Rapoartele pe care le aduc aceşti bărbaţi pun
la încercare credinţa şi încrederea israeliţilor în Dumnezeu. Din perspecti
vă umană, situaţia era în mod copleşitor împotriva lor. Zece iscoade dau un
raport nefavorabil descurajându-i pe israeliţi. Două dintre iscoade, Caleb şi
Iosua, cu toate că erau realiste în privinţa puterii duşmanului, încurajează to
tuşi poporul să invadeze ţara: „Majoritatea dintre ei au declarat ţara ca fiind
bună şi frumoasă, dar imposibil de obţinut, din cauza uriaşilor şi a cetăţilor
cu ziduri. Aceşti oameni minoritari au văzut de asemenea uriaşii şi cetăţile cu
ziduri, dar L-au văzut pe Dumnezeu. Cei mai mulţi au pierdut perspectiva
clară despre Dumnezeu şi, astfel, s-au umplut de teama copiilor lui Anac şi
a cetăţilor cu ziduri. Alături de pierderea perspectivei clare stătea pierderea
încrederii desăvârşite.”5
Moise şi Aaron se alătură lui Iosua şi Caleb, încercând să convingă popo
rul să se încreadă în Domnul şi să intre în Canaan. Iosua îşi exprimă public
încrederea în Dumnezeu: „Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce
în ţara aceasta, şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere” (14:8; cf.
Exodul 3:8).
4 Aceasta nu a fost prima dată când Domnul a trimis prepeliţe în pustiu (Exodul 16:12-13;
cf. Psalmul 105:40).
5 G. Campbell Morgan, Student Survey of the Bible (Iowa Falls, Iovva: World Bible
Publishers, 1993), pp. 35-36.
Călătoria lui Israel de la Muntele Sinai la câmpiile Moabului
::
:
|
1 — ruta posibilă de la Muntele Sinai la Cades-Barnea
2 intrarea iscoadelor în recunoaşterea ţării promise
3 — călătoria de la Cades-Barnea la câmpiile Moabului
Călătoria de şase săptămâni spre Sinai (Exodul 19:1).

Aproape un an de popas la Sinai (Numeri 10:11).
i
Călătoria de peste o lună de la Muntele Sinai la Cades-Barnea.
I:
.
Numeri 137
Poporul răspunde acceptând raportul celor zece iscoade. Acesta este ma
rele punct de cotitură din istoria Israelului. Poporul nu se va mai duce să ia în
stăpânire ţara Canaanului. In aceasta constă cel mai mare eşec al mulţimii de
la Cades-Barnea. Se pierd cu totul -şi aceasta în timp ce se află în faţa ţării
promise. Ce catastrofă! Necredinţa îi privează de ţara promisă. Refuzul majo
rităţii de a asculta vocea Domnului, de a avea încredere în promisiunile Lui şi
de a se supune poruncii Sale, în ciuda obstacolelor, are ca rezultat o pedeapsă
cumplită: „Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta ... în afară de
Caleb ... şi Iosua ... Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf,
îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit-o voi. Iar cât
despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. Şi copiii voştri vor
rătăci patruzeci de ani în pustiu, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce
toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. După cum în patruzeci de
zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor
voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu
mâna de la voi” (14:29-34).
Astfel, israeliţii sunt sortiţi să petreacă alţi 38 de ani într-o rătăcire fără
ţintă prin pustiul dintre Marea Mediterană şi cele două mari bifurcaţii ale
Mării Roşii. Istoria lor din această perioadă este una a necredinţei şi a fricii, a
certurilor şi a separării, a răzvrătirii şi a luptei.
Patruzeci de ani în pustiu

Nu ni se spun prea multe despre evenimentele petrecute în anii îndelun
gaţi din pustiu. Când cei treizeci şi opt de ani de judecată se sfârşesc, poporul
se întoarce din nou la Cades-Barnea (20:1). In acei ani au murit 600.000 de
bărbaţi capabili să lupte în război. Unii au fost omorâţi în atacurile zadarnice
împotriva amaleciţilor, după cum profeţise Moise (14:40-45); alţii au murit
sub judecata directă a lui Dumnezeu (de exemplu 16:31-32, 35) sau în urma
urgiei (16:49), ori din pricina muşcăturilor de şarpe (21:6), iar ceilalţi au murit
din cauze naturale.
In ciuda nemulţumirii şi a plângerilor israeliţilor, Domnul a avut grijă de
ei, deseori în mod miraculos: „Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne
credincios, căci nu Se poate tăgădui singur” (2 Timotei 2:13).
La Cades se produce un eveniment care va avea implicaţii adânci asupra
lui Moise şi Aaron. Domnul trebuie să asigure din nou apă pentru mulţime,
aşa cum făcuse la Refidim (20:7-12; cf. Exodul 17:1-7). Poporul, însetat, îi
critică pe Moise şi pe Aaron. Cei doi fraţi răspund apelând la Dumnezeu în
rugăciune. Ei cer Domnului ajutor la „uşa cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa
la pământ, şi li s-a arătat slava Domnului. Domnul -a vorbit lui Moise şi a
zis: «Ia toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii
acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă, şi să adăpi
adunarea şi vitele lor.»... Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii.
Şi Moise le-a zis: «Ascultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem
apă din stânca aceasta?» Apoi Moise a ridicat mâna, şi a lovit stânca de două
ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut
şi vitele” (Numeri 20:6-11).
Moise nu se supune Cuvântului Domnului. In loc să vorbească stâncii cu
toiagul lui Dumnezeu în mână, aşa cum îl îndrumase Dumnezeu, el adresea
ză mulţimii cuvinte dure, dând dovadă de o mare nerăbdare. Deşi cuvintele
nu exprimă îndoială sau necredinţă, ele nu sunt deloc potrivite. Ulterior, psal-
mistul explică această situaţie în următoarele cuvinte:
„Ei (poporul) au mâniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost

pedepsit din pricina lor. Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi
Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.” (Psalmul 106:32-33)
Contrar instrucţiunilor primite de la Domnul, Moise loveşte stânca de

două ori cu toiagul, ca şi cum situaţia ar fi depins de străduinţa umană şi nu
exclusiv de puterea lui Dumnezeu, sau ca şi cum promisiunea lui Dumnezeu
nu s-ar fi împlinit fără toate loviturile sale. Animozitatea exprimată în cuvin
tele sale arată slăbiciunea credinţei. Acest slujitor, până atunci credincios lui
Dumnezeu, istovit în urma numeroaselor ispite la care a fost supus, permite
să fie copleşit şi, astfel, cade în loc să-L cinstească pe Domnul înaintea po
porului. Moise II supără pe Domnul prin cuvintele sale dure şi prin acţiunea
sa pripită. Păcatul este cu atât mai grav, întrucât Moise este conducătorul po
porului şi nu acţionează într-un mod vrednic de slujba care i s-a încredinţat.
Dumnezeu îl pedepseşte luându-i rolul pe care îl are, înainte de a-şi îndepli
ni până la capăt slujba încredinţată lui. El nu va mai conduce poporul peste
Iordan. El nu va mai călca pe pământul ţării promise (27:12-14).
Intr-o anumită măsură, comportamentul lui Moise este de înţeles. Cu
patruzeci de ani mai devreme, Domnul promisese că va da apă din stâncă.
Atunci, lui Moise i s-a poruncit să lovească „stânca şi va ţâşni apă din ea şi
poporul va bea” (Exodul 17:6). Acest slujitor al lui Dumnezeu, cunoscut pen
tru preocuparea lui conştiincioasă de a comunica detaliile legii lui Dumnezeu,
uită de el pentru o clipă, iar această nesăbuinţă îi va aduce consecinţe g rave.
Israeliţii îşi continuă drumul, călătorind înspre sud-est către Muntele Hor.
Aaron este urmat în slujirea ca mare preot de fiul său Eleazar, chiar înainte de
a muri pe Muntele Hor. După treizeci de zile de jelire din pricina despărţirii de
li conducătorul lor, copiii lui Israel îşi reiau călătoria. Ei se îndreaptă spre sud, la
Numeri 139
Eţion Gheber în partea de sus a Mării Roşii, înainte de a trece înspre vest, iar
apoi înspre nord, pentru a trece prin ţinutul Edomului (vezi harta). Călătoria
de la Muntele Hor îi duce în direcţia opusă ţării Canaanului, astfel că „Poporul
şi-a pierdut răbdarea pe drum” (21:4). Răzvrătirea izbucneşte din nou în rândul
mulţimii. încă o dată, poporul păcătuieşte înaintea Domnului. Ei critică mân
carea pe care Domnul le-o asigură. Au ajuns să deteste ceea ce acum numesc
„hrană proastă” (21:5). Ca răspuns la cârtirile şi plângerea lor, Dumnezeu tri
mite o pedeapsă cumplită-o urgie de şerpi veninoşi. Tabăra israeliţilor este um
plută de şerpi, şi mulţi dintre oameni sunt muşcaţi şi mor. In disperare, poporul
îşi recunoaşte păcatul şi-i cere lui Moise să se roage pentru ei. Moise le ascultă
cerinţa şi, ca răspuns la rugăciunile lui, Domnul asigură o cale de vindecare,
însă aceasta pretinde credinţă şi ascultare. Trebuie să se facă un şarpe de aramă
care va fi ridicat în centrul taberei, şi oricine este muşcat de un şarpe trebuie să
?
privească la şarpele de aramă, iar astfel va fi vindecat (21:4-9).
Copiii lui Israel îşi continuă călătoria. Avansând cu repeziciune dintr-o ta
bără în alta, ei înaintează spre ţara promisă. Apropiindu-se de ţara amoriţilor,
ei cer permisiunea de a trece prin teritoriul acestora fără a avea parte de con
1
flicte. Sunt bucuroşi să le arate dorinţa de a nu deranja, însă împăratul Sihon
al amoriţilor nici nu vrea să audă de aşa ceva. El luptă împotriva Israelului,
dar este înfrânt. Og, împăratul Basanului, încearcă şi el să se opună trecerii
Israelului prin ţara lui. Insă şi acesta este înfrânt.
.
\ Partea a lll-a:
Evenimentele de pe câmpiile Moabului (22:1-36:13)
Copiii lui Israel ajung în pragul ţării promise-„în şesurile Moabului, din
colo de Iordan, în faţa Ierihonului” (22:1). Balac, împăratul Moabului, devine
»
foarte neliniştit. El nu-i doreşte pe israeliţi ca vecini. El este perfect conşti
ent de înfrângerea suferită de Sihon, împăratul amoriţilor, şi de cea a lui Og,
împăratul Basanului. Strategia lui Balac este semnificativ diferită de cea a lui
Sihon şi a lui Og. El trimite după Balaam, un profet non-israelit, pentru a-i
blestema pe israeliţi pe măsură ce aceştia se apropie de ţinutul lui. Domnul
respinge cererea, iar Balaam, în loc să blesteme, îl binecuvântează pe Israel
(22:1-24:25).
Chiar dacă Domnul face în permanenţă lucruri minunate pentru poporul
Său, ei cad totuşi în ispitele firii lor şi se lasă pradă idolatriei şi imoralităţii
(25:1-18). Ceea ce duşmanul nu poate face cu forţa, diavolul poate împlini prin
insinuări subtile şi pervertire.
La patruzeci de ani după exodul din Egipt, se face o nouă numărătoare a
copiilor lui Israel (26:1-51; cf. 1:1-46). în afară de seminţia lui Levi, în popor
sunt acum 601.730 de bărbaţi în vârstă de 20 de ani şi peste această vârstă.

Doar doi dintre bărbaţii care au fâcut parte dintre cei 603. 550 de la pri ma
numărătoare (1:46) mai sunt în viaţă-Caleb şi Iosua (26:64-65). Aceştia sunt
cei doi bărbaţi rămaşi dintre cei care au plecat din Egipt şi cărora li s-a dat voie *.
să intre în ţara promisă. Domnul îşi respectă cuvântul—atât cel de judecată, cât
şi cel de promisiune.
Este declarat un nou conducător pentru a doua generaţie a israeliţilor din
pustiu (27:16-23). Iosua trebuie să-l înlocuiască pe Moise în calitate de căpe
tenie a poporului. El va conduce naţiunea în Canaan. Din acest moment şi
până la sfârşitul cărţii Numeri, perspectiva este una pozitivă. Cea de-a doua
generaţie se confruntă cu o nouă încercare a credinţei: îl vor urma ei în mod
voit şi din toată inima pe Iosua în Canaan?
Domnul ascultă problemele fiicelor lui Ţelofhad şi este emisă o nouă lege
i-
pentru a asigura transferul de moştenire unei fiice în situaţia în care nu există
un fiu moştenitor (27:1-11). în mai multe domenii, de exemplu al ceremo
niilor şi al juruinţelor, pregătirea legii este finalizată pentru a fi stabilită în
Canaan.
î
Cartea Numeri se încheie cu imaginea poporului aflat în pragul ţării pro
mise: „Acestea sunt poruncile şi legile pe care le-a dat Domnul prin Moise
copiilor lui Israel, în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ieri honului”
(Numeri 36:13).
Cristos si Biserica Sa 1
Asemenea zilelor din pustiu descrise în Exodul, şi Cortul întâlnirii, stâlpul

I de nor, stâlpul de foc, mana şi apa din stâncă, toate sunt prezentate în Numeri.
Acestea simbolizează suveranitatea lui Dumnezeu: Cortul întâlnirii şi stâlpul
1
reprezintă prezenţa lui Dumnezeu; mana şi apa din stâncă arată purtarea de
grijă a lui Dumnezeu. Toate acestea au o importanţă deosebită în relaţia cu
Isus Cristos (vezi paginile 92-93). El este marea prezenţă a lui Dumnezeu în
j cadrul poporului Său. El este marea purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru
1 poporul Său.
In Numeri, este repetată porunca lui Dumnezeu de a scoate apă din stâncă
(20:7-11; cf. Exodul 17:5-6). Prima dată, Moise a trebuit să lovească stânca
(Exodul 17:6). A doua oară, el trebuia să vorbească stâncii (20:8). Cuvântul
în ebraică folosit pentru prima stâncă \tsuwr\ înseamnă temelie joasă, în timp
ce cuvântul în ebraică folosit pentru cea de-a doua stâncă [celă\ se referă la o
stâncă de sus, înaltă. Toiegele pe care Moise trebuie să le ia potrivit instruc
ţiunilor primite sunt diferite. Prima dată, la începutul călătoriei prin pustiu,
Dumnezeu i-a zis: „Ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi porneşte”
Numeri 141
(Exodul 17:5). Acest toiag trebuia să lovească stânca. A doua oară, patruzeci
de ani mai târziu, cu puţin înainte de intrarea în ţara promisă, Dumnezeu i-a
spus lui Moise să ia un toiag diferit: „Moise a luat toiagul dinaintea Domnului,
cum îi poruncise DomnuF' (20:8-9, sublinierea îmi aparţine; cf. 17:10). Acest
toiag nu este toiagul lui Moise, ci toiagul lui Aaron, preotul („dinaintea
Domnului” are aceeaşi semnificaţie pe care o au cuvintele „înaintea mărtu
riei” din capitolul 17:10). Pentru a întări conceptul toiagului preoţesc, Moise
trebuie să-l ia acum pe Aaron cu el (20:8). In prima ocazie, Aaron nu este
menţionat!
Gestul lovirii stâncii a doua oară este chiar mai important dacă i se înţe
lege semnificaţia. Pavel spune despre israeliţi: „Beau dintr-o stâncă duhov
nicească ce venea după ei; şi stânca era Cristos” (1 Corinteni 10:4). Ambele
situaţii II simbolizează pe Cristos: în prima lovitură a stâncii joase (smerite),
ca Mântuitor „lovit de Dumnezeu, şi smerit... pentru păcatele noastre” (Isaia
53:4-5). Prin moartea Sa, El asigură apă vie, viaţă spirituală, pentru poporul
Său aflat în nevoie (Ioan 4:10; 7:37-39; 19:34). Cea de-a doua stâncă îl prezin
tă ca fiind Mântuitorul înălţat, Marele Preot din cer. El nu trebuie să fie lovit
de două ori.6 „Noi avem un astfel de Mare Preot, care stă la dreapta tronului
Măririi în ceruri” (Evrei 8:1). In permanenţă, El asigură apa vie a vieţii spiri
tuale (Apocalipsa 22:1,17).
Din pricina neascultării sale, lui Moise nu i se permite să intre în ţara
Canaanului. în termenii analogiei spirituale, se poate spune că el nu trebu
ia să intre în ţara promisă. El reprezintă Legea (Ioan 1:17). Legea nu poate
să-l ducă pe păcătos în cer; numai Cristos are această putere (Romani 8:1-4;
3:20-24; Galateni 2:19-21). Moise este înlocuit de Iosua (echivalentul în ebra
ică al numelui „Isus”), conducătorul care duce poporul lui Dumnezeu acasă
(Evrei 12:1-2).
Un alt tip important a lui Cristos prezentă în cartea Numeri este şarpele de
aramă (21:6-9). Este singura ocazie când Domnul Dumnezeu prezintă un tip
al Fiului Său care este deranjant şi ofensator. Ideea unei asemenea tipologii a
lui Cristos ar fi fost eliminată imediat dacă Domnul Isus nu S-ar fi asemănat
pe Sine cu şarpele care a fost ridicat în pustiu (Ioan 3:14-15). Analogia nu se
referă doar la faptul că Mântuitorul urma să fie ţintuit pe o cruce, aşa cum
şarpele a fost fixat pe o prăjină şi ridicat, astfel încât să îl vadă toţi. Această
analogie are o semnificaţie mult mai profundă. Istoria poporului lui Israel din
acea perioadă conţine caracteristici care vin să desluşească multe adevăruri des
pre Cel ce a fost răstignit. Poporul păcătuieşte (21:5; cf. v. 7). Domnul trimite
pedeapsa (21:6). Poporul se pocăieşte şi caută iertare (21:7). Domnul asigură
un mijloc de vindecare care pretinde credinţă şi ascultare din partea lui (21:8).
6 Pentru o explicaţie amănunţită a acestor tipologii, vezi Pink, Gieanings in Exodus, pp.
136-140.
Măsurile pe care le adoptă Domnul pentru vindecarea muşcăturilor sunt

drastice. De la prima carte a Bibliei şi până la ultima, şarpele devine simbo
lul a tot ceea ce este rău. Şarpele din Grădina Eden este cel pe care Satan
îl foloseşte ca agent al său în ispitirea lui Adam şi a Evei la păcat. In cartea
Apocalipsa diavolul este prezentat ca fiind „şarpele cel vechi” (Apocalipsa
= 12:9). Asocierile sunt cât se poate de neplăcute. Totuşi, faptul că Domnul Se
=: ' identifică pe Sine cu şarpele din pustiu nu poate fi trecut atât de uşor cu vede-
I ! rea. E1 Se identifică pe Sine cu soluţia la problema păcatului. Acea soluţie re
prezintă pedeapsa lui Dumnezeu (şerpii veninoşi). în felul acesta El Se iden
tifică, plătind un preţ foarte mare, cu păcatul (2 Corinteni 5:21), cu blestemul
(Galateni 3:13) şi cu vindecarea (Ioan 3:14-16; cf. Numeri 21:9).
De unde provenea puterea vindecării? Este clar că puterea de a vindeca nu
stătea în şarpele de aramă. Această întrebare a rămas fără răspuns până în ziua
. în care tânărul evreu a fost executat în afara capitalei lui Iuda.
O tipologie a lui Cristos este sugerată în apa de curăţare (19:9-22). Aceasta
a fost grija plină de har a lui Dumnezeu pentru curăţarea simbolică ( cf.
Ezechiel 36:25; Tit 3:5; Ioan 13:8). Apa conţinea cenuşa unei vaci roşii
aduse ca ardere-de-tot pentru păcat. Apa simbolizează curăţarea; cenu
şa vacii reprezintă jertfa ispăşitoare. împreună, acestea arată spre „sângele
lui Isus Cristos” care „ne curăţeşte de orice păcat” şi de „orice nelegiuire”
(1 Ioan 1:7, 9).
Cetăţile de scăpare (35:9-34) reamintesc creştinilor de faptul că Mântuitorul
f este locul lor de adăpost. Şase cetăţi erau răspândite prin Israel-trei în partea
de vest a râului Iordan şi trei în partea de est. Acestea trebuiau să fie accesibile,
astfel încât cineva care comisese omucidere putea să se adăpostească în interi
orul lor de cel care voia să răzbune sângele vărsat. în acelaşi fel, Mântuitorul
i este în permanenţă cetatea noastră. în El ne ascundem, la El găsim scăpare
(Evrei 6:18), fiind un ecou al cuvintelor lui David care a strigat: „Scapă-mă de
vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost” (Psalmi 143:9). Apostolul
Pavel spune că a renunţat la toate avantajele de evreu pe care le avea din naş
tere, socotindu-le „ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii
lui Cristos Isus”, ca să fie „găsit în El, nu având o neprihănire” care este din
Lege, „ci aceea care se capătă prin credinţa în Cristos, neprihănirea pe care o
dă Dumnezeu, prin credinţă” (Filipeni 3:8-9).
Profeţiile despre Cristos

; Când Balac, împăratul Moabului, l-a chemat pe profetul non-israelit,
Balaam, el se aştepta ca acesta să blesteme Israelul, dând astfel moabiţilor po
i sibilitatea să câştige o victorie decisivă. Totuşi, Balaam nu i-a blestemat, ci a
Numeri 143
rostit patru binecuvântări profetice la adresa Israelului. Profeţia finală include

aceste cuvinte:
„îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din
Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile
Moabului, şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set. Se face stăpân pe Edom,
Se face stăpân pe Seir, vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari. Cel ce se
naşte din Iacov domneşte ca stăpânitor, şi pierde pe cei ce scapă din
cetăţi” (24:17-19)
Cândva, în viitor, un conducător puternic se va ridica dintre israeliţi şi va

câştiga o victorie remarcabilă împotriva duşmanilor lor. Steaua care va răsări
reprezintă apariţia unui conducător sau rege plin de glorie, idee confirmată
prin afirmaţia că „un toiag de cârmuire se ridică din Israel”, întrucât toia
gul de cârmuire este un simbol al suveranităţii (Geneza 49:10). „Prin acest
Conducător, evreii din vremurile timpurii L-au înţeles pe Mesia, fie exclusiv,
fie în principal, ca făcând referire în al doilea rând la David.”7 „împlinirea
acestei profeţii a început prin subjugarea edomiţilor de către David (2 Samuel
8:14; 1 împăraţi 11:15-16; 1 Cronici 18:12-13), însă nu va fi desăvârşită decât
la „sfârşitul zilelor”, când toţi duşmanii lui Dumnezeu şi Biserica Sa vor fi la
picioarele lui Cristos (Psalmul 110:1).”8
Unul dintre motivele pentru care Hengstenberg respinge ideea că această
profeţie ar fi o prorocie despre Cristos este acela că „Nu există nicio dovadă în
acest sens în Noul Testament”9. Aceasta pare o eroare neobişnuită pentru un
asemenea cercetător. Există cel puţin două versete semnificative în sprijinul
acestei idei: „Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că
luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va
crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre” (2 Petru
1:19). „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri
pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul străluci
tor de dimineaţă” (Apocalipsa 22:16).
De asemenea, profeţia lui Balaam poate fi legată de călăuzirea magilor
printr-o stea (Matei 2:2,9). Cristos este „Luceafărul strălucitor de dimineaţă”.
El este Steaua Călăuzitoare a lui Iacov.
7 Hengstenberg, Christology ofthe Old Testament, p. 34.

8 Keil 8c Delitzsch, The Pentateuch, voi. 3, p. 194; cf. Delitzsch, Messianic Prophecies,
pp. 40-41.
9 Hengstenberg, Christology of ht e Old Testament, p. 34.
Aplicaţie
Din multe puncte de vedere, Numeri este o carte neobişnuită. Stilul şi
structura ei sunt deosebite: „Listele seminţiilor sunt urmate de relatări ale
unor evenimente istorice, regulile despre jertfă sunt date alături de detaliile
unor controverse legale complicate. Totul este foarte important din punct de
vedere istoric, pentru că dorim să cunoaştem calea poporului lui Dumnezeu
în drumul său spre ţara promisă, dar care sunt lecţiile importante ale acestei
cărţi pentru creştinii de astăzi?”10
Fără îndoială, această carte aduce beneficii creştinilor ( cf. 1 Corinteni
10:1-13). „Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noas
tră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să
avem nădejde” (Romani 15:4).
1 Pregătire pentru slujire

„Numărătoarea” făcută este de fapt o înscriere pentru slujire. Ea arată că
fiecare credincios este un soldat şi că fiecare soldat trebuie să facă ceva anume
(2 Timotei 2:3-4; Efeseni 6:13-17). De asemenea, aceasta demonstrează că
există putere în organizare (2:1-34). Dumnezeu doreşte ca lucrarea Lui să fie
împlinită, tot aşa cum El cere ca închinarea înaintea Lui să fie condusă-„în
chip cuviincios şi cu rânduială” (1 Corinteni 14:40). Fiecărui credincios îi revi
ne o anumită sarcină în împărăţia lui Dumnezeu (Romani 12:4-8; 1 Corinteni
12:4-31; Efeseni 4:16). Sarcinile speciale solicită aptitudini speciale: darurile şi
harurile spirituale sunt mai necesare decât calificările mentale şi fizice.
2. Daruri pentru lucrarea lui Dumnezeu

! Capitolul 7 prezintă în detaliu jertfele aduse de căpeteniile seminţiilor.
Fiecare dintre ei a adus exact aceleaşi daruri. în loc să le menţioneze ca în-
' i
treg, naratorul prezintă contribuţia fiecăruia în parte. Repetiţia are rolul de a

sublinia ideea de bază: „Dumnezeu găseşte plăcere în a onora darurile copi
! ilor Săi.”11 Această idee este evidenţiată şi în Noul Testament. Domnul Isus
observă îndeosebi pe săraca văduvă care-şi aruncă cei doi bănuţi ai ei în vis
S tierie. El atrage atenţia ucenicilor Săi asupra dărniciei ei jertfltoare (Marcu
: 12:42-44). Când o femeie toarnă parfum scump peste picioarele Lui, Domnul
Isus îi apără gestul considerându-1 o manifestare profundă a credinţei şi a dra
: gostei ei (Luca 7:37-38,47).
;
10 Brown, Let's Read the O/d Testament, pp. 33-34.
11 Hodgkin, Christ in a/l the Scriptures, p. 31.
Numeri 145
Zeciuiala (zece procente din venitul real) a devenit pentru israeliţi standar
dul dărniciei lor (Geneza 14:20; 28:20-22; Neemia 10:38-39; Maleahi 3:8-10;
Proverbe 3:9-10). Dar zeciuiala nu era suma totală a dărniciei lor. Existau
multe alte contribuţii pe care poporul le aducea de bunăvoie pentru lucrarea
lui Dumnezeu.
Dacă principiile dărniciei subliniate în Noul Testament ar fi respectate de
Biserică, nu ar mai fi lipsuri în lucrare, evanghelizare sau plantarea de bise
rici, atât în ţară, cât şi în străinătate: „Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar
cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în ini
ma lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci «pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte
Dumnezeu»” (2 Corinteni 9:6-7).
Zeciuiala este doar un principiu pentru credincioşii Noului Legământ.
Pentru unii credincioşi, a da zece procente din propriul lor venit presupune un
mare sacrificiu. Pentru alţii din lumea de Vest, aceasta înseamnă foarte puţin,
astfel că lasă prea mult loc pentru propriile plăceri. Domnul a spus israeliţi-
lor: „Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere
să le câştigi” (Deuteronomul 8:18). Iar creştinilor, Pavel le comunică mesajul
următor: „îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe, şi să nu-şi
pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate
lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. îndeamnă-i să facă bine, să fie
bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi
strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să
apuce adevărata viaţă” (1 Timotei 6:17-19).
*
3. Cârtire
: Primele 25 de capitole ale cărţii Numeri redau imaginea unui popor ne
mulţumit. Israelul se plângea în permanenţă -privitor la călătorie, deşert,
mâncare, uriaşi, conducătorii lor. Cartea Numeri ar putea fi numită foarte
bine „cartea cârtirilor”, deoarece prezintă mai multe situaţii majore de descu
rajare şi tristeţe. Şapte episoade distincte care vorbesc despre cârtire şi plân
geri din partea poporului sunt menţionate în capitolele 11-21. Copiii lui Israel
i s-au plâns cu privire la:
■ Călătorie (?) (11:1-3);
■ Hrană (11:4-6);
■ Uriaşi (13:33-14:3);
■ Conducătorii lor (16:3);
■ Judecata divină (16:41);
■ Deşert (20:2-5);
■ Mană (21:5; cf. 11:6)
Din multitudinea de referiri la cârtire, nemulţumire şi plângeri care apar

în Scriptură, se poate trage foarte uşor concluzia că acestea sunt unele dintre
cele mai mari eşecuri suferite în viaţa spirituală: „Faceţi toate lucrurile fără
cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu,
fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lu
mini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii” (Filipeni 2:14-16).
Vi
4. Necredinţă
A patra carte a Pentateuhului conţine avertizări privitoare la pericolele şi
ii consecinţele grave ale păcatului şi necredinţei. Pustiul a fost tărâmul de încer
care a credinţei: „Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul,
li Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustiu, ca să te smereas
că şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti
sau nu poruncile Lui” (Deuteronomul 8:2).
Neputinţa poporului de a-şi pune încrederea în Dumnezeu şi, astfel, de
a intra în ţara promisă a adus alţi 38 de ani de rătăcire prin deşert. In urma
sentinţei cu moartea dată din pricina necredinţei, cei mai mulţi au fost con
damnaţi pentru păcatele lor la moarte în pustiu. Ei nu puteau să intre în ţara
Iii! promisă: „Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea
iii şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu ... Cine au fost,
I
în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care
ieşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El
patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte
;
au căzut în pustiu? Şi cui S-ajurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a
i jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem dar că n-au putut să intre din pricina
!' necredinţei lor. Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare
făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit
iii prea târziu. Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care
le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei
ce l-au auzit” (Evrei 3:12,16-19; 4:1-2).
Boala şi moartea sunt legate uneori în mod direct de păcatul individu
al. Această legătură este ilustrată în cazul omului paralizat de la fântâna din
|
Betesda (Ioan 5:l-5).12 Acelaşi lucru se poate spune şi cu privire la Anania şi
Safira (Faptele Apostolilor 5:1-11). Moartea lor subită a fost rezultatul jude
iii căţii imediate date de Dumnezeu. Legătura dintre păcat şi suferinţă şi dintre
păcat şi moarte este sugerată şi de Pavel în avertizarea pe care o dă corinte-
12 Există o legătură intenţionată între boala de care suferea acest om din pricina păcatului
său (Ioan 5:5,14) şi cei 38 de ani pe care copiii lui Israel i-au petrecut rătăcind prin pustiu din
cauza păcatului lor? Unii cercetători ai Bibliei sunt de părere că există o asemenea legătură.
Numeri 147
nilor referitor la Cina Domnului: „Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi
bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceas
ta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm" ( 1 Corinteni
11:29-30, sublinierea îmi aparţine).
Toată suferinţa, boala şi moartea au legătură cu păcatul (Romani 5:12;
6:23), dar nu toată suferinţa, boala şi moartea au legătură directă cu păcate
specifice comise de om. Putem observa aceasta din cazul clasic al lui Iov, care
a suferit cu toate că era neprihănit înaintea lui Dumnezeu. Putem vedea situ
aţia omului născut orb, în care nici părinţii lui, nici el nu erau direct respon
sabili pentru suferinţa lui (Ioan 9:2-3).
5. Perseverenţă
Pe măsură ce parcurgem istoria poporului evreu şi călătoriile lor, gândurile
ni se întorc spre umblarea noastră cu Dumnezeu. Biblia prezintă viaţa creştină
ca pe o călătorie: „Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în cău
tarea celei viitoare” (Evrei 13:14). Noi trebuie să trăim ca „străini şi călători”
(1 Petru 2:11). Intrând prin poarta cea strâmtă (care este Cristos, Ioan 10:9),
noi trebuie să mergem pe calea „îngustă ... care duce la viaţă” (Matei 7:13-14).
Când apostolul Pavel îi îndeamnă pe creştini la Efes „să vă purtaţi într-un
chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o”, el spune, de fapt: „umblaţi
în chip vrednic ...” (Efeseni 4:1). Şi, din nou, scrie corintenilor: „Măcar că
trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pămân
tească” (2 Corinteni 10:3); „pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere”
(2 Corinteni 5:7). Cuvântul lui Dumnezeu spune că, în timp ce înaintăm pe
cale, putem foarte uşor să ne rătăcim, să pierdem direcţia bună. Despre acest
lucru vorbeşte cartea Numeri. In perioada istorică pe care o acoperă această a
patra carte a Bibliei, copiii lui Israel au făcut mai multe greşeli grave. Aceste
evenimente şi incidente au fost consemnate pentru a ajuta la învăţătura şi in
struirea noastră.
Este o insultă la adresa lui Dumnezeu să privim înapoi tânjind după zi
lele din trecut, dinaintea convertirii. După un timp relativ scurt petrecut în
pustiu, israeliţii priveau în urmă la viaţa lor din Egipt şi râvneau la zilele din
trecut. Ei vorbeau despre mâncarea pe care o aveau când se aflau în ţară-peş-
te, castraveţi, pepeni, praz, ceapă şi usturoi. însă nu apreciau binecuvântările
pe care le experimentau-eliberare din robie, părtăşie cu Dumnezeu, provizii
miraculoase de hrană, purtare de grijă şi perspectiva constantă a unei ţări pro
mise care le stătea înainte-„o ţară în care curge lapte şi miere” (14:8).
Domnul Isus i-a avertizat pe evreii din vremea Sa să-şi amintească de
„nevasta lui Lot” (Luca 17:32; cf. Geneza 19:17, 26). De asemenea, El a
spus: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru
împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9:62).
Domnul nu prezintă numai pericolele la care ne expunem întorcându-ne
privirile în urmă şi tânjind după vremurile trecute; El de asemenea îi încura
jează pe credincioşi să persevereze neîncetat: . uitând ce este în urma mea,
şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării
cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus” (Filipeni 3:13-15). Confruntându-ne
i <
: cu obstacole care par de netrecut, precum uriaşi şi cetăţi mari (Numeri 13:28),
rezultatul va depinde de măsura în care vedem „greutăţile din perspectiva
lui Dumnezeu sau îl vedem pe Dumnezeu în umbra greutăţilor”13. Domnul
doreşte ca oamenii să privească lucrurile într-un mod realist, dar mai presus
! de toate, El cere o încredere puternică în scopurile şi puterea Lui (2 împăraţi
;
: 6:16). Să alergăm cu răbdare ... „privind la Isus” (Evrei 12:2).
i
Concluzie
:
Domnul îşi călăuzeşte poporul de sub robia egipteană înspre marele necu
noscut, având ca scop final ţara promisă. Prima etapă a călătoriei prin pustiu I
solicită credinţă şi încredere în călăuzirea Domnului şi în purtarea Sa de grijă.
| ! Cea de-a doua etapă prezintă eşecul celor mai mulţi israeliţi din pricina necre
;
dinţei şi neascultării lor. Ca o consecinţă, petrec alţi 38 de ani în pustiu. Cea
de-a treia şi ultima etapă prezintă o generaţie nouă care-i urmează pe Iosua şi
Caleb, fiind pregătită pentru intrarea în ţara promisă.
!
Dumnezeu este preocupat de detaliile practice ale vieţii noastre de fieca ;
re zi. Lui îi pasă de bunăstarea poporului Său. El împlineşte nevoile copii
lor Săi. îi susţine în fiecare zi. îi călăuzeşte neîncetat. El luptă pentru ei. îi
pune în dificultate pe vrăjmaşii lor. El este mereu alături de ei. însă lucrul pe 1
care Dumnezeu nu-1 poate îngădui este păcatul. Lucrul pe care nimeni nu-1
i
poate ascunde este păcatul, deoarece „să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge”
(32:23).
I
!
i
i
13 Campbell Morgan, Student Survey ofthe Bible, p. 39.
:
Deuteronomul
(„a doua lege")
Autor: Moise
(în accepţiune generală)
Idee centrală: „Ascultarea"
Temă:
Pregătirea pentru intrarea în ţara promisă
„Căci... prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara

pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul."
Deuteronomul 32:47
Cuprins
1. Dumnezeu acţionează 1:1-4:43

i. Retrospectivă asupra călăuzirii divine 1:1-46
i;11 ii. Evenimentele de la Cades la Basan 2:1-3:29
iii. îndemn la supunere faţă de lege 4:1-43
2. Legea lui Dumnezeu 4:44-26:19
; ;• i. Introducere 4:44-26:19 I
in ii. Prezentarea celor Zece Porunci 5:1-11:32
iii. Prezentarea principalelor legi ale Israelului 12:1-26:19 i
a. Centralizarea închinării 12:1-32
b. Pedeapsă pentru idolatrie 13:1-18
c. Reguli alimentare 14:1-29 ■
d. Robii şi săracii 15:1-23 :

e. Trei sărbători anuale 16:1-17
I f. Stabilirea judecătorilor 16:18-20
g. Interdicţii privind idolii şi stâlpii de lemn idolatri 16:21-22
! h. Pedeapsa pentru idolatrie 17:1-7
i. Curtea de apel 17:8-13 4
j. Alegerea unui împărat 17:14-20 >
:
k. Preoţi, leviţi şi profeţi 18:1-22
l. Legi penale 19:1-21
m. Legi privitoare la viitoare războaie 20:1-20
n. Uciderea; femeile luate captive;
drepturile întâiului născut 21:1-23
o. Comportamentul social şi moral 22:1-30
p. Drepturile de apartenenţă la adunare 23:1-25
I q. Divorţul; nedreptatea faţă de săraci;
! culegerea de spice 24:1-22
r. Pedeapsa corporală; mariajul de tip levirat 25:1-19
s. Darea de mulţumire şi zeciuielile 26:1-19
3. Legământul lui Dumnezeu 27:1-30:20

i. Impunerea Legii 27:1-26
ii. Binecuvântări şi blesteme 29:1-68
Deuteronomul 151
iii. Reînnoirea legământului de la Sinai 29:1-29

iv. Binecuvântarea întoarcerii la Dumnezeu 30:1-20
4. Slujitorii lui Dumnezeu 31:1-34:12

i. Ultimul sfat al lui Moise 31:1-21
ii. Trimiterea lui losua; instruirea leviţilor 31:22-30
iii. Cântarea lui Moise 32:1-47
iv. Moise va muri pe Muntele Nebo 32:48-52
v. Ultima binecuvântare a lui Moise peste Israel 33:1-29
vi. Moartea lui Moise 34:1-12
Deuteronomul
Numele „Deuteronomul” provine din traducerea Septuaginta a Vechiului

Testament. Termenul înseamnă „a doua lege” şi a apărut din cauza unei tra
duceri greşite a expresiei „o copie a acestei legi” (17:18). Expresia „a doua lege”
i :
creează impresia unei noi legi, pe lângă prima. Insă nu despre aşa ceva este
vorba. Această carte conţine legea originală dată cu aproape patruzeci de ani
mai devreme, repetată şi dezvoltată pentru pregătirea noii generaţii de israeliţi
care vor intra în Canaan. De asemenea, cartea include o reînnoire a clauzelor
legământului, întrucât Israelul îşi reafirmă angajamentul de a umbla în ascul
tare faţă de Domnul. Sub îndrumarea Domnului, Moise desemnează pe cel
care va fi succesorul său, omul care va conduce Israelul în ţara promisă.
în Exodul, Leviticul, Numeri, Domnul vorbeşte direct lui Moise sau prin
Moise lui Israel. în Deuteronomul, Moise însuşi se adresează Israelului. Esenţa
mesajului este următoarea: Domnul este un Dumnezeu unic, Dumnezeul ce
rului şi al pământului, spiritual în fiinţa Sa; Israelul este un popor unic, faţă
de care Domnul are o dragoste aparte. Relaţia dintre Dumnezeu şi Israel este
unică: El este Tatăl lor; ei sunt copiii Lui, astfel că trebuie să-L iubească şi să-I
slujească. Israel îi datorează Domnului multă recunoştinţă.1
Cartea conţine mai multe discursuri sau predici, oferite de Moise, iar ulti
mul capitol consemnează moartea sa.
Autor
Niciun om nu a fost mai pregătit să primească revelaţii şi instrucţiuni de
! la Dumnezeu decât „un proroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut
faţă în faţă” (34:10). Atunci când ajungem la un pasaj din Pentateuh unde
dreptul de autor al lui Moise este pus la îndoială, nesfârşitele argumentări în
apărarea acestui drept sunt inutile. în cazul textelor cu privire la care Biblia îl
prezintă pe Moise ca fiind autorul lor, pentru cititorul creştin va fi suficient să
ştie că „Orice parte din Scriptură-fie în Vechiul, fie în Noul Testament-care
este atribuită direct sau indirect lui Moise, trebuie considerată ca fiind scri-
i 1 Hendriksen, Surveyoftbe Bible, pp. 217-218.

ii
!
Deuteronomul 153
să de el”2. Faptul că ulterior au fost făcute unele adăugiri, cu rol să clarifice

probleme ce ţin de detaliul geografic (3:13b-14) sau istoric (10:6-9), nu submi
nează această poziţie.3 Ceea ce are importanţă majoră este faptul că Autorul
real, principalul Autor al întregului Pentateuh, nu poate fi pus la îndoială-El
este Dumnezeu Duhul Sfânt (2 Petru 1:20-21; 2 Timotei 3:16). Prin urmare,
relatarea este demnă de încredere.
Deuteronomul arată limpede că, de fapt, conţinutul ei este lucrarea lui
Moise. De exemplu: „Moise a scris legea aceasta, şi a încredinţat-o preoţilor,
fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, şi tuturor bătrâ
nilor lui Israel. Moise le-a dat porunca aceasta ... După ce a isprăvit Moise
în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia, a dat următoarea poruncă
leviţilor, care duceau chivotul legământului Domnului: «Luaţi cartea aceasta
a legii, şi puneţi-o lângă chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vos
tru, ca să fie acolo ca martoră ...»” (31:9,10, 24-26).
Saducheii din vremurile Noului Testament au atribuit lui Moise calitatea
de autor al cărţii Deuteronomul (Marcu 12:19; cf. Deuteronomul 25:5-6).
Nu găsim nicio referinţă biblică potrivit căreia Domnul Isus Cristos ar fi com
bătut această idee.
S-a sugerat că este posibil ca această carte, Deuteronomul, să fi fost „în
mod special preferata” Domnului Isus Cristos în copilăria, adolescenţa şi ma
turitatea Lui.4 In sprijinul acestui punct de vedere, se arată că Mântuitorul
a citat doar din această carte în timpul ispitirii Sale de către Satan. Isus Se
afla în pustiu, unde Se pregătea pentru lucrarea Sa de predicare, învăţătură şi
vindecare, petrecând aproape şase săptămâni în post şi fiind ispitit de Satan
(Matei 4:1-11; Luca 4:1-13; cf. Deuteronomul 8:3; 6:16: 6:13). O explicaţie
mai plauzibilă a referirilor făcute de Isus exclusiv la cartea Deuteronomul este
însă aceea că Domnul indica o legătură profundă între perioada Sa de încer
care în pustiu (40 de zile şi 40 de nopţi) şi pribegirile israeliţilor prin pustiu
timp de 40 de ani.5 Isus este Căpetenia mântuirii noastre (Evrei 2:10, AV), El
este Iosua Noului Legământ, gata să-Şi înceapă lucrarea. El va face tot ce va fi
necesar pentru a-Şi aduna poporul, pentru a-1 conduce spre Canaanul ceresc,
ţara promisă la sfârşit.
2 Idem, p. 210.
3 Pentru o scurtă examinare a unei teorii critice împotriva calităţii de autor a lui Moise,
vezi Dillard and Longman, An Introduction to the Old Testament, pp. 93-97.
4 Lee, The OutlinedBible, analiza nr. 5.
5 R.C. H. Lenski recunoaşte cel puţin: „Citim despre alte perioade de 40 de zile în
Scriptură, astfel încât în spatele acestui număr pare să existe o anumită lege misterioasă”
(Theînterpretation ofMatthew. Minneapolis, Minnesota: Augsburg Publishing House, 1961
[prima ediţie 1943], p. 141).
Context istoric
Perioada celor patruzeci de ani de rătăcire prin pustiu se apropia de final
(1:3). Israel a ridicat o tabără în câmpiile Moabului, la est de Iordan, dincolo
de Ierihon. Generaţia matură a israeliţilor care plecaseră din Egipt a murit în
pustiu: „Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au
fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia de
care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, şi
ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu? Şi cui S-ajurat El că n-au să intre
în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem dar că n-au
putut să intre din pricina necredinţei lor” (Evrei 3:16-19).
Aceasta a fost pedeapsa dată de Domnul tuturor acelor bărbaţi de peste
20 de ani care au refuzat să intre în ţara promisă atunci când au avut prilejul.
Caleb şi Iosua, cele două iscoade credincioase care L-au onorat pe Dumnezeu .
şi s-au încrezut în El, au fost recompensaţi dându-li-se întâietatea de a condu
ce Israelul în Canaan.
Cea de-a cincea carte a Pentateuhului este o colecţie > de cuvântări finale
rostite de Moise înaintea israeliţilor în câmpiile Moabului: „Iată cuvintele pe
care le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustie” (1:1).
Relatarea din Deuteronomul începe în punctul în care se încheie Numeri (cf.
Numeri 36:13) şi acoperă o perioadă de aproximativ o lună, chiar înainte de
trecerea cu succes a Iordanului şi intrarea în posesia Canaanului. Este impor
tant ca legea să fie repetată şi expusă noii generaţii înainte ca aceasta să ia în
stăpânire ţara. Moise pregăteşte poporul pentru două evenimente deosebit de
semnificative şi iminente: moartea sa şi luptele purtate pentru cucerirea ţării
promise.
Cea mai mare parte a cărţii Deuteronomul a fost scrisă probabil la scurt
timp după cuvintele adresate de Moise poporului şi cu puţin înainte de moar
tea sa (1404 î.Cr.). La 120 de ani, „vederea nu-i slăbise, şi puterea nu-i trecuse”
(34:7).
!
Structură
Partea I: Dumnezeu acţionează (1:1-4:43)
Moise face un rezumat al călăuzirii divine de la Horeb (Muntele Sinai)
la Cades-Barnea. El aminteşte din nou poporului de răzvrătirea şi necredin
ţa părinţilor lor care au refuzat să intre în Canaan. Aceasta a dus la alţi 38
de ani petrecuţi în pustiu. Când cei 40 de ani de pribegie prin pustiu s-au
sfârşit, Domnul i-a condus pe israeliţi înapoi la Cades-Barnea, pregătindu-i
1
Deuteronomul 155
pentru cucerirea ţării Canaan. De la Cades-Barnea, ei au făcut un ocol spre

câmpiile Moabului, la est de râul Iordan, faţă în faţă cu Ierihonul. In drumul
lor, Dumnezeu le-a dat izbândă împotriva forţelor atacatoare ale împăratului
I Sihon şi ale împăratului Og. De asemenea, Dumnezeu a încurcat planurile lui
Balac, împăratul amoriţilor. Ţara situată la est de Iordan a fost păzită pentru
ca israeliţii să poată trece râul şi să cucerească Canaanul.
Moise reaminteşte poporului de ceea ce a făcut Domnul scoţându-i din
Egipt. El relatează actele măreţe înfăptuite de Dumnezeu. Dumnezeu este pe
cale să-Şi împlinească o altă promisiune, oferindu-le ţara făgăduită (1:8). Cele
trei aspecte ale binecuvântării date de Dumnezeu lui Avraam aveau în vedere
promisiunea ţării, promisiunea multor urmaşi şi promisiunea unei binecuvân
tări extraordinare (Geneza 12:1-3, 7). In anii petrecuţi în Egipt, ani relataţi
în cartea Exodul, familia lui Avraam a crescut repede prin nepotul său, Iacov.
i
Promisiunea multor descendenţi era pe cale de a se împlini. In Deuteronomul,
israeliţii sunt pe cale să vadă împlinindu-se cea de a doua parte a promisiunii-
propria lor ţară. Ultimul aspect al promisiunii include faptul că, în Avraam,
„toate familiile pământului vor fi binecuvântate”. Această promisiune se va
realiza la venirea lui Mesia, prin care întreaga lume va primi binecuvântarea
mântuirii.
Moise îndeamnă poporul la credincioşie şi cere supunere faţă de Domnul
şi faţă de legea Sa (4:1-40). Pe urmă, el stabileşte trei cetăţi de scăpare în ţara
de la estul Iordanului, pentru cei care comit omucidere (şi anume, ucidere ne
intenţionată, diferită de crimă).
Partea a ll-a: Legile Iui Dumnezeu (4:44-26:19)

Această secţiune principală prezintă o serie de legi şi îndemnuri referi
toare la diferite aspecte ale vieţii. Moise începe prin expunerea Decalogului
(cele Zece Porunci) date de Domnul pe Muntele Sinai. Pe urmă reaminteşte
adunării de obligaţiile legământului, de a se închina şi a sluji Dumnezeului
adevărat, şi îi instruieşte pe israeliţi să păstreze aceste legi şi să le transmită
generaţiilor viitoare: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este sin
gurul Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi,
să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele
când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei
scula” (Deuteronomul 6:4-7).
Legile nu trebuie doar să fie învăţate; ele trebuie să fie respectate. Dacă
poporul nu le va respecta, va cădea repede în idolatrie în loc să dea dovadă de
închinare adevărată înaintea Dumnezeului celui viu. Pentru a înlătura ispita
idolatriei, israeliţilor li se porunceşte să-i nimicească pe canaaniţi. Ei trebuie

să fie unelte ale judecăţii drepte pe care Dumnezeu o dă împotriva naţiunilor
rele şi idolatre (9:4-5).
Stăpânirea ţării promise şi păstrarea ei în posesia lor depind de asculta-
rea în dragoste a israeliţilor, ca popor al lui Dumnezeu (8:1; 11:8-9; 16:20).
Israeliţilor li se aduce aminte de păcatele generaţiilor trecute şi sunt avertizaţi
cu privire la îndreptăţirea de sine. Cucerirea şi stăpânirea Canaanului nu vor
fi obţinute prin neprihănirea lor, ci doar prin îndurarea şi credincioşia lui
Dumnezeu faţă de legământ.
Dragostea şi ascultarea vor fi recompensate cu binecuvântare (7:12-24;
11:1-25). Neascultarea va aduce blestemul (11:28).
Expunând principalele legi date la Sinai, Moise adaugă altele care au le
gătură directă cu trăirea într-o comunitate stabilă a Canaanului. închinarea
se va face într-un loc central, desemnat de Dumnezeu (12:1-28). Idolatria este
i un mare păcat (12:29-32) ce trebuie pedepsit fără cruţare. Sunt citate trei ca
zuri. Primul este cel al unui fals profet care conduce poporul în idolatrie. El
trebuie omorât (13:1-5). Al doilea este cel al unui membru apropiat al familiei,
care îi atrage pe alţii înspre idolatrie. Partea vinovată trebuie ucisă cu pietre
(13:6-11). Al treilea caz se referă la o întreagă cetate care a fost condusă în
idolatrie. După ascultarea acuzaţiilor, trebuie să fie întreprinsă o întreagă in
vestigaţie. Dacă fapta este dovedită, atunci toţi locuitorii acelei cetăţi trebuie
să fie ucişi cu sabia (13:12-18).
în perspectiva morţii lui Moise, se acordă atenţie ideii de asigurare a unei
conduceri organizate a Israelului prin desemnarea de judecători, curţi de apel,
preoţi, leviţi, împăraţi şi profeţi (16:18-18:22). Israel este o teocraţie-o naţiune
condusă de Dumnezeu. Domnul este Cel care face alegerile. Verbul „alege”
apare de 25 de ori în această secţiune, evidenţiind alegerea suverană făcută
de Domnul. Dumnezeu a ales Israelul. El a ales preoţii şi leviţii (18:5). El
va alege locul unde va fi înăltat Numele Său (12:26). El va alege un împărat
(17:15).
Pentru a înţelege ideea alegerii unui împărat de către Dumnezeu, este necesar
ca poporul să aibă în vedere stricteţea calificărilor pe care acesta trebuie să le aibă:
1. El trebuie să fie israelit.

2. El nu trebuie să mărească numărul cailor, pentru că aceasta i-ar putea duce
pe israeliţi înapoi în Egipt (egiptenii creşteau cai buni-1 împăraţi 10:28).
3. El nu trebuie să aibă multe soţii, pentru că ele ar putea să-i întoarcă ini
ma de la Dumnezeul adevărat.
4. El nu trebuie să adune argint şi aur, pentru că acestea i-ar putea da im
presia de autosuficienţă, l-ar putea face prea tolerant cu sine şi trufaş.
Deuteronomul 157
5. El trebuie să aibă propria sa copie a legii, pe care să o citească, să medi

teze asupra ei şi să i se supună (17:14-20).
Chiar şi după ce va ajunge în ţara promisă, Israel va avea nevoie să pri

mească revelaţii de la Domnul. Domnul va stabili slujirea profetică în acest
scop. Se dau principii detaliate pe baza cărora să poată fi făcută diferenţa între
un profet adevărat şi unul fals. Sunt rostite cele nouă nelegiuiri comise de ca-
V
naaniţi, pentru care ei trebuie să fie deposedaţi de ţară (18:9-14). Asemenea
! practici nu trebuie să existe niciodată în poporul lui Dumnezeu. Adevăratul
profet trebuie să fie în primul rând israelit; în al doilea rând, asemenea lui
Moise, el trebuie să fie un mijlocitor între Dumnezeu şi popor; în al treilea
rând, unul care vorbeşte doar cuvintele lui Dumnezeu; şi, în al patrulea rând,
unul ale cărui profeţii se împlinesc (18:15-22).
Odată ce ţara a fost ocupată, trebuie să se construiască trei cetăţi de scăpa
re, în aşa fel încât oricine se face vinovat de omucidere-şi anume, de ucidere
accidentală, nepremeditată-poate fugi acolo pentru a fi în siguranţă (19:1-7;
cf. 4:41-43; Exodul 21:12-14; Numeri 35:9-34). Este interzis să fie mutate
limitele pământului unui vecin (19:14) şi sunt date legi privitoare la mărturie
(19:15-21). Sunt rostite chiar şi principiile după care trebuie condus un război
(20:1-20). Doar atunci când oferta de pace a fost respinsă de către duşman,
trebuie pusă problema atacului (20:10-15).
Legile cărţii Deuteronomul indică faptul că spiritualitatea nu trebuie se
j
parată de restul vieţii. Dragostea pentru Dumnezeu trebuie exprimată în ori
ce domeniu al vieţii: civil, familial şi personal. Sunt prezentate numeroase
aspecte practice, inclusiv tratamentul femeilor luate ca prizoniere în război,
drepturile de moştenire ale întâiului născut, pedeapsa pentru fiul neascultă
i
1 tor, îngroparea criminalilor care au fost spânzuraţi de copac, respectul pentru
animalele şi proprietatea vecinului, legi diferite cu privire la comportamentul
sexual, condiţiile excluderii din adunare, menţinerea curăţiei în tabără, trata
mentul pentru robii care au fugit, divorţ şi recăsătorire, scutirea de serviciul
militar timp de un an pentru cel care s-a căsătorit, lucruri luate drept garanţie
de la cel ce se împrumută, avertizări împotriva nedreptăţii, restricţii cu privire
la pedeapsa corporală, căsătoria de tip levirat6, lupta şi frauda (21:10-25:16). Se
dau de asemenea instrucţiuni ca amaleciţii să fie distruşi din cauza atacului pe
u care îl lansaseră asupra Israelului f&ră a fi provocaţi (25:17-19).
Această secţiune se încheie cu reguli privitoare la serviciile de mulţumire
i aduse lui Dumnezeu pentru mila şi suveranitatea Lui. Darurile primelor roa
de şi zeciuielile trebuie să fie aduse la preot (26:1-15).
6 Obligaţia unui bărbat de a se căsători cu soţia fratelui său decedat în lipsa unui fiu care
să păstreze numele de familie şi moştenirea fratelui.
Partea a lll-a: Legământul lui Dumnezeu (27:1-30:20)

La intrarea în ţara promisă, israeliţii trebuie să se împartă în două grupări,
una pe Muntele Garizim şi cealaltă pe Muntele Ebal. Şase seminţii de pe
Muntele Garizim trebuie să binecuvânteze pe cei care sunt ascultători şi cre
dincioşi (27:12; 28:1-14). Şase seminţii de pe Muntele Ebal trebuie să rosteas
că blestemele care vor veni peste cei neascultători şi necredincioşi (27:13-26;
28:15-68). Aceste binecuvântări şi blesteme sunt redate în detaliu cu scopul de
a sublinia importanţa vitală a ascultării şi credinţei.
Legământul reînnoit de Israel nu este un simplu angajament de respectare
a cerinţelor legale prevăzute într-un contract (29:1-29)7 El reprezintă jură
mântul şi promisiunea unei relaţii vii, exprimate în angajamentul de dragoste
şi credincioşie atât al lui Dumnezeu, cât şi al poporului Său (6:5; 7:9; 12-13;
11:1). „Legământul lui Dumnezeu cu poporul Său este o proclamare a su
=
veranităţii Sale şi un instrument pentru legarea aleşilor Lui de El printr-un
angajament de loialitate deplină.”8 Totuşi, poporul este responsabil să aleagă
supunerea faţă de Dumnezeu.
Repetarea legământului este urmată de o privire de ansamblu asupra pro !
misiunii legământului (30:1-30). „Binecuvântările pe care Dumnezeu le-a
promis vor fi toate împlinite; Israel va intra în ţară şi îşi va alunga duşmanii; i
Dumnezeu îşi va pune Numele în mijlocul lor, în locul ales de El. Dar Israel
va continua să se răzvrătească, astfel că blestemele legământului vor fi şi ele :
exercitate. Poporul va fi dus din ţară în exil. Pe urmă, după binecuvântări şi
blesteme, Dumnezeu îşi va aduna poporul împrăştiat şi va tăia împrejur ini
mile oamenilor, pentru a-L iubi pe Domnul cu toată inima şi sufletul lor, ca
să trăiască.”9
Partea a IV-a: Slujitorii lui Dumnezeu (31:1-34:12)

Capitolele care încheie această carte extraordinară ne direcţionează atenţia
înspre doi slujitori ai lui Dumnezeu: Moise şi Iosua. Apropiindu-se de sfârşi
tul zilelor sale, Moise este perfect conştient de faptul că lucrarea lui de slujire
se va isprăvi în curând: „Moise s-a dus şi a mai spus următoarele cuvinte între
gului Israel: «Astăzi», le-a zis el, «eu sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani:
nu voi mai putea merge în fruntea voastră şi Domnul mi-a zis: <Tu să nu treci
Iordanul!»»” (Deuteronomul 31:1-2).
7 Cuvântul „legământ” apare de 21 de ori în cartea Deuteronomul (de şapte ori în capi
tolul).
8 Meredith G. Kline, citat de Jensen, Jensen’s Survey ofthe Oîd Testament, p. 131.
: 9 Clowney, „Preaching Christ from AII the Scriptures”, p. 168.
Deuteronomul 159
Expresia „nu voi mai putea merge în fruntea voastră” nu este un indiciu al
infirmităţii lui sau al neputinţei de a se mişca, întrucât, la moartea lui, se spu
ne despre Moise: „vederea nu-i slăbise, şi puterea nu-i trecuse” (34:7). Aceste
cuvinte se referă la faptul că el nu mai putea sluji pentru naţiune (cf. Numeri
27:16-17).
Legea trebuie citită din şapte în şapte ani (31:10-11). O copie a întregii legi
va fi pusă lângă chivotul legământului (31:26).
Cântarea lui Moise este un psalm extraordinar care scoate în evidenţă cre-
dincioşia lui Dumnezeu în contrast cu necredinţa poporului Său. Oare au
cântat Moise şi Iosua împreună acest psalm în faţa adunării (32:44)?
„Daţi slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrările Lui sunt

desăvârşite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu
credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat” (32:3-4, o parte din
prima strofa).
Cele patru strofe din cântarea lui Moise evidenţiază întreaga istorie a
Israelului, de la început până la sfârşit: crearea Israelului şi harul revărsat
asupra lui (32:1-14); nerecunoştinţa şi apostazia lui (32:15-19); judecata lui
Dumnezeu (32:20-35); şi mântuirea poporului Israel prin focul judecăţii
(32:36-43).10
Iosua este desemnat succesor al lui Moise (31:3,23). El trebuie să ia mantia
lui Moise şi el îi va duce pe israeliţi în ţara promisă: „Iosua, fiul lui Nun, era
plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mâinile peste el. Copiii lui
Israel au ascultat de el, şi au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui
Moise Domnul. In Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul
să-l fi cunoscut faţă în faţă. Niciunul nu poate fi pus alături de el, în ce pri
veşte toate semnele şi minunile pe care a trimis Dumnezeu să le facă în ţara
Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregii
ţări, şi în ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise cu
mână tare înaintea întregului Israel” (Deuteronomul 34:9-12).
Nu există niciun fel de împotrivire în Moise, omul lui Dumnezeu, niciun
sentiment de indignare faţă de judecăţile date de Domnul. Moise moare,
aşa cum a trăit, ca „un uriaş spiritual”. El moare „moartea celor neprihăniţi”
pentru că, spre deosebire de Balaam, el a trăit viaţa celor neprihăniţi (vezi
Numeri 23:10).
Atitudinea lui Moise se reflectă în moartea domnului Valiant pentru
Adevăr din „Evoluţia unui pelerin” a lui John Bunyan. Chiar înainte de a trece
un râu, el mărturiseşte în faţa prietenilor săi: „Eu mă duc la Tatăl, şi cu toate
10Delitzsch, Messianic Prophecies, p. 41.
că greu am ajuns aici, nu-mi pare rău de toate problemele prin care am trecut
ca să ajung unde sunt. Sabia mea o dau celui care mă va urma în pelerinaj, iar
Curajul meu şi îndemânarea, celui care le poate primi. Semnele şi cicatricele
mele le port cu mine, să-mi fie mărturie că am luptat luptele Lui, ale Celui
care acum mă va răsplăti.”11
9
i Fiecare carte a Pentateuhului are o contribuţie deosebită şi durabilă la dez

văluirea revelaţiei şi a pregătirii pentru venirea Domnului Isus Cristos. Cartea
Deuteronomul asigură materiale unice pentru zidirea temeliei lucrării Fiului
lui Dumnezeu, care a venit în Isus Cristos.
i
Profeţiile despre Cristos
1. Marele Profet
„Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi,
un proroc ca mine: să ascultaţi de el! Astfel, El va răspunde la cererea pe care
ai făcut-o Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării poporului,
când ziceai: «Să nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai
văd acest foc mare, ca să nu mor.» Atunci Domnul mi-a zis: «Ce au zis ei, este
bine. Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvinte
le Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. Şi dacă cineva nu
va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi
cere socoteală»” (18:15-19).
Afirmaţia din încheierea cărţii Deuteronomul, potrivit căreia „în Israel
nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în
faţă” (34:10), oferă lui Israel un context corespunzător pentru a anticipa venirea
„Profetului”. Aceasta explică întrebarea pe care preoţii şi leviţii, mulţi ani mai
târziu, au adresat-o lui Ioan Botezătorul: „Eşti prorocul?” (Ioan 1:21). De ase-
menea, aceasta explică reacţia pe care a avut-o mulţimea când Domnul Isus a
hrănit cei cinci mii de oameni: „Oamenii aceia, când au văzut minunea, pe care
o făcuse Isus, ziceau: «Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume»”
(Ioan 6:14). Ne-am fi aşteptat poate ca Domnul să fi fost încântat de faptul că
oamenii începeau să-L vadă ca Prorocul cel promis. însă nu aşa au stat lucru
rile. Ei au pierdut esenţa. Ce este cel mai important în faptul de a fi profet?
11 John Bunyan, The Ptlgrims Progress:front this worldto that which is to come (Edinburgh:
Banner of Truth Trust, 1977 [prima ediţie 1676 ]), p. 376. Aplicaţie sugerată de Brown, Let’s
Read the Old Testament, p. 40.
Deuteronomul 161
Nu cuvintele pe care acesta le transmite din partea lui Dumnezeu (18:18-19)?

Aceşti oameni făceau pe drept legătura dintre minunile lui Isus şi caracteristi
cile lui Mesia şi-L asociau pe Mesia cu „Prorocul”, însă nu-I ascultau cuvintele.
Semnele şi minunile nu demonstrează în ele însele autenticitatea profetului.
Aceasta depinde în mod categoric de conţinutul învăţăturii sale (13:1-4).
Prioritatea Domnului Isus a fost învăţătura, şi nu minunile. Chiar înainte
de a hrăni pe cei cinci mii, când a fost urmat de o mulţime mare, este scris că
„... le-a primit bine, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe
cei ce aveau trebuinţă de vindecare” (Luca 9:11). Isus este Prorocul. El comu
nică adevărurile lui Dumnezeu. Cuvintele Lui sunt viaţă şi moarte.
Prorocul cel promis este Mesia cel promis

Faptul că Prorocul cel promis a fost asociat în concepţia evreilor cu Mesia
cel promis este evident din modul în care apostolul Petru şi Ştefan martirul
fac această legătură (Faptele Apostolilor 3:18, 22; 7:37). Ambii privesc această
asociere ca pe un lucru înţeles de toţi evreii. Niciunul dintre ei nu consideră
că este necesar să insiste asupra acestei idei când afirmă că Isus este Mesia cel
promis si Prorocul cel promis. Probabil că Filip se gândea la acest pasaj din
Deuteronomul când l-a găsit pe Natanael şi i-a spus: „Noi am găsit pe Acela,
despre care a scris Moise în lege... pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif” (Ioan 1:45,
sublinierea îmi aparţine).
Chiar şi femeia din Samaria, a cărei educaţie religioasă îi interzicea să
accepte doar cele cinci cărţi ale lui Moise ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu,
a putut declara: „Ştiu ... că are să vină Mesia ... când va veni El, are să ne
spună toate lucrurile” (Ioan 4:25). Legătura dintre acest pasaj şi cuvintele de
[ încheiere din Deuteronomul 18:18 pare evidentă: „... voi pune cuvintele Mele
în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.”
Pe Muntele Schimbării la Faţă, cuvintele Tatălui, ce se auzeau din nor, îl
revelau pe Mesia: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea
Mea: de El să ascultaţi!” întrucât prima parte este o parafrazare a profeţiei din
Isaia 42:1, ultima idee arată înspre marele Proroc a cărui venire este aştepta
tă. A-L asculta pe Cristos înseamnă a-L asculta pe „Proroc”. Cuvintele Lui
\
sunt viaţă şi moarte. Este foarte important să fie ascultat; „de El să ascultaţi!”
spune Tatăl.
Când Isus i-a chemat pe toţi cei cărora le era sete să vină la El pentru a pri
; mi „un râu de apă vie”, mulţi dintre ascultătorii Lui au remarcat legătura din
tre sursa miraculoasă de apă din pustiu (Exodul 17:1-16; Numeri 20:7-12) şi
promisiunea unui proroc (Deuteronomul 18:15-19). „Unii din norod, când au
auzit aceste cuvinte, ziceau: «Acesta este cu adevărat Prorocul»”(Ioan 7:40).
2. Marele blestem
Era deosebit de important ca altarul pentru jertfa de ardere-de-tot şi pen
tru jertfa de mulţumire să fie construit pe Muntele Ebal, muntele blestemului
(27:4-7; 13-26). Acesta arată înspre Domnul Isus, care a devenit blestem şi a
înlocuit blestemul asupra poporului Său prin binecuvântare. Deuteronomul
vorbeşte şi mai clar despre lucrarea de jertfă a lui Cristos. Este pentru pri-
I | ma dată când auzim vorbindu-se despre moartea prin atârnare pe lemn:
„Dacă se va omorî un om, care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa
cu moartea, şi l-ai spânzurat de un lemn, trupul lui mort să nu stea noaptea
: pe lemn; ci să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat este blestemat înain
tea lui Dumnezeu”(21:22-23). Apostolul Pavel dezvăluie implicaţiile acestui
fapt: „Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că
: }
este scris: «Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în car
:
tea Legii, ca să le facă.» Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui
Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci «cel neprihănit prin credinţă va
trăi.» Insă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: «Cine va face aces
te lucruri, va trăi prin ele». Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,
fâcându-Se blestem pentru noi-fiindcă este scris: «Blestemat e oricine este
atârnat pe lemn”, pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste
Neamuri, în Cristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgădu
it»” (Galateni 3:10-14).
Aceasta este Evanghelia: „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, (
fâcându-Se blestem pentru noi” (Galateni 3:13). Legea din Deuteronomul ne
pregăteşte pentru semnificaţia profundă a răstignirii. Credincioşii primesc
eliberarea prin Mântuitorul care a devenit blestem. In Noul Testament se
vorbeşte despre cruce de cinci ori ca fiind „lemn” (Faptele Apostolilor 5:30;
10:39; 13:29; Galateni 3:13; 1 Petru 2:24). Fără îndoială, apostolii Petru şi
Pavel remarcă importanţa extraordinară a legăturii existente între crucea lui
Cristos şi blestemul din Deuteronomul 21:22-23. Totuşi, rămâne întrebarea:
„De ce a ales Dumnezeu să diferenţieze această moarte-moartea prin atârna
re pe lemn-ca fiind aceea care este blestemată în mod special? De ce nu moar
tea prin aruncarea cu pietre? De ce nu moartea prin înecare? De ce moartea
pe lemn? De ce a diferenţiat Dumnezeu acest tip de moarte ca fiind chiar
aceea care să fie blestemată? Evident, pentru pregăti locul crucii, cu umilirea
şi ruşinea pe care le-a experimentat Mântuitorul. Dar oare mai există ceva ce
trebuie descoperit aici?
De ce „lemn” în loc de „cruce”? De ce să fie atârnat pe lemn păcătosul care
a comis un păcat vrednic de moarte? Ce legătură putea să stabilească Moise?
El putea, cu siguranţă, să se gândească la semnificaţia lemnului. Profeţii
Deuteronomul 163
„cercetau” pentru a înţelege cuvintele date lor de către Dumnezeu (1 Petru

1:10-11). El a fost istoricul din Geneza. El a înscris primul „păcat care duce la
moarte” (Romani 6:16). Dintre toate păcatele, acel prim păcat a fost asociat cu
lemnul (n.tr. în engleză, în locul cuvântului „lemn” apare „pom” sau „copac”).
Moise a făcut referire la doi pomi speciali care se aflau în Grădina Edenului:
„Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi
la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cu
noştinţei binelui şi răului” (Geneza 2:9).
Pentru Adam şi Eva, „păcatul cunoştinţei binelui şi răului” a fost pomul
morţii.12 Contactul cu acel păcat a adus cu sine condamnarea la moarte. Din
acel moment, ei trebuiau să stea departe de pomul vieţii: „Domnul Dumnezeu
a zis: «Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l îm
piedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii,
să mănânce din el şi să trăiască în veci.» De aceea Domnul Dumnezeu l-a
izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte he
ruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce
la pomul vieţii” (Geneza 3:22-24).
Domnul Isus Cristos este pomul vieţii care moare atârnat pe pomul mor
ţii. El este tăiat, aruncat în Mara, apele amărăciunii mâniei lui Dumnezeu
(Exodul 15:25). Pe drumul spre Golgota, condamnat pe nedrept la moarte,
Domnul Isus Cristos Şi-a purtat crucea până la locul de execuţie. Pe drum,
El a trecut pe lângă un grup de femei care plângeau pentru El. Domnul le-a
îndemnat să nu plângă pentru El, ci mai degrabă să plângă pentru ele, pentru
că le stăteau înainte zile groaznice. El a continuat: „Căci dacă se fac aceste
lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” (Luca 23:31). Termenul gre
cesc tradus aici prin „copac” este acelaşi termen tradus prin „lemn” în Galateni
3:13, unde citim că „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”, şi în 1 Petru
2:24, unde apostolul spune că Isus Cristos „a purtat păcatele noastre în trupul
Său, pe lemn”.
Prin cuvintele adresate de Isus femeilor, el creează un contrast între lem
nul „verde” şi lemnul „uscat”. Lemnul uscat arde şi se mistuie repede. Lemnul
verde este umed şi nu arde uşor. Dacă romanii dintre Neamuri II vor răstigni
pe Domnul Isus, făcând aceasta unui copac verde şi cu lemnul moale, ce vor
face cu evreii, care sunt un copac dur şi uscat? John Calvin aprofundează sen
sul acestor cuvinte susţinând că Isus „recurge la o analogie din viaţa cotidiană
pentru a arăta că ei nu pot evita focul divin care îi va aprinde şi îi va mistui
dintr-odată în flacăra lui. Ştim că lemnul uscat este aruncat primul în foc, dar
dacă lemnul umed şi verde este deja aprins, atunci vremea lemnului uscat este
12 Stier, The Words of ht e Apostles, p. 90.
cât se poate de scurtă.”13 Judecata divină vine asupra Domnului Isus Cristos.
El trebuie să fie răstignit „după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a
: lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 2:23)—El care este lemnul uscat; copacul
tânăr; totdeauna supus Tatălui, întotdeauna supus Legii; feriă păcat; feră vină;
feră pată. „Isus a suferit agoniile iadului în special la Calvar, dar atunci când
acea suferinţă a luat sfârşit, El a şezut la dreapta Tatălui, plin de slavă, cinste şi
1 putere. Dar pentru cei care nu se pocăiesc, suferinţa nu se va sfârşi niciodată:
căderea Ierusalimului va fi doar o anticipare a condamnării veşnice.”14
E :
“
Aplicaţie
i 1. Moise şi Cristos
Moise este unul dintre personajele cele mai importante ale Vechiului
Testament; el a avut un impact deosebit şi trainic asupra întregii naţiuni Israel.
A fost conducătorul naţiunii, dătătorul legii, profet şi istoric. Niciun israelit nu
a pus la îndoială cele scrise de Moise. S-a făcut referire la legea lui ca având
ultimul cuvânt în toate disputele. Fiind de origine evreiască, educat la curtea
egipteană, având o părtăşie de 40 de ani cu Domnul în singurătatea zonei i
Madian, nimeni nu a fost mai potrivit decât el ca mesager al Dumnezeului

celui viu.
Ij Cu toate că nu i s-a permis să conducă Israelul în ţara promisă, o cinste
mai mare avea să-l aştepte peste mulţi ani. Pe Muntele Schimbării la Faţă, el i
a avut privilegiul de a veni încă o dată pe pământ, de această dată în prezenţa !
profetului Ilie şi a apostolilor Petru, Iacov şi Ioan. Cinstea şi mai mare care
i-a fost dată a fost aceea de a sta împreună cu ceilalţi în prezenţa Domnului
Isus Cristos, vorbind despre moartea Mântuitorului (<exodos, lit. plecare-Luca
9:31). Ei vorbeau despre răstignire!
Scriitorul Epistolei către Evrei arată câteva dintre asemănările şi diferen
ţele ce pot fi făcute între Moise şi Domnul Isus (Evrei 3:1-6) şi, totodată,
mărturiseşte următoarele despre el: „Cât despre Moise, el a fost «credincios în
toată casa lui Dumnezeu» ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care
i aveau să fie vestite mai târziu” (Evrei 3:5).
!
Contrastul dintre ceea ce reprezintă Moise şi ceea ce reprezintă Cristos
III este subliniat în cuvintele apostolului Ioan: „Căci Legea a fost dată prin
I! Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos” (Ioan 1:17). Ţinând
>11 . 13 John Calvin, A Harmony of the Gospels Mattbew, Mark and Luke (Edinburgh: St.
i!:'
li . Andrew Press, 1972), voi. 3, pp. 191-192.
( 14 William Hendriksen, The Gospel ofLuke (Edinburgh: Banner ofTruth Trust, 1979),
p. 1025.
Deuteronomul 165
cont de această deosebire, este interesant să ne gândim la zilele din urmă ale
lui Moise şi în special la faptul că acesta este un simbol, o tipologie a Legii lui
Dumnezeu.
Ca reprezentant al Legii, Moise nu a putut conduce pe copiii lui Israel în
ţara promisă.15 „Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o
facea fără putere-Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimi
ţând ... pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Romani
8:3-4; cf. 3:21-22). Era nevoie de un nou conducător. în suveranitatea lui
Dumnezeu, omul desemnat a fost Iosua (forma ebraică a numelui grecesc
„Isus”). El trebuia să ia mantia lui Moise. Ajuns la vârsta de 120 de ani, „ve
derea (lui Moise) nu-i slăbise, şi puterea nu-i trecuse” (34:7), întrucât Legea
lui Dumnezeu nu-şi pierde niciodată puterea. Moise a fost îngropat într-un
mormânt cunoscut numai de Dumnezeu (34:6). în mod similar, credincioşii
au murit, în ceea ce priveşte Legea, prin trupul lui Cristos (Romani 7:4; cf. w.
1-3). „Căci Cristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată
căpăta neprihănirea” (Romani 10:4).
2. Instruirea tinerilor
Necesitatea ca părintele să-şi exercite rolul cu evlavie, atât prin exemplu,
cât şi prin educaţia oferită, este exprimată într-un mod remarcabil: „Ascultă,
Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să iubeşti pe
Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată pu
terea ta. Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le
întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei
pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula” (6:4-7).
La rândul său, apostolul Pavel subliniază datoria părinţilor de a-şi educa
propriii lor copii în învăţătura Domnului (Efeseni 6:4). „Iată, fiii sunt o moş
tenire de la Domnul” (Psalmul 127:3). Această binecuvântare este însoţită de
o responsabilitate importantă şi serioasă. Domnul cere „Sămânţă dumneze
iască” (Maleahi 2:15). Căminul creştin trebuie să fie un centru educativ plin
de dragoste-care să-i instruiască pe copii în învăţăturile lui Dumnezeu. Ei
trebuie să fie învăţaţi şi călăuziţi să-şi trăiască viaţa cu Dumnezeu şi să trăias
că în viaţă pentru Dumnezeu.
3. Aduceri-aminte
în cartea Deuteronomul, cuvântul-cheie este „adu-ţi amine” (apare de
14 ori). Pentru a promova ascultarea, Dumnezeu îndeamnă poporul să-şi
15 Hodgkin, Christ in AII the Scriptures, p. 37.
............Jll. I III
reamintească de evenimentele şi experienţele din trecut. Acest cuvânt îi invită

pe copiii lui Israel să privească în urmă. Li se spune să nu uite că Dumnezeu i
a făcut lucruri mari pentru ei. Mai târziu, David va compune mulţi psalmi
care amintesc israeliţilor de mila şi bunătatea lui Dumnezeu manifestate prin
i multe căi minunate şi practice. Un astfel de exemplu este Psalmul 45:4-7.
în pustiu, Moise a poruncit poporului să-şi aducă aminte de:
■ Darea legii pe Muntele Sinai (de asemenea numit Horeb-4:9-10)

■ Legământul Domnului (4:23);
■ Robia lor în Egipt (5:15);
■ Marea lor eliberare (7:18);
■ Suveranitatea lui Dumnezeu în pustie (8:2-6);
■ Răzvrătirea şi păcatul lor (9:7);
■ Pedepsele trimise de Dumnezeu (24:9);
■ Istoria lor (32:7).
Şi creştinii trebuie să ia seama la acest îndemn şi să-şi aducă aminte. Din i

perspectivă spirituală, ne putem aminti că odată am fost robi ai păcatului, dar |
Domnul Dumnezeul nostru ne-a „scos din ea (robie) cu mână tare şi cu braţ i
întins” (5:15; cf. Romani 6:17-18). Trebuie să ne aducem aminte de poruncile
date de Dumnezeu în Scriptură: „Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe :
care v-o scriu. în amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiin
ţări, ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii I
proroci, şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii
voştri” (2 Petru 3:1-2).
4. Ascultarea
Pe lângă îndemnul „adu-ţi aminte”, în cartea Deuteronomul există şi alte
cuvinte-cheie, precum „ascultă” (de peste 30 de ori) şi „faceţi” (de aproximativ
| 100 de ori). Ascultarea de care trebuie să dea dovadă israeliţii nu îi face să pri
mească anumite favoruri din partea lui Dumnezeu, ci le este cerută pentru că
ei se bucură deja de aceste favoruri. Dumnezeu nu aşteaptă ca ei să-şi câştige
răscumpărarea prin ascultare, ci să asculte, întrucât sunt deja răscumpăraţi.
: Li se spune în permanenţă că Dumnezeu îi iubeşte şi că i-a ales ca popor al
Său. Iar pentru că îi iubeşte şi i-a ales, El i-a scos din robia egipteană. I-a fă
cut poporul Său special; astfel, ei ar trebui să răspundă prin dragoste, dând
dovadă de sfinţenie şi păzind legile Lui. Aceeaşi ordine, harul, iar apoi fapte
bune, este subliniată şi în Noul Testament: „Căci prin har aţi fost mântuiţi,
prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin
Deuteronomul 167
fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi
în Cristos Isus pentru faptele bune ...” (Efeseni 2:8-10).
Stăpânirea ţării promise şi păstrarea ei în posesia copiilor lui Israel de
pindeau de respectarea poruncilor date lor de Dumnezeu. Ascultarea pe care
le-o cere Domnul nu este aceea a unei slugi, ci e o ascultare bazată pe dra
goste. Cuvântul „dragoste”, exprimând relaţia dintre Dumnezeu şi poporul
Lui, apare o singură dată în Exodul, atunci când Dumnezeu spune că El
arată îndurare „până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc porun
cile Mele” (Exodul 20:6). Ideea dragostei se aplică relaţiei dintre oameni, aşa
cum apare aceasta în Leviticul: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”
(Leviticul 19:18; cf. v.34). Cuvântul „dragoste” apare ca un străin singuratic în
primele patru cărţi ale Bibliei. Situaţia se schimbă însă cartea Deuteronomul.
„Mesajul suprem şi copleşitor este cel al dragostei. înţelegerea acestui adevăr
ne va ajuta să afirmăm valorile permanente şi să desprindem mesajul cel viu
... dragostea lui Dumnezeu pentru om este motivul conducerii Sale; şi ...
dragostea omului pentru Dumnezeu este motivul ascultării sale.”16
Concluzie
Cartea Deuteronomul nu reprezintă doar o repetare a lucrurilor poruncite
şi împlinite, aşa cum au fost acestea relatate în Exodul, Leviticul şi Numeri.
Este mai degrabă „... o descriere, o explicaţie şi o împuternicire a celor mai
importante conţinuturi ale revelaţiei din cadrul legământului şi al legilor le
gământului, cu un accent deosebit pe principiul spiritual al Legii şi împlinirea
ei, cu o dezvoltare mai amplă a organizării ecleziastice, juridice, politice, care
a fost menită să fie o temelie permanentă pentru viaţa şi bunăstarea poporului
din ţara Canaan.”17
Intr-o anumită măsură, cartea Deuteronomul conturează imaginea Israelului
ideal, a ceea ce ar trebui să fie el. Aceasta înfăţişează un Israel care are „un
Dumnezeu, un popor, o ţară, un sanctuar şi o lege”18. Biserica lui Isus Cristos,
aşa cum este ea revelată în Noul Testament, prezintă aceeaşi caracteristică a uni
tăţii. în rugăciunea Sa de Mare Preot, Domnul Isus S-a rugat pentru ca poporul
Său să fie una (Ioan 17:21). Şi apostolul Pavel reia această idee a armoniei din
Biserică: „Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi
la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credin
ţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai
presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi” (Efeseni 4:4-6).
16 Campbell Morgan, Student Survey of ht e Bible, pp. 45-46.
17 Keil &. Delitzsch, The Pentateuch, voi. 3, p. 270.
18 Dillard and Longman, An Introduction to the Old Testament, p. 102.
. mm -
• .
•1:
.
:
I ;
!
li :
; •. .
■ ■
1 T; -
'
I i*,l' :■
: ■
'
• ■cf'vV.V iVV ' îf
losua
(„lahve este mântuire")
Autor: losua
(principal)
Idee centrală: „încrederea aduce biruinţă"
Temă:
Izbândă si eşec în viata de credinţă
.» j i »
„întăreşte-te şi îmbărbătează-te.
Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi,
Căci Domnul, Dumnezeul tău,
Este cu tine în tot ce vei face."
losua 1:9 ■
!
Cuprins
1. Intrarea în ţara promisă 1:1-5:12

5
i. Confirmarea lui losua ca lider 1:1-9
ii. Pregătirile pentru trecerea Iordanului 1:10-18
iii. Trimiterea spionilor în lerihon 2:1-24
i iv. Israel trece Iordanul 3:1-17
v. Doi stâlpi de aducere-aminte 4:1-5:1
vi. Circumcizia celei de-a doua generaţii 5:2-12
2. Cucerirea ţării promise 5:13-12:24

i.Căpetenia oştirii Domnului 5:13-6:5
ii.Căderea lerihonului (centrul Canaanului) 6:6-27
iii.Neascultarea lui Acan 7:1-26
iv. Cucerirea cetăţii Ai (centrul Canaanului) 8:1-29 )
v. Reînnoirea legământului la Sihem 8:30-35
vi. Tratatul cu gabaoniţii 9:1-27
vii. Biruinţe la:
a. Gabaon (sudul Canaanului) 10:1-27
b. Macheda (sudul Canaanului) 10:28-43
c. Merom (nordul Canaanului) 11:1-15 ;
viii. Rezumat al cuceririlor 11:16-12:24 !
3. împărţirea ţării promise 13:1-22:34

i. O sarcină neterminată 13:1-7
ii. împărţirea ţării:
a. Ruben, Gad şi Manase din est 13:8-33
b. luda 14:1 -15:63
c. Efraim şi Manase din vest 16:1-17:18
d. Celelalte şapte seminţii 18:1-19:51
iii. Cetăţile de scăpare 20:1-9
iv. Cetăţile leviţilor 21:1-45
" v. Dincolo de Iordan: seminţiile se întorc la est 22:1-34
;!
losua 171
4. Ultimele zile ale lui losua 23:1-24:33

i. Ultima cuvântare a lui losua pentru căpetenii 23:1-16
ii. Ultima cuvântare a lui losua pentru popor 24:1-28
iii. Moartea lui losua 24:29-31
iv. Moartea lui Eleazar 24:33
i
losua
Cartea losua înregistrează una dintre cele mai interesante şi importante

perioade din istoria lui Israel. în cuprinsul ei este relatată stabilirea copiilor lui
Israel ca naţiune în propria lor ţară. Geneza redă profeţia privitoare la această
naţiune, iar celelalte patru cărţi ale lui Moise consemnează pregătirea popo
rului. Prima parte a Bibliei noastre, Pentateuhul (primele cinci cărţi), este
urmată de cele douăsprezece cărţi istorice (de la losua la Estera).
Cartea losua reprezintă un punct de cotitură aparte. Ea marchează sfârşi
tul necazurilor şi rătăcirilor lui Israel prin pustiu şi, totodată, delimitează în
ceputul noii lor vieţi ca o comunitate stabilită în propria ţară. Ceea ce Domnul 1
a început prin marele exod din Egipt, El duce acum la bun sfârşit prin aşeza
rea lui Israel în ţara promisă.
Autor
în forma ei actuală, cartea nu putea fi scrisă de losua, întrucât în paginile
V
ei sunt consemnate evenimente care s-au petrecut după moartea sa. Printre
aceste evenimente se numără şi cucerirea Debirului (Chiriat-Sefer) de către
Otniel (15:15-17) şi a lui Leşem de către seminţia lui Dan (19:47). Relatarea
! morţii lui losua şi a lui Eleazar dovedeşte că această carte a fost scrisă ulte
rior perioadei în care a trăit losua.1 (Potrivit tradiţiei ebraice, Eleazar ar fi
: adăugat relatarea despre moartea lui losua, iar Fineas ar fi adăugat relatarea
despre moartea lui Eleazar.) Un alt indicator al faptului că această carte, în
forma ei finală, ar fi putut fi scrisă ulterior de un editor sau de un redactor
este repetarea expresiei „până în ziua de azi” (4:9; 5:9; 6:25; 7:26; 8:28; 13:13;
15:26). Cartea nu prezintă nicio dovadă care să conteste ideea că, în cea mai
: mare parte, conţinutul ei este scris de losua. în mod alternativ, un istoric ar
fi putut întrebuinţa un material considerabil din losua, scris sau vorbit (vezi
i 18:8-9; 24:26), adăugând unele informaţii pentru a sublinia sau a clarifica
!
anumite idei (de exemplu 10:13). încrederea în această parte a Cuvântului lui
Dumnezeu, ca şi în celelalte părţi, nu se sprijină pe autorul ei uman. Originea
ei divină este incontestabilă.
1 Young, An Introduction to the Old Testament, p. 163.
losua 173
Prin urmare, cartea losua poate fi considerată o relatare demnă de încre

dere.
Numele iniţial al lui losua a fost Osea (Numeri 13:8; Deuteronomul 32:44),
al cărui înţeles literal este „salvare”. In timpul călătoriei prin pustiu, Moise
i-a dat un alt nume, losua, care înseamnă „Iehova este mântuire” (Numeri
13:16).
losua s-a născut în Egipt şi, cu excepţia lui Caleb, el a fost singurul israelit
adult din marele exod care a supravieţuit celor 40 de ani de rătăcire prin pustiu,
intrând în Canaan. El este menţionat pentru prima dată în Exodul 17:9, unde
Moise îi dă anumite instrucţiuni: „Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotri
va lui Amalec.” Chiar dacă până în acest punct nu se spune nimic despre părin
ţii lui, despre primii ani ai vieţii sale sau despre evlavia lui, totuşi, din această
scurtă afirmaţie ne putem forma o anumită idee despre losua. Este evident că
losua i-a atras atenţia lui Moise şi i-a câştigat încrederea ca un bărbat viteaz şi
destoinic, astfel că era potrivit să fie numit căpetenie peste alţii. losua a răspuns
imediat cererii lui Moise, pentru că versetele următoare relatează: „losua a fă
cut ce-i spusese Moise, şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec” (Exodul 17:10).
Succesul a fost de partea lui losua, pentru că „losua a biruit pe Amalec şi po
porul lui, cu tăişul săbiei” (Exodul 17:13). Această primă relatare despre losua
pare să stabilească tipul şi conţinutul lucrării sale viitoare pentru Domnul în
calitate de căpetenie a poporului lui Dumnezeu care obţine biruinţe împotriva
vrăjmaşilor lui Dumnezeu. Mai târziu, Domnul i-a dat călăuzire, înţelepciu
ne şi autoritate să conducă întreaga adunare (Numeri 27:18-23). losua a fost
un conducător renumit şi, datorită înţelepciunii şi evlaviei sale, el a fost tratat
cu respect de toţi supuşii săi (Deuteronomul 34:9). El a menţinut ordinea şi
disciplina, aşezând închinarea înaintea lui Dumnezeu în centrul guvernării şi
vieţii poporului. I-a încurajat pe oameni să crească în evlavie. De asemenea, a
fost un important lider militar, folosindu-şi darurile primite de la Dumnezeu-
înţelepciunea, încrederea şi curajul-pentru a-i întrece pe duşmanii săi.
Context istoric
Cu 550 de ani mai devreme, Domnul îl condusese pe Avraam departe de
căminul lui din Ur, din Haldeea spre ţara Canaanului (Geneza 11:31; 12:1).
Ajuns în Canaan, Domnul i-a dat lui Avraam o promisiune solemnă: „Toată
ţara aceasta o voi da seminţei tale” (Geneza 12:7). Până atunci însă avea să
mai treacă multă vreme. Domnul i-a descoperit lui Avraam durata perioadei
intermediare: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară, care nu
va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. Dar
pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de acolo cu
mari bogăţii” (Geneza 15:13-14).
După 24 de ani de la plecarea din Haran, Domnul Şi-a confirmat promi

siunea făcută anterior, amplificând-o: „Voi pune legământul Meu între Mine
şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ
veşnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după
tine. Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca
străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi
fi Dumnezeul lor” (Geneza 17:7-8).
Cartea Geneza se încheie cu imaginea israeliţilor care se stabilesc în Egipt.
Exodul continuă istoria lor, cu o scurtă menţionare referitoare la perioada
intermediară de 400 de ani. Odinioară oaspeţi onoraţi în Egipt, israeliţii au
ajuns acum robi asupriţi. Exodul relatează modul în care Domnul îşi izbăveş
te poporul şi îl conduce din Egipt, prin Marea Roşie şi prin pustiu, pentru a
ajunge, după aproximativ şase săptămâni, la Muntele Sinai în Horeb, unde ei
primesc Cele Zece Porunci. Leviticul reia istorisirea, relatând în detaliu pe
rioada şederii la Muntele Sinai timp de unsprezece luni, cu zidirea cortului,
stabilirea unui sistem minuţios de jertfe şi inaugurarea sărbătorilor anuale.
Cartea Numeri relatează ridicarea cortului de la Sinai, călătoria poporului
spre Cades-Barnea, eşecul de a intra în ţara promisă, alţi treizeci şi opt de
ani de pribegie prin pustiu şi, în cele din urmă, ocolul împrejurul Edomului
şi Moabului pentru a ajunge pe câmpiile Moabului. Deuteronomul continuă
istoria israeliţilor cu pregătirea noii generaţii pentru intrarea în ţara promisă,
sfârşindu-se cu desemnarea lui Iosua ca nou lider al poporului şi moartea lui
Moise.
i Cartea Iosua acoperă o perioadă de aproape 24 de ani, de la moartea lui
Moise pe Muntele Nebo, la est de râul Iordan, până la aşezarea lui Israel în
ţinuturile seminţiilor lui (1404-1380 î.Cr.). Este o relatare a campaniei mi
litare conduse de Iosua, succesorul lui Moise, în care Israelul intră în posesia
Canaanului. Ţara promisă descendenţilor lui Avraam se întindea de la „râul
Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat” (Geneza 15:18). Ţara promisă
i
i israeliţilor în zilele lui Moise şi Iosua se întindea de la „Marea Roşie până la
marea filistenilor, şi de la pustiu până la râu [Eufrat]” (Exodul 23:31; Iosua
1:4). Pe baza acestei precizări, se poate spune că Israelul se situa între Egipt,
singura putere mondială aflată în partea sud-vestică a acestuia, şi Babilon,
puterea situată în partea de est a Israelului.
Iosua este o carte plină de acţiune; prin urmare, s-a sugerat faptul că legă
tura dintre Iosua şi cele cinci cărţi ale lui Moise este similară legăturii dintre
1 Faptele Apostolilor şi cele patru evanghelii.2 Incursiunea în Canaan şi răzb oa-
iele purtate cu locuitorii Canaanului arată dispreţul, ura lui Dumnezeu faţă
de păcat.___________
losua 175
Canaaniţii erau atât de cufundaţi în păcat şi atât de înclinaţi spre rău şi

spre cele mai mari vicii, încât mânia lui Dumnezeu s-a aprins împotriva lor.
Comportamentul canaaniţilor era rău încă din vremea lui Avraam. Atunci,
Dumnezeu a spus că acesta va deveni şi mai rău; când decăderea acestora va
atinge proporţii mai mari ca niciodată, Dumnezeu va aduce judecata asupra
lor. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „In al patrulea neam, ea se va întoarce
aici; căci nelegiuirea amoriţilor [notă: toţi canaaniţii sunt reprezentaţi de cea
mai puternică dintre familiile lor] nu şi-a atins încă vârful” (Geneza 15:16).
Invaziile pe care le-au suferit sub conducerea lui losua arată că nelegiuirea şi
răutatea canaaniţilor atinseseră deja o limită pe care Dumnezeu n-o mai putea
îndura. In cele patru secole care trecuseră de la Avraam până la losua, aceste
naţiuni păcătoase şi-au pierdut dreptul de a trăi. Prin urmare, ele urmau să fie
înlocuite de israeliţi.3
Dar oare numai canaaniţii merită o astfel de judecată? Istoria ne arată că
guvernarea dreaptă a lui Dumnezeu se extinde peste toate naţiunile. Fiecare
este pedepsită atunci când răutatea ei întrece măsura-nu în mod necesar pe
depsită în aceeaşi măsură, nici în acelaşi mod, dar pedepsită aşa cum consi
deră Dumnezeu că este potrivit. Canaaniţii nu numai că erau idolatri; ei se
făceau vinovaţi de practici care chiar şi printre alţi păgâni erau considerate
dezgustătoare şi înjositoare. Mai mult, probabil că această generaţie de israe
liţi era cea mai evlavioasă din întreaga şi lunga istorie a lor ca naţiune (24:31).
Ei erau mistuiţi de un zel sfânt-nu doar împotriva duşmanilor lor păgâni,
ci şi împotriva fraţilor lor necinstiţi şi îndărătnici (de exemplu, în cazul lui
Acan-7:10-26). Următoarele generaţii de israeliţi vor fi ele însele aspru pe
depsite atunci când se îndepărtează de Domnul şi încep să se dedea la practici
dezgustătoare:
„Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul,

Să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?”
(Ieremia 5:9)
Neprihănirea înalţă pe un popor,

Dar păcatul este ruşinea popoarelor.
(Proverbe 14:34)
Se cuvine să remarcăm că nu toţi duşmanii lui Israel au fost înfrânţi. Câteva

dintre cetăţile aflate între graniţele date nu au fost cucerite până în zilele lui
David şi Solomon. Acest fapt poate fi explicat în parte prin neputinţa israeli-
ţilor de a asculta pe deplin de poruncile lui Dumnezeu. în acelaşi timp, este
3Leupold, Exposition of Genesis, voi. 1, p. 486.
relatat faptul că Dumnezeu a plănuit o amânare: „Nu-i voi izgoni într-un sin
gur an dinaintea ta; pentru ca ţara să nu ajungă o pustie şi să nu se înmulţească
împotriva ta fiarele de pe câmp. Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea
ta, până ce vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării.” (Exodul
23:29-30). Este posibil ca această amânare să fi avut în vedere o perioadă mai
lungă decât cei şapte ani de război sub conducerea lui Iosua.
I
Structură
Cartea Iosua relatează evenimentul cuceririi Canaanului. Sub conducerea
lui Iosua, Israel plănuieşte cu grijă invazia ţării care va fi realizată cu succes.
h
Iscusinţa lui Iosua în strategia militară este evidentă atunci când, primind
instrucţiuni de la Dumnezeu să intre în Canaan prin Ierihon, el trece cu oş-
tile sale prin centrul Canaanului, separând teritoriul de la nord de cel de la
sud. Mai apoi, el înaintează spre cei mai apropiaţi duşmani din sud. După ce
îi cucereşte, îşi îndreaptă atenţia spre duşmanii mai îndepărtaţi din nord. în
Canaan existau mulţi duşmani. Pe lângă canaaniţi, erau hitiţii, amoriţii, fere-
ziţii, heviţii, iebusiţii, gheşuriţii, cei din Gat, cei din Asdod, cei din Ascalon,
cei din Gat, cei din Ecron, aviţii, ghibliţii şi alţii (Exodul 3:8; Iosua 13:2-6).
:
Partea I: Intrarea în ţara promisă (1:1-5:12)

Cartea începe cu prezentarea instrucţiunilor date de Domnul lui Iosua, care
fusese deja desemnat ca succesor al lui Moise. Dumnezeu îl îndrumă pe Iosua
să îi conducă pe copiii lui Israel în ţara promisă şi îi promite că va avea parte de
izbândă. De fapt, Domnul spune: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât
vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi
părăsi” (1:5). Ca răspuns la porunca Domnului, Iosua începe imediat să facă
pregătirile necesare. Deşi Domnul i-a făcut o promisiune solemnă că va fi in
vincibil, Iosua consideră că este datoria lui să conceapă un plan atent şi o strate
gie precisă. El dă instrucţiuni oamenilor să fie gata pentru trecerea Iordanului;
reaminteşte seminţiilor lui Ruben, Gad şi jumătate din Manase de promisiu
nea lor de a sprijini celelalte seminţii în cucerirea Canaanului (vezi harta de la
pagina 183) şi trimite două iscoade în Ierihon pentru a cerceta oraşul.
:
Ierihonul este situat la o depărtare de două ore la vest de Iordan. Cei doi
spioni intră în oraş şi poposesc în casa prostituatei Rahav.
5
Şederea peste noapte într-o astfel de casă nu era un lucru care să atragă
atenţia sau să creeze suspiciune. Mai mult, casa era aşezată pe zidul oraşului.
Aceasta i-ar fi ajutat să fugă mai uşor dacă identitatea şi misiunea lor ar fi fost
descoperite, ceea ce s-a şi întâmplat. Rahav se arată a fi o adevărată prietenă a
losua 177
poporului lui Dumnezeu. Ea le spune iscoadelor că locuitorii cetăţii se tem de

Israel pentru că Dumnezeul lor, Iehova, „este Dumnezeu sus în ceruri şi jos
pe pământ” (2:11). Ea îşi dovedeşte credinţa adevărată în Domnul Dumnezeu
prin faptul că îi ascunde pe spioni, asumându-şi un mare risc (Evrei 11:31).4
Cei doi israeliţi promit să o protejeze pe Rahav şi casa ei atunci când atacul
asupra cetăţii va fi declanşat, cu condiţia ca ea să atârne o funie cărămizie de
fereastra casei ei. Pe urmă, cei doi fug în munţi unde stau ascunşi trei zile,
până când cei care îi urmăresc se întorc în Ierihon. Când sunt în siguranţă, ei
se întorc la Iordan şi la tabăra israeliţilor.
In ziua următoare, primind raportul iscoadelor, losua împreună cu între
gul popor înaintează pe malurile Iordanului. Următoarele trei zile le petrec în
rugăciune, făcând ultimele pregătiri. Israeliţii pornesc la drum împreună cu
preoţii şi cu chivotul legământului înaintea lor (3:14). Dacă Moise a despărţit
apele Mării Roşii cu toiagul său, losua desparte apele Iordanului cu chivo
tul legământului, simbolul ales al prezenţei Dumnezeului Celui Atotputernic
: prin legământul stabilit pe muntele Sinai. Când picioarele preoţilor ating ape
1
le Iordanului, prin râu se deschide un drum. Deşi râul era revărsat peste toate
malurile lui, Domnul, printr-o minune extraordinară, croieşte un drum larg
pentru israeliţi. Preoţii stau pe un pământ tare, uscat, în mijlocul albiei râului,
până când tot poporul trece pe celălalt mal. Douăsprezece pietre din albia
uscată sunt ridicate în mijlocul Iordanului şi alte douăsprezece sunt ridicate ca
monument permanent pe malul vestic. Imediat ce preoţii ies din albia râului
la mal, apele îşi reiau cursul natural.
Conştient de faptul că promisiunea Domnului de a-i proteja şi de a le asi
gura izbânda se sprijină pe supunerea lor faţă de Legea lui Dumnezeu (1:7-9),
losua se asigură că generaţia născută în pustiu a primit semnul de legământ
1 al circumciziei. Deşi toţi cei care au ieşit din Egipt fuseseră circumcişi, prac
tica aceasta nu a continuat în anii petrecuţi în pustiu (5:5). Este posibil ca
aceasta să fi fost judecata lui Dumnezeu asupra generaţiei de adulţi cârtitori
şi necredincioşi care au părăsit Egiptul: „... copiii lor au purtat ruşinea ... prin
faptul că le-a fost refuzată «mărturia» sau «semnul legământului» (Geneza
17:ll).”s întrucât în ţara promisă noua generaţie se află sub binecuvântarea lui
Dumnezeu, este potrivit ca acest ritual să fie administrat încă o dată.
După o odihnă de câteva zile, israeliţii sărbătoresc Paştele. Cu ocazia pri
mei celebrări a Paştelui în ţara Canaanului, ei mănâncă pentru prima dată din
roadele noului lor pământ. în ziua următoare, aprovizionarea miraculoasă cu
i
mană încetează pentru totdeauna.
4 Credincioşia omului faţă de Dumnezeu este mai importantă decât credincioşia faţă de
poporul său.
s Arthur W. Pink, Gleanings injoshua (Chicago: Moody Press, 1964), p. 1324.
Partea a ll-a: Cucerirea ţării promise (5:13-12:24)

îngerul Domnului se arată înaintea lui Iosua încurajându-1 să pornească
acţiunea de cucerire a Canaanului. Iosua primeşte instrucţiuni privitoare la
modul în care trebuie să procedeze israeliţii. Ierihonul este o fortăreaţă puter
nică şi întărită. Prin urmare, au nevoie de un miracol deosebit pentru a o pu
tea cuceri. Cu chivotul legământului înaintea ei, timp de şase zile armata lui
Israel va mărşălui în tăcere o dată pe zi în jurul zidurilor oraşului. în a şaptea
Is zi, ei vor înconjura zidurile de şapte ori. în timpul ultimului ocol, preoţii vor
1 suna din trâmbiţe, iar oamenii vor striga. Zidurile cetăţii se vor prăbuşi, iar
ostaşii vor pătrunde înăuntru pentru a ucide duşmanul şi a distruge cetatea.
Iosua ascultă de Domnul, iar cetatea este cucerită. Numai Rahav este cruţată
împreună cu casa ei, pentru că israeliţii onorează promisiunea făcută de cele
două iscoade (2:14; 6:25).
Mai târziu, îndreptându-se dinspre Ierihon împotriva cetăţii Ai, israeliţii
învaţă că vor avea parte de izbândă numai dacă sunt credincioşi Domnului şi
ascultă de El. Ei nu pot obţine biruinţe prin propria lor putere. Deşi locuitorii
cetăţii Ai sunt puţini la număr, armata israeliţilor trimisă împotriva lor este
i
înfrântă. Domnul îl înştiinţează pe Iosua că instrucţiunile Lui nu sunt respec
tate. Aceasta duce la descoperirea şi executarea publică a lui Acan şi a familiei
sale. Este plănuit un nou atac împotriva cetăţii Ai, în urma căruia israeliţii
obţin o victorie decisivă (8:1-23).
După cucerirea cetăţii Ai, Israelul câştigă o poziţie fermă în centrul
Canaanului. Ca atare, Iosua poate începe să zidească un altar pe Muntele Ebal,
potrivit instrucţiunilor primite de la Moise (8:30-35; Deuteronomul 27:5-8).
Vestea biruinţelor obţinute de israeliţi împotriva cetăţilor Ierihon şi Ai se
răspândeşte repede printre canaaniţii din jur. împăraţii lor formează o alianţă
împotriva israeliţilor. Tribul heviţilor nu se alătură acestei coaliţii. Ei preferă
să adopte o abordare mai subtilă. Călătorind dinspre principala lor cetate,
Gabaon, şase mile la sud-vest de Ai şi cinci mile la nord-vest de Ierusalim,
câţiva dintre ei vin la israeliţi pretinzând că sunt ambasadori care au călătorit
mult pentru a încheia un tratat cu Israel. Fără a cere călăuzire de la Domnul,
Iosua cade de acord asupra unui pact. Când înşelăciunea este descoperită, ga-
baoniţii sunt cruţaţi din cauza jurământului făcut de Iosua, dar sunt condam
naţi la o viaţă de robie sub stăpânirea israeliţilor.
losua 179
Strategia militară în cucerirea cetăţii Ai
Nord
3 2
î tabăra principală
4
i i
6
Vale /4
Betel A 4 7
5.000 de rl!
oameni tabăra iniţială
30.000 de
oameni
Explicaţie bazată pe losua 8:1-23
1. 30.000 de oameni sunt trimişi în timpul nopţii să stea la pândă în

apropierea cetăţii (vv. 2-4, 9).
2. în ziua următoare, dimineaţa devreme losua conduce principalele
forţe armate spre nord (v. 10-11).
3. Este trimis un mic contingent care are sarcina de a păzi calea din
spre Betel spre Ai (v. 12).
4. Israeliţii înaintează spre vale (v. 13).
5. împăratul cetăţii Ai observă că israeliţii înaintează şi îşi conduce
armata în întâmpinarea lor (v. 14).
6. Odată cu sosirea duşmanului, israeliţii se întorc din cale dând im
presia că se retrag (v. 15).
7. împăratul cetăţii Ai şi armata sa îi urmăresc pe israeliţi (v. 16).
8. Se dă semnalul, iar oamenii care stăteau la pândă cuceresc oraşul
şi îl incendiază (vv. 18-19). Bărbaţii din cetatea Ai văd fumul. Ei se
întorc înspre oraşul lor şi, astfel, sunt prinşi în capcană de israeliţi.
(v. 22). Bărbaţii din cetatea Ai văd fumul. Ei se întorc înspre oraşul
lor doar pentru a fi prinşi în capcană de către israeliţi (v. 22).
Vestea tratatului de pace dintre gabaoniţi şi israeliţi ajunge la Adoni-

Ţedec, împăratul amorit al Ierusalimului. Astfel, el adună alţi patru împăraţi
amoriţi, cu care formează o armată pentru a-i pedepsi pe gabaoniţi şi pentru a
cerceta înaintarea israeliţilor. în urma acestor evenimente, israeliţii ies învin
gători. Domnul luptă pentru ei, lăsând să cadă pietre mari din cer care omoară
pe mulţi dintre duşmani (10:11) şi răspunzând rugăciunii lui Iosua:
„Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului;

Şi tu lună, asupra văii Aialonului!”
Şi soarele s-a oprit,
j Şi luna şi-a întrerupt mersul,
î Până ce poporul şi-a răzbunat
Pe vrăjmaşii lui...
N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când
Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel
(10:12-14).
Cei cinci împăraţi amoriţi au fost înfrânţi şi executaţi. După cucerirea ar
matelor, Iosua începe să întărească cetăţile (vezi harta, pagina 181). înaintând
înspre sud, israeliţii obţin victorie după victorie până când controlează regiu
nea de sud până la Cades-Barnea (10:41-42).
Triburile canaanite dinspre nord află despre biruinţele lui Israel şi îşi
unesc armatele, adunând mii de bărbaţi viteji pentru a se împotrivi lui Israel.
Plănuind un atac prin surprindere, israeliţii, deşi foarte puţini la număr, ies
învingători: „...Domnul i-a dat în mâinile lui Israel; ei i-au bătut” (11:8). Iosua
reuşeşte să cucerească teritoriul nordic. Canaanul aparţine acum lui Israel.
Şapte ani de lupte grele s-au încheiat, timp în care Iosua şi armata sa au învins
treizeci şi unu de împăraţi (12:24).
Partea a lll-a: împărţirea ţării promise (13:1-22:34)

Israeliţilor le sunt repartizate anumite părţi din ţară ca moştenire. Domnul
dăduse instrucţiuni specifice şi detaliate cu privire la dreptul de proprietate,
vânzare şi răscumpărare a pământului (Leviticul 25:23-28). în aceste legi este
întruchipată o îmbinare a dreptăţii şi a îndurării. Orice înclinaţie spre capita
lism este îngrădită şi nu este permis dreptul de proprietate al statului. Nimeni
I nu putea să profite pentru mult timp de cineva care trecea prin vremuri grele.
ii:!
losua 181
Cucerirea ţării promise
1. losua îi conduce pe israeliţi dincolo de râul Iordan pentru a cuceri ce

tatea lerihonului.
2. După o încercare eşuată de a lua cetatea Ai, israeliţii reuşesc în cele din
urmă să o cucerească.
3. Israeliţii înaintează împotriva triburilor din sudul Canaanului.
4. Subjugând triburile sudice, israeliţii înaintează împotriva triburilor din
nord şi, printr-un ajutor miraculos, obţin victorii decisive.
Deşi în interiorul graniţelor Canaanului mai există cetăţi şi aşezări care

trebuie cucerite, Domnul dă instrucţiuni privind împărţirea teritoriului ţării
pentru a fi dat seminţiilor lui Israel (13:1-7; comp. Judecători 1:27-36).
Seminţiile lui Ruben şi Gad aveau cirezi foarte mari de vite şi turme, iar
; pământul de la est de Iordan era bogat în păşuni fertile. Căpeteniile lor au
cerut permisiune de la Moise şi preotul Eleazar să stăpânească ţinutul ca moş
tenire a lor (Numeri 32:1-5). Deşi pământul de la est de Iordan era parte a
teritoriului iniţial promis lui Avraam (Geneza 15:18)-o promisiune repetată
mai târziu lui Moise (Exodul 23:31)-cei din seminţia lui Ruben şi a lui Gad
erau motivaţi de consideraţii materialiste similare celor care l-au influenţat pe
Lot, neluând în seamă alţi factori cu adevărat importanţi (Geneza 13:10-13);
: teritoriul estic cerut de jumătate din seminţia lui Manase, seminţia lui Gad şi
seminţia lui Ruben era ameninţat în permanenţă de moabiţi dinspre sud, de ;
canaaniţi şi sirieni dinspre nord şi de amoniţi, madianiţi şi amaleciţi dinspre
deşerturile din est.
Moise a aprobat cererea celor trei seminţii, cu condiţia ca bărbaţii care
puteau lupta din seminţiile lor să le însoţească pe celelalte triburi până când
fiecare va intra în posesia teritoriului ei.
ii Numele celor douăsprezece seminţii cărora le este împărţit pământul sunt
puţin diferite de numele celor doisprezece fii ai lui Iacov. Există două explicaţii
pentru această discrepanţă. In primul rând, seminţia lui Levi nu moşteneşte o
parte din ţară ca şi celelalte seminţii. La scurt timp după exod, leviţii devin o
seminţie de preoţi; ca moştenire, ei primesc 48 de cetăţi şi ţinutul dimprejur,
trasate în mijlocul ţinutului repartizat celorlalte seminţii (24:41). Şase dintre
aceste cetăţi sunt desemnate să fie cetăţi de scăpare pentru apărarea celor care
comit omucidere (20:1-9; comp. Numeri 35:9-15, vezi harta, pagina 183). în
al doilea rând, seminţia lui Iosif nu apare aici. în schimb, acea seminţie pri
meşte o parte dublă prin seminţiile celor doi fii ai lui Iosif, Manase şi Efraim.
Prin urmare, numărul teritoriilor seminţiilor rămâne doisprezece.
După împărţirea pământului situat la vest de Iordan, bărbaţii aparţinând
celor două seminţii şi jumătate, care au luptat şi a căror moştenire se află la est
de Iordan (Ruben, Gad şi jumătate din Manase), se întorc acasă. Ei înalţă un
altar impresionant pe malurile estice ale râului Iordan. Seminţiile lui Ruben
şi Gad numesc altarul „Ed” (care înseamnă „mărturie”): „căci el este martor
între noi că Domnul este Dumnezeu” (22:34). Trec apoi câţiva ani fără a se
mai face vreo referire la ei.
i
losua 183
împărţirea ţării promise

Partea a IV-a:
Ultimele zile din viaţa lui losua (23:1-24:33)
Ultimele cuvântări rostite de losua înaintea căpeteniilor şi a poporului for
mează o concluzie firească a întregii cărţi. El îi adună laolaltă pe liderii se
minţiilor şi le aminteşte de planurile lui Dumnezeu şi de binecuvântările date
de El.
losua rezumă istoria lui Israel din zilele în care Domnul îi adusese pe B
Terah şi Avraam din idolatrie, de dincolo de râul Eufrat. Apoi, el îi îndeam

nă din nou pe israeliţi să fie ascultători şi credincioşi Domnului: „Acum,
temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi
dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt, şi slu
jiţi Domnului” (24:14).
El cere israeliţilor să îşi amintească de obligaţiile legământului lor.
I
!
Dumnezeul cel viu a încheiat legământul Său cu ei. El Şi-a ţinut promisiunile
şi i-a binecuvântat. De asemenea, El nu va pregeta să-şi împlinească averti
zările, pedepsindu-i dacă vor încălca legământul Domnului Dumnezeului lor
şi se vor întoarce spre alţi dumnezei (23:15-16). Ei trebuie să-şi îndeplinească
I1 responsabilităţile. Stăpânirea ţării promise depinde de credincioşia lor faţă de
Domnul.
în mod implicit, cuvântarea lui losua cuprinde cele trei promisiuni ale le
gământului dat lui Avraam, cea a unui număr mare de descendenţi, cea a
deţinerii propriului lor pământ şi cea a stăpânirii unei binecuvântări unice în
relaţia cu Dumnezeul cel viu. Neputinţa de a respecta legământul va duce la
suferinţă şi moarte, la pierderea pământului lor şi la o profundă nemulţumire
din partea lui Dumnezeu.
losua şi poporul îşi reînnoiesc legământul de a sluji ţomnului.
losua moare la vârsta de 110 de ani, după ce i-a înlăturat pe cei mai mulţi
dintre canaaniţi din noua ţară a lui Israel.
Teofanie
După sărbătorirea Paştelui şi înainte de atacul asupra Ierihonului, losua
are parte de o întâlnire cu o figură bizară care Se prezintă pe sine ca fiind
i „Căpetenia oştirii Domnului” (15:14). losua era „lângă Ierihon”, după toate
probabilităţile încercând să-şi pună în aplicare strategia. Este surprinzător că
losua îi răspunde acestui „om” aruncându-se cu faţa la pământ şi închinân-
du-se înaintea lui. Un astfel de comportament venit din partea cuiva care se
losua 185
teme de Dumnezeu şi umblă în Legea Domnului nu poate însemna decât că

losua înţelege că acest „om” este îngerul Domnului care trebuie considerat ca
fiind Dumnezeu însuşi! Nu există „nicio ezitare din partea lui în a-I aduce
Lui onoarea divină cuvenită Celui Preaînalf76. losua trebuie să fi ştiut despre
vizita îngerului făcută lui Avraam şi lui Agar, precum şi despre lupta îngerului
cu Iacov la Peniel. De această dată, el însuşi îl vede pe îngerul Domnului.
Aruncându-se cu faţa la pământ, losua cere instrucţiuni de la această fiinţă
înălţată. I se spune să-şi scoată încălţămintea din picioare (5:15; comp. Exodul
3:5), pentru că se află în prezenţa Divinităţii. Domnul îl învaţă apoi pe losua
cum să ia cetatea de necucerit a Ierihonului (6:1-5). Iehova va lupta pentru
El.
La Ierihon şi în alte bătălii ulterioare, Fiul lui Dumnezeu a luptat cu o
sabie; în zilele Noului Legământ, El luptă cu sabia ascuţită cu două tăişuri a
Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:15; comp. Evrei
4:12; Apocalipsa 1:16; 2:12,16).
Tipuri
Nu există profeţii directe referitoare la Domnul Isus Cristos în cartea losua.
Se poate observa totuşi în persoana lui losua o aluzie la un tip al lui Cristos.
Numele losua înseamnă „Iehova este mântuire”. Termenul este echivalentul
ebraic al numelui grecesc Iesous, adică „Isus”. Prin rolul său de căpetenie peste
poporul lui Dumnezeu, conducându-i în siguranţă în ţara promisă, losua este
un tip al Celui care, fiind „Căpetenia mântuirii lor”, va aduce „pe mulţi fii la
slavă” (Evrei 2:10; comp. 2 Corinteni 2:14; Evrei 4:8-10). Moştenirea pe care o
oferă Isus nu se limitează la întinderea de pământ dintre Marea Mediterană şi
deşert, Marea Roşie şi râul Eufrat, ci constă în „ceruri noi şi un pământ nou,
i în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13; Apocalipsa 21:1-4).
Trecerea Iordanului este o imagine a morţii credinciosului împreună cu
Cristos (1 Corinteni 10:2; Romani 6:3-4).
Funia cărămizie (2:18) pe care iscoadele au cerut-o ca semn pare să aibă şi ea
o anumită semnificaţie. Aceasta poate fi o aluzie la sângele scump al lui Cristos
prin care noi suntem protejaţi şi mântuiţi (Evrei 10:19; comp. Exodul 12:13).
Canaan-Un tip al cerului sau al vieţii creştine?

Canaanul a fost considerat un tip al cerurilor spre care se îndreaptă Biserica
prin acest pustiu. Totuşi, este dificil să facem o asociere foarte mare între ţara
promisă a Canaanului şi cer. Cerul nu va fi un loc al bătăliilor, ci al unei stări
6 William G. Blaikie, The Book ofJoshua (Minneapolis, Minnesota: Klock and Klock
de odihnă şi binecuvântare veşnice. într-un anumit sens, Canaanul poate fi

considerat ca reprezentând sfârşitul necazurilor din pustiu. Insă o perspectivă
uşor diferită ne oferă o aplicaţie mai satisfăcătoare. Privită în lumina tuturor
bătăliilor care sunt înregistrate în cartea Iosua, intrarea în Canaan poate fi in
terpretată mai corect ca fiind convertirea personală-intrarea în Cristos. Astfel,
luptele care au loc în Canaan sunt văzute ca un tip al luptelor spirituale din viaţa
creştină. Cucerirea Canaanului reprezintă victorii asupra duşmanilor spirituali
\
(2 Corinteni 10:3-5; Efeseni 6:12). Subjugarea parţială a canaaniţilor reprezintă
existenţa unor păcate chinuitoare care rămân necucerite (Evrei 12:1).
în Geneza aflăm despre promisiunile lui Dumnezeu referitoare la o ţară
şi un popor ales să moştenească acea ţară. în Exodul vedem şinele nostru
neconvertit, aflat în robia păcatului şi a lui Satan. In Leviticul II auzim pe
Dumnezeu vorbind, anunţând cerinţele Sale sfinte. în Numeri ne găsim pe
i
noi înşine într-un pustiu mare şi înspăimântător, o expresie a modului în care
percep lumea cei care au fost treziţi de Duhul lui Dumnezeu. în Deuteronomul
este revelată stricteţea şi spiritualitatea Legii. Aceasta zdruncină neprihănirea
de sine şi dezvăluie faptul că altcineva decât Moise trebuie să devină căpe
)
tenia mântuirii noastre, dacă dorim să ne putem bucura vreodată de odihna
promisă. Acea odihnă îl prefigurează pe Cristos: „Căci, dacă le-ar fi dat Iosua
odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o
odihnă ca cea de sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în
odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de
lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni
i
să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare” (Evrei 4:8-11).
Intrarea în Canaan a reprezentat un nou început. Exista o nouă genera
ţie, pentru că toţi adulţii care au părăsit Egiptul au murit în pustiu (Numeri
14:29-32). Exista un nou lider. Iosua l-a înlocuit pe Moise, pentru că harul
realizează ceea ce legea nu a putut niciodată să împlinească. Exista un nou
mediu de viaţă', pustiul a fost înlocuit de ţara Canaanului. Este conturată aici
imaginea spirituală a celor care au devenit conştienţi de păcat, care au simţit
teroarea legii şi care au fost aduşi în punctul în care să-şi pună încrederea în
Isus Cristos.7 La convertire, noi primim odihna în Cristos.
După convertire ne este dată binecuvântarea victoriei, a odihnei, alături de
cerescul „Iosua”, care este Domnul Isus Cristos, Căpetenia mântuirii noastre
(Evrei 2:10). Există şi o remarcă referitoare la bătălii: „Căci firea pământească
pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri
potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi” (Galateni 5:17). în
Romani 7 şi 8 Pavel aduce aceste două elemente, victoria şi lupta, lupta şi
7 Pink, Gleanings in Josbua, p. 13.

losua 187
victoria, în prim-plan: „Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-1 fac, ci răul, pe
care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt
eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc dar în
mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă,
după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădula
rele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi
mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de
mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? ... Mulţumiri fie aduse lui
Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! ... Astfel dar, cu mintea eu
slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.
Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu
trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului ...”
(Romani 7:19-25; 8:1).
Campania militară condusă de losua „reprezintă lupta duhului. Canaaniţii
reprezintă poftele noastre, păcatele chinuitoare şi duşmanii noştri spirituali,
iar în relatare descoperim secretul unei vieţipe deplin biruitoare**: „Unul singur
dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pen
tru voi, cum v-a spus. Vegheaţi dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
ca să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru” (23:10-11).
Canaaniţii au fost cuceriţi doar în parte, ei nu au fost înlăturaţi cu de
săvârşire! în schimb, noi trebuie „să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul
care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne
stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre”
(Evrei 12:1-12).
Aplicaţie
1. Revelaţia
Un fapt important referitor la această carte este prezentarea unei noi meto
de de învăţare. Până în acest punct al relatării biblice, Dumnezeu a vorbit prin
vise, viziuni şi îngeri slujitori; în continuare, El vorbeşte în principal prin car
tea Legii, scrisă de Moise, iar losua este îndemnat să i se supună: „întăreşte-te
şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia ţara pe care
am jurat părinţilor lor că le-o voi da. întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te,
lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise;
nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei
face. Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi
8 Lee, The OutîinedBible, analiza nr. 6.

şi noapte, căutând să faci tot ce e scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate
lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune. Nu ţi-am dat Eu oare porunca
aceasta: «întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi,
căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face»” (1:6-9).
i
în cartea Iosua, principalul mijloc de comunicare folosit de Dumnezeu
este Cuvântul care fusese deja transmis, însă în anumite perioade ale istoriei
şi în expunerea revelaţiei, Dumnezeu foloseşte şi alte metode de comunicare.
\
Cu Moise, El a vorbit faţă în faţă (Deuteronomul 34:10). Uneori, Domnul
S-a adresat oamenilor prin intermediul viselor, viziunilor şi îngerilor sluji
tori. Alteori, El a vorbit prin profeţi (Evrei 1:1). Astăzi, El comunică prin
Cuvântul scris, Biblia, iar Duhul lui Dumnezeu ne deschide mintea şi inima
pentru a înţelege sensul şi mesajul Scripturii (Ioan 16:13).
li
2. Modele de credinţă
Imaginea Israelului în bătălia de la Ierihon şi cea a prostituatei Rahav apar
în Noul Testament ca exemple de credinţă (Evrei 11:30-31). Rahav se află de
T
asemenea printre strămoşii Domnului Isus (Matei 1:5). La câtva timp după
căderea Ierihonului, ea s-a căsătorit cu Salmon din tribul lui Iuda şi a dat naş
tere unui fiu, Boaz, care în cele din urmă a luat în căsătorie pe moabita Rut.
Astfel, Rahav a fost în final soacra lui Rut! Aceasta ilustrează modul în care
1
harul lui Dumnezeu biruie păcatul. Mântuitorul este Prietenul păcătoşilor şi
Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţii Săi (Matei 11:19; Evrei 2:11).
1
Un alt exemplu de credinţă pe care îl prezintă cartea Iosua este cel al lui
Caleb. împreună cu Iosua, el s-a împotrivit celor zece iscoade care, prin lipsa
lor de credinţă şi încredere în Dumnezeu, i-au convins pe israeliţi să nu intre
în ţara promisă (Numeri 14:6-10). Deşi Iosua a fost ridicat la cea mai înaltă
poziţie de responsabilitate în popor, nu există nici cel mai mic indiciu că în
Caleb ar fi existat un duh rău. El putea fi nemulţumit de faptul că Iosua avea
această autoritate. La vârsta de 85 de ani, plin de smerenie, Caleb îi amin
i! teşte lui Iosua de promisiunea făcută lui de către Moise cu 45 de ani în urmă
(14:6-15). Iosua onorează făgăduinţa lui Moise şi ni se relatează următoarele:
„Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, a avut de moştenire până în ziua de
; azi Hebronul, pentru că urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui
Israel” (14:14; comp. Numeri 32:11-12). O mărturie extraordinară a credinţei
şi ascultării lui Caleb este înregistrată pentru posteritate!
Genealogia lui Caleb prezintă interes, pentru că atunci când a însoţit pe
Iosua şi celelalte zece iscoade pentru a cerceta Canaanul, el a reprezentat se
minţia lui Iuda (Numeri 13:6). De asemenea, el apare ca membru obişnuit
al familiei lui Iuda în înregistrarea seminţiei (1 Cronici 4:15). Totuşi, el este
losua 189
prezentat ca fiind „fiul lui Iefime, chenizitul” (14:6, 14)9. Cu toate că familia
sa avea rădăcini canaanite, Caleb nu este prezentat ca un chenizit, ci doar ca
„fiul lui Iefune, chenizitul” Prin urmare, s-ar părea că Iefune s-a alăturat is-
raeliţilor, fiind acceptat ca membru al copiilor lui Israel şi, în consecinţă, şi-a
crescut fiii, pe Caleb şi pe Chenaz, ca membri cu drepturi depline în semin
ţia lui Iuda. Astfel, cei din familia lui Caleb au fost iniţial în afara familiei
legământului lui Israel şi, asemenea lui Rahav înainte şi Rut după aceea, ei
au fost incluşi datorită credinţei şi supunerii lor faţă de Dumnezeul adevărat,
Dumnezeul lui Israel. Aceasta ne oferă o altă ilustrare a uşurinţei cu care stră
inii puteau fi asimilaţi în comunitatea lui Israel şi să fie părtaşi la legămintele
promisiunii-prin credinţă (comp. Efeseni 2:12-13).
3. Separarea
Incidentul cu gabaoniţii ne avertizează cu privire la două pericole: posi
bilitatea de a fi înşelaţi de necredincioşi şi consecinţele unor alianţe păgâne.
Israeliţii au încheiat un tratat de pace cu gabaoniţii fără a cere sfatul Domnului
(9:14-15). Aceasta este o avertizare dată Bisericii lui Dumnezeu din toate tim
purile împotriva şiretlicurilor, a vicleniei lumii care încearcă deseori să ajun
gă la o coexistenţă paşnică cu Biserica, sau chiar să fie acceptată în cadrul
Bisericii, ori de câte ori este în avantajul ei.10 Pavel îi avertizează pe efeseni şi pe
prezbiterii lor atât cu privire la duşmanul din interior, cât şi la cel din exterior
(Efeseni 4:14; Faptele Apostolilor 20:29-30). De asemenea, Domnul a relatat
pilda grâului şi neghinei pentru a arăta că nu întotdeauna credincioşii sunt ca
pabili să-i identifice pe necredincioşii care se află printre ei (Matei 13:36-43).
Alianţele păgâne includ şi căsătoriile cu necredincioşi. Domnul îi aver
tizează pe israeliţi de problemele grave care vor apărea dacă ei nu se supun
acestei porunci şi se căsătoresc cu persoane din alte popoare: „Vegheaţi dar
cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul
vostru. Dacă vă veţi abate şi vă veţi alipi de neamurile acestea care au rămas
printre voi, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorii, şi dacă veţi intra în legături cu
ele, să fiţi încredinţaţi că Domnul, Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste
neamuri dinaintea voastră; ci ele vă vor fi o cursă şi un laş, un bici în coaste, şi
nişte spini în ochi, până veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune, pe care v-a dat-o
Domnul, Dumnezeul vostru” (23:11-13).
9 „Nu se obişnuia ca israeliţii să fie diferenţiaţi în acest fel, ci doar cei care veniseră în
tre ei de la alte triburi, ca de exemplu «Heber, chenitul», «Iad, nevasta lui Heber, chenitul»
(Judecători 4:11,17); Urie, hetitul; Huşai, architul etc” (Blaikie, The Book ofjoshua, p. 263).
10 O. Gerlach, citat de Cari F. Kcil, The Books ofJoshua,Judges and Ruth (Grand Rapids,
Michigan: Eerdmans, 1950), p. 95.
4. Susţinerea lucrării
Seminţia lui Levi nu a primit nicio întindere de pământ, aşa cum primise
ră celelalte seminţii ale lui Israel. După aşezarea lor, cele zece triburi împreu
nă cu Manase şi Efraim au repartizat leviţilor cetăţi şi pământul dimprejurul
acestora. în total, ei au primit 48 de cetăţi şi, prin urmare, au trăit împrăştiaţi
printre celelalte seminţii (Numeri 35:1-8). De asemenea, leviţii au primit ca
S : hrană o mare parte a jertfelor aduse prin ridicare şi legănare dintr-o parte în
H alta, precum şi cea mai bună parte din untdelemn, vin şi primele roade, cu ze-
ciuielile copiilor lui Israel (Numeri 18:9-19,24; Deuteronomul 18:1-3). Astfel,
li ei erau susţinuţi prin darurile poporului. Din acest punct de vedere, leviţii
i sunt un tip al slujitorilor Evangheliei din era creştină. Apostolul Pavel arată
această comparaţie: „Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniţi
din lucrurile de la Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar?
Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din
Evanghelie” (1 Corinteni 9:13-14).
Cu toate că sunt subliniate anumite asemănări între leviţii din timpurile
străvechi şi lucrătorii Evangheliei din prezent, există şi diferenţe semnifica
tive care nu trebuie neglijate. Asemănarea este arătată în termenii sprijinului
material, şi nu legat de funcţia sau sarcina lor. Spre deosebire de lucrătorii
creştini, preoţii leviţi nu erau desemnaţi să evanghelizeze; aceasta era lucrarea
profeţilor. Slujitorii Evangheliei nu sunt preoţi, nu oferă jertfe (cu excepţia
jertfelor de consacrare şi laudă pe care toţi creştinii trebuie să le ofere-Romani
12:1; 1 Petru 2:5) şi nu sunt intermediari între Dumnezeu şi păcătoşi mai
mult decât ceilalţi credincioşi (1 Petru 2:9).
Cei care doresc să fie slujitori ai Evangheliei nu trebuie să se încurce cu
„treburile vieţii” (2 Timotei 2:4). Domnul are grijă de susţinerea lucrării prin
darurile şi bunătatea fraţilor: „Cine primeşte învăţătura în Cuvânt, să facă
parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă” (Galateni 6:6). „Astfel, este
i stabilit ca un principiu în permanenţă valabil faptul că beneficiile spiritua
le cer o răsplătire temporară. Aceasta nu înseamnă că lucrarea de nepreţuit
a Evangheliei se poate valorifica la orice preţ, ci înseamnă că aceia pe care
Domnul i-a pus deoparte ca să o propovăduiască au dreptul la o recompensă
decentă. Iar aceasta nu ca un act de generozitate sau gratificaţie, ci ca o dato
rie sacră-o datorie pe care credincioşii doresc să o ducă la bun sfârşit cu orice
i preţ. Nimeni să nu se înşele: dacă nu susţin Evanghelia, Dumnezeu îi va pe
depsi cu asprime.”11
Asemenea daruri aduse pentru sprijinirea lucrării sunt „un miros de bună
mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu” (Filipeni 4:18).
î 11 Pink, Gleanings injoshua, p. 388.
i
losua 191
Concluzie
Această carte oferă multe învăţături creştinilor secolului al XXI-lea.
In primul rând, ea arată că nu este uşor să fim copii ai lui Dumnezeu.
Trebuie să ştim că este o bătălie care trebuie purtată, o alergare care trebu
ie realizată, o cunună care trebuie câştigată. Aceasta va influenţa predicarea
Evangheliei. Nu vom prezenta o credinţă „uşoară” cu un angajament slab.
Hotărârea de a-L urma pe Cristos presupune o lepădare de sine zilnică, o
luare zilnică a crucii, o răstignire a noastră faţă de lume şi a lumii faţă de noi
(Marcu 8:34; Galateni 6:14). Credinţa şi ascultarea nu trebuie să fie niciodată
parţiale.
In al doilea rând, şi pe de altă parte, trebuie să ştim că viaţa creştină nu
este doar o viaţă de înfrângeri. Chiar dacă avem de purtat un cumplit război
împotriva lumii, a firii pământeşti şi a diavolului, în cele din urmă vom bi
rui. „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce
câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră. Cine este cel ce a biruit
lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?” (1 Ioan 5:4-5).
]
„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmto
rarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia
sau sabia? ... în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin
Acela care ne-a iubit” (Romani 8:35, 37).
Cartea losua vorbeşte despre o ţară şi un popor. Ţara este o moştenire pro
misă de Dumnezeu, aşteptând să fie stăpânită. Poporul este naţiunea aleasă
de Dumnezeu, care în drumul său spre cucerirea ţării sfinte are de înfruntat
obstacole umane. Iar obstacolele reprezintă oportunitatea de a lupta-un răz
boi sfânt-plănuit de Dumnezeu pentru a înlătura pe duşmanii idolatri şi co
rupţi din ţară. Din acest motiv, losua este numită „Cartea Cuceririi”.12
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,

care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui
Isus Cristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă,
şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
•) Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mân
tuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! In ea voi vă bucuraţi
mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vre
me, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre ... să
aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Cristos, pe care
voi îl iubiţi f&ră să-L fi văzut. (1 Petru 1:3-8)
12Jensen,Jensen’s Survey oftbe Old Testament, p. 137.

V
V.
. •-
-î:.
ţW "/-j
.i
• . ■V
-S- M
'IV
ÎT;
<•
:
.
Î-Vi • •
m\
=1
Judecători
B
(de la „izbăvitori" şi „guvernatori")

»
Autor: Necunoscut
(probabil Samuel)
î
Idee centrală: „Răzvrătire şi pocăinţă"
Temă:
Cauze şi soluţii la căderile repetate în păcat
.
=
„în vremea aceea, nu era împărat în ■
Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea."

Judecători 17:6; 21:25
)
Cuprins
I. Introducere şi interpretare 1:1 -3:6
i.Călăuzire cerută de la Domnul şi rezultatul acesteia 1:1-10

ii.Cuceririle incomplete în interiorul Canaanului 1:11-36
iii.Mustrarea făcută de înger şi pocăinţa lui Israel 2:1-5
iv. Moartea lui losua şi tiparul istoriei ulterioare a
: Israelului 2:6-23
v. Eşecul repetat al Israelului 3:1-6
II. Valuri de asuprire urmate de eliberare 3:7 -16:31
1. Dinspre nord
Asuprire din partea lui Cuşan-Rişeataim,
împăratul Mesopotamiei (opt ani) 3:7-8
Judecătorul Otniel izbăveşte Israelul
(40 de ani de pace) 3:9-11
2. Dinspre sud-est
Asuprire din partea lui Eglon, împăratul Moabului,
cu amoniţii şi amaleciţii (18 ani) 3:12-14
Ehud izbăveşte Israelul (18 ani de pace) 3:15-30
3. Dinspre vest
Asuprire din partea filistenilor
Şamgar izbăveşte Israelul 3:31
4. Dinspre nord
Asuprire din partea lui labin,
împăratul Canaanului (20 de ani) 4:1-3
:i Judecătoarea Debora împreună cu Barac
izbăveşte Israelul 4:4-5:31
1
Judecători 195
5. Dinspre est
Asuprire din partea madianiţilor, amaleciţilor şi
popoarelor din est (şapte ani) 6:1-6
Mustrarea unui profet 6:7-10
Ghedeon izbăveşte Israelul (40 de ani de pace) 6:11-8:35
6. Război civil
Abimelec (fiul lui Ghedeon) preia conducerea
prin trădare (trei ani) 9:1-57
Tola salvează Israelul şi devine judecător (23 de ani) 10:1-2
lair judecă în Israel (22 de ani) 10:3-5
7. Dinspre est
Asuprire din partea amoniţilor (18 ani) 10:6-9
întristarea lui Israel şi răspunsul Domnului 10:10-18
lefta izbăveşte Israelul şi judecă în Israel
(şase ani) 11:1-12:7
Elon judecă în Israel (zece ani) 12:11-12
Abdon judecă în Israel (opt ani) 12:13-15
8. Dinspre vest
Asuprire din partea filistenilor (40 de ani) 13:1
Samson începe să izbăvească Israelul şi judecă în Israel
\ (20 de ani) 13:2-16:31
:
L
III. Exemple de corupţie în Israel 17:1-21:25 :
i. Idolatrie personală şi tribală 17:1 -18:31 I
ii. Răutatea oamenilor din Ghîbea 19:1-30
iii. Război între terael şi seminţia lui Beniamin 20:1-48
iv. Măsuri drastice privind menţinerea seminţiei lui
Beniamin 21:1-25
=
Judecători
.
Cartea Judecători continuă istoria poporului Israel din punctul în care

se încheie Iosua, cu relatarea morţii lui Iosua, căpetenia lui Israel (1:1; Iosua
24:29). Dacă Iosua relatează unul dintre momentele de apogeu care au marcat
starea spirituală a poporului Israel, Judecători înregistrează una dintre cele mai
întunecate perioade din istoria lor. Deşi poporul Israel a cucerit întreaga ţară
a Canaanului în sens general, au mai rămas totuşi anumite grupuri de duş
mani din popoarele păgâne. Existenţa acestor duşmani în interiorul graniţelor
Israelului se datorează următoarelor motive: în primul rând, pentru a testa as
cultarea poporului faţă de legea lui Dumnezeu (2:22; 3:4); şi, în al doilea rând,
pentru ca noua generaţie să poată învăţa cum să lupte (3:1-3). în acest context,
„să cunoască şi să înveţe războiul” (3:2) înseamnă să se sprijine pe ajutorul
Domnului în lupta împotriva canaaniţilor. Astfel, ambele motive se îmbină
într-unul singur-umblarea cu Dumnezeu în ascultare şi dependenţă de El şi
numai de El. Ispitele existau peste tot în jurul lor: ispite de a se căsători cu ve
cinii lor păgâni, ispite de a lega prietenii strânse cu Neamurile, ispite prin fru
museţea femeilor canaanite, fastul şi autosuficienţa ritualurilor lor religioase
păgâne, speranţa aflării viitorului prin ghicire idolatră şi teama superstiţioasă
de zeităţile regiunilor în care s-au aşezat.1 Pentru o anumită perioadă, Domnul
face din naţiunile care ispitesc pe israeliţi un instrument al pedepsirii lor.
Potrivit lui Robert Lee, cartea Judecători este importantă din mai multe
considerente. In primul rând, are două începuturi (1:1; 2:6). în al doilea rând,
conţine prima înregistrare din istorie despre apariţia unei femei într-o poziţie
înaltă şi de conducere a unui popor (4:4-5). în al treilea rând, cuprinde cel mai
mare şi cel mai însemnat cântec de luptă din lume (5:2-31). De asemenea,
cartea conţine pilda cea mai veche din lume (9:8-15).2
!
:
Autor
Nu se cunoaşte cine este autorul acestei cărţi. Din expresia care apare de
i patru ori în capitolele finale-„în vremea aceea, nu era împărat în Israel” (17:6;
1 Andrew R. Fausset, A Criticai and Expository Commentary on the Book ofJudges (USA:
James and Klock, 1977 [prima ediţie 1885]), p. 4.
2 Lee, The Outlined Bible, analiza nr. 7.
Judecători 197
18:1; 19:1; 21:25)-pare evident faptul că această carte a fost scrisă după insti
tuirea monarhiei (cca 1000 î.Cr., nu la multă vreme după moartea în 1051 î.Cr.
a lui Samson, ultimul personaj principal al cărţii). Probabil că a fost scrisă de
profetul Samuel, ultimul judecător din Israel, în perioada când s-a retras pen
tru o vreme de la conducerea poporului, la urcarea lui Saul pe tronul lui Israel.
Potrivit Talmudului ebraic, „Samuel a scris cartea care-i poartă numele, pre
cum şi cartea Judecătorilor şi Rut.”3
Context istoric
Cartea Judecători acoperă o perioadă de aproximativ 330 de ani, de la
moartea lui Iosua (cca 1380 î.Cr.) până la ridicarea lui Samuel ca profet al
Domnului (cca 1050 î.Cr.). Ea descrie căderile repetate în idolatrie ale popo
rului lui Dumnezeu. Acestea sunt urmate de atacarea ţării promise şi perioade
de asuprire din partea duşmanilor lor. In centrul istoriei se află personalităţile
judecătorilor eroici care erau ridicaţi ca să devină izbăvitori ai lui Israel ori de
câte ori poporul se pocăia sincer de păcatele lui. In această relatare este subli
niată în mod special partea întunecată a neascultării lor.
Prin atenţia acordată eşecului spiritual şi căderilor repetate în păcat ale lui
Israel, s-ar putea crede că Israelul se afla în permanenţă într-o relaţie nefavo
rabilă cu Domnul. Insă lucrurile nu stau chiar aşa. In toată această perioadă
consemnată în carte, Israel a arătat de cele mai multe ori credincioşie faţă de
singurul Dumnezeu adevărat-cel puţin în mod extern şi formal.4 De aseme
nea, trebuie remarcat faptul că atunci când Israelul se confrunta cu probleme
internaţionale, acestea existau doar în anumite regiuni. De pildă, problemele
erau prezente într-o anumită perioadă în nordul teritoriului, în altă perioadă
în sud, apoi din nou în vest sau în est. Acolo unde seminţiile arătau o supunere
cel puţin în aparenţă faţă de Dumnezeul adevărat, istoria lor se continuă fără
a fi comentată. Un studiu al datelor pare să arate că, de cele mai multe ori,
israelitii
> au dovedit o loialitate exterioară fată
> de Iehova. Această concluzie nu
este evidentă în urma unei citiri ocazionale a cărţii Judecători.
3 Baba Batbra 14b, citat de Young, An Introduction to the O/d Testament, p. 169.
4 Discrepanţa dintre cei 340 de ani (1390 î.Cr. până la 1050 î.Cr.) şi 410 ani (suma totală a
anilor relataţi în cartea Judecători) este explicată prin faptul că guvernarea „judecătorilor” s-a
suprapus. Biblia prezintă trei perioade istorice distincte care trebuie corelate cu relatarea in
spirată în cartea Judecători: 300 de ani (Judecători 11:26), 480 de ani (1 împăraţi 6:1) şi 450
de ani (Faptele Apostolilor 13:20). Vezi Leon J. Wood, DistressingDays oftheJudges (Grand
Rapids, Michigan: Zondervan, 1975), pp. 10-17; şi Cari F. Keil, The Books ofJoshua, Judges
andRuth (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans, 1950), pp. 277-292.
„Judecătorii"
Cartea primeşte titlul de la „guvernatorii” sau „judecătorii” care au condus
Israelul în acea perioadă. Termenul „judecător” avea un înţeles mai cuprinză
tor pe atunci decât corespondentul său de astăzi. Aceşti „judecători” nu erau
doar magistraţi civili care făceau dreptate şi judecau disputele. In principal,
ei erau „izbăvitori ... îmbrăcaţi cu Duhul lui Dumnezeu [3:10; 6:34; 11:29;
13:25], care erau chemaţi să elibereze şi să guverneze poporul” în vremuri de
declin spiritual şi de asuprire din partea duşmanului.5 Deşi judecătorilor le
erau date puteri supranaturale, fără îndoială că deţinerea unor daruri suprana
turale nu era însoţită întotdeauna de o întrebuinţare corectă a acelor daruri.
Ghedeon a introdus efodul de aur aducând nenorocire asupra familiei şi
poporului său (8:27). Iefta a adus suferinţă în cercul familiei sale când a făcut
un jurământ pripit (11:30-31, 34-40). De asemenea, el şi-a satisfăcut propriul
duh violent prin faptul că s-a răzbunat împotriva lui Efraim (12:1-6). Istoria
lui Samson, ultimul judecător, ilustrează puterea şi slăbiciunea lui Israel: pute
re atunci când sunt puşi deoparte pentru Dumnezeu, slăbiciune totală atunci
când relaţia cu Dumnezeu este afectată din pricina poftelor. Samson a produs
suferinţă părinţilor săi evlavioşi prin pofta şi aroganţa de care a dat dovadă.
I Aceşti judecători nu trebuie confundaţi cu judecătorii pe care i-a instituit
Moise la îndemnul socrului său, Ietro (Exodul 18:21-23; comp. Deuteronomul
1:13,16-17; 16:18-20). Bărbaţii desemnaţi de Moise trebuiau să judece în sen
sul luării unei decizii între două sau mai multe posibilităţi. Acei bărbaţi erau
ca nişte magistraţi, iar rolul lor era foarte diferit de cel al judecătorilor din
cartea cu acest nume. Ultimii sunt shophetim, însărcinaţi de Dumnezeu să-i
izbăvească pe israeliţi de asuprirea îndurată din partea duşmanilor lor, de obi
| cei prin război, şi apoi să guverneze poporul în timpul perioadei de pace care
urma (2:16; 3:9).6 „Principiul etern al lui Dumnezeu este că atunci când oame
nii Săi se întorc la El în pocăinţă, El se întoarce spre ei în îndurare.”7
Mântuirea lui Dumnezeu şi dreptatea lui Dumnezeu merg mână în mână:
Să picure cerurile de sus

Şi să plouă norii neprihănirea!
Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea,
::
! Şi să iasă totodată din el izbăvirea!
Eu, Domnul, fac aceste lucruri.
(Isaia 45:8)
■!
6Jensen,Jensen‘s Surveyofthe Old Testament, p. 152.
7 Fausset, Commentary on the Book ofjudges, p. 1.
Judecători 199
Prin urmare, aceste persoane erau judecători ai dreptăţii nu numai în Israel,

ci şi pentru Israel. Principiul divin în privinţa lui Israel este rezumat în capi
tolul 2: „Domnul a ridicat judecători, ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i
prădau. Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit cu alţi dum
nezei şi s-au închinat înaintea lor. In curând s-au abătut de la calea pe care o
urmaseră părinţii lor, şi n-au ascultat de poruncile Domnului, ca şi ei. Când
le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul, şi-i izbăvea [salva]
din mâna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului I se
facea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau şi-i chinuiau.
Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinţii
lor, ducându-se după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea
lor, şi stăruiau în această purtare şi împietrire” (2:16-19).
Numărul „judecătorilor"
Există diferite păreri în privinţa numărului celor care pot fi identificaţi în
această carte drept „judecători”. Unii comentatori vorbesc despre un număr
de opt persoane, prin folosirea strictă a cuvântului „judecător”. Alţii consideră
că ar fi vorba despre 12 judecători, adăugându-i pe Ehud, Şamgar, Debora
şi Ghedeon. Alţii suţin că sunt, de fapt, paisprezece, incluzându-i între ei
pe Barac cu Debora şi pe Abimelec, uzurpatorul. Leon Wood argumentea
ză în favoarea numărului 14, excluzându-1 pe Barac, întrucât care, spune el,
acesta a ajutat-o doar pe Debora, şi pe Abimelec, care a fost un uzurpator, şi
incluzându-i în schimb pe preotul Eli şi profetul Samuel. Wood îi împarte
apoi în două categorii pe cei 14, dintre care opt judecători principali şi şase
judecători secundari. Cei „principali” sunt consideraţi de el ca fiind Otniel,
Ehud, Debora, Ghedeon, Iefta, Samson, Eli şi Samuel, iar cei „secundari”
sunt Şamgar, Tola, Iair, Ibţan, Elon şi Abdon.8
Probabil că, în loc să încercăm să identificăm cu exactitate cine trebuie
considerat judecător, este mai înţelept să admitem că, în acea perioadă cu
noscută ca vremea „judecătorilor”, un anumit număr de bărbaţi şi o femeie
sunt prezentaţi ca fiind eroi ai lui Israel. Despre unii se spune că erau împu
terniciţi cu Duhul Sfânt pentru a realiza fapte mari: Otniel, Ghedeon, Iefta
şi Samson. Unii rămân în istorie ca oameni cu o mare credinţă: Ghedeon,
Barac, Samson şi Iefta (Evrei 11:32).
In cartea Judecători, despre unii se menţionează că judecă, însă nu sunt
prezentaţi ca izbăvitori (Iair, Ibţan, Elon şi Abdon). în schimb, alţii au izbăvit
\
Israelul, dar nu se spune despre ei că au judecat (Ehud, Şamgar şi Ghedeon).
Despre Samson s-a afirmat că a fost un judecător, însă el doar a început să
8 Wood, Distressing Days ofthe Judges, pp. 6-7.
izbăvească Israelul (13:5). Cei despre care se spune atât că au judecat, cât şi că
au izbăvit (sau au mântuit) Israelul sunt Otniel, Debora, Tola şi Iefta.
Majoritatea judecătorilor erau eroi locali sau naţionali ridicaţi ca să-i izbă
*
vească pe israeliţi. Ei au continuat să conducă şi după ce războiul a luat sfârşit,
însă niciunul dintre ei nu a stabilit o guvernare ereditară; nu exista nicio di
nastie, nicio succesiune a familiei. Fiecare judecător izbăvea doar o anumită
parte a Israelului: Şamgar, regiunea din sud-vest; Debora, împreună cu Barac,
şi Ghedeon, nordul Israelului; Iefta, partea estică a Iordanului; şi Samson, te
i ritoriile de mijloc şi de vest ale lui Iuda şi Dan.
!! Structură
La prima vedere, textul cărţii pare destul de sinuos, confuz, relatarea ne-
fiind prezentată în ordine cronologică. Dacă firul narativ ar fi urmat succe
siunea corectă a evenimentelor, prezentarea ar fi debutat cu pasajul din ca
pitolul 2:6-9; urmând 1:1—2:5; apoi 2:10-13; urmate de capitolele 17-21 şi, în l
final, pasajul din capitolele 2:14-16:31. în această carte, principala preocupare
i
a Duhului Sfânt nu este de natură istorică, ci spirituală.
Partea I: Introducere şi interpretare (1:1—3:6) ■
i Explicaţia teologică privind istoria lui Israel cuprinsă în această perioa

dă este legată de legământul dintre Dumnezeu şi părinţii israeliţilor (2:20). i
Prin necredinţa de care dau dovadă întorcându-şi faţa spre alţi dumnezei şi
slujind acestora, israeliţii rup solemnul lor legământ istoric. Prin aceasta, ei
atrag asupra lor condamnarea, pedeapsa divină. Atinşi de mânia dreaptă a lui
Dumnezeu, suferă până când strigă către Domnul, şi El îi izbăveşte din nou.
:
Pentru a se bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu, israeliţii trebuie să-I =
i
fie credincioşi Lui. Promisiunile binecuvântării din partea lui Dumnezeu în
! legământul cu Avraam (Geneza 15) şi obligaţiile credincioşiei şi ascultării din
partea Israelului în legământul cu Moise (Exodul 6:2-8; 19:-6; 20:1-17) for
mează fundamentul după care trebuie interpretată istoria lui Israel.
Când israeliţii caută călăuzire şi ajutorul Domnului, El răspunde cu putere
Ş în favoarea lor. Cartea Judecători arată clar că Israelul ca naţiune nu reuşeş
te să asculte de Domnul în anumite domenii importante. Ţara promisă le-a
: fost dată, dar ei nu au îndeplinit porunca de a-i alunga pe canaaniţi (1:21, 27,
29-33). Deşi Domnul a fost pe deplin credincios legământului Său, ei nu au
respectat legământul încheiat cu Dumnezeu. Observăm în permanenţă că
I seminţiile lui Israel nu îşi duc la bun sfârşit sarcina-indiferent de motiv, din
milă pentru canaaniţi sau poate dintr-un sentiment al puterii în subjugarea, în
folosirea şi exploatarea lor ca forţă de muncă, din simpatie pentru credinţele
Judecători 201
şi practicile lor religioase sau pentru că au crezut că ei ştiau mai bine decât
Domnul şi conducerea desemnată divin. S-ar părea că ei au ignorat în mod
deliberat porunca dată lor de Dumnezeu de a-i nimici pe cananniţi.
Israeliţii sunt mustraţi pentru eşecul lor şi pentru faptul că nu au ascultat
de „îngerul Domnului” (2:1-5). Cuvintele „îngerul Domnului S-a suit de la
Ghilgal la Bochim” (2:1) nu sugerează ideea unei călătorii făcute de El, ci
are scopul de a lega acest eveniment de ultima apariţie a îngerului-şi anume,
petrecută cu ani în urmă, înaintea lui Iosua la Ghilgal, chiar înainte de atacul
asupra cetăţii Ierihon (Iosua 5:13-15).
Poporul răspunde cu lacrimi de pocăinţă mustrării făcute de înger,
întristarea şi căinţa lor sunt atât de mari, încât schimbă numele acelui loc în
Bochim, care înseamnă „cei ce plâng”.
Odată cu moartea lui Iosua şi a tuturor bătrânilor care au slujit cu el, po
porul lui Israel cade într-un grav declin moral şi spiritual.
Partea a ll-a:
Valuri de asuprire urmate de eliberare (3:7-16:31)
întreaga istorie înfăţişată în cartea Judecători prezintă date exacte, însă
dispunerea evenimentelor nu se bazează pe cronologie (succesiunea evenimen
telor); în schimb, relatarea urmăreşte succesiunea repetată a păcatului-asupri-
rii-izbăvirii. Acest tipar repetitiv este numit adesea „ciclu” şi definit ulterior
ca având cinci paşi: „păcat, robie, implorare, izbăvire şi linişte”9 sau „odihnă,
răzvrătire, pedeapsă, pocăinţă şi restaurare”10. Problema acestor diferenţieri
este faptul că nu fiecare episod relatat în Judecători conţine în mod necesar
dovada fiecărei etape a „ciclului”. De aceea, o definire mai exactă a istoriei
consemnate în aceste pagini ar putea fi aceea de „spirală descendentă”11.
Se poate observa un tipar general:
1. Copiii lui Israel fac ceea ce este rău înaintea Domnului (3:7, 12;
4:1; 6:1; 10:6; 13:1). Implicaţiile acestui rău constau în ruperea le
gământului cu Domnul (2:1-2), întoarcerea de la El, închinarea şi
slujirea înaintea altor dumnezei, precum şi prietenia şi căsătoria cu
canaaniţii (2:11-3:7).
2. Ca răspuns la această atitudine, mânia Domnului se aprinde împo
triva lor. El îşi retrage protecţia şi puterea de la israeliţi şi trimite
asupritori străini cruzi împotriva lor (3:8,12; 4:2; 6:1; 10:7; 13:1).
9 Bruce Wilkinson şi Kenneth Boa, Talk Thru the Old Testament (Nashville, Tennessee:
Nelson, 1983), p. 62.
XQ]cnsen>Jensen's Survey of ht e Old Testament, p. 158.
11 Dillard şi Longman, An Introductxon to the Old Testament, p. 125.
202
,1
*
Judecători 203
3. în cele din urmă, fiind asupriţi, israeliţii se pocăiesc şi strigă către

Dumnezeu cerând ajutor (3:9,15; 4:3; 6:6-7; 10:10).
4. Domnul răspunde pocăinţei lor ridicându-le judecători care să-i
izbăvească de asupritorii lor şi sa-i conducă înapoi la o viaţă de
părtăşie cu El (3:9,15; 10:12). Izbăvitorul este declarat uneori ca
fiind împuternicit de Duhul lui Dumnezeu, ca în cazul lui Otniel
(3:10), Ghedeon (6:34), Iefta (11:29) şi Samson (13:25; 14:6.19).
5. Duşmanul este înfrânt, israeliţii sunt izbăviţi şi urmează de obicei
o perioadă de pace (3:11,30; 5:31; 8:28). După moartea judecăto
rului, poporul se întoarce la idolatrie şi imoralitate. Succesiunea
se reia.
Spirala descendentă
Primul judecător al lui Israel este Otniel (3:9-10), nepotul şi ginerele lui
Caleb (1:13). El este o dovadă excelentă a ceea ce ar trebui să fie un judecător/
izbăvitor-ridicat de Domnul, împuternicit de Duhul Sfânt, un ostaş destoinic
şi experimentat (Iosua 15:16-17). El conduce Israelul într-un război victorios
împotriva Mesopotamiei. După moartea sa, „spirala descendentă” a Israelului
este din ce în ce mai clară.
Israelul „a făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului” (3:12).
Despre cel de-al doilea izbăvitor, Ehud, deşi a fost ridicat de Domnul, nu
se spune că ar fi înzestrat cu Duhul Domnului sau că ar avea o relaţie per
sonală cu Domnul. Ehud este din seminţia lui Beniamin (3:15). Asemenea
multor altora din seminţia sa, el este stângaci (20:15-16), o însuşire care îi dă
posibilitatea de a-1 lua prin surprindere pe împăratul Eglon şi de a-1 înjun
ghia, provocându-i o rană de moarte. După fapta sa, Ehud scapă şi îşi adună
oamenii, care pornesc atacul obţinând o victorie covârşitoare împotriva asu
pritorilor lor.
Al treilea izbăvitor este Şamgar (3:31). în cei opt ani de pace naţiona
lă, starea morală şi spirituală a poporului se deteriorează. De această dată,
Domnul îi foloseşte pe canaaniţi, conduşi de împăratul Iabin, pentru a-i pe
depsi pe israeliţii din interiorul propriei lor ţări (4:2-3). Aceştia erau oamenii
pe care israeliţii ar fi trebuit să-i nimicească, după cum le spusese Domnul!
(Deuteronomul 20:17). Iabin împărăţea la Haţor, la 13 kilometri nord-vest de
Merom, în ţara dată lui Neftali. Timp de douăzeci de ani, copiii lui Israel din
regiunea nordică suferă cumplit sub asuprirea armatei puternice a generalului
lui Iabin, Sisera.
Ca răspuns la strigătele poporului după ajutor, Domnul cheamă ca izbăvi
tor pe cineva care slujea deja ca judecător în regiunea centrală, la doar o milă
sau două la sud de Betel, în ţinutul lui Efraim-judecătoarea Deborg» prorocită,

soţia lui Lapidot. Debora nu a fost prima prorociţă în Israel12, însă a fost prima
profetesă de la Moise încoace. De asemenea, Debora are distincţia de a fi „pri
ma şi singura femeie care a exercitat vreodată autoritate civilă în Israel”13.
Urmează patruzeci de ani de pace. Perioada îndelungată de pace este înso
ţită din nou de o delăsare spirituală şi morală şi mai mare: „Copiii lui Israel au
făcut ce nu plăcea Domnului” (6:1).
De data aceasta, Domnul îi foloseşte pe madianiţi14 ca supraveghetori,
pentru a îngenunchea astfel Israelul. Atacaţi în mod repetat, israeliţii se întorc
în cele din urmă îndureraţi spre Dumnezeul cel viu. Domnul răspunde, însă
nu trimiţându-le direct un izbăvitor, ca până atunci, ci trimiţându-le mai întâi
un profet. Acest profet, al cărui nume nu este precizat, transmite un mesaj
destinat să-i facă pe oameni conştienţi de păcatele lor, astfel încât ei să înţe
leagă cauzele suferinţei prin care trec. De asemenea, profetul are rolul de me
sager care pregăteşte calea pentru izbăvitorul Domnului, Ghedeon, „viteazul”
din seminţia lui Manase.
„îngerul Domnului” îl vizitează pe Ghedeon. O astfel de manifestare era
•J
neobişnuită pentru acea perioadă. Cei dinainte, Otniel, Ehud şi Barac, fuse
seră atinşi de Duhul lui Dumnezeu, însă Ghedeon are privilegiul de a vedea
o cristofanie.
Deşi Ghedeon are o credinţă adevărată în Dumnezeul cel viu (Evrei
11:32), aceasta este amestecată cu necredinţă. în ciuda vizitei primite din par
tea îngerului Domnului, el are nevoie de reasigurare constantă. Oştirea lui
are 32.000 de oameni, iar inamicul 135.000 (7:3; 8:10). Prin urmare, el cere
Domnului un semn care să-i confirme Cuvântul (6:36-37). Nefiind pe deplin
convins de această minune arătată, el cere alta (6:39). în ciuda îndoielilor sale,
el are o încredere deosebită în puterea şi scopurile lui Dumnezeu. Cu o armată
!
de 300 de bărbaţi, Ghedeon învinge marea armată a madianiţilor.
i'i La întoarcerea sa acasă, poporul lui Israel îi oferă lui Ghedeon un tron ere
ditar (8:22). El dă dovadă de o modestie şi o umilinţă demne de laudă atunci
I! când refuză această funcţie, afirmând că Domnul este adevăratul împărat al
i!
lui Israel. Chiar dacă Moise a dat directive pentru desemnarea unui împărat
!
peste Israel (Deuteronomul 17:14-20), idealul era ca Israelul să trăiască sub o
teocraţie directă-adică sub guvernarea lui Dumnezeu (1 Samuel 12:12, 17).
ii;
li: Oricât de meritoriu este acest refuz, Ghedeon cade într-o ispită mult mai
ii
12Maria a fost prima prorociţă (Exodul 15:20). După Debora au urmat şi altele, prccum
ii Hulda (2 împăraţi 22:14) şi Ana (Luca 2:36).
i
a 13 Gordon J. Keddie, Evett in Darkness: Judges and Ruth simply explained (Welwyn:
Evangelical Press, 1985), p. 4 9.
H
14 Descendenţi ai fiului lui Avraam, Madian, a cărui mamă a fost Chetura (Geneza 25:2).
Judecători 205
subtilă. Revendicând cerceii de aur luaţi de la duşmanii nimiciţi, el foloseşte

această imensă cantitate de aur pentru un efod (tunica marelui preot) făcut
la cererea lui (Exodul 28:5-14), pe care îl ţine în cetatea sa natală, Ofra. în
urma anumitor evenimente petrecute anterior, Ghedeon şi-a format nişte opi
nii greşite: a fost vizitat de îngerul Domnului; a fost însărcinat să izbăvească
Israelul; darul lui a fost acceptat ca jertfă de ardere-de-tot; urmând instrucţiu
nile lui Dumnezeu, a zidit un altar Domnului şi a jertfit un taur folosind lem
nul unui chip de idol; iar ulterior, Domnul i-a făcut anumite descoperiri. Pe
baza acestor evenimente, Ghedeon ajunge la concluzia greşită că el trebuie să
slujească pentru Israel ca mare preot. Cuvântul lui Dumnezeu nu-i îngăduie
să slujească în această calitate; el nu corespunde cerinţelor. Marele preot tre
buie să fie un descendent al lui Aaron şi este desemnat să-şi exercite slujba în
cortul de la Silo (Iosua 18:1; Judecători 18:31). Ghedeon păcătuieşte în ambele
privinţe. De asemenea, şi poporul păcătuieşte acceptând efodul lui Ghedeon
ca fiind permis de Dumnezeu. Este posibil ca, în vremea aceea, anumiţi oa
meni necinstiţi să fi abuzat de preoţia de la Silo, însă aceasta nu justifică fapta
lui Ghedeon de a se pune pe el însuşi în această funcţie. Acest păcat are conse
cinţe grave asupra familiei lui Ghedeon şi asupra israeliţilor în anii următori.
Aceştia vor nesocoti ascultarea strictă de voia revelată a lui Dumnezeu, astfel
că, după moartea lui Ghedeon (8:33), naţiunea va cădea din nou în păcatul în
chinării înaintea lui Baal. Un alt aspect negativ al unui caracter de altfel cinstit
este marele număr al nevestelor şi o concubină (8:30-31).
După moartea lui Ghedeon, fiul său Abimelec preia puterea. El nu este
însă un izbăvitor, ci un asupritor din interior. Abimelec îi ucide pe şaptezeci
dintre fraţii săi vitregi pentru a se numi pe sine împărat peste Israel (9:1-6).
Doar un singur frate, Iotam, scapă cu viaţă. Pe muntele Gherizim, Iotam spu
ne o pildă blestemând poporul din Sihem şi pe Abimelec. Abimelec, uzurpa
torul, guvernează trei ani în Sihem şi apoi moare într-un mod ruşinos: „Astfel
a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-1 făcuse tatălui
său, ucigând pe cei şaptezeci de fraţi ai lui; şi Dumnezeu a făcut să cadă asupra
capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-1 făcuseră. Astfel s-a împlinit
faţă de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal” (9:56-57).ls
După Abimelec se face o scurtă referire la alţi doi judecători, Tola şi Iair
(10:1-5). După câţiva ani de linişte relativă în popor, starea spirituală şi morală
a naţiunii se deteriorează din nou: „Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea
Domnului ... şi au părăsit pe Domnul, şi nu I-au mai slujit” (10:6).
In mânia Sa, Domnul îi trimite pe filisteni dinspre sud-vest şi pe amoniţi
dinspre est pentru a-i chinui şi asupri pe copiii lui Israel timp de optsprezece
ani. In cele din urmă, poporul îşi recunoaşte ticăloşia de a se fi întors de la
15 Ierubaal este un alt nume al lui Ghedeon (6:32).
Dumnezeul adevărat înspre idoli. Ei strigă către Domnul cerându-I să aibă

milă de ei şi să-i izbăvească. Domnul însă refuză să-i asculte. „Acest refuz
este arătat numai pentru a grăbi şi a adânci pocăinţa.”16 Poporul se căieşte cu
I adevărat. Ei îşi distrug idolii, încetează să mai practice idolatria şi încep să se
: închine din nou cu credincioşie lui Iehova.
Sunt stabilite liniile de bătaie între armata amoniţilor la Galaad şi israeliţi
la Miţpa, iar lefta devine căpetenia oştirii. El are succes în bătălie şi obţine o
victorie decisivă împotriva amoniţilor.
După moartea lui lefta, trei bărbaţi judecă în Israel: Ibţan, Elon şi Abdon
(12:8-15). Nu se specifică dacă aceştia îşi îndeplinesc funcţia în acelaşi timp
cu alţi judecători, în diferite ţinuturi ale lui Israel. După moartea lui Abdon,
israeliţii cad din nou în păcat: „Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea
Domnului” (13:1). In mod repetat, israeliţii se dovedesc incapabili de a înţe
lege legătura dintre credincioşia şi ascultarea lor de Domnul, pe de o parte, şi
siguranţa şi bunăstarea lor ca naţiune, pe de altă parte.
De această dată, Domnul îi foloseşte pe filistenii din sud-vestul Israelului
pentru a-Şi pedepsi poporul. Israel se va confrunta cu 40 de ani de nenorocire,
cea mai lungă perioadă în decursul întregii vremi a judecătorilor. In această
perioadă, Domnul ridică un bărbat care va „începe să izbăvească pe Israel din
mâna filistenilor” (13:5).
Contrar predecesorilor săi, Samson nu strânge nicio oştire, nici nu aduce
o izbăvire impresionantă pentru copiii lui Israel. Cu putere supraomenească,
el face de unul singur isprăvi mari în mijlocul duşmanilor filisteni, ilustrând
,! ceea ce ar fi putut realiza Israelul dacă s-ar fi încrezut în Domnul şi în puterea
Lui.
! Naşterea lui Samson este anunţată într-o manieră foarte neobişnuită.
Viitorii lui părinţi sunt vizitaţi de îngerul Domnului (13:3; comp. Geneza
18:10). Fiul lor va fi consacrat Domnului, deoarece „Briciul nu va trece pes
te capul lui, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele
mamei lui; şi el va începe să izbăvească pe Israel din mâna filistenilor” (13:5).
îngerul lasă să se înţeleagă că între primul şi ultimul aspect există o legătură
extrem de strânsă: succesul în lucrarea lui va depinde de devotamentul lui
Samson faţă de stilul de viaţă dat (Numeri 6:1-8). Cu toate că acest jurământ
i:
:
de separare era, în mod normal, de o anumită durată, pentru Samson jură
mântul va fi pentru toată viaţa. Aceste forme exterioare trebuiau însoţite de
o dedicare lăuntrică reală faţă de Domnul. Samson nu a reuşit întotdeauna să
demonstreze această ultimă calitate. El este întruchiparea „bărbatului puter
nic pe dinafară, dar slab pe dinăuntru”.
16Luke H. Wiseman, Practicai Thrutbsfrom Judges (Grand Rapids, Michigan: Kregel,
1985 [prima ediţie 1874]), p. 230.
Judecători 207
Samson ducea o viaţă de plăceri. In această privinţă, el este simbolul viu

al corupţiei spirituale din rândul întregii naţiuni (2:17; 8:27, 33). Imoralitatea
şi dragostea pentru femeile interzise au dus în cele din urmă la căderea lui
Samson. El se îndrăgosteşte de Dalila, o femeie filisteancă. Cedând în final
rugăminţilor Dalilei, Samson dezvăluie secretul puterii sale. El este prins, or
bit şi devine rob în azilul de muncă al închisorii. Insă părul lui creşte din nou,
iar Samson îşi recapătă puterea.
Fiind dus la templul lui Dagon, dumnezeul filistenilor, Samson este pre
zentat în faţa unei imense mulţimi de martori. Cerând pentru ultima dată
putere de la Domnul, Samson moare luând cu el peste 3.000 de filisteni. S-ar
putea spune că el este mai biruitor prin moarte decât prin viaţa sa (16:30). „Pe
când era puternic şi viteaz, Samson a înăbuşit un leu; dar nu şi-a putut înăbuşi
propria dragoste. El a rupt funiile duşmanilor săi, dar nu şi corzile propriilor
pofte. A ars recolta altora şi a pierdut rodul propriei sale virtuţi arzând cu fla
căra aprinsă de o singură femeie.”17
Partea a lll-a:
Exemple de corupţie în Israel (17:1-21:25)
Scopul acestei secţiuni pare să fie acela de a ilustra măsura în care iudeii
au încălcat cele Zece Porunci şi Cartea Legământului. Consecinţele rele care
rezultă atunci când „fiecare făcea ce-i plăcea” (21:25) includ hoţia (17:2), ido
latria (17:5), imoralitatea (19:2), homosexualitatea (19:22) şi răpirea oamenilor
(21:23).
Mica
Un efraimit numit Mica zideşte un altar, face un efod pe care să-l poarte el
pentru a putea afla astfel voia lui Dumnezeu, ridică idoli şi îl desemnează ca
preot pe unul dintre fiii săi. Mai târziu, un levit din Betleem, călătorind prin
zonă, este invitat să locuiască împreună cu Mica şi i se oferă poziţia de preot
al familiei. In ignoranţa lui, Mica socoteşte că, în ciuda chipurilor idolatre,
! prezenţa preotului levit îi va asigura binecuvântarea Domnului (17:13).
Beniamiţii
Cam în aceeaşi perioadă, un alt levit din Efraim şi concubina lui, aflân-
du-se într-o călătorie, se opresc în cetatea beniamită Ghibea pentru a pe-
trece noaptea acolo. Bărbaţii din Ghibea înconjoară casa şi cer ca levitul
17 Ambros, citat de Kcil, The Books ofJoshua, Judges andRuth, pp. 417-418.
să fie trimis afară pentru a-şi împlini scopurile lor pervertite. Poporul lui
Dumnezeu, Israelul, a devenit la fel de corupt ca Sodoma (comp. Geneza
19:5-8). Concubina levitului este predată mulţimii perverse. Descoperind-o
moartă în dimineaţa următoare, levitul îi transportă trupul înapoi în munţii
lui Efraim. Ajuns acasă, el îi taie trupul în douăsprezece părţi pe care le tri
mite celor douăsprezece seminţii.
Mânioşi din cauza incidentului petrecut la Ghibea, liderii seminţiilor se
adună la Miţpa pentru a hotărî cum să acţioneze împotriva oamenilor din
Ghibea. Ei formează o armată reprezentativă care este trimisă la Ghibea.
I Ajunşi în cetate, beniam'iţilor li se trimite vorbă să îi predea pe făptaşii în
grozitoarei crime. Beniamiţii refuză, alegând să ţină partea oamenilor răi din
comunitatea lor. Celelalte seminţii ale lui Israel sunt obligate să confrunte
întreaga seminţie a lui Beniamin.
în prima bătălie, Israelul suferă pierderi extrem de mari: 22.000 de bărbaţi
sunt ucişi. în cea de-a doua bătălie, Israelul este înfrânt din nou, de data aceas
ta cu o pierdere de 18.000 de ostaşi. Mai apoi, la cea de-a treia încercare be
niamiţii sunt urmăriţi şi înfrânţi. în cele din urmă, din seminţia lui Beniamin
rămân doar 600 de bărbaţi. întrebarea care se ridică în mod inevitabil este de
ce au experimentat israeliţii două înfrângeri şi pierderi atât de mari, când ei că
utau, de fapt, să se supună Legii date de Dumnezeu referitoare la curăţarea ţă
rii. La prima vedere, răspunsul nu este evident. O examinare atentă dezvăluie
însă faptul că israeliţii nu au cerut sfatul Domnului într-o manieră corespunză
toare. Pe cât de lăudabil este gestul lor de a cere călăuzirea Domnului la Betel,
!
păcatul lor este „starea minţii cu care au intrat în război, conştiinţa puternică
de sine şi marea lor încredere în puterea şi tăria lor”18. La prima lor consultare
cu Domnul, ei doar întreabă: „Cine din noi să se suie întâi ca să lupte împotriva
fuior lui Beniamin?” (20:18). A doua consultare, deşi însoţită de jale înaintea
; Domnului, ridică întrebarea: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui
meu Beniamin?” (20:23). în ambele ocazii, israeliţii sunt încrezători în pro
i pria lor putere şi în numărul lor mare. Numai atunci când se smeresc înaintea
I
i
Domnului, recunoscându-şi slăbiciunea şi păcatele prin post, pocăinţă şi jertfă,
ei reuşesc să-i învingă pe beniamiţi. Bătălia finală duce la înfrângerea semin
ţiei lui Beniamin într-o aşa măsură, încât seminţia aproape că este anihilată.
III
1 Doar 600 de bărbaţi rămân din întreaga seminţie! Sunt luate hotărâri drastice
pentru a da beniamiţilor rămaşi neveste fecioare din alte seminţii.
i! Cartea Judecători înregistrează slăbiciunea şi îndărătnicia israeliţilor în
!!
perioada cuprinsă între moartea lui Iosua şi instituirea monarhiei în Israel.
Îi! Prin referirea la faptul că „în vremea aceea nu era împărat în Israel” (17:6;
18:1; comp. 19:1; 21:25), se atrage atenţia asupra faptului că au loc piegătiri în
18 Keil, The Books ofjoshua, Judges and Ruth, p. 452.
Judecători 209
vederea alegerii unui împărat pentru Israel, fapt ce este subliniat şi în ultimul
verset al cărţii: „Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i
plăcea” (21:25). Făcând ceea ce era drept în ochii lor, israeliţii au făcut ceea ce
era rău în faţa lui Dumnezeu.
3
Cartea Judecători conţine trei cristofanii: „îngerul Domnului” îi mustră

pe israeliţi (2:1-5); îl desemnează pe Ghedeon pentru lucrarea de judecător şi
izbăvitor al lui Israel (6:1-24); şi îi dă soţiei lui Manoah vestea că va naşte un
fiu pe care-1 va numi Samson (13:3-5, 9-23). In ultima dintre aceste apariţii,
când este întrebat care-I este numele, îngerul răspunde: „Pentru ce îmi ceri
Numele? El este minunat” (13:18). Acesta nu trebuie considerat neapărat ca
un nume real al îngerului Domnului, ci mai degrabă o expresie a unicită
ţii caracterului Său-„în mod absolut şi suprem Minunat” (comp. Isaia 9:6).19
Numai Dumnezeu este descris în aceşti termeni. Când Manoah îi oferă da
ruri de mâncare pregătite pentru înger ca o jertfă de ardere-de-tot, „îngerul
Domnului S-a suit în flacăra altarului” (13:20). Din această minune, Manoah
şi nevasta lui au cunoscut că vizitatorul lor nu era nimeni altul decât îngerul
Domnului. Divinitatea îngerului este confirmată dincolo de orice îndoială
prin cuvintele lui Manoah: „Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu” (13:22).
Dând dovadă de logică spirituală, soţia lui îl asigură că nu vor muri.
Nu există tipuri evidente ale lui Cristos în cartea Judecători. Unii comen
tatori îl consideră pe Samson ca un tip al lui Cristos, însă argumentele aduse
în favoarea poziţiei lor nu sunt convingătoare.20
!
Aplicaţie
1. Inima umană este predispusă să se îndepărteze
de Dumnezeu
Există un potenţial „risipitor” în inima fiecărui credincios. Ne este greu să
credem anumite lucruri pe care le învăţăm de la Dumnezeu. Ne este greu să
ascultăm de anumite porunci pe care El ni le dă. Ne este greu să umblăm în
sfinţenie, să ne înfrânăm interesul personal şi să ne refuzăm plăcerile noastre
păcătoase. Ne este greu să ne rugăm aşa cum s-ar cuveni, să citim din Scriptură
aşa cum ar trebui, să mergem la închinare aşa cum ne cere Dumnezeu. Ne
este greu să-i iubim pe fraţii noştri aşa cum ne îndrumă Mântuitorul nostru.
19 Ibid., p. 407.
20 Fausset, Commentary on the Book ofJudges, pp. 224-225,255,262-263.
Ne este greu să-i căutăm pe cei pierduţi, să împărtăşim Evanghelia, să facem

bine tuturor, să ne iubim aproapele. De nenumărate ori, este cât se poate de
clar că duşmanul nostru cel mai mare se află în interior. Duşmanul meu cel
mai mare sunt eu! „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea”
(Ieremia 17:9). „Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-1 fac, ci răul, pe care nu
vreau să-l fac, iacă ce fac!” (Romani 7:19).
: O, cât de dator sunt harului

J
Zilnic sunt silit să fiu dator!
Lasă acel har, Doamne, ca nişte funii
Să îmi lege inima rătăcitoare de Tine.
Simt, Doamne, că sunt ispitit să mă îndepărtez,
ispitit să-L părăsesc pe Dumnezeul pe care-L iubesc;
Ia-mi inima, ia-o şi pecetluieşte-o,
Pecetluieşte-o din curţile Tale de sus!
(Robert Robinson)
2. Dumnezeu îşi caută şi îşi restaurează poporul decăzut

Această carte a Bibliei prezintă şapte relatări ale recăderii în păcat, şapte
perioade de asuprire, şapte rugăminţi către Dumnezeu şi şapte izbăviri:
S-au spurcat prin faptele lor,

Au desfrânat prin faptele lor.
Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său,
Şi a urât moştenirea Lui.
I-a dat în mâinile neamurilor,
Cei ce îi urau au stăpânit peste ei,
ii; Vrăjmaşii lor i-au asuprit,
Şi au fost smeriţi sub puterea lor.
El de mai multe ori i-a izbăvit,
ii
I Dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor,
ii ! Şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
îi; : Dar El le-a văzut strâmtorarea,
Când le-a auzit strigătele.
Şi-a adus aminte de legământul Său,
ii Şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare.
Iii :
(Psalmul 106:39-45)
i:; !• Domnul pedepseşte pe cei pe care-i iubeşte (Evrei 12:6). întristarea face
Li f
bine sufletului. Psalmistul declară: „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar
I: '
î;
ii
i
Judecători 211
acum păzesc Cuvântul tău” (Psalmul 119:67). în dragoste şi har pentru popo
rul Său îndărătnic, Domnul „a zis şi a pus să sufle furtuna”, astfel încât:
Sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.

Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat,
Şi zădarnică le era toată iscusinţa.
(Psalmul 107:26-27)
Poporul lui Dumnezeu este supus la încercări în nenumărate moduri. Ei

trec prin momente de disperare. De patru ori apar în Psalmul 107 cuvintele:
„Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din
necazurile lor” (w. 6,13,19,28). în cartea Judecători se afirmă în repetate rân
duri că Israel „a strigat” către Domnul, iar El i-a auzit şi i-a salvat: „Copiii lui
Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care i-a
izbăvit” (3:9; comp. 3:15; 4:3; 6:6-7; 10:10). Mărturia lui David este următoa
rea: „Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile
lui” (Psalmul 34:6).
Dumnezeu îşi cheamă poporul la ascultare în credincioşie. Totuşi, chiar
dacă ei se îndepărtează de El sau se întorc de la El în mod voit, există cale
de întoarcere. Ei pot striga către Domnul în vreme de necazuri şi încerca
re. „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini” (Psalmul
55:22). „Dumnezeu ... celor smeriţi le dă har”, aşa că „aruncaţi asupra Lui
toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:5, 7).
3. Jurăminte făcute Domnului

Iefta a făcut un jurământ pripit. Cuvintele sale arată că el se gândea că era
posibil să-l întâmpine o fiinţă umană.21 A face un jurământ nu este ceva greşit,
însă Iefta pare să dea dovadă de o mare necredinţă. Duhul lui Dumnezeu ve
nise peste el. Aceasta ar fi trebuit să-i fie îndeajuns ca să-l asigure de victorie,
în nechibzuinţa lui, este posibil să se fi gândit că, promiţându-I lui Dumnezeu
o anumită jertfa deosebită, va reuşi să-şi asigure într-un anumit mod succesul.
Jurămintele nu trebuie făcute pentru a obţine favoarea şi binecuvântarea lui
Dumnezeu, ci pentru a ne mărturisi recunoştinţa şi mulţumirea.
Dacă faci o juruinţă Domnului, Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o

împlineşti; căci Domnul, Dumnezeul tău, îţi va cere socoteala, şi te vei face
vinovat de un păcat. Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat.
(Deuteronomul 23:21-22)
21 Keil, Josbua, Judges, Ruth, p. 389.
Nu te grăbi să deschizi gura,

Şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu;
I
Căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pământ,
De aceea să nu spui vorbe multe.
Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor,
Prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.
: Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi să o împlineşti,
Căci Lui nu-I plac cei fără minte;
De aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut-o.
Mai bine să nu faci nicio juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să nu o
'l :! împlineşti.
Nu lăsa gura să te bage în păcat şi nu zice înaintea trimisului lui

Dumnezeu: „M-am pripit.” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pri
cina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mâinilor tale?
(Eclesiastul 5:2-6)
! Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă, şi abia

după ce a făcut juruinţa să se gândească.
(Proverbe 20:25)
Jurământul făcut trebuie respectat (Numeri 30:2). Există însă anumite

\
promisiuni excepţionale, precum cea a lui Irod (Marcu 6:23-27), care implică
viaţa sau bunăstarea unei alte fiinţe umane, astfel că nerespectarea jurămân
tului este mai puţin gravă decât păstrarea lui. In acest caz, este necesar să ne
j retragem jurământul şi să ne cerem iertare pentru că l-am făcut în pripă. Iefta
a greşit când a făcut jurământul (Leviticul 18:21; 20:2-5). Sacrificiul uman
este respingător pentru Dumnezeu. El ar fi dezaprobat categoric o asemenea
I
faptă. In acele vremuri îndepărtate nu se auzea despre jertfe umane în rândul
israeliţilor. Aceste practici au fost introduse în Ierusalim doar în vremea îm
păraţilor nelegiuiţi Ahaz şi Manase (2 împăraţi 16:3; 21:6). Ele nu erau prac
i§i tici obişnuite nici printre păgâni.
Fausset aduce următoarele argumente în apărarea lui Iefta: în primul rând,
IIi Iefta ştia ce face încă de la început. Jurământul său nu era unul pripit. în al
doilea rând, Iefta cunoştea Pentateuhul îndeajuns de bine ca să ştie că jertfele
!l umane erau împotriva Legii lui Dumnezeu. în al treilea rând, dacă Iefta şi-ar
!!
fi jertfit fiica, el nu ar fi fost înscris ca un exemplu de „credinţă” printre eroii
li din Evrei 11 (v. 32). Fausset concluzionează astfel: „... toate cerinţele situa
in ţiei sunt îndeplinite, dacă presupunem că el şi-a consacrat singura fiică unei
!
i!
Judecători 213
vieţi de castitate ca o jertfă spirituală de ardere-de-tot dedicată lui Iehova”22.

Aceasta este în concordanţă cu ceea ce urmează, când fiica lui Iefta cere per
misiune să meargă în munţi, cu prietenele ei apropiate, pentru a-şi plânge
fecioria (11:37-38). A-şi plânge fecioria nu înseamnă a plânge pentru că tre
buie să moară fecioară, ci pentru că trebuie să trăiască şi să rămână fecioară.23
Afirmaţia din versetul 39, că „Ea nu cunoscuse împreunarea cu un bărbat”, ar
fi fost inutilă dacă ea ar fi fost condamnată la moarte. Ea trebuia să se dedi
ce unei vieţi de celibat în slujirea la cort (comp. Exodul 38:8; 1 Samuel 2:22;
Luca 2:37).
Acea zi a devenit o comemorare anuală a fiicei lui Iefta (11:40). Lucrul
pentru care fiicele lui Israel se adunau în fiecare an pentru a „prăznui” era
disponibilitatea ei de a sacrifica pentru totdeauna aspiraţiile ei naturale „din
motive de ascultare filială, devotament patriotic şi evlavia lepădării de sine”24.
Jertfele de arderi-de-tot, în sens literal, nu puteau fi oferite decât pe altarul
permis prin lege şi de către preoţii leviţi, astfel că ei nu ar fi aprobat o faptă
atât de îngrozitoare. Dacă Iefta însuşi ar fi jertfit-o pe un altar propriu, el nu
ar fi spus: „Va fi închinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere-de-tot” (ll^l).25
Young sugerează următoarele: „In împlinirea jurământului, probabil că el a
consacrat-o pentru o viaţă de feciorie, însă nu putem fi siguri de acest lucru.”26
Chiar şi aceasta ar constitui un abuz al responsabilităţii sale de tată. Pe baza
versetelor din 1 Samuel 12:11 şi Evrei 11:32, Leon Wood sugerează că modul
cum a procedat Iefta cu fiica sa „era ceva aprobat de Dumnezeu şi că el însuşi
se afla în relaţie corectă cu Dumnezeu”27. Adevărata cinste se cuvine însă
fiicei lui Iefta. Domnul a schimbat jurământul nechibzuit al unui tată într-o
comemorare glorioasă a îndurării şi harului Său „prin supunerea încântătoare
9
si sacrificiul de sine al unei fiice evlavioase”28.
4. Putere şi slăbiciune
Uneori, poporul lui Dumnezeu este adus într-o stare atât de umilă, în
cât toată gloria pentru izbândă să fie dată Domnului. Numărul armatei lui
Ghedeon a fost redus în mod drastic, pentru că „ar putea să se laude împotriva

23 Keil, Josbua, Judges, Ruth, p. 392.
25 Wiseman susţine punctul de vedere conform căruia tânăra femeie a fost condamnată
la moarte (vezi Wiseman, Practicai Truthsfromjudes, pp. 266-268).
27 Wood, Distressing Days of ht eJudges, p. 289.
28 Keddie, Even in Darkness, p. 85.
Mea [Dumnezeu], şi să zică: «Mâna mea m-a izbăvit»” (7:2). Acelaşi adevăr
este subliniat în Noul Testament, unde Pavel spune: „Dar Dumnezeu a ales
lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu
a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu
a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care
nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude
înaintea lui Dumnezeu ... după cum este scris: «Cine se laudă, să se laude în
Domnul»”(l Corinteni 1:27-29, 31).
Puterea divină manifestată prin judecători atinge punctul culminant în
Samson, care era înzestrat cu o forţă extraordinară prin virtutea de a fi fost
un nazireu consacrat Domnului. In caracterul său natural, el era un om slab.
„în Samson avem spectacolul unui om în care credinţa este puternică, dar
care, cu toate acestea, nu şi-a înfrânat propriile dorinţe şi nu şi-a stăpânit
trupul.”29 Se poate observa aici ceva din imaginea unui credincios cu şi fără
o relaţie apropiată cu Dumnezeu. Când suntem slabi, dar ne sprijinim puter
nic pe Domnul, atunci suntem tari: „Şi El mi-a zis: «Harul Meu îţi este de
ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.» Deci mă voi
lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să
rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în
prigoniri, în strâmtorări, pentru Cristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” i
(2 Corinteni 12:9-10).
i 5. Slăbiciunea Legii
i
! Referirea la preotul Fineas (20:28) situează incidentele îngrozitoare din
capitolele 17-21 în anii imediat următori morţii lui Iosua, din moment ce
Fineas, fiul lui Eleazar, slujea deja ca mare preot în vremea lui Iosua (Iosua
2 22:13, 30-32; 24:33). Vremurile bune de care avusese parte Israel sub condu
cerea lui Iosua au apus la scurt timp după moartea sa. Israeliţii s-au dovedit
a fi în permanenţă atraşi şi influenţaţi de idolatria şi perversiunea sexuală a
i
religiilor canaanite ale fertilităţii. Faptul că Fineas era nepotul lui Aaron arată
totodată cât de repede s-au îndepărtat israeliţii de legământul Domnului de
la Sinai.
De-a lungul cărţii Judecători, slăbiciunea legii date la Sinai se vede cât se
poate de clar. Apostolul Pavel explică motivul eşecului ei: „... firea pămân
tească o făcea fără putere” (Romani 8:3). Natura umană păcătoasă nu se pu
:
tea supune Legii. Legea aduce cunoştinţa păcatului (Romani 3:20). Numai o
acţiune drastică din partea unui Mijlocitor şi o transformare drastică în inte-
riorul credincioşilor vor putea rezolva această problemă. Fiul lui Dumnezeu
29 Wiseman, Practicai Truthsfrom Judges, p. 293.
judecători 215
ne oferă răspunsul la prima problemă, iar Duhul lui Dumnezeu ne oferă so
luţia la cea de-a doua: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt
în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după
îndemnurile Duhului. In adevăr, legea Duhului de viaţă în Cristos Isus, m-a
izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. Căci-lucru cu neputinţă Legii, întru
cât firea pământească o făcea fără putere-Dumnezeu a osândit păcatul în
firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o
fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în
noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile
Duhului” (Romani 8:1-4).
\
Concluzie
Relatarea din Judecători alcătuieşte o altă carte extraordinară a lui
Dumnezeu. Din ea aflăm ce se întâmplă atunci când oamenii nu-L ascultă
sau ascultă numai în parte de Domnul. Când oamenii fac ceea le place în loc
să facă ceea ce le porunceşte Domnul, întotdeauna se ajunge la nenorocire.
Pentru israeliti problemele au apărut atunci când „fiecare făcea ce-i plăcea”
(17:6; 21:25). ’
Canaaniţii cărora li s-a permis să rămână în ţara cucerită simbolizează
tendinţele şi poftele păcătoase care rămân în inima şi mintea credinciosului.
Pavel îi îndeamnă pe creştini să răstignească (să condamne la moarte) încli
naţiile păcătoase, „curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o
închinare la idoli” (Coloseni 3:5).
Dacă alegem să cruţăm în mod voit un singur canaanit sau să cădem

la un acord tacit cu duşmanul, chiar dacă, probabil, în final nu vom fi
alungaţi din ceruri, vom avea parte de necazuri în călătoria noastră
într-acolo: „Vă vor sta în coaste şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă” [2:3,
(Versiunea Autorizată)]. Perspectiva noastră va fi vagă, nesigură, utili
tatea noastră va fi diminuată, lumina noastră se va preface în întuneric,
iar cântările noastre în cântece de jale; iar pofta tiranică, necruţătoare
ne va umili din nou şi din nou, făcându-ne să cădem în ţărână şi fă-
cându-ne să ne îndreptăm spre o nenorocire cumplită, definitivă: la pe
deapsa dreaptă primită pentru refuzul de a lua crucea şi de a ne lepăda
de noi înşine, ca să-L putem urma pe Cristos.
Dumnezeule îndurător! Izbăveşte-mă pe mine şi întreaga Ta Biserică
de umilirea şi amărăciunea de a fi robi ai canaaniţilor!30
30 Wiseman, Practicai TruthsfromJudges, p. 63.

i
-
•: • ?-r • '■ ;■
.. - î
i-
■
■
!
(după personajul principal)
Autor: Necunoscut
(probabil Samuel)
Idee centrală:
„Ruda cu drept de răscumpărare"
Temă:
0 străină adusă în familia lui Dumnezeu
„încotro vei merge tu voi merge şi eu ...

Poporul tău va fi poporul meu,
Şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu."
Rut 1:l6
Cuprins
1. Emigrarea în Moab 1:1-5
2. Trista întoarcere în luda 1:6-22 !
3. Rut şi Boaz 2:1-4:17

i. Rut îl întâlneşte pe Boaz 2:1-23
ii. Rut urmează sfatul primit 3:1-18
iii. Boaz o răscumpără pe Rut 4:1-12
iv. Căsătoria şi naşterea unui fiu 4:13-17
4. Strămoşii împăratului David 4:18-22
ii
i
I!
Si
h
ii
iii
1
Cartea Rut este o capodoperă literară şi spirituală. Alexander Schroder

afirmă: „Niciun poet din lume nu a scris o poveste mai frumoasă.”1 In secolul
al XVIII-lea, dr. Samuel Johnson a citit această carte prietenilor săi într-un
club literar din Londra. In introducerea sa, f%ră a-i dezvălui titlul sau origi
nea, el le-a citit conţinutul cărţii. Ascultătorii i-au adus multe laude. Crezând
că era vorba despre o compoziţie scrisă recent, ei şi-au exprimat aprecierea şi
aclamaţiile. Dr. Johnson le-a spus apoi că era vorba despre cartea Rut, citită
dintr-o carte pe care toţi o dispreţuiau-Biblia.2
Cartea Rut este o istorisire despre nişte oameni cât se poate de obişnuiţi
care trec prin evenimente obişnuite. Este povestea lui Naomi, soţie şi mamă
lipsită de soţ şi fii, care trece prin încercări grele în timpul foametei, prin sufe
rinţa pierderii celor dragi, ajungând, în cele din urmă, într-un loc de odihnă şi
siguranţă. Este povestea lui Rut, femeia străină din Moab, care se ataşează de
Naomi, soacra ei, şi de Dumnezeul lui Naomi, şi primeşte apoi binecuvântări
nespuse. Este de asemenea povestea lui Boaz, ruda lui Naomi prin căsătorie,
care arată o deosebită bunătate faţă de Rut şi Naomi. Prin ascultarea lui de
Legea lui Dumnezeu şi prin relaţia lui plină de respect cu Rut, Boaz devine
un strămoş de seamă al Domnului Isus Cristos.
Autor
Nu se cunoaşte cine este autorul cărţii. Tradiţia iudaică atribuie cartea
profetului Samuel. Ţinând cont de primul verset al acestei cărţi, „Pe vremea
judecătorilor, a fost...” (1:1) şi de versetul de încheiere, „Obed a fost tatăl lui
! Isai; şi Isai a fost tatăl lui David” (4:22), s-ar putea presupune că această car
te a fost scrisă în timpul când guvernarea judecătorilor încetase, la începutul
monarhiei şi după naşterea lui David.
1
1 David Atkinson, The Message ofRuth: the ivings ofrefuge (Leicester: Inter-Varsity Press,
1983), p. 25.
2 Citat de Lee, The OutlinedBible, analiza nr. 8.
Context istoric
Cartea Rut ilustrează o perioadă de pace din timpul judecătorilor. Prin ur-
mare, dacă Judecători prezintă o imagine întunecată a condiţiei spirituale care
caracteriza naţiunea, Rut ne oferă o altă perspectivă asupra aceleiaşi imagini:
o perioadă între lupte şi războaie; o perioadă de linişte, de calm în viaţa popo
rului Israel. Perioada la care se referă această carte este cea din primul secol al
„vremii judecătorilor” (1:1), la câtva timp după asuprirea din partea moabiţilor
şi izbăvirea realizată de Ehud (Judecători 3:12-14, 30). Aceasta se bazează pe
faptul că Rut s-a căsătorit cu Boaz, care era fiul lui Salmon şi al lui Rahav,
prostituata canaanită convertită (Matei 1:5; Evrei 11:31) şi pe faptul că Israel
nu se afla în război cu Moabul.3
Aceştia au fost oameni reali, cu probleme reale, dificultăţi reale, experienţe
reale, care s-au bucurat de binecuvântare reală din partea lui Dumnezeu. Cartea
Rut redă o imagine concisă a vieţii rurale din Israel în secolul al XlII-lea î.Cr.
Putem surprinde rutina zilnică a vieţii: necesitatea de a munci, bucuriile famili
ei, durerea pierderii cuiva drag, distanţa dintre rude şi relaţiile cu o soacră. !
Structură
Carte este importantă deoarece e singurul exemplu din Biblie în care o
iii întreagă carte este dedicată istoriei unei femei (cartea Estera redă mult mai
multe informaţii pe lângă povestea Esterei).
Partea I: Emigrarea în Moab (1:1-5)

Elimelec şi soţia sa, Naomi, care faceau parte din seminţia iui Iuda pără
sesc cetatea natală a Betleemului (adică Efrata, Geneza 35:19) din cauza unei
perioade aspre de foamete şi din deznădejde, pierzând pământul moştenit
pentru a-şi plăti datoriile. Ei călătoresc cu cei doi fii ai lor, Mahlon şi Chilion,
înspre est, traversând râul Iordan şi mergând în jos pe coasta de vest a Mării
3 Practica mai uzuală este să calculăm în urmă, de la naşterea împăratului David până la
Iese şi Obed, situând căsătoria lui Boaz şi Rut în perioada celor 40 de ani de pace care au ur
mat după izbăvirea lui Israel realizată de Ghedeon (Cari Keil, Leon Wood, Gordon Keddie,
Nelson). în urma acestui calcul însă, rezultă prea mulţi ani care să cuprindă vieţile lui Rahav
Ii!! şi Boaz. O modalitate mai exactă de calculare este să calculăm înainte, de la Rahav, care era
cel puţin în primii ani ai tinereţii sale atunci când Israel a atacat Ierihonul, şi este foarte puţin
probabil ca ea să fi avut mai mult de 50 de ani când a dat naştere lui Boaz. Prin urmare, cea I
mai târzie dată pentru naşterea ei ar fi de 35 de ani după cucerire. Iar dacă Boaz a fost tatăl
lui Obed cel mai devreme la 18 ani, cea mai târzie perioadă în care ar avea loc evenimentele
descrise în cartea Rut este după 105 de ani de stăpânire a ţării Canaan-adică în timpul celor
80 de ani de pace, după izbăvirea de sub asuprirea Moabului, împlinită de Ehud.
l
I
Rut 221
Moarte, peste râul Arnon şi în ţara Moabului.4 Elimelec moare, iar cei doi
fii se însoară cu femei din Moab. După ce au trăit zece ani în ţara Moabului,
Mahlon şi Chilion mor şi ei.
Partea a ll-a: Trista întoarcere în luda (1:6-22)

Naomi, rămasă cu două nurori moabite şi auzind că perioada de foame
te din Iuda a luat sfârşit, se hotărăşte să se întoarcă la poporul ei. Ea îşi în
deamnă nurorile să se întoarcă în casa părinţilor lor şi cere binecuvântarea lui
Dumnezeu peste fiecare, ca să-şi găsească un nou soţ şi să-şi întemeieze un
nou cămin. Cele trei femei plâng la gândul despărţirii. Amândouă nurorile
îi propun lui Naomi s-o însoţească înapoi în Betleem. Insă Naomi insistă ca
ele să plece spunându-le că nu vor avea nimic de câştigat dacă rămân cu ea.
Ea nu le mai poate oferi alţi soţi nurorilor ei. Ca atare, Naomi le îndeamnă
să se întoarcă la poporul lor. Din nou se varsă lacrimi, şi Orpa îşi ia rămas-
bun, dar Rut nu vrea să se despartă de soacra ei, pentru că ea fusese conver
tită la credinţa în Dumnezeul lui Israel, singurul Dumnezeu viu şi adevărat.
Astfel, Rut îşi exprimă credinţa faţă de Naomi, faţă de poporul ei şi faţă de
Dumnezeul lui Naomi.
Văzând că nora ei este neclintită în hotărârea ei, Naomi îşi dă seama că
toate încercările ei de a se împotrivi acestei decizii sunt zadarnice. Prin urma
re, cele două femei îşi continuă călătoria spre Betleem.
La sosirea lor în Betleem, femeile din partea locului sunt surprinse să o
vadă pe Naomi întorcându-se după o absenţă de zece ani. Când ele întrea
bă: „Naomi este aceasta?”, ea se foloseşte de acest prilej pentru a-şi mărtu
risi mâhnirea adâncă: „Nu-mi mai ziceţi Naomi [plăcută]; ziceţi-mi Mara
[Amărăciune], căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune” (1:20).
1 Partea a lll-a: Rut şi Boaz (2:1-4:17)

\ Când cele două femei ajung la Betleem este vremea secerişului. Rut ob
ţine din partea slujitorului responsabil cu secerişul permisiunea de a merge
în urma secerătorilor pentru a strânge spicele care rămân pe câmp. Legea lui
Dumnezeu conţine anumite prevederi referitoare la cei care sunt săraci sau
străini: „Când veţi secera semănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un
colţ din câmpul tău şi să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor. Să
laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”
(Leviticul 23:22).
4Moabiţii se trăgeau din nepotul lui Avraam, Lot, prin fiica lui mai mare (Geneza 19:37;
11:27).
Boaz, o rudă a lui Naomi prin căsătorie, vine din cetate şi o vede pe Rut
adunând spice, astfel că îl întreabă pe slujitor despre ea. Aflând că este Rut,
moabita care s-a întors cu Naomi, Boaz este dornic să o ajute. El a auzit
de reputaţia ei şi cere binecuvântarea lui Dumnezeu peste această femeie:
„Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea
Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăpos
teşti!” (Rut 2:12).
Boaz o încurajează pe Rut să rămână cu slujitorii lui. El ia măsuri ca oa
menii lui să poarte de grijă lui Rut şi să lase mai multe spice de grâu în urmă,
astfel încât ea să le poată strânge. Rut munceşte zilnic pe ogorul lui Boaz în
timpul secerişului de orz şi de grâu, probabil pentru o perioadă de aproape
două luni.
Strategia lui Naomi

Naomi este preocupată să asigure o anumită siguranţă nurorii sale Rut.5 Se
pare că văduvele nu se numărau printre cei care puteau moşteni proprietatea
unui om care a murit fără a avea un moştenitor de parte bărbătească (Numeri
27:8-11). Pe baza dispoziţiilor date de Legea lui Dumnezeu, Naomi cere re
staurarea pământului soţului ei, urmărind să răscumpere proprietatea acestuia
şi să-i perpetueze numele prin căsătoria de tip levirat.
Prima parte a planului presupune să fie cumpărat din nou pământul: „Dacă
$
fratele tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răs
cumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut
fratele său. Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpăra
re, şi-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea, să socotească anii de la
vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte, şi să se întoarcă la moşia
lui” (Leviticul 25:26-27).
A doua parte a planului presupune căsătoria lui Rut cu o rudă apropiată:
„Când fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, ne
vasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la
ea, s-o ia de nevastă, şi să se însoare cu ea ca cumnat.
întâiul născut, pe care-1 va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i
poarte numele, pentru ca numele acesta să nu fie şters din Israel. Dacă omul
şi
acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, ea să se suie la poarta cetăţii, la bătrâni,
şi să spună: «Cumnatul meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său,
nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.» Bătrânii cetăţii să-l
cheme şi să-i vorbească. Dacă el stăruieşte, şi zice: «Nu vreau s-o iau», atunci
I
5 Naomi avea drept legal la o rudă răscumpărătoare înaintea lui Rut, dar l-a cedat în fa
voarea lui Rut.
Rut 223
cumnată-sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i scoată încălţămintea din

picior, şi să-l scuipe în faţă. Şi luând cuvântul, să zică: «Aşa să se facă omului
care nu voieşte să ridice casa fratelui său.» Şi casa lui se va numi în Israel «casa
celui descălţat»” (Deuteronomul 25:5-10).
Aria de treierat
Urmând sfatul lui Naomi, Rut se îmbracă în cele mai bune haine ale ei
şi se duce la aria de treierat, aşteptând momentul când Boaz va merge să se
odihnească. Când acesta adoarme, Rut se întinde la picioarele lui. Cu surprin
dere, Boaz o descoperă la miezul nopţii pe Rut. Dezvăluindu-şi identitatea,
ea îi spune lui Boaz: „Intinde-ţi poala hainei peste slujnica ta” (3:9). Nu este
vorba despre o invitaţie la imoralitate, ci „o propunere oficială de căsătorie ex
primată în limbajul pitoresc al vremii”6. Boaz, un om onorabil, aflat la vârsta
maturităţii (3:10), o laudă pe Rut pentru că a căutat adăpost la el şi îi promite
să îi împlinească dorinţa în momentul când el însuşi va fi încredinţat că o rudă
mai apropiată va renunţa la dreptul şi la datoria lui.
Respectându-şi cuvântul dat, Boaz ia măsurile necesare cerute de Legea
lui Dumnezeu pentru a avea grijă ca pământul lui Elimelec şi soţia fiului lui
Elimelec să fie răscumpăraţi de cea mai apropiată rudă. Găsind ruda cea mai
apropiată de Elimelec cu drept de răscumpărare, în prezenţa celor zece bătrâni
ai cetăţii Boaz o întreabă dacă doreşte să răscumpere pământul lui Elimelec.
Ruda cea mai apropiată cu drept de răscumpărare este dispusă să facă acest
lucru. Apoi Boaz face legătura între răscumpărarea pământului şi răscumpă
rarea descendenţei familiei. Ruda respectivă nu vrea să împlinească această a
doua parte, temându-se că aceasta îi va pune în pericol moştenirea existentă
(dacă Rut naşte un fiu, această rudă şi familia sa vor pierde o sumă considera
bilă de bani cumpărând un pământ pe care nici el, nici familia sa nu vor putea
să-l deţină vreodată). Atkinson ar putea avea dreptate atunci când face urmă
toarea apreciere: „Ruda respectivă se afla într-o dilemă-exact ceea ce intenţio
nase Boaz! Se observă clar deosebita preocupare a lui Boaz faţă de Rut. Scopul
pe care-1 urmărea punând la cale acest plan era să o poată lua astfel în căsătorie
pe Rut, menţionând mai întâi pământul şi abia după aceea pe Rut. Iar această
«lovitură de graţie» a fost cu efect. El a folosit cu iscusinţă posibilităţile Legii
pentru a pune pe cea mai apropiată rudă într-o poziţie imposibilă. Acest goel
[adică ruda cea mai apropiată cu drept de răscumpărare] al cărui nume nu este
precizat şi-a dat seama că avea două responsabilităţi, nu una, şi că amândouă
depindeau una de alta ... nu o putea accepta pe una fără cealaltă.”7
6 Keddie, Eveti in Darkness, p. 121.
7 Atkinson, The Message ofRuth, pp. 113-114.
I
Boaz îşi intră în atribuţiuni, răscumpără pământul şi o răscumpără pe Rut

luând-o să-i fie soţie. Ca rudă cu drept de răscumpărare, Boaz nu intră în
posesia pământului, ci îl păstrează cu încredere pentru primul născut al lui
Rut. Potrivit legii leviratului, acel fiu va lua numele şi moştenirea lui Mahlon,
primul soţ al lui Rut.
Boaz şi Rut au un fiu, pe Obed. El va deveni bunicul împăratului David.
Partea a IV-a: Strămoşii împăratului David (4:18-22)

Cartea Rut se încheie arătând cum, în suveranitatea Dumnezeului
Atotputernic, familia face parte din linia ereditară a marelui împărat David
(comp. Matei 1:3-6).
Cristos si
.> Biserica Sa
Noul Testament nu face nicio referire la Boaz ca fiind un tip al lui Cristos,
nici la Rut ca un simbol al Bisericii. Având în vedere beneficiile Scripturii
întregite, poziţia lui Boaz şi a lui Rut în acest caracter reprezentativ pare ine
vitabilă. După cum avertizează Jensen, „Intr-un studiu al tipurilor, trebuie să
avem grijă întotdeauna ca atenţia să cadă mai întâi pe orespondentul tipului,
nu pe tip; şi, de asemenea, să evităm crearea forţată de tipuri numai de dragul
tipologiei”8.
!
1. Rut ca simbol al Bisericii Neamurilor

Rut este un simbol al Neamurilor din Biserica lui Isus Cristos. Povestea ei
este o perspectivă profetică asupra dragostei lui Dumnezeu pentru cei care nu
fac parte din rândul iudeilor. Ea demonstrează harul Său măreţ, în încercarea
' de a ajunge la cei blestemaţi. Rut era o moabită. Legea lui Dumnezeu a ex
clus-o; harul lui Dumnezeu însă a inclus-o: „Amonitul şi moabitul să nu intre
în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam, pe vecie, pentru că nu v-au
ieşit înainte cu pâine şi apă, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt, şi pentru că
au adus, pe preţ de argint, împotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Peor din
Mesopotamia, ca să te blesteme” (Deuteronomul 23:3-4).
ji Rut era o străină îndepărtată de Dumnezeu

„... în vremea aceea eraţi fără Cristos, fără drept de cetăţenie în Israel, stră
ini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar
acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin
8 Jensen, Jensen s Survey oftbe Old Testament, p. 166.
îi
I
Rut 225
sângele lui Cristos ... Aşa dar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai
casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu”
(Efeseni 2:12-13,19).
Rut a lăsat în urmă tată şi mamăi, ţara şi poporul ei

„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe ne-
vastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu
poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:26).
Ascultă, fiică,
Vezi şi plecă-ţi urechea;
Uită pe poporul tău şi casa tatălui tău!
Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţea.
Şi fiindcă este Domnul tău, adu-i închinăciunile tale.
(Psalmul 45:10-11)
„Şi orişicine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau ne
vastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moş
teni viaţa veşnică” (Matei 19:29).
Nu sta de mine să te las,

Şi să mă întorc de la tine!
încotro vei merge tu voi merge şi eu,
Unde vei locui tu, voi locui şi eu; !
Poporul tău va fi poporul meu,
Şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
Unde vei muri tu, voi muri şi eu,
Şi voi fi îngropată acolo.
Facă-mi Domnul ce o vrea,
Dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!
(Rut 1:16-17)
Rut era săracă şi în nevoie

„Căci, pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită a mu
rit pentru cei nelegiuiţi... Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin fap
tul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Romani
5:6, 8).
Rut a fost răscumpărată prin unirea în căsătorie

„Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că
v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristos ca pe o fecioa
ră curată” (2 Corinteni 11:2).
. a iubit Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească,
după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea
Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul aces
ta, ci sfântă şi fâră prihană” (Efeseni 5:25-27).
A „răscumpăra” înseamnă a plăti preţul (a plăti preţul de răscumpărare)
necesar pentru a cumpăra libertatea unui prizonier sau sclav. Creştinii „au fost
cumpăraţi cu un preţ” (1 Corinteni 6:20), un preţ foarte mare (1 Petru 1:19).
Prin unirea noastră cu Cristos, noi nu mai suntem singuri, ci devenim rod
nici şi o binecuvântare pentru alţii (Ioan 15:4).
2. Boaz ca tip al lui Cristos

Boaz ca rudă cu drept de răscumpărare este un tip al lui Cristos Răscum
părătorul.
Ruda cu drept de răscumpărare trebuie să fie o rudă de sânge

„Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, năs
cut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege,
pentru ca să căpătăm înfierea” (Galateni 4:4-5).
„Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El
însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele ... a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în
toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare
preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodu
lui ...” (Evrei 2:14,17).
Ruda cu drept de răscumpărare trebuie să fie în stare să

plătească preţul cuvenit
Expresia „un om foarte bogat” (2:1) are uneori înţelesul de om „viteaz”: expre
sia se referă la Ghedeon şi Iefta, fiecare dintre ei fiind descris ca un „om viteaz”
(Judecători 6:12; 11:1). De asemenea, sintagma are şi sensul de om al „tăriei”,
ca şi în rugăciunea lui Moise pentru Levi: „Binecuvântează tăria lui, Doamne!”
(Deuteronomul 33:11). Alteori înseamnă „bogăţie”, un cuvânt folosit de câteva ori
de Isaia (Isaia 8:4; 61:6). De asemenea, expresia are sensul unei valori morale-este
*
:
Rut 227
cuvântul folosit de Boaz pentru a o lăuda pe Rut atunci când spune: „Toată ce
tatea ştie că eşti o femeie cinstită" (Rut 3:11). „Prin urmare, în persoana lui Boaz
este prezentat un om integru, un om important, un om cu resurse materiale.”9
Totuşi, va veni Unul mai mare ca Boaz: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru
Isus Cristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin
sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8:9). „Căci ştiţi că nu cu lucruri
pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi... ci cu sângele scump al lui
Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:18-19).
Ruda cu drept de răscumpărare trebuie să privească pe cei

sărăcişi nevoiaşi cu bunătate (2:5)
Domnul Isus este asemenea Bunului Samaritean care „a venit în locul
unde era el [omul bătut şi însângerat], şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.
S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin” (Luca
10:33-34). Cele patru evanghelii vorbesc despre un Mântuitor „care umbla
din loc în loc, facea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci
Dumnezeu era cu El” (Faptele Apostolilor 10:38). Iar „când venim cu pocăin
ţă şi ne aruncăm la picioarele Sale străpunse, implorându-L să-Şi întindă pes
te noi haina purpurie a dragostei Sale, cât de prompt este răspunsul Lui.”10
Ruda cu drept de răscumpărare trebuie să răscumpere

oamenii şi proprietatea (4:5)
Ruda cu drept de răscumpărare e$te „cea care răscumpără sau recâştigă po
:
sesiunea sau proprietatea prin plata unui preţ sau prin prestarea unui serviciu”.
In mod similar, Cristos îşi răscumpără poporul dându-Şi viaţa pentru noi (Tit
2:14), vărsându-Şi sângele pentru a plăti preţul eliberării noastre (Apocalipsa !
5:9). De asemenea, El răscumpără creaţia (Romani 8:19-23). Termenul ebraic
care denumeşte „ruda cu drept de răscumpărare” apare de peste 20 de ori în
cartea Rut. în RAV (Versiunea Autorizată Revizuită), cuvântul este tradus
prin „rudă”, „rude”, „a răscumpăra”, „îndatorire” sau „drept de răscumpărare”.
Ruda cu drept de răscumpărare trebuie să fie dispusă să !

răscumpere (3:11; 4:9-10)
„Tatăl Mă iubeşte, pentru că îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu
Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau
9 Atkinson, The Message ofRutht p. 59.
iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10:17-18)
„... care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20).
Aplicaţie
1. Providenţa
Lucrarea obişnuită a providenţei este firul care leagă această carte,
întâlnirea lui Rut cu ruda ei răscumpărătoare este descrisă ca o simplă în
tâmplare: „Şi s-a întâmplat că ogorul acela era al lui Boaz” (2:3). Versetul are
tocmai opusul semnificaţiei pe care pare s-o transmită.11 înţelesul clar este
implicarea Domnului în îndrumarea şi călăuzirea oferite lui Rut pentru a-1
întâlni pe cel care era ruda ei cu drept de răscumpărare.
încrede-te în Domnul din toată inima ta,

Şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Recunoaşte-L în toate căile tale,
Şi El îţi va netezi cărările.
(Proverbe 3:5-6)
Numele lui Dumnezeu este menţionat de 23 de ori în această scurtă carte şi,
astfel, îi informează pe cititorii săi despre lucrarea neîncetată a lui Dumnezeu
manifestată în viaţa oamenilor obişnuiţi.12 în carte nu se vorbeşte despre mi
nuni, descoperiri cereşti, dezvăluiri profetice şi, totuşi, ea transmite un puter
nic sentiment al faptului că Dumnezeu este suveran şi ştie cum să „poate de
grijă”. Pe baza „exemplului de puritate ... credincioşie şi loialitate, îndatorire
şi dragoste, scriitorul doreşte ca cititorii săi să vadă mâna unui Dumnezeu
Căruia îi pasă, care susţine şi poartă de grijă”13. „De altă parte, ştim că toate
lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anu
me, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28).
2. Convertirea adevărată
i
: Moabita Rut este un exemplu unic al harului lui Dumnezeu care se extin
I
de dincolo de Israel. Este revelat harul lui Dumnezeu în toată splendoarea şi
gloria Lui. In providenţa Sa, Dumnezeu aranjează lucrurile astfel încât Rut
vine din exterior. Ea nu îl caută pe Dumnezeul cel viu şi adevărat, pentru că
■:
11 Hals, citat de Dillard şi Longman, An Introduction to the Old Testament, p. 133.

12 Dillard şi Longman, An Introduction to the Old Testament, p. 133.
13 Atkinson, The Message ofRuth, pp. 27-28.
i
Rut 229
în starea şi natura firească, „Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe
Dumnezeu” (Romani 3:11). Ea nu L-a căutat pe Dumnezeu. Insă Dumnezeu
a căutat-o pe ea. Ea are un Păstor Bun în ceruri care o călăuzeşte spre adevăr
în modul Său unic.
Rut se întoarce „de la idoli la Dumnezeu, ca să slujească Dumnezeului ce
lui viu şi adevărat” (1 Tesaloniceni 1:9). Afirmaţia „Poporul tău va fi poporul
meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu” (1:16) demonstrează atitudinea
de respingere pe care o arată ea faţă de credinţele şi obligaţiile din trecutul ei
(Psalmul 45:10). Mântuitorul spune: „Şi orişicine a lăsat case, sau fraţi, sau
surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele
Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică” (Matei 19:29).
3. Dragostea pentru poporul lui Dumnezeu

Convertirea lui Rut de la păgânism la credinţa în Dumnezeul cel viu şi
adevărat este demonstrată prin dragostea ei pentru poporul lui Dumnezeu.
Ea îşi exprimă credinţa faţă de Naomi: „... poporul tău va fi poporul meu, şi
Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu” (1:16).
In Noul Testament, apostolul Ioan dezvoltă legătura dintre dragostea pen
tru Dumnezeu şi dragostea pentru cei care sunt ai lui Dumnezeu: „Oricine
iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El” (1 Ioan 5:1). De
asemenea, el arată că această dragoste pentru oamenii lui Dumnezeu este do
vada convertirii: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim
pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte” (1 Ioan 3:14).
4. Semne ale decăderii

De ce au plecat Naomi şi soţul ei, Elimelec, din Iuda? Cei care au rămas şi
au supravieţuit foametei par să o ducă mult mai bine (1:6). Era drept să pără
sească ţara promisiunii? Şi de ce au ales ţara Moabului? Moabiţii se închinau
lui Chemoş şi se pare că ofereau jertfe umane (2 împăraţi 3:27). Exista de
asemenea un obicei răspândit al riturilor canaanite ale fertilităţii. Pentru un
om temător de Dumnezeu şi pentru familia lui, acesta nu era un loc potrivit.
Probabil că emigrarea în Moab a fost considerată ca fiind modalitatea de a le
salva viaţa, însă tragedia familiei a fost că toţi cei trei bărbaţi au murit în acea
ţară străină.
Nu există nicio indicaţie privitoare la rolul pe care l-a avut Naomi în aceas
tă plecare. Este posibil ca ea să fi încurajat plecarea, să fi fost de acord cu
sugestia soţului ei sau să fi plecat doar din respect ori din supunere faţă de
soţul ei. Nu se spune nimic despre acordul sau dezacordul ei privind căsătoria
celor doi fii ai săi cu femei din Moab, împotriva poruncilor lui Dumnezeu
(Deuteronomul 23:3).,‘‘ Există însă alte dovezi clare ale sărăciei sale spirituale,
deşi ea are totuşi o anumită credinţă în Dumnezeul cel adevărat.
Primul indiciu este conţinut în sfatul oferit de ea celor două nurori ale sale. După
ce le-a încurajat să se întoarcă în casa părinţilor lor, Orpa pleacă, dar Rut rămâ
ne cu ea. Atunci, Naomi îi dă cel mai uluitor sfat: „Iată, cumnată-ta s-a întors
la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnată-ta” (Rut 1:15).
Chiar dacă se poate argumenta că Naomi dovedeşte o evidentă lipsă de egoism
prin îngăduinţa arătată nurorilor lăsându-le să plece, totuşi, în mod implicit, ea
o sfătuieşte pe Rut să se întoarcă „la dumnezeii ei”. Cuvintele lui Naomi lasă să
se înţeleagă faptul că Rut a fost convertită la credinţa în Dumnezeul lui Israel,
singurul Dumnezeu adevărat. Ea s-a întors la Domnul. Ceea ce recomandă
Naomi este apostazia-întoarcerea la dumnezeii ei moabiţi!
Al doilea semn al sărăciei sale spirituale se află în răspunsul lui Naomifaţă
de providenţa lui Dumnezeu. Naomi le spune lui Orpa şi Rut: „Eu sunt mult
mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întors împotriva meau
(1:13, sublinierea îmi aparţine). Iar mai târziu, acest duh de mânie este prezent
atunci când se întâlneşte cu femeile din Betleem: „Nu-mi mai ziceţi Naomi
[plăcută]; ziceţi-mi Mara[amărăciune], căci Cel Atotputernic m-a umplut de
amărăciune. La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu
mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împo
triva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat?” (Rut 1:20-21).
Cât de diferit este răspunsul evlaviosului Iov la vestea morţii întregii sale i
familii:
Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi,
aruncându-se la pământ, s-a închinat, şi a zis:
„Gol am ieşit din pântecele mamei mele,

şi gol mă voi întoarce în sânul pământului.
I Domnul a dat, şi Domnul a luat,-
Binecuvântat să fie Numele Domnului!”
:!
li în toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, şi n-a vorbit nimic necuvi
î incios împotriva lui Dumnezeu (Iov 1:20-22).
Al treilea aspect care arată că ceva nu era în regulă la Naomi este strategia
pe care ofoloseşte pentru a se asigura de sprijinul lui Boaz. Naomi îl recunoaşte
14 Leon Wood susţine că aceste două căsătorii nu se opuneau Legii lui Dumnezeu (Wood,
Distressing Days oftheJudges, pp. 256-257).
V
Rut 231
pe Domnul fără a se încrede de fapt în providenţa Sa. Ea are credinţă în

Dumnezeu şi, totuşi, există în atitudinea ei un element al neascultării. Deşi
este conştientă de Legea Sa, uită că mijlocul folosit pentru atingerea scopului
este tot atât de important înaintea lui Dumnezeu ca şi scopul în sine. Sfatul
pe care i-1 dă lui Rut ar fi putut să-i compromită în mod grav pe Rut şi Boaz,
care erau amândoi oameni virtuoşi. Nu este un sfat înţelept să te strecori în
„dormitorul” unui bărbat şi să te întinzi la picioarele lui, având în vedere că
acel om are o excelentă reputaţie morală şi spirituală. Prezenţa lor la un loc în
timpul nopţii putea fi interpretată în mod greşit. Din punct de vedere moral,
această acţiune încurajată de Naomi şi îndeplinită de Rut este absolut inaccep
tabilă. Totuşi, cei care cunosc istoria vremii sugerează că, potrivit obiceiurilor
poporului Israel, ea nu era atât de şocantă.ls Dar dacă aşa stau lucrurile, de ce
este Rut atât de preocupată să părăsească aria de treierat înainte ca cineva să
o poată recunoaşte, iar Boaz stăruie atât de mult ca prezenţa ei acolo, în acea
noapte, să nu fie dezvăluită? (3:14).
Trebuie să fim atenţi la orice semn care ar putea să ne „despartă de
Dumnezeul cel viu” (Evrei 3:12), cum ar fi acela de a găsi diverse scuze pen
tru a nu lua parte la actul închinării, de a respinge adunarea poporului lui
Dumnezeu, de a ne reduce responsabilităţile pe care le avem în biserică, de
a nu ne ruga şi de a nu dedica timp citirii şi meditaţiei asupra Cuvântului lui
Dumnezeu. Căderea începe de la inimă: atunci când părăsim prima noastră
dragoste (Apocalipsa 2:4); ne pierdem bucuria mântuirii (Psalmul 51:12); sau
nu mai găsim plăcere în Legea lui Dumnezeu (Psalmul 1:2; Romani 7:22).
5. Imaginea femeii în Biblie

Niciun cititor obiectiv nu ar putea să ajungă vreodată la concluzia că Biblia
adoptă o perspectivă inferioară faţă de femei. Studiind cartea Judecători am
observat că aceasta conţine prima înregistrare din istorie despre aşezarea unei
femei într-o poziţie înaltă şi în conducerea unui popor (Judecători 4:4). Debora
este prezentată ca o persoană foarte capabilă şi o „judecătoare” în Israel.
Şovinismul masculin-credinţa iraţională şi îngustă în superioritatea băr
baţilor asupra femeilor-este mustrat şi corectat de învăţătura şi exemplele pre
zentate în Cuvântul lui Dumnezeu. Există şi câteva exemple accidentale de
şovinism, cum ar episodul în care Lot îşi oferă fiicele mulţimii perverse, sau
relatarea despre levit şi concubina sa (Geneza 19:8; Judecători 19:24). Aceste
incidente înspăimântătoare şi inexplicabile nu sunt aprobate nicăieri. Faptul
că aceste lucruri sunt relatate în Sfânta Scriptură nu înseamnă că Domnul
IS Keil,Joshua,Judges, Ruth, p. 483.

232 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat I
pedepseşte aceste practici mai puţin decât a sancţionat comportamentul jos

nic de mai târziu al fiicelor lui Lot sau păcatul înşelător al lui Tamar cu so
crul ei (Geneza 19:31-36; 38:14-18). Domnul socoteşte că poporul Său va citi
Scripturile cu atenţie şi cu o deosebită chibzuinţă şi, prin urmare, va ajunge la
concluzii morale şi spirituale care îl vor onora pe Dumnezeu.
De asemenea, feminismul radical, cu atacul său agresiv împotriva lui
Dumnezeu care este considerat a fi împotriva femeilor, e admonestat şi co
rectat. Pentru a-şi susţine cauza, oamenii care au convingeri radical feministe
trebuie să neglijeze sau să deformeze implicaţiile clare prezentate în paginile
acestei cărţi extraordinare. Ei trebuie să ignore sau să interpreteze în mod de
naturat frumoasele exemple ale unor femei evlavioase, pe care le oferă cartea.
Biblia le descrie caracterul, faptele şi respectul pe care l-au câştigat printre
fraţii lor israeliţi-atât bărbaţi, cât şi femei.
Două dintre aceste renumite femei evlavioase sunt Rut şi Estera. Acestea,
fiecare dintre ele având o carte care-i poartă numele, strălucesc impunân-
du-se ca exemple de evlavie, loialitate, devotament, ascultare şi slujire. Ele
aduc cinste lui Dumnezeu şi oferă un exemplu vrednic pentru toţi cei care le
urmează-atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Rut este o reprezentantă a
Neamurilor, iar Estera este reprezentanta evreilor. Rut, fiind dintre Neamuri,
se căsătoreşte cu un bărbat evreu. Estera, o iudeică, se căsătoreşte cu un îm
părat dintre Neamuri.
Concluzie
Cartea Rut relatează povestea a trei oameni obişnuiţi ale căror vieţi sunt
întreţesute de divinitate. In primul rând, o vedem pe israelita Naomi, rămasă
fără soţ şi fără cei doi fii, sfătuind-o şi ajutând-o pe Rut, iar în cele din urmă
bucurându-se de binecuvântarea de a i se naşte un nepot. în al doilea rând, este
I prezentată Rut, dintre Neamuri, care alege să fie credincioasă Dumnezeului
I
I celui viu cu orice preţ şi indiferent de problemele personale, căutând să asculte
de Dumnezeu, acceptând sfatul lui Naomi şi primind binecuvântarea în unirea
cu Boaz. în final, facem cunoştinţă cu Boaz, israelitul cinstit şi evlavios, fără
! prihană sau înşelătorie, cu un deosebit respect faţă de legile lui Dumnezeu şi
plin de dragoste, prietenie şi bunăvoinţă faţă de o străină săracă.
Aşadar, cartea Rut redă o frumoasă imagine a comportamentului ară
tat de o fiică a lui Dumnezeu şi a comportamentului arătat de un fiu al lui i
Dumnezeu. Această carte încurajează virtuţile dragostei şi credincioşiei în
relaţiile de familie şi învaţă lecţia purităţii şi a integrităţii în toate relaţiile.
! în linia principală a poporului legământului apare o străină, prin căsătoria
cu un israelit evlavios. Prin aceştia doi, o israelită în vârstă, care a trecut prin
Rut 233
multe greutăţi şi suferinţe (foamete şi pierderea a trei persoane dragi), ajunge

în cele din urmă la un loc de odihnă şi mulţumire sufletească.
Cartea Rut prezintă de asemenea genealogia lui David, dar mai ales ge
nealogia Domnului lui David (Matei 1:5-6). Aşadar, ea trasează un arbo
re genealogic care ilustrează într-un mod deosebit dragostea minunată a lui
Dumnezeu şi lucrarea Sa unică de răscumpărare. Pereţ (4:18; Matei 1:3), stră-
stră-stră-stră-bunicul lui Boaz, a fost unul dintre gemenii concepuţi ca rezul
tat al unei relaţii imorale dintre Iuda şi nora sa canaanită, Tamar (Geneza 38).
Rahav, prostituata de altădată, a fost adoptată în adunarea lui Israel (Iosua
6:25) şi s-a căsătorit cu Salmon, tatăl lui Boaz, iar Rut, moabita convertită, a
fost luată de soţie de către Boaz.
Sângele lui Rut curgea în venele Domnului Isus Cristos. Iar sângele
Domnului Isus Cristos este adevărata răscumpărare pentru Rut.
ro
OJ .2
a3
p 2^
E
QJ
H-> LLJ
i L j L
•-P-
2
i !
>ro
Il<~ cfN
io«— r**- E
o.
fN
:ş
c
o
LJ
fN
8:S’S*-
|d
Slg g
>ro
Q.
E
g
•i|
.2
E S?d <§3
P
<§3
cu i— (D<—
QJ ro0o
o ^
£
2 o o o
N
LLI
3 E 3
.2 CU
un .£2
î!
c a
2C E
o
fN E
o
O
O
O)
tl fO‘—
ro uo O
s I
; P° s T § 1
2 £ 2 «3- -g
>TO
O c qj
O ro ^
£
i
1
CL
E
3
ro
=3
E Q UJ I I
; un ro
un ■S i ă
■qT "ăi .2 "2
ro
E
3
q5
E
ro E
I =
C IO
I ro 25 un ro
ro
cu
•O
cu
"O
■. un £E
un* ro .2 .2
!l
oi ro un >ro 3 >ro
>>ro
■ro" >ro"
C
2 > >ro xro
o ■2 ’5’5 E .2 ţjS* Cl cl
E o~ gS ■8
< "o a. cn
J J
:i *°el un io — i L
< oj
CL
I 5
CL
2
i
1
1 Samuel
(„ascultat de Dumnezeu")
Autor: Samuel
i
Idee centrală: „Ascultat de Dumnezeu"
r Temă:
Locul şi puterea rugăciunii
în toate experienţele vieţii
r
„Pentru copilul acesta mă rugam, şi

Domnul a ascultat rugăciunea pe care l-o făceam."
1 Samuel 1:27
Cuprins
1. Profetul Samuel 1:1-7:17

i. Samuel: oferit ca răspuns la rugăciune 1:1-28
ii. Rugăciunea profetică a Anei 2:1-11
iii. Eşecul lui Eli ca judecător şi părinte 2:12-36
iv. Chemarea lui Samuel şi copilăria sa specială 3:1-21
v. Capturarea chivotului şi moartea lui Eli 4:1-22
vi. Ducerea chivotului în mijlocul filistenilor 5:1-12
vii. Readucerea chivotului în Israel 6:1-7:1
viii. înfrângerea filistenilor prin puterea rugăciunii 7:2-17
2. Saul, primul împărat 8:1-15:35

i. Samuel se roagă pentru un împărat 8:1-22
ii. Saul ales ca împărat 9:1-26
iii. Saul uns ca împărat 9:27-10:27
iv. Saul eliberează labesul din Galaad 11:1-15
v. Ultima cuvântare a lui Samuel către popor 12:1-25
vi. îndărătnicia lui Saul şi profeţia lui Samuel 13:1-14
vii. Victoria lui Ionatan asupra filistenilor 13:15 -14:23
viii. Jurământul pripit al lui Saul 14:24-52
ix. Ascultarea este mai bună decât jertfele 15:1-35
3. David, cel mai mare împărat 16:1-31:13

i. Alegerea şi ungerea lui David 16:1-13
ii. David: muzician şi purtător de arme 16:14-23
iii. David şi Goliat 17:1-58
iv. Prietenia lui David cu Ionatan 18:1-5
v. Gelozia lui Saul şi încercarea lui de a-l ucide pe David
18:6-30
vi. Saul îl prigoneşte pe David 19:1-17
vii. Fuga lui David 19:18-24
viii. Loialitatea lui Ionatan şi cuvântul lui de rămas-bun 20:1-42
ix. David şi pâinea sfinţită 21:1-9
x. David fuge la Gat 21:10-15
xi. David în peştera de la Adulam 22:10-5
1 Samuel 237
xii.Saul îi ucide pe preoţi şi familiile lor 22:6-23

xiii.David salvează Cheila 23:1-29
xiv. David cruţă viaţa lui Saul 24:1-22
xv. David şi Abigail, soţia lui Nabal 25:1-44
xvi. David cruţă din nou viaţa lui Saul 26:1-25
xvii. David fuge din nou la filisteni şi primeşte o cetate 27:1-12
xviii.Război între Israel şi Filistia: Saul apelează la ghicitoare
28:1-25
xix. Filistenii îl înlătură pe David de pe câmpul de luptă 29:1-11
xx. Conflictul lui David cu amaleciţii 30:1-31
xxi. Moartea lui Saul 31:1-13
f :
r
r
:
1
în Biblia ebraică originală, 1 şi 2 Samuel formau o singură carte, întocmai

ca 1 şi 2 împăraţi şi 1 şi 2 Cronici. împărţirea celor trei cărţi a fost făcută de
erudiţii care lucrau cu Septuaginta, atunci când au tradus Vechiul Testament
în limba greacă. în fiecare caz, motivul diviziunii pare să fi fost faptul că limba
greacă scrisă necesită cel puţin cu o treime mai mult spaţiu decât ebraica. Prin
j
urmare, traducătorii au fost nevoiţi să împartă fiecare dintre cărţile Samuel,
împăraţi şi Cronici în două, fie pentru că sulul avea o anumită lungime, fie
pentru a face sulurile mai uşor de manevrat.
Deşi acest gen de literatură biblică este inclusă în general în categoria
„cărţilor istorice”, iudeii le înscriau în lista „profeţilor timpurii”. Cărţile de la
Iosua până la 2 împăraţi au devenit cunoscute ca „profeţi timpurii”, în timp ce
scrierile profetice ulterioare au fost reunite sub denumirea de „profeţi târzii”.
Aceasta arată că iudeii credeau că Dumnezeu vorbeşte la fel de clar prin eve
nimentele istorice ca şi prin cărţile profetice.
I, -
Autor
Samuel, profetul şi judecătorul, a scris cea mai mare parte din 1 şi 2
Iii !
Samuel, la care Natan şi Gad au adus propriile lor completări: „Faptele împă
I
ratului David, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea lui Samuel î
văzătorul, şi în cartea prorocului Natan şi în cartea prorocului Gad, împreună
i cu toată domnia şi toate isprăvile lui, precum şi ce s-a petrecut pe vremea lui,
i
i!i fie în Israel, fie în toate împărăţiile celorlalte ţări” (1 Cronici 29:29-30).
aI Iudeii îl considerau pe Samuel un erou naţional, al doilea după Moise. De
asemenea, Domnul îl asociază pe Samuel cu Moise ca mijlocitor, atunci când
: :
■
Se adresează profetului Ieremia: „Domnul mi-a zis: «Chiar dacă Moise şi
i Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul aces
I Si! ta. Izgoneşte-1 dinaintea Mea, ducă-se!»” (Ieremia 15:1).
Legătura dintre Samuel şi Moise nu este întâmplătoare. Samuel a fost un
i profet a cărui slujbă, asemenea tuturor celorlalţi profeţi ai lui Dumnezeu, îşi
i
! poate avea originea în promisiunea dată de Dumnezeu prin Moise: „Le voi
ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în
I! gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. Şi dacă cineva nu va asculta
||
1 !:
Ji i.
1 Samuel 239
de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere soco

teală” (Deuteronomul 18:18-19).
Rolul lui Samuel era acela de a îndemna pe Israel să se întoarcă la Vechiul
Legământ. Israeliţii erau un popor ales: Domnul îi iubea şi i-a făcut popo
rul Său (12:22). Datoria lor era să răspundă la această deosebită bunătate cu
dragoste şi ascultare de El (12:24-25). Samuel era hotărât să-L iubească pe
Dumnezeu şi să asculte de Legea Lui (12:3-5).
In acelaşi timp, chemarea adresată lui Samuel să fie profetul şi judecătorul
lui Israel a constituit un moment decisiv în istoria împărăţiei lui Dumnezeu
din Vechiul Testament. Fiind profetul lui Iehova, Samuel trebuia să conducă
poporul Israel din vremea judecătorilor spre cea a împăraţilor „şi să pună ba
zele unei dezvoltări prospere a monarhiei”1.
Context istoric
Prima carte a lui Samuel cuprinde istoria lui Israel din timpul judecătoru
lui şi preotului Eli (cca 1060 î.Cr.), până la moartea lui Saul (1010 î.Cr.). Cartea
redă o perioadă de tranziţie. Conducerea asigurată prin judecători se apro
pia de sfârşit; este prezentată instituirea monarhiei. Urma să fie prezentate şi
scoase în evidenţă două mari slujbe, ambele marcând un progres semnificativ
în istoria lui Israel. Cele două funcţii, slujba de profet şi cea de împărat, sunt
legate de istoria lui Samuel. Aceasta explică motivul pentru care cele două
cărţi îi poartă numele, precum şi motivul pentru care ele nu se încheie cu
moartea lui David, aşa cum s-ar fi încheiat în mod normal o biografie sau o
istorie a domniei lui.
Cartea are în centru trei personaje principale: Samuel, ultimul judecător; I
Saul, primul împărat, şi David, cel mai mare împărat al Israelului. Istoria nu :
;
este prezentată într-o ordine strict cronologică. Există goluri mari în istoria
celor trei oameni, din care sunt omise perioade îndelungate şi fapte importan
te. Uneori, autorul se raportează la trecut, oferind ulterior detalii adiţionale.
După cum explică Alfred Edersheim, „Toate aceste particularităţi nu sunt
întâmplătoare, ci plănuite, şi în concordanţă cu planul general al lucrării”. Ca
şi în alte părţi ale Scripturii, relatarea este determinată de scopul oferirii „unei
istorii a împărăţiei lui Dumnezeu în timpul unei noi perioade în dezvoltarea
ei şi într-o nouă etapă din evoluţia ei către un final”.2 Scopul urmărit în mod
constant este întemeierea împărăţiei lui Dumnezeu în Cristos; preoţia lui
1 Cari H. Keil &. Franz Delitzsch, Biblical Commentary on the Books of Samuel (Grand
Rapids, Michigan: Eerdmans, 1950), p. 13.
2 Alfred Edersheim, Israel Under Samuel, Saul, and David, to theBirth ofSolomon (London:
The Religious Tract Society), p. 2.
Eli, ordinarea profetică a lui Samuel şi guvernarea împărătească a lui David,

toate arată spre EL Aceasta este întotdeauna finalitatea, principalul scop al
Scripturii. Cititorul este îndemnat în permanenţă să-L caute pe Cristos care
este Profet, Preot şi împărat. Valoarea istoriei biblice din Vechiul Testament
constă în ceea ce ne învaţă aceasta despre Mântuitorul şi în modul în care
pregăteşte venirea Sa.
Structură
Partea I: Profetul Samuel (1:1-7:17)
Cartea Judecători se încheie cu un comentariu tulburător referitor la acele
vremuri: „Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare facea ce-i plăcea”
(Judecători 21:25; cf. 17:6; 18:1). Primele capitole ale cărţii 1 Samuel alcă
tuiesc un raport al vieţii din Israel în timpul ultimilor doi judecători, Eli şi
Samuel. Cu toate că, în mod oficial, Eli slujea în calitate de preot, iar Samuel
în calitate de profet, amândoi au îndeplinit responsabilităţile unor poziţii de
conducere naţională mult mai mari decât îndatoririle lor religioase. Eli „fusese
judecător în Israel patruzeci de ani” (4:18). Samuel „a fost judecător în Israel în
tot timpul vieţii lui” (7:15).
Samuel este copilul dat de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile stăruitoa
re ale unei soţii sterpe. în consecinţă, mama sa, Ana, îl dedică Domnului şi,
după câţiva ani, îl încredinţează pe micul ei fiu în grija şi pregătirea preotului
Eli. Samuel poate îndeplini în mod legitim îndatoriri preoţeşti întrucât este
un levit prin naştere (1 Cronici 6:34-38).
Hofni şi Fineas, cei doi fii ai lui Eli, au un comportament rău. Pentru
că tatăl lor, Eli, îi mustră, dar nu îi opreşte, Domnul dezaprobă atitudinea
lui. Samuel este chemat în slujba profetică pe când e doar un copil. Prima
lui îndatorire este să-l confrunte pe Eli cu judecata lui Dumnezeu. Domnul
este cu Samuel şi, în scurt timp, toată ţara „a cunoscut că Domnul pusese pe
Samuel proroc al Domnului” (3:20). Aşadar, a început o nouă perioadă în is
toria împărăţiei lui Dumnezeu.
Filistenii încă stăpâneau anumite regiuni ale Israelului (cf. Judecători 13:1).
Devenind tot mai puternic cu trecerea timpului, acest duşman reprezenta o
ameninţare gravă pentru copiii lui Israel. în prima bătălie, izraeliţii au dorit să
aibă în mijlocul lor chivotul legământului, ca şi cum victoria lor ar fi condiţi
onată oarecum de prezenţa acestuia. Filistenii câştigă bătălia şi iau chivotul.
Hofni şi Fineas, cei doi fii ai lui Eli, împreună cu 30.000 de israeliţi din in
! fanterie sunt ucişi. Când Eli primeşte vestea că fiii lui sunt morţi, iar chivotul
a fost luat, el cade pe spate de pe scaunul său frângându-şi gâtul.
1
1 Samuel 241
După moartea necruţătoare a lui Eli, responsabilitatea de judecător în

Israel revine lui Samuel. El este ultimul dintre judecători, dar nu un judecător
militar-el nu a guvernat ca Samson prin putere fizică, ci prin rugăciune şi ca
lităţi spirituale; nu a luptat atât de mult împotriva cărnii şi sângelui, ci împo
triva căpeteniilor şi a domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui
veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. In această pri !
vinţă, funcţia sa de judecător se îmbină cu lucrarea sa de profet. In adevăratul
sens al cuvântului, el este primul dintre profeţi, pentru că înaintea lui slujba
profetică a fost mai mult o iluminare ocazională; în timpul lui, aceasta devine
o lumină mai constantă şi mai sistematică.3 De asemenea, probabil că Samuel
a înfiinţat şcoala profeţilor menţionată în această carte (10:5).
Prezenţa chivotului legământului atrage nenorociri asupra a mii de filis
teni. In cele din urmă, acesta este readus în Israel. Samuel se foloseşte de acest
prilej pentru a chema oamenii la pocăinţă şi rugăciune. Aceştia răspund che
mării, îşi mărturisesc păcatele şi se bucură de biruinţa asupra filistenilor în toţi
anii următori ai conducerii lui Samuel (7:13).
Partea a ll-a: Saul, primul împărat (8:1-15:35)

Ajuns la o vârstă înaintată, Samuel îi numeşte succesori în slujba de jude
cători pe cei doi fii ai săi, însă ei se dovedesc a fi necredincioşi şi necinstiţi.
Poporul strigă către Samuel cerând un împărat care să judece în Israel, „cum
au toate neamurile’ (8:5). Domnul îl alege pe Saul să fie primul împărat al lui
\
Israel. Fiind harnic, darnic, onest şi modest, el este ales de Dumnezeu pentru
a institui monarhia.
Saul se dovedeşte repede a fi competent ca împărat al lui Israel adunând
V poporul şi câştigând bătălii decisive împotriva duşmanilor lor. Totuşi, când
armata filistenilor îşi aşază tabăra la Micmaş pregătindu-se pentru bătălie,
aceasta întrece cu mult în număr armata lui Saul, ai cărui oameni sunt fricoşi
şi dezertori. După şapte zile de aşteptare din partea profetului Samuel, Saul
îşi depăşeşte în mod deliberat autoritatea şi, încălcând Legea lui Dumnezeu,
aduce o jertfă de ardere-de-tot Domnului. Pe când sfârşea de adus această
jertfă, ajunge la el profetul Samuel. Fapta lui Săul de a aduce o jertfă este atât
de gravă, încât el îşi pierde dreptul la tron pe o perioadă nedeterminată. Saul
a dat dovadă de necredinţă şi neascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu
va exista nicio domnie ereditară pentru descendenţii săi, deşi Saul însuşi nu
este respins. Deşi nu avea decât 600 de oameni, Saul ar fi putut câştiga o vic
torie însemnată dacă s-ar fi încrezut în Domnul şi ar fi ascultat de poruncile
3 W. G. Biaikic, The First Book of Samuel (Minneapolis, Minnesota: Klock and Klock
Lui (13:13-15; cf. Ghedeon şi cei 300 de oameni ai lui-Judecători 7:7). Saul
este împăratul după inima lui Israel (12:13): el a adus jertfe lui Dumnezeu,
însă nu aşa cum se cuvenea; el a luptat de bunăvoie împotriva duşmanilor lui
Israel, dar nu a căutat binecuvântarea lui Dumnezeu înainte de porni atacul;
el s-a încrezut în Dumnezeu până când a văzut că oamenii săi îl părăsesc; a
crezut în formalităţile exterioare ale jertfelor fără a avea credinţă, dragoste şi
ascultare interioară. Acestea reflectă caracterul lui Israel din acea vreme. Prin
contrast, Samuel anunţă că tronul ereditar va trece la un om „după inima Lui
[a lui Dumnezeu]” (13:14).
Fiul lui Saul, Ionatan, dă dovadă de un caracter diferit faţă de ceea ce a
devenit tatăl său. „Indiferent cât de competent s-ar fi dovedit pentru «împă
răţie», în eventualitatea că ar Fi fost numit împărat, nicăieri în Scriptură nu ni
se prezintă un caracter mai altruist, generos, sincer şi nobil precum cel al lui
Ionatan.”4 Ionatan este un om credincios şi curajos. El este şi un om de acţiu
ne. In cuvintele adresate celui care-i purta armele, el îşi dezvăluie încrederea
în Domnul: „Vino, şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur.
Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul
să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr” (1 Samuel
14:6).
Neascultarea de care Saul dă dovadă mai târziu cu privire la Agag (15:9)
are ca rezultat faptul că Domnul îl îndepărtează de la împărăţie:
1: Samuel a zis:
„Ii plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele
Decât ascultarea de glasul Domnului?
: Ascultarea face mai mult decât jertfele,
! ;• Şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.
Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea,
i
! Şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată ca închinarea la idoli şi
terafimii.
Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului,
: Te leapădă şi El ca împărat.”
(1 Samuel 15:22-23)
iiîl j Singura scuză pe care o aduce Saul este că „mă temeam de popor, şi i-am
ascultat glasul” (15:24).
;ii
I
! ii ■
ii
4 Edersheim, Israel Under Samuel, Saul, and David, p. 65.
îl:
1 Samuel 243
Partea a lll-a: David, cel mai mare împărat (16:1-31:13)

După înlăturarea împăratului Saul, Domnul îl îndrumă pe profetul Samuel
spre Betleem pentru a-1 unge pe unul dintre fiii lui Iese ca succesor la tron.
David este uns cu untdelemn şi, din ziua aceea, Duhul Domnului vine peste el
(16:13). Insă o vreme el nu va fi descoperit înaintea Israelului, astfel că David
se întoarce la responsabilităţile pe care le are printre fraţii săi.
în acest timp, Duhul Domnului, care dă putere, tărie şi o minte sănătoasă,
S-a îndepărtat de Saul. In suveranitatea lui Dumnezeu, acesta este mijlocul
prin care David va fi prezentat curţii împărăteşti. David, un muzician price
put, este adus să-l liniştească pe Saul cântându-i din harpă atunci când acesta
era tulburat de un „duh rău care venea de la Domnul” (16:14, 23). Periodic,
David se întoarce acasă pentru a se odihni în singurătatea şi tihna din împre
jurimile Betleemului (17:15), până în momentul când se confruntă cu pro
vocarea lui Goliat. Arătând un curaj provenit dintr-o credinţă vie, David îl
înfruntă pe uriaş: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar
eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului
oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o” (1 Samuel 17:45). David îl ucide pe uriaş.
Israeliţii sunt cuprinşi de însufleţire, iar filistenii de descurajare. Israelul se
ridică la luptă şi obţine o victorie măreaţă.
Din acea zi, între David şi Ionatan, fiul lui Saul, se stabileşte o legătură
extrem de puternică. O relaţie curată, care-I aduce cinste lui Dumnezeu, se
înfiripă între doi oameni evlavioşi, caracterizaţi de un respect reciproc şi afec
ţiune reciprocă (18:3).
împăratul Saul îl numeşte pe David căpetenie în armata sa, iar faima şi
succesul acestui tânăr comandant sunt atât de mari, încât femeile cântă.
Saul a bătut miile lui,-

Iar David zecile lui de mii.
(18:7).
într-un acces de gelozie, Saul încearcă de două ori să-l ucidă. întrucât pla
nurile sale eşuează, el înţelege că Domnul, care S-a îndepărtat de el, este
acum cu David. Saul urzeşte multe intrigi încercând să-l distrugă pe David.
Luându-şi un dureros rămas-bun de la prietenul său cel mai bun, David
începe o viaţă de prigonire şi pribegie. El găseşte adăpost în peştera de la !
Adulam. Singurătatea peşterii îi este de folos lui David pentru a experi I
menta viaţa de rugăciune şi a trăi într-o dependenţă totală de Domnul. în
această atmosferă sunt compuşi Psalmii 57 şi 142, care arată încrederea sa în
Domnul.
David are ocazia de a-i lua cu uşurinţă viaţa lui Saul, însă nu vrea să-i facă
rău împăratului Saul, „unsul Domnului” (24:6; 26:9, 11), având chiar inima
tulburată pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. David încearcă să-l convingă
pe Saul că nu doreşte să-i facă nici un rău. Saul îşi declară aprecierea faţă de el
şi îşi mărturiseşte nesăbuinţa.
în ciuda cuvintelor lui Saul, David este încredinţat că împăratul nu va avea
linişte până când îl va găsi şi-l va ucide (27:1). Fără a-L căuta pe Domnul şi a
asculta numai de El, David hotărăşte să plece din Israel în ţara filistenilor.
La câtva timp începe războiul între filisteni şi israeliţi. Taberele opuse sunt
stabilite, iar împăratul Saul, înfricoşat de perspectiva războiului, cere povăţu-
ire de la Domnul. însă „Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim,
nici prin proroci” (28:6). în disperarea sa, Saul încalcă legea legământului
conţinută în Cuvântul revelat al lui Dumnezeu şi apelează la o ghicitoare din
En-Dor (Leviticul 19:31). El îşi motivează comportamentul rău cerându-i să
„scoale pe Samuel” pentru a-i putea cere sfatul.5 Saul primeşte confirmarea
faptului că Dumnezeu l-a respins, precum şi vestea că în scurtă vreme el şi fiii
săi vor muri în luptă.
Adunându-se pentru bătălia cu israeliţii, domnitorii filistenilor îşi cerce
tează oştirile. Văzându-1 pe David cu oamenii lui în ariergarda propriei lor
companii, ei îşi dau seama că e cu neputinţă ca nişte israeliţi să se ducă la luptă
împotriva celor din neamul lor. Aceşti domnitori îşi manifestă, pe bună drep
tate, neîncrederea într-o asemenea posibilitate şi poruncesc ca iudeii să fie eli
! minaţi din rândurile oştirii lor. David ne oferă un alt indiciu al slăbiciunii sale
spirituale din acea vreme, întrucât protestează înaintea împăratului filistean,
Achiş, pentru că nu îi este îngăduit să lupte împotriva „vrăjmaşilor domnului
meu, împăratul” (29:8).
întorcându-se la Ţiclag în ţara filistenilor, David şi oamenii săi găsesc ce
tatea arsă şi toate soţiile şi copiii lor luaţi robi de amaleciţi. Acest incident
extrem îl aduce din nou pe genunchi: „David a fost în mare strâmtorare, căci
poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fieca
re din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe
!
: Domnul, Dumnezeul lui” (30:6).
Fără îndoială, David şi-a dat seama de comportamentul său greşit mani
festat în conducere. Pentru a-şi justifica înşelăciunea şi minciunile, el a porun
cit uciderea bărbaţilor şi a femeilor în timpul atacului împotriva amaleciţilor
(27:8-9). Nu lui i se datora faptul că amaleciţii nu au ucis familiile la Ţiclag.
5 Au fost date trei explicaţii pentru „apariţia” lui Samuel: (i) Samuel a apărut în mod real
înaintea lui Saul; (ii) ghicitoarea de la En-Dor l-a înşelat pe Saul; şi (iii) un duh rău a luat
chipul lui Samuel. Pentru o argumentare, vezi Hengstenberg, History ofthe Kingdom ofGod,
voi. 2, pp. 104-106.
1 Samuel 245
Domnul fusese Cel care a condus totul, purtând de grijă femeilor şi copiilor.
Vinovăţia devine condamnare; condamnarea devine mărturisire, iar „David
s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui” (30:6).
In acest timp, filistenii luptă împotriva Israelului câştigând o victorie deci
sivă şi îi urmăresc pe Saul şi pe fiii lui. Ionatan, Abinadab şi Malchişua sunt
ucişi, iar tatăl lor, Saul, este grav rănit. Acesta îşi ia sabia şi se aruncă în ea
pentru a nu fi umilit de filisteni.
9
în această carte apare pentru prima dată expresia „Domnul oştirilor” (1:3).
Este primul dintre cele 281 de contexte în care apare acest nume şi titlu ce îl
declară pe Dumnezeul lui Israel ca fiind Domnul tuturor mulţimilor din ce
ruri şi de pe pământ. Faptul că titlul „Iehova al oştirilor” este folosit uneori cu
referire la Cristos se poate observa prin compararea textului din Isaia 6:1-5 cu
cel din Ioan 12:41, sau a celui din Isaia 8:13-14 cu 1 Petru 2:5-8.
1. Preot
Judecata lui Dumnezeu împotriva lui Eli şi a familiei lui conţine o pro
misiune minunată: „Eu îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după
inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare, şi va umbla în
totdeauna înaintea Unsului Meu [Mesia]” (2:35).
Fără îndoială, această promisiune include o referire la Samuel şi apoi la
Ţadoc, însă mergând mai departe, ea se aplică preoţiei în general şi arată spre
împlinirea ei finală în Domnul Isus Cristos.6
2. Profet
„Vremurile întunecate au nevoie de oameni mari. Deseori, Dumnezeu dă
darurile Sale cele mai alese celor aflaţi la conducere în vremuri foarte grele.”7
Având în vedere fundalul groaznicei stări spirituale care caracteriza Israelul
în acea vreme, profetul Samuel a avut o influenţă considerabilă înspre bine,
astfel că îşi merită locul printre cei mai mari eroi ai Vechiului Testament. El
a fost omul lui Dumnezeu într-unul dintre cele mai însemnate momente ale
istoriei lui Israel. Dat de Dumnezeu ca răspuns la rugăciune, el a fost înapo
iat lui Dumnezeu în adorare şi laudă. Fiind crescut şi educat de marele preot
Eli, el cunoştea foarte bine ritualurile cortului. De asemenea, el avea acces cu
6 Edersheim, Israel Under Samuel, Saul, and David, p. 12.
7Wood, Distressing Days ofthe Judges, p. 12
uşurinţă la Scripturile păstrate acolo şi era bine informat despre starea spi
rituală a naţiunii prin vizite regulate ale preoţilor din toate părţile. Pe lân
gă acestea, existau şi descoperirile remarcabile pe care le primea direct de la
Domnul. El era înzestrat în mod corespunzător pentru lucrarea primită de la
Dumnezeu. Mărturia slujitorului lui Saul este confirmată de întreaga relatare
a Scripturii: „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu
vază; tot ce spune el, nu se poate să nu se întâmple” (9:6).
Samuel a trăit într-o vreme în care „Cuvântul Domnului era rar ... şi ve
deniile nu erau dese” (3:1). El este, cel mai probabil, fondatorul/liderul unui
grup sau al unei comunităţi de profeţi (10:5-10; 19:20). întrucât călătoriile
erau dificile şi necesitau timp, era important să aibă mesageri de încredere
care să vestească oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu în toată ţara. Tradiţia
pregătirii unor oameni pentru acest tip de lucrare a fost continuată de profeţii
Ilie şi Elisei (2 împăraţi 2:3-7,15-18; 6:1).
Samuel „reprezintă în realitate punctul de început al unei serii de profeţi
după Moise” (cf. Faptele Apostolilor 3:24).8 El a predicat pocăinţa întregului
Israel (7:2-6) şi a fost premergătorul lui David, aşa cum a fost Ioan pentru
Cristos.”9 Profetul Samuel reprezintă o altă verigă puternică din lanţul care
leagă promisiunea unui mare Profet dată prin Moise (Deuteronomul 18:15) şi :
venirea Domnului Isus Cristos.10 El oferă un tip corespunzător al lui Cristos
ca profet, preot şi judecător. Despre tânărul Samuel se spune că el „creştea
mereu, şi era plăcut Domnului şi oamenilor” (2:26); în acelaşi fel, despre
Mântuitorul când era tânăr se spune că El „creştea în înţelepciune, în statură, 1
şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Luca 2:52;
cf. v. 40).
3. împărat
Ana a profeţit în rugăciune:
ii Vrăjmaşii Domnului vor tremura,

Din înălţimea cerului El îşi va arunca tunetul asupra lor;
Domnul va judeca marginile pământului. <
El va da împăratului Său putere,
Şi El va înălţa tăria Unsului Lui [Mesia].
(2:10).
8 Stier, The Words oftheApostles, p. 191.

9Jbid.
10 Vezi capitolul care tratează cartea Deuteronomul, „Marele Profet”, pp. 163.
1 Samuel 247
Stilul şi conţinutul rugăciunii sale se vor reflecta în mulţi dintre psalmi.

Scopul primei cărţi a lui Samuel este acela de a relata instituirea monarhiei
şi a rolului jucat de Samuel, ultimul dintre judecători şi primul dintr-un lung
şir de mari profeţi. In Saul vedem imaginea unui autocrat egoist, un guver
nator care are autoritate absolută şi nelimitată. în David, al doilea împărat al
lui Israel, vedem omul după inima lui Dumnezeu (13:14). Totuşi, înainte ca
David să preia conducerea, el trebuie să îndure multe încercări, piedici şi dez
amăgiri: „Căci Domnul pedepseşte pe cine-1 iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice
fiu pe care-1 primeşte” (Evrei 12:6; cf. Proverbe 3:12).
David este unul dintre tipurile principale din Vechiului Testament ale
Domnului Isus Cristos. Născut în Betleem, lucrând ca păstor, domnind ca
împăratul uns al lui Israel-prin toate acestea, el II prefigurează pe descenden
tul său slăvit în care toate tipurile şi profeţiile îşi găsesc o minunată şi glori
oasă împlinire.11 Experienţele timpurii pe care le-a avut David pe când păzea
oile i-au oferit un bogat material pentru meditaţie spirituală. Fără îndoială,
Psalmul 23 este compus pe baza acestor ani de formare. Câţi dintre oamenii
Domnului, generaţie după generaţie, au găsit ajutor şi o încurajare unică în
acea analogie profundă! Cuvintele „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce
lipsă de nimic” (Psalmul 23:1) dobândesc o semnificaţie şi mai profundă prin
venirea „Păstorului celui bun” care „îşi dă viaţa pentru oi” (Ioan 10:11), a „ma
relui Păstor” care a înviat din morţi (Evrei 13:20) şi a „Păstorului celui mare”
care acum este în glorie (1 Petru 5:4).
Aplicaţie
1. Rugăciune şi mijlocire
Cheia mesajului acestei cărţi constă în semnificaţia numelui „Samuel” .
(„Ascultat de Dumnezeu”) şi apariţia frecventă a cuvintelor „rugăciune” şi
„s-a rugat”. Ca şi Moise cu mulţi ani în urmă, Samuel a fost un mare mijloci
tor (Ieremia 15:1). 1 Samuel este o carte plină de rugăciuni. Iată câteva exem
ple de rugăciuni aduse în diferite împrejurări:
Ana
Pe lângă indiciile privitoare la problemele poligamiei (1:2-7), versetele de
început cuprind relatarea emoţionantă a rugăminţii fierbinţi aduse de Ana
înaintea Domnului. Apostolul Pavel adresează un îndemn înţelept filipenilor:
11 Caracterul domniei lui David ca tip al domniei lui Cristos va deveni evident pe măsură
ce vom studia 2 Samuel. !
„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoş

tinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri...” (Filipeni 4:6).
Ana s-a rugat „ ... cu sufletul amărât şi plângea”-dar s-a rugat (1:10). Prin
conţinutul ei, cântarea de mulţumire a Anei (2:1-10) se aseamănă cu cea a fe
cioarei Maria (Luca 1:46-55). Aceasta, fără îndoială, arată cât de familiară îi
era Măriei rugăciunea Anei relatată în Scripturi.
Este interesant să observăm succesiunea evenimentelor. Ana se roagă în
apropierea uşii cortului (1:9-10). Eli vede buzele Anei mişcându-se şi se gân
deşte că a băut prea mult vin. Ana îşi justifică înaintea lui comportamentul.
Eli o binecuvântează: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugă
'
ciunea pe care I-ai făcut-o!” (1:17). In dimineaţa următoare, ea se scoală „dis-
!
de-dimineaţă şi ... [se închină] până la pământ înaintea Domnului” (1:19).
Ce provocare! Din păcate, se pare că a devenit un obicei faptul că, atunci !
:
când creştinii întâmpină greutăţi, întristări şi dezamăgiri, ei nu se roagă, nu
se închină. Ei stau acasă, aleg să lipsească o duminică din biserică pentru a
se înveseli. Neparticiparea la adunarea poporului lui Dumnezeu nu este însă
niciodată o soluţie la probleme (Evrei 10:24-25).
Miţpa 1
Rugăciunile lui Samuel sunt legate de biruinţa lui Israel la Miţpa (7:2-13).
Aceasta marchează un moment decisiv în situaţia Israelului în relaţie cu veci
nii săi apropiaţi, filistenii. Asemenea lui Iosua înaintea lui, Samuel convoacă o
!
adunare naţională (Iosua 23:2; 24:1.2), pentru mărturisirea păcatelor poporu
lui şi reînnoirea obligaţiilor faţă de Domnul. „El dorea să-i unească pe toţi cei
care aveau acelaşi gând în scopul pocăinţei şi reformei şi să-i ridice la o culme
1 mai înaltă, a intensităţii prin contactul cu o mare mulţime însufleţită de ace
1
laşi duh. Când adunarea s-a întâlnit, aceasta era în duhul cel mai potrivit.”12
In smerenie şi pocăinţă, israeliţii îşi recunosc păcatele. In acest, timp, fi
listenii află despre strângerea laolaltă a întregului Israel şi pun la cale atacul.
Israeliţii aud despre înaintarea duşmanului lor şi insistă ca profetul să mijlo
cească pentru ei. Samuel aduce jertfe, iar apoi strigă către Domnul pentru
Israel, „şi Domnul l-a ascultat” (7:9).
„Dă-ne un împărat"
Cererea poporului de a li se da un împărat constituia un păcat. Israelul
era o teocraţie, avându-L pe Domnul ca împărat invizibil. Dorinţa lor de a
avea un împărat (vizibil), asemenea celorlalte naţiuni, era, în primul rând, un
i 12Blaikie, The First Book of Samuel, p. 91.
1 Samuel 249
semn al necredinţei şi, în al doilea rând, o dovadă de respingere a domniei lui

Dumnezeu peste ei (8:7). Aceasta reflecta o încredere tot mai mare în lucru
rile exterioare şi vizibile, şi nu în cele din interior, spirituale.
Când poporul a cerut cu insistenţă un împărat, Samuel s-a întors către
Domnul în rugăciune: „Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au venit la Samuel
la Rama. Ei au zis: «Iată că tu eşti bătrân, şi copiii tăi nu calcă pe urmele
tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.»
Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: «Dă-ne un împărat ca să ne ju
dece.» Şi Samuel s-a rugat Domnului” (8:4-6).
Rugăciune pentru Israel

în ultima sa cuvântare publică, Samuel promite să se roage neîncetat pentru
poporul Israel: „Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui
celui mare, căci Domnul a hotărât să facă din voi poporul Lui. Departe iarăşi
de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă
voi învăţa calea cea bună şi dreaptă. Temeţi-vă numai'de Domnul, şi slujiţi-I cu
credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşoară El printre
voi. Dar dacă veţi face răul, veţi pieri, voi şi împăratul vostru” (12:22-25).
Profetul Samuel a fost un mijlocitor deosebit. Dedicarea sa pentru acest
aspect al rugăciunii este evidentă în următoarele cuvinte: „Departe iarăşi de
mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi!”
Această dedicare este un exemplu vrednic pentru poporul lui Dumnezeu.
Mijlocirea este o parte vitală a rugăciunii (1 Timotei 2:1-2; Efeseni 6:18-19;
Matei 9:38).
2. Responsabilitatea unui tată

Preotul Eli este prezentat ca un om credincios. Totuşi, el pare să nu fi avut
simţul responsabilităţii părinteşti. Despre amândoi fiii săi se spune că erau
„oameni răi [literalmente, fii ai lui Belial]. Nu cunoşteau pe Domnul” (2:12).
Fără îndoială, Eli nu poate fi acuzat pentru faptul că ei nu erau spirituali.
Părinţii nu au nicio putere şi, în consecinţă, nicio responsabilitate, de a-şi con
verti copiii. Eli nu a fost pedepsit pentru ceva care era total în afara controlului
său. El a fost pedepsit pentru că nu a pus frâu comportamentului fiilor săi:
„Atunci Domnul a zis lui Samuel: «Iată că voi face în Israel un lucru care va
asurzi urechile oricui îl va auzi. în ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce
am rostit împotriva lui; voi începe şi voi isprăvi. I-am spus că vreau să pedep
sesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă şi
prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit. De aceea
jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin
jertfe, nici prin daruri de mâncare»” (3:11-14).
Eşecul şi neglijarea de care a dat dovadă Eli în relaţia cu cei doi fii ai săi
erau cu atât mai grave cu cât el era preot şi judecător, iar fiii lui se aflau şi
ei în slujba preoţească. Eli nu a avut doar o responsabilitate legată de fami
lie, ci şi o responsabilitate ecleziastică faţă de fiii lui. Conducerea în poporul
lui Dumnezeu nu înseamnă doar o supraveghere eficientă şi cu credincio-
şie a sfinţilor din biserică, ci şi a familiei: „Dar trebuie ca episcopul [adică
priveghetorul] să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat,
înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să
nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu
gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii
în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine
casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?” (1 Timotei 3:2-5). Această
cârmuire a familiei nu-i priveşte doar pe prezbiteri, întrucât se face referire şi
la diaconi: „Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi câr
muiască bine copiii şi casele lor” (1 Timotei 3:12).
Cuvântul tradus prin „a cârmui” poate fi redat cu acurateţe în următoarea
expresie idiomatică modernă: „a exercita abilităţi manageriale”. Această activita
te implică „planificare, organizare, angajare, pregătirea şi lansarea personalului,
administrare şi disciplină”13. Fără îndoială, practica modernă a argumentării fără
cumpătare şi a vorbirii fără pregătire este greşeala pentru care a fost pedepsit
Eli. Desigur, nu trebuie să înţelegem că doar prezbiterii şi diaconii ar trebui să-şi
i cârmuiască în această manieră casa. Toţi părinţii ar trebui să procedeze astfel.

Totuşi, este foarte important ca liderii să ofere un bun exemplu în această privin
ţă. In zilele noastre, liderii Bisericii sunt tot mai mult discreditaţi de comporta
mentul indisciplinat al copiilor lor. Câţi slujitori, prezbiteri şi diaconi ar trebui să
renunţe la slujba lor dacă testul familiei ar fi pus în practică în mod serios?
Judecata lui Dumnezeu asupra lui Eli din pricina eşecului său ca tată a fost
comunicată prin Samuel pe când acesta era doar un copil (3:1). Trista conti
nuare este că Samuel a eşuat în acelaşi aspect. Fără îndoială că a fost evlavios,
a fost înclinat spre lucrurile spirituale, în mod categoric a fost un om al rugă
ciunii, însă a fost un părinte slab: „Când a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi
judecători peste Israel. Fiul său întâi-născut se numea Ioel, şi al doilea Abia;
ei erau judecători la Beer-Şeba. Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui; ci se
! dădeau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea” (8:1-3).
!l
■:
Ei
3. Prietenie
Sunt ilustrate două extreme ale prieteniei-una dintre cele mai pure şi mai
nobile, şi alta păcătoasă, lumească: prima între David şi Ionatan, cea de a
13J. E. Adams, „The Pastor and his Family”, Reformation Today, 81,1984, p. 29.
;;i
1 Samuel 251
doua între David şi Achiş. Comportamentul este de obicei afectat (infectat?)

! de compania pe care o avem (1 Corinteni 15:33). Intre David şi Ionatan a
existat o legătură neobişnuită. Era o relaţie curată, care-I aducea cinste lui
Dumnezeu, între doi bărbaţi evlavioşi ce îşi purtau un respect reciproc şi
afecţiune reciprocă, pentru că”... sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui
David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el” (18:1). Cei care alcătuiesc po
porul Domnului pot fi legaţi printr-o relaţie profundă şi bogată. Freud a greşit
presupunând că toate relaţiile au elemente ale libidoului (imboldul sau dorinţa
sexuală). Aceasta este doar o altă încercare satanică de a găsi motive pentru a
mânji buna reputaţie a celui neprihănit:
Să amuţească buzele mincinoase,

Care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui
neprihănit!
(Psalmul 31:18-un psalm al lui David)
Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit,

Şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
Domnul râde de cel rău,
Căci vede că-i vine şi lui ziua.
Cei răi trag sabia
Şi îşi încordează arcul...
Ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită. |
Dar sabia lor intră în însăşi inima lor,
Şi li se sfărâmă arcurile.
(Psalmul 37:12-15-un psalm al lui David)
Domnul Isus a sfinţit prietenia prin relaţia Sa apropiată cu cei doisprezece

apostoli, cei trei-Petru, Iacov şi Ioan (Matei 17:1; 26:36-37)-şi cu apostolul
Ioan în special (Ioan 19:26-27; 20:2; 21:7,20).
In timp ce prietenia dintre David şi Ionatan arată cât de mult poate înăl
ţa pe cineva prietenia cu cei evlavioşi, cea dintre David şi Achiş arată cât de
adânc ne poate coborî prietenia cu cei din lume. David a greşit când a ales să
meargă la împăratul Achiş al filistenilor Saul pentru a fi protejat dinaintea lui
Saul. El s-a pus pe sine în serviciul unui duşman al lui Israel. Prins în capcana
propriilor sale înşelăciuni şi minciuni, David şi-a mărturisit supunerea faţă de
împăratul Achiş (28:1-2) care a crezut întru totul minciunile lui David. Omul
care a insistat de două ori ca Saul să nu fie ucis (24:6; 26:9) ajunsese să facă
alianţă cu armata care îi va distruge atât pe Saul, cât şi pe Ionatan! Pentru po
porul lui Dumnezeu, prietenia cu lumea aduce întotdeauna probleme grave (1
Ioan 2:15.16; Romani 12:2; 2 Corinteni 6:17-18).
L
—
4. Ascultare
Importanţa ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu este subliniată prin pe
deapsa dată de Domnul împăratului Saul. Prima dovadă de neascultare a avut
loc atunci când şi-a asumat funcţia de preot (o slujbă pe care, potrivit le
gământului mozaic, numai un levit o putea îndeplini). Aflat la un pas de o
bătălie însemnată împotriva filistenilor, cu armata dezorganizată, risipită şi
aşteptând venirea preotului Samuel care nu sosise la timpul stabilit, Saul a luat
problema în propriile sale mâini (13:9), însă rezultatele au fost dezastruoase. A
doua dovadă de mare neascultare a avut loc atunci când Domnul i-a poruncit
împăratului Saul să ducă la bun sfârşit nimicirea totală a amaleciţilor şi a tu
turor posesiunilor acestora (15:2-3). în acest caz, Saul a cruţat viaţa lui Agag,
împăratul amaleciţilor, şi a luat ca pradă partea cea mai bună dintre vite (15:9).
Samuel l-a înfruntat pe Saul anunţând judecata Domnului împotriva lui:
îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele

Decât ascultarea de glasul Domnului?
Ascultarea face mai mult decât jertfele,
Şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.
Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea,
Şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată ca închinarea la idoli şi
terafimii.
Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului,
Te leapădă şi El ca împărat.
(15:22-23)
Ideea ascultării de Domnul este accentuată şi în Noul Testament. Domnul

Isus aşteaptă ca dragostea să fie demonstrată în mod practic prin ascultare
i (Ioan 14:15; 15:10,14). De asemenea, legătura dintre credinţă şi ascultare este
atât de puternică, încât versetul din Scriptură care spune că „Avram a crezut
pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” este considerat
i de unul dintre scriitorii Noului Testament un excelent exemplu de credinţă,
iar de alt scriitor este văzut o dovadă incontestabilă a ascultării (Romani 4:2-5;
Iacov 2:21-24).
ii 5. Călăuzirea providenţială
! Dintre toate evenimentele prezentate, se remarcă două întâmplări impor
tante care ilustrează acest adevăr. Prima se referă la răzbunarea plănuită de
David împotriva lui Nabal, care nu voia să dea provizii slujitorilor lui David
'
1 Samuel 253
(25:21-22). Respins de acest fermier bogat, David reacţionează fără întârziere.

„Cum a primit David vestea adusă de ei? S-a smerit şi şi-a încredinţat pro
blema în mâinile lui Dumnezeu Domnul? Dimpotrivă, vedem acum, pentru
prima dată, că nu îşi stăpâneşte propria stare sufletească şi se lasă condus de
irascibilitatea firească a temperamentului său. Intr-un acces de furie ... fiind
înflăcărat de un duh de răzbunare, el şi-a luat ceata de patru sute de bărbaţi
înarmaţi spre mica cetate a Carmelului ... Cu siguranţă că de data aceasta el
nici nu s-a rugat, nici nu L-a întrebat pe Domnul prin «Urim şi Tumim».
Dacă ar fi dus la bun sfârşit ceea ce îl îndemna mânia lui... ar fi dat lovitura
de moarte propriului său renume şi cauzei sale. Astfel, ar fi fost considerat un
proscris înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregii lumi: un om asupra căruia
nu numai că duşmanii săi ar fi triumfat, dar care ar fi fost părăsit şi de priete
nii săi, socotit a fi nevrednic de coroana lui Israel.”14
In suveranitatea Sa, Dumnezeu desemnează pe cineva care să salveze si
tuaţia. Intervenţia lui Abigail nu numai că îi fereşte de o tragedie pe soţul şi
slujitorii ei, dar îl împiedică totodată pe David să-şi distrugă reputaţia.
A doua ilustrare a providenţei atotputernice a lui Dumnezeu este alianţa
i
nechibzuită a lui David cu împăratul Achiş al filistenilor. Creându-şi îndato
riri faţă de acest duşman al lui Israel, David este hotărât să pornească la război
de partea filistenilor, luptând împotriva lui Israel (29:1-2, 89). Domnul îi fo
loseşte pe domnitorii filistenilor pentru a opri nesăbuinţa lui David (29:3-4).
Dacă ar fi mers la război împotriva lui Israel, David şi-ar fi periclitat pentru
totdeauna credibilitatea înaintea poporului său.
6. Har şi daruri
Cerând un împărat, poporul l-a acceptat, probabil, pe Saul în această func
ţie datorită înfăţişării lui impresionante şi abilităţilor sale naturale, care îl ca
lificau pentru poziţia de lider militar. Insă dedicarea religioasă şi starea lui
spirituală reflectau starea poporului din acea vreme: „acea a unui zel pentru
religia lui Iehova şi un conformism exterior faţă de ea, cu dorinţa deplină de
a-şi supune inima înaintea Domnului, şi o adevărată dedicare faţă de El”.15
Saul nu a fost niciodată născut din nou, şi totuşi, imediat după ungerea sa în
slujba de împărat al lui Israel, i-au fost date „semne” că Dumnezeu era cu el
14 F. W. Krummacher, David-the King ofIsrael (Grand Rapids, Michigan: Baker Book
House, 1982 [prima ediţie 1868]), p. 173.
Scrierile lui Krummacher sunt foarte apreciate pentru credincioşia lor faţă de Scriptură,
accentul devoţional şi stilul limpede, accesibil. Alte lucrări (publicate de asemenea de Baker)
includ Elijah the Tishbite, Elisba a Prophetfor our Times, The Suffering Saviour and The Martyr
Lamb.
1S Edersheim, Israel Under Samuel, Saul, and David, p. 36.
(10:7). Unul dintre semne era acela că Duhul Domnului va veni peste el şi el
va profeţi împreună cu un grup de profeţi (10:6). Aceasta ridică o întrebare
serioasă cu privire la relaţia dintre harul lui Dumnezeu şi darurile Duhului
Sfânt. Vedem aici un om care, în mod evident, a profeţit prin puterea Duhului
Sfânt şi, totuşi, nu era un copil al lui Dumnezeu, astfel că în cele din urmă a
fost respins în totalitate.
Domnul Isus Cristos afirmă că este posibil ca cineva să poată exercita
daruri spirituale, şi totuşi, să nu aibă harul spiritual: „Nu orişicine-Mi zice:
«Doamne, Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui
Meu care este în ceruri. Mulţi îmi voi zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne!
N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi
n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat:
«Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi
fărădelege»”(Matei 7:21-23).
Apostolul Pavel exprimă acelaşi adevăr: „Chiar dacă aş vorbi în limbi ome
neşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval
zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele
şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi
n-aş avea dragoste, nu sunt nimic” (1 Corinteni 13:1-2).
Semnele adevăratei evlavii sunt dragostea pentru Dumnezeu şi ascultarea
de El, şi nu practicarea darurilor-naturale sau spirituale!
i
7. Superstiţie religioasă
Chivotul legământului (sau „chivotul mărturiei”) construit după descrierea
detaliată şi exactă dată de Dumnezeu (25:10-22) era locul unde Dumnezeu Se
;
întâlnea cu Moise, aşa cum promisese: „Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la
: înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul măr
turiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel” (Exodul 25:22).
Chivotul legământului a ocupat un loc important în istoria lui Israel. Locaşul
milei, formând capacul chivotului şi susţinând cei doi heruvimi de aur, era aso
i? ciat cu prezenţa lui Dumhftfeu (Psalmul 80). Când preoţii care duceau chivotul
i:
i au păşit în apele râului Iordan, s-a deschis în mod miraculos o cărare, iar mul
! ţimea imensă a israeliţilor a trecut pe albia uscată înspre ţara Canaanului (Iosua
!:
3:14-17). Curând după aceea, chivotul a fost purtat timp de şapte zile în jurul
Ierihonului, înainte ca zidurile cetăţii să se prăbuşească (Iosua 6:6-20). După
aşezarea Israelului în Canaan, chivotul a rămas pentru o vreme în cortul de la
Ghilgal, iar apoi a fost mutat la Silo, unde a rămas până în zilele lui Eli.
în lupta cu filistenii, Israel a fost înfrânt (4:1-2). Ei au ajuns la concluzia
corectă că nereuşita lor era dovada faptului că Domnul nu îi mai sprijinea.
1 Samuel 255
Metoda la care au apelat pentru a încerca să se asigure de ajutorul Domnului

în următoarea bătălie afost complet greşită. în loc să se smerească şi să se
pocăiască, mărturisindu-şi păcatele şi căderea, ei s-au hotărât să aducă în ta
bără chivotul legământului din cortul de la Silo, crezând în mod greşit că
prezenţa lui Dumnezeu era legată în mod inseparabil de locaşul milei (4:4).
Consecinţele au fost dezastruoase, între acestea numărându-se şi capturarea
chivotului legământului.
Simbolurile instituite de Dumnezeu nu au niciodată putere în ele însele.
Israeliţii şi alţi oameni de atunci au făcut deseori greşeala de a disocia simbolu
rile exterioare de realităţile interioare. Adevăratul motiv al înfrângerii suferite
de Israel era dezaprobarea manifestată de Dumnezeu faţă de decadenţa lor spi
! rituală. Răspunsul era în totalitate unul spiritual. Dacă Israelul se pocăieşte şi se
: întoarce în căinţă adevărată la Domnul, El îi va sprijini şi-i va apăra din nou.
încrederea în formalităţile exterioare, în absenţa realităţii spirituale, in
terioare, devine semnul distinctiv al fariseilor din vremea Noului Testament
! (Matei 23:25-28).
Aceeaşi greşeală trebuie s-o avem în vedere şi în ceea ce priveşte simbo
- lurile creştine ale pâinii şi vinului în celebrarea Cinei Domnului. Faptul de
a lua simbolurile fără o conştientizare spirituală sinceră poate avea rezultate
drastice: „Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă
nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi ne
putincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm” (1 Corinteni 11:29-30).
Concluzie
în prima carte a lui Samuel apar patru personaje principale: Eli, Samuel,
Saul şi David.
Eli, preot şi judecător, poate fi descris ca „un om a cărui slăbiciune i-a afec
tat mărturia”16. Eşecul experimentat în familie i-a adus dezonoare şi judecata
lui Dumnezeu.
Cu toate că profetul Samuel a cunoscut şi el eşecul în familia sa, totuşi, el
a fost un om al rugăciunii. Fie că înfrunta dificultăţi, fie că se confrunta cu
decizii grele, când avea nevoie de călăuzire sau îl lăuda pe Dumnezeu pentru
îndurarea şi bunătatea Lui, Samuel se ruga. Rugăciunile lui erau întărite de
fapte, pentru că profetul nu se ruga doar, ci făcea tot ceea ce i se poruncea
(16:4).
începutul lui Saul a fost unul bun, însă el a fost prins repede în capcana
autocraţiei. O astfel de putere absolută nu este uşor de controlat. Fiind neas
cultător faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, el şi-a nesocotit funcţia, a uzurpat-o
pe cea a altuia, s-a aprins de gelozie faţă de David şi şi-a sfârşit viaţa tulburat
de perioade de nebunie.
16 Brown, Let's Readthe Old Testament, p. 67.
Ultimul dintre cei patru este David, care în ciuda păcatelor şi a căderilor
sale repetate, este descris ca fiind omul după inima lui Dumnezeu (13:14).
Prigonirile, suferinţele, încercările şi ispitele l-au format şi l-au modelat pe
acest om al lui Dumnezeu, făcând din el următorul şi cel mai mare împărat
al lui Israel.
!i
!:
::
(
I
i
■i
1
li
5
:
2 Samuel
(continuarea cărţii 1 Samuel)
Autori: Natan si Gad

(Probabil-vezi 1 Cronici 29:29-30)
Idee centrală: „înaintea Domnului"
Temă:
Necazurile si biruinţele slujitorului lui
Dumnezeu
'
„Slăvit să fie Numele Tău ...

Şi casa robului Tău David să rămână înaintea Ta."
2 Samuel 7:26
i
Cuprins
Domnia împăratului David
1. Primii ani 1:1-9:13

i. Evenimente preliminare 1:1-27
a. Răzbunarea lui David pentru moartea lui Saul 1:1-16
b. David îi jeleşte pe Saul şi Ionatan 1:17-27
ii. David ca împărat peste luda şi Israel 2:1-9:13
a. Pretenţia la tron a lui Iş-Boşet şi Abner 2:1-4:12
b. Cucerirea Ierusalimului 5:1-16
c. înfrângerea filistenilor 5:17-25
d. Ducerea chivotului la Ierusalim 6:1-23
e. Legământul lui Dumnezeu şi recunoştinţa lui David 7:1-29
f. Sumarul războaielor lui David şi lista demnitarilor 8:1-18
g. Restabilirea lui Mefiboşet 9:1-13
2. Perioada de mijloc 10:1-19:43

i. Marile succese militare asupra amoniţilor şi sirienilor 10:1 -11:1
ii. Căderea în păcat şi pedepsirea lui David 11:2-12:24
a. Adulterul lui David şi căsătoria ulterioară 11:2-27
b. Condamnarea lui David de către Natan şi pocăinţa lui
David 12:1-23
c. Naşterea lui Solomon 12:24-31
: iii. Amnon şi Tamar; fuga lui Absalom 13:1-39
iv. Reprimirea lui Absalom la curte 14:1-33
v. Revolta şi moartea lui Absalom 15:1-18:32
vi. Jalea lui David 18:33-19:4
vii. Mustrarea lui loab şi încercarea de reorganizare a lui David
19:5-43
3. Ultimii ani 20:1-24:25

i. Revolta lui Şeba şi a seminţiilor nordice 20:1-26
ii. Trei ani de foamete: David îi răzbună pe gabaoniţi 21:1-14
iii. Continuarea războaielor cu filistenii 21:15-22
iv. Un psalm al lui David 22:1-51
v. Sumarul isprăvilor eroilor lui David 23:1-39
vi. Numărătoarea şi consecinţele ei 24:1-25
2 Samuel
In versiunea ebraică a Bibliei, 1 şi 2 Samuel formează un singur volum.

Există o coeziune evidentă între cele două părţi, deşi fiecare prezintă caracte
ristici particulare. Prima carte urmăreşte istoria a trei personaje importante:
Samuel, ultimul dintre judecători; Saul, primul dintre împăraţi; şi David, îm
păratul cel mai important al Israelului. Cea de-a doua carte a lui Samuel este
dedicată aproape în întregime istoriei lui David ca împărat. Ambele cărţi sub
liniază importanţa rugăciunii. In cea de-a doua carte, expresia „a întrebat pe
Domnul” apare de patru ori (2:1; 5:19,23; 21:1). In plus, aproape toată această
istorie evidenţiază faptul că David a recunoscut în permanenţă prezenţa lui
Dumnezeu cu el în orice vreme.
Autor
Autorii acestei a doua cărţi au fost, probabil, Natan şi Gad, doi profeţi care
erau contemporani cu David: „Faptele împăratului David, cele dintâi şi cele
de pe urmă, sunt scrise în cartea lui Samuel, văzătorul, şi în cartea prorocului
Natan şi în cartea prorocului Gad, împreună cu toată domnia şi toate isprăvile
lui, precum şi ce s-a petrecut pe vremea lui, fie în Israel, fie în toate împărăţiile
celorlalte ţări” (1 Cronici 29:29-30).
Este evident că în alcătuirea acestei istorii au fost utilizate alte surse, pre
cum „Cartea Dreptului” (1:18).
Context istoric
Cartea începe cu numirea lui David ca împărat (1010 î.Cr. peste Iuda,
1003 î.Cr. peste împărăţia unită a lui Israel şi Iuda) şi prezintă o succesiune
a evenimentelor semnificative din timpul domniei sale de 40 de ani, până la
moartea lui, în anul 970 î.Cr. David se ridică plin de putere şi influenţă ne
egalată atât pe plan naţional, cât şi internaţional, cedează poftelor senzuale,
comite adulter şi crimă şi suferă consecinţele păcatului său care îi afectează
familia şi naţiunea.
Structură
A doua carte a lui Samuel relatează viaţa lui David, cu biruinţele şi neca
zurile lui. Niciun alt personaj biblic nu are o viaţă caracterizată de experienţe
spirituale atât de variate precum cea a lui David.
Partea I: Primii ani (1:1-9:13)

împăratul Saul a murit. Veştile ajung la David şi la oamenii săi, care se
exilaseră în oraşul filistean Ţiclag (1 Samuel 27:5-6). Mesagerul este un tânăr
amalecit care pretinde că l-a ucis pe Saul. Evident, amalecitul aşteaptă o re
compensă, o dovadă a recunoştinţei, o cinstire deosebită pentru actul pe care
susţine că l-a înfăptuit (4:10). însă el nu ţine seama de spiritul nobil şi de ini
ma temătoare de Dumnezeu pe care le are tânărul moştenitor al tronului lui
Israel. David este copleşit de întristare din pricina morţii lui Saul şi Ionatan.
Deşi Saul a încercat în repetate rânduri să îl omoare şi a fost pe punctul de
a reuşi de mai multe ori, totuşi, el era „unsul Domnului” (1:14; cf. 1 Samuel
24:6,10; 26:11,16,23). David nu ar fi ridicat un deget împotriva lui şi, cu atât
mai mult, nu va răsplăti pe omul care a făcut aşa ceva. în plus, amalecitul este
executat pentru fapta pe care a declarat că a săvârşit-o.1 „Fiind amalecit, el era
sortit nimicirii (Deuteronomul 25: 17-19), iar David, împăratul ales, era cel
care trebuia să execute sentinţa.”2
în ruinele Ţiclagului, David aduce un omagiu duşmanului care a căutat
să-i curme viaţa şi prietenului care i-a fost alături în nenorocire. David are
doar 30 de ani (5:4) şi, totuşi, dovedeşte o deosebită maturitate. Toţi anii de
i prigonire şi necaz, nenumăratele nopţi albe, neliniştea, tristeţea, călătoriile-
toate au dispărut din inima şi mintea lui. Nu este adusă nicio învinuire carac
terului lui Saul, nu este rostită nicio remarcă de eliberare la auzul veştii că Saul
a murit, nu este schiţat nici cel mai neînsemnat semn de bucurie că duşmanul
lui nu mai este-dimpotrivă, se observă exact opusul. Chiar dacă îşi exprimă I
lauda şi întristarea, el nu face deosebire între Saul şi Ionatan decât în penulti
mul vers al cântării (1:26), unde „comparaţia cu dragostea unei femei exprimă
cea mai profundă sinceritate a unei iubiri pline de devotament”3.
„Israel a pierdut bătălia de la Ghilboa, dar acum se afla în pragul unor
victorii nesperate. Era în jurul anului 1010 î.Cr., iar David era tot mai aproape
1 Relatarea amalecitului nu este adevărată (vezi 1 Samuel 31:3-5), însă David nu avea de i
unde să ştie acest lucru.
2 Arthur W. Pink, The Life of David (Grand Rapids, Michigan: Baker Book House,
1981), voi. 1, p. 233.
3 Keil & Delitzsch, The Books ofSamuel, p. 292.
2Samuel 261
de tron.”4 David ştia foarte bine că acţiunea rapidă şi decisivă duce adesea la
victorie. El ar fi putut foarte bine să-i conducă pe oamenii săi, să-şi adune
susţinători în Israel şi să pretindă coroana şi tronul. în schimb, el se întoarce la
Domnul cerând călăuzire şi îndrumare: „David L-a întrebat pe Domnul: «Să
mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?» Domnul i-a răspuns: «Suie-te.» David
a zis: «Unde să mă sui?» Şi Domnul a răspuns: «La Hebron»” (2:1).
Domnul îl trimite pe David la Hebron, în Iuda. Hebronul se numea iniţial
Chiriat-Arba (Iosua 14:15) şi se află cu 20 de mile la est de Ţiclag şi cu 18 mile
la sud de Ierusalim. Această mişcare marchează primul pas al ascensiunii lui
David la puterea supremă. Până acum, Iuda a fost doar o provincie în Israel.
Din acest moment, Iuda devine o împărăţie. La Hebron, David este uns ca
„împărat peste casa lui Iuda” (2:4). Când a auzit de fapta curajoasă a oamenilor
din Iabesul Galaadului care au recuperat trupul lui Saul şi pe cele ale fiilor lui,
David le trimite un mesaj în care laudă gestul lor. Aceasta, fără îndoială, spul
beră orice temeri pe care ei sau orice alţi vechi prieteni ai împăratului Saul le-ar
fi putut avea faţă de înălţarea lui David. In loc să încerce să îi pedepsească pe cei
care l-au slujit cu credincioşie pe Saul, David este gata să le arate bunăvoinţă, să
le acorde distincţii şi onoare mai degrabă decât să-i constrângă să plece în exil.
După cinci ani de la înfrângerea suferită din partea filistenilor, Abner, că
petenia oştirii lui Saul (şi verişorul lui Saul, 1 Samuel 14:50), îl proclamă pe Iş-
Boşet, fiul lui Saul, împărat peste Israel (2:8-9)-şi anume, peste cele unsprezece
seminţii, cu excepţia lui Iuda. Abner a fost cel care l-a adus pe tânărul David la
împăratul Saul după ce acesta l-a ucis pe Goliat (1 Samuel 17:57). Prin proclama
rea lui Iş-Boşet ca împărat, Abner ştie că acţionează împotriva voii revelate a lui
Dumnezeu, conform căreia tronul trebuie să treacă de la casa lui Saul la David
(3:9-10). Acest act de sfidare conduce la un război civil între Israel şi Iuda. i
In timpul şederii la Hebron, David arată din nou semne ale unei slăbiciuni
periculoase, în dragostea lui pentru femei. La cele două soţii pe care le luase cu
el adaugă încă patru (cf. Deuteronomul 17:14-17). Toate şase i-au născut fii lui
David la Hebron. „Deşi poligamia nu-i era permisă lui David ... tolerarea poli
gamiei nu a împiedicat şi nici nu a putut împiedica nenorocirile pe care, prin na
tura ei, aceasta le cauzează. Nu putea fi vorba despre unitate în familia lui David,
nimic din acel sentiment plăcut al unităţii, care dă un farmec deosebit căminului
familial. Dimpotrivă, ocaziile de înstrăinare şi împotrivire vor fi mereu pe punc
tul de a ieşi la suprafaţă între diferitele ramuri ale familiei, astfel că va fi nevoie
de toată înţelepciunea şi blândeţea lui pentru a controla aceste neînţelegeri.”5
4 Charles Gulston, David Sheperd and King: the life and heritage ofDavid (Grand Rapids,
Michigan: Zondervan, 1980), p. 98.
5William G. Blaikie, David, King ofIsrael: the divineplan and lessonsofhis life (Minneapolis,
Minnesota: Klockand Klock Christian Publishers, 1981 [prima ediţie 1861]), p. 145.
în ciuda avertizării clare date de Moise, aceea că unui împărat nu-i este
îngăduit să aibă un număr mare de soţii (Deuteronomul 17:17), David va
lua mai multe soţii şi concubine atunci când se va muta în cele din urmă la
Ierusalim (5:13). Dar David va avea multe de îndurat din partea familiei lui:
soţia sa preferată se va întoarce împotriva lui (6:20-22); fiul său Amnon va fi
ucis de fratele lui vitreg (13:28-29); fiul său preferat, Absalom, îi va lua tro
nul (15:13) şi va fî ucis (18:14); un alt fiu, Adonia, va încerca de asemenea să
ia tronul (1 împăraţi 1:5), dar va fi şi el ucis de fratele său vitreg (1 împăraţi
2:24-25). După cum a avertizat Moise întregul Israel, să ştiţi că păcatul
vostru vă va ajunge” (Numeri 32:23).
Soţiile şi fiii lui David

Soţie Fiu Moarte
Mical nu a avut copii
Ahinoam Amnon (care a necinstit-o ucis de Absalom
pe Tamar)
Abigail Chileab (Daniel) a murit în tinereţe
Maaca Absalom (fratele Tamarei) ucis de loab I
Hagita Adonia ucis de Solomon
Abital Şefatia
Egla Itream
Bat-Şeba Solomon (ledidia)
Şimea (Şamua)
i Şobab
Natan
Una dintre soţiile de mai sus Ibhar
Una dintre soţiile de mai sus Elişama (Elişua)
Una dintre soţiile de mai sus Elifelet (Elfelet)
Una dintre soţiile de mai sus Noga
I Una dintre soţiile de mai sus Nefeg
Una dintre soţiile de mai sus lafia
; Una dintre soţiile de mai sus Elişama
I
Una dintre soţiile de mai sus Eliada (Beeliada)
s Una dintre soţiile de mai sus Elifelet ■
Concubine alţii (1 Cronici 3:9) 1
I
La moartea împăratului Iş-Boşet şi a lui Abner, căpetenia oştirii lor, is-
raeliţii descurajaţi se întorc la David supunându-se conducerii lui. Bătrânii
poporului recunosc planurile pe care le are Dumnezeu cu David. Ei aduc
trei motive pentru alegerea lui ca împărat: în primul rând, el este din neamul
I lor; în al doilea rând, el are experienţă în calitate de căpetenie a armatei în
i
război; şi, în al treilea rând, Domnul i-a promis împărăţia. Bătrânii lui Israel
2 Samuel 263
ar fi trebuit să pună ultimul motiv pe primul loc, întrucât acesta este cel mai
important. Dacă ar fi fost călăuziţi de motivaţii şi gânduri spirituale de a fi
plăcuţi Domnului, acest singur motiv le-ar fî fost îndeajuns-era voia revelată a
lui Dumnezeu. Faptul că ei nu erau motivaţi de principii şi preocupări spiritu
ale înalte se observă limpede dacă avem în vedere alţi doi factori: acela că le-a
luat atât de mult timp să ia această decizie, din moment ce au trecut şapte ani
şi jumătate de la moartea lui Saul; şi, în al doilea rând, modul în care voia lui
Dumnezeu a fost considerată un motiv secundar-au arătat consideraţie faţă de
ea doar atunci când nu mai aveau în faţă nicio altă direcţie posibilă.
După şapte ani şi jumătate în care a condus peste Iuda, David este uns ca
împărat peste împărăţiile unite ale lui Israel şi Iuda. El face „un legământ cu
ei la Hebron înaintea Domnului” (5:3). Marea promisiune a lui Dumnezeu se
împlineşte atunci când David, din tribul lui Iuda, devine împărat peste împă
răţia unită a lui Israel:
Iuda, tu vei primi laudele fraţilor tăi;

Mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi:
Fiii tatălui tău se vor închina până la pământ înaintea ta.
Iuda este un pui de leu;
Tu te-ai întors de la măcel, fiule!
Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu;
Ca o leoaică: cine-1 va scula?
Toiagul de domnie [simbolul regalităţii] nu se va depărta din Iuda,
Nici toiagul de cârmuire [bastonul lung al împăratului] dintre pi
cioarele lui,
Până va veni Şilo [împăciuitorul, Prinţul Păcii];
Şi de El vor asculta popoarele.
(Geneza 49:8-10).
Fără îndoială că legământul pe care prezbiterii şi David l-au f&cut în acea

zi (5:3) a stabilit obligaţiile împăratului şi ale supuşilor, precum şi promisiuni
le făcute pentru fiecare parte.
David alege Ierusalimul, fortăreaţa Sionului, ca loc al reşedinţei sale regale.
Ierusalimul, cu dealurile sale, avea o istorie sfântă. Acolo l-a întâlnit Avraam
pe misteriosul Melhisedec, împăratul Salemului (Ieru-Salem, adică „Locul
Păcii”) care i-a dat pâine şi vin şi l-a binecuvântat prin cuvinte solemne:
Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt,

Ziditorul cerului şi al pământului;
Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt,
Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale.

(Geneza 14:19-20).
Pe muntele Moria, unde a fost zidit Ierusalimul, Avraam şi-a luat fiul
pentru a-1 oferi ca ardere-de-tot Domnului (Geneza 22:1-2) şi a rostit acele
cuvinte de neuitat: „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arde-
rea-de-tot” (Geneza 22:8). Vechiul numele al Salemului a fost schimbat în
Iebus în timpul invaziei lui Iosua. în zilele judecătorilor, iebusiţii (locuitorii
Iebusului) au fost descrişi ca „o cetate străină, unde nu sunt copii ai lui Israel”
(Judecători 19:12).
Ierusalimul, altfel realmente de nepătruns, este cucerit de Ioab, aflat în
fruntea unei cete de bărbaţi curajoşi ai lui David, care trec peste canalul cetăţii
pătrunzând în interiorul ei (5:7-8; 1 Cronici 11:6).
Auzind că David a devenit împărat al Israelului unit, filistenii acţionează
imediat, astfel încât el să nu aibă timp să îşi consolideze poziţia. Ei înaintea
ză până în Valea Refaim. Deşi acest pericol este iminent, David cere sfatul
Domnului. Sub călăuzire divină, David luptă împotriva filistenilor, obţinând
o victorie decisivă.6 Urmează o altă bătălie şi, tot sub călăuzirea Domnului,
David reuşeşte să îi scoată pe filisteni din Israel.
Chivotul Mărturiei
Chivotul Mărturiei sau chivotul legământului a fost construit în confor
I mitate cu instrucţiunile detaliate pe care Domnul le-a dat lui Moise la Sinai
(Exodul 25:10-22). Având un locaş al milei drept capac şi fiind aşezat în Sfânta
Sfintelor, înăuntrul Cortului întâlnirii, chivotul era piesa de mobilier aflată în
centrul închinării instituite în mod divin şi care avea scopul să-L onoreze pe
Dumnezeu în perioada Vechiului Testament. Chivotul fusese purtat înaintea
israeliţilor când aceştia au plecat de la muntele Sinai (Numeri 10:33), iar leviţii
au devenit singurii învestiţi cu autoritatea de a-1 purta (Deuteronomul 10:8).
în cele din urmă, o copie completă a Legii scrise de Moise a fost aşezată înă
untrul chivotului (Deuteronomul 31:26). Chivotul a condus poporul în dru
mul său prin râul Iordan şi în ţara promisă (Iosua 3:6, 8) şi a fost purtat în jurul
Ierihonului înainte ca zidurile cetăţii să se prăbuşească (Iosua 6:8). Chivotul
a fost capturat de filisteni (1 Samuel 4:10-11), însă le-a pricinuit acestora atât
de multe necazuri încât l-au dus înapoi în Israel (1 Samuel 5:1-6:12). în final,
6 Este posibil ca David să fi compus Psalmul 63 în acea perioadă. Cu toate că mulţi co
mentatori sunt de părere că Psalmul 63 a fost conceput în zilele în care David se ascundea
de Saul în pustia lui Iuda, este puţin probabil ca David să se fi numit pe sine „împăratul” în
acea vreme (v. 11). Spurgeon consideră că acesta a fost compus mai târziu, pe când David se
ascundea de Absalom.
2Samuel 265
chivotul a fost aşezat în casa lui Abinadab (1 Samuel 7:1), unde a rămas până
când David a dorit să-l mute în Ierusalim.
Trecuseră aproape şaptezeci de ani de când chivotul lui Dumnezeu nu se
mai aflase în Cortul întâlnirii.7 Odată cu unirea celor douăsprezece seminţii
ale lui Israel sub domnia lui David, era potrivit să se acorde atenţie deosebi
tă caracterului central al închinării, întrucât chivotul reprezenta prezenţa lui
Dumnezeu. Nu era niciun alt loc mai potrivit pentru chivot decât oraşul-ca-
pitală, Ierusalim, care devenise cunoscut sub numele de Cetatea lui David.
Prin urmare, împăratul a pregătit un cort în care să aşeze chivotul Mărturiei,
chivotul legământului.
O nechibzuinţă tragică însoţeşte prima încercare de a transporta chivotul
la Ierusalim (6:2-7). Fiind în mod evident mai preocupaţi să urmeze exemplul
filistenilor (1 Samuel 6:7) decât poruncile clare date de Dumnezeu, israeliţii
poartă chivotul într-un car nou. Prima carte a Cronicilor relatează în mai
multe detalii măsurile luate de David şi de preoţi în cea de-a doua încercare
de a duce chivotul, potrivit Cuvântului revelat al lui Dumnezeu: „Fiii leviţilor
au dus chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu nişte drugi, cum poruncise Moise,
după cuvântul Domnului” (1 Cronici 15:15).
Chivotul este dus în Cetatea lui David cu o deosebită recunoştin
ţă. împăratul, plin de entuziasm spiritual, dansează „din răsputeri înaintea
Domnului” (6:14). Soţia sa, Mical, fiica împăratului Saul, priveşte comporta
mentul soţului ei şi îl dispreţuieşte „în inima ei” (6:16).8 Relaţia dintre ei doi
nu va mai fi niciodată ca înainte.
Aşezându-se la Ierusalim şi având pace de la Domnul cu toţi duşmanii lui,
David devine tot mai neliniştit deoarece casa lui este mai trainică decât locul
în care e păstrat chivotul lui Dumnezeu. El doreşte să construiască o clădire
trainică, un templu pentru Domnul. La început, profetul Natan îl încurajea
ză pe David să facă acest lucru, dar în noaptea următoare Dumnezeu îi arată
lui Natan aroganţa şi greşeala lui (7:4). Natan primeşte misiunea să trans
mită împăratului un mesaj: David nu va construi o casă pentru Dumnezeu;
ci Dumnezeu va construi o casă pentru David (7:11). Este folosit aici un joc
de cuvinte. Casa lui Dumnezeu este o clădire; casa lui David o reprezintă
descendenţii lui. Primind veştile, împăratul David răspunde cu reverenţa şi
umilinţa care-i sunt caracteristice. El părăseşte palatul regal, îndreptându-se
7 Keil şi Delitzsch estimează un număr de 20 de ani până la victoria de la Eben-Ezer, 40
de ani sub guvernarea lui Samuel şi Saul şi aproximativ zece ani sub domnia lui David (Keil
8c Delitzsch, The Books ofSamuel, p. 330).
8 Mical îl considera un idol (1 Samuel 19:13; cf. Geneza 31:19) şi, evident, îl iubea pe ero
ul viteaz şi împăratul maiestuos. Ea nu a fost deloc impresionată de umilinţa cu care David
a luat efodul preoţesc sau de comportamentul său care dovedea un entuziasm spiritual atât
de mare.
spre umilul cort care găzduieşte chivotul sacru. Acolo, „împăratul David s-a
dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului” (7:18). Tocmai a primit un mesaj care
i-ar fi făcut pe mulţi bărbaţi să se mândrească, să fie plini de orgoliu şi să îi
privească pe cei din jur cu aroganţă. Dar acest bărbat, „un om după inima Lui
[a lui Dumnezeu]” (1 Samuel 13:14) este total diferit. Smerit, plin de uimire în
faţa bunătăţii deosebite a lui Dumnezeu, David se duce la locul de închinare
pentru a-şi revărsa acolo inima în uimire, dragoste şi laudă (cf. Psalmul 132).
împărăţia lui David este consolidată şi extinsă. învingerea deplină a fi
listenilor este urmată de supunerea moabiţilor şi expansiunea împărăţiei spre
nord-est, până la râul Eufrat. Siria cade, precum şi Amon, Amalec şi Edom.
„Domnul îl ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea” (8:14).
Amintindu-şi de promisiunea făcută cu ani în urmă celui mai bun prieten
al său, prinţul Ionatan, David doreşte să afle dacă mai trăieşte cineva din fa
milia sa (1 Samuel 20:15, 17). Descoperind că nu a mai rămas în viaţă decât
un singur fiu al lui Ionatan, ologul Mefiboşet, David îi restituie acestuia pă
mânturile familiei care aparţinuseră bunicului său Saul. Pe urmă face promi
siunea că Mefiboşet va mânca mereu la masa lui ca oaspete de onoare.
Partea a ll-a: Perioada de mijloc (10:1-19:43)

David împreună cu oştirile lui câştigă o victorie decisivă împotriva sirieni
lor, dar în primăvara următoare hotărăşte să nu se alăture în luptă oştirii sale.
; Aceasta marchează un teribil punct de cotitură în viaţa acestui om temător de
i Dumnezeu. Prima parte a vieţii sale, deşi schimbătoare, a fost încununată de
nenumărate victorii. Anii următori vor fi însă plini de încercări. Situaţia se
înrăutăţeşte tot mai mult. Căderea spirituală a lui David începe în momentul
în care el se abate de la calea datoriei, rămânând în Ierusalim când oamenii săi
erau la luptă şi petrecându-şi timpul în trândăvie. El vede o femeie frumoasă
scăldându-se. David „este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului” (Iacov 1:14-15). Iar un păcat
duce la altul. De la greşeala de a lua soţia altui bărbat, ajunge în curând să ia
viaţa altui bărbat. Făcându-se vinovat de adulter, uneltiri şi crimă, atrage mâ
nia lui Dumnezeu care se aprinde împotriva lui. împăratul David este mus
trat de profetul Natan. în urma unei parabole remarcabile adresate în mod
personal de Natan lui David (12:1-15), împăratul simte apăsarea condamnării
spirituale. David se pocăieşte. Psalmul 51 este desprins din inima lui.
Deşi sentimentul pedepsei divine este descris în mod clar şi hotărâtor în
această carte, totuşi, ea prezintă şi harul măreţ al lui Dumnezeu. Dumnezeu
este întotdeauna gata să ierte chiar şi păcatele îngrozitoare (12:13). Uneori
însă, păcatul iertat are şi anumite consecinţe asupra noastră (12:14). David
2 Samuel 267
nu e un om de rând, e împăratul lui Israel. Poziţia aduce cu sine responsabi

litate. Cu cât poziţia este mai înaltă, cu atât responsabilitatea este mai mare.
Eşecul aduce cu sine disciplinarea necesară. Cei care conduc, asemenea celor
care învaţă pe alţii, vor „primi o judecată mai aspră” (Iacov 3:1). în continu
are, întreaga istorie a lui David înregistrează consecinţele păcatului. Copilul
conceput printr-o unire păcătoasă moare. Viaţa de familie a lui David devine
un haos. Bărbatul care este capabil să-şi conducă poporul cu înţelepciune nu
:
este în stare să-şi conducă propria casă. Fiul său Amnon săvârşeşte un păcat
înspăimântător împotriva surorii sale vitrege, Tamar, iar reacţia lui David este
aceea că doar „s-a mâniat foarte tare” (13:21). Nu este luată nicio măsură până
când, doi ani mai târziu, Absalom (frate de sânge cu Tamar şi frate vitreg pen
tru Amnon) se hotărăşte să rezolve singur problema ucigându-1 pe Amnon
şi fugind apoi din ţară. „Tragedia vieţii lui David nu afost niciodată mai clară
ca în norii de amărăciune pe care propriii săifii i-au îngrămădit deasupra lui. Şi
Absalom i-a adus cel mai amarnic seceriş dintre toate.”9
David plânge după fiul său Absalom şi tânjeşte după reîntoarcerea acestuia
în Israel. în următorii trei ani, nu trece zi în care să nu-1 apese dorul după fiul său
preferat. Ioab, căpetenia oştirii lui Israel şi confidentul apropiat al unchiului său,
David, plănuieşte să rezolve problema şi să îl restaureze pe Absalom înaintea
tatălui său. Ca şi Natan, Ioab pune la cale un plan care îl va constrânge pe David
să judece un caz imaginar, similar cu cel al lui Absalom. Deşi David află că Ioab
era cel care se afla în spatele planului, el acceptă totuşi punctul său de vedere
şi porunceşte ca Absalom să fie adus acasă-dar să nu fie adus înaintea regelui!
Această condiţie a învoielii lor de a-1 aduce înapoi pe Absalom este inexplicabilă.
Tatăl tânjeşte după fiul său, dar refuză să-l vadă. Absalom nu este întâmpinat şi
nu i se acordă prilejul de a se pocăi sau de a primi iertare, nici restaurarea relaţiei.
Instrucţiunile sunt „... să nu-mi vadă faţa” (14:24). Prin această acţiune, probabil
că David a contribuit la răzvrătirea de mai târziu a lui Absalom!
Trec doi ani fără vreo schimbare în atitudinea tatălui său, astfel că Absalom
se hotărăşte să ia singur măsuri. Ioab se adresează împăratului, iar Absalom
este adus înaintea tatălui său, având astfel loc reconcilierea. însă cei cinci ani
de înstrăinare şi-au pus amprenta asupra acestui fiu al lui David. Orice senti
mente de mândrie şi ambiţie ar exista acum în inima lui, aceste păcate vor ieşi
la iveală în evenimentele ulterioare prin manifestări necontrolate.
întrucât are aproape 30 de ani, iar cei doi fraţi ai săi mai mari, Amnon şi
Chileab, erau morţi, Absalom este moştenitorul tronului lui Israel. Având în
vedere comportamentul său anterior, probabil că el s-a îndoit că va beneficia
de sprijinul tatălui său şi al poporului său. în plus, mai era tânărul Solomon,
al doilea fiu al Bat-Şebei, care putea fi pregătit să urce pe tron. Prin urmare,
9 Gulston, David Shepherd and King, p. 153 (sublinierea îmi aparţine).
Absalom pune la cale un plan. în contrast cu tatăl său, împăratul, el se deci

de asupra unei strategii de înaltă clasă, apărând în public în mod regulat în
prezenţa unui anturaj impresionant. De asemenea, el stă la poarta palatului
ascultându-i pe cei care vin cu plângerile lor, vorbindu-le despre dreptatea pe
care ar arăta-o el faţă de ei dacă s-ar afla la putere. El îmbrăţişează pe oricine
îi arată respect semnificativ. Astfel, cu isteţime şi viclenie, „Absalom câştiga
inima oamenilor lui Israel” (15:6). După patru ani, Absalom este încrezător că
are susţinere suficientă pentru a porni o revoltă.
Probabil că Psalmul 41 a fost compus în această perioadă: „... dacă plasăm
acest psalm în perioada răzvrătirii lui Absalom, conţinutul lui corespunde
foarte bine. «Prietenul de suflet» ar putea fi foarte bine Ahitofel. Perioada de
boală ar fi dus la omiterea îndeplinirii multor obligaţii în munca administrati
vă a lui David, ceea ce ar explica modul în care Absalom era în stare să susţină
Ii că oamenii nu erau trataţi cu dreptate sub conducerea lui David.”10
Iii. Sub pretextul că doreşte să onoreze un jurământ făcut în urmă cu câţiva
ani, Absalom vizitează Hebronul, cetatea sa natală (3:2-3). împreună cu el
merg 200 de prieteni care au uitat de intenţiile sale. De asemenea, este însoţit
de unul dintre sfătuitorii în care David avea cea mai mare încredere, Ahitofel.
Astfel, fiul preferat al lui David şi prietenul său de încredere se unesc într-o
conspiraţie, având drept scop uzurparea tronului (15:31). Psalmul 55 concordă
cu aceste evenimente, deşi, după cum observă Spurgeon, „Ar fi inutil să stabi
| lim o dată şi să încercăm să găsim cu orice preţ o ocazie pentru scrierea aces
| | f tui psalm. Este o cântare din timpul lui Absalom şi Ahitofel... într-adevăr,
se pare că are legătură cu acea perioadă tristă, când împăratul a fost trădat de
sfătuitorul său credincios.”11
Când vestea despre răzvrătirea lui Absalom ajunge la David, acesta îi adu
nă pe toţi din casa lui împreună cu slujitorii şi pleacă în grabă de la Ierusalim.
! { Omul care ani de-a rândul fugise de Saul cel necredincios fuge acum de pro
priul său fiu necredincios (cf. Psalmul 3).
■ i
'! Fiii oamenilor, până când
Va fi batjocorită slava mea?
Până când veţi iubi deşertăciunea
Şi veţi umbla după minciuni? Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om
pe care-1 iubeşte:
1 :! Domnul aude când strig către El.
| l! (Psalmul 4:2-3)
" i
10 H. C. Leupold, Exposition of ht e Psalms (London: Evangelical Press, 1969), p. 329.
11 Charles Haddon Spurgeon, The Treasury ofDavid (McLean, Virginia: MacDonald
!>|i; Publishing Company), voi. 1, p. 445.
“ii
I
:
2Samuel 269
;
în acest timp, David şi cei ce îl însoţeau se întâlnesc cu Ţiba, slujitorul
lui Mefiboşet. Ţiba minte când spune că stăpânul său este un uzurpator.
1 Crezându-1, David îl răsplăteşte pe Ţiba. într-o zi, David va afla adevărul şi
! va descoperi că fusese înşelat (19:24-30). Greşeala lui constă în faptul că l-a
crezut pe Ţiba fără nicio dovadă; în consecinţă, Mefiboşet este judecat ca un
trădător nerecunoscător. In asemenea circumstanţe, este dificil pentru David
să ştie în cine poate avea încredere. El ar fi trebuit să amâne judecata până în
momentul când cunoştea toate datele problemei. Credincioşii sunt avertizaţi
să nu „judece după înfăţişare, ci [judecaţi] după dreptate” (Ioan 7:24).
David recunoaşte judecata lui Dumnezeu asupra vieţii lui, fapt evident
din reacţia pe care o are faţă de Şimei, fiul lui Ghera, din casa lui Saul. Când
Abişai vrea să-l ucidă pe Şimei pentru că l-a blestemat pe David, împăra
tul îi răspunde: „Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă blestemă, înseamnă
că Domnul i-a zis: «Blestemă pe David!» Cine-i va zice dar: «Pentru ce faci
aşa?»” (16:10). Din momentul în care a păcătuit împotriva lui Urie şi Bat-
Şeba, David are parte de foarte puţine momente de bucurie.
El este foarte întristat de vestea morţii lui Absalom. David se retrage în
singurătatea odăii sale şi plânge. „El era un împărat care auzise că armata lui
fusese victorioasă, dar era şi un tată care jelea.”12 „Fiul meu, Absalom! Fiul
meu, fiul meu, Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul
meu, fiul meu!” (18:33).
Jalea lui David ca tată umbreşte în totalitate responsabilităţile sale de îm
părat. El ar fi trebuit să se alăture oamenilor lui, aducând laude lui Dumnezeu
pentru biruinţa obţinută, şi să recunoască în mod public credincioşia supuşilor
săi devotaţi. Ioab, căpetenia oştirii lui, îl mustră cu dreptate. David acceptă
critica şi iese afară pentru a se adresa poporului.
Având în vedere moartea lui Absalom şi înfrângerea armatei acestuia,
pentru David ar fî fost uşor să se întoarcă imediat cu oastea sa şi să recâştige
tronul de la Ierusalim. El însă alege să aştepte până când atât bătrânii lui Iuda,
cât şi cei ai Israelului îl îndeamnă să se întoarcă.
Când David porneşte în călătoria spre Ierusalim, oamenii lui Iuda trec
Iordanul pentru a-1 întâmpina. Este însoţit de un contingent de beniamiţi,
precum şi de Ţiba şi fiii săi. După ce trece de Iordan, împăratul David este
salutat de Şimei, care se arată plin de remuşcări pentru ofensele pe care i le
adusese în trecut (16:5-8). David îl iartă şi nu va permite nimănui să-i facă
vreun rău.
Următoarea persoană care îl întâmpină pe împăratul reîntors este ologul
Mefiboşet. înşelat de Ţiba, slujitorul lui, el nu a fost în stare să se alăture lui
David când acesta a părăsit Ierusalimul. Ca semn al întristării sale provocate
12 Gulston, David Sbeperd andKing, p. 170.
de plecarea lui David, Mefiboşet şi-a neglijat înfăţişarea. Loialitatea lui faţă
de David este acum evidentă.
întoarcerea nu este lipsită de probleme. Oamenii lui Israel îi iau la întrebări
pe oamenii lui Iuda pentru că şi-au atribuit onoarea de a-1 însoţi pe împăratul
David peste Iordan, dat fiind faptul că Iuda a avut la început reţineri cu privire
la revenirea lui David la putere. Iuda răspunde pretinzând relaţia lor tribală
ca justificare pentru această onoare. între cele două tabere izbucneşte o ceartă
aprinsă, care nu se potoleşte. Scena este pregătită pentru un nou conflict.
Partea a Ill-a: Ultimii ani (20:1-24:25)

în fruntea opoziţiei se află un beniamit. Şeba sună din trâmbiţă chemând
toţi israeliţii să se întoarcă împotriva împăratului David. El a înţeles spiritul
vremii, iar israeliţii răspund cu toţii apelului său. Doar Iuda îl însoţeşte pe
împăratul David la Ierusalim.
Asupra Israelului se abat iarăşi nori negri. Peste ţară vin trei ani de foa
mete. în cele din urmă, David cere Domnului să-i dezvăluie pricina acestor
necazuri. Astfel, se descoperă că foametea este o pedeapsă pentru o crimă
comisă cu câţiva ani în urmă: ruperea tratatului de pace cu gabaoniţii cu care
încheiaseră un tratat de pace în zilele lui Iosua (Iosua 9:3-15). împăratul Saul
a încălcat acest legământ (21:2). Răspunzând la cererea lor, David a dat în
mâinile lor şapte bărbaţi, descendenţi ai lui Saul. Ei sunt executaţi, şi tru
purile lor sunt atârnate de copaci sau stâlpi. Riţpa, concubina lui Saul, a stat
de veghe lângă trupurile lor. Atitudinea ei faţă de cei morţi îl îndeamnă pe
David să recupereze trupurile lui Saul, Ionatan şi ale celor şapte nepoţi care
au fost spânzuraţi. El porunceşte ca aceştia să fie îngropaţi în mormântul lui
Chiş, tatăl lui Saul, în cetatea lui Ţela din teritoriul lui Beniamin (21:14; cf. 1
Samuel 9:1-2). Foametea ia sfârşit.
Aflat la o vârstă la care majoritatea bărbaţilor încep să ducă o viaţă mai
tihnită, David încă îşi conduce armata în bătălii.13 în timpul luptei cu vechii
lor duşmani, filistenii, David cade pe câmpul de luptă (21:15), fiind salvat de
Abişai, iar oamenii lui îi cer să nu-i mai însoţească la război (21:17). în vârstă
de 68 de ani, curajosul soldat şi distinsul lider militar, de cele mai multe ori
conştient de împuternicirea dată de Domnul (22:30, 35, 37-51), este nevoit să
renunţe la sabie. Dar lucrarea lui încă nu s-a încheiat.
13 Există diferite păreri privitoare la data când au avut loc, de fapt, aceste diferite conflic
te înregistrate în capitolul 21. Trei dintre aceste războaie sunt relatate în 1 Cronici 20:4-8,
fiind cuprinse într-o privire de ansamblu asupra isprăvilor de război ale lui David. Nu gre
şim însă dacă presupunem că ultima bătălie, cel puţin, este plasată în mod corect în acest
loc, pentru că relatează modul în care David a încetat să-i mai însoţească pe oamenii săi în
război (21:15-17).
2Samuel 271
!
Cel fâră prihană înverzeşte ca finicul,
Şi creşte ca cedrul din Liban.
Cei sădiţi în Casa Domnului
înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.
Ei aduc roade şi la bătrâneţe,
Sunt plini de suc şi verzi,
Ca să arate că Domnul este drept,
El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire.
(Psalmul 92:12-15).
Retragerea din activitatea militară îi dă lui David oportunitatea să re

flecteze asupra vieţii sale îndelungate şi pline de evenimente. Sub stăpânirea
Duhului Sfânt, el compune o cântare de mulţumire care alcătuieşte o conclu
zie potrivită a istoriei vieţii sale active (22:1-51; cf. Psalmul 18). Pe măsură ce
înaintează în vârstă, David pare să se fie tot mai recunoscător Domnului, „şi
este încântător să-l vedem, aşa cum este încântător să vezi orice om în vârstă,
devenind nu un posac, pe măsură ce infirmităţile vârstei îl copleşesc, ci mai
recunoscător, mai umil, mai plăcut ca niciodată.”14
David susţine că psalmul redat în capitolul 22 este scris sub inspiraţie di
vină (şi, în consecinţă, toţi ceilalţi psalmi ai săi), pentru că imediat după pre
zentarea psalmului, el declară:
Duhul Domnului vorbeşte prin mine

*
Şi cuvântul Lui este pe limba mea.
Dumnezeul lui Israel a vorbit.
Stânca lui Israel mi-a zis ...
* (23:2-3).
Aceste rânduri pot fi în mod intenţionat „trinitariene” prin referirea la

Dumnezeu Duhul Sfânt (adică „Duhul Domnului vorbeşte prin mine ...”),
Dumnezeu Tatăl (adică „Dumnezeul lui Israel a vorbit ...”), şi Dumnezeu
Fiul (adică „Stânca lui Israel mi-a zis ...”; cf. Isaia 32:2; 1 Corinteni 10:4:
„.. .şi Stânca era Cristos”).ls
Este consemnată o mărturie despre „vitejii lui David”, bărbaţii puternici
care îi erau credincioşi lui David, şi ni se oferă totodată un exemplu remarcabil
14 Blaikie, David, King ofIsrael, p. 317.
r 15 Cuvintele de început ale capitolului 23 prezintă anumite dificultăţi, având în vedere
că viaţa lui David nu ajunsese încă la sfârşit; vor urma şi alte evenimente. Arthur Pink suge
rează o posibilă soluţie: „2 Samuel 23 se referă la «ultimele cuvinte ale lui David» nu atât ca
fiind cele ale unui simplu om, ci mai degrabă ale unuia care este mesagerul lui Dumnezeu,
formând astfel o scurtă anexă a Psalmilor lui” (vezi Pink, The Life ofDavid, voi. 2, p. 286).
al devotamentului eroic. La începutul perioadei sale de pribegie, când David

se ascundea de mânia împăratului Saul, trei bărbaţi au venit la David în vre
mea secerişului, pe când acesta se afla în peştera Adulam (1 Samuel 22:1).
>
David se afla în fortăreaţa muntelui, iar filistenii îşi aveau pe atunci tabăra în
Betleem. David, care dorea apă, a spus: „Cine-mi va da să beau apă din fântâ
na de la poarta Betleemului?” (23:15). Betleemul era locul său natal; el tânjea i
după casă. Cei trei bărbaţi viteji, fără să ţină seama de propria lor siguranţă,
au pătruns prin rândurile duşmanului, folosind o strategie sau sabia, pentru
a obţine apa dorită. Gestul lor a fost cu atât mai remarcabil prin faptul că
David era un fugar, căci încă nu fusese încoronat ca împărat-şi nici nu exista
vreo perspectivă, omeneşte vorbind, a încoronării sale-nu se afla într-o pozi
ţie în care să-i poată onora, iar cuvintele sale nu erau o poruncă. Respectul şi
devotamentul lor pentru David sunt de necontestat. Când i-a fost adusă apa,
David a înţeles imediat pericolul la care s-au expus aceşti bărbaţi şi a conside
rat apa ca fiind mult prea preţioasă pentru a fi consumată „şi a vărsat-o înain
tea Domnului” (23:16).
Ultimul capitol al cărţii 2 Samuel „prezintă un episod, care deşi simplu şi
clar în anumite aspecte, din anumite puncte de vedere este învăluit într-un
mister profund”16. David decide să numere poporul Israel pentru a stabili
puterea oamenilor săi. Căpeteniile sale se împotrivesc acestei idei, şi David
!
însuşi mărturiseşte mai târziu că „a săvârşit un mare păcat” (24:10). De ase
\ menea, Domnul îşi arată dezaprobarea prin trimiterea unei urgii care ucide
\
70.000 oameni (24:15).
I:
; Cu ani în urmă, la porunca Domnului, Moise a numărat oamenii de două
ori: imediat după construirea Cortului întâlnirii în pustiul de la Sinai (Numeri
1:1-3) şi în câmpia Moabului, chiar înainte de intrarea în ţara Canaanului
(Numeri 26:1-2). Prin urmare, dacă David a avut un precedent în numără
toarea ostaşilor, care a fost natura acestui mare păcat? S-au oferit diferite ex
plicaţii. Una este că David a păcătuit în numărarea oamenilor, întrucât nu
primise de la Domnul porunca explicită de a face acest lucru; altă explicaţie
este că, sub impulsul propriei sale mândrii, David a dorit să cunoască măsura
puterii sale militare. O a treia sugestie este că David nu a cerut acea jumătate
de siclu care trebuia plătită de fiecare persoană pentru slujba cortului întâl
nirii atunci când erau număraţi oamenii (Exodul 30:12-13). Dacă Scripturile
nu oferă nicio explicaţie în acest sens, nu este înţelept să formulăm concluzii
firă echivoc.
Domnul îi dă lui David ocazia să aleagă pedeapsa: şapte ani de foamete,
trei luni de înfrângere în bătălii sau trei zile de ciumă. Răspunsul lui David
16 Pink, The Life ofDavid, voi. 2, p. 309. Pink adaugă: „... nici nu afirmăm că suntem în
stare să o rezolvăm în întregime!”
2Samuel 273
arată că mărturisirea lui este sinceră şi pocăinţa lui reală: „Mai bine să cădem
în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite” (24:14). Ciuma
loveşte poporul; 70.000 de oameni mor; îngerul este gata să lovească capita
la; David vine cu stăruinţă înaintea lui Dumnezeu; Domnul răspunde; va fi
înălţat un altar „Domnului în aria lui Aravna” (24:18). „David a zidit acolo un
altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. Atunci Domnul
a fost potolit faţă de ţară şi a încetat urgia deasupra lui Israel” (24:15).
David-un tip al lui Cristos

„Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul
Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul
lor, şi Robul Meu David va fi voivod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!”
(Ezechiel 34:23-24). „Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea
un singur păstor. Vor urma poruncile Mele şi le vor împlini ... şi Robul Meu
David va fi voivodul lor în veci” (Ezechiel 37:27-28; cf. Ieremia 30:9). Această
folosire ulterioară a numelui „David” cu referire la Mesia cel promis permite,
dacă nu chiar recomandă în mod implicit, studierea vieţii lui David ca tip al
lui Cristos.
David ca tip al lui Cristos

David Cristos
Unul dintre „lată că noi suntem os „Astfel dar, deoarece copiii
i fraţii Săi din oasele tale şi carne sunt părtaşi sângelui şi cărnii,
din carnea ta" tot aşa şi El însuşi a fost deo
(2 Samuel 5:1) potrivă părtaş la ele..."
(Evrei 2:14).
„... să iei un împărat
din mijlocul fraţilor tăi"
(Deuteronomul 17:15).
i
David Cristos
Unul prin care „am fost cu tine... am Binecuvântat este Domnul,
Domnul va nimicit pe toţi vrăj Dumnezeul lui Israel, pentru că
mântui pe po maşii tăi dinaintea a cercetat şi a răscumpărat pe
porul Său ta" (2 Samuel 7:9; cf. poporul Său Şi ne-a ridicat o
22:38-41). mântuire puternică
(Luca 1:68-69).
„Căci trebuie ca El să împără-

ţească până va pune pe toţi
vrăjmaşii sub picioarele Sale"
(1 Corinteni 15:25).
Uns „Samuel a luat cornul „Dumnezeule, Dumnezeul Tău
cu untdelemn şi l-a uns Te-a uns cu un untdelemn de
în mijlocul fraţilor lui" bucurie mai presus decât pe
(1 Samuel 16:13; 2 tovarăşii Tăi"
Samuel 2:4; 5:3). (Evrei 1:9; cf. Psalmul 45:7).
împărăţii „Saul s-a temut din Satan este duşmanul lui Cristos
;; potrivnice ce în ce mai mult de pentru totdeauna:
David şi toată viaţa i-a
fost vrăjmaş" „... stăpânitorul lumii acesteia"
(1 Samuel 18:29). (loan 12:31);
„... domnul puterii văzduhului,

a duhului care lucrează acum
în fiii neascultării"
li (Efeseni 2:2).
Adună un „Toţi cei ce se aflau în „Dumnezeu a ales lucrurile ne
grup divers de nevoie, care aveau da bune ... lucrurile slabe... lucru
adepţi torii, sau care erau ne rile dispreţuite..." (1 Corinteni
mulţumiţi, s-au strâns 27:28).
la el" (1 Samuel 22:2).
Dă iertare „«Nu trebuie oare să „Tâlharii care erau răstigniţi
păcătoşilor moară Şimei pentru că împreună cu El, îi aruncau ace
a blestemat pe unsul leaşi cuvinte de batjocură"
Domnului?»... împăra (Matei 27:44).
tul a zis lui Şimei: «Nu
vei muri!»" „Şi a zis lui Isus: «Adevărat îţi
(2 Samuel 19:21,23). spun că astăzi vei fi cu Mine în
rai»" (Luca 23:43).
2 Samuel 275
I
David Cristos
Este trădat „Absalom... a trimis... „luda, unul din cei doisprezece,
de un prieten după Ahitofel... sfetni mergea în fruntea lor... Şi Isus
apropiat cul lui David. Uneltirea i-a zis:
căpăta putere" «ludo, cu o sărutare vinzi tu pe
(2 Samuel 15:12). Fiul omului?»" (Luca 22:47-48).
Chiar şi acela cu care „Cunosc pe aceia pe care i-am

trăiam în pace, în care ales. Dar trebuie să se împli
îmi puneam încrede nească Scriptura... «Cel ce mă
rea şi care mânca din nâncă pâine cu Mine a ridicat
pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva Mea»"
călcâiul împotriva mea (loan 13:18).
(Psalmul 41:9).
Trădătorul se „[Ahitofel] şi-a pus „luda a aruncat arginţii în
spânzură casa în rânduială, şi s-a Templu, şi s-a dus de s-a spân
spânzurat" zurat" (Matei 27:5).
(2 Samuel 17:23).
Neamurile au „Itai a răspuns împăra „Căci cu privire la Cristos, vouă
parte de ace tului, şi a zis: «Viu este vi s-a dat harul nu numai să
eaşi respingere Domnul şi viu este credeţi în El, ci să şi pătimiţi
cu care este domnul meu împăra pentru El" (Filipeni 1:29).
tratat împăratul tul, că în locul unde va
fi domnul meu împăra „De altfel, toţi cei ce voiesc să
tul, fie ca să moară, fie trăiască cu evlavie în Cristos
ca să trăiască, acolo va Isus, vor fi prigoniţi"
fi si robul tău»" (2 Timotei 3:12).
(2 Samuel 15:21).
Are discipoli Cei trei viteji şi-au ris „... preaiubiţii noştri Barnaba
devotaţi cat viaţa pentru a-i şi Pavel, oamenii aceştia, care
aduce apă lui David: şi-au pus în joc viaţa pentru
Numele Domnului nostru Isus
„«Să beau sângele oa Cristos" (Faptele Apostolilor
menilor acestora care 15:25-26; cf. 2 Corinteni
s-au dus cu primejdia 11:23-27; Apocalipsa 12:11).
vieţii lor?» Şi n-a vrut
s-o bea"
(2 Samuel 23:17).
Se pot face o serie de comparaţii (vezi tabelul de mai sus). David a fost de
trei ori uns - în casa tatălui său, peste Iuda şi, în final, peste Israel (1 Samuel
16:13; 2 Samuel 2:4; 5:3). Dumnezeu L-a uns pe Isus din Nazaret cu untde
lemn de bucurie în casa Tatălui Său, peste poporul Său, Biserica, şi, în cele din
urmă, peste toate lucrurile.
276 Vechiul Testament Explicat si Aplicat
Deşi era uns ca împărat, David a fost nevoit să pribegească mulţi ani de
zile, timp în care Saul domnea peste Israel. Tot astfel, Domnul este respins de
lume şi „dumnezeul veacului acestuia” (2 Corinteni 4:4) domneşte în inimile
oamenilor. Asemenea lui David, Mântuitorul adună în jurul Lui o ceată de
diferiţi adepţi.
Iertarea lui Şimei se aseamănă cu iertarea unor păcătoşi precum tâlharul
de pe cruce, care l-a tratat cu batjocură pe Mântuitorul, şi „ilustrează puterea
îndurării lui Dumnezeu manifestată faţă de cel mai mare păcătos şi cel mai
netrebnic răzvrătit-chiar şi faţă de cei care au adus blasfemie şi defăimare
Numelui Său sfânt”.17 Noi nu suntem vrednici să ne formăm o perspectivă
prea înaltă despre harul şi bunătatea lui Dumnezeu în Cristos. Niciun păcat
nu este prea mare pentru ca El să nu-1 poată ierta.
David şi Mefiboşet-un tip al relaţiei dintre Cristos şi păcătoşi
Mefiboşet Păcătoşi
Mefiboşet înseamnă „un lucru Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate
ruşinos". faptele noastre bune sunt ca o haină
mânjită (Isaia 64:6)
El era murdar; nu se îngrijise de
înfăţişarea sa de când plecase
David (2 Samuel 19:24).
El era olog de ambele picioare în Păcătoşii sunt infirmi prin naştere
urma unei căderi (2 Samuel 4:4). şi comportament în urma căderii lui
Adam (Romani 5:12).
El a fugit de mânia unui împărat Păcătoşii se află sub mânia lui
(2 Samuel 4:4). Dumnezeu (Romani 1:18; Efeseni 23).
El trăia în Lodebar, care înseam Ca şi fiul risipitor, păcătoşii se află în-
nă „locul fără păşune" tr-o ţară îndepărtată unde este o foa
(2 Samuel 9:4). mete cumplită (Luca 15:13-14).
El a fost împăcat cu împăratul „Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi
(2 Samuel 19:24-30). vrăjmaşi... El v-a împăcat" (Coloseni 1:21).
El a fost dus la Ierusalim, care „Vă las pacea, vă dau pacea Mea ... Să
înseamnă „locul păcii" nu vi se tulbure inima"
(2 Samuel 9:13). (loan 14:27).
Prin bunăvoinţa nemeritată a „Voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu
împăratului, el va cina la masa Mine" (Apocalipsa 3:20; cf. 19^9). i
împăratului pentru restul vieţii
sale (2 Samuel 9:13).
17Blaikie, David, King ofIsrael, p. 300.

2Samuel 277
Relaţia lui David cu Mefiboşet ne oferă un tip al modului în care :

Mântuitorul Se relaţionează la păcătos. Numele Mefiboşet înseamnă „un lucru
ruşinos”; în acelaşi fel, şi noi, afectaţi de păcat, „Toţi am ajuns ca nişte necu !
1
raţi” (Isaia 64:6), urmând „poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile
firii pământeşti şi ale gândurilor noastre” (Efeseni 2:3). Mefiboşet era olog de
ambele picioare; tot astfel, în urma căderii, noi suntem infirmi prin naştere şi
comportament. Mefiboşet era un fugar ce se ascundea de mânia unui împărat;
noi „eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi” (Efeseni 2:3), nefiind în stare
să fim plăcuţi lui Dumnezeu (Romani 8:8). Mefiboşet a trăit în Lodebar, care
înseamnă „locul fâră păşune”; asemenea fiului risipitor, păcătoşii se află într-o
ţară îndepărtată unde este o foamete cumplită (Luca 15:13-14). Mefiboşet a
fost adus la Ierusalim, „locul păcii”. Prin bunăvoinţa nemeritată acordată de
împărat, el va cina la masa împăratului până la sfârşitul zilelor sale. Păcătoşii
iertaţi vor cina împreună cu Cristos pentru eternitate.
Trădarea tovarăşului apropiat al lui David, Ahitofel, este un tip al trădării
lui Isus de către Iuda. Se presupune că Ahitofel era unul dintre cei pe care
împăratul i-a ales să-i fie prieteni apropiaţi, cu care se sfatuia în probleme
spirituale şi cu care a vorbit atunci când a spus că ei „trăiau împreună într-o
plăcută prietenie, şi se duceau împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!”
(Psalmul 55:14). David a resimţit adânc această trădare:
Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea

Şi care mânca din pâinea mea,
Ridică şi el călcâiul împotriva mea.
(Psalmul 41:9)
Ahitofel şi-a luat viaţa prin spânzurare, aşa cum a fâcut şi Iuda.
Devotaţii filisteni gătiţi, care au părăsit Ierusalimul împreună cu David, re
prezintă un tip al credincioşilor dintre Neamuri care se alătură Mântuitorului
împărtăşind cu El ocara Lui în lume. Măsura dedicării faţă de Cristos este
ilustrată prin disponibilitatea şi entuziasmul cu care cei trei războinici ai lui
David şi-au pus în primejdie propria lor viaţă pentru a îndeplini dorinţa con
ducătorului lor iubit (23:15-17).
Profeţii
S
1. Sămânţa lui David

După ce a dus chivotul legământului la Ierusalim şi l-a aşezat într-un cort tem
porar, David a hotărât să construiască un templu frumos, care să fie mai trainic.
Domnul a răspuns dorinţei lui şi i-a trimis un cuvânt prin profetul Natan: David
nu va zidi casa Domnului; Domnul va zidi casa lui David (7:5,11). Domnul i-a
dat lui David o promisiune profetică: „... casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic
înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie (7:16).
Promisiunea făcută de Domnul lui David are în ea o ambiguitate care intrigă:
„Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş
după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui
Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui” (7:12-13).
Solomon nu se născuse încă. Se va împlini această promisiune prin Solomon,
prin Domnul Isus Cristos sau prin amândoi? Cuvintele lui Dumnezeu „Eu îi
voi fi Tată şi el îmi va fi fiu” (7:14) reprezintă împlinirea finală în Domnul
Isus Cristos (Evrei 1:5).18 Generaţiile următoare vor vedea limpede firul is
toriei: Sămânţa promisă a Evei (Geneza 3:15) este Sămânţa promisă a lui
Avraam (Geneza 12:3,7), care este Sămânţa promisă a lui David (7:12-13; cf.
Romani 1:3). David se află în linia genealogică a lui Mesia cel promis (Matei
1:6). Acest Mesia va zidi adevărata casă a lui Dumnezeu (7:13): „Cristos ...
ca Fiu peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până
la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm” (Evrei 3:6; cf.
Zaharia 6:12-13; 1 Corinteni 6:19-20; Efeseni 5:30).
Continuitatea dintre legământul făcut cu Avraam şi cel încheiat cu David
este subliniată de profetul Ieremia: „Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă n-am făcut
legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile cerurilor şi ale
pământului, atunci voi lepăda şi sămânţa lui Iacov şi a robului Meu David, şi
nu voi mai lua din sămânţa lui pe cei ce vor stăpâni peste urmaşii lui Avraam,
lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, şi voi avea
milă de ei!»” (Ieremia 33:25-26).
Elementele promisiunii făcute lui David sunt surprinzător de asemănătoare
cu cele conţinute în promisiunile date lui Avraam (vezi tabelele de la pagina 279).
întocmai ca lui Avraam, lui David i se promite că numele lui va fi mare şi că po
porul va avea pace în ţinutul său. Lui David i se promite că va avea urmaşi şi că
din el se vor ridica împăraţi. Dumnezeu Se proclamă pe Sine ca Dumnezeul lui
Israel, iar ei sunt poporul Său. Promisiunile făcute lui Avraam şi lui David sunt
eterne. Singurul element al promisiunii făcute lui Avraam care pare să lipsească
în 2 Samuel 7 este extinderea binecuvântării divine peste Neamuri.19
Speranţa profeţilor era bazată pe încrederea în promisiunea lui Dumnezeu,
întrucât „Dacă promisiunea s-ar stinge vreodată, speranţa mesianică ar muri”20.
18 Alexander susţine că pe fundamentul acestei revelaţii, David a scris Psalmii 2 şi 110 cu re
ferire la Fiul veşnic şi Psalmul 16:10 cu referire la învierea lui Mesia (Charles D. Alexander, The
Heavenly Mystery ofthe Song ofSongs. Liverpool: Bible Exposition Fellowship, 1965, pp. 12-15).
19 McComiskey, The Covenants ofPromise, p. 21.
20Ihid.,p. 26.
2Samuel 279
Dacă promisiunea ar fi vreodată încălcată, întregul plan al lui Dumnezeu s-ar

nărui, iar împărăţia lui Cristos nu ar putea fi niciodată întemeiată.
Astfel, prin David promisiunea făcută lui Avraam cu privire la o sămânţă
care va veni „a dobândit statutul înalt al unui împărat triumfător şi universal
al lui Iuda”21. După cum avem privilegiul să vedem, Mesia este „împărat al
împăraţilor şi Domn al Domnilor” (Apocalipsa 19:16; 17:14) şi „va împărăţi
... în veci, şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1:33; Evrei 1:8).
___________Promisiuni făcute lui Avraam şi lui David
Avraam David
Un nume mare Geneza 12:2 2 Samuel 7:9
Un pământ pentru descendenţii săi Geneza 127 2 Samuel 7:10
Un popor fără număr Geneza 12:2 2 Samuel 7:12
0 linie regală Geneza 17:6 2 Samuel 7:16
El va fi Dumnezeul lor Geneza 177 2 Samuel 7:14
0 promisiune eternă Geneza 177 2 Samuel 7:13
Avraam David
Voi face din tine un neam mare, „Am fost cu tine pretutindeni pe unde
Şi te voi binecuvânta; ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii
Iţi voi face un nume mare, tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut numele
Şi vei fi o binecuvântare. mare ca numele celor mari de pe pă
Voi binecuvânta pe cei ce te vor mânt; am dat un loc poporului Meu, lui
binecuvânta, Israel, şi l-am sădit ca să locuiască în
Şi voi blestema pe cei ce te vor el, şi să nu mai fie tulburat, ca să nu-l
blestema; mai apese cei răi ca mai înainte şi ca
Şi toate familiile pământului vor fi pe vremea când pusesem judecători
binecuvântate în tine. peste poporul Meu Israel. Ţi-am dat
(Geneza 12:2-3). odihnă izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii
tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi va zidi
„Toată ţara aceasta o voi da seminţei o casă. Când ţi se vor împlini zilele şi
tale" (Geneza 127). vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ri
dica un urmaş după tine, care va ieşi
„Te voi înmulţi nespus de mult; voi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia.
face din tine neamuri întregi; şi din tine El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi
vor ieşi împăraţi. Voi pune legământul întări pe vecie scaunul de domnie al
Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată şi el îmi
după tine din neam în neam; acesta va va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pe
fi un legământ veşnic, în puterea că depsi cu o nuia omenească şi cu lovi
ruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al se turi omeneşti; dar harul Meu nu se va
minţei tale după tine. Ţie, şi seminţei depărta de la el, cum l-am depărtat de
tale după tine, îţi voi da ţara în care lo la Saul, pe care l-am îndepărtat dina
cuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi intea ta. Ci casa ta şi împărăţia ta vor
da toată ţara Canaanului în stăpânire dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul
veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor" tău de domnie va fi întărit pe vecie"
(Geneza 17:6-8). (2 Samuel 7:9-16).
21 Fairbaim, Prophecy, p. 179.
2. Unsul Domnului
David este cel care descrie un împărat ca fiind „unsul Domnului” (1 Samuel
24:6), o expresie care oferă o perspectivă aleasă şi slăvită asupra împărăţiei
(1:14, 16). Mărturisindu-şi ascensiunea uluitoare la tron, urmată de căderea
sa dezastruoasă în păcatele poftelor senzuale, adulterului şi crimei, David a
văzut asemănarea dintre viaţa lui şi viaţa lui Mesia cel promis în propria sa as
censiune, dar deosebindu-se de Mesia cel promis prin propria sa cădere. Spre
sfârşitul vieţii, David se distinge clar în scrierile sale de Cel Promis. Imaginea
viitorului din capitolul 23 „nu este altceva decât imaginea lui Mesia, care s-a
distins acum în întregime de caracterul subiectiv [al lui David] şi stă înaintea
lui total obiectivă”:22
Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate,

Cel ce împărăţeşte în frică de Dumnezeu,
Este ca lumina dimineţii, când răsare soarele
în dimineaţa fără nori;
Ca razele soarelui după ploaie,
Care fac să încolţească din pământ verdeaţa.
(23:3-4)
Ultimii profeţi vor zidi pe această profeţie a conducerii „drepte” sau „ne
prihănite” a lui Mesia. Deşi în acele vremuri profeţiile erau neclare şi se spri
jineau una pe cealaltă, de această parte a Calvarului, noi avem avantajul să
: vedem împlinirea detaliilor şi să urmărim firul până la capăt:
:
Iată că împăratul tău vine la tine;
!
El este neprihănit şi biruitor,
Smerit şi călare pe un măgar,
Pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.
(Zaharia 9:9; cf. Ieremia 23:5-6; Psalmul 72:2)
în Psalmul 2, expresia „unsul Domnului” este zugrăvită cu claritate: unsul

Domnului (Mesia) este Cel pe care Dumnezeu L-a pus împărat peste Sion,
este Fiul lui Dumnezeu înaintea căruia cu toţii ar trebui să ne plecăm în su
punere şi încredere sinceră (Psalmul 2:2, 6, 7,12).
i
22 Delitzsch, Messianic Prophecies, p. 51.
i 2Samuel 281
Aplicaţie
1 1. Planuri umane şi scopuri divine
Ideile bune, chiar şi cele care îi aduc onoare lui Dumnezeu, trebuie aduse
! înaintea Domnului pentru a fi aprobate de El (7:1-17). Dacă nu considerăm
voia lui Dumnezeu ca fiind supremă, vina ne aparţine în întregime. Prima
noastră întrebare ar trebui să fie: „Ce spune Domnul?” sau „Ce ar dori Domnul j
să fac eu?” Se poate spune că israeliţii se bucură de o oarecare consideraţie în
virtutea faptului că întrebarea este avută în vedere în al doilea sau al treilea
rând. Li se acordă un anumit merit pentru faptul că ei ridică totuşi această :
I
întrebare. însă dacă dorim să îl onorăm pe Dumnezeu, aceasta va fi prima şi
cea mai importantă întrebare. Viaţa noastră în această lume este scurtă. Prin
urmare, toate planurile trebuie făcute în prezenţa conştientă a lui Dumnezeu
îi şi cu respectul cuvenit faţă de scopurile Sale: „Ascultaţi, acum, voi care ziceţi:
| «Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face
negustorie, şi vom câştiga!» Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este
viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.
sli
Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: «Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom
face cutare sau cutare lucru»” (Iacov 4:13-15).
2. Lucrarea lui Dumnezeu îndeplinită potrivit voii Sale

s David a recunoscut întotdeauna că în spatele ascensiunii sale la tronul lui
Israel şi Iuda S-a aflat Dumnezeu: „David a cunoscut că Domnul îl întărea ca
împărat al lui Israel, şi că-i ridica împărăţia din pricina poporului Său Israel”
(5:12). Conştientizarea acestui adevăr îl face pe credincios să stea plin de sme
renie înaintea lui Dumnezeu şi înaintea celorlalţi şi să-I slujească doar lui
: Dumnezeu (Deuteronomul 8:11-18).
1 David a fost conştient adeseori de prezenţa lui Dumnezeu şi de implicarea
Lui în viaţa sa. Nu era vorba despre o intervenţie periodică a lui Dumnezeu
în anumite împrejurări ale vieţii lui David; David a recunoscut implicarea
? permanentă a lui Dumnezeu-chiar dacă nu a trăit întotdeauna aşa cum ar fi
normal din partea cuiva care conştientiza în permanenţă această implicare.
Când a luptat împotriva filistenilor, el a recunoscut cu smerenie că victoria sa
în război a fost lucrarea lui Dumnezeu; înainte de a se lupta, el s-a rugat pen
tru a cunoaşte gândurile lui Dumnezeu; primind aprobarea Domnului de a
merge înainte, el a câştigat o victorie măreaţă. Când filistenii au fost înfrânţi,
David a declarat: „Domnul a risipit pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca nişte
ape care se rup” (5:20).
David a făcut, totuşi, câteva greşeli grave în această privinţă. în încercarea

sa de a duce chivotul legământului la Ierusalim, intenţiile au fost bune, însă
modul în care a acţionat a fost la început unul greşit. în loc să caute să afle voia
lui Dumnezeu şi să cerceteze Scripturile, David a cerut sfatul căpeteniilor sale
(1 Cronici 13:1), alegând democraţia ca principiu de călăuzire (1 Cronici 13:2,
4), cu rezultate uluitoare şi tragice (6:6-7).
Când chivotul a fost construit la început pe muntele Sinai, au fost urmate
instrucţiunile clare date de Dumnezeu. Domnul nu numai că a stabilit di
mensiunile, dar El a specificat şi materialele din care trebuia să fie făcută fie
care parte. însă, pe lângă precizia necesară în construirea chivotului, Domnul
a avut grijă de locul unde acesta trebuia aşezat şi de modul în care urma să fie
transportat. încălcarea Legii legământului lui Dumnezeu a constat în modul
în care a fost purtat chivotul: „La pornirea taberii, Aaron şi fiii lui să vină şi
să dea jos perdeaua dinlăuntru, şi să acopere cu ea chivotul mărturiei; să pună
deasupra ei o învelitoare de piele de viţel de mare, şi să întindă pe deasupra un
covor făcut în întregime din materie albastră; apoi să pună drugii chivotului”
(Numeri 4:5-6). „După ce Aaron şi fiii lui vor isprăvi de acoperit sfântul locaş
şi toate uneltele sfântului locaş, fiii lui Chehat să vină, la pornirea taberei, ca
să le ducă; dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară” (Numeri 4:15).
„Dar n-a dat niciunul [care sau boi] fiilor lui Chehat, pentru că, după cum ce
reau slujbele lor, ei trebuiau să ducă lucrurile sfinte pe umeri” (Numeri 7:9).
Instrucţiunile privind construirea chivotului cereau ca acesta să fie prevă
zut cu inele prin care să treacă nişte drugi „ca să slujească la ducerea chivotului”
(Exodul 25:14, sublinierea îmi aparţine). Israeliţii nu au reuşit să îndeplineas
că această cerinţă, plătind cu preţul vieţii lui Uza. Aparent, am putea crede că
Domnul l-a tratat în mod nedrept pe Uza, din moment ce acesta încerca să
oprească chivotul pentru a nu cădea pe pământ. însă acest incident nu a fost
decât un alt exemplu trist al unor oameni care au nesocotit instrucţiunile şi
avertismentele date de Dumnezeu. Revelaţia lui Dumnezeu nu trebuie res-
! pinsă niciodată în favoarea invenţiei umane. Lucrarea lui Dumnezeu trebuie
făcută conform voii Sale. Sfidarea voită nu rămâne nepedepsită. Mai mult,
israeliţii s-au făcut şi mai vinovaţi prin faptul că au urmat obiceiul filiste
nilor nelegiuiţi şi au construit un car nou pentru a duce chivotul. Ceea ce
Dumnezeu permite păgânilor să facă în ignoranţa lor, El nu va îngădui popo
rului Său să facă în neascultare.
La trei luni după moartea lui Uza, chivotul a fost luat din casa lui Obed-
Edom din Gat (6:11-12) şi dus în cetatea Ierusalimului. De această dată,
David a urmat instrucţiunile divine cu privire la transportarea chivotului le
gământului (1 Cronici 15:2,11-15).
2Samuel 283
3. Monogamia
De la început, căsnicia fost concepută în planul lui Dumnezeu ca o rela
ţie de legământ exclusiv între un bărbat şi o femeie (Geneza 2:24; cf. Matei
19:3-6). Poligamia lui David (căsătoria cu mai multe femei) a adus multă în
tristare şi suferinţă în casa lui. Multele sale soţii cu toţi copiii lor au fost cauza
unor mari presiuni şi probleme.23
în zilele noastre, practica răspândită a convieţuirii temporare şi a divor
ţului la care se ajunge cu uşurinţă nu dăunează doar stabilităţii societăţii, ci
creează totodată mari probleme în biserică. De multe ori, noii convertiţi au
relaţii complicate, cum ar fi foşti parteneri şi copii de la diferiţi parteneri. Prin
urmare, este nevoie de înţelepciunea, dragostea şi răbdarea pastorală care să
asigure stabilitate maximă tuturor celor aflaţi în dificultăţi.
j
4. Raţionamentul întunecat
îndemânarea deosebită de care a dat dovadă David în adunarea, organi
r zarea şi conducerea a mii de oameni nu a fost atât de evidentă în cârmui
rea propriei sale case. Când fiul său Amnon a necinstit-o pe sora lui vitregă,
Tamar (fiica lui David de la o altă soţie), singura reacţie din partea împăra
tului David, pe care Amnon l-a folosit ca un complice neştiutor, a fost că „s-a
mâniat foarte tare” (13:21, cf. v. 6). Neluând nicio măsură pentru a-1 pedepsi
pe fiul său Amnon, pentru a face dreptate şi a oferi un tratament onorabil lui
Tamar, David a determinat acţiunile unui alt fiu, Absalom, care în cele din
urmă a hotărât să rezolve singur problema, ucigându-1 pe Amnon şi fugind de
la tatăl său, din casa şi ţara lui.
Când, după trei ani, David i-a permis lui Absalom să se întoarcă din pri
ţ begie, el a refuzat să-şi vadă fiul pentru încă doi ani (14:24, 28, 33). Chiar şi
atunci când s-au împăcat, dificultăţile relaţiei dintre tată şi fiu erau departe
de a se fi sfârşit. Absalom a fost cauza unei întristări profunde în Israel şi a
condus la un război civil împotriva tatălui său.
în ciuda tuturor acestor probleme grave, David a perseverat în dragostea sa
pentru Absalom, astfel încât atunci când fiul său a fost ucis în bătălie, împă
) ratul David a plâns cuprins de o mâhnire ce nu putea fi consolată: „Fiul meu,
Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău!
Absalom, fiul meu, fiul meu!” (18:33). Dragostea lui David pentru fiul său
i-a întunecat judecata; copleşit de întristare, el i-a nesocotit pe cei care şi-au
! pus viaţa în primejdie pentru el. Mustrarea lui Ioab a fost binemeritată: „Tu
acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viaţa ta, a
fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale. Tu iubeşti pe cei
23 Vezi mai sus „Partea I: Primii ani”, pp. 261-262.
ce te urăsc, şi urăşti pe cei ce te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sunt nici
căpetenii nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi
murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut” (19:5-6).
Cei care sunt conducători peste poporul lui Dumnezeu au responsabili
tatea de a se asigura că legăturile de familie nu le afectează raţionamentul,
întocmai ca pericolul nepotismului (a arăta favoruri rudelor sau prietenilor
prin conferirea de slujbe sau privilegii), liderul este expus pericolului de a arăta
mai multă îngăduinţă faţă de membrii propriei sale familii. Atunci când sunt
numiţi prezbiteri din cadrul bisericii locale (o practică care este recomandată
foarte mult în Noul Testament), există riscul ca aceştia să fie influenţaţi în
gândirea lor de membrii familiei. De aceea, este vital ca un prezbiter să fie
unul care „să-şi chivernisească bine casa” (1 Timotei 3:4), şi care să fie conşti
ent de pericolul inerent relaţiilor familiale extinse în cadrul bisericii.
5. încrederea în promisiunile lui Dumnezeu

A doua carte a lui Samuel îndeamnă la răbdare şi dependenţa de Dumnezeu
care îşi va ţine promisiunile (2:1; 5:1-3). în viaţa lui David au fost, cu siguranţă,
multe ocazii când nu avea pe ce să se sprijine decât pe simpla promisiune a lui
Dumnezeu. încrezător în faptul că Domnul îl va păzi de orice pericol şi îl va iz
I băvi de orice rău, David nu a grăbit planurile lui Dumnezeu prin acţiunile sale;
deşi Dumnezeu a spus că el va fi împăratul lui Israel (1 Samuel 16:13), David
nu a întreprins nicio acţiune pentru a îndeplini această promisiune. într-adevăr,
când a venit la el un om spunându-i că l-a omorât pe împăratul Saul, David a fost
îngrozit şi a poruncit să fie executat pe loc. Când Recab şi fratele său Baana l-au
ucis pe Iş-Boşet, fiul rămas în viaţă al lui Saul, crezând că vor câştiga astfel bu
năvoinţa lui David, ei au anticipat total greşit reacţia lui David. Acesta s-a arătat
încă o dată îngrozit de fapta lor şi a ordonat executarea celor doi ucigaşi (4:12).
David a fost nevoit să aştepte mulţi ani înainte de a vedea împlinirea pro
misiunilor lui Dumnezeu. De multe ori, Dumnezeu i-a învăţat pe oamenii
Săi ce înseamnă răbdarea. Avraam a trebuit să aştepte 25 de ani naşterea fiu
lui promis. Moise a trebuit să aştepte 40 de ani în umbră înainte de a-i scoate
pe copiii lui Israel din Egipt. „în linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în
seninătate şi încredere va fi tăria voastră” (Isaia 30:15).
6. Descoperirea păcatului
Această carte conţine şi un avertisment serios care poate fi exprimat în
cuvintele din cartea Numeri: „Să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge” (Numeri
32:23). Acest avertisment este ilustrat prin mai multe situaţii:
2Samuel 285
■ Amalecitul care pretindea că l-a ucis pe împăratul Saul, „unsul

Domnului” (1:14-16);
■ Abner, care a ignorat ceea ce ştia despre planul lui Dumnezeu când
l-a făcut împărat pe fiul lui Saul, Iş-Boşet (2:8-9; 3:9; cf. v. 27);
■ Recab şi Baana, care au încercat să câştige bunăvoinţa lui David
ucigându-1 pe Iş-Boşet (4:5-12);
■ Amnon şi batjocorirea lui Tamar (13:1-17; cf. v. 28-29);
■ Adulterul lui David cu Bat-Şeba şi uciderea lui Urie (11:1-27;
12:7-14).
De fiecare dată când Dumnezeu arată în Scriptură slăbiciunea, căderea şi

păcătoşenia sfinţilor Săi, trebuie să fim cu băgare de seamă. Se cuvine să avem
în vedere avertismentul pe care îl conţine îndemnul lui Pavel: „ia seama la tine
însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu” (Galateni 6:1). „Cine dintre voi este fără păcat,
să arunce cel dintâi cu piatra ...” (Ioan 8:7).
Concluzie
David a fost un om după inima lui Dumnezeu (1 Samuel 13:14). De-a
lungul unei vieţi de 70 de ani, el „a slujit celor din vremea lui, după planul lui
Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 13:36).
David a fost cel mai mare împărat al lui Israel, desemnat de Dumnezeu
să fie tipul împărătesc al lui Cristos, Mesia. El este singura persoană men
ţionată în Scriptură cu numele David. Noul Testament se referă la el de 58
de ori. Lucrarea lui David, deşi uneori remarcabilă, a fost afectată de păcate
îngrozitoare. Onestitatea şi pocăinţa lui sinceră cu care şi-a recunoscut şi şi-a
mărturisit greşelile i-a adus iertare din partea lui Dumnezeu. El a ştiut cum
să strige către Dumnezeu:
Ai milă de mine, Dumnezeule,

în bunătatea Ta!
i După îndurarea Ta cea mare,
Şterge fărădelegile mele!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea,
Şi curăţeşte-mă de păcatul meu.
(Psalmul 51:1).
El a cunoscut de asemenea bucuria mântuirii şi justificarea numai prin

credinţă:
Ferice de cel cu fărădelegea iertată,

Şi de cel cu păcatul acoperit.
Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea,
Şi în duhul căruia nu este viclenie!
Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele
De gemetele mele necurmate.
Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea;
Mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu,
Şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
(Psalmul 32:1-5).
David este un personaj esenţial care contribuie la împlinirea planului lui

Dumnezeu în centrul căruia se află Cristos şi Biserica Sa.
i
!
/s
1 împăraţi
(istoria împăraţilor lui Israel şi luda)
Autor: Necunoscut
(posibil leremia)
Idee centrală: ca tatăl său David"
Temă:
>
Binecuvântare prin ascultare,
pedeapsă pentru neascultare,
iertare în urma pocăinţei
„Voi rupe împărăţia din mâna lui

Solomon ... voi lăsa o seminţie fiului său,
Pentru ca robul Meu David să aibă totdeauna
O lumină înaintea Mea la Ierusalim ..."
1 împăraţi 11:31,36
III
Cuprins
înălţarea şi căderea împărăţiei lui Israel
1. întemeierea împărăţiei 1:1-2:46

i. Moartea lui David şi înălţarea lui Solomon 1:1-2:12
ii. Solomon îşi pedepseşte cu moartea duşmanii 2:13-46
2. Gloria împărăţiei 3:1-10:29

i. Căsătoria lui Solomon 3:1-2
ii. Rugăciunea lui Solomon 3:3-15
iii. înţelepciunea lui Solomon 3:16-28
iv. Măreţia lui Solomon 4:1-34
v. Zidirea Templului 5:1-7:51
vi. Sfinţirea Templului 8:1-66
vii. Domnul Se arată a doua oară lui Solomon 9:1-9
viii. Faima lui Solomon 9:10-28
ix. Vizita împărătesei din Şeba 10:1-13
x. Bogăţia lui Solomon 10:14-29
1
3. Divizarea împărăţiei 11:1-12:24
i. Decăderea şi moartea lui Solomon 11:1-43
ii. Urcarea pe tron şi îndărătnicia lui Roboam 12:1-19
iii. Ieroboam devine împărat al celor zece seminţii (Israel)
12:20-24
4. împărăţiile divizate ale lui Israel şi luda 12:25-22:53
luda (două seminţii sudice) Israel (zece seminţii nordice)

!
i. Domnia împăratului Ieroboam (rău)
12:25-14:20
a. Apostazia lui Ieroboam 12: 25-33
b. Profeţie împotriva închinării îna
intea viţelului 13:1-34
c. Profeţie privind distrugerea dinas
tiei 14:1-20
ii. Domnia împăratului
Roboam (rău) 14:21-31
l
i împăraţi 289
iii. Domnia împăratului

Abia (rău) 15:1-8
iv. Domnia împăratului Asa
(bun) 15:9-24
v. Domnia împăratului Nadab (rău)
15:25-32
vi. Domnia împăratului Baesa (rău)
15:33-16:7
vii. Domnia împăratului Ela (rău)
16:8-14
viii. Domnia împăratului Zimri (rău)
16:15-20
ix. Domnia împăratului Omri (rău)
16:21-28
x. Domnia împăratului Ahab (rău)
16:29-22:40
a.
Ahab introduce închinarea la idoli
i
16:29-34
b. Ilie îl înfruntă pe Ahab 17:1
c.
Ilie este sprijinit în mod miraculos
\
17:2-24
d.
Ilie se întâlneşte cu evlaviosul
Obadia 18:1-19
e. Ilie pe muntele Cârmei 18:20 -46 !'
f. Fuga lui Ilie în pustiu 19:1-18
g-
Ilie îl numeşte pe Elisei 19:19-21
h. 1
!;
Ahab îi învinge pe sirieni 20:1-43
i. Ahab şi via lui Nabot 21:1-29
J-
xi. Domnia împăratului Ahab şi losafat al lui luda 22:1-28
losafat (bun) 22:41-50 k. Moartea lui Ahab în bătălie
22:29-40
xii. Domnia împăratului Ahazia (rău)

22:51-53
1 împăraţi
întâia carte a împăraţilor poate fi descrisă ca „înălţarea şi căderea naţiunii

Israel”. Prima jumătate a cărţii relatează evenimentele remarcabile din timpul
domniei de 40 de ani a împăratului Solomon, fiul lui David şi al Bat-Şebei.
A doua jumătate prezintă o schiţă a istoriei împărăţiei divizate-împărţită în
Israel (împărăţia nordică a celor zece seminţii) şi Iuda (împărăţia sudică a celor
două seminţii-şi anume, Iuda şi Beniamin).
Obiectivul cărţii este acela de a prezenta cauzele întemeierii şi declinului îm
părăţiei. Cât timp a fost credincios numai lui Dumnezeu („Să nu ai alţi dumnezei
afară de Mine - Exodul 20:3), Israelul a prosperat. Dar când israelitii s-au întors
de la Dumnezeu, de la legământul Lui şi de la Legea Lui, stabilite prin Moise,
moralitatea lor şi împărăţia lor au intrat în declin. Iehova este Stăpânitorul suve-^
ran „stând pe scaunul Lui de domnie” (22:19). El îi binecuvântează pe cei ascul
tători, îi pedepseşte pe cei neascultători şi îi iartă pe cei ce se căiesc.
ii
r i Autor
Autorul cărţii este necunoscut, deşi tradiţia iudaică atribuie calitatea de
autor profetului Ieremia. Cert este însă că el şi-a alcătuit istoria folosindu-se
de mai multe surse, printre care „cartea faptelor lui Solomon” (11:41), „cartea
Cronicilor împăraţilor lui Israel” (14:19; 15:31 etc.) şi „cartea Cronicilor împă
raţilor lui Iuda” (14:29; 15:7,23 etc.). Se pare că aceste cărţi au fost documente
publice, scrise probabil de diferiţi profeţi de-a lungul anilor. „Sub inspiraţia
divină, autorul cărţii împăraţi a ales dintre aceste documente.”1 Se consideră
că cea mai mare parte a lucrării a fost terminată înainte de exil şi că 2 împăraţi
25 a fost adăugat în timpul perioadei de captivitate.2
i Context istoric
Cele două cărţi ale împăraţilor, asemenea cărţilor lui Samuel, au alcătuit
il iniţial o singură carte.3 împreună, ele redau o anumită perioadă din istoria
2 Hendriksen, Survey ofthe Bible, p. 226.
3Justificarea împărţirii unei cărţi în două este dată în introducerea capitolului care tra
tează cartea 1 Samuel (p. 238).
1 împăraţi 291
Israelului, care începe cu înălţarea împăratului Solomon (970 î.Cr.) şi se în

cheie cu exilul final al poporului lui Iuda în ţinutul Babilonului (586 î.Cr.).
Punctul de separare a celor două cărţi îl reprezintă domnia lui Ahazia, fiul
lui Ahab din Israel (a nu fi confundat cu Ahazia, fiul lui Ioram din Iuda-2
împăraţi 8:25-26), în jurul anului 853 î.Cr.
Istoria relatată în 1 împăraţi o continuă pe cea din 2 Samuel, deşi cu o omisi
une importantă: locul în care a fost ridicat altarul. Pedeapsa dată de Dumnezeu
pentru păcatul împăratului David de a face un recensământ ia sfârşit atunci când
David zideşte „un altar Domnului” şi aduce „arderi-de-tot şi jertfe de mulţumi
re” (2 Samuel 24:25; 1 Cronici 21:26). Potrivit istoriei paralele din 1 Cronici,
este evident că porunca de a „înălţa un altar Domnului în aria lui Aravna, iebusi-
tul” (2 Samuel 24:18) este suficientă pentru ca David să concluzioneze că aceasta
este imaginea desemnată de Domnul pentru Templul pe care-1 va zidi fiul său,
Solomon.4 în consecinţă, David spune: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu,
şi aici să fie altarul arderilor-de-tot pentru Israel” (1 Cronici 22:1).
în semn de recunoştinţă pentru iertarea primită şi ca o anticipare a zidirii
Templului, David compune Psalmul 30. Titlul dat acestui psalm în versiunile
Bibliei din limba engleză poate induce în eroare, după cum observă Spurgeon:
„«Un psalm şi o cântare cu ocazia sfinţirii Casei lui David»; sau mai degrabă:
«Un psalm; o cântare de sfinţire pentru Casă. Scris de David» O cântare a cre
dinţei, având în vedere că David nu a apucat să vadă această casă a lui Iehova.
Un psalm de laudă, având în vedere că o judecată dureroasă a fost oprită şi un
mare păcat iertat”5 (sublinierea îmi aparţine).
David s-a pregătit pentru zidirea Templului. El a început să strângă lucră
torii talentaţi şi să adune materiale pentru construirea acestuia. De asemenea,
el l-a instruit pe Solomon cu privire la responsabilităţile pe care le avea înain
tea lui Dumnezeu (1 Cronici 22:2-19).
Structură
Pentru a reda o relatare amplă, istoria împăraţilor lui Iuda şi Israel a fost
dezvoltată prin referirea la diferite cărţi istorice şi profetice ale Vechiului
Testament.
Partea I: întemeierea împărăţiei (1:1-2:46)

împăratul David a ajuns la o vârstă înaintată, iar Adonia, următorul în linia
succesorală, se hotărăşte să preia tronul. Este datoria lui David să-şi numească
4 Keil Sc Delitzsch, The Books ofSamuel, p. 512.
5 Spurgeon, The Treasury of David, p. 43.
succesorul. Domnul i-a descoperit însă că Solomon este alesul Său (1 Cronici
28:5). Din anumite motive, David amână să anunţe cine va fi succesorul şi,
astfel, îi dă ocazia lui Adonia să-şi întărească sprijinul.
Adonia pare să fie conştient de faptul că nu numai David, ci însuşi Domnul
a promis tronul fratelui său Solomon (2:15). David ia măsuri imediate pentru
a-1 proclama pe Solomon ca viitor împărat. Preotul Ţadoc, profetul Natan şi
Benaia, căpetenia militară, sunt instruiţi să se asigure că Solomon va fi uns şi
declarat împărat al Israelului (cf. 1 Cronici 23:1). Odată cu răspândirea veş
tilor despre numirea lui Solomon, susţinătorii lui Adonia au încetat să-l mai
sprijine pe acesta în revendicarea tronului. De teama morţii, Adonia se ridică
apucându-se cu mâinile de coarnele altarului, arătând că se aşază pe sine sub
protecţie divină. Solomon îl asigură că dacă se va purta cu înţelepciune şi nu
va repeta greşelile din trecut va fi în afara oricărui pericol (1:52).
David adună laolaltă toate căpeteniile Israelului pentru a da prevederi de
taliate cu privire la închinarea permanentă înaintea lui Dumnezeu, organiza
rea armatei şi funcţionarea guvernării (1 Cronici 23-27). Acestea s-au petre
cut în ultimul an al vieţii sale (1 Cronici 26:31). Adunarea naţională îi oferă
lui David ocazia să-l recunoască public pe Solomon ca fiind nou împărat al
lui Israel şi să repete în public unele dintre poruncile şi avertizările pe care le
dăduse anterior lui Solomon (1 Cronici 28:2-10; 22:7-19). David îi înmânea
I: ză lui Solomon în mod oficial planurile, materialele, aurul şi argintul pentru
I construirea Templului, precum şi instrucţiunile de pregătire privind slujbele
preoţilor şi ale leviţilor (1 Cronici 28:11-21). Ca un sfârşit potrivit al domniei
lui, David conduce întreaga adunare în închinare înaintea lui Dumnezeu:
1
Binecuvântat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul
I părintelui nostru Israel!
A Ta este, Doamne, mărirea,
Puterea şi măreţia,
Veşnicia şi slava,
Căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău;
A Ta, Doamne, este domnia,
Căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!
De la Tine vine bogăţia şi slava,
Tu stăpâneşti peste tot,
în mâna Ta este tăria şi puterea,
Şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.
Acum, Dumnezeul nostru,
Te lăudăm,
Şi preamărim Numele Tău cel slăvit. (1 Cronici 29:10-13)
1 împăraţi 293
După o viaţă îndelungă şi plină de evenimente, evlaviosul David moare „la

o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi slavă. Şi în locul lui, a domnit
fiul său Solomon” (1 Cronici 29:28).
Domnia lui Soiomon

După ascensiunea sa la tron, Solomon începe să-şi consolideze poziţia
(2:12; 1 Cronici 29:23-25). In primul rând, el îi pedepseşte pe cei care se
răzvrătesc. Prin intermediul lui Bat-Şeba, Adonia îi trimite o cerere pe care
Solomon o interpretează imediat ca fiind o altă încercare de a-i uzurpa tronul.
Deşi Abişag a fost doar doica lui David, în ochii poporului ea era considerată
concubina lui. Gestul de a lua haremul unui rege mort sau cucerit era privit
ca o încercare de revendicare a tronului (2:22; 2 Samuel 12:8). Adonia este
ucis, preotul Abiatar este exilat, Ioab este ucis, iar Şimei este silit să se mute
la Ierusalim. Trei ani mai târziu, Şimei încalcă termenii înţelegerii, părăseşte
oraşul pentru a-şi recupera doi robi şi îşi pierde viaţa. Astfel, Solomon împli
neşte cererile tatălui său făcute pe patul de moarte (2:5-6, 8-9).
Partea a ll-a: Gloria împărăţiei (3:1-10-29)

După ce şi-a asigurat tronul, Solomon intră într-o alianţă cu Egiptul prin
căsătoria cu fiica lui Faraon (3:1). Aceasta nu este prima lui soţie, pentru că
înainte de ascensiunea lui la tron s-a căsătorit cu Naama, o amonită (14:21; cf.
11:42-43). Căsătoria cu o egipteancă era permisă, nefiind interzise decât căsă
toriile cu femei din cele şapte popoare indigene (Deuteronomul 7:1-4; Exodul
34:16). In plus, pare evident că prinţesa egipteancă a renunţat la toţi dumne
zeii ei egipteni şi şi-a mărturisit credinţa în Iehova ca singurul Dumnezeu
adevărat, întrucât la vremea când Solomon s-a căsătorit cu fiica lui Faraon, s-a
spus despre el că „Solomon iubea peJDomnul şi se ţinea de obiceiurile tatălui
său David” (3:3). Prin urmare, fiica lui Faraon este diferită de nevestele străine
care „i-au plecat inima spre alţi dumnezei” (11:1, 4).
Primii ani ai domniei lui Solomon au fost descrişi ca „Epoca de Aur a
lui Israel”6. Aceşti ani au fost renumiţi datorită caracterului şi faptelor lui
Solomon. Există şapte elemente care arată importanţa şi faima lui Solomon
în această perioadă timpurie: smerenia lui, înţelepciunea, conducerea, palatul,
Templul, cetăţi şi bogăţie şi distinsa lui vizitatoare.
6 Thompson Chain Reference Bible.

1. Smerenia lui Solomon

Cerând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra domniei lui, Solomon, înso
ţit de reprezentanţi ai întregului popor, aduce o mie de jertfe de ardere-de-tot
pe altarul de aramă dinaintea cortului întâlnirii de la Gabaon (singurul lu-
cru care lipseşte din cort este chivotul legământului, pe care David l-a dus la
Ierusalim-2 Cronici 1:4). Domnul Se arată lui Solomon într-un vis şi îi îngă
duie să-I adreseze o cerere. Cu o deosebită smerenie şi conştient de lipsa lui de
experienţă şi de sarcina grea pe care trebuia să o îndeplinească, Solomon cere
lui Dumnezeu „o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească
binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta
aşa de mare la număr?” Cererea lui este plăcută înaintea Domnului, astfel că,
pe lângă înţelepciune cum n-a mai avut nimeni, Dumnezeu îi dăruieşte bogă
ţii şi slavă. De asemenea, lui Solomon i se făgăduieşte o viaţă lungă, cu condi
ţia să urmeze exemplul tatălui său David şi să umble în credincioşie înaintea
Domnului. întorcându-se la Ierusalim, Solomon vizitează locul unde se afla
chivotul legământului, aduce jertfe şi dă un ospăţ pentru toţi slujitorii săi.
2. înţelepciunea lui Solomon

Deosebita înţelepciune a lui Solomon este arătată prin modul în care ju
! decă două femei ce se ceartă pentru un copil. Amândouă au născut cam în
acelaşi timp: un copil a murit; celălalt trăieşte. Fiecare dintre mame pretinde
că cel viu îi aparţine. Solomon rezolvă dilema poruncind să fie tăiat copilul
i
în două şi să se dea câte o jumătate fiecărei femei. Una dintre femei protes
tează imediat cerând împăratului să dea celeilalte femei copilul. în schimb,
cealaltă femeie este de acord cu împărţirea copilului. în felul acesta, Solomon
o descoperă pe adevărata mamă, căreia „i se rupea inima pentru copil” şi ar
fi preferat ca acesta să fie dat alteia decât să fie omorât. Solomon redă mamei
sale copilul: „Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi
s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el,
i povăţuindu-1 în judecăţile lui” (3:28).
în scurt timp, uimitoarea înţelepciune dăruită de Dumnezeu lui Solomon
a ajuns să fie cunoscută de toate popoarele din jur: „Dumnezeu a dat lui
Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul
de pe ţărmul mării. înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor
fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea egiptenilor. El era mai înţelept decât
orice om ... A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit
; despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit
;
de asemenea despre dobitoace, despre pasări, despre târâtoare şi despre peşti.
1 împăraţi 295
Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din
partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelep
ciunea lui” (4:29-34).
3. împărăţia lui Solomon

Este descrisă amploarea împărăţiei lui Solomon: „Solomon mai stăpânea
şi toate împărăţiile de la Râu (Eufrat) până în ţara filistenilor şi până la ho
tarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri, şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul
vieţii lui ... Stăpânea peste toată ţara de dincoace de Râu, de la Tifsah până
la Gaza, peste toţi împărăţii de dincoace de Râu. Şi avea pace pretutindeni de
jur împrejur. Iuda şi Israel... au locuit în linişte” (4:21, 24-25).
4. Templul lui Solomon

Clădirea Templului descrisă în capitolele 5 şi 6 reprezintă realizarea unui
împărat dedicat slujirii Dumnezeului celui atotputernic. Preocuparea lui
Solomon a fost să asculte de Dumnezeu. El nu a ezitat să cheltuiască atât cât
era necesar pentru a construi un templu măreţ dedicat închinării înaintea lui
Iehova, Dumnezeul cel viu. Se pare că Solomon a fost crescut în mod special
pentru ridicarea Templului. Tatăl său, David, a spus: „... dintre toţi fiii mei-
căci Domnul mi-a dat mulţi fii-a ales pe fiul meu Solomon, ca să-l pună pe '
scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel. El mi-a zis: «Fiul
tău Solomon îmi va zidi casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi-i voi fi
I!
Tată. li voi întări împărăţia pe vecie, dacă se va ţine, ca astăzi, de împlinirea
poruncilor şi rânduielilor Mele»” (1 Cronici 28:5-7).
în acea vreme, David s-a adresat direct fiului său: „Şi tu, fiule Solomoane,
cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet
binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi
toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi,
te va lepăda şi El pe vecie. Vezi acum că Domnul te-a ales, ca să zideşti o casă
care să-I slujească de locaş sfanţ. întăreşte-te şi lucrează” (1 Cronici 28:9-10).
5. Palatul lui Solomon

Zidirea Templului a durat şapte ani (6:38); zidirea palatului a durat trei
sprezece ani (7:1). Acest detaliu poate fi un indiciu că numărul lucrătorilor
implicaţi în zidirea Templului a fost mult mai mare. Totuşi, el mai poate arăta
cu totul altceva-că splendoarea palatului împăratului a fost mai mare decât
cea a Templului Domnului!
6. Cetăţile şi bogăţia lui Solomon

„Şi Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul de jos, Baalatul şi Tadmorul,
în pustia ţării, toate cetăţile slujindu-i ca magazii şi fiind ale lui, cetăţile pen
tru care, cetăţile pentru călărime, şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească
la Ierusalim, la Liban, şi în toată ţara peste care împărăţea” (9:17-19).
„Greutatea aurului care venea lui Solomon pe fiecare an, era de şase sute
şaizeci şi şase de talanţi de aur, afară de ce scotea de la negustorii cei mari şi
din negoţul cu mărfuri, de la toţi împăraţii Arabiei, şi de la dregătorii ţării...
Căci împăratul avea pe mare corăbii din Tars cu ale lui Hiram; şi corăbiile din
Tars veneau la fiecare trei ani, aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni,
împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului în bogăţii şi înţe
lepciune. Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe
care o pusese Dumnezeu în inima lui” (10:14-15, 22-24).
Dumnezeu i-a dat lui Solomon ceea ce el nu a cerut, însă aceasta nu-i dă
dea dreptul să întreacă limitele.
I
!
f
;î
(=
P
s
; =
: =
!
ii
i
1 împăraţi 297
7. Distinsa vizitatoare a lui Solomon

împărăteasa din Seba, „împărăteasa de la miazăzi ... a venit de la capătul
pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon” (Luca 11:31). Ea „a venit
să-l încerce prin întrebări grele” (10:1). Adresându-i o serie de ghicitori, ea
dorea să descopere priceperea şi ştiinţa acestui împărat renumit. Nimic nu a
fost prea greu de înţeles sau de explicat pentru Solomon.
Partea a lll-a: Divizarea împărăţiei (11:1-12:24)

Cea de-a doua parte a vieţii lui Solomon evidenţiază consecinţele care
apar atunci când un slujitor al lui Dumnezeu îşi părăseşte dragostea dintâi,
nu ţine seama de poruncile şi avertizările date de Cuvântul lui Dumnezeu
şi cedează pasiunii neînfrânate. Iată unele dintre cele mai serioase avertizări
date împotriva decăderii grave. Cu toată înţelepciunea lui, Solomon nu este
în stare să-şi stăpânească patima. El începe bine, dar sfârşeşte rău. în ciuda
tuturor binecuvântărilor pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra lui, Solomon
îl uită pe Domnul Dumnezeul său: „împăratul Solomon a iubit multe femei !
străine, afară de fata lui Faraon; moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite,
care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel:
«Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit
inimile înspre dumnezeii lor.» De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de
iubire. A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţii-
toare; şi nevestele i-au abătut inima. Când a îmbătrânit Solomon, nevestele
i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului,
Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David ... Şi Solomon a făcut
ce este rău înaintea Domnului” (11:1-4, 6).
Solomon nu putea invoca drept scuză ignoranţa, deoarece avertizările lui
Dumnezeu au fost date în Legea lui Moise. Dumnezeu a afirmat următoa
rele cu privire la orice împărat al Israelului: „Dar să n-aibă mulţi cai, şi să
nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai; căci Domnul v-a zis: «Să
nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.» Să n-aibă un mare număr de neves
te, ca să nu i se abată inima; şi să nu strângă mari grămezi de argint şi aur”
(Deuteronomul 17:16-17). Solomon a încălcat toate aceste trei porunci. Mai ţ
mult, la aceste trei domenii ale neascultării, Solomon a adăugat un al patrulea,
căsătorindu-se cu multe soţii păgâne. El „este o enigmă, pentru că a fost atât
înfăptuitorul slavei lui Israel, cât şi arhitectul distrugerii ei”7.
7 Graeme Goldsworthy, GospelandKingdom: a Christian înterpretation oftbe OldTestament

(Carlisle: Paternoster, 1981), p. 72.
Declinul împărăţiei lui Solomon este declanşat de următoarele motive:
■ Stilul său de viaţă risipitor (10:14-29);

■ Desfrâul său renumit (11:1-3);
" îndepărtarea de Dumnezeu (11:4-10);
■ Duşmanii săi care au fost ridicaţi de Dumnezeu (11:14-25).
Astfel, în cea de-a doua parte a vieţii sale, Solomon se abate grav de la
umblarea sa spirituală cu Dumnezeu. Dumnezeu îl pedepseşte atât prin mij
loace externe, cât şi interne. Răzvrătirea unor popoare vecine care erau supu
se este însoţită de distrugere în interiorul Israelului. Slujitorul lui Solomon,
Ieroboam, se răzvrăteşte împotriva împăratului (11:26). Tot aşa cum Domnul
a ridicat adversari din afara Israelului (11:14.23), Domnul a ridicat acest ad
versar înăuntrul lui Israel şi prezice prin profetul Ahia dezbinarea devasta
toare a împărăţiei lui Israel (11:29-31). în acelaşi timp, Dumnezeu confirmă
promisiunea făcută anterior lui David de a-i menţine descendenţa familiei:
„voi lăsa o seminţie fiului său, pentru ca robul Meu David să aibă totdeauna
o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o să pun în ea
Numele Meu” (11:36). Ieroboam este avertizat să umble în ascultare faţă de
Domnul pentru a se putea bucura de plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu
peste viaţa şi împărăţia lui. Aflând despre această profeţie, Solomon îl caută
pe Ieroboam dorind să-i ia viaţa. Ieroboam scapă fugind în Egipt şi intră sub
protecţia împăratului Şişac.
După o domnie de 40 de ani, Solomon moare, iar locul lui este luat de fiul
său Roboam. în acelaşi timp, la cererea poporului, Ieroboam este chemat să se
întoarcă în Egipt. Ieroboam apără cauza poporului, înfâţişându-se înaintea îm
păratului Roboam pentru a cere reducerea taxelor apăsătoare. Roboam se do
vedeşte însă a fi un împărat îndărătnic şi lipsit de înţelepciune. Refuzând sfatul
sfetnicilor mai vârstnici şi mai înţelepţi ai tatălui său şi ascultând mai degrabă
de sfatul tinerilor săi prieteni de suflet, el nu face decât să intensifice şi mai mult
poverile poporului. Ca urmare, este pe cale să se producă o revoltă deschisă.
Atunci când Roboam îl trimite pe Adoram, mai mare peste biruri, să strân
gă noile taxe, acesta este omorât cu pietre de către popor (12:18). împăratul
Roboam se întoarce în grabă la Ierusalim, în timp ce întregul popor freamătă.
Ieroboam este făcut rege peste cele zece seminţii ale lui Israel. între timp, îm
păratul Roboam, ajuns la Ierusalim, strânge oştile lui Iuda şi Beniamin, inten
ţionând să atace celelalte zece seminţii pe care doreşte să şi le supună. Domnul
intervine prin Şemaia, omul lui Dumnezeu, astfel că lui Iuda şi Beniamin li se
interzice să pornească la război împotriva lui Israel. Oamenii din cele două se
minţii ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, întorcându-se la casele lor.
1 împăraţi 299
Partea a IV-a: împărăţiile divizate ale lui Israel si luda

(12:25-22:53)
Solomon a domnit în Israel 40 de ani (11:42). Judecata lui Dumnezeu asu
pra celor douăsprezece seminţii ale poporului coincide cu moartea lui. întregul
popor şi-a întors faţa de la Dumnezeul cel viu. Au uitat Legea Domnului, au
f încălcat legământul Lui şi I-au nesocotit poruncile. Ei şi-au întors faţa către
dumnezeii păgâni ai popoarelor din jur. Cândva puternică şi unită, împărăţia
lui Israel şi Iuda este acum divizată în două popoare slabe, care au devenit
vrăjmaşe: cel mai mare, zece seminţii sub împăratul Ieroboam; cel mai mic,
cele două seminţii ale lui Iuda şi Beniamin sub împăratul Roboam. Odată cu
divizarea împărăţiei în anul 930 î.Cr. au început în mod grav deteriorarea, de
clinul şi dezintegrarea celor douăsprezece seminţii ale lui Israel.
:
Domnia lui Ieroboam în lsrael-930-909 Î.Cr.8 (12:20-14:20)
Deşi Domnul i-a făcut lui Ieroboam promisiuni minunate prin profetul
Ahia (11:37-38), noul împărat al Israelului nu şi-a pus încrederea în Dumnezeu
; şi nu a ţinut seama de niciuna dintre avertizările primite. Dorind să-şi conso !
lideze poziţia la tron şi răzvrătindu-se în mod direct împotriva voii revelate a
lui Dumnezeu, Ieroboam introduce un alt loc de închinare, corupt, şi o formă
de idolatrie profanatoare. Sunt aşezaţi doi viţei de aur la Betel şi la Dan, iar
împăratul Ieroboam adresează poporului următoarele cuvinte: „Destul v-aţi
suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului”
(12:28). El zideşte altare pe înălţimi şi numeşte preoţi din toate seminţiile lui
Israel, contrar Legii lui Dumnezeu potrivit căreia preoţii trebuiau să fie doar
din seminţia lui Levi. Ieroboam rânduieşte jertfe şi sărbători asemenea celor
care se ţineau la Ierusalim.
Astfel, este pregătită scena pentru o succesiune de împăraţi răi care vor
veni la tronul împărăţiei nordice. Dacă s-ar fi ridicat un împărat bun şi evla
vios, el ar fi distrus în mod inevitabil altarele dumnezeilor falşi, ar fi căutat
reconciliere cu Iuda, i-ar fi îndrumat pe oameni să se închine în Templul
( desemnat de Dumnezeu la Ierusalim şi ar fi acceptat cererea împăratului lui
Iuda, care făcea parte din linia promisiunii lui Dumnezeu pentru Iuda, David
şi descendenţii săi.
Dumnezeu vorbeşte printiô profeţie făcută în prezenţa împăratului
I Ieroboam. Referindu-se la altar, un om al lui Dumnezeu spune: „Altarule!
Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că se va naşte un fiu casei lui David;
8 Datele referitoare la domnitorii lui Iuda şi Israel se bazează pe lucrarea lui Edwin R.
Thiele,^ Chronology ofHebrew Kings (Grand Rapids, Michiganf Zondervan, 1977).
numele lui va fi Iosia; el va junghia pe tine, pe preoţii înălţimilor, care ard tă
mâie pe tine, şi pe tine se vor arde oseminte omeneşti!»” (13:2).9
împărăţia divizată
r
i
■
i
!
9 Această profeţie împotriva altarului a fost împlinită trei sute de ani mai târziu
(2 împăraţi 23:15-20).
1 împăraţi 301
în ciuda semnelor primite, împăratul Ieroboam nu-şi îndreaptă căile, ci

continuă să umble pe calea nelegiuită a răzvrătirii. Nelegiuirile sale sunt atât
de grave înaintea Domnului încât duc la pronunţarea judecăţii împotriva lui,
şi anume avertizarea că descendenţa familiei sale va fi nimicită (13:34).
Domnia lui Roboam în luda: 930-913 Î.Cr.

(14:21-31; cf. 2 Cronici 11:5-12:16)
După divizarea împărăţiei în urma revoltei celor zece seminţii nordice,
Roboam începe să-şi consolideze poziţia în Iuda. El zideşte cetăţi întărite
pentru apărare, cu fortăreţe rezistente în care sunt depozitate mari provizii
de alimente şi arme. O altă strategie este împrăştierea unora dintre fiii săi
cei mulţi în toate ţinuturile lui Iuda şi Beniamin. El este susţinut şi încurajat
prin migrarea unui mare număr de preoţi şi leviţi care fuseseră alungaţi din
Israel: „Preoţii şi leviţii care se aflau în tot Israelul, şi-au părăsit locuinţele şi
s-au dus la el [adică, Roboam]; căci leviţii şi-au părăsit ţinuturile şi moşiile şi
au venit în Iuda şi la Ierusalim, pentru că Ieroboam şi fiii săi i-au împiedicat
să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai Domnului... Aceia din toate seminţiile
lui Israel, care aveau pe inimă să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au
urmat pe leviţi la Ierusalim, ca să jertfească Domnului, Dumnezeului părin
ţilor lor. Ei au dat astfel tărie împărăţiei lui Iuda, şi au întărit pe Roboam, fiul
lui Solomon, timp de trei ani; căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui
Solomon” (2 Cronici 11:13-14,16-17).
Aceasta este imaginea unor oameni dedicaţi unei vieţi de închinare adevă
rată şi de slujire în credincioşie. Ei îşi părăsesc vechile locuinţe asumându-şi
un impresionant sacrificiu personal. Ei sunt loiali Templului, preoţiei şi îm
păratului, în ciuda faptului că împăratul Roboam este îndărătnic şi nechib
zuit. Insă prezenţa acestor imigranţi evlavioşi nu pune capăt decadenţei care
caracteriza viaţa spirituală şi morală a poporului, întrucât se spune că „Iuda
a făcut ce este rău înaintea Domnului; şi, prin păcatele pe care le-au săvârşit,
I-au stârnit gelozia mai mult decât părinţii lor” (14:22).
Chiar dacă anterior Roboam a arătat devotament faţă de Dumnezeul cel
viu, după ce şi-a consolidat poziţia întărindu-şi puterea, el părăseşte „Legea
Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el” (12:1). Domnul îi pedep
seşte necredinţa prin intermediul lui Şişac, împăratul Egiptului. El izbăveşte
Iuda de distrugere, dar lasă poporul să cadă sub robia Egiptului. Şişac jefuieş
te aurul din Templu şi din palatul împăratului, ducând totul cu el (2 Cronici
12:9). Lui Roboam i se permite să-şi continue domnia peste Iuda.
Supraputerile internaţionale după divizarea împărăţiei unite a lui

Israel şi luda
Numerele indică supraputerile şi ordinea în care acestea au asuprit pe

Israel şi Iuda.
!
Domnia iui Abiamioîn luda-913-910Î.Cr.
(15:1-8; cf. 2 Cronici 13:1-22)
De-a lungul celor şaptesprezece ani de domnie a tatălui său, Roboam, în
tre Israel şi Iuda au existat ostilităţi. Când Abiam urcă pe tron, situaţia dintre
cele două împărăţii este tensionată. 1 împăraţi relatează pe scurt ostilitatea,
pe când 2 Cronici relatează în detaliu o mare bătălie dintre cele două po
poare. Cu toate că este copleşit de numărul taberei adverse-doi la unu-când
sunt stabilite liniile de bătaie, Abiam pare a fi un împărat care se teme de
Dumnezeu, provocându-1 pe Ieroboam de pe muntele Ţemaraim (2 Cronici
13:4-12). în timp ce vorbeşte, soldaţii israeliţi trec în spatele armatei lui Iuda.
Fiind înconjuraţi, oamenii lui Iuda strigă către Dumnezeu. Domnul răspunde
rugăciunilor lor în ciuda faptului că împăratul Abiam este descris ca unul care
„s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său înaintea lui; şi inima lui
n-a fost întreagă a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său
10 Scris Abia în 2 Cronici 12:16 etc.
1 împăraţi 303
David” (15:3). Bunătatea Domnului faţă de Iuda este manifestată „din pricina
lui David” (15:4) şi pentru a păstra planul legământului Său cu privire la se
minţia lui Iuda (Geneza 49:10; 2 Samuel 7:12-16).
în timpul domniei împăratului Abiam, Iuda cucereşte Israelul pentru că
s-a sprijinit „pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor” (2 Cronici 13:18). Iuda
capturează câteva cetăţi şi sate din Israel. După o scurtă domnie, Abiam moa
re şi este urmat la tron de fiul său, Asa.
Domnia lui Asa în luda-910-869 Î.Cr. (15:9-24)u

în urma bătăliei dintre Iuda şi Israel care a avut loc în vremea împăratului
Abiam, Iuda se bucură de câţiva ani de pace. La tron urmează Asa, care are
parte de o domnie liniştită timp de zece ani. Spre deosebire de tatăl şi bunicul
lui, „Asa a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său David” (15:11).
El îndepărtează altarele păgâne, dărâmă înălţimile păgâne, doboară idolii de
lemn şi alungă oamenii nelegiuiţi din ţară. El porunceşte poporului lui Iuda
să-L caute pe Domnul şi să se supună Legii şi poruncilor Lui. De asemenea,
3
el întăreşte cetăţile din Iuda cu ziduri, turnuri şi porţi. Deşi primeşte mari
binecuvântări de la Domnul, spre sfârşitul îndelungatei sale domnii, Asa se
îndepărtează destul de mult de Domnul. După moartea acestuia, în locul lui
se ridică la tron fiul său evlavios, Iosafat.
Domnia lui Ahab în lsrael-874-853 Î.Cr.

(16:29-22:40; cf. 2 Cronici 18:1-34)
După moartea lui Ieroboam, pentru 35 de ani Israel este guvernat de şase
împăraţi necredincioşi. Cei mai mulţi dintre ei au o domnie foarte scurtă şi
sunt renumiţi doar pentru răutatea lor. In cele din urmă, se ridică Ahab, cel
mai rău dintre ei toţi. Ahab se evidenţiază prin răutatea lui, pentru că el „a fU-
cut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea
lui” (16:30). El îşi arată dispreţul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi faţă de
onoarea Numelui lui Dumnezeu prin faptul că se căsătoreşte cu Izabela şi se
închină dumnezeului ei, Baal. Ahab ridică un altar într-un templu pentru Baal,
în cetatea Samariei. Manifestând o nepăsare totală faţă de avertismentul dat de
Dumnezeu prin Iosua, Ahab rezideşte Ierihonul (16:34; cf. Iosua 6:26).
Adevăraţii profeţii ai Domnului sunt consideraţi proscrişi; preoţii Celui
Preaînalt sunt prigoniţi şi ucişi cu sabia. închinarea înaintea adevăratului
Dumnezeu este interzisă. Baal devine dumnezeul oficial al Israelului. Profeţii
11 Vezi relatarea mai detaliată, incluzând prima trezire religioasă de la divizarea împără
ţiei, înregistrată în 2 Cronici 14:1-16:14.
şi preoţii lui Baal deţin controlul asupra vieţii religioase a poporului. Starea
spirituală a ţării este mai decăzută ca niciodată. în întunericul acestor vre
muri, Dumnezeu ridică un om; o persoană deosebită iese în evidenţă ca un
martor adevărat al Dumnezeului celui viu. El va fi dovada vie a faptului că
Dumnezeu lucrează neîncetat în tăcere pentru împărăţia neprihănirii Sale.
llie, profet în Israel12

Faptul că Dumnezeu a continuat să trimită mesageri împărăţiei de nord a
lui Israel este o mărturie a harului Său. întrucât ei încă erau poporul legămân
tului Său, Dumnezeu a continuat să-i îndemne la pocăinţă şi la a se întoarce
la El. Aceasta ar conduce în mod inevitabil la restaurarea unui singur popor
sub conducerea unui singur împărat din seminţia lui Iuda, cu un singur loc de
închinare în Templul de la Ierusalim, potrivit Legii lui Moise.
Ilie, profetul trecut prin greutăţile pustiei, îmbrăcat într-o haină din păr
de cămilă, cu o curea de piele, apare pe neaşteptate în scenă şi îl înfruntă pe
nelegiuitul împărat Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui
slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvân
tul meu" (17:1).
| Cu 500 de ani mai devreme, când israeliţii se aflau în pragul ţării promise,
Domnul a avertizat poporul prin Moise: „Vedeţi să nu vi se amăgească inima,
şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor. Căci
atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide ceruri
le, şi n-ar mai fi ploaie; aţi pieri curând din ţara aceea bună pe care v-o dă
i Domnul” (Deuteronomul 11:16-17).
Ilie aduce mesajul înaintea împăratului rău şi necredincios, Ahab. în tim
pul celor trei ani şi jumătate de secetă care au urmat, Domnul îi poartă de
grijă profetului în mod miraculos. în final, are loc o confruntare pe Muntele
' Cârmei şi, pentru o scurtă perioadă, se pare că poporul lui Israel s-a întors la
Domnul. Dar recunoştinţa lor faţă de Dumnezeul cel adevărat este de scurtă
durată.
Ilie părăseşte Muntele Cârmei, este ameninţat de împărăteasa Izabela şi
se îndreaptă spre sud la Beer-Şeba, împreună cu slujitorul său. 13 Lăsându-şi
slujitorul sub autoritatea unui împărat evlavios, Iosafat al lui Iuda (19:3), Ilie
se duce în pustiu. Sprijinit de Domnul, el călătoreşte mai mult de o lună până
ajunge la „muntele lui Dumnezeu, Horeb” (19:8), numit şi muntele Sinai.
12 Vezi Arthur W. Pink, The Life ofElijah (Edinburgh: Banner ofTruth Trust, 1956); şi
F. W. Krummacher, Elijah the Tishbite (Grand Rapids, Michigan: Baker, 1977).
13 Afirmaţia că Ilie, stăpânit de frică şi laşitate, a fugit pentru a-şi scăpa viaţa este dezbă
tută mai târziu în secţiunea despre aplicaţie (vezi pp. 315-317). .
i
1 împăraţi 305
Călătoriile profetului llie
i
Deşi Ilie crede că lucrarea lui a eşuat în mare parte şi, prin urmare, trebuie
să ia sfârşit, Domnul îi dă alte instrucţiuni şi îl reasigură că încă există multe
suflete credincioase în Israel. Răspunzând cu un entuziasm reînnoit, Ilie îl
caută pe Elisei pentru a-1 numi succesorul său.
în acest timp, împăratul Ben-Hadad al Siriei, sprijinit de 32 de aliaţi, se
ridică împotriva Samariei. Deşi minunea de pe Muntele Cârmei nu l-a atins
pe Ahab, Domnul este hotărât să fie îndurător faţă de el. Un profet al lui
Dumnezeu, care este trimis la Ahab, profeţeşte o mare victorie: „Aşa vorbeşte
Domnul: «Vezi toată această mulţime mare? O voi da astăzi în mâinile tale, ca
să cunoşti că Eu sunt Domnul»” (20:13). Ahab câştigă o biruinţă dublă împo
triva Siriei. Aceste victorii erau „o roadă a celor şapte mii care nu şi-au plecat
genunchii înaintea lui BaaTM, datorită credincioşiei lor faţă de Dumnezeul cel
viu (19:18; cf. Marcu 13:20; Luca 18:7). Ilie va afla de asemenea că Domnul
nu S-a îndepărtat încă de împărăţia răzvrătită.
După bătăliile cu Ben-Hadad, urmează o perioadă de doi ani de pace în
tre Israel şi Siria. în anul următor, Ahab moare din pricina rănilor suferite în
bătălie.
|
Domnia lui losafatîn luda-872-848 Î.Cr. (22:41-50)1S
Asemenea tatălui său, Asa, înaintea lui, Iosafat este un împărat evlavios,
dornic să trăiască în ascultare de Domnul şi să încurajeze poporul lui Iuda la
credinţă în adevăratul Dumnezeu. El „a alergat la Dumnezeul tatălui său, şi
a urmat poruncile Lui, fără să facă ce făcea Israel. Domnul a întărit domnia
în mâinile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri. Şi a avut o mulţime
de bogăţii şi slavă. Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului ...”
(2 Cronici 17:4-6).
Binecuvântările lui Dumnezeu se revarsă peste lucrările lui Iosafat, iar el
răspunde încercând să întărească poporul din punct de vedere spiritual. El
trimite căpetenii în popor şi leviţi în toate ţinuturile lui Iuda pentru a-i învăţa
pe oameni Legea lui Dumnezeu.
Domnia lui Ahazia în lsrael-853-852 Î.Cr. (22:51-53)

^ O scurtă referire la domnia lui Ahazia, fiul lui Ahab, încheie prima carte
a împăraţilor. El se poartă întocmai ca tatăl şi mama lui (Ahab şi Izabela),
14 Cari H. Keil, Biblical Commentary on the Books ofthe Kings (Grand Rapids, Michigan:
Eerdmans, 1950), p. 261.
15 Vezi relatarea mai detaliată, incluzând a doua trezire religioasă de la divizarea împă
răţiei, în 2 Cronici 17:1-20:37.
1 împăraţi 307
care au introdus închinarea la Baal în împărăţia lui Israel, şi ca Ieroboam,

care a făcut viţeii de aur (16:30-33). Scurta domnie a necredinciosului împărat
Ahazia este curmată atunci când acesta cade „prin zăbrelele odăii lui de sus în
Samaria” (2 împăraţi l:2).,Boala acestuia, întâlnirea cu profetul Ilie şi moar
tea lui sunt relatate în capitolul 1 al cărţii împăraţilor.
<9
Legătura lui Ilie cu planul în desfăşurare al lui Dumnezeu pen

tru Cristos şi Biserica Sa este discutată în capitolul următor dedicat cărţii
2 împăraţi.
Tipuri
Atât împăratul David, cât şi împăratul Solomon sunt tipuri ale lui Cristos
ca împărat. Chiar dacă ei nu se ridică la înălţimea neprihănirii şi sfinţeniei
care sunt desăvârşite, complete în Domnul Isus Cristos, totuşi, Dumnezeu fo
loseşte aceste instrumente umane pentru a ilustra o parte din gloria şi măreţia
care-I aparţin „singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14), care este „Cristosul
lui Dumnezeu” (Luca 9:20).
Amândoi prezintă perspective diferite asupra domniei împărăteşti a lui
Mesia. împăratul David îl reprezintă pe Cristos cel implicat în bătălie. El este
monarhul luptător. în contrast, Solomon, după cum sugerează numele lui,
este Prinţul Păcii. Solomon înseamnă „paşnic”, pentru că numele derivă din
cuvântul „shalom”, care înseamnă pace, linişte, tăcere, mulţumire, întregire,
desăvârşire, bunăstare, sănătate. împărăţia paşnică a împăratului Solomon a
fost rezultatul victoriilor câştigate de împăratul David.
1. împăratul David
David a fost uns ca împărat de trei ori: prima dată în casa tatălui său,
apoi peste Iuda şi, în final, peste întregul Israel. Dumnezeu L-a uns pe
Isus din Nazaret cu untdelemn de bucurie (Evrei 1:9; cf. Psalmul 45:7). El
este împăratul împăraţilor şi Domnul Domnilor (Apocalipsa 17:14; 19:16).
Asemenea lui David-deşi uns ca împărat-care a cunoscut exilul în timpul
domniei lui Saul peste popor, Cristos este respins de lume, iar „stăpânitorul
lumii acesteia” (Ioan 12:31) domneşte în inimile celor mai mulţi oameni.
Promisiunea făcută de Dumnezeu israeliţilor a fost că îi va izbăvi de toţi duş
manii lor prin mâna lui David. Nu există niciun indiciu potrivit căruia David
ar fi fost vreodată învins în bătălie. Tot astfel, Cristos va birui pe duşmanii
Lui (şi ai noştri), inclusiv pe marele duşman, Satan. Fiul lui Dumnezeu a ve
nit pe acest pământ, căci „după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri,
ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfinţenie, în toate
zilele vieţii noastre” (Luca 1:74-75). Cristos „trebuie ... să împărătească până
va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale” (1 Corinteni 15:25). Căci:
El va face ca domnia Lui să crească,

Şi o pace fără sfârşit
Va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui,
O va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire,
De acum şi-n veci de veci:
Iată ce va face râvna Domnului oştirilor (Isaia 9:7).
2. împăratul Solomon
împăratul Solomon îl reprezintă pe Domnul Isus Cristos domnind în pace
după bătălie. Mântuitorul nostru este „Prinţul Păcii” (Isaia 9:6). El este „Silo”
„împăciuitorul”, „Mijlocitorul” din seminţia lui Iuda (Geneza 49:10). Potrivit
promisiunii făcute de Domnul lui David, „Iată că ţi se va naşte un fiu, care va
fi un om al odihnei, şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-1 din mâna tuturor
vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon, şi voi aduce pes
te Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui” (1 Cronici 22:9).
Apostolul Pavel afirmă: împărăţia lui Dumnezeu... este... neprihănire,
pace şi bucurie în Duhul Sfanţ” (Romani 14:17, sublinierea îmi aparţine), pen
tru că Isus Cristos a făcut „pace prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1:20).
împărăţia lui Solomon este o imagine a domniei lui Cristos în împărăţia
Sa (4:21-34; 5:4; cf. Psalmul 72). între cele două există, totuşi, diferenţe im
portante: în primul rând, împărăţia Domnului nostru se va extinde peste în
treaga lume, pentru că El va domni peste tot pământul (Apocalipsa 11:15); în
al doilea rând, va fi alcătuită dintr-o „mare gloată, pe care nu putea s-o numere
■:
nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă”
i (Apocalipsa 7:9); şi, în al treilea rând, va fi o împărăţie veşnică (Luca 1:33).
împăratul Solomon era foarte bogat; Cristos este mult mai bogat şi mult
mai milostiv: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos. El, mă
car că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să
vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8:9). „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său,
ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate
lucrurile?” (Romani 8:32). Creştinii au o moştenire măreaţă în ceruri (1 Petru
1:4). Chiar şi în viaţa aceasta, „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebu
inţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos” (Filipeni 4:19).
:
1 împăraţi 309
înţelepciunea lui Solomon este o prefigurare a înţelepciunii lui Cristos, „în

care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2:3).
Domnul Isus a spus iudeilor din vremea Sa: „împărăteasa de la miazăzi se va
scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam, şi-i va osândi; pentru
că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi
iată că aici este Unul mai mare decât Solomon” (Luca 11:31).
împărăteasa de la miazăzi, împărăteasa din Seba, „a venit să-l încerce [pe
Solomon] prin întrebări grele” (10:1). Pe baza acestei vizite se pot face compa
raţii spirituale interesante. împărăteasa din Seba îl poate simboliza pe cel cu
sufletul însetat, care vine la Cristos şi găseşte o împlinire deplină în El. Ea a
venit de la mare depărtare răspunzând unei veşti adevărate (cf. „Evanghelia lui
Cristos”). Astfel, cei „care odinioară erau depărtaţi, au fost apropiaţi prin sân
gele lui Cristos” (Efeseni 2:13). Ea a venit cu „întrebări grele” şi „i-a spus tot ce
avea pe inimă” (10:1-2). Şi „n-a fost nimic, pe care împăratul să nu fi ştiut să i-1
lămurească” (10:3). Având o semnificaţie mult mai măreaţă, „Cristos Isus... a
fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune” (1 Corinteni 1:30).
Iată mărturisirea uimitoare făcută de împărăteasă: „Deci era adevărat ce
am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta! Dar nu credeam, până
n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s-a
spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi propăşire decât am auzit mergându-ţi
faima. Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt necurmat îna
intea ta, care aud înţelepciunea ta! Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul
tău, care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentru că
Domnul iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să
judeci şi să faci dreptate” (10:6-9).
Asemenea cuvinte sunt atât de potrivite pentru Cristosul lui Dumnezeu
şi slujitorii Săi fericiţi! După întâlnirea cu Domnul Isus la fântâna din Sihar,
femeia samariteancă s-a întors să vorbească despre El oamenilor din ceta
te. Răspunsul lor a fost similar cu cele mărturisite de împărăteasa din Seba.
După ce L-au întâlnit pe Isus, ei au spus femeii: „Acum nu mai credem din ::
pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta
este în adevăr Cristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4:42). i
Aplicaţie
1. Rugăciunea care aduce onoare lui Dumnezeu
La sfinţirea Templului, împăratul Solomon a condus adunarea în rugăciune
(8:22-53). îngenuncheat pe o platformă (sau un fel de amvon), cu faţa la adu
nare, el şi-a ridicat mâinile spre ceruri (2 Cronici 6:12-13). Această rugăciune
ia forma unei implorări aduse lui Dumnezeu de a-Şi aminti de promisiunile

Sale şi de a acţiona potrivit Cuvântului Său (cf. Leviticul 26 şi Deuteronomul
28). Motivul sau tema care se repetă este aceea a cererii aduse lui Dumnezeu,
de a-i asculta şi de a-i ierta pe cei care se întorc la El în rugăciune, mărturisin-
du-şi păcatele. în această rugăciune, Solomon recunoaşte unicitatea, măreţia
incomparabilă şi splendoarea măreaţă a lui Dumnezeu. Din nefericire, astăzi
aceasta lipseşte de multe ori din închinare. „Doamne, Dumnezeul lui Israel!
Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ:
Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta
din toată inima lor!” (8:23). „Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te
cuprindă” (8:27; cf. v. 39, 42).
Solomon a avut în tatăl său, David, un model deosebit pentru viaţa sa
de rugăciune. Psalmii reprezintă cartea de rugăciuni inspirate de Dumnezeu
pentru Biserică, iar creştinii ar trebui să-şi modeleze rugăciunile după aceste
exemple remarcabile:
Doamne, Dumnezeul nostru,

Cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!
Slava Ta se înalţă mai pe sus de ceruri.
(Psalmul 8:1)
Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

înainte ca să se fi născut munţii,
Şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
Din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
(Psalmul 90:1-2)
Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu,

Pe Tine Te caut!
• îmi însetează sufletul după Tine,
îmi tânjeşte trupul după Tine,
într-un pământ sec, uscat
Şi fără apă.
Aşa Te privesc eu în locaşul sfânt,
Ca să-Ţi văd puterea şi slava.
Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
De aceea buzele mele cântă laudele Tale.
Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea,
Şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase,
1 împăraţi 311
Şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze.

(Psalmul 63:1-5)
Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund,
Scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”
(Psalmul 18:1-3)
Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule!

Pleacă-Ti urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată,
Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost,
Şi-i izbăveşti de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!
(Psalmul 17:6-7)
Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni;

Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău ...
(Psalmul 77:14-15)
Adesea, rugăciunile din adunarea creştină nu sunt cu nimic mai mult de
cât „o listă de cumpărături” cu care venim înaintea lui Dumnezeu, fâcându-i
nenumărate cereri, însă fUră a ne închina înaintea Lui, fără a-I aduce laude
şi binecuvântare lui Dumnezeu şi foră a ţine seama de lucrările, atributele şi
promisiunile Sale minunate.
Modelul rugăciunii creştine ne-a fost dat de Domnul Isus Cristos atunci
când El a spus:
Iată dar cum trebuie să vă rugaţi:

Tatăl nostru care eşti în ceruri!
Sfinţească-se Numele Tău;
Vie împărăţia Ta;
i
Facă-se voia Ta,
Precum în cer aşa şi pe pământ.
(Matei 6:9-10)
înainte de a veni înaintea lui Dumnezeu cu cererile noastre, se cuvinte să

arătăm mai întâi respect, onoare şi supunere faţă de însuşi Dumnezeul măreţ
al cerurilor.
Trebuie să remarcăm totodată că Domnul Isus ne învaţă cui trebuie să

ne adresăm în rugăciune: „Tatăl nostru care eşti în ceruri”. Chiar dacă Noul
Testament oferă o revelaţie mai detaliată cu privire la Fiul lui Dumnezeu,
aceasta nu a schimbat Persoana căreia trebuie să ne adresăm în rugăciune. „O
tendinţă care s-a dezvoltat este aceea că, aproape în mod exclusiv, rugăciunea
se adresează Domnului Isus Cristos-uneori simplu, lui «Isus». Este aproape ca
şi cum Tatăl nu ar exista... Dacă ne întoarcem însă la Noul Testament, desco
perim că modelul consecvent de rugăciune este adresat Tatălui.”16
2. Căsătoria cu cei necredincioşi

înţelepciunea şi cunoaşterea caracteristice lui Dumnezeu nu constituie o
apărare împotriva gravei noastre căderi în păcat. Tristul declin spiritual al lui
Solomon a fost determinat de pasiunea lui neînfrânată. Faptul că a iubit multe
femei-căsătorindu-se cu 700 dintre ele şi având încă 300 de concubine-a avut
drept rezultat întoarcerea sa de la Dumnezeu (11:1-4,6). Ele l-au influenţat să
slujească dumnezeilor lor. Cuvântul dat de Dumnezeu prin Moise a avertizat
:
împotriva acestui pericol (Deuteronomul 17:17).
în întregul Vechi Testament există un model consecvent care arată pro
blemele, pericolele şi nenorocirile ce apar atunci când copiii lui Dumnezeu
se căsătoresc cu necredincioşi. Esau a adus mare întristare părinţilor săi prin
căsătoria sa cu două femei hetite (Geneza 26:34-35). Legea a interzis căsătoria
cu cei ce erau canaaniţi (Deuteronomul 7:1-4). Samson şi-a mâhnit părinţii
mergând în afara Israelului şi luând în căsătorie o filisteancă (Judecători 14:3).
„Este ea o filisteancă frumoasă? De ce nu reuşeşte diformitatea sufletului să
ne convingă să n-avem astfel de experienţe, iar frumuseţea feţei reuşeşte să ne
ademenească?”17
„Când preocuparea pentru evlavie nu este un factor călăuzitor pentru co
piii lui Dumnezeu în alegerea partenerilor de căsătorie, rezultatul este o în
curcătură ireparabilă, iar interesele, nu doar cele pentru viaţa spirituală, ci şi
cele pentru o viaţă morală, sunt nimicite ... viaţa de căsătorie trebuie hotărâtă
nu după impuls sau capriciu, ci după consideraţii care păstrează şi promovează
interesele evlaviei. Principiul Noului Testament conform căruia creştinii tre
buie să se căsătorească numai «în Domnul» îşi are-corespondentul în Vechiul
Testament.”18
16 Herbert M. Carson, Hallelujahh Christian worship (Welwyn: Evangelical Press, 1980),
p. 36.
: 17 Citat de Charles Bridges, A Commentary on Proverbs (London: Banner of Truth Trust,
1968 [prima ediţie 1846]), p. 300.
: 18 John Murray, Pinciples of Conduct: Aspects ofBiblical Etbics (London: Tyndale Press,
=■
1 împăraţi 313
a
Asemenea Vechiului Legământ, sub Noul Legământ credincioşilor le este
i interzis să ia în căsătorie pe aceia care nu fac parte din poporul lui Dumnezeu.
Acest tip de căsătorii încalcă principiul fundamental potrivit căruia credin
cioşii nu ar trebui să se lege la un jug nepotrivit19 cu cei necredincioşi: „Căci
3
ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună
= lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6:14).
aa
a 3. Decăderea şi apostazia
Scripturile dau avertismente serioase cu privire la apostazie: a cădea de la
1€ credinţă. Legat de pasajul din Evrei 6:4-8, Calvin face următoarea remarcă:
3 ,,... apostolul nu vorbeşte aici despre hoţie, sau jurământ fals, sau crimă, sau
u beţie sau adulter. El se referă la o cădere totală de la Evanghelie, nu una în care
Is păcătosul L-a ofensat pe Dumnezeu doar într-o anumită măsură, ci în care el
= s-a lepădat în totalitate de harul Său.”20
t
Insă decăderea înseamnă o întoarcere de la Dumnezeu şi o reîntoarcere
la vechiul mod de viaţă. Aceasta este o ofensă împotriva lui Dumnezeu care
poate fi iertată. Deşi a avut o credinţă adevărată în Domnul, David s-a făcut
vinovat de o gravă cădere prin adulterul său cu Bat-Şeba şi uciderea lui Urie
a (2 Samuel 11:2-17), iar apoi s-a pocăit (Psalmul 51; cf. Galateni 6:1; Iacov 5;
19-20).
S-a lepădat Solomon de credinţă (a căzut de la credinţă sau şi-a renegat
!
i în mod grav credinţa) sau doar a suferit o gravă decădere? Idolatria în care a
căzut Solomon în ultima parte a vieţii lui pare de neînţeles pentru un om atât
|S
de înţelept şi temător de Dumnezeu, cum a fost el la început. „Dar o înţelep
fi ciune deosebită şi o cunoştinţă superioară despre Dumnezeu nu reprezintă o
!
apărare împotriva nebuniei idolatriei, din moment ce aceasta îşi are rădăcinile
li în inimă şi izvorăşte din dorinţele senzuale şi din pofta firii pământeşti.”21
Starea spirituală a lui Solomon este mult mai dificilă decât cea a tatălui
său, întrucât nu există nicio relatare a pocăinţei şi a întoarcerii sale din toată
3? inima la Domnul. In acest sens, Hengstenberg exprimă un punct de vedere
! care este greu de respins: „Primele roade ale convertirii sale ar fi trebuit să
5 fie eliminarea încurcăturilor pe care el însuşi le-a pricinuit.”22 Ideea opusă,
s
potrivit căreia Solomon a fost în cele din urmă restabilit într-o relaţie corectă
19 O aluzie clară la practica interzisă de a înjuga împreună diferite specii de animale

(Deuteronomul 22:10).
20John Calvin, The Epistle ofPaul theApostle to the Hebrews and the First and Second Epistles
ofSt Peter (Edinburgh: St Andrew Press, 1963 [prima ediţie 1549]), pp. 74-75.
21 Keil, The Books ofthe Kings, p. 166.
22 Hengstenberg, History ofthe Kingdom of God, voi. 2, p. 134.
cu Dumnezeu, nu se bazează pe nicio relatare a pocăinţei (deşi Eclesiastul

12:13-14 ar putea fi perceput ca un indiciu al acesteia), ci pe harul, mila şi
puterea lui Dumnezeu. Domnul a avut o dragoste specială pentru Solomon:
„David a mângâiat pe nevastă-sa Bat-Şeba, şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea.
Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon, fi care afost iubit de Domnul. El
l-a încredinţat în mâinile prorocului Natan, şi Natan i-a pus numele Iedidia
(Iubitul Domnului), pentru Domnul” (2 Samuel 12:24-25, sublinierea îmi
aparţine).
Mai mult, Natan i-a făcut lui David o profeţie: „Când ţi se vor împlini zi
lele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va
ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o casă,
şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată şi el
îmi va fi fiu. Dacă vaface răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovi
turi omeneşti; dar harul Meu nu se va depărta de la el> cum l-am depărtat de la
Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui
veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie” (2 Samuel
; 7:12-16, sublinierea îmi aparţine).
Fără îndoială, în această profeţie sunt reunite două promisiuni, una cu pri
vire la Solomon, cealaltă cu privire la Cristos. întemeierea împărăţiei lui David
' şi a tronului său „pe vecie” face referire la „împărăţia veşnică a Domnului şi
Mântuitorului nostru Isus Cristos” (2 Petru 1:11). Niciun om nu poate domni
! pentru veşnicie. Numai Dumnezeu poate face aceasta. Pe de altă parte, se face
referire la nelegiuire, răutate, păcat şi avertismentul potrivit căruia Dumnezeu
va pedepsi cu certitudine păcatul; totuşi, există şi promisiunea că Dumnezeu
nu-Şi va îndepărta mila lui de la el. Cu siguranţă, aceasta nu este o referire
la Cristos, ci la Solomon. Solomon a fost pedepsit „cu o nuia omenească şi
cu lovituri omeneşti”. Pe când se afla încă la tron, Edom a început să se răz
vrătească, sub conducerea lui Hadad; Reţon a luat de la Solomon Damascul
şi ţinuturile dimprejur şi a întemeiat o împărăţie care se va dovedi a fi nimi
citoare pentru israeliţi; o pedeapsă şi mai grea a fost dată prin propria sa fa
milie, pentru că cea mai mare parte a împărăţiei lui va fi luată de la fiul său.
Pregătirile pentru împlinirea acestei ameninţări au avut loc încă din timpul
vieţii lui Solomon.
„Poate fi un creştin ferit de cădere repetată în păcat dacă pentru o vreme
nu veghează suficient şi nu se roagă ca să nu cadă în ispită? ... Puţini dintre
noi au vreun drept să pretindă că eşecurile noastre personale sunt cunoscute
doar de Dumnezeu ... Acele eşecuri ar putea fi înmulţite de mii de ori dacă
am fi fost şi noi înălţaţi în poziţii de putere absolută. Cel care este fără păcat
să arunce primul cu piatra în Solomon.”23
23 Alexander, The Heavenly Mystery ofthe Song ofSongs, p. 3.
,i i
1 împăraţi 315
4. Puterea lui Dumnezeu şi purtarea Sa de grijă

Niciun fel de împrejurări nu sunt prea grele pentru Domnul. Este un ade
văr viu ilustrat în această carte prin focul care a căzut peste altarul plin de apă
şi prin alte minuni extraordinare experimentate de profetul Ilie. în timpul
unei foamete de trei ani şi jumătate, acesta a fost hrănit mai întâi de corbii ca-
9 re-i aduceau pâine şi carne în fiecare dimineaţă şi seară (17:6), iar apoi printr-o
aprovizionare supranaturală cu untdelemn şi făină (17:16).
David a declarat plin de încredere:
Am fost tânăr şi am îmbătrânit,

Dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,
Nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
(Psalmul 37:25)
Mulţumind creştinilor din Filipi pentru sprijinul lor plin de bunăvoinţă şi

pentru darul lor generos, apostolul Pavel îi asigură încă o dată de purtarea de
grijă pe care le-o arată Dumnezeu: „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate
!
trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos” (Filipeni 4:19).
însă manifestările obişnuite ale puterii Domnului nu sunt mai puţin mi
nunate decât manifestarea neobişnuită a puterii Sale: „Iar a Celui ce, prin pu
terea care lucrează în noi poate să facă mult mai mult decât cerem sau gândim
1 noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus, din neam în neam, în vecii
vecilor! Amin” (Efeseni 3:20-21).
J 5. Fuga de persecuţie
Mulţi au fost cei care au vorbit împotriva lui Ilie. Experienţele prin care
a trecut în urma evenimentelor petrecute pe muntele Cârmei sunt folosite
adesea ca o ilustrare a modului în care cei credincioşi pot cădea pradă fricii şi
descurajării: „Eroii lui Dumnezeu nu sunt niciodată supraoameni. «Ilie», scrie
Iacov, «era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi» (Iacov 5:17). Aşadar, de
pe culmile curajului şi ale unei aşa-zise îndrăzneli, el coboară brusc spre adân
cimile fricii şi fuge să-şi scape viaţa. Fuga lui nu îl conduce însă la libertate,
ci mai degrabă într-o fundătură a autocompătimirii şi a depresiei disperate,
într-adevăr, îl vedem legănându-se pe marginea prăpastiei disperării. De ace
f ea, exemplul lui ne este de mare ajutor în încercarea de a face faţă depresiei.”24
„Vai! în loc să aducă înaintea Domnului situaţia sa, el ia problema în propriile
24 Herbert Carson, Depression in the Christian Family (Darlington: Evangelical Press,
1994), pp. 28-29.
sale mâini; în loc să aştepte cu răbdare intervenţia Domnului, el acţionează în

urma unui îndemn pripit, îşi părăseşte postul datoriei şi fuge de cel ce căuta
să-l nimicească ... Privirea lui era aţintită asupra împărătesei rele şi furioase:
mintea îi era invadată de gândul puterii şi mâniei ei şi, prin urmare, inima îi
era plină de groază... Gândurile lui Ilie nu au rămas îndreptate înspre Iehova
şi, astfel, teama l-a cuprins ... el L-a pierdut din vedere pe Dumnezeu.”25
Charles Alexander a contestat interpretarea potrivit căreia Ilie este un fri
cos descurajat, afirmând următoarele: „în ce priveşte fuga lui Ilie de Izabela,
în Scriptură nu i se aduce lui Ilie nici cea mai mică vină, ci mai degrabă, după
cum vom vedea, fuga lui era plănuită divin pentru a pregăti calea în mod
profetic pentru venirea Mântuitorului.”26 Niciunul dintre scriitorii Noului
Testament nu face vreo referire la profetul Ilie ca fiind apăsat de tristeţe.
Alexander subliniază în continuare că Ilie a fost singura sursă de informa
ţii cu privire la aceste evenimente, că nu a existat nici mustrare din partea
Domnului, nici pocăinţă din partea profetului pentru păcatul fricii, şi că Ilie
nu este nici măcar o dată criticat pentru faptul că ar fi părăsit poporul la timp
I de nevoie.
Fuga de persecuţie nu numai că este acceptabilă înaintea Domnului, ci şi
recomandată de El. Iacov a fugit de fratele său, Esau (Geneza 27:43); David a
fugit dinaintea lui Saul (1 Samuel 19:10; 20:1); Iosif şi Maria au fugit de Irod
(Matei 2:13-15); apostolul Pavel a fugit de iudeii furioşi (Faptele Apostolilor
I 9; 23-25). Prin urmare, este corect să le considerăm ca fiind acţiunile unor
oameni fricoşi şi descurajaţi? Domnul Isus Cristos i-a sfătuit pe ucenicii Săi:
„Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta” (Matei 10:23).
Mai mult, Domnul nu îi înalţă pe cei fricoşi. Lui Moise nu i s-a permis să
intre în ţara promisă din cauza unei căderi trecătoare şi, totuşi, Dumnezeu l-a
înălţat la cer pe Ilie ca să nu experimenteze moartea.
Textul în ebraică din capitolul 19:3 este tradus în mai multe variante.
Versiunile RAV ŞI AV redau următoarea traducere: „Când a văzut lucrul
acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa.” Versiunea NIV spune: „Lui
Ilie îi era teamă şi a fugit să-şi scape viaţa.”27 Unele manuscrise ebraice conţin
cuvântul tradus prin „a văzut”; altele redau expresia „[îi era] teamă”. în afară
de controversa mai dificilă pe care o ridică încercarea de a stabili care dintre
manuscrise sunt mai demne de încredere, problema directă de a găsi termenul
corect din capitolul 19:3 poate fi rezolvată pe baza contextului: „Căci este evi
dent că Ilie nu a fugit de teama ameninţării deşarte a Izabelei, deoarece el nu
s-a retras pur şi simplu în împărăţia lui Iuda, unde ar fi fost în siguranţă sub
25 Pink, The Life ofElijab, pp. 196-197.
26 Charles D. Alexander, Elijah: „Crouching Coward” or Hero of the Faith? (Liverpool:
Bible Exposition Fellowship, fUră dată), p. 4.
27 Versiunea NIV redă o notă de subsol: „Sau Ilie a văzut.”
1 împăraţi 317
protecţia lui Iosafat de orice prigoană a Izabelei, ci s-a dus la Beer-Şeba, iar
de acolo a plecat în pustiu, pentru a exprima înaintea Domnului Dumnezeu
dezgustul său cu privire la viaţă (v. 4)... a plecat ca să-şi scape sufletul... adică
nu pentru a-şi salva viaţa (aşa cum am crezut şi eu, ca mulţi alţi comentatori),
pentru că dorinţa lui de a muri se află în contradicţie cu acest lucru; ci pentru
a purta de grijă sufletului său în modalitatea indicată în versetul 4, adică pen
tru a-şi dedica sufletul sau viaţa Domnului Dumnezeului său în singurătatea
din pustiu, aşteptând să vadă ce va hotărî Domnul cu privire la el.”28
6. Chemare la slujire
La porunca Domnului, Ilie l-a chemat pe Elisei în slujba profetică (19:16).
Când Ilie l-a găsit pe Elisei, acesta din urmă era ocupat cu aratul. Reacţia lui
Elisei a fost să-şi lase munca. Mulţi oameni, chemaţi de Dumnezeu la lucra
rea Cuvântului Său au răspuns la rândul lor lăsându-şi munca. Când au fost
chemaţi de Domnul Isus să-L însoţească, Simon Petru şi Andrei, fratele lui,
i pescuiau în Marea Galileii. Isus le-a spus: „«Veniţi după Mine şi vă voi face
pescari de oameni». îndată, ei şi-au lăsat mrejele, şi au mers după El” (Marcu
1:17-18, sublinierea îmi aparţine). In acelaşi fel, când a fost chemat să-L urmeze
pe Domnul Isus Cristos şi să se alăture grupului apropiat al ucenicilor, Matei
era ocupat cu munca sa: „Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El”
(Luca 5:28, sublinierea îmi aparţine). Astăzi, unii creştini care se dedică slujirii I
Domnului Isus Cristos plătesc acelaşi preţ: „Vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi
vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă” (Luca 18:22).
Elisei a jertfit o pereche de boi pentru a-i oferi ca hrană familiei şi prie
tenilor săi. Folosind uneltele de lemn ale boilor drept combustibil, el a arătat
1 într-un mod impresionant că nu se va mai întoarce la slujba sa anterioară.
Din acel moment, el va privi spre Domnul care îi va purta de grijă prin alte
mijloace: „Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să
trăiască din Evanghelie” (Luca 10:7; cf. 1 Timotei 5:17-18; 1 Corinteni 9:7-11; U
Galateni 6:6).
It
i
Concluzie
Cea dintâi carte a împăraţilor relatează istoria împărăţiei lui Israel de la i
moartea lui David până la moartea lui Ahab. O mare parte din prima jumăta
r te a cărţii este dominată de domnia lui Solomon. Istoricul relatează cu acura
teţe calităţile şi slăbiciunile celui mai înţelept dintre oameni. A doua jumătate
este dedicată descrierii domniilor primilor împăraţi ai împărăţiei divizate, „un Ir
28 Keil, The Books of ht e Kings, p. 253. i
II
r
popor care trece de la belşug şi influenţă la sărăcie şi neputinţă”29. împărăţia

de nord are parte de o succesiune de împăraţi răi. Nu apare nici măcar un
singur împărat bun şi evlavios. Dacă s-ar fx ridicat un astfel de împărat, el
ar fi acţionat în mod inevitabil pentru desfiinţarea naţiunii; el ar fi căutat să
obţină reconciliere cu Iuda şi s-ar fi supus împăratului acestora, ca fiind din
linia promisiunii lui Dumnezeu pentru Iuda şi un descendent al împăratului
David.
în toate vicisitudinile prin care a trecut poporul lui Israel, se poate vedea
„realitatea istorică a credincioşiei lui Dumnezeu faţă de promisiunile Sale fă
cute lui David”30.
29 Campbell Morgan, Student Survey oftheBib/e, p. 101.

30 Diilard şi Longman, An Introduction to the Old Testament, p. 165.
i
2 împăraţi
(continuarea cărţii 1 împăraţi)
:
Autor: Necunoscut
(probabil leremia)
Idee centrală: „Aşa vorbeşte Domnul"
Temă:
Cuvântul Domnului este sigur şi categoric ;
!
atât pentru cel sfânt, cât şi pentru cel păcătos i
„Să ştiţi dar că nu va cădea nimic la pământ din cuvântul Domnului... li:
Domnul împlineşte ce a spus prin robul Său llie."
2 împăraţi 10:10 _
r
•’i
:
f
i
I:i
r
I
Cuprins

împăratul domnitor: losafat (bun) i. Domnia împăratului Ahazia (rău) 1:1-18
1:1-2:25 a.
llie cere să se coboare foc din cer peste duşmanii
săi 1:1-18
b. înălţarea lui llie la cer 2:1-11
c. Elisei desparte apele râului Iordan 2:12-18
d. Elisei vindecă apele 2:19-22
e. Elisei, batjocorit de copii 2:23-2
ii. Domnia împăratului loram (rău) 3:1-8:15
a. Elisei şi minunea apei şi a untdelemnului 3:1-47
b. Elisei îl învie din morţi pe fiul sunamitei 4:8-37
c. Elisei curăţă mâncarea otrăvită 4:38- 41
d. Elisei hrăneşte 100 de oameni 4:42-44
e. Elisei vindecă pe leprosul Naaman 5:1-19
f. Slujitorul lui Elisei este lovit de lepră 5:20-27
g. Elisei face fierul securii să plutească 6:1-7
h. Elisei dezvăluie planurile Siriei 6:8-12
i. Elisei şi orbirea sirienilor 6:13-33
j. Profeţie: sfârşitul unei perioade de foamete
7:1-20
k. Restaurarea ogorului sunamitei 8:1-6
iii. Domnia împăratului loram l. Profeţie: Hazael va fi împăratul Siriei 87-15
(rău) 8:16-24
iv. Domnia împăratului Ahazia
(rău) 8:25-29
vi. Domnia împărătesei Atalia v. Domnia împăratului lehu 9:1-10:36

(rea) 11:1-3
vii. Domnia împăratului loas (bun
câtă vreme se află sub influenţa
preotului lehoiada) 11:4-12:21
viii. Domnia împăratului loahaz (rău) 13:1-9

ix. Domnia împăratului loas (rău) 13:10-25
a. Elisei profeţeşte de pe patul de moarte
x. Domnia împăratului Amaţia 13:14-19
14:1-22 (a început bine, a sfârşit b. Oasele lui Elisei învie un om mort 13:20-25
în idolatrie)
xii. Domnia împăratului Ozia (a în xi. Domnia împăratului leroboam II (rău) 14:23-29
ceput bine, a sfârşit rău) 15:1-7
2 împăraţi 321

xiii. Domnia celor cinci împăraţi idolatri
15:8-31
a. Domnia împăratului Zaharia (rău)
15:8-12
b. Domnia împăratului Salum (rău)
15:13-16
c. Domnia împăratului Menahem (rău)
15:17-22
d. Domnia împăratului Pecahia (rău)
15:23-26
e. Domnia împăratului Pecah (rău)
15:27-31
xiv. Domnia împăratului lotam
(bun)15:32-38
xv. Domnia împăratului Ahaz (rău)
16:1-20 xvi. Domnia împăratului Osea (rău); Robia lui
Israel în Asiria 17:1-41
xvii. Domnia împăratului Ezechia (bun)
18:1-20:21
xviii. Domnia împăratului Manase (rău)
21:1-18
xix. Domnia împăratului Amon (rău)
22:19-26
xx. Domnia împăratului loas (bun)
22:1-23:30
xxi. Domnia împăratului loahaz (rău)
23:31-34
xxii. Domnia împăratului loiachim
(rău) 23:35-24:7
xxiii. Domnia împăratului loiachin (rău)
24:8-16
xxiv. Domnia împăratului Zedechia
(rău) 24:17-20
Robia lui luda în Babilon 25:1-21
Ghedalia: Guvernator în tara lui luda
25:22-26
Ultimele zile ale lui loiachin 25:27-30
;
;
i
2 împăraţi
în forma originală a existat o singură carte a împăraţilor care „începe cu

împăratul David şi se termină cu împăratul Babilonului; începe cu zidirea
Templului şi sfârşeşte cu distrugerea Templului; începe cu primul succesor
al lui David la tronul împărăţiei sale şi se termină cu ultimul succesor al lui
David eliberat din robie”.1 Din motive practice, cartea originală a fost împăr
ţită în două. în consecinţă, ceea ce s-a spus despre autor în cadrul introducerii
la cartea 1 împăraţi se aplică şi acestei a doua cărţi.
Context istoric
Rezumat
La scurtă vreme după moartea lui Solomon, cele douăsprezece seminţii
care alcătuiau naţiunea Israel au fost implicate într-un război civil. Ieroboam,
una dintre căpeteniile de seamă ale lui Solomon, bărbat puternic, viteaz şi
foarte harnic (1 împăraţi 11:28), s-a răzvrătit împotriva lui Solomon şi a fugit
în Egipt. La aflarea veştii despre moartea împăratului Solomon şi a încoronă
rii fiului său Roboam, el s-a întors în Israel şi a devenit o căpetenie importantă
în popor. Ieroboam a condus o delegaţie a israeliţilor care s-au prezentat îna
intea noului împărat cerând eliberarea de sub poverile grele pe care împăratul
Solomon le-a pus asupra poporului. Ei i-au dat împăratului Roboam asigura
rea că, dacă reducea aceste sarcini, ei erau gata să-l slujească (1 împăraţi 12:4).
însă fiul lui Solomon, Roboam, era un tânăr plin de mândrie. El a ascultat
mai mult de tinerii cu care a crescut decât de bătrânii care fuseseră sfătuitorii
tatălui său Solomon (1 împăraţi 12:6-8). Rezultatul a fost că Roboam le-a
mărit taxele şi, în consecinţă, a stârnit răzvrătire în popor.
!
Divizarea împărăţiei
In anul 930 Î.Cr. s-a produs divizarea naţiunii lui Israel. Existau, aşadar,
; două naţiuni distincte-Israel şi Iuda. Ieroboam a fost proclamat împărat al lui
Israel, împărăţia extinsă de nord alcătuită din zece dintre cele douăsprezece
1 Dr. Bullinger, citat de Robert Lee, The OutlinedBible, analiza nr. 12.
2 împăraţi 323
seminţii. Roboam a rămas cu Iuda, împărăţia de Sud alcătuită din cele două
seminţii care au mai rămas, cele ale lui Iuda şi Beniamin, având capitala în
Ierusalim. Israel se întindea de la Betel la Dan, de la Marea Mediterană la
Siria şi Amon. Noua capitală a Israelului a devenit cetatea Samariei.
A doua carte a împăraţilor cuprinde istoria împăraţilor lui Israel şi Iuda de
la domnia lui Ahazia în Israel, şi cea a lui Iosafat în Iuda, până în vremea exi
lului asirian, respectiv babilonian. Pentru istoria Israelului, aceasta este ima
ginea întunecată a unor conducători nelegiuiţi şi a unor oameni păcătoşi care
sfârşesc în robie. Singura tentativă de îndreptare are loc sub conducerea lui
Iehu, când acesta duce la îndeplinire pedeapsa dată de Dumnezeu, însă el nu
poate fi considerat un credincios. Iehu i-a executat pe Ioram, Ahazia, Izabela,
pe şaptezeci dintre copiii lui Ahab şi pe închinătorii lui Baal (9:1-10:36).
Structură
Pentru a oferi o prezentare amplă a istoriei împăraţilor lui Iuda şi Israel,
relatarea a fost completată prin referirile la diferite cărţi istorice şi profetice ale
Vechiului Testament.
Primele opt capitole se concentrează asupra ultimelor zile ale profetului Ilie,
urmate de lucrarea remarcabilă a succesorului său, profetul Elisei. Celelalte
capitole descriu declinul lui Israel şi Iuda-spiritual şi moral. Majoritatea îm
păraţilor celor două împărăţii divizate sunt necredincioşi şi răi. Istoricul scoa
te în evidenţă excepţiile demne de remarcat.
La începutul cărţii 2 împăraţi, aflăm că Ahazia domneşte în Israel,
I
iar Iosafat domneşte în Iuda. Intre cei doi există un contrast semnificativ.
Despre împăratul Ahazia al Israelului se scrie: „El a făcut ce este rău înaintea
Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui
Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. A slujit lui Baal
şi s-a închinat înaintea lui, şi a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum
făcuse şi tatăl său” (1 împăraţi 22:52-53). în contrast cu el, despre împăratul
Iosafat al lui Iuda este scris: „El a umblat în toată calea tatălui său Asa, şi nu i
s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului” (1 împăraţi
-
22:43). Astfel, în timp ce Israelul este condus de un împărat rău, Iuda experi i“
=
mentează beneficiile conducerii exercitate de un împărat bun şi evlavios.
i
1. Domnia lui Ahazia în lsrael-853-852 Î.Cr.2 (1:1-18)
Moabiţii au fost supuşi lui Israel încă din timpul lui David (2 Samuel 8:2).
După înfrângerea Israelului de către sirieni la Ramot din Galaad (1 împăraţi ;
-
2 Datele domnitorilor lui Iuda şi Israel se bazează pe lucrarea lui Thiele, A Cbronology of I*-
Hebrexu Kings. M
-
i
22:29-38), Moab profită de scăderea puterii Israelului la est de râul Iordan şi

se răzvrăteşte (1:1).
Scurta domnie a împăratului necredincios Ahazia ia sfârşit atunci când
acesta cade „prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria” (1:2). Deoarece acesta
nu avea fii, în locul lui a urcat la tron fratele său Ioram.
în acest timp, profetul Ilie trăieşte ultimele sale zile de viaţă înainte de a fi
luat la cer. După ce îl numeşte pe Elisei succesor al său, Ilie, mânat fără îndoia
lă de modestie în faţa cinstei deosebite care i se acorda, încearcă să-l părăsească
pe Elisei, prima dată la Ghilgal, apoi la Betel şi în cele din urmă la Ierihon.
De fiecare dată, Elisei insistă să-l însoţească pe mentorul său-pentru că ştie
la fel de bine ca Ilie ce urma să se întâmple de cealaltă parte a râului Iordan.
Domnul va pune pecetea Sa de aprobare peste lucrarea lui Ilie prin faptul că îl
va lua la cer, astfel încât el să nu experimenteze moartea. Domnul a descoperit
de asemenea răpirea lui Ilie fiilor profeţilor din Betel şi din Ierihon (2:3, 5).
Elisei,l profet în Israel3

Ilie face ultima sa minune când desparte apele râului Iordan, iar cei doi
profeţi trec pe celălalt mal, pe uscat, în faţa a cincizeci dintre fiii profeţilor.
! Există aici o puternică asemănare cu trecerea Mării Roşii de către israeliţi cu
ani în urmă. Pe atunci, Moise, conducătorul poporului, a făcut minunea cu
ajutorul toiagului său (Exodul 14:16, 21); acum, profetul Ilie desparte râul cu
mantaua sa de profet (2:8). După ce trec râul, Ilie îl îndeamnă pe Elisei să facă
o ultimă cerere. Bazându-şi probabil răspunsul pe Legea lui Moise cu privire
la primul născut (Deuteronomul 21:16-17), Elisei cere o măsură îndoită din
duhul lui Ilie. Dacă va continua slujba profetică a lui Ilie, va avea nevoie de
autoritatea şi de puterea Duhului Sfânt. însă împlinirea acestei cerinţe nu stă
în puterea lui Ilie. Lăsând problema în mâinile Domnului, Ilie îi promite lui
Elisei că, dacă îl va vedea când va fi răpit, acesta va fi semnul că Dumnezeu
: îi ascultă cererea. Apar caii de foc şi carul care îl răpesc la cer pe Ilie. Elisei
: este martor la întregul eveniment. Domnul îi aprobă cererea. Intorcându-se
. la râul Iordan, Elisei ia mantaua lui Ilie, loveşte apele şi trece pe albia uscată
a râului. Fiii profeţilor văd dovada faptului că duhul lui Ilie este acum peste
1 Elisei. Astfel, chemarea sa la slujire a fost confirmată public.
A doua şi a treia minune făcute de Elisei au scopul de a arăta Israelului
faptul că Elisei a fost numit în slujba profetică. Vindecarea apelor la Ierihon se
aseamănă cu minunea făcută de Moise când a aruncat un lemn în apele amare
de la Mara (Exodul 15:23-25) şi accentuează încă o dată revelaţia: „Eu sunt
! 3 Vezi Arthur W. Pink, Gleaningsfrorn Elisha: bis life and miracles (Chicago: Moody Press,
1972); F. W. Kruramacher, Elisha.: a prophetfor our times (Grand Rapids, Michigan: Baker,
1976); şi F. W. Krummacher, The Last Days of Elisha (Grand Rapids, Michigan: Baker,
1981).
1
2 împăraţi 325
Domnul, care te vindecă” (Exodul 15:26; cf. 2 împăraţi 2:21). La Ierihon, o

binecuvântare ia locul unui blestem (Iosua 6:26; 1 împăraţi 16:34). Imediat
după aceea, asupra Betelului cade un blestem, care fusese locul unei binecu
vântări (Geneza 28:16-17,19); un grup mare de băieţi, peste 40, îl ironizează
pe profet bătându-şi joc de el. Ei păcătuiesc în cel puţin trei privinţe: îl bat
jocoresc pe Elisei din pricina unei stări naturale-căderea prematură a părului
(el a mai trăit încă 50 de ani); ei au arătat lipsă de respect şi un profund dis
preţ faţă de un adult; şi şi-au arătat ostilitatea faţă de un om al lui Dumnezeu I
strigând: „Suie-te, pleşuvule!” (2:23), o referire evidentă la înălţarea la cer a
lui Ilie. O insultă la adresa unui om al lui Dumnezeu, căci el este un om al
lui Dumnezeu, e o insultă la adresa lui Dumnezeu însuşi. Comportamentul
acestor tineri reprezintă un simptom al decăderii morale şi spirituale a comu
nităţii, ceea ce este împotriva lui Dumnezeu!
2. Domnia lui loramîn lsrael-852-841 Î.Cr. (3:1-8:15)

După moartea lui Ahazia, la tronul Israelului se ridică fratele său Ioram. El
nu este la fel de rău ca părinţii lui, din moment ce încearcă să înlăture din ţară
închinarea înaintea lui Baal. Insă Ioram continuă păcatul lui Ieroboam încura
jând închinarea înaintea Dumnezeului celui adevărat prin imaginea unui viţel.
în capitolele 4-8 sunt descrise o serie de minuni înfăptuite de Elisei.
Acestea confirmă faptul că el continuă lucrarea pe care o începuse Ilie, în
încercarea de a întoarce poporul lui Israel de la închinarea înaintea lui Baal
la închinarea înaintea Dumnezeului celui viu şi adevărat. Una dintre contri
buţiile semnificative aduse de Elisei în această direcţie este continuarea pre
gătirii şi încurajarea fiilor profeţilor, care cutreierau toată ţara slujind ca pro
povăduitori. Ilie a întemeiat şcoli pentru ucenici la Ghilgal, Betel şi Ierihon
(2:3,5; 4:38). Sub tutela lui Elisei, numărul ucenicilor de la Ierihon creşte atât
de mult, încât este nevoie de o nouă clădire. în timp ce lucrau la construirea |
acesteia, partea de sus a unei securi împrumutate cade din axul ei, iar Elisei o
recuperează în cel mai neobişnuit mod (6:6). l
Având în vedere că Elisei a murit în timpul domniei lui Ioas în Israel (13:14),
probabil că lucrarea lui s-a întins pe durata a 50 de ani sau mai mult-în timpul
domniilor concomitente ale lui Ioram, Ioahaz şi Ioas. Lucrarea sa îndelungată
nu este caracterizată de demonstraţii ale puterii şi măreţiei lui Iehova, ci de
„preocuparea plină de blândeţe, purtarea de grijă suficientă şi sprijinul perma
nent pe care Domnul le-a oferit slujitorilor şi poporului Său”4. Această lucrare
este uimitor prezentată în multe feluri: purtarea de grijă miraculoasă pentru o
4 A. R. Buckland şi A. L. Williams (editori), Universal Bible Dictionary (London: The
Religious Tract Society, 1914), p. 146.
văduvă şi fiii ei; sfârşitul sterilităţii sunamitei şi apoi readucerea la viaţă a fiu
lui ei mort; transformarea unei mâncări otrăvite, prin adăugarea unei cantităţi
de făină, astfel că aceasta nu mai este dăunătoare; şi înmulţirea miraculoasă
a douăzeci de pâini care sunt mai mult decât suficiente pentru a hrăni o sută
de bărbaţi.
3. Domnia lui loram în luda-853-841 Î.Cr.

(8:16-24; cf. 2 Cronici 21:1-20)
loram devine împărat în timpul în care tatăl său Iosafat se află încă la tron.
Astfel, pentru câţiva ani cei doi domnesc împreună, până când Iosafat îl lasă
pe fiul său singur la conducere. Soţia lui loram este Atalia, fiica lui Ahab şi a
Izabelei din Israel (2 Cronici 21:6). Fără îndoială că prin influenţa ei negativă,
loram introduce în Iuda închinarea la Baal. Imediat după moartea tatălui său,
loram îi ucide pe toţi fraţii săi, cărora Iosafat le dăduse mari comori şi care
fuseseră stabiliţi strategic în cetăţi întărite împrejurul ţării (2 Cronici 21:1-4).
Această răutate ar fi avut drept consecinţă distrugerea lui Iuda dacă nu ar fi
:i
existat legământul încheiat de Domnul cu David. Insă loram nu Va scăpa
nepedepsit. Domnul dă profetului Elisei inspiraţie să-i trimită o scrisoare lui
!
loram, în care păcatele şi pedepsirea sa ulterioară sunt consemnate clar (2
Cronici 21:12-15). Profeţia este împlinită, astfel că după o perioadă prelungi
tă, de doi ani în care suferă de o boală îngrozitoare, loram moare.
I
4. Domnia lui Ahazia (Azaria)s în luda-841 Î.Cr.

(8:25-29; cf. 2 Cronici 22:1-9)
Mama sa, Atalia, fiica împărătesei idolatre, Izabela, şi a împăratului rău al
lui Israel, Ahab, exercită o puternică influenţă negativă asupra lui, astfel încât,
f ca împărat al lui Iuda, Ahazia urmează căile rele ale lui Ahab din Israel.
Ahazia porneşte la luptă împreună cu loram al Israelului, fratele mamei
sale, într-un război împotriva sirienilor la Ramot din Galaad. Anterior, Ahab
i plătise cu preţul vieţii sale luptându-se pentru această cetate (1 împăraţi
22:3-4, 34-35).
s
:
5. Domnia lui lehu în lsrael-841-814 Î.Cr. (9:1-10:36)
!i: în acest timp, profetul Elisei continuă să îndeplinească lucrarea stăpânului i
i! său, Ilie. El trimite pe unul dintre fiii profeţilor să-l ungă pe lehu ca împă-
7 rat al lui Israel (9:1-3; cf. 1 împăraţi 19:16) în locul lui loram, cu însărcinarea
:
5 2 Cronici 22:6 etc.
Iii
2 împăraţi 327
de a răzbuna moartea profeţilor ucişi şi a slujitorilor credincioşi ai Domnului

(1 împăraţi 18:4; 19:10). Iehu trebuie să-i ucidă pe descendenţii de parte bărbă
tească ai lui Ahab, iar Izabela trebuie să moară. Susţinut în totalitate de celelalte
căpetenii, Iehu plănuieşte distrugerea împăratului Ioram. El îşi conduce oştirea
la Izreel, ucigându-1 pe împăratul Ioram al lui Israel şi pe nepotul său, împăra
tul Ahazia al lui Iuda (9:16, 24, 27; 2 Cronici 22:7-9). împărăteasa Izabela află
despre moartea lui Ioram şi Ahazia şi se pregăteşte să-l întâmpine pe Iehu. Ea
se găteşte, se împodobeşte, însă nu pentru a-1 ademeni pe Iehu cu farmecul ei,
ci pentru a avea o înfăţişare impunătoare şi pentru a muri ca o împărăteasă.6
Iehu, împăratul lui Israel, continuă să extermine familia lui Ahab. El fo
loseşte trucuri şi înşelătorii pentru a-i masacra nu doar pe descendenţii lui
Ahab, ci şi pe preoţii, profeţii şi slujitorii lui Baal. In ciuda acestui aparent
entuziasm pentru Domnul şi pentru cuvântul rostit prin profetul Elisei, Iehu
pare să fie motivat mai mult de ambiţie personală decât de preocupare pentru
onoarea Dumnezeului viu. „Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui
în legea Domnului, Dumnezeul lui Israel; şi nu s-a abătut de la păcatele în
care târâse Ieroboam pe Israel” (10:31).
6. împărăteasa Atalia în luda-841-835 Î.Cr.

(11:1-3; cf. 2 Cronici 22:10-23:21)
După moartea împăratului Ahazia, tronul este ocupat de mama sa, Atalia,
fiica lui Ahab şi a Izabelei (8:18, 26). Când Iehu, împăratul Israelului, îi ucide
pe cei 42 de fraţi ai lui Ahazia din Iuda, Atalia îi condamnă la moarte pe toţi
membrii familiei regale care au mai rămas în Iuda (nepoţii ei).7 Scapă doar un
singur fiu al lui Ahazia, micuţul Ioas. Pe când avea un an, el este salvat de
mătuşa sa, Ioşeba, fiica lui Ioram (probabil de la o altă soţie decât Atalia8), al
cărei soţ este marele preot evlavios Iehoiada (2 Cronici 22:11). Ioas şi doica lui
sunt ascunşi în casa marelui preot, într-una dintre odăile templului.
7. Domnia lui Ioas în luda-835-796 Î.Cr. (11:4-12:21)’

După o perioadă de şase ani în care este ascuns şi protejat, la vârsta de 7
ani Ioas este prezentat ca adevăratul împărat al lui Iuda. După ce este uns
6 Keil, The Books ofthe Kings, p. 345.
7 O altă uneltire a diavolului în încercarea de a distruge promisiunile legământului pe
care Domnul le-a făcut lui David (2 Samuel 7:12-13,16).
8 Este' foarte puţin probabil că Atalia i-ar fi permis fiicei sale să se căsătorească cu un
mare preot evlavios al lui Iehova.
9 Vezi relatarea mai detaliată, care include cea de-a treia trezire religioasă de la divizarea
împărăţiei, înregistrată în 2 Cronici 24:1:25.
I
ca împărat, iar împărăteasa Atalia este condamnată la moarte, marele preot

Iehoiada reînnoieşte legământul dintre Iehova, pe de o parte, şi împărat şi po
por pe de altă parte (cf. Exodul 24:3-8; Deuteronomul 27:9-10). Reforma re
ligioasă înaintează cu paşi repezi, însă numai câtă vreme împăratul se află sub
supravegherea şi influenţa evlavioasă a marelui preot Iehoiada. După moartea
preotului, Ioas îşi schimbă căile-în rău. El restaurează închinarea la Baal şi 5
ridicarea de stâlpi Astarteei.
După înfrângerea Israelului, împăratul Hazael al Siriei înaintează de-a
lungul coastei (13:3), luând cetatea lui Gat pe care Roboam o construise pentru
apărarea lui Iuda (2 Cronici 11:5, 8), şi se îndreaptă împotriva Ierusalimului.
Deşi trupele sale sunt reduse ca număr, el cucereşte o armată mult mai mare,
pentru că Domnul îl foloseşte pentru a pedepsi pe Iuda şi pe împăratul Ioas
(2 Cronici 24:24). Luând comorile din templu şi palat, Hazael se retrage din
Ierusalim, lăsându-1 pe împăratul Ioas grav rănit. Pe când Ioas, care zăcea la
pat, se refăcea în urma bolii, slujitorii lui, dorind să se răzbune pentru moartea
unui profet numit Zaharia, îi curmă viaţa.
8. Domnia lui loahaz în lsrael-814-798 Î.Cr. (13:1-9)

După moartea lui Iehu, fiul său loahaz devine împărat al lui Israel. loahaz
continuă obiceiurile păcătoase ale lui Ieroboam prin închinarea la viţelul de
i aur. Domnul îl pedepseşte, astfel că de-a lungul întregii sale domnii, Israel
se află sub stăpânirea împăratului sirian, Hazael, şi a fiului său, Ben-Hadad,
care îl constrâng pe loahaz să-şi reducă drastic trupele militare. Asuprirea
siriană este atât de mare încât împăratul loahaz, cuprins de disperare, se în
toarce în cele din urmă către Domnul. Domnul îi aude strigătul şi trimite un
izbăvitor care îi eliberează de sub jugul sirian.10 După o domnie de 17 ani,
loahaz moare şi este urmat la tron de fiul său Ioas.
9. Domnia lui Ioas în lsrael-798-782 Î.Cr. (13:10-25)

în cei 16 ani ai domniei sale peste Israel, împăratul Ioas îl vizitează pe
profetul Elisei aflat pe patul de moarte. Cu ocazia acestei întâlniri, lui Ioas i
se promite că va obţine trei victorii împotriva duşmanilor săi, sirienii. Prin ur
mare, împăratul Ben-Hadad este înfrânt de trei ori, iar Israelul îşi recâştigă o
parte din cetăţi. Ioas are de asemenea succes în bătălia cu Iuda. Fiind provocat
la un război pe care nu l-a dorit, Ioas câştigă o victorie decisivă, îl ia prizonier
10Izbăvitorul ar fi putut fi dintre succesorii lui loahaz la tronul lui Israel, Ioas (13:25) sau
Ieroboam al II-lea (14:25); de asemenea, ar fi putut fi Adad-Nirari al III-lea al Asiriei, care
a asediat Damascul în jurul anului 803 Î.Cr.
2 împăraţi 329
pe împăratul Amaţia, jefuieşte cetatea Ierusalimului, pradă templul şi palatul

şi ia un număr mare de prizonieri în Samaria.
10. Domnia lui Amatiaîn luda-796-767 Î.Cr.

(14:1-22; cf. 2 Cronici 25:1-28)
După uciderea tatălui său, Ioas, Amaţia devine împăratul lui Iuda. Domnia
lui de 29 de ani începe destul de bine. Intr-o oarecare măsură, el pare să ma
nifeste preocupare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu (14:3, 6), deşi o îndepăr
tare gravă îi aduce pedeapsa aspră din partea Domnului, întrucât, asemenea
tatălui său, Ioas, înaintea lui, Amaţia cade în idolatrie în ultimii ani ai vieţii
sale. Cronicarul rezumă comportamentul lui Amaţia astfel: „El a făcut ce este
bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Domnului”
(2 Cronici 25:2).
:
11. Domnia lui leroboam al II-lea în lsrael-793-753 Î.Cr.
! (14:23-29)
» leroboam al II-lea, fiul lui Ioas din Israel, are o domnie de 41 de ani.
Profeţii Iona, Amos şi Osea îşi îndeplinesc lucrarea în timpul îndelungii sale
domnii (14:25; Amos 1:1; Osea 1:1).
f Singura profeţie a lui Iona privind Israelul pe care o consemnează Scriptura
este în concordanţă cu numele său. Iona („Porumbelul”) aduce naţiunii un me
saj de mângâiere şi încurajare.11 Domnul a văzut nenorocirea mare în care se
afla poporul Său Israel şi a hotărât să îi izbăvească prin împăratul leroboam:
„A luat înapoi hotarele lui Israel, de la intrarea Hamatului până la marea câm
piei, după cuvântul pe care-1 rostise Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin ro
bul Său Iona, prorocul, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer. Căci Domnul a văzut
că necazul lui Israel ajunsese prea mare, a văzut şi strâmtorarea în care se aflau
şi robii şi oamenii slobozi, fără să fie cineva care să vină în ajutorul lui Israel.
Domnul nu hotărâse să şteargă numele lui Israel de sub ceruri, şi i-a izbăvit
prin leroboam, fiul lui Ioas” (14:25-27).
Israel recâştigă teritoriul pierdut în urma invaziilor siriene, restaurând gra ;
:•
niţele vechi ale împărăţiei din zilele lui Solomon (cf. 1 împăraţi 8:65). leroboam
nu numai că îi înlătură pe sirieni (cf. 13:4-5), ci îi urmăreşte şi pune stăpânire
pe capitala acestora, Damascul, spre împlinirea profeţiei lui Amos (Amos 1:3,
5). Cucerirea Damascului obţinută de leroboam se va dovedi însă o mişcare
necugetată, pentru că va destabiliza scena internaţională. Prin slăbirea puterii
Siriei, Israelul se expune atacului venit din partea unui alt duşman-asirienii.
11 Keil susţine că această profeţie a fost dată împăratului leroboam al II-lea de către Iona în
suşi (C.F. Keil, The Twelve Minor Prophets. Grand Rapids, Michigân: Eerdmans, 1949, p. 379).
i
în această perioadă de pace internaţională şi de prosperitate economică apar

alte probleme pentru israeliţi: închinarea înaintea Dumnezeului adevărat este
pângărită de idolatrie (Osea 4:12-14; 13:6; Amos 2:8); materialismul, lăcomia,
imoralitatea şi nedreptatea sunt răspândite în toată ţara (Amos 2:6-7; 4:1; 6:6).
12. Domnia lui Ozia în luda-792-740 Î.Cr.

(15:1-7; cf. 2 Cronici 26:1-23)
Ozia12 devine împărat în Iuda la vârsta de 16 ani. începutul domniei sale
este bun, pentru că „...el a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai
cum făcuse tatăl său Amaţia” (15:3). „A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii
lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi în timpul când a căutat
pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească” (2 Cronici 26:5). Ozia câş
tigă biruinţe importante împotriva duşmanilor săi, filistenii, a arabilor care
trăiesc în Gur-Baal şi împotriva maoniţilor, pentru că „Dumnezeu l-a ajutat”
(2 Cronici 26:7). De asemenea, el întăreşte fortificaţia cetăţii Ierusalimului,
! zideşte turnuri în locuri strategice din deşert, adună o armată numeroasă do
tată cu cele mai bune arme şi devine extrem de puternic şi renumit.
, însă toate aceste succese se dovedesc a conduce către căderea lui Ozia. El
devine mândru şi încrezător în sine. Intrând în templu, el încalcă voia decla
rată a lui Dumnezeu prin faptul că arde tămâie pe altar, el nefăcând parte din
seminţia preoţească. Azaria, marele preot, şi 80 dintre ceilalţi preoţi îl mustră
pe Ozia, care reacţionează cu mânie. Dumnezeu îl loveşte pe Ozia chiar în
acea clipă, ca o consecinţă directă a păcatului său grav, săvârşit în mod inten
ţionat; Ozia va suferi de lepră până în ziua morţii sale. în următorii zece ani,
Ozia este împărat doar cu numele, deoarece fiul său Iotam este monarhul
propriu-zis.
Perioada domniei lui Ozia este de 52 de ani, timp în care împărăţia lui
Iuda din Sud experimentează o perioadă de bunăstare şi belşug. întocmai cum
făcuse împărăţia nordică a lui Israel într-o asemenea perioadă, reacţia popo
rului din Iuda în aceste zile de prosperitate este creşterea imoralităţii, păgânis-
mului şi idolatriei, după cum descrie profetul Isaia (Isaia 2:1-3:26).
13. Domnia celor cinci împăraţi idolatri în lsrael-753-732

Î.Cr. (15:8-31)
Zaharia preia tronul şi reprezintă a patra generaţie de împăraţi în familia
lui Iehu (10:30), însă la numai şase luni, domnia sa ia sfârşit. Şalum domneş
te peste Israel doar o lună, fiind ucis de Menahem. După o domnie de zece
12 Numit Azaria în 14:21; 15:1-7, şi Ozia în 2 Cronici 26:1; Isaia 6:1 etc.
2 împăraţi 331
ani, Menahem moare şi este urmat de fiul său Pecahia care domneşte doi ani.
Următorul împărat, Pecah, continuă tradiţia rea şi idolatră a împăraţilor lui
Israel.
14. Domnia lui iotam în luda-750-732 î.Cr.

(15:32-38; cf. 2 Cronici 27:1-9)
Conducătorul propriu-zis este Iotam, deşi tatăl său, Ozia (Azaria), este
împăratul oficial pentru ultimii zece ani ai vieţii sale (15:5). După moartea lui
Ozia, Iotam domneşte singur aproximativ cinci ani, după care i se alătură fiul
său, Ahaz. Cei doi domnesc împreună peste Iuda câţiva ani, până la moartea
lui Iotam.
împăratul Iotam „a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum
1
făcuse tatăl său Ozia. Numai că n-a intrat în Templul Domnului”13 (2 Cronici
27:2). Succesul său este atribuit dăruirii cu care el îl onorează şi ascultă de
Dumnezeu cel viu, astfel că el „a ajuns puternic, pentru că şi-a urmat necur
mat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său” (2 Cronici 27:6). în ciuda
r
exemplului evlavios al împăratului, naţiunea în totalitatea ei continua să aibă
un comportament nelegiuit (2 Cronici 27:2).14
împăratul Iotam este într-o oarecare măsură răspunzător pentru starea
spirituală deficitară a poporului, deoarece idolatria era permisă în ţară (15:35).
Cu toate că Iotam extinde lucrarea de construire a Templului Domnului, el
nu îndepărtează numărul mare de temple păgâne risipite în tot ţinutul lui
Iuda. Prin urmare, înspre sfârşitul domniei lui Iotam, mânia Domnului este
exprimată împotriva împăratului şi a naţiunii, pentru că ei nu au fost în to
talitate credincioşi adevăratului Dumnezeu. Siria şi Israel se aliază împotriva
I lui Iuda: „în vremea aceea, Domnul a început să trimită împotriva lui Iuda pe
Reţin, împăratul Siriei, şi pe Pecah, fiul lui Remalia” (15:37).
15. Domnia lui Ahaz în luda-735-715 Î.Cr.

(16:1-20; cf. 2 Cronici 28:1-27)
împăratul Ahaz este diferit de tatăl său, Iotam, deoarece el nu are ni-
ciun fel de consideraţie pentru închinarea şi onoarea aduse Dumnezeului celui
adevărat şi viu. El este un idolatru activ şi înflăcărat, care merge chiar mai
departe decât strămoşii săi necredincioşi prin faptul că îi sacrifică pe câţiva
r
13 O aluzie la gestul arogant al lui Ozia de a arde tămâie în Templu ca un act de neascul
tare directă faţă de Legea lui Dumnezeu (2 Cronici 26:16).
14 Profeţii Isaia şi Mica vorbesc în mod specific despre această nelegiuire (Isaia 2:5-6;
5:7-30; Mica 1:5; 2:1-2).
dintre propriii săi copii trecându-i prin foc pentru dumnezeul-Baal, Moloh în
valea Ben-Hinom (16:3; cf. 23:10; Ieremia 7:30-31; Ezechiel 16:20-21).
După refuzul împăratului Ahaz de a li se alia împotriva Asiriei, Siria şi
Israel atacă Iuda (16:5; Isaia 7:1). Scopul lor nu este doar să nimicească Iuda, ci
şi să înlăture pe descendenţii lui David de la tronul din Ierusalim (Isaia 7:6).1S
Profetul Isaia este însărcinat de Domnul să-l informeze pe împăratul Ahaz
că nu trebuie să se supună atacului din partea Siriei şi a Israelului. împăratul
Ahaz este îndemnat să se încreadă în Iehova, pentru că Domnul este în stare
să-l apere pe împărat şi poporul său. Ahaz este îndemnat să ceară un semn
care să-l asigure de protecţia divină, însă el refuză sub falsul pretext că el nu va
îndrăzni să-L pună la încercare pe Domnul în acest fel (Isaia 7:1-12). Totuşi,
profeţia este dată: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va
pune numele Emanuel [Dumnezeu este cu noi]” (Isaia 7:14).16 Dar Ahaz refuză
să se încreadă în Domnul, iar împărăţia lui Iuda va suferi înfrângeri şi pierderi
semnificative sub armatele aliate ale Siriei şi Israelului.
Siria ia un mare număr de prizonieri în Damasc; Israelul ucide 120.000
de ostaşi într-o singură zi şi ia în robie 200.000 de femei şi copii (2 Cronici
28:5-8).17 Când armata se întoarce în Samaria cu prizonierii, Oded, profetul
Domnului, îi înfruntă mustrându-i pentru ostilitatea lor foarte mare şi le po
runceşte să îngăduie robilor să se întoarcă în ţara lor, Iuda. Femeile şi copiii
sunt trataţi cu blândeţe, hrăniţi şi îmbrăcaţi, iar apoi li se dă voie să se întoarcă
acasă.
Iuda este umilită. Nu este o cauză militară, ci morală, nu e o chestiune
; de strategie, ci de spiritualitate: „Căci Domnul a smerit pe Iuda, din prici
na lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frâu în Iuda
şi păcătuise împotriva Domnului. Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, a venit
împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş, şi nu l-a ajutat.
Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai marilor, ca să
facă daruri împăratului Asiriei; dar nu i-a ajutat la nimic. Pe vremea aceea,
chiar când era la strâmtoare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el,
împăratul Ahaz. A adus jertfă dumnezeilor Damascului, care-1 bătuseră, şi a
zis: «Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu
jertfe, ca să-mi ajute.» Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel”
(2 Cronici 28:19-23).
15 încă un complot satanic pentru a încerca să distrugă promisiunile legământului pe care
Domnul le-a făcut lui David (2 Samuel 7:12-13,16).
16 Această previziune uimitoare este o profeţie minunată cu privire la Cristos (Matei
1:23). Vezi capitolul ulterior care tratează cartea Isaia.
17 Relaţia exactă dintre relatările prezentate în împăraţi şi Cronici nu este uşor de deter
minat, ţinând cont de informaţiile existente (Edward J. Young, The Book oflsaiah. Grand
Rapids, Michigan: Eerdmans Publishing Companz, 1965, voi. 1, pp. 267-268).
2 împăraţi 333
Şi astfel, spre sfârşitul domniei sale de 16 ani, idolatrul şi imoralul împărat

Ahaz aduce o nouă insultă la adresa lui Iehova atunci când înlătură închinarea
publică prin închiderea Templului (2 Cronici 28:24), după ce l-a profanat prin
introducerea unui altar păgân şi a unui sistem de jertfe corupt.
16. Domnia lui Osea în lsrael-732-723 Î.Cr. (17:1-41)

Osea ocupă tronul lui Israel după ce îl ucide pe împăratul Pecah (15:30).
El continuă tradiţia rea şi idolatră pe care au urmat-o mulţi alţi împăraţi ai lui
Israel. Domnia lui se sfârşeşte după nouă ani, când este deconspirată o unel
tire cu Egiptul împotriva Asiriei. Salmanasar18 i-a urmat lui Tiglat-Pileser
ca împărat al Asiriei. El se ridică împotriva Israelului, iar în anul 723 î.Cr.,
după un asediu de trei ani, capitala Samaria este distrusă şi mulţi israeliţi sunt
deportaţi în Asiria. Din acel moment, naţiunea împărăţiei nordice, cele zece
seminţii ale lui Israel, încetează să mai existe. Judecata lui Dumnezeu a căzut
asupra unui popor rău şi idolatru. Nimicirea lor este o consecinţă directă a
I
necredincioşiei şi a răutăţii.
Asirienii repopulează Samaria aducând oameni din cele cinci naţiuni ale
Babilonului, Cuta, Ava, Hamat şi Sefarvaim. Imigranţii aduc cu ei propriile
lor ritualuri religioase păgâne, care sunt practicate alături de închinarea îna
intea lui Iehova (17:41).
1
17. Domnia lui Ezechia în luda-715-686 Î.Cr. (18:1-20:21)>9
împăratul Ezechia, fiul lui Ahaz cel rău, este considerat unul dintre cei
mai înţelepţi şi mai buni împăraţi ai lui Iuda (18:5-7; 2 Cronici 31:20-21). La
începutul domniei sale, el schimbă în întregime politica marcată de corupţie a
tatălui său, Ahaz, şi, cu o adevărată pasiune, distruge idolii şi templele păgâne
care au fost zidite în ţară, restaurând şi purificând închinarea adusă lui Iehova.
Realizând un adevărat progres în restaurarea închinării în Templu, care aduce
onoare lui Dumnezeu, împăratul Ezechia cheamă poporul să se adune la săr
bătorirea unui Paşte deosebit (2 Cronici 30:5).
Câţiva ani mai târziu, fiind atacat de Sanherib, împăratul Asiriei, Ezechia
îşi pune toată încrederea în Iehova. Printr-o minune trimisă de sus, Iuda este
izbăvită de duşman.
18 Unii cercetători ai Bibliei sugerează că Salmanasar trebuie identificat cu Şalman (Osea
10:14) şi cu Sargon (Isaia 20:1), în timp ce alţii sugerează o coregenţă între Salmanasar şi
Sargon, iar alţii consideră că Sargon este Sanherib (18:13). Se pare că nu există nicio moda
litate de a ajunge la o concluzie bazată pe dovezile furnizate de Scriptură.
19 Vezi relatarea mai amplă, incluzând cea de-a patra trezire religioasă de la divizarea
împărăţiei, înregistrată în 2 Cronici 29:1-32:3.
La scurt timp după aceste evenimente, Ezechia se îmbolnăveşte grav şi

este pe moarte. Profetul Isaia îl vizitează şi îi spune: „Rânduieşte ce ai de
rânduit casei tale, căci vei muri, şi nu vei mai trăi” (20:1). Reacţia împăratului
Ezechia arată încă o dată credinţa lui. El se roagă şi plânge înaintea Domnului.
Domnul îi răspunde transmiţându-i un mesaj prin Isaia: „întoarce-te şi sp une
lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul
tatălui tău David: Ti-am auzit rugăciunea, şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te
voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. Voi mai adăuga cinci
sprezece ani la zilele tale’»” (20:5-6).
împăratului Ezechia i se dă un semn miraculos de confirmare a pro
misiunii lui Dumnezeu (20:11). Ca răspuns la uimitoarea vindecare a bolii
sale, Ezechia compune un frumos psalm de laudă închinat Domnului (Isaia
38:10-20).
18. Domnia lui Manase în luda-697-642 Î.Cr.

i (21:1-18; cf. 2 Cronici 33:1-20)
Manase devine împărat la vârsta de 12 ani şi domneşte în Ierusalim o pe
rioadă de 55 de ani. El este total diferit de tatăl său, Ezechia. Fără îndoială,
sub influenţa preoţilor corupţi şi a falşilor profeţi care au încercat fără succes
să-l influenţeze pe tatăl lui, Manase cedează urmând practicile păgâne ale
naţiunilor vecine ce înconjoară Iuda şi chiar îi întrece pe aceştia în răutate şi
corupţie (21:9, 11; cf. Isaia 28:7, 14-15; 30:9-11). El reconstruieşte locurile
păgâne de închinare pe care tatăl său, Ezechia, le distrusese. Zideşte altare
baalilor, face idoli de lemn şi se închină dumnezeilor asirienilor. Manase con
struieşte două altare zeilor asirieni şi le aşază în Templul Dumnezeului viu. El
sacrifică pe unii dintre fiii săi ca jertfe de ardere-de-tot aduse zeului Moloh în
valea fiilor lui Hinom.20 Această practică ruşinoasă a sacrificării copiilor pen
tru a fi oferiţi lui Moloh a fost introdusă în Iuda de bunicul necredincios al lui
Manase, împăratul Ahaz (2 Cronici 28:3). împăratul Manase are o influenţă
devastatoare asupra poporului, aducând naţiunea din Iuda într-o deplorabilă
■
stare spirituală şi morală.
„Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au vrut să asculte”
(2 Cronici 33:10). Ca rezultat al acestei neascultări şi al refuzului de a asculta,
Domnul aduce o pedeapsă aspră peste Manase prin intermediul asirienilor. El
este prins de generalii asirieni, legat cu lanţuri şi dus în Babilon.
Are loc apoi o schimbare minunată în inima şi mintea împăratului Manase:
„Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s-a smerit
20în Noul Testament, cuvântul „iad” este tradus de nouă ori din termenul grecesc „Gehenna”
(de ex. Luca 12:5), care la rândul lui provine din „Valea lui Hinom", situată la sud de Ierusalim,
unde, în perioada Noului Testament, erau arse gunoaiele şi animalele moarte din cetate.
2 împăraţi 335
adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. I-a făcut rugăciuni; şi Domnul a

ascultat cererile, şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui” (2 Cronici
33:12-13). Manase se pocăieşte sincer şi se întoarce cu credinţă adevărată spre
Dumnezeu. După revenirea sa în Ierusalim, el începe să distrugă tot răul pe
care îl săvârşise. îndepărtează dumnezeii străini şi idolul din Templu, nimi
ceşte toate altarele pe care le zidise la Ierusalim, restaurează altarul Domnului,
aducând pe el jertfe de mulţumire şi de laudă, şi porunceşte oamenilor din
Iuda „să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel” (2 Cronici 33:15-16).
19. Domnia lui Amon în luda-642-640 Î.Cr.

(21:19-26; cf. 2 Cronici 33:21-25)
Amon are o domnie de numai doi ani. Evident, pocăinţa tatălui său nu are
nicio influenţă asupra lui, Amon urmând practicile idolatriei.
20. Domnia lui losia în luda-640-609 Î.Cr. (22:1-23:30)21

losia urcă pe tron la vârsta de opt ani şi în prima parte a tinereţii lui arată
semnele unei convertiri adevărate (2 Cronici 34:3). La vârsta de 20 de ani, el
începe o reformă profundă a religiei în întreaga naţiune. Redescoperirea cărţii
Legii (22:8)22 are un efect profund asupra împăratului. El devine şi mai preo
cupat de sine şi de popor în relaţia cu Dumnezeul adevărat.
losia răspunde cu dedicare sinceră de a urma pe Domnul şi de a asculta
Legea lui Moise. El cheamă poporul să i se alăture în încheierea unui legământ
solemn cu Domnul. La cererea lui, se sărbătoreşte un Paşte extraordinar închi
nat Domnului. Acest Paşte se remarcă în special prin două elemente: în primul
rând, includerea rămăşiţei celor zece triburi ale lui Israel împreună cu poporul
lui Iuda-inclusiv Beniamin (2 Cronici 35:18); şi, în al doilea rând, faptul că
sărbătoarea a fost realizată strict după Legea lui Moise (în vremea lui Ezechia,
Paştele era ţinut în altă zi decât în cea desemnată în Legea lui Dumnezeu, pen
tru că încă nu erau suficienţi preoţi dedicaţi pentru slujbă; de asemenea, nu tot
poporul îndeplinea cerinţele de sfinţire-2 Cronici 30:2-3,17-20).
Valoarea şi unicitatea împăratului losia sunt rezumate în felul următor:
„înainte de losia, n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din
toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată Legea
lui Moise; şi chiar după el, n-a fost niciunul ca el” (23:25). Se face aici aluzie cla
ră la Legea lui Moise, unde este scris: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău,
21 Vezi relatarea mai amplă, incluzând cea de-a cincea trezire religioasă de la divizarea
împărăţiei, înregistrată în 2 Cronici 34:1-35:27.
22 Este posibil ca aceasta să fi fost prima copie a Legii lui Moise (2 Cronici 34:14).
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea,
pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta...” (Deuteronomul 6:5-6).
Iosia moare ucis în bătălie. Pentru înmormântarea sa în Ierusalim, profetul
Ieremia a compus un imn funerar care a continuat să fie cântat mulţi ani după
aceea (2 Cronici 35:25). în prezent, nu mai există nicio copie a acelui manuscris.
21. Domnia lui loahazîn luda-609 Î.Cr.

(23:31-34; cf. 2 Cronici 36:1-4)
După moartea evlaviosului împărat Iosia, poporul îl proclamă ca împărat
pe Ioahaz, fiul său cel mai mic. Chiar dacă domneşte doar trei luni, Ioahaz
îşi câştigă renumele de a fi făcut „ce este rău înaintea Domnului, întocmai
cum făcuseră părinţii lui” (23:32). Ioahaz este numit în mod adecvat „Şalum”
(care înseamnă „răsplată”) de profetul Ieremia atunci când anunţă judecata
lui Dumnezeu peste el (Ieremia 22:11-17). Profetul Ezechiel îl compară pe
Ioahaz cu un leu tânăr care a învăţat să se năpustească asupra prăzii şi să nimi
cească oameni, iar când popoarele află aceste lucruri, este prins într-o groapă
şi dus în ţara Egiptului (Ezechiel 19:3-4).
22. Domnia lui loiachimîn luda-609-598 Î.Cr.

.
(23:35-24:7; cf. 2 Cronici 36:5-8)
împăratul Ioiachim nu se dovedeşte a fi mai bun decât fratele său mai tâ
năr Ioahaz. El continuă tradiţia părinţilor săi necredincioşi. Ieremia îl descrie
ca un împărat rău care va fi „înmormântat ca un măgar, va fi târât şi aruncat
afară din porţile Ierusalimului” (Ieremia 22:19) şi care nu va fi plâns de ni
meni (Ieremia 22:18).
în al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul Babilonului, Nebucad-
neţar, invadează Iuda şi asediază cetatea Ierusalimului (Daniel 1:1-2). El îl
leagă pe împărat în lanţuri şi vrea să-l ducă în Babilon (2 Cronici 36:6). S-ar
părea că Ioiachim îl asigură pe Nebucadneţar de dorinţa sa de a i se supune,
astfel că este eliberat şi i se permite să rămână la tronul lui Iuda, plătind tribut
Babilonului. Unii dintre descendenţii împăratului şi unii dintre nobili sunt
luaţi în robie. Printre exilaţii iudei se află un tânăr numit Daniel, pe care
Dumnezeu l-a destinat să devină un mare profet (Daniel 1:3-6).
împăratul Ioiachim este responsabil pentru multe atrocităţi ce au avut loc
în timpul domniei sale: „... din pricina sângelui nevinovat pe care-1 vărsase
Manase, şi de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n-a
vrut să-l ierte” (24:4), chiar dacă ar fi stat înaintea Lui mijlocitori renumiţi ca
Moise şi Samuel (Ieremia 15:1). Una dintre aceste victime ale lui Ioiachim este
2 împăraţi 337
profetul Urie, care a profeţit împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda,

fiind urmărit în Egipt, adus înapoi şi ucis în Ierusalim (Ieremia 26:20-23).
Domnia plină de ticăloşie a lui Ioiachim se întinde pe o perioadă de 11 ani şi
se sfârşeşte cu moartea sa lipsită de ceremonie (Ieremia 36:30).
23. Domnia lui loiachinîn luda-598-597 Î.Cr.

(24:8-16; cf. 2 Cronici 36:9-10)
După moartea tatălui său, Ioiachim, Ioiachin, în vârstă de 18 ani, îl succe
dă la tron. El domneşte doar trei luni şi zece zile (2 Cronici 36:9), timp în care
continuă practicile rele ale părinţilor săi necredincioşi. Profetul Ieremia aduce
cuvinte de avertizare împăratului, la care se referă ca fiind Ieconia (Ieremia
22:24-30), însă împăratul Ioiachin nu arată nici întristare, nici pocăinţă. Ca şi
Ioahaz, el este un leu care nimiceşte oameni, până când este prins în capcană
şi dus în lanţuri în Babilon (Ezechiel 19:5-7).
24. Domnia lui Zedechia în luda-597-586 Î.Cr.

(24:17-20; cf. 2 Cronici 36:11-13)
După deportarea lui Ioiachin în Babilon, Nebucadneţar îl aşază pe tro
nul lui Iuda pe unchiul lui Ioiachin, Matania (căruia îi schimbă numele în
Zedechia). El se află sub influenţa şi controlul nobililor puternici din ţară
(Ieremia 38:1-6, 24-26). Asemenea acestora, el nu ascultă de Cuvântul lui
Dumnezeu vestit prin profetul Ieremia (Ieremia 37:2; 2 Cronici 36:12).
Nebucadneţar se îndreaptă împotriva lui Iuda. Când Ierusalimul este luat,
Zedechia încearcă să scape. El este prins pe câmpia Ierihonului şi orbit (25:7).
Două profeţii aparent contradictorii se adeveresc: „Zedechia, împăratul lui
Iuda, nu va scăpa de caldei, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi
va vorbi gură către gură, şi se vor vedea faţă către faţă” (Ieremia 32:4); şi urmă
toarea: „îmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce la
Babilon, în ţara caldeilor; dar nu-i va vedea, şi va muri acolo” (Ezechiel 12:13).
Babilonienii jefuiesc Ierusalimul, distrug Templul, palatul, toate casele
importante şi zidul cetăţii. Ei îi duc pe toţi liderii civili şi religioşi în Babilon
unde sunt executaţi (Ieremia 52:24-27). Cei rămaşi la Ierusalim sunt luaţi
prizonieri la Babilon, cu excepţia vierilor şi a fermierilor săraci care sunt lăsaţi
să păzească pământul (25:12), avându-1 pe Ghedalia ca guvernator. în trei
invazii, Nebucadneţar a luat în total 4.600 de robi (Ieremia 52:30). Locuitorii
rămaşi experimentează un conflict neîncetat şi fug în Egipt, împotriva cuvân
tului dat de profetul Ieremia (Ieremia 43:5-7).
împărăţia lui Iuda a apus.
încurajarea spirituală pe care o transmite a doua carte a împăraţilor este
descoperită în multe feluri în prima parte, care relatează viaţa celor doi profeţi,
Ilie şi Elisei. Cei doi joacă un rol important în planul lui Dumnezeu în centrul
căruia se află Fiul Său, Domnul Isus Cristos.
1. Ilie, loan şi Isus Cristos

Ilie este un tip al lui loan Botezătorul, premergătorul lui Isus Cristos.
Asemenea lui Enoh (Geneza 5:24), Ilie nu a experimentat moartea. El a avut
privilegiul de a fi răpit la cer.
întoarcerea lui Ilie este prevestită la sfârşitul perioadei Vechiului Testament
(cca 400 î.Cr.): „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni Ziua
Domnului, ziua cea mare şi înfricoşată” (Maleahi 4:5). Această profeţie ex
traordinară se împlineşte în loan Botezătorul.
loan era conştient de legătura specială dintre el şi profetul Ilie. Un înger
al Domnului l-a vizitat pe tatăl său, Zaharia, pe când acesta ardea tămâie în
templu (Luca 1:9, 11). îngerul i-a vestit lui Zaharia că el şi soţia lui vor avea
un fiu la bătrâneţe, unul special: „Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va
bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din
pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul,
Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie,
ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în
înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pre
gătit pentru El” (Luca 1:15-17).
O altă confirmare ulterioară a faptului că loan a înţeles legătura sa cu
profetul Ilie este dată prin îmbrăcămintea sa, „o haină de păr de cămilă, şi la
mijloc era încins cu un brâu de curea” (Matei 3:4; cf. 2 împăraţi 1:8; vezi şi
Zaharia 13:4, unde „o manta de păr” este „uniforma” adevăratului profet, în
trebuinţată ocazional de falşii profeţi pentru a înşela).
!
Peste ani, când a fost provocat de preoţii şi leviţii din Ierusalim care l-au
întrebat cine era, loan a negat că ar fi Ilie şi s-a declarat a fi nimeni altul de
cât premergătorul Domnului (loan 1:21-23; cf. Isaia 40:3). Domnul Isus ne
arată cum se armonizează această aparentă contradicţie. Vorbind despre loan
Botezătorul, Mântuitorul spune: „Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din
femei, nu s-a sculat niciunul mai mare ca loan Botezătorul. Totuşi, cel mai
mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el... Şi, dacă vreţi să înţelegeţi,
el este Ilie, care trebuia să vină. Cine are urechi de auzit, să audă” (Matei 11:11,
2 împăraţi 339
14-15, sublinierea îmi aparţine). Ioan nu era Ilie în adevăratul sens al cuvântu
lui (Ioan 1:21), însă el a venit „în duhul şi puterea lui Ilie” (Luca 1:17).
Mai târziu, Domnul spune ucenicilor Săi: „«Este adevărat că trebuie să
vină întâi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile. Dar vă spun că Ilie a si ve
nit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi
Fiul omului din partea lor.» Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan
Botezătorul” (Matei 17:11-13, sublinierea îmi aparţine).
2. Ilie, Moise şi Isus Cristos

Ilie şi Moise sunt legaţi prin promisiunea finală a Vechiului Testament:
Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu,

Căruia i-am dat în Horeb, rânduieli şi porunci, pentru tot Israelul.
Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie,
înainte de a veni Ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
(Maleahi 4:4-5)
în Noul Testament este confirmată cea mai puternică legătură dintre Ilie,
Moise şi Domnul Isus Cristos. Când Domnul Isus i-a luat pe Petru, Iacov şi
Ioan pe Muntele Schimbării la Faţă, ei urmau să fie martorii unei privelişti
uimitoare. Ei nu numai că au văzut splendoarea extraordinară a divinităţii
strălucind în Persoana Domnului Isus Cristos atunci când faţa Mântuitorului
„a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17:2; cf.
Evrei 1:3), ci au auzit şi vocea care venea „din slava minunată: «Acesta este
Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea»” (2 Petru 1:17). Doi oameni
din trecut au luat parte la întregul eveniment-Moise şi Ilie, care stăteau cu
Domnul Isus. Aceştia doi „se arătaseră în slavă şi vorbeau despre sfârşitul Lui
[în limba greacă: exodos]” (Luca 9:31). Trecuseră 1.400 de ani de la moartea
lui Moise, care fusese îngropat de Domnul într-un loc ascuns (Deuteronomul
34:5-6). Trecuseră 850 de ani de la înălţarea lui Ilie „la cer într-un vârtej de
vânt” (2:11). Aceşti doi mari apărători ai credinţei reprezintă Legea şi respec
tiv profeţii.
„Moise şi Ilie au fost oameni importanţi ai vremii lor; dar Petru şi
tovarăşii lui trebuiau să-şi amintească faptul că, prin natură, rang şi
slujbă, ei erau cu mult inferiori lui Cristos. El era adevăratul Soare, ei
erau stelele care depindeau în fiecare zi de lumina Sa. El era Rădăcina,
ei erau ramurile. El era Stăpânul, ei erau slujitorii. Bunătatea lor era în
întregime dobândită: a Lui era autentică şi îi aparţinea. Pe Moise şi
pe profeţi n-au decât să-i onoreze ca oameni sfinţi; dar dacă vor să fie
mântuiţi, ei trebuie să-L primească numai pe Cristos ca Stăpân şi să se

laude numai cu EL «De El să ascultaţi.»”23
Isus a spus: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit
nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul
şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să
se fi împlinit toate lucrurile” (Matei 5:17-18).
3. Ilie, Elisei şi Isus Cristos

La scurt timp după uimitorul incident petrecut pe Muntele Cârmei, Ilie
a călătorit departe, înspre sud, dincolo de ţara lui Israel, prin ţara lui Iuda,
într-un ţinut pustiu, până în Horeb, muntele Domnului (1 împăraţi 19:8).
Acolo, pe muntele Sinai, în Horeb, Domnul îl chemase pe Moise să condu
că pe copiii lui Israel (Exodul 3:1-4:17). Tot acolo a fost dată Legea, a fost
instituită preoţia şi a fost construit cortul. Spre acest munte îl direcţionează
Domnul pe profetul Ilie. Acolo, lui Ilie i se dă o nouă însărcinare din partea
Domnului. Lucrarea lui nu s-a sfârşit încă. Una dintre sarcinile pe care trebu
ie să le îndeplinească este să-l ungă pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola,
ca profet în locul său (1 împăraţi 19:16). Muntele Sinai este asociat adeseori
cu Legea, însă gloria lui Dumnezeu nu este exprimată pe deplin în Lege.
Adevărata Sa glorie este revelată în har. Ilie este premergătorul lui Elisei, aşa
cum Ioan Botezătorul este premergătorul lui Cristos. Atât Ilie, cât şi Ioan
Botezătorul îşi ung succesorii la râul Iordan. Prin contrastul caracterelor şi al
misiunilor acestor oameni, Ilie este un tip al lui Ioan Botezătorul, iar Elisei
un tip al Mântuitorului: „Venirea lui Elisei profeţea venirea lui Cristos. Dintre
toţi profeţii, Elisei a fost cel mai minunat tip al lui Cristos. Numele lui în
seamnă «Salvarea lui Dumnezeu», iar numele tatălui său înseamnă «Dreptate»
sau «Judecată». Denumirea Abel-Mehola, unde locuia, semnifică locul plân
gerii şi al slăbiciunii, pentru că Isus Cristos a fost Omul suferinţei, crucificat
prin slăbiciune-slăbiciunea naturii umane, şi supunere în răbdare faţă de voia
sfântă a Tatălui.”24
Toate minunile fâcute de Elisei au fost minuni ale compasiunii şi se leagă
de Domnul Isus Cristos.25 Elisei i-a hrănit pe cei flămânzi, i-a tămăduit pe
leproşi, i-a vindecat pe cei bolnavi, i-a înviat pe cei morţi şi, prin toate aces
tea, ne oferă o imagine minunată a „Aceluia care are să vină” (Matei 11:3-5).
23J. C. Ryle, Expository Thoughts on the Gospels: St. Matthew (Cambridge: James Clarke,
1973), pp. 208-209.
24 Alexander, Elijab: „Crouehing Coivard" or Hero ofthe Faithf, p. 17.
25 Minunile sunt asociate doar cu trei grupuri de oameni: Moise şi Iosua, Ilie şi Elisei,
Isus şi apostolii Săi.
2 împăraţi 341
Blestemarea copiilor la Betel nu a fost o minune, ci o judecată. Cristos a venit

atât pentru judecată, cât şi pentru milă (Ioan 9:39). Chiar şi prin moartea sa,
Elisei este un prototip al lui Cristos, pentru că atunci când trupul unui om
mort atingea oasele profetului, mortul învia; în acelaşi fel, prin moartea Lui,
Cristos ne-a adus viaţa. El a murit pentru ca noi să putem trăi.
Aplicaţie
1. Copii plini de răutate
Incidentul de la Betel este un avertisment sever al faptului că „Dumnezeu
nu se lasă batjocorit” (Galateni 6:7); copiii trebuie crescuţi „în mustrarea şi
învăţătura Domnului” (Efeseni 6:4); iar cei care îi tulbură pe oamenii credin
cioşi vor fi pedepsiţi (2 Tesaloniceni 1:6). Cel mai înţelept dintre oameni a
spus: „Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată
şi fără prihană” (Proverbe 20:11). Limitele impuse de Dumnezeu pentru copii
sunt exercitate, în mare parte, prin controlul părintesc-educaţia morală oferită
acasă, instruirea sănătoasă şi disciplina făcută în şcoală-şi pedepsirea cores
punzătoare a tinerilor infractori de către stat”26 (cf. Proverbe 22:6,15; 13:24;
19:18).
2. închinarea neîntinată
La câtva timp după ce majoritatea celor din împărăţia nordică a Israelului
au fost duşi în robie în Asiria, Esar-Hadon, în locul acestora împăratul Asiriei
i-a adus pe alţii ca să repopuleze zona (Ezra 4:2). Aceştia erau oameni din
cele cinci naţiuni ale Babilonului, Cuta, Ava, Hamat şi Sefarvaim (17:24),
care au adus cu ei propriile lor practici religioase păgâne şi le-au îmbinat cu o
formă coruptă de închinare înaintea lui Iehova (17:41). Aceştia sunt strămoşii
samaritenilor din perioada Noului Testament, care erau foarte dispreţuiţi de
iudei (Ioan 4:9).
într-un mod uimitor, femeia samariteancă de la fântâna din Sihar care L-a
întâlnit pe Domnul Isus este o reprezentantă a rasei sale. Ea fusese căsătorită
de cinci ori, iar bărbatul cu care trăia în acel moment nu era soţul ei (Ioan
4:18). „Ea a avut cinci bărbaţi; iar cel cu care era atunci nu era soţul ei, nu a
consimţit să se lege cu ea prin căsătorie. La fel era şi poporul. Trecuse prin
cinci căsătorii spirituale cu idolii săi, iar această căsătorie s-a dizolvat într-un
26 Pink, Gleaningsfrom Elisha, p. 47
mod la fel de frivol cum se întemeiase. Poporul cerea căsătoria cu Iahve; dar
aceasta le-a fost refuzată, pentru că ei nu aparţineau de Israel.”27
într-adevăr, femeia samariteancă, asemenea întregii naţiuni de altfel,
avea nevoie să se întoarcă în credinţă la Cristos pentru a se putea închina lui
Dumnezeu „în duh şi în adevăr” (Ioan 4:24; cf. w. 41-42). Numai şi numai
„prin Isus Cristos” poate fi în stare credinciosul răbdător să „aducă jertfe du
hovniceşti plăcute lui Dumnezeu” (1 Petru 2:5).
3. Conducători şi naţiuni
în cea mai mare parte a istoriei lui Iuda şi Israel se poate observa o cores
pondenţă clară între starea spirituală a împăratului şi cea a naţiunii. De obicei,
când un împărat evlavios domneşte în Iuda, oamenii se tem de Dumnezeul cel
viu. Rezultatul este că naţiunea prosperă. Când în Iuda domneşte un împărat
rău şi necredincios, poporul tinde să devină idolatru şi imoral. Rezultatul este
că naţiunea suferă înfrângeri în bătălii şi are parte de nenorociri. Ocazional,
se remarcă şi excepţii de la maxima „Aşa împărat, aşa popor”. O astfel de
excepţie este cea din timpul domniei lui Iotam. împăratul Iotam este descris
ca un om care „a făcut ce este bine înaintea Domnului” (2 Cronici 27:2). El
„a ajuns puternic, pentru că şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului,
! Dumnezeului său” (2 Cronici 27:6). în ciuda acestui exemplu evlavios al îm
păratului, poporul era totuşi corupt (2 Cronici 27:2; Isaia 2:5-9; 5:7-30; Mica
1:5; 2:1-2).
Mesajul spiritual al cărţii este că liderii au o puternică influenţă înspre bine
sau înspre rău asupra poporului. Aceasta ar trebui să fie o preocupare pentru
zilele noastre şi pentru ţara noastră. Deşi statele moderne nu sunt monarhii
precum Israel şi Iuda, continuă să fie valabile şi astăzi cuvintele „Neprihănirea
înalţă un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor” (Proverbe 14:43). Prin
urmare, poporul lui Dumnezeu trebuie să se roage pentru cei care se află în
poziţii de conducere: „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni,
cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi
cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi li
niştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit
înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie
mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:1-4).
Primul obiectiv al unei astfel de rugăciuni este acela de a împuternici pe
oamenii lui Dumnezeu să „ducă o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi
cu toată cinstea”. Al doilea obiectiv al acestui tip de rugăciune este acela de
27Ernest W. Hengstenberg, Commentary on the GospelofStJobn (Minneapolis, Minnesota:
Klock and Klock Christian Publishers, 1980 [prima ediţie 1865]), voi. 1, p. 230.
2 împăraţi 343
a împuternici lucrarea Evangheliei să fie vestită în ţară. Rugăciunea noastră

poate fi următoarea:
O! De ai despica cerurile,
Şi Te-ai pogorî
S-ar topi munţii înaintea Ta,
Ca de un foc care aprinde vreascurile,
Ca de un foc care face apa să dea în clocot!
Ti-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele,
Si ar tremura neamurile înaintea Ta!
(Isaia 64:1-2)
Concluzie
Domnia lui Solomon a avut o influenţă adâncă asupra naţiunii Israelului.
Ascensiunea lui a însemnat prosperitate şi putere pentru naţiune; căderea lui
într-o stare spirituală îngrozitoare a contribuit la înrăutăţirea acută a vieţii
religioase şi morale a poporului. Putem înţelege cât de mare a fost decăderea
naţiunii sub domnia lui Solomon din faptul că, la scurt timp după moartea
acestuia, Ieroboam a putut introduce închinarea la viţeii de aur fără ca aceasta
să stârnească vreo reacţie de dezaprobare din partea poporului.
Naţiunea separată a lui Israel a dăinuit puţin peste 200 de ani, din anul 930
Î.Cr. până în anul 723 î.Cr. Cea mai mare parte a istoriei sale este un lanţ neîntre
rupt de corupţie, fiecare rege succesor urcând pe tron prin uciderea predecesorului
său. Naţiunea mult mai mică, Iuda, a avut o existenţă mai îndelungată-aproape
350 de ani, până în anul 586 î.Cr. „împăraţii lui Iuda sunt judecaţi în concordanţă
cu promisiunea făcută lui David în 2 Samuel 7:12-16, întrucât cei din împărăţia
nordică, care sunt toţi condamnaţi, sunt condamnaţi pentru că au perseverat în
păcatul lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.”28
La finalul celei de-a doua cărţi a împăraţilor, cele zece seminţii ale lui
Israel se află în exil în Asiria, iar cele două seminţii ale lui Iuda sunt exilate în
întregul Babilon. „Era în planul suveranităţii divine să fie lăsaţi pradă opresi
unii, pentru a-i conduce la pocăinţă prin şcoala nenorocirii.”29
Templul, palatul şi cetatea Ierusalimului zac în ruine. împărăţia lui David
pare să fie distrusă. Neascultarea faţă de Legea lui Dumnezeu dată prin Moise
şi încălcarea legământului au adus pedeapsa lui Dumnezeu.
Dar Domnul nu-Şi va uita vechile promisiuni. Naţiunea se va ridica din
nou-ca înviată din morţi!
28 Ernest W. Hengstenberg, Commentary on the Gospel ofStJohn (Minneapolis, Minnesota:
Klockand Klock Christian Publishers, 1980 [prima ediţie 1865]), voi. 1, p. 230.
29 Young>An Introduction to the Old Testament, p. 189.
■
• .
:
!
i
1 Cronici
(„evenimentele zilei" istorie selectată
de la Adam până la Solomon)
I
I
l*
Autor: Necunoscut
(posibil Ezra)
Idee centrală:
„Dumnezeu domneşte peste toate"
Temă:
Suveranitatea lui Dumnezeu:
binecuvântare prin ascultare,
pedeapsă pentru neascultare
„A Ta, Doamne, este domnia,

De la Tine vine bogăţia şi slava,
Tu stăpâneşti peste tot"
1 Cronici 29:11-12
Cuprins
I. Genealogii 1:1-9:44
1. Perioada patriarhală 1:1-54

i. De la Adam la Avraam 1:1-27
ii. Descendenţii lui Avraam 1:28-54
2. Perioada naţională 2:1-9:44

i. Fiii lui Israel 2:1-2
ii. De la luda la David 2:3-17
iii. Familiile lui Heţron, lerahmeel şi Caleb 2:18-55
iv. Familiile lui David, Solomon şi leconia 3:1-24
v. Familiile lui luda şi Simeon 4:1-43
vi. Familiile lui Ruben, Gad şi Manase (est) 5:1-26
vii. Familiile lui Levi şi Aaron 6:1-81
viii. Alte familii 7:1-40
ix. Familiile lui Beniamin (inclusiv împăratul Saul) 8:1-40
x. Locuitorii Ierusalimului etc 9:1-44
II. Domnia împăratului David 10:1-29:30 Compară cu
i 1. Căderea şi moartea lui Saul 10:1-14 1 Samuel 31:1-13

i
2. încoronarea şi domnia lui David 11:1-22:19
ir
i. David, împărat peste întregul Israel, se mută la Ierusalim
: 11:1-9 2 Samuel 5:1-12
: ii. Războinicii lui David 11:10-12:40 2 Samuel 23:8-39
ii iii. Greşeala lui David în ducerea chivotului 13:1-14
2 Samuel 6:1-11
; iv. Victoria lui David peste filisteni 14:1-17 2 Samuel 5:17-25
i v. Chivotul dus la Ierusalim 15:1-29 2 Samuel 6:12-23
■
vi. Marea sărbătoare a mulţumirii 16:1-43
vii. Dorinţa lui David de a zidi un templu nu este împlinită
17:1-27 2 Samuel 7
viii. Mari victorii militare 18:1-17 2 Samuel 8:1-18
1 Cronici 347
ix. Bătălii cu Amon şi Siria 19:1-19 2 Samuel 10:1-19

x. învingerea lui Amon şi nimicirea uriaşilor filisteni 20:1-8 2
Samuel 11:1
xi. Păcatul recensământului lui Israel şi luda 21:1-30 2 Samuel
24:1-25
xii. Pregătirile pentru zidirea templului de către Solomon
*v
22:1-19
!
3. Ultimii ani ai lui David 23:1-29:30
i. Organizarea leviţilor, preoţilor, cântăreţilor, uşierilor, vistieri
lor, căpeteniilor oştirii şi a funcţionarilor 23:1-27:34
ii. Instrucţiunile lui David pentru căpetenii şi pentru Solomon
; cu privire la zidirea templului 28:1-21
;
iii. Darurile pentru zidirea templului 29:1-9
iv. David aduce laude lui Dumnezeu în faţa poporului 29:10-20
. v. Solomon este uns ca împărat peste Israel 29:21-25
î vi. Moartea lui David 29:26-30 1 împăraţi 2:10-11
i
1 Cronici
Orice istoric îşi prezintă relatarea dintr-un anumit punct de vedere. Fiecare
eveniment este selectat pe un temei predeterminat (cf. Ioan 20:30-31; 21:25).
într-o istorisire nu poate fi inclus totul. Istoricul Cronicilor (1 şi 2 Cronici for
mau o singură carte în versiunea originală) a selectat materialul pe baza unui
scop şi plan clar determinat. El urmăreşte istoria poporului ales al lui Israel,
şi în special a seminţiei lui Iuda, din care se va ridica Mesia (Geneza 49:10).
Conţinutul „este istorie temeinică, dar caracterul selectiv al acestui conţinut
dezvăluie un profund scop teologic şi spiritual”1.
Unele dintre descrierile istorice prezentate în 1 şi 2 Cronici sunt aproape
identice cu cele din cărţile anterioare: 1 Cronici conţine material care se re
găseşte în 2 Samuel; iar 2 Cronici conţine material inclus în 1 şi 2 împăraţi.
Dacă în 2 Samuel preocuparea centrală este legată de aspectele politice ale
I împărăţiei lui David, 1 Cronici priveşte împărăţia lui David din perspectivă
'' religioasă, urmărind bunăstarea spirituală a poporului şi continuitatea promi
:i! siunii Legământului. Intr-o manieră similară, 1 şi 2 împăraţi conţin judecăţi
profetice şi înregistrări istorice ale lui Israel şi Iuda, iar 1 şi 2 Cronici înfăţi
şează speranţele preoţilor şi perspectiva spirituală asupra binecuvântărilor şi
pedepselor aplicate doar lui Iuda.
Cărţile Cronici formează însă mult mai mult decât o completare la cele
lalte cărţi istorice. Ele constituie o lucrare independentă, în care istoria popo
rului ales este relatată într-o nouă manieră şi dintr-o nouă poziţie dominantă.
Chiar dacă de multe ori sunt descrise aceleaşi evenimente, acestea sunt perce
pute dintr-o perspectivă diferită. „în Samuel şi împăraţi sunt redate fapte isto
rice; sunt exprimate cuvintele şi gândurile divine cu privire la aceste fapte.”2 în
cărţile precedente, aceste fapte sunt relatate dintr-un punct de vedere uman;
prin urmare, Cronicile ne oferă o perspectivă cerească.
:
Autor
Există o asemănare foarte clară de stil şi limbaj între cele două cărţi
ale Cronicilor şi cărţile Ezra şi Neemia. Conţinutul sugerează o autoritate
1 Jcnscn, Jensens Survey ofthe Old Testament, p. 207.
2 îbid.
1 Cronici 349
preoţească: accentul pus pe genealogii, templul, preoţia, ascultarea de Legea

lui Dumnezeu şi linia davidică din Iuda. Prin urmare, se consideră că 1 şi 2
Cronici sunt scrise de preotul Ezra, care era un cărturar şi învăţător compe
tent al Legii iudaice (Ezra 7:6). Autorul îndeplineşte funcţia unui cercetător
istoric adunând un material considerabil.3
- Sursa de material a autorului: cărţi de referinţă
1. Cartea împăraţilor Israelului 1 Cronici 9:1; 2 Cronici 20:34

2. Cronicile împăratului David 1 Cronici 27:24
3. Cartea văzătorului Samuel* 1 Cronici 29:29
4. Cartea profetului Natan* 1 Cronici 29:29 cf. 2 Cronici 9:29
5. Cartea văzătorului Gad* 1 Cronici 29:29
6. Profeţia lui Ahia din Silo 2 Cronici 9:29
7. Viziunile văzătorului leedo 2 Cronici 9:29
8. Cartea profetului Şemaia 2 Cronici 12:15
9. Cartea văzătorului Ido cu privire 2 Cronici 12:15
i
la genealogii
10. Analele profetului Ido 2 Cronici 13:22
11. Cartea împăraţilor lui luda şi Israel 2 Cronici 16:11; 25:26
(vezi nr. 1 de mai sus)
12. Cartea lui lehu, fiul lui Hanani 2 Cronici 20:34
13. Multe profeţii din analele cărţii 2 Cronici 24:27
j împăraţilor
14. Scrierile profetului Isaia, fiul lui Amoţ 2 Cronici 26:22
15. Probabil scrisorile actuale ale 2 Cronici 32:17
împăratului Sanherib al Asiriei
I 16. Viziunea profetului Isaia, fiul lui Amoţ 2 Cronici 32:32
17. Cartea lui Hozai 2 Cronici 33:19
18. învăţăturile scrise ale lui David** 2 Cronici 35:4
19. învăţăturile scrise ale lui Solomon** 2 Cronici 35:4
* Acestea pot fi referiri la părţi din lucrări pe care noi le cunoaştem ca

i fiind 1 şi 2 Samuel.
** Ultimii doi ar fi putut fi autorii aceleiaşi lucrări.
Chiar dacă anumite cărţi, relatări, genealogii şi scrisori se pot referi la ace
I eaşi sursă, însă cu un alt nume, este totuşi evident că autorul avea la dispoziţie
foarte multe materiale.
3 Potrivit relatării istorice necanonice din 2 Macabei 2:13-15, Neemia a adunat o bibli
otecă vastă care ar fi putut sta la dispoziţia lui Ezra în documentarea sa.
Cărţile Cronicilor au fost scrise, probabil, la scurtă vreme după robia ba
biloniană din anul- 538 î.Cr. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că aceasta ar
explica de ce, fiind scrise pentru iudeii (forma scurtă al lui „Judahs”) care se
întorceau din exilul babilonian, aceste cărţi scot în evidenţă aspecte mult mai
pozitive decât oricare dintre cărţile Samuel sau împăraţi. Scopul lor este să-i
încurajeze pe cei ce se întorceau din exil să rezidească Templul de la Ierusalim,
pentru că Dumnezeu nu Şi-a uitat promisiunile legământului făcute poporu
lui Său: „Nu este totul pierdut; deşi slava s-a îndepărtat, iar ei se află sub con
trolul puterilor unor Neamuri, Dumnezeu are încă un viitor pentru ei. Tronul
lui David era pierdut, dar linia davidică încă exista.”4
Această carte ne oferă învăţături importante din istoria lui Israel: aposta
zia, idolatria, căsătoria cu Neamurile şi lipsa de unitate au fost cauzele ruinării
lor. Robia babiloniană a avut un efect profund asupra evreilor întorşi din exil
şi asupra descendenţilor lor: „Este semnificativ faptul că, după exil, Israelul nu
s-a mai închinat niciodată unor dumnezei străini.”5
Context istoric
Cele două cărţi ale Cronicilor redau istoria poporului ales al lui Dumnezeu pe
o perioadă de 35 de secole, de la creaţie până la decretul lui Cir, împăratul mezi-
lor şi perşilor, care îi încuraja pe evrei să se întoarcă la Ierusalim (538 î.Cr.).
1 Cronici se împarte în două perioade: genealogiile de la Adam până la
David (1:1-9:44) şi domnia lui David peste împărăţia unită a lui Israel şi Iuda
în perioada 1004-971 î.Cr. (10:1-29:30).
i Structură
; Partea I: Genealogii (1:1-9:44)

ii Despre Vechiul Testament este scris: „Toată Scriptura este insuflată de
Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune
în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul des
toinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17).
Genealogiile timpurii pot părea inutile şi lipsite de sens. Prezentarea aces
tor linii ereditare are ca scop fundamental să arate împlinirea promisiuni
lor legământului. Istoria este relatată selectiv pentru a demonstra faptul că
Dumnezeu este la lucru, alegând şi păstrând un popor pentru Sine încă de la
începuturi. Linia promisiunii legământului lui Dumnezeu poate fi urmărită
4 Wilkinson şi Boa, Talk Thru the Old Testament, p. 101.
5 Ibid
1 Cronici 351
de la Adam la Avraam şi până la David. Domnul selecţionează în mod con

stant, alege în mod constant: îi respinge pe cei necredincioşi şi neascultători
şi îi binecuvântează pe cei credincioşi şi ascultători. Ceea ce contează este as
cultarea şi caracterul care se dezvoltă prin aceasta: „Scopul alegerii, după cum
revelează aceste genealogii, este faptul că de la început se are în vedere finalul
... calea, deşi pare sinuoasă, este totuşi cea care duce direct către împlinirea
scopului. Calea directă ar fi urmat moştenirea prin întâiul născut, dar aceasta
ar fi putut fi adeseori calea care duce direct spre eşec şi înfrângere. Ori de câte
ori Dumnezeu a făcut o nouă selecţie, lăsând deoparte drepturi şi privilegii
... alegând oameni care nu se aflau în linia aşteptărilor umane fireşti, a făcut
astfel pentru că El avea în vedere împlinirea scopului Său final. ”6
Genealogiile erau foarte importante pentru iudei datorită promisiunilor
asociate cu seminţiile lor. Genealogiile îi leagă pe cei care se întorceau din
exil de strămoşii lor şi îi reasigură de faptul că ei continuă să fie poporul ales
al lui Dumnezeu. Prima profeţie referitoare la Mesia conţinea promisiunea
simplă a unui Mântuitor care se va ridica din rasa umană (Geneza 3:15). Mai
târziu, au fost identificate rasa specifică şi mai apoi familia din care va apărea
Mesia: din Avraam (Geneza 12:3); din Iuda (Geneza 49:10); din David (2
Samuel 7:12-16).
Genealogiile nu erau importante doar prin promisiunile privitoare la ve
nirea lui Mesia; ele erau de asemenea necesare pentru administrarea în cre-
dincioşie a Templului, închinării şi a tuturor slujbelor preoţeşti. In trecut,
neglijenţa a adus pedeapsa lui Dumnezeu (1 Samuel 13:12-14). Numai cei
care făceau parte în mod legitim din seminţia lui Levi puteau sluji ca preoţi ai
Dumnezeului celui viu.
!
Partea a ll-a: Domnia împăratului David
(10:1-29:30; cf. 2 Samuel 5:1-24:25)
După o scurtă relatare a morţii şi necinstirii suferite de împăratul Saul în
mâna filistenilor (cei care L-au ucis pe Domnul, 10:13-14) şi intervenţia cu
rajoasă a bărbaţilor din Iabesul Galaadului, este prezentat subiectul principal:
i David, împărat peste întregul Israel.
In 1 Cronici, împăratul David este prezentat în toată puterea lui. Prin ur
mare, există omisiuni semnificative: anii de suferinţă înduraţi de David din
pricina lui Saul; domnia lui de şapte ani peste Iuda înainte de a deveni împărat
al întregului Israel; multele sale neveste; păcatul lui cu Bat-Şeba şi trădarea
faţă de Urie; şi răzvrătirea fiilor săi, Absalom şi Adonia.În această carte, cu
6 Campbell Morgan, Student Survey of ht e Bib/e, p. 123.

excepţia recensământului (21:1-30),7 împăratul este prezentat în lumina cea

mai favorabilă, pentru că el reprezintă speranţele poporului. El este cel pe care
israeliţii îl consideră un tip al lui Mesia/Izbăvitorul.
Deşi David este personajul principal, lucrările lui Dumnezeu cu şi prin
David sunt cele care formează adevărata esenţă a primei cărţi a Cronicilor.
Această idee este exprimată prin legământ şi Templu^
Legământul lui Dumnezeu

Caracteristica esenţială, punctul central al acestei cărţi, este legământul pe
care Dumnezeu l-a făcut cu împăratul David: „Când ţi se vor împlini zilele,
şi când te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămânţa ta după tine, şi anume
pe unul din fiii tăi, şi-i voi întări domnia. El îmi va zidi o casă, şi-i voi întări
pe vecie scaunul lui de domnie. Eu îi voi fi Tată şi el îmi va fi fiu; şi nu voi
îndepărta bunătatea Mea de la el, cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta.
îl voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea, şi în împărăţia Mea scaunul lui
de domnie va fi întărit pe vecie” (17:11-14; cf. 2 Samuel 7:12-16; 1 împăraţi
11:36). Dumnezeu îi promite lui David că unul dintre descendenţii săi va
domni veşnic pe tronul lui Israel. Toate promisiunile legământului cu privire
la pământ, binecuvântare, onoare şi prosperitate sunt legate de Cel care va
veni. Deşi Solomon va împlini într-o anumită măsură promisiunile, este avut
în vedere Unul mai mare decât el (cf. Matei 12:42).
în 1 Cronici, poporul central este Iuda; personalitatea centrală este David;
I tema centrală este legământul cu David; obiectivul central este Templul.
Poporul, împăratul şi Templul fac parte din planul în desfăşurare al lui
Dumnezeu.
Templul lui Dumnezeu

Această carte oferă informaţii care nu sunt înregistrate în- istoria cuprin
să în 2 Samuel: marile planuri şi pregătiri pe care David le-a făcut pentru
=i: Templu şi închinarea în Templu. Importanţa acestui proiect pentru David,
■ pentru israeliţi şi pentru cauza religiei adevărate în întreaga lume este revelată
treptat. Templul va fi structura permanentă care va înlocui Cortul întâlnirii
din pustiu, ca simbol al prezenţei vizibile a lui Dumnezeu în mijlocul poporu
lui Său. David era plin de pasiune pentru cauza lui Dumnezeu; de aceea purta
de grijă chivotului legământului; de aceea dorea să zidească Templul. Dar
7 Inclus doar pentru a explica motivul care a dus la cumpărarea ariei de treierat de la
Ornan, iebusitul, pentru ridicarea unui altar înaintea Domnului, arie care mai târziu a fost
folosită ca loc unde avea să fie zidit Templul.
I
1 Cronici 353
Dumnezeu a hotărât că rolul lui David în acest proiect va fi doar de pregătire.

Deşi nu i se permite să zidească Templul (28:3), totuşi, David pregăteşte lo
cul (21:18, 22, 28; 2 Cronici 3:1; cf. Geneza 22:2), trasează planurile, strânge
materialele de construcţie (22:1-5) şi organizează responsabilităţile leviţilor,
preoţilor, muzicienilor, cântăreţilor, uşierilor şi vistierilor (23:1-26:32).
Structura închinării în Templu (25:1-31)
Trei profeţi
David (Faptele Apostolilor 2:29-30)
Natan (2 Cronici 29:25) Gad (2 Cronici 29:25)
Patru lideri
Chenania (15:22)
Asaf (25:6) Heman (25:6) ledutun (25:6) total
4 fii 14 fii 6 fii 24
fiecare fiu supraveghea 11 cântăreţi 264
Corul: „Erau în număr de două sute optzeci şi opt, cuprin-

zându-se în acest număr şi fraţii lor deprinşi la cân 288
tarea Domnului, toţi cei ce erau meşteri" (25:7).
Orchestra: „... patru mii să fie însărcinaţi să laude pe Domnul cu instrumen

tele pe care le-am făcut ca să-L preamărim" (23:5).
Cartea se încheie cu remarcabila şi frumoasa rugăciune de laudă publică

adusă de David lui Dumnezeu la încoronarea lui Solomon (29:10-25).
1. „Fiul lui David"

Prezenţa lui David în linia genealogică a lui Mesia este extrem de im
portantă. Anunţând naşterea Domnului Isus Cristos, îngerul s-a referit în
mod specific la tatăl său vitreg ca fiind „Iosif, fiul lui David” (Matei 1:20).
Mai târziu, când Domnul Şi-a început lucrarea de propovăduire şi vindecare,
bolnavii implorau adesea ajutorul Lui spunând: „Ai milă de noi, Fiul lui
David!” (Matei 9:27; cf. 20:30). Pe măsură ce lucrarea Sa înainta, în popor
s-a ridicat întrebarea: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” (Matei 12:23).
Chiar şi o femeie dintre Neamuri I s-a adresat cu rugămintea: „Doamne, Fiul
lui David!” (Matei 15:22). Speranţele mesianice referitoare la un descendent al
împăratului David şi-au atins apogeul odată cu aclamaţia mulţimii la intrarea
triumfală a Domnului în Ierusalim:
Osana Fiul lui David!

Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!
Osana în cerurile preaînalte!
(Matei 21:9)
Cu puţine zile înaintea morţii Sale, Domnul Isus a pus o întrebare unui
grup de farisei: „«Ce credeţi voi despre Cristos? Al cui fiu este?» «Al lui
David», I-au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: «Cum atunci David, fiind insuflat de
Duhul, îl numeşte Domn, când zice: ‘Domnul a zis Domnului meu: şezi la
dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?’ Deci dacă
David îl numeşte Domn, cum este El fiul Lui?» Nimeni nu I-a putut răspun
de un cuvânt...” (Matei 22:42-46; cf. Psalmul 110:1).
Scopul acestei întrebări nu a fost acela de a-i pune în dificultate. Ea are
rolul de a ne stimula la adâncă meditaţie. Domnul Isus îi conduce de la ceea ce
este cunoscut la ceea ce este necunoscut, de la ceea ce este clar la ceea ce este
misterios. Deşi Mesia va descinde din David, El va fi mai mare decât David.
Cuvintele lui David din Psalmul 110 arată înţelegerea pe care o avea el cu pri
I
vire la Persoana lui Mesia: Iehova (Domnul) Se adresează Seminţei promise
;
I ca fiind „Domnul”. în Psalmul 110, Dumnezeu îi promite „Domnului”, adică
! lui Mesia, „o superioritate, putere, autoritate şi măreţie care ar fi fost cuveni
te doar Unuia care, întocmai ca Persoana Sa, din toate veşniciile a fost, este
şi pentru totdeauna va fi Dumnezeu”8 (Faptele Apostolilor 2:33-36; Efeseni
1:20-23; Filipeni 2:5-11; Evrei 2:9; Apocalipsa 5:1-10). Divinitatea Domnului
Isus Cristos nu este o doctrină îndoielnică sau discutabilă, aşa cum ar susţine
ereticii zilelor noastre. Din Noul Testament reiese clar că primii creştini erau
pe deplin convinşi de scripturile Vechiului Testament şi de cuvintele lui Isus.
Deşi ei nu au folosit niciodată termenul „Trinitate”, învăţătura lor cu privire la
Persoana Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt presupune această concluzie.9 Mesia
8 William Hendriksen, The Gospel of Matthew (Edinburgh: Banner of Truth Trust,
1973), p. 812.
9 Vezi cărţile foarte interesante şi convingătoare ale lui Stuart Olyott: Jesus isBoth God and
Man-what the Bible teaches about theperson of Christ (Darlington: Evangelical Press, 2000); şi
The Three are One: what the Bible teaches about the Trinity (Welwyn: Evangelical Press, 1979).
i Cronici 355
nu numai că provine „din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul”, ci, de ase
menea, El este, „în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul
lui Dumnezeu, prin învierea morţilor” (Romani 1:3-4).
2. împăratul Mesia
David a înţeles într-o anumită măsură relaţia profundă care există între
Domnul şi Mesia al Său (Unsul). El a făcut cunoscută hotărârea lui Dumnezeu
privind poziţia de onoare atribuită lui Mesia:
Eu voi vesti hotărârea Lui, zice Unsul-

Domnul Mi-a zis:
„Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut
(Psalmul 2:7; cf. Faptele Apostolilor 13:33)
în acelaşi psalm, David dezvăluie faptul că Mesia nu este doar Fiul lui
Dumnezeu, ci de asemenea Cel pe care Dumnezeu L-a pus împărat peste
„Sion, muntele Meu cel sfânt” (Psalmul 2:6). Acesta este Fiul lui David, Fiul
lui Dumnezeu, al Cărui tron va fi întărit pentru totdeauna (17:11-14). David şi
împărăţia lui devin un tip al lui Cristos şi al împărăţiei Sale. Profeţii ne oferă
o perspectivă profundă asupra acestei relaţii, arătând asemănările şi deosebi
rile ei (Isaia 9:6-7; 55:3-4; Ezechiel 37:24; 34:23; Amos 9:11).
în Psalmul 45 se afirmă că „scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este
veşnic”, cu referire la împăratul. Acesta „nu mai este muritor, iar stăpânirea sa
veşnică nu este delimitată de Liban şi râul Egiptului”10. „Unii îi văd aici doar
pe Solomon şi fiica lui Faraon-aceştia au o perspectivă îngustă; alţii îi văd atât
pe Solomon, cât şi pe Cristos-aceştia şi-au însuşit o imagine confuză; creştinii
care au o perspectivă spirituală echilibrată îl văd numai pe Isus ...”11
Aplicaţie
1. Ascultarea
în capitolul 31 din 1 Samuel se precizează clar că împăratul Saul a mu-
rit în bătălia cu filistenii. în 1 Cronici 10:14 ni se spune că Domnul l-a ucis.
Filistenii au fost doar călăii care au îndeplinit dreptatea lui Iehova, întrucât
împăratul „Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de
10 Spurgeon, The Treasury ofDavid, voi. 1, p. 315.
11 Ibid.
Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit” (10:13). O referire anterioară la Acan

subliniază de asemenea aceeaşi inimă răzvrătită (2:3). Acan ştia că toată prada
trebuia să fie dată Domnului (Iosua 6:17-19; 7:15-25), dar a ales să nu se supu
nă Cuvântului lui Dumnezeu. Aceşti doi oameni cunoşteau cerinţele impuse
de Dumnezeu, însă au ales să nu asculte de ele.
O altă lecţie importantă privitoare la ascultare este prezentată în relatarea
despre readucerea chivotului legământului în Israel şi transportarea ulterioară
a acestuia la Ierusalim. înregistrarea istorică din Cronici (13:1-14; 15:1-16:43)
este mult mai întinsă decât cea prezentată în cartea Samuel (2 Samuel 6:1-23).
în cartea de faţă este explicat motivul pentru care Domnul l-a nimicit pe Uza
şi modul în care David a recunoscut greşeala gravă a Israelului prin faptul că
nu L-au întrebat pe Domnul „după lege” (13:7, 9-11; 15:2,13).
Aceste incidente arată cât de importantă este ascultarea înaintea Domnului.
Ascultarea este un aspect vital şi în viaţa de credinţă: „Şi prin aceasta ştim că
îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: «II cunosc», şi nu păzeşte
poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte
Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta
ştim că suntem din El” (1 Ioan 2:3-5).
2. Rugăciunea
! Două exemple excelente de rugăciune plină de putere sunt prezentate în
genealogiile de la început. Acestea ar putea fi cu uşurinţă trecute cu vederea
şi, totuşi, ele oferă un îndemn extraordinar la a ne împotrivi fatalismului şi a
aduce cererile noastre înaintea lui Dumnezeu. îndemnul este ilustrat prin via
ţa unui individ şi printr-un grup.
Iaebeţ este un exemplu pentru toţi credincioşii. El nu şi-a acceptat nume
le cu resemnare, aşteptând cu pesimism să se împlinească ceea ce prevestea
acesta. El L-a căutat pe Dumnezeu. El s-a rugat Domnului. Iar Dumnezeu
a răspuns rugăciunii sale: „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi; mamă-sa
i-a pus numele Iaebeţ [literal, „El va aduce durere”], zicând: «Pentru că l-am
născut cu durere.» Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel, şi a zis: «Dacă mă
vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna ta va fi cu mine, şi dacă
mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă! ... » Şi Dumnezeu
i-a dat ce ceruse” (4:9-10).
Al doilea exemplu de rugăciune se găseşte în evenimentele referitoare la
un grup mare de războinici al căror nume nu este precizat, din seminţiile lui
Ruben, Gad şi Manase: „Fiii lui Ruben, gadiţii şi jumătate din seminţia lui
Manase, aveau oameni viteji, care purtau scut şi sabie, trăgeau cu arcul, şi erau
deprinşi cu războiul, în număr de patruzeci şi patru de mii şapte sute şase zeci
1 Cronici 357
în stare să meargă la oaste. Au f&cut război cu hagareniţii, cu Ietur, cu Nafiş şi

cu Nodab. Au primit ajutor împotriva lor, şi hagareniţii şi toţi cei ce erau cu ei
au fost daţi în mâinile lor. Căci, în timpul luptei, strigaseră către Dumnezeu,
care i-a ascultat, pentru că se încrezuseră în El” (5:18-20).
In Scripturi sunt redate multe învăţături, exemple şi îndemnuri privind ru
găciunea, atât personală, cât şi cea publică (de ex. Matei 6:5-13; Luca 18:1-14;
Faptele Apostolilor 2:42; Efeseni 6:18; Filipeni 4:6-7).
„Motivul pentru care atât de mulţi oameni aleg să nu se roage este dat de
preţul pe care aceasta îl presupune. Preţul nu constă atât de mult în sudoarea
rugăminţii fierbinţi, cât în credinţa zilnică arătată în viaţa de rugăciune. Este
testul dureros al devotamentului. Nimic altceva nu este atât de dificil de păs
trat în viaţa de credinţă. Este vorba despre aceia care resping asocierea disci
plinei şi a intensităţii cu rugăciunea ...”12
„Rugăciunea adevărată este un exerciţiu spiritual intens, care pretinde o
disciplină şi concentrare mentală supreme.”13
3. Slujirea
Sunt date detalii cu privire la leviţi şi la însărcinarea lor „cu toată slujba
locaşului Casei lui Dumnezeu” (6:48). Se pare că aceştia şi-au împlinit cu en
tuziasm îndatoririle şi responsabilităţile. Mai târziu, câţiva preoţi sunt descrişi
ca fiind „oameni viteji, puşi în slujba Casei lui Dumnezeu” (9:13). Expresia
„oameni viteji” folosită cu referire la ei subliniază importanţa faptului că doar
cei mai buni sunt calificaţi în slujba Domnului. De asemenea, este accentuată
aici şi diversitatea extraordinară a darurilor care erau întrebuinţate în sluj
ba Domnului. Mai târziu, apostolul Pavel va aminti creştinilor din Corint
de faptul că există o mare varietate a darurilor spirituale pe care Dumnezeu
Duhul Sfânt le dă copiilor lui Dumnezeu: „Sunt felurite daruri, dar este ace
laşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar
este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea
Duhului spre folosul altora” (1 Corinteni 12:4-7).
Eficienţa bisericii locale depinde de îndeplinirea din partea fiecărui mem
bru al ei a sarcinii pe care o are, contribuind la binele Bisericii ca întreg. Doar
prin „lucrarea fiecărei părţi în măsura ei”, trupul „îşi primeşte creşterea... şi se
zideşte în dragoste” (Efeseni 4:16).
12 Samuel Chadwick, The Path ofPrayer (London: Hodder and Stoughton, 1931), p. 16.
13 Oswald Sanders, Spiritual Leadership (Basingstoke: Marshal Morgan and Scott,
1967), p. 78.
4. Nimeni nu este de prisos!

Având înainte perspectiva unei clădiri permanente, responsabilităţile pe care
le avuseseră leviţii privind desfacerea, ducerea şi ridicarea din nou a cortului
întâlnirii nu mai erau necesare (23:26). Totuşi, ei nu au fost consideraţi ca fiind
de prisos! David a desemnat cu înţelepciune noi responsabilităţi: întreţinerea
clădirii Templului, pregătirea jertfelor şi a uneltelor, conducerea zilnică în în
chinare şi asistarea preoţilor în îndeplinirea sarcinilor religioase care le reveneau
(23:27-32). „Prisos este un cuvânt de care mulţi oameni din lumea modernă au
ajuns să se teamă. O persoană care a devenit inutilă şi-a pierdut mai mult decât
serviciul şi venitul, şi-a pierdut demnitatea. Această persoană se simte ca şi cum
ar fi îndepărtată precum o fiinţă umană de prisos-surplus faţă de ceea ce este
necesar. Noi însă putem fi recunoscători pentru că în slujba lui Dumnezeu nu
există persoane inutile, de prisos. Toţi oamenii lui Dumnezeu sunt folositori,
deoarece atunci când se încheie o oportunitate de slujire, o alta se deschide în
aintea lor.”14
5. Abilităţi de conducere
Oamenii viteji care-1 însoţeau pe David (11:10-12:38) sunt o mărturie cla
ră a abilităţii lui David de a pregăti şi a motiva pe alţii. La Adulam, el a adunat
un grup alcătuit din diferiţi oameni-cei ce se aflau în nevoi, care aveau datorii
sau care erau nemulţumiţi-iar el a devenit căpetenia lor (1 Samuel 22:2). Sub
conducerea lui, aceşti oameni au devenit o armată disciplinată, foarte iscusită i
în luptă.
Prin urmare, oştirea lui David era formată din oameni care puteau lupta
li
I „cu mâna dreaptă şi cu mâna stângă” (12:2), arătând nu doar competenţa lor,
ci şi nivelul de pregătire de care au avut parte. De asemenea, ei erau oameni
i „deprinşi la război, înarmaţi cu scut şi suliţă” (12:8); cu alte cuvinte, ei erau
pricepuţi în război de ofensivă şi defensivă.
Dintre toţi aceşti oameni, unul era cel mai viteaz-împăratul David. El le-a
câştigat loialitatea; le-a câştigat inimile (11:15-19). Şi, prin aceasta, el este o
prefigurare a Domnului Isus Cristos. Creştinii sunt inspiraţi de calitatea de
conducător a Mântuitorului.
Importanţa conducerii spirituale este subliniată în Noul Legământ.
Alături de pregătirea temeinică necesară pentru prezentarea săptămânală a
i
Cuvântului lui Dumnezeu (Efeseni 4:11-16), este necesară totodată pregătirea
specifică a liderilor viitori (2 Timotei 2:2). Liderii bisericii sunt responsabili
pentru pregătirea noilor lideri. Această pregătire ar trebui să fie însoţită de
14 Andrew Stewart, A Family Tree: 1 Cronicles simply explained (Darlington: Evangelical
Press, 1997), p. 187.
I
1 Cronici 359
un exemplu vrednic de urmat: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe

urmele lui Cristos” (1 Corinteni 11:1; cf. Filipeni 4:9). Un exemplu evlavios îi
inspiră pe alţii (1 Timotei 4:12).
6. închinarea sistematică
Deşi niciodată Domnul nu i-a poruncit, nici nu i-a specificat că trebuia
să ridice un templu, David a dorit să zidească un Templu pentru închinarea
înaintea lui Dumnezeu (17:1). Cu toate că nu i s-a permis să construiască un
Templu, el a luat asupra lui responsabilitatea pregătirii meticuloase pentru
zidirea acestuia. David nu era preocupat de construirea unei clădiri de dragul
frumuseţii ei, nici de gloria pe care aceasta putea să o aducă împărăţiei sau
cetăţii sale; el era preocupat doar de închinarea înaintea lui Dumnezeu. Ca
profet, el a scris mulţi psalmi minunaţi sub inspiraţie divină. Cei mai mulţi
au fost compuşi pentru închinarea publică. După cum am remarcat deja, el a
făcut şi pregătiri minuţioase pentru pregătirea orchestrelor şi a corurilor, ast
fel încât poporul să fie condus în adorare şi laudă înaintea lui Dumnezeu prin
cântări si
> muzică de înaltă calitate.
Noul Legământ acordă o libertate deosebită închinării în orice loc şi în
orice timp, însă nu îngăduie închinarea de calitate inferioară, neglijentă şi
fără pregătirea necesară, sub pretextul spontaneităţii. „Dumnezeu nu este au
torul confuziei”; El cere ca închinarea în Biserica Sa să fie făcută „în chip
cuviincios şi cu rânduială” (1 Corinteni 14:33, 40). închinarea înaintea lui
Dumnezeu este foarte importantă pentru Dumnezeu şi pentru oamenii Lui.
„închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel
de închinători doreşte şi Tatăl” (Ioan 4:23).
Domnul iubeşte porţile Sionului

Mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.
Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine,
Cetate a lui Dumnezeu!
(Psalmul 87:2-3)
Dumnezeu îi iubeşte pe oamenii Săi, pe fiecare în parte („locaşurile lui

Iacov”), dar El găseşte mai mare plăcere în adunarea sfinţilor la închinare
(„iubeşte porţile Sionului”). După cum afirmă Spurgeon, „Dumnezeu îşi gă
seşte plăcerea în rugăciunile şi laudele familiilor şi persoanelor creştine, dar
veghează în mod special asupra adunărilor credincioşilor şi îşi găseşte în mod
deosebit plăcerea în rugăciunile lor în calitate de Biserică.”15
Psalmistul vorbeşte despre naşterea din nou care conferă credinciosului

calitatea de membru al „Sionului” (Psalmul 87:5-6).
Concluzie
Cărţile 1 şi 2 Cronici rezumă nu doar istoria, ci şi teologia Vechiului
Testament: revelaţia pe care Dumnezeu ne-o dă despre El însuşi la creaţie,
patriarhilor, prin Moise, în timpul monarhiei, exilului şi restaurării.16
De la început şi până la sfârşit, prima carte a Cronicilor urmăreşte să-L
glorifice pe Dumnezeu şi să îi ofere locul de drept în cadrul închinării şi slu
jirii lui Israel. împăratul David reprezintă persoana evlavioasă care doreşte ca
toată viaţa lui să fie dedicată Domnului. Apostolul Pavel a redat întreaga via
ţă a lui David în următoarele cuvinte: „David ... a slujit celor din vremea lui,
după planul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 13:36). Ca păstor, împărat,
psalmist şi profet, el a fost în permanenţă preocupat de gloria şi onoarea lui
Dumnezeu şi, astfel, el s-a rugat:
Binecuvântat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul

părintelui nostru Israel!
A Ta este, Doamne, mărirea
Puterea şi măreţia,
Veşnicia şi slava,
i Căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău;
! A ta, Doamne, este domnia,
■
V De la Tine vine bogăţia şi slava,
Tu stăpâneşti peste tot,
în mâna Ta este tăria şi puterea,
Şi mâna ta poate să mărească
Şi să întărească toate lucrurile.
Acum, Dumnezeul nostru,
Te lăudăm,
Şi preamărim Numele Tău cel slăvit.
(29:10-13)
16 Stewart, A Family Trec, p. 11.

2 Cronici
(continuarea cărţii 1 Cronici)
Autor: Necunoscut
(posibil Ezra)
Idee centrală:
„Pregătirea inimii pentru a-L căuta
pe Dumnezeu"
Temă:
Drumul alunecos spre ruină
„Domnul este cu voi

când sunteţi cu El; dacă-L căutaţi,
îl veţi găsi; iar dacă-L părăsiţi,
şi El vă va părăsi."
2 Cronici 15:2
Cuprins
An (f.Cr.) compară cu
1. Domnia lui Solomon 1:1-9:31 970
i. începutul domniei lui Solomon
1 împăraţi 2:13-4:34
1:1-17
ii. Templul 2:1-7:11
a. Pregătirile pentru templu 2:1-18 1 împăraţi 5:1-18
b. Zidirea templului 3:1-5:1 1 împăraţi 6:1-7:51
c. Gloria Domnului umple templul
1 împăraţi 8:1-13
5:2-6:11
d. Consacrarea templului 6:12-7:11 1 împăraţi 8:22-66
iii. Domnul i Se arată a doua lui oară
1 împăraţi 9:1-9
Solomon 7:12-22
iv. Celelalte lucrări ale lui Solomon
8:1-18
v. Vizita împărătesei din Seba 9:1-12 1 împăraţi 10:1-13
vi. Bogăţia lui Solomon 9:13-28 1 împăraţi 10:14-29
vii. Moartea lui Solomon 9:29-31 930 1 împăraţi 11:1-43
:
:
2. Războiul civil 10:1-11:23
:
i. Cele zece triburi ale lui Israel se
răzvrătesc 10:1-19
ii. Roboam întăreşte luda 11:1-23 1 împăraţi 12:21-24
3. împăraţii lui luda 12:1-36:13

i. Roboam (rău) 12:1-16 930-913 1 împăraţi 14:21-31
ii.
913-910 1 împăraţi 15:1-8
Abia / Abiam (rău) 13:1-22
iii.
910-869 1 împăraţi 15:9-24
Asa (bun) 14:1-16:14
iv. losafat (bun) 17:1-20:37 872-848 1 împăraţi 22:41-50
i.
v. loram (rău) 21:1-20 853-841 2 împăraţi 8:16-24
vi.
841 2 împăraţi 8:25-29
Ahazia (rău) 22:1-9
2 Cronici 363
vii. împărăteasa Atalia (rea)

841-835 2 împăraţi 11:1-3
22:10-23:21
viii. loas (timp cât s-a aflat sub influ
835-796 2 împăraţi 11:4-12:21
enţa preotului lehoiada) 24:1-27
ix.
Amaţia (a început bine, a sfârşit în ido- 796-767 2 împăraţi 14:1-22
latrie) 25:1-28
x. Ozia / Azaria (a început bine, a
792-740 2 împăraţi 15:1-7
sfârşit rău) 26:1-23
xi. lotam (bun) 27:1-9 750-732 2 împăraţi 15:32-38
xii.
735-715 2 împăraţi 16:1-20
Ahaz (rău) 28:1-27
3
xiii. Ezechia (bun) 29:1-32:33 715-686 2 împăraţi 18:1-20:21
xiv. Manase (rău, dar s-a pocăit)
697-642 2 împăraţi 21:1-18
33:1-20
I XV.
642-640 2 împăraţi 21:19-26
Amon (rău) 33:21-25
xvi. losia (bun) 34:1-35:27 640-609 2 împăraţi 22:1-23:30
xvii. loahaz (rău) 36:1-4 609 2 împăraţi 23:31-34
xviii. loiachim / Eliachim (rău) 36:5-8 609-598 2 împăraţi 23:35-24:7
xix. loiachin (rău) 36:9-10 598-597 2 împăraţi 24:8-16
xx. Zedechia (rău) 36:11-13 597-596 2 împăraţi 24:17-20
4. Robia babiloniană 36:14-21 586 2 împăraţi 25:1-21
5. începutul restaurării lui Iuda

583
36:22-23
2 Cronici
După cum am arătat în capitolul dedicat cărţii 1 Samuel, şi divizarea cărţii

Cronici în două părţi a avut la bază raţiuni practice. în forma iniţială a existat
doar o singură carte a Cronicilor. în consecinţă, cuvintele referitoare la autor
şi sursa materialului său în cadrul introducerii la 1 Cronici se aplică în aceeaşi
măsură acestei a doua cărţi.
Şi în această carte este accentuat aspectul spiritual al istoriei poporului:
promisiunile lui Dumnezeu şi credincioşia Lui neîncetată; importanţa vi
tală a închinării în centrul căreia se află Dumnezeu şi care îl onorează pe
Dumnezeu; şi puterea Cuvântului Său de a transforma un om sau o naţiune
I
întreagă.
Istoricul este dedicat încurajării israeliţilor în robia lor babiloniană. în
Cronici, David şi Solomon sunt prezentaţi ca personalităţi glorioase, ascultă
toare şi mereu biruitoare, care se bucură nu doar de binecuvântarea divină, ci
şi de susţinerea naţiunii. Cronicarul nu menţionează faptul că David salvează
împărăţia pentru Solomon doar în ultimul moment, datorită intervenţiei soţi
ei sale, Bat-Şeba, şi a profetului Natan (1 împăraţi 1).
Promisiunile legământului lui Dumnezeu, avându-1 în centru pe împă
ratul David, Solomon şi descendenţii lor, sunt mereu în centrul atenţiei. în
consecinţă, în timp ce în cărţile împăraţi, înţelepciunea lui Solomon este ex
primată prin abilitatea sa de a conduce, în 2 Cronici această înţelepciune este
pusă în slujba zidirii Templului.
Context istoric
1 Cronici se încheie cu moartea împăratului David. 2 Cronici începe cu
domnia împăratului Solomon, fiul său, şi urmăreşte distincţia, divizarea şi dis
trugerea împărăţiei (970-538 î.Cr.). Concentrându-se asupra istoriei lui Iuda,
cartea prezintă o imagine tristă a unei naţiuni în declin şi apostazie. Totuşi,
există perioade surprinzătoare de trezire spirituală şi reformă religioasă.
Mare parte din istoria relatată în 2 Cronici este consemnată în 1 şi 2
împăraţi.
2 Cronici 365
Structură
Partea I: Domnia lui Solomon (1:1-9:31)
Domnia lui Solomon este „epoca de aur” a Israelului, caracterizată de pace
şi prosperitate. Gloria şi splendoarea împărăţiei lui Solomon se întind de la
hotarul Egiptului înspre vest şi sud, până la Râul Eufrat înspre est şi nord (1
împăraţi 4:21). Suprafaţa a fost estimată la aproximativ 50.000 de mile pă
trate1 (aproape jumătate din mărimea Insulelor Britanice). In împărăţia vastă
a lui Solomon însă, Templul este cel care domină. Planurile pentru Templu,
care s-au aflat în centrul relatării ultimei părţi a cărţii 1 Cronici sunt realizate
sub conducerea lui Solomon. Clădirea va fi „de mare faimă şi slavă în toate
ţările” (1 Cronici 22:5).
început în al patrulea an al domniei lui Solomon (3:2), cu 480 de ani după
eliberarea Israelului din Egipt (1 împăraţi 6:1), Templul a fost prima şi singura
clădire de mari dimensiuni, construită de un domnitor al Israelului. Solomon
a perceput Templul ca reprezentând Casa lui Dumnezeu, „când cerurile şi ce
rurile cerurilor nu-L pot cuprinde” şi, în acelaşi timp, a fost conştient de faptul
că el era nepotrivit pentru împlinirea sarcinii (2:4-6).
Domnul îi apare lui Solomon a doua oară la sfinţirea Templului terminat.
Dumnezeu afirmă cu claritate principiile după care poporul va cunoaşte bi
necuvântarea sau pedepsirea sa: „Dacă poporul Meu, peste care este chemat
t Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de
la căile lui rele, - îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui
ţara. Ochii Mei vor fi deschişi de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte
la rugăciunea făcută în locul acesta” (7:14-15).
l închinarea înaintea lui Dumnezeu este vitală pentru viitorul poporului;
„a-L căuta pe Dumnezeu” este factorul crucial în supravieţuirea lui. Acest
subiect asigură firul relatării de-a lungul capitolelor ulterioare, deoarece chiar
dacă viaţa spirituală şi morală a poporului este în continuă decădere, ei tra
versează şi perioade remarcabile de trezire spirituală şi credincioşie reînnoită
fată de Domnul.
i
Dumnezeu i-a dat lui Solomon înţelepciune extraordinară: el era iscusit în

proverbe pline de conţinut şi înţelepciune, un muzician şi poet; el era expert
în botanică şi zoologie; era un sfătuitor şi un împărat chibzuit (1 împăraţi
4:29-34). Solomon a scris cărţile Proverbe, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor şi
cel puţin doi psalmi: Psalmul 72 şi Psalmul 127.
1 ]e.nscn,Jensen‘s Survey of the Old Testament, p. 212.

Partea a ll-a: Război civil (10:1-11:23)

Ca şi în 1 Cronici, păcatele lui David în ce-i priveşte pe Bat-Şeba şi Urie
sunt omise (deşi cronicarul îl trimite pe cititor la cărţile lui Samuel, Natan şi
Gad pentru o relatare mai amplă a domniei lui David, 1 Cronici 29:29-30);
de asemenea, în 2 Cronici nu este menţionat faptul că Solomon se răzbu
nă pe duşmanii lui David (1 împăraţi 2). Nu sunt amintite nici păcatele lui
Solomon, care în 1 împăraţi 11 sunt prezentate ca fiind pricina divizării îm
părăţiei. Aici sunt accentuaţi factorii dezbinării, răzvrătirea lui Ieroboam şi
lipsa de experienţă a fiului lui Solomon, Roboam (13:6-7).
Partea a lll-a: împăraţii lui luda (12:1-36:13)

Consemnarea împăraţilor din împărăţia nordică (Israelul) este omisă în 2
Cronici, având în vedere că preocuparea cronicarului este să urmărească linia
lui Iuda cu referire specială la promisiunea legământului Domnului făcută lui
David (1 Cronici 17:11-14) şi la dedicarea faţă de închinarea adevărată înain
tea lui Dumnezeu în Templul de la Ierusalim. Aceste două preocupări cen
trale au fost abandonate de cele zece seminţii ale împărăţiei nordice. Prin ur
mare, nu putea exista o restaurare, o reformă adevărată pentru poporul numit
„Israel” fără pocăinţă înaintea lui Dumnezeu şi fără întoarcere în supunere
faţă de domnitorul ales de Dumnezeu din Iuda (Geneza 49:10), descendent al
lui David (2 Samuel 7:12-16), şi faţă de preoţia pe care Dumnezeu a institu-
it-o în mijlocul Templului de la Ierusalim. Templul simbolizează prezenţa lui
Dumnezeu în mijlocul poporului Său şi oferă o legătură vizibilă pentru iudei,
unind trecutul şi viitorul lor.
Deşi numărul împăraţilor răi care au domnit în Iuda a fost mai mare decât
cel al împăraţilor buni, suma totală a anilor în care aceştia s-au aflat la tron este
considerabil mai mică decât cea a domniilor însumate ale împăraţilor buni.
Autorul urmăreşte linia spirituală a promisiunii şi puterea protectoare a lui
Dumnezeu. Din acest motiv, este acordată o mare importanţă împăraţilor lui
Iuda care erau renumiţi pentru că se aflau în fruntea unor reforme religioase
importante: împăraţii Asa, Iosafat, Ioas (meritul aparţine în totalitate influ
enţei evlavioase exercitate asupra lui Ioas de către preotul Iehoiada), Ezechia
şi Iosia. Cinci valuri distincte de trezire şi reformă accentuează legătura dintre
căutarea lui Dumnezeu şi bunăstarea împărăţiei.
2 Cronici 367
1. Reforma religioasă în timpul împăratului Asa

(14:1-16:14; cf. 1 împăraţi 15:9-24)
Spre deosebire de tatăl şi bunicul lui, Asa face „ce este bine şi plăcut îna
intea Domnului, Dumnezeului său” (14:2). El îndepărtează altarele păgâne,
dărâmă înălţimile păgâne, doboară idolii de lemn şi alungă oamenii nelegiuiţi
din ţară. El porunceşte poporului lui Iuda să-L caute pe Domnul şi să se su
pună Legii şi poruncilor Lui.
Când etiopienii pornesc la atac cu o armată de două ori mai mare decât cea
a lui Iuda, împăratul Asa se întoarce în supunere totală faţă de Domnul, astfel
că experimentează o biruinţă extraordinară şi copleşitoare. Domnul face o
promisiune care este condiţionată de respectarea unei cerinţe: „Ascultaţi-mă,
Asa, şi tot Iuda şi Beniamin! Domnul este cu voi când sunteţi cu El; dacă-L
căutaţi, îl veţi găsi; iar dacă-L părăsiţi şi El vă va părăsi... întăriţi-vă, şi nu lă
saţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată” (15:2, 7).
împăratul Asa răspunde cu toată inima profeţiei: citim că el „s-a întărit şi
a îndepărtat urâciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin... şi a înnoit altarul
Domnului” (15:8). El adună tot poporul din Iuda şi Beniamin împreună cu
toti oamenii temători de Dumnezeu care au migrat din ţinuturile seminţiilor
lui Efraim, Manase şi Simeon. Toţi aceştia „au făcut legământ să caute pe
Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor... Şi
Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur” (15:12, 15).
Spre sfârşitul îndelungatei sale domnii, împăratul Asa pare să-şi piardă
încrederea în Domnul. Este posibil ca perioada de aproximativ 15 ani în care
nu s-au mai purtat războaie să fi fost motivul pentru care împăratul şi poporul
au devenit delăsători din punct de vedere spiritual. Rareori se întâmplă ca vre
murile liniştite dă favorizeze creşterea spirituală. Când Baeşa, împăratul lui
Israel (cf. 1 împăraţi 15:33-16:7) invadează Iuda, Asa face o greşeală gravă,
încrezându-se într-un „braţ de carne” (32:8), el nu caută ajutorul Domnului.
El strânge aurul şi argintul din Templu şi din palat şi le trimite în dar împă
ratului Ben-Hadad al Siriei. Odată cu darul, vine şi cerinţa ca Ben-Hadad
să rupă tratatul cu Israel şi să încheie un tratat cu Iuda, în urma căruia să se
retragă din Iuda. Planul dă rezultat, dar Domnul îl dezaprobă. Asa sfârşeşte
într-o stare de decadenţă spirituală şi o cumplită durere fizică.
2. Reforma religioasă în timpul împăratului losafat

(17:1-20:37; cf. 1 împăraţi 22:41-50)
Asemenea tatălui său, Asa, în prima perioadă a vieţii sale, losafat este un
împărat evlavios, având dorinţa înflăcărată de a trăi în ascultare de Domnul
şi de a îndemna poporul lui Iuda să fie credincios adevăratului Dumnezeu.

Binecuvântările lui Dumnezeu se află peste lucrările sale, iar Iosafat răspun
de prin a căuta să întărească poporul din punct de vedere spiritual. El trimite
căpetenii în popor şi leviţi în toate ţinuturile lui Iuda pentru a-i învăţa pe
oameni Legea lui Dumnezeu din „Cartea Legii Domnului”2 (17:9). Această
strategie are o influenţă atât de mare, încât popoarele din jurul lui Iuda sunt
stăpânite de „groaza Domnului” şi niciunul nu încearcă să facă război cu Iuda.
într-adevăr, unii filisteni şi unii arabi aduc daruri lui Iosafat pentru a se asigu
ra că vor avea parte de bunăvoinţa lui.
în urma unei alianţe prin căsătorie cu Israelul, urmată de o vizită de stat
la împăratul Ahab, Iuda acordă sprijin Israelului în lupta împotriva sirieni
lor. Bătălia care urmează conduce la moartea lui Ahab. Domnul nu este de
acord cu implicarea lui Iosafat în susţinerea Israelului: „Cum de ai ajutat tu
pe cel rău, şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâ
niat Domnul pe tine. Dar tot se mai găseşte şi ceva bun în tine ...” (19:2-3).
împăratul evlavios răspunde mustrării şi încurajării continuându-şi lucrarea
de reformă civilă şi spirituală. Administrarea dreptăţii este aplicată mai bine
în toate ţinuturile lui Iuda.
Câţiva ani mai târziu, amoniţii împreună cu moabiţii şi locuitorii mun
telui Seir se îndreaptă împotriva lui Iuda. Când veştile acestei mari invazii
ajunge la împăratul lui Iuda, el reacţionează într-un mod în care numai cei
evlavioşi despot manifesta: „în spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute
pe Domnul, şi a vestit un post pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat să cheme pe
Domnul, şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul” (20:3-4).
împăratul Iosafat conduce marea adunare în rugăciune şi închinare
(20:6-12). Domnul răspunde: „Nu vă temeţi şi nu vă spăimântaţi dinaintea
ii acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu ... Nu veţi avea de
luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o
!J
va da Domnul, Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine,
ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!” (20:15,17).
i împăratul se smereşte înaintea Domnului şi continuă să se închine împre
ună cu întreaga adunare. în următoarea zi, ei au parte de o izbăvire remarca-
bilă-f&ră a mânui nici măcar o sabie. Bătălia este într-adevăr a Domnului!
3. Reforma religioasă în timpul împăratului loas

(24:1-27; cf. 2 împăraţi 11:4-12:21)
După moartea fiului ei, împăratul Ahazia, împărăteasa nelegiuită Atalia,
fiica lui Ahab şi a Izabelei, ocupă tronul lui Iuda. Ea este autoarea unuia dintre
2 Şi anume, Pentateuhul, cele cinci cărţi ale lui Moise: de la Geneza la Deuteronomul.
2 Cronici 369
cele mai triste episoade din istoria evreilor. Atalia îi ucide pe toţi membrii care
au mai rămas în familia împărătească a lui Iuda (nepoţii ei). Scapă doar un
singur fiu al lui Ahazia, copilaşul Ioas. In vârstă de numai un an, el este salvat
de mătuşa sa, Ioşabeat, fiica lui Ioram (probabil de la o altă soţie decât Atalia),
al cărei soţ este marele preot evlavios Iehoiada (22:11). Ioas şi doica lui sunt
ascunşi în casa marelui preot de lângă curtea Templului.
Pentru câţiva ani, oamenii temători de Dumnezeu din seminţia lui Iuda
au crezut, probabil, că toată speranţa lor era pierdută. Ar fi putut părea că
Domnul nu reuşise să-Şi ţină promisiunea legământului făcut lui David. în
ceea ce-1 privea pe poporul lui Iuda, nu mai exista niciun descendent al lui
David de parte bărbătească (2 Samuel 7:16).
După şase ani în care Atalia cea rea a domnit ca împărăteasă a lui Iuda,
marele preot Iehoiada îl dezvăluie pe moştenitorul de drept al tronului, co
pilul în vârstă de 7 ani, Ioas. Templul lui Baal este dărâmat, preoţii lui ucişi,
iar chipurile şi altarele sale distruse. Urmează o perioadă de prosperitate, iar
închinarea înaintea Dumnezeului celui adevărat este restabilită. Ioas cere să
fie făcute reparaţii la Templul de la Ierusalim.
Comportamentul lui Ioas se schimbă după moartea marelui preot Iehoiada.
El nu mai este hotărât să-L urmeze pe Domnul. în lipsa preotului evlavios,
Ioas ajunge sub influenţa unor sfetnici răi şi restaurează închinarea la Baal şi
zidirea unor altare Astarteei. Dumnezeu trimite profeţi poporului, dar mesa
jul Său îl mânie pe împărat, care porunceşte uciderea lui Zaharia. Uciderea lui
are loc „în curtea Casei Domnului” (24:21). Această atrocitate este cu atât mai
înfiorătoare, deoarece are loc între sanctuar (Locul Sfânt şi Sfânta Sfintelor)
şi altarul pentru arderea-de-tot (Matei 23:35). De fapt, este făcută chiar în
prezenţa lui Dumnezeu.3 Poruncind moartea lui Zaharia, Ioas dovedeşte des
considerare faţă de anii în care tatăl lui Zaharia, Iehoiada, a arătat o deosebită
bunăvoinţă > fată
* de el.
4. Reforma religioasă în timpul împăratului Ezechia

(29:1-32:33; cf. 2 împăraţi 18:1-20:21)
împăratul Ezechia este considerat în general unul dintre cei mai înţelepţi
şi cei mai buni împăraţi ai lui Iuda: „Ezechia ... a făcut ce este bine, ce este
drept, ce este adevărat înaintea Domnului, Dumnezeului său. A lucrat cu
toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru
lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său” (31:20-21). „El şi-a pus
3 Talmudul (o colecţie de scrieri vechi privind Legea şi tradiţia iudaică civilă şi ceremo-
nială) o condamnă ca pe una dintre cele mai înfiorătoare crime ale iudeilor săvârşite împotri
va slujitorilor lui Dumnezeu (Lenski, The Interpretation ofStMatthew's Gospel, p. 919).
încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda,
care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost niciunul ca el. El
s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El, şi a păzit poruncile pe care le dă
duse lui Moise Domnul. Şi Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce
a făcut” (2 împăraţi 18:5-7).
La începutul domniei sale, el a schimbat în totalitate politica nelegiuită a
tatălui său, Ahaz, şi, cu pasiune adevărată, a distrus idolii şi templele păgâne
care fuseseră ridicate în ţară, restaurând şi curăţând închinarea înaintea lui
Iehova. După ce a luat măsuri sporite pentru a restaura închinarea care-L
onorează pe Dumnezeu în Templu, împăratul Ezechia a chemat poporul să se
unească în sărbătorirea unui Paşte extraordinar (30:5). în ziua stabilită pentru
prăznuirea Paştelui, era o atmosferă de pocăinţă sinceră, de întoarcere de la
idolatrie la Dumnezeul cel viu.
Câţiva ani mai târziu, când Sanherib devine împăratul Asiriei (705 î.Cr.)
şi înaintează împotriva Ierusalimului, Ezechia urmează o procedură militară
eficientă construind un apeduct pentru a redirecţiona cursul apelor, fortifi
când cetatea şi asigurând o bună aprovizionare cu arme (32:1-5). Evlavia lui
însă se observă în încurajarea pe care o adresează poporului: ,,«Intăriţi-vă şi
îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă spăimântaţi înaintea împăratului Asiriei
şi înaintea întregii mulţimi care este cu el; căci cu noi sunt mai mulţi decât cu
ei. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru,
care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.» Poporul a avut încredere în cuvintele
lui Ezechia, împăratul lui Iuda” (32:7-8).
Ezechia îşi pune toată încrederea în Iehova. Când împăratul Asiriei îl
blestemă pe Domnul şi trimite scrisori batjocoritoare la adresa împăratului
lui Iuda, Ezechia duce scrisorile în Templu, înaintea Domnului, şi se roagă:
i „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti
: singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile
şi pământul! Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi
ochii, şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să batjo
corească pe Dumnezeul cel viu! Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei
au pustiit toate ţările şi ţările lor, şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar
ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de lemn şi de
piatră. De aceea i-au nimicit. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-
ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai
Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!” (Isaia 37:16-20).
Pentru Ierusalim, viitorul pare sumbru, lipsit de orice speranţă. Profetul
Isaia este trimis de Domnul să-l asigure pe împăratul Ezechia că rugăciunile
sale au fost ascultate, iar încrederea sa în Dumnezeul cel viu va fi răsplătită (2
împăraţi 19:20-34).
2 Cronici 371
Este descrisă izbăvirea miraculoasă: „îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în

tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au sculat
dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte” (Isaia 37:36). Poporul
lui Dumnezeu se poate încrede întotdeauna în Domnul, chiar şi atunci când
are de înfruntat o opoziţie aparent de neînvins.
5. Reforma religioasă în timpul împăratului losia

(34:1-35:27; cf. 2 împăraţi 22:1-23:30)
losia a urcat pe tronul lui Iuda la vârsta de 8 ani. Pe când avea 16 ani, tâ
nărul împărat „a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David”. La 20 de
ani, el a început acţiunea de distrugere a locurilor păgâne de închinare şi a
numeroaselor chipuri care pângăreau ţara. losia a călătorit mult prin întreaga
ţară pentru a se asigura personal de nimicirea tuturor lucrurilor ce aparţineau
păgânismului.
La vârsta de 26 de ani, aflat în cel de-al optsprezecelea an al domniei sale,
el a început lucrările de restaurare a Templului. In timpul acestei lucrări de
restaurare, marele preot Hilchia a găsit cartea pierdută a Legii.4 Este posibil
ca aceasta să fi fost prima copie a Legii lui Moise (34:14). Probabil că citirea
Legii fusese interzisă în timpul domniilor rele ale lui Manase şi Amon.
Când au fost citite pasaje din această carte înaintea împăratului losia, ele
au avut o influenţă remarcabilă asupra lui (34:19). S-ar părea că losia nu mai
auzise niciodată aceste cuvinte, deşi fuseseră făcute multe copii ale Legii cu
ani în urmă sub îndrumarea împăratului evlavios Ezechia. Probabil că odată
cu trecerea timpului şi sub influenţa celor doi împăraţi necredincioşi, poporul
urma acum doar o formă exterioară a unui ritual şi avea o preocupare redusă
sau chiar inexistentă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.
Reacţia lui losia a fost de mare îngrijorare pentru el şi poporul său. Prin
urmare, el a poruncit să fie cerut sfatul Domnului. S-au luat măsuri pentru
înţelegerea implicaţiilor Legii lui Dumnezeu şi, deşi Iuda urma să fie pedep
sită pentru mulţimea păcatelor ei, împăratul losia a fost protejat în mod unic
de Domnul. Dumnezeu i-a spus: „Pentru că ţi s-a înduioşat inima, pentru
că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, când ai auzit cuvintele rostite de El
împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit îna
intea Mea, pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu, am
auzit,-zice Domnul.-Iată, te voi strânge lângă părinţii tăi, vei fi adăugat în
pace în mormântul tău şi nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le
voi trimite peste locul acesta şi peste locuitorii lui” (34:27-28).
4 Cu 250 de ani mai devreme, Iosafat i-a însărcinat pe leviţi să meargă în toate ţinuturile
lui Iuda pentru a-i învăţa pe oameni din cartea Legii Domnului (17:9).
Iosia a răspuns printr-un angajament sincer de a urma pe Domnul şi de a

asculta Legea dată prin Moise. El a chemat poporul să i se alăture în încheie
rea unui legământ solemn cu Domnul (34:30-33).
Din cei douăzeci de domnitori care au venit peste Iuda de la divizarea îm
părăţiei până la robie, cinci dintre ei au condus reforme spirituale, alţi doi au
căutat să-L urmeze pe Domnul, altul s-a pocăit în ultimii ani ai domniei sale,
dar ceilalţi au fost nelegiuiţi şi imorali.
Partea a IV-a: Robia babiloniană (36:14-21)

După Iosia cel evlavios, s-au succedat la scurte intervale patru împăraţi
nelegiuiţi. De-a lungul unei perioade de 20 de ani, trei invazii ale babilonieni
lor îngenunchează poporul lui Iuda. Nobilii (inclusiv profetul Daniel), preoţii
(inclusiv profetul Ezechiel) şi poporul sunt luaţi robi în Babilon. Dar Domnul
nu Şi-a împlinit încă promisiunea legământului făcută lui Iuda şi slujitorului
său, David. Mesia cel promis încă nu a venit.
Partea a V-a: începutul restaurării lui luda (36:22-23)

Profeţia lui Ieremia privind robia de 70 de ani în Babilon (36:21; Ieremia
29:10) este împlinită în două moduri: în primul rând, o robie politică în care
Ierusalimul este controlat de Babilon din anul 605 î.Cr. până în 536 î.Cr.,
locuitorii săi fiind luaţi în exil în trei etape; şi, în al doilea rând, o robie religi
oasă, de la distrugerea Templului în anul 586 î.Cr. până la terminarea zidirii
noului Templu, în anul 516 î.Cr.5
Trec şaptezeci de ani, iar Babilonul este cucerit de mezi şi perşi. împăratul
vastului imperiu este Cir, despre care profetul Isaia a vorbit cu aproape două
sute de ani înainte. El va încuraja întoarcerea evreilor la Ierusalim cu scopul
rezidirii Templului:
Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău ...

Eu zic despre Ierusalim: „Va fi locuit,”
Şi despre cetăţile lui Iuda: „Vor fi zidite iarăşi”...
Eu zic despre Cir: „El este păstorul Meu,
Şi el va împlini toată voia Mea;
El va zice despre Ierusalim: „Să fie zidit iarăşi!”
Şi despre Templu: „Să i se pună temeliile!”
(Isaia 44:24, 26, 28)

2 Cronici 373
1. Linia lui David

Satan încearcă mereu să zădărnicească planurile lui Dumnezeu. Dacă re
uşeşte să producă un masacru asupra familiei împărăteşti, Fiul lui Dumnezeu
nu va mai putea împlini profeţiile Vechiului Testament. Linia promisiunii era
clară: sămânţa Evei (Geneza 3:15), sămânţa lui Avraam (Geneza 12:1-3) şi
sămânţa împăratului David. Domnul i-a făcut o promisiune lui David prin
profetul Natan: „Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi,
Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări
împărăţia. El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de
domnie al împărăţiei lui” (2 Samuel 7:12-13).
Satan căuta fără-ncetare modalităţi de a distruge linia lui David, astfel în
cât să-L poată defăima pe Dumnezeu şi să zădărnicească venirea Fiului Său
ca Mesia cel promis. Sub conducerea împărătesei nelegiuite, Atalia, diavolul
aproape că şi-a atins scopul. Când aceasta a încercat să-i ucidă pe toţi membrii
familiei împărăteşti a lui Iuda (22:10), ea nu a urmărit, probabil, altceva decât
să-şi asigure dreptul la tron. In spatele ei era însă cel rău, care urmărea să ză
dărnicească promisiunile legământului referitoare la Cristos şi Biserica Sa. Ea
şi-a executat toţi nepoţii. Insă, fără ca ea să ştie, şi în suveranitatea minunată a
atotputernicului Dumneze, un nepot, copilul Ioas, a fost salvat de la măcel.
Când Siria şi Israelul au atacat Iuda, ei aveau în plan să înlăture linia îm
părătească şi să înscăuneze pe cineva complet străin pe tronul lui Iuda (Isaia
7:1, 6). Dacă planul lor ar fi reuşit, ce s-ar fi întâmplat cu Sămânţa promi
să? Domnitorul din Israel trebuie să fie nu doar un descendent al lui Iuda
(Geneza 49:10), ci în special al lui David. „Dar Domnul n-a voit să piardă casa
lui David, din pricina legământului pe care-1 făcuse cu David ...” (21:7).
Războaie, crude, intrigi, prigonire şi exil ameninţă linia mesianică, dar
aceasta continuă fără întrerupere de la David până la Ieconia. Chiar dacă tro
nul a fost distrus, linia continuă. Profeţia făcută lui David, potrivit căreia tro
nul său va fi veşnic, este împlinită doar în Cristos. Genealogiile din Cronici
care prezintă linia profetică neîntreruptă pentru Mesia sunt continuate prin
genealogiile din Luca 3:23-38 şi Matei 1:1-17.6 Isus din Nazaret a dovedit că
a împlinit criteriile profetice, pentru că într-adevăr a fost „născut din sămânţa
lui David, în ce priveşte trupul” (Romani 1:3). Profeţiile Vechiului Testament
6 Diferenţele dintre cele două liste pot fi explicate prin aceea că Matei prezintă linia
legală prin Iosif, pe când Luca prezintă linia naturală, prin Maria (Vezi Hendriksen, The
Gospel ofLuke, pp. 220-225).
trebuie să se împlinească. Aceasta este garanţia dată de Dumnezeu împotriva

pretenţiilor false. Aceasta este dovada dată de Dumnezeu că Isus din Nazaret
este „Cristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 20:31). Scripturile Vechiului
Testament, împreună cu minunile, lucrarea, suferinţele şi moartea Sa, împre
ună cu afirmaţiile lui Ioan Botezătorul, atestă că Isus din Nazaret este Fiul lui
Dumnezeu (Ioan 5:31-47; Faptele Apostolilor 2:22, 36; 1 Corinteni 15:3-4).
2. Templul lui Solomon

în centrul primei cărţi a Cronicilor se află legământul încheiat de
Dumnezeu cu David. în centrul celei de-a doua cărţi a Cronicilor stă Templul
lui Dumnezeu zidit de Solomon. Istoria şi semnificaţia Templului sunt esen
ţiale pentru învăţătura biblică referitoare la Cristos şi Biserica Sa.
Templul proiectat de David, pentru care el a pregătit materialele şi lucrăto
rii şi pe care fiul lui, Solomon, l-a zidit de fapt, a fost construit „la Ierusalim,
pe muntele Moria” (3:1). Acesta este şirul de munţi spre care Domnul l-a
îndrumat pe Avraam când i-a poruncit să-şi jertfească fiul, pe Isaac (Geneza
22:2). Acea poruncă nu a fost niciodată împlinită. Domnul a intervenit, iar
Isaac a fost cruţat. Se poate observa o legătură foarte strânsă între gestul lui
Avraam de a-şi oferi fiul, singurul său fiu, pe care-l iubea, şi acţiunea de mai
târziu a lui Dumnezeu însuşi, prin care îşi dă Fiul, singurul Lui Fiu,preaiu-
bitul Lui Fiu, ca jertfă pentru păcat-exact în acelaşi loc! însă de această dată
nimeni nu a intervenit (Romani 8:32).
Importanţa Templului este sugerată de numele său originar, Ohel Moed,
care înseamnă, „cortul întâlnirii”, locul în care Dumnezeu Se întâlnea cu po
porul Său (cf. Exodul 25:22,29:43; Numeri 17:4).7
Templul pe care l-a ridicat Solomon avea să fie doar unul temporar.
Solomon a început zidirea acestuia în anul 966 Î.Cr. şi a încheiat lucrările
şapte ani mai târziu (1 împăraţi 6:1, 38). Clădirea a fost distrusă de invazia
armatelor împăratului Nebucadneţar al Babilonului în anul 586 î.Cr., după
380 de ani de la construirea ei.
După 70 de ani de robie, iudeilor li s-a permis să se întoarcă acasă. Sub con
ducerea lui Zorobabel a fost construit un nou templu. Clădirea nu era atât de
impresionantă precum fusese cea dintâi, însă prin profetul Hagai, care a vorbit
la sfinţirea acestui al doilea templu, Dumnezeu a făcut o promisiune minu
nată: „«Voi umple de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor.” „Slava acestei
Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor; şi în
locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor»” (Hagai 2:7, 9). în acest tem-
plu se va întâmpla ceva care va avea consecinţe drastice şi de lungă durată.
7 Hengstenberg, Commentary on the GospelofStJohn, voi. 1, p. 146.
2 Cronici 375
După mulţi ani, în timpul când Domnul nostru a trăit pe pământ, acest
al doilea templu a fost extins. împăratul Irod a finanţat modificările de mari
proporţii care au durat în total 83 de ani (19 î.Cr. până în 64 d.Cr.). Acest tem
plu a fost distrus în urma invaziei romanilor din anul 70 d.Cr. Rămâne aşa
dar întrebarea: „Şi-a împlinit Domnul promisiunea potrivit căreia gloria celui
de-al doilea templu va întrece gloria primului?” Pentru aceia care îl cunosc pe
Dumnezeul cel viu, întrebarea nu este dacă „Şi-a împlinit El promisiunea...”
ci mai degrabă: „Cum Şi-a împlinit El promisiunea?”
Şi profetul Maleahi a profeţit cu privire la cel de-al doilea templu:
Iată, voi trimite pe solul Meu;

El va pregăti calea înaintea Mea.
Şi deodată va intra în Templul Său
Domnul pe care-L căutaţi:
Solul legământului,
Pe care-L doriţi;
Iată că vine,-zice Domnul oştirilor-
(Maleahi 3:1)
Ioan Botezătorul este acel sol care pregăteşte calea pentru Solul Cristos
(Marcu 1:2, 4). Isus Cristos este „Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământu
lui”. în acest mod, gloria celui de-al doilea templu a întrecut-o pe cea a primului,
pentru că Fiul întrupat al lui Dumnezeu, întruchiparea autentică a adevăratului
cort şi a adevăratului Templu, a vizitat El însuşi acest Templu (Matei 12:6).
O altă profeţie privitoare la templu a fost dată prin Zaharia:
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor:

„Iată că un om, al cărui nume este Odrasla,
Va odrăsli din locul lui,
Şi va zidi Templul Domnului.
Da, El va zidi Templul Domnului,
Va purta podoabă împărătească,
Va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui de domnie,
Va fi preotpe scaunul lui de domnie,
Şi o desăvârşită unire va domni între ei amândoi.”
(Zaharia 6:12-13, sublinierea îmi aparţine)
Dumnezeu promite că omul despre care se vorbeşte aici ca fiind Odrasla,

Mesia (cf. Isaia 4:2; Ieremia 23:5-6), va zidi, nu un Templu pentru Domnul,
ci mai degrabă Templw/ Domnu/W. Mai mult, Mesia va fi El însuşi gloria

noului templu şi va domni în calitate de împărat şi Preot. O astfel de func
ţie dublă, care presupune două îndatoriri, pe aceea de împărat şi pe cea de
preot, era imposibilă în termenii Vechiului Legământ, având în vedere că
preoţii trebuiau să descindă din Levi, iar împăraţii, din Iuda. în consecinţă, i
Domnul a pregătit o ordine preoţească mai presus de cea a lui Aaron şi Levi e
E
-ordinea kii Melhisedec, împăratul-preot (Geneza 14:18-20; Evrei 7:1-10).8 Z
Mesia vine în această ordine preoţească (Psalmul 110:4). Cristos stăpâneş
te noul templu, Templul lui Dumnezeu, în calitate de împărat şi Preot. El
este împărat peste trupul Său, Biserica (Efeseni 1:22-23), stăpânind, contro
lând, ocrotind. El este Preot pentru Biserica Sa, întrucât a adus jertfa supre
i
*
mă pentru păcat (Evrei 10:10) şi trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru noi

(Evrei 7:24-25).
„El, care a fost profeţit ca Sămânţa femeii, ca sămânţa lui Avraam, Fiul lui
David, Odrasla, Robul Domnului, Prinţul Păcii, este Domnul nostru, Isus
Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu revelat în trup. De aceea, El a fost
înălţat de la început ca fiind speranţa lumii, cel care este Salvator hominum. El
a fost declarat în toate funcţiile Sale, ca Profet, Preot şi împărat. Lucrarea Lui
a fost descrisă ca o jertfă, dar şi ca o răscumpărare.”9
Mesia va zidi El însuşi Templul Domnul, Templul mai măreţ. Acel Templu
este acum în construcţie. Este Templul spiritual a cărui temelie este Cristos (1
Corinteni 3:11,16); Piatra din capul unghiului (Efeseni 2:20); centrul şi inima !
lui (Ioan 2:21). Credincioşii sunt pietre vii care vin la Cristos pentru a fi „zidiţi
ca... o casă duhovnicească” (1 Petru 2:5) şi pentru a forma adevăratul Templu
cu El şi în El (1 Corinteni 3:16; 6:19-20). Templul adevărat, templul spiritual S
este Cristos şi Biserica Sa.10
1
Aplicaţie
i
1. Să-L căutăm pe Dumnezeu
„Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se
va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele,-îl voi asculta
din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara. Ochii Mei vor fi deschişi
8 Vezi paragraful „Cristos şi Biserica Sa” în capitolul despre Geneza.
9 Charles Hodge, Systematic Theology (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans, 1977), voi.
2, p. 370.
10 Epistola către Evrei arată importanţa spirituală a Templului Vechiului Legământ şi
împlinirea sa spirituală în Cristos şi Biserica Sa. Elementele materiale, ceremoniile şi jertfele
Templului arată toate spre Persoana şi lucrarea Mântuitorului-vezi capitolele care tratează
cărţile Exodul şi Leviticul, paragraful „Cristos şi Biserica Sa”.
2 Cronici 377
de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul

acesta” (7:14-15).
Sunt date exemple impresionante ale acelora care „aveau pe inimă să caute
pe Domnul, Dumnezeul lui Israel” (11:6).
După divizarea împărăţiei a avut loc o migrare a leviţilor din împărăţia
nordică a celor zece seminţii. Aceşti oameni evlavioşi au rămas credincioşi
Dumnezeului lui Israel şi, plătind un preţ personal deosebit, şi-au mutat lo
cuinţa în împărăţia sudică a celor două seminţii (11:13-14,16). Leviţii erau un
popor dedicat unei vieţi de închinare şi slujire, credincioşi preoţiei şi împăra
tului, în ciuda faptului că împăratul Roboam era îndărătnic şi nechibzuit.
A doua situaţie în care poporul L-a căutat pe Dumnezeu este ilustrată
prin bătălia purtată împotriva celor zece seminţii ale lui Israel (13:13-16).
Dumnezeu a răspuns rugăciunilor poporului în ciuda faptului că împăratul
Abiam este descris ca fiind unul care „s-a dedat la toate păcatele pe care le fă
cuse tatăl său [Roboam] înaintea lui; şi inima lui n-a fost întreagă a Domnului,
cum fusese inima tatălui său David” (1 împăraţi 15:3).
Câţiva ani mai târziu, o invazie a unei oştiri impresionante de etiopieni a fost
îndepărtată când împăratul Asa „a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui” (14:11).
Fiul său, Iosafat, care l-a urmat la tron, s-a bucurat de binecuvântarea lui
Dumnezeu asupra domniei lui, pentru că „a alergat la Dumnezeul tatălui său,
şi a urmat poruncile Lui” (17:4; cf. 20:3-4).
Ulterior, împăratul Ozia (numit Azaria în 2 împăraţi 14:21; 15:1-7) „a
căutat pe Dumnezeu ... şi în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a
făcut să propăşească” (26:5).
împăratul Iotam a devenit puternic, „şi-a urmat necurmat căile înaintea
Domnului, Dumnezeului său” (27:6).
Nepotul său, împăratul Ezechia, „a făcut ce este bine, ce este drept, ce este
adevărat înaintea Domnului, Dumnezeului său. A lucrat cu toată inima, şi a
izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru po
runci, ca să caute pe Dumnezeul său” (31:20-21).
Când împăratul şi/sau poporul îl caută pe Dumnezeu în închinare şi rugă
ciune, Dumnezeu răspunde întotdeauna. Mesajul spiritual al cărţii 2 Cronici
este suveranitatea lui Dumnezeu şi puterea rugăciunii.
2. Pocăinţa
Manase avea 12 ani când l-a succedat la tron pe evlaviosul său tată, Ezechia.
Dar el nu a împărtăşit credinţa tatălui său în Dumnezeu. Manase „a făcut ce
este rău înaintea Domnului” (33:2). El a urmat obiceiurile popoarelor păgâne.
A rezidit locurile de închinare pe care tatăl său, Ezechia, le dărâmase. A zidit
altare Baalilor, a făcut idoli de lemn şi s-a închinat dumnezeilor asirienilor. El

a mers atât de departe încât a zidit două altare dumnezeilor Asiriei-chiar în
Templul lui Dumnezeu. El a jertfit pe unii dintre fiii săi ca arderi-de-tot aduse
dumnezeului Moloh în valea fiilor lui Hinom (cunoscută în Noul Testament
ca „gheena”). Această practică îngrozitoare a jertfirii copiilor lui Moloh a fost
introdusă în Iuda de bunicul nelegiuit al lui Manase, împăratul Ahaz (28:3).
Manase a avut o influenţă devastatoare asupra poporului din Iuda, aducân-
du-1 într-o cumplită stare spirituală şi morală. „Domnul a vorbit lui Manase
şi poporului său, dar ei n-au vrut să asculte” (33:10). Ca o consecinţă a acestei
nesupuneri şi a refuzului de a asculta, Domnul a adus o pedeapsă cumplită
asupra lui Manase prin intermediul asirienilor.
Apoi a avut loc o transformare minunată în mintea şi inima împăratului
Manase: „Când a fost la strâmtorare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui,
şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. 1-a făcut rugăciuni;
şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, şi l-a adus înapoi la
Ierusalim în împărăţia lui” (33:12-13).
Nu poate exista nicio îndoială în privinţa faptului că Manase s-a pocăit cu
sinceritate şi s-a întors cu adevărat la Dumnezeu. La revenirea sa în Ierusalim,
el „a înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini şi idolul Astarteei, a dărâ
. mat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim,
şi le-a aruncat afară din cetate. A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe
el jertfe de mulţumire şi de laudă, şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului,
Dumnezeului lui Israel” (33:15-16). „In adevăr, când întristarea este după voia
lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se
căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea” (2 Corinteni 7:10).
„Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră” (Matei 3:8).
3. Genealogii
Păstrarea unor relatări exacte privitoare la linia descendenţei era foarte
importantă în planul lui Dumnezeu de pregătire pentru venirea lui Mesia.
Israeliţii evlavioşi urmăreau împlinirea promisiunii făcute lui David şi aştep
tau, dintre descendenţii lui, pe „Acela care are să vină” (Matei 11:3). Un alt
motiv pentru păstrarea genealogiilor era faptul că responsabilităţile au fost de
semnate în exclusivitate anumitor seminţii: stăpânirea, lui Iuda; funcţiile pre
oţeşti, lui Levi. Cei temători de Dumnezeu erau interesaţi să-şi cunoască ori
ginea şi doreau ca numele lor să fie înregistrate, pentru că a fi parte din Israel
însemna a face parte din poporul Dumnezeului celui viu şi adevărat. Acest
subiect continuă să aibă o importanţă deosebită în Biserica Noului Testament
(1 Petru 2:9; Efeseni 2:19).
2 Cronici 379
Profeţii vorbesc despre o înregistrare pe care o face Domnul despre cei care
sunt copiii Lui:
în vremea aceea se va scula

Marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău;
Căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare,
Cum n-a mai fost de când sunt neamurile
1 Şi până la vremea aceasta.
Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit,
Şi anume oricine va fi găsit scris în Carte.
(Daniel 12:1)
Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul;

I
Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat;
Şi o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui,
Pentru cei ce se tem de Domnul,
Şi cinstesc Numele Lui.
I
(Maleahi 3:16)
Apostolul Pavel scrie despre cei „ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii”
(Filipeni 4:3). în Apocalipsa se face frecvent referire la numele care apar în
„Cartea Vieţii” (Apocalipsa 3:5; 13:8; 17:8; 20:12, 15; 21:27; 22:19). Aici se
spune clar că „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” şi care se vor bucura de
viaţa veşnică împreună cu El (2 Timotei 2:19).
Concluzie
Având în vedere că numărul împăraţilor răi este de aproape două ori mai
mare decât cel al împăraţilor buni, s-ar putea crede în mod greşit că, în peri
oada respectivă, viaţa Israelului a fost dominată de domnitori nelegiuiţi. De
fapt, suma totală a anilor în care Israelul s-a aflat sub stăpânirea domnitorilor
răi nu este mai mare decât totalul anilor în care acesta s-a aflat sub conducerea
j domnitorilor buni. Chiar dacă judecata lui Dumnezeu cade asupra poporului,
există totuşi perioade remarcabile de trezire spirituală şi de reînviere a adevă
ratei religii. Când legea ceremonială este încălcată, Domnul răspunde favorabil
rugăciunii fierbinţi de curăţare şi iertare. Atunci când un împărat extrem de
r nelegiuit se pocăieşte cu adevărat, este iertat şi restaurat: „... Căci Domnul,
Dumnezeul vostru, este milostiv şi îndurător, şi nu-Şi va întoarce Faţa de la voi,
dacă vă întoarceţi la El” (30:9). Un adolescent este capabil să conducă în mod
înţelept un popor, pentru că L-a căutat pe Domnul oro inimă simţitoare.
Dar principalul mesaj al celei de-a doua cărţi a Cronicilor pentru cei care
se întorc din exil este limpede: linia lui David, Templul şi preoţia nu au fost
eradicate. Linia descendenţei este neîntreruptă, Templul poate fi rezidit, iar
preoţia încă există. Dumnezeu este Dumnezeul legământului! <
Israeliţii se vor întoarce în ţara promisiunii: „Aşa vorbeşte Cir, împăratul
perşilor: «Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pămân
tului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre
voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui să fie cu el, şi să plece!»”
(36:23).
: l
i
i
;! ■
i
:
1
:
(„ajutor")
Autor: Ezra
(probabil)
Idee centrală: „Cuvântul Domnului"
Temă:
Locul şi puterea
Cuvântului lui Dumnezeu în viata
religioasă, socială şi civilă a poporului Său
„Ezra îşi pusese inima

să adâncească şi să împlinească
Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni
în mijlocul lui Israel legile şi poruncile."
Ezra 7:10
Cuprins
1. Zorobabel conduce prima întoarcere a celor exilaţi 1:1-6:22

i. împăratul Cir autorizează întoarcerea celor aflaţi în robie
1:1-4
ii. Daruri de la israeliţi şi Cir 1:5-11
iii. Numele celor care se întorc din rămăşiţa lui Israel 2:1-70
iv. Reclădirea altarului 3:1-7
v. Punerea temeliilor Templului 3:8-13
vi. Samaritenii doresc să ajute la reconstrucţie 4:1-3
vii. Samaritenii se împotrivesc lucrării de zidire 4:4-5
viii. Opoziţia continuă ani îndelungaţi 4:6-24
ix. Reclădirea Templului începe din nou 5:1-6:14
x. Templul este terminat, iar închinarea este restaurată
6:15-22
2. Ezra conduce a doua întoarcere a celor exilaţi 7:1-10:44

i. Sosirea lui Ezra 7:1-10
ii. Scrisoarea dată de împăratul Artaxerxe lui Ezra 7:11-28
iii. Cei care s-au întors din robie 8:1-14
iv. Slujitorii pentru slujba Templului 8:15-20
v. Post şi rugăciune pentru ocrotire 8:21-23
vi. Daruri pentru Templu 8:24.30
vii. întoarcerea la Ierusalim 8:31-36
viii. Pocăinţa şi îndreptarea 10:1-44
!
Naţiunea Israelului fusese pustiită. întrucât israeliţii erau exilaţi în Asiria,
iar iudeii în Babilon, holdele din Israel şi Iuda rămăseseră abandonate, culti
vate fiind doar de o mână de oameni săraci şi neputincioşi. Promisiunea pe
care o făcuse Domnul lui Avraam nu s-a împlinit: „Domnul a zis lui Avram,
după ce s-a despărţit Lot de el: «Ridică-ţi ochii, şi, din locul în care eşti.
Priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată
ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţiei tale în veac* (Geneza 13:14-15,
sublinierea îmi aparţine).
I
Durata exilului, înainte de a fi posibilă o întoarcere în Iuda este reda
tă într-o profeţie a lui Ieremia, la care se referă ultimele cuvinte ale cărţii 2
Cronici şi primele cuvinte ale cărţii Ezra. într-o scrisoare pe care profetul a
trimis-o celor aflaţi în robie în Babilon, se afirmă: „Dar iată ce zice Domnul:
«De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, îmi voi aduce aminte
de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţă Mea cea bună, aducându-vă în
! apoi în locul acesta. Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi,
zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o
nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă
veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să
i fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război;
vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile, în care v-am izgonit,
zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie»”
(Ieremia 29:10-14).
Domnul face promisiuni: şi Domnul îşi împlineşte toate promisiunile!
Autor
Cărţile Cronici, Ezra şi Neemia formează un întreg. Ele relatează aceeaşi
istorisire. Limbajul acestor cărţi este similar. De asemenea, există diferite re
ferinţe, cum ar fi numele incluse în genealogiile din 1 Cronici 3 şi Neemia
12:10, 11, 22, care par să indice că au fost definitivate cam în aceeaşi perioa
dă, şi anume după aproximativ două sute de ani de la întoarcerea iudeilor în
Ierusalim sub conducerea lui Ezra (cca 457 î.Cr.). Este posibil ca ele să fi fost
compilate dintr-un anumit număr de surse originale şi finalizate de un scri

itor, Ezra, Neemia sau un editor necunoscut. Aceste surse pot include înre
gistrări istorice redactate de Ezra (Ezra 8:1-9:15) şi Neemia (Neemia 1:1—7:5;
12:31-43; 13:1-31) şi decretele oficiale ale împăraţilor Persiei (2 Cronici 36:23;
Ezra 1:1-4; 6:1-12; 7:11-26), toate fiind presărate cu informaţii culese din căr
ţile
» mai vechi ale Vechiului Testament.1
Probabil că Ezra şi Neemia au format iniţial o singură carte. Ezra şi Neemia
îl recunosc pe Iehova ca Dumnezeul care îşi împlineşte întotdeauna profeţiile
şi care îşi respectă întotdeauna promisiunile. Ezra prezintă întoarcerea din
exil din punct de vedere ceremonial, iar Neemia din punct de vedere civil.
Ezra este cartea rezidirii altarului şi a Templului; Neemia este cartea recon
struirii zidurilor cetăţii. Odată cu zorii zilelor lui Ezra şi Neemia, poporul lui
Israel intră într-o epocă nouă şi luminoasă. Aceasta este perioada restaurării:
întoarcerea din robie şi refacerea unei naţiuni zdrobite.
Context istoric
Vechiul Testament este împărţit în trei secţiuni: Istorie (de la Geneza la
Estera), Poezie (Iov până la Cântarea Cântărilor) şi Profeţie (de la Isaia la
Maleahi). Cele 17 cărţi de la Geneza până la Estera prezintă o vedere panora
mică a istoriei lui Israel care se pregăteşte pentru venirea lui Mesia. începând
cu istoria creaţiei, urmată de evenimentele care au dus la marele potop şi la iz
băvirea plină de îndurare a lui Noe şi a familiei lui, ni se atrage treptat atenţia
asupra unui om, Avraam, şi asupra descendenţilor săi prin Isaac şi apoi prin
! Iacov (Israel). Avraam este urmărit din Ur la Haran, apoi în Canaan; povesti
rea evoluează. în cele din urmă, mutându-se din Canaan din cauza foametei,
familia lui Iacov, alcătuită din 70 de membri, se stabileşte în Egipt şi are parte
de prosperitate. Trec 400 de ani, timp în care numărul lor a crescut atât de
j
mult încât egiptenii îi consideră o ameninţare pentru siguranţa lor naţională.
Israeliţii sunt siliţi să devină robi. Dar Dumnezeu nu a uitat de legământul
Lui cu Avraam. El îşi izbăveşte poporul într-un mod extraordinar.
După ieşirea din Egipt, urmată de răzvrătiri repetate, îndărătnicie şi ne
supunere, israeliţii sunt conduşi în ţara promisă. într-un final, poporul se sta
bileşte în propria sa ţară. în cele din urmă, după mulţi ani, Israelul devine
puternic şi în siguranţă sub conducerea împăratului David. în timpul domniei
fiului său însă, după ce împărăţia unită a Israelului ajunge la apogeu, aceas
ta intră în declin. în urma unui război civil, împărăţia este divizată în două
părţi. Declinul spiritual al celor două naţiuni, Israel şi Iuda, se manifestă în
perioade caracterizate de imoralitate, idolatrie şi nelegiuire. După 250 de ani
1 Henriksen, Survey oftbe Bible, p. 310.
Ezra 385
de la moartea lui David, cei din împărăţia nordică a celor zece seminţii ale lui
Israel sunt luaţi în exil în Asiria. Peste 136 de ani, cele două seminţii ale lui
Iuda şi Beniamin, împărăţia sudică, sunt luate în robie în Babilon. Dumnezeu
Şi-a pedepsit poporul.
Cărţile împăraţi şi Cronici înregistrează biruinţele şi nereuşitele împărăţi
ei divizate a poporului ales-Israel şi Iuda. Ele descriu căderea lor finală şi lu
area în robie de către puteri străine în ţări străine. în timp ce cărţile împăraţi
sunt scrise dintr-un punct de vedere politic, Cronici, Ezra şi Neemia abordea
ză relatarea din perspectivă spirituală.
Cartea Ezra acoperă o perioadă de peste 80 de ani de la decretul lui Cir
(538 î.Cr.). Aşa cum poporul lui Iuda a fost luat rob în trei valuri succesive
(605, 597, 586 î.Cr.) tot astfel, prin coincidenţă, ei se întorc în trei valuri.
Prima parte se întoarce sub conducerea lui Zorobabel (2:2; 538 î.Cr.) şi, fiind
sub influenţa profeţilor Hagai şi Zaharia2, aceştia reconstruiesc în cele din
urmă Templul (520-516 î.Cr.) După 60 de ani, al doilea val se întoarce din
Babilon sub conducerea preotului Ezra (458 î.Cr.). Aceasta este perioada cu
prinsă în cartea Ezra. Paisprezece ani mai târziu, Neemia conduce al treilea
val3 (444 î.Cr.), iar cartea care-i poartă numele prezintă particularităţile esen
ţiale ale acestui eveniment. Cartea Estera prezintă evenimente importante
care au avut loc în Babilon din anul 438 până în 473 Î.Cr., şi anume, între
prima şi a doua reîntoarcere.
Structură
Există o uşoară suprapunere care asigură o continuitate naturală între sfâr
şitul cărţii 2 Cronici (36:22-23) şi începutul cărţii Ezra (1:1-3). Tema clar
conturată, care se desprinde din întreaga carte, este locul şi puterea pe care
le ocupă Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa religioasă, socială şi civilă a popo
rului Său. Ideea centrală este „Cuvântul lui Dumnezeu”, exprimat printr-o
varietate de cuvinte. „Cuvântul Domnului” (1:1); „Legea lui Moise, omul lui
Dumnezeu” (3:2); „cartea lui Moise” (6:18); „Legea Dumnezeului tău, care
este în mâinile tale” (7:14); „cuvintele Dumnezeului lui Israel” (9:4); şi „po
runcile Dumnezeului nostru” (10:3) se referă la Scripturi.
Cartea Ezra se împarte în două secţiuni distincte: primele şase capito
le tratează prima reîntoarcere sub conducerea lui Zorobabel; celelalte patru
2 Vezi cărţile acestor profeţi.

3 Este posibil ca acesta să fi fost un grup foarte mic. Asemenea soldaţilor trimişi să-l în
soţească şi să-l păzească în timpul cât se afla în Iuda, Neemia îi menţionează pe „fraţii mei şi
slujitorii mei" într-un context care îi distinge de cei care locuiau deja în Iuda (Neemia 5:10;
cf. 4:10).
capitole relatează a doua reîntoarcere care are loc optzeci de ani mai târziu,
sub conducerea lui Ezra.
Partea I: Zorobabel conduce prima întoarcere a celor

exilaţi (1:1-6:22)
Cir, împăratul Persiei, a cucerit Babilonul în anul 539 î.Cr. Profeţia lui
Isaia este pe cale să se împlinească:
Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău ...

Eu zic despre Cir: „El este păstorul Meu,
Şi el va împlini toată voia Mea;
El va zice despre Ierusalim: «Să fie zidit iarăşi!»
Şi despre Templu: «Să i se pună temeliile!»
Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său,
Către Cir, pe care-1 ţine de mână,
:. Ca să doboare neamurile înaintea lui,
Şi să dezlege brâul împăraţilor,
h Să-i deschidă porţile,
Ca să nu se mai închidă:
„Eu voi merge înaintea ta,
Voi netezi drumurile muntoase,
Voi sfărâma uşile de aramă,
Şi voi rupe zăvoarele de fier.
I îţi voi da vistierii ascunse,
Bogăţii îngropate,
; Ca să ştii că Eu sunt Domnul
Care te chem pe nume,
Dumnezeul lui Israel.
Din dragoste pentru robul Meu Iacov,
Şi pentru Israel, alesul Meu,
Te-am chemat pe nume,
Ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, înainte ca tu să Mă cunoşti.
Eu sunt Domnul, şi nu mai este altul,
Afară de Mine nu este Dumnezeu.
Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti...”
(Isaia 44:24, 28; 45:1-5)
j
Profetul Daniel, care a fost exilat în Babilon în perioada adolescenţei
sale (şi nu s-a întors niciodată în Israel), „a dus-o bine ... sub domnia lui Cir
Ezra 387
Persanul” (Daniel 6:28; cf. 10:1). Probabil că Daniel a avut o anumită influ
enţă asupra împăratului Cir şi asupra decretului pe care acesta l-a emis în
primul an al domniei sale în Babilon. Decretul respectiv îi încuraja pe israeliţi
să se întoarcă în Ierusalim pentru a reclădi Templul (1:1-4). Cei din Babilon
le-au dat daruri pentru planul de reconstruire (1:6). De asemenea, împăratul
Cir a restituit comorile luate din Templu (1:7). Aproape 50.000 de iudei (mai
exact 49.897) au hotărât să se întoarcă în ţara lui Israel (2:64-65). Insă mulţi
dintre iudei au ales să rămână în Babilon. Cei rămaşi nu au dorit să renunţe
la siguranţa caselor şi a poziţiilor importante pe care le deţineau, sau să ex
perimenteze schimbarea pe care o presupunea deplasarea pe o distanţă lungă
dintr-o ţară în alta. Potrivit descoperirilor arheologice, unii dintre iudeii care
au rămas au avut un succes destul de mare în afaceri.4
La întoarcerea în Israel, evreii nu au reclădit mai întâi zidurile cetăţii, ci
Templul, Casa lui Dumnezeu. De asemenea, ei nu au început cu temeliile şi
zidurile Templului în sine. Ei au reclădit mai întâi altarul (3:2). In mod cores
punzător, prima sărbătoare pe care au prăznuit-o împreună a fost sărbătoarea
corturilor. Probabil că aceasta a avut o anumită semnificaţie pentru ei, având
în vedere că era instituită cu sute de ani înainte, pentru a reaminti israeliţilor
de lunga lor călătorie din Egipt, prin pustiu, înspre ţara promisă (Leviticul
23:34-43). Exilaţii care s-au întors din Babilon au avut de călătorit alţi 1.120
km printr-un alt pustiu greu de traversat. Şi aceştia doreau să-şi exprime mul
ţumirile faţă de Dumnezeu.
La scurtă vreme, samaritenii (oamenii aduşi în Israel după robia asiriană
pentru a repopula ţara Canaanului-2 împăraţi 17:24) s-au oferit să lucreze
împreună cu iudeii la construirea Templului. Acestora li se prezentase o formă
de închinare coruptă înaintea singurului Dumnezeu adevărat. înseşi cuvin
tele lor subliniază problema existentă. Ei spun: „Să zidim şi noi cu voi; căci,
şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru, şi-I aducem jertfe din vremea
lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici” (4:2). A spune că sa
maritenii au continuat să aducă jertfe Domnului nu era un lucru pe placul
unui iudeu evlavios. Jertfele care nu erau aduse în Ierusalim erau considerate
a fi asemenea jertfelor aduse idolilor (Leviticul 17:1-9)! Propunerea lor de a
oferi ajutor este refuzată în mod categoric. Zorobabel şi celelalte căpetenii
fac referire la decretul împăratului Cir al Persiei, potrivit căruia doar israeliţii
trebuie să rezidească Templul. în consecinţă, căpeteniile noii comunităţi sunt
îndreptăţite în mod legal să respingă propunerea coloniştilor aduşi de Esar-
Hadon. Aceşti oameni nu sunt nici membri ai poporului ales de Dumnezeu,
nici israeliţi, nici închinători autentici ai Dumnezeului celui adevărat. Ei nu
4 Brown, Let's Read the Old Testament, p. 91.

sunt israeliţi şi, de fapt, ei înşişi se prezintă ca fiind cei pe care împăratul
Asiriei i-a adus în ţară.5
în urma refuzului de a li se permite să participe la reclădirea Templului,
samaritenii încep să împiedice lucrarea de zidire. Ei încearcă din răsputeri să
îi descurajeze şi să-i oprească pe israeliţi din lucrarea lor. Această opoziţie vine
ca o confirmare a deciziei corecte luate de conducerea evreilor. Dacă samarite
nii ar fi dorit într-adevăr să ajute la construirea Templului, ei nu ar fi devenit
răuvoitori şi nu ar fi împiedicat lucrarea. Principala metodă la care au apelat
pentru a le face viaţa grea israeliţilor a fost aceea de a angaja „sfetnici ca să-i
zădărnicească lucrarea” (4:5). Ei au scris împăraţilor care au urmat la tronul
Persiei, acuzându-i pe iudei de răzvrătire. Opoziţia zădărniceşte cu succes
lucrarea de reconstruire a Templului. După aşezarea temeliilor, lucrarea este
oprită pentru paisprezece ani.6
Descriind opoziţia faţă de rezidirea Templului, istoricul face un salt peste
zilele lui Cir şi Dariu, pentru a arăta că opoziţia împotriva reclădirii cetăţii
a continuat încă şaizeci de ani, în timpul domniilor lui Asuerus (Xerxe) şi
Artaxerxe I (4:6-23).
Capitolul 5 al cărţii Ezra reia evenimentele care au avut loc în timpul dom
niei lui Dariu cel mare al Persiei. Acesta este momentul în care profeţii Hagai
şi Zaharia îndeamnă la înaintarea lucrării de construcţie (5:1-2). Templul este
| terminat, iar închinarea deplină este restaurată.
:
Partea a ll-a: Ezra conduce a doua întoarcere a celor

exilaţi (7:1-10:44)
I Cu toate că sub conducerea lui Zorobabel s-au întors aproape 50.000 de
iudei, optzeci de ani mai târziu, sub conducerea lui Ezra, s-au întors doar
aproximativ 2.000 de oameni. Ezra era strănepotul lui Hilchia (7:1), marele
preot din timpul domniei lui Iosia cel evlavios (640-609 î.Cr.). Hilchia fusese
preotul care a găsit copia „cărţii Legii Domnului, dată prin Moise” (2 Cronici
34:14). Deşi Ezra era preot prin naştere, el nu putea sluji ca preot, pentru că
se afla în robia babiloniană. De aceea, el a dedicat foarte mult timp studiului
Scripturii: „Acest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea
i
lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel” (7:6). „Căci Ezra îşi pusese
inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni
în mijlocul lui Israel legile şi poruncile” (7:10).
5C. F. Keil, TheBooks ofEzra, Neemia, and Esther (Grand Rapids, Michigan: Ecrdmans,
nedatată), pp. 58-59.
6 Şi anume, ultimii cinci ani ai domniei lui Cir (4:5), şapte ani şi jumătate ai domniei lui
Cambises, şapte luni ale domniei lui Smerdis şi un an al domniei lui Dariu, până în al doilea
an al domniei sale (4:24).
Ezra 389
Citind 2 Cronici, Ezra şi Neemia, observăm că poporul lui Israel cunoştea

foarte puţin Scripturile inspirate de Dumnezeu.
Pentru prima dată în istoria lui Israel şi Iuda, Cuvântul lui Dumnezeu şi-a
dobândit locul cuvenit, în special prin lucrarea lui Ezra.
Ezra a studiat Biblia de bunăvoie şi cu râvnă. Legea lui Dumnezeu ardea
în inima lui şi era vie în viaţa lui înainte ca el să-i înveţe pe alţii. Aceasta i-a
dat autoritatea de a vorbi cu puterea unei convingeri reale.7 Valoarea şi stator
nicia vieţii evlavioase a lui Ezra fuseseră remarcate de împăratul Artaxerxe al
Persiei care, printr-o scrisoare acordată lui Ezra, le-a dat împuternicire tuturor
celor din poporul lui Israel care doreau să plece cu el în Ierusalim (7:12-13).
Scrisoarea poruncea de asemenea ca el să primească tot ce-i era necesar pentru
zidirea Casei lui Dumnezeu (7:20). Deşi încă se afla sub stăpânirea Persiei, lui
Ezra i s-a dat puterea să numească magistraţi şi judecători care să guverneze
poporul lui Israel. De asemenea, i s-a poruncit să-i înveţe pe oameni Legea
lui Dumnezeu (7:25).
Doar un număr de aproximativ 2.000 de iudei s-au adunat la râul Ahava
unde, prin post şi rugăciune, ei au încredinţat călătoria lor în mâna Domnului,
amintindu-şi fără îndoială de izbăvirea minunată de care au avut parte israeli-
ţii sub conducerea împărătesei Estera, eveniment care avusese loc în intervalul
de optzeci de ani dintre primul val al celor care s-au întors din exil şi acest al
doilea val. Lui Ezra îi „era jenă” să ceară o gardă de corp întrucât o asemenea
cerere ar fi pus la îndoială puterea lui Dumnezeu de a izbăvi. întregul său
succes, bunătatea şi bunăvoinţa pe care i le arată împăratul, dorinţa poporului
şi protecţia de care are parte în timpul călătoriei, Ezra le atribuie mâinii ocro
titoare a lui Dumnezeu care se afla peste el (8:22).
Sosirea în Ierusalim
La sosirea în Ierusalim, Ezra a găsit poporul într-o stare şi mai rea decât
cea la care se aşteptase. Din zilele lui Zorobabel, iudeii din Ierusalim şi-au
pierdut încă o dată devotamentul faţă de singurul Dumnezeu adevărat. Unii
dintre descendenţii acelora care s-au întors cu optzeci de ani mai devreme au
nesocotit în mod grav Legea lui Dumnezeu cu privire la căsătoria cu cei din
afara poporului Israel. Răspunsul lui Ezra arată o profunzime deosebită a
sensibilităţii spirituale: „Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi
mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă, şi am stat jos mâhnit.
Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului
lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mâhnit, până la
jertfa de seară. Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea,
7 Hodgkin, Christ in all the Scriptura, p. 93.
cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre

Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis: «Dumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ru
şine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au
înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ce
ruri»” (9:3-6).
Reînvierea religiei adevărate

„Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsându-ne
câţiva oameni scăpaţi, şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne
lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre” (9:8).
Sub conducerea lui Ezra, trezirea ia forma unei reînsufleţiri a studiului Bibliei
şi a ascultării de voia revelată a lui Dumnezeu (cf. Neemia 8). Cuvântul Domnului,
citit şi prezentat de preotul Ezra, a avut o influenţă extraordinară asupra poporu
lui. înainte de exilul babilonian, Dumnezeu vorbise prin Isaia astfel:
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; t

Chemaţi-L, câtă vreme este aproape.
Să se lase cel rău de calea lui,
Şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui,
Să se întoarcă la Domnul
Care va avea milă de el,
La Dumnezeul nostru, i
Care nu oboseşte iertând.
(Isaia 55:6-7)
întorcându-se la Domnul cu toată inima lor, israeliţii hotărăsc să se în

toarcă şi de la vechiul lor stil de viaţă trăită în neascultare. Legea lui Moise
a fost încălcată, deoarece mulţi dintre israeliţi s-au căsătorit cu femei dintre
Neamuri. întregul popor al lui Iuda este adunat laolaltă şi se ia hotărârea ca
toate nevestele străine să fie despărţite de comunitatea lor. Timp de trei luni,
Ezra şi dregătorii numiţi de el ascultă şi soluţionează diferite cazuri. Astfel,
sunt identificate 113 cazuri de căsătorii amestecate şi este dat un decret privi (
tor la o despărţire categorică.
i Dacă harul lui Dumnezeu nu s-ar fi aflat peste ei, restaurarea Israelului nu
ar fi fost posibilă. Niciuna din seminţiile lui Israel nu a meritat acest tratament
plin de bunătate şi bunăvoinţă din partea lui Dumnezeu:
Ezra 391
Dacă suntem necredincioşi,

Totuşi El rămâne credincios,
Căci nu Se poate tăgădui singur.
(2 Timotei 2:13)
Reîntoarcerea în ţara promisă a unei rămăşiţe a Israelului era extrem de

importantă în planul lui Dumnezeu. Atât de multe promisiuni şi profeţii au
fost asociate cu ţara lui Iuda-promisiuni făcute lui Avraam, Isaac şi Iacov şi
profeţii date prin Isaia, Mica şi Ieremia-încât readucerea acestei rămăşiţe în
ţara promisă era esenţială. Totuşi, în spatele evenimentelor stă întotdeauna
un scop mai măreţ. întoarcerea din exilul babilonian şi restabilirea iudeilor în
propria lor ţară a pregătit calea pentru venirea lui Mesia cel promis, Cristosul
lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu trebuia să fie „născut din sămânţa lui
David, în ce priveşte trupul” (Romani 1:3; cf. 2 Samuel 7:12-13). Totuşi, nu
era îndeajuns ca El să fie din neamul aşteptat. El trebuia să Se nască în lo
cul profeţit. Dumnezeu a specificat acel loc. Cu 200 de ani mai devreme,
Domnul a făcut o promisiune prin profetul Mica:
Şi tu, Betleeme Efrata,

Măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda,
Totuşi din tine îmi va ieşi
Cel ce va stăpâni peste Israel,
Şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi,
Până în zilele veşniciei.
(Mica 5:2)
Fiul lui Dumnezeu trebuia să Se nască în Betleem, nu în Babilon, în ţara

sfântă a promisiunii, şi nu în ţara robiei. O rămăşiţă a iudeilor trebuia să se
întoarcă în ţara promisă.
Betleemul, Nazaretul şi Ierusalimul erau câteva dintre locurile geografice
care aveau legătură cu promisiunile referitoare la venirea Domnului nostru.
Peste doar 400 de ani de la zilele lui Ezra, „când a venit împlinirea vremii”,
Dumnezeu îl trimite „pe Fiul Său, născut din femeie” (Galateni 4:4). Israeliţilor
li s-a dat „înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgă
duinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Cristosul, care este mai pe sus
de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci” (Romani 9:4-5).
Aplicaţie
1. Priorităţi corecte
Este interesant să observăm ordinea priorităţilor pe care le-au avut evreii
la întoarcerea în Israel. Ei nu au început cu reclădirea zidurilor cetăţii. înainte
de a se gândi chiar şi la zidirea unor case pentru ei înşişi, iudeii întorşi s-au
gândit în primul rând la Templu, Casa lui Dumnezeu. Nu au început nici cu
temeliile şi zidurile Templului în sine. Ei au început cu reclădirea altarului
(3:2). Acest fapt ilustrează un adevăr etern, şi anume, că lucrarea de ispăşire
trebuie să primeze, să se afle în centrul tuturor preocupărilor vieţii noastre-în
biserică, în casă şi în societate în general. „Isus Cristos şi pe El răstignit” (1
Corinteni 2:2) trebuie să fie centrul preocupării şi principiul de autoritate în
toate domeniile vieţii.
!
2. Pocăinţă adevărată
Când Duhul Sfânt iluminează Cuvântul lui Dumnezeu, rezultatele sunt
minunate, unul dintre ele fiind pocăinţa sinceră şi autentică. Astfel, Israelul a
răspuns învăţăturii Scripturii, pentru că „... se strânsese la el [Ezra] o mulţi
me foarte mare de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii, şi poporul vărsa
multe lacrimi” (10:1). Există însă „o întristare a lumii” şi o „întristare care este
după voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 7:10). Primul tip de întristare este du
rerea trăită prin remuşcare sau regret în urma consecinţelor produse. Acesta
nu conduce la pocăinţă sau mântuire. Al doilea tip de întristare îl aduce pe
păcătos înaintea lui Dumnezeu, acesta mărturisindu-şi păcatele şi căutând
iertare şi îndurare.
Un alt semn al unei „întristări care este după voia Dumnezeu”, „aduce
o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată”,
este întoarcerea de la păcat, sau rugămintea disperată adresată lui Dumnezeu,
pentru harul şi puterea necesare unei întoarceri de la păcat (Isaia 55:7; Evrei
4:16; Galateni 5:16). Creştinii sunt motivaţi şi împuterniciţi de dragostea lui
Cristos (2 Corinteni 5:14-15) pentru a aduce „roade vrednice de pocăinţă”
(Matei 3:8) şi pentru a se purta „într-un chip vrednic de chemarea pe care au
; primit-o” (Efeseni 4:1).
3. Despărţire
în cartea Ezra se poate observa un fir al despărţirii: în primul rând, des
părţire de Babilon (1:1-3); în al doilea rând, despărţire de ajutorul lumesc în
Ezra 393
construirea Casei lui Dumnezeu (4:1-3); în al treilea rând, despărţire de sub

ordonarea faţă de protecţia umană (8:21-23); şi, în al patrulea rând, despărţire
de tovărăşii păcătoase (10:11-12).
Bazându-se pe profeţiile din Isaia 52:11 şi 2 Samuel 7:14, apostolul Pavel
susţine ideea separării din raţiuni spirituale atunci când dă creştinilor urmă
torul îndemn: „nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2
Corinteni 6:14):
„Ieşiţi din mijlocul lor,

Şi despărţiţi-vă de ei”, zice Domnul;
„Nu vă atingeţi de ce este necurat,
Şi vă voi primi.”
„Eu vă voi fi Tată, şi voi îmi veţi fi fii şi fiice,”
Zice Domnul Cel Atotputernic.
(2 Corinteni 6:17-18)
Zorobabel şi căpeteniile iudeilor au refuzat pe bună dreptate oferta sama-

ritenilor da a-i ajuta în reclădirea Templului. Deşi samaritenii au pretins că ei
se închinau înaintea Dumnezeului celui adevărat (4:2), ei au practicat, de fapt,
o formă coruptă de închinare înaintea lui Iehova. Ei au preluat obiceiurile pri
milor imigranţi în Samaria, care „se închinau Domnului, dar slujeau în acelaşi
timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi” (2
împăraţi 17:33). Zorobabel ştia că închinarea înaintea lui Dumnezeu fusese
alterată, se degradase.
Trebuie făcută o distincţie clară între cei care se închină Dumnezeului
adevărat şi cei care nu se închină Lui. Este nepotrivit ca aceia care nu sunt
creştini să fie confundaţi cu membrii autentici ai Bisericii lui Isus Cristos sau
să lucreze în numele Bisericii.
Concluzie
Cartea Ezra dezvăluie puterea şi harul lui Dumnezeu manifestate în ocro
tirea, călăuzirea, instruirea şi restaurarea poporului Său.
Importanţa Cuvântului revelat al lui Dumnezeu este ideea centrală a
întregii cărţi. Ezra însuşi este prezentat ca un om al Cuvântului, un om al
credinţei, un om al rugăciunii şi un om al curajului. El a iubit Cuvântul lui
Dumnezeu, a crezut în mesajul lui, a învăţat pe alţii adevărurile Cuvântului,
a trăit după principiile lui şi, prin predicarea lui, a influenţat vieţile copiilor
întorşi din robie. Fiecare generaţie şi fiecare naţiune au nevoie de asemenea
oameni ai Cuvântului.
Biserica lui Isus Cristos este puternică din punct de vedere spiritual doar
atunci când creştinii citesc, studiază, învaţă pe alţii şi se supun Scripturilor.
:
s
i
!
Neemia
„Cel mângâiat de lehova"
Autor: Neemia
(probabil)
Idee centrală:
„Rugăciune şi slujire cu dedicare"
Temă:
Zidirea împărăţiei lui Dumnezeu
prin rugăciune, slujire cu dedicare si
perseverenţă
„Ne-am rugat Dumnezeului nostru,

şi am pus o strajă zi şi noapte ...
Aşa făceam lucrarea."
Neemia 4:9, 21
Cuprins
1. Neemia devine guvernator în luda 1:1-2:10

i. Neemia află veşti despre starea deznădăjduită
a Ierusalimului 1:1-3
ii. Neemia reacţionează cu seriozitate şi rugăciune
stăruitoare 1:4-11
iii. După patru luni de rugăciune, Dumnezeu
îi deschide calea 2:1-10
2. Reconstruirea zidurilor Ierusalimului 2:11-6:19

i. Neemia soseşte la Ierusalim şi cercetează ruinele 2:11-16
ii. Neemia îi încurajează pe oameni să lucreze 2:17-20
iii. Lucrătorii şi lucrarea lor 3:1-32
iv. Ostilitatea şi dispreţul depăşite prin rugăciune şi
slujire cu dedicare 4:1-23
v. Neemia înfruntă nedreptatea şi asuprirea din interior 5:1-23
vi. Exemplul de generozitate oferit de Neemia 5:14-19
vii. Neemia se opune încercărilor de împiedicare a lucrării 6:-14
viii. Zidul cetăţii este ridicat în 52 de zile 6:15-19
3. Organizare, închinare şi desemnarea slujbelor 7:1-12:47

i. Porunci cu privire la păzirea cetăţii 7:1-3
ii. înregistrarea celor care s-au întors din exil, a slujitorilor şi a
animalelor 7:4-73
iii. Marea adunare 8:1-10:39
a. Citirea şi prezentarea Cuvântului 8:1-12
b. Prăznuirea Sărbătorii Corturilor 8:13-18
c. Mărturisirea păcatelor şi încheierea
legământului 9:1-10:27
d. Conţinutul legământului 10:28-39
iv. Oamenii care vin să locuiască în cetate 11:1-24
v. Oameni care au trăit în afara cetăţii 11:25-36
vi. înregistrarea preoţilor şi a leviţilor 12:1-26
vii. Neemia sfinţeşte zidurile Ierusalimului 12:27-43
viii. Desemnarea responsabilităţilor Templului 12:44-47
Neemia 397
4. Necesitatea unei alte reforme 13:1-31

i. Reforme sociale şi religioase 13:1-3
ii. Păcatul preotului Eliaşib 13:4-5
iii. Neemia se întoarce la Ierusalim după o absenţă de
doisprezece ani 13:6-7
iv. Reforme sociale şi religioase 13:8-31
i
Neemia
La sosirea în Iuda, preotul Ezra a găsit comunitatea de acolo într-o deznădăj

duită stare morală. Dezamăgirea a dus la deziluzie, iar deziluzia s-a transformat
în delăsare religioasă şi morală. Acest fapt reiese clar din cuvintele profetului
Maleahi (un contemporan al lui Neemia) şi cele ale lui Neemia. Preoţii, plic
tisiţi de îndatoririle lor, aduceau ca jertfă Domnului animale bolnave şi rănite
(Maleahi 1:6-14). Ei au ajuns să merite batjocura şi dezgustul din partea popo
rului pentru că au arătat favoritism în administrarea dreptăţii (Maleahi 2:7-9).
Legea lui Dumnezeu privitoare la sabat a fost ignorată: acesta nu era decât o altă
zi de afaceri şi comerţ (Neemia 13:15-18). Neplătirea zeciuielilor i-a determinat
pe leviţi să îşi neglijeze îndatoririle pentru a-şi câştiga existenţa (Maleahi 3:7-10;
Neemia 13:10-13). Numărul ridicat al divorţurilor a provocat un scandal public
(Maleahi 2:13-16). Oamenii se aflau într-o adâncă stare de deznădejde spiritua
lă şi îşi pierduseră încrederea în căpeteniile lor religioase (Maleahi 2:17; 3:13-15).
Vrăjitoria, adulterul, mărturia falsă şi exploatarea lucrătorilor şi a celor neprivi
legiaţi erau foarte răspândite (Maleahi 3:5). Săracii care-şi ipotecaseră ogoarele
în vreme de secetă sau pentru a-şi plăti taxele au ajuns robi împreună cu fiii şi
fiicele lor (Neemia 5:1-5). Căsătoriile cu păgânii erau frecvente (Maleahi 2:11).
i
Copiii rezultaţi din acele căsătorii amestecate deveneau tot mai muţi, fapt care a
avut consecinţe grave pentru viitorul naţiunii (Neemia 13:23-27).
: Lipsită de perspectivă şi moralitate, comunitatea iudaică din Iuda se afla în
pericolul dezintegrării. Erau necesare măsuri drastice. Era imperios necesară
o reformă profundă a vieţii-spirituale, sociale şi civile-a naţiunii.
în suveranitatea lui Dumnezeu, doi oameni au aplicat reformele care vor
salva naţiunea şi vor asigura stabilitatea necesară pentru cele patru secole care
au rămas până la venirea lui Mesia. Aceşti oameni, Ezra şi Neemia, au avut o
influenţă profundă asupra naţiunii. Ezra a reorganizat şi a reînnoit viaţa spiri
tuală a poporului. Neemia a reconstituit guvernarea civilă a acestuia.
Autor
Având în vedere că Ezra şi Neemia prezintă similarităţi de stil şi per
spectivă şi că, în Biblia ebraică, acestea au format iniţial o singură carte, ele
ar fi putut fi redactate de un singur scriitor. Este posibil ca Ezra, Neemia
sau un editor necunoscut să fi adunat laolaltă un anumit număr de surse
Neemia 399
originale, incluzând documente istorice realizate de Ezra (Ezra 7:27-9:15), şi

de Neemia (Neemia l:l-7:5; 12:31-43; 13:1-31), cu decretele oficiale ale împă
raţilor Persiei (2 Cronici 36:23; Ezra 1:1-4; 6:1-12; 7:11-26), toate presărate cu
informaţii culese din cărţile mai vechi ale Vechiului Testament.1
Context istoric
în anul 550 î.Cr., Cir a devenit împăratul Persiei. Unsprezece ani mai târ
ziu, el a cucerit Babilonul. In primul an al guvernării sale în Babilon, Cir a
dat un decret prin care îi încuraja pe iudei să se întoarcă în Iuda şi să recon
struiască Templul Domnului din Ierusalim. Prin urmare, în anul 538 î.Cr.,
50.000 de iudei s-au întors în ţara lui Israel (Ezra 2:64-65) sub conducerea
lui Zorobabel (Ezra 2:2). în cele din urmă, după o împotrivire semnificativă
din partea samaritenilor şi o încurajare deosebită din partea profeţilor Hagai
şi Zaharia2, Templul a fost terminat şi sfinţit în anul 516 î.Cr. Totul părea să
sugereze că va urma o perioadă de stabilitate şi prosperitate.
Se cunoaşte puţin despre următoarea perioadă din istoria iudeilor. Treptat,
entuziasmul iniţial a scăzut: iudeii împrăştiaţi pe întregul Imperiu Persan
şi-au pierdut interesul faţă de proiectul de restaurare a Israelului şi s-au mul
ţumit să se stabilească acolo unde se aflau. Viitorul comunităţii iudaice din
Iuda devenise nesigur şi dezolant. Babilon a rămas centrul vieţii iudaice pen
tru multe secole. Unii dintre israeliţii care s-au întors din Egipt, împreună cu
descendenţii lor, au prosperat. Dintre aceştia, unii, asemenea lui Neemia, s-au
ridicat ocupând poziţii înalte în conducerea persană.
După treisprezece ani de la a doua întoarcere a exilaţilor sub conducerea lui
Ezra, auzind veştile despre starea tristă a lucrurilor din Ierusalim, Neemia este
tulburat. El renunţă la confortul, luxul şi statutul de care se bucura în Persia
pentru a se alătura poporului îndurerat al lui Dumnezeu din Ierusalim.
Structură
în cea mai mare parte a ei, Neemia este o carte autobiografică. Activitatea
lui Neemia, consemnată în paginile cărţii, are loc în timpul domniei împă
ratului Artaxerxe I al Persiei, din al doisprezecelea an până după cel de-al
treizecilea an al domniei sale (2:1; 13:6)-adică din anul 445 î.Cr. până după
anul 433 î.Cr. în perioada respectivă, profetul Maleahi era de asemenea în
Ierusalim, fiind implicat activ în lucrarea la care Domnul îl chemase.3
2 Vezi cărţile acestor profeţi.
3 Este util să fie citite simultan cartea profetului Maleahi şi cea a lui Neemia.
Această carte conţine descrierea impresionantă a unui slujitor al lui

Dumnezeu. Aşa cum Ezra este un exemplu al unui lucrător al Cuvântului,
silindu-se să se prezinte pe sine „înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat,
ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul
adevărului” (2 Timotei 2:15), Neemia, la rândul său, este un lucrător aflat în
slujba lui Dumnezeu, care îmbină munca intensă cu ingredientul esenţial al
unei rugăciuni regulate şi stăruitoare.
Partea I: Neemia devine guvernator în luda (1:1-2:10)

Neemia se născuse în comunitatea de iudei care erau exilaţi în Babilon.
El a ajuns în poziţia înaltă de paharnic al lui Artaxerxe I, marele împărat al
vastului Imperiu Persan. Pe când se afla în slujba împăratului în capitala Susa,
Neemia a aflat de la Hanani, unul dintre fraţii săi, că cetatea Ierusalimului
se afla într-o situaţie jalnică, iar oamenii din Iuda erau într-o stare de în
tristare şi descurajare (1:1-3). Neemia se roagă. El se roagă cu stăruinţă şi
ardoare.4 El este un om evlavios. Este un om neprihănit, un om care se teme
de Dumnezeu, se supune Legii Sale şi este profund preocupat de onoarea şi
gloria lui Dumnezeu. De asemenea, el este un om al rugăciunii. El se roagă în
singurătate; se roagă în mijlocul celorlalţi credincioşi. Aceasta reiese din cu
vintele sale: „Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău,
şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău!” (1:11).
După patru luni de rugăciune, prin suveranitatea lui Dumnezeu, Neemia
are prilejul să-i împărtăşească împăratului îngrijorarea sa. Neemia răspun
de întrebării împăratului cu un curaj remarcabil şi îi prezintă cererea sa de a
călători în Iuda pentru a reconstrui Ierusalimul. împăratul Artaxerxe, ară
tând într-o oarecare măsură respectul pe care i-1 purta lui Neemia, îi aprobă
tot ce a cerut şi îi dă o escortă militară semnificativă. Neemia ştie însă că
măsurile luate de împărat se datorează unei autorităţi mai mari. Omul lui
Dumnezeu afirmă că „împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună
a Dumnezeului meu era peste mine” (2:8).
Partea a ll-a: Reconstruirea zidurilor Ierusalimului

(2:11-6:19)
Ajuns în Ierusalim, Neemia se odihneşte trei zile, fără îndoială pentru a-şi
reveni din lunga şi anevoioasa călătorie. Mai apoi se strecoară singur pe timp
I de noapte pentru a evalua el însuşi gradul de deteriorare a zidului cetăţii şi a
4 Cf. Ilie (1 împăraţi 18:41-44), despre care Iacov a scris: „Mare putere are rugăciunea
fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16-18).
Neemia 401
porţilor ei (2:12-16). Atât Ezra, cât şi Neemia dau Ierusalimului o evlavie dis
tinctivă. Amândoi dau dovadă de o mare credinţă, de stăruinţă în rugăciune şi
de o ascultare promptă. Dacă Ezra se remarcă prin ani îndelungaţi de studiu
al Scripturilor, abilităţi în expunerea şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu,
Neemia dovedeşte deosebite abilităţi organizaţionale şi administrative.5 In
timp ce înconjura zidurile cetăţii, probabil că el şi-a stabilit strategia pentru
proiectul de reclădire a acesteia.
După evaluarea situaţiei şi stabilirea unei strategii, următoarea sarcină a lui
Neemia este să înştiinţeze căpeteniile cetăţii şi să le motiveze pentru lucrare.
El consideră bunătatea lui Dumnezeu ca fiind puterea care a condus întreaga
lucrare (2:18). Odată înştiinţaţi, la lucrare se prezintă oameni cu diferite cali
ficări, care primesc sarcinile (3:1-32). Insă împotrivirea nu întârzie să apară.
Opoziţia din exterior

Ierusalimul se afla sub jurisdicţia lui Sanbalat şi Tobia, Neamuri care trăiau
în Samaria. Ei nu au fost deloc încântaţi de sosirea lui Neemia. Intr-adevăr,
„... nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel” (2:10).
Când Sanbalat şi tovarăşii lui află despre planurile de reconstruire a zidului
cetăţii, ei îi iau în derâdere pe iudei (2:19). Ei îi acuză pe iudei de faptul că
au pus la cale o acţiune de răzvrătire. Probabil că nu au pregetat să ducă acest
mesaj la palatul împărătesc din Persia. Neemia însă primise consimţământul
şi sprijinul deplin al împăratului Artaxerxe, aşa cu nu avea niciun motiv să se
teamă de vreun rău venit din partea lui.
Indignarea dregătorului Sanbalat creşte tot mai mult pe măsură ce lucra
rea de rezidire înaintează. El „s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut
joc de iudei” (4:1). Cu cât lucrarea avansează, se intensifică şi ostilitatea lui
Sanbalat. El şi Tobia s-au unit cu arabii, amoniţii şi asdodiţii pentru a ataca
în ascuns Ierusalimul şi pentru a stârni pe cât posibil tulburare în rândul isra-
eliţilor (4:8). Reacţia lui Neemia este exemplară: „Ne-am rugat Dumnezeului
nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor
lor” (4:9). Văzând că nu reuşesc să-i împiedice pe israeliţi, duşmanii lor încep
să semene spaimă printre ei. Aceştia răspândesc în rândul evreilor zvonul că
duşmanii lor îi împresoară, că vor fi nimiciţi cu toţii ftră să-i vadă măcar pe
cei care-i vor ataca. Neemia înlătură aceste zvonuri, amintind poporului de
protecţia pe care le-o asigură Dumnezeul lor „cel mare şi înfricoşat” (4:14). El
îi îndeamnă să lupte în Numele lui Dumnezeu şi în apărarea poporului lor, a
familiilor şi a caselor lor. Ei continuă clădirea: „cu o mână lucrau, iar cu alta
ţineau arma” (4:17).
5 Vezi paragraful de mai jos despre „Aplicaţie” pp. 404-405..
Lucrarea de reclădire a zidului cetăţii Ierusalimului este finalizată în doar

52 de zile (6:15). Această realizare remarcabilă este dusă la bun sfârşit pentru
că oamenii au lucrat îndelung şi fără osteneală. Neemia este el însuşi implicat
pe deplin în proiectul de reconstruire. El şi lucrătorii săi dorm în hainele de
lucru pe care nu şi le scot decât pentru a le spăla (4:23).
Odată ce zidurile sunt reconstruite, Sanbalat recurge la o modalitate mai sub
tilă de împotrivire. El şi aliaţii săi îi trimit lui Neemia o invitaţie oficială în care-i
cer să accepte o întâlnire cu ei pentru a discuta. Tema dezbaterii este scopul care
se află în spatele reconstruirii zidurilor cetăţii Ierusalimului. Neemia cunoaşte
intenţia lor de a-1 elimina din scenă prin orice mijloace cu putinţă (6:2). De aceea,
refuză să accepte invitaţia, deşi aceasta este făcută în cinci ocazii diferite.
Partea a lll-a: Organizare, închinare şi desemnarea

slujbelor (7:1-12:47)
îndată ce zidul este construit, Neemia ştie că popoarele din jur „s-au sme
rit foarte mult”, recunoscând că „lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului
nostru” (6:16). El petrece timp îndelungat, probabil aproape doisprezece ani,
organizând poporul lui Iuda, şi problemele ce ţin de cetatea Ierusalimului,
pregătindu-se să se întoarcă în capitala persană.
Un aspect deosebit al acestei perioade este ţinerea unei mari adunări sau
conferinţe. Neemia şi Ezra cheamă pe toţi israeliţii să se adune împreună:
bărbaţi, femei şi copii îndeajuns de mari să înţeleagă ceea ce se spune şi se face
(8:1, 3). Ezra şi leviţii instruiţi îi învaţă pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu.
Scripturile sunt citite, interpretate şi explicate celor care nu cunosc limba
ebraică (8:8). Poporul se închină lui Dumnezeu şi este prăznuită Sărbătoarea
Corturilor. Oamenii sunt adânc mâhniţi din pricina păcatului (9:1-3), se bu
cură în îndurarea şi bunătatea lui Dumnezeu (9:5-38) şi în rândul lor există
sentimentul unei profunde preocupări spirituale. Poporul îşi pecetluieşte de
votamentul faţă de Dumnezeu printr-un legământ solemn (10:28-39).
Este deschis un registru public în care să fie consemnat numărul oame
nilor care trăiesc în interiorul zidurilor cetăţii, numărul celor care trăiesc în
afara lor şi numărul celor care sunt preoţi şi leviţi. Mai apoi, după sfinţirea
zidurilor Ierusalimului şi însărcinarea leviţilor cu anumite responsabilităţi ale
Templului, Neemia pleacă în Babilon.
Partea a IV-a: Necesitatea unei alte reforme (13:1-31)

După o perioadă în care s-a aflat la curtea persană, Neemia se întoarce la
Ierusalim unde constată că este necesară o altă reformă. Marele preot Eliaşib
I
Neemia 403
a dat lui Tobia, amonitul (cf. 2:10), o încăpere mare în curţile Templului (13:5,
7), probabil pentru a-i servi ca locuinţă personală atunci când acesta se afla în
cetate. Acesta era un bun prieten al lui Sanbalat, însă niciunul dintre cei doi nu
arătase bunăvoinţă fată de Israel. Neemia condamnă deschis această alianţă lu-
» j »
mească dintre Eliaşib şi Tobia. El aruncă afară toate lucrurile lui Tobia, curăţă
odăile şi le restaurează pentru întrebuinţarea lor în scop divin (13:8-9). De ase
menea, Neemia atacă problema seculară a căsătoriilor amestecate. Problema
nu era una rasială sau culturală, ci de natură religioasă. Israeliţilor nu le este
îngăduit să ia în căsătorie pe cei care sunt dintre Neamuri, decât în condiţiile în
care aceştia devin israeliţi. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să ia în căsătorie
păgâni şi necredincioşi. Prin căsătorie, cei necredincioşi vor duce poporul lui
Dumnezeu în idolatrie şi păcat. Este citat exemplul împăratului Solomon ca o
ilustrare a faptului că până şi unul care „era iubit de Dumnezeul lui” a căzut în
păcat lăsându-se influenţat de nevestele sale necredincioase (13:26). Reforma
este impusă cu stricteţe şi însoţită de avertismente solemne.
Până în acest punct al istoriei lui Israel au fost făcute multe profeţii mi
nunate şi măreţe referitoare la Mesia cel promis. Revelaţia deplină a planului
urmărit de Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său în lume era aproape comple
tă; au mai rămas să fie descoperite profeţiile lui Maleahi. Strategia vitală prin
care diavolul încerca să zădărnicească promisiunile lui Dumnezeu consta în
împiedicarea întoarcerii din Babilon a celor aflaţi în exil. După restabilirea iu
deilor în Israel, diavolul a încercat să zădărnicească lucrarea de reclădire a ce
tăţii prin diferite obstacole. Dacă zidurile cetăţii ar fi rămas în ruină, israeliţii
ar fi fost vulnerabili în faţa nenumăraţilor duşmani. Lucrarea de reconstruire
preluată sub conducerea lui Neemia, atât a clădirilor, cât şi a guvernării civile,
împreună cu reforma spirituală preluată de Ezra reprezintă o contribuţie esen
ţială în restaurarea naţiunii lui Israel.
Stabilirea evreilor în propria lor ţară avea o importanţă crucială pentru
promisiunile legământului lui Dumnezeu. Ceea ce a realizat Neemia prin
împuternicirea dată de Dumnezeu a avut un rol vital în desfăşurarea şi împli
nirea finală a planului lui Dumnezeu pentru Cristos şi Biserica Sa.
Aplicaţie
1. Sacrificiu personal
Neemia nu era un simplu valet de curte, responsabil cu servirea vinu
lui; evident, el era unul dintre oamenii cei mai de încredere din împărăţie.
Paharnicul împăratului era responsabil să guste vinul din potirul împăratului
chiar înainte ca acesta să bea din el, pentru a se asigura că vinul nu era otrăvit;
aşa cum se obişnuia într-un asemenea caz, această poziţie de încredere presu
punea de asemenea că paharnicul slujea în calitate de sfetnic al împăratului.
Faptul că Neemia avea un rol atât de privilegiat şi respectat este evident din
numirea sa de către împărat în funcţia de guvernator al Iui Iuda. Probabil că
Neemia avea şi abilităţi administrative deosebite.
Starea spirituală a lui Neemia este cât se poate de clară: el se arată profund
mâhnit la auzul veştii privind situaţia tristă din Ierusalimul îndepărtat; el se
roagă stăruitor timp îndelungat, cerând înţelepciune şi călăuzire pentru a şti
cum trebuie să acţioneze; el renunţă de bunăvoie la confortul, poziţia şi presti
giul pe care le avea la curtea persană pentru a călători aproape 1.000 de mile,
pe un teren accidentat, spre ruinele unei cetăţi care a fost odată renumită-pen-
tru onoarea şi gloria lui Dumnezeu. Neemia este un excelent exemplu al unui
om care îl pune pe Dumnezeu pe primul loc, a cărui carieră este subordonată
nevoilor împărăţiei lui Dumnezeu, care părăseşte de bunăvoie totul atunci
când Domnul îi cere aceasta.
2. Post şi rugăciune
Neemia arată modul în care începe un credincios o lucrare semnificativă pen
; tru Dumnezeu-în post şi rugăciune stăruitoare (1:4; cf. Faptele Apostolilor 13:3;
14:23). Aceasta este totodată modalitatea prin care putem face faţă oricărei crize
sau probleme majore (Daniel 9:3-19). Postul reprezintă o parte importantă a vie
ţii noastre de credinţă (Matei 9:14-15; 1 Corinteni 7:5). Este o activitate tainică,
j
în strânsă legătură cu rugăciunea (Matei 6:16-18). Pe cât este cu putinţă, nimeni
I
nu ar trebui să cunoască acest aspect al vieţii noastre, ci plecaţi pe genunchi, să ne
rugăm lui Dumnezeu: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6).
! O altă lecţie pe care o putem învăţa din rugăciunile lui Neemia este dată
de modul în care el se adresează lui Dumnezeu, reamintindu-I de legământul
Său, caracterul Său şi promisiunile Sale (1:5, 8-10). Cererea adusă înaintea lui
Dumnezeu se bazează pe tot ceea ce Dumnezeu a revelat despre El însuşi şi
despre planurile şi voia Sa: „îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă
cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14).
Neemia 405
3. Strategie pentru Biserică

Gestul lui Neemia de a cerceta zidurile cetăţii pe timp de noapte ilustrează
locul pe care îl ocupă strategia şi planificarea în lucrarea Domnului (2:12-16).
Dumnezeu i-a pus gândul în minte, însă era datoria lui să găsească cea mai
bună modalitate de a împlini acest scop. Talentul cu care suntem înzestraţi,
abilităţile înnăscute, tehnicile învăţate, maturitatea şi perspectiva spirituală tre
buie puse toate în slujba lui Dumnezeu, care ni le-a dat. „Orice ni se dă bun şi
orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl” (Iacov 1:17). Să ne
prezentăm pe noi înşine pe deplin-trup, minte, spirit, cu toate cunoştinţele
noastre, educaţie şi înţelepciune-„ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”,
aceasta este „slujba duhovnicească” pe care o avem (Romani 12:1).
Al doilea pas făcut de Neemia a fost acela de a stimula căpeteniile să lu
creze intens în slujba lui Dumnezeu (2:17-18). Ulterior, în vremea Noului
Testament, Iosif şi-a câştigat numele „Barnaba”, însemnând „Fiul mângâierii”
(Faptele Apostolilor 4:36). El avea talentul de a-i însufleţi pe alţii în lucrarea
lor pentru Domnul (Faptele Apostolilor 11:22-24).
A treia parte a strategiei lui Neemia a fost să întrebuinţeze şi să organizeze
abilităţile şi cunoştinţele unei mari varietăţi de oameni (3:1-32). Este ilustrat
aici adevărul potrivit căruia toţi credincioşii sunt datori să contribuie la bu
năstarea şi dezvoltarea Bisericii lui Cristos (1 Corinteni 12:12-27). Sarcina
liderilor Bisericii este „desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pen
tru zidirea trupului lui Cristos” (Efeseni 4:12). Aceasta presupune a-i învăţa,
a-i organiza, a le da posibilităţi şi a-i motiva pe membrii hisericii locale, astfel
încât lucrarea lui Dumnezeu să fie consolidată şi extinsă.
Concluzie
Neemia a fost un remarcabil om al lui Dumnezeu. Prin mari sacrificii, el
s-a dedicat pe sine lucrării lui Dumnezeu. In planurile iniţiate pentru poporul
lui Dumnezeu, Neemia a lucrat cu strategie. I-a motivat pe alţii să lucreze pen
tru cauza lui Dumnezeu. Şi-a folosit talentele date de Dumnezeu pentru a-L
sluji pe Domnul şi poporul Domnului. El a fost un om cu o credinţă profun
dă, care s-a rugat cu ardoare şi a ascultat din toată inima. Pentru toţi creştinii
el este un exemplu prin modul în care îmbină elementele esenţiale ale evlaviei,
slujirii cu dedicaţie şi rugăciunii pentru zidirea Bisericii lui Dumnezeu.
Neemia aduce o concluzie potrivită la istoria Vechiului Testament. Tot
ceea ce apare în Biblie după această carte a fost introdus sub formă de poezie
sau profeţie. Cu excepţia lui Maleahi, care a fost contemporan cu Neemia,
toate celelalte cărţi precedă Neemia în termenii cronologiei. De-a lungul a
trei milenii şi jumătate, Israelul a primit un număr extraordinar de profeţii

minunate: [Dumnezeu] a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci,
în multe rânduri şi în multe chipuri” (Evrei 1:1). Cartea Neemia încheie isto
ria Vechiului Testament. Domnul a hotărât să lase poporului un sentiment al
speranţei şi aşteptării. Israelul, redus la o rămăşiţă formată în principal din cei
proveniţi din seminţia lui Iuda, este readus în propria sa ţară pentru a-L aştep
ta pe Mesia. Astăzi ei sunt cunoscuţi mai mult ca iudei decât ca israeliţi.
Vor trece 400 de ani de tăcere profetică până la venirea premergătorului
Domnului Isus Cristos. Tăcerea va fi curmată de solul care va vesti venirea
Celui ce va fi „Solul legământului” (Maleahi 3:1). Ioan Botezătorul va curma
tăcerea, intrând pe scena istoriei ca „un glas care strigă: «Pregătiţi în pustie
calea Domnului»” (Isaia 40:3; cf. Marcu 1:2-3).
Şi
li
I
(„stea")
Autor: Necunoscut
(posibil Mardoheu-vezi 9:20)
Idee centrală: „Pentru o vreme ca aceasta"
Temă:
Suveranitatea ascunsă,
dar sigură a lui Dumnezeu
„Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca

aceasta ai ajuns la împărăţie?"
Estera 4:14
Cuprins
1. Ospăţul lui Ahaşveroş şi urmările acestuia 1:1-2:23

i. Un ospăţ de şase luni pentru nobilime 1:1-4
ii. Un ospăţ de şapte zile pentru toţi cetăţenii capitalei 1:5-8
iii. împărătesei Vasti i se porunceşte să se prezinte înaintea împăratu
lui, însă ea refuză 1:9-12
iv. împăratul mânios o detronează pe împărăteasă 1:13-22
(între capitolele 1 şi 2, împăratul Ahaşveroş conduce o armată de cinci milioane de soldaţi într-un
atac împotriva Greciei. în bătălia de la Termopile, mezii şi perşii suferă o înfrângere cumplită.)
v. Căutarea unei noi împărătesei este aleasă Estera 2:1-20

vi. Mardoheu salvează viaţa împăratului Ahaşveroş 2:21-23
2. Evenimentele care conduc la ospăţul dat de Estera şi urmările acestuia

3:1-7:10
i. Mardoheu refuză să-i aducă omagii lui Haman 3:1-4
ii. Planul lui Haman de nimicire a iudeilor 3:5-15
iii. întristarea lui Mardoheu şi a iudeilor din pricina decretului 4:1-4
iv. Mesajul lui Mardoheu pentru împărăteasa Estera 4:5-14
v. Postul Esterei 4:15-17
vi. Estera se adresează cu îndrăzneală împăratului 5:1-8
vii. Haman ridică o spânzurătoare pentru Mardoheu 5:9-14
viii. Insomnia lui Ahaşveroş şi citirea cronicilor 6:1-3
ix. Mândria lui Haman conduce la o cinstire deosebită acordată lui
Mardoheu 6:4-14
x. Ospăţul dat de Estera; Haman este deconspirat 7:1-6
xi. Spânzurarea lui Haman pe spânzurătoarea ridicată pentru Mardoheu
7:7-10
3. Instituirea sărbătorii Purim şi continuarea ei 8:1-10:3

i. împărăteasa Estera face pledoarie pentru viaţa poporului ei 8:1-6
ii. împăratul Ahaşveroş autorizează posibilitatea de autoapărare a iu
deilor 8:7-17
iii. Ziua de autoapărare acordată iudeilor 9:1-19
iv. Instituirea sărbătorii Purim 9:20-32
v. Avansarea lui Mardoheu 10:1-3
Estera
De-a lungul istoriei, Dumnezeu a ridicat o serie de împărăţii păgâne pen

tru a-Şi pedepsi poporul din pricina răzvrătirii sale, a păcatului înfăptuit. In
perioada Vechiului Testament şi chiar în cea a Noului Testament, Israelul a
fost lovit de cinci mari imperii. Primul mare imperiu a fost Asiria, cu capita
la la Ninive, pe râul Tigru. Acest imperiu a fost în final distrus de Babilon,
a cărui capitală cu acelaşi nume se afla pe râul Eufrat. A venit apoi Cir din
Persia (Iranul de astăzi). El i-a cucerit pe mezi, instituind împărăţia mezilor
şi perşilor, iar apoi şi-a extins vasta împărăţie învingându-1 pe Nebucadneţar
al Babilonului. Grecii au constituit următorul mare imperiu sub conducerea
lui Alexandru cel Mare şi, în cele din urmă, în vremea Noului Testament, s-a
ridicat ca putere mondială Imperiul Roman.
Cartea Estera vorbeşte despre relaţia credincioasă a lui Dumnezeu cu po
porul Său, Israel, în epoca marelui Imperiu Babilonian.
Autor
Autorul cărţii Estera este necunoscut, deşi ar putea exista un indiciu care
să sugereze că istoricul a fost Mardoheu (9:20). în definitiv, el nu a fost doar
un martor ocular al evenimentelor petrecute, ci a jucat totodată rolul princi
pal în desfăşurarea lor. Dacă relatarea nu a fost scrisă de Mardoheu, atunci,
fără îndoială, autorul a folosit însemnările lui Mardoheu şi, de asemenea, el
ar fi putut avea acces la cronicile împăraţilor mezilor şi perşilor (2:23; 10:2).
Augustin a atribuit lui Ezra calitatea de autor al ei. Totuşi, după cum am ară
tat în mod repetat, pentru cei care cred Biblia nu este important autorul uman
al scrierii. Calitatea divină a autorului cărţii este certă.
Este cartea Estera calificată să fie inclusă în Scripturile inspirate divin? Nu
a existat întotdeauna un acord între iudei sau creştini privind includerea căr
ţii Estera în canonul Vechiului Testament. Se ştie că lui Luther nu i-a plăcut
această carte şi ar fi dorit ca ea să nu existe!1 De asemenea, şi în zilele noastre
este pusă la îndoială autoritatea acestei scurte cărţi de a fi inclusă în canonul
Scripturii. Argumentele aduse împotriva includerii ei în Scriptură se bazează
pe lipsa conţinutului spiritual al cărţii: în primul rând, Numele lui Dumnezeu

nu apare în paginile ei, în schimb, de 187 de ori se face referire la un împă
rat păgân; în al doilea rând, nu se menţionează deloc rugăciunea, Legea lui
Moise, nici vreun alt tip de slujire înaintea lui Dumnezeu, cu excepţia posibilă
a rugăciunii; în al treilea rând, singura referire la supranatural constă în obice
iul superstiţios al păgânilor de a respecta zilele norocoase (3:7); în al patrulea
rând, ea nu este citată în Noul Testament; şi, în al cincilea rând, Sărbătoarea
Purim nu are nicio legătură cu doctrina Noului Testament.
Chiar dacă toate acestea sunt argumente convingătoare împotriva cano-
nicităţii cărţii Estera, o simplă explicaţie se opune tuturor obiecţiilor: car
tea a fost scrisă pentru iudeii care trăiau într-un mediu social străin. Cartea
Apocalipsa a fost scrisă într-un context similar al persecuţiei; prin aceasta se
explică întrebuinţarea simbolurilor şi a imaginilor dramatice pe care numai
creştinii ar fi în stare să le interpreteze şi să le înţeleagă.
în primul rând, cartea a fost scrisă în Persia, astfel că nu putea să-L cin
stească pe Dumnezeu în mod direct. Orice utilizare a unui nume persan cu
referire la Dumnezeu ar fi adus o mare necinstire Domnului.
în al doilea rând, numele lui Dumnezeu (YHWH) apare în formă de acro
stih de patru ori în textul ebraic (1:20; 5:4,13; 7:7). Primele litere din patru cu
vinte ebraice consecutive formează numele YHWH în patru versete diferite.
în al treilea rând, absenţa Numelui lui Dumnezeu slujeşte scopului de a
ilustra purtarea de grijă tainică, dar providenţială a lui Dumnezeu în ciuda
aparenţelor exterioare (Deuteronomul 31:18; cf. v. 8). în cele din urmă, omi
i terea Numelui lui Dumnezeu şi a oricăror referiri spirituale directe poate fi
un semn al dezaprobării arătate de Dumnezeu faţă de acei iudei care au pre
ferat confortul Persiei în loc să emigreze pentru a reface Templul şi naţiunea
în Iuda.2
Iudeii acordă acestui fragment de istorie antică locul al doilea după cele
cinci cărţi ale lui Moise. De asemenea, ei celebrează Sărbătoarea Purim după
instrucţiunile date de Mardoheu.
Cartea Estera are o contribuţie unică în sublinierea puterii lui Dumnezeu
de a-Şi apăra poporul şi de a-Şi împlini promisiunile legământului.
Criza din Babilon despre care se relatează în cartea Estera avea implica
ţii nu doar pentru viitorul iudeilor din Babilon, ci şi pentru cei din întregul
Imperiu Persan, inclusiv Iuda. Victoria duşmanilor poporului lui Dumnezeu
ar fi dus la exterminarea iudeilor de pe toată faţa pământului.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu se va împlini. Fiul Său va veni pe pământ
„născut din femeie” (Galateni 4:4). Legămintele făcute cu Avraam şi David
vor fi onorate. Profeţia lui Mica se va împlini, iar Mesia Se va naşte în Betleem
2 Wilkinson şi Boa, Talk Thru tbe Old Testament, p. 33.
Estera 411
Efrata (Mica 5:2). Cartea Estera ocupă un loc important în Scripturile „insu
.
flate de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16).
I
Context istoric
Cele mai măreţe vremuri pentru naţiunea israelită au fost, fără îndoială,
acelea de care s-au bucurat sub domnia împăratului David. Când Solomon,
■ fiul acestuia, a devenit împărat, începutul domniei lui a fost marcat de o peri
oadă de linişte, dar deşi Solomon a avut o înţelepciune remarcabilă şi ftră egal,
el nu a fost în stare să-şi înfrâneze tendinţele şi excesele păcătoase. Slăbiciunea
împăratului şi păcatele sale au contribuit la declinul ce urma să conducă în
cele din urmă la divizarea împărăţiei. Zece seminţii au constituit naţiunea
cu numele de „Israel”, iar două seminţii au constituit naţiunea cu numele de
!
„Iuda”. Deşi cele zece seminţii au purtat numele „Israel”, cele două seminţii au
fost cele care au păstrat mult mai mult din valoarea spirituală a adevăratului
Israel. Păcatul şi necredincioşia de care au dat dovadă în mod repetat au dus la
atacul asirienilor împotriva Israelului şi, în cele din urmă, la luarea în robie a
ţ
poporului din împărăţia nordică. Cele două seminţii ale lui Iuda şi Beniamin,
având capitala la Ierusalim, au dăinuit mai mult timp ca naţiune. După aproa
pe 350 de ani de la moartea lui Solomon, cei care au mai rămas din seminţiile
lui Israel au fost duşi în exil: în anul 586 î.Cr., Nebucadneţar al Babilonului
i-a luat în exil la 700 de mile depărtare de casă. Urmau să petreacă şaptezeci
de ani în exil în ţara Babilonului, până când Domnul avea să înceapă procesul
de readucere a lor în ţara promisă şi de refacere a naţiunii.
Cărţile Ezra, Neemia şi Estera pot fi încadrate în ultima parte a exilului
babilonian. Prima întoarcere din exilul babilonian a avut loc în anul 538 î.Cr.,
sub conducerea lui Zorobabel (Ezra 2:2), iar a doua întoarcere a avut loc opt
zeci de ani mai târziu, sub conducerea lui Ezra (Ezra 7:1-8). După alţi 14 ani,
Neemia părăsea curtea babiloniană pentru a se alătura lui Ezra în Ierusalim
(Neemia 2:1,11).
Cartea Estera are în vedere perioada de 80 de ani care au trecut între prima
şi a doua întoarcere în Ierusalim a celor aflaţi în exil (538-458 î.Cr.). Aceasta
este perioada cuprinsă între primele şase capitole ale cărţii Ezra şi cele patru
capitole ulterioare. Cartea Estera oferă singura relatare biblică a evenimente
lor cu care s-au confruntat cei mai mulţi dintre iudei, care au preferat să ră
mână în Persia decât să se întoarcă din exil în Israel. Putem stabili cu precizie
datele cărţii Estera după numele împăratului. Ahaşveroş este numele ebra
ic, iar Xerxe, numele grecesc al împăratului Khshayarsh al Persiei (486-464
Î.Cr.). Ospăţul lui Ahaşeroş a avut loc în al treilea an al domniei sale (1:3), deci
în anul 483 î.Cr. Istoricul Herodot consideră acest ospăţ ca fiind ocazia cu
care Ahişveroş a pus la cale războiul său cu Grecia. Trei ani mai târziu (480
î.Cr.), ei a fost învins de greci la Salamis, iar Herodot relatează că Ahaşveroş
şi-a găsit consolare în haremul său. Aceste date corespund perioadei în care
au fost aduse înaintea lui tinere femei, iar Estera a fost aleasă şi încoronată ca
împărăteasă a Persiei (2:16-17). Având în vedere că evenimentele relatate în
restul cărţii s-au petrecut în anul 473 î.Cr. (3:7-12), perioada pe care se întinde
relatarea conţinută în această carte este de zece ani, anii 483-473 î.Cr.3
Structură
Trei sărbători domină cartea Estera: ospăţul lui Ahaşveroş (1:1-2:23), os
păţul Esterei (3:1-7:10) şi sărbătoarea Purim (8:1-10:3).
1. Ospăţul lui Ahaşveroş şi urmările acestuia (1:1-2:23)

împăratul Ahaşveroş a domnit peste vastul imperiu al mezilor şi perşilor
din anul 486 până în 464 î.Cr. împărăţia sa a inclus ţara Babilonului; de fapt,
el „domnea de la India până în Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţinu
turi” (1:1). El era fiul lui Dariu, care este menţionat în cărţile Ezra şi Daniel,
şi nepotul din partea mamei sale al împăratului Cir, care a dat decretul pri
vitor la întoarcerea iudeilor în Ierusalim pentru reconstruirea Templului (2
Cronici 36:22-23; Ezra 1:1-4; Isaia 45:1).
în al treilea an al domniei sale, Ahaşveroş dă un ospăţ pentru domnitorii,
căpeteniile şi funcţionarii publici care guvernau peste cele 127 de provincii
ale sale (1:3). După şase luni de ospăţ neîncetat cu nobilimea, el invită pe toţi
cetăţenii capitalei sale să participe la petrecerea dată de el, care ţine şapte zile
(1:5). în ultima zi, el îi porunceşte împărătesei sale, împărăteasa Vasti, să se
prezinte seara înaintea lui, însă ea refuză categoric să se arate înaintea oaspe
ţilor bărbaţi ai soţului ei. Furios, împăratul Ahaşveroş, urmând sfatul consili
erilor săi, divorţează şi o detronează pe Vasti.
Cele mai frumoase femei din imperiu sunt aduse în capitală pentru ca împă
ratul să-şi poată alege o nouă soţie pe placul său. Printre aceste fecioare se află o
tânără evreică numită Hadasa, cunoscută după numele ei persan „Estera”. Fiind
născută în exil Persia şi pierzându-şi părinţii pe când era foarte mică, Estera a
fost adoptată de verişorul ei, Mardoheu, un israelit din seminţia lui Beniamin.
După pregătirea obişnuită, Estera este adusă înaintea împăratului care o
alege să-i fie împărăteasă. Astfel, după patru ani de la divorţul de împărătea
sa Vasti, Ahaşveroş se căsătoreşte cu Estera, care devine împărăteasa Persiei.
Până în acest moment, Estera nu şi-a dezvăluit neamul.
3 Ibid., p. 131.
Estera 413
După căsătorie, Estera continuă relaţia apropiată cu Mardoheu, tutorele ei

iubit şi mentorul ei de încredere. în timpul uneia dintre vizitele lui zilnice în
împrejurimile palatului, Mardoheu aude, fără să vrea, despre un complot de
asasinare a împăratului. El o informează pe Estera, care la rândul ei îi spune
vestea soţului ei, împăratul Ahaşveroş. Conspiraţia este descoperită; iar aşa-
zişii asasini sunt spânzuraţi. Demersul lui Mardoheu în apărarea vieţii împă
ratului „a fost scris în cartea Cronicilor în faţa împăratului” (2:23), iar apoi,
aparent uitat.
La câtva timp după căsătoria împăratului Ahaşveroş cu Estera, Haman,
agaghitul, este numit în funcţia de prim-mi nistru. împăratul porunceşte ca
lui Haman să i se acorde cea mai mare cinste. înaintea lui, oamenii trebuiau
să se plece şi să-i aducă omagii. Mardoheu însă refuză să se supună (3:2). Când
i se cere o explicaţie pentru refuzul său de a se pleca înaintea lui Haman,
Mardoheu le spune celor care l-au întrebat „că este iudeu” (3:4). în lunga lor
istorie, au existat mii şi mii de israeliţi care nu au ezitat să se plece înaintea
oricui sau a orice, dacă aceasta era în avantajul lor. Simplul fapt al plecăciunii
înaintea unui demnitar nu contravenea niciuneia dintre Legile lui Dumnezeu.
Israeliţii aveau obiceiul să se arunce cu faţa la pământ înaintea unei persoane
înălţate, în special înaintea unui împărat (2 Samuel 14:4; 18:28; 1 împăraţi
1:16). Refuzul lui Mardoheu de a-i arăta această onoare lui Haman indică,
probabil, faptul că refuzul lui avea la bază un alt motiv. Este posibil ca perşii
să fi atribuit o semnificaţie divină demnitarilor, în special împăratului. Acest
omagiu, care probabil că era considerat un act de reverenţă şi închinare
înaintea unui dumnezeu, trebuia, prin porunca împăratului, să fie acordat lui
Haman ca reprezentant al său. Mardoheu nu putea face acest lucru fiiră a se
lepăda de credinţa sa. Omul care a sfătuit-o pe tânăra aflată în grija lui să nu-
şi dezvăluie originea şi neamul (2:10, 20) nu va proceda la fel acum. în această
simplă afirmaţie, „El le spusese că este iudeu”, declarat faptul că Mardoheu
este un iudeu care se teme de Dumnezeu, un om cu principii temeinice, un
om cu un profund devotament pentru Dumnezeu.
Haman s-a aprins de mânie. Descoperirea faptului că Mardoheu este iu
deu nu face decât să-i intensifice sentimentele de duşmănie, pentru că el este
un amalecit, un descendent al împăratului Agag (3:1; cf. 1 Samuel 15:1-33).
Flacăra ostilităţii dintre Amalec şi Israel este reaprinsă: Haman plănuieşte
nimicirea întregului neam al lui Israel într-o bună zi. Folosind o strategie
subtilă şi ascunzând cu grijă adevărul, Haman obţine un decret de la împăra
tul Ahaşveroş pentru exterminarea iudeilor din întregul imperiu (aceasta i-ar
include şi pe cei care s-au întors în Ierusalim).
Auzind veştile, Mardoheu trimite vorbă împărătesei Estera, care nu ştia
nimic despre decret. Verişorul ei stăruie ca ea să se folosească de influenţa pe
care o avea înaintea împăratului. Cuvintele lui reprezintă cuvintele-cheie ale

întregii cărţi: „Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi iudeii, pen
tru că eşti în casa împăratului. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea
vor veni din altă parte pentru iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine
ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” (4:13-14).
Aceste cuvinte subliniază încă o dată că Mardoheu este un om al lui
Dumnezeu, prin încrederea sa tacită, nemărturisită, în suveranitatea
Dumnezeului lui Israel.
2. Evenimentele care conduc la ospăţul dat de Estera

şi urmările acestuia (3:1-7:10)
Estera răspunde acestui apel. După chemarea adresată poporului din ce
tate de a i se alătura într-un post de 72 de ore, Estera decide să îşi rişte viaţa
apropiindu-se de împărat fără a fi invitată. împăratul îi acordă o audienţă şi,
înainte ca ea să-şi dezvăluie scopul, îi promite că îi va da orice va cere, chiar
şi jumătate din împărăţie. în acest timp, Haman plănuieşte execuţia publică
a iudeului Mardoheu.
în noaptea în care Haman fierbe măcinat de ură faţă de Mardoheu, îm
păratul Ahaşveroş nu poate dormi. Un alt semn al prezenţei „degetului lui
Dumnezeu” poate fi văzut în aceste cuvinte simple: „în noaptea aceea, îm
păratul n-a putut să doarmă” (6:1). Ahaşveroş trimite să îi fie adusă cartea
aducerilor-aminte şi, citind relatările mai recente, el găseşte relatarea privind
loialitatea pe care a dovedit-o Mardoheu faţă de împărat şi descoperă com
plotul uneltit împotriva lui. Ahaşveroş întreabă dacă Mardoheu a primit vreo
răsplată sau recunoaştere publică. împăratului i se spune că nu s-a făcut nimic
pentru el (6:3). îndată, împăratul aude paşi în curtea exterioară. Haman a ve
nit să ceară permisiunea de a-1 executa pe Mardoheu.
Cele ce urmează prezintă o excelentă ironie dramatică. împăratul se gân
deşte la Mardoheu, dorind să-l onoreze. Haman se gândeşte la Mardoheu,
dorind să-l spânzure. Fără a menţiona numele lui Mardoheu, împăratul îi cere
lui Haman să-i sugereze modalităţi de a cinsti un om care este plăcut împăra
tului. Arogantul şi orgoliosul Haman este convins că împăratul se referă la el
şi, astfel, vorbeşte despre mari onoruri (6:7-9). Deodată, adevărul este dezvă
luit. împăratul doreşte să-l cinstească pe Mardoheu. Iar Haman va trebui să-l
conducă pe străzi. Ce umilire pentru Haman!
Când împăratul şi Haman se duc la cel de al doilea ospăţ, Estera îi cere
împăratului să-i dea viaţa ei şi poporului ei (7:3-4). Ea îl descoperă pe Haman
ca fiind aşa-zisul făptaş al uciderii în masă a iudeilor. Aprins de mânie, împă
ratul iese în grădină. Haman se roagă pentru viaţa lui. împăratul se întoarce
Estera 415
şi, găsindu-l pe Haman la picioarele soţiei sale, presupune că acesta voia să-i
facă rău. Ahaşveroş îl condamnă la moarte imediat. împăratul oferă împără
tesei Estera toată averea lui Haman (8:1). Ea cere o anulare a decretului dat
împotriva iudeilor, însă potrivit legii mezilor şi perşilor, odată emis, un decret
nu mai poate fi schimbat sau anulat. Mardoheu primeşte autoritatea de a pre
găti un alt decret prin care iudeilor din întregul imperiu li se dă dreptul de a
se apăra şi a se răzbuna împotriva duşmanilor lor.
In ziua stabilită, după nouă luni de la promulgarea celui de-al doilea decret,
500 de duşmani ai iudeilor sunt ucişi în capitala Susa, iar în provincii, numă
rul duşmanilor nimiciţi se ridică la 75.000. în ziua următoare, în capitală sunt
ucişi alţi 300 de duşmani. Se estimează că Imperiul Persan, din India până în
Etiopia, avea un număr de cel puţin o sută de milioane de locuitori. Numărul
iudeilor se situa între două şi trei milioane, din care cel puţin 500.000 până la
I 700.000 puteau purta arme.4 „Nimeni n-a putut să le stea împotrivă, căci frica
de ei apucase pe toate popoarele!” (9:2).
3. Instituirea sărbătorii Purim şi continuarea ei (8:1-10:3)

Ga urmare a acestei întorsături impresionante pe care o iau evenimentele,
a fost instituită sărbătoarea Purim ca o comemorare neîncetată pentru iudei
(9:26-27). Este numită sărbătoarea Purim după numele Pur, soarta, pentru că
Haman a aruncat sorţii cu privire la nimicirea iudeilor (3:7).
Influenţa şi puterea care s-au aflat în spatele lui Haman în încercarea
de ucidere a iudeilor este diavolul, cel mai mare duşman al lui Dumnezeu.
Această parte a istoriei relatează o încercare obişnuită a lui Satan de a ză
dărnici planul lui Dumnezeu privitor la naşterea lui Mesia. Nimicirea israe-
liţilor, în special a celor din seminţia lui Iuda, ar elimina orice posibilitate ca
Dumnezeu să-Şi împlinească promisiunile (Geneza 49:10; 2 Samuel 7:12-16;
1 împăraţi 11:36). în încercarea sa de a-i extermina pe iudei, Haman a acţio
nat ca un agent al diavolului.
Ahaşveroş era împărat peste toţi iudeii din Iuda, ca şi peste cei din Persia
sau Babilon. Diavolul ştia că Izbăvitorul care trebuia să se ridice dintre des
cendenţii lui David îi va distruge puterea. El l-a încurajat pe Saul îryggg££ jea
lui de a-1 ucide pe David aruncând de două ori cu suliţa în el j^mnulrinlatft
neîncetat prin ţară. El a inspirat-o pe împărăteasa Atalia în|tficerGţţe^gfc4e
a nimici linia împărătească. El l-a aţâţat pe Haman să tre3â^peded^}d
4 Kcil, The Books ofEzra, Neemia and Esther, pp. 308-309.
o aşa-zisă insultă venită din partea unui om la exterminarea intenţionată a

întregului său neam. Acelaşi duh răuvoitor l-a călăuzit pe Irod mai târziu în
încercarea de a-L ucide pe Isus Cristos prin omorârea tuturor „pruncilor de
parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împre
jurimile lui” (Matei 2:16).
De fiecare dată când Satan a lansat un atac, Domnul Şi-a izbăvit poporul şi
Şi-a protejat planul plin de îndurare de a-L trimite pe Fiul Său în lume. Scriptura
a profeţit despre această ostilitate (Geneza 3:15; cf. Romani 16:20). într-adevăr,
Satan I-a pricinuit multă suferinţă Mântuitorului, dar Fiul lui Dumnezeu a tri
umfat împotriva oricărei adversităţi şi împotriviri. După cum a profeţit David
şi au constatat primii creştini, „în adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt,
Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont
cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte
mâna Ta şi sfatul Tău” (Faptele Apostolilor 4:27-28; cf. w. 25-26).
Dacă Haman ilustrează forţele răului, Estera reprezintă puterea binelui.
Asemenea Mântuitorului, Estera a fost gata să-şi dea viaţa pentru poporul ei,
dar în timp ce ea a fost izbăvită într-un mod minunat, El nu a avut parte de
această izbăvire. Moartea Lui era necesară pentru a „mântui pe poporul Lui
de păcatele sale” (Matei 1:21).
Un alt punct de comparaţie între Estera şi Domnul Isus poate fi remarcat
în atitudinea de mijlocire a acestei femei pentru poporul ei. Mântuitorul mij
loceşte pentru Biserica Sa: „Cine-i va osândi? Cristos a murit! Ba mai mult,
El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani
8:34). „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie
de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei”
(Evrei 7:25).
Aplicaţie
1. Frumuseţea interioară
Estera era „frumoasă la statură şi plăcută la vedere” (2:7) şi, fără îndoială,
înfăţişarea ei a fost un factor crucial în decizia lui Ahaşveroş de a o alege pen
tru a-i fi soţie. Relatarea istorică arată însă că un factor puternic al atracţiei pe
care o emana era caracterul ei. Estera era smerită şi ascultătoare, dar în acelaşi
timp era caracterizată de un deosebit curaj şi o hotărâre remarcabilă.
Cuvântul lui Dumnezeu avertizează împotriva preocupării pentru frumu
seţea exterioară: „Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă,
dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (Proverbe 31:30). „Podoaba
voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea
Estera 417
de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în

curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea
lui Dumnezeu” (1 Petru 3:3-4).
Inţr-o vreme în care „frumuseţea trupului” a devenit un idol al secolului
XXI, când obsesia cu privire la înfăţişarea fizică este răspândită în întreaga
societate, este necesar ca aceia care sunt creştini „să nu [se potrivească] chipu
lui veacului acestuia”, ci mai degrabă „să [se prefacă] prin înnoirea minţii [lor]”
(Romani 12:2). Dietele şi exerciţiile pentru menţinerea greutăţii pot deveni cu
uşurinţă o obsesie, provocând grave tulburări psihologice. Duhul blândeţii şi
al păcii recomandat în Scriptură „este nepieritor, este adevărata frumuseţe, nu
aceea exterioară, ci aceea care este intrinsecă; nu un lucru pământesc, fizic,
exterior, ci unul inerent sufletului”.5
Ideea referitoare la caracterul cuviincios pe care trebuie să-l aibă femeile
credincioase se aplică şi bărbaţilor credincioşi. Ceea ce contează este „omul
interior al inimii”. Nu s-a prevestit despre Mântuitorul: „N-avea nici frumu
seţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic
care să ne placă”? (Isaia 53:2). Frumuseţea din interiorul Lui s-a exprimat pe
sine în „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de
bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23).
2. Supunerea faţă de stat

Mardoheu şi Estera ilustrează modul în care credincioşii trăiesc sub o gu
vernare păgână. In Noul Testament este puternic accentuată responsabilitatea
creştinilor de a fi cetăţeni model: „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai
înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile
care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stă
pânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu” (Romani 13:1-2; cf. 1
Petru 2:13-17).
Dumnezeu porunceşte „fiecărui creştin credincios care se teme de
Dumnezeu să respecte stăpânirea instituită a ţării în care locuieşte, oricare ar
fi moralitatea ei şi oricare ar fi standardele eticii ei”6. In momentul când apare
un conflict între supunerea înaintea lui Dumnezeu şi supunerea faţă de stat,
aşa cum s-a întâmplat în cazul apostolilor Petru şi Ioan (Faptele Apostolilor
4:19), ascultarea faţă de Domnul este întotdeauna prioritară.
Nu e ceva nepotrivit ca o persoană credincioasă să fie ridicată într-o po
ziţie de responsabilitate şi încredere de către o conducere care nu crede în
5 R. C. H. Lenski, The Interpretation of the Epistles of St Peter, St John and St Jude
(Minneapolis, Minnesota: Augsburg, 1966), p. 132.
6 William Still, Eight Sermons on the BookofEsther (Aberdeen, Didasko Press, 1973), p. 22.
Dumnezeu sau de un împărat păgân. Iudeii au o moştenire excelentă în aceas

tă privinţă: Iosif şi Faraonul Egiptului; Obadia şi împăratul Ahab al lui Israel;
Daniel şi Nebucadneţar al Babilonului; Neemia şi Artaxerxe al Persiei. Fiind
credincioşi împăratului lor, niciunul dintre aceşti oameni nu şi-a compromis
credincioşia faţă de Dumnezeu. Ei nu puteau împiedica tot răul din conduce
re, însă prin faptul că vegheau ca să nu păcătuiască, au putut avea o influenţă
pozitivă asupra direcţiei unei naţiuni.
De asemenea, ei nu şi-au sacrificat loialitatea faţă de propriul lor popor.
Despre Mardoheu se mărturiseşte: „Căci iudeul Mardoheu era cel dintâi după
împăratul Ahaşveroş. El era cu vază între iudei şi iubit de mulţimea fraţilor
săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru fericirea întregului său
neam” (10:3). Patriotismul nu este în dezacord cu religia, în forma ei natu
rală. Mardoheu a urmărit în permanenţă bunăstarea poporului său, „dar era
bunăstarea poporului său, nu cea a unei anumite clase, sau a câtorva favoriţi
... Dragostea sa era f&ră părtinire; iar el, care nu se putea pleca înaintea unui
ministru rău, nu era omul care să pervertească judecata din consideraţie pen
tru oameni”.7
3. Oportunităţi date de Dumnezeu

în slujirea noastră înaintea lui Dumnezeu, oportunităţile pot apărea o sin
gură dată în viaţă. Aşa cum i-a spus Mardoheu Esterei: „Cine ştie dacă nu
pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” (4:14), în viaţa fiecărui creştin
există oportunităţi unice. Prilejul de a-L onora pe Dumnezeu şi de a mărtu
risi despre harul Său în Cristos Isus poate apărea pe neaşteptate. Prin urmare,
creştinii trebuie să vegheze şi să fie pregătiţi pentru astfel de ocazii: „... sfinţiţi
în inimile voastre pe Cristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi ori
cui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă ...”
(1 Petru 3:15).
S-ar putea să vină vremuri în care, asemenea Esterei, noi trebuie să fim gata
să ne punem viaţa în pericol şi să riscăm totul pentru cauza lui Dumnezeu.
4. Protecţia suverană
Matthew Henry a afirmat: „Chiar dacă nu este în ea Numele lui Dumnezeu,
degetul Lui este.” Cartea Estera îşi ocupă locul cuvenit în Scriptură dato
rită mesajului ei profund: Dumnezeu lucrează neîncetat şi îşi ocroteşte po
porul, chiar şi în cele mai întunecate vremuri. Estera este cartea supremă a
7Thomas McCrie, Lectures on the Book ofEstber (Lynchburg, VA: James Family Christian
Publishing Co.), pp. 306-307.
Estera 419
providenţei: „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre bi
nele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi
după planul Său” (Romani 8:28).
Dumnezeu este implicat în tot ce se întâmplă pe pământ. El nu este pre
cum un proprietar absent, care îşi lasă pământul în folosinţa altora. Dumnezeu
vede totul, aude totul, cunoaşte totul şi controlează totul (Psalmul 139:1-12;
Efeseni 1:11). Domnul Isus Cristos domneşte peste o împărăţie a puterii şi
peste o împărăţie a harului. împărăţia puterii Sale se întinde peste tot pă
mântul. împărăţia harului Său se extinde peste toată Biserica Sa. Domnia Sa ;
peste una dintre aceste împărăţii este spre folosul celeilalte. El conduce lumea
pentru binele poporului Său (Efeseni 1:20-23). ;
Planurile Sale se vor maturiza repede,

Desfacându-se în fiecare oră;
Mugurul poate avea un gust amar,
Dar plăcută va fi floarea.
Necredinţa oarbă este cu siguranţă greşită,

Şi critică lucrarea Sa în zadar;
Dumnezeu este propriul Său interpret,
Şi El va face totul clar.
(William Cowper, 1731-1800)
Cartea Estera demonstrează purtarea de grijă şi protecţia plină de dragos

te arătate de Dumnezeu poporului Său. Domnul poate tulbura cu uşurinţă
un împărat, astfel încât acesta să nu poată avea somn într-o noapte crucială.
Dumnezeul nostru poate să răstoarne cu uşurinţă planurile unui om rău ca
Haman. „A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s-ar putea împo
trivi fără să fie pedepsit?” (Iov 9:4).
Deşi Numele lui Dumnezeu nu apare în carte, totuşi, prezenţa Sa este cât
se poate de clară. Ce mulţime de „coincidenţe” cuprind aceste pagini-frumu-
seţea deosebită a evreicei Estera; alegerea ei de către împărat dintre sute de
fete; complotul împotriva împăratului, despre care află Mardoheu; o însem !
nare făcută cu privire la loialitatea şi credincioşia lui Mardoheu; insomnia j
împăratului în acea noapte specială; faptul că a cerut să-i fie citite cronicile, că L
Ir
slujitorul său a citit exact acea anumită parte din istoria uitată şi că împăratul
a întrebat dacă Mardoheu a fost răsplătit! Toate aceste întâmplări se îmbină
pentru a alcătui o dovadă copleşitoare a controlului divin.
Doctrina suveranităţii divine este o caracteristică fundamentală a acestei
cărţi, „dar nu cu un soi de fatalism. Căci acolo unde acţiunile şi scopurile lui
Dumnezeu nu sunt clare, importanţa ascultării şi a credincioşiei umane devi

ne este cu atât mai clară.”8 Deşi Dumnezeu este suveran, El alege să folosească
oameni obişnuiţi care să înfrunte circumstanţe imposibile şi să împlinească
planurile Sale pline de îndurare.
Concluzie
Atacul lui Haman asupra iudeilor nu era un asalt local. Dacă planurile
sale rele ar fi reuşit, aceasta ar fi condus la nimicirea întregului neam israelit.
Consecinţele ar fi fost dezastruoase. Legămintele, profeţiile şi promisiunile
date de Dumnezeu ar fi fost distruse. Nu ar fi existat nici un Mesia, niciun
Mântuitor pentru păcătoşi, nici speranţă, nici ceruri, nici glorie. Fără îndo
ială, atacul lui Haman a fost instigat, motivat şi menţinut de cel rău, Satan,
diavolul.
încrederea lui Mardoheu în faptul că iudeii vor fi izbăviţi în mod sigur ara
tă încrederea sa într-o putere şi autoritate mai înalte decât cele ale lui Haman
sau ale împăratului Ahaşveroş (4:14).
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care,
după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Cristos
din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi
care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţipăziţi depute
rea lui Dumnezeu ...” (1 Petru 1:3-5, sublinierea îmi aparţine).
8 Diilard şi Longman, An Introduction to the Old Testament, p. 196.

1
3
5
:
:
(după personajul principal) :
Autor: Necunoscut
(posibil Elihu-32:i5-22)
Idee centrală: „încercare"
Temă: i
Misterul suferinţei
„Dar El ştie ce cale am urmat;

Şi dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul." :
Iov 23:10
I.
I
Cuprins
1. Prezentarea lui Iov 1:1-5

Iov cel prosper şi evlavios înainte de a fi supus la încercări
2. Curtea cerească 1:6-12

Prima cerere a lui Satan de a-l încerca pe Iov
3. Dezastrul loveşte 1:13-22

i. Nenorocire cumplită asupra copiilor, slujitorilor şi animalelor
lui Iov 1:13-19
ii. Răspunsul extraordinar al lui Iov 1:20-22
4. Din nou, curtea cerească 2:1-6

A doua cerere a lui Satan de a-l încerca pe Iov
5. Dezastrul loveşte din nou 2:7-10

Iov este contaminat cu o boală îngrozitoare
:
6. Sosirea prietenilor lui Iov 2:11-13
Ei stau în tăcere timp de o săptămână
7. Răbdarea lui Iov ajunge la capăt 3:1-26

i. Iov regretă ziua în care s-a născut 3:1-5
ii. Iov îşi doreşte ca noaptea în care s-a născut să fie nimicită
3:6-10
: iii. Iov se întreabă de ce s-a născut şi a trăit 3:11-16
iv. Iov afirmă că mormântul este un loc de odihnă 3:17-19
v. Iov se întreabă de ce trebuie să mai trăiască omul aflat în
suferinţă atunci când viaţa este de nesuportat 3:20-26
Iov 423
8. Cei trei prieteni vorbesc 4:1-31:40 ?!

şi
Partea I 4:1-14:2 ;
i. Prima cuvântare a lui Elifaz 4:1-5:27
ii. Primul răspuns al lui Iov 6:1-7:21 ;
iii. Prima cuvântare a lui Bildad 8:1-22
iv. Al doilea răspuns al lui Iov 9:1-10:22
v. Prima cuvântare a lui Ţofar 11:1-20 :
I
vi. Al treilea răspuns al lui Iov 12:1-14:22
Partea a Il-a15:1-21:34
i. A doua cuvântare a lui Elifaz 15:1-35
ii. Al patrulea răspuns al lui Iov 16:1-17:16
iii. A doua cuvântare a lui Bildad 18:1-21
iv. Al cincilea răspuns al lui Iov 19:1-29
v. A doua cuvântare a lui Ţofar 20:1-19
vi. Al şaselea răspuns al lui Iov 21:1-34
Partea a lll-a 22:1-31:40

i. A treia cuvântare a lui Elifaz 22:1-30 I
ii. Al şaptelea răspuns al lui Iov 23:1-24:25
iii. A treia cuvântare a lui Bildad 25:1-6 jf
iv. Al optulea răspuns al lui Iov 26:1-14
v. Ultimul răspuns dat de Iov prietenilor săi 27:1-31:40
fc
9. Elihu intră în discuţie 32:1-37:24 ii
i. Elihu îi contrazice pe cei trei prieteni ai lui Iov 32:1-22 :

ii. Elihu îl contrazice pe Iov 33:1-33 :I
iii. Elihu proclamă dreptatea lui Dumnezeu 34:1-37
iv. Elihu condamnă neprihănirea de sine 35:1-16
v. Elihu proclamă bunătatea lui Dumnezeu 36:1-23 c
vi. Elihu proclamă măreţia lui Dumnezeu 36:24-37:24 t

10. Domnul vorbeşte 38:1-41:34
11. Iov răspunde Domnului 42:1-6
12. Finalul-Restaurarea lui Iov de către Domnul 42:7-17
Iov
Vechiul Testament ebraic este divizat în trei secţiuni principale: Legea

(Tora\ Profeţii (Nebhiim) şi Scrierile (Kethubhim). Structura Vechiului
Testament protestant este destul de diferită, acesta fiind împărţit în patru
secţiuni: Legea, Cărţile istorice, Cărţile poetice şi Cărţile profetice.1 Până în
acest punct al studiului nostru am analizat primele şaptesprezece cărţi care al
cătuiesc Legea (de la Geneza la Deuteronomul) şi Cărţile istorice (de la Iosua
la Estera). Cartea Iov, a optsprezecea carte în Biblia protestantă, introduce
secţiunea Cărţilor poetice (de la Iov până la Cântarea Cântărilor). A patra şi
ultima secţiune o constituie Cărţile profetice care sunt subdivizate în Profeţii
Mari (de la Isaia la Daniel) şi Profeţii Mici (de la Osea la Maleahi).
:' Cu excepţia primelor două capitole şi o parte a ultimului capitol, cartea Iov
‘ !
este scrisă în versuri, sub formă de poezie-şi anume poezie ebraică, nu poe
ji zie engleză clasică. Deşi stilul cărţii este în principal unul poetic, oamenii şi
evenimentele relatate sunt reale. Cartea Iov prezintă fapte reale, şi nu ficţiune
(Iacov 5:11; cf. Ezechiel 14:14-20).
Autor
Autorul nu este cunoscut. Faptul că numele autorului nu este menţionat
nicăieri, nici în cartea propriu-zisă, nici în altă parte a Bibliei, sugerează că
! identitatea lui nu poate fi stabilită cu certitudine. Capitolul 32 ar putea conţine
un indiciu potrivit căruia Elihu, care i-a mustrat pe Iov şi pe cei trei prieteni
ai săi, a scris relatarea, dar după cum am precizat în repetate rânduri, certitu
dinea privind calitatea divină a autorului este cea care contează cu adevărat.
Cartea Iov îşi ocupă locul cuvenit în canonul Scripturii.
; Context istoric
Cartea Iov a fost subiectul unui mare număr de controverse. Mulţi căr
turari ai Bibliei o consideră ca fiind cartea cea mai veche din Biblie. Alţii o
plasează într-un context mult mai târziu, în timpul exilului babilonian. în
sprijinul primei datări putem avea în vedere următorii factori:
1 Vezi introducerea, pp. 16-17.
Iov 425
■ Durata vieţii lui Iov; el a trăit încă 140 de ani după experienţele
descrise în această carte (42:16), această încadrare situându-1 în
vremea patriarhilor, Avraam, Isaac şi Iacov (cf. Geneza 11:10-26;
25:7).
■ Faptul că Iov îndeplineşte funcţia de mare preot în familia sa, în
:
acelaşi mod ca şi Avraam, ceea ce nu a fost îngăduit după exod; !i
■ Tăcerea absolută a „prietenilor” lui Iov în legătură cu minunile i!
petrecute în preajma exodului şi a călătoriei spre ţara Canaanului.
Aceste evenimente sunt folosite adesea pentru a ilustra modul în
care Dumnezeu îşi izbăveşte prietenii şi îşi nimiceşte duşmanii;
■ Absenţa oricărei referiri la sărbătorile şi ospeţele iudaice, ritua
lurile, obiceiurile, sabaturile sau preoţia, toate fiind instituite la î
Muntele Sinai.
Elifaz era din Teman (2:11) şi, prin urmare, un descendent al lui Esau prin
fiul cel mai mare al acestuia (al cărui nume era de asemenea Elifaz) şi prin ne
I
potul său, Teman (Geneza 36:10-11). Aceste consideraţii l-ar situa, probabil,
pe Iov în timpul sau imediat după vremea în care a trăit Iacov. Spre deosebire
de susţinătorii ideii că Iov a fost contemporan cu patriarhii, E. J. Young pre
zintă argumente în favoarea opiniei potrivit căreia, în realitate, cartea nu a fost
scrisă decât în timpul lui Solomon.2
Structură
Partea I: Prezentarea lui Iov (1:1-5) I
Iov trăieşte în ţara Uţ (1:1). Profetul Ieremia face trimitere la această ţară:
„Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuieşte în ţara Uţ!”
(Plângerile lui Ieremia 4:21). S-ar putea crede că aceasta indică faptul că ţara
Uţ este identică, sau cel puţin o parte a ei, cu ţara Edomului; o explicaţie mai
plauzibilă este aceea că ţara Uţ nu a fost aceeaşi cu Edomul, însă edomiţii (de
asemenea cunoscuţi ca idumeni) au cucerit această ţară pe care nu o stăpâneau
la început. Prin urmare, Ieremia se referă la „fiica Edomului”, nu ca locuind în
propria ei ţară în sens literal, ci ca locuind „în ţara Uţ”, adică într-o ţară străină
asupra căreia a câştigat într-un anumit mod dreptul de proprietate.3
întrucât Iov este din est (1:3), de lângă pustiu (1:19), iar Edomul (Idumea)
se întinde la sud de Israel, cei mai mulţi comentatori preferă să localizeze ţara
Uţ la est de Israel, în deşertul Arabiei, probabil între Damasc şi râul Eufrat,
actuala zonă de frontieră dintre Iordan, Irak şi Arabia Saudită.
2 Young, An Introduction to the Old Testament, pp. 319-323.
3 Albert Barnes, TbeBook ofjob (London: Biackie and Son), voi. 1, p.x.
Deşi se bucura de o prosperitate deosebită, Iov era un om cu adevărat evla

vios. El este prezentat ca preot al întregii sale case şi aduce jertfe de ardere-de-
tot pentru familia sa numeroasă (1:5).
Partea a ll-a: Curtea cerească (1:6-12)

Cadrul se schimbă, iar scena devine acum curtea cerească. „Fiii lui
1
Dumnezeu” (expresie folosită mai târziu într-un mod care nu se poate referi
decât la îngeri, 38:7) se adună, iar Satan contestă sinceritatea evlaviei lui Iov:
„Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?” (1:9). Cuvintele sale insinuează
faptul că Iov este bun doar pentru că ştie că primeşte ceva în schimb. Aceasta
este enigma întregii cărţi. „Atinge-te de tot ce are”, spune Satan, „şi sunt
încredinţat că Te va blestema în faţă” (1:11). în consecinţă, peste Iov vor veni
nenorociri îngrozitoare.
Partea a lll-a: Dezastrul loveşte (1:13-20)

)
La Iov vin patru mesageri. Valuri de nenorocire se revarsă peste Iov. Dacă
loviturile n-ar fi căzut asupra lui atât de subit şi într-o succesiune atât de ra
pidă, poate că el ar fi avut timp să facă faţă uneia înainte ca următoarea să
năvălească peste el. Dar aceste nenorociri au venit în număr mare. Iov nu are
răgaz să se concentreze asupra primului şoc, întrucât al doilea, apoi al treilea
şi al patrulea îl lovesc cu o cumplită cruzime. Toţi boii îi sunt luaţi; toate oile I
sunt arse; toate cămilele îi sunt furate şi, odată cu ele, toţi slujitorii lui sunt
condamnaţi la moarte. Apare apoi al patrulea mesager, care-1 înştiinţează pe
Iov de faptul că un vânt puternic a dărâmat casa unde erau adunaţi toţi copiii
lui, şapte fii şi trei fiice. Niciun copil nu a scăpat. La aflarea groaznicelor veşti,
Iov are următoarea reacţie:
Gol am ieşit din pântecele mamei mele,

Şi gol mă voi întoarce în sânul pământului.
Domnul a dat, şi Domnul a luat,
| - binecuvântat fie Numele Domnului!
(1:21)
Aceasta nu este resemnarea unui om care cedează în faţa sorţii inevitabile

ce nu poate fi schimbată; nu este vorba nici despre un gest de predare în faţa
unui Conducător atotputernic care are dreptul să facă ce doreşte cu ceea ce îi
aparţine; nu este nici un gest de supunere a unui om temător de Dumnezeu
care se lasă în voia scopului suveran al Dumnezeului celui viu. Aceste cuvinte
Iov 427
înseamnă mult mai mult decât o simplă resemnare, predare sau supunere evla
vioasă. Iov proclamă bunătatea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu. „Amărăciunea
pierderii este transformată în măsura cu care preţuieşte binecuvântările date
de Dumnezeu” lui.4 Amploarea pierderii sale îl face conştient de amploarea
bunătăţii lui Dumnezeu, în primul rând prin faptul că i-a dăruit asemenea
binecuvântări. Cu cât resimte mai acut pierderea copiilor, a slujitorilor şi a
posesiunilor sale, cu atât apreciază mai mult bunătatea lui Dumnezeu faţă de
el. Prin urmare, cu cât suferinţa lui se adânceşte, cu atât Iov binecuvântează
mai stăruitor pe Domnul Dumnezeul lui. Este un mod de gândire uluitor şi
revoluţionar în faţa suferinţei şi a necazului.
Mărturia lui Dumnezeu cu privire la Iov este remarcabilă: „în toate aces
tea, Iov n-a păcătuit deloc, şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui
Dumnezeu” (1:22).
Partea a IV-a: Din nou, curtea cerească (2:1-6)

întors în curtea cerească, Satan aduce pretexte pentru evlavia şi credin-
cioşia de nestrămutat de care dă dovadă Iov şi insistă să fie luate alte măsuri
împotriva lui: „ Atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te
va blestema în faţă” (2:5). Lui Satan i se dă permisiunea să-l chinuie pe Iov în
trupul său, dar să nu-i ia viaţa. Dumnezeu are încredere în robul său, Iov.
Partea a V-a: Dezastrul loveşte din nou (2:7-10)

Iov este lovit cu o boală îngrozitoare. S-ar putea ca aceasta să fi fost elefan
tiazis, numită şi lepra neagră, o formă respingătoare şi periculoasă de lepră.s
Cuvântul „bube” se referă la răni-umflături dureroase, inflamate sub piele.
Cuvântul ebraic, folosit aici la singular, sugerează o rană usturătoare, un ul
cer inflamat, care nu acoperă doar anumite zone, ci toată suprafaţa corpului.
Boala lui Iov pare să prezinte ulceraţii din creştet până în tălpi, cu erupţie con
stantă însoţită de o durere intensă şi insomnie permanentă. Boala elefantiazis
se manifestă prin cruste tari ce acoperă pielea, picioarele sunt umflate, părul
cade şi se pierde simţul atingerii, faţa este umflată, iar vocea devine nazală şi
răguşită. întregul corp este afectat; atât oasele, cât şi pielea sunt acoperite cu
pete şi tumori, la început roşii, iar apoi negre.6 Scripturile redau într-o anumi
tă măsură simptomele înspăimântătoarei boli a lui Iov:
4 William Henry Green, The Argument of the Book ofJob JJnfolded (USA: James and
Klock, 1977 [prima ediţie 1874]), pp. 88-89.
s Young, An Introduction to the Old Testament, p. 324.
6Barnes, The Book ofJob, voi. 1, p. 116.
■ El se scarpină cu un ciob de vas spart pentru a-şi mai alina puţin durerea
(2:8).
■ Suferă de insomnie, zvârcolindu-se şi întorcându-se fără încetare în tim
pul nopţii, aşteptând cu neastâmpăr ivirea zorilor. Carnea îi este acope
rită „cu viermi şi cu o coajă pământoasă”. Pielea îi este plină de răni şi se
desface mereu (7:4-5).
■ Durerea este atât de intensă încât uneori îl face să-şi muşte carnea
(13:14).
■ Trupul îi putrezeşte. Iov este ca o haină mâncată de molii (13:28).
■ întregul său trup este zbârcit şi slăbit. El este ca un schelet umblător
(16:8).
■ Faţa lui este roşie de plâns. Pleoapele îi sunt negre şi întunecate ca moar
tea (16:16).
■ îl „aşteaptă mormântul” (17:1).
■ Oasele îl dor, iar durerea îi macină trupul fără încetare (30:17).
■ Pielea i se înnegreşte şi cade. Oasele îi ard de febră (30:30).
în tot acest timp, Iov nu ştie ce se petrece în curtea cerească. Noi avem
privilegiul de a citi o informaţie suplimentară inspirată. Numai Domnul ar fi
putut comunica aceste detalii. Neştiinţa totală şi dezorientarea absolută trăite
de Iov în faţa propriei sale suferinţe nu fac decât să sporească durerea acestui
om al lui Dumnezeu. Iov nu ştie nimic despre planurile diabolice ale lui Satan
care se luptă să demonstreze că evlavia lui este prefăcătorie. Iov nu ştie nimic
despre planul suveran al lui Dumnezeu, care doreşte să demonstreze înain
tea lumii realitatea şi puterea evlaviei lui Iov. El este în încercare, dar această
încercare nu îl are în vedere doar pe el ca persoană: prin el este reprezentată
cauza religiei adevărate, cauza lui Dumnezeu pe pământ. El nu este conştient
de demnitatea poziţiei sale.
Nu ştie că Dumnezeul cel viu veghează asupra lui cu bunăvoinţă şi apro
bare şi prezice cu încredere rezultatul acestor încercări.7
Partea a Vl-a: Sosirea prietenilor lui Iov (2:11-13)

Trei prieteni, Elifaz, Bildad şi Ţofar, îl vizitează pe Iov pentru a-1 mângâia
şi a-1 întări în suferinţa lui. Ei sunt atât de afectaţi şi copleşiţi când văd starea
lui Iov încât stau pe pământ în tăcere pentru „şapte zile şi şapte nopţi ... căci
vedeau cât de mare îi este durerea” (2:13).
7Grecn, The Argument ofthe Book ofJob Unfolded, pp. 75-76.

Iov 429
Partea a Vll-a: Răbdarea lui Iov ajunge la capăt (3:1-26)

.
Vizita celor trei prieteni, îndelunga lor tăcere şi intensitatea crescândă a
durerii sale îl determină pe Iov să-şi verse inima. El se plânge. Se plânge N
regretând ziua în care s-a născut. Se întreabă de ce s-a mai născut în această
lume şi îşi doreşte să moară. Iov se întreabă de ce trebuie să mai trăiască omul
aflat într-o suferinţă atât de mare, când viaţa devine insuportabilă.
Partea a Vlll-a: Cei trei prieteni vorbesc (4:1-31:40)

Discuţiile dintre Iov şi cei trei prieteni ai săi se desfăşoară în trei etape.
Elifaz, Bildad şi Ţofar îşi prezintă pe rând argumentele. După fiecare cuvân
tare este prezentat răspunsul lui Iov. Un prieten vorbeşte; Iov răspunde. Al
doilea prieten vorbeşte; Iov răspunde. Al treilea prieten vorbeşte; Iov răspun
de. Această procedură este urmată de trei ori, cu excepţia ultimei dăţi, când
Ţofar nu mai are nicio altă contribuţie. In schimb, Iov dă un ultim răspuns
r tuturor celor trei prieteni.
Dezbaterile, uneori înfierbântate, sunt speculaţii filozofice zadarnice pri
vitoare la misterul suferinţei. Argumentele prezentate de prietenii lui Iov sunt
în esenţă aceleaşi: toată suferinţa este rezultatul păcatului personal. Prin ur
mare, marile suferinţe ale lui Iov arată că acesta este un mare păcătos şi un
mare făţarnic.
I
Etapa I
în prima etapă a discuţiei, Elifaz, Bildad şi Ţofar îşi prezintă cuvântarea. -
I Elifaz spune următoarele cuvinte: „Care nevinovat a pierit? Care oameni ne
prihăniţi au fost nimiciţi?” (4:7). Bildad, mai explicit decât Elifaz, crede că |
moartea copiilor lui Iov este un semn al judecăţii lui Dumnezeu: „Dacă fiii
tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mâna păcatului” (8:4). Ţofar este mai
impetuos decât ceilalţi doi. El condamnă ceea ce el numeşte „năvală de cuvin
te” şi „vorbe deşarte” (11:2, 3). Potrivit lui E. J. Young, o parte din cuvântarea
:
lui Ţofar (11:7-20) „este de o frumuseţe incomparabilă”8. Ţofar exprimă învă
ţături profunde şi frumoase, potrivit cărora fiinţa şi căile Dumnezeului celui -
viu depăşesc cu mult înţelegerea şi puterea noastră de pătrundere. Cu toate
acestea, mesajul de bază este unul de mustrare şi dezaprobare. Ţofar şi cei doi
tovarăşi ai săi presupun că Iov este rău, că este un făţarnic şi, în consecinţă, a
fost părăsit pe Dumnezeu. Pe baza acestor presupuneri greşite, fiecare dintre
prieteni îşi încheie cuvântarea cu un îndemn la pocăinţă adresat lui Iov de a se
8 Young, An întroduction to the Old Testament, p. 326. r
=
pocăi pentru că, astfel, îşi va recâştiga prosperitatea. Acest tratament greşit nu
poate decât să intensifice suferinţele lui Iov.
Răspunsurile lui Iov dovedesc faptul că el împărtăşeşte deseori perspectiva
prietenilor săi privind legătura dintre suferinţă şi pedeapsa dată de Dumnezeu.
De asemenea, el manifestă o perspectivă redusă şi o înţelegere limitată a mis
terului suferinţei.
Etapa a ll-a
în a doua parte, Elifaz, Bildad şi Ţofar încep prin a-1 blama pe Iov pentru
cuvintele deşarte din răspunsurile lui. Ei se concentrează asupra suferinţelor
îngrozitoare şi a sfârşitului celor răi. Bildad începe prin a-1 critica pe Iov şi
descrie apoi nenorocirile care-i aşteaptă pe cei răi. El încă îşi susţine filozofia
păgână referitoare la suferinţă. în răspunsul său la cea de-a cincea provocare şi
mustrare, Iov îşi mărturiseşte încrederea de neclintit în Dumnezeu şi rosteşte
nemuritoarele cuvinte:
Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise,

Să fie scrise într-o carte;
Aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier
.
Şi cu plumb în stâncă pe vecie ...
Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu,
' Şi că se va ridica la urmă pe pământ.
Chiar dacă mi se va nimici pielea,

Şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu,
I îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor;
Ochii mei îl vor vedea, şi nu ai altuia.
Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.
; (19:23-27)
Etapa a lll-a
în a treia parte, argumentele lui Elifaz şi Bildad le reiau pe cele prezentate
în prima parte. Ei susţin că suferinţa este consecinţa păcatului personal. Iov
se apără şi îi asigură de nevinovăţia sa.
Elifaz, Bildad şi Ţofar îşi încheie discuţiile cu Iov, întrucât îl consideră un
făţarnic.
Iov 431
Partea a IX-a: Elihu intră în discuţie (32:1-37:24)

Cuvintele lui Elihu din Buz se apropie de adevăr prin faptul că el recunoaş
te preocuparea principală a lui Iov pentru propria sa integritate. El este mâniat
împotriva lui Iov „pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu”
(32:2). Elihu îi mustră pe cei trei tovarăşi pentru că, deşi l-au condamnat pe
Iov, totuşi, nu i-au oferit nicio soluţie la problema sa. Elihu arată că, uneori,
suferinţa este disciplina prin care Dumnezeu restaurează pe cel căzut:
Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui,

Când o luptă necurmată îi frământă oasele.
Atunci îi este greaţă de pâine,
Chiar şi de bucatele cele mai alese. :
Carnea i se prăpădeşte şi piere,
Oasele care nu i se vedeau rămân goale ...
Dumnezeu Se îndură de el...
t
Se întoarce la zilele tinereţii lui.
y
Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor ...
Iată, acestea le face Dumnezeu,

De două ori, de trei ori, omului,
Ca să-l ridice din groapă,
Ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
(33:19-30)
Elihu proclamă dreptatea lui Dumnezeu, bunătatea, neprihănirea şi mă

reţia Lui. Există o anumită asprime în cuvântările sale, care sunt mai convin
gătoare decât cuvântările celorlalţi trei prieteni ai lui Iov. Cu toate că discursul
său pare a fi destul de adevărat în sine, totuşi, el pierde din vedere esenţa.
=
Partea a X-a: Domnul vorbeşte (38:1-41:34) >

I Dumnezeu insistă cu tărie asupra faptului că Iov, asemenea oricărei fiinţe
umane, este foarte neştiutor în privinţa misterelor universului. Dacă el nu este |
în stare să explice faptele obişnuite şi bine cunoscute ale istoriei şi ştiinţei na
turale, cum poate spera să înţeleagă şi să interpreteze misterul modului în care
[ Se raportează Dumnezeu la creaţia Lui sau al modului în care El poartă de
grijă copiilor Săi? Domnul enumeră un lung şir de fenomene naturale despre
care, chiar şi noi, astăzi, cunoaştem foarte puţine. El contestă nu doar cunoş
tinţele şi capacitatea de înţelegere ale lui Iov, ci şi puterea şi controlul lui:
Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei,

Sau să dezlegi frânghiile Orionului?
Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului,
Şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
Cunoşti tu legile cerului?
Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
îţi înalţi tu glasul până la nori,
Ca să chemi să te acopere râuri de ape?
(38:31-34)
Până la sfârşitul capitolului 37, cartea prezintă nenumărate dovezi temei

nice. Prin acestea, Domnul nu încearcă să Se explice pe Sine sau să-l convingă
pe Iov. Ceea ce face Dumnezeu, de fapt, este să sublinieze ignoranţa deplină
şi puterea limitată a întregii rase umane.
Partea a Xl-a: Iov răspunde Domnului (42:1-6)

Smerit de Domnul, Iov îşi dă seama de teribila sa ignoranţă. El şi-a găsit
pacea, o pace primită de la Dumnezeu, chiar dacă întrebările lui au rămas
fără răspuns. El nu mai este victima impresiilor pricinuite de gândirea sa an
terioară. Iov împreună cu suferinţele sale au un anumit rol în suveranitatea
atotcunoscătoare şi de neînţeles a lui Dumnezeu. Iov nu are nevoie să înţe
leagă. El nu are nevoie de nicio explicaţie. Dumnezeu Se află pe tronul Său.
Dumnezeu va proceda cum este cel mai bine. Acest gând trebuie să fie înde
ajuns pentru Iov şi pentru fiecare copil al lui Dumnezeu. Iov îşi regretă toate
îndoielile şi toate plângerile. El se pocăieşte şi se supune cu bucurie stăpânirii
unui Dumnezeu de neegalat în gloria şi îndurarea Sa.
Partea a Xll-a: Finalul: Restaurarea lui Iov de către Domnul

(42:7-17)
Scena finală îl prezintă pe Dumnezeu mustrându-i pe Elifaz, Bildad şi
Ţofar. El porunceşte ca toţi trei să ia jertfe şi să meargă la Iov, pentru ca aces
ta să poată îndeplini slujba de preot şi să se roage pentru ei. Astfel, Domnul
reabilitează integritatea lui Iov înaintea prietenilor săi, a familiei sale şi îna
intea tuturor celor care au citit relatarea despre el. Asupra lui Iov se revarsă
nenumărate binecuvântări şi, în cele din urmă, moare „bătrân şi sătul de zile”
(42:17).
Iov 433
1. Misterul suferinţei
Legătura dintre suferinţă şi pedeapsa aplicată pentru păcat a fost interpre f
tată adesea în mod greşit. Prietenii lui Iov au părut a nu fi în stare să ajungă la
o altă concluzie. După mulţi ani, ucenicii Domnului Isus, văzând un om orb
din naştere, au fâcut aceeaşi greşeală atunci când au adresat Domnului urmă
toarea întrebare: „Invăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui,
de s-a născut orb?” (Ioan 9:2). în acea împrejurare, Domnul a afirmat: „N-a
păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el ;
lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3).
într-un anumit sens, suferinţa este într-adevăr consecinţa păcatului, pen
tru că „toată firea suspină şi suferă durerile naşterii” şi „aşteaptă cu o dorinţă
înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8:22, 19). Uneori exis
tă o legătură directă între păcatul unui om şi suferinţa provocată de acesta.
Uneori există o legătură directă între păcatul unui părinte şi suferinţa unui
copil. Deseori însă nu există o legătură directă. Unele fiinţe umane suferă mai
mult decât altele. Unele suferă „ca să se arate în [ei] lucrările lui Dumnezeu”
(Ioan 9:3). Unii dintre cei mai evlavioşi şi spirituali oameni trec prin sufe
rinţe foarte mari. Iov a fost încercat în acest mod. El nu a cunoscut motivul
care se afla în spatele suferinţelor sale. Acesta era pentru gloria şi onoarea lui
Dumnezeu.
Ajungând la concluzia pripită că toată suferinţa este legată în mod direct
de păcatul personal, nu facem decât să ne sporim în mod inevitabil suferin
ţa prin şi mai multă vinovăţie sau ruşine şi ne împovărăm cu posibilitatea
de a oferi şi altora păreri greşite în acest sens. Suferinţele lui Iov de doliu şi
boală au fost intensificate prin respingerea cu care a fost tratat de prietenii
săi, nepoţii şi soţia lui (19:13-19). El le cere compasiunea şi sprijinul: „Fie-vă
milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lo "
vit” (19:21). ;
A existat însă un Om care a îndurat o suferinţă mai mare decât Iov. El nu I
a suferit doar agonia fizică şi spirituală asociate cu răstignirea, împreună cu
suferinţele inexprimabile de a fi „f&cut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5:21), ci,
mai mult decât atât, El a experimentat respingerea absolută (Matei 27:46):
Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face;

Toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
Ocara îmi rupe inima,
Şi sunt bolnav;
Aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;

Aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul".
(Psalmul 69:19-20)
Isaia a profeţit despre Mesia:
Dispreţuit şi părăsit de oameni,

Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa,
Era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El,
Şi noi nu L-am băgat în seamă.
Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat,
Şi durerile noastre le-a luat asupra Lui,
Şi noi am crezut că este pedepsit,
Lovit de Dumnezeu, şi smerit.
(Isaia 53:3-4)
Isaia îşi mărturiseşte ignoranţa de până atunci în faptul că nu a înţeles su

ferinţele Mântuitorului. El a presupus în mod greşit că suferinţa unui om era
pedeapsa aplicată de Dumnezeu pentru propriile sale păcate. Nimic nu putea
fi mai greşit. Mântuitorul ilustrează într-un mod minunat modul în care tre
buie să facem faţă suferinţei nedrepte: „Când era batjocorit, nu răspundea cu
batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.
El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn ... prin rănile Lui aţi fost
vindecaţi” (1 Petru 2:23-24). Suferinţele Lui pun capăt suferinţelor noastre.
;
2. Gloria învierii
i In cartea Iov se găseşte cea mai profundă profeţie cu privire la învierea lui
Cristos şi a Bisericii Sale:
Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu,

: Şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
i Chiar dacă mi se va nimici pielea,
Şi chiar dacă nu voi mai avea carne,
Voi vedea totuşi pe Dumnezeu,
îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor;
Ochii mei îl vor vedea, şi nu ai altuia.
Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.
(19:25-27).
I
Iov 435
Boala a atacat pielea lui Iov. Acest om era plin de răni. Boala evolua atât
de rapid şi se răspândea atât de mult pe corpul său, încât Iov se aştepta să se
descompună cu totul. Chiar dacă acela i-ar fi fost sfârşitul, totuşi, el avea să-şi
păstreze nealterată încrederea în Dumnezeu. Iov este plin de nădejde, după
cum afirmă limpede Albert Barnes: „Cristos va veni în cele din urmă, şi mi se
va îngădui să-L văd, şi voi avea asigurarea plină de bucurie că El îmi va lămuri
nedumerirea şi mă va socoti prietenul Lui.”9 Indiferent de ceea ce ar fi dorit
Iov să spună prin aceste cuvinte, ele conţin o profeţie plină de glorie cu privire
la Mesia si
» învierea Lui viitoare.
Aplicaţie !
1. Dumnezeu stăpâneşte
Nimic nu se întâmplă pe pământ până când nu este consimţit în ceruri,
împăratul Nebucadneţar al Babilonului a învăţat şi el lecţia importantă a stă
pânirii suverane exercitate de Dumnezeu. După câţiva ani în care s-a purtat
într-un mod brutal şi animalic, împăratul smerit declară:
Eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi

mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe
Cel ce trăieşte veşnic,
Acela a cărui stăpânire este veşnică,

Şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.
Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui;

El face ce vrea cu oastea cerurilor
Şi cu locuitorii pământului,
Şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui,
Nici să-I zică: „Ce faci?”
(Daniel 4:34-35) i
Suveranitatea lui Dumnezeu care se întinde peste întreaga creaţie este un
motiv de asigurare şi mângâiere deosebită pentru cei care II iubesc: î
Cine a cercetat Duhul Domnului,

Şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?
Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură!
Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii?
(Isaia 40:13-14)
9 Barnes, The Book ofJobt voi, 1, p. 329.
Apostolul Pavel îi reasigură pe toţi creştinii de faptul că Dumnezeu „face

toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11). Noi, cei care credem, ne bucurăm că
„Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea” (Psalmul 115:3). Nu putem
fi în mâini mai bune şi mai sigure!
2. Duşmanul cel mare

Domnul Isus l-a asemănat pe Satan cu un „om tare” (Marcu 3:27) stăpâ-
nindu-şi cu putere împărăţia. în cartea Iov, deşi diavolul este puternic, acesta
este descris ca fiind subordonat Dumnezeului celui viu. Măsura puterii şi a
influenţei lui Satan este limitată de Domnul: înfăţişarea sa în mijlocul fi
ilor lui Dumnezeu înaintea Domnului are o semnificaţie profundă. Este de
semnat să arate subordonare şi supunere în faţa controlului divin. El nu poate
acţiona liber şi nestingherit. Nu are libertatea de a-şi urmări planurile în orice
măsură doreşte. Există o stăpânire superioară în faţa căreia el este obligat să se
plece, o voinţă superioară care pune limite mâniei sale ... De fapt, Satan este
prezentat în ipostaza unui slujitor al lui Dumnezeu, folosit la disciplinarea şi
pregătirea poporului Său.”10
Prezenţa şi puterea lui Satan în lume sunt parte a strategiei prin care
Dumnezeu îşi disciplinează şi îşi instruieşte poporul ales. Imitarea luptei
nu poate reflecta bătălia reală. Lupta simulată nu prezintă nicio urgenţă, ni-
cio motivare, nicio bătălie pe viaţă şi pe moarte. Războiul spiritual este real.
Diavolul este un duşman îngrozitor, un vrăjmaş extrem de puternic. Dacă îl
subestimăm, ne asumăm acest risc. Asemenea apostolului Pavel, noi ar trebui
să nu fim ignoranţi faţă de planurile lui Satan (2 Corinteni 2:11)
în cartea Iov, Satan este văzut ca fiind cel care lansează un atac prin două
metode: ostilitatea deschisă sub forma nenorocirilor, a suferinţei, şi insinuarea
|
subtilă prin sfatul prietenilor lui Iov. în prima situaţie, el este „potrivnicul...
diavolul... ca un leu care răcneşte” (1 Petru 5:8). în cealaltă, el „se preface în-
tr-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14).
Domnul Isus a rezistat impactului total produs de atacul lui Satan. La
începutul lucrării Sale, imediat după ungerea Sa, El „a fost dus de Duhul
în pustie, ca să fie ispitit de diavolul” (Matei 4:1). Mântuitorul a înfruntat
aceleaşi provocări cu care s-a confruntat Eva în Grădina Eden: „pofta firii
pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” (1 Ioan 2:16; cf. Geneza 3:6;
Luca 4:3, 5, 9). Spre deosebire de Eva care a cedat ispitei, Mântuitorul a bi
ruit-o. în toată viaţa şi lucrarea Lui, El „a fost ispitit ca şi noi, dar fâră păcat”
(Evrei 4:15). El cunoaşte puterea celui rău din experienţă personală. „Şarpele
cel vechi, numit Diavolul, Satan, acela care înşală întreaga lume” (Apocalipsa
10Green, The Argument ofthe Book ofjob Unfolded, pp. 42-43.
Iov 437
12:9) a aşteptat venirea Copilului promis, pentru a-L putea ucide (Apocalipsa
12:4). La Calvar, bătălia a fost câştigată. Satan a făcut tot ce i-a stat în putinţă
pentru a-1 învinge pe Mântuitorul, dar Mântuitorul a triumfat. Prima promi
i
siune a Evangheliei a fost împlinită: Satan I-a pricinuit suferinţă lui Cristos,
dar Cristos i-a aplicat o lovitură de moarte lui Satan (Geneza 3:15). In Cristos,
.j
Biserica va avea biruinţa, pentru că „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe
Satan sub picioarele [noastre]” (Romani 16:20).
„De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi :
în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul” (Efeseni
6:13). Tatăl nostru a promis că nu vom fi ispitiţi peste puterile noastre (1
Corinteni 10:13).
''
3. Cunoaşterea voii lui Dumnezeu !
Iov a trăit cu mult înainte de a fi dată Legea de la Sinai. în zilele patriarhi
lor era foarte dificil pentru oameni să cunoască voia lui Dumnezeu. Oamenii
depindeau de tradiţia orală (informaţii transmise de la o generaţie la alta),
teofanii sporadice (apariţii ale lui Dumnezeu sau ale „îngerului Domnului”),
visuri (Geneza 20:3; 28:12; 31:11, 24; 37:5) şi viziuni (Geneza 15:1). Relaţia
lui Dumnezeu cu Moise a f&cut clară revelaţia care până atunci era necunos
cută (Numeri 12:6-8). Legământul, cu Legea, jertfele şi preoţia lui, au oferit
principii călăuzitoare şi detaliate pentru toţi cei care doreau să-L slujească pe
Dumnezeu cu credincioşie. Astăzi, când avem la dispoziţie Scripturile între
gite ale Vechiului şi Noului Testament, Domnul nu-Şi mai descoperă voia
prin metodele pe care le-a folosit în vechime.
în timp ce încercau să explice situaţia grea prin care trecea Iov, cei trei prieteni
ai lui Iov pretindeau că ei cunoşteau voia lui Dumnezeu. Pe parcursul discuţiei,
Elifaz îşi susţine argumentul sprijinindu-se pe ceea ce a aflat din vise şi viziuni
(4:12-16); Bildad îşi fundamentează poziţia pe tradiţii transmise de la generaţiile
anterioare (8:8-10); iar Ţofar apelează la experienţă şi raţiune (20:2-3). !
Astăzi, la 4.000 de ani de la acele evenimente, în ciuda faptului că ne-a
fost dat Cuvântul lui Dumnezeu, pe deplin inspirat şi vrednic de încredere,
poporul lui Dumnezeu se află în pericolul de a fi indus în eroare de către cei
care pretind a avea o cunoştinţă superioară prin intermediul viselor şi vizi
unilor, înţelepciunii, experienţei sau raţiunii fireşti. Apostolul Pavel a aver
tizat Biserica Creştină din Colose: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu
filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile
începătoare ale lumii, şi nu după Cristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată
plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei
domnii şi stăpâniri” (Coloseni 2:8-10).
Modul nostru de a-L cunoaşte şi a-L înţelege pe Dumnezeu, precum şi

relaţia dintre Dumnezeu şi copiii Săi nu trebuie să se sprijine pe vise şi vizi
uni, pe înţelepciunea lumească, pe experienţa sau raţiunea umană. „La lege
şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru
poporul acesta” (Isaia 8:20). Cuvântul lui Dumnezeu ne va oferi toată învă
ţătura de care avem nevoie. Nu există nicio altă temelie pe care să zidim o
viaţă evlavioasă şi deplină (Matei 7:24-25). în înţelepciunea Sa de neîntrecut
şi bunătatea Sa, Domnul, prin „dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce
priveşte viaţa şi evlavia” (2 Petru 1:3). Aceasta este cuprinsă în cele 66 de cărţi
ale Bibliei.
4. Toate lucrurile lucrează împreună spre bine

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce
iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul
Său” (Romani 8:28). Este uşor să înţelegem modul în care Dumnezeu lucrează
pentru binele nostru atunci când toate lucrurile sunt în favoarea noastră. Când
totul este bine în ce priveşte sănătatea, familia, casa, slujba şi biserica, aceste lu
cruri pot fi revendicate cu uşurinţă ca dovezi ale binecuvântării lui Dumnezeu,
însă cei răi prosperă deseori (Psalmul 73:1-16), pe când cei credincioşi suferă
adesea (Psalmul 34:19; 2 Tesaloniceni 1:4-5). Circumstanţele exterioare nu
sunt un indiciu al binecuvântării sau dezaprobării din partea lui Dumnezeu.
: Dumnezeu îi disciplinează pe aceia pe care îi iubeşte (Evrei 12:5-11).
Atunci când este corelată cu toate binecuvântările spirituale cu care am
fost binecuvântaţi „în locurile cereşti în Cristos” (Efeseni 1:3), orice suferinţă
cu care se confruntă în prezent omenirea poate fi considerată ca fiind „întris
tările noastre uşoare de o clipă” care „lucrează pentru noi tot mai mult o gre
utate veşnică de slavă” (2 Corinteni 4:17).
Concluzie
Cartea Iov relatează experienţa fizică şi spirituală a unui credincios care
a trăit cu mult timp în urmă şi a cărui credinţă a fost încercată la maxim.
Principalul ei scop nu este să redea istoria israelită, nici să dezvăluie profe
ţia mesianică, nici să arate paşii necesari pentru mântuire, nici să descopere
misiunea Bisericii. Mesajul fundamental al lui Iov dovedeşte că „Ceea ce este
Dumnezeu determină ceea ceface El; prin urmare, trebuie să ne încredem în El
fără rezerve”n. Dumnezeu ştie întotdeauna ce face şi de ce. Sarcina noastră
este să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7).
11 Jensen Jenscns Survey ofthe Old Testament, p. 261.
Iov 439
Suferinţele sunt consecinţele păcatului personal, ale păcatului altora sau

ale păcatului rasei umane. Domnul foloseşte suferinţa copiilor Săi pentru dis
ciplină şi educaţie. Uneori, el foloseşte suferinţele noastre pentru a ne ajuta
să-L cunoaştem mai bine-să-Şi manifeste gloria Sa înaintea credincioşilor,
înaintea prietenilor, înaintea duşmanilor Săi. Copiii lui Dumnezeu sunt „pă
ziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie des
coperită în vremurile de apoi!” Noi putem fi „întristaţi prin felurite încercări”
pentru ca autenticitatea credinţei noastre „să aibă ca urmare lauda, slava şi
cinstea, la arătarea lui Isus Cristos” (1 Petru 1:5-7).
Dumnezeu nu este obligat să Se explice pe Sine înaintea noastră. Acesta
!
este mesajul cărţii lui Iov.
ii
!
;
(„imnuri pentru închinare")
Autori: Diferiţi
Idee centrală: „închină-te Domnului"
Temă: i
închinarea: rugăciune şi laudă
aduse Dumnezeului celui adevărat
„Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, !:

Să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului,
Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru ..."
Psalmul 95:6,7
Cuprins
1.închinare Psalmi
i. Laudă 34; 103; 106; 111-113; 115-117;135; 146-150
ii. Mulţumire 16; 18; 107; 138
iii. Dumnezeul creaţiei 8; 19; 29; 33 ; 65; 104; 136; 148
iv. Dumnezeul istoriei 78; 80; 81; 83; 105; 106; 136
2. Profeţii privitoare la Cristos

împlinire
(cf. Luca 24:44)
i. Umanitatea lui Cristos 40:6 Evrei 10:5
8:3-52 Evrei 5-9
ii. Divinitatea lui Cristos 110:1-2 Matei 22:42-45
45:6-7 Evrei 1:8-9
'
iii. Calitatea lui Cristos de Fiu a lui
i
Faptele Apostolilor 13:33
Dumnezeu 2:7
Evrei 1:5; 5:5
iv. Respingerea lui Cristos Matei 21:42
118:22-24 Faptele Apostolilor 4:11
41:9 Matei 26:21-25
v. Suferinţele lui Cristos 22:1, 7-8, Matei 27:35-46
16-18 loan 20:25
69:20-21 loan 19:28-30
31:5 Luca 23:46
vi. Jertfa lui Cristos 40:6-8 Evrei 10:5-7
34:20 loan 19:33,36
vii. învierea lui Cristos 16:8-11 Faptele Apostolilor 2:25-32
viii. înălţarea lui Cristos 68:18 Efeseni 4:8
ix. Preoţia lui Cristos 110:4 Evrei 5:6,10; 7:21
x. împărăţia lui Cristos 2:1-2 Faptele Apostolilor 4:25-28
2:8-9 Apocalipsa 2:27; 19:15
45:6-7 Evrei 1:8-9
72:17; 22:27
Psalmii 443
(cf. Geneza 12:3; 2 Samuel 7:12-16)
3. Experienţa Bisericii
i.Pocăinţa 6; 32; 51; 102; 130; 143
ii.Convertirea 32; 40
iii.Năzuinţa spre Dumnezeu 42; 63; 143
iv. Cerere de ajutor 4; 5; 6; 13; 17; 25; 86; 88
v. Credinţă şi încredere 3; 16, 20; 23; 27; 31; 61; 62; 91; 121
Vi. învăţătură 1; 5; 7; 15; 17; 50; 73; 94; 101
vii. Cuvântul lui Dumnezeu 1; 19; 119
viii.Familia 127; 128
ix. Bătrâneţea 71; 92
x. Apărarea împotriva duşmanilor 35; 52; 58; 49; 69; 83; 109;
137; 140
xi. Gloria Bisericii 46; 48; 84; 87; 122; 133
!
(Aceste liste şi clasificări nu urmăresc să fie exhaustive.)
!
Cartea Psalmi este o colecţie de 150 de cântări sau poezii spirituale. Este
cartea de imnuri a Israelului, care cuprinde o diversitate atât de mare de ex
perienţe spirituale încât, încă din momentul compunerii ei, aceasta a fost o
sursă de inspiraţie, călăuzire şi mângâiere pentru Biserica lui Cristos. C. H.
Spurgeon a lucrat timp de douăzeci de ani la scrierea sa clasică, The Treasury
ofDavid (Comoara lui David). La finalizarea lucrării, el a afirmat: „O uşoară
tristeţe îmi cuprinde sufletul la gândul că părăsesc această «Comoară a lui
David», ştiind că nu voi mai găsi în nicio altă parte pe acest pământ o vistierie
mai bogată, deşi întregul palat al Apocalipsei îmi este deschis. Binecuvântate
au fost zilele pe care le-am petrecut meditând, jelind, sperând, crezând şi
înălţându-mă împreună cu David. Pot spera să petrec ceasuri mai fericite de
această parte a porţii de aur? Cartea Psalmi ne învaţă să folosim aripile întoc
mai ca şi cuvintele: ne ajută să ne înălţăm, dar şi să cântăm.”1
Autor
Psalmii sunt o colecţie de lucrări scrise de autori diferiţi. Titlurile care in
troduc fiecare psalm nu apar în Scripturile originale, acestea fiind adăugate
de cărturarii din vremurile trecute, care au descoperit autorul cercetând con
ţinutul psalmului sau altă parte a Scripturii. David a compus cel puţin 73 de
psalmi, iar 25 au fost compuşi de cântăreţii lui David: descendenţii lui Core
au compus unsprezece, Asaf doisprezece (50:73-83), Heman unu (88) şi Etan
unu (89). Dintre ceilalţi psalmi, Ezechia a compus zece; unu sau doi au fost
alcătuiţi de Solomon (72; posibil 127); Moise a scris unul (90); şi aproximativ
patruzeci dintre ei sunt anonimi. De asemenea, David ar fi putut compune
anumiţi psalmi din acest grup: calitatea de autor a Psalmului 2 îi este atribuită
lui de către apostoli (Faptele Apostolilor 4:25).
Fiii lui Core au alcătuit una dintre cele mai vechi familii de leviţi, cu mult
înaintea lui David şi având legături cu familia şi mai veche a lui Chehat, fiul
lui Levi. în timpul lui David, Heman, fiul lui Ioel, un membru al acestei fa-
milii, a devenit cunoscut pentru talentul său în muzică şi cântare. Chehatiţii
1 Citat de Lee, The OutlinedBible, analiza nr. 19.
Psalmii 445
şi coreiţii erau renumiţi pentru faptul că îl lăudau „cu glas tare şi puternic pe
Domnul, Dumnezeul lui Israel” (2 Cronici 20:19).
Surprinzător este că foarte puţini psalmi, cel mult doi din această colecţie,
sunt atribuiţi lui Solomon, având în vedere că Scriptura mărturiseşte că „a
rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cântări” (1 împăraţi 4:32).
Context istoric
Psalmii acoperă o perioadă îndelungată din istoria evreilor, aproximativ
900 de ani, din vremea lui Moise (Psalmul 90) până în perioada întoarcerii
din exilul babilonian (Psalmul 126), deşi în cea mai mare parte, aceştia au
fost compuşi în perioada 1000 î.Cr.-500 î.Cr. Ei constituie cartea de imnuri
a Bisericii Vechiului Testament şi au inspirat din vechime cartea de laudă şi
rugăciune a sfinţilor Noului şi Vechiului Legământ.
Poezia ebraică
I
Poezia ebraică este destul de diferită de poezia engleză, clasică sau moder
nă. Ea se diferenţiază prin anumite trăsături particulare. Principala trăsătură
a acestei poezii nu este rima, ci paralelismul, de exemplu:
Dumnezeule, nu tăcea!
Nu tăcea,
Şi nu Te odihni, Dumnezeule!
(83:1)
Se poate observa în acest exemplu că al doilea şi al treilea vers (în versiunea

engleză) exprimă o idee care are un înţeles similar cu primul vers.
Au fost identificate trei forme principale de paralelism.
1. Paralelismul sinonim, în care aceeaşi idee este repetată aproape cu aceleaşi

cuvinte:
Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele,

luaţi aminte, toţi locuitorii lumii.
(49:1)
2. Paralelismul antitetic, în care o idee este exprimată prin contrast cu

opusul ei:
Căci mânia Lui ţine numai o clipă,

Dar îndurarea Lui ţine toată viaţa.
(30:5)
3. Paralelismul sintetic, în care al doilea vers termină sau completează ideea

primului:
De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,

Dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
(34:19)
Există mult mai multe particularităţi ale poeziei ebraice, însă paralelismul
este caracteristica principală a acesteia.2
Structură
Deşi se poate spune că fiecare psalm este complet în sine, în textul ebraic
Psalmii sunt grupaţi în cinci secţiuni: 1-41; 42-72; 73-89; 90-106 şi 107-150.
S-au depus multe eforturi pentru a explica modul în care a apărut şi ce anu
me a determinat această împărţire a cărţii în cinci diviziuni. Singura legă
tură pare să fie un anumit asentiment faţă de împărţirea în cinci diviziuni a
Pentateuhului.3 După toate probabilităţile, există aici o încercare de compara
î ţie între Geneza şi Cartea întâi a Psalmilor (1-41), Exodul şi Cartea a Doua
(42-72), Leviticul şi Cartea a Treia (73-89), Numeri şi Cartea a Patra (90-106)
! şi între Deuteronomul şi Cartea a Cincea (107-150). Unii comentatori, precum
Robert Lee, Jensen şi colaboratorii la The Companion Bible, au încercat să dez
volte acest tip de abordare. Robert Lee, de pildă, susţine următoarele:
Cartea I: Omul-starea lui de binecuvântare, căderea şi restabilirea;

Cartea a Il-a: Distrugerea Israelului, Răscumpărător şi răscumpărare;
Cartea a IlI-a: Altarul
Cartea a IV-a: Pământul
Cartea a V-a: Cuvântul lui Dumnezeu.4
2 Pentru o discuţie mai elaborată a caracteristicilor poeziei ebraice, vezi Young, An
Introduction to the Old Testament, p. 291-296.
3 Leupold, Exposition ofthe Psalms, p. 1.
4 Lee, The Outlined Bible, analiza nr. 19; vezi de asemenea Jensen, Jensen s Survey ofthe
Old Testament, p. 280.
i
Psalmii 447
Această dispunere pare însă forţată. Oare Domnul a avut în vedere o ast
fel de structură şi o astfel de identitate? Prin contrast, se poate argumenta
că repetarea unor teme ca nenorocirea, izbăvirea, lauda şi recunoştinţa de-a
lungul tuturor psalmilor sau chiar de-a lungul aceluiaşi psalm (de ex. 95), este
atât de întâmplătoare încât concluzia lui William Hendriksen pare inevita
bilă: „Orice încercare de a stabili o structură concretă a întregii Psaltiri, cu
o expresie sau un titlu descriptiv diferit pentru fiecare carte, va eşua în mod
inevitabil. Singura divizare care poate fi făcută este doar cea formală, în cele
cinci cărţi recunoscute.”5
9
închinare
1. închinarea înaintea lui Dumnezeu
Principala noastră raţiune în închinare este de a-L recunoaşte, a-L lăuda,
a-L preamări şi a-L adora pe Dumnezeul cel viu care este Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt.
I
Lui Dumnezeu i se cuvine închinarea pentru ceea ce este El-ş\ anume, pen
tru frumuseţea şi măreţia fiinţei şi caracterului Său:
Binecuvântează, suflete, pe Domnul,

Şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfanţ!
(103:1)
\
Mare este Domnul şi lăudat de toţi,
în cetatea Dumnezeului nostru,
Pe muntele Lui cel sfânt.
(48:1)
Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie;
Bunătatea şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale.
Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trâmbiţei.
(89:14-15)
Familiile popoarelor, daţi Domnului,
Daţi Domnului slavă şi cinste!
Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!
Aduceţi daruri de mâncare, şi intraţi în curţile Lui!
închinaţi-yă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte,
Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!
(96:7-9)
5 Hendriksen, Survey of ht e Bible, p. 282.
Nu nouă, Doamne, nu nouă,

Ci NumeluiTău dă slavă
Pentru bunătatea Ta,
Pentru credincioşia Ta!
(115:1)
Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri,

Şi credincioşia Ta până la nori.
Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu,
Şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare.
(36:5-6)
Lui Dumnezeu I se cuvine închinarea noastră pentru ceea ce afăcut si ceea ce

face Elpentru întreaga Sa creaţie'.
Cerurile spun slava lui Dumnezeu,

Şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
(19:1)
Doamne, Dumnezeul nostru,

Cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!
i
Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri.
(8:1)
Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,

Şi Tu le dai hrana la vreme,
îţi deschizi mâna,
Şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
(145:15-16)
Lui Dumnezeu I se cuvine închinarea noastră pentru ceea ce afăcut si ceea

■ cefacepentru poporul Său:
Binecuvântează, suflete, pe Domnul,

Şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
(103:2)
Cânt Domnului,
Căci mi-a f&cut bine!
(13:6)
Psalmii 449
Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund.
(18:1-2)
Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat.

(30:1)
Frumos este să lăudăm pe Domnul,

Şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,
Să vestim dimineaţa bunătatea Ta,
Şi noaptea credincioşia Ta.
(92:1-2)
Cântaţi Domnului o cântare nouă,

Căci El a făcut minuni.
Dreapta şi braţul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor.
Domnul Şi-a arătat mântuirea,
Şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor.
(98:1-2)
Acesta este modelul adevăratei închinări. Dacă analizăm închinarea din

zilele noastre după acest criteriu, vom descoperi că, în mare parte, aceasta
este marcată de o uluitoare şi jalnică deficienţă. Multe cântări moderne sunt
egocentrice şi nu corespund acestui standard. Bisericile tradiţionale prezintă
şi ele o perspectivă îngustă a închinării atunci când tratează cu superficialitate
I „preliminariile” serviciului de închinare (precum cântarea, rugăciunea şi citi
rea Scripturii), insistând mai mult asupra predicii.
Este datoria şi privilegiul fiecărei fiinţe umane de a se închina Dumnezeului
celui viu. „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer ... fiindcă, măcar că au
cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mul
ţumit” (Romani 1:18, 21).
. întreaga creaţie este chemată să se închine Domnului:
Lăudaţi pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor,
1 lăudaţi-L în locurile cele înalte!
Lăudaţi-L toţi îngerii Lui!
Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
Lăudaţi-L, soare şi lună,
lăudaţi-L, toate stelele luminoase!

Lăudaţi-L, cerurile cerurilor,
Şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
Să laude Numele Domnului...
Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ,
Balauri de mare, şi adâncuri toate ...
Fiare şi vite toate,
Târâtoare şi păsări înaripate,
împăraţi ai pământului şi popoare toate ...
Tineri şi tinere,
Bătrâni şi copii!
Să laude Numele Domnului!
(148:1-5, 7,10-13)
2. Binecuvântarea congregaţională
Corelate cu închinarea înaintea lui Dumnezeu sunt încurajarea, îndemnul
şi binecuvântarea arătate de credincioşi unii faţă de alţii. Această idee este
afirmată cât se poate de clar în Noul Testament: „Cuvântul lui Cristos să lo
cuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Invăţaţi-vă şi sfatuiţi-vă unii
pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui
Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră” (Coloseni 3:16).
„Fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu
cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele
Domnului nostru Isus Cristos” (Efeseni 5:18-20).
Acest aspect al slujirii în folosul altora este evident în psalmi:
Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme;

lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
Să mi se laude sufletul în Domnul!
\ Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure,
înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine.
Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
(34:1-4)
Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul!

Oamenilor fără prihană le stă bine cântarea de laudă.
(33:1)
Psalmii 451
Cântarea congregaţională trebuie să fie o sursă de încurajare şi învăţătură

pentru membrii credincioşi ai adunării.
3. Binecuvântare personală
Un al treilea element al închinării este folosul şi binecuvântarea pe care
credincioşii le experimentează în mod personal atunci când caută cu mintea,
inima şi duhul lor să-şi găsească plăcerea în Dumnezeu:
Lăudaţi pe Domnul!
Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru,
Căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm.
(147:1)
Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru,

Un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.
De aceea nu ne temem ...
(46:1-2)
Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,

Voi istorisi toate minunile Lui
Voi face din Tine bucuria şi veselia mea,
Voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Preaînalte.
(9:1-2)
Unii psalmi reprezintă atât o mulţumire adusă lui Dumnezeu, cât şi o

mărturie pentru ceilalţi creştini:
îmi pusesem nădejdea în Domnul,

Şi El S-a plecat spre mine,
Mi-a ascultat strigătele.
M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;
Mi-a pus picioarele pe stâncă,
Şi mi-a întărit paşii.
Mi-a pus în gură o cântare nouă,
O laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi au văzut lucrul acesta,
S-au temut,
Şi s-au încrezut în Domnul.
(40:1-3)
Profeţii privitoare la Cristos
Vreme de două mii de ani, comentatorii au întâmpinat dificultăţi în încer
carea de a stabili în ce măsură trebuie înţeles conţinutul psalmilor ca referin-
du-se în mod specific la Domnul Isus Cristos. Sf. Augustin a considerat că
toţi psalmii sunt, de fapt, mesianici.6 Puţini dintre savanţii creştini ai Bibliei
au împărtăşit însă această opinie. Leupold, de exemplu, declară că Augustin
„a oferit, într-adevăr, un tip de abordare a Noului Testament ce a depăşit limi
tele pe care le justifică faptele”7. în rândul comentatorilor moderni, tendinţa
este spre cealaltă extremă. Chiar şi un evanghelic ca Leupold dovedeşte foarte
multă prudenţă, concluzionând că „Elementul mesianic nu este nici pe depar
te atât de răspândit în Psaltire cum s-ar fi putut crede”8.
Pentru a evita cele două extreme-a aprecia că majoritatea psalmilor, dacă
nu toţi psalmii, sunt mesianici, pe de o parte, sau, dimpotrivă, a considera că
doar un număr foarte redus de psalmi sunt mesianici sau chiar niciunul, pe
de altă parte-vom opta pentru „zona de mijloc”, mult mai sigură: aceea de a
recunoaşte elementul mesianic al psalmilor acolo unde Noul Testament ne dă
această autoritate. Aceasta nu presupune nicidecum o limitare a perspectivei,
având în vedere că scriitorii Noului Testament citează din Psaltire mai mult
decât din orice altă carte a Vechiului Testament, cu excepţia posibilă a cărţii
Isaia. Există cel puţin şaptezeci de citate în acest sens. Jensen afirmă că este
vorba chiar despre 116 citate.9 Numărul real depinde de ceea ce stabilim că
reprezintă sau nu un citat dintre aceste afirmaţii şi expresii.
Cu privire la restul psalmilor, cei care nu sunt citaţi în Noul Testament ca
referindu-se la Mesia, nu vom greşi dacă, împreună cu Amyrauld, vom păstra
„ochiul stâng aţintit asupra lui David, pe când pe cel drept îl vom îndrepta
i
numai spre Cristos”. Citind Psalmii, creştinii din toate veacurile au simţit
cum „gândurile li se îndreptau spre Domnul lor, singura Persoană în care
aceste răsuflări, aceste laude, aceste dorinţe, aceste speranţe, aceste sentimen
te profunde şi-au găsit împlinirea reală şi deplină”10.
Cartea Psalmilor este dominată de imaginea lui Cristos şi a Bisericii Sale
în profeţie şi în experienţă personală, după cum sugerează Irving Jensen:
6 Augustin, „Expositions on the Book of Psalms”, în cartea lui Phillip Schaff (ed.), A
Select Library of the Nicene and Post Nicene Fathers of the Christian Church (Grand Rapids,
Michigan: Eerdmans Publishing Company, 1974), voi. 8.
7 Leupold, Exposition ofthe Psalms, p. 20.
8 Ibid., pp. 21-22.
9 Jensen, Jensen s Survey ofthe Old Testament, p. 272.
10 Bonar, Christ andhis Church in the Book ofPsalms, p. ix.
Psalmii 453
„Psalmii au un profund caracter profetic. Multe dintre imnuri prevestesc su

ferinţele şi întristările poporului lui Dumnezeu, Israel, şi izbăvirea, restabili
rea şi binecuvântarea lor într-o împărăţie viitoare slăvită. însă, cel mai mult,
ele profeţesc despre cele două veniri ale lui Cristos: prima Sa venire în umi
linţă şi a doua Sa venire în glorie. Psalmii care fac parte din această categorie
sunt numiţi psalmi mesianici. Unele dintre profeţiile cele mai detaliate ale
Vechiului Testament referitoare la Cristos se găsesc aici. Ele vorbesc despre
Persoana Lui (Dumnezeu şi om); caracterul Lui (neprihănit şi sfanţ); lucrarea
Sa (moartea şi învierea); şi slujbele Lui (preot, judecător şi împărat).”11
în ziua învierii Sale, Domnul nostru a apărut înaintea a doi dintre uceni
cii Lui, pe drumul spre Emaus. Mergând alături de ei, Domnul le-a amintit
despre profeţiile Vechiului Testament cu privire la suferinţele lui Mesia: „«Nu
trebuia să sufere Cristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?» Şi a început
de la Moise, şi de la toţi prorocii, şi le-a tâlcuit, in toate Scripturile, ce era cu
privire la El” (Luca 24:26-27, sublinierea îmi aparţine).
în acea seară, Domnul a apărut la întâlnirea ucenicilor în odaia de sus. în
acest context, referinţa Domnului nostru la psalmi este afirmată în mod spe
cific: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească
tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi” (Luca
24:44, sublinierea îmi aparţine).
1. Umanitatea lui Cristos

Scriitorul Epistolei către Evrei remarcă în Psalmul 8 necesitatea deplinei
umanităţi a lui Mesia:
}
Când privesc cerurile-lucrarea mâinilor Tale-

Luna şi stelele pe care le-ai făcut,
îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el?
Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
L-ai făcut cu puţin maiprejos decât Dumnezeu,

Şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
(8:3-5, sublinierea îmi aparţine; cf. Evrei 2:5-9)
Psalmul 40:6 conţine de asemenea o referire explicită la umanitatea lui

Cristos, după cum se poate observa din citatul regăsit în Epistola către Evrei.12
11 Jensen,Jensens Survey ofthe Old Testament, pp. 275-276.
12 Vezi Hengstenberg, Christology ofthe Old Testament, pp. 91-92. Nu este uşor să explicăm in
troducerea afirmaţiei „Mi-ai pregătit un trup” în loc de „mi-ai străpuns urechile” (Evrei 10:5).
Această idee este confirmată atunci când scriitorul epistolei concluzionează:

„Prin această «voie» am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului luilsus
Cristos, o dată pentru totdeauna” (Evrei 10:10, sublinierea îmi aparţine).
2. Divinitatea lui Cristos

Cuvintele „Mesia”, „Cristos” şi „Unsul” sunt interschimbabile ţinând cont
de faptul că sunt echivalente în limba ebraică, respectiv greacă şi engleză.
Cuvântul ebraic folosit pentru Mesia apare de zece ori în cartea Psalmilor
(2:2; 18:50; 28:8; 84:9; 89:38, 51; 105:15; 132:10,17). în Psalmul 105:15, cu
vântul este folosit la plural şi se referă la Israel. în Psalmul 32, referinţa ime
diată pare să indice spre Solomon. Celelalte şapte situaţii se referă la David.
Trecerea de la David la Mesia/Împăratul cel promis este adesea impercep
tibilă: „Prin urmare, aici este aplicată în mod invariabil împăratului. Un alt
aspect evident în Psalmi este însă că Mesia apare ocazional ca un împărat
care descinde de departe din David, sau Solomon, sau orice alt om. Acest
fapt este ilustrat în special în Psalmul 2, unde Unsul Domnului este descris
ca împăratul, Fiul lui Dumnezeu, moştenitorul neamurilor şi al marginilor
pământului, căruia I se cuvine închinarea, a cărui mânie este osândă şi al
cărui har este mântuire. Fără îndoială, acest Mesia depăşeşte Urnitele umani
tăţii; iar idealul, odată revelat, creşte în splendoare până când devine real în
Cristosul Noului Testament.”13
Domnul Isus citează Psalmul 110 pentru a demonstra că El este mai mare
decât David şi că a existat înaintea lui David, implicaţia clară fiind aceea a
divinităţii:
Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,

Până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”-
Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale,
Zicând: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”
(110:1-2; cf. Matei 22:42-45)
Mulţi dintre psalmii mesianici conţin o diversitate de adevăruri referitoare

la Mesia cel promis. în consecinţă, în cadrul unui psalm care se concentrează
în mod predominant asupra lui Cristos ca împărat poate exista o declaraţie
explicită a divinităţii Sale (de ex. „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este
veşnic ... De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns...” 45:6-7; cf.
Evrei 1:8-9).
13 James G. Murphy, A Criticai and Exegetical Commentary on the Book of Psa/ms
(Minneapolis, Minnesota: James Family Publishing, 1977 [prima ediţie 1876]), p. 29.
Psalmii 455
3. Calitatea lui Cristos de Fiu al lui Dumnezeu

Dumnezeu Tatăl afirmă că Mesia este unicul Său Fiu:
„Eu voi vesti hotărârea Lui”, - zice Unsul

Domnul Mi-a zis:
«Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut»
(2:7; cf. Faptele Apostolilor 13:33; Evrei 1:5; 5:5).
Unsul (adică Mesia sau Cristos) împotriva căruia naţiunile se ridică şi se

răzvrătesc (2:2) este împăratul lui Israel (2:6) şi Fiul lui Dumnezeu (2:7), că
ruia Tatăl I-a dat ca moştenire naţiunile (2:8) şi căruia toţi trebuie să I se su
pună dacă doresc să găsească iertare şi pace cu Dumnezeu (2:10-12).
4. Respingerea lui Cristos

Mesia este urât fără motiv (35:19; 69:4; cf. Ioan 15:25) şi respins:
Piatra, pe care au lepădat-o zidarii,

A ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.
Domnul a făcut lucrul acesta:
I Şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.
(118:22-23; cf. Matei 21:42; Marcu 12:10;
Luca 20:17; Faptele Apostolilor 4:11; 1 Petru 2:7)
Apostolul Petru leagă primul dintre aceste versete de profeţiile ulterioare

făcute de Isaia cu privire la Biserică:
Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de

preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va
lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.
(Isaia 28:16; 1 Petru 2:6)
Şi
El va fi un locaş sfânt,
dar şi o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire ...
(Isaia 8:14; 1 Petru 2:8)
Aici, Petru arată cele două extreme ale respingerii şi acceptării. împreună
cu apostolul, noi mărturisim despre Cristos care reprezintă „pentru cei necre
dincioşi, piatra ...[care] a ajuns să fie pusă în capul unghiului” (1 Petru 2:7).
5. Suferinţele lui Cristos

Deşi expresia „ca să se împlinească Scriptura” apare frecvent în Noul
Testament (de ex. Ioan 19:24; 13:18), nu se spun cuvinte şi nu se întreprind
acţiuni pentru ca Scriptura să poată fi împlinită. Natura profeţiei presupune
că aceasta se referă la ceea ce se va spune şi se va face în mod spontan într-un
anumit moment din viitor. Acest fapt este deosebit de relevant pentru sufe
rinţele lui Cristos. Când a strigat de pe cruce, El nu căuta în mod conştient un
citat adecvat din Scriptură-El a strigat în mod spontan în urma agoniei Sale.
Cristos nu l-a citat pe David; David L-a citat pe Cristos, pentru că înainte cu
1000 de ani de a se petrece acest eveniment, Duhul lui Cristos i-a dezvăluit
lui David cuvintele pe care le va rosti Mântuitorul (1 Petru 1:11).
în Psalmul 22, profeţiile care descriu suferinţa Mântuitorului sunt urmă
toarele :
Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?

(v. 1; cf. Matei 27:46; Marcu 15:34)
Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine,

îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
„S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul,
Să-l izbăvească, fiindcă-1 iubeşte!”
(w. 7-8; cf. Matei 27:39-43; Marcu 15:29-32)
Căci nişte câini mă înconjoară,

O ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu,
Mi-au străpuns mâinile şi picioarele:
Toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei, însă, pândesc şi mă privesc;
îşi împart hainele mele între ei,
Şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.
(w. 16-18; cf. Ioan 20:25; Matei 27:35; Ioan 19:23-24)
Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,

Şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
(v. 22; cf. Evrei 2:11-12)
Psalmii 457
De asemenea, Psalmul 31 face referire la momentul final de pe cruce:
în mâinile Tale îmi încredinţez duhul:

Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
(v. 5; cf. Luca 23:46)
Noul Testament relatează pe larg suferinţele lui Cristos în termenii fapte

lor exterioare: Domnul Isus a fost pe nedrept acuzat, condamnat, răstignit cu
brutalitate şi înmormântat cu dragoste. însă privitor la gândurile şi sentimen
tele pe care le-a avut Mântuitorul în timpul acestui chin, Noul Testament nu
relatează foarte multe. Cartea Psalmilor face asemenea dezvăluiri. Ea oferă o
imagine care zugrăveşte agonia interioară a Mântuitorului:
Ocara îmi rupe inima,

Şi sunt bolnav;
Aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;
Aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.
Ei îmi pun fiere în mâncare,
Şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
(69:20-21; cf. Ioan 19:28-30)
Domnul Isus citează Psalmul 41:9 atunci când vorbeşte despre trădarea lui
Iuda. Cuvintele care urmează în psalmul respectiv sunt deosebit de relevante
pentru Mântuitorul:
Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea

Şi care mânca din pâinea mea,
Ridică şi el călcâiul împotriva mea.
Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă,
Ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti,
Dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele,
Şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta.
(41:9-12; cf. Ioan 13:18)
Experienţa Domnului Isus Cristos este puternic legată de experienţa lui

David. Legătura dintre Domnul şi Iuda şi relaţia dintre David şi Ahitofel
depăşeşte graniţele coincidenţei. Atât Iuda, cât şi Ahitofel erau prieteni de în
credere; amândoi au fost vinovaţi de o trădare îngrozitoare (2 Samuel 15:31;
Ioan 13:21; Luca 22:47-48; Matei 27:3); amândoi şi-au luat viaţa prin spânzu
ram în momentul când actul lor de trădare a fost descoperit (2 Samuel 17:23;
Matei 27:5). Durerea lui David reflectă durerea Mântuitorului care rezidă în
faptul că a fost trădat de un prieten apropiat şi de încredere:
Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte,
Căci aş suferi:
Nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,
Căci m-aş ascunde dinaintea lui.
Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
Tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie,
Şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
(55:12-14)
6. Jertfa lui Cristos

Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare,
Ci mi-ai străpuns urechile;
Nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfa de ispăşire.
Atunci am zis: „Iată-mă că vin!-
In sulul cărţii este scris despre mine-
Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!
Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.”
(40:6-8; cf. Evrei 10:5-10)
Acest citat din psalmi leagă moartea lui Cristos ca jertfa de toate tipurile
de jertfe instituite de Dumnezeu sub Vechiul Legământ la Sinai. Folosirea ex
presiilor diferite, „jertfă”, „daruri de mâncare”, „ardere-de-tot” şi „jertfă de is
păşire”, aduce în atenţie jertfele levitice, subliniind totodată faptul că Domnul
I Isus este jertfa care va sfârşi toate jertfele (Evrei 10:8-10). Jertfa Sa a fost pre
figurată prin toate tipurile de jertfe poruncite în trecut.14
O altă legătură cu jertfa lui Cristos apare în Psalmul 34, unde se face refe
rire la oasele celor neprihăniţi:
De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,

Dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
Toate oasele i le păzeşte,
Ca niciunul din ele să nu i se sfărâme.
(v. 19-20)
14 Vezi capitolul dedicat cărţii Leviticul, pp. 117-119.
Psalmii 459
Apostolul Ioan stabileşte această corelaţie imediat după relatarea morţii

Mântuitorului (Ioan 19:36). Legătura aceasta se prelungeşte dincolo de psalm,
în zilele lui Moise şi accentuarea ideii ca mielul de Paşte să nu aibă „zdrobit
niciun os” (Exodul 12:46; Numeri 9:12). Mielul de Paşte jertfit pentru prima
dată în Egipt a fost o prefigurare a „Mielului lui Dumnezeu care ridică păca
tul lumii” (Ioan 1:29). Fără îndoială că Satan a înţeles legătura şi implicaţiile
acestei jertfe, chiar dacă iudeii nu le-au înţeles, căci el a instigat conducerea
evreilor cerându-le să zdrobească oasele picioarelor celor trei crucificaţi (Ioan
19:31). Domnul Dumnezeu a triumfat din nou, astfel încât perfecţiunea jert
fei lui Cristos să fie pe deplin şi absolut susţinută.
7. învierea lui Cristos

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei
Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte,
i Şi trupul mi se odihneşte în linişte.
Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
Nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
(16:8-11; Faptele Apostolilor 2:25-32)
Apostolul Petru explică motivele pentru care acest psalm nu s-ar fi putut
r referi la David, ci cu certitudine la Mesia: David a murit, iar trupul lui a pu
trezit (Faptele Apostolilor 2:29-31).
Ce cunoaştere deosebită i-a dat Duhul Sfânt lui David! „Atât de clar au
fost subliniate măreţia, măsura şi mărimea planului divin al mântuirii.”15 Acest
slujitor al lui Dumnezeu nu profeţeşte doar despre experienţele prin care va
trece Mesia; el este încrezător şi cu privire la propria sa înviere. După cum
spune mai târziu, „Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă
voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău” (17:15); şi „voi locui în Casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele” (23:6).
8. înălţarea lui Cristos

Te-ai suit pe înălţime,
Ai luat prinşi de război,
Ai luat în dar oameni.
(68:18; cf. Efeseni 4:8)
15 Krummacher, David: the King ofIsrael, p. 509.

A „lua prinşi de război” indică faptul că victoria lui Mesia este deplină; El
i-a luat robi pe toţi vrăjmaşii Lui. Limbajul poate exprima şi ideea că El i-a
fâcut robii Săi pe cei care erau robi altora sau care se aflau în stăpânirea altu
ia.16 Mântuitorul îşi izbăveşte poporul din ghearele lui Satan. El îi face robii
Săi pe cei ce sunt înrobiţi. Robii păcatului sunt eliberaţi pentru a deveni robi
ai neprihănirii (Romani 6:17-18). A fi rob al lui Isus Cristos (Romani 1:1) în
seamnă a avea adevărata libertate (Ioan 8:31-32, 34-36).
David a fost conştient de existenţa unui conflict evident în profeţiile despre
suferinţele şi despre gloria lui Mesia. El s-a numărat însă printre acei profeţi
care s-au străduit din răsputeri să înţeleagă semnificaţia şi sincronizarea „pati
milor lui Cristos şi a slavei de care aveau să fie urmate” (1 Petru 1:10-11).
9. Preoţia lui Cristos

Domnul ajurat,
Şi nu-I va părea rău:
„Tu eşti preot în veac,
<
în felul lui Melhisedec.”
(110:4; cf. Evrei 5:6)
O altă ilustrare a legăturii dintre Vechiul şi Noul Legământ pe care o ofe

ră Psalmii constă în faptul că David dezvăluie că preoţia lui Mesia va fi „în
felul lui Melhisedec”, asigurând astfel un fundament pe care sunt dezvoltate
doctrine importante referitoare la preoţia lui Cristos (Evrei 7:l-8:6). Creştinii
sunt întăriţi în încrederea lor în Dumnezeul cel viu, Dumnezeul care a insu
flat Scripturile, doar în măsura în care recunosc prezenţa Duhului Sfânt la
cârmuirea tuturor evenimentelor relatate în Vechiul Testament şi în împli
nirea lor în Domnul Isus (2 Timotei 3:16; cf. Ioan 5:39). Doar Dumnezeu îl
putea aduce pe Melhisedec la Avraam, putea să-l inspire pe David cu o în
ţelegere profetică şi să-l lumineze pe scriitorul Epistolei către Evrei pentru a
face legăturile.
Scriitorul textului din Evrei 7 arată că preoţia lui Cristos
■ uneşte slujba de împărat şi cea de preot într-Unul singur (v. 1;

cf. Zaharia 6:12-13), ceea ce nu era permis sub Legea Vechiului
Legământ de la Sinai (cf. Evrei 7:14);
■ este o preoţie permanentă şi veşnică (v. 3; cf. v. 25);
■ este superioară preoţiei lui Aaron (w. 7:7-10).
16 Albert Barnes, Notes on the Old Testament: criticai, illustrative and practicai: Psalms
(London: Blaickie and Son), voi. 2, p. 212.
Psalmii 461
10. împărăţia lui Cristos

Pentru ce se întărâtă neamurile,
Şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
împăraţii pământului se răscoală,
Şi domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.
(Psalmul 2:1-2; cf. Faptele Apostolilor 4:25-26)
în Faptele Apostolilor, ucenicii interpretează Psalmul 2 ca vorbind des

pre Domnul Isus Cristos, Irod, Pilat din Pont, Neamuri şi iudei: „în adevăr,
împotriva Robului Tău celui sfanţ, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în
cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel
...” (Faptele Apostolilor 4:27-28).
Pavel leagă acelaşi psalm de învierea lui Isus şi de faptul că Tatăl îi dă
Lui „îndurările faţă de David” (Isaia 55:3; Faptele Apostolilor 13:33-37).
împărăţia lui Cristos este stabilită după învierea Lui: „Căci trebuie ca El să
împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel
din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea” (1 Corinteni 15:25-26; cf. Efeseni
1:20-23).
împărăţia lui Mesia este veşnică:

Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic;
Toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea.
De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
Cu un untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi de
slujbă. (45:6-7; cf. Evrei 1:8-9) i
|
Ideea domniei veşnice a lui Cristos este de asemenea cuprinsă în Psalmul
72. Limbajul din Psalmul 45 şi 72 se remarcă printr-o strălucire care nu poate
fi atribuită unor împăraţi pământeni; termenii par neobişnuiţi dacă fac referire
la altă persoană decât Cristos.
Există o legătură evidentă între psalmii mesianici şi profeţia lui Natan cu
privire la împărăţia lui David (2 Samuel 7:12-16). însă profeţia referitoare la
legământul încheiat cu David nu va pierde niciodată din vedere legământul
făcut cu Avraam. Cuvintele Psalmului 72:17, „Cu el se vor binecuvânta unii
pe alţii, şi toate neamurile îl vor numi fericit”, se referă în mod evident la pro
misiunea făcută lui Avraam (Geneza 12:3). Acelaşi lucru este adevărat şi cu
privire la Psalmul 22:27:
Toate marginile pământului

îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul:
Toate familiile neamurilor
Se vor închina înaintea Ta.
Cu alte cuvinte, când se vor întâmpla acestea, binecuvântarea lui Avraam

va veni peste Neamuri în Persoana lui Cristos.17
Aplicaţie
Experienţa Bisericii
Fiecare psalm are relevanţă, aplicaţie şi binecuvântare pentru cel credin
cios. împreună, psalmii redau dorinţele sufletului uman. Aici, poezia este
adaptată pentru a fi cântată cu acompaniamentul harfei şi al lirei. Această
poezie este în principal „o expresie a unui sentiment profund şi îşi are funda
! mentul în sentiment sau emoţie. Nu este atât de mult rodul cunoştinţei, cât al
inimii; şi nu atât de mult plăsmuirea imaginaţiei, cât afirmarea unor emoţii
profund personale.”18
Reflectând fiecare situaţie din viaţă şi fiecare stare spirituală, Psalmii for
mează un fundament ideal pentru viaţa de credinţă personală. Nu există nicio
experienţă a credinciosului care să nu fie reflectată în ei.19 Psalmii exprimă
sentimentele tristeţii, chinului sufletesc, fricii, speranţei, bucuriei, încrederii,
mângâierii, mulţumirii, devotamentului faţă de Dumnezeu, căinţei adânci
de păcat şi încântare pe care o oferă mila, iertarea şi pacea lui Dumnezeu.
In spatele acestei lumi se află un măreţ scop spiritual, de a ridica inima către
Dumnezeu, de a inspira încrederea în Dumnezeu, de a oferi mângâiere în vre
muri de încercare şi suferinţă şi de arăta spre o viaţă mai bună pentru oamenii
lui Dumnezeu. Prin aceste versuri, închinătorii aud „adevăruri care tulbură
sufletul, rostite în cuvinte care străpung urechile, dar corespunzătoare senti
mentelor lor, imprimate în conştiinţa lor şi fixate acolo prin cele mai măreţe
realităţi ale vieţii şi morţii, prezente şi eterne.”20
Prin cel care a contribuit în modul cel mai semnificativ la alcătuirea lor,
împăratul David, „cântăreţul plăcut al lui Israel” (2 Samuel 23:1), Dumnezeu
a formulat cântări şi rugăciuni pentru toate ocaziile. Domnul l-a ridicat pe
17Fairbairn, Prophecy, pp. 182-183.
18 Barnes, TheBook ofPsalms, voi. 1, p. xix.
19 Pentru un model al temelor, vezi sumarul prezentat la începutul acestui capitol.
20 Bonar, Christ and bis Chruch in the Book ofPsalms, p. vi.
Psalmii 463
David de lângă oile sale pentru ca el să se poată identifica astfel cu cei umili şi
simpli. Dumnezeu l-a dus în război pentru a-i insufla gândul victoriei, al glo
riei. El l-a aşezat într-un palat, astfel încât gândurile lui să se ridice spre înăl
ţimile măreţiei şi puterii Sale suverane. Dumnezeu l-a izbăvit de singurătatea
din pustiu, astfel încât el să poată fi disciplinat, să se încreadă şi să se bazeze
de suveranitatea lui Dumnezeu. „încercările prin care a trecut au reprezentat
doar acordarea instrumentului prin care Duhul să-Şi poată interpreta diferi
tele melodii pe care a plănuit să le transmită prin el pentru a-i întări şi a-i zidi
spiritual pe credincioşi.”21
Mărturia făcută de David însuşi cu privire la faptul că era inspirat de
Dumnezeul trinitar este clară:
Duhul Domnului vorbeşte prin mine,

Şi cuvântul Lui este pe limba mea.
Dumnezeul lui Israel a vorbit.
Stânca lui Israel mi-a zis ...
(2 Samuel 23:2-3)
Psalmii lui David oferă Bisericii lui Dumnezeu cele mai deosebite rugă
ciuni şi laude. In această carte se găseşte câte o rugăciune pentru orice stare
a vieţii. David, un remarcabil om al lui Dumnezeu, asemenea lui Ilie, a fost
un „om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi” (Iacov 5:17). Cu toate greşelile şi
eşecurile lui, acest om, David, s-a ridicat spre înălţimi spirituale. In el, harul
lui Dumnezeu este preamărit. Dumnezeu este prietenul celor păcătoşi. Acesta
este „un om după inima Lui [a lui Dumnezeu]” (1 Samuel 13:14).
Comentând pe marginea aplicaţiei creştine a Psalmului 149:6-8, C. H.
Spurgeon a scris: „... sub noul legământ, duşmanii «casei spirituale» sunt duş
mani spirituali (Efeseni 6:12).” El continuă: „Prin aceasta, Israel nu a fost un
exemplu, ci un prototip: noi nu trebuie să imităm poporul ales intrând în răz
boi în adevăratul sens al cuvântului, ci să împlinim semnul purtând războiul
spiritual. îl lăudăm pe Dumnezeu şi ne luptăm cu starea noastră coruptă;
cântăm cu bucurie şi ne luptăm din greu cu răul, în orice formă a lui. Armele
noastre nu sunt pământeşti, ci ele sunt măreţe şi rănesc prin două tăişuri.
Cuvântul lui Dumnezeu este foarte ascuţit; pe orice parte l-am întoarce, el
face tăieturi de moarte în tot ce-i fals şi păcătos. Dacă nu-L lăudăm, vom
ajunge trişti în vremuri de încercare; iar dacă nu ne luptăm, vom deveni nesi
guri în cântarea noastră. Versetul [v. 6] indică o îmbinare fericită a coristului
şi a cruciatului.”22
21 îbid.y p. vii.
Concluzie
La vremea în care a fost scris, Psalmul 23 a reprezentat o mare binecu
vântare pentru israeliţii credincioşi în momentele când celebrau bunătatea şi
îndurarea Domnului, însă de-a lungul timpului, el a căpătat o semnificaţie
şi mai mare, odată cu venirea Domnului Isus Cristos. Astăzi, când credin
cioşii citesc: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (23:1),
gândurile lor se îndreaptă spre Păstorul cel Bun care a venit în lume ca să-Şi
dea viaţa pentru oile Sale (Ioan 10:11, 15). Lumina mai puternică a Noului
Testament nu a umbrit valoarea psalmilor şi a binecuvântărilor pe care aceştia
le aduc. Dimpotrivă, conţinutul acestei cărţi de rugăciuni şi laude aduse lui
Dumnezeu străluceşte mult mai luminos când este privit dintr-o perspectivă
centrată în Cristos.
Cei 150 de psalmi contribuie într-un mod unic la conţinutul Scripturilor,
în ei ni se dau învăţăturile care ne arată cum trebuie să ne închinăm lui
Dumnezeu şi să-L adorăm „în duh şi în adevăr” (Ioan 4:24); în ei sunt oferite
perspective profunde cu privire la Persoana şi lucrarea Mântuitorului; şi tot în
ei sunt prezentate cele mai profunde experienţe spirituale ale inimii omului.
!
Proverbe
(„maxime concise care exprimă înţelepciunea")
Autor: Solomon
(în principal)
Idee centrală: Teama de Domnul
Temă:
Aspectul practic al evlaviei
„Frica Domnului este începutul ştiinţei;

dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura."
Proverbe 17
Cuprins
1. Comportamentul potrivit mai ales pentru cei tineri 1:1-9:18

i. Introducere 1:1-6
ii. Proverbe scrise pentru Solomon (paisprezece discursuri in
troduse de expresia, „Fiule ...") 1:7-9:18
2. Comportamentul potrivit mai ales pentru anii maturităţii 10:1-24:34

i. Proverbe scrise de Solomon (contrast între bine şi rău, înţe
lepciune şi nebunie) 9:1-19:26
ii. Proverbe scrise pentru Solomon (şase discursuri introduse
de expresia „Fiule ...") 19:27-24:34
3. Diferite comparaţii, contraste şi descrieri 25:1-31:31

i. Proverbe scrise de Solomon (redactate de scribii împăratului
Ezechia) 25:1-26:28
ii. Proverbe scrise pentru Solomon 27:1-29:27
iii. Proverbe scrise de Agur, fiul lui lache 30:1-33
iv. Proverbe scrise de mama împăratului Lemuel 31:1-31
Versetele din frumoasa secţiune finală (31:10-31) sunt aranjate în

limba ebraică în formă de acrostih.
Proverbe
După cum am arătat în altă parte1, Vechiul Testament protestant este

aranjat în patru secţiuni:
Legea Geneza-Deuteronomul
Cărţile istorice Iosua-Estera
Cărţile poetice Iov-Cântarea Cântărilor
Cărţile profetice Profeţii Mari: Isaia-Daniel

Profeţii
> Mici: Osea-Maleahi
!i
Proverbe este a treia carte din secţiunea cărţilor poetice. Aceasta este aşe
zată uneori alături de cărţile Iov şi Eclesiastul sub titlul colectiv de „Literatura
înţelepciunii”.
Cuvântul „proverb” este o traducere a termenului ebraic masbal, prove
nit dintr-un cuvânt rădăcină care înseamnă „a fi ca şi” sau „a reprezenta”.
Majoritatea proverbelor recurg la comparaţie pentru a transmite anumite ade
văruri, de exemplu: „Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul;
dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul” (17:3). In versiunea A.V., mashal
este tradus de 19 ori prin cuvântul „proverb” şi de 18 ori prin cuvântul „pildă”.
Mashal a fost definit astfel: „o maximă concisă şi plină de substanţă, care ex
primă înţelepciune”2.
Fiecare cultură are propriile sale zicale, propriile sale vorbe de duh. Această
carte însă nu este o simplă colecţie de maxime sau vorbe înţelepte ale popo
rului Israel. „Sub asemănarea superficială există o diferenţă fundamentală în
tre vorbele înţelepte ale popoarelor şi proverbele Cuvântului lui Dumnezeu.”3
Aceste proverbe sunt incluse în literatura „insuflată de Dumnezeu” (2
Timotei 3:16-17). Aceasta este înţelepciunea dată de Dumnezeu. Proverbele
1 Vezi introducerea, pp. 16-17.
3 Hendriksen, Surveyofthe Bible, p. 283.
sau maximele arată ceea ce este drept şi ceea ce este rău înaintea Dumnezeului
celui viu, care este desăvârşit în înţelepciune şi sfinţenie. Ele arată lucrarea ex
terioară şi practică a evlaviei în domeniile spirituale, morale şi sociale. Există
o chemare universală: în Proverbe nu se face referire nici la Ierusalim, nici la
Israel (nici ocazional în cealaltă literatură de înţelepciune cuprinsă în Iov şi
Eclesiastul). Aici, omul înţelept este cel care îşi trăieşte viaţa potrivit voii re
velate a lui Dumnezeu. El umblă în calea adevărului şi a neprihănirii. In con
secinţă, el este binecuvântat de Dumnezeu şi cunoaşte pacea şi împlinirea.
Autor
Cartea în sine conţine indicii ale identităţii autorului ei:
■ „Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel” (1:1; cf. 10:1).
■ „Cuvintele înţelepţilor” (22:17; 24:23; cf. Etan, Heman etc., în
1 împăraţi 4:31).
■ „Iată încă vreo câteva din pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui
Ezechia, împăratul lui Iuda” (25:1). Aceste proverbe au fost adăugate co
il lecţiei după aproximativ două sute de ani de la moartea lui Solomon, în
anul 930 î.Cr. S-ar putea ca printre „oamenii lui Ezechia” să se fi numărat
: şi profeţii Isaia şi Mica, care erau implicaţi în lucrarea lor în acea vreme.
■ „Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul
acesta” (30:1).
■ „Cuvintele împăratului Lemuel. învăţătura pe care i-o dădea mama sa”
(31:1).
Aceste referinţe sugerează cu tărie faptul că Solomon a fost răspunzător pen

tru compunerea sau redactarea majorităţii proverbelor şi a zicătorilor pline de
substanţă cuprinse în carte. împăratul Solomon, fiul împăratului David, a fost
cel care „a rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cântări” (1 împăraţi
4:32).4 Din acest număr foarte mare de proverbe, Duhul lui Dumnezeu l-a
călăuzit să aleagă o colecţie mult mai mică pentru instruirea credincioşilor din
toate timpurile şi culturile. Probabil că Solomon a avut în gând această colecţie
de proverbe atunci când a scris în altă parte: „... pe lângă că Eclesiastul a fost
înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit si a întocmit un
mare număr de zicăton (Eclesiastul 12:9, sublinierea îmi aparţine).
Lui Solomon i s-a dat o măsură neobişnuită de înţelepciune. în prima pe
rioadă a vieţii lui, Domnul i-a apărut la Gabaon şi i-a spus: „Cere ce vrei să-ţi
dau” (1 împăraţi 3:4). Solomon a răspuns cu un deosebit respect şi cu reverenţă.
4 Aproximativ 800 sunt păstrate în colecţia finală care formează cartea Proverbelor.
Proverbe 469
Conştient de responsabilitatea foarte mare pe care o avea ca împărat al Israelului,

el a spus: „Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău,
să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe
poporul acesta aşa de mare la număr!” (1 împăraţi 3:9). Domnului I-a plăcut
această cerere şi i-a răspuns dându-i „o inimă înţeleaptă şi pricepută”, aşa cum
nu a mai avut nimeni înainte sau după el (1 împăraţi 3:12).
înţelepciunea lui Solomon s-a întins peste toate ramurile ştiinţei naturale.
El „a vorbit despre copaci... despre dobitoace, despre pasări, despre târâtoa
re şi despre peşti” (1 împăraţi 4:33). Solomon a fost filozof, muzician, poet,
botanist, zoolog, arhitect, om de afaceri, administrator şi împărat. Dar înţe
lepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu cuprindea înţelepciunea profundă a
religiei adevărate şi a evlaviei personale. Nu avem niciun document care să cu
prindă cunoştinţele lui Solomon în domeniul ştiinţelor naturale. Putem spune
însă că Dumnezeu a dorit să ne ofere o înregistrare exactă a cunoştinţelor lui
Solomon de înţelepciune practică. Aceasta arată adevăratul scop al Scripturii:
„nu să dea învăţături referitoare la filozofie, ci la religie: nu să formeze oameni
de ştiinţă, ci oameni cu o profundă trăire evlavioasă”5.
Solomon avea un simţ al observaţiei foarte dezvoltat. El demonstrează o
înţelegere profundă a naturii umane: un discernământ al caracterului şi o pă
trundere a motivelor din spatele acţiunilor. învăţăturile sale sunt foarte prac
tice. Conţinutul acestei cărţi reprezintă o contribuţie deosebită la acel grup
de învăţături prin care ajunge „omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu
totul destoinic pentru orice lucrare bună” (1 Timotei 3:17). William Arnot a
dat pe bună dreptate comentariului său numele Studies in Proverbs: lawsfrom
heavenfor life on earth (Studii asupra Proverbelor: legile cerului pentru viaţa
pe pământ).6
Solomon a fost cel mai înţelept dintre oameni şi, totuşi, în ultima parte a
vieţii sale, el nu a trăit înţelepciunea pe care a predat-o altora. în persoana lui
putem vedea împlinirea maximei care spune: „Fă aşa cum spun eu, nu aşa cum
fac eu.” Fiul lui Solomon, Roboam, a urmat mai degrabă exemplul tatălui său
din ultima perioadă a vieţii lui decât învăţăturile lui, devenind un împărat rău
şi nechibzuit.
Context istoric
Solomon a murit în anul 930 î.Cr., ceea ce datează alcătuirea şi redactarea
proverbelor sale în jurul anilor 970-930 î.Cr., dar în niciun caz nu se poate
5 Bridges, A Commentary on Proverbs, p. iv.
6 Willian Arnot, Studies in Proverbs: laws from heaven for life on earth (Grand Rapids,
Michigan: Kregel Publications, 1978 [prima ediţie 1884]).
spune că ele nu sunt limitate de timp sau cultură. Nu se face nicio referire la
Israel sau la Ierusalim, întrucât aceste vorbe proverbiale au fost scrise pentru
toţi oamenii din toate naţiunile. Expresia prin care se adresează frecvent citi
torului, „fiule” (de 23 de ori, de ex. 1:8,10,15), în loc de „Israel”, ar fi putut fi
folosită ca o anticipare a zilei în care Biserica se va fi extinde în întreaga lume.
Solomon este autorul a trei dintre cărţile Bibliei. Este foarte probabil ca
aceste cărţi să fi fost scrise în perioade diferite ale vieţii lui. Cu privire la
Cântarea Cântărilor s-a sugerat că ar fi putut fi scrisă de Solomon în perioada
când era tânăr şi îndrăgostit; Proverbele ar fi putut fi scrise pe la jumătatea
vieţii sale, când, evident, capacităţile sale intelectuale se aflau la apogeu; iar
Eclesiastul ar fi putut fi scris pe când Solomon era înaintat în vârstă, deza
măgit, deziluzionat de propria lui stare spirituală şi de slăbiciunea naturii sale
păcătoase.
Poezia ebraică
Aşa cum am subliniat în capitolul care tratează cartea Psalmilor, poezia
ebraică este destul de diferită de poezia engleză, clasică sau modernă. Ea se
deosebeşte prin anumite particularităţi şi caracteristici. Trăsătura ei principa
lă nu este rima, ci paralelismul7, de exemplu:
Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul;

Toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
(16:11)
In acest caz se poate observa că al doilea vers exprimă o idee care are un
înţeles similar cu cel din primul vers.
Au fost identificate trei forme principale de paralelism:
1. Paralelismul sinonim, în care aceeaşi idee este repetată aproape cu aceleaşi

cuvinte:
Mândria merge înaintea pieirii,

Şi trufia merge înaintea căderii.
(16:18)
2. Paralelismul antitetic, în care o idee este exprimată prin contrast cu opu

sul ei:
7 Pentru o discuţie mai elaborată a caracteristicilor poeziei ebraice, vezi Young, An
Introduction to the Old Testament, pp. 291-296.
Proverbe 471
Un răspuns blând potoleşte mânia,

Dar o vorbă aspră aţâţă mânia.
(15:1)
3. Paralelismul sintetic, în care al doilea vers termină sau completează ideea

primului:
Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice,

Căci din ea ies izvoarele vieţii.
(4:23)
Structură
Ideea fundamentală a întregii cărţi este redată în versetul 7 al capitolului 1:

„Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea
şi învăţătura” (1:7).
Cartea Proverbe se împarte în trei secţiuni, fiecare dintre ele fiind introdusă
prin expresia: „Pildele lui Solomon” (1:1; 10:1; 25:1). Unii dintre comentatorii
Bibliei au identificat aici ceea ce ei consideră a fi o schimbare semnificativă a
pronumelor. în unele cazuri, aceste pronume sunt folosite la persoana a Il-a,
iar în altele la persoana a III-a. Pe acest fundament, ei sugerează că atunci
când pronumele „tu” şi „tău” predomină într-un pasaj, trebuie să înţelegem că
este vorba despre învăţături datepentru Solomon din partea învăţătorului său.
Pe de altă parte, când „el” şi „lui” predomină, înseamnă că sunt învăţături date
de Solomon. Mai potrivit este însă să considerăm întreaga colecţie ca fiind
parte a Scripturilor insuflate divin şi, prin urmare, „de folos ca să înveţe, să
mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (1 Timotei 3:16).
Primele versete afirmă scopul pentru care au fost adunate aceste proverbe:
Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii,

Pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
Pentru căpătarea învăţăturilor
De bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
Ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte,
Tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă,-
Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa,
Şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă
Pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc,
înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc.

(1:2-6)
Şi în cartea Eclesiastul, Solomon prezintă motivul pentru care şi-a alcătuit

colecţia de proverbe:
Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe

popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători.
Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele
adevărului. Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un
loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân. încolo, fiule, ia
învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să
ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul. Să ascultăm
dar încheierea tuturor învăţăturilor:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui.
Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată,
Şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,
Fie bine, fie rău.
(Eclesiastul 12:9-14)
Solomon foloseşte poezia, pildele, scurte povestiri, maxime şi zicători în

ţelepte pentru a da avertismente împotriva influenţei tovărăşiei rele; împotriva
defăimării şi a bârfei; împotriva minciunii şi a înşelătoriei în afaceri şi co
merţ; împotriva corupţiei; împotriva certurilor, mâniei, controverselor; împo
triva necurăţiei minţii şi trupului; împotriva indiferenţei şi leneviei; împotriva
mândriei şi a lăudăroşeniei; împotriva lăcomiei şi a dorinţei de bani; împotriva
exploatării lucrătorilor şi a neglijării săracilor. Stilul acestor maxime le face
uşor de memorat.
Conceptul familiei stă la baza multor zicători: „tată” apare în cincisprezece
versete, „mamă” în 11, „fiul” în 41. Soţul şi soţia sunt îndemnaţi să păstreze
o relaţie exclusiv monogamă (în ciuda căsătoriilor sale încurcate, complicate
şi a poligamiei care era o obişnuinţă în acele vremuri). Părinţii îşi împart res
ponsabilităţile pentru creşterea copiilor lor, iar aceştia, la rândul lor, trebuie să
acorde un respect deosebit atât mamei, cât şi tatălui. Atacurile asupra vieţii şi
a relaţiilor de familie sunt condamnate cu vehemenţă. I
Proverbe 473
în cartea Proverbe nu se găsesc profeţii, prototipuri sau teofanii. Totuşi,

există mai multe versete care oferă perspective interesante asupra caracterului
Fiului lui Dumnezeu.
1. Ieşirea din veşnicii a Fiului lui Dumnezeu de la Tatăl

Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
Eu am fost aşezată din veşnicie,
înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
Nici izvoare încărcate cu ape ...
Eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El,
Şi în toate zilele eram desfătarea Lui,
Jucând neîncetat înaintea Lui,
Jucând pe rotocolul pământului Său,
Şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
(8:22-24; 30-31)
în Noul Testament, Domnul Isus Cristos este numit „singurul Lui Fiu”
(Ioan 1:18), „singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14), „singurului Fiu al lui
Dumnezeu” (Ioan 3:18) şi „singurul Lui Fiu” (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9). Aceste
cuvinte ale Scripturii, confirmate şi susţinute de multe altele, conduc la con
cluzia că Isus Cristos „... nu este Fiul Tatălui Său în sensul că a avut un în
ceput. Expresia nu trebuie înţeleasă nici ca un titlu de preamărire, asemenea
celor date domnitorilor de pe pământ. Aceasta nu cuprinde nici simpla inten
ţie de a ne aminti că El a devenit om prin mijloace supranaturale, şi nu prin
naştere obişnuită-deşi, fireşte, ne aminteşte de acest lucru (Luca 1:35). Prima
Persoană a Trinităţii este numită „Tatăl” pentru a ne arăta care este relaţia Sa
eternă cu Fiul. A doua Persoană a Trinităţii este numită „Fiul” pentru a ne
arăta ce fel de relaţie are El, la rândul Lui, cu prima Persoană. „Tatăl” şi „Fiul”
sunt titluri uzuale. Ele însă ne ajută să înţelegem cu mintea noastră limitată
ceva din relaţia de care aceste două Persoane se bucură reciproc.”8
Fiul datorează generarea Sa Tatălui, dar nu se poate spune acelaşi lucru
în sens invers. Se spune de asemenea că Fiul este „oglindirea slavei Lui [a
Tatălui] şi întipărirea Fiinţei Lui” (Evrei 1:3). Ar fi imposibil ca El să aibă
8 Olyott, The Three are Onet p. 65.
1
!
i
!
această calitate. Dar despre Dumnezeu Tatăl nu se spune niciodată că este în-
tipărirea lui Dumnezeu Fiul. Totuşi, aşa cum pentru Fiul ar fi imposibil să fie
ceea ce este El fără Tatăl, tot aşa, Tatăl nu S-ar putea revela fără Dumnezeu
Fiul (Ioan 1:18; Matei 11:27; Ioan 14:9). Aceasta este relaţia dintre prima şi a ;
doua Persoană ale Trinităţii.
Faptul că fiinţa lui Dumnezeu este mai presus de înţelegerea noastră nu
ar trebui să ne surprindă. Cu mulţi ani în urmă, Ţofar i-a pus prietenului său,
Iov, o întrebare plină de profunzime:
Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu,

Că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face?
Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
întinderea ei este mai lungă decât pământul, şi mai lată decât marea
r
(Iov 11:7-9)
Domnul Isus Cristos nu este o fiinţă creată; El este Dumnezeu, aşa cum -
Tatăl este Dumnezeu, „Amândoi sunt Dumnezeu; amândoi sunt Dumnezeu
r
în aceeaşi măsură; amândoi sunt Dumnezeu pentru eternitate, şi amândoi
sunt Dumnezeu în acelaşi sens.”9 Aşa cum afirmă crezul atanasian, „Fiul este
;
jl doar din Tatăl, nici făcut, nici creat, ci născut”.
2. Suveranitatea Fiului asupra naturii 1

i Cine s-a suit la ceruri, şi cine s-a pogorât din ele? î
Cine a adunat vântul în pumnii lui? î:

Cine a strâns apele în haina lui?
1
Cine a hotărât toate marginile pământului?
Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său?
Ştii tu lucrul acesta?
(30:4)
Această înţelepciune a lui Agur, fiul lui Iache (vezi 30:1), ar trebui comparată j
cu învăţătura dată de Noul Testament privind implicarea Fiului lui Dumnezeu
în creaţie (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17; Evrei 1:1-3). Controlul exercitat de
Domnul Isus Cristos asupra naturii este din nou confirmat de calitatea Lui uni
că de Fiu. El a potolit de două ori o furtună (Marcu 4:39; 6:51) şi a umblat pe
ape (Ioan 6:18-21; cf. Psalmul 107:23-30; Iov 9:8.11; Marcu 6:48). Când l-au
văzut umblând pe mare şi liniştind furtuna, ucenicii nu au putut ajunge decât la
9Ibid.
Proverbe 475
o singură concluzie: ei „s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: «Cu adevărat,
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!»” (Matei 14:33; cf. 1 Ioan 5:20).
3. Fiul întruchipează înţelepciunea

înţelepciunea lui Solomon este o prefigurare a Domnului Isus Cristos, „în
care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2:3).
Domnul Isus le-a spus iudeilor din vremea Sa: „împărăteasa de la miazăzi
se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam, şi-i va osândi;
pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui
Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon” (Luca 11:31).
Omul înţelept, subiectul acestor proverbe, este un om evlavios, un om ne
prihănit, un om sfânt. înţelepciunea despre care se vorbeşte aici se găseşte pe
deplin şi în mod desăvârşit în Cristos (Coloseni 2:3; cf. Proverbe 8:35-36).
Poporul Său are înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare numai
atunci când se află în Cristos, pentru că El „a fost făcut de Dumnezeu pentru
noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum
este scris: «Cine se laudă, să se laude în Domnul»” (1 Corinteni 1:30-31).
Aplicaţie
Cartea Proverbelor nu are o structură exactă; ea nu redă relatarea unei
istorii sau prezentarea progresivă a unei doctrine; este o colecţie de maxime
înţelepte, exprimate succint. Cea mai bună metodă de a o studia este, proba
bil, metoda tematică. Aceasta se poate realiza cu ajutorul unei concordanţe
sau printr-o citire atentă a textului, formând categorii pe parcursul acestui
proces. Cuvinte pentru studiu pot fi: teamă (nouăsprezece referinţe în ver
siunea RAV); mânie (8 referinţe); copii (10 referinţe); nebun/nebunie (58 de
referinţe); prieten/prietenie (19 referinţe); şi limbă (19 referinţe). Prin urmare,
proverbele pot fi grupate pentru a reda o privire de ansamblu asupra unui su
biect, asemenea exemplului următor:
Disciplina copiilor
Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său,
dar cine-1 iubeşte, îl pedepseşte îndată.
(13:24)
Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde,

dar nu dori să-l omori.
(19:18)
învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze,

şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea
(22:6).
Un exemplu de studiu tematic

Mânie 14:17, 29; 15:18; 16:32; 19:11
Bunăvoinţă 3:9-10; 11:24-26; 14:21; 19:17; 22:9
Copii 13:24; 17:6; 19:18; 22:6,15; 23:13-14
Teama de Domnul 1:7; 3:7; 9:10; 10:27; 14:26-27; 15:16-33; 16:6; 19:23;
23:17; 24:21
Nebuni 10:18,21,23; 12:15-16; 14:9, 16; 15:2; 17:10, 12, 24;
20:3; 23:9; 27:22; 28:26
Prietenie 17:17; 18:24; 19:4; 27:10,17
Lenevie 6:6-11; 10:4-5, 26; 12:27; 13:4; 15:19; 18:9; 19:15, 24;
20:4,13; 24:30-34; 26:13-16
Asuprire 14:31; 22:22; 28:16
Mândrie 6:17; 11:2; 13:10; 15:25; 16:18-19; 18:12; 21:4,24; 29:23;
30:13
Ceartă 3:30; 10:12; 15:18; 16:28; 17:1,14,19; 18:6, 19; 20:3;
22:10; 25:8; 30:33
j
Limba 4:24; 10:11-14, 17-21, 31-32; 12:6, 17-19,22; 13:3; 14:3;
15:1-2, 4-5,7,23; 16:13,23,27; 17:4; 18:6-7,21; 19:1
I Bogăţie 10:2, 15; 11:4, 28; 13:7, 11, 22; 15:6; 16:8; 18:11; 19:4;
27:24; 28:6, 22
: Femei (rele) 2:16-19; 5:3-14,20; 6:24-35; 7:5-27; 9:13-18; 23:27-28
:
(bune) 5:18-19; 11:16; 18:22; 19:14; 31:10-31
înţelepciune 1:7, 20-22; 2:6-7, 10-11; 3:13-18, 19, 21; 4:5-9; 8:1-16;
! 9:1-6; 12:8; 14:8; 18:4; 19:8; 24:3
Referinţe ale Noului Testament la Proverbe

O altă metodă de studiu este aceea de a urmări referinţele făcute de Noul
Testament la Proverbe. Există şapte referinţe (un proverb este citat de două ori):
Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului,

Şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.
Căci Domnul pedepseşte pe cine-1 iubeşte,
Şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-1 primeşte.
(Evrei 12:5-6; cf. Proverbe 3:11-12).
Proverbe 477
Dumnezeu stă împotriva celor mândri,

Dar dă har celor smeriţi.
(Iacov 4:6; 1 Petru 5:5; cf. Proverbe 3:34)
Dragostea acoperă o sumedenie de păcate.

(1 Petru 4:8; cf. Proverbe 10:12)
Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu,

Ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?
(1 Petru 4:18; cf. Proverbe 11:31)
Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce;

Dacă-i este sete, dă-i să bea;
Căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.
(Romanil2:20; cf. Proverbe 25:21-22)
Câinele s-a întors la ce vărsase.

(2 Petru 2:22; Proverbe 26:11)
Există de asemenea un număr de posibile aluzii la un proverb:
De ex. Romani 12:16 cf. Proverbe 3:7

Evrei 12:13 cf. Proverbe 4:26
1 Petru 2:17 cf. Proverbe 24:21
Luca 14:8-10 cf. Proverbe 25:6-7
Iacov 4:13-14 cf. Proverbe 27:1
Concluzie
Cartea Proverbe ne oferă o perspectivă glorificată asupra Dumnezeului
celui viu. Pe paginile ei, Domnul este slăvit şi onorat. Domnul Isus i-a învăţat
i pe ucenicii Săi să înceapă rugăciunea cu aceste cuvinte: „Tatăl nostru care eşti
în ceruri, sfinţească-se Numele Tău” (Matei 6:9, sublinierea îmi aparţine). La
fel cum Domnul trebuie să fie onorat şi adorat în rugăciunile poporului Său,
de asemenea El trebuie să fie onorat şi adorat în principiile şi obiceiurile popo
i
rului Său. Dacă Psalmii ne oferă perspectiva închinării înaintea Dumnezeului
atotputernic, Proverbele ne ajută să înţelegem viaţa de zi cu zi a poporului lui
Dumnezeu. Cartea Proverbe se referă în principal la etica personală, „nu ca o
cale a păcătosului către Dumnezeu, ci ca o cale a credinciosului cu Dumnezeu
pe acest pământ”10. Profeţii de mai târziu arată mai clar calea mântuirii şi
cheamă oamenii la cunoaşterea mântuitoare a lui Dumnezeu. In harul lui
Dumnezeu, noi suntem mântuiţi prin credinţă, şi nu prin faptele noastre
bune. Suntem iertaţi pe baza încrederii noastre, şi nu pe baza încercărilor prin
care trecem. Dar fiind mântuiţi prin har şi prin credinţă, noi căutăm apoi să
trăim o viaţă de ascultare. Ordinea este vitală: credinţa, mântuirea şi faptele
bune. Apostolul Pavel subliniază această ordine: „Căci prin har aţi fost mân
tuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am
fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu
mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:8-10).
Epistola lui Iacov a fost descrisă ca echivalentul cărţii Proverbe în Noul
Testament. Ambele urmăresc în special ca oamenii lui Dumnezeu să câştige
înţelepciunea din ceruri care să-i călăuzească într-o trăire practică, evlavioasă:
„Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună,
faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Dar dacă aveţi în inima voastră piz
mă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva
adevărului. înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, fireas
că, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi
! tot felul de fapte rele. înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi
paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără
părtinire, nefăţarnică” (Iacov 3:13-17).
10Jensen, Jensen’s Surveyofthe Old Testament, p. 291.

Eclesiastul
„propovăduitorul"
Autor: Solomon
(probabil)
Idee centrală: „Deşertăciune"
Temă:
Fără Dumnezeu, viaţa este lipsită de sens
„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul,

O, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune."
Eclesiastul 1:2
!
Cuprins
Introducere 1:1-11
i. Totul în viaţă pare deşert 1:1-3
ii. Reflecţii asupra ciclului monoton al naturii şi al existenţei
umane 1:4-11
1. Deşertăciunea tuturor lucrurilor din viaţă 1:12-6:12

i. Căutarea împlinirii în înţelepciune este deşartă 1:12-18
ii. Căutarea împlinirii în experienţă este zadarnică-în plăceri,
băutură, clădiri, cultivarea pământului, posesiuni mari, bogă
ţie şi muzică 2:1-11
iii. Căutarea împlinirii în înţelepciune şi muncă este deşartă
2:12-26
iv. Căutarea împlinirii în această lume este deşartă 3:1-5:7
a. Fatalismul pentru necredincios; suveranitatea lui
Dumnezeu pentru credincios 3:1-15
b. Viaţa este plină de răutate şi asuprire 3:16-4:6
c. în multe situaţii, doi pot face mai mult decât unul singur
4:7-12
d. Popularitatea este trecătoare 4:13-16
v. Căutarea împlinirii în bogăţie este zadarnică 5:8-6:12
: 'i
2. Cum să facem faţă deşertăciunii 7:1-12:7

i. Sfaturi practice pentru o viaţă organizată 7:1-14
ii. Toţi au păcătuit 7:15.29
iii. Respectul faţă de împărat 8:1-8
iv. Răutatea pare să biruiască, dar Dumnezeu va fi Judecătorul
8:9-17
v. Caracterul universal al morţii nu este un motiv întemeiat
pentru pesimism sau inactivitate 9:1-10
vi. Există o putere superioară care conduce această lume 9:11-12
vii. înţelepciunea este în beneficiul unui popor 9:13-18
! viii. încurajare la o viaţă responsabilă 10:1-20
ix. încurajare la bunăvoinţă şi gândire pozitivă 11:1-8
x. încurajare pentru tineri: slujiţi lui Dumnezeu cu bucurie înain
te să vină bătrâneţea şi moartea 11:9-12:7
Edesiastul 481
Concluzie 12:8-14
i. Concluzia pentru cei care sunt fără speranţă şi fără Dumnezeu
12:8
ii. Valoarea trainică a lucrării Predicatorului 12:8
iii. Concluzie pentru cei care îl cunosc pe Dumnezeul cel viu
= 12:13-14
Eclesiastul este o carte extrem de importantă. „Ea pare a fi scrisă pentru
vremurile noastre”, întrucât există în ea „un scepticism care pare modern”1,
într-o lume plină de oameni dezamăgiţi, scriitorul vorbeşte ca unul care a gus
tat din tot ceea ce poate oferi lumea-cele mai mari plăceri, cea mai mare pu
tere, prestigiu absolut, faimă mondială-şi, totuşi, nu a găsit împlinirea. Nimic
nu are sens. Atunci când omul nu se află într-o relaţie vie cu Dumnezeu, viaţa
este inutilă, fără niciun scop. A te bucura de daruri fără a-ţi găsi plăcerea în
Acela care oferă darurile înseamnă a avea o viaţă pustie-lipsită de sens, de
Iu scop. După cum mărturiseşte autorul unei cântări, „Apele pământului nu mi
au potolit setea; căci sunt încă însetat.”
în Biblia ebraică, titlul acestei cărţi este Qoheleth, sau, mai pe larg,
„Cuvintele lui Qoheleth, fiul lui David, împărat în Ierusalim”. Cuvântul
„Qoheleth” este neobişnuit. El apare de şapte ori în cartea Eclesiastul (1:1, 2,
12; 7:27; 12:8, 9, 10), însă nu se mai regăseşte în nicio altă carte a Vechiului
Testament. Termenul este dificil de tradus; de fapt, a fost numit un „titlu care
: nu poate fi tradus”.2
Titlul, „Eclesiastul”, este o transliteraţie simplă din limba greacă. Scriitorii
■
Septuagintei, care au tradus Vechiul Testament din limba ebraică în greacă,
au ales titlul Ekklesiastes, al cărui sens de bază este „adunare” (acelaşi cuvânt
rădăcină este folosit în Noul Testament pentru „biserică”, de ex. Matei 16:18).
Qoheleth este un vorbitor înaintea unei adunări, o persoană care se adresează
unei congregaţii (după cum Solomon a adunat poporul la sfinţirea Templului
în 1 împăraţi 8:1, 2, 5). Persoana care se adresa unei adunări a fost asociată
cu funcţia de predicator; prin urmare, versiunea engleză începe: „Cuvintele
Predicatorului” (1:1). Conţinutul cărţii Eclesiastul sugerează că această tra
ducere este doar o aproximare, ţinând cont de faptul că Qoheleth „pare să fi
filozofat mai degrabă decât să fi predicat”3. Este prezentată aici imaginea unui
1 Dillard şi Longman, An Introduction to the O/d Testament, p. 247.

2 Derek Kinder, The Message ofEcclesiastes: a time to mourn, and a time to dance (Leicester:
Inter-Varsity, 1976), p. 13.
3 R. K. Harrison, Introduction to the Old Testament (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans
Publishing Co., 1969), p. 1072.
Eclesiastul 483
vorbitor, un vorbitor public, poate un predicator, un vorbitor într-o adunare,

care dezbate înaintea unei audienţe sensul suprem al vieţii.
Autor
Modul în care autorul se prezintă pe sine are în el ceva care intrigă. Avem
impresia că este pe punctul de a-şi dezvălui identitatea, atribuindu-şi nu
mele Solomon şi, totuşi, nu face acest lucru. Numele Solomon nu apare în
Eclesiastul, în timp ce în Proverbe şi Cântarea Cântărilor, Solomon este de
clarat în mod direct ca fiind autorul (Proverbe 1:1; Cântarea Cântărilor 1:1).
De ce această tăcere? De ce nu se afirmă deschis că este scrisă de Solomon?
Având în vedere autobiografia lui, este posibil să se fi simţit prea stânjenit pen
tru a-şi asuma calitatea de autor al cărţii.
Tradiţia şi unii cercetători moderni susţin că autorul cărţii este Solomon:
„Cine altcineva ar fi putut să se descrie pe sine ca fiind «fiul lui David, împă
rat în Ierusalim»? Avem înainte cuvintele unui om care, în virtutea poziţiei
sale privilegiate, a experimentat tot ceea ce poate oferi viaţa. Dar el este acum
împărat şi poartă responsabilitatea conducerii altora. De asemenea, el ia asu
pra lui responsabilitatea instruirii lor şi se numeşte pe sine «Predicatorul».”4
In cuprinsul cărţii există dovezi în favoarea punctului de vedere tradiţional
conform căruia Solomon este autorul ei:
■ El se numeşte pe sine „fiul lui David, împărat în Ierusalim” (1:1;

cf. v. 12);
■ El are o înţelepciune de neegalat (1:16; cf. 1 împăraţi 3:12; 4:29-30);
■ El şi-a satisfăcut orice dorinţă şi plăcere (2:1-3);
■ El are bogăţii mari (2:8; cf. 1 împăraţi 10:14-29);
■ El a preluat proiecte de construcţii vaste (2:4-6; cf. 1 împăraţi
5:1-7:51);
■ El avea o colecţie excepţională de proverbe (12:9; cf. 1 împăraţi
4:32);
■ Proverbele cuprinse în această carte sunt asemenea celor din car
tea Proverbe.
Mulţi cărturari creştini nu sunt de acord cu acest punct de vedere tradiţi

onal. Argumentele aduse de ei împotriva calităţii de autor a lui Solomon sunt
următoarele:
4 Stuart Olyott, A Life Worth Living and a Lord Worth Loving (Welwyn: Evangelical
Press, 1983), p. 15.
■ Numele Solomon nu apare aici. Nu există nicio afirmaţie explicită că ar

fi fost scrierea lui.
■ Toate scrierile lui Solomon poartă în titlu numele lui. Aici apare numele
neobişnuit „Qoheleth
■ Cuvintele „Eu, Qoheleth, am fost împărat ... în Ierusalim” (1:12) su
gerează că scriitorul a încetat să fie împărat, în timp ce Solomon a fost
împărat peste Israel până în ziua morţii sale.
■ Fundalul cărţii nu corespunde perioadei lui Solomon; era o vreme a su
ferinţei şi inutilităţii (1:2-11); splendoarea epocii lui Solomon apusese
(1:12-2:26); pentru Israel începuse o perioadă în care domnea moartea
(3:1-15); erau prezente nedreptatea şi violenţa (4:1-3); se manifesta tira
nia păgână (5:7, 9-19); moartea era preferată vieţii (7:1); „un om stăpâ
neşte peste un alt om, ca să-l facă nenorocit” (8:9).5
(Aceste comentarii nu pot fi sprijinite de texte; răzvrătirea era prezentă şi
la sfârşitul domniei lui Solomon).
Mult mai convingătoare sunt dovezile aduse în favoarea lui Solomon ca au
tor al cărţii Eclesiastul. „Dacă Predicatorul este identificat ca fiind Solomon,
Eclesiastul a fost scris dintr-o perspectivă unică. înzestrat cu cele mai bogate
resurse mentale, materiale şi politice reunite vreodată într-un singur om, el a
fost mai calificat decât oricine altcineva să scrie această carte.”6
Context istoric
Cartea reflectă ultima parte a vieţii lui Solomon, imediat după o cumplită
perioadă a decăderii şi, probabil, în apropierea morţii sale (930 î.Cr.) când s-a
văzut pe sine ca „un împărat bătrân şi fără minte” (4:13). La început, „Solomon
iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David” (1 împăraţi 3:3).
Dar în perioada de mijloc a vieţii sale, el s-a întors de la Dumnezeu (1 împăraţi
11:1-10) şi s-a folosit de înţelepciunea sa remarcabilă (1 împăraţi 3:5-12) pen
tru a căuta împlinirea şi fericirea-fără Dumnezeu. Prin urmare, totul în viaţă
s-a dovedit a fî inutil şi deşert. „O deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este
deşertăciune” (1:2). Tot ceea ce cunoştea el sau a experimentat în lume părea
gol, fără sens. în cele din urmă s-a întors din nou la Dumnezeu:
Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor:

)
Aceasta este datoria oricărui om. (12:13)
5 Young, An întroduction to tbe Old Testament, p. 348.
6Willdnson şi Boa, Talk Tbrutbe Old Testament, p. 172.
Eclesiastul 485
Dacă Solomon a fost autorul cărţii Eclesiastul, atunci pasajul din capitolul
12:13-14 ar putea fi interpretat ca un indiciu al faptului că, în apropierea mor
ţii sale, el a fost restabilit într-0 relaţie corectă cu Domnul.7
Spre deosebire de multe mesaje ale profeţilor, cartea Eclesiastul nu este
direcţionată spre o anumită naţiune aflată într-un anumit moment al istoriei
sale. Cartea aceasta, „cu toate învăţăturile şi ilustraţiile ei, este proprietatea
Bisericii şi a lumii din orice veac”8.
Interpretare
înainte de a încerca să prezentăm o structură a acestei cărţi este necesar
să discutăm modul în care trebuie înţeleasă ea. Spre deosebire de alte cărţi
ale Bibliei, orice definire a structurii Eclesiastului va fi influenţată în mare
măsură de stabilirea scopului cărţii şi a motivului pentru care este inclusă
în Scriptura inspirată divin. Legat de această carte Leupold face următoarea
afirmaţie: „Puţine sunt cărţile care să prezinte o lipsă de unitate mai mare
în ceea ce priveşte scopul ei”9, iar Hendriksen admite că interpretarea aces
tei cărţi „nu este nicidecum o sarcină uşoară”10. Dintre toate cărţile Bibliei,
Eclesiastul necesită o atenţie specială (2 Timotei 2:15).
William Hendriksen urmează analiza lui Martin Wyngaarden, privind
Eclesiastul ca pe o carte ce conţine o serie întreagă de probleme şi soluţii. în
concepţia lui, cheia se găseşte în ultimul capitol: „Cuvintele înţelepţilor sunt
ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un sin
gur stăpân” (12:11). Boldurile sunt interpretate ca fiind problemele, iar cuiele
întruchipează soluţiile. Pornind de la această afirmaţie, Hendriksen împarte
Eclesiastul în patru discursuri (începând cu capitolul 1:1; 3:16; 6:1; 8:1), fieca
re secţiune având cel puţin un bold şi un cui.11 Qoheleth introduce în mod re
petat diferite probleme, iar apoi descrie încercarea sa de a găsi soluţia la aceste
probleme. Stuart Olyott identifică o structură similară (bazată pe schiţa lui
Jensen), însă numeşte cele patru secţiuni patru discursuri.12
în schimb, Derek Kinder respinge acest tip de structură în favoarea pozi
ţiei potrivit căreia aici este prezentat „un om al convingerii care are o credinţă
7 Problema căderii grave a lui Solomon şi a restabilirii Iui este discutată în capitolul care
tratează cartea 1 împăraţi, pp. 313-315.
8 Charles Bridges, A Commentary on Ecclesiastes (Edinburgh: Banner of Truth Trust,
1961 [prima ediţie 1860]), p. xvi.
9H. C. Leupold, Exposition ofEcclesiastes (Welwyn: Evangelical Press, 1952), p. 18.
nIbid.t pp. 302-303.
12 Olyott, A Life Worth Living and a Lord Worth Loving: Jensen, Jensen s Survey of ht e Old
Testament, p. 303.
de împărtăşit”13. în opinia sa, scriitorul Eclesiastului nu îşi exprimă propriile

sale gânduri, ci punctele de vedere ale altora: „în esenţă, putem găsi axioma
tuturor oamenilor înţelepţi ai Bibliei, şi anume că teama Domnului este în
ceputul înţelepciunii. Dar Qoheleth intenţionează să ne aducă în acest punct
la sfârşit, când aşteptăm cu disperare un răspuns. Pe parcursul cărţii există
indicii în acest sens, însă principala sa modalitate de abordare porneşte de la
celălalt capăt; hotărârea de a vedea cât de departe poate ajunge un om fără
această bază. El se pune pe sine-şi pe noi-în situaţia umanistului sau a lai
cului. Nu a ateului, pentru că ateismul nu era o preocupare în vremea lui, ci a
persoanei care îşi începe cugetarea de la om şi lumea vizibilă, şi îl cunoaşte pe
Dumnezeu doar de la distanţă.”14
Noul Testament nu ne oferă niciun sprijin în interpretarea cărţii Eclesiastul.
Deşi s-au făcut încercări de a corela versetele din această carte cu învăţătu
ra Noului Testament, ele au eşuat. Bridges admite că, în ce priveşte cartea
Eclesiastul, „Scriitorii Noului Testament nu au făcut nicio referire clară la
ea”15.
I Este dificil să apreciem măsura în care cele scrise de Solomon izvorăsc din
i propria sa experienţă nefericită. Evident, o anumită parte a relatării se bazează
:
pe această experienţă, iar Solomon, privind în urmă la propria sa viaţă, eva
luează unde a greşit:
Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi

:
nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz,
Şi cine ştie multe, are şi multă durere.
(1:17-18)
Am zis: „Mă voi înţelepţi.” j

Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
(7:23)
Cu toate că avea multă înţelepciune, Solomon era incapabil să o aplice la

i
viaţa sa. Slăbiciunea pentru femei a fost cea care a condus la prăbuşirea sa, iar
el mărturiseşte acest lucru:
Şi am găsit că mai amară decât moartea

' Este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ,
!
13Kidner, The Message ofEcclesiastes, p. 12.
.
uIbid.
1S Bridges, A Commentary ort Ecclesiastes, p. xi.
i
Edesiastul 487
Şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri;

Cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea,
Dar cel păcătos este prins de ea.
(7:26)
Când Solomon a ajuns la o vârstă înaintată, soţiile sale i-au întors inima
după alţi dumnezei (1 împăraţi 11:4). Probabil că la ultimii ani ai vieţii sale se
gândeşte el atunci când scrie:
Muştele moarte strică

Şi acresc untdelemnul negustorului de unsori;
Tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.
(10:1)
De asemenea, este posibil să aibă în vedere aceeaşi legătură atunci când

îşi analizează prăbuşirea şi îngrozitoarea cădere în idolatrie şi se aseamănă pe
sine cu „un câine viu” care „face mai mult decât un leu mort” (9:4). Oare de
plânge el faptul că nu a existat niciun profet ca Natan, care să-i ceară socoteală
şi să-l întrebe: „Ce faci?” (8:4; cf. 2 Samuel 12:7-9). Privită în lumina unui au
tor ce se află sub cercetarea pătrunzătoare a lui Dumnezeu, cartea Edesiastul
primeşte o altă dimensiune: scrisă într-o notă profund personală şi tristă, ea se
constituie într-un avertisment dat tuturor oamenilor.
Structură
Pe lângă structura generală, este dificil, dacă nu imposibil, să descoperim
o structură de bază. Stilul este acela al unui filozof care reflectează asupra tu
turor aspectelor vieţii: el observă, gândeşte, deduce, concluzionează. Moartea
este un subiect principal în întreaga carte Edesiastul, vorbindu-se despre ea
în unsprezece din cele douăsprezece capitole. Solomon susţine că goana după
toate lucrurile este zadarnică pentru că, fie că sunt obţinute sau nu, în mo
mentul morţii vor fi lăsate în urmă: „Mi-am urât până şi toată munca pe care
am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să
se bucure de ea. Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun?” (2:18-19).
Introducere (1:1-11)
Tema este prezentată în primele 11 versete: totul în viaţă este deşertăciu
ne. Cuvântul „deşertăciune” apare de 37 de ori. Acesta nu este o traducere
exactă a termenului din ebraică, având în vedere că „deşertăciune” înseamnă
mândrie deşartă, aroganţă sau orgoliu. Aici, cuvântul în ebraică înseamnă

„ceva fără substanţă, care trece repede”16. O traducere mai potrivită ar fi „inu
tilitate”, „absurditate” sau „nonsens”. Relaţionate cu acest cuvânt sunt expresii
precum „sub soare” (de 29 de ori), „pe pământ” (de şapte ori) şi „sub ceruri”
(de trei ori). în consecinţă, cartea Eclesiastul a fost numită „cartea omului
firesc”17.
Expresia „sub soare” este o expresie cheie de-a lungul paginilor Eclesiastului.
Fiecare aspect al vieţii este avut în vedere dintr-un punct de vedere pur pă
mântesc şi lumesc. După cum exprimă Leupold acest fapt, „Prezenţa expresiei
«sub soare» spune de fapt întotdeauna: «Ceea ce eu afirm este adevărat atunci
când se au în vedere valori pur pământeşti.»”18
Partea I: Deşertăciunea tuturor lucrurilor din viată

(1:12-6:12)
Solomon a încercat toate lucrurile în viaţă pentru a găsi împlinire, satis
facţie şi fericire: ştiinţa, înţelepciunea şi filosofia lumească, plăcere, băutură,
construcţii, cultivarea pământului, grădinărit, strângerea de posesiuni, acu
mularea bogăţiilor, muzică. El a căutat, dar nu a găsit niciun răspuns în ma
terialism, în fatalism (teoria conform căreia totul este predestinat şi nimic nu
poate fi schimbat), în deism (religie fără revelaţie). Nimic nu a răspuns celor
mai adânci dorinţe ale inimii şi minţii lui. El şi-a dat seama însă de inutili
tatea vieţii trăite exclusiv pentru aceste scopuri. Atunci când II excludem pe
Dumnezeu din lume, nimic nu mai are sens.
Solomon s-a angajat în căutarea fericirii, scopului, sensului şi satisfacţiei.
El a întreprins această căutare cu zel şi angajament. Uitându-se însă în urmă
la timpul pierdut şi energia irosită, concluzionează că totul a fost fără sens, o
adevărată pierdere de timp. Oriunde şi-a îndreptat atenţia, a ajuns la acelaşi
: rezultat: nimic nu are sens-fie că este vorba despre putere, faimă, prestigiu
sau plăcere; departe de Dumnezeu, nimic nu satisface sau nimic nu răspun
de la cele mai adânci dorinţe ale inimii umane. Toate scopurile şi ambiţii
le lumeşti întreprinse fără Dumnezeu se sfârşesc în dezamăgire şi frustrare.
Lumea este plină de asuprire, invidie, lăcomie şi singurătate. Până la urmă,
fiinţele umane nu sunt mai bune decât animalele, ţinând cont de faptul că tru
purile lor se întorc în pământ. El susţine că este mai bine ca un om să mănân
ce, să bea şi să fie mulţumit în fiecare zi în lucrul său decât să se fi „trudit în
vânt” (5:16). Lucrarea lui Dumnezeu este singura care dăinuie în veci (3:14).
16 Olyott, A Life Worth Living and a Lord Worth Loving, p. 15.
18 Leupold, Exposition ofEcclesiastes, p. 43.
Eclesiastul 489
în dezamăgirea sa, Solomon recunoaşte că singurul scop care dă uri sens vieţii
este acela ca omul să se îngrijească de propria sa viaţă şi să poarte de grijă su
fletului său, căci adevărata înţelepciune, cunoaştere şi bucurie vin din asculta
rea de Dumnezeu (2:26). Poţi avea bogăţii şi cinste şi, totuşi, să nu te bucuri
de ele: lăcomia şi zgârcenia nu sunt niciodată potolite, deoarece o persoană al
cărei „suflet nu este satisfăcut” nu are odihnă chiar dacă „nu-i lipseşte nimic
din ce-i doreşte sufletul” (6:2,3,5). Cinstea, plăcerea, bogăţia şi înţelepciunea
de care s-a bucurat din belşug l-au lăsat dezamăgit şi deziluzionat. Solomon
scrie din perspectiva unui om care a învăţat ce înseamnă deşertăciunea tuturor
lucrurilor în viaţă prin experienţe amare şi îndelungate.
Vorbind despre inutilitatea şi deşertăciunea tuturor preocupărilor lumeşti
din această perspectivă, „... autorul îi deziluzionează mai întâi pe ascultătorii
săi” şi, astfel, îi pregăteşte pentru a doua jumătate a cărţii, care dă „sfaturi şi
mângâieri pentru vremuri rele”19.
Partea a ll-a: Cum să facem faţă deşertăciunii (7:1-12:7)

Solomon ne oferă sfaturi practice care ne îndeamnă să fim cumpătaţi şi să
privim spre viitor. El ne recomandă să ne folosim de toate ocaziile frumoa
se ale vieţii (1:14). Gândurile negative paralizează (11:4), şi trebuie să ştim
că avem de îndeplinit o lucrare pentru Dumnezeu chiar şi în amurgul vieţii
(11:4). Solomon găseşte răspunsul la viaţă în teama de Dumnezeu: „Totuşi,
măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruie multă vreme în el, eu
ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El”
(8:12; cf. 5:7; 7:18; 12:13).
Eforturile omului ar trebui să fie îndreptate înspre trăirea în frică de
Domnul, nu în fapte bune-ele nu au valoare veşnică-pentru că niciunul nu
este neprihănit; toţi au păcătuit (7:20). Moartea va veni pentru toţi, oricât de
puternic ar fi cineva în această viaţă: „Omul nu este stăpân pe suflarea lui ca
s-o poată opri” (8:8). Perspectiva morţii este copleşitoare pentru Solomon,
care recunoaşte că se află la mila lui Dumnezeu (9:1) şi va fi judecat de El
(11:9).
Sfârşitul este unul al speranţei şi al încrederii în Dumnezeu:
Nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.

Dimineaţa, seamănă-ţi sămânţa,
Şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească.
(11:5-6)
19 Ibid., p. 17.
Concluzie (12:8-14)
Solomon îşi aminteşte de zilele dinaintea căderii sale, când „a alcătuit mul
te proverbe” şi a scris „cuvinte de adevăr”; acelea au fost vremuri pline de sem
nificaţie. într-o lume a nesiguranţei, inegalităţii şi nedreptăţii, singura cale de
a găsi semnificaţie şi împlinire este aceea de a-L respecta pe Dumnezeul cel
viu. Dumnezeu este desăvârşit din punct de vedere moral şi El va cere soco
teală fiecărei fiinţe umane. Nimic nu va scăpa atenţiei Sale. El observă fiecare
detaliu, chiar şi lucrurile ascunse ale inimii şi minţii. Secretul vieţii constă în
a trăi în ascultare de Dumnezeu şi a avea încredere în bunătatea, înţelepciunea
şi dreptatea Lui. înţelepciunea presupune să privim viaţa din perspectiva lui
Dumnezeu şi să avem încredere în El atunci când viaţa este lipsită de sens.
Solomon găseşte antidotul deziluziei, cinismului şi deşertăciunii în teama de
Domnul şi în respectarea poruncilor Sale:
Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor:

Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată,
şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,
fie bine, fie rău.
(12:13-14)
: Cristos si Biserica Sa
9
:
în cartea Eclesiastul nu există profeţii, teofanii sau tipuri ale lui Cristos
şi, totuşi, aceasta aduce o contribuţie preţioasă la „Sfintele Scripturi, care pot
să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Cristos Isus”
(2 Timotei 3:15). Puterea acestei cărţi constă mai degrabă în absenţa decât în
prezenţa lui Cristos. Ea mărturiseşte că tot ceea ce este bun şi virtuos în viaţă
este un lucru de dorit.
In cartea Eclesiastul sunt redate imagini remarcabile ale vieţii lipsite de
semnificaţie şi de scop-„fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume” (Efeseni
2:12). Fiecare aspect al experienţei şi strădaniei umane a fost gustat şi încercat
pe deplin, iar rezultatul a fost acelaşi-dezamăgire şi deziluzie. Este pregătită
calea pentru Cel care dezvăluie secretul vieţii, pentru că doar Cristos poate
aduce satisfacţie deplină; doar El poate descoperi adevărata semnificaţie şi
adevăratul scop al existenţei noastre. Profetul Ieremia exprimă nemulţumirea
lui Dumnezeu generată de faptul că oamenii, în special poporul Israel, îl res
ping şi se întorc în alte direcţii pentru a găsi semnificaţie şi împlinire:
Eclesiastul 491
Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat:

M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii,
şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.
(Ieremia 2:13)
Numai atunci când păcătoşii îşi dau seama că îşi astâmpără setea cu apă
amară-adică atunci când înţeleg absurditatea si deşertăciunea vieţii ftră
Dumnezeu-atunci vor căuta „fântâna cu apă vie”. După cum i-a spus Domnul
Isus femeii din Samaria, „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine
este Cel ce-ţi zice: «Dă-Mi să beau!» tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi
dat apă vie” (Ioan 4:10; cf. 7:37).
Mântuitorul a venit pentru a da reda sens vieţii şi pentru a o umple cu
belşug şi vitalitate. Celor care aud vocea Lui, care îl iubesc şi îl urmează, El le
spune: „Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit
ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
Bruce Wilkinson şi Kenneth Boa plasează „viaţa trăită sub soare”, despre
care vorbeşte cartea Eclesiastul, în contrast cu „viaţa trăită sub autoritatea
Fiului”20:
Viaţa sub soare Viaţa sub autoritatea Fiului

Sunt încredinţat că Acela care a început
1:3 Ce folos are truda sub soare? în voi această bună lucrare, o va isprăvi
până în ziua lui Isus Cristos (Filipeni 1:6).
Căci, dacă este cineva în Cristos, este
1:9 Nu este nimic nou sub soare o făptură nouă... iată că toate lucrurile
s-au făcut noi (2 Corinteni 5:17).
De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari,
Tot ce se face sub soare este
neclintiţi... căci ştiţi că osteneala voas
1:14 deşertăciune şi goană după
tră în Domnul nu este zadarnică
vânt
... aducând roade în tot felul de fap
Rodul muncii sub soare ajunge
2:18 te bune, şi crescând în cunoştinţa lui
să fie urât de oameni
Dumnezeu (Coloseni 1:10).
... oricine crede în El să nu piară, ci să
6:12 Omul este muritor sub soare
aibă viaţă veşnică (Ioan 3:16).

Căci Dumnezeu este Acela care lucrea

Plăcerea este temporară sub
8:15 ză în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi
soare
voinţa şi înfăptuirea (Filipeni 2:13).
Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi
Omul nu poate înţelege lucra
8:17 cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu
rea lui Dumnezeu sub soare
cunoscut pe deplin (1 Corinteni 13:12).
Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi
9:3 Toţi oamenii mor sub soare această viaţă este în Fiul Său
(1 loan 5:11).
Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale
9:11 Puterea şi succesul sub soare lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari
(1 Corinteni 1:27).
... ca să ştiţi că voi, care credeţi în
12:2 Viaţa sub soare va înceta Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa
veşnică (1 loan 5:13).____________
Aplicaţie
1. Teama de Domnul (8:12)
Două aspecte esenţiale sunt inerente temerii de Dumnezeu: Domnul pe
care-L iubim şi viaţa pe care o trăim.
Primul implică respect, închinare şi slujire aduse lui Dumnezeu care este Domnul
suveran al întregii vieţi. Acesta cuprinde poruncile de la Sinai, în special faptul
că numai Lui I se cuvine toată închinarea, că nu trebuie făcute reprezentări
vizuale ale Lui şi că Numele Său trebuie onorat în orice situaţie şi cu orice
ocazie: „Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând” (Psalmul 2:11).
Adesea, închinarea modernă creştină nu este decât o formă slab mascată a
egocentrismului. închinarea nu îi aduce onoare lui Dumnezeu dacă nu are în
centru gândurile, sentimentele, aspiraţiile, experienţele şi binecuvântările celui
care se închină. Cu toate că şi acestea sunt importante în închinare, principala
noastră preocupare trebuie să fie adorarea, glorificarea, lauda şi cinstirea lui
Dumnezeu. închinarea adevărată arată devotament faţă de Dumnezeu, prin
rugăciune, cântare, citirea Scripturii şi prin predicare şi darea de învăţătură.
Tatăl reprezintă centrul închinării: creştinii trebuie să se închine Tatălui, prin
Fiul şi cu ajutorul Duhului Sfânt. Orice schimbare majoră în închinare aduce
dezonoare tuturor celor trei Persoane ale Divinităţii.
Al doilea element al „temerii de Domnul” implică o trăire sfântă. Solomon
a arătat neascultare faţă de Dumnezeu prin faptul că s-a căsătorit cu femei
Edesiastul 493
străine care l-au împins la idolatrie. „Solomon a făcut ce este rău înaintea
Domnului, şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David” (1 împăraţi
11:6). înţelepciunea adevărată conduce la o trăire curată şi sfântă (12:3) în as
cultare de voia revelată a lui Dumnezeu: „Iată, frica de Domnul, aceasta este
înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere” (Iov 28:28).
„Duhul Domnului” S-a odihnit peste Cristos:
J
Duh de înţelepciune şi de pricepere,

Duh de sfat şi de tărie,
Duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. (Isaia 11:2)
Referitor la cuvintele lui Solomon, „Frica de Domnul este începutul şti

inţei” (Proverbe 1:7), Matthew Henry a făcut următorul comentariu: „Aceia
>
cunosc îndeajuns care ştiu să se teamă de Dumnezeu, care au grijă ca în tot ce
fac să-I fie plăcuţi Lui şi se tem să nu-L supere prin ceea ce fac: aceasta este
Alfa şi Omega cunoştinţei.”
2. înţelepciunea lumii
Când era tânăr, Solomon cunoştea teama de Domnul, însă mai târziu el
s-a întors de la credinţa sa în Dumnezeu, după cum spune: „Mi-am pus ini
ma să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri”
(1:13). El mărturiseşte: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi
cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim” (1:16). Dar o înţelepciune care
este lipsită de dragostea pentru Dumnezeu şi de consacrarea pentru onoarea
Sa nu este înţelepciune de sus: „Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi
arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Dar
dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi
şi să nu minţiţi împotriva adevărului. înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci
este pământească, Firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de
ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. înţelepciunea care vine de sus,
este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare
şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică” (Iacov 3:13-17).
Adevărata înţelepciune, acea înţelepciune care este de sus, îi conduce întot
deauna pe păcătoşi la a se „teme de Dumnezeu” (5:7; 8:12) şi a „păzi poruncile
Lui” (12:13). Există o înţelepciune firească, însă care nu duce la Dumnezeu
I sau la o trăire evlavioasă.
După cum spune Pavel, „lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe
Dumnezeu” (1 Corinteni 1:21). Creştinii ajung să înţeleagă că înţelepciunea
adevărată îşi are întotdeauna centrul în Isus Cristos, care este „înţelepciunea
lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:24). Prin urmare, noi trebuie să veghem să nu

fim înşelaţi: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire
deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu
după Cristos” (Coloseni 2:8).
3. Deşertăciunea lumească
împăratul Solomon avea tot ce-şi poate dori inima: „Un ţinut întins, bine
delimitat, fertil, pace în şi împrejurul împărăţiei sale; un venit enorm la dispozi
ţia lui, bogăţie aproape nelimitată; tot ceea ce era mai nou în comerţ şi explorări.
Avea înţelepciune şi pătrundere mai presus de toţi oamenii, avea puterea de a
înţelege toţi oamenii şi toate lucrurile, era interesat să iniţieze clasificări ştiin
ţifice şi să scrie cărţi de proverbe şi cântări. Avea respectul şi admiraţia tuturor
celor din vremea sa. Avea puterea de a-şi exprima gândurile în cuvinte .. .”21
Singurul lucru care-i lipsea în ultimii ani ai domniei sale a fost o relaţie bună şi
corectă cu Dumnezeu! Consecinţa a fost aceea că totul în viaţa lui a ajuns să fie
ruinat: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8:36-37).
M Munca, pasiunile, sportul, distracţia, vacanţele şi familia pot primi mai
multă atenţie, timp şi energie decât este necesar. Preocuparea spirituală tre
buie să aibă întotdeauna prioritate şi să le conducă pe toate celelalte. Singura
modalitate în care putem înţelege lumea este să o vedem ca fiind creaţia lui
Dumnezeu şi, ca atare, să o folosim şi să ne bucurăm de ea pentru gloria Lui.
î
4. Moartea
în starea sa decăzută, Solomon întruchipa tot ceea ce oamenii doresc să
fie fără Dumnezeu. Principalul motiv de îngrijorare pentru omul de succes al
lumii este că va lăsa totul în urma lui. Mulţi ani, Solomon nu şi-a îndreptat
i gândurile înspre lucrurile de sus, ci înspre cele de pe pământ (cf. Coloseni
3:2). Perspectiva cerului nu îl atrăgea, pentru că tot ceea ce a lucrat a fost pen
I tru viaţa de pe acest pământ; prin urmare, el se temea de moarte pentru că lăsa
! totul în urmă. „Creştinii pot experimenta o împlinire profundă exact în acele
domenii în care Qohelet s-a simţit cel mai apăsat şi mai chinuit. Isus a redat
semnificaţia înţelepciunii, muncii, iubirii şi vieţii. La urma urmei, înfruntând
moartea, Isus a învins cea mai mare teamă cu care s-a confruntat Qohelet şi a
arătat că moartea nu este sfârşitul oricărei semnificaţii, ci intrarea în prezenţa '
'
reală a lui Dumnezeu.”22
21 Hodgkin, Cbrist in allthe Scriptures, p. 123.
Edesiastul 495
Concluzie
Scopul întregii cărţi este să-i avertizeze pe cei credincioşi să nu se lase

prinşi în lucrări care, oricât de bune şi lăudabile ar fi, îi îndepărtează de
Dumnezeu. Datoria absolută a fiinţelor umane este să-şi găsească plăcerea
în Dumnezeu şi să-L slujească pe EL Dacă nu-L avem pe Dumnezeu, nimic
din lumea aceasta nu va avea semnificaţie sau valoare de durată. Pe de altă
parte, dacă II avem pe Dumnezeu, chiar dacă suntem săraci, bolnavi, neglijaţi
sau batjocoriţi în această lume, avem tot ceea ce contează cu adevărat: „Dacă
Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat
nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da ftră plată,
împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:31-32). „Nu iubiţi lumea, nici
lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în
El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia
vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face
voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:15-17).
Edesiastul face parte din secţiunea cărţilor poetice ale Vechiului Testament
protestant. Aceasta include cărţile de la Iov până la Cântarea Cântărilor.
Aceste cinci cărţi pot fi considerate ca fiind legate între ele din perspectiva
dimensiunii spirituale: „In Iov avem moartea vieţii centrate în sine. In Psalmi,
viaţa învierii şi conceptul de închinare. In Proverbe, „Legile Cerului pentru
viaţa pe Pământ” (Dr. Arnot). In Edesiastul, neputinţa lumii de a aduce împli
nire sufletului. In Cântarea Cântărilor, împlinirea sufletului în Preaiubitul.”23
Astfel, deziluzia cărţii Edesiastul pregăteşte calea pentru bucuriile dezvăluite
în Cântarea Cântărilor.

■
■
; ; i- ' '
f : ■
.4
'
î
; "i
j
'
i
:
!;
':
i
■
!
î
.
-
.
(„o colecţie de cântări")
Autor: Solomon
Idee centrală: „Iubitul meu"
Temă:
Dragostea tare ca moartea
Dragostea exprimată între Cristos
şi Biserica Sa
„Toată fiinţa lui este plină de farmec.

Aşa este iubitul meu,
Aşa este scumpul meu."
Cântarea Cântărilor 5:16
:
Cuprins
1. Relaţia dintre Cristos şi Biserica Sa în interpretarea Vechiului

Legământ 1:1-4:16
i. Sulamita tânjeşte după iubitul ei 1:1-7
ii. Ei cântă despre dragostea lor reciprocă 1:8-2:7
iii. Dragostea lor creşte 2:8-17
iv. într-un vis, ea îl pierde şi îl găseşte din nou 3:1-5
v. Este prevestită sosirea iubitului 3:6-11
vi. Sulamita tânjeşte după sosirea iubitului ei 4:16
2. Relaţia dintre Cristos şi Biserica Sa în interpretarea Noului

Legământ 5:1-8:14
i. Sosirea iubitului 5:1
ii. Respingerea şi plecarea iubitului 5:2-6
iii. Sulamita îşi caută iubitul 5:7-9
iv. Sulamita îl descrie pe iubitul ei 5:10-16
v. Unde este iubitul? 6:1-3
|i; vi. Iubitul o descrie pe sulamită 6:4-7:9a
vii. Sulamita îşi găseşte plăcerea în iubitul ei 7:9b-8:7
I viii. Declaraţii finale 8:8-13
ix. Sulamita tânjeşte după întoarcerea iubitului ei 8:14
I
Cântarea Cântărilor
Numele „Cântarea Cântărilor” provine din versetul cu care debutează car

tea: „Cântarea cântărilor, făcută de Solomon” (1:1). Cartea este numită uneori
şi „Canticule” (cântări), termen care provine din limba latină şi înseamnă „o
serie de cântece”, având în vedere că este oarecum asemănătoare cu o colecţie
de treisprezece cântări individuale, deşi legate între ele. Pe baza versetului
introductiv, este întrebuinţat şi un alt treilea titlu, „Cântarea Cântărilor”, care
arată că dintre toate cele 1.005 cântări compuse de Solomon, aceasta este con
siderată a fi mai presus de toate. Aşa cum expresia „împărat al împăraţilor şi
Domn al domnilor” (1 Timotei 6:15; Apocalipsa 17:14; 19:16) înseamnă că
deasupra tuturor împăraţilor şi deasupra tuturor domnilor există un împărat
şi un Domn, Domnul Isus Cristos, care este Cel mai înălţat, Cel mai puternic
şi Cel mai glorificat, şi titlul „Cântarea Cântărilor” arată că, dintre toate cân
tările, această compoziţie este cea mai însemnată. Ea nu este doar Cântarea
cântărilor din repertoriul lui Solomon; este acea „Cântare a cântărilor” dintre
toate cântările din lume. Prin perfecţiunea ei, această cântare este unică.
în Biblie, Cântarea Cântărilor este a cincea dintre cărţile poetice: Iov,
Psalmii, Proverbe, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor. în cea mai mare par
te, iudeii au onorat acest poem considerându-1 de o măreţie unică, în ciuda
faptului că nu face nicio referire la Dumnezeu, nicio menţiune privitoare la
păcat sau la oricare altă temă religioasă! Israeliţilor, spune apostolul Pavel,
„le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu” (Romani 3:2). Este intere
sant de remarcat faptul că unul dintre cărturarii clasici ai evreilor recunoaş
te că Solomon a compus-o „sub inspiraţia Duhului Sfânt”. Iudeii compară
Proverbele cu imaginea curţii exterioare a Templului, Eclesiastul cu Locul
Sfânt, şi Cântarea Cântărilor cu Locul Preasfânt.1 Totuşi, chiar dacă această
carte se bucură de o mare preţuire, este interzisă citirea ei copiilor şi tinerilor
evrei până aceştia împlinesc vârsta de 30 de ani.2
Unii creştini au contestat includerea ei în canonul Scripturilor din cau
za nuanţei ei erotice, a lipsei distincte de conţinut religios şi a faptului dis
cutabil că nu citează din alte cărţi şi nu este citată în alte cărţi ale Bibliei.
1 Jensen,Jensen's Survey ofthe Old Testament, p. 306.
2 John Gill, An Exposition of the Song of Solomon (Grand Rapids, Michigan: Sovereign
Grace Publishers, 1971 [prima ediţie 1854]), p. 1.
Biserica Creştină a continuat însă să susţină cu încredere, cu aceste câteva ex

cepţii, ideea că această carte aparţine colecţiei Vechiului Testament. Jonathan
Edwards a făcut următoarea mărturisire: „întreaga carte a Cântărilor îmi era
plăcută şi obişnuiam să o citesc adesea... şi, din când în când, găseam o încân
tare tot mai mare care mă purta în contemplare.”3 John Gill declară: „Stilul
ei este fermecător şi maiestuos; modul de compoziţie, ordonat şi frumos; iar
subiectul ei, amplu şi cuprinzător, potrivindu-se tuturor credincioşilor.”4 Unii
dintre cei mai evlavioşi oameni din lume au fost zidiţi spiritual şi încântaţi de
conţinutul acestui poem inspirat.
Autor
Este corect să afirmăm că primele cuvinte din limba ebraică, „Cântarea
Cântărilor, care este a lui Solomon” (1:1), pot fi traduse la fel de bine prin expre
sia „care este a lui Solomon” sau „care este despre Solomon”. Aceasta înseamnă
fie că a fost scrisă de el, fie că a fost scrisă în cinstea lui. In ciuda acestei aparente
ambiguităţi, iudeii şi Biserica Creştină au susţinut în permanenţă că ea a fost
compusă de Solomon, fiul lui David şi al Bat-Şebei (2 Samuel 12:24). Cu alte
cuvinte, împăratul Solomon, domnitorul Israelului, a scris această capodoperă
poetică. Numele lui apare în cadrul textului implicând calitatea sa de autor
: (1:1). Şi este reluat de şase ori în această compoziţie. (1:5; 3:7, 9,11; 8:11,12).
„A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit des
pre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit
de asemenea despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti.
Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din
partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciu
nea lui” (1 împăraţi 4:32-34). Potrivit unui specialist, în Cântarea Cântărilor
i există referiri la 15 specii de animale şi 21 de varietăţi de plante.s
Fără îndoială, Cântarea Cântărilor a fost compusă de Solomon într-o peri
oadă când acesta se afla într-o stare spirituală bună-cu alte cuvinte, înainte de
producerea declinul său tragic: „A avut de neveste şapte sute de crăiese împă
răteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima. Când a îmbătrânit
: Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în
.1
totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David” (1
împăraţi 11:3-4).
Numărul neobişnuit de mare al cuvintelor străine prezente în textul ori
ginal poate sugera faptul că împăratul Solomon stabilise deja până la acea
vreme relaţii dezvoltate cu popoarele înconjurătoare. Pornind de la acest
3 Citat de Lee, The Outlined Bih/e, analiza nr. 22.
4 Gill, An Exposition ofthe Song ofSolomon, p. 10.
Cântarea Cântărilor 501
indiciu, Jensen, Olyott şi alţii sugerează că ea a fost compusă în jurul anului

965 î.Cr.6, dată care ar situa scrierea ei în vremea construirii primului Templu
în Ierusalim (966-959 î.Cr.)
Autorul face referire la multe locuri din ţară ca şi cum ar aparţine acele
iaşi Împărăţii-Ierusalim, Chedar, En-Ghedi, Şaron, Bether, Liban, Cârmei,
Muntele Galaadului, Hermon şi Tirţa. Aceasta s-a întâmplat numai în tim
pul domniei lui Solomon. Comparaţia mirelui cu „iapa înhămată la carele lui
Faraon” (1:9) este de asemenea interesantă, având în vedere că Solomon a fost
cel care a adus cai din Egipt (1 împăraţi 10:28).
Interpretare şi structură
In 20 dintre cele 21 de cărţi biblice studiate până în acest punct a fost posi
bil să urmărim structura conţinutului înainte de a încerca să dăm o interpreta
re şi să stabilim mesajul fundamental adresat Bisericii lui Isus Cristos. Această
a douăzeci şi doua carte din „biblioteca” inspirată divin nu poate fi tratată
în acelaşi mod. Posibilitatea de a contura conţinutul acestei cărţi depinde în
mare măsură de modul în care aceasta este interpretată.
Dacă, după cum presupun unii, în carte există trei personaje principa
le, Solomon, fata sulamită şi iubitul ei păstor, atunci ar rezulta următoarea
structură: „Este relatarea istoriei reale a unei femei smerite şi cinstite, logodită
cu un tânăr la fel de smerit, care a fost ispitită să-şi îndrepte afecţiunea către
unul dintre cei mai bogaţi şi mai faimoşi oameni care au existat vreodată. Ea
celebrează victoria dragostei curate într-o viaţă umilă asupra tuturor atracţi
ilor avantajelor lumeşti şi a tuturor ademenirilor strălucirii curtenitoare. Ea
dezvăluie dragostea pură, cinstită, pe care nicio splendoare nu o poate orbi
şi nicio linguşire nu o poate seduce.”7 Potrivit acestui punct de vedere, ni se
cere să credem că Solomon şi-a atribuit rolul celui mai rău ispititor. William
Hendriksen scoate în evidenţă faptul că această interpretare a fost în general
respinsă, deoarece nu conţine „o analiză clară şi temeinică a cărţii”8.
O altă interpretare este aceea că există trei personaje principale, Solomon,
femeia sulamită şi un grup numit „fiicele Ierusalimului”. Scena se prezintă în
felul următor:
împăratul Solomon avea o vie în ţinutul deluros al lui Efraim, aproxima
tiv la 50 de mile nord de Ierusalim (8:11). El a lăsat-o unor îngrijitori (8:11),

7 Lee, The Outlxned Bible, analiza nr. 22.
0 abordare similară este prezentată în William Still’s Eleven Sermons on the Song of
Solomon (Aberdeen: Didasko Press, 1971).
8 Hendriksen, Survey ofthe Bihle, p. 297.
o familie alcătuită din mamă, doi fii (1:6) şi două fiice-sulamita (6:13) şi soră
mai mică a acesteia (8:8). Sulamita era „Cenuşăreasa” familiei (1:5), de o fru
museţe naturală, dar neobservată. Fraţii ei erau probabil fraţi vitregi (având în
vedere că ea vorbeşte despre ei ca fiind „fiii mamei mele”) (1:6). Ei o puneau la
muncă foarte grea, să îngrijească viile, astfel că rareori avea prilejul să se îngri
jească de înfăţişarea ei personală (1:6). Ea curăţa viţa-de-vie şi punea capcane
pentru vulpile cele mici (2:15). De asemenea, păştea turmele (1:8). Petrecând
atât de mult timp afară în aer liber, ea a fost arsă de soare (1:5).
într-o zi, un străin chipeş a apărut în vie. Acesta era Solomon deghizat. El
s-a arătat interesat de ea. Sulamita s-a simţit stânjenită de înfăţişarea ei (1:6).
Luându-1 drept păstor, ea l-a întrebat unde-şi paşte turmele (1:7). El i-a dat un
răspuns evaziv (1:8), dar i-a adresat şi cuvinte de dragoste (1:8-10) şi i-a promis
daruri scumpe (1:11). Solomon i-a câştigat inima şi a părăsit-o cu promisiunea
că într-o zi se va întoarce. Sulamita îl visa noaptea şi câteodată chiar îl credea
aproape (3:1). în cele din urmă, el s-a întors în toată splendoarea lui de împărat
pentru a o lua de mireasă (3:6-7).9
E. J. Young redă o listă a diferitelor interpretări care au fost formulate de-a
lungul anilor:
1. Alegorie iudaică, reprezentând dragostea lui Dumnezeu pentru poporul

Său ales.
2. Alegorie creştină, reprezentând relaţia lui Cristos cu Biserica Sa. Aceasta,
după cum admite profesorul Young, este perspectiva dominantă printre
creştini. (în unele formulare ale versiunilor AV / KJV, pot fi întâlnite
titluri ca acestea: „Dragostea reciprocă dintre Cristos şi Biserica Lui”,
,Binecuvântări ale harului date Bisericii”, „Dragostea lui Cristos faţă de
ea”, „Biserica îşi exprimă credinţa şi dorinţa” şi „Dragostea Bisericii faţă
de Cristos”)
3. O dramă în care „regele Solomon se îndrăgosteşte de o sulamită şi o ia
cu el în capitala Ierusalimului, dragostea lui fiind sfinţită din dragoste
senzuală în dragoste pură”.
4. O colecţie de cântări de dragoste.
5. O tipologie, ceea ce înseamnă că interpretarea literală este cea asupra
căreia se insistă mai întâi. Apoi este privită ca având un caracter tipic,
ilustrând dragostea lui Cristos pentru Biserica Lui.
6. O adaptare a unei liturghii păgâne pentru a o armoniza cu religia lui
Israel.
;i 9 Adaptat din H. A. Ironside, Addresses on the Song of Solomon, citat în Jensens Survey
ofthe Old Testament, p. 308. Olyott, A Life Worth Living and a Lord Worth Loving, urmează
aceeaşi abordare.
y
.
7. O scenă dintr-un harem (apartamentele soţiilor şi concubinelor) în care

Solomon vorbeşte fetei din Sunem. Discuţia are loc între Solomon, fata
şi femeile din harem.
8. O parabolă-un simplu cântec al dragostei omeneşti, scris de Solomon,
probabil cu ocazia căsătoriei sale cu fiica lui Faraon.
Contestând şapte dintre aceste opt interpretări, E. J. Young o susţine pe ulti

ma: „Există cu siguranţă un important element de adevăr în această interpretare
... Cântarea celebrează într-adevăr demnitatea şi puritatea dragostei umane ...
Cântarea ... este didactică (instructivă) şi morală prin scopul ei. Ea ne este ofe
rită în această lume a păcatului, în care pofta şi patima sunt la tot pasul, în care
ispite cumplite ne asaltează şi încearcă să ne abată de la standardul stabilit de
Dumnezeu pentru căsătorie. Şi ne reaminteşte, într-o formă deosebit de frumoa
să, cât de pură şi de nobilă este dragostea adevărată ... în lumea modernă sofisti
cată, necredincioşia poate fi cu uşurinţă privită ca un lucru facil, banal... Atâta
timp cât în lume există impuritate, avem mare nevoie de Cântarea Cântărilor.”10
Dar oare este posibil ca această carte să fie inclusă în culegerea Scripturilor
inspirate divin doar pe baza unor asemenea argumente? La această întrebare,
Burrowes dă următorul răspuns: „Imposibil!” „Spiritul şi metoda cărţilor sfin
te exclud ideea admiterii în mijlocul lor a unor cântări ce înfăţişează dragostea
firească dintre un bărbat şi o femeie.”11
Fără nicio îndoială, mesajul acestei cărţi clarifică locul intimităţii în căsă
toria care II onorează pe Dumnezeu; acesta denunţă ascetismul pe de o parte şi
desfrâul pe de altă parte.12 Fiecare poate învăţa de aici că există un loc hotărât de
Dumnezeu pentru plăcerea dragostei fizice dintre soţ şi soţie şi că nu există ni-
ciun alt loc pentru dragostea fizică decât în cadrul limitelor legământului căsăto
riei. In relaţia de legământ există libertate pentru bucuria, încântarea şi plăcerea
intimităţii fizice. Acest lucru este subliniat şi confirmat de Cântarea Cântărilor.
Convins că nu există nicio justificare pe baza căreia să se poată afirma că
această carte este un prototip al lui Cristos, E. J. Young admite totuşi că „Intr-
adevăr, cartea îndreaptă privirile spre Cristos ... Ochiul credinţei, pe măsură
ce priveşte această imagine a dragostei umane pline de pasiune, îşi va aminti
de Dragostea unică, dragostea ce se ridică deasupra tuturor sentimentelor fi
reşti şi umane-chiar şi deasupra dragostei Fiului lui Dumnezeu pentru uma
nitatea pierdută.”13
10 Young, An Introduction to the Old Testament, p. 333-337
11 Rosenmuller, citat de George Burrowes,^ Commentary on the SongofSolomon (London:
Banner of Truth Trust, 1958 [prima ediţie 1853]), p. 24.
12Jensen,/<w<?n’.î Survey of ht e Old Testament, p. 311.
După cum am arătat deja, există o serie de interpretări, cu argumente pro

şi contra, oferite de mulţi cărturari şi comentatori creştini. Rămânem însă cu
provocarea lansată de Mântuitorul nostru: „Cum citeşti în ea?” (Luca 10:26).
Cântarea Cântărilor este o carte poetică

Aşa cum evidenţiază cât se poate clar primul verset, aceasta este „Cântarea
Cântărilor”. Nu există nicio pretenţie că ea ar înfăţişa evenimente istorice.
Faptul că Solomon a menţionat cetăţi şi oraşe, animale şi plante nu justifică
nicio bază reală a povestirii. Cartea este un cântec de dragoste. Stuart Olyott
îi avertizează pe toţi cititorii: „In niciun aspect al studiului nostru nu trebuie
să pierdem din vedere faptul că citim un poem de dragoste oriental.”14 Aşadar,
este vorba despre poezie, şi nu despre relatarea unor fapte. Poetul are o liberta
te mult mai mare decât istoricul. Mai mult decât atât, este o poezie orientală.
Locuitorii ţărilor situate la estul Mării Mediterane sunt fascinaţi de figuri de
stil pe care noi cei din Vest le considerăm stânjenitoare şi necuviincioase. Cel
puţin pentru generaţia mai vârstnică din cultura vestică, o anumită parte a
limbajului pare nepotrivită mai ales pentru citirea publică. Cu toate acestea,
putem fi siguri că „Nu există nimic în ea care l-ar ofensa pe cel mai timid
oriental.”15 Este un poem, o poveste de dragoste, o parabolă.
In 1879, Henry Law, decanul de Gloucester, a împărţit această carte în
52 de fragmente destinate lecturii în familie în Ziua Domnului. La început,
el avertizează: „Este o Cântare. Nu este o nuvelă istorică, care să relateze în
termeni simpli analele trecutului. Nu este o imagine profetică, care să prefi
i gureze în mod tainic înfăţişarea viitorului. Nu este un tratat de ştiinţă, care să
dezvolte planul lui Dumnezeu în ordonarea diverselor minuni ale naturii. Nu
este o serie de porunci morale, care să arate calea spre frumuseţea şi fericirea
unei vieţi sfinte. Este o Cântare. Ea se înalţă pe aripile metaforelor şi figuri
lor de stil... Astfel, există o mare libertate de interpretare intensă. Insă pentru
această permisiune trebuie stabilite limite stricte. Nicio concluzie nu trebuie
impusă în afară de învăţăturile evidente ale unui raţionament logic şi ale unui
adevăr indiscutabil.”16
Biblia de referinţă Thompson avertizează: „Este un poem oriental, ale că
rui expresii înflăcărate pot fi interpretate în mod corespunzător doar de o
minte spirituală matură.” Robert Lee subliniază faptul că această Cântare a
Cântărilor este cântată anual de către iudei în a opta zi a prăznuirii Paştelui,
15 Lee, The OutlinedBih/e, analiza nr. 22.
16 Henry Law, The Song of Solomon: arrangedfor Sunday reading (Loondon: Hamilton,
Adams and Co, 1879), pp. 1-2.
ceea ce-1 determină să facă o remarcă interesantă: „Doar aceia care îl cunosc
pe Domnul Isus ca Mielul lor de Paşte au posibilitatea să o înţeleagă.”17
Cântarea Cântărilor în lumina revelaţiei Noului Testament

„Ceea ce este adevărat cu privire la fiecare carte din Vechiul Testament”
scrie William Hendriksen, „se aplică şi cărţii Cântărea Cântărilor: nu este
niciodată interpretată pe deplin până când nu este examinată în lumina re
velaţiei Noului Testament.”18 In căutarea interpretării adevărate a Cântării
Cântărilor, asemenea ministrului de stat etiopian pe drumul spre Gaza, ar
trebui să ne punem întrebarea: „Despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre
sine sau despre vreun altul?” (Faptele Apostolilor 8:34). Concluzia noastră va
fi aceeaşi în ambele cazuri. Etiopianul l-a întrebat pe Filip cu privire la pasajul
din Isaia 53:7-8. Vorbea Isaia despre sine sau despre altcineva? Filip îi arată
că subiectul pasajului din Isaia 53 nu este Isaia, profetul, ci Isus, Cristosul
(Faptele Apostolilor 8:35). In acelaşi fel, în această Cântare a Cântărilor, au
torul nu vorbeşte despre sine; el vorbeşte despre Domnul Isus Cristos! Dacă
ne aşteptăm să-L găsim pe Cristos în această carte, întrucât El este „în toate
Scripturile” (Luca 24:27), nu vom Fi dezamăgiţi.
Analizând structura acestei cărţi, este dificil să stabilim modul în care
evoluează conţinutul ei. Mulţi consideră că această carte poate fi delimitată
în trei părţi: zilele de curtare (1:2—3:5), nunta (3:6-5:l) şi viaţa de căsnicie
(5:2-8:14), astfel că încearcă să încadreze experienţa creştină în acest tipar,
echivalând zilele de curtare cu experienţa credinciosului cu privire la Cristos
înainte de convertire, nunta cu ideea convertirii, iar viaţa de căsnicie cu viaţa
trăită în unire cu Cristos. încercarea de a evalua cartea în această manieră
întâmpină obstacole de netrecut. De ce ne părăseşte Cristos? Care este raţi
unea ce stă la baza descrierii zilelor de dinaintea convertirii în termenii fo
losiţi în primele două capitole? Prin urmare, trebuie să găsim o altă cheie de
interpretare.
Hendriksen ne indică o direcţie mai potrivită: „Cântarea Cântărilor prea
măreşte dragostea reală, curată, care nu se stinge, dintre doi oameni îndrăgos
tiţi: un mire şi o mireasă. Din acest punct trebuie să pornim în interpretarea
cărţii... Această dragoste dintre mire şi mireasă este un simbol nu doar al iu
birii dintre Iehova şi Israel (Isaia 50:1; 54:5; 62:4; Ieremia 2:2; 3:1-13; Ezechiel
16:23), ci şi al iubirii dintre Cristos şi Biserica Sa. Pe lângă faptul că Solomon
este un tip al lui Cristos (2 Samuel 7:12-17; Psalmul 72; Matei 12:42; Luca
11:31), dragostea dintre soţ şi soţie este un simbol al relaţiei apropiate dintre-
Domnul nostru şi Biserica Sa (Efeseni 5:31-32). Mai mult, progresul pe care
îl înregistrăm în cadrul acestei experienţe este uneori ilustrat de anumite ele

mente ce ţin de organizarea unei nunţi orientale (Apocalipsa 19:7; 21:9).”19
Toate aceste caracteristici-dragostea dintre Iehova şi Israel, dragostea dintre
Cristos şi Biserica Sa şi elementele unei nunţi orientale se îmbină excelent dacă
mergem cu interpretarea puţin mai departe decât William Hendriksen şi înţele
gem că această carte poate fi divizată în două părţi, fiecare având patru capitole,
capitolele 1-4 referindu-se la Cristos şi Biserica Sa sub Vechiul Legământ-sau
Iehova şi Israel-iar capitolele 5-8 referindu-se la Cristos şi Biserica Sa sub Noul
Legământ. Cheia acestei interpretări se găseşte în ultimul verset al capitolului
4 şi primul verset al capitolului 5. Biserica Vechiului Testament se roagă: „Să
intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănânce din roadele ei alese!” (4:16). Noul
Testament începe cu iubitul care afirmă: „Eu intru în grădina mea, soro, mirea-
so” (5:1). Charles Alexander afirmă: „Cheia înţelegerii Cântării Cântărilor se
află acolo unde puţini au căutat-o. Ea se găseşte în centrul acestei extraordinare
drame poetice, în punctul în care Biserica trece de la starea în care se afla în
Vechiul Testament la gloria şi viaţa deplină a Noului Legământ introdus prin
i mult aşteptata venire a Mântuitorului în lume.”20
!
Prima venire a lui Cristos: Logodna
Mesia cel mult aşteptat vine, dar Biserica doarme (5:2). El bate la uşa lui ;
Israel, însă Israel este preocupat de confortul său. Picioarele ei sunt spălate
(5:3). Curăţarea exterioară a Legii lui Moise este suficientă pentru ea. De ce
şi-ar murdări picioarele părăsindu-şi patul Vechiului Testament pentru a păşi
în noapte? Mirele nu este bine primit. Citim despre prima venire a lui Cristos:
„A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11). El este „dispreţuit şi
părăsit de oameni”. După cum s-a întâmplat, israeliţii şi-au întors faţa de la El
şi „nu [L-au] băgat în seamă” (Isaia 53:3).
Se afirmă că scriitorii Noului Testament nu citează niciodată din Cântarea
Cântărilor. S-ar putea să nu fie însă aşa. Mireasa tulburată, reprezentându-i
pe israeliţii treziţi spirituali, mărturiseşte: I
Adormisem, dar inima îmi veghea ...

Este glasul preaiubitului meu,
Care bate: f
19 Ibid.\ cf. William Hendriksen, More than Conquerors: an interpretation of the book of
Revelation (London: Tyndale, 1940), pp. 179-181.
20 Alexander, The Heavenly Mystery ofthe Song ofSongs, p. 21.
!
„Deschide-mi, soro, scumpo,

Porumbiţo, neprihănita!”
(5:2)
Cristosul cel înviat spune Bisericii din Laodiceea: „Iată Eu stau la uşă, şi
bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el,
şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).
După plecarea Mirelui are loc o trezire în Israel. Dispreţuit şi respins,
Cristos a plecat, dar acum mulţi tânjesc după El. Dumnezeu Tatăl revarsă
„peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de
rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre ... [El]... pe care L-au străpuns” şi
„II vor plânge ... şi-L vor plânge amarnic” (Zaharia 12:10).
M-am sculat să deschid iubitului meu...

Am deschis iubitului meu;
Dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut,
înnebuneam, când îmi vorbea.
L-am căutat, dar nu l-am găsit;
L-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
(5:5-6)
Israeliţii care s-au trezit ies în noapte, noaptea întunecată a Israelului, cău-
tându-L pe Cel pe care L-au dispreţuit şi L-au respins. Ei se întâlnesc cu pă
zitorii cruzi ai Israelului, scribii şi fariseii. Sunt bătuţi şi făcuţi de ruşine (5:7).
Preoţii şi bătrânii mândri ai lui Israel îi reneagă, dar „fiicele Ierusalimului”,
Neamurile21, se alătură rămăşiţei lui Israel în căutarea Celui pe care sufletul
lor II doreşte (5:8). Ele o găsesc pe mireasa lovită şi prigonită şi îi cer o descri
ere a Domnului ei absent. In răspunsul ei (5:10-16) există „o asemenea dez
văluire a frumuseţii şi gloriei lui Cristos care corespunde numai Divinităţii
înseşi”22. Aceasta este dezvăluirea deplină a lui Cristos care urma să vină prin
revelaţia Noului Testament.
Domnul foloseşte adeseori analogia căsătoriei pentru a arăta relaţia Lui cu
poporul Său. In Isaia citim:
5
Nu te vor mai numi Părăsită,
Şi nu-ţi vor mai numi pământul un pustiu,
Ci te vor numi: „Plăcerea Mea este în ea”, şi ţara ta o vor numi
Beula: „Măritată”;
21 Cf. Ezechiel 16:61 şi comentariul lui Calvin referitor la versetul respectiv; de aseme
nea, Gill,^» Exposition ofthe Songo/Solomon, pp. 27-28, 201-202,19-21.
22 Alcxander, The Heavenly Mystery ofthe Song ofSongs, p. 21.
Căci Domnul îşi pune plăcerea în tine,

Şi ţara ta se va mărita iarăşi ...
Cum se bucură mirele de mireasa lui,
Aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine.
(Isaia 62: 4-5)
Prima venire, întruparea lui Cristos are ca scop logodna. Apostolul Pavel
spune creştinilor corinteni: „V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez îna
intea lui Cristos ca pe o fecioară curată” (2 Corinteni 11:2).
Ioan Botezătorul mărturiseşte: „Cine are mireasă, este mire; dar prietenul
mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui:
şi această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca El să crească, iar
eu să mă micşorez. Cel ce vine din cer, este mai presus de toţi; cel ce este de pe
pământ, este pământesc, şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer, este
mai presus de toţi” (Ioan 3:29-31, sublinierea îmi aparţine).
A doua venire a lui Cristos: Nunta

Sulamita tânjeşte după întoarcerea Iubitului ei:
:
'
' Vino repede, iubitule,
Ca o căprioară
Sau ca puiul de cerb
Pe munţii plini de mirozne! (8:14)
„Grăbeşte-te şi vino înapoi la mine”, strigă Domnului ei Biserica, iar mai

târziu, acest sentiment este repetat la sfârşitul ultimei cărţi a Bibliei. Domnul
promite că Se va întoarce şi oamenii Săi aşteaptă cu dor: „«Da, Eu vin cu
rând.» Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). Mântuitorul promi
te să Se întoarcă pentru ospăţul nunţii şi pentru a-Şi lua poporul acasă-pentru
a nu mai fi despărţiţi niciodată.
Căsătoria între evrei era destul de diferită de cea din cultura vestică mo
dernă. In primul rând, era o căsătorie aranjată. în al doilea rând, în locul anga
;
jamentului logodnei de astăzi, ei aveau logodna sau căsătoria legală, iar apoi, la
I o anumită vreme, avea loc ospăţul nunţii., după care cei doi începeau să trăiască
împreună ca soţ şi soţie.
; Acest obicei a slujit unui scop minunat în întruparea Fiului lui Dumnezeu:
„Iar naşterea lui Isus Cristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu
Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul
Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine
înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase [adică, să divorţeze] pe as
cuns” (Matei 1:18-19). Acest obicei al căsătoriei a protejat onoarea şi integrita
tea mamei lui Isus, Maria, asigurând faptul că naşterea ei nu era ilegitimă şi,
în acelaşi timp, făcând posibilă împlinirea profeţiei (Isaia 7:14). In propria sa
mărturie ca răspuns la vestea îngerului că va fi mamă, „Cum se va face lucrul
acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” (Luca 1:34), Maria sugerează printr-un
eufemism discret că ea era încă fecioară (Matei 1:22-23).
Acest obicei al căsătoriei este de asemenea fundamental în lucrarea pe
care Mântuitorul o avea cu poporul Său. Domnul Isus „a venit în lume ca să
mântuiască pe cei păcătoşi” (1 Timotei 1:15); Mirele a venit pentru mirea
sa sa (Ioan 3:29). Este o căsătorie aranjată, întrucât Isus a spus: „Tot ce-Mi
dă Tatăl va ajunge la Mine” (Ioan 6:37). In consecinţă, singura întrebare
adresată miresei este următoarea: „Vrei să te duci cu omul acesta?” (Geneza
24:58). Răspunzând cu bucurie, noii convertiţi sunt logodiţi. Ei sunt dedi
caţi lui Cristos ca unui soţ (2 Corinteni 11:2; cf. Romani 7:4). Dar ospăţul
nunţii, urmat de viaţa împreună pentru totdeauna este încă de domeniul vi
itorului. Intr-o zi, toţi cei credincioşi se vor alătura oastei cereşti „care zicea:
«Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împă-
răţească. Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta
Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălu
citor, şi curat.»-(Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) Apoi mi-a
zis: «Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!» Apoi mi-a zis:
«Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!»” (Apocalipsa 19:6-9).
Există şi alte aspecte care confirmă şi consolidează poziţia Cântării
Cântărilor în centrul revelaţiei Vechiului Testament. Cartea aceasta se află
}
într-o strânsă legătură cu profeţiile de până atunci. Solomon este în mod in
tim legat cu „Şilo” al profeţiei lui Iacov.
Şilo va veni
Mântuitorul arată de nenumărate ori legătura Sa cu această carte a
Cântării Cântărilor: „Eu intru în grădina mea, soro, mireaso” (5:1, sublinie
rea îmi aparţine). Când Cristos a venit în lume, El a spus: „Iată-Mă (în sulul
cărţii este scris despre Mine); vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:7,
sublinierea îmi aparţine). în Evanghelia după Ioan, El spune: „Hoţul nu vine
decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi
s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10, sublinierea îmi aparţine). Şi în altă parte, El
afirmă: „Eu am venit ca să fiu o lumină în lume” (Ioan 12:46, sublinierea îmi
aparţine). „Eu am veniţin Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi” (Ioan 5:43,
sublinierea îmi aparţine). Ioan Botezătorul trimite pe doi dintre ucenicii săi la
Domnul Isus să-i adreseze următoarea întrebare: „Tu eşti Acela care are să vină
sau să aşteptăm pe altul?” (Matei 11:3, sublinierea îmi aparţine).
Această accentuare pe care o observăm în cuvintele Domnului Isus
Cristos şi ale lui Ioan Botezătorul ne trimite cu gândul în urmă, la cartea
Geneza şi la una dintre cele mai profunde profeţii regăsite în conţinutul ei.
Binecuvântându-i pe cei doisprezece fii ai săi, Iacov profeţeşte cu privire la al
patrulea fiu al său, Iuda, şi cu privire la seminţia care va descinde din el:
Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,

Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,
Până va veni Şilo,
Şi de El vor asculta popoarele.
(Geneza 49:10, sublinierea îmi aparţine)
Solomon ştia că subiectul cărţii sale Cântarea Cântărilor, „atât prin inten
ţie, cât şi prin inspiraţie, nu era nimeni altul decât Mesia, Cristosul, veşnicul
şi singurul Fiu al lui Dumnezeu, împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,
Răscumpărătorul de mult promis al omenirii”23. Charles Alexander aduce ar
gumente convingătoare în sprijinul ideii că Solomon era conştient că a scris
; sub inspiraţia Duhului Sfânt cu privire la Izbăvitorul promis:
El [Solomon] a interpretat profeţia strămoşului său, Iacov [Geneza

49:10]. Mai mult, el a insistat asupra Psalmului 45 al tatălui său, David,
şi a dezvoltat acea imagine plină de măreţie a căsătoriei dintre Cristos
şi Biserica Sa răscumpărată, în care el [Solomon] ajunge faţă în faţă cu
Cel care este „cel mai frumos dintre oameni” (versetul 2)- mai mult,
care este, potrivit sensului literal al cuvântului dublu folosit în mod re
marcabil în limba ebraică-Cel care este „frumos-frumos”, incompara
bilul, unicul, „singura” floare „frumoasă” a întregii creaţii, pe ale cărui
buze este turnat harul; pe care Dumnezeu Tatăl L-a binecuvântat pen
=; tru totdeauna, căruia îi este dat să înainteze biruitor şi să biruiască; care
=
este încins cu sabia izbăvirii pentru mireasa Lui. Săgeţile Lui străpung
mândria duşmanului; şi Lui îi este dat un scaun de domnie veşnic.
! Hainele sale împărăteşti au mirosul plăcut al smirnei, aloei şi casiei ieşit
din Palatele de Fildeş ale acelei lumi din care cu bunătate El cheamă la
El secerişul încredinţat Lui de Tatăl dinainte de veşnicii.
Solomon a meditat mulţi ani la acel psalm. El şi-a văzut destinul
ca o prefigurare a lui Solomon cel mare care urma să vină, acel Om al
Păcii care avea să facă pace prin sângele ispăşirii Lui şi să Se urce pe
23 Ibid.y p. 1.
acel veşnic tron care a fost întotdeauna de drept al Lui; dar acum de
două ori mai mult, pentru că S-a dovedit pe Sine şi Şi-a câştigat desti
nul veşnic prin meritul acelei iubiri care S-a dat pe Sine la moarte. El
nu va domni singur, ci va avea alături de El pentru toată eternitatea o
Mireasă, o împărăteasă. Ei îi va da din propria Lui frumuseţe şi, îm
preună cu Ea, El va domni veşnic cu dreptate în acea Grădină de Sus,
în Edenul ceresc, în Paradisul lui Dumnezeu.24
Afirmaţia că Solomon era conştient de faptul că scria despre Răscum

părătorul cel promis trebuie să fie confirmată şi întărită pentru a putea fi luată
în serios. Este posibil să desprindem această concluzie în mod clar şi decisiv
din paginile Scripturii?
Când şi-a intitulat compoziţia „Cântarea Cântărilor”, adică „cea mai mi
nunată dintre cântări”, Solomon a fost fie extrem de arogant (dar cântarea
Măriei, cântarea lui Moise şi a tatălui său David?), fie conştient de faptul că
subiectul său era cel mai important şi cel mai glorificat în toată lumea. El con
ştientiza, probabil, faptul că scria despre Sămânţa promisă.
Dovada că Solomon ştia că scrie sub inspiraţie divină, nu de la el însuşi şi
din istoria propriei sale vieţi, ci cu privire la speranţa lui Israel, cu privire la
Răscumpărătorul cel promis, la Sămânţa femeii despre care se spusese că va
zdrobi capul şarpelui (Geneza 3:15), „constă în folosirea premeditată a nume
lui său pe parcursul cântării ... mai exact de şapte ori, iar aceasta arată, ftră
îndoială, cu ce atenţie şi intuiţie s-a văzut pe sine ca fiind o prefigurare a spe
ranţei mesianice a Israelului”, susţine Charles Alexander.25 Solomon nu putea
fi ignorant în privinţa renumitei profeţii a lui Iacov referitoare la seminţia lui
Iuda de care aparţinea Solomon, şi anume că toiagul de domnie va rămâne
al seminţiei până la venirea misteriosului Silo (Geneza 49:10). De asemenea,
era imposibil să nu realizeze că propriul său nume, Solomon, era derivat din
Şilo şi însemna „Pace”. In limba ebraică, numele Solomon este scris Shelomob.
în Cântarea Cântărilor, mireasa lui Shelomob este Shulamith, care derivă din
aceeaşi rădăcină, Shiloh. (Deosebirea dintre Shelomob şi Shulamith este simi
lară celei dintre Cornelius şi Cornelia).26 Shelomoh înseamnă „Prinţ al păcii”,
iar Shulamith înseamnă mireasa lui Shelomoh, „Prinţesa păcii”. Nu există
nicio altă persoană în Scriptură cu numele de Şilo sau Solomon. Numele sfanţ
Şilo a fost păstrat pentru Mântuitorul lumii şi a fost dat în mod profetic lui
Solomon, în calitate de fiu al lui David, pentru a arăta spre „Fiul şi mai mă
reţ al măreţului David” (cf. Psalmul 110:1; Matei 22:41-45), însuşi Domnul
24 Ibid., p. 10.
25 Ibtd., pp. 1-2.
26 Burrowes, A Commentary on the Song of Solomon, p. 38.
gloriei, Prinţul păcii (Isaia 9:6). Profetul Mica afirmă că Betleem Efrata va fi
locul de naştere al-Mântuitorului şi adaugă: „El va fi pacea noastră!” (Mica
5:2, 5 [Versiunea Autorizată]). Iar apostolul Pavel spune că Isus Cristos „este
pacea noastră” (Efeseni 2:14), „făcând pace, prin sângele crucii Lui” (Coloseni
1:20).
De asemenea, Solomon a primit un alt nume, un nume dat de Domnul:
„David a mângâiat pe nevastă-sa Bat-Şeba, şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea.
Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon, şi care afost iubit de Domnul. El
l-a încredinţat în mâinile prorocului Natan, şi Natan i-a pus numele ledidia
(Iubitul Domnului), pentru Domnul” (2 Samuel 12:24-25, sublinierea îmi
aparţine). ledidia înseamnă „iubit de Domnul”. Despre Cristos, Dumnezeu
Tatăl spune: „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care
sufletul Meu îşi găseşte plăcerea” (Matei 12:18, sublinierea îmi aparţine; cf.
Isaia 42:1). Aceleaşi cuvinte se regăsesc şi într-un alt context: „Acesta este Fiul
Meu preaiubity în care îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17, sublinierea îmi apar
ţine; cf. Matei 17:5).
Oare mai este necesară o altă dovadă a faptului că Solomon a înţeles ceea
ce a scris, că el a compus această cântare a tuturor cântărilor sub inspiraţia
Duhului Sfânt şi că el era privilegiat să facă parte din planul măreţ al lui
Dumnezeu-ridicând cortina de deasupra lui Cristos şi a Bisericii Sale?
Aplicaţie
1. Dragostea maritală
Deşi principalul scop urmărit de Domnul în Cântarea Cântărilor este, fără
îndoială, să comunice adevărul despre Cristos şi Biserica Sa, există în povestea
inspirată divin şi un puternic mesaj referitor la dragostea maritală umană (li
mitată în cadrul căsătoriei prin Cuvântul lui Dumnezeu). într-o vreme în care
dragostea sexuală este denaturată, exploatată şi expusă în public, cuplurile creş
tine căsătorite trebuie să ştie că relaţiile sexuale pot fi curate, sfinte şi o onoare
la adresa lui Dumnezeu. „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie
nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari” (Evrei 13:4).
în ultimii ani, Biserica lui Cristos din Marea Britanie şi SUA a fost zgu
duiţi în mod repetat de căderi grave în păcat ale predicatorilor şi învăţăto
rilor creştini din conducere. Dacă ocazional aceasta s-a întâmplat din cauza
lăcomiei financiare, cel mai adesea a fost cauzată de pornirile sexuale păcă
toase şi necontrolate-viciul desfrâului! în multe cazuri de probleme maritale
! apărute în mijlocul credincioşilor este remarcat în mod constant un dome
niu al ignoranţei: cuplurile nu ştiu, nu înţeleg sau nu aplică principiile biblice
I
fundamentale ale relaţiilor sexuale. Aceste principii pot fi deduse în mod clar
din dezbaterea pe care apostolul Pavel o face în 1 Corinteni 7 privitor la acest
subiect: intimitatea dintre soţ şi soţia sa este încurajată de Dumnezeu, ea poa
te duce la ispite dacă încetează de ambele părţi, astfel că trebuie să fie carac
terizată de respect reciproc şi preocupare reciprocă.27
Exemplul ilustrat de Solomon, alături de cazurile recente de adulter în
registrate printre creştinii proeminenţi, pot conduce la concluzia că bărbaţii,
în general, sunt vulnerabili în special atunci când se află la vârsta de mijloc.
Avertismentul dat de Isus într-un context diferit poate fî aplicat şi în acest
context celor doi soţi: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca [oricare dintre voi] să nu cădeţi
în ispită” (Matei 26:41).
2. Numai Cristos!
„Evident, Solomon s-a delectat foarte mult cu frumuseţea miresei sale, dar
s-a bucurat şi mai mult ştiind că această femeie frumoasă s-a păstrat pentru el
şi numai pentru el. Imaginile pe care le foloseşte Solomon pentru a o descrie
exprimă încântarea sa. El se referă la ea ca la „o grădină închisă” „un izvor
închis” şi „o fântână pecetluită” (4:12). Aceştia sunt termeni ai exclusivităţii.
Mireasa lui Solomon nu s-a dat pe sine nimănui altcuiva, ci doar lui Solomon.
O grădină împrejmuită este una în care pot intra numai proprietarul şi grădi
narul. Apele unui izvor care au fost „închise” şi o fântână care a fost „pecetlui
tă” nu sunt accesibile tuturor, ci doar aceluia care le-a păstrat pentru sine.”28
Domnul Isus Cristos, Mântuitorul şi Domnul Bisericii Sale, doreşte să fie
iubit în mod exclusiv. Biserica trebuie să-L glorifice numai pe Cristos, să-L
iubească numai pe Cristos, să-L propovăduiască numai pe El şi să-L slujească
numai pe El. Acesta nu trebuie privit însă atât ca un răspuns faţă de o porun
că, ci mai degrabă ca un răspuns faţă de Persoana şi lucrarea Mântuitorului.
In această carte, Solomon zugrăveşte imaginea iubitului care are un caracter
deosebit, unic, o fire şi un temperament plăcut şi care este splendid prin toate
virtuţile lui. Dacă la această contemplare creştinii adaugă lucrarea minunată
pe care Cristos a realizat-o la Calvar, atunci adorarea, dragostea, dedicarea,
încântarea, ascultarea şi slujirea izvorăsc din inima plină de recunoştinţă a cre
dinciosului. Motivul nu mai este Legea, ci dragostea. Potrivit lui Burrowes,
„Dragostea faţă de Isus Cristos devine, prin sfinţire, cea mai puternică pasiu
ne care poate pune stăpânire pe inima omenească.”29
27Jay E. Adams, The Christian Counsellor’s Manual {Phillipsburg, Newjersey: Presbyterian
and Reformed, 1973), p. 392.
28
Roger Ellsworth, He îs Altogether Lovely: Discovering Christ in the Song of Solomon
(Darlington: Evangelical Press, 1998), pp. 175-176.
29 Burrowes, A Gommentary on the Song ofSolomon, p. 16.
Concluzie
„Este pur şi simplu imposibil să nu-L vedem pe Cristos în această carte.
Tema dragostei îl determină pe cel născut din nou să îşi întoarcă în mod firesc
gândurile spre EI. De fiecare dată când este menţionată dragostea, aceasta ne
face să medităm la dragostea Lui şi să deplângem sărăcia reacţiei noastre la
această dragoste. Ne gândim la unirea noastră cu El şi tânjim după o relaţie
mai apropiată. Ne găsim pe noi înşine copleşiţi de afecţiunea Lui faţă de noi şi
de fericirea reală a faptului că-I aparţinem pentru totdeauna... multe expresii
ale cărţii devin limbajul propriei noastre dedicări. Abordarea noastră tipică
încetează a mai fi o abordare academică, iar citirea cărţii devine o preţioasă
experienţă spirituală.”30
Binecuvântaţi sunt aceia care văd în cuvintele mirelui dragostea lui Cristos
adresată sufletului lor. Binecuvântaţi sunt aceia care pot răspunde, care ştiu că
vorbele miresei (Biserica) reprezintă experienţa curată a celor mai profunde senti
mente. M’Cheyne scria: „Nicio altă carte nu oferă un test mai bun al profunzimii
creştinismului unui om, asemenea Cântării Cântărilor. Dacă religia sa este doar
la nivelul minţii, sub forma unor doctrine goale, sau dacă se petrece mai mult în
închipuirea sa, atunci nu va găsi nimic în ea care să-l atragă. Dar dacă religia sa îi
I
influenţează inima, acesta va fi un text preferat din Cuvântul lui Dumnezeu.”31
Cântarea Cântărilor este o profeţie prezentată sub forma unui poem epic.
In paginile ei descoperim sensul tuturor lucrurilor-sensul creaţiei, sensul
I existenţei noastre. De asemenea, aici este dezvăluită inima lui Dumnezeu,
înţelepciunea lui Dumnezeu, planul ascuns al lui Dumnezeu. Nimic altceva
din întreaga creaţie nu contează mai mult pentru Dumnezeu decât Fiul Său
; şi Biserica Sa. Toate celelalte lucruri slujesc acestui scop-gloria, onoarea şi bi
necuvântarea lui Cristos şi a Bisericii Sale. Dumnezeu, prin Fiul Său, va lega
Biserica de Sine printr-o căsătorie eternă dintre Creator şi creaţie „într-un
extaz al iubirii desăvârşite şi eterne”.
La sfârşitul Noului Testament auzim promisiunea Mirelui că Se va întoar
ce: „Da, Eu vin curând” (Apocalipsa 22:20). Cuvintele care încheie Cântarea
i Cântărilor sunt cele ale miresei care strigă cu dor:
Vino repede, iubitule, / Ca o căprioară

Sau ca puiul de cerb / Pe munţii plini de mirozne! (8:14)
•.
In penultimul verset al Scripturilor întregite, mireasa spune: „Amin! Vino,
Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20).
31 Citat de Burrowes, A Commentary on the SongofSolomont p. 26.
i
Isaia
(„lehova a mântuit")
Autor: Isaia
(al întregii cărţi)
Idee centrală: „Sfântul lui Israel"
Temă:
Mântuirea poporului de către
Dumnezeul cel viu prin judecată şi har
„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău"
Isaia 433
=
r
Cuprins
I. Prorocii împotriva lui luda şi a popoarelor 1:1-35:10
1. Judecata lui luda în timpul lui Ozia şi lotam 1:1-6:13

i. Răutatea lui luda 1:1-31
ii.
Ziua Domnului: domnia Lui viitoare 2:1-4:6
iii. Pilda viei înşelătoare 5:1-7
iv. Suferinţă şi judecată împotriva lui luda 5:8-30
v. Vedenia lui Isaia: chemarea şi trimiterea lui 6:1-13
2. Prorocii privitoare la luda în timpul lui Ahaz 7:1-12:6

i. Invazie de către Siria şi Israel - un mesaj de încurajare pentru t
; regele Ahaz 7:1-9
!
ii. Profeţia legată de Emanuel („Dumnezeu cu noi") 7:10-17
i iii. încercări care vor veni peste luda 7:18-25
iv.
Asiria va invada luda, dar nu va domni 8:1-10
v. Temeţi-vă de Dumnezeu şi supuneţi-vă Cuvântului Său
8:11-22
vii. înfrângerea împărăţiei de nord a Israelului 9:1-7
viii.
Asiria va fi înfrântă 9:8-10:4
ix. Doar o rămăşiţă neprihănită se va întoarce 10:5-19
=;: x. Neprihănitul Mesia cel uns de Duhul şi domnia Sa 10:20-34
I
xi. Un imn de laudă 12:1-6
3. Prorocii împotriva altor popoare 13:1-23:18

4. Prorocii privitoare la Ziua Domnului 24:1-27:13
5. Avertismente profetice 28:1-35:10
II. Interludiu istoric 36:1-39:8

i
i. Asiria îl provoacă pe Domnul 36:1-22
Isaia 517
ii. Domnul distruge Asiria 37:1-38

iii. Boala şi vindecarea lui Ezechia 38:1-22
iv. Nesăbuinţa lui Ezechia 39:1-8
III. Profeţia privind caracterul şi viitorul Bisericii lui Dumnezeu

40:1-66:24
1. Eliberarea Israelului spiritual 40:1-48:22

i. Mângâiere pentru că Dumnezeu însuşi îşi va elibera poporul
40:1-31
ii. Mângâiere pentru că Dumnezeu este mare 41:1-29
iii. Mângâiere pentru că Robul Domnului va veni 42:1-25
iv. Mângâiere pentru că Israel va fi eliberat de către Dumnezeul
cel viu 43:1-44:28
v. Mângâiere pentru că Dumnezeu Se foloseşte de Cir persanul
45:1-25
vi. Mângâiere pentru că Babilonul va fi distrus 46:1-48:22
2. Eliberatorul Israelului spiritual 49:1-57:21

i. Robul lui Dumnezeu: o lumină pentru Neamuri 49:1-26
ii. Robul lui Dumnezeu: speranţa lui Israel 50:1-11
iii. Robul lui Dumnezeu: mângâiere pentru Ierusalim 51:1-52:12
iv. Robul lui Dumnezeu: cel care poartă păcatele 52:13-53:12
v. Promisiunea restaurării, invitării, a pedepsirii celor răi
54:1-57:21
3. Viitorul glorios al Israelului spiritual 58:1-66:24

i. închinarea plăcută Domnului 58:1-14
ii. Păcate care despart de Dumnezeu 59:1-21
iii. Israel, o binecuvântare pentru popoare 60:1-22
iv. Mesia cel uns cu Duhul 61:1-11
v. Un viitor glorios pentru Sion (Ierusalimul spiritual) 62:1-12
vi. Mesia îi va pedepsi pe cei răi şi îşi va aduce aminte de popo
rul Lui 63:1-65:16
vii. Noua creaţie glorioasă a Domnului 65:17-66:24
j
!
Isaia j
Cartea Isaia este considerată una dintre cărţile cele mai deosebite ale
:■
Vechiului Testament. Scrisă sub forma paralelismului poetic ebraic, în ter
vi menii unei grandori şi măreţii absolute, această carte este neasemuită. Ea
este deseori citată de Domnul nostru şi de scriitorii Noului Testament. In
conţinutul ei se regăsesc observaţii remarcabile asupra caracterului, a misi
unii Mântuitorului nostru şi a relaţiei minunate cu Tatăl Său şi cu poporul
Său. împărţită în 66 de capitole, cartea este asemănată cu cele 66 de cărţi ale
Bibliei. Primele 39 de capitole corespund cărţilor Vechiului Testament şi ac
centuează sfinţenia, dreptatea şi neprihănirea lui Dumnezeu. Ultimele 27 de •i
capitole corespund cărţilor Noului Testament şi prezintă gloria şi harul fără
seamăn ale lui Dumnezeu.
i
Autor
Neîntrecută în măreţie, cartea Isaia a fost supusă în ultimii anii, fără în
doială, unor repetate critici privind unitatea şi autorul ei. Până în ultimele
două secole, teologii evrei şi creştini l-au privit pe Isaia, fiul lui Amoţ, profe
tul secolului al VlII-lea î.Cr., prieten şi confident al împăratului Ezechia, ca
I fiind autorul întregii cărţi. învăţătura critică modernă, care a luat naştere spre
sfârşitul secolului al XVTII-lea d.Cr., susţine că această carte este produsul
a cel puţin doi (1-39; 40-66) sau trei (1-39; 40-54; 55-66) autori, aflaţi la o
distanţă de mulţi ani unul de altul şi aparţinând unor locuri geografice foarte
îndepărtate.1
însă pentru cei călăuziţi de mărturia Noului Testament însă, dovezile in
dică în mod covârşitor spre un singur autor: In Noul Testament, cartea Isaia i
i ■ este citată de mai multe ori decât toţi ceilalţi proroci laolaltă şi într-o aşa
manieră încât nu există nicio îndoială în privinţa faptului că scriitorii Noului
Testament îl vor considera pe Isaia autorul întregii cărţi. Isaia este menţionat
de 21 de ori pe nume, cu citate luate din 12 capitole diferite (7 din Isaia 1-39
şi 14 din Isaia 40-66). Trei exemple vor ilustra această idee:
10 scurtă prezentare a argumentelor aduse în favoarea şi împotriva unui singur drept de
! autor este oferită de Dillard şi Logman.^n introductton to the Old Testament, pp. 268-275.
Isaia 519
I
■ Apostolul Ioan face referire la Isaia 6:10 şi 53:1 în versete consecuti
ve, identifîcându-le pe amândouă cu profetul Isaia (Ioan 12:38-41).
■ în Faptele Apostolilor 8:28 se spune despre etiopian că „citea pe
prorocul Isaia” străduindu-se să găsească înţelesul cuvintelor din i
:!
Isaia 53:7-8. (O dispută privind autorul o suscită cea de a doua
parte, capitolele 40-66, care ridică întrebări sub acest aspect.) S
:
■ în Romani 9 şi 10, Pavel citează deseori din Isaia (10:22-23; 1:9;
53:1; 65:1-2), însă indiferent că citează din primele sau din ultime
le capitole, el atribuie lui Isaia calitatea de scriitor al acestei cărţi.
După cum concluzionează E. J. Young, „Pentru fiecare creştin credincios,

această mărturie a Noului Testament ar trebui să fie hotărâtoare”.2
Faptul că a doua jumătate a cărţii Isaia conţine detalii legate de oameni,
locuri, evenimente şi situaţii care nu apăruseră încă în timpul lui Isaia şi nu
aveau să apară timp de cel puţin 150 de ani nu arată completarea ulterioară de
către un al doilea Isaia, ci inspiraţia profetică dată de Duhul Sfânt primului (şi
singurului) Isaia, oferindu-i posibilitatea să prezică în mod precis viitorul.
Isaia a prorocit în mod activ mai bine de 40 de ani, până după elibera
rea Ierusalimului de sub domnia împăratului Sanherib al Asiriei (701 Î.Cr.).
Numele Isaia se traduce prin versiunea mai scurtă a numelui evreiesc Yeshayah.
Versiunea lui întreagă este Yeshayahuw şi se traduce prin „Iehova mântuieşte”,
„Iehova este mântuirea” sau „Mântuirea este Iehova”.
Jsaia a fost fiul lui Amoţ (1:1; 2:1), care nu trebuie confundat cu profetul
Amos. Faptul că Vechiul Testament face referire de 13 ori la Isaia ca fiind „fiul
lui Amos” i-a condus pe unii cercetători la concluzia că tatăl lui Isaia era un
om cu o anumită influenţă. Tradiţia (Talmudul evreiesc) susţine că Isaia s-a
născut între nobili şi avea cu uşurinţă acces la regalitate. Se spune despre el că
a fost frate cu împăratul Amaţia, adică verişor al împăratului Ozia. Profetul a i
locuit la Ierusalim cel puţin până la moartea lui Sanherib (681 Î.Cr.), pe care
o notează (37:38). Autorul cărţii Cronici îi atribuie lui Isaia scrierea întregii
vieţi a împăratului Ozia (2 Cronici 26:22). Există o interpretare (în Talmudul
evreiesc), care nu este susţinută însă de nicio dovadă biblică, potrivit căreia el
a fost tăiat cu fierăstrăul în două în timpul împăratului Manase cel rău al lui
Iuda (Evrei 11:37).
Nu se cunosc prea multe despre istoria lui Isaia. în Scriptură, accentul este
pus pe mesajul transmis, şi nu pe om. Isaia o numeşte pe soţia lui „prorociţa”
(cf. 8:3). Ei au avut doi fii, pe „Şear-Iaşub (7:3), însemnând „o rămăşiţă se va
întoarce”, şi pe Maher-Şalal-Haş-Baz (8:3), însemnând „Grăbeşte de prădea-
ză, aruncă-te asupra prăzii” (8:4). Numele acestor doi fii simbolizează mesajul
2 Pentru lista întreagă, vezi Young, An Introduction to the Old Testament, p. 206.
cu dublă semnificaţie transmis de profet. Pe de o parte, este un avertisment

răsunător; pe de altă parte, reprezintă o promisiune liniştitoare. Dacă popo
rul nu se întoarce de la idolatrie şi păcat, Dumnezeu îl va pedepsi ridicând o
putere străină care să-l cucerească şi să-l ducă în captivitate. Aşa cum un ani
mal sălbatic se năpusteşte asupra prăzii mai slabe, şi Asiria va năvăli asupra
Israelului. Totuşi, Dumnezeu va rămâne credincios promisiunilor Sale din
trecut. O rămăşiţă se va întoarce în ţara ei.
Fără îndoială, Isaia era un om cu inteligenţă pătrunzătoare şi o educaţie
1 aleasă. El a dat dovadă de o înţelegere profundă a Scripturilor şi o conştien
tizare adâncă a circumstanţelor politice ale vremii. Caracteristica deosebită
a acestui om este însă spiritualitatea profundă. El manifestă o dragoste fâră
îndoială faţă de Dumnezeu şi un zel faţă de cinstea şi gloria Domnului. El s-a
temut de Dumnezeu şi nu s-a temut de niciun om. In mesajul propovăduit
de el nu există părtinire; nici înfrânare în judecata sa atunci când se adre
sează anumitor clase. El a iubit poporul şi ştia că numai o predicare fidelă a
Cuvântului lui Dumnezeu putea demonstra autenticitatea şi sinceritatea ace
lei iubiri (cf. apostolul Pavel în 1 Tesaloniceni 2:4-7). Isaia era caracterizat de
o deplină sinceritate. El a fost şi foarte curajos. Jensen afirmă chiar că „Isaia
! a fost un geniu din mai multe puncte de vedere” şi că „rolul lui de profet s-a
evidenţiat şi prin calităţile sale de poet, om politic şi orator”3.
Isaia a fost cu siguranţă un om cu mari calităţi de orator. El a vorbit popo
i! rului lui Iuda într-un limbaj clar şi lipsit de orice compromis. El a utilizat un
I i vocabular cuprinzător şi a folosit cuvintele cu grijă, astfel încât să producă un
efect maxim. Uneori a recurs la ironie pentru a expune sau a mustra anumite
atitudini şi comportamente (ex. 40:19-20; 41:6-7; 44: 13-20). Isaia a compus,
probabil, ultimele 27 de capitole mai târziu. Nu reiese foarte clar dacă profetul
şi-a propovăduit mesajele sau doar s-a angajat să le scrie.
Context istoric
1 Solomon a domnit în Israel timp de 40 de ani (1 împăraţi 11:42). La moar
! tea sa (930 î.Cr.), împărăţia lui Israel a fost împărţită. Ieroboam, fiul lui Nebat,
a devenit împăratul celor zece seminţii, având capitala la Samaria şi fiind cu
noscute sub numele „Israel”, sau împărăţia de nord. Roboam, fiul împăratului
I Solomon, a devenit împărat peste două seminţii (Iuda şi Beniamin), cu capitala
i la Ierusalim, cunoscute ca „Iuda” sau împărăţia de sud. Oamenii însă L-au pă
răsit pe Dumnezeu: au uitat Legea Lui, au încălcat legământul şi nu s-au supus
! poruncilor Lui. Ei s-au întors la dumnezeii idolatri şi păgâni ai popoarelor în-
conjurătoare. Judecata lui Dumnezeu a căzut peste cele 12 seminţii.
I 3 Jensen, Jensen s Surveyofthe Old Testament, p. 328.
1
Isaia 521
leroboam II793-753 Robia asiriană

Zaharia 753 723 (Aniî.Cr.)
împăraţii Şalum 752 i i Sfârşitul
/ împărăţiei Menahem 752 -742 împărăţiei
de nord a Pecah 752-732 de nord a
Israelului Pecahia 742-740 Israelului
Ozia 732-723
Proroci lona
Amos
Osea -
Isaia >
Mica
împăraţii Uzia 792-740

Robia întoarcerea
împărăţiei lotam 750-732
babiloniană exilaţilor
de sud a lui Ahaz 735-715
586 538
luda Ezechîa 715-686
:
Isaia în raport cu împăraţii şi prorocii împărăţiei divizate
Din timpul divizării împărăţiei în anul 930 î.Cr., istoria celor două naţiuni
a devenit o istorie a unui declin general şi a dezintegrării (1 împăraţi 12-2
împăraţi 25; 2 Cronici 10-36). Israel (împărăţia de nord a celor zece seminţii)
s-a deteriorat mai repede, supravieţuind ca naţiune numai 200 de ani. Odată
cu exilul în Asiria în anul 723 î.Cr., naţiunea Israelului a încetat să mai existe.
Iuda a avut o perioadă mai îndelungată de existenţă, supravieţuind aproape
350 de ani. Cu toate că exilul în Babilon în anul 586 î.Cr. a distrus naţiunea,
oamenii şi-au păstrat identitatea de „evrei” (numele lor a derivat în exil de la
„iudei”).
După aproape 200 de ani de la moartea împăratului Solomon, Isaia a fost
chemat în slujba profetică. Aceasta s-a întâmplat „în anul morţii împăratului
Ozia” (6:1)4, şi anume, în anul 740 î.Cr. Isaia a continuat să fie profet în Iuda,
împărăţia de sud, în timpul domniei lui lotam, Ahaz şi Ezechia (1:1). Istoria
combinată a acestor patru împăraţi este înregistrată în 2 împăraţi 15:1-20:21
şi 2 Cronici 26:1-32:33.
Isaia a urmat unui şir lung de oameni vrednici ai slujbei profetice. Acestea
au fost personaje reprezentative, precum Samuel şi Natan, în anii de început
ai împărăţiei unite a Israelului şi Iuda, sau Ob.adia şi Ioel, care au slujit, ca şi
4 De asemenea, numit Azaria în 2 împăraţi 15:1.
el, în special în împărăţia de sud a lui Iuda. în împărăţia de nord a Israelului,

oameni ca Ilie şi Elisei, Amos şi Iona slujiseră anterior ca proroci.
Osea, un profet al Israelului, a fost predecesorul lui Isaia la slujba profetică
cu mai puţin de zece ani înaintea lui (Osea 1:1). Mica, slujind îndeosebi în
Iuda, a devenit profet cam la zece ani după Isaia. Prin urmare, succedându-se
la slujba profetică, Osea, Isaia şi Mica au fost contemporani.
Structură
Pentru a înţelege cartea Isaia, este necesar să cunoaştem complexitatea situ
aţiei politice despre care vorbeşte profetul. Aceasta a fost o perioadă critică în
istoria poporului lui Dumnezeu. întrucât Imperiul Asirian ameninţa din par
tea de nord-est, în rândul poporului din Iuda se promovau două soluţii. Unii
doreau o coaliţie cu Egiptul în vest, iar alţii se situau de partea unei alianţe cu
Asiria. Alegând calea de mijloc, profetul Isaia a chemat pe regii respectivi şi
poporul îndemnându-i să se bazeze în totalitate pe Dumnezeul cel viu.
Partea I. Prorocii împotriva lui luda si a popoarelor

(1:1-35:10)
Judecata asupra lui luda în timpul lui Ozia şi lotam (1:1-6:13)

Ozia (Azaria) a devenit împărat al împărăţiei de sud a Israelului la vârsta
de 16 ani. El a domnit timp de 52 de ani, cu toate că în ultimii aproximativ
zece ani, domnia lui s-a redus doar la nume. Fiul său lotam a fost de fapt con
ducătorul împărăţiei în ultima perioadă a domniei sale. în timpul domniei lui
Ozia, Iuda a experimentat o perioadă de prosperitate. Ozia a eliberat pe Iuda
de sub dominaţia împărăţiei de nord a Israelului. El i-a învins de asemenea
pe filisteni în vest, iar pe amoniţi în est. Ozia a consolidat puternic armata
şi a făcut îmbunătăţiri elaborate pentru fortificaţia cetăţii Ierusalimului (2
Cronici 26:1-15). Pentru popor însă, acestea au fost zile de neînfrânare şi fără
: de Dumnezeu. Păgânismul şi lumescul dominau acest tărâm (Isaia 2:1-3:26).
•: în împărăţia de nord a Israelului a fost împărat Ieroboam al II-lea. Succesul
militar al lui Ieroboam a fost şi mai impresionant decât cel al împăratului
Ozia. El şi-a extins teritoriul şi s-a împotrivit Siriei, reuşind chiar cucerirea
capitalei Damasc (2 împăraţi 14:28). Aceasta însă urma să se dovedească a
fî o acţiune pripită. Slăbind puterea Siriei, Israel a deschis calea atacului din
partea unui alt duşman puternic - asirienii.
! După moartea lui Ozia în Iuda, fiul său lotam a continuat să troneze,
iar Isaia a fost chemat în slujba profetică (6:1). lotam a domnit ca monarh
Isaia 523
aproximativ cinci ani în Iuda, după care fiul său Ahaz i s-a alăturat şi au con
dus împreună până la moartea lui Iotam.
Iotam a fost un împărat bun, un om cu frică de Dumnezeu, întrucât „El a
făcut ce este bine înaintea lui Dumnezeu” (2 Cronici 27:2). El a fost un om al
rugăciunii, deoarece „Iotam a ajuns puternic, pentru că şi-a urmat necurmat
căile înaintea Domnului, Dumnezeului său” (2 Cronici 27:6). Insă el nu a fost
capabil să-şi influenţeze poporul în privinţa problemelor spirituale şi morale:
„Totuşi, poporul se strica mereu” (2 Cronici 27:2). Prorocii Isaia şi Mica se
adresează în mod specific acestui comportament păcătos (2:5, 9; 5:7-30; Mica
1:5; 2:1-2). Iotam nu era fără vină în privinţa păcatului poporului, întrucât,
cu toate că a extins zidirea Templului (2 Cronici 27:3), el nu a distrus multele
temple păgâne care erau răspândite prin Iuda, şi „... poporul tot mai aducea
jertfe şi tămâie pe înălţimi” (2 împăraţi 15:35). în consecinţă, „Domnul a
început să trimită împotriva lui Iuda pe Reţin, împăratul Siriei, şi pe Pecah
(împăratul lui Israel), fiul lui Remalia.” (2 împăraţi 15:37). Siria şi Israel au
fost trimise împotriva lui Iuda deoarece împăratul şi poporul nu erau în totul
loiali Dumnezeului celui viu.
Prorocii privitoare la luda în timpul lui Ahaz (7:1-12:6)

în timpul suprapunerii domniei lui Iotam şi a lui Ahaz, Imperiul Asirian,
sub împăratul Tilgat Pilneser al III-lea (745-727 î.Cr.) devenea din ce în ce
mai puternic. Siria şi împărăţia de nord a Israelului erau tot mai îngrijora
te din cauza ameninţărilor venite din nord-est. Reţin, împăratul Siriei, şi
Pecah, împăratul Israelului, au încercat să-l convingă pe împăratul Ahaz al
lui Iuda să li se alăture împotriva Asiriei. Isaia l-a avertizat pe împăratul
Ahaz în legătură cu participarea într-o coaliţie anti-asiriană. în urma refu
zului lui Ahaz de a li se alătura, Siria şi Israel au atacat Iuda. Astfel, ei voiau
nu numai să înfrângă Iuda, ci şi să înlăture pe descendenţii lui David de pe
tronul din Ierusalim (7:6).
Isaia a fost trimis să-l înştiinţeze pe împăratul Ahaz că nu trebuie să cede
ze în faţa atacurilor din partea Siriei şi a Israelului, ci să-şi pună încrederea în
I Iehova. Domnul avea să-l protejeze pe el şi poporul său. Ahaz a fost îndemnat
să ceară un semn din partea Domnului ca dovadă a protecţiei pe care El i-o
oferea. în ciuda propunerii făcute de Isaia, profetul lui Dumnezeu, împăratul
Ahaz nu a dorit să ceară un semn motivând că nu dorea să-L pună la încercare
pe Dumnezeu într-o asemenea manieră. Semnul a fost totuşi dat, iar acesta
constituie una dintre cele mai minunate prorocii legate de Mesia: „Iată, fe
cioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel
(Dumnezeu este cu noi)” (7:14).
împăratul Ahaz a refuzat să se încreadă în Dumnezeu, cerând ajutor

Asiriei. Aceasta însă avea planurile sale. în loc să ofere sprijin lui Iuda, Asiria
a interpretat cererea ca pe un semn de slăbiciune, astfel că a început să mani
feste o autoritate mai puternică asupra lui Iuda (2 Cronici 28:16-25).
Motivul pentru care Iuda a fost smerită astfel sub presiunea Siriei, israeli-
ţilor, edomiţilor, filistenilor şi asirienilor este explicat în 2 Cronici. Problema,
la fel ca în istoria antică a poporului lui Dumnezeu, nu este de ordin mili
tar, ci moral, nu reprezintă o problemă de strategie, ci de spiritualitate: „Căci
Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care
avusese o purtare fără frâu în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului. Tilgat
Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar
purta cu un vrăjmaş, şi nu l-a ajutat. Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa
împăratului şi a mai marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei; dar nu i-a
ajutat la nimic. Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtoare, a păcătuit şi mai
mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz. A adus jertfa dumnezeilor
Damascului, care-1 bătuseră, şi a zis: «Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei
le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute.» Dar ei au fost prilejul
căderii lui şi a întregului Israel” (2 Cronici 28:19-23).
După moartea împăratului asirian Tilgat Pilneser al IITlea, urmaşii lui,
Salmaneser al V-lea şi Sargon, s-au întors împotriva împărăţiei de nord a
Israelului. In anul 722 î.Cr., „au distrus capitala Samariei, au deportat toţi
israeliţii şi au adus imigranţi din Babilon, Cuta, Ava, Hamat şi Şefarvaim
pentru a repopula ţara” (2 împăraţi 17:24). Aceşti oameni au fost strămoşii
samaritenilor din perioada Noului Testament.
Prorocii împotriva altor popoare (13:1-23:18)

Pe lângă judecata lui Dumnezeu declarată împotriva necredincioşilor
din Iuda şi a celor păcătoşi din Israel, Isaia profeţeşte şi împotriva popoa
relor dimprejur. El proclamă căderea Babilonului în mâinile mezilor şi ni
micirea lui (13:17). Asupra imperiului urmează să se exercite o judecată as
pră (13:1-14:23). Sunt făcute prorocii împotriva Asiriei (14:24-27), împo
triva Filistiei (14:28-32), împotriva Moabului (15:1-16:14), împotriva Siriei
şi a Israelului (17:1-14), împotriva Etiopiei (18:1-7), împotriva Egiptului
(19:1-20:6), împotriva Babilonului (21:1-10), împotriva Edomului (21:11-12),
împotriva Arabiei (21:13-17) şi împotriva Tirului (23:1-18). în seria acestor
prorocii groaznice date împotriva popoarelor, este inclusă o prorocie împotri
va Ierusalimului şi a liderilor credincioşi (22:1-25)
Isaia 525
Prorocii privitoare la Ziua Domnului (24:1-27:13)

Mult necaz este prorocit când „Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răs
toarnă faţa şi risipeşte locuitorii” (24:1). Această devastare va veni:
Căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau

poruncile, şi rupeau legământul cel veşnic! De aceea mănâncă blestemul
ţara, şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt pră
pădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei.
(24:5-6)
Pe lângă profeţiile ce anunţă o judecată universală şi descrierile făcute pă

catelor şi suferinţei oamenilor, în carte întâlnim şi promisiuni de mântuire, o
cântare de încredere în Dumnezeu şi promisiunea purtării de grijă pe care El
o arată poporului Său, „viţa” Sa (24:14-15, 23; 25:6-9; 26:3-4; 27:2,12-13).
Partea a ll-a: Interludiu istoric (36:1-39:8)

împăratul Ezechia, fiul lui Ahaz, domneşte în Iuda 29 de ani (715-686
î.Cr.). El este considerat unul dintre cei mai înţelepţi şi cei mai buni împăraţi
ai lui Iuda. Ezechia a mai fost numit „împăratul virtuos”, iar multele lucruri
rămase înregistrate despre veremea domniei lui dovedesc, cu siguranţă, frica
sa de Dumnezeu şi dorinţa lui de a fi pe placul lui Dumnezeu: „El şi-a pus
încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda,
care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost niciunul ca el. El
s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El, şi a păzit poruncile pe care le dă
duse lui Moise Domnul. Şi Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce
a făcut. El s-a răsculat împotriva împăratului Asiriei, şi nu i-a mai fost supus”
(2 împăraţi 18:5-7).
Chiar la începutul domniei lui Ezechia, împăratul Sargon al asirienilor a
murit (705 î.Cr.), iar succesorul său, împăratul Sanherib, a avut de întâmpinat
o serie de revolte venite din mai multe părţi. în Siria existau probleme, iar în
:
partea de sud-est Babilonul începea să îşi pună în mişcare puterea militară. în
anul 701 î.Cr., Sanherib şi-a îndreptat atenţia înspre Iuda şi capitala Ierusalim
(36:1; 2 împăraţi 18:13).
:
Când împăratul Sanherib şi asirienii s-au întors împotriva Ierusalimului,
i împăratul Ezechia şi-a pus toată încrederea în Iehova. Sfâşiindu-şi hainele şi
acoperindu-se cu un sac, el a intrat în Casa Domnului (37:1). în momentul
când a primit alt mesaj din partea lui Sanherib, împăratul Ezechia s-a rugat
în felul următor: „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe
heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu

ai făcut cerurile şi pământul! Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne,
deschide-Ţi ochii, şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib
ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! Este adevărat, Doamne, că împăra
ţii Asiriei au pustiit toate ţările şi ţările lor; şi că au aruncat în foc pe dumne
zeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de
lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru,
izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că
numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!” (37:16-20).
Viitorul Ierusalimului arăta trist, lipsit de orice perspectivă. Profetul Isaia
a fost trimis să-l asigure încă o dată pe împăratul Ezechia că rugăciunile sale
au fost auzite şi că încrederea lui în Dumnezeul cel viu va fi răsplătită. Este
descrisă eliberarea miraculoasă: „îngerul Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra
asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au sculat dimi
neaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte” (37:36).
La scurt timp după acest eveniment, când împăratul Ezechia al lui Iuda s-a
îmbolnăvit grav, profetul Isaia s-a dus la împărat adresându-i următoarele cu
vinte: „Rânduieşte ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri, şi nu vei mai trăi”
' (2 împăraţi 20:1). Reacţia împăratului Ezechia arată încă o dată evlavia lui. El
i
s-a rugat şi a plâns înaintea Domnului. Iar Domnul i-a răspuns trimiţându-i un
mesaj prin Isaia: „întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu:
«Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: Ţi-am auzit rugăciunea
şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa
Domnului. Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine
şi cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei, şi voi ocroti cetatea aceasta, din
pricina Mea, şi din pricina robului Meu David»” (2 împăraţi 20:5-6). Boala şi
recuperarea lui Ezechia l-au determinat să scrie un psalm frumos (38:10-20).
Când împăratul Merodac-Baladan al Babilonului a trimis mesageri la îm
păratul Ezechia pentru a-şi anunţa sprijinul în revolta îndreptată împotriva
împăratului Sanherib al Asiriei, Ezechia, dând dovadă de nechibzuinţă, i-a
arătat toată averea sa (39:2). Auzind aceasta, Isaia l-a înştiinţat pe împărat că
va veni o zi când toată casa regală va fi dusă în Babilon.
Acest anunţ profetic asigură trecerea înspre cea de a doua parte a cărţii
Isaia. Prima parte (1-39) înfăţişează criza asiriană, pe când cea de a doua
I (40-66) se concentrează asupra problemelor viitoare ale evreilor exilaţi în
Babilon. Sub îndrumarea Duhului Domnului, Isaia vede lucruri care trebuiau
să se petreacă. în timp ce anumite detalii prezentate în cea de a doua jumătate
a acestei cărţi includ prorocii privitoare la evenimente specifice din timpul
exilului în Babilon urmat de întoarcerea la Ierusalim, profeţiile lui Isaia fac
referiri şi la evenimente din viitorul îndepărtat. Am putea spune că aceste
i
Isaia 527
prorocii au în vedere trei perioade de timp şi îşi vor găsi împlinirea în vremu
rile întoarcerii poporului din exil şi/sau în vremurile vieţii Mesiei pe pământ
şi/sau în vremurile de pe urmă şi chiar în perioada în care întreaga creaţie va
fi înnoită. Aceste posibilităţi diverse de împlinire a prorociilor lui Isaia fac din
interpretarea sau aplicarea lor o sarcină dificilă.
Partea a lll-a: Profeţia privind caracterul şi viitorul

Bisericii lui Dumnezeu (40:1-66:24)
Profeţiile relatate în ultimele 27 de capitole formează un întreg complex. Scri
se, probabil, în ultimii ani ai lucrării lui Isaia, ele se adresează nu numai celor din
vremea profetului, ci şi celor care aveau să alcătuiască Biserica lui Dumnezeu.
Adesea, profeţiile din Vechiul Testament au mai multe aplicaţii şi împli
niri. Profeţiile lui Isaia pot fi aplicate la patru perioade distincte:
■ Zilele profetului;
■ Zilele robiei în Babilon şi întoarcerea;
■ Zilele lui Mesia pe pământ;
■ Zilele noii creaţii, când Domnul va crea ceruri noi şi un pământ nou.
Profetul Isaia se remarcă îndeosebi prin profeţiile sale mesianice, şi anume,
profeţiile inspirate de Duhul Sfânt cu privire la Domnul Isus Cristos, Fiul lui
Dumnezeu.
1. Naşterea lui Mesia din fecioară (744)

„Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune
numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).”
Matei, apostolul lui Isus Cristos, vede împlinirea acestei prorocii în con
ceperea şi naşterea miraculoasă a Domnului Isus Cristos (Matei 1:20-23). In
acel pasaj din Isaia este de asemenea prorocit faptul că Mesia va duce o viaţă
simplă (7:15).
2. Caracterul unic al lui Mesia (9:6-7)

Mesia nu este nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu care stă pe tronul lui
David:
Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va Fi pe

umărul Lui; îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele
veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o
pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei
lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n
veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor.”
După mai mult de 700 de ani, un înger o anunţă pe Maria de venirea

Fiului lui Dumnezeu: „Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, că
ruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt;
şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va
împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit”
(Luca 1:31-33).
Poate exista vreo îndoială în privinţa legăturii dintre aceste cuvinte ale în
gerului şi profeţia făcută de Isaia cu mulţi ani înainte?
3. Calităţile deosebite ale lui Mesia (11:1-12)
Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din

rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţe
lepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de
frică de Domnul...
Această prorocie ne învaţă că Mesia va fi un descendent al tatălui îm

păratului David şi că El va fi plin de Duhul Sfânt (Ioan 3:34; Matei 3:16). i
El va fi un Judecător credincios şi drept al lumii (11:3-5; Apocalipsa 19:11).
Domnia Lui va fi caracterizată de pace şi armonie (11:6-9). Credincioşii din
tre Neamuri şi rămăşiţa credincioasă a Israelului vor veni la El (11:10-12;
Romani 15:8-12).
l
4. Gloria deosebită a lui Mesia (6:1-3)
La chemarea sa în slujirea profetică, Isaia înregistrează:
în anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând

pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau
Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu
două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două
lsaia 529
zburau. Strigau unul la altul, şi ziceau: „Sfânt, sfanţ, sfânt este Domnul
oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
Pentru a spulbera orice îndoială în privinţa celor văzute de el, lsaia măr
turiseşte: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locu
iesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe
împăratul, Domnul (YHVH = Iehova) oştirilor” (6:5).
In Vedenie, lsaia L-a văzut pe Dumnezeul cel viu. Apostolul Ioan men
ţionează că atunci când a avut acea Vedenie, profetul lsaia a văzut gloria lui
Mesia. Citând din lsaia 6, Ioan adaugă: „lsaia a spus aceste lucruri când a
văzut slava Lui, şi a vorbit despre El” (Ioan 12:41). Acest singur verset dove
deşte dumnezeirea lui Isus Cristos. El nu este nimeni altul decât Iehova, Fiul
lui Iehova!
5. Lucrarea plină de har a lui Mesia (61:1-2)

Părăsind pustietatea în urma ispitelor la care a fost supus de Satan, Domnul
nostru S-a întors acasă în Galileea:
A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în

ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat
cartea prorocului lsaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era
scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc
săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdro
bită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea
vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al
Domnului”. în urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a
şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre
El. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea
din Scriptură, pe care le-aţi auzit.” (Luca 4:16-21)
Declarând împlinirea prorociei consemnate în lsaia 61:1-2, Domnul dez

văluie că El este Mesia cel promis.
6. Vestitorul excelent al lui Mesia (40:3-5)

Şi Ioan (Botezătorul) a venit prin tot ţinutul din împrejurimile
Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,
după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului lsaia:
Iată glasul celui ce strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, ne-

teziţi-I cărările. Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va
fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumuri
le zgrunţuroase vor fi netezite. Şi orice făptură va vedea mântuirea lui
Dumnezeu.»”
(Luca 3:3-6)
Ioan Botezătorul a înţeles relaţia lui cu Mesia în termenii prorociei din

Isaia 40:3-5. Fiecare dintre cei patru evanghelişti înregistrează această legă
tură şi împlinire (Matei 3:3; Marcu 1:3; Luca 3:4, 5; Ioan 1:23). Marcu face de
asemenea legătura între această prorocie şi profeţia din Maleahi 3:1 (Marcu
1:2-3; Matei 11:10).
7. Strălucirea incomparabilă a lui Mesia (9:1-2)
A părăsit Nazaretul, şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă

mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce fusese
vestit prin prorocul Isaia, care zice: „Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali,
înspre mare, dincolo de Iordan, Gaiilea Neamurilor. Norodul acesta,
care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în
ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.» De atunci încolo, Isus a
început să propovăduiască, şi să zică: «Pocăiţi-vă, căci împărăţia ceru
rilor este aproape.”
(Matei 4:13-17)
;f
8. Predica tainică a lui Mesia (6:9-10)

Explicând motivul pentru care recurge deseori la pilde în predica sa publi
că, Domnul nostru spune:
De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi

măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte
profeţia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţe
lege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor
s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să
vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă i
la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de
urechile voastre că aud ...
(Matei 13:13-16)
Isaia 531
9. Mesia în cele patru cântări ale Robului (42,49, 50,52-53)
Mesia este Robul blând (42:1-4)

„Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de
oameni din Galileia; şi o mare mulţime de oameni din ludea, din Ierusalim,
din Idumea, de dincolo de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, când a
auzit tot ce facea, a venit la El” (Marcu 3:7, 8). Isus a avertizat mulţimea care
îl însoţea „să nu-L facă cunoscut” (Matei 12:16). Matei, apostolul său, vede
aceasta ca pe o împlinire a unei alte prorocii din Isaia:
Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care îşi gă
seşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti
neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul, şi nu-1 va
face să se audă pe uliţe. Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai
arde încă, nu-1 va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi,
nici nu Se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor
nădăjdui în legea Lui.
(Matei 12:18-21; Isaia 42:1-4)
Mesia este Robul glorios (49:1-6)

Identificând acest Rob cu Mântuitorul nostru, Leupold declară că „El
este, până la ultimul detaliu, nimeni altul decât Mesia”.5 Aceste prime versete
conţin o anumită notă de dezamăgire din cauza lipsei vădite a măreţiei Lui.
Robul a slujit, dar n-a fost bine primit. Pentru scurt timp, lucrarea Domnului
nostru a fost marcată de suferinţa pe care o aduce dezamăgirea. Ca om, El a
trebuit să Se încreadă în profeţiile care spuneau „va vedea rodul muncii sufle
tului Lui şi se va înviora” (53:11) şi în concluzia acestei prorocii, potrivit căreia
ceea ce va împlini El va avea însemnătate la nivelul întregii lumi.
Şi acum, Domnul vorbeşte, El, care M-a întocmit din pântecele

mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, şi pe Israel,
care este încă împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului, şi'
Dumnezeul Meu este tăria Mea. El zice: „Este prea puţin lucru să fii
Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele
lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mân
tuirea până la marginile pământului.”
(49:5, 6, Luca 2:32)
5H.C. Leupold, Exposition oflsaiah (Welwyn; Evangelical Press; 1977), voi. 2, p. 176.
Mesia este Robul vrednic (50:4-9)

Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu
vorba pe cel doborât de întristare. Ei îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă,
El îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. Domnul
Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am
tras înapoi. Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii
înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări
şi de scuipări. Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am
ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat
de ruşine.
(50:4-7)
Când Domnul Isus a fost arestat şi adus la Caiafa, a stat în faţa cărturari
lor şi bătrânilor adunaţi acolo pentru a-1 interoga. Exasperat de răspunsurile
Fiului lui Dumnezeu, „L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au
pălmuit” (Matei 26:67).
Mesia este Robul în suferinţă (52:13-53:12)

Mesia va fi înălţat (52:13, Filipeni 2:9-10) şi, totuşi, El va fi copleşit de
suferinţă (52:14; Marcu 15:15-19; Ioan 19:1). Destul de puţini vor fi cei care
vor primi cu bucurie Evanghelia lui Cristos (53:1; Ioan 12:37-38). Mesia tre
buie să aibă o înfăţişare obişnuită (53:2). El va fi respins de cei mulţi şi dis
preţuit (53:3; Ioan 1:10,11). El trebuie să fie jertfa de ispăşire în locul păcăto
şilor (53:1; 1 Petru 3:18). El va purta suferinţele şi durerile noastre, păcatele
şi bolile noastre (53:4; Matei 8:16, 17). El va fi înlocuitorul nostru. (53:6, 8;
Romani 5:6,8; 2 Corinteni 5:21). El va manifesta o tăcere voluntară (53:7;
Marcu 15:3-5; Faptele Apostolilor 8:27-35). El va accepta de bunăvoie vina şi
pedeapsa în locul nostru (53:8; Ioan 10:17,18). Trupul Lui va fi înmormântat
în mormântul unui om bogat (53:9; Matei 27:57-60). El îi va elibera pe toţi cei
care vor crede în El (53:11; Ioan 3:16; Faptele Apostolilor 16:30, 31). Va muri
împreună cu cei care au comis fărădelege (53:12; Luca 22:37; Marcu 15:27-28)
5 şi Se va ruga pentru cei păcătoşi (53:12; Luca 23:34; Evrei 7:25).
10. Vrăşmaşul lui Mesia (7:6)

După cum am arătat anterior, când Siria s-a alăturat Israelului (cele zece
seminţii ale împărăţiei de nord) pentru a ataca Iuda, aceştia doreau nu nu
mai să înfrângă Iuda, ci şi să înlăture descendenţii lui David de pe tronul din
Ierusalim. Dacă planul lor ar fi reuşit, promisiunea legământului făcută de
Dumnezeu lui David nu s-ar mai fi împlinit: „Când ţi se vor împlini zilele şi
Isaia 533
vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi
din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi
întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui” (2 Samuel 7:12-13).
11. Sărbătoarea Iui Mesia (25:6-9)
Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta,

un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate mie
zoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. Şi, pe muntele
acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele, şi învelitoarea
care înfăşură toate neamurile; nimiceşte moartea pe vecie: Domnul
Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele, şi îndepărtează de pe tot
pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. In ziua aceea, vor
zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că
ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne
înveselim, şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!”
Binecuvântările noii zile, Ziua Domnului, sunt descrise în termenii unei

sărbători. Invitaţii sunt „toţi oamenii” (Apocalipsa 7:9-10; 19:1,6-9), întrucât
zidul despărţitor dintre evrei şi Neamuri va fi dărâmat. Marama şi înveli
toarea (25:7) „par să atragă atenţia asupra stării profunde de orbire care va
preceda momentul eliminării acestor obstacole”6 (2 Corinteni 4:4, 6). Ei au
venit să se închine pe Muntele Sion, ceea ce înseamnă că sărbătoarea este o
masă de jertfa (Psalmul 22:26-29; Matei 8:11; 22:2-14; Luca 14:15-24). „Aşa
cum Sionul trebuie înţeles în sens figurat, ca făcând referire la Biserica lui
Dumnezeu, în acelaşi fel ospăţul trebuie înţeles în sens figurat, ca semnifi
când binecuvântările spirituale pe care Dumnezeu le revarsă asupra omenirii
prin împărăţia Sa.”7
12. Domnia universală a lui Mesia (2:2-4)

Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului
va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor,
şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu
grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la
Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm
6Ibid; voi. 1, p. 397.
7 Edward J. Young, The Book ofîsaiah (Grand Rapids, Michigan; Eerdmans, 1969), voi.
2, p. 1962.
pe cărările Lui.» Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul
Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare
număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor fauri fiare de plug, şi
din suliţele lor cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva
altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.
Prorocii au folosit deseori sintagma „în scurgerea vremurilor”, făcând re

ferire la vremea lui Mesia, întrucât aceasta nu se cunoştea cu exactitate. Isaia
vede efectele glorioase ale venirii lui Mesia în lume-o vreme a izbăvirii şi a
mântuirii. în timpul lui Isaia, Templul era situat pe Muntele Sion. Dumnezeii
falşi aveau de asemenea munţii lor: Capitol, Olimp, Albordaş, Meru şi Zafon.
Promisiunea lui Dumnezeu este că va veni o zi când Muntele Sion va întrece
în măreţie toţi ceilalţi munţi. Chiar şi Sinai, muntele pe care s-a dat Legea, va
rămâne în umbră; întrucât strălucirea Noului Legământ al harului este mult
mai mare decât Vechiul Legământ al legii.
Biserica lui Cristos se va înălţa deasupra tuturor religiilor false, a ideologii !
:
lor umane şi a puterilor pământeşti. Chiar dacă acum ea pare slabă şi lipsită de i
semnificaţie, va veni o zi când ea se va înălţa mai presus de orice. Domnul Isus
a transmis acelaşi mesaj folosind o comparaţie diferită: „împărăţia cerurilor se
! aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţa
rina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele;
dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac,
aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui” (Matei 13:31, 32).
Acest munte mic, acum eclipsat de alţii, va creşte şi „va fi întemeiat ca cel
mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor
îngrămădi spre el” (2:2). Imaginea este fie a muntelui mic care este ridicat şi
aşezat clar deasupra tuturor celorlalte vârfuri, fie a micului munte care creşte
mai mare şi mai înalt decât toţi munţii dimprejur:
Munţii lui Dumnezeu, munţii Basanului, munţi cu multe piscuri,

munţii Basanului, pentru ce, munţi cu multe piscuri, purtaţi pizmă pe
! muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc? Cu toate aces
tea Domnul va locui în el în veci.” }
(Psalmul 68:15-16) i
David compară vârfurile Muntelui Hermon, care este situat în partea de

nord a Basanului şi ajunge la înălţimi de peste 3.000 de metri deasupra nive )
lului mării, cu Muntele Sion cel neînsemnat.
Isaia 535
în vremea lui Mesia, Dumnezeu Şi-a arătat gloria pe Muntele Sion8:
Iar despre Sion este zis: „Toţi s-au născut în el, şi Cel Preaînalt îl în
tăreşte. Domnul numără popoarele, scriindu-le: „Acolo s-au născut.”
(Psalmul 87:5, 6; cf. Ioan 3:3-8)
Isaia anticipă Biserica lui Isus Cristos în lume şi domnia Lui universală:
... şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce
cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului,
la Casa Dumnezeului lui Iacov.”
(2:2-3)
Aceasta este „marea gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice
neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă” (Apocalipsa 7:9).
Ele se îngrămădesc către Sion pentru că acesta a devenit centrul adevăratei
cunoaşteri:
Neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi în strălucirea razelor

tale. Ridică-ţi ochii împrejur, şi priveşte: toţi se strâng şi vin spre tine
... Se vor sui pe altarul Meu ca jertfa plăcută Mie, şi casa slavei Mele o
voi face şi mai slăvită. Fiii asupritorilor tăi vor veni plecaţi înaintea ta, şi
toţi cei ce te dispreţuiau se vor închina la picioarele tale; şi te vor numi
„Cetatea Domnului”, „Sionul Sfântului lui Israel.”
(Psalmul 60:3, 4, 7,14)
13. Rămăşiţa lui Mesia

Numele unuia dintre fiii lui Isaia, Şear-Iaşub (7:3), înseamnă „o rămăşiţă
se va întoarce” şi evidenţiază o temă amintită în lucrarea profetului (10:20-23;
11:11,16; 28:5; cf. Amos 5:159). în fiecare generaţie, Domnul menţine „o ră
măşiţă, datorită unei alegeri, prin har” (Romani 11:5).
în vremea chemării lui Isaia în slujire, Domnul îşi dezvăluie aspra jude
cată împotriva lui Israel: doar a zecea parte din popor va supravieţui exilului,
şi chiar şi acea a zecea parte va fi puternic încercată. însă oricât de aproape
ar fi poporul de pedeapsa nimicirii totale, totuşi, încă va exista o rămăşiţă
supravieţuitoare:
8 Leupold, Exposition ofthe Psalmi, p. 494.

9 Vezi capitolul dedicat cărţii Amos, secţiunea despre „Rămăşiţa lui Israel".
Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fî nimiciţi şi ei la

rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădă
cină, când sunt tăiaţi, tot aşa, o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din poporul
acesta.”
(6:13)
O rămăşiţă care poate fi numită sfântă este o rămăşiţă spirituală în care

trebuie împlinite promisiunile mântuirii. Deşi judecata trebuie să cadă din
nou şi din nou asupra poporului ales, totuşi nicio judecată nu va distruge total
poporul până când promisiunile nu sunt împlinite în Cristos10. încrezător în
harul care ne ţine ai Domnului, profetul declară:
De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns

ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”
(1:9)
O confirmare a faptului că rămăşiţa este strâns legată de Persoana şi lucra

rea lui Mesia este dată de un alt cuvânt din partea Domnului prin Isaia:
Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul, suntem nişte semne şi

nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe
muntele Sionului.
(8:18)
Scriitorul Epistolei către Evrei confirmă interpretarea identificând legătu

ra dintre această prorocie şi Domnul Isus Cristos (Evrei 2:13).
Aplicaţie
1.0 formă de religie
Una dintre cele mai mari îngrijorări ale lui Isaia, care este repetată cu re
gularitate de-a lungul lucrării sale, este ceea ce Pavel a descris mai târziu ca
„având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea” (2 Timotei 3:5).
Religia falsă este o desconsiderare revoltătoare a adevăratului Dumnezeu,
însă cei care dovedesc doar o manifestare exterioară a adevăratei religii, fără
să o trăiască în inimile şi minţile lor, dovedesc o şi mai mare lipsă de respect:
Cine junghie un bou ca jertfă, nu este mai bun decât cel ce ucide un
om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câine, cine
10 Young, The Book oflsaiah, voi. 1, p. 265.
Isaia 537
aduce un dar de mâncare, este ca cel ce ar vărsa sânge de porc, cine arde
tămâie, este ca cel ce s-ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor,
şi sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor. De aceea şi Eu voi alege
ce este spre nefericirea lor, şi voi aduce peste ei lucrurile de care se tem,
căci când am chemat Eu, n-au răspuns, şi când am vorbit Eu, n-au
ascultat; ci au fâcut ce este rău înaintea Mea, şi au ales ce nu-Mi place!
(66:3, 4)
Când vă întindeţi mâinile, îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de

mult v-aţi ruga, n-ascult: căci mâinile vă sunt pline de sânge!
(1:15)
Domnul Isus a fost la fel de îngrijorat în privinţa spectacolului de exterior

fără conţinut. El a adresat cuvintele din Isaia 29:13 fariseilor şi cărturarilor
vremii sale:
Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după
cum este scris: «Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui
este departe de Mine.» Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu
sunt decât nişte porunci omeneşti.”
(Marcu 7:6, 7)
Adevărata închinare înaintea lui Dumnezeu nu înseamnă dor angajarea

inimii şi a minţii în închinare sau anumite trăiri spirituale, ci şi trăirea în
exterior a slujirii şi a vieţii credinciosului. Isaia, ca şi alţi mari proroci ai lui
Dumnezeu, leagă adevărata închinare de practica justiţiei sociale, integritatea
în afaceri, preocuparea activă faţă de cei săraci şi asupriţi şi susţinerea ade
vărului în probleme civile (58:1-14; 59:14). O relaţie bună cu Dumnezeu a
solicitat întotdeauna o relaţie bună cu alţi oameni. Legea lui Dumnezeu este
rezumată în două porunci: „«Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată
inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi, şi
cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproa
pele tău ca pe tine însuţi.» în aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi
Prorocii” (Matei 22:37-40).
2. Sfat lumesc
Poporul lui Dumnezeu se află în permanenţă în pericolul de a fi influenţat
de păreri lumeşti sau de sfaturi lipsite de evlavie:
„Vai, - zice Domnul - de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri f&ră

Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu, şi îngrămădesc astfel
păcat peste păcat..
(30:1-2)
Trăind în vremea de după evenimentele petrecute la Calvar şi în Ziua
Cincizecimii, creştinii sunt în poziţia privilegiată de a avea întreaga revelaţie
scrisă a lui Dumnezeu. Nu avem nevoie nici de ceşti de cafea sau de horo
scoape, nici de întruniri pentru discuţii, nici de centre de consiliere pentru a
ne da seama cum trebuie să ne trăim viaţa pentru Dumnezeu: „«La lege şi la
mărturie!» Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul
acesta” (8:20).
Numai Dumnezeu poate să dezvăluie care este voia Sa (vezi 1 Corinteni
2:12):
Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu

sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pă
mânt, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele
faţă de gândurile voastre.
(55:8,9)
în Scripturi, Dumnezeu „ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia”

(2 Petru 1:3), „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit” (2 Timotei
3:17; v. 16). Pavel avertizează că „ va veni vremea când oamenii nu vor putea
să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute,
şi îşi vor da învăţători după poftele lor. îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi
se vor îndrepta spre istorisiri închipuite” (2 Timotei 4:3, 4). „Ferice de omul
care nu se duce la sfatul celor răi.. .Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului”
j
(Psalmul 1:1, 2).
!
3. Suferinţă
!
într-un popor aflat sub judecata lui Dumnezeu se pot afla şi cetăţeni care
caută cu credincioşie să-L iubească şi să-L slujească pe Dumnezeu. Ei suferă
i
alături de cei răi şi sunt ispitiţi să spună ca Asaf de altădată:
Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mâinile în

nevinovăţie.
(Psalmul 73:13)
y
Isaîa 539
în acest context, profetul Isaia este mesagerul încurajării şi speranţei:
Domnul vă va da pâine în necaz, şi apă în strâmtorare. învăţătorii tăi

nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi. Urechile
tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el!»
Când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.
(30:2-21)
Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca;
dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde. Căci Eu
sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău ...
(43:2, 3)
Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său!

Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele
Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui.
(Psalmul 50:10).
„Prin cuvântul «întuneric», profetul nu înţelege aici ideea de ignoranţă

sau de orbire a înţelegerii umane, ci se referă la suferinţele de care sunt cople
şiţi aproape întotdeauna copiii lui Dumnezeu ... El promite că toţi cei care
până acum au fost descurajaţi şi aproape doborâţi de atâtea necazuri vor fi
mângâiaţi.”11
Cu toate că Dumnezeu este perfect îndreptăţit să-Şi pedepsească poporul,
El are două motive pentru care nu face aceasta: în primul rând, dacă îl pedep
seşte aşa cum merită, biruitorii lor păgâni ar putea crede că „Dumnezeu i-a
abandonat pe ai Săi, astfel că cinstea care I se cuvenea ar putea fi atribuită în
mod greşit altor dumnezei” (48:9-ll)12; şi în al doilea rând, deşi este provocat
atât de tare, Dumnezeu nu-Şi va uita legământul:
„Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste,

într-o izbucnire de mânie, îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă
voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul
tău ... Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea
Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clă
tina, zice Domnul, care are milă de tine”
(54:7-8,10)
11 John Calvin, Commentary on the Book of the Prophet Isaiah (Edinburgh: Constable,
185), voi. 4, p. 62.
12Lcupold, Exposition of Isaiab, voi. 2, p. 167.
Concluzii
Ideea fundamentală a cărţii Isaia este în armonie cu numele profetului-
„Iehova este mântuirea” sau „Mântuirea este Iehova (Domnul). Deşi contex
tul mesajului este pedeapsa sub judecata dreaptă a lui Dumnezeu, în această
carte există multe revelaţii remarcabile ale harului şi milei. După Psalmi, Isaia
este cartea care conţine cele mai multe prorocii mesianice din întreg Vechiul
Testament. Isaia prezintă umanitatea şi smerenia lui Mesia, ascultarea şi su
ferinţa, dedicarea şi jertfa, dumnezeirea şi gloria Sa. El cheamă poporul lui
Dumnezeu să aştepte dezvăluirea scopurilor lui Dumnezeu cu credinţă şi răb
dare. El prezintă Bisericii lui Dumnezeu o nădejde minunată pentru viitor-
„ceruri noi şi pământ nou” (66:22), unde toţi cei care-L iubesc pe Dumnezeu
se vor închina Lui pentru totdeauna.
.:
Ieremia
(„lehova este înălţat")
Autor: Ieremia
Idee centrală: Avertizări timpurii
Temă:
Certitudinea judecăţii lui Dumnezeu şi
eternitatea dragostei lui Dumnezeu
„Te iubesc cu o iubire veşnică;

de aceea îţi păstrez bunătatea Mea."
Ieremia 31:13
\
Cuprins
1. Chemarea şi trimiterea lui leremia 1:1-19

2. Prorocii împotriva lui luda şi a Ierusalimului 2:1-25:38
i. luda L-a respins pe Domnul 2:1-3:5
ii. Pedeapsă printr-un popor din nord 3:6-6:30
iii. Ipocrizia lui luda în închinare 7:1-10:25
a. Idolatrie şi formalitate în închinare 7:1-8:3
b. Judecata lui luda este iminentă 8:4-10:25
iv. luda a încălcat legământul 11:1-12:17
v. Mândria lui luda va fi lovită 13:1-27
a. Semnul brâului stricat 13:1-11
b. Semnul vaselor umplute cu vin 13:12-27
vi. Pedeapsă şi rugăciune 14:1-15:21
a. Secetă şi foamete 14:1-6?
b. Profetul mijloceşte 14:7-15:18
c. Domnul îi dă o nouă asigurare lui leremia 15:19-21
vii. Stilul de viaţă al lui leremia este un semn 16:-17:27
a. leremia trebuie să rămână singur 16:1-9
b. Păcatul idolatriei 16:10-13
c. Promisiunea restaurării 16:14-21
d. Păcatele lui luda sunt enumerate 17:1-18
e. leremia îndeamnă la respectarea sabatului 17:19-27
viii. Lecţii de la olar 18:1-20:18
a. Olarul şi lutul 18:1-17
b. Un complot împotriva lui leremia 18:18-23
c. Semnul vasului zdrobit 19:1-15
d. Persecuţie şi rugăciune 20:1-18
ix. împăraţii lui luda 21:1-23:8
a. Zedechia, losia, loiachim, loiachin 21:1-22:30
b. împăratul cel drept 23:1-8
î x. Proroci şi preoţi falşi în luda 23:9-40
! xi. Semnul unui coş cu smochine bune şi al unui coş cu
smochine rele 24:1-10
xii. Prorocia celor şaptezeci de ani în exil 25:1-38
Ieremia 543
3. Conflicte cu lideri religioşi în luda şi Babilon 26:1-29:32

i. Conflict în Templul din Ierusalim 26:1-24
ii. Conflict cu proroci falşi 27:1-22
iii. Conflict cu profetul Hanania 28:1-17
iv. Conflict cu Şemaia: scrisori trimise celor exilaţi în Babilon
29:1-32
4. Restaurarea viitoare a lui Israel şi luda 30:1-33:26

i. Restaurarea în ţară 30:1-24
ii. Un nou legământ va fi stabilit 31:1-40
iii. Ierusalimul va fi reconstruit 32:1-44
iv. Confirmarea Noului Legământ 33:1-26
5. Căderea Ierusalimului 34:1-45:5

i. Mesajele dinaintea căderii Ierusalimului 34:1-36:32
ii. Evenimente dinaintea căderii Ierusalimului 37:1-38:28
iii. Evenimente din timpul căderii Ierusalimului 39:1-18
iv. Lucrarea cu rămăşiţa din luda 40:1-42:22
v. Lucrarea cu rămăşiţa din Egipt 43:1-44:30
vi. Asigurarea dată cărturarului Baruc 45:1-5
6. Prorocii împotriva popoarelor 46:1-51:64

7. Căderea finală a Ierusalimului şi robia lui luda 52:1-34
Ieremia
După aproximativ şaizeci de ani de la moartea profetului Isaia, Domnul a

ridicat un tânăr care să proclame judecata iminentă ce urma să cadă asupra lui
Iuda şi a Ierusalimului. Acest tânăr, Ieremia, este cunoscut ca fiind „profetul
care plânge”, întrucât a transmis mesajul judecăţii cu o inimă frântă.
Autor
Cartea Ieremia este relatarea personală a profetului Ieremia (1:1,2), o par
te din ea sau chiar întreg conţinutul ei fiind, probabil, dictat secretarului său,
Baruc (36:4). Ieremia s-a născut în anul 648 î.Cr. în Anatot, un sat situat la
peste 3 kilometri nord-est de cetatea Ierusalim. Fiind un preot din naştere,
Ieremia este chemat la slujirea profetică încă de tânăr (1:1, 6). Ca şi Moise în
aintea lui, el invocă lipsa lui de experienţă şi iscusinţă în folosirea cuvintelor.
Domnul îl asigură pe Ieremia că el a fost destinat slujirii încă înainte de a se
naşte, astfel că i se vor da cuvinte să vorbească, autoritate să transmită mesajul
şi protecţie divină (1:7-10).
:
Ca un simbol viu al judecăţii teribile care va veni peste Iuda, profetului i se
porunceşte să nu se căsătorească (16:2). Profeţiile sale nu sunt bine primite; ve
cinii lui ameninţă că-i vor lua viaţa (11:21); înşişi fraţii lui îl dispreţuiesc (12:6),
prietenii se întorc împotriva lui (20:10); locuitorii Ierusalimului uneltesc îm
potriva lui (18:18); preoţii şi prorocii îl dispreţuiesc (20:1-2) şi împăraţii îl res
•:
ping (36:23). Fiind bătut, pus în butuci (20:2), ameninţat în repetate rânduri,
Ieremia abia scapă cu viaţă (26:8, 11, 24). La căderea Ierusalimului, babiloni
!
enii îi dau drumul. îşi recapătă libertatea, iar el alege să rămână în Ierusalim,
în ciuda poruncii clare date de Dumnezeu, cei din urmă locuitori ai lui Iuda
pleacă înspre Egipt, luându-1 pe Ieremia cu ei (43:5-7). Acolo, profetul moare.
Judecata iminentă este atât de aspră, iar dragostea pentru poporul lui e atât
de mare încât îi frânge inima.
i Context istoric
Despre viaţa lui Ieremia se cunosc mai multe decât despre oricare profet
din Vechiul Testament. El şi-a început slujirea în anul 627 î.Cr., în anul al
treisprezecelea al domniei lui Iosia în Iuda (1:2). Iosia a urcat pe tron la vârsta
leremia 545
de 8 ani; pe la vârsta adolescenţei el a dat dovadă de o adevărată întoarcere la

Dumnezeu, iar la vârsta de 20 de ani a început o puternică reformă religioasă
pe întreg ţinutul lui Iuda (2 Cronici 34:1-3). Astfel, chemarea lui leremia în
slujirea profetică şi începutul reformei religioase sub conducerea împăratului
Iosia au avut loc într-un interval de 12 luni.
leremia a slujit în timpul ultimilor 18 ani de domnie ai evlaviosului împă
rat Iosia şi de-a lungul domniilor celor patru împăraţi lipsiţi de evlavie: Iosia,
Ioiachim, Ioiachin şi Zedechia.
El a trăit în aceeaşi perioadă cu prorocii Naum, Ţefania şi Hababuc în
Ierusalim, şi Daniel şi Ezechiel în Babilon. Daniel şi Ezechiel şi-au petrecut,
probabil, perioada de început a lucrării lor în timpul slujirii lui leremia în
Ierusalim, înainte de a fi duşi în exil.
Robia asiriană Robia babiloniană împărăţia mezilor

723 586 ^ şi perşilor (Aniî.Cr.)
i
Sfârşitul
împărăţiei Ezechiel >> Decretul
de nord a lui Cir
Israelului 538
Daniel
Naum
Ţefania Prima A doua A treia
Habacuc întoarcere întoarcere întoarcere
Proroci leremia
bagai
Maleahi
Zaharia
Iosia 640-609
împăraţii loas 609
Zorobabel Ezra 4 Neemia
împărăţiei Ioiachim 609-598
538 58 444 I
de sud a lui Ioiachin 598-597
luda Zedechia 597-586
Conducători în luda
luda, prorocii şi împăraţii ei înaintea, în timpul şi în urma

exilului
leremia L-a slujit pe Dumnezeu peste 40 de ani (din anul 627 şi până
după anul 586 î.Cr.). El a prorocit timp de 22 de ani, în vremea în care Iuda
era ameninţată de Asiria şi Egipt. De asemenea, el a prorocit timp de 19 ani,
în perioada când Iuda a fost ameninţată şi asediată de Babilon, fiind martor la
cele trei valuri de invazii şi robii consecutive (605 î.Cr., 597 î.Cr. şi 586 î.Cr.).
Ieremia a prorocit în Egipt după nimicirea Ierusalimului. Astfel, el a fost mar

tor la declinul marelui Imperiu Asirian care nimicise împărăţia de nord a
Israelului şi dominase Orientul Apropiat mai mult de două sute de ani. După
moartea împăratului Aşurbanipal al Asiriei (626 î.Cr.), Imperiul Asirian a in
trat în declin. Egiptul şi Babilonul începeau să se afirme. Babilonul a cucerit
Ninive, capitala Asiriei în anul 612 î.Cr., iar şapte ani mai târziu, în confrunta
rea inevitabilă, babilonienii i-au înfrânt pe egipteni în bătălia de la Carchemiş
(605 î.Cr.). Ieremia şi-a desfăşurat lucrarea în timpul acestor vremuri grele,
când acest mic popor al lui Iuda încerca să-şi menţină independenţa.
Structură
Această carte este o îmbinare de date istorice, biografice şi prorocii.
Relatarea nu este redată în ordine cronologică, iar materialul nu este organizat
avându-se în vedere subiectul acestei cărţi. Cartea se aseamănă cu o colecţie
de predici consemnate la întâmplare: „Profeţiile lui Ieremia pot părea oare
cum împrăştiate, dar felul în care sunt aranjate îl ajută pe profet să scoată în
evidenţă repetiţia. Temele prezentate de Ieremia sunt repetitive-păcătoşenia
poporului şi sfârşitul care se apropie. In cartea sa, el împleteşte aceste gânduri
pe care le întâlnim în permanenţă pe măsură ce înaintăm în lectura textului,
până când influenţa pe care au exercitat-o asupra noastră este cu adevărat pu
ternică şi extraordinară.”1
Un element al mesajului pe care Dumnezeu îl transmite profetului Ieremia
este utilizarea semnelor şi a relatărilor sub forma parabolelor. O parte dintre
aceste mesaje sunt parabole dramatizate, cum ar fi brâul de in (13:1-11), olarul
şi lutul (18:1-10) şi vasul de lut zdrobit (19:1-13).
Prin predica lui, Ieremia arată clar că singura modalitate de a evita efec
tul devastator al judecăţii lui Dumnezeu este pocăinţa, supunerea voită lui
Dumnezeul şi reasumarea condiţiilor şi obligaţiilor legământului. Mesajul
principal este limpede: „judecata inevitabilă şi fără de scăpare a lui Dumnezeu
asupra Israelului din pricina răzvrătirii şi neascultării lor”.2 Acestea sunt zile
sumbre pentru împărăţia de sud a lui Iuda. Ieremia are misiunea grea de a
mustra, de a avertiza, de a aduce rugăminţi şi cuvinte de încurajare poporului
său. Prin aceste mijloace, Domnul îi pregăteşte într-o oarecare măsură pentru
încercările şi greutăţile care aveau să vină peste ei.

2 Thomas Nelson, Complete Book of Bible Maps and Charts (Nashville: Thomas Nelson
Publishers, 1996), p. 215.
leremia 547
Introducere: chemarea şi trimiterea lui leremia (1:1-19)

leremia este chemat în slujire pe când era doar un copil. El susţine că sar
cina pe care a primit-o este nepotrivită pentru el din pricina imaturităţii şi a
lipsei lui de experienţă. El învaţă faptul că nimicirea Ierusalimului este sigură
şi că va fi dusă la capăt de un popor din nord.
leremia slujeşte în timpul domniei celor cinci împăraţi: Iosia, cei trei fii ai
săi şi un nepot al acestuia.
1* Iosia (evlavios)
domneşte 31 de ani
şi moare în lupta cu
faraonul Nehu
Fii 3. loiachim (Eliachim) 2. loas (Şalum), 5. Zedechia (Matania),

domneşte 11 ani şi domneşte trei luni, pe domneşte 11 ani, este
moare în Ierusalim urmă este întemniţat în orbit, întemniţat în
Egipt şi moare în Egipt Babilon şi moare în
Babilon.
Nepoţi 4. loiachin (Conia sau

leconia), domneşte trei
luni, este întemniţat în
Babilon timp de treizeci
şi şapte de ani, eliberat
şi favorizat de
Evil-Merodah
*Numerele indică ordinea In care aceşti
bărbaţi au domnit peste luda.
Iosia şi succesorii lui ca împăraţi ai lui luda
Partea I: luda sub domnia împăratului Iosia (640-609

Î.Cr., cf. 2 Cronici 34:1-35:27)3
La cinci ani după chemarea lui leremia la slujire, în al optsprezecelea an al
domniei lui Iosia, Cartea Legii este descoperită în Templu (2 împăraţi 22:8).
Mesajul despre încălcarea legământului şi ascultarea de „cuvintele legămân
tului acestuia, pe care L-am poruncit părinţilor voştri, în ziua când i-am scos
3Prorociile lui leremia au fost rearanjate sub domnia fiecărui împărat care a domnit.
din ţara Egiptului” (11:3-4) pare să sune ca o referire directă la Legea scrisă
a lui Moise.
Cei 13 ani de slujire din timpul domniei lui Iosia au fost, poate, cei mai feri
ciţi pentru profetul Ieremia, chiar dacă profetul continuă, în timpul acelei peri
oade de reformă religioasă, să avertizeze poporul în mod constant spunându-le
că o schimbare doar la nivel exterior nu e suficientă pentru Domnul (2:22).
Ieremia este profund întristat când împăratul Iosia moare în bătălie (609
î.Cr.) şi, probabil, compune un cântec de jale pentru înmormântarea sa (2
Cronici 35:25).
Iosia este urmat la tron de trei fii şi un nepot, toţi lipsiţi de evlavie, care
reacţionează cu ostilitate şi agresivitate faţă de orice sugestie potrivit căreia ar
trebui să se pocăiască de răutatea lor şi să-L caute pe Dumnezeu. Ieremia nu
ezită să-i condamne pe aceşti bărbaţi, cu toate că, fiind împăraţi, ei exercitau
o putere de viaţă şi moarte asupra lui.
Partea a ll-a: luda în timpul domniei împăratului

loahaz (609 î.Cr., cf. 2 împăraţi 23:31-34)
în timp ce anunţă căderea împăratului, Ieremia îi dă împăratului Ioas nu-
' mele de „Şalum”, însemnând „pedeapsă” (22:11-12). Profetul vorbeşte împo
triva nedreptăţii din popor şi a absenţei corectitudinii în desfăşurarea comer
ţului şi a angajării în slujbe a oamenilor. Intre timp, în Babilon (mai numită
şi ţara haldeilor4), profetul Ezechiel îl compară pe Ioas cu un leu tânăr care
a învăţat să prindă şi să strivească oameni. Ezechiel profeţeşte de asemenea
despre prinderea, ducerea în exil şi întemniţarea lui Ioas, precum şi despre
deportarea lui în Egipt (Ezechiel 19:3-4).
Partea a lll-a: luda în timpul domniei împăratului

loiachim (609-598 Î.Cr., 2 împăraţi 23:35-37)
Când faraonul Neco îl ia pe Ioas cu el în Egipt, îl aşază pe fratele lui mai
mare, Eliachim, (căruia îi dă numele loiachim) pe tronul de domnie al lui
Iuda, ca vasal al Egiptului.
în timpul domniei împăratului loiachim are loc vestita bătălie de la Carchemiş,
unde babilonienii îi înving pe egipteni, iar apoi se întorc împotriva lui Iuda.
Ieremia profeţeşte invazia, cheamă poporul la pocăinţă, avertizează cu privire la
rezultatul înfricoşător în urma respingerii Domnului şi profeţeşte de asemenea
4 Folosirea numelor diferite cu referire la acelaşi lucru nu este ceva neobişnuit. în funcţie
de context, un grup care călătoreşte din York ar putea fi descris ca venind din oraşul propriu-
zis, din Yorkshire, din Anglia, din Marea Britanic, sau din Regatul Unit.
leremia 549
nimicirea Ierusalimului şi exilul de 70 de ani în Babilon (25:1,11). împăratul şi

poporul refuză să dea atenţie avertismentului. împăratul Nebucadneţar îşi supu
ne cu succes Ierusalimul, ia oameni în captivitate (printre care se află şi Daniel)
şi ia cu el unelte din Templu în Babilon (Daniel 1:1-2, 6).
Cu toate că mesajul încredinţat lui leremia este într-o mare măsură unul de
judecată groaznică, acesta conţine totuşi îndemnul repetat ca poporul să se în
toarcă la Dumnezeul cel viu: „Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultaţi
glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; um
blaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.» Dar ei n-au
ascultat, şi n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele,
au dat înapoi şi n-au mers înainte” (7:23-24).
Dumnezeu urăşte idolatria şi imoralitatea care rezultă din ea. în timpul
domniei lui Ioiachim, leremia denunţă pe falşii păstori şi falşii proroci care in
duc în eroare poporul (23:1-2; 27:1, 9-10); el predică în Templu vorbind despre
sfârşitul poporului dacă oamenii nu se supun legilor lui Dumnezeu. Preoţi,
proroci şi oameni simpli, cu toţii reacţionează cu mare ostilitate şi cer execu
tarea lui leremia (26:1, 8). Ameninţările asupra vieţii sale sunt cât se poate de
clare, atunci când Urie, care şi el este un profet al Domnului, se pierde cu firea
şi fuge în Egipt, fiind urmărit, prins, adus înapoi şi executat (26:20-23).
In timpul domniei lui Ioiachim, Domnul îl instruieşte pe leremia să facă
un raport permanent al tuturor prorociilor pe care i le-a dat Dumnezeu. Ele
sunt dictate lui Baruc, care îndeplineşte rolul de secretar al lui leremia. Când
leremia este exclus din Templu, Baruc merge şi citeşte profeţiile poporului.
Auzind aceasta, împăratul se înfurie atât de tare încât taie sulul cărţii în bu
căţi cu briceagul, le aruncă în foc şi porunceşte arestarea lui Baruc şi leremia,
„dar Domnul i-a ascuns” (36:26). Puţin mai târziu, leremia dictează o a doua
copie lui Baruc, în care include un alt text. Baruc, secretarul şi prietenul lui
leremia, are toate motivele să se teamă pentru siguranţa lui, dar Domnul îi dă
o prorocie care-1 întăreşte (45:1-5).
leremia profeţeşte moartea umilitoare a împăratului Ioiachim: „...va fi în
mormântat ca un măgar, va fi târât şi aruncat afară din porţile Ierusalimului”
(22:19).
Partea a IV-a: luda în timpul domniei împăratului

loiachin (598-597 Î.Cr.)
Ioiachin (Conia sau Ieconia) domneşte numai trei luni şi apoi este dus
rob în Babilon, aşa cum profeţeşte leremia (22:24-30; 2 împăraţi 24:8-16,
Ezechiel 19:9). loiachin petrece 37 de ani în închisoare. Când Evil-Merodac
ajunge pe tronul Babilonului, îl eliberează şi se poartă cu el cu bunătate
(1-34). Printre aristocraţii, preoţii, slujitorii şi ofiţerii de armată transportaţi

în Babilon împreună cu împăratul Ioiachin, se afla şi tânărul Ezechiel, care
după câţiva ani urma să fie chemat în slujirea profetică printre exilaţi.
Partea a V-a: luda în timpul domniei împăratului

Zedechia (597-586 Î.Cr.)
După deportarea împăratul Ioiachin, împăratul Nebucadneţar al Babi-
lonului îl pune pe tronul lui Iuda pe Matania (al cărui nume se schimbă
în Zedechia). Nebucadneţar stabileşte un legământ cu Zedechia (Ezechiel
17:12-13), dar prin ceea ce urmează să facă Zedechia ulterior, el nu dove
deşte că vrea să respecte acea înţelegere. La scurt timp după înscăunarea lui,
Zedechia trimite soli în Babilon şi, judecând după scrisoarea pe care Ieremia
o trimite prin aceiaşi oameni, încurajându-i pe cei exilaţi să rămână supuşi în
Babilon (29:3-28), Zedechia încearcă să-i instige pe cei din Babilon la revoltă.
In al patrulea an al domniei sale, Zedechia călătoreşte personal la Babilon
(51:59), probabil pentru a-1 reasigura pe împăratul Babilonului de loialitatea sa şi
i pentru a stabili situaţia în privinţa exilaţilor. Cinci ani mai târziu, ajutat de împă
raţii Edomului, Moabului, Amonului, Tirului şi Sidonului (27:3), „Zedechia s-a
răsculat împotriva împăratului Babilonului” (2 împăraţi 24:20). Această revoltă
este văzută ca un păcat grav împotriva lui Dumnezeu, pentru că Nebucadneţar „îl
pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu” (2 Cronici 36:13; Ezechiel 17:13-21).
In acelaşi an (28:1; 51:59), profetul Ieremia se confruntă cu probleme seri
oase din partea lui Hanania, un fals profet. Hanania contrazice în public pro
feţia lui Ieremia şi proclamă eliberarea lui Iuda de sub dominaţia Babilonului,
precum şi readucerea la Ierusalim a tuturor lucrurilor din Templu luate de
către împăratul Nebucadneţar. Ieremia dezvăluie minciunile lui Hanania şi
profeţeşte că într-un an de zile acesta va muri, drept judecată din partea lui
Dumnezeu (28:16; cf. Deuteronomul 18:20).
Nebucadneţar mărşăluieşte din nou împotriva lui Iuda. El ia cu asediu
Ierusalimul (52:4) în aceeaşi zi în care profetul Ezechiel primeşte în Babilon o re .
velaţie de la Domnul, care indică faptul că asediul a început (Ezechiel 24:1-2).
Se pare că începutul invaziei îi face pe împăratul Zedechia şi pe nobilii lui
să reflecteze asupra legământului f&cut între Dumnezeul cel viu şi poporul
lui Israel, în special asupra legii sclaviei: „Dacă vei cumpăra un rob evreu, să
slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea, să iasă slobod, f&ră să plătească ni
mic ca despăgubire” (Exodul 21:2). Poporul se supune legii şi-i eliberează pe
sclavii evrei. La scurt timp însă, ei se răzgândesc şi-i subjugă din nou. Această
manifestare a lipsei de respect şi a neascultării îl mânie pe Dumnezeu. Ieremia
comunică mesajul despre adânca nemulţumire a lui Dumnezeu (34:13-17).
leremia 551
în timpul asediului, într-un moment de răgaz, pe când împăratul

Babilonului îşi îndreaptă atenţia asupra egiptenilor care se apropiau (37:5),
împăratul Zedechia trimite oameni la leremia ca să întrebe pe Domnul cu
privire la rezultatul războiului (21:1-2). leremia îi înştiinţează pe solii împăra
tului că Dumnezeu luptă împotriva lui Iuda. El sugerează ca poporul să plece
către Babilon (21:9) şi ca împăratul Zedechia să se predea şi să ceară îndurare.
Nimeni nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. leremia avertizează poporul
să nu se opună babilonienilor, iar unii dintre nobili îl acuză de trădare îm
potriva împăratului, armatei şi a poporului. El este aruncat într-o groapă cu
noroi şi rămâne în condiţii groaznice până când Ebed-Melec, etiopianul, in
tervine şi cere regelui să arate îngăduinţă faţă de profet. In consecinţă, leremia
este adus „în curtea temniţei” (38:13).
Cu toate că leremia trebuie să comunice un mesaj de judecată severă împotri
va lui Iuda, el transmite totodată şi mesaje de speranţă deosebită. Cuvintele mi
nunate din capitolele 30 şi 31 se referă la această perioadă de suferinţă a lui Iuda:
Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, aduc înapoi pe prinşii de război ai cor

turilor lui Iacov, şi Mi-e milă de locaşurile lui” ... „Voi veţi fi poporul
Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.”
(30:18, 22)
Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.

(31:3)
Scrisoarea trimisă de leremia exilaţilor din Babilon conţine de asemenea

încurajări minunate: „Dar iată ce zice Domnul: «De îndată ce vor trece şapte
zeci de ani5 ai Babilonului, îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de
voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Căci Eu ştiu
gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu
de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde»” (29:10-11).
Cu câteva luni înainte de căderea Ierusalimului, Domnul îl instruieşte pe
leremia să cumpere un ogor de la vărul lui Hanameel (32:6-7). Preţul este plă
tit şi se semnează un contract de cumpărare înaintea martorilor. Acesta este
un act simbolic care are rolul de a arăta că „Iarăşi se vor mai cumpăra case,
ogoare şi vii, în ţara aceasta” (32:15).
Cetatea rezistă asediului babilonian timp de optsprezece luni, până când
zidul este străpuns (39:1-2). Când Ierusalimul este ocupat, Zedechia încearcă
să scape. El este prins pe câmpiile Ierihonului şi orbit (2 împăraţi 25:7). Două
5 Profetul Daniel citează această prorocie şi-L roagă pe Domnul să ierte păcatele lui Israel
şi să-Şi împlinească promisiunea de restaurare a poporului Său în ţara lor (Daniel 9:2,19).
prorocii aparent contradictorii se împlinesc: „Zedechia, împăratul lui Iuda, nu

va scăpa de haldei, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi va vorbi
gură către gură, şi se vor vedea faţă în faţă” (32:4); şi „îl voi duce la Babilon, în
ţara haldeilor; dar nu-i va vedea, şi va muri acolo” (Ezechiel 12:13).
Babilonienii pradă Ierusalimul, distrug Templul, palatul, toate casele mai
mari şi zidurile cetăţii. Ieremia este eliberat şi i se dă ocazia fie să se întoarcă
împreună cu căpitanul armatei babiloniene şi să trăiască în pace în Babilon,
fie să rămână în Iuda sub autoritatea noului guvernator, fie să se ducă unde
voieşte (40:4). El alege să rămână în Iuda. Toate căpeteniile civile şi religioase
sunt duse în Babilon unde sunt executate (52:24-27). Poporul care a rămas în
Ierusalim este dus în captivitate în Babilon, cu excepţia îngrijitorilor de vie
săraci şi a fermierilor care sunt lăsaţi să aibă grijă de ogoare (2 împăraţi 25:12)
cu Ghedalia ca dregător. In trei invazii, Nebucadneţar ia în total 4.600 de
prizonieri (52:30).
Locuitorii rămaşi au de întâmpinat lupte interne şi, în urma asasinării
dregătorului Ghedalia, fug în Egipt, în ciuda cuvântului clar al Domnului
(43:5-7). Ieremia este silit să li se alăture şi îşi continuă lucrarea printre evreii
din ţară (43:8-13; 44:1-30). Poporul lui Iuda şi-a încălcat legământul pe care-1
avea cu Dumnezeul cel viu. Nici măcar evenimentele devastatoare din ultimii
ani nu i-au făcut să se îndrepte. în Egipt, ei îl uită pe Domnul şi se întorc spre
idolii locali.
Partea a Vl-a: Prorocii împotriva popoarelor străine

(46:1-51:64)
Popoarele care au arătat ostilitate faţă de Israel şi Iuda intră sub judecata
divină a lui Dumnezeu. Sunt date prorocii împotriva Egiptului, filistenilor,
Moabului, Amonului, Edomului, Damascului (Siria), Chedarului (parte din
Arabia), Elamului şi Babilonului. Dintre cele nouă popoare, numai patru, şi
anume Egipt, Moab, Amon şi Elam, primesc speranţe că se vor reface în ţara
lor (42:26; 48:47; 49:6,39).
în ciuda cadrului întunecat de ameninţate şi pedeapsă, sunt prezenta
te câteva dintre cele mai glorioase prorocii mesianice din întreg Vechiul
Testament.6

leremia 553
I
1. Chivotul legământului
„întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul ... Când vă veţi înmulţi şi
î
veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul
;
legământului Domnului, şi nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-şi vor mai
aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa, şi nici nu vor mai face altul. In i
vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate
neamurile se vor strânge la Ierusalim, în Numele Domnului, şi nu vor mai
urma pornirile inimii lor rele. în zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa
lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la miazănoapte, în ţara pe care am
dat-o în stăpânire părinţilor voştri” (3:14, 16-18).
Chivotul a simbolizat prezenţa Domnului în mijlocul poporului: „Să faci
un capac al ispăşirii de aur curat... Să faci doi heruvimi de aur ... la cele două
capete ale capacului ispăşirii ... Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot
să pui mărturia, pe care ţi-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înăl
ţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturi
ei.. (Exodul 25:17-18, 21-22).
Adevăratul „Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este
Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini”
(Faptele Apostolilor 17:24; 7:48), a ales să devină Dumnezeul lui Israel şi să
intre într-o relaţie cu el bazată pe un legământ care conţine privilegii şi obli
gaţii, binecuvântări şi blesteme. Pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă şi să
se pregătească pentru venirea Fiului Său în lume, Domnul a dat prototipuri
(reprezentări simbolice) în timpul Vechiului Legământ, unul dintre ele fiind
chivotul legământului”.7
în capitolul 3 din leremia este profeţită o zi când poporul nu va mai dori
chivotul şi nici nu va mai fi nevoie de el. „Dumnezeu îl va înlocui cu ceva mult
mai bun, aşa că oamenii nu-1 vor mai dori, nici nu vor mai căuta să-l facă cu
mâinile lor.”8 Aceasta este o referire la venirea lui Mesia.
Capacul ispăşirii, care era capacul chivotului, este simbolul tronului lui
Dumnezeu. Când poporul lui Dumnezeu este îndemnat „să ne apropiem dar
cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim
har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16), este evident că
„Cristos este declarat ca fiind capacul adevărat al ispăşirii, adevăratul chivot
al legământului”9. Potrivit cu profeţia lui leremia, nevoia unui chivot va înceta
când „Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului” (3:17).
7 Hengstenberg, Christology of ht e Old Testament, p. 632.

8 idem, p. 629.
9 idem, p. 634.
Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis: „Acesta
este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit"
(Psalmul 132:13-14)
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Am o mare râvnă pentru Sion, şi

sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.” Aşa vorbeşte Domnul:
„Mă întorc iarăşi în Sion, şi vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului.
Ierusalimul se va chema: Cetatea cea credincioasă, şi muntele Domnului
oştirilor se va chema: Muntele cel sfânt.”
(Zaharia 8:2, 3)
Sion
Prima dată când Biblia menţionează numele Sion este în 2 Samuel
5:7: „Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea
lui David." Astfel, Sion a fost numele cetăţii antice iebusite, situată pe
dealul de sud-est al Ierusalimului, la intersecţia dintre Valea Chedron
şi Valea Tiropopeon. Numele nu era legat numai de cetate, ci şi de
dealul pe care era situată cetatea. După ce David a pus mâna pe „ce
tăţuia Sionului" înfrângându-i pe iebusiţi, el a denumit Sionul „cetatea
lui David" (1 împăraţi 8:1; 1 Cronici 11:5; 2 Cronici 5:2).
Când Solomon a construit Templul pe Muntele Moria (un deal di
ferit şi distinct de Muntele Sion) şi a mutat chivotul legământului aco
i
lo, cuvântul „Sion" a căpătat un sens mai larg, incluzând Templul şi
împrejurimile acestuia (Psalmul 2:6; 48:2,1-12; 132:13). De aici nu a >
:*
mai fost decât un pas până la întrebuinţarea numelui Sion cu referi
re la cetatea Ierusalim, ţara lui luda, şi poporul Israel ca întreg (Isaia
40:9: leremia 31:12). Profetul Zaharia a vorbit despre „copiii Sionului"
(Zaharia 9:13). Până atunci, „Sion" a ajuns să denumească întregul
popor al Israelului.
| Cea mai importantă semnificaţie a cuvântului „Sion" este de or
din religios sau teologic. Numele Sion este folosit în sens figurat cu
i referire la Israel ca fiind poporul lui Dumnezeu (Isaia 60:14). Sensul
spiritual al Sionului apare de asemenea în Noul Testament, unde sem
nifică împărăţia spirituală a lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu,
Ierusalimul ceresc (Evrei 12:22; Apocalipsa 14:1).10
Acestea şi multe alte prorocii similare s-au împlinit în mod minunat când
„Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi
noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”
(Ioan 1:14).
10 Adaptat din Nelson’s, Illustrated Bible Dictionary (Nashville, Tennessee: Nclson,
1986).
Ieremia 555
2. Un împărat neprihănit
Blestemul asupra lui Ioiachin / Conia (22:28-30) însemna că niciun des
cendent fizic al său nu va urma pe tronul lui David. Când Matei redă gene
alogia Domnului Isus de la David până la Ioiachin (Matei 1:12), el prezintă
descendentul legal, prin tatăl său vitreg, Iosif. Luca prezintă descendentul na
tural al Domnului, de la David până la Natan (Luca 3:31)—şi, implicit, până la
Maria-care nu-1 exclude pe Ioiachin. Mesia nu se putea naşte sub un blestem,
pentru că atunci nu mai putea fi împăratul promis sau Odrasla neprihănită:
Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, ne
prihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate
şi judecată în ţară. In vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea
linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „DOMNUL
NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ”
(23:5, 6)
întrucât „toate faptele noastre bune sunt o haină mânjită” (Isaia 64:6),
Domnul a asigurat neprihănirea Lui ca un dar pentru cei care cred (Romani
4:5-6; Psalmul 24:5). „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut pă
cat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni
5:21). Prin moartea Lui în locul nostru la Calvar, Domnul Isus a fost fă-
cut de Dumnezeu neprihănire pentru noi (1 Corinteni 1:30). El este IHVH
Tsidkenu cel mai glorios, „Domnul, Neprihănirea noastră”.
3. Noul Legământ
Toţi prorocii îşi bazează acuzaţiile şi chemările pe legământul înche
iat între Domnul şi poporul Său. Israel era un popor aflat în legământ cu
Dumnezeu.
Când Domnul l-a ales pe Avraam şi l-a condus din ţara lui natală şi de
la poporul său, El a intrat în legământ cu Avraam ca să fie Dumnezeul lui
şi să-l binecuvânteze cu o ţară, un neam mare şi un mare privilegiu: pentru
că prin Avraam „toate familiile pământului vor fi binecuvântate” (Geneza
12:1-3; 17:1-8). Acel legământ a continuat prin Isaac şi Iacov şi urma să con
stituie cea mai mare nădejde a poporului israelit. Când Domnul i-a eliberat
pe israeliţi din robia Egiptului, El onora acest legământ: „Dumnezeu a auzit
gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac,
şi Iacov. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei”
(Exodul 2:24-25).
Pe Muntele Sinai, Domnul i-a diferenţiat pe israeliţi de celelalte popoa

re dându-le Legea legământului, cortul legământului şi preoţia legământu
lui. Moise a înscris în „cartea legământului” tot ce i-a spus Domnul (Exodul
24:7). Patruzeci de ani mai târziu, chiar înaintea morţii lui Moise şi a intră
rii israeliţilor în ţara promisă, Moise şi poporul şi-au reînnoit legământul cu
Dumnezeu (Deuteronomul 28:1-30:20). Ceea ce urmează în istoria Israelului
este o relatare a neascultării repetate şi deseori a nepăsării faţă de obligaţiile
legământului, de a-L sluji numai pe Dumnezeu şi de a se supune Legii Lui.
Chiar şi pentru cei credincioşi lui Dumnezeu şi care aveau o dorinţă since
ră de a trăi în conformitate cu poruncile sale, legea era ca „un jug pe grumaz”,
greu de purtat (Faptele Apostolilor 15:10). Nu legea în sine era problema,
pentru că aceasta este „sfântă” şi fiecare „poruncă este sfântă, dreaptă şi bună”
(Romani 7:12). Problema consta în faptul că „firea pământească o facea fără
putere” (Romani 8:3). Natura umană era atât de slabă în faţa păcatului, încât
nimeni nu putea ţine legea legământului.
Ieremia a arătat şi mai explicit decât alţi proroci faptul că nesupunerea
faţă de legământ va aduce blestemele legământului asupra israeliţilor. Iuda,
ca şi împărăţia de nord a Israelului înaintea ei, a încălcat legământul (11:2-10;
31:32). Cea mai mare parte a poporului nu era preocupată să-L lăude sau să-L
slujească pe adevăratul Dumnezeu. Vieţile lor erau în întregime stricate. Şi
totuşi, în timpul acestor zile de apostazie, lumina noii zile a fost profeţită.
Domnul va stabili un nou legământ, iar de această dată va schimba inimi
le poporului Său, aşa încât acesta să dorească să-l ţină: „Iată, vin zile, zice
Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.
Nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am
apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ, pe care l-au călcat,
măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul,
pe care-1 voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune
Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe frate
le său, zicând: «Cunoaşte pe Domnul!» Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai
mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi
voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:31-34).
Autorul Epistolei către Evrei se adresează evreilor care L-au primit pe
Domnul Isus Cristos ca Mesia şi Mântuitor. El arată cum promisiunile
:
Noului Legământ date prin profetul Ieremia se împlinesc într-un mod minu
nat în Fiul răstignit al lui Dumnezeu. Sunt prezentate neajunsurile Vechiului
! Legământ şi gloria Noului Legământ: „în adevăr, dacă legământul dintâi ar
fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. Căci ca
o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: «Iată, vin zile, zice Domnul, când voi
i
Ieremia 557
face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou»” (Evrei 8:7, 8, citând
Ieremia 31:31-34).
Noul Legământ înlocuieşte în întregime Vechiul Legământ (Evrei 8:13).
în centrul lui se află viaţa şi moartea Domnului Isus Cristos; la instituirea
Cinei Domnului, El a spus: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în
sângele Meu, care se varsă pentru voi” (Luca 22:20).
Noul Legământ este un legământ al harului. „Este unul al harului pentru că
f
îşi are originea în dragostea misterioasă a lui Dumnezeu pentru păcătoşii care
meritau doar mânia şi blestemul Lui. în al doilea rând, pentru că promite mân
tuirea, nu pe baza faptelor sau a meritelor noastre, ci ca un dar nemeritat. Şi, în
al treilea rând, pentru că beneficiile lui sunt asigurate şi aplicate nu în funcţie de
modul cum evoluează lucrurile sau pe baza exercitării puterilor păcătosului, ci
prin influenţa supranaturală a Duhului Sfânt, oferită ca un dar nemeritat.”11
„Legământul al cărui Mijlocitor este El (Domnul Isus Cristos), e mai
bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune” (Evrei 8:6). El este „singurul
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni” (1 Timotei 2:5). Fiul lui Dumnezeu
este numit „Mijlocitorul unui legământ mai bun” şi „chezaşul unui legământ
mai bun” (Evrei 7:22), ambele expresii însemnând că Domnul Isus Cristos
este garanţia personală a condiţiilor noului legământ, mai bun, asigurat prin
jertfa Sa desăvârşită: „El Şi-a asumat răspunderea de a da socoteală, în calitate
de Chezaş al legământului, pentru toate păcatele celor care urmau şi care sunt
făcuţi părtaşi ai beneficiilor Lui; şi anume, a îndurat pedeapsa pentru păcatele
noastre, pentru a face ispăşire pentru ele, oferindu-Se pe Sine ca jertfă de is
păşire, răscumpărându-ne prin preţul sângelui Său din starea de nenorocire şi
de sub robia legii şi a condamnării ei. De asemenea, El Şi-a asumat răspunde
rea ca aceia care urmau să facă parte din acest legământ să primească har care
să le dea puterea să se conformeze poruncilor lui, să-i împlinească condiţiile şi
să se supună ascultării cerute prin acest legământ de Dumnezeu.”12
Sub Noul Legământ (31:31-34) legile lui Dumnezeu sunt scrise în mintea
noastră, ca să ne facă să le cunoaştem, în inimile noastre, ca să ne facă să le iu
bim, şi ne dă Duhul care locuieşte în noi ca să le putem împlini.
: 4. Semne şi pilde
Pe lângă comunicarea directă, Domnul foloseşte semne vizuale pentru a-1
învăţa pe Ieremia. O parte din aceste mesaje sunt pilde dramatizate, cum ar fi
? cea a brâului de in (13:1-11), olarul şi lutul (18:1-10) şi a vasului de lut zdrobit
11 Hodgc, Systematic Tbeology, voi. 2, p. 357.
12 John Owen, Hebrews: the Epistle of Warning (Grand Rapids, Michigan: Kregel, 1953
(organizat în opt volume), p. 129.
(19:1-13). Uneori, în locul reprezentărilor vizuale apare un cuvânt viu, ilus

trativ, descriind o scenă imaginară, ca în cazul vaselor de vin (13:12-14). De
fiecare dată, obiectivul este ca Ieremia să înveţe importante lecţii spirituale.
Domnul Isus Cristos a ştiut foarte bine cum să folosească semnele şi pildele
pentru a comunica într-un mod conform cu realitatea şi plin de putere. Multe
dintre minunile pe care le-a fâcut El nu erau doar o demonstraţie a faptului
că El era autentificat ca Mesia de către Dumnezeu însuşi (Faptele Apostolilor
2:22; Evrei 2:4; Matei 11:3-5), ci ele conţineau totodată un mesaj spiritual
de bază, reprezentativ pentru fiecare minune. Apostolul Ioan explică selecţia
minunilor lui Cristos astfel: „Dar aceste lucruri au fost scrise ca să credeţi că
Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând să aveţi viaţa în Numele
Lui” (Ioan 20:31). Folosirea cuvântului „semne” în versetul precedent indică
faptul că el a ales minunile cu profund înţeles spiritual. Câteva exemple vor
ilustra această idee: hrănirea celor cinci mii este o minune care arată spre fap
tul că Isus este Pâinea cerească (Ioan 6:11, 35) care satură pe deplin sufletul
înfometat; schimbarea apei în vin comunică adevărul profund că ceremoniile
; : de curăţare ale Vechiului Legământ nu sunt îndeajuns, aşa că sunt înlocuite de
sângele scump al Mielului lui Dumnezeu, Domnul care păstrează ce are mai
: bun până la urmă (Ioan 2:9-11, Evrei 11:40); învierea lui Lazăr demonstrează
; în mod glorios că Isus este învierea şi Viaţa (Ioan 11:43-44,25); bărbatul năs
i cut orb care îşi capătă vederea la atingerea lui Isus (Ioan 9:1, 6-7) reprezintă
: fiecare păcătos născut în păcat şi orb spiritual până în momentul când lumi
î nii i se porunceşte să lumineze în întuneric (2 Corinteni 4:4-6); aruncarea
: năvodului de cealaltă parte a bărcii şi prinderea multor peşti, după învierea
Domnului Isus, devine o prorocie adevărată a adunării celor credincioşi dintre
Neamuri alături de evreii credincioşi (Ioan 21:6; 10:6).
Ca Domnul Dumnezeu să-i comunice profetului Ieremia un mesaj clar şi
distinct S-a folosit de semne şi parabole, dar Domnul Isus specifică faptul că
semnele şi parabolele, când sunt folosite în mod public, mai au o altă menire.
i
Ele opresc mesajul faţă de unii oameni, aşa că au capacitatea fie să dezvăluie
un lucru, fie să ascundă acel lucru (Matei 11:25; 16:17). întrebat fiind de ce
!
vorbea în parabole, Domnul Isus a răspuns:
De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi

măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte
profeţia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi în
ţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea ... Dar ferice de ochii
voştri că văd; şi de urechile voastre că aud ...“
(Matei 13:13-14,16; citând din Isaia 6:9-10)
Ieremia 559
Aplicaţie
1. Dragostea minunată a lui Dumnezeu

La prima vedere, Ieremia nu pare prea potrivit pentru a fi un profet al ju
decăţii. O personalitate mai robustă şi mai fermă, precum Ilie, ar fi fost mai
nimerită pentru acest rol. Ieremia este un om extrem sensibil, cu o inimă foar
te blândă, care se plânge de faptul că trebuie să transmită asemenea mesaje.
O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de la

crimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!
(9:1)
Daţi slavă Domnului, Dumnezeului vostru, până nu vine întuneri

cul, până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina,
I
dar El o va preface în umbra morţii, şi o va preface în negură adâncă. j
Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns, pentru mândria
! voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va
fi dusă în robie
i
(13:16-17)
Ieremia este profetul celui cu inima zdrobită, un sol al Domnului, care ştie
să se poarte cu blândeţe şi bunătate. La 700 de ani după Ieremia, un Altul
urma să exprime aceeaşi durere şi aceeaşi tristeţe faţă de capitală: „Ierusalime,
! Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De
câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi
n-aţi vrut!” (Matei 23:37).
!
; Cu toate că Ieremia a trebuit să transmită multe mesaje de avertizare, mus
trare, judecată şi pedeapsă iminentă, totuşi el exprimă şi câteva cuvinte de
mângâiere din partea lui Dumnezeu: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu
privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau
un viitor şi o nădejde” (29:11). „Domnul mi Se arată de departe: «Te iubesc cu
o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!»“ (31:3). Cu toate că po
porul este necredincios, Domnul îi arată dragostea Sa minunată şi mila Sa.
* =
2. Anunţarea judecăţii lui Dumnezeu

In ciuda bunătăţii evidente din inima lui Ieremia şi a dragostei vizibile
pentru păcătoşi, el transmite cu credincioşie mesajul de judecată din par
tea lui Dumnezeu. Fără niciun compromis, el declară mânia lui Dumnezeu
împotriva unui popor îndărătnic şi răzvrătit: „De aceea, aşa vorbeşte Domnul,
Dumnezeu: «Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste
oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului; şi
va arde, şi nu se va stinge ... Căci copiii lui Iuda au fâcut ce este rău înaintea
Mea, zice Domnul; şi-au aşezat urâciunile lor în Casa peste care este chemat
Numele Meu, ca s-o spurce... Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana
păsărilor cerului şi a fiarelor pământului; şi nimeni nu le va speria. Voi face
astfel să înceteze în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, strigătele de
bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, căci ţara
va ajunge un pustiu!” (7:20, 30, 33-34).
Scriptura face mai multe referiri la supărarea, furia şi mânia lui Dumnezeu
decât la dragostea şi blândeţea Lui: „Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale, şi
la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?” (Psalmul 90:11).
De cele mai multe ori Domnul Isus vorbeşte despre chinurile iadului şi
despre pedeapsa veşnică. Apostolii nu se ocupă de această temă cu aceeaşi in
! sistenţă şi acest lucru este explicabil: „întrucât nimeni, în afară de Dumnezeu,
nu are dreptul şi nu ar îndrăzni să condamne un suflet la suferinţă veşnică
pentru păcat; şi întrucât nimeni, în afară de Dumnezeu, nu are dreptul, şi nu
I ar îndrăzni, să pună în aplicare această condamnare, atunci nimeni, în afară
de Dumnezeu, nu are dreptul nici să stabilească natura şi consecinţele acestei
condamnări. Acesta este motivul pentru care Domnul şi Mântuitorul nostru
include în discursurile Sale majoritatea imaginilor groaznice în care sunt de
scrise suferinţele celor pierduţi.”13
Dragostea pentru cei pierduţi impune să se facă o declaraţie despre judeca
ta şi dreptatea lui Dumnezeu. Fără o conştientizare a sfinţeniei şi dreptăţii lui
Dumnezeu, fără o recunoaştere a judecăţii lui Dumnezeu asupra păcătoşilor
care nu se pocăiesc, nu va exista o întoarcere la Mântuitor, un strigăt către
Dumnezeu pentru a primi mântuire (Romani 10:13-14). Mesajul Evangheliei
nu urmăreşte să satisfacă nevoia oamenilor, ci să împlinească dreptatea lui
Dumnezeu. Convingerea de păcat şi conştientizarea faptului ca Dumnezeu
este sfânt şi drept sunt condiţii necesare pentru mărturisirea păcatului şi în
toarcerea la Dumnezeu (Psalmul 32:3-5).
Gravitatea păcatului nostru necesita jertfa Fiului sfânt al lui Dumnezeu
care a fost om: Judecata lui Dumnezeu asupra păcatului nostru s-a arătat în
suferinţa şi moartea cumplită prin răstignire, purtând „păcatele noastre în
’
trupul Său, pe lemn” (1 Petru 2:24). Nicăieri nu este mai evidentă mânia lui
Dumnezeu decât la Calvar, când L-a dat pe Fiul Său, singurul Lui Fiu, pe
care L-a iubit (Geneza 22:2).
13 William G.T. Shedd, The Doctrine of Endless Punishment (Minneapolis, Minnesota:
Klock and Klock, 1980 (prima ediţie 1886), pp.12-13.
!
Ieremia 561
Chinurile iadului sunt exprimate clar în suferinţa de la Calvar şi în acel

strigăt cutremurător: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pără
sit?” (Matei 27:46). Cristos a gustat moartea şi iadul pentru poporul Lui. El a
îndurat acea agonie cumplită pentru ca nimeni din poporul Lui, pentru care
Şi-a dat viaţa, să nu ajungă în iad. Terorile iadului pentru cei care nu se pocă
iesc şi pentru cei necredincioşi vor fi la fel de nesfârşite precum încântările şi
bucuriile Cerului pentru cei pocăiţi şi credincioşi. Pavel prezintă judecata lui
Dumnezeu ca fiind unul dintre motivele care stau la baza predicării sale: „Ca
unii care cunoaştem, deci, frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i încredin
ţăm ...” (2 Corinteni 5:11).
Prin slujirea sa în Atena, apostolul ne oferă un exemplu strălucit de cre-
dincioşie în a declara judecata lui Dumnezeu asupra păcatului: „Dumnezeu
nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oameni
lor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca
lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre
care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat
din morţi” (Faptele Apostolilor 17:30-31).
3. Condiţia inimii umane prin natura sa

In contrast izbitor cu revelaţia inimii divine se situează dezvăluirea şocantă
a inimii umane:
Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poa

te s-o cunoască?
Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecă
ruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.
(17:9,10)
Domnul Isus a afirmat clar că inima omului este pângărită de păcat: „...
dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uci
derile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine,
ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi
spurcă pe om” (Marcu 7:21-23). în starea ei naturală, inima nu numai că face
aceste răutăţi, dar este incapabilă de o judecată dreaptă. Chiar dacă fiecare
făptură umană conştientizează într-o oarecare măsură binele şi răul, efectele
păcatului au fost de a distruge şi a pângări. Doctrina biblică despre deprava
rea totală nu sugerează că fiecare fiinţă umană este cât se poate de rea, ci că
păcatul a pângărit fiecare aspect al personalităţii umane-gândirea, mintea şi
voinţa. în natura pângărită de păcat, aşadar, nimeni nu este drept (Psalmul
14:1-3; Romani 3:23); nimeni nu înţelege adevărul spiritual (1 Corinteni 2:14);

nimeni nu poate fi plăcut înaintea lui Dumnezeu (Romani 8:7-8); şi nimeni
nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:5). Nevoia unei schimbări
radicale în condiţia umană este evidentă. Dumnezeu este sigurul care face
acea minune. Profeţia lui Ezechiel conţine promisiunea unei „inimi noi... şi a
unui duh nou” (Ezechiel 36:26).
4. Chemare pentru cei căzuţi

în ciuda reformelor făcute de evlaviosul împărat Iosia, poporul a stăruit în
decăderea sa spirituală şi morală. Idolatria şi imoralitatea lor au depăşit starea
decăzută a împărăţiei de nord a Israelului dinaintea exilului în Asiria (3:11).
Totuşi, câteva cuvinte apar în mod frecvent în profeţiile lui Ieremia: „părăsit”/
„a părăsit” ( apar de douăzeci şi patru de ori); „necredincios” (apare de nouă
ii ori); şi „întoarcere” (apare de patruzeci şi cinci de ori). Aceste capitole se adre
sează în special celor necredincioşi. Iuda L-a părăsit pe Dumnezeu; lui Ieremia
i s-a dat însărcinarea să avertizeze cu privire la judecata iminentă; încă nu era
|
prea târziu ca poporul să se pocăiască şi să scape astfel de condamnare:
|j
„întoarce-te, necredincioasă Israel, zice Domnul.” „Nu voi arunca o
privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt milostiv, zice Domnul,
şi nu ţin mânie pe vecie.
: Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredin
cioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la
dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu,
zice Domnul.”
(3:12-13)
Evenimentele care se petrec în casa olarului ilustrează importanţa întoar

cerii neîntârziate la Dumnezeu. Vasul zdrobit putea fi prelucrat şi remode-
lat câtă vreme lutul era încă umed (18:4-6), dar când este tare şi uscat poate
! doar să fie zdrobit în bucăţi (19:11). Oportunitatea pocăinţei nu este oferită la
nesfârşit.
i O promisiune minunată (care aminteşte de cuvintele din Isaia 55:6-7) este
i
i dată celor care aud sau citesc: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi
; căuta cu toată inima.
I Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul...” (29:13-14).
'I
leremia 563
5. Singurătate
Un simţământ groaznic de izolare şi singurătate trebuie să-l fi cuprins pe
leremia în acei ani întunecaţi. Nimeni nu voia să asculte mesajul transmis de
el din partea lui Dumnezeu. Familia lui, prietenii, vecinii, oamenii şi con
ducătorii au respins cuvintele propovăduite de el şi s-au întors împotriva lui.
Chiar şi conducătorii religioşi îl dispreţuiau. Prorocii şi preoţii i s-au împo
trivit şi au uneltit să-l omoare. leremia a suferit precum Profetul mai mare
despre care se scria: „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit
cu suferinţa” (Isaia 53:3). *•
Câtă relevanţă au credincioşia şi curajul lui leremia pentru zilele noastre!
Popoarele din Vest care par să fie înclinate înspre iad, prin subminarea orică
rei legi etice bazate pe Scripturi, religia din instituţii care respinge doctrinele
majore ale credinţei şi promovarea într-un mod activ şi public a imoralităţii
şi a iniţiativelor interreligioase, misticismul şi existenţialismul care domină
chiar şi bisericile evanghelice, fac ca simţământul de singurătate şi presiunea
la conformare să fie de nesuportat. Conducătorii religioşi din zilele noastre nu
ştiu cum să „roşească” (8:12; v. 11).
Concluzii
Expresia „v-am vorbit/trimis dis-de-dimineaţă” apare de şase ori în această
carte (7:13,25; 26:5; 29:19; 32:33; 35:15). Singurul loc unde mai apare aceasta
este 2 Cronici 36:15, unde Ezra probabil că a împrumutat-o de la leremia. Ea
este deosebit de relevantă într-o carte care conţine atâtea mesaje de avertizare,
mustrare, provocare, judecată şi pedeapsă. Dumnezeu trimite multe avertizări
lui Iuda. Faptul că El îşi dezvăluie judecata când încă mai este timp pen
tru pocăinţă şi pentru evitarea pedepsei constituie o dovadă puternică a milei
Sale. Profeţiile lui leremia arată cu solemnitate spre o condamnare mult mai
teribilă, întrucât ni se spune că „le este rânduit oamenilor să moară o singură
dată, şi după aceea vine judecata” (Evrei 9:27). „Căci, dacă ... orice abatere şi
orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă
stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?” (Evrei 2:2, 3)-mântuire care
poate fi găsită în Cel Promis, Mesia, Isus Cristos.
f ■
:
'
:
I?! .*
■
&
r
■
:
ţ i
l
!
. ■
.
■
.
Plângerile lui leremia
(poeme pentru înmormântare)
Autor: leremia
(probabil)
Idee centrală: Ameninţarea judecăţii
Temă:
Starea decăzută produsă de păcat
„O! voi, care treceţi pe lângă mine,

priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!"
Plângerile lui leremia 1:12
Cuprins
1. Primul poem: nimicirea Ierusalimului 1:1-22

i. Durerea profetului 1:1-11
a. Ierusalimul este pustiit 1:1-7
b. Recunoaşterea păcatului 1:8-11
ii. Durerea cetăţii 1:12-22
a. Apel către trecători 1:12-19
b. Rugăciune către Domnul 1:20-22
2. Al doilea poem: Mânia dreaptă a lui Dumnezeu 2:1-22

! i. Mânia Domnului 2:1-14
ii. Trecătorii batjocoresc 2:15-16
iii. Avertisment cu privire la pedeapsa Domnului de altădată 2:17
5 iv. Cetatea strigă către Domnul 2:18-22 '
'
j 3. Al treilea poem: suferinţa şi speranţa profetului

!'• şi a poporului 3:1-66
i. Suferinţele profetului 3:1-20
ii. Speranţa profetului 3:21-36
iii. Suveranitatea şi dreptatea Domnului 3:37-39 >
!i iv. Un apel către naţiune 3:40-54
li i
v. încredere în Dumnezeul care răspunde la rugăciune 3:55-66
4. Al patrulea poem: asedierea Ierusalimului 4:1-22

i. Terorile asediului ilustrate 4:1-10
ii. Cauza asediului: judecata dreaptă a lui Dumnezeu 4:11-16 i
iii. Cruzimea Edomului 4:17-20
iv. Pedeapsa Edomului 4:21-22
5. Al cincilea poem: rugăciune pentru restaurarea Israelului 5:1-22

i i. Apel la îndurare faţă de suferinţa Israelului 5:1-6
l
ii. Mărturisirea păcatului 5:7
iii. Marea suferinţă 5:8-18
i iv. O rugăminte sinceră pentru restaurare 5:19-22
Ii
:i
Plângerile lui leremia
înmormântările nu sunt evenimentele cele mai fericite. Chiar şi atunci

când există „speranţa asigurată a învierii din morţi”, există suferinţa şi durerea
celor rămaşi în urmă. Deşi credincioşii nu se „întristează ca ceilalţi, care n-au
nădejde” (1 Tesaloniceni 4:13), ei totuşi suferă. Cartea Plângerile lui leremia
este o carte a poemelor funerare. Este o carte tristă, probabil cea mai dureroa
să din Vechiul Testament. „Profetul care plânge”, leremia, compune cinci po
eme în timpul în care suferă din pricina capitalei Ierusalim. Acest monument
deosebit închinat gloriei, bunătăţii şi harului lui Dumnezeu a fost transformat
în dărâmături. Poporul a fost înfrânt, umilit, măcelărit sau dus cu forţa în
robie. Pedeapsa grea, anunţată cu multă vreme în urmă de Dumnezeul cel
viu, a venit cu putere peste popor. Ani la rând oamenii din popor au trăit în
idolatrie, căutând numai soluţii politice pentru rezolvarea problemelor lor, re
fuzând cu indiferenţă şi aroganţă să-L recunoască pe Domnul şi să se întoarcă
la El cu pocăinţă şi ascultare. în timp ce alte texte din Scriptură descriu eve
nimentele oferind detalii istorice (2 împăraţi 25:1-21; leremia 52:7-30), cartea
Plângerile lui leremia exprimă sentimente de descurajare totală, de adâncă
suferinţă şi de mare durere experimentate de cei cărora le pasă de scopurile lui
Dumnezeu şi de binele poporului Său.
Autor
Cu toate că nu se menţionează nicăieri autorul, nici în această carte şi nici
în altă parte a Scripturilor, conţinutul, stilul, limbajul şi împrejurările indi
că toate către profetul leremia, după cum susţine tradiţia. Totuşi, problema
paternităţii acestei cărţi „nu necesită argumentare, întrucât textul nu insistă
asupra acestui aspect, iar interpretarea lui nu depinde de aceasta”.1
Context istoric
Existenţa Israelului pe teritoriul ţării promise depindea de împlinirea po-
runcilor legământului pe care Dumnezeu l-a încheiat la Sinai (Deuteronomul
28:63-29:1). în ciuda actelor repetate de răzvrătire, a idolatriei voite şi imorali

tăţii, Domnul i-a îndemnat cu credincioşie la pocăinţă şi la restaurarea relaţiei
cu El. în urma morţii împăratului Iosia, poporul micului regat de sud al lui
Iuda, israeliţii rămaşi în ţara promisă, au intrat în ultima fază a decăderii lor
care îi conducea înspre distrugere. Acum, după 23 de ani de zbateri şi trage
die, patru împăraţi răi şi trei mari invazii din partea Babilonului, procesul dis
trugerii lor s-a încheiat. Poporul este nimicit şi împrăştiat; cetatea Ierusalim
este transformată în ruine.
Cartea Plângerile lui Ieremia a fost scrisă la puţin timp după cea de a tre
ia invazie asupra Ierusalimului de către forţele babiloniene ale împăratului
Nebucadneţar (586 î.Cr., invaziile precedente având loc în anii 605 î.Cr. şi 597
î.Cr.). Cu această ultimă ocazie, Ierusalimul a fost distrus; Templul, împreună
cu palatul împăratului, toate casele fastuoase şi zidurile cetăţii au fost complet
dărâmate (Ieremia 52:12-14; 2 împăraţi 25:9-10). Profeţiile privitoare la jude
cata lui Dumnezeu asupra poporului, încredinţate lui Ieremia de Domnul, au
fost transmise cu credincioşie şi consemnate (Ieremia 36:2, 27-28), iar acum
s-au împlinit întru totul. Şi totuşi, inima profetului nu este cuprinsă de satis
facţie sau de mângâiere la gândul că profeţiile sale s-au adeverit, iar astfel el
s-a dovedit a fi un adevărat profet al Dumnezeului celui viu. Dimpotrivă, el
stă şi plânge. El este în agonie, întrucât plânge pentru poporul lui: mulţi au
fost omorâţi; mulţi au fost luaţi prizonieri; singurii supravieţuitori au devenit
emigranţi, iar cetatea a ajuns în ruină. Este o privelişte tristă care stă ca măr
turie pentru venirea judecăţii demult prezisă, din plin meritată şi dreaptă a lui
Dumnezeu.
Probabil că Ieremia a compus aceste plângeri în timp ce stătea pe deal şi
privea ruinele din jur, cu puţină vreme înainte de a fi dus în Egipt (Ieremia
43:1-7).
Structură
I
Patru dintre cele cinci capitole ale cărţii Plângerile lui Ieremia sunt scrise
sub formă de acrostih, având la bază cele 20 de litere ale alfabetului ebraic, fi
ecare verset începând cu o literă în ordine alfabetică. Capitolul 5, deşi conţine
22 de versete, nu este scris sub formă de acrostih. Capitolul 3 este alcătuit din
: 66 de versete, trei versete începând cu AleJ2, prima literă a alfabetului, urmă
toarele trei cu Bet, cea de-a doua literă a alfabetului, şi aşa mai departe, până
la sfârşitul alfabetului. Acest format de acrostih a fost folosit, probabil, pentru
ca versetele să poată fi mai uşor reţinute. i
:
2 Literele din alfabetul ebraic sunt arătate în Psalmul 119. Psalmul acesta este de aseme
nea prezentat sub formă de acrostih.
I
!
M
Plângerile lui leremia 569
Fiecare capitol conţine un poem: în fiecare poem se face referire la sta

rea deplorabilă şi ruinată a Ierusalimului, consecinţa pedepsei aspre pe care o
aplică Domnul asupra poporul Lui şi o mărturie pentru cei ce urmau să-l vadă
în această stare. Primele trei poeme se încheie fiecare cu o rugăciune către
Domnul. Al patrulea (capitolul 4) nu conţine nicio rugăciune, dar al cincilea
poem (capitolul 5) este în întregime o rugăciune.
Primul poem: nimicirea Ierusalimului (1:1-22)

Plângerile lui leremia descriu „înmormântarea unei cetăţi”3. Această carte
conţine toate semnele unui martor ocular la căderea Ierusalimului, la paragina
şi disperarea în care a căzut totul. Cetatea-Templul, palatul, casele şi ziduri
le-a ajuns o ruină. Teroarea anunţată de atâta timp şi total ignorată a căzut
acum asupra Ierusalimului. leremia descrie ruinarea Ierusalimului şi suferinţa
exilaţilor. Capitala este personificată ca fiind o văduvă care plânge, căreia
i-au fost luaţi soţul şi copiii. Părăsită, ea strigă: „Uită-Te, Doamne, şi priveşte
cât de înjosit sunt!” (1:11). Poporul prin care urma să vină marea mântuire a
ajuns atât de idolatru şi de rău încât Domnul a trebuit să-l pedepsească aspru.
Devastarea Ierusalimului este plină de groază!
De-a lungul plângerilor, profetul mărturiseşte clar că prezenta judecată
este rezultatul răzvrătirii şi al păcatului (1:8). El îşi imaginează Sionul4 vor
bind şi plângând din pricina suferinţei. El recunoaşte că pedeapsa este meri
tată şi că Domnul este pe deplin drept în adoptarea pedepsei: „Domnul este
drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui” (1:18).
Cu toate că nimicirea Ierusalimului este o judecată de la Dumnezeu, totuşi
strigătul se adresează celor care au pricinuit această devastare, astfel încât ei să
fie pedepsiţi (1:21-22). Chiar dacă Domnul a folosit popoarele vecine pentru
a-Şi pedepsi poporul, totuşi aceste popoare se fac vinovate pentru atrocităţile
şi răutatea lor.
Al doilea poem: mânia dreaptă a lui Dumnezeu (2:1-22)

Cu toate că babilonienii au fost cei care au invadat, au cucerit şi au distrus
Ierusalimul, ei au fost doar agenţii acestei nimiciri. Domnul a fost Cel care
Şi-a pedepsit poporul prin intermediul babilonienilor. Domnul, Apărătorul
Israelului, Şi-a supus poporul la condamnarea îngrozitoare:
Şi-a încordat arcul ca un vrăjmaş ... a prăpădit... Şi-a vărsat... urgia... (2:4)
3 Nelson, Complete Book ofBible Maps and Charts, p. 220.
4 Vezi explicaţia în capitolul despre leremia, pp. 558-589.
570 Vechiul Testament Explicat şl Aplicat
Domnul este Cel care a distrus Templul, a încheiat sărbătorile şi i-a lepă
dat pe împărat şi pe preot (2:6).
Sunt arătate clar motivele pentru care Dumnezeu Şi-a dezlănţuit mânia
împotriva poporului Israel. Oamenii rămaşi în viaţă sunt îndemnaţi: „Varsă-ţi
inima ca nişte apă, înaintea Domnului!” (2:19). Cu toate că israeliţii îşi merită
pedeapsa pe care au primit-o, totuşi ei încă sunt poporul lui Dumnezeu (2:20).
Profetul vorbeşte în numele poporului, rugându-L pe Dumnezeu să Se uite
cu îndurare la suferinţa lor şi să arate milă faţă de ei.
Al treilea poem: suferinţa şi speranţa profetului şi a

poporulufţBrl-ââ)’
Profetul se identifică pe sine cu poporul, trăind alături de ei suferinţele şi
tristeţile lor. El îşi varsă inima în suferinţă la vederea pedepselor, însă în mij
locul durerii şi agoniei, rămâne încrezător în Dumnezeul lui Israel, ale cărui
caracter şi promisiuni sunt atât de stabile încât cei din poporul Lui se pot în
crede în El, îşi pot pune încrederea în Domnul în momente când tot ce există
în jurul lor strigă „Fără speranţă!” Credinciosul răspunde:
Şi credincioşia Ta este atât de mare!

„Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu;
de aceea nădăjduiesc în El.
(3:23, 24)
„în faţa morţii şi a distrugerii, când întreaga viaţă pare să se prăbuşească,

Ieremia transformă tragedia într-o biruinţă a credinţei. In trecut, Dumnezeu nu l-a
dezamăgit. Dumnezeu a promis să rămână credincios şi în viitor. La Dumnezeul
pe care Ieremia îl cunoaşte şi îl iubeşte, el găseşte speranţă şi alinare.”5
Conştient de faptul că pedeapsa este pe deplin meritată şi că Domnul este
în totalitate neprihănit şi drept în atitudinea Lui faţă de Israel, profetul se în
i crede totuşi în mila lui Dumnezeu: „El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâh
neşte bucuros pe copiii oamenilor” (3:33).
în timp ce se arată mereu că tema dominantă este condiţia jalnică în care a
ajuns poporul lui Iuda, se recunoaşte clar şi cauza care a dus la această stare-
necredincioşia, neascultarea şi răzvrătirea faţă de Dumnezeul cel viu. Astfel,
profetul strigă către popor:
I Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoar-

cem la Domnul.
s Wilkinson and Boa, Talk Thru the Old Testament, p. 207.
Să ne înălţăm şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:

„Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”
(3:40-42)
Al patrulea poem: Asedierea Ierusalimului (4:1-22)

Gloria din trecut a Israelului este în contrast cu suferinţa pe care o expe
rimentează în prezent. Profetul descrie din nou judecăţile înfricoşătoare care
au căzut asupra Ierusalimului. Sunt folosite o serie de imagini pentru a descrie
condiţiile îngrozitoare: aurul curat care a devenit neclar; pietre preţioase la fel
de lipsite de valoare ca şi lutul; îngrijirea pruncilor şi a copiilor mici; traiul bun
în paragină. Sub asediu, oamenii se aseamănă cu nişte morţi care umblă (4:8).
leremia prezintă o altă imagine vie a căderii Ierusalimului. Tragedia a lovit
ţ
cu putere; situaţia este îngrozitoare: invazii, distrugere, ruină şi lipsa oricărei
speranţe.
Al cincilea poem: 0 rugăciune pentru restaurarea

Israelului (5:1-22)
Pedeapsa lor s-a încheiat. într-un poem dedicat rugăciunii pentru milă,
se face apel la îndurarea Domnului: „Uită-Te şi vezi-ne ocara!” (5:1). Israeliţii
vorbesc, mărturisesc şi cer Domnului iertare şi eliberare. Poporul a devenit
atât de rău, încât Domnul a părăsit Templul, cetatea, ţara şi poporul. Nu exis
tă nicio siguranţă cu privire la întoarcerea Lui în mijlocul lor. Singura rugă
minte, singura speranţă, este ca Domnul să Se îndure de poporul Său.
1. leremia ca un tip al lui Cristos
leremia, „profetul care plânge”, manifestă o durere profundă faţă de
Ierusalim. Şase sute de ani mai târziu, un Altul va întrezări condamnarea
iminentă care cade peste Ierusalim. Despre Domnul Isus Cristos este scris:
„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, şi a zis: „Dacă
ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea!
Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjma
şii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate
părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău;
şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai
fost cercetată” (Luca 19:41-44).
Ieremia a strigat:
Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mânia aprinsă; a aprins în Sion
un foc, care-i mistuie temeliile ... Iată roada păcatelor prorocilor săi, a
nelegiuirilor preoţilor săi, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor
neprihăniţi!
(4:11,13; Faptele Apostolilor 3:14-15)
Domnul Isus a strigat: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi

ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine!
(Matei 23:37)
2. Mântuitorul în suferinţă
Deşi cartea Plângerile lui Ieremia nu conţine prorocii directe privitoare
la Mesia cel promis, există în ea câteva versete care prefigurează răstignirea
■
; Mântuitorului:
■i
; O! voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo
durere ca durerea mea.
(1:12)
Toţi trecătorii bat din palme asupra ta, şuieră şi dau din cap ... Toţi
vrăjmaşii tăi deschid gura împotriva ta, fluieră, scrâşnesc din dinţi...
(2:15-16; cf. Psalmul 22:13; Matei 27:39-44)
i
Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
j (3:8; cf. Psalmul 69:12; Matei 26: 67-68)
j : Am ajuns de tot râsul poporului meu, şi toată ziua sunt pus în cân
tece de batjocură de ei.
: : (3:14; cf. Psalmul 69:12; Matei 26:67-68)
:
■ Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin6 şi la otravă!
(3:19; cf. Psalmul 69:12; Matei 27:34)
să dea obrazul celui ce-1 loveşte, şi să se sature de ocări.

î (3:30; cf. Psalmul 69:20; Isaia 50:6; Luca 22:63-64)
6 O plantă lemnoasă cu gust amar.

Ii j
: U
Aplicaţie
1. Viaţa fără Dumnezeu
Starea unui popor fără Dumnezeu este descrisă în termenii negăsirii „odih
nei” (1:3), „păşunii” (1:6) şi a unui „mângâietor” (1:9). In Cristos toate aceste
neajunsuri sunt îndreptate: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu
vă voi da odihnă” (Matei 11:28). „Eu Sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine,
va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune” (Ioan 10:9; Psalmul 23:2).
„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va
da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevă
rului” (Ioan 14:15-17).
f
2. Credincioşia lui Dumnezeu

In ciuda împrejurărilor atât de sumbre în care se află leremia şi poporul lui
Dumnezeu, în cuvintele lui răsună nota adevăratei credinţe şi a încrederii:
Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la ca

păt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de
mare!
(3:22-23)
Chiar şi în circumstanţele cele mai sumbre, poporul Domnului îşi poate

pune încrederea în Dumnezeu:
f Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său!

Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui.
(Isaia 50:10)
Concluzie
I leremia a scris două cărţi: prima, o colecţie de prorocii, istorie şi biografie,
care cuprinde anii până la căderea Ierusalimului, o carte de avertizări şi pro
vocare; cea de-a doua, o colecţie de poeme care privesc în urmă după căderea
Ierusalimului, o carte despre durere şi suferinţă profundă. Această a
carte este cartea Plângerilor lui leremia, în cuprinsul căreia Ieremia^gcpnmă
cea mai adâncă agonie a minţii şi a inimii, însă el declară neîncetîjKfintei5iaêCa
dreptatea şi suveranitatea lui Dumnezeu în judecăţile pe care le-a vi&llâsu-
pra lui Iuda. ^*3=-=**
:
Nimeni nu-L putea acuza pe Dumnezeu de lipsă de răbdare. După sute

de ani de avertizări repetate, ameninţări şi rugăminţi, pedeapsa Domnului
a căzut asupra lui Iuda. Ieremia vorbeşte în numele lui şi al compatrioţilor
lui, răspunzând acestei judecăţi drepte cu tristeţe, mărturisire şi pocăinţă, şi
cerându-I lui Dumnezeu îndurare. în mijlocul plângerilor sumbre, pline de
agonie, există o rază de speranţă. Domnul va fi credincios faţă de promisiuni
le legământului; El îşi va restaura poporul. Mare este credincioşia Lui (3:23).
Chiar şi cuvintele de încheiere exprimă o nădejde privitoare la viitor:
întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile

ca cele de odinioară!
Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mâniat Tu pe noi peste
măsură de mult?
(5:21-22)
! Situaţia este critică; din perspectivă umană, este lipsită de speranţă. Totuşi,
i Ieremia se încrede în promisiunile lui Dumnezeu. Promisiunile legământu
lui faţă de Avraam, Moise, David şi Iuda nu vor fi încălcate. Ca şi în cazul
lui Avraam cu ani în urmă, şi despre Ieremia se poate spune că „nădăjduind
împotriva oricărei nădejdi, el a crezut” (Romani 4:18). Circumstanţele exte
rioare, raţiunea şi toate motivele din lume nu pot înlătura încrederea credin
ciosului în Cuvântul lui Dumnezeu: „Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi
oamenii să fie găsiţi mincinoşi” (Romani 3:4).
i
■
!
;
Ezechiel
(„Dumnezeu dă putere")
Autor: Ezechiel
i Ideea centrală: Gloria Domnului

I
f
Temă:
Asprimea şi bunătatea lui Dumnezeu
„Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit. Glasul

Său era ca urletul unor ape mari, şi pământul strălucea de slava Sa."
Ezechiel 43:2
:
!
Cuprins
I. Domnul îl trimite pe Ezechiel 1:1-3:27
1. Vedenii de la Domnul 1:1-28

i. Vremea vedeniei 1:1-3
ii. Cele patru făpturi vii 1:4-14
iii. Cele patru roţi 1:15-21
iv. Cerul 1:22-25
v. Arătarea unui om 1:26-28
2. Atribuirea sarcinii 2:1-3:27

.
i i. Mesajul este adresat israeliţilor 2:1-10
ii. „Mâncare" pentru profet 3:1-3
; iii. Conţinutul mesajului 3:4-11
!
iv. Profetul purtat de Duhul 3:12-14
v. Rezumarea responsabilităţilor 3:15-21
vi. Arătarea gloriei Domnului 3:22-27
i II. Judecăţi împotriva lui luda înainte de căderea Ierusalimului

4:1- 24:27
1. Patru semne care arătau spre asedierea din viitor a Ierusalimului
4:1-5:17
i. Cărămida 4:1-3
ii. Profetul culcat pe o coastă 4:4-8
iii. Hrănirea lui cu pâine spurcată 4:9-17
iv. Părul ras de pe cap şi de pe barbă 5:1-4
v. Explicarea semnelor 5:5-17
; :
2. Două mesaje privind judecata iminentă 6:1-7:27
i. Nimicirea lui luda 6:1-14
j
ii. Nimicirea întregului popor 7:1-27
j
!
Ezechiel 577
3. Vedenii despre nimicirea Ierusalimului şi rămăşiţa promisă

8:1-11:25
V i. Vedenia gloriei lui Dumnezeu în cetate 8:1-4

ii. Vedenia urâciunilor din templu 8:5-18
iii. Vedenia uciderii cetăţenilor 9:1-11
iv. Vedenia îndepărtării gloriei 10:1-8
v. Vedenie cu roţi şi heruvimi 10:9-22
vi. Vedenia celor 25 de prinţi răi 11:1-12
vii. Promisiunea unei rămăşiţe 11:13-25
4. Simboluri ale judecăţii 12:1-24:27

i. Pregătiri pentru robie 12:1-16
ii. Mâncând cu teamă şi nelinişte 12:17-28
iii. Avertizări împotriva prorocilor falşi 13:1-23
iv. Avertizare împotriva bătrânilor 14:1-23
v. Ierusalimul e o viţă bună doar să fie arsă 15:1-8
vi. Căsătoria şi necredincioşia Israelului 16:1-63
vii. Pilda vulturilor şi a viţei 17:1-24
viii. Responsabilitate personală pentru păcat 18:1-32
ix. Plângeri pentru prinţii Israelului 19:1-14
x. Avertizări finale înainte de căderea Ierusalimului 20:1-24:27
:
: III. Judecăţi împotriva popoarelor înconjurătoare 25:1-32:32
IV. Prorocii despre întoarcere şi restaurare 33:1-48:35

1. întoarcerea israeliţilor în propria ţară 33:1-39:29
i. Responsabilitatea străjerului 33:1-33
ii. Păstori iresponsabili 34:1-31
iii. Judecata împotriva Muntelui Seir (Edom) 35:1-15
iv. Binecuvântări asupra Israelului 36:1-37:28
v. Judecata împotriva lui Gog, Magog şi a altora 38:1-39:29
2. Restaurarea Israelului 40:1-48:35

i. Noul Templu 40:1-43:27
ii. O nouă închinare 44:1-46:24
iii. Cetatea restaurată a lui Dumnezeu 47:1-48:35
'■
•;
Ezechiel
s
Numele Ezechiel înseamnă „Dumnezeu dă putere”. Acest profet, luat în

captivitate şi întâmpinând o împotrivire puternică din partea compatrioţilor
israeliţi în exil (3:8-9), avea nevoie de curajul şi hotărârea pe care doar Domnul
le putea asigura. Lucrarea lui a fost extraordinară. Cartea care-i poartă nume
le prezintă un om extrem de hotărât, profund convins de nevoia de a asculta
de Legea lui Dumnezeu, dar cu toate astea cu o inimă caldă de păstor. Bun
cunoscător al teologiei practice, el avea o dragoste adâncă faţă de poporul lui
Dumnezeu. Profetul declară suveranitatea şi gloria lui Dumnezeu, pe de o
parte, şi responsabilitatea personală a păcătosului, pe de altă parte.
Cartea este greu de interpretat deoarece este plină de imagini simbolice.
Autorul foloseşte vedenii, prorocii, pilde, semne şi acte simbolice pentru a
;
dramatiza mesajul lui Dumnezeu faţă de poporul Lui aflat în captivitate şi
faţă de cei care se mai află în Ierusalim. Peste secole, apostolul Petru avea să
I
■■ i
spună despre scrierile fratelui său apostol Pavel: „... In ele sunt unele lucruri
grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe
celelalte Scripturi, spre pierzarea lor” (2 Petru 3:16). Cartea lui Ezechiel este
expusă unor astfel de interpretări greşite. Complexitatea nu trebuie să îngă
duie, totuşi, să umbrească lecţiile clare şi minunate pe care le conţine această
carte măreaţă.
! i
Autor
Ezechiel a prorocit în exilul din ţara Babilonului. Cartea este autobiografi-
că-e scrisă la persoana I, singular. Multe dintre prorocii sunt datate cu atenţie
şi se descrie locul unde acestea sunt primite. Concordanţa dintre modul de
gândire şi de aranjare a ei dovedeşte faptul că întreaga carte este consemnată
; de o singură minte.1 în afară de propria sa carte, profetul nu mai este menţio
nat în Vechiul Testament (1:3; 24:24).
Expresia „în al treizecilea an” (1:1) este, probabil, o referire la vârsta lui
Ezechiel. Dacă într-adevăr la acestea se referă, el s-a născut în anul 622 î.Cr.
în timpul domniei evlaviosului împărat Iosia (640-609 î.Cr.). Un an mai
!
ta
Ezechiel 579
târziu, Cartea Legii a fost descoperită în timp ce Templul era restaurat (2

Cronici 34:14). Prin urmare, Ezechiel a crescut în zilele bune ale restaurării
morale a poporului (2 împăraţi 22:1-23:25). Ca fiu de preot, el trebuie să fi
experimentat direct schimbările aduse de Iosia în templu şi în închinarea de
la templu. Mai târziu, ca adolescent, el probabil că a aflat vestea tristă despre
moartea lui Iosia în mâinile faraonului Neco la Meghido (2 împăraţi 23:29;
2 Cronici 35:20-25) şi a fost martor la cumplitul declin spiritual şi moral din
anii imediat următori.
Ezechiel facea parte, probabil, din aristocraţia Ierusalimului (1:1-3; 2
împăraţi 24:14) şi, asemenea lui Ieremia, era din linia preoţească. Pe când se
afla încă în Ierusalim, fâră îndoială, Ezechiel l-a auzit pe Ieremia predicând
în mai multe rânduri. Mesajul lui Ezechiel şi cel al lui Ieremia prezintă dife
rite similitudini (vezi Ieremia 29). Din modul de a gândi, perspectivă şi via
ţă, este evident că Ezechiel fusese pătruns de mesajul profetic al lui Ieremia:
„Niciodată nu s-a înduioşat până la lacrimi aşa cum a făcut Ieremia, dar vede
nia sa privind eliberarea de pe urmă a poporului prin biruinţa lui Iehova este
mult mai clară în mesajele sale.”2
Este posibil ca tânărul Ezechiel să fi ştiut de prorocii Habacuc şi Ţefania,
întrucât proroceau în Iuda în aceeaşi perioadă. Un alt contemporan al lui
Ezechiel a fost Daniel, care avea cam aceeaşi vârstă şi, de asemenea, a cres
cut în vecinătatea cetăţii Ierusalimului. Daniel a fost luat în captivitate în
timpul primei invazii a Ierusalimului, de către împăratul Nebucadneţar al
Babilonului (605 î.Cr.), la mijlocul adolescenţei, şi a început activitatea profe
tică în acelaşi an (Daniel 1:1-7). Ezechiel a fost luat în captivitate opt ani mai
târziu, după cea de-a doua invazie a Ierusalimului de către Nebucadneţar (2
împăraţi 24:10-16). Pe vremea aceea, Daniel era bine-cunoscut în Babilon
prin implicarea lui la curtea împăratului.3 Ieremia nu a fost luat în captivitate,
ci a rămas în Ierusalim.
Context istoric
După moartea împăratului Iosia, faraonul Neco al Egiptului l-a detronat
pe succesorul lui Iosia, împăratul Ioas, întemniţându-1 la Ribla (2 împăraţi
23:33-34), şi l-a aşezat pe tronul lui Iuda pe fratele lui mai mare, Eliachim
(al cărui nume a fost schimbat în Ioiachim), ca vasal al Egiptului. După ce
babilonienii au înfrânt Egiptul la Carchemiş (Ieremia 46:2), ei s-au întors
împotriva lui Iuda.
3 Prorocul Daniel este menţionat de trei ori în cartea lui Ezechiel (14:14, 20; 28:3).
Prorocul Ieremia este menţionat în prorocia lui Daniel (Daniel 9:2).
în prima invazie babiloniană4 a Ierusalimului (605 î.Cr.), împăratul Ioia-

chim al lui Iuda a fost luat în captivitate, apoi eliberat, şi i s-a îngăduit să rămâ
nă pe tronul lui Iuda după ce ajurat loialitate faţă de împăratul Nebucadneţar.
1 Descendenţii împăratului Ioiachim, câţiva nobili şi câţiva copii au fost, totuşi,
i luaţi în captivitate în Babilon (Daniel 1:1-3; 2 Cronici 36:5,6). La scurt timp,
1 ! Ioiachim s-a răsculat împotriva Babilonului şi s-a alăturat din nou Egiptului.
La opt ani după prima invazie, babilonienii au atacat din nou Ierusalimul
1 I
(597 î.Cr.), pe vremea când Ioiachin, fiul de 18 ani al împăratului Ioiachim,
a urmat pe tronul lui Iuda. După o domnie de numai trei luni (2 Cronici
36:9-10), Ioiachin a fost luat în captivitate, împreună cu restul nobilimii, sol
daţilor şi meseriaşilor din Iuda (2 împăraţi 24:12-16). Printre captivi s-a aflat
şi Ezechiel, în vârstă de 20 de ani (1:1-2; 33:21). Doar cei mai săraci oameni au
rămas în Ierusalim. Unsprezece ani mai târziu, în urma celei de-a treia invazii
a Babilonului, Ierusalimul a fost complet distrus.
ii!
:;
723 586 ^ şi perşilor (Ani Î.Cr.)
t
; Sfârşitul *
; împărăţiei Ezechiel >■
Decretul
de nord a lui Cir
Israelului 538
j
Daniel
Naum
Jefania Prima A doua A treia
n Proroci leremia
Hagai
:j I Zaharia I 1
Maleahi
losia 640-609
împărăţiei Ioiachim 609-598
de sud a lui 538 58 444
Ioiachin 598-597
I
luda, prorocii şi împăraţii ei înainte, în timpul şi în urma

exilului
!
;
După cinci ani petrecuţi în exil pe tărâmul Babilonului, Ezechiel şi-a
4 Babilonienii mai sunt cunoscuţi şi sub denumirea de „haldei” (ex. leremia 32:5; Daniel 1:4).
(
i
Ezechiel 581
început lucrarea de slujire profetică (1:1-2). El a fost chemat în slujire la vârsta

de 30 de ani, acelaşi an în care şi-ar fi început slujirea ca preot dacă ar fi rămas
în Ierusalim (Numeri 4:3). Slujirea lui urma să dureze cel puţin 22 de ani (1:2;
29:17; cca 592-570 Î.Cr.).
Câţiva dintre exilaţi au fost întemniţaţi sau arestaţi la domiciliu; alţii au
fost luaţi ca sclavi; celor care au rămas li s-a permis să trăiască în libertate în
casele lor (Ieremia 29:1-7; Ezra 2:59; Neemia 7:61). Ezechiel s-a aflat printre
cei privilegiaţi, rămânând să trăiască în propria lui casă (8:1) în Tel Abib, unul
dintre principalele cartiere evreişti situate în apropiere de Babilon (vezi 3:15).
Casa lui Ezechiel a devenit un loc frecvent de întâlnire pentru bătrânii evrei
aflaţi în exil (8:1; 14:1; 20:1).
In acelaşi timp, Ieremia slujea în comunitatea mică a israeliţilor din
Ierusalim. Daniel slujea în curtea împăratului Nebucadneţar, iar Ezechiel
slujea printre exilaţii evrei. In Ierusalim, Ieremia a avut de întâmpinat proble
me; Daniel a înfruntat o cruntă opoziţie la curtea babiloniană; şi Ezechiel s-a
confruntat cu împotrivire puternică din partea exilaţilor evrei şi avea nevoie
de o frunte „ca un diamant, mai aspră decât stânca” (3:9).
Structură
Cetatea Ierusalimului rezistase deja la două mari invazii, dar judecata lui
Dumnezeu încă nu se încheiase. Certitudinea continuării judecăţii este ilus
trată în vedenia lui Ezechiel cu privire la gloria Domnului care se îndepăr
tează mai întâi de Templu şi apoi de cetate. Neamurile din jur vor cădea şi ele
sub judecata divină.
Partea I: Domnul îl trimite pe Ezechiel (1:1-3:27)

Ezechiel îşi începe relatarea autobiografică declarând că „s-au deschis ce
rurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti” (1:1; Isaia 6:1-5). „O vedenie în vre
murile Bibliei era o experienţă miraculoasă a omului cu Dumnezeu cu ocazii
speciale, în cadrul căreia Dumnezeu îi prezenta un adevăr într-o formă pictu
rală sau auditivă.”s Vedeniile şi visele date prorocilor sunt „afirmaţii cu tâlc”,
nu întotdeauna uşor de interpretat:
Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui

într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot aşa este însă cu robul
Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură
către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede
chipul Domnului. (Numeri 12:6-8)
sJensen,/<?n^«!r Survey ofthe O/d Testament, p. 365.
Exilaţii, printre care trăieşte şi lucrează Ezechiel, provin din rândul cla
selor înalte şi talentate din societatea iudaică. Ei sunt un grup privilegiat, cu
noscut pentru neascultarea lor faţă de avertizările prorocilor (2:3-8). Ei sperau
că exilul lor va dura doar o perioadă scurtă, după care se vor putea întoarce
la averile, poziţia şi statutul lor în Iuda. Falşii proroci din Babilon îi făceau
pe captivii israeliţi să creadă că Ierusalimul nu va fi distrus, iar exilaţilor li
se va permite în curând să se întoarcă în ţara lor. Relaţia tot mai bună dintre
împăratul Zedechia al lui Iuda şi Faraonul din Egipt încuraja, fără îndoială,
ideea existenţei unei posibilităţi de restaurare totală. Auzind acestea, profetul
Ieremia trimite exilaţilor evrei o scrisoare în care îi sfătuieşte să se stabilească
în Babilon: „Zidiţi case... sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor... Urmăriţi
binele cetăţii, în care v-am dus în robie... Dar iată ce zice Domnul: «De îndată
ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, îmi voi aduce aminte de voi, şi
voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul
acesta»” (Ieremia 29:5, 7,10).
Ezechiel este chemat să fie străjer pentru Israel şi să transmită avertizări
din partea lui Dumnezeu (3:17). El îşi începe lucrarea confirmând toate cele
spuse de Ieremia şi căutând să-i convingă pe exilaţi de faptul că trebuie să se
întoarcă la Domnul înainte să spere că se vor întoarce la Ierusalim. Sarcina lui
este grea; el se loveşte de împotrivire. Idolatria pe care Ezechiel a văzut-o la
Iii evreii din Ierusalim este cât se poate de evidentă şi printre exilaţii din Babilon.
în primul val de captivitate, judecata lui Dumnezeu nu a reuşit să-i determine
pe primii exilaţi să se pocăiască. Ei nu au crezut că Ierusalimul urma să fie cu
i adevărat distrus de babilonieni. A doua invazie şi exilarea ulterioară a mai mul
tor israeliţi stăvileşte optimismul crescând al poporului. Poporului i se părea
cumplit să accepte faptul că Domnul a dat dominaţie mondială Babilonului,
iar evreii nu numai că vor trebui să se supună de bunăvoie celor care i-au ro
bit, dar şi să lucreze şi să se roage pentru pacea duşmanilor lor (Ieremia 29:7).
: Prorocii Ieremia şi Ezechiel transmit un mesaj unic: Ierusalimul va cădea şi
evreii vor trăi mulţi ani în exil. Ieremia profeţeşte o perioadă de 70 de ani în
exil (Ieremia 25:11; 29:10).6
Partea a ll-a: Judecăţi împotriva lui luda înainte

! de căderea Ierusalimului (4:1-24:27)
Această secţiune conţine în principal vedenii, avertizări şi prorocii privind
vinovăţia poporului lui Iuda şi apropierea nimicirii Ierusalimului. Păcatul este
cel care a declanşat judecata lui Dumnezeu asupra poporului, aducând ro-
!;
bia: „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentru că aţi fost mai
6 Cf. Daniel 9:2, Zaharia 1:12; 7:5,2 Cronici 36:21; Ezra 1:1.
-
Ezechiel 583
îndărătnici decât neamurile care vă înconjoară; pentru că n-aţi urmat porunci

le Mele şi n-aţi împlinit legile Mele, şi n-aţi lucrat nici măcar după legile nea
murilor care vă înconjoară; din pricina aceasta, aşa zice Domnul, Dumnezeu:
«Iată am necaz pe tine, şi voi aduce la îndeplinire în mijlocul tău judecăţile
Mele, sub ochii neamurilor. Din pricina tuturor urâciunilor tale, îţi voi face ce
n-am făcut niciodată, şi nici nu voi mai face vreodată»” (5:7-9).
In vedenia pe care o are, Ezechiel vede păcatele de care se fac vinovaţii bă
trânii casei lui Israel: idoli în templu, femei care varsă lacrimi pentru zeul ferti
lităţii, Taamuz, şi bărbaţi închinându-se la soare (8:10,14,16). Urmând prac
ticile egiptenilor, ei se închină „crocodililor, pisicilor, cârtiţelor, insectelor”.7
Dintre multele vedenii pe care le-a avut Ezechiel, cele mai importante
sunt vedeniile despre slava lui Dumnezeu. Imaginea gloriei lui Dumnezeu
care se îndepărtează de la templu şi din cetate este zugrăvită în felul urmă
tor: în vedenie, profetul vede roţi pe chivotul legământului (10:9); el priveş
te cum gloria lui Dumnezeu se îndrepta spre pragul Templului (10:4), spre
poarta de răsărit (10:19), şi apoi, de la cetate spre Muntele Măslinilor (11:23).
îndepărtarea slavei lui Dumnezeu de la sanctuar şi de la cetate se face încet,
cu reţinere, cu demnitate. „Slava Domnului” este menţionată de 12 ori în pri
mele 11 capitole. Se lasă apoi o îndelungă tăcere. Dar slava Domnului se va
întoarce (43:2, 4-5; 44:4).
Ezechiel nu comunică numai prin cuvinte rostite, ci şi prin acţiunile sim
bolice pe care le întreprinde. Domnul îi spune: „Vreau să fii un semn pentru
casa lui Israel” (12:6). Ezechiel îşi sacrifică în mod voit confortul personal şi
propriile interese. El este dispus să facă orice porunceşte Dumnezeu: „Profetul
a pus în scenă asediul Ierusalimului folosindu-se de o tigaie din fier, schiţând
evenimentele pe o cărămidă (4:1-8) şi servind masa porţionat (4:9-17). El şi-a
ras barba, a împărţit şi a răspândit părul în moduri care prevesteau soarta
cetăţenilor Ierusalimului (5). Şi-a împachetat lucrurile şi a spart zidul cetăţii
pentru a descrie cum va fi exilul poporului (12:1-20). Un fel de «dans al săbi
ei» a devenit o exemplificare concretă a modului în care sabia împăratului din
Babilon se va abate asupra Ierusalimului; strategia împăratului a fost prezen
tată printr-o hartă desenată pe nisip (21:8-23). Totul-începând cu o oală de
gătit pârjolită şi până la moartea soţiei sale-a slujit ca un fel de punere în scenă
a evenimentelor care urmau să facă parte din soarta naţiunii (24).”®
în momentul în care la Ierusalim se relatează părţi din profeţiile anterioare
ale lui Ezechiel, împăratul Zedechia le interpretează a fi prorocii contradic
torii din partea lui Ezechiel şi Ieremia. Unul menţionează faptul că împăratul
7William Greenhill, Exposition ofEzekiel (Edinburgh: Banner ofTruth Trust, 1994
[prima ediţie în anul 1645]), p. 199.
8 Dillard and Longman, An lntroduction to the Old Testament, p. 324.
nu va vedea Babilonul (12:13); celălalt spune că va fi luat în captivitate în

Babilon (Ieremia 21:7). Pe acest considerent, se pare că Zedechia conchide
că Ieremia şi Ezechiel sunt proroci falşi. Dar Domnul va dovedi că aceşti
doi proroci spun adevărul în profeţiile lor. Amândoi prezintă Cuvântul inspi
rat al lui Dumnezeu. După scurt timp va veni Nebucadneţar, care va asedia
Ierusalimul, îl va lua pe Zedechia în captivitate, îi va scoate ochii, „l-au legat
cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon” (2 împăraţi 25:7).
Când Nebucadneţar l-a instaurat prima dată pe Zedechia ca împărat al lui
Iuda, a ftcut cu el un legământ (17:3). Cinci ani mai târziu, fără îndoială odată
cu alianţa împăraţilor Edomului, Moabului, Amonului, Tirului şi Sidonului
(Ieremia 27:3), „Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului” (2
împăraţi 24:20). Această răscoală este văzută ca fiind un păcat grav împotri
va lui Dumnezeu, deoarece Nebucadneţar „îl pusese să jure pe Numele lui
Dumnezeu” (2 Cronici 36:13; Ezechiel 17:13-21).
Ezechiel vorbeşte despre israeliţii din Egipt din zilele Exodului mai mult
i : decât oricare alt profet. Doar în profeţia lui Ezechiel Dumnezeu vorbeşte
despre idolatria lui Israel în Egipt şi hotărârea Lui de a-i distruge din această
cauză (20:1-9). Motivul pentru care nu i-a distrus în acea vreme şi în acel loc a
fost slava Lui proprie: „Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pân
gărit în ochii neamurilor printre care se aflau, şi în faţa cărora Mă arătasem
lor, ca să-i scot din ţara Egiptului” (20:9).
Soţia lui Ezechiel moare la 11 ani după exilul acestuia în Babilon, în
al şaselea an al slujirii profetice, anul în care începe ultimul asediu asupra
Ierusalimului (24:2, 18). Moartea soţiei sale apare ca un semn prin care
Dumnezeu dezvăluie faptul că Ierusalimul nu va fi cruţat (24:16-24).
Partea a lll-a: Judecăţi împotriva popoarelor

înconjurătoare (25:1-32:32)
După declaraţia cu privire la asprimea judecăţii împotriva lui Iuda, pro
fetul este călăuzit să declare judecăţile Domnului asupra celor şapte popoare
dimprejur. Dumnezeu este împotriva acestor popoare nu numai din pricina
păcatului lor de idolatrie, dar şi din pricina ostilităţii lor şi a persecuţiei împo
triva Israelului. Aceste popoare s-au bucurat de căderea Ierusalimului şi l-au
sprijinit pe asupritorul Israelului.
Profeţiile împotriva Egiptului (29:1-32:32) descriu influenţa acestei ţări
întinzându-se pe o perioadă de mai mulţi ani. Egiptenii pricinuiseră adesea
probleme Israelului, fie prin ostilitate directă, fie prin falsă prietenie. Sunt
date şase prorocii împotriva Egiptului, fiecare cu o dată calculată din ziua
Ezechiel 585
exilului împăratului Ioiachin (1:2).9 Faraonul căruia se adresează este faraonul

Hofra (Ieremia 44:30), succesorul faraonului Neco.
Spre deosebire de popoarele menţionate anterior care au fost nimicite de
Nebucadneţar, Egiptul va continua să existe, dar va fi „cea mai neînsemnată
dintre împărăţii, şi nu se va mai înălţa peste neamuri” (29:15). De atunci, el
nu şi-a recăpătat puterea şi influenţa din trecut.
Partea a IV-a: Prorocii despre întoarcere şi

restaurare (33:1-48:35)
Ierusalimul a căzut în anul 538 î.Cr. După ce judecăţile aspre ale lui
Dumnezeu au fost dezlănţuite împotriva Ierusalimului şi Iuda, iar Templul şi
cetatea au fost nimicite, mesajul profetului se schimbă radical. După judecată
se ridică o notă clară şi hotărâtoare de speranţă. Până la capitolul 24:2, mesa
jul de bază al profetului este următorul: „Ierusalimul va cădea”. Din capitolul
34:11 încolo, el priveşte înainte şi proroceşte: „Ierusalimul va fi restaurat”.
Când cade Ierusalimul, gura profetului este liberă să vorbească despre o spe
ranţă viitoare (24:25-27). Odată ce credinţa înşelătoare că Ierusalimul nu va fi
asediat a fost zdruncinată, poporul începe să-l asculte pe Ezechiel. Va avea loc
o restaurare viitoare a Israelului, o trezire spirituală fără precedent. Chiar dacă
cei mai mulţi adulţi nu vor mai vedea acea zi cu ochii lor, totuşi mulţi dintre
copiii lor vor avea posibilitatea să se întoarcă în ţara Israelului.
Capitolele de încheiere conţin o serie de prorocii şi promisiuni de restaura
re. Sunt dezvăluite mijloacele prin care poporul îşi va reprimi gloria:10
■ Prin ascultarea avertizării primite din partea străjerilor spirituali

şi prin pocăinţa de păcate (cap. 33).
■ Prin înlăturarea falşilor păstori şi prin venirea Păstorului Cel Bun
care Se va îngriji de turmă. Va veni vremea când poporul îl va
recunoaşte pe Domnul, iar printre ei se va afla un adevărat profet
(cap. 34).
9 29:1 (în anul al zecelea, în ziua a a douăsprezecea a lunii a zecea); 29:17 (în al douăzeci
şi şaptelea an, în ziua întâi a lunii întâi); 30:20 (în anul al unsprezecelea, în ziua a şaptea a
lunii întâi); 31:1 (în anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia); 32:1 (în anul al doi
sprezecelea, în ziua întâi a lunii a douăsprezecea); 32:17 (în anul al doisprezecelea, în ziua a
cincisprezecea a lunii).
Motivul pentru îndepărtarea de cronologiea strictă a celei de a doua prorocii se ex
plică prin faptul că primele două prorocii trebuie luate împreună. Cea de a doua este un
: „complement” al primei sau o „anexă” a acesteia. Vezi Patrick Fairbairn, An Exposition of
Ezekiel (Minneapolis, Minnesota: Klock and Kock, 1979 [prima ediţie în anul 1851]), p.
326; Ernest W. Hengstcnberg, The Prophecies of the Prophet Ezekiel Elucidated (Edinburgh:
T. &.T. Clark, 1874), p. 250.
10 Bazat pe sugestiile prezentate în Biblia Thompson Chain Reference.
■ Printr-o reformă totală a religiei-un nou exod, poporul Domnului

întorcându-se din exil, un nou legământ, o nouă inimă şi un nou
duh pentru comunitatea restaurată (cap. 36).
■ Prin puterea dată de Duhul Sfânt (cap. 37).
■ Prin înfrângerea duşmanilor lui Israel (cap. 38-39).
■ Prin construirea noului sanctuar (cap. 40-42).
■ Prin întoarcerea slavei lui Dumnezeu (cap. 43).
■ Prin slujirea unei preoţimi credincioase (cap. 44).
■ Prin ape dătătoare de viaţă (viaţă spirituală) curgând din sanctuar
(cap. 47).
■ Prin restaurarea Israelului în ţara lui (cap. 48).
■>
1. Păstorul cel Bun

Condamnarea conducătorilor iresponsabili ai Israelului duce la promisiu
nea intervenţiei lui Dumnezeu: „Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată,
i Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta! Cum îşi cercetează un
păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa îmi voi cerceta
Eu oile, şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină
de nori şi negură. Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări,
şi le voi aduce înapoi în ţara lor... Le voi paşte pe o păşune; acolo se vor odihni
într-un staul plăcut, şi vor avea păşuni grase ...” (34:11-14). :
Printr-o aluzie clară la Psalmul Păstorului (Psalmul 23), este dată o altă
prorocie a venirii Fiului lui David ca Rege şi Păstor: „Voi pune peste ele un
f
singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte,
El va fi păstorul lor. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David !
va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit” (34:23-24). Aceasta
este o referire evidentă la Mesia, întrucât David este mort şi se află în mor 1
mânt (Faptele Apostolilor 2:29). Profeţiile pastorale sunt împlinite la venirea i
Domnului Isus Cristos ca Păstorul Cel Bun (Ioan 10:11-16), Păstorul Cel
Mare (1 Petru 5:4) şi Marele Păstor (Evrei 13:20). Fiul lui Dumnezeu vine să î
adune într-o singură turmă „oile pierdute ale Casei lui Israel” (Matei 15:24) şi
oile pierdute dintre Neamuri. După cum a specificat, „Mai am şi alte oi, care
nu sunt din staulul acesta [şi anume, iudaismul]; şi pe acelea trebuie să le aduc.
Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă [şi anume, evrei şi Neamuri] şi F
un Păstor” (Ioan 10:16).
Ezechiel 587
2. Noul Templu
Distrugerea Ierusalimului şi a Templului prin forţele invadatoare ale ba
bilonienilor (586 Î.Cr.) i-a înspăimântat pe evreii din Babilon (Psalmul 137).
La 12 ani după căderea cetăţii, Ezechiel primeşte vedenia despre noul Templu
din Ierusalim (40:1; 33:21). Când exilaţii se întorc în urma decretului lui Cir
(539 î.Cr.), Zorobabel, încurajat de prorocii Hagai şi Zaharia, reconstruieşte
în Ierusalim Templul (Ezra 5:2; 6:14-16). Insă acesta nu este la fel de măreţ
precum cel prorocit de Ezechiel. Unele elemente ale vedeniei par să depă
şească o înţelegere literală rezonabilă (47:1-12). Astfel, interpretarea trebuie
făcută cu grijă: „Mult rău i-au făcut lui Ezechiel comentatorii dedicaţi citirii
vedeniilor şi alegoriilor într-un mod foarte literal”.11
Templul lui Ezechiel este o imagine simbolică a lui Cristos.12 El este
Templul adevărat şi viu (Ioan 2:19-22), care-Şi adună împreună poporul ca
„pietre vii” pentru a fi „zidite ca să fie o casă duhovnicească” (1 Petru 2:5), „în
El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul”
(Efeseni 2:21; 1 Corinteni 3:16; 6:19). E. J. Young rezumă capitolele 40-48
din Ezechiel astfel: „Această reprezentare elaborată este o imagine a vremii lui
Mesia. Domnul este în mijlocul poporului Său ... Ezechiel... vorbeşte despre
Cristos ... El, într-un mod caracteristic lui, îl predica pe Isus Cristos”13
... Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti,

cum zice prorocul: „Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul
este aşternutul picioarelor Mele.” Ce fel de casă îmi veţi zidi voi Mie,
zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? N-a făcut mâna Mea
toate aceste lucruri?
(Faptele Apostolilor 7:48-50; citând din Isaia 66:1-2)
3. Izvorul vieţii
Din Templu curge un râu de apă vie (47:1). Oriunde ajunge această apă
duce cu ea viaţa, viaţă acolo unde înainte n-a fost decât moarte (47:9). „Faptul
1 că descrierea făcută acestui izvor şi efectelor sale trebuie înţeleasă într-un mod
alegoric, nu ca râu adevărat, ci, la fel ca restul vedeniei, ca o prefigurare a unor
lucruri spirituale, este atât de evident încât aproape că nu mai este necesară
altă dovadă. Sursa lui (vârful unui munte înalt) şi modul în care creşte ar tre
bui să lămurească acest lucru în mintea tuturor celor care doresc săfacă din
11 Dillard şi Longman, An întroduction to the Old Testament, p. 322.
12 Vezi capitolul despre 2 Cronici, secţiunea despre „Templul lui Solomon”.
13 Young, An întroduction to the Old Testament, p. 248.
Biblie o sursă de interpretări extravagante şi exagerate. Căci un râu natural ca

acesta ar fi în contradicţie cu legile stabilite ale naturii şi ar putea exista doar
sub forma unui act miraculos.”14
Imaginea apelor vindecătoare curgând din altar în Templu conţine un re
marcabil mesaj cristologic. Templul îl simbolizează pe Cristos; altarul II sim
bolizează pe Cristos răstignit; iar apa vindecătoare reprezintă viaţa spirituală
care se revarsă din Mântuitorul răstignit (Ioan 19:34). Femeii din Samaria,
Domnul i-a dat „apă vie” (Ioan 4:10), despre care El a specificat clar că era
de natură spirituală. „Apa” pe care o dă El devine „un izvor de apă, care va
ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:14). Puţin mai târziu, la Sărbătoarea Corturilor,
Domnul a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea. Cine
crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.
Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce
vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese
încă proslăvit” (Ioan 7:37-39).
Râul vieţii curge din Templu (47:1; Ioel 3:18; Zaharia 14:8-9). Acesta
este „un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul lo
caş al locuinţelor Celui Preaînalt” (Psalmul 46:4). De-a lungul malurilor sale
sunt pomi care asigură hrană şi leac pentru „vindecarea Neamurilor” (47:12;
Apocalipsa 22:1-2). Templul lui Ezechiel trebuie înţeles în sens spiritual. El îl
simbolizează pe Domnul Isus Cristos, viaţa spirituală şi vindecarea spirituală
pe care doar El le poate asigura.
4. Noul Legământ
Profetul Ezechiel aduce o contribuţie valoroasă la promisiunile Noului
Legământ. După ce israeliţii se întorc în ţara lor, Dumnezeu va face un le
gământ veşnic de pace cu ei (37:26-28). Contextul arată că va avea loc o mi
nunată trezire spirituală; Domnul îşi va insufla Duhul în cei care sunt morţi
spiritual (37:1-14). Aceasta va fi însoţită de o transformare remarcabilă în po
i por: „Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spur
căciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune
în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o
inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile
Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele” (36:25-27).
Mesajul transmis prin profetul Ezechiel în Babilon exprima binecuvân
tări asemănătoare cu cele transmise, cam în aceeaşi perioadă, prin profetul
Ieremia în Iuda: „Ci iată legământul, pe care-1 voi face cu casa lui Israel, după
zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în
14 Patrick Fairbairn, An Exposition ofEzekiel, p. 492.
Ezechiel 589
inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu ... căci le
voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia
31:33-34).15
Elementul semnificativ adăugat de Dumnezeu la promisiunea Sa des
pre care profeţeşte Ezechiel este prezenţa Duhului Sfânt în cei credincioşi.
Aceasta este una dintre gloriile Noului Legământ. Prezenţa Duhului Sfanţ
depindea de sfârşirea lucrării lui Mesia, Domnul Isus Cristos. El trebuie slăvit
(Ioan 7:37-39), ceea ce înseamnă că El trebuia să sufere şi să moară în locul
. poporului Său, trebuia să învie din morţi, trebuie să Se înalţe la Tatăl şi să
: stea la „dreapta Măririi în locurile preaînalte” (Evrei 1:3). După ce Şi-a săvâr
: şit lucrarea unică, El este slăvit de Tatăl şi „înălţat nespus de mult” (Filipeni
;
2:9). Binecuvântarea Noului Legământ a prezenţei Duhului Sfânt a început
la 49 de zile după învierea Domnului, când evreii celebrau Sărbătoarea anuală
a Săptămânilor, numită de asemenea şi a Cincizecimii (Faptele Apostolilor
: 2:1-4). Promisiunea Domnului Isus este împlinită: „rămâne cu voi, şi va fi în
voi” (Ioan 14:17, vezi contextul w. 15-17).
Principalele binecuvântări ale Noului Legământ sunt:
;
■ îndepărtarea completă a păcatului prin sângele Noului Legământ /legă
mântul veşnic (36:25; Ieremia 31:34; Luca 22:20; Evrei 13:20; 10:1-4,10)
■ Legea Domnului scrisă pe o inimă nouă-o inimă vie care ia locul inimii
împietrite (36:26; Ieremia 31:33; 2 Corinteni 3:3; 5:17)
. ■ Prezenţa Duhului Sfânt al lui Dumnezeu în toţi credincioşii (Romani
8:9; 1 Corinteni 3:16; 6:19)
5. Mlădiţa fragedă
- „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Eu însumi voi lua o rămurea din vâr
ful unui cedru mare, şi o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui
o mlădiţă fragedă, şi o voi sădi pe un munte înalt şi ridicat. Şi anume, o voi sădi
pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod, şi se va face un
cedru măreţ. Păsări de tot felul se vor odihni sub umbra ramurilor lui. Şi toţi
copacii de pe câmp vor şti că Eu, Domnul, am pogorât copacul care se înălţa
: şi am înălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde şi am
înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face»” (17:22-24).
: în contrast cu împăratul Ioiachin (o mlădiţă fragedă, 17:4) şi împăratul
; Zedechia (o viţă, 17:7), Mesia apare ca o mlădiţă fragedă pe care Iehova o
:
■
smulge din cedrul casei lui David, o plantează pe Sion şi o face să crească pe
; un copac înalt, ridicat mai presus de toţi copacii de pe câmp, sub care păsările
i IS Vezi capitolul despre Ieremia, secţiunea despre „Noul Legământ”, pp. 555-557.
cerului îşi fac cuiburi (Matei 13:31-32). Aceasta se iveşte după ce Ioiachin,
cea mai înaltă mlădiţă din cedru, a fost dus de vulturul haldeu la Babilon,
iar Zedechia, viţa care era însetată după apa din Nil a vulturului egiptean, a
prins rădăcini şi s-a uscat.16 Mesia este Regele care are dreptul să domnească
(21:26-27). Există mai multe prorocii mesianice care se referă la Cristos ca la
o ramură (Isaia 4:2; 11:1; Ieremia 23:5; 33:15; Zaharia 3:8; 6:12) şi o plantă
fragedă, un lăstar (Isaia 53:2).
Aplicaţie
1. Răspundere personală
Sarcina lui Ezechiel este să-i facă pe exilaţi să înţeleagă faptul că necazul lor
este consecinţa directă a păcatului pe care l-au înfăptuit. Cu toate că suverani
tatea lui Dumnezeu este prezentată deseori de-a lungul acestei cărţi, aceasta nu
! înlătură răspunderea pe care o au păcătoşii: „Sufletul care păcătuieşte, acela va
muri” (Ezechiel 18:4, 20). Domnul nu Se bucură de moartea celor răi (33:11;
18:23, 32). El îi îndeamnă sincer pe păcătoşi să se întoarcă la El: „întoarceţi-vă
şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea
I la pieire” (18:30); şi iarăşi „să se întoarcă şi ... să trăiască!” (33:11). în aceşti
termeni inegalabili, Domnul îşi declară dragostea pentru păcătoşi.
i
; Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gându

rile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul
I nostru, care nu oboseşte iertând.
(Isaia 55:7)
i într-o societate în care guvernele se fac vinovate de crimă, iar părinţii de

comportamentul copiilor lor maturi, nu se obişnuieşte să se pună preţ pe răs
punderea personală. încă de la începuturile omenirii din Grădina Edenului,
I !
]
tendinţa păcătoşilor a fost să-i acuze pe alţii. Adam a dat vina pe Eva; Eva a
i! dat vina pe şarpe. Domnul cheamă pe fiecare să răspundă pentru sine (18:20;
Romani 14:12).
2. 0 inimă nouă
. i Stricăciunea şi păcatul israeliţilor L-au făcut pe Dumnezeu să-Şi mani
i feste dezaprobarea faţă de ei (36:16-20). Nimic din viaţa lor sau din compor-
I tamentul lor nu justifica nici cel mai mic act de clemenţă sau milă din partea
Ezechiel 591
lui Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din
pricina Numelui Meu celui sfânt, pe care l-aţi pângărit printre neamurile la
care aţi mers. De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pângărit
printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cu
noaşte că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi
sub ochii lor” (36:22, 23).
Ceea ce urmează să facă Dumnezeu este radical: curăţirea credincioşilor
de toată întinăciunea şi de toată idolatria, înlăturând inima cea veche (Ieremia
17:9,10), înlocuind-o cu o inimă nouă plină de dragoste pentru Dumnezeu şi
dând un nou duh de ascultare (36:25-27; 11:19-20). Aceste promisiuni au fost
împlinite ulterior în Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos (Tit 3:3-6; 1
Ioan 1:9; Ioan 14:7; 1 Corinteni 6: 19). Când Dumnezeu dă omului o inimă
nouă şi pune în ea Duhul Lui cel Sfânt, acel om se vede cu adevărat păcătos.
(36:31; Ioan 16: 8-11; Faptele Apostolilor 2:37-39).
3. Născut din Duhul

Ezechiel face 25 de referiri la Duhul lui Dumnezeu (ex. 2:2; 3:12,14,24).17
Lucrarea unică a Duhului este prezentată în vedenia despre valea oaselor us
cate (37:1-14). Această imagine vorbeşte despre starea spirituală decadentă,
recuperarea şi restaurarea israeliţilor. Vedenia denotă suferinţa colectivă a isra-
eliţilor în exil. Ea nu se referă la situaţia politică, ci la absenţa vieţii spirituale.
Oasele sunt „uscate de tot” (37:2), indicând nu de câtă vreme erau oasele acelea
acolo, ci „adâncimea suferinţei în care căzuse Israelul”.18 Adevărata suferinţă a
poporului este revolta lor împotriva lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său, dom
nia păcatului şi ruina morală în care s-au adâncit ulterior.
Domnul porunceşte lui Ezechiel să prorocească atât oaselor, cât şi Duhului;
cu alte cuvinte, el este îndemnat să predice şi să se roage. El trebuie să se adre
seze „oaselor uscate”-adică să predice păcătoşilor morţi spiritual (Ioan 5:25;
Efeseni 2:1-5); de asemenea, el trebuie să cheme Duhul lui Dumnezeu să-Şi
folosească puterea regeneratoare şi înnoitoare (Tit 3:5).
De aici şi din alte texte ale Vechiului Testament, fariseul Nicodim, învăţă
torul lui Israel, ar fi trebuit să înţeleagă cuvintele Domnului Isus: „Trebuie să
vă naşteri din nou” (Ioan 3:7; Psalmul 87:5-6). In acea conversaţie, Domnul
Isus face, probabil, referire la duhul care vine peste valea oaselor uscate, când
spune că „Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine,
nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:8).
17 Ezechiel, Isaia şi Ieremia scot în evidenţă învăţătura despre Trinitate: Ieremia vorbeşte
despre Tatăl, Isaia despre Fiul şi Ezechiel despre Duhul Sfânt.
18 Hengstenberg, The Prophectes of... Ezekiel Elucidatcd, p. 321.
în Ziua Cincizecimii, au avut loc fenomene care făceau legătura între ve
nirea Duhului Sfânt şi profeţia lui Ezechiel: „Deodată a venit din cer un sunet
ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei ... Şi toţi
s-au umplut de Duh Sfânt” (Faptele Apostolilor 2:2, 4).
Din nou, venirea Duhului Sfânt în binecuvântarea Noului Legământ
este asociată cu propovăduirea înaintea păcătoşilor morţi spiritual (Faptele
Apostolilor 2:6, 11, 14; 4:31, 33). Valea oaselor uscate nu se mai limitea
ză la Israel, ci capătă proporţii universale. De aici, şi poruncile Domnului,
„Duceţi-vă ... şi faceţi ucenici din toate neamurile” (Matei 28:19).
4. Conducătorii Bisericii
Ezechiel îi condamnă pe falşii proroci pentru interesele proprii (13:1-23)
şi pe conducători pentru iresponsabilitate: „Nu întăriţi pe cele slabe, nu vin
decaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită,
nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime! Astfel ele
s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului,
şi s-au risipit” (34:4-5).
în împrejurări dificile, când era greu să mergi înainte, nu era nimeni „să
stea în spărtură” ca Moise înaintea unui Dumnezeu mânios, în numele unui
Israel vinovat (22:30; Psalmul 106:23). în cele din urmă, Fiul lui Dumnezeu a
i
fost Cel care a venit ca om, pentru a sta în spărtura dintre Dumnezeu şi fiin
ţele umane păcătoase, astfel încât cei care cred să nu fie nimiciţi.
în perioada Vechiului Testament, responsabilitatea prorocilor a fost de
a-şi împlini datoriile de străjeri şi de a transmite păcătoşilor un mesaj clar de
avertizare (33:1-11). Datoria păstorilor a fost să poarte de grijă turmei: celor
bolnavi, celor zdrobiţi, celor pierduţi (34:1-10). Conducerea Bisericii lui Isus
Cristos de astăzi nu este mai puţin responsabilă de aceste lucruri: Evanghelia
trebuie predicată celor pierduţi; poporul lui Dumnezeu trebuie păstorit cu
dragoste. Noul Testament dă nenumărate îndemnuri (Faptele Apostolilor
! 20:28; Coloseni 4:17; 1 Timotei 4:16; 1 Petru 5:2-4; Iacov 3:1). „Munca unui
păstor nu poate fi făcută eficient fără o inimă de păstor.”19
i
Concluzie
Ezechiel a fost trimis de Dumnezeu pentru a întări profeţia făcută de
Ieremia şi pentru a da încurajare credincioşilor din Babilon. Dacă profeţiile de
început au în vedere judecata, după căderea Templului şi a cetăţii Ierusalimului,
19J. Oswald Sanders, Spiritual Leadership (Basingstoke, Marshall Morgan and Scott,
1967), p. 39.
■i
Ezechiel 593
mesajul judecăţii este înlocuit cu o notă de mare optimism. Ezechiel vede suc
cesul ca fiind întoarcerea poporului la Domnul lor. El le vorbeşte oamenilor
despre promisiunea lui Dumnezeu de a-i restaura în ţara lor.
Impactul acestei cărţi profetice este foarte mare. Există cel puţin 65 de
citate directe sau indirecte ale lui Ezechiel în Noul Testament, 48 dintre ele
refăsindu-se în Apocalipsa. Hodgkin identifică „mai mult de 80 de puncte de
legătură” între cartea lui Ezechiel şi cartea Apocalipsa”.20 Vedeniile escatolo
gice ale lui Ezechiel privind restaurarea lui Israel au o evidentă dimensiune
mesianică. Titlul de „fiu al omului” apare de peste 90 de ori cu referire la
Ezechiel. Aceasta a fost denumirea preferată a lui Isus prin care Se desemna
pe Sine însuşi. Evangheliile fac aproximativ 90 de asemenea referiri.
Când Mântuitorul va veni la Biserica Sa, din ziua aceea cetatea se va numi
Iehova-Şama -„Domnul este aici” (Ezechiel 48:35). Când Dumnezeu a pă
răsit Templul şi cetatea Ierusalimului, a lăsat în urmă multă suferinţă (Osea
9:12). „Prezenţa Lui în Cer îl face Cer; şi prezenţa Lui în biserică o face
fericită.”21
„Cel ce stă pe scaunul de domnie îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va
mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă
arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor,
îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din
ochii lor” (Apocalipsa 7:15-17).

21 William Grecnhill, An Exposition ofEzekiel, p. 830.
\
.
ii
'
'
■
(
:
i
(„Dumnezeu este Judecător")
Autor: Daniel
Ideea centrală:
Suveranitatea universală a lui Dumnezeu
Temă:
lehova este Domnul tuturor
„El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi ni

meni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-l zică: «Ce faci?»"
Daniel 435
Cuprins
I. Introducere generală 1:1-21
i. Ducerea lui Daniel în Babilon 1:1-7

ii. Daniel şi tovarăşii săi credincioşi în Babilon 1:8-16
iii. Daniel cinstit de Dumnezeu şi de împăratul Babilonului
1:17-21
II. Evenimente extraordinare în viaţa Iui Daniel 2:1-6:28
1. Visul lui Nebucadneţar cu un chip mare 2:1-49

i. Nebucadneţar este tulburat de un vis 2:1-4
ii. Nebucadneţar nu-şi dezvăluie visul 2:5-11
iii. Nebucadneţar dă un decret să fie omorâţi toţi înţelepţii
2:12-13
iv. Dumnezeu dezvăluie lui Daniel visul şi interpretarea 2:14-23
v. Daniel interpretează visul 2:24-45
vi. Nebucadneţar îl promovează pe Daniel 2:46-49
î 2. Nebucadneţar ridică un chip de aur 3:1-30

i. Nebucadneţar porunceşte închinarea la chipul de aur 3:1-7
ii. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego nu ascultă de rege 3:8-18
!' iii. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego sunt aruncaţi în cuptor 3:19-25
iv. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego sunt înălţaţi de împărat
3:26-30
3. Visul lui Nebucadneţar cu un copac înalt 4:1-37

!
i. Al doilea vis al lui Nebucadneţar 4:1-18
ii. Daniel interpretează visul 4:19-27
iii. împlinirea visului: împăratul Nebucadneţar este smerit
4:28-33
iv. împăratul Nebucadneţar îşi recapătă sănătatea 4:34-37
4. Ospăţul lui Belşaţar 5:1-31

:
! i. Pângărirea vaselor de la Templu 5:1-4
.
Daniel 597
ii. Scrisul de pe zid 5:5-9

iii. Daniel interpretează scrisul 5:10-29
iv. Moartea lui Belşaţar 5:30-31
5. Decretul lui Dariu 6:1-28

i. Promovarea lui Daniel provoacă invidie 6:1-9
ii. Acuzarea şi condamnarea la moarte a lui Daniel 6:10-17
iii. Daniel nu este rănit în groapa cu lei 6:18-24
iv. împăratul Dariu dă un decret bine gândit 6:25-28
Iii. Vedenii şi prorocii ilustrând controlul lui Dumnezeu peste

toate popoarele 7:1-12:13
1. Vedenia cu cele patru fiare 7:1-28

i. Vedenia 7:1-14
ii. Interpretarea 7:15-28
2. Vedenia cu berbecul şi cu ţapul 8:1-27

i. Vedenia 8:1-14
ii. îngerul Gavril dă interpretarea 8:15-27
3. Rugăciunea lui Daniel şi profeţia cu cele 70 de săptămâni

9:1-27
i. Daniel se roagă pentru popor 9:1-19
ii. Profeţia celor 70 de săptămâni 9:20-27
4. Vedenia cu un mesager ceresc

i. Vedenia 10:1-21
ii. Viitorul pentru împăraţii Persiei şi ai Greciei 11:1-4
iii. Războaie între împăraţii din Nord şi din Sud 11:5-45
5. Profeţia cu sfârşitul vremurilor

i. Profeţia 12:1-3
ii. Porunca de pecetluire a cărţii 12:4
iii. întrebări privind sfârşitul 12:5-13
Cu toate că numele „Daniel” înseamnă „Dumnezeu este Judecător”, cartea
sa este un mesaj de mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu. Ea afirmă şi
confirmă controlul suveran al Dumnezeului adevărat peste toate împărăţiile
pământului. Nimic şi nimeni nu se află în afara autorităţii şi poruncii Lui:
„Acela a cărui stăpânire este veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte

din neam în neam. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea !:
Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi ni
; meni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: «Ce faci?»” î
ii (4:34-35) i
Babilonienii, mezii şi perşii, grecii şi romanii vin şi pleacă, dar Dumnezeu

rămâne, iar împărăţia Lui este veşnică. Prin urmare, chiar dacă atenţia acestei
cărţi este îndreptată asupra popoarelor dintre Neamuri şi se fac puţine referiri
! directe la Israel ca popor al lui Dumnezeu, profeţia lui Daniel este menită să-i
■
■
întărească spiritual pe toţi credincioşii din orice naţiune sau generaţie, care
: ! sunt descurajaţi de evenimentele naţionale sau internaţionale.
: Cartea lui Daniel nu este o istorie a israeliţilor sau a babilonienilor, nici o
autobiografie. Cu toate că autorul este un exilat evreu, înconjurat de conaţio
\
nali în exil, nu se face nicio referire la istoria poporului său, nu se dă vreo ex
!
' plicaţie cu privire la exilul lor, nici vreo descriere a situaţiilor lor, a luptelor sau !
a suferinţelor îndurate de ei în robie. Deşi a trăit 67 de ani în ţara Babilonului
i
şi a fost pregătit şi instruit în cultura lor, David nu vorbeşte despre istoria sau
obiceiurile babiloniene. Detaliile biografice incluse în text sunt redate doar
pentru a ilustra principala teză a cărţii: Dumnezeul lui Israel este suveran
peste toate împărăţiile pământului.
1 Evenimentele consemnate pentru a ilustra tema suveranităţii lui Dumnezeu
asupra întregii vieţi sunt impresionante: eliberarea din cuptorul de foc, nebu
nia temporară a celui mai puternic împărat, degetele misterioase care scriu pe
zid şi protecţia în groapa cu lei. Aceste relatări au calitatea să se întipărească
adânc în memorie. Mai mult decât atât, profeţiile lui Daniel sunt printre cele
mai remarcabile din întreaga Biblie.
ii
Daniel 599
Autor
în mod evident, întreaga carte reprezintă lucrarea unui singur scriitor, şi
întrucât Daniel este numit ca fiind cel care a primit revelaţiile, rezultă că el
este autorul întregii cărţi.1 Domnul i-a poruncit să înscrie pentru totdeauna
cuvintele care i-au fost transmise (12:4).
Nu se scrie nimic rău despre Daniel. De la început până la sfârşit, el este
prezentat ca un om extraordinar de evlavios: „Viaţa lui a fost caracterizată de
credinţă, rugăciune, curaj, stabilitate şi lipsa compromisului.”2 A fost un om
„preaiubit” al Domnului (9:23; 10:11, 19).
Daniel a fost dus în captivitate în timpul primei invazii a Ierusalimului de
către împăratul Nebucadneţar al Babilonului (605 î.Cr.) şi şi-a început lucra
rea profetică în anul următor (1:6; 2:1, 16). Este posibil ca el să fi făcut parte
dintr-o familie de rang înalt din Iuda şi probabil că a fost un membru al fa
miliei regale (1:3). Fiind dus în Babilon la jumătatea adolescenţei, el trebuia să
rămână acolo tot restul vieţii sale. Daniel era încă activ pe la mijlocul celor 80
de ani ai săi când Cir domnea peste Babilon (10:1; 536 î.Cr.), ceea ce înseamnă
că a trăit de-a lungul întregii perioade a exilului babilonian.
Ca un om vârstnic de stat pe teritoriul mezilor şi perşilor, Daniel a fost,
probabil, un instrument în prezentarea prorociei lui Isaia (Isaia 44:24-45:7)
înaintea împăratului Cir; aceasta a avut ca rezultat faptul că Cir a eliberat
un decret prin care nu numai că permitea, dar şi încuraja întoarcerea evreilor
acasă în Iuda şi Ierusalim (2 Cronici 36:22-23; Ezra 1:1-4). Cu toate că nu i-a
însoţit, Daniel a fost martor al plecării primilor 50.000 de exilaţi care se întor
ceau acasă sub domnia lui Zorobabel (Ezra 2:1-2, 64-65). Daniel şi-a petrecut
ultimele zile în Babilon, având din partea Domnului asigurarea că va muri în
pace şi că se va bucura de binecuvântarea marii învieri (12:13).
Fiind copil în Iuda, Daniel probabil că ştia despre proroci ca Habacuc şi
Ţefania, şi fără îndoială că auzise de profetul Ieremia care îşi desfăşura lucra
rea în Ierusalim în acele vremuri. Daniel face referire la Ieremia şi în special la
profeţia sa privind durata exilului în Babilon (9:2).
Alături de alţi bărbaţi inteligenţi şi capabili, Daniel a fost ales pentru pre
gătire specială la curtea împăratului Nebucadneţar (1:3-4). împreună cu cei
trei tovarăşi israeliţi, el a excelat „în toate lucrurile care cereau înţelepciune
şi pricepere” şi aceştia s-au impus ca fiind „de zece ori mai destoinici decât
toţi vrăjitorii şi cititorii în stele” din tot imperiul (1:20). In curtea regală ba
biloniană, Daniel şi-a câştigat o reputaţie de om evlavios. Profetul Ezechiel,
care de asemenea a fost dus în captivitate în Babilon la opt ani după Daniel,
1 Young, An întroduction to the Old Testament, p. 361.
2 Nelson, Complete Book ofBible Maps and Cbarts, p. 234.
a mărturisit despre înţelepciunea lui Daniel (Ezechiel 28:3) şi neprihănirea

lui Daniel, numărându-1 alături de Noe şi Iov (Ezechiel 14:14-20). în ciuda
exilului, Daniel s-a înălţat, fără a se compromite spiritual, la cel mai înalt
rang din împărăţiile Babilonului, Meziei şi Persiei. Deşi iniţial fusese înaintat
în funcţie de împăratul Nebucadneţar, el nu a continuat în slujirea înaltă în
timpul domniei împăratului succesor al său, Belşaţar, dar când mezii şi perşii
au cucerit Babilonul, Daniel a recăpătat o poziţie de importanţă şi influenţă
considerabile sub împăratul Dariu.
Daniel a fost în primul rând un om de stat. Cu toate că a avut darul proro-
ciei, responsabilitatea lui a fost să-L reprezinte pe Domnul într-o curte regală
păgână şi să mărturisească înaintea mai-marelui ţării faptul că împărăţiile pă
mânteşti se vor ridica şi vor cădea, dar împărăţia lui Dumnezeu este veşnică.
Context istoric
Moartea împăratului Aşurbanipal al Asiriei (668-626 î.Cr.) a marcat de
clinul Imperiului Asirian (imperiul care cu 120 de ani mai devreme nimici
te Israelul, împărăţia de nord a celor zece seminţii). Trei împăraţi lipsiţi de
importanţă au urmat până în 612 î.Cr., când Asiria a căzut în faţa armatelor
împăratului Nabopolasar al Babilonului.
Căderea capitalei Ninive şi cucerirea Asiriei au determinat ca două imperii
să hotărască domnia peste regiune: Babilonul şi Egiptul. După şapte ani, con
i flictul a ajuns la momentul decisiv, când Nebucadneţar, fiul lui Nabopolasar,
a condus armata împotriva faraonului Neco şi a egiptenilor în marea bătălie
de la Carchemiş (605 î.Cr. Ieremia 46:2-12). Nebucadneţar a ieşit biruitor. El
I:
a recuperat Coele-Siria, Fenicia şi Israelul, a cucerit Ierusalimul (1:1-2) şi în
ainta spre Egipt când a primit vestea morţii tatălui său. Drept urmare, el s-a
grăbit să se întoarcă în Babilon, fiind însoţit numai de trupele mai neinstruite
de soldaţi şi de un grup de prizonieri din Iuda, printre care se afla şi tânărul
; Daniel (1:1-3; 2 Cronici 36:6-7). A fost o călătorie lungă; Babilon, în inima
Irakului din prezent, se află la 700 de mile nord-est de Israel.
\I Nebucadneţar a urmat la tron după tatăl său, Nabopolasar, fondatorul
Imperiului Babilonian. El a domnit în Babilon timp de 37 de ani (2 împăraţi
. 25:27; 605-568 î.Cr.), timp în care a condus două invazii în Iuda. în ultimul
* atac, el a distrus Templul, clădirile şi zidurile Ierusalimului, lăsându-1 nimicit
(2 împăraţi 25:9; 2 Cronici 36:19).
Exilul babilonian a fost o perioadă în care mânia lui Dumnezeu s-a revărsat
asupra poporului Său ales. La fondarea poporului lui Israel, Moise avertizase
poporul să nu se întoarcă de la Domnul spre idolatrie şi păcat. Consecinţele au
fost rostite clar: „In ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. îi voi
Daniel 601

t
Sfârşitul
împărăţiei Ezechiel Decretul
de nord a lui Gr
j Israelului 538
Daniel
Naum
Proroci leremia
Hagai
Maleahi
Zaharia
losia 640-609
împărăţiei loiachim 609-598
538 58 444
de sud a lui loiachin 598-597
luda, prorocii şi împăraţii ei înaintea, în timpul şi în urma exilului
părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţi
me de rele şi necazuri; şi atunci va zice: «Oare nu m-au ajuns aceste rele din
pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?» Şi Eu îmi voi ascunde
Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-1 va face, întorcându-se spre
alţi dumnezei” (Deuteronomul 31:17-18).
Structură
Cartea Daniel este numită adesea apocaliptică (din cuvântul grecesc apa-
kalupsis, a da jos acoperământul; de aici „revelaţia”, în special cu privire la sfâr
şitul lumii-2 Tesaloniceni 1:7), însă ea trebuie diferenţiată de scrierile evre
ieşti nebiblice de mai târziu. O singură apocalipsă mai poate fi comparată cu
ea, şi anume cartea Noului Testament: Apocalipsa.3
Cartea Daniel a fost scrisă iniţial în două limbi: ebraică şi aramaică. Secţiunea
din prima jumătate, de la capitolul 2:4 până la 7:28, a fost scrisă în aramaică şi
descrie viaţa în Babilon. Cealaltă parte a cărţii a fost scris în ebraică.
3 Edward J. Young, A Commentary on Daniel (London: Banner of Truth Trust, 1949), p.
22.
Partea I: Introducere generală (1:1-21)

Daniel, tânărul israelit exilat, este ales pentru pregătire la curtea împă
ratului Nebucadneţar. „Evreii au fost un popor în captivitate. Era normal să
presupui că vor fi neliniştiţi şi, probabil, nesupuşi, în situaţia lor, şi era un act
de natură politică să faci tot posibilul pentru a-i linişti. Nimic nu rezolva mai
bine această problemă decât să alegi câţiva din numărul lor care făceau parte
din familiile cele mai distinse; să-i aduci la curte; să le dai din hrana regală;
să le oferi avantajele celei mai bune educaţii care se putea asigura; să faci un
aranjament care prevedea angajamentul lor pe viitor în slujirea statului şi să le
asiguri orice oportunitate de promovare.”4
Fără îndoială, fiind instruit în copilărie şi în adolescenţă în adevărata cre
dinţă, religia evreilor, Daniel cunoaşte Legea lui Moise şi hotărăşte alături de
cei trei colegi ai săi să ţină cu stricteţe poruncile Domnului, chiar şi în mediul
unei ţări păgâne. Insistând să i se permită să se abţină de la anumite mâncă
ruri şi băuturi, el este binecuvântat de Dumnezeu cu sănătatea trupului şi a
minţii. După o pregătire intensivă de trei ani, Daniel trece examenul şi este
declarat funcţionar în Babilon.
! ;
Partea a ll-a: Evenimente extraordinare în viata lui
Daniel (2:1-6:28)
în urma interpretării unui vis, sarcină pe care niciunul dintre înţelepţii haldei
nu putea să o îndeplinească, Daniel este înălţat într-o poziţie înaltă de guverna
tor al întregii provincii a Babilonului şi admintrator-şef peste înţelepţii haldei
(2:8). împăratul Nebucadneţar este impresionat de înţelepciunea şi priceperea lui
Daniel. El II recunoaşte pe Dumnezeul lui Daniel ca fiind „Dumnezeul dum
nezeilor” şi „Domnul împăraţilor” (2:47), dar lucrurile acestea nu produc mari
schimbări în viaţa lui. Nebucadneţar continuă să fie păgân în convingerile lui. El
nu renunţă la zeii lui păgâni pentru a se întoarce cu credinţă adevărată la singu
rul Dumnezeu adevărat. Acest fapt este dovedit de construirea chipului de aur
şi prin darea poruncii ca toţi să se închine lui şi să-l laude-în caz contrar, vor fi
pedepsiţi cu moartea în cuptorul de foc. Cei trei colegi ai lui Daniel arată o cre
dinţă şi un curaj extraordinare prin refuzul lor de a se supune edictului. Hanania,
Mişael şi Azaria (numele babiloniene-Şadrac, Meşac şi Abed-Nego) îşi declară
încrederea în Domnul: „Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată
din cuptorul aprins ... Şi chiar de nu ne va scoate ... nu vom sluji dumnezeilor
tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat” (3:17-18).
4 Albert Barnes, Notes on the O/d Testament: criticai\ explanatory, andpracticai. The Book of
the Prophet Daniel (London: Blackie and Son, 1851), voi. 1, p. 2.
Daniel 603
Eliberarea miraculoasă a acestor trei tineri israeliţi din cuptorul cu foc îl

impresionează din nou pe Nebucadneţar, însă el rămâne plin de mândrie şi
aroganţă.
Peste câtăva vreme, împăratul Nebucadneţar are un alt vis. El pare a avea
reţinere să apeleze la Daniel pentru interpretare. Deşi apelează la magicieni,
astrologi, ghicitori, nu găseşte niciun răspuns de la aceştia. In cele din urmă se
consultă cu Daniel. Daniel îl informează pe împărat că, din pricina mândriei
lui, el va fi privat pentru o vreme de sănătatea lui şi de tron. Trăind ca un ani
mal, el va învăţa ulterior să-L recunoască pe adevăratul Dumnezeu al cerului
şi al pământului. Pe urmă, el îşi va recăpăta sănătatea şi împărăţia. La aceasta,
Daniel adaugă un apel blând ca împăratul să se pocăiască de păcatele sale şi
să arate milă faţă de săraci, pentru a înlătura astfel ameninţarea judecăţii lui
Dumnezeu (4:27).
Interpretarea visului nu are un efect permanent asupra lui Nebucadneţar.
Douăsprezece luni mai târziu el se plimbă prin palat, mulţumit cu privire la
sine şi mândru de toate realizările sale, când o voce din cer aduce judecata. Visul
va deveni realitate, întrucât „... multă vreme după aceasta, când Dumnezeu
S-a atins de mintea lui, el a recunoscut pedeapsa aceasta ca fiind de ordin
divin. Astfel, acest vis a fost un fel de introducere şi pregătire pentru o stare
de pocăinţă.”5 După perioada stabilită de Dumnezeu, Nebucadneţar îşi redo
bândeşte sănătatea şi-L recunoaşte pe Dumnezeu: „Acum, eu, Nebucadneţar,
laud, înalţ şi slăvesc pe împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt ade
vărate, toate căile Lui sunt drepte” (4:37).
După moartea împăratului Nebucadneţar câţiva ani mai târziu, Daniel
ocupă o poziţie mai puţin semnificativă. Nu se aude nimic de el în timpul ce
lor doi ani de domnie a succesorului lui Nebucadneţar, fiul său Evil-Merodah
(562-560 Î.Cr.), nici în timpul succesorului său, Neriglisar (560-556 î.Cr.).
Puterea lui Daniel va creşte abia în ultimele zile ale împăratului Belşaţar,
aproximativ 20 de ani mai târziu (5:11-12).6
Interpretând scrisul care apare pe zid în timpul ospăţului lui Belşaţar,
Daniel îl informează pe împărat despre nimicirea iminentă a împărăţiei sale.
Rangul şi statutul promis în consecinţă lui Daniel nu vor mai fi obţinute, în
trucât în acea noapte Babilonul este cucerit de mezi şi perşi.
Sub domnia noului împărat, Dariu medul, Daniel este înălţat din nou în-
tr-o poziţie de mare influenţă (6:1-2). Nu este specificat motivul acestei înăl
ţări de către împăratul unei puteri cuceritoare, însă probabil că nu este greu
de descoperit. Pentru împăratul Dariu ar fi fost un beneficiu să aibă pe cineva
sJohn Calvin, Calvins Commcntaries, voi. 5, Ezekiel and Daniel (Grand Rapids, Michigan:
Associated Publishers and Authors Inc. [prima ediţie apărută în anul 1554]), p. 419.
6 O amplă explicaţie a relaţiei dintre împăratul Nabonidus (împăratul oficial) şi împăra
- tul Belşaţar (coregent) este oferită de Young, A Commentary on Daniel, pp. 115-118.
-
j
deprins cu problemele statului în Imperiul Babilonian. Daniel era neîntrecut

în calificarea lui, având multe cunoştinţe despre curte, legi, obiceiuri şi cultura
poporului. Astfel, el ar fi ştiut cum să asigure cel mai bine pacea şi stabilitatea
acelei părţi a actualului imperiu vast al mezilor şi perşilor. Mai mult, Daniel
era străin şi mai puţin dispus să se împotrivească dominaţiei străine decât ar
fi făcut un haldeu nativ.
Cei care au sperat să fie promovaţi în locul lui Daniel reacţionează cu in
vidie. Folosindu-se de regula mezilor şi perşilor potrivit căreia nicio lege dată
de împărat nu poate fi abrogată (Estera 1:19), ei reuşesc să obţină o lege care
îl stigmatizează efectiv pe Daniel din cauza principiilor şi a practicilor sale
religioase. Cu mare greutate, împăratul Dariu porunceşte ca Daniel, după
ce este acuzat şi condamnat, să fie dus în groapa cu lei. în mod miraculos
însă, Daniel este eliberat de Domnul. Acuzatorii lui îşi găsesc imediat sfârşi
tul printre lei.
Ca rezultat al acestei purtare de grijă suverană a lui Dumnezeu, Daniel
este înălţat la palat dându-i-se cea mai înaltă onoare din ţinut. Din aceas
tă poziţie avantajoasă, el poate promova interesele poporului său, israeliţii.
Influenţa de care el se bucură înaintea împăratului Cir asigură, fără îndoială,
întoarcerea exilaţilor în ţara lor (6:28; 2 Cronici 36:22-23). Daniel, ajuns acum
la 80 de ani, probabil că a considerat ca fiind un lucru înţelept să nu pornească
în călătoria de 700 de mile înapoi la Ierusalim. Sau, poate că a fost convins că
rămânând la curtea împăratului Cir, va fi de mai mare folos poporului său.
Partea a lll-a: Vedenii şi prorocii ilustrând controlul lui

Dumnezeu peste popoare (7:1-12:13)
Ultima jumătate a cărţii prezintă o serie de vedenii şi prorocii pe care
Daniel le-a primit cu privire la viitorul popoarelor de pe pământ. Biserica
Vechiului Testament trebuie să înţeleagă că întoarcerea din exil la Ierusalim
nu le va aduce automat o viaţă fericită, paşnică şi liniştită. Duhul Sfânt învaţă
pe poporul lui Dumnezeu că popoarele se vor ridica şi vor cădea, iar Israelul
: se va afla în situaţia de a fi aruncat dintr-o parte în alta într-o vâltoare inter
naţională. Dincolo de toate acestea însă, Dumnezeu construieşte propria Lui
împărăţie care nu va fi distrusă niciodată.
Vedeniile pe care Daniel le primeşte între primul şi al treilea an al domniei
lui Belşaţar (7:1-8:27) au multe în comun cu visul lui Nebucadneţar (2:31-45).
Folosirea imaginilor este de înţeles, întrucât poporul lui Dumnezeu se afla în
acele vremuri într-o ţară străină, iar această metodă de comunicare are capa-
citatea de a dezvălui şi a ascunde în acelaşi timp.7
7 Comparaţi folosirea de către Domnul a pildelor (Matei 13:13-16) şi vedeniile înregis
trate în cartea Apocalipsa.
Daniel 605
Comparaţie Intre visul lui Nebucadneţar şi vedeniile

de mai târziu ale lui Daniel
t Interpretarea tu
Daniel 2 Daniel 7 Daniel 8 turor vedeniilor*
Chipul Fiara Fiara
Leul cu aripi de
Capul de aur Babilon
vultur
Pieptul şi braţele Berbecul cu Medo-Persia
Ca un urs
de argint două coarne
Pântecele şi Pardos cu pa Ţapul cu un corn
coapsele de tru aripi şi patru mare, patru coar Grecia
bronz capete ne şi un corn mic
Fiara nespus de
Fluierele picioa înspăimântătoa
relor de fier şi re şi puternică Roma
de lut cu zece coarne şi
un corn mic
Mesia şi sfin împărăţia lui
Piatra care s-a
ţii primesc
făcut un munte Dumnezeu
împărăţia
* Young, A Commentary on Daniel, pp. 373-374. Această interpretare este susţinută şi de
: Dillard şi Longman, An Introduction to the Old Testament, p. 350.
;
Oricare ar fi interpretarea detaliată, mesajul de ansamblu este clar: cum
plita „putere şi grotescul răutăţii umane, în special la nivelul statului”.8'Atât
în vis, cât şi în vedenii, fiecare împărăţie se formează pe baza predecesoarei:
Medo-Persia pe baza Babilonului, Grecia pe baza Medo-Persiei, Roma pe
baza Greciei. Reprezentate prin monstruoase fiare sălbatice, aceste imperii
sunt conduse de mândrie umană şi aroganţă; aşa cum se laudă Nebucadneţar:
! „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de
!
şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?”
(4:30).
: Totuşi, este o altă împărăţie de alt tip, reprezentată nu de fiare, ci de fiinţe
.
umane: „un îmbătrânit de zile” şi „Fiul omului” (7:9-10, 13-14):
i „Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt

pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt.
! împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile îi vor sluji şi-L
vor asculta!”
i (7:27)
i 8 Dillard şi Longman, An Introduction to the Old Testament, p. 350.
l
i
încă din Grădina Eden, lupta dintre Dumnezeu şi Satan, dintre bine şi
rău s-a dezlănţuit asupra pământului. „Păcatul conduce lumea; cu toate că nu
deformează oameni în mod diabolic, o face brutal. Astfel, animalele sunt em
■
bleme ale puterilor lumii, dar Cel care răstoarnă imperiul lumii şi care devine
un împărat veşnic al unei împărăţii veşnice este în contrast cu rasa umană
secularizată şi animalizată, un ideal, om sfânt, care într-un mod suprauman,
şi totuşi atât de uman, duce istoria omenirii la concluzia ideală.”9
Daniel se roagă, mărturisind păcatele poporului lui Dumnezeu, şi primeş
te drept răspuns o revelaţie minunată (9:3-27).
Vedenia de lângă Râul Tigru (10:4), dată lui Daniel în al treilea an al dom
niei lui Cir, prezintă istoria viitoare a marilor popoare ale pământului până
la venirea lui Cristos, şi apoi în ziua din urmă a învierii.10 Domnul prezisese
anterior condiţia viitoare a israeliţilor după întoarcerea lor din Babilon şi până
la înălţarea lui Cristos (7:1-8:27), dar în capitolul 11 este dată o prorocie mai
diferită.
Daniel consemnează angajamentul său la post şi rugăciune pe o perioadă
de trei săptămâni. Pe urmă, primeşte o vedenie de la Dumnezeu. El îl descrie
pe trimisul cerului (10:5-6) şi îşi scoate în evidenţă propria reacţie, întrucât
ceea ce experimentează el are un efect profund asupra lui: „Puterile m-au lă
sat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit, şi am pierdut orice vlagă”
(10:8). Scena este pregătită pentru o revelaţie importantă, „căci vedenia este
cu privire tot la acele vremuri îndepărtate” (10:14). Daniel consemnează din
nou reacţia sa: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază ... şi am
pierdut orice putere ... nu mai am nici suflare” (10:16-17).
îngerul explică de ce a întârziat să vină alături de Daniel: fusese angajat
în apărarea Persiei şi ocrotirea poporului lui Dumnezeu. Cambises, fiul lui
i Cir şi împăratul Persiei, a emis un decret dur pentru a-i preveni pe evrei cu
privire la reconstrucţia Templului în Ierusalim şi ar mai fi înaintat în osti
litatea sa împotriva lucrării de restaurare dacă îngerul nu s-ar fi împotrivit
(10:13; Ezra 4:5).
Cei trei împăraţi ai Persiei (11:2) sunt Cir, Cambises şi Dariu. Al patrulea,
care va „strânge mai multă bogăţie decât toţi ceilalţi” (11:2) este Khshayarh
(cunoscut printre greci ca Xerxe şi printre evrei ca Ahaşveroş,11 şi soţul
Esterei).12 El a fost foarte bogat (11:2; Estera 1:1-7).
9Delitzsch, Messianic Prophecies, Edinburgh: T. 8cT. Clark, 1880, p. 91.

10 Calvin, Commentaries: Ezekiel and Daniel, p. 601.
11 Vezi cartea Estera (Estera 1:1 etc.).
12 Calvin, Commentaries: Ezekiel and Daniel, p. 620. E. J. Young prezintă un set de in
terpretări alternative, dar toate duc la Xerxes, identificat ca fiind cel de al patrulea şi cel mai
bogat rege (Vezi Young, A Commentary on Daniel, pp. 231-232).
;
;
Daniel 607
5 u
6
m
un un
is s
5 tu u
£m
^m 75 a» Em
t. c oo =
< oom —
mm o
*SsI gâg.
ş$|Q
•^r =
*L
< e
o
'T N-
J O X
N- — QJ
m x ^
= £<
•5
£<
O
□ §=1
r\j '■S—
!• moS
t
fi-1 ^
<u Q. "m E QJ ro
Q. rr 2: j= <u-p
C/Vl
cu m
< £-i|
o XfN
*5
cu £vo
E < "«r
3 _ E TOo
00
•iOJ un
ô-g2
Q.
< c
E fO cu Q-ÔN
=3 cu vo '■Mn----- '“ ro *u c A
Q. xY o o *-*
00‘ro a) S-
o ^■ n b
E
•4=
QJ VO
X 00
cn t
<— cu ^
SşSs
vr “JÎ12
<E
Ct) «8.
■O
bj
3 vO —2c S J5,;
v£)
=J □2
■c=
vo g =un
ov<2 E 2
î ÊEg
O ro fN ^T'*z Olfo
O fN
o
Q.
un -■gs
Q_
1
s
Ip
JS t ^QJ
O
a.
.£3
O ^ a»m
m _ CQ CU-O •
U.LT1
U Q>J
m
Kpfs
un
<—
„împăratul viteaz” (11:3) care se va ridica împotriva perşilor este Alexandru

cel Mare, împăratul Greciei. După ce puterea lui a crescut cuprinzând un im
periu mare, el s-a îmbolnăvit şi la scurt timp a murit. Imperiul a fost ulterior
împărţit în patru: Egipt, Siria, Grecia şi Asia Mică. Cu o sută de ani înaintea
naşterii lui Alexandru, îngerul profeţeşte că niciun urmaş direct nu-i va urma
la tron (11:4).
îngerul îşi concentrează atenţia asupra a două teritorii ale împărăţiei divi
zate, probabil pentru că aceştia sunt vecinii apropiaţi ai lui Iuda şi ai popoa
relor cu cel mai mare impact asupra lui Iuda şi a poporului lui Dumnezeu.
Intrigă şi războaie vor avea loc între împăratul Sudului (Egipt) şi împăratul
Nordului (Siria). Istoria seculară din acea perioadă ajută la scoaterea în evi
denţă a detaliului acurateţei cu care îngerul a făcut acele prorocii.
Poporul lui Dumnezeu va fi asaltat de forţele răului (12:1), dar Domnul îl
va elibera. Aceştia sunt cei aleşi, adevăratul popor al lui Dumnezeu, pe care
Satan nu-1 poate distruge.
Prevestirea evenimentelor internaţionale ajută la consolarea poporului lui
Dumnezeu. Dumnezeu este suveran; El ştie ce va face. El revelează sfinţilor
Vechiului Testament viitorul, astfel încât atunci când evenimentele vor avea
loc, ei să aibă încredere în Cel în care cred. Domnul Isus Cristos a dezvăluit
ucenicilor Săi viitorul din acelaşi motiv: „Şi v-am spus aceste lucruri acum,
înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi”
(Ioan 14:29; 16:14).
I Mesajul lui Daniel este categoric, dogmatic: Dumnezeu va fi biruitor-cu
siguranţă, în totalitate şi veşnic. Aceasta este adevărata mângâiere pentru po
porul lui Dumnezeu.
Teofanie
Când Şadrac, Meşac şi Abed-Nego sunt aruncaţi în cuptorul cu foc, se
petrece un fenomen care-1 determină pe împăratul Nebucadneţar să facă o
declaraţie extraordinară: „Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat
i
şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: «N-am aruncat noi
în mijlocul focului trei oameni legaţi?» Ei au răspuns împăratului: «Negreşit,
împărate!» El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: «Ei bine, eu văd patru oameni um
;
blând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea
seamănă cu al unui fiu de dumnezei!»” (3:24,25).
împăratul este surprins să-i vadă liberi pe cei trei bărbaţi, umblând f^ră frân
ghiile cu care fuseseră legaţi. Dar imaginea celei de-a patra persoane este cea
Daniel 609
mai impresionantă pentru împărat. Nu trebuie să înţelegem că Nebucadneţar

a vorbit în mod conştient despre Fiul lui Dumnezeu care a devenit fiinţa uma
nă Isus Cristos. Ca păgân, Nebucadneţar foloseşte cuvinte care descriu o fi
inţă supranaturală, o figură divină, întrucât traducerea literală a cuvintelor
sale este „un fiu de dumnezei”. înţelesul lor este „fiu de zeitate, o Persoană
divină, una din rasa dumnezeilor, o fiinţă supranaturală”.13 Cea de a patra
figură avea ceva, poate înfăţişarea sau comportamentul, care o făcea să pară
de origine divină. Nu putem afirma că a fost vorba de cristofanie, pentru că
Scriptura nu oferă nicio dovadă pe baza căreia să putem să desprinde o con
cluzie atât de serioasă, însă este o probabilitate demnă de luat în considerare.
Poate că Dumnezeu a vrut ca Nebucadneţar să rostească aceste cuvinte pro
funde asemenea lui Caiafa, Pilat şi altora, fără să înţeleagă semnificaţia lor
(Ioan 11:49-52; 19:19-22).
Fie că îngerul (3:28) a fost îngerul lui Dumnezeu, sau un înger al Domnului,
mesajul de bază este clar: „Vedenia trebuie să fi fost sublimă; şi este o imagine
frumoasă a copiilor lui Dumnezeu trecând deseori nevătămaţi prin pericole,
în siguranţă sub paza divină.”14 „îngerul Domnului tăbăreşte în jurul celor
ce se tem de El” (Psalmul 34:7; 91:11). Aceasta se împlineşte în special în
viaţa lui Cristos, dar este extinsă la întreaga Biserică a lui Cristos; copiii lui
Dumnezeu se află sub privirea şi ocrotirea acestor trimişi cereşti (Psalmul
103:20; 2 împăraţi 6:15-17).
Asemănările dintre vizitatorul profetului Daniel lângă râul Tigru şi vizi
tatorul apostolului Ioan pe insula Patmos (Apocalipsa 1:12-16) ar sugera că
aceasta este o arătare a Domnului sub formă umană, cu alte cuvinte, o cristo
fanie. Aici este un alt exemplu al Domnului, Fiul lui Dumnezeu, controlând
toate lucrurile pentru binele Bisericii Lui (Efeseni 1:22-23).
Profeţii
1. Moartea lui Cristos

Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi
asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la
ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea ne
prihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei, şi până la
ungerea Sfântului sfinţilor. Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea po
runcii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia);
13 Young, A Commentaryon Daniel, pp. 94.
14 Barnes, Notes on the Old Testament, Daniel, voi. 1, p. 221.
la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni... După aceste 62 de săptă

mâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic ...
(9:24-26)
Aici, totalitatea păcatului este definită ca „fărădelege”, „păcate” şi „nele

giuire”. Aceste trei concepte sunt deseori combinate în Scripturi (Exodul 34:7;
Psalmul 51:1-2); ele se referă la încălcarea Legii, vinovăţie şi respectiv răutate
şi „reprezintă, în totalitatea lui, natura acelui blestem care l-a separat pe om
de Dumnezeu”.15 Aceste trei categorii ale păcatului capătă o soluţie tot cu trei
efecte: „a termina” (lit. „a închide”), „a stabili un sfârşit” (lit. „a pecetlui”) şi
„a împăca” (lit. „a acoperi”), care implică şi ideea de „a face să dispară din faţa
ta”. „Păcatului, care era gol şi descoperiţi naintea ochilor Dumnezeului drept, i
se pune acum, prin mila Lui, capăt, este pecetluit şi acoperit, aşa încât nu mai
poate fi considerat ca existând; o descriere figurativă a iertării păcatului, simi
lară situaţiei când se foloseşte afirmaţia „a ascunde faţa de păcat.. .”16
Mesia trebuie să îndeplinească această lucrare. Din cer se adaugă încă ceva
la clarificarea modului cum se va face această lucrare. De acum, oamenii lu
î(
minaţi spiritual ai lui Dumnezeu care înţeleg profeţia biblică nu numai că vor
aştepta „Leul seminţiei lui Iuda, ci şi pe Mielul jertfit; nu numai un legământ
nou, dar şi un Mijlocitor între Dumnezeu şi om; nu numai o împăcare cu
Dumnezeu, dar şi o împăcare umană.”17
2. întoarcerea lui Cristos

i Afirmaţia lui Daniel că Dumnezeu va fi biruitor (7:13-14) se împlineşte în
bătălia pe care Mântuitorul a câştigat-o împotriva lui Satan la Calvar. In mod
ironic, Isus a învins răul prin moartea Sa pe cruce: „Pe voi, care eraţi morţi în
greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu
v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters
zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi
l-a nimicit, pironindu-1 pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a
făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce”
(Coloseni 2:13-15).
Cu toate că victoria este asigurată, lupta încă nu s-a sfârşit, întrucât doar la
întoarcerea Mântuitorului în putere şi glorie, acest conflict dramatic va înceta
pentru totdeauna. Va veni ziua când Cristos va sfârşi „orice domnie, orice stă
pânire şi orice putere” (1 Corinteni 15:24):
15 Ibidem, p. 199.
17 Delitzsch, Messianic Propbecies, p. 93.
Daniel 611
„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii

cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit
de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere
împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile, şi oa
menii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va
trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.”
(7:13-14)
Domnul Isus Cristos S-a identificat El însuşi cu această prorocie şi a pro

rocit întoarcerea Lui glorioasă. La acel proces, în faţa consiliului evreiesc, cu
câteva ore înainte de moartea Lui, Isus a fost provocat de Caiafa, marele pre
ot: „«Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul lui
Dumnezeu.» «Da», i-a răspuns Isus, «sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum
încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi
venind pe norii cerului»” (Matei 26:63-64).
Aplicaţie
1. Domnia suverană a lui Dumnezeu
Există un singur Dumnezeu, şi El domneşte peste toate şi peste toţi
(4:34-35; 4:32). în textul scris de Daniel sub inspiraţia Duhului Sfânt, aflăm
că împăraţii dintre Neamuri mărturisesc suveranitatea lui Dumnezeu:
împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul

vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El des
coperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!”
(2:47)
Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe împăratul ceruri

lor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte,
şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!
(4:37)
După aceea, împăratul Dariu a scris ... „Poruncesc ca, în toată în
tinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de
Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinu
ieşte veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui
nu va avea sfârşit”
(6:25-26)
612 Vechiul Testament Explicat şj Aplicat
!
2. Rugăciune
Daniel a fost un om al rugăciunii. înscenarea plină de răutate pusă la cale
i
de colegii săi invidioşi s-a bazat pe încrederea lor că Daniel va continua să se
roage Domnului chiar dacă astfel îşi va pune viaţa în pericol (6:5-7). Ei l-au
convins pe împărat să emită legea necesară, iar apoi l-au pândit pe profet, în aşa
fel încât să-l poată acuza, iar acesta să fie condamnat la moarte. Domnul a avut
însă grijă de Daniel în mod minunat când el a fost aruncat în groapa cu lei.
Capitolul 9 redă conţinutul uneia dintre aceste rugăciuni. Daniel s-a gândit
îndelung la profeţia lui Ieremia şi la numărul anilor în care Ierusalimul va fi pără
sit. Perioada profeţită aproape că s-a încheiat, dar încă nu există nici cel mai mic
indiciu al unei posibile întoarceri în Ierusalim. Daniel ştie că exilul în Babilon
este o pedeapsă pentru păcatele lui Iuda, astfel că în loc să ceară lămuriri asupra
sensului exact al prorociei lui Ieremia, el îşi varsă inima înaintea Domnului,
mărturisind păcatele poporului. Daniel cere Domnului să aibă milă.
Profetul îşi începe rugăciunea adresându-se lui Dumnezeu şi recunos
când caracterul, promisiunea şi atitudinea Lui: „M-am rugat Domnului,
Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: «Doamne,
Dumnezeule mare şi înfricoşate, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor
ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale ...»” (9:4).
Daniel îl recunoaşte pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul lui; pentru că
Dumnezeu aude rugăciunile celor care II cunosc cu adevărat. El se adresează
Domnului mare şi înfricoşat şi recunoaşte că El pedepseşte Israelul cel păcă
tos pe baza legământului (9:4, 11). Profetul apelează la Domnul pe aceeaşi
I bază a relaţiei speciale din legământ. Chiar şi când poporul lui Dumnezeu
este fără credinţă, „... El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui sigur”
(2 Timotei 2:13).
In acelaşi fel, şi Asaf îşi formulează cererea:
Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui

Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
(Psalmul 79:9)
i Cu toate că rugămintea lui Daniel se bazează pe mila legământului lui

Dumnezeu, el totuşi îşi varsă inima cu căinţă, mărturisind o mulţime de pă
cate şi nelegiuiri. Prin urmare, atunci când nenorocirea, suferinţa şi încercă
rile vin peste noi, iar noi ne ducem înaintea lui Dumnezeu cerându-I să înde
părteze răul, primul lucru care ni se cere este să ne mărturisim păcatele şi să
recunoaştem dreptatea lui Dumnezeu în judecăţile care au venit peste noi.18
r 18 Barnes, Notes on the Old Testament, Daniel voi. 1, p. 129.
Daniel 613
Domnul Isus a promis ucenicilor Săi că rugăciunile lor vor primi răspuns
cu următoarele condiţii: „şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru
ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:13-15).
In mila Sa măreaţă, Domnul îi răspunde lui Daniel: „«Daniele, om prea
iubit şi scump ... Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost
ascultate»” ... (10:11-12).
3. Credinciosul şi statul
Daniel a fost promovat la cel mai înalt rang în împărăţia babiloniană,
lângă rege (2:48). Ca şi Iosif în Egipt, Daniel a slujit fără niciun compro
mis. Loialitatea faţă de împărat nu l-a ftcut necredincios faţă de Dumnezeu.
Domnul a făcut ca el să capete trecere înaintea căpeteniei sale şi a împăratu
lui său (1:9, 20; 2:49-49). In ceea ce a ţinut de Daniel, el a rămas credincios
Domnului şi supus Legii şi legământului de la Sinai (1:8). Chiar dacă nu a
putut opri tot răul din conducere, ţinându-se departe de păcat, el a influenţat
soarta poporului. Nu este ceva nepotrivit ca o persoană evlavioasă să fie înăl
ţată într-o poziţie de responsabilitate şi încredere de către un guvern lipsit de
evlavie sau un împărat păgân.
Insă o astfel de avansare nu este lipsită de pericole. Invidia din partea al
tora poate determina apariţia unor grave probleme. Deşi uneori are de fă
cut faţă unor mari provocări, Daniel îşi menţine viaţa spirituală în atmosfera
neprietenoasă a unei curţi dintre Neamuri (6:10). Când slujirea înaintea lui
Dumnezeu a intrat în conflict cu slujirea faţă de împărat, Daniel nu a stat
nicio clipă în cumpănă. El a lăsat consecinţele şi rezultatul în mâinile lui
Dumnezeu. Aceeaşi învăţătură continuă sub Noul Legământ, întrucât apos
tolul Pavel îi îndeamnă pe creştini: „temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste îm
păratului” (1 Petru 2:17). De asemenea, apostolul Pavel îndeamnă Biserica lui
Dumnezeu să se roage şi să mijlocească „pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce
sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită,
cu toată evlavia şi cu toată cinstea” (1 Timotei 2:2).
4. învierea de pe urmă
Cartea Daniel conţine cea mai clară prorocie privitoare la înviere din scri
erile Vechiului Testament:
Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pen
tru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor
străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în

neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. (12:2-3)
Acele trupuri se întorc în ţărână, dar se vor ridica „sugerând speranţa

unei învieri care nu se bazează pe cauze naturale, ci depinde de puterea lui
Dumnezeu, care întrece orice pricepere.”19 Atât copiii lui Dumnezeu, cât şi cei
răi vor ajunge ţărână, însă aceasta nu va fi un obstacol în faţa lui Dumnezeu
să-i învie din nou.
Concluzie
Cei patru mari proroci, Isaia, Ieremia, Ezechiel şi Daniel, alcătuiesc un
cvartet glorios şi plin de armonie, declarând suveranitatea Dumnezeului celui
viu. Isaia vorbeşte despre suveranitatea lui Dumnezeu în mântuire; Ieremia I
declară suveranitatea lui Dumnezeu în judecată; Ezechiel afirmă suveranita .:
i
tea lui Dumnezeu în glorie, iar Daniel mărturiseşte despre suveranitatea lui ■
Dumnezeu în împărăţia Sa.

ii Daniel a slujit în ţara exilului. Alături de poporul său, el a fost înstrăinat 1
jI de casa lui din Iuda. Judecata lui Dumnezeu a venit peste poporul lui Israel.
Dar aceasta avea să dureze numai pentru o vreme. După 70 de ani petrecuţi
în exil, Domnul avea să-i readucă în propria lor ţară, ţara promisiunii legă i
i mântului. Daniel a prorocit dintr-o curte regală a Neamurilor şi a declarat în :
termeni grafici limitarea puterii date popoarelor. Imperiile vin şi pleacă, se
'i ridică şi cad, dar împărăţia lui Dumnezeu este veşnică. Va veni ziua când tot
poporul lui Dumnezeu din orice generaţie şi din orice naţiune va fi înviat şi va
primi viaţă veşnică: „Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume
oricine va fi găsit scris în carte” (12:1).
Această carte este „cartea vieţii” (Apocalipsa 3:5; 13:8; 20:12, 15), care
este „cartea vieţii Mielului” (Apocalipsa 21:27). Ea reprezintă înscrisul ceresc
al celor care au fost iubiţi „de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 17:8), cei care
şi-au pus încrederea din toată inima în Dumnezeu şi în Cristosul Său.
; ■
19 Calvin, Commentaries: Ezekiel and Daniel, p. 671.

(„mântuire")
Autor: Osea
Idee "centrală: „întoarcere"
Temă:
Dragostea lui Dumnezeu pentru
poporul Său neascultător
„Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor,

îi voi iubi cu adevărat! Căci mânia Mea s-a abătut de la ei!"
Osea 14:4
Cuprins
1. Căsătoria lui Osea, simbolică pentru relaţia lui Dumnezeu cu

Israel 1:1-3:5
i. Osea, Gomer şi copiii lor 1:1-2:1
a. Porunca de a se căsători 1:3
b. Nume pentru copii şi semnificaţia lor 1:4-9
c. Restaurarea lui Israel şi luda 1:10-2:1
ii. Căsătoria Domnului cu Israel 2:2-23
a. Relaţia distrusă de necredincioşia lui Israel 2:2-13
b. Relaţia restaurată prin mila lui Dumnezeu 2:14-23
iii. Relaţia de căsătorie a lui Osea restaurată şi semnificaţia ei
spirituală 3:1-5
2. Judecăţi împotriva lui Israel 4:1-11:11

i. Vina lui Israel 4:1-19
ii. Pedepsirea lui Israel 5:1-15
iii. Osea cere poporului să se pocăiască 6:1-3
iv. Refuzul lui Israel de a se pocăi 6:4-7:16
v. Răzvrătirea lui Israel împotriva lui Dumnezeu 8:1-14
vi. Pedepsirea lui Israel de către Domnul 10:15
vii. Dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său este mai mare
decât mânia Sa 11:1-11
3. Păcatul lui Israel şi mânia lui Dumnezeu 11:12-13:16

i. Domnul dezvăluie păcatul lui Israel 11:12-12:14
ii. Dumnezeu este mânios pe poporul Său 13:1-16
4. Restaurarea de pe urmă a lui Israel 14:1-9
| I
Cartea Osea este una dintre cărţile mai dificile ale Vechiului Testament.
Aceasta este întâi de toate o carte pentru cel care a căzut de la credinţă. Aşa
cum în pilda Domnului despre fiul risipitor, Dumnezeu este prezentat ca fiind
Tatăl iubitor care tânjeşte după întoarcerea fiului rătăcitor (Luca 15:11-24), în
acelaşi fel, Osea îl prezintă pe Dumnezeu ca un Soţ iubitor care tânjeşte după
soţia Lui rătăcită. Aceste pasaje prezintă clar metodele folosite de Dumnezeu
pentru restaurarea poporului decăzut.
In primele versete, cititorul se confruntă cu greutăţi care sunt imposibil
de rezolvat. Lui Osea i se porunceşte să ia în căsătorie o prostituată. Mulţi
cercetători ai Scripturilor au ajuns la concluzia că aceasta nu a avut loc în re
alitate, ci a fost o vedenie sau o analogie, un simbolism, care a fost prezentat
de Dumnezeu înaintea profetului Osea. E. J. Young, reputatul învăţător al
Vechiului Testament, deşi recunoaşte că „Profeţia este direct narativă” şi „la
prima vedere, avem impresia că aceste lucruri trebuie să fie înţelese ca şi cum
ar fi avut loc”, totuşi, el declară că „a devenit din ce în ce mai convins de faptul
că întregul episod are o semnificaţie simbolică”.1 Calvin de asemenea respinge
orice sugestie potrivit căreia aceasta ar fi avut cu adevărat loc. El susţine că
dacă profetul ar fi luat de soţie o prostituată, el ar fi devenit un slujitor al lui
Dumnezeu dispreţuit şi plin de ruşine.
Preoţilor nu le era permis să ia în căsătorie o prostituată (Leviticul 21:7,
14), dar Osea nu a fost preot. O asemenea poruncă dată de Dumnezeu
unui conducător al bisericii nu ar fi fost dată sub Noul Legământ, întrucât
„Episcopul să fie fără prihană .. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea
celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului”
(1 Timotei 3:2, 7; Tit 1:7). Chiar dacă nu ne place să credem că o asemenea
poruncă a fost dată în realitate, totuşi „... o citire directă a textului conduce în
î mod obişnuit la concluzia că Osea a primit din partea lui Dumnezeu porun
i ca de a lua în căsătorie o femeie compromisă, ca un simbol al relaţiei dintre
= Dumnezeu şi Israel. Din punct de vedere metodologic, este periculos să ne
îndepărtăm de această interpretare, bazându-ne pe ceea ce noi considerăm a fi
o problemă morală stabilită prin poruncă, iar aceasta din urmă poate fi supusă
1 Young, An Introduction to the Oîd Testament, p. 253.
întrebărilor. Cu excepţia preoţilor, Dumnezeu nu interzice nimănui căsătoria

cu o prostituată.”2
Cu toate că ridică multe probleme sub aspectul moralităţii, mesajul în sine
este indiscutabil. Căsătoria lui Osea cu Gomer, fie ea parte din istorie, vede
nie sau alegorie, este folosită de Dumnezeu pentru a indica atât dispreţul îm
potriva necredincioşii lui Israel, cât şi dorinţa Lui arzătoare după dragostea
poporului Său.
Autor
Numele „Osea” (ebraică „Hosea”) înseamnă „mântuire”. Acesta a fost nu
mele de familie al lui Iosua, bărbatul care i-a condus pe copiii lui Israel în ţara
promisă. în timpul călătoriei prin pustie, Moise i-a dat un alt nume lui Hosea,
cel care urma să devină succesorul lui, şi anume Iosua, însemnând „Iehova
este mântuire” (Numeri 13:16). Prin acest sufix, Moise menţionează sursa
II originii mântuirii-Iehova, Dumnezeul viu şi adevărat.
Osea, fiul lui Beeri, este autorul întregii cărţi cu acelaşi nume. El profe
: ţeşte împotriva Israelului, împărăţia de nord a celor zece seminţii. Aceşti oa
meni s-au întors de la închinarea care se cuvenea lui Iehova. Şi acum se aflau
în situaţia de a fi nimiciţi în orice moment. Totuşi, Osea transmite un mesaj
despre dragostea blândă a lui Dumnezeu pentru un popor păcătos şi răzvrătit.
Poporul lui Israel este prezentat ca o soţie necredincioasă care comite adulter
spiritual. Dumnezeu îi roagă pe oameni, prin intermediul profetului, să se
i
pocăiască şi să se întoarcă de la căile lor păcătoase. Ei trebuie să treacă printr-o
perioadă de smerire, dar în cele din urmă vor fi restauraţi.
Osea a fost numit şi „profetul inimii zdrobite”.3 însărcinarea lui a fost să
roage poporul lui Israel să se întoarcă la Dumnezeu. El a predicat, probabil, mai
mult de 40 de ani, dar poporul a continuat să se împotrivească plin de îndă
rătnicie. Acestea au fost zile de idolatrie şi imoralitate. Poporul nu se temea de
Domnul. Ei au refuzat să ia aminte la avertizările date de profet, iar rezultatul
a fost robia. Osea încă slujea în timpul exilului în Asiria, cu toate că în cartea sa
nu se menţionează că acest eveniment ar fi avut loc (2 împăraţi 17:5-23).
Este posibil ca Osea să fi provenit din împărăţia de nord, întrucât stilul şi
limbajul lui au o tentă „nordică”, iar împăratul lui Israel este prezentat ca fiind
„împăratul nostru” (7:5), însă acest argument nu este atât de semnificativ pen
tru a desprinde o concluzie dogmatică.4 Dacă Osea se trăgea într-adevăr din
2 Dillard and Longman, An întroduction to the Oîd Testament, 1995, p. 357.
3Jensen,Jensen‘s Survey ofthe Old Testament, p. 412.
4 Keil argumentează că Osea ar fi fost un cetăţean al celor zece seminţii din împărăţia de
nord (vezi Keil, The Twelve Minor Prophets, voi. 1, pp. 11-12.
Osea 619
împărăţia de nord a celor zece seminţii, atunci el a fost singurul profet care a
venit din Israel şi a scris lui Israel. El cunoştea cu siguranţă condiţiile nefavo
rabile existente pe atunci în Israel.
Osea se adresează împărăţiei de nord a celor zece seminţii ca fiind „Israel”,
„Samaria”, „Iacov” şi „Efraim”. Se foloseşte numele „Efraim”, întrucât acea se
minţie era cea mai mare dintre cele zece şi era în fruntea celor ce se răzvrăteau
împotriva Domnului.
Pentru a-şi susţine argumentele, Osea foloseşte ilustraţii grafice:
■ „Efraim s-a lipit de idoli” (4:17).

! ■ „Efraim se amestecă printre popoare” (7:8), pentru că nu mai sunt
un popor separat.
■ „Efraim este o turtă” (7:8)—şi anume, una care are aluatul nedospit pe
de o parte, dar ars pe de altă parte-expresia unei inimi împărţite.
■ „îl apucă bătrâneţea, şi el nu-şi dă seama” (7:9), semnificând vâr
stă înaintată prematură şi deteriorare inconştientă.
■ „străinii îi mănâncă puterea” (7:9), indicând faptul că ei sunt slă
biţi de asocieri rele.
■ „Efraim a ajuns ca o turturică proastă, fără pricepere” (7:11). Israel
zboară încoace şi încolo căutând ajutor-la Egipt, Asiria, dar nici
odată la Dumnezeul cel viu.
■ „Israelul este nimicit” (8:8)-identitatea lor naţională este pierdută.
■ „un vas fără preţ” (8:8)-sunt nefolositori în slujba Domnului.
■ „S-a dus ... împăratul ei, ca o ţăpligă pe faţa apelor”-una care este
luată de curent şi dispare fără urmă.
■ „un negustor care are în mână o cumpănă mincinoasă. Ii place să
înşele” (12:7), referindu-se la înşelătorie comercială în afaceri.5
Osea se prezintă ca fiind un om sensibil şi mânia lui împotriva păcatului

este transpusă uneori într-un limbaj destul de aspru. Pe de altă parte, „când
profetul prezintă poporului dragostea sublimă a Domnului, limbajul cărţii
este plin de imagini frumoase”.6
Context istoric
Cu toate că Osea menţionează un singur împărat al lui Israel, referirea la
cei patru împăraţi ai lui Iuda plasează slujirea sa în timpul domniilor ultimilor
şapte împăraţi care au domnit peste Israel (c.750-710 î.Cr.)-de la împăratul
5 Thompson Chain Refcrence Bible.
i 6 Young, An Introduetion to the Old Testament, p. 254.
Ieroboam al II-lea, unul dintre cei mai puternici împăraţi ai lui, până la împă
ratul Osea (2 împăraţi 14:23-29; 15:8-31; 17:1-4).
Ieroboam II793-753 Robia asiriană

I
împăraţii Şaium 752 Sfârşitul
împărăţiei Menahem 752 -742 împărăţiei
Ozia 732-723
Proroci lona
Amos
Osea
Isaia
Mica
împăraţii Uzia 792 -740

Robia întoarcerea I
586 538
luda Ezechia 715-686
Relaţia lui Osea cu împăraţii şi profeţii împărăţiei divizate
Trăind în aceeaşi perioadă cu Isaia, Mica şi, probabil, Amos,7 Osea a slujit
cu preponderenţă în Israel, slujire care s-a extins de-a lungul mai multor ani.
El a prorocit în timpul domniilor împăraţilor Uzia, lotam, Ahaz, Ezechia din
Iuda. Aceasta înseamnă că el a slujit cel puţin 40 de ani, iar unii au sugerat
chiar că această perioadă s-ar fi întins pe 72 de ani.8 Osea a urmat în slujire
după Amos (este posibil ca slujirea lor să se fî suprapus). împărăţia de sud a lui
!
Iuda, sub împăratul Uzia (Azaria), a experimentat o perioadă de prosperitate,
împărăţia de nord a Israelului, sub împăratul Ieroboam al II-lea, de aseme
nea se bucura de zile de prosperitate economică şi succes militar (2 împăraţi
14:25). însă succesul şi prosperitatea au adus cu ele probleme-păgânism, ma
terialism, lăcomie, imoralitate şi nedreptate. >
:■
După moartea împăratului Ieroboam, Israel a suferit un declin rapid. Şase i

■
împăraţi au domnit în timpul ultimilor treizeci de ani de existenţă ai naţiunii.

Osea nu dă numele acestor împăraţi. Prorocii Israelului recunosc doar condu
I
cătorii legitimi ai împărăţiei lui Iuda ca fiind împăraţii adevăraţi ai poporului ;
lui Dumnezeu. Acesta ar putea fi un indiciu al dezaprobării Domnului cu '
;
7 Vezi Osea 1:1; cf. Isaia 1:1; Mica 1:1; Amos 1:1.
8 Lee, The OutlincdBible, analiza no. 28.
:
Osea 621
privire la împăraţii nordului: „Au pus împăraţi fără porunca mea, şi căpetenii
fără ştirea mea” (8:4; Deuteronomul 17:15). Trei dintre aceşti împăraţi dom
nesc timp de doi ani sau mai puţin şi patru sunt asasinaţi (2 împăraţi 15:8-31;
17:1-4; Osea 7:7; 8:4; 10:3; 13:9-11).
Peste mai puţin de zece ani de la moartea lui Ieroboam, Asiria a început
să-şi exercite dreptul militar, devenind mai puternică şi mai ameninţătoa
re sub împăratul Tiglat-Pileser III. Succesorul său, împăratul Salmanasar al
V-lea, a început agresiunea împotriva Israelului, care a condus la înfrângere
totală şi ducerea israeliţilor ca robi ai Asiriei în anul 723 î.Cr. Ameninţarea
Imperiului Asirian asigură cadrul cărţii Osea.
Niciun împărat al împărăţiei de nord a Israelului nu a putut pune ca
păt corupţiei din interiorul acesteia. Imoralitatea s-a dezvoltat din idolatrie,
îndepărtându-se de Dumnezeul cel viu, israeliţii s-au îndepărtat de baza şi
temelia adevăratei moralităţi. Dacă ar fi înlăturat închinarea la viţel, împăra
tul lui Israel ar fi subminat însăşi existenţa împărăţiei de nord. Dacă separarea
religioasă dintre împărăţia lui Israel şi împărăţia lui Iuda ar fi fost îndepărtată,
s-ar fi creat foarte curând contextul unei reuniuni politice: „Fondată pe baza
unei revolte împotriva casei regale a lui David, pe care Dumnezeu însuşi o
alesese (împărăţia de nord) a purtat în sine încă de la început un duh de răz
vrătire şi de revoluţie, germenii autodistrugerii.”9
Structură
Structura cărţii Osea este greu de stabilit. Cu toate că primele trei capitole
pot fi împărţite cu uşurinţă, ultimele şapte capitole nu sunt atât de clar deli
mitate. Totuşi, mesajul cărţii este clar şi plin de putere. Relaţia lui Dumnezeu
cu poporul Său este prezentată în analogie cu ideea căsătoriei. Necredincioşia
lui Israel este reflectată de infidelitatea soţiei lui Osea.
Partea I: Căsătoria lui Osea, simbolică pentru relaţia lui

Dumnezeu cu Israel (1:1-3:5)
Ascultând de porunca divină, Osea o ia de soţie pe Gomer, fiica lui
Diblaim. Ei au împreună trei copii. Copiilor care rezultă din această căsătorie
cu probleme li se dau nume simbolice, care indică încălcarea legământului
încheiat de Israel cu Domnul lor.
Primul fiu se numeşte „Izreel” (însemnând „Dumnezeu risipeşte”). Numele
Izreel simbolizează marele masacru pe care Dumnezeu îl va aduce peste casa
lui Iehu din pricina actelor violente pe care le comisese el (2 împăraţi 9).
9 Kcil, The Twelve Minor Prophets, voi. 1, pp. 20-21.
Numele fiicei lui Osea, Lo-Ruhama, înseamnă „Cea fără îndurare” (1:6).
Aceasta indică judecată severă; Israel este ca o fiică pe care tatăl ei o alungă şi
o dezmoşteneşte. Dumnezeu nu Se va mai uita cu milă şi dragoste la Israel.
Naţiunea a trecut de la rău la şi mai rău. Domnul „nu va mai avea milă de casa
lui Israel” (1:6). Este ca şi cum Domnul ar spune: „încăpăţânarea ta este into
lerabilă; nu voi mai avea răbdare cu tine.”10
Al treilea copil, un fiu, este numit „Lo-Ami”, însemnând „nu-i poporul
meu” (1:9). Perioada de înţărcare pentru Lo-Ruhama („Fără milă”) s-a sfârşit.
Răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la capăt. Răutatea lui Israel întrece orice li
mită. Despărţirea finală trebuie să aibă loc: „căci voi nu sunteţi poporul Meu,
şi Eu nu voi fi Dumnezeul vostru” (1:9).
Gomer, soţia lui Osea, se dovedeşte a fi necredincioasă şi-şi părăseşte soţul
în căutarea altor iubiţi (3:1). Păcatul adulterului este accentuat de cel al prosti
tuţiei. Osea o urmăreşte şi o răscumpără din prostituţie. El o ia din nou acasă.
Ea trebuie să petreacă o perioadă de izolare şi adevărată părere de rău a inimii,
până la timpul stabilit de restaurare totală.
îi în cadrul relatării despre păcatul grav înfăptuit de Gomer, marea suferinţă
!! i
; a soţului ei, Osea, şi judecata inevitabilă a lui Dumnezeu împotriva lui Israel,
încă există dovezi ale biruinţei harului, întrucât Domnul spune lui Israel: „îi
voi da ... valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde” (2:15). Valea e nu
: mită în timpul lui Iosua (Iosua 7:24-26). Prin păcatul lui Acan, prin nesupu
i. nerea faţă de porunca lui Dumnezeu şi prin reţinerea din prada de război a
Ierihonului, israeliţii au fost înfrânţi în timpul atacului lor asupra cetăţii Ai
(Iosua 7). Prin numele „Acor” (însemnând „necaz”), această vale a devenit
un loc de amintire, amintind poporului „cum Domnul îşi arată din nou mila
... după ispăşirea vinii prin pedepsirea nelegiuitului”.11 Profetul Osea indică
faptul că perioada de necaz şi suferinţă a lui Israel va deveni o uşă de nădejde.
Domnul Se va purta faţă de el cu dreptate şi milă. El va pedepsi păcatul, dar
harul Său va fi măreţ.
Partea a ll-a: Judecăţi împotriva lui Israel (4:1-11:11)

După primele trei capitole, care descriu suferinţa familială a lui Osea, ca
pitolele următoare nu au o structură clară. Temele se suprapun, se îmbină,
se schimbă între ele, se repetă şi variază în importanţă pe măsură ce profeţia
este descoperită. Osea trage israeliţii la răspundere pentru păcatul lor, aver-
tizează cu privire la judecata dreaptă a lui Dumnezeu, le cere să se întoarcă
10 John Calvin, Commentaries on the Twelve Minor Propbets: voi. 1, Hosea (Edinburgh:
Banner of Truth Trust, 1986 [prima ediţie 1559]), p. 55.
11 Keil, The Twelve Minor Propbets, voi. 1, p. 61.
:
Osea 623
la Dumnezeul lor şi vorbeşte de o nădejde finală pentru poporul pe care

Dumnezeu îl iubeşte.
Atenţia se mută dinspre scena familiei înspre arena naţională. Domnul
vorbeşte prin slujitorul Său, căruia îi încredinţează o serie de mesaje. Nu se
specifică dacă aceste mesaje erau transmise oral sau în scris, nici când încep
şi când sfârşesc. Această secţiune este, probabil, un rezumat al predicării lui
Osea de-a lungul unei perioade de 40 de ani sau mai mult, care a început în
timpul domniei lui Ieroboam şi s-a încheiat cu puţin înainte de invazia asiria-
nă, de cucerirea capitalei Samariei şi de deportarea israeliţilor.
Conţinutul ei este un amestec de mesaje despre necredincioşia lui Israel şi
mânia dreaptă a lui Dumnezeu, urmată de mila Lui plină de har. Ce prezentare
extraordinară a caracterului lui Dumnezeu! „Când noi suntem necredincioşi,
El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur” (2 Timotei 2:13).
Subiectele principale sunt repetate în permanenţă: închinarea înaintea vi
ţelului la Betel, idolatria şi imoralitatea. Starea spirituală şi morală a lui Israel
este cât se poate de rea. Răul pe care Ieroboam I, fiul lui Nebat, îl introdusese
(1 împăraţi 12:25-33) s-a perpetuat şi s-a aprofundat de-a lungul unei peri
oade de aproximativ 150 de ani:
Nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu

în ţară. Fiecare jură strâmb şi minte, ucide, fură, şi prea curveşte; nă-
păstuieşte şi face omoruri după omoruri.
(4:1-2)
Printre preoţi şi în popor exista o corupţie generalizată. Conducătorii din

*
Israel căutau alianţe cu naţiuni puternice: „ei cheamă Egiptul, şi aleargă în
Asiria” (7:11).
Avertizările cele mai aspre şi cenzura cea mai severă se intercalează cu
apelurile cele mai blânde:
Veniţi, să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El

ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.
(6:1)
Partea a lll-a: Păcatul lui Israel si mânia lui Dumnezeu

(11:12-13:16)
în multe privinţe, cea de-a treia secţiune este o repetare a celei anterioare
prin modul în care se raportează la problemele păcatului lui Israel şi ale mâniei
drepte a lui Dumnezeu. Scopul autorului este de a se asigura că israeliţii sunt
I
I
;
profund conştienţi de gravitatea păcatului lor. Osea demonstrează că sfârşitul

iminent care vine peste ei este drept şi inevitabil din pricina unei trăiri răz
vrătite şi păcătoase a poporului împotriva Domnului. Aceasta este pedeapsa
Domnului. Ei s-au întors de bunăvoie de pe căile lui Iacov, tatăl lor, şi au căzut
pradă practicilor păcătoase ale canaaniţilor; aceasta în ciuda dragostei neînce
tate şi a milei lui Dumnezeu faţă de ei şi în ciuda pedepselor pe care le-a adus
!i deja asupra lor pentru a-i face să se schimbe. Dar nici apelurile de dragoste,
1!
nici durerile suferinţei nu au determinat poporul să se întoarcă la Dumnezeu.
Ei stăruie în idolatrie şi imoralitate. Totuşi, în mila Lui, Dumnezeu nu va în
gădui ca ei să fie distruşi în totalitate. Dumnezeu va răscumpăra Israelul chiar
din moarte şi din iad.
. Are loc o mustrare repetată a naţiunii din pricina faptului că a cerut aju
tor Asiriei şi Egiptului. „(Ei) fac legământ cu Asiria, şi duc untdedelemn în
Egipt” (12:1; 7:11). Aceste evenimente s-au petrecut în timpul domniei împă
ratului Osea (2 împăraţi 17:1-4).
Partea a IV-a: Restaurarea de pe urmă a lui Israel

(14:1-9)
în cuvinte ce amintesc de Cântarea Cântărilor, cartea Osea se încheie cu
o imagine remarcabilă a poporului restaurat al lui Dumnezeu. îndemnat la o
!
pocăinţă evlavioasă (cf. 2 Corinteni 7:10), Israelul este chemat să se întoarcă
! la Dumnezeu. Este dată o reasigurare a faptului că Domnul va avea milă, „le
va vindeca vătămarea” şi „îi va iubi cu adevărat” (14:4). însă restaurarea celui
căzut înseamnă mai mult decât iertare. Ea presupune totodată ca Domnul să
înlăture cauza căderii sale. Inimile lor vor fi schimbate. înlăuntrul lor va opera
un alt principiu călăuzitor:
Ce mai are Efraim a face cu idolii? îl voi asculta şi-l voi privi, voi fi
pentru el ca un chiparos verde: de la Mine îţi vei primi rodul.
(14:8)
Astfel, în doar 14 capitole, păcatul lui Israel este scos la iveală, judecata
lui Dumnezeu este făcută cunoscută, iar biruinţa harului lui Dumnezeu este
manifestată.
Frumoasa temă a dragostei şi a căsniciei ca o imagine a lui Iehova şi a
l Israelului, a lui Cristos şi a Bisericii Sale, care reiese din Cântarea Cântărilor,
Osea 625
ne este acoperită de un nor întunecat în cartea lui Osea, prin necredincioşia

soţiei faţă de legământ. Chiar în timp ce infidelitatea acesteia este demascată,
dragostea soţului îndurerat dezvăluie agonia lui Dumnezeu în dragostea Lui
faţă de păcătoşi.
William Hendriksen evidenţiază semnificaţia simbolică a cărţii Osea în
felul următor:
■ După cum Osea s-a căsătorit cu Gomer, tot aşa Iehova a devenit
„Soţul” Israelului.
■ După cum Gomer a devenit necredincioasă faţă de Osea, tot aşa
Israel a devenit necredincios faţă de Iehova.
■ După cum Gomer a fost înrobită de amanţii ei, tot aşa israeliţii
vor fi înrobiţi de aceleaşi naţiuni în care se încredeau.
■ După cum Osea a restaurat-o pe Gomer, tot aşa Iehova va resta
ura rămăşiţa lui Israel.
■ După cum Osea, pentru a o restaura pe Gomer, a răscumpărat-o
cu preţul argintului şi al orzului, tot aşa Cristos îl va răscumpăra
pe adevăratul Israel cu preţul propriului Său sânge.12
Mireasa este aleasă pe când se afla încă în păcat (1:2; cf. Ezechiel 16:4-14;
cf. Efeseni 2:1-10). Ea este spălată cu grijă, curăţată şi înfrumuseţată cu haine
frumoase (cf. Tit 3:3-5). Domnul o consideră a Lui. Dar inima soţiei se întoarce
de la dragostea ei dintâi (cf. Apocalipsa 2:4). Ea râvneşte după alţi iubiţi, după
alţi dumnezei (3:1; Ezechiel 16:15-34; cf. Iacov 4:4; 1 Ioan 2:15-16). Domnul
nu o uită însă. El o răscumpără şi o restaurează (3:2-5; Ezechiel 16:60-63).
Durerea lui Dumnezeu va ajunge la apogeu la Calvar (Ioan 3:16; Romani 5:8).
Profeţii 9
1. Chemarea din Egipt

în profeţiile lui Osea, se face aluzie la un al doilea exod (2:14-15). Dumnezeu
îi va elibera din nou. Israeliţii trebuie să experimenteze iarăşi robia şi sclavia,
5 întrucât ei au uitat de bunătatea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu care i-a scos pe
părinţii lor din Egipt. Ei sunt un popor nerecunoscător. Dumnezeu i-a iu
bit în acele zile, întrucât El spune: „Când era tânăr Israel, îl iubeam” (11:1).
Primul exod a fost ca şi naşterea naţiunii Israelului. Dumnezeu a iubit Israelul
înainte ca naţiunea să se nască. Dragostea Domnului pentru Israel a fost aşa
de mare, încât El a chemat naţiunea din Egipt: „am chemat pe fiul meu din
Egipt” (11:1)._______
12 Hendriksen, Survey of ht e Bible, pp. 235-236.
Textul a avut o primă împlinire în Israel ca tip al lui Cristos. împlinirea

finală a acestui text se regăseşte în Persoana Domnului Isus. Matei atribuie
aceste cuvinte Mântuitorului (Matei 2:15). Calvin argumentează: „Nu există
nicio îndoială că Dumnezeu, în providenţa Sa minunată, a dorit ca Fiul Său
să iasă din Egipt, pentru a fi un Răscumpărător pentru cei credincioşi; şi ast
fel arată că o eliberare adevărată, reală şi perfectă a avut loc în cele din urmă,
atunci când a venit Răscumpărătorul promis.”13 Egiptul reprezintă starea spi
rituală a robiei, iar Cristos a venit să Se identifice cu cei aflaţi în robie, să-i eli
I
bereze şi să-i scoată afară. Cristos este Fiul lui Dumnezeu într-un mod diferit
de poporul Israel. Prin înfiere copiii lui Israel devin copii ai lui Dumnezeu,
: însă Cristos este prin natura Sa singurul Fiu născut al lui Dumnezeu (Ioan
1:18; 3:16). O altă diferenţă este de asemenea evidentă în faptul că Israelul 1-a
i fost nerecunoscător lui Dumnezeu, dar o astfel de ingratitudine nici măcar
n-a trecut prin mintea Mântuitorului. Tipologia biblică conţine întotdeauna
contraste şi comparaţii. Niciun tip nu este perfect, întrucât între realitate şi
simbolurile ei va exista întotdeauna o mare diferenţă.
2. Respingerea şi restaurarea lui Israel

Cu toate că respingerea iminentă a lui Israel este profeţită de Osea, este
profeţită totodată şi starea poporului Israel începând cu anul 70 d.Cr. încoace:
„fără împărat, feră căpetenie, feră jertfe, feră chip de idol, feră efod şi feră
terafimi” (3:4).
Apostolul Pavel face referire la Osea (2:23; 1:10) ca un indiciu la chemarea
Neamurilor:
Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mâ

nia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale
mâniei, făcute pentru pieire; şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de
nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă
(despre noi vorbesc)? Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi
dintre Neamuri, după cum zice în Osea: „Voi numi «popor al Meu» pe
cel ce nu era poporul Meu, şi «preaiubită» pe cea care nu era preaiubită.
Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi „fii
ai Dumnezeului celui viu.”
(Romani 9:22-26)
La prima vedere, ar putea părea că există o discrepanţă între cuvintele

profetului şi modul în care le interpretează apostolul. în Osea, referirea se
13 Calvin, Hosea, p. 387.
Osea 627
face la seminţiile lui Israel, şi nu la Neamuri. Pavel recunoaşte că respingerea

şi restaurarea lui Israel despre care vorbea Osea îşi au paralela în exclude
rea Neamurilor de la harul lui Dumnezeu, urmată de reprimirea lor sub acel
har.14 Apostolul Petru reia tema lui: „... care odinioară nu eraţi un popor, dar
acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare,
dar acum aţi căpătat îndurare” (1 Petru 2:10). Desigur, se poate argumenta
că apostolul Petru se adresa creştinilor evrei, pe când apostolul Pavel vedea
implicaţiile mai mari într-o biserică alcătuită din evrei şi credincioşi dintre
Neamuri. Folosirea acestui pasaj atât de către Petru, cât şi de către Pavel con
stituie o altă dovadă a faptului că apostolii au interpretat profeţia Vechiului
Testament ca împlinindu-se în Cristos şi în Biserica Sa.
3. învierea pentru Cristos şi Biserica Sa
El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi

înaintea Lui.
(6:2)
Există o legătură minunată între învierea Fiului lui Dumnezeu şi învierea

poporului Său. Domnul nu a înviat din morţi doar pentru El, ci pentru popo
rul Său-El este pârga celor care vor învia (1 Corinteni 15:20). Profetul „încu
rajează aici pe cei credincioşi să-şi menţină speranţa pentru mântuire, pentru
că Dumnezeu îl va învia pe singurul lui Fiu, a Cărui înviere va însemna viaţa
comună a întregii Biserici”.15
O altă prorocie plină de putere a lui Osea vorbeşte despre marea înviere:
îi voi răscumpăra din mâna locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la

moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este
nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!
(13:14)
„Răscumpărare” înseamnă eliberare prin plătirea unui preţ. „Izbăvirea” are

în vedere pe cineva care, în calitate de rudenie, are dreptul să obţină orice
ca fiind al lui, plătind preţul. „Ambele cuvinte în sensul lor cel mai speci
fic descriu ceea ce a făcut Isus pentru noi.”16 Pornind de la această prorocie,
14 John Murray, The Epistle to the Romans (London: Marshall, Morgan and Scott, 1967),
partea a Il-a, p. 38.
15 Calvin, Hosea, p. 217.
;
16 Pusey, citat de Hodgkin, Christ in all the Scriptures, p. 195.
apostolul Pavel revelează modul în care ea se va împlini. Datorită suferinţei

Mântuitorului la Calvar, va veni o zi când „morţii vor învia nesupuşi putrezi
rii, şi noi vom fi schimbaţi” (1 Corinteni 15:52). învingând moartea şi mor
; mântul, Domnul va aboli moartea pentru totdeauna (1 Corinteni 15:54-55).
Biruinţa lui Cristos în moartea şi învierea Lui este garanţia învierii credincio
sului în marea Zi a Domnului (1 Corinteni 15:23, 56-57).
O altă referire din Noul Testament la profeţia lui Osea (10:8) este dată de
Domnul Isus în drumul Lui spre răstignire: „în urma lui Isus mergea o mare
mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi bateau pieptul, şi se tânguiau
il după El. Isus S-a întors spre ele, şi a zis: «Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plân
geţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri. Căci iată vor veni
zile, când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut,
şi de ţâţele care n-au alăptat!’ Atunci vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste
noi!’ Şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’»” (Luca 23:27-30).
Mântuitorul îşi arată altruismul Lui remarcabil chiar şi în circumstanţele
cele mai dificile. El avertizează femeile cu privire la judecata iminentă. Citând
aceste cuvinte din Osea, Domnul nostru arată că va veni o nimicire peste
Israel care va fi asemenea celei experimentate în zilele profetului Osea. Prima
1! împlinire a venit odată cu invazia asirienilor şi deportarea israeliţilor. O altă
calamitate este profeţită de Domnul Isus. Aceasta este invazia iminentă a ro
manilor şi nimicirea Ierusalimului (70 d.Cr.). Dar profeţia lui Osea se va îm
plini în cele din urmă în Ziua Judecăţii. Atunci, cei fără Dumnezeu vor striga
„munţilor şi stâncilor: «Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce stă
pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului»” (Apocalipsa 6:16-17). Pentru că
atunci când vine judecata lui Dumnezeu, necredincioşii îşi doresc mai degra
•| bă o moarte îngrozitoare decât o confruntare cu mânia Lui cumplită.
Aplicaţie
1. Aleşi prin har
Căsătoria lui Osea cu Gomer ne învaţă în mod clar că Dumnezeu nu l-a
ales pe Israel pe baza vreunui merit. Fiecare credincios din fiecare naţiune şi
din fiecare generaţie este „dator numai milei”. Domnul spune: „nu este alt
Mântuitor afară de Mine” (13:4). „Căci şi noi eram altă dată fără minte, ne
ascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate
şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când s-a
arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oa
meni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci
pentru îndurarea Lui ...” (Tit 3:3-5). „Dar Dumnezeu, care este bogat în
Osea 629
îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi
în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos ... Căci prin har
Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea
Lui...” (Efeseni 2:4-5, 8-10). Credincioşii nu sunt aleşi pe baza vreunui merit.
Suntem mai nevrednici să fim mireasa lui Cristos decât a fost Gomer să fie
mireasa lui Osea!
Credincioşii sunt traşi „cu legături omeneşti, cu funii de dragoste” (11:4,
citire alternativă; cf. Ieremia 31:3). Ce descriere minunată este aceasta a
Mântuitorului ca „om desăvârşit” (Efeseni 4:13), trăgând pe poporul Său în
spre El prin funiile dragostei de la Calvar! (Ioan 12:32).
2. Milă, nu jertfă
După convertirea lui, Matei Levi, vameşul, şi-a chemat prietenii la o masă
festivă. Isus a fost oaspetele de onoare (Luca 5:29). Fariseii au obiectat cu
privire la compania pe care o avea Isus, faptul că mânca alături de vameşi
şi păcătoşi. Ei au vorbit ucenicilor Lui, atacând comportamentul Domnului
(Matei 9:11-13). Auzind critica lor, Isus a răspuns: „Nu cei sănătoşi au trebu
inţă de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: «Milă voiesc,
iar nu jertfi!» Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe
cei păcătoşi” (Matei 9:12-13; cf. Osea 6:6). Fariseii au arătat dispreţ faţă de
vameşi şi păcătoşi. Ei i-au respins şi nu au încercat să se apropie de ei sau să
le ofere ajutor. Astfel, Domnul nostru spune că ei trebuie să înveţe lecţia pe
care o oferă Osea. Citându-1 pe acest profet, Domnul face mai mult decât să
aplice un text potrivit din Scriptură; El prezintă în faţa lor întregul mesaj al lui
Osea. Relaţia lui Osea cu soţia lui exprimă dragostea legământului şi relaţia
lui Dumnezeu cu Israel-chiar şi cu Israelul rătăcit şi necredincios.
Osea s-a adresat israeliţilor din zilele lui, care erau fâră Dumnezeu şi de o
imoralitate evidentă:
Nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu

în ţară. Fiecare jură strâmb şi minte, ucide, fură, şi prea curveşte; nă-
păstuieşte şi face omoruri după omoruri.
(4:1-2)
Aducând jertfe lui Dumnezeu în asemenea împrejurări, israeliţii arătau

mare dispreţ. Jertfele nu sunt lipsite de importanţă, însă ele trebuie să fie în
soţite de un real efort al poporului de a învăţa de la Domnul. Jertfele aduse
lui Dumnezeu nu au nicio valoare în absenţa unei încercări reale de a imita
comportamentul şi atitudinea lui Dumnezeu. Dacă fariseii care L-au con

fruntat pe Domnul Isus învăţau doar această lecţie măreaţă, atunci ei ar fi
înţeles ceea ce făcea El petrecând timp cu vameşii şi cu păcătoşii.
Domnul Isus face din nou referire la acest verset din Osea atunci când este
atacat în legătură cu smulgerea spicelor de grâu în ziua de sabat (Matei 12:7).
Şi de această dată, El arată faptul că fariseii erau lipsiţi de milă. Ei nu iubeau
bunătatea. Ei criticau şi condamnau, fără să arate compasiune sau blândeţe
pentru alţii.
3. Conducerea poporului lui Dumnezeu

Conducerea politică şi religioasă a lui Israel primeşte anumite critici în
cartea Osea. Oamenii au fost induşi în eroare de proroci (4:5), de preoţi (4:6;
5:1; 6:9; 10:5) şi de conducătorii lor civili (5:1, 10; 7:3-7; 9:15). Conducătorii
lui Israel se întorc spre alte popoare în căutarea unor soluţii politice, în loc să
se bazeze pe Dumnezeul cel viu care i-a protejat şi a avut grijă de poporul Său
în mod constant (5:13; 7:8-11; 8:9).
Cu toate că israeliţii au avut în posesia lor Legea lui Dumnezeu (8:12),
ei erau în general ignoranţi cu privire la conţinutul şi aplicaţia ei, din prici
na eşecurilor înregistrate de conducătorii religioşi (4:6). Niciodată n-au fost
în posesia oamenilor atâtea Biblii ca în zilele noastre, şi totuşi un întuneric
atât cu privire la conţinutul Cuvântului lui Dumnezeu. Majoritatea celor care
se numesc învăţători creştini şi predicatori predau totul, în afară de mesajul
Cuvântului lui Dumnezeu. Chiar şi în cadrul comunităţii credincioşilor exis
tă o lipsă de învăţătură biblică. Accentul este pus deseori pe „experienţă”, şi
sunt puţine dovezi ale acelei perseverenţe în studiu care are ca rezultat „un
lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevă
rului” (2 Timotei 2:15). Puţini sunt cei care par să-şi dea osteneala în lucrarea
lor în Cuvânt şi doctrină (1 Timotei 5:17).
In Biserica lui Cristos, conducerea este o responsabilitate deosebită. Fiecare
conducător, ca un veghetor de suflete, „dă socoteală” înaintea lui Dumnezeu
(Evrei 13:17). Marea sarcină a conducerii este pregătirea „sfinţilor, în vederea
lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos” (Efeseni 4:12). Pe lângă
această sarcină permanentă, conducătorii au datoria de a găsi alţi potenţiali .
lideri şi învăţători (2 Timotei 2:2). Fără această învăţătură atentă şi profundă
din Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii vor „pluti încoace şi încolo, purtaţi de
orice vânt de învăţătură” (Efeseni 4:14)-o situaţie care este atât de frecventă
astăzi.
Osea 631
4. Să ridicăm pe cel căzut

Iehova îl luase pe Israel de soţie-avea grijă de el, îl proteja, veghea asupra
lui. Se comportase frumos cu el şi a făcut toate acestea mulţi ani. Dar Israelul
s-a comportat cu iresponsabilitate. A mers după alţi iubiţi, a căutat alţi dum
nezei. Pentru că s-a implicat profund în relaţia cu aceşti idoli, Domnul Se
plânge de Israel care „a uitat de Domnul” (2:13; Apocalipsa 2:4).
Există multe ilustraţii minunate în care Domnul îi cheamă pe cei căzuţi, îi
vindecă şi-i restaurează. La un secol după Osea, profetul Ieremia lansa urmă
toarea rugăminte: „Intoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sunt
Stăpânul vostru” (Ieremia 3:14). „întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta
abaterile” (Ieremia 3:22).
In Noul Testament, se observă aceeaşi blândeţe în apelurile făcute celor
care L-au cunoscut pe Domnul, dar şi-au întors faţa de la El: pilda fiului ri
sipitor, incontestabil cea mai frumoasă revelaţie a inimii Domnului pentru o
persoană căzută care s-a întors: „Dar tatăl a zis robilor săi: «Aduceţi repede
haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-1 cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţă
minte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-1. Să mâncăm şi să ne
înveselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.»
Şi au început să se înveselească” (Luca 15:22-24). Acest fiu mai mic a trebuit
să plece „într-o ţară îndepărtată” şi să experimenteze depravarea şi nevoia îna
inte „să-şi vină în fire”. Intr-un mod asemănător, în timpul lui Osea, israeliţii
au fost duşi în Asiria şi au fost smeriţi acolo până la timpul stabilit pentru
restaurarea şi recuperarea lor.
Restaurarea celor căzuţi este o temă ce apare în mod repetat în Scriptură.
Există milă pentru toţi cei care se vor întoarce la Domnul şi iertare pentru
toţi cei care se întorc la Dumnezeu (Isaia 55:7). în Noul Testament, credin
cioşii maturi spiritual sunt chemaţi să poarte de grijă celor care cad. Pavel îi
îndeamnă pe galateni: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo
greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia
seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu” (Galateni 6:1).
Concluzie
Cartea Osea este încărcată de sentimente profunde. Dumnezeu are o dra
goste adâncă pentru poporul Său. Pe de o parte, cartea este expresia cea mai
puternică a mâniei Lui drepte împotriva păcatului lor; ei s-au întors de la
Dumnezeul adevărat şi viu la închinarea înaintea idolilor lipsiţi de viaţă; ală
turi de păgânism, imoralitatea şi corupţia s-au răspândit. Pe de altă parte, este
descrisă, în puternic contrast, cea mai blândă şi cea mai pasionată dragoste
plină de râvnă a lui Dumnezeu faţă de poporul Său păcătos; dacă doar se vor
întoarce la El, ei vor avea parte de milă şi bunătate. Domnul poate fi ca un leu,
sfaşiind pe cei răi şi pe cei neevlavioşi şi ducându-i departe (5:14); sau poate fi
ca o ploaie uşoară, dăruind viaţă şi sănătate celor care se întorc la El (6:3).
Domnul „nu doreşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi
să trăiască” (Ezechiel 33:11). El nu distruge seminţiile răzvrătite ale copiilor
lui Israel. El le smereşte printr-o disciplină lungă şi severă, pentru a le face
să-şi conştientizeze vina. El le va conduce la pocăinţă pentru a putea avea milă
de ele. Dumnezeu le mântuieşte de nimicirea veşnică.
Urmărind aceste obiective, cartea Osea prezintă ameninţări şi pedepse îm
binate cu promisiuni pline de har. Domnul nu numai că prezintă o speranţă
generală pentru zile mai bune, dar El profeţeşte totodată o vreme de restaura
re şi pace veşnică. Prin puterea Lui măreaţă şi prin harul Lui, Domnul îşi va
scăpa în cele din urmă poporul de moarte şi de iad.
i
:!
!
!
:
= i
■- ■
i
i1
■
:
j
;
1
!
I
(„lehova este Dumnezeu")
Autor: loel
Idee centrală: „Ziua Domnului"
Tema:
Valoarea şi importanţa pocăinţei
„Dar mare este ziua Domnului şi foarte

înfricoşată: cine o poate suferi?"
loel 2:11
1
Cuprins
1. Invazia lăcustelor 1:1-2:11

i. 0 calamitate fără egal 1:1-3
ii. Prăpădul: lăcuste şi secetă 1:4-12
iii. Chemare la post şi o adunare naţională 1:13-14
iv.
Ziua Domnului este aproape 1:13-14
v. Rezervele de hrană sunt extrem de scăzute 1:16-20
vi. Invazia vrăjmaşului este iminentă 2:1-11
2. Pocăinţă şi restaurare 2:12-27

i. Chemare la pocăinţă 2:12-27
ii. Domnul va izbăvi şi va restaura 2:18-27
3. Judecata din valea lui losafat 2:28-3:21

i. Profeţia: revărsarea Duhului lui Dumnezeu 2:28-32
ii. Judecata asupra naţiunilor pământului 3:1-16
iii. Binecuvântare veşnică peste poporul lui Dumnezeu 3:17-21
I
i
!
■
f
i
î
i
■
O invazie devastatoare de lăcuste a lovit împărăţia de sud a lui Iuda şi a dis
trus complet câmpiile. O secetă a lăsat pământul uscat. Prin intermediul aces
tor evenimente, profetul Ioel transmite un mesaj din partea lui Dumnezeu:
poporul lui Iuda va fi judecat şi pedepsit pentru păcatele lui; singura lor
cale este să se întoarcă printr-o pocăinţă adevărată, din inimă, la Domnul;
Dumnezeu va aduce în cele din urmă toate naţiunile la judecată şi doar aceia
dintre naţiuni care „vor chema Numele Domnului, vor fi mântuiţi” (2:32).
Este un mesaj atemporal, anunţând şi prevestind, „ziua Domnului”:
Vai! ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la

Cel Atotputernic.
(1:15)
Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu

cel sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului,
este aproape! O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întu
necime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi.
(2:1-2)
Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui
este foarte mare, şi cel ce împlineşte cuvântul este puternic. Dar mare
este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?
(2:11)
soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni

ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
(2:31)
Vin grămezi, grămezi în valea judecăţii, căci Ziua Domnului este

aproape în valea judecăţii.
(3.14)
Profeţia lui Ioel dezvăluie faptul că întreaga istorie culminează în Cristos

şi Biserica Sa.
I Autor
în afară de identificarea sa ca „Ioel, fiul lui Petuel” (1:1), nu ni se mai dă
nicio altă informaţie despre autorul acestei cărţi scurte. Numele j/oV/înseamnă
„Iehova este Dumnezeu”, iar Petuel semnifică „inima sinceră şi binevoitoare
a lui Dumnezeu”. în Vechiul Testament se găsesc încă 12 bărbaţi care poartă
numele de „Ioel”. Nu s-a ftcut însă nicio legătură bine fundamentată între unul
dintre aceştia şi profetul şi autorul acestei cărţi. Referirile frecvente la Sion şi
la casa Domnului pot fi un indiciu al faptului că el a trăit în Ierusalim sau în
apropierea acestuia, însă aceasta nu se poate afirma cu certitudine. De aseme
nea, nu putem presupune că Ioel a fost un preot sau un profet doar pentru că el
vorbeşte despre preoţime (1:13; 2:17). Un lucru cert însă e faptul că „Ioel este
un predicator avizat, concis şi necompromis al mesajului pocăinţei”.1
Context istoric
Spre deosebire de Isaia, Osea, Amos şi alţii, Ioel nu-şi stabileşte profe
ţia într-o anumită perioadă din istoria lui Iuda. Părerile sunt diferite, însă
conţinutul s-ar potrivi foarte bine cu prima perioadă a domniei împăratului
Ioas.2 Duşmanii lui Iuda din acea vreme au fost fenicienii (Tir şi Sidon), fi
listenii (3:4), egiptenii şi edomiţii (3:19). Nu se face nicio referire la Asiria sau
Babilon, ceea ce sugerează o dată mai recentă decât mijlocul anilor 700 î.Cr.
Nu se face nicio referire la vreun împărat, ci se vorbeşte mai degrabă despre
bătrâni şi preoţi (1:14; 2:16; 1:9, 13; 2:17). Aceasta ar fi în concordanţă cu
domnia timpurie a lui Ioas, întrucât el a urmat la tron la vârsta fragedă de
7 ani (2 împăraţi 11:21) şi a fost profund influenţat de evlaviosul Iehoiada,
marele preot. Soţia lui Iehoiada îl luase acasă şi l-a crescut în secret după ce
el a fost scos la vârsta de 1 an de sub privirile rău intenţionate ale împărătesei
Atalia (2 Cronici 22:11-12). Aceasta ar însemna că Ioel şi-a exercitat lucrarea
profetică în împărăţia de sud a lui Iuda în jurul anului 820 î.Cr., după profetul
Obadia; este posibil să fi existat o suprapunere a slujirilor lor. în acelaşi timp,
profetul Elisei ar fi fost implicat în lucrarea sa de lungă durată în împărăţia de
nord a Israelului.
Fără îndoială, profetul Amos, care a urmat la aproximativ 50 de ani după el,
cunoştea profeţia lui Ioel şi a împrumutat din scrierile lui când el însuşi a proro
cit împotriva împărăţiei de nord a celor zece seminţii (3:16; cf. Amos 1:2).
1 Nelson, Complete Book ofBible Maps and Charts, p. 246.

loel 637
leroboam 1930-909
Nabad 909-908
i
Baasa 908-886
Elah 886-885
Zimri 885
împăraţii Tibni 885-880
împărăţiei Omri 885-874
de nord Ahab 874-853
Ahazia 853-852
loram 852-841
lehu 841-814
loahaz 814-798
Profeţi llie
t Elisei
Obadia
loel (?)
Roboam 930-913
Abia 913-910
împăraţii Asa 910-869
împărăţiei losafat 872-848
lui luda loram 853-841
Ahazia 841
Atalia 841-835
loas 835-796
Relaţia lui loel cu împăraţii şi profeţii împărăţiei divizate a lui Israel
John Calvin afirma că este mai bine să nu încercăm să determinăm peri

oada în care a prorocit loel, întrucât aceasta nu are mare importanţă.3 Grija cu
care Duhul Sfânt a datat alte cărţi profetice pare să întărească această părere;
stabilirea intervalului de timp în care a prorocit loel nu contribuie în nici un
fel la înţelegerea sau interpretarea cărţii.
Structură
De-a lungul acestei cărţi sunt menţionate trei perioade istorice: prezen
tul, viitorul apropiat şi o vreme care va urma. Fiecare perioadă este asocia
tă cu ziua Domnului. Prin năvala lăcustelor şi prin seceta devastatoare, ziua
Domnului a şi venit (1:15-20); există o altă zi a Domnului care urmează să
vină (2:1-11); această zi mare şi teribilă a Domnului va marca finalul, sfârşitul
3 John Calvin, Commentaries ort the Twelve Minor Prophets: voi. 2 Joel\ Amos, Obadiah
(Edinburgh: Banner of Truth Trust, 1986 [prima ediţie 1559]), p. xv.
lumii prezente (2:31). Ziua Domnului este imediată, iminentă şi una care adu
ce sfârşitul; ea are loc acum, se apropie şi va avea loc la sfârşit; şi fiecăreia
dintre aceste perioade descrise de Ioel îi corespunde o chemare la pocăinţă
(1:13-14; 2:12-13; 2:32). „El a văzut lucrurile apropiate, păcatul poporului său
şi năvala de lăcuste; lucrurile iminente, judecata care va veni şi restaurarea
care va urma; lucrurile îndepărtate, ziua Duhului în care trăim, şi lucrurile
de dincolo.”4
în acelaşi timp, cartea Ioel poate fi privită din perspectiva a trei subiecte
principale: năvala, pedeapsa şi promisiunea.5
Partea I: Invazia lăcustelor (1:1-2:11)

O invazie devastatoare de lăcuste a cuprins ţara-un fenomen care nu este
ceva neobişnuit în Israel, însă amploarea acestui atac îl face unic. Beţivii nu
au vin, preoţii nu au jertfe şi oamenii nu au pâine. Oamenii nu recunosc însă
că aceste semne indică faptul că poporul se află sub judecata lui Dumnezeu
(Deuteronomul 28:15, 38; 1 împăraţi 8:37, 39-40). Preoţii sunt chemaţi
să plângă înaintea lui Dumnezeu. Ei trebuie să-i îndemne pe oameni să
postească şi să se strângă la Templu într-o adunare naţională pentru a „striga
către Domnul” (1:14). Trebuie să se cânte din trompetă pentru a atrage atenţia
naţiunii cu privire la ziua iminentă a Domnului. Această invazie de lăcuste va
fi întrecută de o invazie şi mai devastatoare de soldaţi. Va fi o zi a întunericului
şi a tristeţii, când duşmanul va intra în cetate. Această oaste mare va invada
ţara, şi Dumnezeu va fi conducătorul ei (2:11).6
Partea a ll-a: Pocăinţă şi restaurare (2:12-27)

Revelaţia judecăţii iminente nu este menită să îngrozească oamenii, ci să-i
întoarcă la Dumnezeu. Oamenii ar trebui să răspundă veştii prin întoarcerea
lor la Dumnezeu cu un regret venit din inimă şi cu pocăinţă. Astfel, El va
răspunde pocăinţei lor cu smerenie şi le va da izbăvirea.
„Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată ini

ma, cu post, cu plânset şi bocet! Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi în
toarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin
de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de
relele pe care le trimite.”
(2:12-13)
4 Campbell Morgan, Student Survey of ht e Bible, p. 272.
6 Calvin,/^/, Amos, Obadiah, p. 53.
loel 639
în originalul ebraic există un cuvânt care lipseşte din unele traduceri ale
Bibliei. Este vorba de cuvântul „chiar”-„De aceea, chiar şi acum ... (AV), „Şi
chiar şi acum ...” (Calvin)-judecata lui Dumnezeu pare a fi fără milă, catas
trofică şi finală, fără nicio şansă de scăpare. Totuşi, chiar şi în această etapă
cumplită, când situaţia pare lipsită de speranţă, când lăcustele şi seceta au de
vastat ţara, când se pare că nu mai există viitor, că nimicirea a atins asemenea
proporţii, încât nu mai există cale de întoarcere-chiar şi acum Dumnezeu mai
poate face minuni.
Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu

va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură
pentru Domnul, Dumnezeul vostru?
(2:14)
Pedeapsa lui Dumnezeu nu îi va nimicii. Domnul va schimba situaţia în

bine. Vor avea hrană din nou. Vor avea grâu şi jertfe de băutură pentru închi
narea înaintea Domnului.
Vă voi răsplăti astfel anii, pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec,
Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare, pe care am trimis-o împotriva
voastră. Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului,
Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu nici
odată nu va mai fi de ocară!
(2:25-26)
Partea a lll-a: Judecata din valea lui losafat (2:28-3:21)

Profetul îşi îndreaptă atenţia dinspre prezent şi viitorul apropiat înspre o
vreme care va urma: „După aceea ....” (2:28). Există o paralelă între turna
rea Duhului (2:28) şi ploaia care se revarsă (2:3); nimicirea naţiunilor ostile
(3:1-21) corespunde cu nimicirea de către lăcuste (1:4). Va veni o vreme când
toţi oamenii lui Dumnezeu vor primi Duhul Sfanţ, şi Evanghelia harului lui
Dumnezeu va fi fâcută cunoscută tuturor: „Atunci oricine va chema Numele
Domnului va fi mântuit” (2:32).
Poporul lui Iuda va fi exilat, „împrăştiat printre naţiuni”, dar Domnul îi va
aduna şi-i va restaura. „Profetul confirmă prin aceste cuvinte ceea ce a trans
mis înainte cu privire la restaurare ... pentru că a fost un lucru greu de crezut:
când trupul oamenilor a fost atât de mutilat, când numele lor a fost şters, când
toată puterea a fost abolită, când închinarea înaintea lui Dumnezeu, alături
i]
!
de Templu, au fost de asemenea nimicite, când nu mai era nicio formă de
împărăţie, nici măcar o conducere civilă-cine ar fi crezut că Dumnezeu Se
mai gândea la un popor aflat într-o situaţie atât de precară? Nu este de mirare
astfel că profetul vorbeşte atât de mult despre restaurare ... el a făcut aceasta
pentru a-şi întări confirmarea a ceea ce altfel ar fi părut incredibil.”7
Când va veni ziua Domnului va avea loc o izbăvire în Sion, dar numai pen
tru cei care cheamă Numele Domnului. Atunci toate popoarele care au fost os
tile faţă de poporul lui Dumnezeu vor fi judecate în valea lui Iosafat. Blestemul
pustiirii va cădea peste Egipt şi peste Edom, a căror ostilitate faţă de Iuda este
un exemplu al ostilităţii continue a lumii faţă de poporul lui Dumnezeu.
Ioel încheie această prorocie pe un ton glorios de promisiune a binecuvân
tării cu privire la o vreme care va veni: „Domnul va locui în Sion” (3:21).
Cristos si
.» Biserica Sa
Profeţiile făcute de Ioel ating punctul culminant atunci când declară re
vărsarea Duhului Sfânt peste toate făpturile. Insă deşi răspândirea binecuvân
tării şi natura predominant spirituală a acelei binecuvântări sunt clar percepu
te şi comunicate de Ioel, nu există totuşi nicio „accentuare a lucrării mântuirii
! printr-un mijlocitor uman”.8 Nu se găsesc în aceste pasaje prorocii directe şi
specifice despre Mesia. Legătura dintre revărsarea Duhului şi lucrarea de mij
ii locire a lui Cristos nu puteau fi văzute pe deplin decât în momentul descoperi
rii complete a slavei Sale la Calvar şi în Ziua Cincizecimii (Ioan 7:39).
î 1. Judecata asupra Bisericii

Ameninţarea cu judecata este un indiciu clar al faptului că Dumnezeu nu
va trece cu vederea păcatul săvârşit în mijlocul poporului Său ales. Adevărul
fundamental este că, după cum „Oriunde va fi stârvul; acolo se vor aduna vul
turii”, tot aşa, „peste Biserica în care se trăieşte în păcat, va veni şi pedeapsa
lui Dumnezeu.”9 Apostolul Petru declară: „Căci suntem în clipa când judecata
stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfâr
şitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” (1 Petru 4:17). Atât
3
înţeleptul din Proverbe, cât şi scriitorul Epistolei către Evrei reamintesc creş
tinilor faptul că Dumnezeu îi disciplinează pe cei pe care îi iubeşte (Proverbe
3:11-12; Evrei 12:5-6) şi, cu toate că rezultatele pe care le aduce sunt benefice,
o asemenea experienţă nu este plăcută (Evrei 12:11).
7 Ibidem, p. 112.
8Delitzsch, Messianic Prophectes, p. 58.
loel 641
2. Binecuvântarea Noului Legământ

loel a prorocit despre o vreme viitoare când Domnul va turna Duhul Său
peste orice făptură (2:28-32). Noul Testament dezvăluie împlinirea acestei
prorocii glorioase. în Ziua Cincizecimii, după moartea, învierea şi înălţarea
Domnului Isus Cristos, în Ierusalim s-a observat un fenomen ciudat (Faptele
Apostolilor 2:1-13). S-a auzit şuieratul unui vânt mare, şi la scurt timp după
aceasta nişte oameni din Galileea au început să vorbească într-o varietate de
limbi pe care nu le învăţaseră niciodată. Când oamenii din mulţimea cea mare
care s-a adunat şi-au bătut joc de predicatori şi i-au acuzat de a fi sub influenţa
unei băuturi tari, apostolul Petru s-a folosit de acest prilej şi a predicat:
Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul
acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă
închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce
a fost spus prin prorocul loel: «în zilele de pe urmă, zice Dumnezeu,
voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele
voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor
visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna,
în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor proroci.”
(Faptele Apostolilor 2:14-18)
Prin urmare, nu este nicio îndoială în privinţa împlinirii prorociei lui loel.
Domnul a arătat clar acest lucru.
Totuşi, este nevoie de altceva pentru a clarifica semnificaţia cuvintelor
„peste orice făptură”. Profeţia lui loel poate fi interpretată ca fiind o bine
cuvântare care se limitează doar la Iuda, dar Domnul va dezvălui ulterior
că ceea ce doreşte El este să toarne Duhul Său peste fiecare bărbat, femeie
şi copil credincios din întreaga lume. La câteva săptămâni după remarcabi
la Zi a Cincizecimii, apostolul Petru a fost trimis la casa unui sutaş roman
pe nume Corneliu. Petru a predicat Evanghelia celor care s-au adunat acolo.
Apoi, „pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfanţ peste
toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră
cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfanţ s-a vărsat
şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu”
(Faptele Apostolilor 10:44-46). Neamurile credincioase trebuie de asemenea
să fie incluse în împlinirea prorociei.
Rezultatul faptului că Duhul a venit peste oameni în acele zile a fost exer
citarea la scară mare a darului prorociei. Aceasta nu înseamnă că fiecare cre
dincios va proroci. Aşa ceva nu s-a întâmplat niciodată, nici măcar în perioada
|
Noului Testament (Romani 12:6; 1 Corinteni 12:29). Sub Vechiul Legământ,
Duhul lui Dumnezeu a fost revelat în special ca fiind Duhul „care împuter
niceşte şi face posibilă profeţia”;10 chiar dacă toţi credincioşii adevăraţi au fost
născuţi de Duhul, s-au pocăit de păcatele lor şi au crezut în promisiunile lui
Dumnezeu, puţini-în special prorocii şi câţiva împăraţi şi preoţi-au fost um
pluţi de Duhul lui Dumnezeu.
încă din zilele Exodului, după cum aflăm, au fost 70 de bătrâni care l-au
însoţit pe Moise; ei au avut parte de binecuvântarea Duhului: „Domnul S-a
pogorât în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l-a
pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au
început să prorocească; dar după aceea n-au mai prorocit” (Numeri 11:25).
Doi dintre bărbaţii aleşi nu au fost împreună cu ceilalţi când Duhul S-a
coborât peste ei. Cei doi, Eldad şi Meldad, au primit Duhul şi au prorocit cât
timp erau încă în tabără. Iosua l-a sfătuit pe Moise să le interzică să profeţeas
că, însă Moise a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot
poporul Domnului să fie alcătuit din proroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul
Lui peste ei!” (Numeri 11:29). Dorinţa lui Moise în sine a fost o prorocie.11
Cuvintele lui au ajuns o declaraţie profetică pe buzele lui Ioel 2:28: .. voi
turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci...”
Profeţia lui Ioel avea să se împlinească pe deplin doar la venirea lui Mesia.
Mântuitorul promis trebuia să vină în lume, să sufere, să moară, să învie din
morţi şi să Se înalţe la dreapta Tatălui în cer. Duhul lui Dumnezeu nu putea
fi trimis decât în momentul când întreaga lucrare a lui Cristos pe pământ
în umanitatea Sa avea să fie încheiată. Acest lucru se observă clar din textul
apostolului Ioan: „în ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului,
Isus a stat în picioare, şi a strigat: «Dacă însetează cineva, să vină la Mine,
şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum (
zice Scriptura.» Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L
primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă
Isus nu fusese încă proslăvit” (Ioan 7:37-39).
Astfel, darul Duhului Sfânt nu se mai limitează la câţiva oameni aleşi-
proroci, împăraţi, preoţi şi judecători-ci se va răspândi peste „orice făptură”,
fără a face diferenţă de gen, vârstă sau statut social. Apostolul Pavel se gândea,
; probabil, la această prorocie scriind aceste cuvinte: „Nu mai este nici iudeu,
I
nici grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească,
nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Cristos Isus” (Galateni 3:28),
pe care o leagă de promisiunea de binecuvântare fâcută lui Avraam: „... toate
familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:3). Deoarece,
10 Dillard and Longman, An întroduetion to the Old Testament, p. 370.
loel 643
scrie Pavel, „dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi «sămânţa» lui Avraam, moşte
nitori prin făgăduinţă” (Galateni 3:29).
Aplicaţie
1. Ziua Domnului
loel vorbeşte de cinci ori despre venirea zilei Domnului. în Vechiul
Testament această expresie apare de peste 30 de ori (ex. Isaia 2:12; 13:6, 9;
Amos 5:18; Ezechiel 30:3; Ţefania 1:7,14). Descrierea acestei zile implică de
regulă judecata şi lupta împotriva păcatului-o purificare necesară pentru a se
putea instaura dreptatea.
In Noul Testament, ziua Domnului este încă anticipată: „Ziua Domnului
însă va veni ca un hoţ. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile
cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să
fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei
lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi
de căldura focului?” (2 Petru 3:10-12).12
2. 0 Evanghelie universală
„Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (loel 2:32).
Cu toate că profeţia din cartea loel se adresează doar lui Israel şi în special
împărăţiei de sud a lui Iuda, apostolul Pavel arată că această promisiune se
extinde cu mult peste graniţele lui Iuda şi Israel: „In adevăr, nu este nicio deo
sebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare
pentru toţi cei ce-L cheamă. Fiindcă oricine va chema Numele Domnului,
va fi mântuit” (Romani 10:12-13). Toţi cei care sunt mântuiţi alcătuiesc ade
văratul Israel al lui Dumnezeu, şi anume, Israelul spiritual. Poporul Israel
nu a fost compus niciodată numai din oameni credincioşi: „Căci nu toţi cei
ce se coboară din Israel, sunt Israel” (Romani 9:6). Dimpotrivă, aceia dintre
Neamuri care cred în Domnul sunt recunoscuţi ca fiind adevăraţi israeliţi.
Israelul adevărat sau spiritual se constituie, astfel, din evreii credincioşi alături
de cei credincioşi dintre Neamuri.
Sarcina noastră este să urmăm exemplul profetului loel şi să îndemnăm
pe bărbaţi, femei şi copii să se întoarcă la Dumnezeu în pocăinţă adevărată a
inimii ca să poată fi mântuiţi de judecata zilei lui Dumnezeu care va veni.
12 Cf. 1 Tesaloniceni 5:2-8. „Ziua Domnului” este numită şi „ziua Domnului nostru Isus
Cristos” (1 Corinteni 1:8; 5:5).
I 644 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat
3. Pocăinţa si roadele ei
f »
Chemarea adresată naţiunii de a se întoarce la Domnul în pocăinţa adevă

rată a inimii se bazează pe harul şi mila extraordinară ale Dumnezeului celui
viu. Pentru a beneficia de pe urma acestor atribute divine, oamenii trebuie să
fie neprefăcuţi şi sinceri în inima şi mintea lor:
Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată ini

ma, cu post, cu plânset şi bocet! Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi în-
toarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin
de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de
relele pe care le trimite.
(2:12-13)
Poporul este instruit cum să-şi arate pocăinţa prin fapte: trebuie să se adu
ne împreună înaintea lui Dumnezeu, ca o prioritate în faţa oricărei datorii,
responsabilităţi sau interes (2:15-16). Preoţii trebuie să se roage pentru popor
cu lacrimi şi să se roage pe baza relaţiei de legământ: „Doamne, îndură-Te de
poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta” (2:17).
Peste ani, apostolul Pavel a arătat diferenţa dintre „întristare evlavioasă” şi
„întristarea lumii”. întristarea lumii înseamnă părere de rău sau regret din pri
cina unei acţiuni sau a unui cuvânt, a consecinţelor care au rezultat. Unui hoţ,
atunci când este prins de poliţie, poate să-i pară rău că a furat ceva ce aparţi
nea altei persoane. S-ar putea ca acesta să fie cuprins de un real simţământ de
vinovăţie declanşat de durerea şi dezonoarea pe care le-a adus asupra familiei.
I S-ar putea să fie cuprins de ruşine. O asemenea întristare însă, cu toate că ar
putea fi reală, duce la moarte: nu are niciun beneficiu spiritual; nu-1 determină
pe hoţ să-şi mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu şi să ia hotărârea
de a nu mai fura niciodată. Iuda a dat dovadă de întristarea lumii atunci când
s-a dus şi s-a spânzurat după ce L-a trădat pe Domnul Isus (Matei 27:5). !
întristarea evlavioasă este suferinţa inimii care-1 face pe păcătos să vină înain
tea lui Dumnezeu mărturisindu-şi păcatul şi făgăduind să renunţe la el: „Cine
îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de
ele, capătă îndurare” (Proverbe 28:13; cf. Psalmul 51:1-4; 32:3-5).
Ioan Botezătorul i-a provocat pe fariseii, saducheii, vameşii şi pe soldaţii
care veneau la el pentru botez să demonstreze realitatea pocăinţei lor prin-
tr-o acţiune pozitivă şi o schimbare a comportamentului (Matei 3:7-8; Luca
3:11-14).
loel 645
Concluzie
Istoria lumii se îndreaptă spre un apogeu-„ziua Domnului, ziua aceea mare
şi înfricoşată” (2:31). Aceasta va fi o vreme de judecată înfricoşătoare asupra
poporului şi a naţiunilor care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. De-a
lungul scurtei cărţi a lui loel au loc o serie de nenorociri-o invazie de lăcuste,
o foamete cumplită, focuri violente, duşmani invadatori, fenomene ciudate şi
misterioase în ceruri şi pe pământ. Totuşi, prin toate catastrofele şi calamită
ţile răzbate promisiunea speranţei pentru cei care se pocăiesc, care îl iubesc pe
Dumnezeu şi se încred în El.
loel a vizualizat derularea istoriei lumii. în timp ce vorbea, el era martor
la manifestări ale păcatului şi judecăţii şi a proclamat necesitatea pocăinţei.
Ziua Domnului a venit. El a mai prevăzut o altă zi a Domnului în viitorul
apropiat, o zi a unei judecăţi şi mai severe din partea lui Dumnezeu. El a
chemat poporul să se întoarcă la Domnul cu pocăinţă din toată inima, în
aşa fel încât judecata să fie înlăturată. De asemenea, el a prevăzut încă o zi a
Domnului, mare şi îngrozitoare, care va veni după multă vreme. Acesta va fi
sfârşitul vremurilor, finalul, încheierea acestei lumi. Acest final va fi precedat
de o altă zi, când Dumnezeu îşi va turna Duhul asupra fiecărui credincios,
tânăr şi bătrân, bărbat şi femeie, rob şi stăpân. Lor li se va încredinţa mesajul
Evangheliei pentru lume: „Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi
mântuit” (2:32).
Judecata şi pedeapsa sunt sigure, dar cei care se pocăiesc şi se întorc la
Domnul vor putea să se bazeze pe promisiunile Lui şi să tânjească după păr-
tăşie în supunere cu Dumnezeu. Aceasta este singura cale de pregătire pentru
„venirea zilei Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată” (2:31).
■
:
i
;
i I
• •
4
•• • :
:l
■
■i
1 i
ii
'
!
Amos
(„purtător de poveri")
Autor: Amos
Idee centrală: „Pedeapsă"
Temă:
Păcatul naţiunii duce la pedepsirea naţiunii
„Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului:

de aceea vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre."
Amos 3:2
Cuprins
Introducere: profetul, timpul şi locul 1:1-2

1. Profeţii împotriva popoarelor 1:3-2:16
i. Judecăţi împotriva popoarelor înconjurătoare care ocupă
ţara dată lui Israel de Dumnezeu 1:3-2:3
a. împotriva Siriei (Damasc) 1:3-5
b. împotriva Filistiei (Gaza) 1:6-8
c. împotriva Feniciei (Tir) 1:9-10
d. împotriva Edomului 1:11-12
e. împotriva Amonului 1:13-15 i
f. împotriva Moabului 2:1-3
ii. Judecăţi împotriva poporului ales 2:4-16
a. împotriva lui luda 2:4-5
b. împotriva lui Israel 2:6-16
2. Judecăţi împotriva lui Israel 3:1-6:14

i. Prezentul lui Israel: Acuzaţia adusă de Dumnezeu împotriva
poporului Său 3:1-15
ii. Trecutul lui Israel: pedeapsa nu i-a întors la Dumnezeu
4:1-13
iii. Viitorul lui Israel: Domnul Se plânge din cauza poporului Său
5:1-6:14
3. Cinci vedenii despre judecată 7:1-9:10

i. Vedenia cu lăcustele 7:1-3
ii. Vedenia cu focul 7:4-6
iii. Vedenia cu cumpăna 7:7-9
Interludiu istoric: Amaţia, preotul idolatru, porunceşte lui Amos

! să părăsească Israelul 7:10-17 i
iv. Vedenia cu poamele coapte 8:1-14

v. Vedenia cu Domnul la altar 9:1-10 }
4. Restaurare şi binecuvântare 9:11-15 ;
i
!
I
Amos
Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bu

nătatea şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale. Ferice de poporul, care
cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
(Psalmul 89:14-15)
Domnul este un împărat drept peste tot pământul. Pentru că este drept,
domnia Lui peste pământ este o domnie dreaptă, sau neprihănită. El pedep
seşte răutatea oamenilor şi a naţiunilor. Păcatele individuale primesc pedepse
individuale, în special la judecata finală: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm
înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primeas
că răsplata după binele sau răul, pe care-1 va fi făcut când trăia în trup” (2
Corinteni 5:10). în schimb, păcatele naţionale sunt abordate în mod diferit în
această viaţă. Sub conducerea lui Dumnezeu, păcatele naţionale primesc pe
deapsă naţională: „ Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea
popoarelor” (Proverbe 14:34).
Numele „Amos” înseamnă „purtător de poveri”. Povara acestui profet are
legătură cu pedeapsa. El este mesagerul care transmite mesaje serioase şi as
pre unei generaţii tolerante cu ea însăşi şi fără Dumnezeu. Popoarele care
sunt vecinii apropiaţi ai lui Israel trebuie pedepsite pentru păcatele lor grave.
Dar Israelul, poporul care aparţine fără îndoială Dumnezeului celui viu şi
este binecuvântat de El, care se confruntă cu cea mai mare condamnare, ar
trebui să se comporte diferit. Ei „sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele,
darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii...” (Romani 9:4-5).
întrucât Israelul a păcătuit atât de grav în religie şi în moralitate, împotriva lui
Dumnezeu şi împotriva umanităţii, ei vor primi judecata cea mai mare: „Eu
v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului: de aceea vă voi şi
pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre” (3:2). Ei erau idolatri, imorali, to
leranţi faţă de ei şi mulţumiţi de ei înşişi. Amos îi condamnă pe israeliţi şi-i
avertizează în privinţa judecăţii iminente a lui Dumnezeu.
Cu toate că Amos este o carte plină de judecată şi mustrare, există în ea
manifestări minunate ale milei şi harului lui Dumnezeu. în mijlocul judecă
ţilor sunt lansate chemări la pocăinţă (5:4, 6,14-15). O altă imagine a harului
şi a milei extraordinare apare la sfârşitul întregii profeţii; în ciuda păcatului şi

a eşecului groaznic al israeliţilor, Dumnezeu nu-Şi va uita promisiunile din
vechime. El îşi va onora promisiunile. Israelului i se va asigura o rămăşi
ţă. în consecinţă, cartea Amos conţine exemple excelente ale bunătăţii lui
Dumnezeu faţă de un popor nevrednic şi o naţiune netrebnică.
Autor
Profetul Amos este autorul întregii cărţi care-i poartă numele. El era ori
ginar din Tecoa (1:1), care se situa la o depărtare de 12 mile sud de Ierusalim,
şase mile sud de Betleem, la nord de Marea Moartă. Astfel, el aparţinea de
Iuda, împărăţia de sud a naţiunii divizate. Tecoa era o zonă rurală şi probabil
că nu avea locuinţe stabile. Păstorii şi familiile lor trăiau, probabil, în corturi
aşezate unele lângă altele. Potrivit cu aceasta, numele „Tecoa” ar însemna „in
stalarea de corturi”. Amos era ceea am putea numi un „diamant neşlefuit”,
simplu şi direct în viaţă şi în vorbire. Era un om al pământului, „păstor, şi
strângător de smochine” (7:14). Smochinele creşteau mai ales la câmpie (1
împăraţi 10:27). Era un fruct sălbatic, consumat mai ales de cei mai săraci
oameni. Un „culegător” sau un „întreţinător” înseamnă „unul care pişcă” sau
„unul care străpunge” smochina, întrucât fructul se cocea bine după ce era
înţepat.
Se pare că, f£ră a-1 atenţiona sau a-1 pregăti în prealabil, Domnul îl nu
meşte pe Amos să profeţească împotriva lui Israel, împărăţia de nord. Amos
mărturiseşte: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc” (7:14). Chemat de la
îndatoririle lucrării sale de păstor, el se vede nevoit să-şi însuşească responsa
bilităţile unui profet. Chemarea divină adresată lui Amos nu poate primi un
răspuns de împotrivire:
Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte:

cine nu va profeţi?
(3:8)
Amos crează o ilustrare corespunzătoare a modului suveran şi înţelept cu

care Dumnezeu îşi alege robii. Dumnezeu poate la fel de bine să cheme pro
feţii şi predicatorii din corturile păstorilor, ca şi din curţile monarhului. Amos
a fost un păstor-nu un curtean ca Isaia, nici un preot ca Ieremia, ci un simplu
bărbat muncitor. Domnul cheamă şi pregăteşte pe fiecare pentru sarcinile pe
care i le dă (Exodul 4:10-12).
Cu toate că era un păstor oarecare, Amos are o minte pătrunzătoare, o
inteligenţă ascuţită şi un talent înnăscut în comunicare. Limbajul lui este sur
prinzător de descriptiv, întrucât l-a dobândit de-a lungul experienţei sale; el
Amos 651
descrie chemarea sa în slujire ca fiind asemenea răcnetului unui leu în urechile

sale (3:8); el vorbeşte de asemenea despre inima Domnului care este împo
vărată de păcatul lui Israel, fiind ca un car încărcat cu snopi (2:13). Scăparea
ca prin urechile acului a rămăşiţei lui Israel este comparată cu un păstor care
recuperează două picioare sau o parte din urechea unei oi din gura unui leu
(3:12). Faptul de a nu auzi cuvintele Domnului este asemănat cu o foamete
naturală (8:11-12). în ciuda originilor sale umile, Amos dă dovadă de o minte
educată. El cunoaşte temeinic Scripturile şi înţelege foarte bine evenimente
le politice. El cunoaşte presiunile din cadrul societăţii. Amos înţelege inima
omului.
Context istoric
leroboam II793-753 Robia asiriană

Zaharia 753 723 (Ani î.Cr.)
împăraţii Şalum 752 i k Sfârşitul
Ozia 732-723
Proroci lona
Amos
Osea
Isaia
Mica

Robia întoarcerea
586 538
Relaţia lui Amos cu împăraţii şi profeţii împărăţiei divizate a lui Israel
Cartea Amos este fixată istoric prin cuvintele de început: „... pe vremea lui
Ozia, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui leroboam, fiul lui Ioas, împăratul
lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pământ” (1:1). Cutremurul tre
buie să fi fost unul teribil. De-a lungul cărţii par să se facă aluzii repetate la
acesta (6:11; 8:8; 9:5; 5:8). Peste 250 de ani, cutremurul încă este menţionat
(Zaharia 14:5).
I I
!!
i
Amoc a profeţit în timpul domniilor de lungă durată şi prospere ale lui
::
I Ieroboam al II-lea al Israelului (cele zece seminţii ale împărăţiei de nord) şi
Uzia (sau Azaria) a lui Iuda (792-740 î.Cr.). O scurtă istorie a împăratului
Ieroboam al II-lea este consemnată în 2 împăraţi 14:23-29, iar cea a împăra
i; tului Uzia (Azaria) este redată în 2 împăraţi 15:1-7 şi 2 Cronici 26.
în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea, teritoriul lui Israel a fost extins. Un
război câştigat împotriva Asiriei a restaurat graniţele din Antichitate ale împără
ţiei. Profeţia dată de profetul Iona s-a împlinit (2 împăraţi 14:25)3 Totuşi, succe
sul militar şi prosperitatea economică au adus cu ele probleme sub forma materia
1 lismului, lăcomiei, imoralităţii şi nedreptăţii. în zilele acelea nu exista un imperiu
f
' mondial semnificativ: nici Egiptul, Siria, Asiria sau Babilonul nu constituiau o
' putere atât de mare încât să prezinte o ameninţare absolută pentru regiune.
Cu toate că locuia în Iuda, Amos a fost trimis să profeţească împotriva lui
Israel (7:15). Aceasta ar fi ca şi cum un muncitor de la o fermă din Scoţia ar sta
pe treptele catedralei Sf. Paul din Londra şi ar profeţi împotriva Angliei.
Loc
Amos a profeţit la Betel, la 12 mile nord de Ierusalim. Cu mulţi ani îna
inte, Iacov a avut în acel loc întâlnirea remarcabilă cu Dumnezeu. Primind o
revelaţie minunată într-un vis, Iacov a numit locul acela „Beth-El”, care în
seamnă „Casa lui Dumnezeu” (Geneza 28:10-22).
Betel a fost de asemenea locul în care Ieroboam a făcut un centru al unei
închinări idolatre. în urma divizării împărăţiei în Israel şi Iuda (930 î.Cr.), el a
format o religie coruptă pentru a consolida Israelul, împărăţia de nord a celor
I zece seminţii. El nu a dorit ca vreunul din slujitorii săi să meargă la Ierusalim
în Iuda pentru a se închina lui Dumnezeu. El se temea că un astfel de peleri
naj ar duce la asocierea lor cu opoziţia din Iuda, care ar fi avut ca rezultat exe
cutarea lui pentru trădare. Astfel, el a făcut „doi viţei de aur” şi a zis oamenilor
din cele zece seminţii: „Destul v-aţi suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul
tău care te-a scos din ţara Egiptului” (1 împăraţi 12:28-32).
Structură
Partea I: Profeţii împotriva popoarelor (1:3-2:16) S

Se observă o anumită uniformitate de-a lungul acestei prime secţiuni, în
trucât rând pe rând, popoarele sunt ameninţate cu nimicirea sau cu înfrângerea
1 Keil susţine că această profeţie a fost făcută de Iona direct împăratului Ieroboan al
II-lea (vezi Keil, The Twelve Minor Prophtts, p. 379).
Amos 653
şi exilul. De fiecare dată, ameninţarea începe cu următoarea frază: „Pentru

trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea ...”
Aceasta este o modalitate de a demonstra în mod figurativ că Dumnezeu nu
judecă imediat, ci aşteaptă, acordând fiecărui popor timp să se pocăiască.2
După această frază se face o înregistrare a păcatelor oamenilor, urmată de
pedeapsa pe care Domnul trebuie s-o dea. Fiecare popor străin trebuie să fie
pedepsit pentru păcate specifice făcute la scară internaţională. întrucât ele
sunt vinovate de crime de război, Domnul va aduce asupra lor pedeapsa.
Cele şase popoare, vecini ai Israelului şi ai lui Iuda, ocupă ţara dată de
Dumnezeu Israelului. începând cu Siria (Damasc) în nord-est, profetul ia
pe fiecare vrăşmaş al Israelului pe rând-Filistia (Gaza), Fenicia (Tir), Edom,
Amon şi Moab. Primele trei popoare nu sunt rude de sânge ale Israelului, în
timp ce ultimele trei sunt.3
Siria trebuie pedepsită pentru cruzimea ei sălbatică; Filistia pentru traficul
de sclavi; Fenicia pentru traficul de sclavi şi pentru încălcarea unor tratate;
Edom pentru răzbunare fără milă - Amon pentru sadism şi pentru agre
sivitate nebună; iar Moab pentru ură violentă şi răzbunătoare. Cutreierând
Israelul de jur împrejur, Amos ajunge în punctul de a anunţa judecata asupra
lui Iuda pentru idolatrie şi sfidarea poruncilor lui Dumnezeu. Doar păca
tele lui Iuda sunt legate în mod direct de relaţia lui cu Dumnezeul cel viu.
„Aranjamentul profeţiilor este inteligent şi distructiv; profeţiile care adună în
ele un cerc de popoare dispreţuite de oameni se dovedesc a se transforma într-
o capcană pentru Israelul nepregătit.”4 Ce mod de a atrage atenţia ascultăto
rilor lui, israeliţii!” Fără îndoială că anunţul legat de dispreţul lui Dumnezeu
faţă de popoare au fost o reală încântare pentru ei. Dar Domnul avea lucruri
pe care trebuia să le spună şi împotriva Israelului. Cu o vigoare zdrobitoare,
Amos transmite prima parte a judecăţilor nimicitoare. Comportamentul lui
Israel este ruşinos: practicile lui sunt corupte (2:6-8); dreptatea lui este per
vertită de mită; cei săraci sunt vânduţi sclavi pentru datorii cerute de stăpâni
lacomi; oamenii sunt atât de lacomi şi însetaţi de pământ, încât „ei ar fura şi
praful de pe capul celui sărac care şi-a pus tradiţionalul sac şi cenuşă pentru
a-şi deplânge soarta”;s ei participă la prostituţia ceremonială; ei încalcă Legea
lui Dumnezeu şi cauzează suferinţă inutilă (2:8; cf. Deuteronomul 24:12-13);
există abuz de alcool printre femei (4:1). Deşi judecata lui Dumnezeu este
fermă-judecarea popoarelor şi împlinirea ei în funcţie de faptele lor-totuşi,
3 Young, An Introduction to the O/d Testament, p. 259.
5 Ray Beeley, Amos: introduction and commentary (London: Banner of Truth Trust, 1969)
pp. 39-40.
:
:
•i
Profeţiile lui Amos

Amos 655
El aduce o judecată mai severă asupra Israelului, poporul Său decăzut. Ei s-au
întors de la Iehova şi practică o religie care îmbină închinarea coruptă înaintea
lui Iehova cu practicile idolatre ale popoarelor păgâne.
Partea a ll-a: Judecăţi împotriva lui Israel (3:1- 6:14)

Cu toate că mesajele lui Amos sunt îndreptate în mod specific spre îm
părăţia de nord a lui Israel, legătura dintre aceasta şi împărăţia de sud a lui
Iuda nu este deloc dată uitării: „Ascultaţi cuvântul acesta, pe care-1 rosteşte
Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe
care am scos-o din ţara Egiptului...” (3:1). Cele două, împărăţia de sud a lui
Iuda şi împărăţia de nord a Israelului, alcătuiesc „familia completă”.
Cele patru capitole (3-6) se împart în trei discursuri sau predici, fiecare
începând cu expresia: „Ascultaţi acest cuvânt...” (3:1; 4:1; 5:1).
In primul discurs (3:1-15), profetul prezintă natura şi ideea care stă la baza
conflictului Domnului cu Israelul.
In al doilea discurs (4:1-13), profetul scoate în evidenţă faptul că, în ciuda
pedepselor din trecut pentru răutate şi lipsă de evlavie, poporul nu s-a întors
la Domnul cu pocăinţă şi credinţă. Domnul este mâhnit de situaţia lor şi în
tristat că e nevoie să aducă peste ei alte pedepse şi mai aspre.
Limbajul „pământesc” şi stilul lui Amos este ilustrat în cuvintele de în
ceput ale celei de-a doua predici: „Ascultaţi cuvântul acesta, juncane din
Basan...” (4:1). Basan era o zonă fermieră cunoscută pentru sănătatea şi mări
mea animalelor sale. Amos se adresează femeilor bogate din Israel: „Ascultaţi
cuvântul acesta, juncane grase ...” Un asemenea limbaj nu ar fi fost considerat
exagerat sau necumpătat în acea zi. Ele sunt „grase” pentru că se îmbuibă cu
mai mult decât au nevoie; ele sunt neînfrânate, bând prea mult. Ele se ţin cu
lăcomie de ceea ce au şi în acelaşi timp iau tot mai mult de la cei săraci şi ne
voiaşi (4:1; cf. Ezechiel 34:18, 21).
Cel de-al treilea discurs (5:1-6:14) se împarte în două prin strigătul în
fiorător: „Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele
Samariei...!” (6:1). Acest strigăt este un rezumat al pledoariei lui Dumnezeu
împotriva Israelului. Oamenii sunt egoişti, neînfrânaţi, lacomi şi nedrepţi. Ei
practică o religie pervertită constituită dintr-un amestec de ceremonii păgâne
şi o formă coruptă de închinare la Iehova. In ciuda tuturor acestora, cel de-al
treilea discurs include o chemare blândă la pocăinţă. în mijlocul judecăţii se
vere, Domnul îndeamnă poporul să se întoarcă la El:
Căutaţi-Mă şi veţi trăi!...

Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi!...
Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel, Domnul, Dumnezeul

oştirilor, să fie cu voi, cum spuneţi voi!
Urâţi răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta
cetăţii; şi poate că Domnul, Dumnezeul oştirilor, va avea milă de ră
măşiţele lui Iosif.
(5:4, 6,14-15)
Partea a lll-a: Cinci vedenii despre judecată (7:1-9:10)

Cea de-a treia secţiune conţine cinci vedenii despre judecată. Primele pa
= tru vedenii se aseamănă între ele şi sunt diferite de a cincea. In primele patru,
!
Domnul îi arată lui Amos evenimente sau obiecte; în a cincea, Amos II vede
pe Domnul însuşi stând lângă altar. Primele două vedenii, lăcustele şi focul
(probabil semnificând o secetă foarte mare), au un efect devastator asupra ve
getaţiei şi asupra sistemelor de susţinere a vieţii din cadrul comunităţii. Ceea
ce nu va fi nimicit de lăcuste va fi distrus de foc. Profetul mijloceşte între po
por şi Dumnezeu, aşa încât cele două dezastre nu se mai produc.
Cea de a treia vedenie, spre deosebire de primele două, solicită explicaţii,
:
întrucât aplicaţia nu este evidentă imediat. Lui Amos i se prezintă cumpăna
despre care i se spune că reprezintă cerinţele Domnului. Domnul trebuie să
judece poporul după propriile sale criterii. Zidurile clădirilor care nu sunt
construite după sfoara cu plumb sunt nesigure şi trebui demolate. Israel tre
buie nimicit pentru că nu se ridică la standardele lui Dumnezeu.
Interludiu istoric (7:10-17)

în prezentarea celor cinci vedenii există un interludiu istoric. Amaţia, pre
otul idolatru al Betelului, reacţionează aspru faţă de profeţiile date de Amos.
El îl contactează pe împăratul Ieroboam al II-lea şi-l acuză pe Amos de con
spiraţie. Amaţia îi vorbeşte lui Amos în mod direct:
Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo,

şi acolo proroceşte.
Dar nu mai profeţi la Betel, căci este un locaş sfânt al împăratului,
şi este un templu al împărăţiei!
(7:12-13)
f
Amos răspunde la acuzaţia de conspiraţie declarându-şi originile:
Amos 657
Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc; ci sunt păstor, şi strângă-

tor de smochine de Egipt.
Dar Domnul m-a luat de la oi, şi Domnul mi-a zis: „Du-te şi pro
roceşte poporului Meu Israel!”
(7:14-15)
Referindu-se astfel la originile sale de păstor din Tecoa, Amos încearcă să

sugereze faptul că nu are nicio legătură politică cu guvernul lui Iuda.
După acest scurt interludiu istoric, profetul îşi continuă relatarea seriei de
vedenii. Cea de a patra vedenie este strâns legată de cea precedentă. Şi de
această dată, vedeniea unui coş cu fructe de vară necesită să fie dezvoltată şi
aplicată. Domnul explică faptul că Israelul este pregătit pentru judecată, „ca
şi cum ar spune că viciile poporului s-au copt, că răzbunarea nu mai putea fi
amânată”.6
Cea de-a cincea vedenie: Domnul stând lângă altar (9:1-10)

Cea de-a cincea vedenie, şi ultima, este diferită de celelalte patru. în aceas
tă vedenie nu apare niciun eveniment sau obiect, ci Domnul este văzut stând
lângă altar. Nu are loc nicio discuţie între Domnul şi profet, nici vreo acţiune.
Profetul doar ascultă în tăcere cuvintele lui Dumnezeu. Domnul stă lângă al
tar dând instrucţiuni cu privire la distrugerea Templului, astfel încât întregul
popor va fi îngropat de moloz. Dacă cineva scapă, Domnul îl va urmări El
însuşi şi-l va ucide, întrucât Domnul Dumnezeul oştirilor este Conducătorul
şi Judecătorul întregului pământ. Israel a devenit ca păgânii şi nu merită să
fie cruţat.
însă, în ciuda tuturor păcatelor şi a răutăţii lui Israel, Dumnezeu nu îl va
nimici în totalitate. Judecata severă este inevitabilă, dar situaţia nu e lipsită de
orice nădejde. Cu toate că Domnul a fost mâniat în permanenţă şi într-o mă
sură atât de exagerată, El totuşi va restaura şi va binecuvânta poporul.
în acele zile de odihnă şi belşug, cu puterea militară considerabilă şi sta
bilitatea economică de care beneficiau, israeliţilor le-ar fi fost greu să creadă
şi să înţeleagă dezastrul pe care-1 prezicea profetul. Se face o aluzie la robia şi
exilul care urmau să vină asupra Israelului, dar Amos nu menţionează Asiria
pe nume (9:8-9). Mai puţin de 40 de ani aveau să treacă înainte de distruge
rea finală a Samariei, capitala Israelului, şi înainte de exilul israeliţilor în ţara
Asiriei (723 î.Cr.).
6 CalvintJoel,Amos, Obadiah, p. 360.

Partea a IV-a: Restaurare şi binecuvântare (9:11-15)

Făcând aluzii la robie, ultimele cuvinte transmise de Domnul prin profetul
Amos sunt cuvinte de speranţă şi mângâiere. Poporul trebuie să fie nimicit,
pentru că a ajuns „la cumpănă” (7:7-9), iar apoi reconstruit (9:11). Oamenii
care au căzut ca nişte fructe prea coapte (8:1-3) vor fi aduşi înapoi pentru a
locui într-o ţară plină de rod (9:13-15).
-
Cristos si
* Biserica Sa
Profeţie
9
1. Reconstruirea cortului lui David

Iacov, „fratele Domnului” (Galateni 1:19), unul dintre „stâlpii” Bisericii
din Ierusalim (Galateni 2:9), îl citează pe Amos adresându-se Conciliului din
Ierusalim. Conciliul a fost convocat pentru a hotărî dacă credincioşii dintre
Neamuri ar trebui să fie circumcişi şi dacă ar trebui să li se poruncească să ţină
legile lui Moise. Apostolul Petru nu vede niciun motiv pentru care neamurile
ar trebui să preia iudaismul deoarece Dumnezeu îi mântuie, dându-le Duhul
Sfânt, şi nu face diferenţă între evrei şi Neamuri. Iacov sprijină argumentarea
lui Petru citându-1 pe Amos:
După aceea Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David
din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile, şi-l voi înălţa din nou: pentru
ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste
care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri...
(Faptele Apostolilor 15:16-18)
Profeţia care se regăseşte în Amos este următoarea:
„în vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi dre
ge spărturile, îi voi ridica dărâmăturile, şi-l voi zidi iarăşi cum era odini
oară, ca să stăpânească rămăşiţa Edomului şi toate neamurile peste care a
fost chemat Numele Meu”, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri.
(Amos 9:11-13)
Diferenţa de exprimare poate fi explicată prin faptul că Iacov citează din ver
siunea grecească a Septuagintei. Cu toate acestea, nu există o diferenţă majoră
de înţeles. în limba ebraică termenii „Edom” şi „Adam” (om) sunt relaţionaţi.
Amos s
Edom (cf. Esau - Geneza 36:1, 8) înseamnă „roşu”, în timp ce Adam (om) în
seamnă „pământ roşu”. Iacov dă o interpretare remarcabilă profeţiei lui Amos.
înlocuind termenul „Edom” cu termenii „oameni” sau „omenire”, el demon
strează că Edom se referea la popoare. Reconstruirea „cortului lui David” se
împlineşte când Domnul atrage la Sine „Neamurile peste care a fost chemat
Numele Meu”; cu alte cuvinte, va fi împlinită prin intermediul alegerii prin
har printre Neamuri. Reconstruirea cortului căzut al lui David, prin repararea
stricăciunilor şi refacerea ruinelor lui, nu se aplică doar la poporul fizic al lui
Israel; ci include şi popoarele care i se alătură.7 „Dumnezeu cu mult timp în
urmă... a hotărât primirea Neamurilor şi le-a inclus în marele plan al lui Israel,
planul de construire a Templului Său pe pământ! Credincioşi din toate popoa
rele urmau să fie închinători în sanctuarul lui Israel, care, după judecată, avea
să fie restaurat! Această imagine este prezentată de către Iacov Bisericii într-o
vreme când vechiul Templu nu era încă distrus şi când predicarea Numelui lui
Dumnezeu la toate popoarele abia începuse.”8 Interpretarea profeţiei de către
Iacov este inspirată de Duhul Sfânt (altfel nu ar fi apărut în Sfintele Scripturi
în această formă). Această referire indiscutabilă la Vechiul Testament concluzi
onează întreaga dezbatere, evidenţiind faptul că Dumnezeu a dorit întotdeau
na ca aceia aleşi dintre Neamuri să fie mântuiţi.
într-un mod interesant, Iacov foloseşte termenul „profeţi” la plural, întru
cât el spune: „Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele profeţilor ...” (Faptele
Apostolilor 15:15). Astfel, în prezenţa celor zece conducători ai Bisericii uni
versale el stabileşte „cheia înţelegerii profeţilor, luând un pasaj din Amos ca
fiind reprezentativ pentru întreaga clasă de profeţie şi spiritualizându-1.”9 In
consecinţă, putem spune cu încredere că în modul acesta ar dori Duhul Sfânt
să interpretăm profeţiile Vechiului Testament - ca împlinindu-se spiritual în
Cristos şi Biserica Sa!
2. Rămăşiţa lui Israel

Apropiată de profeţia cu privire la Biserica lui Cristos ca o comunitate de
israeliţi credincioşi regeneraţi, împreună cu cei credincioşi dintre Neamuri
care li s-au alăturat, este tema biblică a rămăşiţei neprihănite. Cu 750 de ani
înainte de naşterea Domnului Isus Cristos, Amos profeţise căderea lui Israel,
împărăţia de nord a celor zece seminţii, dar de asemenea profeţise eliberarea
pentru „rămăşiţa lui IosiP’ (5:15).
7 Dillard şi Longman, An Introduetion to the O/d Testament, p. 384.
8 Stier, The Words ofthe Apostle, p. 244.
9 Charles D. Alexander, The Six Day War and the Future ofIsrael: an examxnation of the
Je-wish theory ofprophecy (Liverpool: Bible Exposition Fellowship, nedatată), p. 19.
De-a lungul istoriei, Domnul a asigurat o „rămăşiţă”. în timpul potopului

celui mare, rămăşiţa a constat numai în opt persoane (Geneza 7:13). In vre
mea lui Ilie, în ciuda modului în care profetul evaluase situaţia, Domnul dez
văluise că El „lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au
plecat genunchii înaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat” (1 împăraţi
19:18; cf. Romani 11:1-4). Amos, prin cuvintele unui păstor, descrie în mod
grafic păstrarea acestei rămăşiţe asemănând-o cu recuperarea „din gura unui
leu a picioarelor sau a unui capăt de ureche de la oaie” (3:12). Isaia profeţeşte
. : întoarcerea „rămăşiţei lui Israel” din captivitate, adăugând că „nu se vor mai
r: sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul
lui Israel” (Isaia 10:20; cf. w. 21-23). Mica va folosi aceasta adăugând câteva
cuvinte de mângâiere şi speranţă:
Te voi strânge în întregime, Iacove! Voi strânge rămăşiţa lui Israel,

îi voi aduna ca pe nişte oi dintr-un staul, ca pe o turmă în păşunea ei,
aşa că va fi o mare zarvă de oameni.
Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor
trece pe poartă şi vor ieşi pe ea; împăratul lor va merge înaintea lor, şi
!
Domnul va fi în fruntea lor.
(Mica 2:12-13)
Ulterior, apostolul Pavel face referire la păstrarea unei comunităţi restrân

se de credincioşi ca „rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har” (Romani 11:5).
Promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure; El întotdeauna va menţine vie o măr
turie. Niciodată nu va exista pe pământ o generaţie din care să lipsească un
anumit număr de credincioşi. Pe lângă faptul că vor fi întotdeauna credincioşi
pe pământ, unii dintre ei vor fi evrei.
:
Aplicaţie
1. Evitarea idolatriei şi a falsei închinări

Idolatria este o problemă de mereu actuală (2:8; 5:26; 8:14; cf. 1 Ioan 5:21).
Chiar dacă unii ar încerca să justifice folosirea unor imagini cu rol de „in
strumente ajutătoare închinării”, desenele, picturile, vitraliile şi sculpturile îşi
pot asuma cu uşurinţă rolul de idoli. Mai mult decât atât, la fel ca în zilele lui
Amos, închinarea înaintea lui Dumnezeu poate deveni o formalitate, având
la bază ideea că „ţine pas cu contextul zilelor în care trăim” (4:4-5; 5:21-24).
Dumnezeu doreşte o închinare care implică mintea, inima întreagă şi anga
jamentul voinţei. El caută închinarea care este sinceră şi conformă adevărului
Amos 661
revelat. Lui Dumnezeu nu trebuie să ne închinăm doar aşa cum cere El, ci în
felul în care El o cere-„în duh şi în adevăr” (Ioan 4:24).
2. Promovarea dreptăţii sociale

„Dreptatea” a fost cumpărată de cei bogaţi. Cei săraci şi nevoiaşi erau
zdrobiţi de cei puternici (2:6-7; Iacov 2:5-9). Israeliţii s-au făcut vinovaţi de
faptul că au neglijat „cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi
credincioşia” (Matei 23:23). Este datoria noastră creştină, „cât avem prilej”, să
„facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă” (Galateni 6:10). Bisericile
care neglijează responsabilitatea socială şi pun accent unilateral pe mântuirea
individuală dovedesc clar că nu l-au înţeles pe Amos-sau pe Cristos!”10
Domnul este Apărătorul celor săraci, al văduvelor şi al orfanilor. El îi apă
ră pe cei părăsiţi (Psalmul 68:5-6, 10). Creştinii trebuie să împărtăşească în
mod practic compasiunea şi grija Lui (Iacov 1:27; Faptele Apostolilor 2:45;
4:34-35). Femeia evlavioasă şi milostivă „îşi întinde mâna către cel nenorocit,
îşi întinde braţul către cel lipsit” (Proverbe 31:20).
Poporului lui Dumnezeu i se cere să dea dovadă de dreptate socia
lă. Dumnezeu vorbeşte împotriva abuzului de bogăţie, putere şi privilegiu.
Cartea lui Amos „este un martor elocvent împotriva celor care subordonează
nevoia şi demnitatea umană preocupării de a acumula bogăţie şi plăcere”.11
3. Evitarea materialismului
Fie ca cei înţelepţi să se roage:
Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie.

Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: „Cine este
Domnul?”
(Proverbe 30:8-9)
Este foarte uşor să uităm de Dumnezeu în vremurile de prosperitate şi

să devenim mulţumiţi de noi înşine, atribuindu-ne toate meritele în loc să
fim recunoscători Domnului pentru grija pe care ne-o poartă (Deuteronomul
8:11-18). Noi suntem robii cărora li s-au încredinţat bunurile Stăpânului.

11 Nelson, Complete Book of Bible Maps and Cbarts, p. 249.
i
4. împotrivirea faţă de Cuvânt

Cu toate că Amos a fost un mesager credincios al Domnului, el a experi
mentat împotrivire din partea celor pe care-i putea numi „Biserica şi statul”.
Amaţia a reprezentat animozitatea religioasă, iar Ieroboam animozitatea civi
lă. Domnul Isus a fost răstignit ca rezultat al opoziţiei ostile din partea auto
rităţilor religioase ale iudaismului şi a autorităţilor civile ale Romei.
Când apostolii Petru şi Ioan au fost aduşi înaintea sinedriului, corpul de
conducere al evreilor, lor li s-a poruncit „să nu mai vorbească cu niciun chip,
nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus” (Faptele Apostolilor 4:18).
Cu toate că Dumnezeu cere poporului Său „să fie supus stăpânirilor celor mai
înalte” (Romani 13:1), această supunere are o limită. Supunerea faţă de auto
rităţile de conducere nu mai este valabilă când implică un compromis al unui
principiu creştin sau o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, apostolii
au răspuns cu îndrăzneală sinedriului: „Judecaţi voi singuri dacă este drept
înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;
căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit” (Faptele i
Apostolilor 4:19-20).
Biserica lui Isus Cristos a fost deseori persecutată de către cei devotaţi fal
sei religii sau pseudo-creştinătăţii. Ei n-au ezitat niciodată să prezinte în mod
greşit poporul lui Dumnezeu înaintea autorităţilor civile, considerându-i oa
meni care fac probleme şi stârnesc revolte.
Concluzie
Toate popoarele sunt supuse stăpânirii lui Dumnezeu. El stabileşte stan
dardele. Chiar dacă este nespus de răbdător (2 Petru 3:9), El va pedepsi po
poarele pentru răutatea şi corupţia lor. „Dacă cruzimea II mânie, este pentru
că inima Lui e înclinată numai spre bunătate; dacă oprimarea îi stârneşte
mânia, este pentru că dorinţa Lui cu privire la om e ca acesta să trăiască în
pace; dacă suferinţa pricinuită omului de către om aduce judecata Lui, este
pentru că marea dorinţă a inimii Lui urmăreşte bunăstarea şi fericirea omu
lui. Stăpânirea Lui este preocupată mereu să stabilească cele mai nobile şi mai
bune condiţii pentru om. Dumnezeu este mânios pe tot ceea ce produce stri
căciune; certuri, cruzime, război, asuprire, pentru că acestea sunt împotriva
scopului pe care îl are stăpânirea Sa.”12
Dumnezeu judecă şi pedepseşte popoarele. însă El este mult mai sever cu
cei care ar trebui să cunoască aceste lucruri: „Cui i s-a dat mult, i se va cere
mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult” (Luca 12:48). Acesta
Amos
este un principiu care se aplică atât popoarelor, cât şi indivizilor. în pofida

privilegiilor de care are parte, Israelul este mai aspru judecat. Amos, aseme
nea celor mai mulţi dintre profeţi, expune păcatele poporului, atenţionează
cu privire la judecata care va veni, scoate în evidenţă dreptatea lui Dumnezeu
şi, într-o manieră remarcabilă, dezvăluie mila extraordinară a lui Dumnezeu
manifestată într-o viitoare eliberare.
■
'
•• i
i f
.
:
:
(„slujitorul lui Dumnezeu")
Autor-. Obadia
Idee centrală:
„Cum ai făcut, aşa ţi se va face"
Temă:
0 avertizare solemnă adresată
vrăjmaşilor poporului lui Dumnezeu
„Cum ai făcut, aşa ţi se va face;

faptele tale se vor întoarce asupra capului tău."
Obadia 15
i
a
I
■
-;j Cuprins
::
i 1. Anunţarea judecăţii lui Dumnezeu împotriva Edomului vv. 1-9
2. Motivele judecăţii lui Dumnezeu împotriva Edomului vv. 10-14
3. Rezultatul judecăţii lui Dumnezeu împotriva Edomului vv. 15-16
4. Restaurarea Israelului şi biruinţa asupra Edomului vv. 17-21
t
:■
i
I :
i
l
!
i
!
i;
:
!'
i
:
:
: i
l
Cartea Obadia este cea mai scurtă carte a Vechiului Testament. Conţinând
doar 21 de versete, ea dezbate problema ostilităţii dure arătate de Edom, des
cendenţii fratelui geamăn al lui Iacov, Esau, împotriva israeliţilor, poporul
ales al lui Dumnezeu.
Prima impresie pe care o lasă citirea acestei scurte profeţii este că are foar
te puţin material ce poate fi caracterizat drept potrivit pentru aceste vremuri.
Putem nota, totuşi, ca un principiu care poate fi întotdeauna observat şi luat
în considerare, faptul că acele pasaje sau cărţi din Scriptură care par să aibă
foarte puţin mesaj în ele trebuie să fie studiate cu atenţie şi, fără îndoială, duc
la cele mai remarcabile rezultate.1
Autor
Versetele introductive din cărţile profetice conţin deseori numele tatălui
profetului, informaţii legate de vremea în care a trăit profetul sau referiri la
oraşul lui natal (cf. Isaia 1:1; Amos 1:1; Mica 1:1). Versetele introductive din
Obadia nu prezintă asemenea informaţii. Chiar şi în privinţa autenticităţii
numelui s-au ridicat întrebări, deoarece „Obadia” înseamnă „închinător la
Dumnezeu” sau „slujitor al lui Dumnezeu” şi poate fi un pseudonim.2
In Vechiul Testament există 13 bărbaţi cu numele Obadia. S-au făcut
multe încercări de a-1 identifica pe profetul Obadia cu unul sau altul dintre
ei. Unii învăţaţi, atât evrei, cât şi primii creştini, l-au identificat pe profet cu
Obadia, conducătorul palatului împăratului Ahab (1 împăraţi 18:3; cca 860
î.Cr.). Acest Obadia avea o importantă poziţie politică, a fost un închinător
ascuns al lui Iehova şi a ţinut în viaţă o sută de profeţi ai Domului, pe care
i-ascuns de prigonirile împărătesei Izabela. Profetul Ilie l-a confruntat şi, în
ciuda timidităţii lui Obadia, a fost convins să transmită un mesaj împăratu
lui Ahab şi să pregătească o mare întâlnire naţională pe Muntele Cârmei.
2 Edward Marbury, Obadiah and Habakkuk (Minneapolis, Minnesota: Klock and
Klock, 1979 [prima ediţie 1649-1650]), p. 1.
Având în vedere că nicăieri în Scriptură nu găsim o mărturie clară cu pri

vire la profetul Obadia, nu este înţelept să încercăm să-l identificăm cu nicio
altă persoană cu acelaşi nume.
=
-
;
Context istoric
în lipsa unor informaţii clare de la începutul cărţii, conţinutul în sine este
i singura mărturie pe baza căreia putem determina contextul istoric. Profeţia
lui Obadia este un răspuns faţă de o acţiune de agresivitate extremă arăta
tă de Edom împotriva Israelului. Pe baza acestui fapt pot fi stabilite mai
multe ipostaze. Se evidenţiază două contexte istorice în care e posibil să se
fi scris această carte: fie după robia babiloniană (568 î.Cr.), fie cu 250 de
ani mai devreme, în timpul sau imediat după domnia lui Ioram, împăratul
lui Iuda (853-841 î.Cr.). Amândouă corespund conţinutului cărţii Obadia şi
nu există niciun mod de a rezolva problema cu certitudine prin intermediul
Scripturii.
1. După robia babiloniană (după 586 Î.Cr.)

Majoritatea specialiştilor datează profeţia lui Obadia în secolul al Vl-lea
î.Cr., fie în preajma exilării lui Iuda în Babilon de către Nebucadneţar, fie
mai târziu în timpul acelui secol.3 Aceasta ar însemna că versetele 11 - 16
fac referire la căderea Ierusalimului şi ducerea poporului lui Iuda în Babilon:
I „Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, a dat din vreme trimişilor Săi însărci
' narea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi locaşul Său. Dar ei
şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, şi au râs
de profeţii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns
f&ră leac. Atunci Domnul a fâcut să se suie împotriva lor împăratul haldeilor,
şi a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa locaşului lor celui sfânt. N-a cruţat nici
pe tânăr, nici pe tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gârbov sub povara perilor
; albi, ci a dat totul în mâna lui. Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele
din Casa Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului, şi vistieriile
împăratului şi ale căpeteniilor lui. Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zi
durile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile
scumpe. Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon.
Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei perşilor, ca să
se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia; până ce ţara
şi-a ţinut sabaturile ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la îm-
plinirea celor şaptezeci de ani” (2 Cronici 36:15-21).
i
Obadia 669
Din Psalmul 137 este evident faptul că edomiţii l-au încurajat pe

Nebucadneţar să-l anihileze pe vechiul lor vrăşmaş:
Pe malurile râurilor Babilonului, şedeam jos şi plângeam, când ne

aduceam aminte de Sion ...
Adu-ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenoro
cirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-1, radeţi-1 din temelii!”
(Psalmul 137:1, 7)
Această atrocitate este de asemenea amintită în cartea Plângerile lui

Ieremia:
Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuieşte în ţara

Ut! Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta, şi te vei dezgoli!
Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită: El nu te va mai trimite
în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea; şi îţi va da
pe faţă păcatele.
(Plângerile lui Ieremia 2:21-22)
2. în timpul domniei împăratului loram din luda sau la scurt

timp după aceasta (853-841 Î.Cr.)
E. J. Young arată că nu este necesar să interpretăm versetele 11-14 ca re-
ferindu-se la distrugerea Ierusalimului.4 Aceste cuvinte s-ar putea referi în
egală măsură la evenimente care au avut loc în timpul domniei lui loram (2
împăraţi 8:16-24; 2 Cronici 21:1-20), când filistenii şi arabii au invadat Iuda:
„Şi Domnul a aţâţat împotriva lui loram duhul filistenilor şi al arabilor, care
sunt în vecinătatea etiopienilor. S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el,
au jefuit toate bogăţiile care se aflau în casa împăratului, şi i-au luat fiii şi ne
vestele, aşa încât nu i-a mai rămas alt fiu decât Ioas, cel mai tânăr dintre fiii
săi” (2 Cronici 21:16-17).
Delitzsch este convins că până şi a doua parte a profeţiei lui Obadia poate
fi explicată în lumina circumstanţelor şi a consecinţelor acestei catastrofe pe
trecute în Ierusalim.s
Mai multe indicii privitoare la ostilitatea severă din partea Edomului îm
potriva Israelului în acea vreme se găsesc în cărţile Amos şi Ioel. Lucrarea
profetului Amos este localizată în timpul domniilor împăratului Uzia al lui
Iuda şi a împăratului Ieroboam al II-lea din Israel (Amos 1:1), lucru care ar
s Delitzsch, Messianinc Prophecies, p. 57.
putea plasa această carte undeva în perioada 793-753 î.Cr. Amos face referire
-
’■
la ostilitatea Edomului împotriva Israelului, iar severitatea acelei porniri e pe
măsura tonului profeţiei lui Obadia:
Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Gâzei, ba pentru

patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au luat pe toţi oamenii prinşi
de război şi i-au dat Edomului'
(Amos 1:6, sublinierea îmi aparţine)
Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din

pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevi
novat l-au vărsat în ţara lor. Dar Iuda va fi veşnic locuit, şi Ierusalimul
din neam în neam. Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat
încă, dar Domnul va locui în Sion.
(Ioel 3:19-21)
Duhul Sfânt nu ne asigură suficiente informaţii pe baza cărora să putem

plasa profeţia lui Obadia într-un anume loc în istoria Israelului. Acest fapt nu
reduce în niciun fel valoarea acestei cărţi de mici dimensiuni. Ostilitatea ară
tată de edomiţi faţă de israeliţi s-a întins pe o perioadă mai lungă de 800 de
ani. „Nouă ne este suficient să ştim că această profeţie face parte din canonul
Bisericii”.6 Ea este Cuvântul lui Dumnezeu; ne vorbeşte despre judecata lui
Dumnezeu împotriva unui popor cu o atitudine şi un comportament ostile şi
rele faţă de poporul ales al lui Dumnezeu.
Legătura puternică dintre profeţia lui Obadia şi cuvintele lui Ieremia 49:7-22
! sugerează că Ieremia s-a bazat, probabil, pe profeţia lui Obadia, sau invers.
I Istoria poporului Edomului

li întrucât profeţia lui Obadia se limitează la relatarea judecăţii lui Dumnezeu
împotriva Edomului, ne va fi de ajutor să urmărim firul istoriei acestei naţiuni ca
să formăm contextul pentru studierea conţinutului acestei scurte cărţi.
Problemele dintre Edom şi Israel au început înainte de naşterea conducă
torilor lor de seminţii. Edom era seminţia descendentă din Esau, iar Israel era
seminţia descendentă din Iacov. Esau şi Iacov s-au aflat în conflict încă din
pântecele mamei lor:
Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; şi

Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată. Copiii se
6 Marbury, Obadiah andHabakkuk, p. 2.
Obadia 671
băteau în pântecele ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însăr
cinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul. Şi Domnul i-a zis:
„Două neamuri sunt în pântecele tău şi două noroade se vor despărţi
la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare
decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.”
S-au împlinit zilele când avea să nască; şi iată că în pântecele ei erau
doi gemeni. Cel dintâi a ieşit roşu de tot: ca o manta de păr; şi de aceea
i-au pus numele Esau. Apoi a ieşit fratele său, care îl ţinea cu mâna de
călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de
şaizeci de ani când s-au născut ei.
(Geneza 25:21-26)
La maturitate, Esau urma să demonstreze faptul că nu manifesta nici cel

mai mic interes faţă de promisiunile şi scopurile lui Dumnezeu. Intorcându-se
acasă înfometat de la vânătoare, el a arătat cât de puţină importanţă avea pen
tru el dreptul său de întâi-născut (care includea moştenirea pământului):
Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp

rupt de oboseală.
Şi Esau i-a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceas
ta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” De aceea s-a dat lui Esau
numele Edom [însemnând „roşu”, cf. v. 25].
Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi-născut!”
Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul
acesta de întâi-născut?”
Şi Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut
dreptul de întâi-născut lui Iacov. Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi
ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel
şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi-născut.
(Geneza 25:29-34)
Mai târziu, tatăl lor, Isaac, l-a binecuvântat pe Iacov, cel mai mic dintre
gemeni, înainte de a merge la Padan-Aram:
Dumnezeul cel atotputernic să te binecuvânteze, să te facă să creşti

şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade! Să-ţi dea binecuvân
tarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care
locuieşti ca străin şi pe care a dat-o lui Avraam.
(Geneza 28:3-4)
Peste mai bine de 20 de ani, după întoarcerea lui Iacov de la casa unchiului
său, Laban, din Padan Aram, Iacov s-a stabilit în Canaan (Geneza 37:1). Esau
s-a mutat în sud, dincolo de Marea Moartă, în ţara locuită de horiţi: „Esau
şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele şi
toată averea pe care şi-o agonisise în ţara Canaan, şi s-a dus într-o altă ţară,
departe de fratele său Iacov. Căci bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui
>\ împreună şi ţinutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pri
cina turmelor lor.
Esau s-a aşezat în muntele Seir. Esau înseamnă Edom. Iată spiţa neamului
lui Esau, tatăl edomiţilor, în muntele Seir” (Geneza 36:6-9, cf. 14:6).
Tara Edomului
Teritoriul pe care Edom şi familia sa l-au luat în posesiune este o fâşie de
pământ care se întinde de la sudul Mării Moarte până la Marea Roşie (până
la portul Eţion Gheber din teritoriul cunoscut în zilele noastre sub denumi
rea de Golful Akaba), şi din est până la deşert. Astăzi, acest ţinut este parte a
Iordanului, învecinându-se cu Arabia Saudită la graniţa de est.
Două mari rute nord-sud au trecut prin acea regiune. Una a fost cunoscută
ca fiind „Drumul principal al împăratului”, şi la acesta se referă Moise când
caută un drum sigur prin ţara israeliţilor (Numeri 20:17). Această rută trecea
printr-o zonă mai puţin roditoare, unde era mai multă apă, dar erau şi cani
oane greu de traversat. Cealaltă rută, mai spre est, situată la marginea zonei
bune pentru creşterea recoltei, nu avea de trecut canioane atât de abrupte. Erau
două rute comerciale principale la est de râul Iordan, care făceau legătura între
Europa, Asia şi Africa. Taxele percepute pentru comercianţii caravanelor care
treceau pe aceste drumuri asigurau fondurile pentru economia Edomului.7
Ţara Edomului este dominată de un lanţ muntos cunoscut sub numele de
Muntele Seir. Aici s-a stabilit Esau după ce şi-a dispreţuit dreptul de întâi năs
cut (care includea moştenirea pământului) şi l-a părăsit pe fratele său Iacov.
Câţiva ani mai târziu, Iacov şi întreaga lui familie s-au mutat din Canaan
în Egipt din pricina foametei.
Edom refuză Israelului o trecere sigură

După patru sute de ani, familia lui Iacov creşte de la şaptezeci de membri
Ia mai mult de un milion şi jumătate. Ei sunt eliberaţi de prigoana din Egipt,
conduşi prin pustietate şi ajung în cele din urmă la Cades Barnea, la sud de
ţara promisă şi vestul ţării Edomului.
Obadia 673
Când Domnul îi spune lui Moise că e timpul să intre în Canaan, Moise

cere permisiunea să intre prin teritoriul Edomului: „Moise a trimis nişte soli
la împăratul Edomului, ca să-i spună: «Aşa vorbeşte fratele tău Israel: ‘Tu ştii
toate suferinţele prin care am trecut. Părinţii noştri s-au coborât în Egipt, şi
am locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit pe noi şi pe părinţii
noştrii. Am strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis un înger,
şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la mar
ginea ţinutului tău. Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin
ogoare, nici prin vii, şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul
împărătesc, f&ră să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de
ţinutul tău’»”(Numeri 20:14-17).
Edomiţii refuză să-i lase pe israeliţi să treacă prin ţara lor şi ameninţă că
se vor întoarce în război împotriva lor dacă vor călca în ţara lor. Moise susţine
în continuare faptul că dacă li se permite să treacă nu vor lua nimic din ţară şi
vor plăti pentru apa pe care o vor bea. Dar împăratul Edomului răspunde prin
adunarea forţelor sale la graniţă: „Şi Israel s-a abătut de la el” (Numeri 20:21;
cf. Judecători 11:17-18).
Câteva săptămâni mai târziu, când profetul non-israelit Balaam este che
mat de Balac, împăratul Moabului, pentru a blestema Israelul, în loc să bles
teme, el rosteşte patru binecuvântări profetice. Ultima profeţie include aceste
cuvinte:
îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din

Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile
Moabului, şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set. Seface stăpân peEdom, Se
face stăpân pe Seir; vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari.
Cel ce Se naşte din Iacov domneşte ca stăpâni tor, şi pierde pe cei ce
scapă din cetăţi.
(Numeri 24:17-19, sublinierea îmi aparţine)
Astfel, prin gura lui Balaam, Domnul prezice cucerirea Edomului de către
Israel.
Puţin mai târziu, acolo pe câmpiile Moabului, Domnul porunceşte
Israelului „Să nu urăşti pe edomit, căci este fratele tău” (Deuteronomul 23:7).
Patru sute de ani mai târziu (cca 1000 î.Cr.), conducătorii împărăţiei unite
a Israelului şi a lui Iuda-Saul, David şi Solomon-luptă împotriva edomiţilor
şi reuşesc în cele din urmă să-i supună pentru o vreme (1 Samuel 14:47; 2
Samuel 8:13-14; 1 împăraţi 9:26; 11:14-22). în jurul anului 860 î.Cr., apro
ximativ la 70 de ani după moartea lui Solomon şi după divizarea împărăţiei,
Edom se aliază cu Moab şi Amon pentru a invada Iuda în timpul domniei
lui Iosafat (2 Cronici 20:1,22-23). Câţiva ani mai târziu, Edom se răzvrăteşte
împotriva împăratului Ioram al lui Iuda şi trăieşte în libertate cam 40 de ani (2
împăraţi 8:20-22; 2 Cronici 21:8-10). împăratul Amaţia al lui Iuda cucereşte
apoi Edomul şi cauzează pierderi grele chiar şi după ce lupta a fost câştigată
(2 împăraţi 14:7; 2 Cronici 25:11-12). Şaizeci de ani mai târziu, (cca 725 î.Cr.)
Edom recapătă putere, astfel încât poate ataca Iuda şi să ia prizonieri în cap
tivitate (2 Cronici 28:17).
în anul 586 î.Cr., când împăratul Nebucadneţar al Babilonului atacă şi dis
truge Ierusalimul, Edom încurajează anihilarea vechiului vrăşmaş (Psalmul
II
137:1,7). Ezechiel profeţeşte: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentru că
i Edomul s-a dedat la răzbunare faţă de casa lui Iuda, pentru că s-a făcut vinovat
i şi s-a răzbunat pe ea, de aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: <Imi întind
mâna împotriva Edomului, îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, îl voi
preface într-un pustiu, de la Teman până la Dedan; vor cădea loviţi de sabie,
îmi voi răzbuna pe Edom prin poporul Meu Israel. El va face Edomului după
mânia şi urgia Mea; ca să vadă răzbunarea Mea, zice Domnul, Dumnezeu»>”
(Ezechiel 25:12-14).
Au fost 1.300 de ani de ostilitate şi agresivitate continuă din partea
Edomului împotriva Israelului. Profeţia lui Obadia este revelarea judecăţii
lui Dumnezeu împotriva poporului care a descins din Esau, judecată datorată
ostilităţii şi violenţei neîncetate împotriva poporului care a descins din Iacov.
Structură
Partea I: Anunţarea judecăţii lui Dumnezeu

împotriva Edomului (vv. 1-9)
Israel nu avea un vrăşmaş mai mare decât edomiţii. Cei din urmă sunt
încrezători în poziţia lor puternică şi par de neînduplecat, însă Domnul îi va
nimici. Siguranţa lor se va dovedi a fi falsă. Comoara lor ascunsă va fi desco
perită; oamenii lor puternici vor fi lipsiţi de putere (Ieremia 49:7,14-16).
: Partea a ll-a: Motivul judecăţii lui Dumnezeu

Domnul mustră pe edomiţi pentru comportamentul lipsit de inimă faţă de
fraţii lor israeliţi şi evidenţiază problema căilor lor:
. i
I Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acope
rit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna. (v.10)
Obadia 675
Partea a lll-a: Rezultatul judecăţii lui Dumnezeu

In ziua Domnului, Edom, asemenea altor naţiuni, va fi pedepsit pentru
păcatele lui.
Profeţiile lui Obadia legate de Edom au fost împlinite în fiecare detaliu,
în timpul supremaţiei babiloniene, Edom a fost implicată într-o conspiraţie
împotriva lui Nebucadneţar (Ieremia 27:1-3; 8-10; etc.). La cinci ani după
distrugerea Ierusalimului, poporul a fost alungat de la casele lor de piatră
când Nebucadneţar, coborând valea Araba care constituia drumul militar că
tre Egipt, i-a zdrobit pe edomiţi.8 Când evreii au fost readuşi în Ierusalim,
împăratul Cir al Persiei a cucerit Edomul şi a măcelărit mii de oameni.
Edomiţii şi-au pierdut existenţa ca naţiune la mijlocul secolului al II-lea î.Cr.,
când au fost nimiciţi de macabei, iar numele lor a pierit în momentul cuceririi
Ierusalimului de către romani: „Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se
vor întoarce asupra capului tău” (v. 15). Ei îşi vor primi răsplata cuvenită pen
tru răul comis împotriva Israelului.
Partea a IV-a: Restaurarea Israelului şi biruinţa

asupra Edomului (vv. 17-21)
în ciuda calamităţii care a venit peste Israel, el se va ridica din nou şi se va
reîntoarce la Ierusalim, deoarece:
Dar mântuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi Sfânt, şi casa lui

Iacov îşi va lua înapoi moşiile.
(v. 17)
Cu alte cuvinte, poporul lui Iuda va fi „eliberat, sfinţit şi înbogăţit”.9

Domnul a dorit ca israeliţii să fie sfinţi pentru că erau iubiţi: „Căci tu eşti
un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău
te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământu
lui. Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit
Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele.
Ci, pentru că Domnul vă iubeşte ...” (Deuteronomul 7:6-8).
Israeliţii au suferit o înfrângere dură în Ierusalim. Au fost luaţi oameni în
captivitate. Edomiţii nu vor suferi o înfrângere asemănătoare; ei vor fi elimi
naţi, întrucât „nu va mai rămâne niciunul din casa lui Esau” (v. 18). „Ei sunt
8 Hodgkin, Cbrist in all the Scriptures, p. 201.
9 Lee, The Outlines Bible, analiza nr. 31.
singurii vecini ai israeliţilor cărora nu li s-a promis mila Domnului.”10 Aceasta

- nu din cauză că Dumnezeu este nemilos, ci pentru că Edom a continuat să
l refuze mila Lui.
Israel va avea în posesie ei nu numai propria ţară, dar şi ţinutul muntos al
Edomului şi ţara de jos a Filistiei. Exilaţii evrei se vor întoarce acasă în ţara
lărgită a părinţilor lor. Căci, „când copiii lui Israel se vor întoarce din exil,
Dumnezeu le va înapoia ţara din vechime, pentru a avea în posesia lor tot
ceea ce i-a fost promis tatălui Avraam.”11 Va veni eliberarea peste Muntele
I Sion, şi împărăţia va aparţine lui Iehova: „Dar împărăţia va fi a Domnului”
(v.21).
Cristos si
.> Biserica Sa
Noul Testament nu face nicio referire la această scurtă profeţie. Totuşi, în
aceste pasaje se regăsesc câteva idei şi paralele interesante.
1. Ostilitate împotriva lui Cristos

Domnul Isus Cristos este descendentul şi reprezentantul din urmă al lui
Iuda-El este „Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David” (Apocalisa
5:5). în timpul când El a fost pe pământ, acest descendent al lui Iacov a fost
confruntat de un descendent şi reprezentant al lui Esau. Când Isus S-a născut
în Betleem, exista un om, un idumean, un edomit, un descendent al lui Esau,
care era în mod special interesat de El. Acesta nu e nimeni altul decât Irod cel
Mare, la care au venit înţelepţii din răsărit spunând: „Unde este împăratul de
curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să
ne închinăm Lui” (Matei 2:2).
Irod cel Mare era el însuşi „regele evreilor”, întrucât în anul 37 î.Cr. îm
păratul Augustus al Romei şi-a extins teritoriul până când acesta a ajuns să
cuprindă cele cinci districte ale lui Iuda, Samaria şi Galileea în vestul râului
Iordan, şi Pereea şi Idumeea în Est (cunoscute ca Israel, Iordan, Siria şi Liban).
Idumeea este forma grecească a numelui „Edom” (cf. Ezechiel 35:15; 36:5).
Irod cel Mare a fost un idumean-cu alte cuvinte un edomit, un descendent al
lui Esau. Ostilitatea a continuat. Irod a încercat să-L anihileze pe adevăratul
Rege al evreilor când a poruncit să fie ucişi „toţi pruncii de parte bărbătească,
de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit
cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi” (Matei 2:16).
10 Clyde E. Harrington, „Edom”, în The Zondervan Pictorial Bible Dictionary, p. 234,
citat de Jensen,Jensens Survey ofthe Old Testament, p. 423.
11 Calvin,/<?<?/, Amos, Obadiah, p. 449.
Obadia 677
Irod cel Mare a murit în anul 4 î.Cr. La moartea sa, regatul lui a fost îm
părţit între cei trei fii ai săi, Arhelau, Irod Antipa şi Filip. Irod Antipa a fost
cel provocat de Ioan Botezătorul şi care ulterior l-a executat. Irod Antipa a
fost cel căruia Domnul Isus i-a trimis un mesaj: „Spuneţi vulpii aceleia «Iată
că scot dracii, şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.
Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un pro-
roc să piară afară din Ierusalim»” (Luca 13:32-33).
Un an sau doi mai târziu, după arestarea Domnului Isus, Pilat L-a trimis
la Irod Antipa: „Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de
mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L
vadă făcând vreo minune” (Luca 23:8). Atrocităţile Edomului au continuat în
persoana lui Irod Antipa.
2. Ostilitate împotriva Bisericii lui Cristos

Unii comentatori văd în profeţia lui Obadia doar ostilitatea unui po
por împotriva evreilor şi păstrarea poporului Său de către Domnul. Biblia
Thompson o consideră ca fiind o lecţie spirituală: „Grija specială providen
ţială arătată faţă de evrei şi siguranţa pedepsirii celor care îi persecută.” De
asemenea, Robert Lee scrie că Obadia conţine o avertizare „împotriva urii şi
hărţuirii evreilor, a căror cauză va fi apărată de Dumnezeu însuşi, şi pe a căror
vrăşmaşi El îi va nimici”.12
Mesajul este, totuşi, mai profund. Israelul, în a cărui componenţă intra
şi Biserica lui Dumnezeu sub Vechiul Legământ, este văzută ca o femeie
„însărcinată” ţipând „în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască”
(Apocalipsa 12:2). Copilul aflat în pântecele Israelului este Mesia. Orice os
tilitate exprimată împotriva Israelului în perioada Vechiului Testament era
o încercare satanică de a împiedica venirea lui Mesia. Ostilitatea şi violenţa
manifestate de Edom împotriva lui Israel erau o expresie a urii dintre cei fâră
Dumnezeu şi cei evlavioşi. Ura lui Esau faţă de Iacov era o altă expresie a urii
lui Cain faţă de Abel. „Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar
ale fratelui său erau neprihănite. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea...
Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa
veşnică rămânând în el” (1 Ioan 3:12-13,15).
în zilele lui Obadia, Israelul părea singur şi părăsit, în timp ce Edomul
părea prosper, în siguranţă, caracterizat de trufie, bogat şi puternic. Domnul a
promis însă restaurare Israelului şi distrugere Edomului. Mesajul lui Maleahi
este şi mai sugestiv:

„V-am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: „Cu ce ne-ai iubit?” Nu este
Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuşi am iubit pe Iacov, şi am urât
pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate, şi moştenirea lui am
dat-o şacalilor din pustie. Iar dacă ar zice Edomul: „Suntem nimiciţi,
dar vom ridica iarăşi dărâmăturile!” aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Să
zidească ei, căci Eu voi surpa, şi se vor numi: „Ţara răutăţii” şi „Poporul
pe care S-a mâniat Domnul pentru totdeauna!” Veţi vedea cu ochii
voştri lucrul acesta, şi veţi zice: „Mare este Domnul dincolo de hotarele
lui Israel!”
(Maleahi 1:2-5)
Aplicaţie
1. lehova este Domnul întregii lumi
Mesajul de bază al cărţii Obadia este că Dumnezeul lui Israel nu este
Dumnezeul unei singure naţiuni; El este Domnul tuturor naţiunilor, tutu
ror popoarelor şi stăpâneşte peste toate locurile. El este „Domnul întregului
pământ” (Iosua 3:11). Naţiunile se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu spre
nenorocirea lor:
Pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă popoarele lu

cruri deşerte? împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătu
iesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
„Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”Cel ce şade în
ceruri râde, Domnul îşi bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte,
şi-i îngrozeşte cu urgia Sa.
(Psalmul 2:1-5)
! 2. lehova îşi ţine legământul încheiat cu Avraam

Sub Vechiul Legământ, destinul Edomului, alături de cel al altor naţiuni,
depindea de comportamentul şi atitudinea lor faţă de Israel ca moştenitor le
gitim al lui Avraam: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi bles
tema pe cei ce te vor blestema ...” (Geneza 12:3).
Promisiunea binecuvântării a trecut la Isaac, iar apoi la fiul său Iacov/Israel
(Geneza 26:3-4; 28:13-15). De-a lungul istoriei israeliţilor, Dumnezeu a con
tinuat să reamintească de legământul Său cu Avraam, Isaac şi Iacov (Exodul
2:24-25; Deuteronomul 9:5; 2 împăraţi 13:23).
Obadia 679
3. Dumnezeu face judecăţi drepte

„Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului
tău” (v. 15). în Noul Testament citim: „Nu vă înşelaţi: «Dumnezeu nu Se lasă
să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7). „Nu
judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi
cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7:1-2).
4. Salvare pentru edomiţi

Edom era plin de mândrie. La fel ca străbunul lor Esau, ei nu arătau niciun
interes faţă de promisiunile şi scopurile lui Dumnezeu. Era un popor inde
pendent, arogant, atât de independent, încât oamenii credeau că se puteau
descurca fără Dumnezeu:
Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti
în crăpăturile stâncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine
însuţi: „Cine mă va arunca la pământ?”
(v.3)
„Mândria inimii este acea atitudine a vieţii care afirmă abilitatea ei de a se

descurca fără Dumnezeu.”13
Esau este descris în Noul Testament ca o persoană imorală şi profană, „care
pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-născut” (Evrei 12:16). O per
soană profană este cineva care arată dispreţ faţă de Dumnezeu, care niciodată
nu se închină, nu se roagă, nu ascultă adevărul spiritual, niciodată nu se gân
deşte la veşnicie sau la realităţile veşnice şi-i dispreţuieşte pe cei ce fac aceasta.
Edomiţii s-au uitat la suferinţele poporului lui Dumnezeu nu numai cu indi
ferenţă, dar şi cu satisfacţie. Aceasta a fost manifestarea supremă a răului în
inima lui Esau. Ea a fost cauzată de faptul că el a urât tot ceea ce reprezenta
Iacov-credinţă în Dumnezeu, încredere în promisiunile Lui, în mila Sa, grija
pentru dimensiunea spirituală a vieţii; căci în ciuda tuturor eşecurilor sale, Iacov
era încă un om cu frică de Dumnezeu, un om care-L iubea pe Dumnezeu.
în ciuda ostilităţii lui Edom, există speranţă pentru el în răscumpărarea,
restaurarea şi realizarea scopului divin cu privire la Iacov. Naţiunea este dis
trusă, însă descendenţii lui Esau mai au şansă de salvare dacă se prăbuşesc în
faţa fratelui mai mic Iacov în reprezentarea lui plină de glorie, Isus Cristos.
Astfel, profeţia lui Balaam se va împlini în sensul cel mai măreţ şi mai bun-
acesta este sensul spiritual:
13 Campbell Morgan, Student Survey of ht e Bible, p. 293.
Se face stăpân pe Edom, se face stăpân pe Seir, vrăjmaşii lui. Israel

face fapte mari.
Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpânitor, şi pierde pe cei ce
scapă din cetăţi.
(Numeri 24:18-19)
Oare împlinirea profeţiei lui să fi început odată cu includerea edomiţilor în

grupul celor care se ţineau după Domnul Isus Cristos? „Isus S-a dus cu uceni
cii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileea; şi o
mare mulţime de oameni din ludea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo
de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, când a auzit tot ce f&cea, a venit
la El” (Marcu 3:7-8).
Concluzie
„Iată cum înţelegem noi menirea unui profet: când israeliţii sunt slăbiţi de
nenorocire, ba chiar doborâţi la pământ, Profetul vine cu cuvinte de mângâie
re şi vorbe de încurajare, pentru că Domnul este Cel care veghează asupra lor
şi le răzbună vrăjmaşul.”14
I I Profeţia lui Obadia nu este preocupată doar de pronunţarea judecăţii îm
potriva Edomului. „Obadia ia atitudinea generală a Edomului împotriva po
porului lui Iehova ca fiind motivaţia de bază a profeţiei sale, consideră judeca
ta împotriva Edomului ca fiind o caracteristică a judecăţii universale a tuturor
naţiunilor ( cf. w. 15-16) şi proclamă prin nimicirea puterii Edomului nimi
cirea puterii tuturor naţiunilor ostile faţă de Dumnezeu.”15 Dacă împărăţiile
lumii vor fi ale Domnului, după cum profeţeşte Obadia, atunci împărăţiile
lumii trebuie să devină împărăţiile Domnului nostru şi ale Cristosului Său. în
cartea Apocalipsa este înscrisă împlinirea cea din urmă a profeţiei lui Obadia:
„îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puterni !
ce, care ziceau: «împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale
Cristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor»” (Apocalipsa 11:15).
î 14 Calvin,Joel, Amos, Obadiak, p. 418.

i 15Keil, The Twelve Minor Prophets, voi. 1, p. 338.
(„porumbelul")
Autor: lona
(probabil)
Idee centrală:
„Un Dumnezeu milos şi plin de îndurare"
Temă:
El nu este doar Dumnezeul evreilor
I El este si Dumnezeul Neamurilor
„Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung

răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!"
lona 4:2
Cuprins
1. Trimiterea lui lona şi neascultarea lui 1:1-2:10

i. Trimiterea lui lona 1:1-2
ii. Neascultarea lui lona 1:3
iii. Suferinţa lui lona 1:4-17
iv. Rugăciunea lui lona 2:1-9
: v. Eliberarea lui lona 2:10
=
iî :
2. Retrimiterea lui lona şi ascultarea lui 3:1-4:11
■!'
;
i. Retrimiterea lui lona 3:1-2
ii. Ascultarea lui lona 3:3-4
iii. Succesul lui lona 3:5-10
iv. Rugăciunea lui lona 4:1-3
v. Mustrarea lui lona 4:4-11
<
J
c
'
>
Niciun personaj al Vechiului Testament nu este mai cunoscut decât Iona.

Nicio aventură nu angajează imaginaţia într-o asemenea manieră precum re
latarea despre omul care a fost înghiţit de un peşte mare, iar apoi, după trei
zile, a fost aruncat afară viu, pe malul mării. Cu toate acestea, câţi dintre cei
i care cunosc relatarea îi înţeleg mesajul şi adevărata semnificaţie?
„Iona a fost un personaj istoric cu o misiune specifică din partea lui
Dumnezeu, trăind într-un context istoric specific şi împlinind un rol vital
în experienţa reală, istorică a poporului lui Dumnezeu.”1 Cu toate că această
afirmaţie este adevărată, valoarea cărţii Iona constă în mai mult decât atât.
încercarea ce a venit asupra lui Iona din pricina nesupunerii şi a nesăbuinţei
lui are o semnificaţie ce depăşeşte orice grijă faţă de Ninive, Asiria sau Israel.
In scopurile lui Dumnezeu, relatarea lui Iona are o legătură vitală cu proce
sul de dezvăluire a planului de mântuire al lui Dumnezeu, aşa cum se regă
seşte el în scrierile Vechiului Testament. Experienţele lui Iona, înscrise aici,
sunt în mod deosebit mesianice. Ele au legătură cu Fiul lui Dumnezeu, Isus
! „Cristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4:42).
Autor
Iona, fiul lui Amitai, a fost din ţinutul Gat-Hefer (2 împăraţi 14:25) în
Zabulon. Acest loc a fost identificat ca fiind actualul sat El-Meshed, doar la
două mile şi jumătate la nord de Nazaret. Presupusul mormânt al profetului
Iona este localizat în acel ţinut. Astfel, este posibil ca Iona să fi fost galilean.
Aceasta ar sugera că fariseii ori au uitat, ori au minţit cu înverşunare când, în
ostilitatea lor faţă de Domnul Isus, i-au spus lui Nicodim: „Cercetează bine, şi
vei vedea că din Galilea nu s-a ridicat niciun proroc” (Iona 7:52).2
Mulţi privesc această carte scurtă ca pe un mit, o istorioară, o legendă, o
alegorie mai degrabă decât o relatare a unui eveniment istoric. Cei care cred
1 Gordon J. Keddie, Preacher on the Run: the message ofjonah (Welwyn: Evangelical Press,
1986), p. 7.
2 Se mai pune problema locului în care s-a născut Naum. Capernaum înseamnă „satul lui
Naum”; chiar dacă n-a fost locul său de naştere, cel puţin numele lui sugerează o puternică
legătură cu acesta.
în inspiraţia întregii Scripturi (2 Timotei 3:16) găsesc în paginile Bibliei con

firmarea că Iona a fost un profet real (2 împăraţi 14:25). Faptul că Iona este
o relatare istorică despre ceva ce s-a petrecut în realitate a fost crezut de-a
lungul anilor atât de evrei, cât şi de creştini, până de curând, când oamenii de
ştiinţă sceptici, care nu puteau accepta posibilitatea ca un om să fie adus înapoi
viu pe uscat după ce a fost înghiţit de un peşte mare, au influenţat interpre
tarea materialului biblic. Cei care nu cunosc „nici Scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu” (Matei 22:29) reduc imediat miracolul la ficţiune.
Modul în care Iona vorbeşte deschis despre propriile sale greşeli sugerează
faptul că această carte este o mărturie a experienţelor reale. Un alt indiciu al
realităţii şi veridicităţii acestei relatări este sugerat de faptul că evreii recunoş
teau această carte ca parte a Scripturilor, chiar dacă „milita împotriva prejude
căţilor naţionale în transmiterea milei lui Dumnezeu unei alte naţiuni”.3 Cu o
sinceritate remarcabilă, Iona îşi revelează eşecurile şi modul greşit de a gândi.
Smerenia lui este evidentă în dorinţa de a-şi consemna propriile neajunsuri.
Dovezile cele mai puternice ale faptului că incidentele înregistrate în car
tea lui Iona s-au întâmplat întocmai cum au fost descrise se găsesc în Noul
Testament. Domnul Isus Cristos face referire la Iona şi la experienţa sa în
pântecele peştelui celui mare ca la un eveniment real. El de asemenea vorbeşte
despre pocăinţa ninivenilor ca de o întâmplare adevărată (Matei 12:40-41;
Luca 11:30). Aceste argumente sunt suficiente pentru a-i convinge pe toţi
creştinii care cred în Biblie.
!
Context istoric
Iona a urmat la slujirea profetică pe linia lui Ilie şi Elisei. Câteva autorităţi
evreieşti au presupus că Iona era fiul văduvei din Sarepta, pe care Ilie l-a înviat
din morţi, însă o asemenea afirmaţie nu are niciun temei biblic.4 Este posibil
ca Iona să fi fost instruit în şcoala profeţilor din Betel şi Ierihon (2 împăraţi
2:1-18). El a profeţit în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea în Israel (793-753
î.Cr.), ceea ce stabileşte lucrarea sa chiar înainte de cea a profetului Amos. Prin
i
urmare, cronologia profeţilor ar fi următoarea: Ioel, Iona, Amos, Osea, Isaia şi
Mica.
Singura profeţie făcută de Iona cu privire la Israel care a fost păstrată are
I legătură cu numele lui: Iona, „porumbelul”, aduce un mesaj de mângâiere şi
M încurajare pentru poporul său. Domnul a văzut suferinţa groaznică a popo
! ‘ rului său Israel şi a hotărât să-i elibereze prin mâna împăratului Ieroboam.
Istoricul cărţii 2 împăraţi relatează despre împăratul Ieroboam al II-lea al
Israelului: „A luat înapoi hotarele lui Israel, de la intrarea Hamatului până
3 Hodgkin, Christ in allthe Scriptures, p. 203.
4 Lee, The OutltnedBible, analiza nr. 32.
lona 685
la marea câmpiei, după cuvântul pe care-1 rostise Domnul, Dumnezeul lui

Israel, prin robul Sau lona, prorocul, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer. Căci
Domnul a văzut că necazul lui Israel ajunsese prea mare, a văzut şi strâmto
rarea în care se aflau şi robii şi oamenii slobozi, fâră să fie cineva care să vină
în ajutorul lui Israel. Domnul nu hotărâse să şteargă numele lui Israel, de sub
ceruri, şi i-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Ioas” (2 împăraţi 14:25-27). Israel
a recâştigat teritoriul pierdut în urma invaziei sirienilor.

împăraţii Şalum 752 Sfârşitul
t
Ozia 732-723
Proroci lona
Amos
f Osea
Isaia
Mica *•
împăraţii Uzia 792-740

Robia întoarcerea
; babiloniană exilaţilor
586 538
Relaţia lui lona cu împăraţii şi profeţii împărăţiei divizate !f

Cartea lui lona nu are însă legătură directă cu situaţia din Israel. lona este
trimis să predice Neamurilor, şi în special vrăşmaşilor Israelului, asirienilor,
care stau în capitala imperiului, în cetatea Ninive.
Structură
Cartea se împarte în două mari părţi, fiecare având câte două capitole.
Structura este clară şi cele două secţiuni sunt paralele, după cum se poate ve
dea din scurta prezentare fâcută la începutul acestui capitol.
il
Partea I: Trimiterea lui lona şi neascultarea lui (1:1 -2:10)
I
1. Trimiterea lui lona (1:1-2)
Cuvântul introductiv din versetul 1, „acum”, (care lipseşte din traducerea
Cornilescu, n. tr.) pare să sugereze că evenimentele relatate apar ca o continu
are a lucrării sale, nu ca începutul acesteia. Altfel spus, în momentul când i se
încredinţează sarcina de a se duce la Ninive lona era un profet cu experienţă.
Ninive este descrisă ca o cetate „extrem de mare”. lona vorbeşte mai târziu
despre Ninive ca fiind la „o călătorie de trei zile” (3:3). Să indice aceasta că ar
fi nevoie de trei zile pentru a o înconjura sau că ar fi necesare înjur de trei zile
pentru a o străbate dintr-un capăt în altul? In primul caz, cetatea ar fi avut
o circumferinţă de aproximativ 100 de kilometri, înconjurând o suprafaţă de
aproape 457 de km pătraţi. In cel de-al doilea, ar însemna că zona ar fi de
mai bine de trei ori mai mare. E posibil ca lona să se fi gândit la zona admi
nistrativă a lui Ninive mai degrabă decât la întreaga cetate. In orice caz, zona
trebuia să fi inclus mult spaţiu verde (întrucât erau o „mulţime de vite”-4:ll)
şi o populaţie estimată între 600.000 şi 1.000.000 (inclusiv 120.000 de nou-
născuţi şi copii-4:ll).
Trimiterea lui lona şi răspunsul lui
n•
lona 687
2. Neascultarea lui lona (1:3)

De ce nu s-a supus lona Domnului? Nu există nicio dovadă că pricina ar fi
fost laşitatea lui; de multe ori lona este capabil să demonstreze un comporta
ment demn de admirat (1:9-12). Poate că nu-i plăceau misiunile în străinătate.
Poate că îl preocupa demnitatea lui ca profet al Israelului. Nu se poate spune
că difficultăţile călătoriei l-ar fi descurajat, întrucât călătoria înspre Tars (dacă
locul este identificat corect ca situându-se pe coasta Spaniei) era o acţiune
mult mai riscantă decât drumul pe uscat înspre Ninive, care se afla la doar
550 de mile pe uscat. Dacă era situat în Spania, Tarsul este localizat la 2.500
de mile pe mare în direcţia opusă.
Niciuna dintre speculaţiile legate de nesupunerea lui lona nu este exactă,
întrucât pare evident că lona a fost motivat de patriotism. Asiria era marele
vrăşmaş al Israelului, „o putere rea şi crudă care-i ameninţa în mod constant
locul de baştină”.5 Este posibil ca profetul să fi ştiut, prin revelaţie din par
tea lui Dumnezeu, că asirienii erau instrumentul pe care îl va folosi Domnul
pentru a pedepsi mai târziu pe israeliţi (cf. Osea 9:3). lona a vrut să-i lase pe
asirieni să moară în păcatele lor. Nu dorea ca ei să experimenteze bunătatea
Domnului. Ascultarea de porunca lui Dumnezeu de a se duce să le predice,
ar fi putut duce la pocăinţa lor. Aceasta ar fi atras iertarea lui Dumnezeu;
care avea ca rezultat păstrarea lor şi nu nimicirea lor. Cheia întregii proble
me a neascultării lui lona este legată de conştientizarea de către el a faptului
că Dumnezeu este plin de milă. lona chiar recunoaşte ulterior acest adevăr:
„Ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi
bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!” (4:2).
lona, aşadar, este profetul lui Dumnezeu pentru Israel (2 împăraţi 14:25)
şi acela care este preocupat de propriul său popor. Patriotismul său este atât
de puternic, încât lona e gata să-şi abandoneze lucrarea şi să atragă asupra sa
mânia lui Dumnezeu, decât să rişte bunăstarea compatrioţilor săi. E chiar
posibil ca lona să se fi temut că Domnul îşi va transfera dragostea Sa de la
Israel la Asiria.6 Aşadar, lona nu se supune în mod voit faţă de Dumnezeu; el
coboară spre sud, la cel mai apropiat port, la Iafo, găseşte un vas cu destinaţia
Tars, şi plăteşte preţul. lona încearcă să scape de porunca lui Dumnezeu, ca
re-i cere să predice în Ninive, fugind în Tars. El se umple de mânie la gândul
că Dumnezeu ar putea să arate milă faţă de vrăşmaşul cel mare al Israelului,
îmbarcându-se pe vas, el navighează de la Iafo încercând zadarnic să fugă
„din prezenţa Domnului”.

3. Suferinţa lui lona (1:4-17)

I Se porneşte o furtună violentă care ameninţă siguranţa vasului. Echipajul
II uşurează vasul aruncând încărcătura peste bord. între timp, lona este cufun
dat într-un somn adânc pe fundul vasului. Când căpitanul îl scoală mânios
şi se trage la sorţi pentru a descoperi cauza dezastrului, lona îşi mărturiseşte
: păcatul şi sugerează să fie aruncat peste bord, întrucât el este cauza furtunii
năprasnice. Marinarii răspund unindu-şi eforturile şi încercând să vâslească
> până la mal, însă fără rezultat. Acceptând să fie pedepsit, lona este aruncat
în mare. Dar Domnul nu l-a abandonat; El pregăteşte un peşte care îl va ţine
pe lona în viaţă.
■>
4. Rugăciunea lui lona (2:1-9)

Din interiorul peştelui celui mare, lona rosteşte un psalm de laudă. într-o
astfel de situaţie critică, o rugăciune pentru eliberare ar fi fost mai potrivită
decât una de laudă! Dar lona trăieşte conform principiului credinţei; el înţele
ge faptul că este viu în peştele cel mare ca pe „o garanţie a eliberării supreme”.7
în rugăciune, el îl laudă pe Dumnezeu pentru că l-a scăpat de la înec. lona a
fost înghiţit de viu de un peşte mare. Peştele nu este un instrument al judecăţii
pentru lona, ci un mijloc de salvare. Se observă o notă de optimism cu privire
la rezultatul final: lona cântă despre eliberare, arătând că este conştient că
păstrarea lui miraculoasă în viaţă în interiorul peştelui arată cum Domnul îl
va elibera din nou, ca din morţi.
între psalmul lui lona şi Psalmii lui David şi ai contemporanilor săi există
I
multe puncte de comparaţie. Rugăciunea lui lona conţine multe aluzii la acele
imnuri sacre, nu în sensul că citează din ele cuvânt cu cuvânt, ci mai degrabă
că le cunoaşte profund şi „vorbeşte în limba lor”. Tabelul următor prezintă câ
teva comparaţii menite să ilustreze această idee.
lona Psalmi
2:2 în strâmtorarea mea, 34:6 Când strigă un nenorocit,
am chemat pe Domnul Domnul aude, şi-l scapă din
şi m-a ascultat. toate necazurile lui.
.i
I i
::
lona Psalmi
7John L. Mackay, God'sjust Demands: a commentary on Jonah, Micah andNahum (Fearn,

Scotland: Christian Focus, 1993), p. 34.
j
I ■
lona 689
2:2 Din mijlocul Locuinţei 139:8 Dacă mă voi culca în Locuinţa

Morţilor am strigat, şi Morţilor, iată-Te şi acolo.
mi-ai auzit glasul.
16:9-10 De aceea inima mi se bucură,
sufletul mi se veseleşte, şi tru
pul mi se odihneşte în linişte.
Căci nu vei lăsa sufletul meu în
locuinţa morţilor...
2:3 Toate valurile şi toate 42:7 Toate valurile şi toate talazurile
talazurile Tale au trecut Tale trec peste mine.
peste mine.
2:4 Dar iarăşi voi vedea 18:6 Dar, în strâmtorarea mea, am
Templul Tău cel sfânt. chemat pe Domnul, şi am stri
gat către Dumnezeul meu: din
locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi
strigătul meu a ajuns până la El...
2:5 Apele m-au acoperit 69:1-2 Scapă-mă, Dumnezeule, căci
până aproape să-mi îmi ameninţă apele viaţa.
ia viaţa, adâncul m-a Mă afund în noroi, şi nu mă pot
învăluit, papura s-a ţinea; am căzut în prăpastie, şi
împletit în jurul capului dau apele peste mine.
meu.
69:14-15 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă
mai afund! Să fiu izbăvit de vrăj
maşii mei şi din prăpastie! Să nu
mai dea valurile peste mine, să
nu mă înghită adâncul, şi să nu
se închidă groapa peste mine!
2:6 M-am pogorât până 88:3-7 Căci mi s-a săturat sufletul de
la temeliile munţilor, rele, şi mi se apropie viaţa de
zăvoarele pământului locuinţa morţilor.
mă încuiau pe vecie; Sunt pus în rândul celor ce se
dar Tu m-ai scos viu pogoară în groapă...
din groapă, Doamne, Stau întins printre cei morţi, ca
Dumnezeul meu! cei ucişi şi culcaţi în mormânt...
M-ai aruncat în groapa cea mai
de jos, în întuneric, în adâncuri...
Şi mă năpădeşti cu toate valu
rile Tale.
40:2 M-a scos din groapa pieirii, din

fundul mocirlei
t lona Psalmi
2:8 Cei ce se lipesc de idoli 31:7 Fă-mă să mă veselesc şi să mă

deşerţi îndepărtează bucur de îndurarea Ta, căci vezi
îndurarea de la ei. ticăloşia mea, ştii neliniştea su
fletului meu.
2:9 Eu însă îţi voi aduce 26:7 Ca să izbucnesc în mulţumiri,
jertfe cu un strigăt de şi să istorisesc toate minunile
mulţumire, voi împli tale.
ni juruinţele pe care
le-am făcut. Mântuirea 50:14-15 Adu ca jertfă lui Dumnezeu
vine de la Domnul. mulţumiri, şi împlineşte-ţi juru
inţele făcute Celui Preaînalt.
Cheamă-Mă în ziua necazului,
şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei
proslăvi!
50:23 Cine aduce mulţumiri, ca jertfă,

acela Mă proslăveşte, şi celui ce
veghează asupra căii lui, ace
luia îi voi arăta mântuirea lui
Dumnezeu.
116:17-18 îţi voi aduce o jertfă de mul

ţumire, şi voi chema Numele
Domnului; îmi voi împlini juruin
i ţele făcute Domnului...
5. Eliberarea lui lona (2:10)

Dacă au existat şi alţi oameni care au scăpat cu viaţă după ce au fost înghi
ţiţi de un peşte mare este de mică relevanţă pentru studiul nostru. Chiar dacă
alţii au supravieţuit unui asemenea chin, cazul lui lona este total diferit. Iona
nu numai că a supravieţuit chinului, dar el este pe deplin conştient şi coerent,
atât din punct de vedere mental cât şi emoţional, fiind capabil să compună un
psalm şi să-L laude pe Dumnezeu înainte să fie aruncat afară de peştele cel
mare. Pentru mulţi comentatori moderni, acesta prezintă un mare obstacol în
acceptarea unei interpretări literale a relatării.8 Ei nu ţin cont de faptul că ex
perienţa lui Iona se încadrează în domeniul minunilor: „Domnul a trimis un
peşte mare să înghită pe Iona” (1:17). Minunea este şi mai remarcabil simţită
în convertirea impresionantă a atâtor niniviteni păgâni care au hotărât să-L
slujească pe Dumnezeul cel viu şi adevărat.
Ca răspuns dat la rugăciunea lui Iona, Domnul face ca peştele să-l verse
pe profet pe uscat.
8 Harrison, Introduction to the Old Testament, p. 908.

lona 691
Partea a ll-a: Retrimiterea lui lona şi ascultarea lui (3:1-4:11)
1. Retrimiterea lui iona (3:1-2)

Relatarea începe din nou. A doua jumătate a cărţii se află în paralelă cu
prima jumătate. De data aceasta, rezultatul este însă diferit. In loc să se răz
vrătească şi să respingă sarcina, Iona răspunde cu supunere. Ulterior, Iona va
demonstra că inima lui nu s-a schimbat cu adevărat. El încă nutreşte resenti
mente împotriva Domnului pentru că arată compasiune faţă de asirieni.
2. Ascultarea lui lona (3:3-4)

Ninive este capitala Imperiului Asirian fondat de Nimrod (Geneza 10:11).
Iona predică mesajul lui Dumnezeu de judecată şi dezastru iminent. Domnul
nostru spune: „Iona a fost un semn pentru niniviteni” (Luca 11:30). Nu me
sajul transmis de Iona este semnul; ci însăşi persoana lui. Iona se prezintă
înaintea ninivitenilor ca unul care a scăpat de la moarte în mod miraculos,
îndemnându-i să anticipeze pericolul care îi ameninţa.9 Când aceştia aud de
modul în care Dumnezeu S-a comportat cu Iona drept răspuns la neasculta
rea lui, ninivitenii sunt mai predispuşi să privească mesajul lui Dumnezeu cu
seriozitate.
„încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!” (3:4)-în mai puţin de şase
săptămâni cetatea va trece prin judecata dreaptă a Dumnezeului cel viu.
3. Succesul lui lona (3:5-10)

Acest mesaj de nimicire şi jale are un efect remarcabil: în cetate începe
o trezire spirituală la scară largă. Oamenii cred în Dumnezeu şi se întorc
la El în adevărată pocăinţă. Când ştirea ajunge la împăratul lui Ninive, el
de asemenea se pocăieşte şi cheamă pe toţi cetăţenii să se pocăiască: „stri
gă cu putere către Dumnezeu, şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la
faptele de asuprire, de care le sunt pline mâinile!” (3:8). Referirea la violenţă
este justificată, deoarece asirienii erau cunoscuţi pentru brutalitatea extremă.
Cruzimea cu care îşi tratau vrăşmaşii întrecea cu mult concepţia de sălbăticie
caracteristică acelei vremi.
Domnul vede că pocăinţa ninivitenilor este reală. Oamenii nu numai că se
acoperă cu saci şi strigă cu putere către Domnul, dar ei se întorc totodată „de
la calea lor cea rea” (3:10).
Ca rezultat al pocăinţei lor, s-ar părea că judecata lui Dumnezeu împotriva
9 Frederic L. Godet, Commentary on Luke (Grand Rapids, Michigan; Kregel, 1981),
p. 327.
lui Ninive a fost amânată pentru încă două sute de ani. In jurul anului 650
î.Cr., profetul Naum a prezis distrugerea cetăţii (Naum 1:1-10). A fost distru
să în 612 î.Cr.
4. Rugăciunea lui lona (4:1-3)

Iona cunoaşte caracterul lui Dumnezeu. Cheia întregii cărţi se găseşte în
această secţiune: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când
eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars.
Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător,
şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!” (4:2).
în ciuda încrederii în Dumnezeu pe care Iona o exprimă în psalmul său, el
se prezintă aici a fi împotriva milei Domnului. Ca profet, el trebuia să fie un
exemplu de evlavie şi spiritualitate, dar Iona face tot ce-i stă în putere pentru
a nu se supune Domnului. Chiar şi atunci când îşi duce la îndeplinire cu reţi
nere şi nemulţumire sarcinile slujirii, el încă are resentimente faţă de conver
tirea ulterioară a Neamurilor. Ar prefera să moară decât să fie martor la acest
spectacol al măreţului har (4:3).
5. Mustrarea lui lona (4:4-11)

Iona nu poate să simtă milă pentru vrăşmaşul lui Israel. El încă speră că
asirienii vor fi nimiciţi. Experienţa lui Iona în pântecele peştelui se pare că nu
i-a înduplecat întru totul inima înspre scopurile lui Dumnezeu. El priveşte cu
duşmănie atitudinea plină de har şi milă a Domnului. Ca atare, Dumnezeu îi
dă lui Iona o altă lecţie vitală prin planta care creşte şi mai apoi se veştejeşte!
Mesajul milei extraordinare şi nemeritate a lui Dumnezeu şi al compasiu
nii Sale faţă de cei foarte neînsemnaţi este concluzia cărţii, întrucât Domnul îi
spune lui Iona: „Şi mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care
se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deose
bească dreapta de stânga lor...?” (4:11).
i
lona: un tip al lui Cristos
Domnul Isus Cristos întruchipează adevărata semnificaţie a experienţelor
lui Iona. Iona a fost un semn, spune Isus, pentru ninivitenii din vremea Sa:
„Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: «Neamul
acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât
lona UJJ
semnul prorocului lona. Căci după cum lona a fost un semn pentru Niniviteni,
tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta»” (Luca 11:29-30).
Pentru niniviteni, lona apare asemenea unui om care a ieşit din mormânt. In
acelaşi fel, doar că la un nivel superior, Isus va fi un semn pentru cei din vre
mea Sa. într-adevăr, moartea şi învierea Fiului lui Dumnezeu vor reprezenta
împlinirea tipului prezentat prin lona. Spre deosebire de lona, Mântuitorul
va fi înghiţit şi dat afară, nu de către un peşte, ci de moartea însăşi (Faptele
Furtuna mâniei drepte a lui Dumnezeu ameninţa. Imediat ce lona a
fost aruncat în mare, „furia mării s-a potolit” (1:15). Aruncat în adâncuri,
Mântuitorul a stins pentru totdeauna mânia lui Dumnezeu împotriva popo
rului Său:
Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa. Mă afund

în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste
mine. Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii,
privind spre Dumnezeul meu.
(Psalmul 69:1-2)
Toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

(Psalmul 42:7)
De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric

peste toată ţara. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare:
„Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul
Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
(Matei 27:45-46)
Modul în care Dumnezeu l-a tratat pe lona arată încă o dată cât se poa
te de clar că moartea şi învierea Domnului Isus Cristos au fost în planul şi
scopul lui Dumnezeu cu sute de ani înainte ca aceste evenimente să aibă loc.
Cu toate că lona, prin neascultarea lui faţă de porunca lui Dumnezeu a adus
pedeapsa asupra lui, totuşi mijloacele pe care Domnul le-a folosit pentru a-1
îndrepta au un simbolism profund. Experienţa lui lona în pântecele peştelui
celui mare este o imagine profetică, o prevestire, o profeţie practică a ceea ce
urma să se întâmple în Fiul întrupat al lui Dumnezeu.10 Sechestrarea şi eli
berarea lui lona reprezintă un tip al morţii, îngropării şi învierii lui Cristos.
„Căci, după cum lona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului,
10 Keddie, Preacher on the Run, p. 70.

tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului”
(Matei 12-.40).11
Vorbind despre moartea Sa iminentă, Domnul Isus le-a spus grecilor care
au venit la El: „«Dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moa
re, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă ... Şi după ce voi fi
înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.» Vorbind astfel,
arăta cu ce moarte avea să moară»” (Ioan 12:24, 32-33). Moartea şi învie-
rea Mântuitorului sunt cruciale pentru includerea Neamurilor în mântuire.
Aceasta este legătura importantă şi semnificativă pe care o asigură relatarea
i
lui Iona în desfăşurarea planului divin de mântuire în Vechiul Testament.
;. Prin moartea lui Cristos, promisiunea lui Avraam se împlineşte, şi anume că
„...toate familiile pământului vor fi binecuvântate” (Geneza 12:3). Eliberarea
lui Iona din pântecele ca de mormânt al peştelui, predica lui înaintea ninivi-
tenilor dintre Neamuri şi pocăinţa lor ulterioară constituie un tip minunat al
învierii Domnului din morţi, urmată de predicarea plină de putere a învierii
de către apostoli, având ca rezultat faptul că mulţi dintre Neamuri au desco
perit că „Evanghelia... este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia
care crede” (Romani 1:16).
Cu toate că Domnul nostru este Unul „mai mare decât Iona” (Matei 12:41),
trebuie făcute nişte comparaţii între ei. In dorinţa lui Iona de a fi aruncat în
marea furioasă se întrezăreşte imaginea Celui care a dorit să-Şi jertfească viaţa
pentru siguranţa şi mântuirea altora. Isus a zis: „... îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o
iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau eu de la Mine.” (Ioan 10:17-18). Se ob
servă şi un contrast clar: Iona a predicat cu reţinere pentru a mântui o cetate;
Isus a murit de bunăvoie pentru a mântui lumea (1 Ioan 2:2; 4:14).
I
r
Iona: un tip al Bisericii
; Iona israelitul a fost aruncat în mare din cauza neascultării de Dumnezeu,
I în acelaşi fel, israeliţii, în neascultarea lor, vor suferi în urma judecăţii lui
Dumnezeu şi vor fi aruncaţi din ţara lor. Asiria poate să distrugă Israelul, dar
: ; Domnul va păstra vie o rămăşiţă, aşa cum l-a ţinut pe Iona în pântecele peş
telui celui mare. Aşa cum Dumnezeu S-a purtat cu Iona când acesta era lipsit
de orice speranţă, tot aşa cuvântul este revelat israeliţilor şi le arată că dacă se
! vor întoarce la Domnul chiar şi în ceasul de pe urmă, El va avea milă de ei şi
11 Durata „trei zile şi trei nopţi” (1:17) trebuie înţeleasă în contextul gândirii iudaice
care spune că o zi şi o noapte formează o unitate de măsură şi fiecare parte a acestei unităţi
reprezintă întregul. Acest lucru e important când citit despre moartea şi învierea Domnului
nostru, care a murit vinerea seara şi a înviat duminica dimineaţa (Luca 23:50-24:8; cf. Matei
12:40-vezi Hendriksen, The Gospel ofMatthtw, p. 534).
I
lona 695
le va da iertare deplină (Isaia 55:7). După cum lona a fost eliberat pentru a-şi
îndeplini misiunea în Ninive, tot aşa rămăşiţa lui Israel se va întoarce pentru
a îndeplini porunca Domnului de a-L face cunoscut Neamurilor. „Misiunea
lui lona a fost un act de importanţă simbolică şi tipologică, menit nu numai
să-l informeze pe Israel cu privire la poziţia pe care o ocupă Neamurile faţă de
împărăţia lui Dumnezeu, dar şi să fie un tip al includerii viitoare a celor pă
gâni, care vor crede Cuvântul lui Dumnezeu, în părtăşia mântuirii pregătite
în Israel pentru toate naţiunile.”12
Când a venit în Israel Mesia cel promis, evreii au refuzat să primească me
sajul Lui. Apare astfel un contrast între Neamurile din timpul lui lona şi evreii
din perioada Domnului nostru: „Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de nea
mul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovă-
duirea lui lona; şi iată că aici este Unul mai mare decât lona” (Matei 12:41). J;
Aplicaţie
1. Suveranitate
Remarcaţi cele patru lucruri „pregătite” în această carte: „Domnul a tri
mis un peşte mare să înghită pe lona” (1:17); „Domnul Dumnezeu a făcut să
crească un curcubete” (4:6); „Dumnezeu a adus un vierme” (4:7); „Dumnezeu
a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit” (4:8). Aceste afirmaţii constituie o
recunoaştere absolută a suveranităţii lui Dumnezeu asupra naturii, a elemen
telor naturale şi a tuturor circumstanţelor. Creştinii sunt obişnuiţi cu gândul >!
că Domnul linişteşte furtuna (Marcu 4:39), însă deseori le este greu să recu
noască faptul că El este Cel care aduce furtuna (Psalmul 107:25). i
I:
Peştele cel mare „a vărsat pe lona pe pământ” (2:10). Când Dumnezeu :

face o minune, El nu lucrează cu jumătăţi de măsură. Lui lona nu i s-a cerut E
să înoate până la mal, nici să se caţăre pe maluri noroioase. Aşa cum Moise şi h:r
copiii lui Israel au trecut marea când au fost eliberaţi din Egipt, sau Iosua şi is-
raeliţii când au intrat în Canaan prin râul Iordan, şi lona a fost pus pe pământ t
uscat (vezi Exodul 14:22; Iosua 3:17).
2. Retrimiterea !
Experienţa lui lona este o atenţionare la adresa slujitorilor lui Dumnezeu
împotriva neascultării. Istoria lui reprezintă de asemenea o ilustrare minunată iI
a harului divin în restaurarea unuia care a păcătuit. Ce binecuvântare este să
nu fii alungat din cauza lipsei de credinţă şi neascultare! Apostolul Petru a
12Keil, The Twelve Minor Prophets, voi. 1, p. 383.
fost restaurat public după lepădarea groaznică de Domnul (Iona 121:15-17).

1 Domnul este pregătit să folosească instrumente nevrednice făcând din ele
a ■ mesageri ai Săi.
3. Rugăciunea în vremurile de încercare
„Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage!”

(lacov 5:13; cf. Filipeni 4:6-7; 1 Petru 5:7)
Din fundul adâncului, Te chem, Doamne! Doamne, ascultă-mi

glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!
f (Psalmul 130:1-2)
îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a

ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;
mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii.
(Psalmul 40:1-2)
Memorarea Scripturilor este o virtute; Iona cunoştea psalmii. El trebuia să

fi fost mângâiat şi întărit de convingerea lui David, care s-a rugat:
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe
de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în
! locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi
duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi
dreapta Ta mă va apuca.
(Psalmul 139:7-10)
I
4. Misiune mondială
Noi, oamenii, arătăm o grijă reală pentru poporul nostru. Apostolul Pavel,
în ciuda faptului că a fost trimis să fie un „apostol al Neamurilor” (Romani
11:13), prezintă o grijă şi o compasiune profunde faţă de poporul său (Romani
9:1-5). însă faptul că suntem preocupaţi de naţiunea sau rasa noastră nu tre
buie să ne împiedice să ne îndeplinim responsabilităţile pe care le avem faţă de
restul lumii. Cartea lui Iona îi confruntă pe israeliţi cu neputinţa lor de a avea
o viziune mondială. Istoria lor trebuia să fi servit ca un impuls la a evanghe-
liza toate naţiunile. Promisiunea Domnului faţă de Avraam a fost: „... toate
familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:3). Naţiunea
lona 697
Israelului a fost robul Domnului pe care El l-a trimis să-L facă de cunoscut
întregii lumi.
Grija Domnului pentru lumea non-israelită este clar portretizată în aceas
tă carte prin contrastul dintre lona şi Dumnezeu. Lui lona îi pasă de o plantă;
lui Dumnezeu Ii pasă de oameni. Pe lona îl interesează propria persoană;
Dumnezeu este preocupat de soarta oamenilor. lona nu a făcut nimic pen
tru plantă. Dumnezeu a creat fiinţele umane şi are grijă de ele. Dumnezeu
are tot dreptul să arate compasiune faţă de ei; este în natura Sa (4:2; Exodul .
■
33:19; 34: 6). „Dar Dumnezeu i-a zis lui lona: «Bine faci tu de te mânii din
pricina curcubetelui?» El a răspuns: «Da, bine fac că mă mânii până la moar
te!» Atunci şi Domnul a zis: «Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu
te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte
s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi mie să nu-Mi fie milă de Ninive? ...»”
(4:9-11). „Voi avea milă de oricine-Mi va place să am milă; şi Mă voi îndura
de oricine-Mi va place să Mă îndur” (Romani 9:15). In ura lui, lona cere mila
lui Dumnezeu ca motivaţie pentru a nu predica Neamurilor. In mila lui, Pavel
citează îndurarea lui Dumnezeu ca motivaţie pentru a continua să predice
Neamurilor (2 Corinteni 4:1-6).
Chiar şi în perioada Noului Testament, creştinii evrei au ezitat în a predica
Neamurilor Evanghelia. Cristos cel înviat a promis ucenicilor Săi: „Ci voi veţi
primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori
în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” Se
pare că ucenicii nu erau prea dornici să se supună trimiterii în întreaga lume.
Este posibil ca prigoana Bisericii primare creştine să fi fost necesară pentru a-i
determina pe creştini să se mişte şi să fie „împrăştiaţi prin părţile Iudeii şi ale
Samariei” (Faptele Apostolilor 8:1). Rezultatele au fost cu siguranţă benefice
pentru răspândirea Evangheliei (Faptele Apostolilor 8:4). Puţin mai târziu,
apostolul Petru a trebuit să fie încurajat de un vis şi o vedenie pentru a merge
în casa celui dintre Neamuri, Corneliu (Faptele Apostolilor 10:9 -23).
Mai târziu, Petru scrie evreilor creştini împrăştiaţi printre popoare: „Voi
însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un po
por pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile mi
nunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru
2:9). Mântuirea lui Dumnezeu nu trebuie restrânsă la o naţiune.
Concluzie
Cartea lona ocupă un loc strategic şi vital în scopurile lui Dumnezeu. Este
o componentă esenţială în istoria mântuirii oferite de Dumnezeu. Dumnezeu
a fost hotărât să reveleze toate adevărurile şi doctrinele majore legate de Fiul
!
Său înainte de întruparea Sa ca Isus Cristos. Experienţele trăite de Iona atunci

când a fost înghiţit de peştele cel mare vorbesc despre moartea, înmormânta
rea şi învierea din morţi a Mântuitorului.
Această scurtă carte prefigurează totodată binecuvântările întoarcerii la
Dumnezeu care vor veni peste întreaga lume printr-un Rob israelit al lui
Dumnezeu, Domnul Isus Cristos.
în cele din urmă, cartea Iona învaţă pe poporul lui Dumnezeu cu privire
la responsabilitatea lui neîncetată de a răspândi Evanghelia tuturor. Biserica
lui Isus Cristos va fi constituită în cele din urmă din „ o mare gloată ... oa
menilor din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă”
(Apocalipsa 7:9). Convertirea ninivenilor ilustrează adevărul care rămâne, şi
anume că „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Ioel 2:32;
Faptele Apostolilor 2:21; Romani 10:13). „Dar cum vor chema pe Acela în
care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? ... Astfel,
credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos”
(Romani 10:14, 17). Domnul nostru a dat Bisericii Sale următoarea sarci
nă: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură”
I
(Marcu 16:15).
Prin intermediul lui Iona suntem siliţi să învăţăm această lecţie: Dumnezeu
> } }
este Dumnezeul lui Israel, Dumnezeu este Dumnezeul lui Ninive, Dumnezeu
este Dumnezeul întregii lumi. După cum argumentează Pavel, „Sau, poate,
Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da,
este şi al Neamurilor...” (Romani 3:29).
Mesajul de mântuire transmis de Dumnezeu se adresează întregii lumi:
Iona a trebuit să audă şi să înţeleagă acest lucru; Israel a trebuit să-l audă şi să-l
înţeleagă; astăzi, creştinii trebuie să-l audă şi să-l înţeleagă la rândul lor.
P
I
:
;
:
!,!
(„Cine este ca lehova?")
Autor: Mica
Idee centrală: Dumnezeul îndurător
Temă:
Dumnezeu urăşte păcatul şi
găseşte plăcere în a ierta
„Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea ..?

El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci îi place îndurarea!"
Mica 7:18
Cuprins
1. Ameninţarea cu judecata împotriva lui Israel şi a lui luda

1:1-2:13'
i.Profetul şi destinatarii săi 1:1

ii.Domnul este martor la păcatele lui Israel şi ale lui luda 1:2-7
i
iii.Plângere împotriva păcatelor lui Israel şi ale lui luda 1:8-16
iv. Păcatele oamenilor aflaţi la putere: lăcomia, violenţa şi
asuprirea 2:1-5
v. Dispreţul lor faţă de mesagerii lui Dumnezeu 2:6-11
vi. Promisiunea restaurării unei rămăşiţe după judecată
2:12-13
2. Pronunţarea judecăţii; anunţarea evenimentelor viitoare

3:1-5:15
i. Răutatea conducătorilor bisericii şi ai statului 3:1-11
ii. Nimicirea completă a Ierusalimului 3:12
iii. Restaurarea Ierusalimului şi împărăţia glorioasă a lui
Dumnezeu 4:1-7
iv. luda va fi eliberată din Babilon şi de toţi vrăşmaşii ei
4:8-5:1
v. O Căpetenie ieşită din Betleem 5:2-5
vi. Israelul refăcut devine iarăşi biruitor 5:6-15
I 3. Pedeapsă şi milă 6:1-7:20

i. Domnul stăruie pe lângă poporul Său 6:1-5
i ii. Ce cere Domnul de la poporul Lui 6:6-8
l iii. Eşecul lui Israel va fi pedepsit 6:9-16
iv. Mâhnire pentru păcatele lui Israel 7:1-6
v. Mărturisirea păcatului şi încredere în Domnul 7:7-13
vi. Dumnezeu iartă pe cel ce se pocăieşte 7:14-20
Mica era un bărbat din zona rurală situată în câmpia lui Iuda. Starea apă
sată şi încercată a agricultorilor din vremea sa era una dintre problemele cu
care se frământa Mica. El condamnă corupţia prezentă în viaţa naţiunii şi atât
de evidentă în toate aspectele ei: Iuda îşi încălca în mod constant legământul
cu Domnul, deşi continua să ţină ritualurile religioase (6:6-7). Proprietatea
era luată prin violenţă (2:2); datoriile erau colectate cu forţa (2:8); profeţii
şi preoţii erau corupţi (3:11); justiţia era pervertită de conducătorii naţiunii
(3:1-3, 9); vrăjitoria şi păgânismul erau răspândite în ţară (5:12-14); în comerţ
erau deseori folosite greutăţi false şi înşelăciunea (6:10-12); şi relaţiile famili
ale erau deteriorate, consecinţele fiind devastatoare (7:5-6).
Cu o inimă plină de grijă pentru popor, Mica a atenţionat cu privire la jude
cata lui Dumnezeu împotriva naţiunii şi a conducătorilor ei. Corupţia spirituală
şi nedreptatea socială erau semne care arătau spre un popor ce se îndepărtase de
Dumnezeul cel viu, Dumnezeul lor, Dumnezeul legămintelor din vechime.
Cu toate că păcatele poporului erau multe, Dumnezeu este extraordinar
de milos şi iertător. Dumnezeu pedepseşte, dar Dumnezeu şi iartă. Mica a
proclamat harul lui Dumnezeu ca o motivaţie măreaţă pentru pocăinţă.
Autor
Numele Mica este o formă prescurtată de la Micaia şi înseamnă „Cine
este ca Iehova?” (cf. 7:18)—şi anume, „unul predat lui Iehova, Dumnezeul fără
asemănare”.1 Numele profetului era potrivit caracterului său. Dumnezeu era
totul pentru el. El avea o părere înaltă despre sfinţenia, dreptatea şi compa
siunea lui Dumnezeu. Apreciind după scrierile sale, se poate spune că era
un om cu o personalitate puternică, cu o judecată liniştită şi sănătoasă, cu o
inimă caldă şi credincioasă, şi pe toate acestea el le considera ca venind de la
Dumnezeu, astfel încât slava era a Lui (3:8).2
Mica era originar din Moreşet-Gat (1:1, 14), un sat aşezat la aproximativ
24 de mile sud-vest de cetatea Ierusalimului. Satul se afla la marginea unor
1 Keil şi Dclitzsch, The Twelve Minor Prophets, voi. 1, p. 419.
zone deluroase care se întâlneau cu regiunea de câmpie a lui Iuda. întrucât

avem informaţii cu privire la locul naşterii sale, acest profet se distinge de
un alt profet pe care-1 chema Mica, sau Micaia, fiul lui Imla, care a slu
jit cu mai bine de un secol în urmă, în zilele împăratului Ahab din Israel
J (1 împăraţi 22:8-28).
Mica nu ar fî putut să se implice în lucrarea aceasta dură şi solicitantă dacă
nu ar fi fost conştient de chemarea sa divină la slujire:
Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de

cunoştinţa dreptăţii şi de vlagă, ca să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea
lui, şi lui Israel păcatul lui.
(3:8)
I
Context istoric
Profetul Mica şi-a exercitat lucrarea în timpul domniilor a trei împăraţi
din Iuda: Iotam (750-732 î.Cr.), Ahaz (735-715) şi Ezechia (715-686 î.Cr.).
Astfel, Mica a lucrat cel puţin 17 ani-a început înainte de anul 732 î.Cr. şi a
continuat până după anul 715 î.Cr. El a trăit după profeţii Iona şi Amos şi în
aceeaşi perioadă cu Osea şi Isaia, profeţi care-şi începuseră lucrarea câţiva ani
mai devreme.3
Contextul istoric şi politic al cărţii Mica este acelaşi cu cel al primelor
I
secţiuni din profeţia lui Isaia, cu toate că Mica nu era la fel de familiarizat cu
viaţa politică a capitalei. Aceasta ar putea fi uşor explicat prin faptul că Mica
ii
a venit dintr-o zonă rurală, pe când Isaia era de la oraş.
Mica şi-a început lucrarea profetică la aproximativ zece ani după invazia
i
asiriană şi robia ulterioară a împărăţiei de nord a Israelului. Chiar dacă im
boldul principal al slujirii sale avea legătură cu împărăţia de sud a lui Iuda,
el a inclus şi câteva avertizări împotriva împărăţiei de nord (l:l-„Samaria”
a fost capitala împărăţiei de nord). De-a lungul acestei lucrări, se observă
că Imperiul Asirian, care era în creştere, prezenta o ameninţare reală pen
tru Iuda. Asemenea celorlalţi profeţi, Mica arată că securitatea naţională nu
se obţine prin mijloace politice, ci prin pocăinţă spirituală şi dependenţă de
Dumnezeu.
3 Vezi Mica 1:1; cf. 2 împăraţi 14: 25-27; Amos 1:1; Osea 1:1; Isaia 1:1.
i
I
II
Mica 703

Zaharia 753 723 (Ani T.Cr.)
împăraţii Şalum 752 Sfârşitul
Ozia 732-723
Proroci lona
Amos
Osea
Isaia -►
Mica -►

Robia întoarcerea
! 586 538
Relaţia lui Mica cu împăraţii şi profeţii împărăţiei divizate
Structură
Cartea Mica nu urmează o structură exactă. Totuşi, ea poate fi împărţită
în trei secţiuni, fiecare începând cu termenul „Ascultaţi” (1:2; 3:1; 6:1).
Partea I: Ameninţarea cu judecata împotriva lui Israel si

a lui luda (1:1-2:13)
L
Mânia lui Dumnezeu este exprimată împotriva Israelului (Samaria) şi lui
f
Iuda (Ierusalim) din cauza comportamentului rău al conducătorilor şi oame -
nilor lor. Mica prezice soarta împărăţiei de nord a Israelului (1:6-7). Nici Iuda
nu va scăpa de judecata lui Dumnezeu, pentru că practicile rele ale oameni
lor, lăcomia, violenţa, asuprirea, răutatea şi despărţirea în familii, au stârnit
mânia lui Dumnezeu (2:2-2, 8-9). Pedeapsa va veni, şi oamenii vor fi umiliţi
(2:3-5).
Secţiunea se încheie cu nişte cuvinte frumoase de mângâiere şi încurajare:
Te voi strânge în întregime, Iacove! Voi strânge rămăşiţa lui Israel,

îi voi aduna ca pe nişte oi dintr-un staul, ca pe o turmă în păşunea ei,
aşa că va fi o mare zarvă de oameni
(Mica 2:12)
Partea a ll-a: Pronunţarea judecăţii; anunţarea

i
evenimentelor viitoare (3:1-5:15)
Păcatul poporului este încă o dată identificat şi enumerat. Conducerea bise
ricii şi a statului exploata oamenii obişnuiţi. Tragerea la răspundere a naţiunii
culminează cu profeţirea distrugerii cetăţii Ierusalimului şi a Templului Său
(3:12). Peste mai bine de o sută de ani, bătrânii din Ierusalim au citat acest ver
set din Mica în apărarea lucrării profetului Ieremia (Ieremia 26:16-19), având
ca rezultat faptul că viaţa acestuia din urmă a fost cruţată. Această trimitere la
Ieremia plasează de asemenea profeţia din Mica 3:12 în „vremea lui Ezechia,
împăratul lui Iuda” şi dezvăluie efectul favorabil care a rezultat de pe urma
predicii lui Mica: „L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot
Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci
Domnul S-a căit de răul pe care-1 rostise împotriva lor” (Ieremia 26:19).
Distrugerea Ierusalimului a fost amânată în timpul predicării lui Mica.
Mulţi s-au pocăit în vremea lui şi o mare reformă a avut loc în Iuda (2 Cronici
29:31-31:21). „Eforturile lui Mica au jucat, probabil, un rol însemnat în în
toarcerea poporului la adevărata religie.”4
Profeţia lui Mica a fost împlinită 130 de ani mai târziu, în 586 î.Cr., când
babilonienii au invadat Iuda şi au distrus în întregime Templul şi Ierusalimul
(2 Cronici 36:15-21).
;I Profeţia solemnă legată de distrugerea Ierusalimului (3:12) este contraba
lansată de frumoasa profeţie despre restaurarea lui finală (4:1-8). Cuvintele
din capitolul 4:1-3 sunt identice cu cele din Isaia 2:2-4. Este posibil ca Isaia să
fi „împrumutat” de la Mica; Mica ar fi putut „împrumuta” de la Isaia; ambii
profeţi s-ar fi putut inspira, astfel, dintr-o profeţie anterioară; sau poate că
Duhul Sfânt a transmis acelaşi mesaj fiecăruia în mod independent. Profeţii
secolului al VUI-lea î.Cr. au continuat să vorbească despre promisiuni glori
oase privind o mântuire viitoare.
Se anunţă naşterea unui nou împărat şi a împărăţiei sale (5:2-15). împăratul
mesianic va fi unic: va fi cu adevărat om, pentru că va ieşi din Betleem, şi va fi
cu adevărat divin, pentru că de venirea Lui se ştie din vechime, din veşnicie.5
!
II Partea a lll-a: Pedeapsă şi milă (6:1-7:20)
I
I;; Nemulţumirea Domnului împotriva lui Iuda are în vedere faptul că El a
ftcut atâtea pentru ei, însă ei au răspuns cu lipsă de recunoştinţă şi răzvrătire.
4 Michael Bentley, Balancing the Books: Micah andNahum simply expîained (Darlington:
Evangelical Press, 1994), p. 50.
5 Compară Mica 5:5 cu Isaia 9:6.
l\
Mica 705
Un reprezentant vorbeşte în numele poporului şi întreabă cum se pot apro

pia de Dumnezeu (6:6-7). Răspunsul este că tot ceea ce se cere e ascultare cu
smerenie (6:8).
Profetul răspunde ameninţării cu pedeapsa date de Dumnezeu: în nume
le rămăşiţei credincioase, el mărturiseşte păcatul grav şi corupţia răspândită
(7:1-6). El recunoaşte cu durere necesitatea unei intervenţii aspre din partea
lui Dumnezeu; toată încrederea este pusă în harul şi mila lui Dumnezeu:
Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul
mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
(7:7)
Domnul va auzi şi va reface prosperitatea poporului Său. Vrăşmaşii lui

Iuda sunt avertizaţi să nu se bucure de nenorocirea ei. Naţiunea se va ridica
din nou şi îşi va recăpăta gloria de altădată. Naţiunile vor asista cu smerenie şi
uimire la înălţarea poporului lui Dumnezeu.
Punctul culminant al întregii cărţi este atins în cuvintele de profun
dă frumuseţe şi putere care exprimă harul iertător al lui Dumnezeu: „Care
Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea ...? (7:18-20).
Profeţie9
1. Locul naşterii lui Mesia
Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că eşti prea mic între cetăţile de căpe
tenie ale lui Iuda, totuşi din tine îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi
a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.
(5:2)
Această profeţie a fost atribuită lui Mesia cel promis: chiar şi conducerea
evreiască lipsită de evlavie din zilele întrupării a fost capabilă să identifice lo
cul de naştere al lui Mesia. Când Irod cel Mare a întrebat pe preoţii şi cărtu
rarii cei mai de seamă unde urma să se nască Cristosul, ei au ftcut referire la
Mica 5:2 şi au identificat acest loc ca fiind Betleemul (Matei 2:4-6).
Dumnezeu lucrează pe căi misterioase (cf. Isaia 55:8). Părinţii aleşi
(mama şi tatăl vitreg) ai lui Cristos au locuit la Nazaret, dar în suveranitatea
lui Dumnezeu, ei au călătorit până la Betleem pentru recensământul oficial,
astfel că Isus S-a născut acolo împlinind profeţia (Luca 2:1-7). Faptul că pă
rinţii pământeşti erau originari din Nazaret şi că Isus a crescut în Nazaret a
generat la început întrebarea dacă El era într-adevăr Cristosul. Când Filip l-a
anunţat pe Natanael că îl găsiseră pe Mesia şi că era „Isus din Nazaret, fiul lui
Iosif (Ioan 1:45), Natanael a răspuns prin întrebarea: „Poate ieşi ceva bun din
Nazaret?” întrebarea nu era motivată de prejudecată, ci de profeţie. Nu exista
nicio profeţie mesianică asociată cu Nazaretul. Filip a răspuns cu înţelepciu
ne: „Vino şi vezi!” (Ioan 1:46).
2. împărăţia glorioasă a lui Mesia

1
în vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat
tare ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor, şi popoa
rele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el,
şi vor zice: „Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa
Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe
cărările Lui! Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim Cuvântul
Domnului. El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri
puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din
suliţele lor cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia,
şi nu vor mai învăţa să facă război.”
(4:1-3)
1
- Cu toate că Mica şi-a adresat mesajul de „judecată şi speranţă împotri
va Israelului şi a lui Iuda din vremea sa, el a folosit cuvinte care au trecut
dincolo de imediata criză istorică şi, astfel, şi-a purtat cititorii într-un viitor
mai îndepărtat”.6 Profetul prezintă o vreme când popoarele pământului se vor
aduna ca să se închine lui Dumnezeu. Va fi o pace universală, fără cea mai
mică ameninţare de război.
La fel ca Isaia, Mica profeţeşte robia din Babilon, însă acesta merge mai
departe decât Isaia, prezicând întoarcerea (4:10) şi reconstrucţia Templului
(4:2). împlinirea cuvintelor din Mica 4:1-3 va parcurge mai multe etape: în
primul rând, întoarcerea exilaţilor şi reconstruirea Templului; în al doilea
rând, prima venire a lui Mesia, cu suferinţele, moartea şi învierea Lui care duc
la intrarea Lui în sanctuarul ceresc (Evrei 9:11-12, 24); şi, în al treilea rând, a
.
doua venire a lui Mesia, când Se arată plin de glorie şi întemeiază „ceruri noi
şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13; cf. Apocalipsa
21:1-4,10, 22-27).
Mica 707
O mare trezire spirituală este profeţită printre naţiuni (Neamurile). Ele se

vor întoarce la Dumnezeul lui Israel şi vor căuta să aibă parte de binecuvân
tările credincioşilor israeliţi. Israeliţii au fost poporul ales al lui Dumnezeu
sub Vechiul Legământ, care „au înfierea, slava, legămintele, darea Legii,
slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup,
Cristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în
veci” (Romani 9:4-5). Credincioşii dintre Neamuri le sunt datori (Romani
15:27). Marea promisiune făcută lui Avraam a conţinut binecuvântarea
„tuturor familiilor pământului” (Geneza 12:3). Biserica întreagă a lui Isus
Cristos se va compune din israeliţi mântuiţi şi cei mântuiţi dintre Neamuri:
„o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din
orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă ... strigau ... «Mântuirea
este a Dumnezeului nostru, care sade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!»”
(Apocalipsa 7:9-10).
Aplicaţie
1. Definiţia adevăratei religii
Prin profetul Mica, Domnul corectează atitudinea greşită de a acorda im
portanţă religiei exterioare:
„Cu ce voi întâmpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca înaintea

Dumnezeului Celui Preaînalt? II voi întâmpina oare cu arderi de tot,
cu viţei de un an? Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de
mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâ
iul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?”„Ti
s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să
faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”
(6:6-8)
De fiecare dată când profeţii fac o comparaţie între împlinirea în exterior a

unor ritualuri şi adevărata religie a inimii, ei nu intenţionează să desconside
re locul pe care trebuie să-l ocupe manifestările exterioare, ci mai degrabă să
evidenţieze importanţa religiei izvorâte din inimă (vezi 1 Samuel 15:22-23).
Cu toate că jertfele au fost instaurate de Dumnezeu prin Lege, ele nu trebu
iau înţelese ca având abilitatea de a înlătura păcatul: „ căci este cu neputinţă
ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele” (Evrei 10:4). Scopul ilus
trat de Dumnezeu în acele jertfe avea două aspecte: să conducă poporul prin
acele ritualuri la pocăinţă şi credinţă şi să-i determine pe oameni să privească
dincolo de acele jertfe, înspre singura jertfi adevărată prin care toate păcatele
sunt înlăturate.7
2. învăţători falşi, profeţi falşi

S O critică severă este îndreptată asupra profeţilor care fac ca poporul lui
Dumnezeu să meargă pe o cale greşită (3:5). Deşi se fac vinovaţi de primirea
de mită, de potrivirea învăţăturii lor în funcţie de răsplata financiară şi de
declaraţii de pace acolo unde nu este pace, ei au totuşi o formă de religie: „se
bizuie pe Domnul” (3:11). Falşii profeţi şi restul conducerii din Iuda nu reu
şesc să observe cât de mult s-a îndepărtat comportamentul lor de atitudinea pe
1
care o cere Dumnezeu. „Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele II
tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună”
(Tit 1:16). „Ei continuă să afirme credinţa în Dumnezeu şi pretind binecu
i vântările lui Dumnezeu pe care le socotesc a li se cuveni.”8
Cum îl putem deosebi pe Mica ca un învăţător adevărat şi nu unul fals? Nu
este îndeajuns să cităm capitolul 3:8 şi să spunem că Mica era „plin de putere
de la Duhul Domnului, şi de dreptate şi putere ca să declare fărădelegea lui
Iacov şi păcatul lui Israel”. Oricine poate trage această concluzie. In timp ce
această afirmaţie este adevărată cu privire la Mica, ea putea fi fâcută la fel de
uşor şi de către învăţători falşi. Autenticitatea învăţătorilor şi a profeţilor nu
( ! este dată de faptul că ei afirmă lucruri cu caracter spiritual, ci de faptul că ei
vorbesc în concordanţă cu Cuvântul revelat al lui Dumnezeu. Urmând acest
principiu, Isaia aşază o temelie solidă pentru a deosebi adevărul de falsitate:
„La lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile
!,
pentru poporul acesta” (Isaia 8:20).
Chiar şi Domnul Isus Cristos Şi-a fondat afirmaţiile pe Cuvântul lui
:■ i
Dumnezeu (Ioan 5:39,45-47; Luca 24:25-27,44). Pentru a demonstra că Isus
din Nazaret este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, cele patru evanghelii fac tot
felul de referiri la Vechiul Testament. Apostolul Ioan şi-a îndemnat cititorii
„Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă
sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi profeţi mincinoşi” (1 Ioan
4:1). El continuă prin a-şi fonda testul pe adevărul revelat, în special adevărul
despre Persoana şi lucrarea Mântuitorului. într-un mod similar, Iuda a aver
: tizat cu privire la „anumiţi oameni” care „s-au strecurat printre voi... scrişi de
mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare
harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn
: ! 7John Calvin, Commentaries on the TwelveMinor Prophets: voi. 3.Jonah, Micah andNahum
(Edinburgh: Banner of Truth Trust, 1986 [prima ediţie în 1559]), p. 342.
; 8Mackay, God’sjust Demands injonah, Micah andNahum, p. 105.
!
Mica 709
Isus Cristos” (Iuda 4; cf. 2 Petru 2:1-3). Soluţia propusă de Iuda pentru a-i
scoate în evidenţă şi apoi pentru a combate pe învăţătorii falşi este să „lupte
pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 3; cf.
Tit 1:9). Adevărul revelat în Scriptură este unitatea de măsură prin care poate
fi testat învăţătorul. Toţi învăţătorii trebuie să-şi amintească avertizarea seri
oasă a lui Iacov: „Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi
o judecată mai aspră” (Iacov 3:1). Este un lucru să crezi o erezie; însă este mult
mai rău să o transmiţi altora.
3.0 Evanghelie care desparte

Când Domnul Isus Cristos i-a trimis pe cei 12 apostoli ai Săi să predice şi
să vindece în oraşele şi satele din Iuda şi Galileea, El l-a citat pe profetul Mica
(7:6): „Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora
împotriva soacrei sale.” Şi „vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui!” „Cine iu
beşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine;
şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de
Mine” (Matei 10:34-37).
întotdeauna vor exista reacţii diferite faţă de Evanghelie: unii ascultători
îl vor accepta pe Cristos; alţii îl vor respinge. Evanghelia păcii nu aduce în
totdeauna pace. Deseori, cel puţin la început, Evanghelia aduce despărţire în
familia în care unul dintre membrii ei s-a întors la Dumnezeu; ceilalţi membri
reacţionează cu groază şi batjocură. Cu toate că Isus este „Prinţul păcii” (Isaia
9:6), răspunsurile faţă de El oscilează de la dragoste şi devotament până la ură
şi vrăjmăşie. De multe ori, cea mai puternică zonă de război pentru un nou
convertit este propria lui casă.
4. îndepărtarea păcatelor
Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu ve

derea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie,
ci îi place îndurarea! El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare
nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.
(7:18-19)
înlăturarea păcatelor „rămăşiţei moştenirii Sale”, aleşilor, ale poporului

ales al lui Dumnezeu, este descrisă în mod cât se poate de grafic. Un predica
tor a redat totul în următoarele cuvinte: „Dumnezeu a aruncat păcatele noas
tre în cel mai adânc ocean şi a pus un indicator: «Pescuitul interzis»”. Iertarea
f&ră plată a păcatelor este o binecuvântare mai mare decât şi-ar fi putut ima
gina orice fiinţă umană.
: Concluzie
Această scurtă carte prezintă un rezumat al lucrării lui Mica în ţara lui
Iuda. Ea expune pricina nemulţumirii Domnului împotriva poporului Său,
;
anunţă pedeapsa specifică dată din cauza păcatelor lor şi dezvăluie o mântuire
glorioasă care urmează să vină. în centrul acestei mântuiri măreţe se va afla
Persoana lui Dumnezeu/Mesia. Prin intermediul cărţii lui Mica se face încă
un pas mare înspre pregătirea pentru venirea lui Cristos, Fiul Dumnezeului
celui viu. Este specificat locul Lui de naştere; este identificată natura Sa. La
vremea potrivită, Dumnezeu va dezvălui cum împăratul Mesia va fi toc !
mai calea prin care El va „arunca în fundul mării toate păcatele noastre” şi
va demonstra, dincolo de orice argumentare, că acest Iehova este Singurul
care poate să ierte păcatele în chip minunat: „Dragostea lui Dumnezeu faţă
de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său '
Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe
Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfa
de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4:9-10).
:
.
i i
!
I 1
I
:!
'
ii
I ■!
;
!
(„mângâiere")
Autor: Naum
Idee centrală: „sfârşit groaznic"
Temă:
Nimicirea vrăşmaşilor lui Dumnezeu
„Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui

şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui..."
Naum 1:2
Cuprins
1. Puterea şi măreţia Domnului 1:1-15

i. Prezentarea profetului 1:1
ii. Un psalm de laudă'pentru Dumnezeul atotputernic 1:2-8
iii.
Asiria este condamnată pentru păcatele ei 1:2-8
iv. Nimicire pentru Asiria: eliberare pentru luda 1:9-14
2. Nimicirea cetăţii Ninive 2:1-13

i. O chemare la luptă 2:1
ii.
Asiria este nimicită: luda este restaurată 2:2
iii. Asediul lui Ninive 2:3-13
3. învingătorul şi învinsul 3:1-19

i. Răutatea din Ninive 3:1-4
ii. Pedeapsa Domnului 3:1-4
iii. Nu există nicio scăpare dinaintea judecăţii lui Dumnezeu
3:8-15
iv. Conducătorii Asiriei sunt slabi 3:15-18
v. Vrăşmaşii Asiriei se vor bucura de căderea ei 3:19
Naum
Accentul pus pe dragostea lui Dumnezeu poate conduce la o perspecti

vă neechilibrată asupra naturii şi măreţiei extraordinare ale atotputernicului
Dumnezeu. închinarea, chiar şi printre cei convertiţi, oameni care cred în
Biblie, s-a deteriorat în multe biserici şi adunări. Atenţia concentrată asupra
bunătăţii şi milei lui Dumnezeu, în detrimentul puterii şi măreţiei Lui, a pro
dus o perspectivă redusă despre închinare şi a ştirbit din măreţia Fiinţei lui
Dumnezeu. In multe cercuri creştine, se acordă o importanţă aproape exclu
siv Persoanei şi lucrării lui Dumnezeu Fiul, precum şi prezenţei şi puterii lui
Dumnezeu Duhul Sfânt, care duce la neglijarea lui Dumnezeu Tatăl. E sufi
cient dacă ne întrebăm câte dintre cântările duhovniceşti cântate în adunările
noastre şi câte rugăciuni din cadrul întâlnirilor noastre se adresează direct
lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare, dacă dorim să ne „închinăm în duh şi în
adevăr” trebuie să începem să manifestăm acel sentiment al sfinţeniei, gloriei,
maiestăţii şi puterii Dumnezeului atotputernic atât în închinarea publică, cât
şi în cea personală (Ioan 4:24).
Cartea Naum face o rectificare importantă. Mesajul acestui profet este
plin de curaj şi dur. Capitolul de început declară cine este Dumnezeu. Niciun
credincios nu poate citi aceste cuvinte fără să se închine cu recunoştinţă faţă
de măreţia extraordinară a Domnului. In timp ce distrugerea marelui vrăşmaş
al Israelului aduce consolare poporului lui Dumnezeu din Iuda, aceasta de
monstrează totodată, chiar şi pentru poporul lui Dumnezeu, că „grozav lucru
este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!” (Evrei 10:31). „Dumnezeul
nostru este un foc mistuitor” (Evrei 12:29), astfel că ar trebui să ne închinăm
lui Dumnezeu şi să-I slujim „plăcut, cu evlavie şi frică” (Evrei 12:28).
Autor
Numele „Naum” înseamnă „mângâiere”. Termenul este o formă prescurtată
a numelui „Neemia”, care înseamnă „Mângâierea lui Iahve” sau „Mângâierea
lui Iehova”.1 Profetul este identificat ca fiind originar din Elcoş (1:1), însă nu
există nicio modalitate de a localiza acest oraş sau sat. De-a lungul anilor s-au
formulat diferite păreri. O sugestie ar fi că acest loc era amplasat pe râul Tigru,
la nord de Ninive, şi că Naum ar fi putut fi un descendent al unei familii
israelite din nord; altă părere afirmă că era în partea de nord a Galileii, în-
tr-un loc numit astăzi El-Kauzeh; a treia părere spune că era în Capernaum
(Caper-Naum însemnând „locul profetului Naum”); iar a patra spune că a fost
în Iuda, între Ierusalim şi Gaza.2 întrucât Dumnezeu n-a considerat impor
tant să ne dea în Scripturi indicaţii precise cu privire la localizarea exactă a
Elcoşului, singura concluzie pe care o putem trage este că o asemenea infor
maţie este irelevantă pentru mesager şi mesajul său.
Cartea Naum este unică prin faptul că este descrisă ca fiind o „carte” (1:1).
Aceasta sugerează că profeţiile înregistrate aici se poate să nu fi fost predicate.
1! Ceilalţi profeţi care au scris au făcut doar o consemnare a mesajelor transmise
public de ei (cf. Ieremia 36:2, 28). în cazul lui Naum s-ar putea să avem de a
face cu un material „care a fost iniţial scris ca o broşură pentru a circula şi a fi
discutată între oameni”.3
Context istoric
Robia Ninive (Ani Î.Cr.)
asiriană (Asiria)
723
Sfârşitul Robia
i babiloniană
împărăţiei
de nord a 586
lui Israel
■
Isaia- *•
: Profeţi Mica
i Naum
Jefania
Habacuc
I
Ezechia 715-686
Manase 697-642
Amon 642-640
Ieremia'
I
întoarcerea
din exil
împăraţii losia 640-609
538
împărărţiei loahaz 609
t de sud a loiachim 609-598
I lui luda loiachin 598-597
Zedechia 597-586

3 Bentley, Balancing the Books, p. 94.
'
Naum 715
Naum a profeţit după distrugerea lui „No-Amon” (3:8), cetatea puternică

a egiptenilor aşezată pe fluviul Nil, cunoscută mai bine după numele grecesc,
„Teba”, şi înainte de căderea Asiriei, când a fost demolat Ninive. Pe baza aces
tor informaţii, putem deduce că lucrarea lui Naum a acut loc cândva între anii
663 şi 612 î.Cr. Ne este greu să stabilim o dată mai exactă.
Cartea Naum pare a fi o continuare a profeţiei lui Iona. Ambele se adre
sează lui Ninive, capitala Asiriei, însă dacă Iona a predicat o chemare la pocă îl
inţă, după cel puţin o sută de ani Naum anunţă nimicirea naţiunii din pricina
groaznicei apostazii de care se face vinovată. (
Cetatea Ninive a fost construită în jurul anului 2000 î.Cr. de către Nimrod
(Geneza 10:11). Prima oară când aceasta este identificată ca fiind drept capi
tala Asiriei e în vremea împăratului Ezechia (2 împăraţi 19:36). O bibliotecă !
aflată în cetate, fondată de împăratul Aşurbanipal, asigura o sursă mare de
1
informaţii pentru afacerile asiriene şi babiloniene.4
Cândva în perioada 793-753 î.Cr., profetul Iona s-a supus, contrar voinţei
lui, însărcinării date de Domnul şi a călătorit înspre Ninive. Acolo el a predi |
cat mesajul pe care i l-a încredinţat Dumnezeu şi în urma căruia majoritatea
acelor oameni dintre Neamuri s-au pocăit şi s-au întors la Dumnezeu. Acesta
era rezultatul de care se temea Iona, deoarece ştia că Dumnezeu este „un
Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate,
i şi că Te căieşti de rău!” (Iona 4:2). Iona nu voia ca asirienilor să li se dea şansa
de a se pocăi. Acest popor înfricoşător era vrăşmaşul lui Israel. După părerea
! lui, ei meritau să moară sub judecata lui Dumnezeu. Odată cu pocăinţa popo
rului însă, nimicirea care ameninţa să cadă asupra cetăţii Ninive după patru
zeci de zile (Iona 3:4) a fost anulată.
Se pare că la scurt timp după acea trezire spirituală, care pare să fi adus cu
(
sine numeroase convertiri, oamenii din Ninive s-au întors la idolatria groaz
\
nică şi la imoralitatea josnică. Locuitorii cetăţii erau un popor rău, fiind cu
noscuţi pentru barbarismul lor şi pentru cruzimea extremă. Imperiul lor a
: crescut, ameninţând naţiunile înconjurătoare.
!
In anul 726 î.Cr., asirienii au invadat împărăţia de nord a Israelului, iar
după un asediu de trei ani sub conducerea împăratului Salmanaser (2 împăraţi
;
1 18:9-10), Samaria (capitala Israelului) a fost capturată şi majoritatea oamenilor
au fost duşi în exil. Asirienii au adus imigranţi din cinci naţiuni înconjurătoa
re pentru a repopula regiunea din nord a Israelului (2 împăraţi 17:24). în felul
:
: acesta a luat naştere naţiunea samaritenilor.
La opt ani după cucerirea împărăţiei de nord a Israelului, asirienii, con
duşi de noul lor împărat, Sanherib, s-au ridicat împotriva lui Iuda (2 împăraţi
18:13). Aroganţa extremă arătată de Sanherib împotriva Domnului Dumnezeu
4 Buckland şi Williams, The Universal Bible Dictionary, p. 339.
:
ilustra cât de mult s-a depărtat naţiunea Asiriei de Dumnezeu la scurt timp
după profeţia lui Iona. Fiind atacaţi de asirieni, împăratul Ezechia s-a rugat
lui Dumnezeu (2 împăraţi 19:15-19), iar profetul Isaia a dat un răspuns din
partea lui Dumnezeu (2 împăraţi 19:20-34). în timpul nopţii, Dumnezeu a
ucis 185.000 de soldaţi. Sanherib s-a întors la Ninive, şi la scurt timp a fost
ucis de cei doi fii ai săi.
Asirienii au continuat să jefuiască alte naţiuni. în anul 663 î.Cr., ei au
atacat şi au distrus cetatea egipteană Teba, şi anume, No-Amon (3:8), care
fusese construită de ambele părţi ale fluviului Nil şi era considerată a fi de
nepătruns. Atât Ieremia, cât şi Ezechiel profeţiseră distrugerea ei (Ieremia
I 46:25; Ezechiel 30:14).
Ninive a devenit cetatea cea mai puternică din lume. Zidul înalt de 30 de
metri care înconjura cetatea era atât de lat încât pe zid puteau trece trei care
! : unul lângă altul. De-a lungul bastioanelor au fost construite strategic turnuri
?! i foarte mari. Un şanţ lat de 50 de metri şi adânc de 20 de metri înconjura în
treaga cetate.s
La mai mult de un secol după profetul Iona, a apărut un alt profet care se
adresa lui Ninive (Asiria). Profeţia lui Naum potrivit căreia cetatea Ninive
aparent de nepătruns va fi invadată şi distrusă trebuie să fi fost considerată
absolut neverosimilă. Asiria din timpul lui Naum încă era ca „leul” care „sfâşia
cât îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele sale; îşi umplea vizu
inile de pradă” (2:12). Acest profet a prezis distrugerea completă a lui Ninive
şi a asirienilor din cauza faptului că se întorseseră complet de la Domnul. Ei
experimentaseră mila iertătoare a lui Dumnezeu în anii trecuţi, dar îl părăsi
seră atât de repede. Erau o naţiune apostată.
Ninive a fost distrusă ulterior, în anul 612 î.Cr., sub forţele alăturate ale
mezilor şi babilonienilor.
Structură
Israel fusese distrus de asirieni. Iuda fusese ameninţată în mod repetat de
către ei. Naum comunică un mesaj de judecată împotriva vrăşmaşului. Cu
toate că Asiria fusese binecuvântată de Dumnezeu în zilele lui Iona (cca 780
î.Cr.) şi folosită de Dumnezeu în pedepsirea Israelului (2 împăraţi 17:6-723
î.Cr.), totuşi, păcatele ei nu vor fi trecute cu vederea. Ninivitenii sunt un popor
apostat. Ei L-au cunoscut pe Dumnezeu; au fost binecuvântaţi de Dumnezeu;
acum însă L-au respins pe Dumnezeu şi vor fi pedepsiţi de Dumnezeu.

Naum 717
Partea I: Puterea şi măreţia Domnului (1:1-15)

Cartea se deschide cu un psalm în care Dumnezeu este lăudat pentru pu
terea Lui măreaţă, pedepsirea vrăşmaşilor Domnului este anunţată şi bună
tatea lui Dumnezeu este vestită tuturor celor care se încred în EL Sub for
ma imaginii unei furtuni îngrozitoare, Naum prezintă măreţia copleşitoare a :
atotputernicului Dumnezeu (1:2-8). Grandoarea, sfinţenia, răbdarea, puterea ;
şi dreptatea lui Dumnezeu sunt prezentate în timp ce El intră în conflict cu
Imperiul Asirian cel crud şi sfidător:
Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţinea piept mâniei
ii
Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stâncile înain
tea Lui. (1:6)
li
Chiar şi aici, în declaraţia ameninţărilor celor mai severe, există o afirma
ţie
> clară a harului: I
Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cu

noaşte pe cei ce se încred în El. (1:7)
Condamnaţi la dispariţie (1:8-9), asirienii vor fi nimiciţi într-o vreme când

se vor considera invincibili. Distrugerea va veni în timp ce vor fi ca „nişte spini
încâlciţi” (1:10). „Când spinii sunt încâlciţi, nu îndrăznim să ne atingem de
extremităţile lor; oriunde punem mâna, dăm de spini care ne înţeapă. Astfel,
profetul spune celor ce sunt ca nişte spini încâlciţi: «Oricât de spinoşi aţi fi,
indiferent cât de plini de otravă, plini de furie, plini de răutate, plini de în
şelătorie, plini de cruzime, Domnul vă poate nimici printr-un singur foc, iar
aceasta fără nicio dificultate.»”6
„Urzitorul de rele” dintre ei (1:11) pare să fie o referire directă la Rabşache,
conducătorul armatei asiriene, ale cărui cuvinte sfidătoare şi blasfematoare au
adus o ofensă mare împăratului Ezechia şi poporului din Ierusalim, şi chiar
una foarte mare împăratului împăraţilor din cer (2 împăraţi 18:28-37). Pentru
această insolenţă, numele asirienilor va fi şters (1:14).
Dacă împotriva Asiriei se vesteşte mânie mare, pentru Iuda există un me
saj de eliberare, adică israeliţii rămaşi în regiunea din sud (1:15). Primul ca
pitol se încheie cu un avertisment adresat poporului din Iuda de a se supune
condiţiilor stabilite în legământul cu Domnul: „Prăznuieşte-ţi sărbătorile,
ludo, împlineşte-ţi juruinţele!” (1:15). Urmând după mesajul atât de aspru şi
descriptiv adresat de Dumnezeu asirienilor, acest avertisment este şi el sobru
6 Calvin, Jonab, Micah andNahum, pp. 436-437.
şi impresionant. Poporul din Iuda trebuie să se întoarcă de la căile lui, altfel se

expune unui pericol şi sfârşit similare cu cele ale ninivenilor.
i i
Partea a ll-a: Nimicirea cetăţii Ninive (2:1-13)
Asiria va fi cucerită; Iuda va fi restaurată (2:1-2). Se fac pregătirile pentru
distrugerea lui Ninive. Imperiul care a fost constituit pe baza violenţei şi a cru
zimii va pieri în acelaşi mod. Căderea şi nimicirea cetăţii Ninive sunt exprimate
cât se poate de clar. Domnul vine ca un războinic puternic, invincibil, împotriva
Asiriei. Naum face o descriere grafică a asediului lui Ninive. „Profetul vede şi-şi
. face ascultătorii să vadă toate priveliştile îngrozitoare ale scenei tragice.”7
Partea a lll-a: învingătorul şi învinsul (3:1-19)

Asirienii merită din plin pedeapsa care va veni peste ei (3:1-4). Ei nu vor
scăpa de judecata lui Dumnezeu. Nu pot face nimic pentru a înlătura răzbu
narea Domnului. La fel cum Asiria a invadat şi a cucerit cetatea aparent de
nepătruns No-Amon, tot aşa va fi invadată şi cucerită şi ea. Tot ce poate face
Dumnezeu cu un popor care L-a insultat atât de făţiş şi cu atâta blasfemie
de-a lungul atâtor ani este să-l nimicească (cf. Ţefania 2:13-15).
Profeţia se încheie cu o întrebare retorică (3:19). In Vechiul Testament mai
există o singură carte care se încheie astfel-cartea lui Iona! Prezenţa contras
telor este evident intenţionată.
Profeţia lui Naum, concentrată asupra Asiriei, a fost un mesaj de mângâiere şi
un cuvânt de speranţă pentru iudeii secolului al VH-lea î.Cr. care au citit-o pen
tru prima dată. Asiria şi-a cucerit şi şi-a nimicit fraţii israeliţi din împărăţia de
nord, pentru care erau o ameninţare continuă. Poporul lui Iuda a trăit sub aceas
i tă ameninţare continuă de hărţuire, persecuţie şi invazie. Vestea că Dumnezeu îi
va pedepsi dur pe vrăşmaşii îndărătnici urma să fie o sursă de încurajare.
în această carte nu găsim niciun tip de teofanie, nici profeţii care au legă
tură directă cu Domnul Isus Cristos şi Biserica Sa. în consecinţă, mulţi creş
! tini consideră cartea Naum ca fiind prea puţin relevantă sau chiar deloc pentru
ziua de azi. Realitatea este însă alta.
Cheia cărţii Naum se găseşte în psalmul de la început (1:2-15). Aici,
I Domnul este revelat ca marele Războinic care-Şi eliberează poporul şi-i pe-
depseşte pe vrăşmaşii săi:
7 Lee, The OutlinedBible, analysys no. 34.
Naum 719
Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbu

nă şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui şi ţine
mânie pe vrăjmaşii Lui. Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare
tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în
vârtej, şi norii sunt praful picioarelor Lui.
(1:2-3)
Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cu

noaşte pe cei ce se încred în El. Dar cu nişte valuri ce se varsă peste mal,
va nimici cetatea Ninive, şi va urmări pe vrăjmaşii Lui până în întuneric
(1:7-8)
Prăznuieşte-ţi sărbătorile, ludo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel

rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârşire ...
(1:15)
I
Aici se găseşte cea mai puternică legătură cu Cristosul care va veni, întru
cât un mesaj similar apare în profeţia despre împăratul mesianic:
Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, podoaba şi slava, da, slava Ta! Fii
biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi ne-
prihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! Săgeţile
tale sunt ascuţite: sub tine vor cădea popoare, şi săgeţile tale vor stră
punge inima vrăjmaşilor împăratului.
(Psalmul 45:3-5)
El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săra

cului, şi va zdrobi pe asupritor... Căci el va izbăvi pe săracul care strigă,
şi pe nenorocitul, care n-are ajutor.
Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit, şi va scăpa viaţa săracilor, îi
va izbăvi de apăsare şi de silă, şi sângele lor va fi scump înaintea lui.
(Psalmul 72:4,12-14)
Dumnezeul cel războinic din Vechiul Testament îl anticipează pe răz

boinicul Cristos din Noul Testament. Este însă o mare diferenţă între cele
două imagini. în Vechiul Testament Dumnezeu a condus războiul Său îm
potriva vrăşmaşilor fizici ai Israelului (asirienii, canaaniţii, filistenii etc.). în
Noul Testament, războiul este condus în domeniul spiritual, împotriva lui
Satan şi a forţelor sale: „Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea
voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreu

nă cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui,
care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-1
pe cruce. A dezbrăcat domniile si stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lu
mii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” (Coloseni 2:13-15). „Căci
trebuie ca El să împărătească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele
Sale” (1 Corinteni 15:25).
Războinicul Cristos va lupta în numele poporului Său, supunându-Şi toţi
vrăşmaşii, până în ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului: „Apoi am văzut
cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă «Cel
credincios» şi «Cel adevărat» şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui
!
erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi
purta un nume scris pe care nimeni nu-1 ştie, decât numai El singur. Era îm
brăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: Cuvântul lui Dumnezeu.»
Oştile din cer îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.
Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le
va cârmui cu un toiag din fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei
aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele
acesta: «împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor» (Apocalipsa 19:11-16).
în consecinţă, cu toate că cetatea Ninive nu mai există, semnificaţia prin
cipală a cărţii Naum se găseşte în Cristosul biruitor al Noului Testament.8
Aplicaţie
1. închinarea
Versetele de la începutul cărţii Naum proclamă gloria, măreţia şi puterea
Dumnezeului celui atotputernic. Introducerea „Domnul este un Dumnezeu
gelos şi răzbunător” (1:2) face legătura cu Legea dată la Sinai şi cele Zece
Porunci, care încep cu cele trei porunci privitoare la modul cum trebuie să ne
închinăm Domnului şi cum trebuie să-I slujim (Exodul 20:1-7). După ce se
afirmă că numai Lui trebuie să ne închinăm şi să-I slujim, şi nu ne este în
găduit să folosim niciun chip sau o imagine simbolică pentru a-L reprezenta
pe El, Domnul dă şi motivele Sale: „căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt
un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al
treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea
neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele” (Exodul 20:5-6).
Chiar de la început, Biblia prezintă o revelaţie a adevăratului Dumnezeu, o
! revelaţie care intenţionează să inspire închinare şi laudă. Domnul Dumnezeu
8 Dillard şi Longman, An întroduction to tbe Old Testament, p. 408.
Naum 721
este Creatorul suveran. „Atunci când ne gândim la măreţia universului şi în

ţelegem că acesta a fost creat de Dumnezeul suveran şi este ţinut în fiinţă de
puterea Sa, acest gând trebuie să ne conducă la o atitudine de laudă şi reveren
ţă. Aceasta este reacţia care caracterizează religia biblică şi care este în con
trast cu atitudinea familiară şi cu impertinenţa atât de des întâlnite pe scena
religioasă de astăzi.”9
Dacă la cunoaşterea puterii Sale şi a geniului Său creator adăugăm şi înţe
lepciunea Sa autoritară, faptul că El vede totul, aude totul, este conştient de
tot, dreptatea Sa, sfinţenia Sa, mila Sa şi harul Său, mintea ne este copleşită de
un sentiment de reverenţă şi minunăţie. Nu e de mirare că psalmistul strigă:
Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către

Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să
răsune cântece în cinstea Lui!
Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare mai
presus de toţi dumnezeii.
El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt
ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit
uscatul: veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul
înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul
nostru, şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte
mâna Lui... O! de aţi asculta azi glasul Lui!
(Psalmul 95 1-7)
2. Profeţia împlinită
Asirienii au căzut sub judecata dreaptă a Dumnezeului atotputernic în anul
612 î.Cr. Ninive, odată cetatea cea mai puternică de pe pământ, a fost nimici
tă. Profeţiile lui Naum s-au împlinit până în cele mai mici detalii. împăratul
Asiriei sărbătorea succesele sale şi dăduse o cantitate mare de vin soldaţilor
săi, care s-au îmbătat foarte tare (1:10).10 Râul Tigru s-a revărsat, iar apele sale
au distrus o parte din zidul cetăţii (1:8; 2:6). Cei care au dezertat din armată
au informat babilonienii de situaţia din capitală. Forţele unite ale mezilor şi
babilonienilor au profitat de ocazie şi au intrat printr-o spărtură în zid, pră-
dând cetatea şi dându-i foc (1:6, 10). Cantităţi considerabile de aur şi argint,
care nu fuseseră distruse, au fost luate (2:9). Cetatea Ninive a fost nimicită şi
„ascunsă” (3:11; cf. Ţefania 2:13-15) timp de 2050 de ani; zona nu a fost des
coperită decât în anul 1842 d. Cr.11
9 Carson, Halleiujah!, p. 34.
10 Buckland şi Williams, The Universal Bible Dîctionary, p. 339.
Este posibil să fi trecut aproximativ cincizeci de ani de la profeţia lui

Naum şi până la împlinirea ei, fapt ce ilustrează răbdarea îndelungată a lui
Dumnezeu. în Noul Testament există o paralelă foarte puternică cu privire
la sfârşitul lumii actuale: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui,
cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca niciunul să
nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ.
în ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de
mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate
aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o
purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu”
(2 Petru 3:9-12).
i
3. Avertizări ignorate
Presărat prin această carte de judecată împotriva Asiriei este şi un mesaj
de reasigurare şi de avertizare pentru Iuda. Pentru copiii Domnului există un
mesaj special de mângâiere (1:7), o promisiune de eliberare de sub asuprire
(12-13) şi de restaurare a naţiunii (2:2). Dar poporul lui Iuda trebuie să-şi îm
plinească responsabilităţile şi să umble în ascultare de Domnul (1:15), altfel şi
ei vor cunoaşte indignarea şi mânia lui Dumnezeu (1:6).
! Iuda a falimentat în învăţarea lecţiei şi a continuat să încalce legământul cu
Domnul. La şapte ani după căderea Asiriei, împăratul Nebucadneţar şi babi
lonienii s-au ridicat împotriva naţiunii lor (2 împăraţi 24:1; 605 î.Cr.). După
ameninţări repetate, răzvrătiri şi invazii, Iuda a fost în cele din urmă nimicită
în 586 î.Cr., şi majoritatea băştinaşilor care au rămas în împărăţia de sud au
fost luaţi în robie. A început exilul babilonian (2 împăraţi 25:11, 21).
Mai mare decât judecata lui Dumnezeu împotriva Asiriei, iar apoi împo
triva lui Iuda, este judecata care vine peste întreaga lume. Prima moarte este
rea; cea de-a doua moarte este mult mai rea (Apocalipsa 2:11; 20:6, 21:8).
Aceasta ar putea fi numită o „moarte vie”, pentru că este un alt mod de a de
scrie iadul veşnic în care vor sta pentru totdeauna păcătoşii care nu s-au pocă
it, toţi cei care nu sunt copiii lui Dumnezeu.
Avertizarea privind această zi măreaţă a judecăţii lui Dumnezeu (Romani
2:5; Matei 12:36; 2 Petru 2:9; 3:7) are implicaţii profunde pentru copiii lui
Dumnezeu. Petru atrage atenţia asupra acestei implicaţii când întreabă:
„Ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă?”.
Conştientizarea faptului că profeţia lui Dumnezeu asupra zilei de judecată se
va împlini ar trebui să aibă un impact semnificativ asupra vieţilor noastre şi
să ne determine să facem tot ce ne stă în putintă pentru a ajunge la sfinţenie
(cf.Tit 2:11-14).
Naum 723
Concluzie
Naum se situează alături de Obadia şi Habacuc, prin mesajul de pro
clamare a judecăţii lui Dumnezeu împotriva vrăşmaşilor lui Iuda. Naum
se adresează Asiriei; Obadia se adresează Edomului; Habacuc se adresează
Babilonului. Cu toate că poporul lui Iuda era deseori păcătos, idolatru şi imo
ral, după pedepsire Domnul întotdeauna l-a restaurat. Pentru Asiria însă nu
exista restaurare. Naum dezvăluie clar principiile în funcţie de care Domnul
judecă naţiunile şi în acelaşi timp arată milă pentru Iuda. „Ferice de poporul,
al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de
moştenire!” (Psalmul 33:12).
Nu se vorbeşte doar despre harul lui Dumnezeu, ci şi despre mânia dreap
tă a lui Dumnezeu, care revelează gloria lui Dumnezeu. Mânia dreaptă a lui
Dumnezeu împotriva păcatului sub toate formele lui este doar o consecinţă
inevitabilă a dragostei Sale sfinte. Dumnezeu nu poate iubi cu adevărat ceea
ce este curat, sfânt, bun şi adevărat, dacă nu urăşte acele lucruri care sunt opu
se curăţiei, sfinţeniei, bunătăţii şi adevărului.
Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc

Faţa Lui.
(Psalmul 11:7)
Dumnezeu este un Judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie

în orice vreme.
(Psalmul 7:11)
Nu poate exista o dragoste adevărată faţă de ceea ce este sfanţ şi bun, dacă
nu există totodată o ură faţă de ceea ce este lipsit de sfinţenie şi faţă de rău.
„Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţinea piept mâniei Lui aprin
S
se? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stâncile înaintea Lui” (1:6).
în har Domnul Dumnezeu a asigurat un răspuns mâniei Sale faţă de cei
care cred în Mântuitor: „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu cre
de în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan
3:36).
• •-
•' <vi -*■ •.
n'W
v• ■
■. -
• .
.
• : ’ . ••
-V;i • • • '• •• J .
>
■
:,s-
'
. ' i
1
'
Habacuc
(„a îmbrăţişa")
Autor: Habacuc
Idee centrală: „Trăirea prin credinţă"
Temă: Tainele providenţei
„lată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el;

dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui."
Habacuc 2:4
Cuprins:
1. Prima conversaţie a lui Habacuc cu Domnul 1:1-11

i. Introducere 1:1
ii. Prima întrebare a profetului: de ce permite Dumnezeul cel
; sfânt răul? 1:2-4
iii. Răspunsul Domnului: Dumnezeu pedepseşte întotdeauna
răul. El urmează să pedepsească aspru pe luda 1:5-11
l
2. Cea de-a doua conversaţie a lui Habacuc cu Domnul 1:12-2:20
i. Cea de-a doua întrebare a profetului: de ce îngăduie
Dumnezeul cel sfânt o naţiune rea? 1:12-2:1
ii. Răspunsul Domnului: Cei ce sunt ai lui Dumnezeu trebuie să
aibă încredere că Dumnezeu ştie ce face 2:2-20
3. Un psalm de închinare 3:1-19

i. Rugăciunea profetului 3:1-2
ii. Războinicul divin 3:3-15
iii. Bucuria smerită în Dumnezeu în situaţii extreme 3:16-19
!
!
:
!
'
;
Habacuc
De ce îi tolerează Dumnezeu pe păcătoşi? De ce permite El celor răi să
aibă izbândă în planurile lor rele? Nu este El Cel atotputernic? Nu are El au
toritatea, dreptul şi puterea să rezolve situaţiile rele?
Poporul lui Dumnezeu suferă, însă Dumnezeu nu pare înduioşat de starea
lor. Sunt persecutaţi sub regimuri rele; sunt batjocoriţi, abuzaţi şi trataţi rău-
iar Dumnezeu pare nepăsător. Oare Ii pasă lui Dumnezeu de ei?
Invazia împărăţiei de nord a Israelului şi deportarea ulterioară a majorităţii
cetăţenilor înspre Asiria (723 î.Cr.) nu înmuiase inimile fraţilor lor din împă
răţia de sud a lui Iuda. Cu toate că poporul lui Iuda a continuat să experimen
teze, în următorii 130 de ani, „vremuri de înviorare de la Domnul” (Faptele
Apostolilor 3:19), ei căzuseră din nou în păcate grave. Din nou, conducătorii
bisericii şi ai statului erau corupţi în religie şi politică. Când unii au strigat
către Dumnezeu în suferinţa lor, El părea să nu audă, să nu le dea atenţie.
Habacuc, la fel ca atâţia alţii înaintea lui şi după el, era total confuz din
pricina comportamentului pe care-1 vedea în jurul lui şi a răutăţii care era atât
de mare în Iuda. El nu avea nicio îndoială că Domnul cerului şi al pământului
era atotputernic, drept şi sfânt, dar de ce nu intervenea? „Iată un om greu tul
burat de ceea ce se întâmpla. El se frământa să înţeleagă cum se putea împăca
ceea ce vedea cu ceea ce credea.”1
Autor
Habacuc era profet (1:1; 3:1) şi, după cum se pare, un membru al orchestrei
levitice de la templu (3:19;2 cf. 1 Cronici 25:1); prin urmare, trebuie să Fi fost
un locuitor al Ierusalimului. întrucât el nu ne pune la dispoziţie niciun ma
terial biografic, iar numele lui nu mai este menţionat nicăieri în altă parte în
Vechiul Testament, nu putem cunoaşte prea multe date despre el.
Conform numelui său (Habacuc înseamnă „a îmbrăţişa” sau „a se ţine”)3,
profetul „se ţine” de Domnul şi-şi varsă greutăţile în rugăciune.
1 D. Martyn Lloyd-Jones, From Fear to Faitb: studies in the book of Habakkuk-and tbe
Problem ofHistory (London: Inter-Varsity Fellowship, 1953), p. 10.
2 în 3:1 Shigionoth poate indica o anumită notă muzicală.
3 Acelaşi cuvânt ebraic apare în 2 împăraţi 4:16, Eclesiastul 3:5 şi Cântarea Cântărilor 2:6.
Context istoric
Spre deosebire de mulţi profeţi, Habacuc nu-şi stabileşte lucrarea în tim
pul domniei unui împărat sau a unor împăraţi ai lui Iuda, deşi cuvintele din
capitolul 1:5-6 ar conduce la ipoteza că el a slujit în anii apropiaţi invaziilor
‘
din Iuda de către Nebucadneţar al Babilonului (care au avut loc în 605 î.Cr.,
:
597 î.Cr. şi 586 î.Cr.). Judecând din perspectiva groaznicei situaţii spirituale
şi morale din Iuda (1:2-4), efectele benefice ale domniei lui Iosia (640-609
i
î.Cr.) şi ale reformei acestuia (2 Cronici 34:1-35:27) nu se mai văd. Aceasta
ar stabili lucrarea lui Habacuc în timpul primilor patru ani ai domniei lui
Ioiachim (609 -598 Î.Cr.)-şi anume, între moartea lui Iosia şi prima invazie a
Babilonului, cândva între anii 609 şi 605 î.Cr.

i
Sfârşitul i i
împărăţiei Ezechiel - Decretul
de nord a lui Cir
Israelului 538
Daniel
Naum
Jefania Prima A doua A treia
Proroci leremia
HagaV
| Zaharia J J Maleahi
Iosia 640-609
I împăraţii loas 609
împărăţiei Ioiachim 609-598 Zorobabel Ezra 4 Neemia
de sud a lui 538 58 444
loiachin 598-597
:
I luda, profeţii şi împăraţii lui înaintea, în timpul şi în urma exilului
i
: Ioiachim a fost un împărat total diferit de tatăl lui, împăratul Iosia. El a co
mis acte mari de răutate şi a condus poporul la ruină (2 împăraţi 23:34-24:5).
Relatarea ultimilor ani ai lui Iuda înainte de cel din urmă exil babilonian face
dificilă citirea textului: „Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei
fărădelegile, după toate urâciunile neamurilor; şi au pângărit Casa Domnului
pe care o sfinţise El în Ierusalim. Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, a dat
d
Habacuc 729
din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe
poporul Său şi locaşul Său. Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu,
I-au nesocotit cuvintele, şi au râs de profeţii Lui, până când mânia Domnului
împotriva poporului Său a ajuns fără leac” (2 Cronici 36:14-16).
Habacuc era unul dintre mesagerii trimişi de Dumnezeu. El era, probabil,
un contemporan al profeţilor Naum, Ieremia şi Ţefania.
Structură
întreaga carte are un stil poetic, „fiind mai aproape de Psalmi în privinţa
structurii decât oricare dintre scrierile profetice”.4
Partea I: Prima conversaţie a lui Habacuc cu Domnul

(1:1-11)
Habacuc vede pe poporul lui Israel într-o stare foarte decăzută. Ei s-au
dedat din nou la idolatrie şi la imoralitatea josnică de care erau atât de stă
pâniţi. Autorităţile din ţară sunt lipsite de putere şi corupte. Aceste condiţii
îngrozitoare împovărează mintea şi inima profetului. El s-a rugat în repetate
rânduri şi a strigat către Dumnezeu, dar nu a primit niciun răspuns din cen
„Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi?” (1:2). El este năucit
de misterul răului nepedepsit al naţiunilor şi strigă: „Pentru ce mă laşi să văd
nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate?” (1:3). Nu poate înţelege de ce Domnul
îngăduie atâta răutate morală şi spirituală.
încrezător în puterea Domnului, Habacuc îşi varsă plângerea. Iuda este
înconjurată din toate părţile de violenţă, legea este lipsită de putere, şi cei
drepţi sunt persecutaţi fără-ncetare. Naţiunea a căzut din nou pradă corupţiei
şi idolatriei.
Domnul răspunde întrebării profetului, fapt care arată că tăcerea Lui nu
este un gest de ignoranţă sau indiferenţă faţă de situaţie. El urmează să ia mă
suri. El îi va ridica pe haldei (babilonieni) ca un instrument de pedeapsă (1:6),
cu toate că ei nu-şi vor da seama că Domnul va fi în spatele succeselor lor;
ei vor atribui victoriile obţinute zeităţilor lor (1:11). Haldeii vor face prăpăd
printre popoare câştigând victorii uimitoare şi înrobind toate naţiunile care
vor cădea în calea lor.

Partea a ll-a: Cea de-a doua conversaţie a lui Habacuc

cu Domnul (1:12-2:20)
Răspunsul Domnului la prima întrebare a lui Habacuc rezolvă o proble
mă, dar ridică alta: cum poate un Dumnezeu sfânt să tolereze răul; cum Se
poate El folosi de o naţiune rea pentru a nimici o naţiune mai puţin rea?
Doamne, nu eşti Tu din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu?

Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi îm
plineşti judecăţile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el
pedepsele Tale! Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi
i' nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să
taci, când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?
<
(1:12-13)
Profetul se urcă în turn de unde cercetează pământul pentru a vedea ce va

face Domnul (2:1). Domnul îi spune să scrie pentru totdeauna profeţia (2:2),
f
ca aceasta să fie o mărturie când se va împlini. El îl încurajează pe Habacuc
să fie răbdător. Se stabileşte vremea pentru judecată. Cei care-L iubesc pe
Dumnezeu trebuie să trăiască tot timpul cu încredere în Domnul: cel ne
prihănit va trăi prin credinţa lui” (2:4).
Domnul dezvăluie faptul că El este pe deplin conştient de răutatea babilo
nienilor. Răutăţile acestei noi puteri mondiale sunt identificate şi se pronunţă
judecata rapidă împotriva lipsei lor de onestitate (2:6), lăcomiei (2:9), folosirii
mijloacelor violente în construirea unei cetăţi (2:12), corupţiei morale (2:15)
i
şi idolatriei (2:18-19). Domnul promite că într-o zi se va aşeza o nouă ordine
mondială şi viaţa va fi total diferită:
Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul

mării de apele care-1 acopăr.
(2:14)
:
■
în timp ce idolii sculptaţi din piatră şi poleiţi cu aur şi argint sunt lipsiţi
de viaţă şi de putere, Dumnezeul Creator este suveran şi va fi văzut de toţi în
acest fel (cf. Ieremia 10:l-16s): „Domnul însă este în Templul Lui cel Sfânt.
Tot pământul să tacă înaintea Lui!” (2:20).
Caracterul moral al lui Dumnezeu nu va îngădui ca răul să rămână nepe
depsit. Mesajul fundamental este că toată lumea va sta în cele din urmă înain- i
tea Judecătorului pământului.
5 Profetul Ieremia a slujit cam în aceeaşi perioadă din istoria lui Iuda.
Habacuc 731
Partea a lll-a: Un psalm de închinare (3:1-19)

Habacuc nu încearcă să scuze sau să apere poporul lui Iuda. El se smereşte
înaintea lui Dumnezeu şi-L laudă pentru sfinţenia, judecata şi dreptatea Lui.
El II descrie pe Dumnezeu ca un mare Războinic, fiind atotputernic şi con
trolând toate forţele naturii şi puterea naţiunilor.
Domnul are control deplin asupra tuturor lucrurilor; El ştie ce face. Judecata
va veni peste cei răi şi care nu se pocăiesc. El lucrează în funcţie de orarul Lui
şi conform propriului sfat şi scop. Profetul se roagă printr-un psalm de laudă
declarând gloria şi măreţia Domnului, apreciată în trecut şi anticipată în vii
tor. Fie că acest adevăr este demonstrat de istorie sau revelat de profeţiile vii
toare, Domnul este în control. Habacuc II roagă pe Domnul ca în mânia Lui
să-Şi aducă aminte de mila Sa (3:2). El îşi aduce aminte de măreţia Domnului
arătată la Sinai şi în conducerea Israelului înspre ţara promisă a Canaanului. i
Reamintindu-şi de manifestarea din trecut a puterii şi măreţiei lui Dumnezeu f
în eliberarea poporului Său, profetul tremură şi speră că va fi în siguranţă când
va veni nimicirea. El îşi rosteşte devotamentul faţă de Dumnezeul cel viu şi
încrederea lui plină de bucurie în scopurile şi suveranitatea Domnului:
Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod,

rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din
staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul,
mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
(3:17-18)
Cristos *si Biserica Sa

,
Există opinii diferite cu privire la măsura în care Habacuc descrie o teofa-

nie la care el a fost martor sau dacă el reaminteşte credincioşilor apariţiile lui
Dumnezeu în trecut, atunci când spune:
Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfanţ vine din muntele Paran ...
Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui
este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă
tăria Lui. înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.
(3:3-5)
Este posibil ca descrierea făcută lui Dumnezeu să fi fost luată din manifes
tări anterioare ale Domnului: la eliberarea poporului Său din Egipt, apariţia
Lui pe Muntele Sinai la darea Legii, purtarea lor prin pustie şi stabilirea lor în
ţara promisă.6 Pe de altă parte, comparând aceste cuvinte cu cuvintele simila
re ale lui Moise din Deuteronomul 33:2, Keil remarcă o diferenţă de timp la
Habacuc (care nu se observă în traducerea noastră), în care „Domnul a venit”
devine în Habacuc „El va veni, sau vine”, fapt care arată încă de la început
că el urmează să descrie nu o revelaţie din trecut, ci una din viitor a gloriei
Domnului. Habacuc vede această revelaţie sub forma unei teofanii, care se
conturează în faţa ochilor minţii lui.7
Habacuc repetă mesajul plin de putere al profetului Naum vestit cu
câţiva ani mai devreme, revelându-L pe Dumnezeu ca marele Războinic.8
în loc să folosească denumirea „Domnul” (Iehova, numele lui Dumnezeu
în relaţia bazată pe legământ cu Israelul), el foloseşte termenul mai gene
ral „Dumnezeu” (Elohim) care are rolul de a-L desemna pe Dumnezeu ca
Domnul şi Conducătorul întregii lumii. El apare ca fiind Cel Sfânt (1:12),
care nu poate tolera păcatul şi care va judeca lumea şi-i va nimici pe păcătoşi
(3:12-14). Aşa cum a declarat Moise, în urma distrugerii egiptenilor „Domnul
este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul” (15:3).
i
De-a lungul istoriei Israelului, Domnul Şi-a exercitat puterea Sa cea mare
făcând nenumărate minuni, controlând natura şi naţiunile (3:8-12). Prin aceste
mijloace El Şi-a arătat gloria şi Şi-a salvat poporul. Habacuc declară: „Ieşi ca
să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău” (3:13). Aceasta nu este
atât de mult o profeţie cât mai degrabă o declaraţie despre trecut care este în
permanenţă relevant. Ceea ce Dumnezeu a făcut în trecut va continua să facă
în viitor. El a lucrat întotdeauna în lume pentru mântuirea poporului Său. El
lucrează neîncetat pentru realizarea acestui scop. El va lucra pentru scopul
acesta până când sarcina va fi îndeplinită, şi „Fiul omului” va veni „pe nori cu
mare putere şi cu slavă” şi-i va aduna „pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la
marginea pământului până la marginea cerului” (Marcu 13:26-27).
Cine este poporul lui Dumnezeu pentru care face El aceste lucrări? Din
perspectiva creaţiei, toţi oamenii din lume sunt poporul lui Dumnezeu. Sub
Vechiul Legământ, Israel a fost poporul ales al lui Dumnezeu (Deuteronomul
7:7-8), care „au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască,
făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Cristosul, care este mai
presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci” (Romani 9:4-5).
Dar niciodată nu s-a putut spune că toţi cei ce au fost şi cetăţenii naţiunii
Israelului au fost în egală măsură copiii spirituali ai lui Dumnezeu: „nu toţi
I
6 George Hutcheson, Exposition of the Minor Prophets: Obadiab, Jonah, Micah, Nahum,
Habakkuk, Zephaniab (Sovereign Grace Publishers, 1962), p. 266.
!
7 Keil, The Twelve Minor Prophets, voi. 2, p. 97.
8 Vezi capitolul care se ocupă de cartea Naum.
[
Habacuc 733
cei ce se coboară din Israel, sunt Israel” (Romani 9:6). întotdeauna Domnul a
păstrat o rămăşiţă, o minoritate credincioasă care-L iubea şi era devotată în
chinării şi slujirii Lui. Prin urmare, expresia „mântuirea poporului Tău” tre
buie să se refere nu la naţiunea Israelului ca întreg, ci la acea „rămăşiţă datorită
unei alegeri, prin har” (Romani 11:5).
Dumnezeu a împlinit mântuirea poporului Său (şi continuă s-o facă şi
astăzi), prin Unsul Său (ebraică, „Mesia”). Deşi cuvintele lui Habacuc se pot
referi la oameni ca Moise, Iosua sau David, totuşi adevărul fundamental face
referire la Fiul lui Dumnezeu. „Dumnezeu Şi-a făcut lucrarea prin Unsul Său,
şi anume, prin Isus Cristos, ca să mântuiască pe poporul Său ... şi prin credin
ţă, prin credinţă în acest Mesia, cei neprihăniţi vor trăi.”9
Aplicaţie
1. Necredinţă în ciuda avertizărilor
Judecata lui Dumnezeu împotriva lui Iuda, care a fost exprimată în invazia :
ţării de către babilonieni, ilustrează o judecată şi mai aspră care va veni de la
Dumnezeu peste cei necredincioşi. Citându-1 pe Habacuc, Pavel avertizează
evreii din Antiohia:
Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am

să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.
(Faptele Apostolilor 13:41; cf. Habacuc 1:5)
Citatul se aplică la toate naţiunile din orice generaţie. Chiar dacă oame
nii sunt avertizaţi în repetate rânduri în privinţa judecăţii care va veni de la
Dumnezeu, ei refuză cu încăpăţânare să ia aminte. Mii de oameni au auzit
Evanghelia proclamată clar şi cu credincioşie, însă ei refuză să se pocăiască şi
să creadă în Domnul Isus Cristos pentru a primi mântuire.
2. Trăirea prin credinţă

Comentatorii au diferite păreri în privinţa traducerii şi a interpretării cu
vintelor lui Habacuc: „Cel neprihănit va trăi prin credinţa lui” (2:4). Unii le
atribuie sensul de: „cel care este neprihănit va trăi prin credinţa lui.” Alţii
atribuie acestor cuvinte semnificaţie de „cel care este neprihănit prin credinţă
va trăi”. Primul sens pare a corespunde contextului din Habacuc (şi cel din
Evrei 10:38), pe când cel de-al doilea este sensul pe care îl foloseşte în mod
clar apostolul Pavel (Romani 1:17; Galateni 3:11).
9 Marbury, Obadiah and Habakkuk, p. 674.
Prin profetul Habacuc, Domnul declară motivul pentru care întârzie să-Şi
elibereze poporul şi să-i pedepsească pe cei răi (2:2-4). Greutăţile aspre ale
vieţii îi diferenţiază pe „cei mândri” (păcătoşii care nu se pocăiesc) de „cei
neprihăniţi” (păcătoşii pocăiţi care se încred în harul lui Dumnezeu). Cel ne
prihănit (drept) „va trăi prin credinţa lui” (2:4). Acela are încredere că vremea
Domnului este cea mai bună vreme. Dumnezeu ştie ce face; Dumnezeu ştie
când o va face. Fie ca credinciosul să se bizuie pe înţelepciunea, puterea şi ha
rul lui Dumnezeu. „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum
cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca niciunul să nu
piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9).
Vorbind despre acea mare mântuire „gata să fie descoperită în vremurile
\ de apoi”, apostolul Petru spune: „în ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum,
dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care
piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cin
stea, la arătarea lui Isus Cristos ...” (1 Petru 1:6-7).
Cel de-al doilea sens al cuvintelor, „cel neprihănit va trăi prin credinţa lui”
(2:4), se găseşte în Noul Testament şi este înţeles ca având semnificaţia de
„cel care este neprihănit prin credinţă va trăi”. Cu alte cuvinte, prin aceasta se
face o declaraţie a temeliei care stă la baza unei relaţii corecte cu Dumnezeu.
Dumnezeu este drept; Dumnezeu cere dreptate; noi trăim în prezenţa lui
Dumnezeu numai prin dreptate. Această dreptate este asigurată de Domnul
Isus Cristos (Ieremia 23:6; 1 Corinteni 1:30; 2 Corinteni 5:21). Dreptatea lui
Dumnezeu este clar revelată în Evanghelia Noului Testament, iar noi bene
ficiem de ea doar prin credinţă (Romani 1:17). „Dar acum s-a arătat o ne
prihănire (greacă: „dreptate”) pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea
■.
mărturisesc Legea şi profeţii - şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu,

care vine prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în
! El” (Romani 3:21-22).
Nimeni nu este declarat drept prin supunere faţă de Legea lui Dumnezeu,
i pentru că nimeni nu poate ţine Legea lui Dumnezeu în întregime (Galateni
3:11). Dacă este cineva drept înaintea lui Dumnezeu este pentru că a primit
dreptatea lui Dumnezeu ca dar prin credinţă. Aşa a fost dintotdeauna, căci
ştim că Avraam „a crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca
neprihănire” (Geneza 15:6; cf. Romani 4:2-5). Calvin arată că, deşi „Habacuc
nu se ocupă în mod explicit de această problemă şi prin urmare nu vorbeşte
despre dreptatea atribuită fără plată”10, Noul Testament dezvoltă şi clarifică
sensul intenţionat de Duhul Sfânt.
10 John Calvin, The Epistles of Paul the Apostle to the Romans and to the Thessalonians
(Edinburgh: Saint Andrew Press, 1958), p. 54.
Habacuc 735
„Problema de bază nu are în vedere ce au intenţionat scriitori Vechiului

Testament prin scrierile lor, ci ce a intenţionat să transmită Duhul care era
în ei. E posibil ca profeţii să nu fi cunoscut dimensiunea completă a mesa
jului lor profetic, dar cu siguranţă Duhul, care le da mesajuli, o cunoştea ...
Şi cine are îndrăzneala să nu admită că ceea ce a descoperit Duhul în timpul
Vechiului Testament este în mai mare măsură revelat de El în Noul Testament
(1 Corinteni 2:9-10). Dar numai Dumnezeul atotînţelept cunoaşte dimensiu
nea completă a mesajelor Lui.”11
Totuşi, nu există un dezacord real între cele două interpretări, „cel care
este neprihănit va trăi prin credinţa lui” şi „cel care este neprihănit va trăi
prin credinţa lui”. După cum se întâmplă deseori, Noul Testament dezvoltă şi
clarifică ceea ce afirmă Vechiul Testament. Noi trebuie în primul rând să fim
„drepţi” înaintea lui Dumnezeu, şi lucrul aceasta este posibil doar „prin cre
dinţă”, şi numai după aceea „vom trăi prin credinţă” (2 Corinteni 5:7).
Sintagma „cel neprihănit va trăi prin credinţa lui” trebuie interpretată cu
I
nuanţe diferite în funcţie de context: în Romani 1:17, accentul cade pe „nepri !
hănire - dreptate”; în Galateni 3:11 cuvântul subliniat este „credinţă”; în timp
;
ce în Habacuc 2:4 accentul cade pe ideea de „a trăi”. In Evrei 10:38 ideea ac
centuată este cea din Habacuc: o trăire cu hotărâre a vieţii de credinţă. Pasajul
care urmează în Evrei 11 arată că şi înainte de venirea lui Mesia poporul lui
Dumnezeu era mântuit tot prin credinţă, după cum şi după venirea lui Mesia
poporul lui Dumnezeu este mântuit totprin credinţă. Toţi cei ce sunt mântuiţi
sunt mântuiţi prin har, prin credinţă, şi chiar şi această credinţă este un dar
de la Dumnezeu (Efeseni 2:8).
Suntem neclintiţi şi în siguranţă doar când ne punem încrederea în
Dumnezeu prin credinţă: „Ca un om să poată trece cu uşurinţă prin încercări
şi să se poată încrede în Dumnezeu în vremuri grele, el trebuie în primul rând
să se asigure că are împăcarea cu Dumnezeu şi este drept înaintea Lui, lucruri
pe care le capătă doar în momentul în care, prin credinţă, primeşte dreptatea
lui Cristos prezentată prin mesajul Evangheliei. El trebuie în primul rând să
fie „drept”, şi aceasta „prin credinţă”, iar apoi „va putea trăi prin credinţă”, în
vremuri de încercare ...”12
i
3. încredere în zile grele

Există anumite paralele între cartea Habacuc şi cartea lui Iov. Răul pros
peră, iar cei drepţi suferă. Habacuc, ca şi Iov, a primit în esenţă acelaşi mesaj,
11 Bell, citat de Robert Haldane, An Exposition ofRomans (McLean, Virginia: MacDonald
Publishing Co., 1958), p. 54.
12 Hutcheson, Exposition of ht e Minor Prophets, pp. 246-247.
şi anume, „în ciuda aparenţelor descurajatoare şi a situaţiilor dificile, credin

ciosul trebuie să creadă mai departe în Dumnezeu, să se încreadă mai departe
în promisiunile lui Dumnezeu şi să fie sigur că Domnul întregului pământ va
face dreptate.”13 Cu ani în urmă, Isaia exprima un gând similar:
Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său!

Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!
(Isaia 50:10)
Exemplul cel mai grăitor al unui om care depinde de Dumnezeu în ceasul

cel mai greu este cel al Domnului Isus Cristos. In Grădina Gheţimani, El
S-a rugat: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta!
Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei 26:39). Cristos „S-a sme
rit şi a devenit ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni
2:8). Şi pe acea cruce, sub povara suferinţei Sale, El a strigat: „Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46).
Habacuc îşi încheie relatarea cu câteva dintre cuvintele cele mai emoţio
nante de credinţă şi încredere. Aceasta este speranţa tuturor credincioşilor:
că atunci când vine ziua necazului, când recolta nu va mai da rod, când vitele
vor muri şi priveliştea vieţii va fi disperată, ei vor putea spune: „Eu tot mă voi
bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (3:18).
Un alt slujitor încercat al lui Dumnezeu, apostolul Pavel (cf. 2 Corinteni
11:23-28), a afirmat aceeaşi încredere în Domnul: „ Nu zic lucrul acesta având
în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă
găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. In totul şi pretutindeni
m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul
în Cristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:11-13).
t
Concluzie
i
De ce îngăduie Dumnezeu ca poporul lui să fie persecutat? De ce permite
Tatăl să sufere copiii Lui? De ce stă Domnul deoparte în timp ce religiile false
pun stăpânire pe naţiuni, împiedicând predicatorii creştini de la a proclama
Evanghelia glorioasă? De ce permite Domnul impostorilor să înşele oamenii
cu un fals creştinism?
Profetul Habacuc s-a confruntat cu acelaşi tip de dileme morale. Nu putea
! explica faptul că un Dumnezeu atât de bun şi de drept poate lăsa ca răul să fie
răspândit atât de mult în lume. în timp ce profetul petrece timp în rugăciune,
13 Dillard şi Longman, An Introduction to the Oid Testament, p. 413.
i
Habacuc 737
Dumnezeu îi descoperă câteva dintre tainele „filozofiei biblice şi istorice şi

modul în care aceste realităţi pot fi explicate din perspectiva măreţiei şi sfin
ţeniei Lui, şi cum totul va fi tratat cu dreptate”.14 Se poate ca Habacuc să nu fi
înţeles întru totul căile lui Dumnezeu, însă el avea încredere în înţelepciunea
lui Dumnezeu. Dumnezeu este consecvent cu natura Sa chiar şi atunci când
îngăduie răul. Cei răi par să prospere, dar aceasta este numai pentru o vreme.
Judecata lui Dumnezeu va veni peste ei. Asaf s-a confruntat cu aceeaşi dilemă
în timp ce era martor la prosperitatea celor răi:
M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a

fost truda, până ce am intrat în sfântul locaş al lui Dumnezeu, şi am
luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
(Psalmul 73:16-17)
Habacuc a început adresând Domnului întrebări. Şi a încheiat lăudând
pe Domnul. El L-a lăudat pe Dumnezeu pentru Persoana Sa, puterea Sa şi
scopurile Sale. Domnul cere credinţă de la poporul Lui. El nu dă explicaţii
:
detaliate cu privire la activitatea Sa sau inactivitatea Sa. Răspunsul este întot
deauna acelaşi: Dumnezeu este bun şi Dumnezeu ştie ce face.
Niciodată lucrarea lui Dumnezeu n-a fost mai derutantă pentru om ca
în momentul morţii Domnului £us Cristos: batjocorit de conducerea evre
iască, răstignit de Neamuri ca un criminal de rând şi părăsit de prietenii Săi.
Dovezile par să fi sugerat că scopurile lui Dumnezeu erau tare încurcate.
Dimpotrivă, scopul lui Dumnezeu nu a fost zădărnicit, ci împlinit. Isaia pro
feţise că „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă” (Isaia 53:10).
Este adevărat că Isus a fost „răstignit... şi ... omorât ... prin mâna celor fă
rădelege”, dar în realitate lucrurile se întâmplau „după sfatul hotărât şi după
ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 2:23). Ceea ce în
ochii oamenilor pare eşec, în realitate este un mare succes. Ceea ce pare a fi
slăbiciune se dovedeşte a fi o putere deosebită (1 Corinteni 1:23-25).
Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu

sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pă
mânt, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele :
faţă de gândurile voastre.
(Isaia 55:8-9).
Adeseori, căile Domnului sunt de neînţeles pentru copiii Lui, dar |
Dumnezeu nu este obligat să se explice înaintea noastră. Domnul cere din
partea noastră devotament şi încredere.
14 Lloyd-Jones, From Fear to Faith, p. 13.
Dumnezeu lucrează pe căi misterioase

Pentru a face minuni;
El păşeşte pe mare,
Şi linişteşte furtuna.
Necredinţa oarbă va greşi cu siguranţă,

Si va face lucrul Lui în zadar;
Numai Dumnezeu Se poate explica pe Sine,
Şi tot El va clarifica toate lucrurile.
(William Cowper, 1731-1800)
:
Indiferent prin ce anume şi când ar suferi copiii lui Dumnezeu, ei trebuie
! să creadă că Dumnezeu luptă pentru ei: „Dacă Dumnezeu este pentru noi,
:!
cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). „Şi Dumnezeu nu va face drep
tate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, cu toate că zăboveşte faţă de
ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va
găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:7-8).
Ca şi Habacuc, toţi sfinţii lui Dumnezeu trebuie să-şi pună încrederea
deplină în Domnul:
Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod,

rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din
staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul,
mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
(3:17-18)
I
1
Tefania
/
(„ascuns de lehova")
Autor: Tefania
/
Idee centrală: Gelozia lui Dumnezeu
Temă:
Judecăţile pătrunzătoare ale lui Dumnezeu
„Căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele."

Ţefania 3:8
Cuprins
i.
Ziua Domnului este aproape 1:1-2:3
i. Introducere 1:1
ii. Judecata care vine peste luda 1:2-18
iii. Chemare la pocăinţă 2:1-3
2. Profeţii împotriva naţiunilor înconjurătoare 2:4-15

i. Judecată împotriva Filistiei (la vest) 2:4-7
ii. împotriva Moabului şi Amonului (la est) 2:8-11
iii. împotriva Etiopiei (la sud) 2:12
iv. împotriva Asiriei-în special capitala, Ninive (la nord) 2:13-15
3. Judecată împotriva cetăţii Ierusalimului 3:1-8

4. Judecată universală: păstrarea unei rămăşiţe neprihănite
3:9-13
5. Restaurarea şi slava lui Israel 3:14-20
Tefania
/
Cele Zece Porunci date pe Muntele Sinai începeau în felul următor:
Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului,
din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. Să nu-ţi faci
chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau
jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini
înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt
un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până
la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până
la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
(Exodul 20:2-6)
Ni se dă motivaţia care sta la baza emiterii acestor porunci timpurii: „căci

Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.” La baza frustrărilor
pe care le are Dumnezeu din cauza poporului Său a fost gelozia Sa, dar nu ti
pul de gelozie manifestată de oameni. Gelozia umană apare deseori din cauza
nesiguranţei, a fricii sau a resentimentului şi este exprimată prin suspiciune
sau necredincioşie. Dumnezeu nu are nevoie de nimeni care să-I scoată în
evidenţă Persoana sau importanţa. El este singurul Dumnezeu adevărat; El a
făcut toate lucrurile; El este Domnul cerului şi al pământului; Lui i se cuvine ;i
închinarea deplină a tuturor supuşilor Săi:
Eu sunt Domnul, şi nu este altul. Eu întocmesc lumina, şi fac în

tunericul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate
aceste lucruri...
Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! ...
Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu

drept şi mântuitor, alt Dumnezeu în afară de Mine nu este. Intoarceţi-vă
la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului!
Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul"...
V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mân-

tuiesc. Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă
veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?
(Isaia 45:6-7, 9, 21-22; 46:4-5)
Ţefania este cartea care descrie cel mai bine gelozia lui Dumnezeu şi pre
tenţia Lui ca oamenii să-I fie pe deplin fideli. Gelozia aceasta este manifestată
într-o judecată dreaptă. Dar în timp ce Dumnezeu face judecată, El îşi arată
şi dragostea extraordinară faţă de poporul Lui ales şi face tot ce-I stă în putere
ca să-Şi câştige un loc exclusiv în inimile lor.
: Autor
întrucât Ţefania este singurul profet a cărui linie genealogică acoperă
mai multe generaţii, acest lucru trebuie să aibă o semnificaţie deosebită. Din
această cauză numele de Izkia (1:1 apărut în traducerea engleză A.V. n. tr.)
este de fapt Ezechia,1 împăratul evlavios al lui Iuda (715-686 î. Cr.). Ţefania
este, aşadar, singurul profet din Vechiul Testament de provenienţă regală, un
descendent direct al împăratului Ezechia, care a fost stră-străbunicul lui. Aşa
stând lucrurile, el ar fi avut acces uşor la curtea regală şi astfel la informaţii
exacte despre corupţia conducătorilor ţării şi ai templului din Iuda.
Ţefania înseamnă „ascuns sau protejat de Iehova”, şi profetul s-a gândit,
probabil, chiar la numele lui când a scris:
Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui!
Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei
: Domnului (2:3).
Context istoric
Conform cuvintelor de început (1:1), Ţefania şi-a exercitat lucrarea în tim
pul domniei evlaviosului împărat Iosia (640-609 î.Cr.). Având în vedere fap
tul că distrugerea lui Ninive (prezisă în 2:13) a avut loc în 612 î.Cr., Ţefania
trebuie să fi profeţit cândva între anii 640 şi 612 î.Cr. Judecata iminentă a lui
Dumnezeu pe care a descris-o profetul a avut loc atunci când Iuda a fost in
vadată de babilonieni (605 î.Cr.).
1 Precum şi în versiunile RAV şi NIV.

Ţefania 743
Robia asiriană Robia babiloniană . împărăţia mezilor

Sfârşitul ! i i
împărăţiei Ezechiel ■*>
Decretul
de nord a lui Cir
Israelului 538
Daniel
Naum
J
Proroci leremia -►
fiagai
Maleahi
I Zaharia I I
losia 640-609
împărăţiei
de suda lui
loiachim 609-598
loiachin 598-597
Zorobabel
538
Ezra 4
58
Neemia
444 1
luda Zedechia 597-586 ■)
luda, profeţii şi împăraţii lui înaintea, în timpul şi în urma exilului
împărăţia de nord a Israelului (cele zece seminţii) fusese invadată un secol

mai devreme, iar locuitorii ei au fost luaţi în captivitate în Asiria (723 î.Cr.).
Naţiunea mică a lui Iuda (cele două triburi ale Israelului, Iuda şi Beniamin) a
continuat să aibă capitala la Ierusalim, însă zilele îi erau numărate. Dar con
tinuarea răzvrătirii împotriva Domnului, alături de idolatria şi imoralitatea
i josnică a lui Iuda, urma să ducă la cucerirea ei şi înrobirea ulterioară în ţara
Babilonului.
Născut în timpul domniei lui Manase cel nelegiuit, Ţefania trebuie să fi
fost foarte conştient de corupţia în care a alunecat Iuda atât de uşor şi atât de
des. In vremea când îşi începe el slujirea, pe tronul lui Iuda se urcă un nou îm
părat. Opinia general acceptată este că Ţefania şi-a exercitat slujirea în primii
ani ai domniei împăratului losia, înainte ca acel împărat evlavios să înceapă o
reformă religioasă în Iuda (2 împăraţi 23:2, 8-627 î.Cr.). Aceasta ar însemna
că Ţefania era un contemporan al lui Naum şi al lui leremia. Este posibil ca I
i profeţii Ţefania şi leremia să-l fi influenţat pe împăratul losia în reforma re "
ligioasă a naţiunii.
losia a devenit împărat al lui Iuda la vârsta de 8 ani; la 16 ani, el s-a întors
la Dumnezeu, iar la 20 el a început prima reformă religioasă (628 Î.Cr.). El a
nimicit nenumăraţi idoli, a ars oasele preoţilor falşi pe altarele lor, iar apoi a
distrus acele altare (2 Cronici 34:3-7). Descoperirea cărţii Legii în templu (2
împăraţi 22:8) a avut un efect atât de profund asupra împăratului încât acesta
a început o a doua reformă.
Domnia împăratului Iosia şi slujirea unor profeţi însemnaţi precum
1 Ţefania, Ieremia şi Habacuc în acei ultimi ani ai naţiunii lui Iuda demonstrea
; ză mila lui Dumnezeu arătată prin faptul că a avertizat de multe ori poporul
cu privire la situaţia lui critică şi i-a acordat numeroase oportunităţi de a se
întoarce la El. Ţefania, Ieremia şi Habacuc au fost numiţi „profeţii din ceasul I!
! al unsprezecelea al lui Iuda”.2 însă pocăinţa poporului în timpul domniei lui
!
Iosia nu a durat mult; la scurt timp, naţiunea s-a cufundat din nou în idolatrie
şi imoralitate.
s
Structură
La fel ca în cazul cărţilor Isaia şi Ezechiel, cartea Ţefania urmează un
model care urmăreşte trei lucruri de bază. Ea începe cu profeţiile legate de
contextul istoric imediat al lui Iuda, care sunt urmate de profeţii de judecată
împotriva naţiunilor străine, şi se încheie cu profeţii de restaurare viitoare şi
binecuvântare pentru Israel.
Cartea impune o lectură solemnă. In conţinutul ei se regăsesc nenumărate
expresii clare privind dreapta mânie a lui Dumnezeu:
'
Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească, în ziua mâ
niei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va
nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.
(1:18)
Căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi

vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată ţara va fi
mistuită de focul geloziei Mele.
(3:8)
Condamnările aspre şi ameninţările dure vin unele după altele până în ul
tima parte, unde tonul drastic se schimbă, textul încheindu-se cu unul dintre
cele mai frumoase cântece de dragoste din Vechiul Testament.
2 Wilkinson and Boa, Ta/k thru the Qld Testament, p. 279.

III Mi ____V_______
Ţefania 745
Partea I: Ziua Domnului este aproape (1:1-2:3)

Israeliţii au falimentat încă o dată în supunerea faţă de obligaţiile legămân
tului. Ei nu au rămas fideli Dumnezeului celui viu. Răbdarea Lui şi îndurarea
Lui au ajuns la capăt. El îşi exprimă mânia faţă de idolatria din Iuda (1:2-7).
Expresia „ziua Domnului” apare de şapte ori în această primă secţiune.3
Ţefania cunoaşte, probabil, faptul că această temă a mai fost folosită şi de către
profetul Amos (cf. Amos 5:18-20; 8:3-13).4
Prima secţiune se încheie cu o chemare la pocăinţă (2:1-3). Mila lui
Dumnezeu este demonstrată în mod minunat chiar şi în timp ce El îşi dez
văluie judecata cea severă, iar apoi îndeamnă poporul să se întoarcă la El şi să
scape de mânia Lui.
Partea a ll-a: Profeţii împotriva naţiunilor

înconjurătoare (2:4-15)
Cu toate că Ţefania este un profet pentru Iuda, el adresează şi un me
saj pentru naţiunile profane sau păgâne dimprejur. Ei sunt condamnaţi de
Dumnezeu pentru păcatele lor şi nu au nicio scuză. Naţiunile non-israelite
trebuie de asemenea să răspundă în faţa lui Dumnezeu. Predecesorii săi, pro
feţii Ieremia şi Naum, au proclamat acelaşi mesaj:
Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu

şi un împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu
pot să sufere urgia lui.
(Ieremia 10:10)
Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător, Domnul Se răzbu

nă şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui şi ţine
mânie pe vrăjmaşii Lui. Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare
tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău.
(Naum 1:2-3)
Viitorul naţiunilor este în mâinile Domnului, care poate să orânduiască

aşa cum crede El de cuviinţă. Ţefania se adresează în primul rând Gâzei şi
ţării filistenilor (2:4-7); el declară judecata împotriva Moabului şi Amonului
din pricina ostilităţii lor faţă de Israel (2:8-11); Etiopia de asemenea se află
sub judecată (2:12); şi distrugerea lui Ninive este prezisă cu lux de amănunte
31:7, 8,14 (de două ori), 18; 2:2,3.
(2:13-15). Profeţia s-a împlinit atunci când Ninive a fost distrusă complet
aproximativ douăzeci de ani mai târziu, în anul 612 î.Cr., de către forţele unite
ale mezilor şi ale babilonienilor.5
Partea a lll-a: Judecată împotriva cetăţii

Ierusalimului (3:1-8)
Domnul este mânios în special din cauza situaţiei spirituale şi morale a
capitalei. Oamenii din Ierusalim stăruie în orbirea lor spirituală şi în răutatea
lor, în ciuda avertizărilor repetate date de Domnul prin profeţi. Cei care ar fi
trebuit să fie exemple ale neprihănirii sunt exemple ale păcatului-căpetenii,
judecători, profeţi şi preoţi (3:3-4).
Cu toate că poporul lui Iuda a fost martor la căderea împărăţiei de nord a
t
Israelului, el nu a învăţat acea lecţie din istorie.
Partea a IV-a: Judecata universală: păstrarea unei

rămăşiţe neprihănite (3:9-13)
Profetul Ţefania prezice că va avea loc o judecată universală, când numai
un număr mic de oameni vor fi mântuiţi. Vor fi „rămăşiţele lui Israel” care „nu
vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni, şi nici în gura lor nu se
va mai găsi o limbă înşelătoare” (3:13).
Partea a V-a: Restaurarea şi slava lui Israel (3:14-20)

După cum Domnul este „în mijlocul” judecăţii (3:5), tot aşa El este „în
mijlocul” restaurării (3:15, 17). „Când seacă paharul mâniei, în el se varsă
dragoste.”6 Ţefania se bucură de perspectiva venirii împărăţiei lui Dumnezeu.
i
El prezintă o remarcabilă imagine a Domnului, ca Unul care cu multă blân
deţe şi dragoste îşi va găsi plăcerea în poporul Său:
Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate

ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi
nu va mai putea de veselie pentru tine.
(3:17)
Poporul lui Dumnezeu va fi restaurat, iar numele lor va ajunge să
fie cunoscut de întregul pământ.
(3:20)
5 Vezi capitolul despre Naum, pentru detalii suplimentare despre Ninive, capitala Asiriei.
Ţefania 747
1. Ziua Domnului
în doar trei capitole se fac douăzeci de referiri la „ziua” Domnului. Profeţia
făcută de Ţefania în privinţa zilei Domnului, când El va vizita ţara cu ju
decată (ex. 1:14-16), şi-a găsit împlinire parţială în invaziile Iudei de către
Nebucadneţar şi armata babiloniană, şi în exilul care a urmat (605 î.Cr., 597
î.Cr. şi 586 î.Cr.), dar împlinirea deplină va avea loc în viitor.
Scriitorii Noului Testament fac referire la ziua Domnului în două moduri.
Pe de o parte, expresia „ziua Domnului” are legătură cu prima venire a lui
Mesia, Domnul Isus Cristos (Faptele Apostolilor 2:20, citând Ioel 2:31; cf.
Maleahi 4:5).
Pe de altă parte, apostolul Petru foloseşte această expresie când scrie des
pre a doua venire a Domnului Isus Cristos: „Ziua Domnului însă va veni ca
un hoţ. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi
de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toa
te aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o
II
:
purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, !-
ir
în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura fo
cului? Dar noi, după făgăduinţă Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou,
în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:10-13). li
Pavel de asemenea vorbeşte despre ziua Domnului cu referire la întoar
cerea lui Cristos. Adresându-se tesalonicenilor, el scrie: „Pentru că voi înşivă
ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea” (1 Tesaloniceni
5:2; cf. Matei 24:43-44; 1 Corinteni 5:5; 2 Corinteni 1:14).
Pentru Ţefania, ziua Domnului este o îmbinare complexă a unor eveni
mente importante (3:8-13). Este imposibil să precizăm, din punct de vedere
dogmatic, care profeţii fac referire, în primul rând, la invazia de către Babilon ii
şi la exilul ulterior; în al doilea rând, la întoarcerea robilor sub conducerea lui
Zorobabel şi Ezra; în al treilea rând, la venirea lui Mesia în misiunea Sa de
Mântuitor; iar în al patrulea rând, la întoarcerea lui Mesia în glorie şi jude
!■;
cată. Aceeaşi complexitate este evidentă 500 de ani mai târziu, în învăţătura
Domnului Isus. Vorbind despre evenimentele importante din viitor, el men i
ţionează alternativ invazia Ierusalimului de către romani, confruntările in-
ternaţionale, predicarea mondială a Evangheliei şi venirea Sa „cu putere şi cu
mare slavă” (Matei 24:1-25:46).
Chiar dacă multe dintre profeţiile legate de ziua Domnului au fost împli
nite, mai rămâne încă să se împlinească marea Zi a Domnului. Pregătindu-ne
pentru acea zi Domnul Isus ne avertizează cu seriozitate în momentul când £
i
pune întrebarea: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pă
mânt?” (Luca 18:8). Apostolul Petru întreabă: „Ce fel de oameni ar trebui să
fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei
lui Dumnezeu ...?” (2 Petru 3:11-12). Scriitorul Epistolei către Evrei îi îndeam
nă pe creştini să-L aştepte cu nerăbdare (Evrei 9:28). Pavel rezumă impor
tanţa trăirii în credincioşie şi ascultare în următoarele cuvinte: „Căci harul lui
Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă
s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum
cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea
slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Cristos” (Tit 2:11-13).
2. îmbrăcămintea potrivită
Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este
aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii. în ziua jert
fei Domnului voi pedepsi pe voievozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei
ce poartă haine străine.
(1:7-8)
Jertfa este aici naţiunea lui Iuda; oaspeţii invitaţi sunt babilonienii care vin
ca preoţi pentru a tăia şi a ucide pe israeliţi, iar păsările şi animalele se vor
hrăni din cadavrele lor (cf. Ezechiel 39:17-20).
Acelaşi tip de limbaj este folosit în Apocalipsa pentru a descrie judecata
finală adusă de Dumnezeu: „Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare
în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor, care zburau prin
mijlocul cerului: «Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca
să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea
cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi
mari!»” (Apocalipsa 19:7-8). în acelaşi capitol, aceasta apare ca fiind nunta
Mielului (Apocalipsa 19:6-9).
Este posibil ca atunci când a spus pilda nunţii, Domnul Isus să Se fi gândit
la cuvintele din Ţefania 1:7-8 (Matei 22:1-14). împăratul pregătise nunta şi îşi
invitase oaspeţii la acest eveniment. Un om a fost alungat însă de la ceremonie
pentru că nu avea „haina de nuntă” (Matei 22:11); cu alte cuvinte, „purta haine
i străine” (1:8).
în cartea Isaia, îmbrăcămintea potrivită se referă la „hainele mântuirii” şi
la „mantaua izbăvirii” pe care o poartă fiecare copil al lui Dumnezeu:
Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dum

nezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu
!
)
Ţefania 749
mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească,

şi ca o mireasă, împodobită cu sculele ei.
(Isaia 61:10)
Tatăl îşi îmbracă fiul risipitor în „haina cea mai bună” (Luca 15:22). „Haina
străină” despre care vorbeşte Ţefania 1:8 este un simbol al „tuturor faptelor
noastre bune”, care sunt „haine mânjite” (Isaia 64:6) în faţa unui Dumnezeu
sfânt şi total nepotrivite în prezenţa Sa plină de glorie. Răscumpărătorul a po
runcit ca hainele cele mânjite să fie luate de la fiecare copil al lui Dumnezeu
şi a spus: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea, şi te îmbrac cu haine de
sărbătoare!” (Zaharia 3:4; Apocalipsa 19:7-9).
3. Sfârşitul ruşinii
în ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roşeşti de toate faptele tale
prin care ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul
tău pe cei trufaşi, şi nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel Sfânt.
i;
(3:11)
Aceste cuvinte nu se pot referi la cei care au fost aduşi înapoi din Babilon
pentru că printre cei care se întorceau din exil se aflau oameni făţarnici şi
neconvertiţi. Anunţul profetic, după cum explică Keil, „se referă la o vreme a
perfecţiunii, care a început cu venirea lui Cristos şi va fi complet realizată la
întoarcerea Lui pentru judecată”.7
Domnul Isus Cristos „S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat”
(1 Ioan 3:5). Astfel are loc mântuirea completă. Caracterul Fiului întrupat al !
lui Dumnezeu şi întreaga Sa lucrare au îndepărtat păcatul. Crucea înlătură ;
atât vina, cât şi puterea păcatului, întrucât „dreptatea este atribuită şi aplicată
în acelaşi timp.”8 Locuirea Duhului Sfânt îşi exercită influenţa asupra copi
ilor lui Dumnezeu, convingându-i „de păcat, de neprihănire şi de judecată” I
=
(Ioan 16:8) şi, în acelaşi timp, aducând roadă care îl onorează pe Dumnezeu
(Galateni 5:22-23).
Ţefania prezintă astfel caracterul celor păstraţi:
Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spu
ne minciuni, şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare ...
(3:13)

8 George G. Findlay, Fellowship in the Life Eternul: an exposition of ht e Epistles of StJohn
(Minneapolis, Minnesota: James and Klock), p. 259.
Noul Legământ revelează o paralelă minunată: „Şi acum, copilaşilor, ră

mâneţi în El, pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la
venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de EL Dacă ştiţi că El este
neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El” (1
Ioan 2:28-29).
4. Rămăşiţa Domnului
j i
Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în

Numele Domnului.
Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spune
minciuni, şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare.
(3:12-13)
în timp ce naţiunea se află sub judecata aspră a lui Dumnezeu, un număr
mic, „rămăşiţa lui Israel”, este păstrat în credinţă prin harul plin de putere a lui
Dumnezeu. în fiecare generaţie, Domnul păstrează pentru Sine „o rămăşiţă
datorită unei alegeri, prin har” (Romani 11:5). Chiar şi în zilele negre ale lui
Ilie petrecute în împărăţia de nord, când acesta se credea singur, Domnul i-a
arătat că se înşela, întrucât Dumnezeu păstrase 7.000 de suflete credincioase
în Israel (1 împăraţi 19:18). Păstrarea aleşilor lui Dumnezeu este un adevăr
preţios care aduce mare mângâiere poporului lui Dumnezeu (1 Petru 1:5).
Aplicaţie
1. Cântarea Domnului
Domnul i-a spus lui Iov că atunci când El a „întemeiat pământul... stelele
I dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi... toţi fiii lui Dumnezeu scoteau
strigăte de veselie” (Iov 38:4, 7), dar nu se menţionează nimic despre faptul ca
Domnul însuşi cânta.
Când Biserica lui Isus Cristos, care este adevăratul Israel al lui Dumnezeu
alcătuit din credincioşi evrei şi credincioşi dintre Neamuri, este completă şi
glorificată, Dumnezeu însuşi va cânta:
Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate

( ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui,
şi nu va mai putea de veselie pentru tine.
(3:17) (n.tr. în limba engleză, ultima parte a versetului spune „El Se
va bucura pentru tine cântând.”)
Ţefania 751
Cuvintele „Se va bucura de tine cu mare bucurie” vorbesc despre bucuria

interioară din inima lui Dumnezeu, pe când sintagma „nu va mai putea de
veselie pentru tine” (n.tr., „El Se va bucura pentru tine cântând”) exprimă o
manifestare exterioară: „... cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se va bu-
cura Dumnezeul tău de tine” (Isaia 62:5).
Dumnezeu îşi iubeşte mult poporul; care are acelaşi înţeles cu a spune că
Domnul Isus Cristos îşi „hrăneşte... îngrijeşte” Biserica (Efeseni 5:29).
2. Prezenţa Domnului
Prinţii, judecătorii, profeţii şi preoţii Ierusalimului au falimentat (3:3-4); în
consecinţă Domnul este „în mijlocul ei” (3:5) pentru a remedia o situaţie rea.
Când „Domnul... este în mijlocul ei”, El ia locul acestor conducători şi înde
plineşte slujirea fiecăruia pe rând. Domnul vine, în primul rând, ca Judecător,
convingând de păcat şi aducând dreptatea Sa la lumină (3:5-7; cf. Ioan 16:8-11);
în al doilea rând, ca Profet, învăţându-i să cheme Numele Lui cu buzele curate
(3:9; cf. Ioel 2:32; Faptele Apostolilor 2:21; Romani 10:13-17), smerindu-Şi
poporul în prezenţa Sa (3:12); în al treilea rând, El vine ca împărat, domnind
în putere şi slavă suverană „în mijlocul vostru” (3:15); şi, în al patrulea rând,
ca Preot, adunându-Şi poporul, îndepărtând toate obstacolele şi aducându-1
;■!
într-o relaţie cât mai apropiată cu Sine (3:17-20).9

Va veni ziua când Dumnezeu va crea „un cer nou şi un pământ nou” şi o
voce puternică va striga: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu
ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul
lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va
mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”
(Apocalipsa 21:3-4).
3. 0 gelozie neprihănită
Aşa cum gelozia lui Dumnezeu este sfântă şi pură, la fel trebuie să fie şi
gelozia celor credincioşi. Există două feluri de gelozie: „una care izvorăşte din
dragostea noastră de sine care este rea şi pervertită, şi alta pe care o îndurăm
în Numele lui Dumnezeu ... Mulţi sunt cuprinşi de o gelozie din cauza lor şi
nu din a lui Dumnezeu, dar singura gelozie bună şi evlavioasă este cea care
are în vedere binele lui Dumnezeu, având grijă ca El să nu fie privat de cin
stea care I se cuvine.”10 Când gelozia lui Dumnezeu este înţeleasă ca o cerinţă
10 John Calvin, The Second Epistle of Paul the Apostle to the Corinthians (Edinburgh: St
Andrew Press, 1964), pp. 139-140.
M
de a-I fi credincios numai Lui, cei ce sunt ai Lui împărtăşesc acea gelozie
prin faptul că se preocupă să fie plini de pasiune pentru cinstea şi gloria Lui.
Apostolul Pavel are acest duh când scrie creştinilor din Corint: „Căci sunt ge
los de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un
bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată. Dar mă
tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile
voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Cristos”
(2 Corinteni 11:2-3). El este preocupat ca ei să-şi menţină loialitatea exclusiv
pentru Cristos.
Poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie copleşit de dorinţa de preocupa-
rea pentru Numele, cinstea şi gloria singurului Dumnezeu adevărat, Tatăl
Domnului Isus Cristos - şi Tatăl nostru, datorită harului Său!
Concluzie
Judecata şi mila, mânia şi harul sunt temele dominante ale acestei cărţi.
Judecata are legătură în primul rând cu ziua Domnului, în timp ce harul este
legat de o rămăşiţă şi de restaurare. „Mânia şi mila, severitatea şi bunătatea
nu pot fi separate în caracterul lui Dumnezeu.”11 „Uită-te, deci, la bunătatea
şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de
tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri vei fi tăiat şi
tu” (Romani 11:22).
Cartea Ţefania se încheie cu şase afirmaţii de tipul „voi”, care arată ceea ce
va face Domnul pentru poporul Lui:
„Voi strânge pe cei întristaţi, care sunt departe de adunarea sfântă,

pe cei ieşiţi din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara. Iată, în vre
mea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei
şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voiface o pricină de
laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum. In vremea ace
ea, vă voi aduce înapoi\ în vremea aceea, vă voi strânge; căci vă voiface o
pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului, când voi
aduce înapoi pe prinşii voştri de război sub ochii voştri”, zice Domnul
I (3:18-20, sublinierea îmi aparţine)
Cele zece seminţii ale împărăţiei de nord a Israelului fuseseră de mult luate
în captivitate în Asiria. Curând, cele două seminţii ale împărăţiei de sud vor
avea aceeaşi soartă în mâinile babilonienilor. în timp ce judecata lui Dumnezeu
este declarată împotriva unei naţiuni îndărătnice şi răzvrătite, Domnul
11 Wilkinson şi Kenneth Boa, Talk Tbru the Old Testament\ p. 279.
i
Ţefania 753
încurajează pe cei credincioşi spunându-le că vor fi restauraţi. Domnul îi va

întoarce în ţara lor.
Dincolo de aceasta însă, se observă esenţa glorioasă a promisiunii făcute lui
Avraam (Geneza 12:3). Prin profetul Ţefania, se conturează perspectiva unei
vremi viitoare, când naţiunile se vor închina Domnului. Odată cu declararea
judecăţii care cuprinde întregul pământ, este profeţită şi întoarcerea naţiunilor
păgâne la Dumnezeul cel viu:
Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele

Domnului, ca să-I slujească într-un gând.
(3:9)
Prin Israel, şi în special prin Fiul cel mai mare al Israelului, naţiuni
-1
le vor fi adunate într-un singur popor. Promisiunea unui nou Israel format
atât din evrei, cât şi din Neamuri (Galateni 3:8-9, 14, 26-29) este în curs de
împlinire.
i
=
?
r-- ■
: b
'r-'
-•••W " i■ ■ ;'.:r V.
. *.«
; ! ■
•\
Hagai
(„sărbătoarea mea")
Autor: Hagai
li
Idee centrală:
„Lucrarea pentru Dumnezeu"
i
i
Temă:
întâietatea lui Dumnezeu în viaţă şi slujire !
!
!
!,
„Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case i;
căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?"
Hagai 1:4 :s
!>
I
Cuprins
1. Primul mesaj (ziua întâi a lunii a şasea): Mustrare 1:1-11

i. Introducere 1:1
ii. Oamenii au case frumoase, dar templul este în ruine 1:2-4
iii. Domnul explică pricina foametei şi a secetei 1:5-11
2. Al doilea mesaj (ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea):

Reasigurare 1:12-15
„Eu sunt cu voi" zice Domnul 1:13
3. Al treilea mesaj (ziua a douăzeci şi una a lunii a şaptea):

Mângâiere şi speranţă 2:1-9
i. Oamenii mai vârstnici îşi aduc aminte de templul lui
Solomon 2:1-3
ii. întărit de prezenţa lui Dumnezeu 2:4-5
iii. Slava noului templu 2:6-9
4. Al patrulea mesaj (ziua a douăzeci şi patra a lunii a noua):

Curăţare şi binecuvântare 2:10-19
i. Necurăţia stârneşte mânia lui Dumnezeu 2:10-14
ii. Ascultarea are ca rezultat binecuvântarea din partea lui
Dumnezeu 2:15-19
5. Al cincilea mesaj (ziua a douăzeci şi patra a lunii a noua):

Siguranţă 2:20-23
l i. Siguranţă pentru Israel 2:20-22

ii. Zorobabel este ales de Dumnezeu pentru o binecuvântare
specială 2:23
Hagai
Exilul în Babilon luase sfârşit. Israeliţii erau încurajaţi să se întoarcă în ţara

lor. Dar entuziasmul cu care au privit la început activitatea de reconstruire a i
Templului din Ierusalim a scăzut. Piedicile şi descurajările au zădărnicit lu
crarea. După şaisprezece ani, poporul îşi pierduse interesul faţă de această în
datorire. Domnul l-a chemat pe Hagai în slujirea profetică pentru a-i stimula ?
şi a-i provoca să reia sarcina reconstruirii Templului. li
Hagai, împreună cu Zaharia şi Maleahi, s-a confruntat cu o situaţie dife
rită de cea a profeţilor dinainte de exilul babilonian: „Profeţii aceia au avut de
a face cu un popor a cărui religie se baza pe ceremonii şi clădiri... In contrast,
profeţii postexilici au slujit în faţa unui popor descurajat şi indiferent, care
avea impresia că nimic din ceea ce făcea el nu crea o diferenţă din punct de
vedere religios. Distrugerea Ierusalimului smerise un popor care altădată era
mândru de el şi l-a făcut să adopte punctul de vedere persan care susţinea că
religiile lumii trebuie înţelese ca avânt toate aceeaşi valoare.”1
•i
Autor
Hagai s-a născut, probabil, în Babilon în timpul exilului de 70 de ani.2
Numele Hagai înseamnă „sărbătoarea mea” şi probabil că i-a fost dat de pă
rinţii lui, ca semn al anticipării întoarcerii din exil. O altă posibilitate este ca
el să se fi născut în timpul uneia dintre sărbătorile evreieşti. Se poate ca Hagai
I
să fi călătorit înspre Iuda cu primii evrei care s-au întors sub conducerea lui
Zorobabel (1:1-538 î.Cr.). Hagai era coleg cu profetul Zaharia (Ezra 5:1; 6:14) ;
şi şi-a început lucrarea cu două luni mai devreme decât acesta din urmă (1:1;
cf. Zaharia 1:1). Profeţiile scrise ale lui Hagai au fost transmise într-o perioa
dă de doar trei luni şi 24 de zile, pe când cele ale lui Zaharia s-au întins pe o
durată de trei ani.
1 Nelsoris Complete Boook ofBtble Maps and Charts, p. 276.

2 Bazându-se pe referinţa din capitolul 2:3 unii consideră că Hagai s-a născut în Iuda şi
că înainte de a fi dus în exil a văzut templul în copilăria sa. în acest caz, profetul avea peste
şaptezeci de ani când a profeţit aceste mesaje din partea lui Dumnezeu.
Context istoric
Cea de-a treia şi ultima invazie a lui Iuda a avut loc în anul 586 î.Cr.
I
Cetatea Ierusalimului, cu Templul şi casele ei, a fost lăsată în ruine de către
forţele invadatoare ale lui Nebucadneţar. Poporul împărăţiei de sud a lui Iuda
a fost luat în exil în ţara Babilonului. Domnul a ridicat profeţi dintre exilaţi:
Daniel a slujit ca politician în curtea regală; Ezechiel a slujit poporului. în
timpul anilor îndelungaţi de robie, cei evlavioşi doreau cu ardoare să se întoar
că la Ierusalim (Psalmul 137).

Ţ
t
Sfârşitul
împărăţiei Ezechiel Decretul
de nord a lui Cir
i Israelului 538
j
Daniel —►
Naum
Prima A doua A treia
Ţefania
întoarcere întoarcere întoarcere
Habacuc
Proroci leremia ►
HaQai Maleahi
I Zaharia I
losia 640-609 .
I împăraţii loas 609
538 58 444
;
|
luda, profeţii şi împăraţii lui înaintea, în timpul şi în urma exilului
Când Babilonul a căzut în cele din urmă în mâinile mezilor şi perşilor,

împăratul Cir a dat decretul prin care-i încuraja pe evrei să se întoarcă în
Iuda pentru a reconstrui Templul Domnului la Ierusalim (538 î.Cr.; 2 Cronici
36:22-23; Ezra 1:2-4). Exilul babilonian se încheiase. Astfel, 50.000 de evrei i
s-au întors (Ezra 2:64-65; Neemia 7:66-67). Mii de evrei au ales să rămână
însă în Babilon. Profetul dăduse exilaţilor următorul sfat: „«Zidiţi case, şi
locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor! Luaţi-vă neveste, şi faceţi
fii şi fiice ...»” (leremia 29:5-6), şi se pare că mulţi s-au stabilit acolo şi au
prosperat. După mulţi ani, Babilonul a devenit „acasă”; într-adevăr, pentru
Hagai 759
generaţiile născute acolo, acesta era singurul loc pe care-1 puteau considera
ca fiind casa lor. Când au avut ocazia să se întoarcă în Iuda, evreii trebuiau
să se gândească la vieţile pe care şi le făuriseră acolo-prosperitatea de care se
bucurau în afaceri şi comerţ, prieteniile pe care şi le făcuseră, legăturile fami
liale care se dezvoltaseră şi starea săracă a ţării lui Iuda, înspre care erau în
curajaţi să meargă. Probabil că majoritatea celor care au parcurs drumul lung
înspre Ierusalim au fost motivaţi de o preocupare pentru onoarea şi gloria lui
Dumnezeu, sau poate că la baza acestei călătorii a stat entuziasmul unei noi :
î
oportunităţi şi al unui nou început.
Iniţial, cei care s-au întors în Ierusalim erau entuziasmaţi (Psalmul 126), i
dedicându-se activităţii de reconstruire a altarului şi de stabilire a temeliei
Templului (Ezra 3:1-3). La scurt timp însă, vecinii samariteni s-au dovedit a I;
fi o piedică şi au angajat „pe sfetnici ca să-i zădărnicească lucrarea” (Ezra 4:5).
Opoziţia s-a dovedit a fi eficientă pentru că reconstruirea templului a fost îm
piedicată timp de mai mulţi ani. In această perioadă, evreii şi-au mai pierdut
din entuziasm şi n-au mai fost atât de interesaţi de acest proiect. In momentul
când opoziţia samariteană a încetat, poporul era preocupat de propriile pro
bleme, interesat de construirea şi dotarea propriilor case. Templul era tot în
ruine (1:4).
Ţara a fost lovită de nenorociri şi suferinţe: era mare secetă şi pământul
nu dădea roade (1:6, 9-11). Profetul Hagai a fost trimis de Dumnezeu ca să :
le explice motivele care stăteau la baza acelor calamităţi şi să le comunice că I
Dumnezeu este nemulţumit de ei. Profeţii Hagai şi Zaharia au fost ridicaţi i
de Domnul pentru a îndemna şi a încuraja poporul să se întoarcă la proiectul
de reconstrucţie a templului (Ezra 5:1-2). Hagai este numit deseori „profetul
Templului”, şi slujirea lui profetică a început „In anul al doilea al împăratului
Dariu” (1:1-520 î.Cr.), împăratul Persiei, la 18 ani după întoarcerea din robie,
r
în doar trei săptămâni, construcţia a reînceput şi Domnul a transmis noi me
saje de încurajare şi speranţă.
I
i
Structură
Stilul acestui profet este „clar, simplu, concis şi pe tonul unui bun admi
nistrator”.3 Prin Hagai, Domnul îndeamnă; El cere să fie ascultat; El îşi implică
ascultătorii (1:4; 2:3,12-13). El foloseşte repetiţia pentru a sublinia mesajul pe
care doreşte să-l transmită: în doar două capitole, Hagai foloseşte expresia „..zice
Domnul” de 19 ori, „Domnul oştirilor” de 14 ori şi „uitaţi-vă ...” de 5 ori.
Cartea se constituie din cinci mesaje distincte din partea lui Dumnezeu,
transmise în ocazii diferite.
Partea I: Primul mesaj

(ziua întâi a lunii a şasea4): Mustrare (1:1-11)
Descurajat şi lipsit de entuziasm, poporul nu doreşte să reconstruiască
Templul. Ei încearcă să evite să-şi îndeplinească obligaţiile şi se scuză afir
mând că pur şi simplu nu este vremea potrivită pentru a construi (1:2). !
Casele lor sunt în bună stare, cu structuri solide, în timp ce Templul ră
mâne în ruine (1:4). Atenţia este îndreptată înspre calamităţile felurite care au
venit peste ţară, cum ar fi lipsa de recolte şi seceta îndelungată. Hagai explică
de ce au venit aceste necazuri de la Domnul: pentru că oamenii au neglijat
responsabilitatea construirii Templului.
Poporul este încurajat să lucreze pentru Domnul (1:8).
Partea a ll-a: Al doilea mesaj (ziua a douăzeci

şi patra a lunii a şasea): Reasigurare (1:12-15)
După doar trei săptămâni de la primul mesaj profetic al lui Hagai, popo
rul începe reconstrucţia Templului, deoarece se tem „de Domnul” (1:12). Dar
prezenţa Domnului nu trebuie experimentată în judecată şi pedeapsă; Hagai
transmite un al doilea mesaj în care este dată reasigurarea prezenţei încu
rajatoare a Domnului (1:13). Zorobabel, guvernatorul, conducătorul civil, şi
Iosua, marele preot, conducătorul religios, împreună cu „întreaga rămăşiţă a
poporului” sunt îndemnaţi de Domnul în duhul lor şi încep lucrarea (1:14).
Asemenea cortului întâlnirii de altădată, Templul „nu era doar locul unde
se oficia întregul sistem al darurilor şi jertfelor, cu preoţi şi ritualuri de închi
=
nare, ci era şi un simbol al identităţii spirituale a Israelului şi o amintire vizi
bilă a Persoanei, puterii şi prezenţei Domnului”.5
Partea a lll-a: Al treilea mesaj (ziua a douăzeci şi una a

lunii a şaptea): Mângâiere şi speranţă (2:1-9)
Fără îndoială, din rămăşiţa care s-a întors făceau parte şi unii evrei mai
vârstnici, ce se născuseră în Iuda şi văzuseră Templul mare al lui Solomon
(2:3) înainte ca acesta să fie distrus de Nebucadneţar, cu 70 de ani mai de
vreme. Descurajarea acestora consta în faptul că nu aveau resursele nece-
sare pentru a construi un Templu la fel de somptuos. Oare nu fuseseră ei
îndemnaţi să se aştepte ca finanţarea reconstruirii templului să se facă din
bogăţia naţiunii? (cf. Isaia 60). Cu toate acestea, clădirea care se reconstruia
4 A şasea lună din calendarul iudaic coincide cu luna august-septembrie.
Hagai 761
în vremea lor seamănă mai degrabă cu o colibă decât cu un Templu vrednic

de Domnul.
Conducătorii şi oamenii sunt îndemnaţi să lucreze cu sârguinţă pentru
Domnul: „Acum fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul
lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi
lucraţi! Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor” (2:4).
Dumnezeul legământului este cu.poporul Lui (2:5). Domnul dă poporului
Său o nouă asigurare: chiar dacă noul Templu nu va fi asemenea celui vechi în
privinţa mărimii, structurii sau a măreţiei, îl va întrece însă în glorie. Această :■
simplitate nu se datorează însă lipsei de resurse, deoarece Domnul le aduce

aminte: „Al Meu este argintul, şi al Meu este aurul” (2:8). Domnul face o pro .
misiune minunată că va trimite „comorile tuturor neamurilor” şi va „umplea
de slavă Casa aceasta”, având ca rezultat faptul că „Slava acestei Case din urmă :
va fi mai mare decât a celei dintâi” (2:7, 9). :
Partea a IV-a: Al patrulea mesaj (ziua a douăzeci şi pa

tra a lunii a noua): Curăţare şi binecuvântare (2:10-19)
La două luni după ultimul mesaj, profetul transmite un alt cuvânt din
partea Domnului. Prin întrebare şi răspuns, Hagai explică faptul că, aşa cum
un lucru curat se contaminează în urma contactului cu ceva necurat, tot aşa
„atitudinea dintâi a poporului împotriva Domnului şi a Casei Sale le-a alterat
propria lor lucrare, şi astfel binecuvântarea Domnului nu a fost dată.”6
Situaţia lor însă s-a schimbat. Necurăţia a fost înlăturată. Supunerea lor
faţă de porunca lui Dumnezeu şi întoarcerea lor la lucrarea de la Templu a
adus peste ei binecuvântarea Domnului. Câmpurile lor vor da din nou recoltă
(2:18-19).
Partea a V-a: Al cincilea mesaj (ziua a douăzeci şi patra

a lunii a noua): Siguranţă (2:20-23)
Ultimul mesaj înregistrat de Hagai este primit în aceeaşi zi cu cel anterior.
Conducătorul Zorobabel este asigurat de binecuvântarea Domnului: pute
rea celor păgâni va fi distrusă; Dumnezeu va arăta milă faţă de poporul Lui.
Zorobabel, un descendent al lui David, este instrumentul lui Dumnezeu, ales
ca verigă în lanţul de strămoşi ai lui Mesia cel promis. Prin însemnul „pe-
cetei”, i se arată cât de mare era preţuirea şi dragostea Domnului faţă de el.
Profeţiile legate de linia descendenţilor lui David continuă prin Zorobabel.

|
1. Templul plin de slavă ţ
„Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „încă puţină vreme, şi voi clătina
încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul; voi clătina toate neamurile;
comorile tuturor neamurilor vor veni, şi voi umplea de slavă Casa aceasta, zice
Domnul oştirilor ... Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei
î
- dintâi, zice Domnul oştirilor; şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oş
| tirilor” (2:6-7, 9).
Semnificaţia clătinării cerului şi a pământului este explicată de scriitorul
Epistolei către Evrei: „... al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a
făcut făgăduinţa aceasta: «Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi I
i
cerul». Cuvintele acestea «încă o dată» arată că schimbarea lucrurilor clătinate,
adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se cla
tină. Fiindcă am primit, deci, o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm -
mulţumitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi i
cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este «un foc mistuitor»” (Evrei 12:26-29).
Teologul puritan John Owen desprinde anumite concluzii pe baza acestor :
două pasaje ale cărţilor Hagai şi Evrei:
I ■ Că evenimentele la care se referă cei doi autori sunt aceleaşi;

■ Că aceste lucruri sunt spuse de profet special cu privire la prima (
venire a lui Cristos şi la propovăduirea Evangheliei Sale;
■ Că apostolul afirmă de fapt că credincioşii primesc acum ceea ce
era promis, „o împărăţie care nu se poate clătina” (v. 28)-cu alte
cuvinte, o împărăţie spirituală;
■ Că aceste cuvinte ale lui Hagai „sunt aplicabile primei veniri a lui !
Cristos; ele s-au împlinit întocmai într-un mod extraordinar, prin
anunţul naşterii Sale făcut de un înger din cer şi sărbătorit de o |
mulţime de oştiri cereşti; Duhul Sfânt S-a pogorât peste El sub
forma unui porumbel; şi Dumnezeu a făcut o mărturie specială j
pentru El din cer: „Acesta este Fiul Meu preaiubit”; S
j ■ „Această clătinare a pământului şi a cerurilor descrie relaţia din

tre Dumnezeu şi Biserica Sa şi schimbările pe care le va face în
cadrul ei.”7
Această promisiune potrivit căreia „... comorile tuturor neamurilor vor

I
! veni, şi voi umple de slavă Casa aceasta” este mesianică (cf. Maleahi 3:1).
7 Owen, Hebrew: the Epistle ofWaming, p. 265.
Hagai 763 <
Expresia „comorile tuturor neamurilor” nu se referă la nimeni altul decât la :

:
Mesia. „Pentru cititorul atent al acestei promisiuni trebuie să fie evident că I•!
binecuvântările pe care Domnul le promite aici sunt de natură spirituală.”8
La 500 de ani după Hagai, în timpul vieţii Sale pământeşti, Fiul întrupat
al lui Dumnezeu, Isus Cristos, a vizitat în mai multe rânduri acel templu
în Ierusalim. Gloria pe care a adus-o Cristos acestui al doilea templu a fost ii
mult mai mare decât gloria primului, pentru că El era „oglindirea slavei Lui
(Dumnezeu) şi întipărirea Fiinţei Lui” (Evrei 1:3). El este Templul spiritual,
veşnic (Ioan 2:19-21), care nu este făcut de mâini (Marcu 14:58), şi toţi cei !»
care cred în El vin la El şi, „ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă I
duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui
Dumnezeu, prin Isus Cristos” (1 Petru 2:5). Templul lui Solomon şi templul ii!
i
reconstruit al lui Zorobabel sunt simboluri ale lui Cristos şi ale Bisericii Sale !■
(1 Corinteni 3:16-17; 6:19-20).9

Templul din Ierusalim este locul unde Dumnezeu afirmă că „în locul aces
ta voi da pacea” (2:9). Isus Cristos este Silo, „împăciuitorul” sau „Făcătorul
de pace” (Geneza 49:10), „Prinţul păcii” (Isaia 9:6), „Căci El este pacea noas
tră” (Efeseni 2:14), „făcând pace, prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1:20). în
moartea Sa, Mântuitorul uneşte pe cei credincioşi dintre Neamuri cu evreii
credincioşi şi formează o glorioasă clădire spirituală. Toate acestea au fost
împlinite când Cel care este Templul adevărat şi care construieşte Templul
.
adevărat a murit pe un lemn în afara zidurilor cetăţii Ierusalimului.
Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusa în capul un

ghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta: şi este o minunăţie îna
intea ochilor noştri. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne
bucurăm şi să ne veselim în ea! i
(Psalmul 118:22-24)10
2. Linia mesianică
Zorobabel făcea paţte din seminţia lui Iuda, din casa lui David. El nu
a avut niciodată o împărăţie şi nici nu a purtat vreodată o coroană; totuşi,
Domnul l-a ales şi l-a făcut „ca pe o pecete” (2:23). Astfel, „Zorobabel devine
punctul central al liniei mesianice şi este ca o pecete ... făcând legătura dintre
i
cele două ramuri”.11 Două linii de descendenţi ai împăratul David se unesc în ;

9 Vezi capitolul despre 2 Cronici, secţiunea despre „Templul lui Solomon”.
10 Psalmul 118 a fost cântat probabil la prima Sărbătoare a Corturilor celebrată la
! Ierusalim după exilul babilonian, după ce altarul a fost ridicat pe locul sfânt (Ezra 3:4).
!
i
Zorobabel şi de la el pornesc două linii care duc la Maria şi Iosif, mama şi tatăl
vitreg ai Domnului Isus (Matei 1:12-13; Luca 3:27).12
Aplicaţie
1. în slujba Maiestăţii Sale
Robert Lee îl descrie pe Hagai ca fiind „un slujitor model pentru
Dumnezeu”:13
■ El nu-şi pierde vremea vorbind despre sine.

El îl măreşte pe Domnul.
■ El este mesagerul Domnului. întotdeauna El afirmă:
„Aşa zice Domnul...”
■ El nu doar mustră, ci şi încurajează; el nu doar critică, ci şi laudă.
■ El stimulează poporul prin vorbă şi exemplu.
■ El nu doar predică, ci este implicat şi în lucrarea practică
(Ezra 5:1-2).
Lucrarea pentru Domnul ar trebui să fie preocuparea majoră a creştinu

!
lui: „De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în
lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică”
în zilele lui Hagai, când poporul era concentrat asupra propriilor proble
me şi a neglijat lucrarea Domnului, oamenii nu au avut recolte şi au devenit
din ce în ce mai săraci (1:9-10). în schimb, când poporul s-a dedicat lucrării
Domnului li s-a promis purtare de grijă şi sprijin (2:19). Intr-un mod asemă
nător, Domnul Isus îi îndeamnă pe urmaşii Lui să nu fie îngrijoraţi de hrana,
r băutura sau îmbrăcămintea lor, ci mai degrabă să „Caute mai întâi împărăţia
:
I ! lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui”, având promisiunea că „toate aceste lu
cruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).
2. Construirea Templului
Construirea templului din Ierusalim în anul 520 î.Cr. are un corespondent
modern astăzi: zidirea Bisericii lui Isus Cristos. Fiul lui Dumnezeu a spus:
12 Pe Zorobabel în regăsim în ambele liste genealogice. Pentru o comparaţie între listele
genealogice ale lui Isus produse de Matei şi Luca, vezi Hendriksen, Suruey oftbe Bible, pp.
135-137.
13 Lee, The Outlines Bible, analiza nr. 38.
Hagai 765
„voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei
16:18). :
Domnul Isus îşi foloseşte poporul pentru a construi Biserica Sa, întrucât jj
a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi
ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu
sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:18-20).
£
Sarcina dată tuturor creştinilor este implicarea în construirea adevăratei
Biserici spirituale: prin rugăciune (Efeseni 6:18-20), prin mărturie (1 Petru i
3:15), prin viaţă (Filipeni 2:14-16; Matei 5:16), prin lucru (1 Corinteni 15:58)
şi prin sprijin financiar (Filipeni 4:15-19).
„Mesajul lui Hagai este plin de îndemnuri pentru noi astăzi. Dacă noi, ca !
!' Biserică, ne-am gândi mai mult la lucrarea Domnului de mântuire a sufletelor
ii
decât la confortul nostru personal, nu am mai întâmpina lipsuri de tot felul
pentru a continua lucrarea ei.”14
7
Concluzie
Hagai a fost unul dintre puţinii profeţi care au văzut rezultate imediate şi
concrete ale lucrării lor profetice. Poporul i-a primit critica şi, drept răspuns,
a trecut la acţiune începând lucrarea de reconstruire a Templului Domnului.
Templul a fost terminat în patru ani (1:1; Ezra 6:15).
*
Biserica lui Cristos are în permanenţă nevoie de provocare în domeniul
priorităţilor. Este greu să creăm un echilibru corect între afaceri şi slujbele pe
care le avem, părinţi şi copii, casele şi familiile noastre, biserica locală şi viaţa
spirituală. Dacă nu reuşim să acordăm prioritate închinării şi slujirii înaintea
i Domnului, vor apărea, inevitabil, probleme. Adesea, Domnul îşi trage bine
cuvântarea Sa din locul unde închinarea şi slujirea înaintea Lui sunt neglijate.
A susţine că stresul pe care îl aduce viaţa modernă este un motiv pentru eşecul
în închinare sau slujire demonstrează o lipsă de dragoste pentru Domnul.
„Nu vă înşelaţi: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă
omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera
din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din
Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită,
vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală»” (Galateni 6:7-9).

i «
.
'
. . :
7.
i
-
. i
■ .
: ?•
!
Jj
■ '
.
■ • • 1, i
•f.
■'!
ii
f
Ji
Zaharia
(„lehova îşi aduce aminte")
Autor: Zaharia
T
Ideee centrală:
„Dumnezeu îşi iubeşte poporul"
}
Temă: încurajare pentru cei descurajaţi

r
„lată, Eu izbăvesc pe poporul Meu ... ei vor fi poporul Meu,

şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate."
Zaharia 87-8
Cuprins
1. Un apel de întoarcere la Dumnezeu 1:1-6

i. Introducere 1:1
ii. Invitaţie şi răspuns 1:2-6
2. Vedenii în noapte 1:7-6:8

! i. Prima vedenie: cai printre mirţi 1:7-17
ii. A doua vedenie: patru coarne şi patru fierari 1:18-21
iii. A treia vedenie: un om cu o funie de măsurat 2:1-13
iv. A patra vedenie: losua, marele preot, înaintea îngerului
Domnului 3:1-10
v. A cincea vedenie: un sfeşnic şi doi măslini 4:1-14
vi. A şasea vedenie: sulul de carte zburător 5:1-4
vii. A şaptea vedenie: o femeie într-un coş 5:5-11
viii. A opta vedenie: patru care 6:1-8
n
3. Porunca de a-l încorona pe losua, marele preot 6:9-15
4. O întrebare privind respectarea posturilor adiţionale 7:1-8:23
i. Punerea întrebării 7:1-3
! ii. Primul răspuns: Domnul urăşte ipocrizia 7:4-7
iii. Al doilea răspuns: supunerea faţă de legile cu privire la
dreptatea socială 7:8-14
:i iv. Al treilea răspuns: restaurarea lui Israel şi binecuvântare
pentru rămăşiţă 8:1-17
v. Al patrulea răspuns: naţiunile îl vor căuta pe Dumnezeul lui
Israel 8:18-23
5. Viitorul puterilor lumii şi al împărăţiei lui Dumnezeu 9:1-14:21

i
i. Pedepsirea vrăşmaşilor lui Israel 9:1-8
ii. Venirea împăratului paşnic 9:9-10
iii. Domnul îşi va mântui poporul cu care a făcut legământ
9:11-17 ^
i. Domnul îşi va aduna turma cea aleasă 10:1-12
v. Păstorii buni şi cei nebuni şi turma suferindă 11:1-17
Zaharia 769
vi. Eliberarea viitoare a lui luda 12:1-9

vii. Jalea pentru Cel străpuns 12:10-14
viii. Idolatria va fi îndepărtată 13:1-7
ix. Suferinţa Păstorului Mântuitor 13:7-9
x.
Ziua Domnului 14:1-15
xi. Naţiunile se vor închina Domnului 14:16-21
!■
fi
—
Zaharia
Când poporul lui Dumnezeu ajunge să fie descurajat în slujirea lui faţă de
Domnul, entuziasmul său poate fi stimulat şi înteţit prin mai multe modali
tăţi. Modalitatea folosită în cele mai multe cazuri de conducătorii bisericilor
este cea de mustrare, interzicere şi îndemn. în schimb, Domnul aminteşte
deseori celor din poporul Său cât de mult îi iubeşte, pentru a le încălzi ini
mile şi a-i determina să I se dedice din nou Lui. Trezirea dragostei dintâi îi
stimulează să depună noi eforturi în lucrarea lui Dumnezeu. Zaharia este
Barnaba al Vechiului Testament-un adevărat „fiu al încurajării” (cf. Faptele
Zaharia a reînsufleţit zelul poporului lui Dumnezeu profeţind despre glo
ria care va veni. Profeţiile lui aveau legătură cu prima şi a doua venire a lui
i Mesia. Necazurile şi suferinţele sunt mai uşor de îndurat pentru poporul lui
Dumnezeu atunci când acesta ştie că îi stă înainte un viitor minunat (cf. 1
Tesaloniceni 4:13-18; 1 Petru 1:3-7; 4:12-13; 2 Corinteni 4:16-18; Apocalipsa
21:1-4).
Autor
Zaharia se intitulează pe sine „fiul lui Berechia, fiul lui Ido” (1:1), iar
Ezra istoricul îl numeşte „fiul lui Ido” (Ezra 5:1; 6:14), tatăl lui Zaharia fi
ind Berechia, şi bunicul său, Ido. Era o practică evreiască să numeşti pe ci
neva „fiul” oricăruia dintre strămoşii lui bărbaţi, nu doar al tatălui său, mai
ales dacă strămoşul era vestit. întrucât Ido, profetul şi preotul, era renumit
în comunitatea evreiască, Zaharia era cunoscut ca „fiul lui Ido”. îmbinarea
numelor celor trei bărbaţi sunt profetice pentru viaţa lui Zaharia: Berechia
înseamnă „Iehova binecuvântează”; Ido înseamnă „timpul potrivit” şi Zaharia
înseamnă „Iehova îşi aduce aminte”.1
Zaharia a fost atât preot, cât şi profet (Neemia 12:12, 16). El se născu
se, probabil, în Babilon şi, la fel ca Hagai, este posibil să fi făcut călătoria
lungă înspre Iuda împreună cu exilaţii care se întorceau sub conducerea lui
Zorobabel (538 î.Cr.). El era un coleg al lui Hagai (Ezra 5:1; 6:14), însă era,
1 In Vechiul Testament numele Zaharia este des întâlnit şi face referire la cel puţin do
uăzeci şi cinci de persoane.
/.anaria
probabil, mai tânăr decât acesta (2:4). Profeţiile scrise ale lui Zaharia au fost
transmise în timpul unei perioade de trei ani, pe când cele ale lui Hagai s-au
întins doar pe o perioadă de trei luni şi 24 de zile.
Context istoric
întrucât Zaharia şi-a început slujirea profetică la doar două luni după ce a
început Hagai să profeţească (1:1; cf. Hagai 1:1), contextul istoric este acelaşi
pentru ambii profeţi.2 Anul era 520 î.Cr.; 50.000 de evrei se întorseseră în
Ierusalim de 18 ani; temeliile Templului au fost ridicate în primii doi ani, dar
lucrarea a fost întreruptă din pricina amestecului samaritean, iar după aceea
activitatea de reconstrucţie a templului nu a fost reluată.
Domnul a trimis un mesaj prin profetul Hagai, poporul a răspuns, iar la
trei săptămâni după acel prim mesaj, lucrarea reconstruirii Templului a început
din nou (Hagai 1:1, 15-15). Cinci săptămâni mai târziu, Zaharia i se alătură
lui Hagai pentru a stimula poporul să facă lucrarea Domnului de reconstrucţie
a Templului (1:1). Zaharia este unul dintre cei mai mari profeţi. El era un mare
poet şi „un tovarăş potrivit” al „lui Hagai, omul simplu şi pragmatic”.3
Date privitoare la Zaharia şi Hagai

In funcţie de ziua, luna şi anul domniei împăratului Dariu al mezilor şi
perşilor
Data Conţinutul Trimiterea

Ziua Luna Anul
1 6 2 Templul trebuie să fie reconstruit Hagai 1:1-2
24 6 2 Lucrul la templu începe Hagai 1:14-15
Promisiunea unei mai mari slăvi pen
21 7 2 Hagai 2:1,9
tru acest templu
? 8 2 Un apel de întoarcere la Dumnezeu Zahria 1:1,3
Curăţare şi binecuvântare pentru
24 9 2 Hagai 2:10,17,19
Israel
Zorobabel, un instrument ales de
24 9 2 Hagai 2:20,23
Dumnezeu
24 11 2 Vedenii în noapte Zaharia 1:7-6:8
4 9 4 0 întrebare privitoare la post Zaharia 7:1-7
3 12 6 Terminarea templului Ezra 6:15
2 Vezi secţiunea despre cadrul istoric în capitolul despre Hagai.

Structură
Partea I: Un apel de întoarcere la Dumnezeu (1:1-6)
După ce se prezintă, Zaharia expune primul mesaj. In a opta lună a celui
de-al doilea an al domniei lui Dariu (aprox. 520 î.Cr.), Domnul transmite
un mesaj prin care îndeamnă poporul să se întoarcă la El. Lor li se cere să
nu urmeze comportamentul strămoşilor lor păcătoşi, care nu au luat seama
la avertizările profeţilor, şi astfel au suferit în urma judecăţii lui Dumnezeu.
Plin de dragoste, Domnul cere Israelului: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor:...
întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi,
zice Domnul oştirilor...” (Zaharia 1:3).
Partea ll-a: Vedenii în noapte (1:7-6:8)

Trei luni mai târziu, în a douăzeci şi patra zi din a unsprezecea lună, un
al doilea mesaj este comunicat lui Zaharia. El primeşte opt vedenii într-o
singură noapte. în prima, El vede pe îngerul Domnului ca un om pe un cal
roşu. îngerul coordonează lucrarea mesagerilor lui Dumnezeu şi călătoreşte
ii prin lume observând evenimentele care se petrec pe pământ. Se spune că tot
pământul „este în pace şi liniştit” (1:11), cu toate că Ierusalimul şi Iuda încă
suferă efectele judecăţii lui Dumnezeu. Va veni însă o vreme când nu va mai
i fi pace, naţiunile vor simţi mânia lui Dumnezeu, dar Ierusalimul va cunoaşte
binecuvântarea lui Dumnezeu şi Templul va fi reconstruit.
Cele patru coarne care apar în cea de-a doua vedenie reprezintă cele pa
tru imperii din vedeniea lui Daniel: Babilon, Medo-Persia, Grecia şi Roma4
(Daniel 7:1-8). în cea de-a treia vedenie, un om măsoară zidurile Ierusalimului
deoarece dimensiunea lor actuală nu este suficient de mare pentru a cuprinde !
;i numărul mare de oameni pe care Domnul îi va mântui. Marele preot Iosua
(care în acea perioadă slujea la Ierusalim) este văzut în a patra vedenie. El stă
înaintea îngerului Domnului. Satan stă lângă el ca să-l acuze pe Iosua, dar
acuzaţiile lui împotriva marelui preot sunt fără efect. Domnul porunceşte în
! lăturarea „hainelor murdare” ale lui Iosua, simbol al păcatului său, şi înlocui
rea lor cu „haine de sărbătoare” (3:4).
Sfeşnicul de aur şi cei doi măslini prezenţi în cea de-a cincea vedenie sim
bolizează Biserica (poporul lui Dumnezeu) şi sursa adevăratei ei puteri; pu
terea spirituală a harului lui Dumnezeu. în a şasea vedenie, profetul vede un
: sul de carte zburător care reprezintă judecăţile lui Dumnezeu. Cea de-a şaptea
vedenie prezintă „nelegiuirea” lui Israel, reprezentată printr-o femeie ţinu-
tă într-un coş cil un capac de plumb ferecat deasupra (5:7). în cea din urmă
Zaharia 773
dintre vedeniile pe care Zaharia le are pe timpul nopţii apar patru care cu cai
roşii, negrii, albi şi bălţaţi. Aceştia reprezintă „cele patru vânturi ale cerurilor”
(6:5) care merg prin lume ducând judecata lui Dumnezeu.
Partea a lll-a: Porunca de a-l încorona pe losua (6:9-15)

Mesagerii vin din Babilon aducând aur şi argint de la exilaţii evrei care mai
sunt în ţară, ca o contribuţie a lor pentru reconstruirea Templului. Zaharia I
este instruit să folosească darurile pentru a face o coroană deosebită, şi apoi să
se angajeze în actul simbolic de încoronare a marelui preot, losua. Niciunui
om nu i se permitea, conform Legii lui Dumnezeu, să ocupe în acelaşi timp
ambele poziţii de preot şi rege, dar Domnul continuă prin a explica că acest
act este o promisiune mesianică; Mesia va fi împărat şi Preot:
va purta podoabă împărătească, va şedea şi va stăpâni pe scaunul !

Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie.
(6:13)
Partea a IV-a: 0 întrebare privind respectarea

posturilor adiţionale (7:1-8:23)
Doi ani mai târziu, în a patra zi a celei de-a noua luni, evreii care locuiau în
ţara Babilonului pun o întrebare privitoare la respectarea posturilor. Stabilirea
datei acestui mesaj este importantă, întrucât indică faptul că lucrarea de re
construire a Templului a durat aproximativ doi ani şi era pe jumătate termina
tă. Structura de bază a Casei Domnului era terminată în acel moment şi acest
progres era înţeles de toţi ca semnificând faptul că putea determina o mani
festare a bunătăţii lui Dumnezeu fată de Israel. Din moment ce exilul trecuse,
respectarea posturilor suplimentare privitoare la distrugerea Ierusalimului şi
a templului nu se mai cerea ca fiind necesară în perioada când poporul era
întors din exil.
In timpul exilului, israeliţii erau obişnuiţi să respecte un post în lunile a pa
tra, a cincea, a şaptea şi a zecea (8:19). în a noua zi din a patra lună, ei posteau
pentru a-şi aduce aminte de cucerirea Ierusalimului de către Nebucadneţar
în al unsprezecelea an a lui Zedechia (Ieremia 39:2; 52:6-7). în a cincea lună,
în ziua a zecea, ei posteau pentru a-şi aminti de ziua în care Nebucadneţar şi
S
babilonienii au distrus Ierusalimul şi Templul (Ieremia 52:12-13). în a zecea
zi din a zecea lună, ei ţineau un post care le amintea de începutul asediu I
lui Ierusalimului de către Nebucadneţar în al nouălea an al lui Zedechia (2
împăraţi 25:1; Ieremia 39:1). în a şaptea lună, conform tradiţiei evreieşti, ei au
postit în a treia zi din cauza morţii conducătorului Ghedalia şi a evreilor care
I
rămăseseră în ţara lui Iuda (2 împăraţi 25:25-26; Ieremia 41:1-3). Din mo-
ment ce exilul se încheiase, exilaţii se întrebau dacăera necesar să ţină în con
tinuare posturile anuale5 legate de distrugerea Ierusalimului şi a Templului.
Răspunsul dat de Domnul indică limpede că Domnul găseşte plăcere mai
degrabă în ascultare decât în post. Fără implicarea inimii şi a minţii, respec
tarea unor ceremonii în exterior este lipsită de semnificaţie. Este subliniat
eşecul generaţiilor din trecut, şi oamenii sunt îndemnaţi să aibă grijă pentru
a nu cădea în aceleaşi capcane. Dacă oamenii vor răspunde şi-L vor cinsti pe
Dumnezeu prin comportamentul lor, Domnul promite restaurarea lui Israel
şi revărsarea binecuvântării Sale peste rămăşiţa credincioasă.
Partea a V-a: Viitorul puterilor lumii şi al împărăţiei lui

Dumnezeu (9:1-14:21)
Partea de încheiere a cărţii conţine două profeţii lungi (9:1-11:7 şi
12:2-14:21). Ambele secţiuni încep cu expresia: „Iată profeţia, Cuvântul
Domnului” (n.tr., în limba engleză este „Povara cuvântului Domnului”)
(9:1; 12:1), care face să sune ca o „profeţie sau proclamare ameninţătoare de
judecată”.6 Prima „povară profetică” este „despre ţara Hadrac”, în timp ce a
doua este „despre Israel”, iar de-a lungul celor şase capitole este exprimat con
trastul şi conflictul dintre lumea păgână şi Israel.
în prima parte, accentul cade pe distrugerea lumii păgâne, şi lui Israel i
se dă putere să-şi supună toţi vrăşmaşii. Triumful din urmă al Israelului va I
avea loc prin venirea împăratului smerit (9:9). Domnul va pedepsi pe păstorii
netrebnici şi îşi va aduna El însuşi turma cea aleasă (10:3). Sunt subliniate
caracteristicile diferite ale păstorilor buni şi ale celor răi (11:1-17).
Conţinutul celei de-a doua poveri subliniază curăţirea Israelului: conflic
tul cu naţiunile păgâne va fi folosit de Domnul pentru a-i diferenţia pe cei care
sunt cu adevărat oamenii lui Dumnezeu. Este făcută totodată o promisiune L
a unui „duh de îndurare şi de rugăciune” care va aduce adevărata pocăinţă”
(12:10-14), iar suferinţa Păstorului va duce la risipirea oilor Lui, dar Domnul
Se va asigura că o rămăşiţă curăţită şi pe deplin devotată va propăşi (13:7-9).
Sionul va fi eliberat şi va triumfa peste lumea păgână. Când Domnul îşi
va încheia lucrarea Lui de curăţire, El va fi împăratul lumii şi totul va fi dedi
cat slujirii Lui. Chiar şi instrumentele obişnuite vor fi sfinţite pentru slujirea
lui Dumnezeu (14:21). Diferenţa dintre sfânt şi lumesc va dispărea pentru
totdeauna.
5 Acestea nu erau posturi instituite de Dumnezeu.

Zaharia contribuie cu câteva dintre cele mai frumoase profeţii despre
Domnul Isus Cristos din întreaga Scriptură:
1. Mesia, Ziditorul Templului
Iată că un om, al cărui nume este Odrasla, va odrăsli din locul lui,
şi va zidi Templul Domnului. Da, El va zidi Templul Domnului, va
purta podoabă împărătească, va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui de
domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, şi o desăvârşită unire va
domni între ei amândoi.
(6:12-13)
întrucât promisiunea este făcută lui Zorobabel că el însuşi va fi cel care

va termina reconstrucţia Templului din Ierusalim (4:9), aceasta trebuie să se
refere la un alt templu. Dumnezeu promite că omul despre care se spune că
este Odrasla-şi anume, Mesia (cf. Isaia 4:2; Ieremia 23:5-6)-va construi, nu
un templu pentru Domnul, ci mai degrabă templul Domnului.
în plus, Mesia însuşi va fi slava noului templu şi va domni având două
atribuţii, de împărat şi Preot. O astfel de funcţie dublă, în care aceeaşi per
soană să aibă parte de ambele slujiri, ca împărat şi preot, era imposibilă în
termenii Vechiului Testament, întrucât preoţii descindeau din Levi şi îm
păraţii din Iuda. Astfel, Domnul pregătise o slujire preoţească mai presus de
cea a lui Aaron şi Levi-după rânduiala lui Melhisedec, împăratul şi preotul
(Geneza 14:18-20; Evrei 7:1-10).7 Mesia vine prin intermediul acestei rân
duieli preoţeşti (Psalmul 110:4). Cristos conduce noul Templu, Templul lui
Dumnezeu, ca împărat şi Preot. El este împărat peste trupul Lui, Biserica
(Efeseni 1:22-23), domnind, controlând-o şi păzind-o. El este Preot pentru
Biserica Sa, din moment ce a adus jertfa supremă pentru păcat (Evrei 10:10) şi
trăieşte veşnic ca să facă mijlocire pentru noi (Evrei 7:24-25).
Zaharia a profeţit că Mesia însuşi va construi Templul Domnului, Templul
mai măreţ. Acel Templu este pe cale să fie clădit. Este Templul spiritual a că
rui temelie este Cristos (1 Corinteni 3:11), piatra din capul unghiului, centrul
şi inima (Ioan 2:21). Credincioşii sunt pietre vii care vin la Cristos pentru a fî
zidiţi ca să fie „o casă duhovnicească” (1 Petru 2:5) şi cu El şi în El să formeze
adevăratul Templu (1 Corinteni 3:16; 6:19-20). Adevăratul Templu, Templul
spiritual, este Cristos şi Biserica Sa.
7 Vezi capitolul despre Geneza.
776 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat )
Odată cu sosirea Slujitorului lui Dumnezeu, Odrasla (3:8), se vorbeşte des

pre faptul că vina va fi îndepărtată (3:9)-o profeţie importantă despre lucrarea
lui Cristos la Calvar!
2. Mesia, Prinţul cel smerit
Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului!

Iată că împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi
călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.
(9:9)
întotdeauna evreii au înţeles acest pasaj ca aplicându-se la Mesia cel pro

mis, până când creştinii l-au folosit ca pe un argument în favoarea lui Isus
Cristos.8 Mesia împăratul este descris ca având mântuirea, fiind drept, sme
rit, sărac (călare pe un măgăruş), şi Unul a cărui împărăţie este caracterizată
de pace şi de o dimensiune universală (9:10). Domnul Isus a împlinit această
profeţie prin intrarea sa triumfătoare în Ierusalim (Matei 21:1-11).
3. Mesia cel străpuns

La scurt timp după moartea pe cruce a Domnului Isus Cristos, ostaşilor
li s-a dat ordin să zdrobească picioarele celor trei bărbaţi răstigniţi. Picioarele
celor doi criminali răstigniţi de o parte şi de alta a lui Mesia au fost zdrobite.
Mântuitorul nu a fost supus acestui act barbar, deoarece soldaţii erau convinşi
că el murise deja. Dar pentru a fi sigur de acest lucru, un soldat i-a înfipt o su
liţă în coastă. Prin aceasta s-a confirmat faptul că, într-adevăr, Cristos a murit.
Această ordine ciudată a evenimentelor a slujit din nou la împlinirea profeţiei.
Apostolul Ioan vede împlinirea celor două profeţii ale Vechiului Testament
(Ioan 19:36-37). Una privitoare la mielul pascal: „să nu zdrobiţi niciun os”
(Exodul 12:46). Cealaltă se referea la străpungerea lui Iehova: „Atunci voi
turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare
şi de rugăciune, şi iţi vor întoarceprivirile spre Minepe care L-au străpuns. îl vor
plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum
plânge cineva pe un întâi-născuf’ (12:10).
„întrucât Dumnezeu este aici Vorbitorul, acest pasaj a fost întotdeauna o
piatră de poticnire pentru evrei, căci cum era cu putinţă ca Dumnezeu să fie
străpuns? Singura explicaţie a acestui pasaj este ceea ce ei încă nu au admis, şi
8Thomas V. Moore, A Commentary on Zechariab (Edinburgh: Banner of Truth Trust,
1958), pp. 145-146.
«-UI IVJI IU
anume că L-au răstignit şi L-au omorât pe Prinţul păcii, care a fost Dumnezeu
întrupat. în momentul în care vor accepta acest lucru, ei vor vedea însemnăta
tea pasajului şi vor deplânge vina strămoşilor lor pentru că L-au crucificat pe
Fiul întrupat, precum şi vina lor pentru că L-au respins.”9
De asemenea, profeţia lui Zaharia vorbeşte despre o mare trezire spiritu
ală care va avea loc în poporul Israel (cf. Faptele Apostolilor 2:41; 4:4; 6:7).
Această trezire măreaţă va fi însoţită de multă pocăinţă şi rugăciune.
4. Mesia cel trădat

Au remarcat preoţii cei mai de seamă şi bătrânii din acele vremuri ale
răstignirii paralela dintre Zaharia 11:12-13 şi suma de 30 de arginţi care a
fost plătită lui Iuda şi cu care ulterior s-a cumpărat ţarina olarului? (Matei
27:1-10).
Eu le-am zis: „... Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu
Mi-o daţi!” ... Şi Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginţi. Dar
Domnul Mi-a zis: „... Aruncă olarului preţul acesta scump, cu care
M-au preţuit!” ... Şi am luat cei treizeci de arginţi, şi i-am aruncat în
casa Domnului, pentru olar.
(11:12-13)
Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat. Preoţii

cei mai de seamă au strâns arginţii, şi au zis: „Nu este îngăduit să-i pu
nem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.” Şi după ce s-au
sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului” ca loc pentru în
groparea străinilor.
(Matei 27:5-7)
Comparaţiile dintre cele două pasaje sunt uimitoare: în primul rând, lu
crarea Domnului Isus, asemenea celei a lui Zaharia, nu a fost preţuită; în al
doilea rând, suma de 30 de arginţi a fost nesemnificativă atât pentru salariul
de păstor, cât şi pentru trădarea Mântuitorului (expresia „preţul acesta scump”
este încărcată de ironie); în al treilea rând, în ambele cazuri argintul a fost
aruncat în Templu; şi, în al patrulea rând, în ambele cazuri cei 30 de arginţi
au ajuns ulterior în mâinile olarului.10
9Ibid„ p. 198.
10 Pentru posibilele explicaţii pentru care Matei îl citează pe Zaharia 11:12-13, dar atri
buie cuvintele acestea lui Ieremia (Matei 27:9-10), vezi Hendriksen, The Gospel ofMatthew,
pp. 947-948).
I
778 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat i-
5. Mesia, Păstorul cel lovit

La începutul capitolului 13 din cartea Zaharia, Domnul promisese că va
fi deschis un izvor la care poporul Israel va putea să-şi spele vina şi necurăţia I
morală (v. 1). Legătura dintre acest izvor pentru curăţire, străpungerea lui
Iehova (12:10) şi lovirea păstorului şi a tovarăşului său Iehova (13:7) devine
evidentă doar la suferinţa şi moartea Domnului Isus Cristos.
în noaptea premergătoare morţii Domnului, El s-a dus cu ucenicii Săi pe
Muntele Măslinilor şi în Grădina Ghetsimani. Pe drum, Domnul a profeţit
slăbiciunea şi eşecul lor, citându-1 pe Zaharia 13:7: „în noaptea aceasta, toţi
veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: „Voi bate Păstorul, şi
oile turmei vor fi risipite.” Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în
Galilea” (Matei 26:31-32).
Astfel, însemnătatea pasajului din Zaharia 13:7-9 este clarificată: în pri *
mul rând, Mesia va muri pentru păcatele poporului; în al doilea rând, felul 1
în care va muri va fi o pricină de poticnire pentru toţi ucenicii Lui („probabil
referindu-se la faptul că „devin necredincioşi” Stăpânului lor);11 şi în al treilea
rând, mântuirea rămăşiţei va fi înfăptuită prin greutăţi şi încercări.
Dumnezeu Tatăl este Cel care-L loveşte pe Păstor. „în întreaga cunoaşte
i re umană, nu s-a înregistrat nimic mai sublim ca această aparentă schismă în
i Dumnezeire. Păcatul era un rău atât de oribil, încât încărcarea cu vina pro
; dusă de acest rău a Mijlocitorului fără păcat trebuia pentru o scurtă vreme să i
producă o separare până şi în unitatea absolută din Dumnezeire. Această apa
i rentă separare este cea mai îngrozitoare ilustrare a puterii de respingere şi se I
i
parare pe care o are păcatul şi pe care ne-o poate oferi istoria universului.”12 i
I
i1 6. Mesia, haina dreptăţii i
în cea de-a patra vedenie a lui Zaharia (3:1-5), losua, marele preot este vă
zut stând înaintea îngerului Domnului. Este folosită o puternică simbolistică
pentru a demonstra faptul că a fost eliberat din iad („un tăciune scos din foc”,
v. 2); i s-au şters toate păcatele („Dezbrăcaţi-1 de hainele murdare de pe el!”, v.
:! 4) şi a fost îmbrăcat în dreptatea lui Cristos („Iată că îndepărtez de la tine nele l
giuirea, şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!”, v. 4).13 Temelia pe care se sprijină i
acest schimb minunat este indicată în continuare, când Domnul spune: „într-o
singură zi, voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia” (Daniel 3:9; cf. Daniel 9:24).
11 Hendriksen, The GospelofMatthewt p. 913. P
12 Moore, A Commentary ori Zechariah, pp. 211-212.
13 Compară secţiunea aceasta cu capitolul despre Ţefania, în care se vorbeşte despre „ha I
ina cea bună”.
Zaharia 779
i
Aplicaţie
1. Puterea lui Dumnezeu de a-Şi sprijini poporul

Domnul îşi iubeşte mult poporul: „Sunt plin de o mare gelozie pentru
Ierusalim şi pentru Sion” (1:14). „Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După
slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi
se atinge de lumina ochilor Lui” (2:8). „Am o mare râvnă pentru Sion şi sunt
stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el” (8:2).
în zelul şi dragostea Lui pentru poporul Său, Domnul asigură tot ceea ce
au ei nevoie pentru a împlini poruncile Lui. Aceasta este demonstrată de ve
denia cu sfeşnicul (4:2-3), care este un indiciu atât al responsabilităţii Bisericii,
cât şi al sursei puterii ei. Misiunea ei este de a purta lumina într-o lume întu ■
necată (cf. Matei 5:14-16). Sfeşnicul este din aur curat, semnificând curăţia,
valoarea şi faptul că nu poate fi distrus. Cele şapte candele cu şapte ţevi indică
modurile variate în care trebuie să strălucească lumina. Cei doi măslini asi
gură tot untdelemnul şi reprezintă sursa harului şi a puterii Bisericii: Duhul
Sfânt al lui Dumnezeu. El îşi reasigură în mod constant poporul: „Harul
Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciuni este făcută desăvârşită”
(2 Corinteni 12:9).
Vedenia transmite mesajul că Biserica îşi va îndeplini misiunea în lume,
nu prin putere omenească, ci prin puterea lui Dumnezeu. După cum spunea
împăratul Ezechia privitor la unul dintre vrăşmaşii săi, „Cu el este un braţ de
carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta
pentru noi” (2 Cronici 32:8). îngerul Domnului redă interpretarea vedeniei
cu sfeşnicul:
Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, şi sună astfel: „... t

ii
Lucrul acesta nu seva face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul
Meu”, zice Domnul oştirilor! „Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui !
Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai
însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor de: «îndurare,
îndurare cu ea!»”
(4:6-7)
î
Puterea lui Dumnezeu este îndeajuns de mare pentru a păstra Biserica.
Copiii lui Dumnezeu sunt „păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă,
pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi” (1 Petru 1:5).
Odată ce Dumnezeu a început o lucrare bună în viaţa unui om, există sigu
ranţa absolută că El „o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos” (Filipeni 1:6).
780 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat $
Nu există nicio putere pe pământ sau în iad care să poată împiedica scopurile
lui Dumnezeu în păstrarea fiecăruia dintre cei ce sunt ai Lui. Astfel, voi nu
trebuie „să vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci
temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă
(Matei 10:28).
Temeţi-vă de El, sfinţilor, şi atunci

î
Nu veţi avea nimic altceva de care să vă fie frică;
Faceţi din slujirea Lui plăcerea voastră
Dorinţele voastre vor fi în grija Lui.
(Nahum Tate/Nicholas Brady)
2. 0 mare trezire spirituală

Accentuând profeţiile din Mica 4:2 şi Isaia 2:3, Zaharia profeţeşte o mare
întoarcere la Dumnezeu printre Neamuri:
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor mai veni iarăşi popoare şi lo
cuitori dintr-un mare număr de cetăţi. Locuitorii unei cetăţi vor merge
la cealaltă, şi vor zice:«... Haide să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe
Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!...» Şi multe popoare şi multe
neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să
se roage Domnului.”
; Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „în zilele acelea, zece oameni din toa
te limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei, şi-i vor zice:
...«Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»”
(8:20-23)
Naţiunile au o dorinţă înflăcărată de a merge la Ierusalim. Ele îşi do

i! j resc aceasta cu ardoare pentru că vor să fie incluse în comunitatea Israelului.
! Promisiunea fâcută lui Avraam este împlinită: prin Sămânţa lui „... şi toate
: familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:3; cf. Galateni
3:26-29; Apocalipsa 7:9).
'
Credincioşii evrei cărora li se alătură credincioşii dintre Neamuri formea
ză adevăratul Israel prin care Iehova Se va face cunoscut ca Dumnezeul isto
riei şi al profeţiei mondiale-Israelul credincios al erei Noului Testament.14

Zaharia 781
Concluzie
Sarcina profetului Zaharia este de a încuraja poporul cu privire la res

ponsabilităţile date de Dumnezeu oamenilor de a-L iubi şi a-L asculta. Dacă
persistă în păcat, ei vor fi pedepsiţi ca în zilele de altădată, dar dacă se smeresc
înaintea Domnului, vor avea parte de un viitor plin de glorie. Naţiunile păgâ
ne vor fi supuse, Ierusalimul va prospera şi mari binecuvântări spirituale vor
veni prin Mesia.
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care
ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, !
în Cristos. In El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim
sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai 11
!
dinainte să fim înfiaţi prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale, spre la
uda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui” (Efeseni 1:3-6).
:i
t
i
■ ■. î..
.
=*
■l
(„Mesagerul Meu")
i
Autor: Maleahi
Idee centrală: „Domnul va veni"
\ . Temă:
Mesaje de dragoste, mustrare şi speranţă
„lată, voi trimite pe solul Meu ...

Şi deodată va intra în Templul Său I
Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului..."
Maleahi 3:1
i
i
S
Cuprins
I. Un mesaj de dragoste 1:1-5

i. Introducere 1:1
ii. Dragostea specială a Domnului pentru Israel 1:2-5
II. Un mesaj de mustrare 1:6-2:17
1. Păcatul preoţilor lui Israel 1:6-2:9

i. El nu L-au onorat pe Dumnezeu 1:6-7
ii. Ei au adus jertfe care aveau cusururi 1:8-14
iii. Ei nu au învăţat pe popor Legea lui Dumnezeu 2:1-9
2. Păcatul poporului lui Israel 2:10-17

i. Ei nu au ascultat de Dumnezeu, căsătorindu-se cu păgâni
2:10-12
ii. Ei L-au necinstit pe Dumnezeu divorţând de soţiile lor
I
2:13-17
III. Un mesaj de speranţă 3:1-4:6
1. Mesia care vine 3:1-6

i. Mesagerul Mesagerului 3:1
ii. Mesia îşi va curăţi poporul 3:2-6
2. Un apel de întoarcere la Dumnezeu 3:7-18

i. Ascultarea este secretul binecuvântării 3:7-15
\
ii. Cartea de aducere aminte pentru cei care se tem de
f Dumnezeu 3:16-18
3. Ziua cea mare a lui Dumnezeu 4:1-6

i. Binecuvântările aduse de Mesia 4:1-3
ii. Legea lui Moise şi venirea lui llie 4:4-6
i
i
Cartea care încheie Vechiul Testament are o solemnitate specifică. „Forţa
plină de severitate a mustrărilor ei, tandreţea plină de dor a rugăminţilor ei şi
aria largă a predicţiilor ei se unesc pentru a oferi un interes intrinsec al celui
mai profund caracter.”1 Acest interes este sporit în mod deosebit prin poziţia
ei-aparţinând de ultimele zile ale revelaţiei Vechiului Legământ şi în acelaşi
•; timp privind spre viitor şi spre începutul Noului Legământ. Schimbarea an
ticipată va fi dramatică.
Autor
Numele „Maleahi” înseamnă „mesagerul meu” sau „îngerul meu”. Pe baza
acestei semnificaţii, unii dintre comentatorii din vechime au ajuns la con
cluzia că Dumnezeu a comunicat această profeţie printr-un înger. Este însă
evident, după cum susţine Calvin, că „în acea vreme, Domnul nu trimitea
îngeri pentru a-Şi revela profeţiile, ci folosea lucrarea obişnuită a oamenilor”.2
E întocmai cum a afirmat şi apostolul Pavel: „Căci nicio profeţie n-a fost adu
să prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul
Sfânt” (2 Petru 1:21, sublinierea îmi aparţine).
f Unii presupun că Maleahi ar putea fi un alt nume al lui Ezra. Astfel, nu
mele „Ezra Maleahi”, sau „Ezra Mesagerul” ar fi precum „Ioan Botezătorul”,
unde slujba, sau titlul, a devenit în timp un nume propriu. Aceasta este doar
o supoziţie; Biblia nu ne dă astfel de informaţii. „Maleahi preferă să rămână
anonim pentru ca oamenii să se gândească, nu la el, ci la ceea ce are Dumnezeu
de spus.”3
i
Maleahi este mesagerul lui Dumnezeu, care îndeplineşte o funcţie preo
ţească. Un preot este „un sol al Domnului oştirilor” (2:7); Mesia este „Solul
legământului” (3:1); iar cel care vine chiar înaintea lui Cristos va fi „solul”
Solului (3:1).________
1Thomas V. Moore,A Commentary on Haggai and Malacii (Edinburgh: Banner ofTruth
Trust, 1960 [prima ediţie 1876]), p. 101.
2 John Calvin, Commentaries on the Twelve Minor Prophets: voi. 5, Zechariah and Malacii
(Edinburgh: Banner ofTruth Trust, 1986 [prima ediţie 1559]), p. 459.
3 John Benton, Losing Touch voiţi thcLiving God (Welwyn: Evangelical Press, 1985), p. 11.
Context istoric
în Scripturi nu se dau niciun fel de informaţii despre Maleahi, iar el însuşi
nu dezvăluie nici linia genealogică, nici locul de unde scrie şi nici nu se pre
zintă cu numele de „profet”. Spre deosebire de scrierile multor altor profeţi, el
nu localizează timpul profeţiilor sale în timpul domniei unui anumit împărat
(cf. Isaia 1:1; Zaharia 1:1). Cu toate acestea, există dovezi interne pe baza că
rora poate fi stabilită o dată aproximativă:
■ Templul fusese reclădit la Ierusalim şi se aduceau jertfe (1:7-8,

13-14; 3:8);
■ Cuvântul tradus prin „dregător” (1:8) este termenul tehnic persan
pehah, indicând probabil faptul că la Ierusalim guverna un dre
gător persan;
■ Similaritatea deosebită dintre problemele cu care s-au confruntat
Ezra şi Neemia şi cele cărora s-a adresat Maleahi: ca de exem
plu, preoţi corupţi (l:6-2:9; Neemia 13:7-9), căsătoria cu păgânii
(2:10-12; Ezra 9:1-2; Neemia 13:23-28) şi neglijarea zeciuielilor şi
a darurilor de mâncare (3:8-9; Neemia 13:10-11).
Neemia venise în Ierusalim în anul 444 î.Cr., dar este puţin probabil ca el
să fi fost dregătorul menţionat în capitolul 1:8, având în vedere că a fost folosit
termenul persan. Probabil că profeţiile lui Maleahi au fost rostite în timpul
absenţei de 12 ani a lui Neemia, el fiind în Susa cu împăratul Artaxerxe al
; Babilonului (Nemia 13:6). Aceasta ar stabili profeţiile lui Maleahi undeva
între anii 432 şi 420 î.Cr., aproape la un secol după ce şi-au început lucrarea
Hagai şi Zaharia (520 î.Cr.). Prin urmare, probabil că între Maleahi şi Neemia
! a existat o relaţie asemenea celei dintre Hagai şi Zaharia cu Zorobabel, sau
dintre Isaia cu Ezechia şi Ieremia cu Iosia, în istoria anterioară a Israelului.
înainte de robia babiloniană (586 î.Cr.) păcatele principale ale iudeilor erau
idolatria şi superstiţia. Mai apoi, din cauza influenţei culturii şi a modului de
gândire al babilonienilor, a apărut o schimbare în gândirea iudeilor, care pro
babil că a dus în cele din urmă la formalismul rigid al fariseilor şi scepticismul
batjocoritor al saducheilor. Perspectiva predominantă în perioada profeţiei lui
Maleahi era „spiritul unei neprihăniri de sine pline de mândrie şi religiozitate
care pretindea bunătatea lui Dumnezeu cu o aroganţă insolentă, deşi această
bunătate era călcată în picioare prin necredinţa şi neglijarea îndatoririlor care
reveneau poporului”.4
4 Moore, A Commentary on Haggai and Malachi, p. 104.

Maleahi 787
Robia asiriană Robia babiloniană w împărăţia mezilor

t
Sfârşitul t k
împărăţiei Ezechiel '• Decretul
de nord a lui Cir
Israelului 538
Daniel
Naum
Ţefanîa Prima A doua A treia
Proroci leremia -
Hagai
i I Zaharia I I Maleahi
losia 640-609
538 58 444
luda cu profeţii şi împăraţii săi înaintea, în timpul şi în urma exilului
Structură
Cartea Maleahi este concepută sub forma unui dialog între Dumnezeu
şi poporul Său. Dintre cele 55 de versete ale acestei cărţi, 48 sunt rostite de
Dumnezeu-cea mai mare proporţie dintre toţi profeţii.s In primele trei ca
pitole, expresia „voi ziceţi” apare de 12 ori în opoziţie cu „zice Domnul”.
Dumnezeu aude şi îşi aminteşte fiecare cuvânt rostit de poporul Său. Prin
Maleahi, Domnul răspunde modului lor greşit de a gândi şi condamnă com
portamentul lor păcătos.
„Maleahi ... îşi adresează mesajul de judecată unui popor plin de preoţi
corupţi, obiceiuri nelegiuite şi un fals sentiment al siguranţei în relaţia lor pri
vilegiată cu Dumnezeu. Folosind metoda întrebare-răspuns, Maleahi pătrun
de adânc în problemele lor de ipocrizie, necredincioşie, căsătorii nepermise,
T divorţ, închinare falsă şi aroganţă.”6
5 Wilkinson şi Boa, Talk Tbru the O/d Testament, p. 297.

6 Ibid., p. 295.
;8 Vechiul Testament Explicat şi Aplicat
Partea I: Un mesaj de dragoste (1:1-5)

întreaga carte este structurată după un tipar clar: Domnul face o afirmaţie;
poporul o pune la îndoială sau o neagă, şi Domnul le dă un răspuns.7 Primul
exemplu de acest fel (1:2-5) ilustrează acest aranjament. Domnul spune: „V-am
iubit, zice Domnul!”, cuvinte la care poporul răspunde cu întrebarea: „Cu ce
ne-ai iubit?” (1:2). în continuare, Domnul răspunde descriind nimicirea vrăş
maşilor edomiţi, descendenţii lui Esau. Faptul că Dumnezeu este gata să dialo
gheze cu ei este o dovadă în plus că are o dragoste plină de răbdare faţă de ei.
Partea a li-a: Un mesaj de mustrare (1:6-2:17)

în ciuda dovezilor numeroase care arată dragostea specială a lui Dumnezeu
pentru poporul Său, ei n-au răspuns prin a-L cinsti şi ă asculta de El. Preoţii
şi-au neglijat responsabilităţile: jertfele pe care le aduceau lui Dumnezeu nu
erau potrivite nici măcar să fie aduse înaintea unui dregător de pe pământ
(1:8); ei nu-L ascultau şi nu învăţau pe popor Legea lui Dumnezeu (2:5-9).
Comportamentul poporului lui Dumnezeu îl reprezenta în mod nefavo
rabil pe Domnul însuşi. El era necinstit atât de preoţi, cât şi de popor; ca în
vremea lui Osea, poporul era ca preoţii pe care îi avea (Osea 4:9). Urmând
exemplul rău al liderilor lor religioşi, oamenii s-au căsătorit cu vecinii lor pă
gâni (2:11) şi au lucrat cu răutate divorţând de soţiile lor (2:14-16). Oamenii
aveau atitudini rele unul faţă de altul (2:10). La toate căderile şi eşecurile lor
mai adăugau şi cea mai mare necinste la adresa lui Dumnezeu, pretinzând că
„Oricine face rău este bun înaintea Domnului, şi de el are plăcere!” (2:17).
în ciuda falimentului şi a ignorării Domnului de către Israel, Domnul îşi
va apăra Numele Său cel mare (1:11).
Partea a lll-a: Un mesaj de speranţă (3:1- 4:6)

Domnul dă israeliţilor un mesaj al speranţei, deşi acesta conţine un aver
tisment serios. El va trimite Solul legământului, dar venirea Sa se va dovedi
a fi pustiitoare: „Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui?” (3:2). Poporul
va fi curăţat: vrăjitoria, adulterul, înşelăciunea şi asuprirea vor fi înlăturate din
ţară (3:5). Dacă oamenii se vor supune cerinţelor legământului pe care l-au în
cheiat cu Dumnezeu, atunci ei vor avea parte de binecuvântarea Domnului.
Domnul îi acuză de faptul că au rostit şi mai multe cuvinte aspre împotri
va Lui. Ei au pretins că a sluji Domnului nu le aduce niciun beneficiu (3:14)
şi i-au onorat pe cei nelegiuiţi şi pe cei profanatori din mijlocul lor. în Israel
7 începând cu 1:2; 1:6; 1:7; 1:11; 2:13; 2:17; 3:6; 3:13.
mai există, totuşi, o rămăşiţă de neprihăniţi care se încurajează unii pe alţii în
Domnul. Domnul înscrie numele lor într-o „carte de aducere-aminte” (3:16).
Când va veni Ziua Domnului se va face o deosebire clară între cei neprihăniţi
şi cei nelegiuiţi (4:1-4).
Poporul este îndemnat din nou să păzească Legea lui Moise şi să aştepte
cu răbdare sosirea profetului Ilie.
1. Solul legământului
Legămintele ocupă un loc central în cartea lui Maleahi. Sunt menţio
nate în mod specific trei legăminte: legământul lui Levi (2:8), legământul
părinţilor (2:10) şi legământul căsătoriei (2:14). Dragostea specială pe care
Dumnezeu o arată faţă de Israel este intrinsec legată de relaţia de legământ pe
care o are cu ei (1:2-5). Pe lângă aceasta, prin Maleahi, Mesia cel promis este
numit „Solul legământului”:
—■
„Iată, voi trimite pe solul Meu;

El va pregăti calea înaintea Mea.
Şi deodată va intra în Templul Său
Domnul pe care-L căutaţi:
Solul legământului,
Pe care-L doriţi;
Iată că vine”, - zice Domnul oştirilor. -
(3:1)
Solul legământului este un nume potrivit pentru Cel care este şi Cuvântul
lui Dumnezeu (Ioan 1:1). Fiul lui Dumnezeu este mesajul final de la
Dumnezeu (Evrei 1:1-2), dat fiind faptul că „Nimeni n-a văzut vreodată pe
Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cu
noscut” (Ioan 1:18; cf. Ioan 14:9-10).
Aici, „legământul” nu arată spre o anumită tranzacţie exterioară între
Dumnezeu şi israeliţi, ci spre acea profundă relaţie interioară „pe care El o are
cu întreaga Biserică, implicând ... marele scop şi plan al răscumpărării”.8 De
asemenea, Domnul Isus Cristos este numit „Mijlocitorul legământului celui
nou” (Evrei 12:24; cf. Matei 26:28; Ieremia 31:31-34).
T
După 400 de ani de la profeţia lui Maleahi, Domnul Isus l-a identificat pe
Ioan Botezătorul ca fiind cel care a împlinit profeţia: „Iată, trimit înaintea fe
ţei Tale pe solul Meu, care Iţi va pregăti calea înaintea Ta” (Matei 11:10; Luca
8 Moore, A Commentary on Haggai and Malachi, p. 149.
r
7:27; cf. Marcu 1:2-4). Ioan îşi declară lucrarea sa unică ca fiind identificarea
şi prezentarea lui Isus din Nazaret ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu, împăratul
lui Israel, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29, 34, 36).
2. Venirea lui llie
Iată, vă voi trimite pe prorocul llie,

înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. I
(4:5)
Cine este llie? Este el Tişbitul (1 împăraţi 17:1), care va apărea din nou în
persoană pe pământ? Aceasta este ceea ce au crezut iudeii şi chiar unii dintre
primii creştini. Problema este rezolvată însă de Domnul Isus Cristos însuşi '
când, referindu-Se la Ioan Botezătorul, a spus: „Căci până la Ioan au profeţit
toţi profeţii şi Legea. Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este llie, care trebuia sa
vină” (Matei 11:13-14). într-un pasaj analog, Luca redă cuvintele care con
firmă caracterul reprezentativ al lui Ioan Botezătorul. Vorbind despre Ioan,
Domnul Isus a spus: „Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, I
şi mai mult decât un proroc. El este acela despre care este scris: «Iată, trimit
i
pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care îţi va pregăti calea înaintea Ta»” (Luca
7:26-27).
înainte de naşterea lui Ioan Botezătorul, tatăl său, evlaviosul preot Zaharia,
a primit o vizită de la îngerul Gavril, care s-a referit la profeţia lui Maleahi
(4:5-6), vorbind despre copilul nenăscut: „El va întoarce pe mulţi din fiii lui
Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul
şi puterea lui llie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultă !
tori la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului
un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1:16-17). Ioan Botezătorul este llie
cel promis de Domnul prin slujitorul său, Maleahi. :
Cu toate că în cartea Maleahi cele două profeţii, cu privire la mesagerul
Mesagerului (3:1) şi trimiterea profetului llie (4:5), nu sunt corelate, prin îm
plinirea lor, acestea sunt unite în mod intrinsec. Ioan Botezătorul este omul
lui Dumnezeu care uneşte ambele profeţii în persoana şi slujba sa.
Maleahi
Aplicaţie
1. Dragostea extraordinară a lui Dumnezeu
V-am iubit, zice Domnul!...

... am iubit pe Iacov, şi am urât pe Esau.
(1:2)
Apostolul Pavel citează aceste cuvinte, împreună cu altele din Vechiul

Testament, când explică dragostea electivă a lui Dumnezeu: „Căci nu toţi cei
ce se coboară din Israel sunt Israel; şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu
toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: «In Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi
va purta numele» [Geneza 21:12]. Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt
copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. Căci cu
vântul acesta este o făgăduinţă: «Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va
avea un fiu» [cf. Geneza 18:10,14]. Ba mai mult, tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a
zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. Căci, măcar că cei doi
gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, -ca să rămână în
picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere,
nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă,-s-a zis Rebecii: «Cel mai mare va fi rob
celui mai mic» [Geneza 25:23], după cum este scris: «Pe Iacov l-am iubit, iar pe
Esau l-am urât» [Maleahi 1:2-3]” (Romani 9:6-13, referinţele adăugate).
Modul de a gândi al lui Pavel este foarte clar: întreaga rasă umană este
păcătoasă prin natura sa. Domnul ar fi foarte drept în a condamna pe fiecare
bărbat, femeie şi copil la pedeapsa veşnică. Cu toţii merităm acest lucru: „Nu
este niciun om neprihănit, nici unul măcar ... căci toţi au păcătuit şi sunt
lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:10, 23). Domnul „alege şi respinge,
după cum crede de cuviinţă pe oricine doreşte din rasa păcătoasă a lui Adam,
care este în întregime şi pe drept obiectul mâniei Lui, indiferent de calităţile
naturale care-i diferenţiază unul de altul”9 (cf. Efeseni 1:3-5). „Căci prin har
Dumnezeu” (Efeseni 2:8).
Biserica Creştină poate învăţa lecţii importante din cartea lui Maleahi:
■ Ei ar trebui să-şi amintească cât de mult îi iubeşte Dumnezeu pe oa

meni (1:2; 3:17; cf. Ioan 3:16; Romani 5:8; 8:31-32; Efeseni 1:3-7);
■ Pocăinţa este esenţială în menţinerea unei relaţii corecte cu
Domnul (1:9; cf. Isaia 55:7; 2 Corinteni 7:10);
9 Haldane, An Exposition ofthe Epistle to the Romans, p. 465.
■ cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu ar trebui să se în
curajeze unul pe altul (3:16) „şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că
ziua se apropie” (Evrei 10:25).
2. A-L înşela pe Dumnezeu
Se cade să înşele un om pe Dumnezeu,

Cum Mă înşelaţi voi?
Dar voi întrebaţi:
„Cu ce Te-am înşelat?”
Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.
(3:8)
Poporul L-a înşelat pe Dumnezeu cu zeciuielile şi darurile de mânca

re. Zeciuiala, a zecea parte din venit dedicată pentru slujba Domnului, se
baza pe darul pe care Avraam i l-a oferit din proprie iniţiativă lui Melhisedec
(Geneza 14:20); aceasta a continuat prin angajamentul luat de Iacov (Geneza
28:22), a fost instituită în Israel prin Legea lui Moise (Leviticul 27:30-32;
Deuteronomul 14:22-26) şi dăruită pentru a-i întreţine pe leviţi (Numeri
18:21-32).
Pocăinţa lui Israel va fi dovedită dacă oamenii vor aduce „la casa visteriei
toate zeciuielile” (3:10), şi atunci binecuvântarea Domnului se va revărsa asu
pra lor.
împăratul Solomon a scris un proverb spiritual care exprimă acelaşi punct
de vedere:
Cinsteşte pe Domnul cu averile tale,

Şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău:
Căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug,
Şi teascurile tale vor geme de must.
(Proverbe 3:9-10)
Vechiul Testament conţine „legile spirituale ale economiei” care sunt dia
metral opuse modului de gândire caracteristic lumii:
Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat;

Şi altul, care economiseşte prea mult,
Nu face decât să sărăcească.
- Sufletul binefăcător va fi săturat,
Şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.-
(Proverbe 11:24-25)
Maleahi 793
în Noul Testament, cuvintele „zeciuială” şi „a da / a lua zeciuială” apar

doar de opt ori (Matei 23:23; Luca 11:42; 18:12; Evrei 7:5, 6, 8, 9). Toate
aceste pasaje se referă la obiceiul din Vechiul Testament, sau la interpretarea
iudaică admisă în general. în Noul Legământ nu este exprimată o poruncă
I specială cu privire la zeciuială, dar creştinii sunt lăudaţi pentru generozita
tea lor arătată în împărţirea posesiunilor lor materiale cu cei săraci (Faptele
Apostolilor 2:44-45; 4:32-37) şi sunt învăţaţi că darurile pentru susţinerea
slujitorilor Domnului şi a lucrării Domnului trebuie date cu sinceritate, de bu
năvoie, cu generozitate şi în secret (2 Corinteni 9:6-8; Matei 6:3-4). Creştinii
înstăriţi trebuie „să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă îm
preună cu alţii” (1 Timotei 6:18).
Mântuitorul este exemplul suprem de dărnicie pentru creştini (2 Corinteni
8:9). Tot ce suntem şi tot ce avem ne-a fost încredinţat de Domnul. Noi sun
tem chemaţi să fim ispravnici credincioşi (1 Corinteni 16:1-3; 2 Corinteni
8:1-9:15). Dragostea pentru Domnul, dovedită prin generozitate faţă de sluji
torii Domnului şi lucrarea Domnului, va aduce binecuvântarea din partea Lui
(Galateni 6:6-10). Când Avraam a dat o zeciuială din propria lui iniţiativă,
aceasta se întâmpla cu 430 de ani înainte ca zeciuiala sa fie scrisă în Legea
Vechiului Testament de la Sinai. Zeciuiala rămâne un principiu călăuzitor,
însă mulţi creştini din lumea vestică o consideră o sumă total nepotrivită.
3. Cartea de aducere-aminte
Caracterul lui Dumnezeu şi relaţia Lui cu poporul Său este subliniată în
toată cartea lui Maleahi: Dumnezeu îşi iubeşte poporul (1:2); Dumnezeu este
Tatăl şi Stăpânul lui Israel (1:6); Dumnezeu nu înşală şi vorbeşte deschis şi
sincer (2:2): Dumnezeu este Tatăl şi Creatorul lui Israel (2:10); Dumnezeu
este Dumnezeul dreptăţii (2:17) şi Dumnezeu nu Se schimbă (3:6).10Tot ceea
ce reflectă caracterul şi căile lui Dumnezeu pretinde cel mai profund respect,
reverenţă, dragoste şi slujire. Cei care îşi găsesc plăcerea în Domnul îşi vor
găsi plăcerea şi în a vorbi despre El, în special acelora care împărtăşesc acest
devotament plin de dragoste:
Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul;

Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat;
Şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui,
Pentru cei ce se tem de Domnul,
Şi cinstesc Numele Lui.
„Ei vor fi ai Mei”, zice Domnul oştirilor,
10 Dillard şi Longman, An Introduction to the Old Testament, pp. 441-442.
h
„îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu.

Voi avea milă de ei,
Cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte.”
(3:16-17)
Domnul păstrează o carte de aducere aminte pentru cei în care El îşi gă
seşte plăcerea şi pentru cei care îşi găsesc plăcerea în El. Venirea lui Mesia îi va
împărţi pe oameni în două grupuri-unul pentru binecuvântare şi unul pentru \
judecată. Va fi o zi „care va arde ca un cuptor” (4:1), sau ziua în care „va răsări
Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui” (4:2). Dacă prima
venire a lui Cristos a adus judecată pentru unii şi vindecare pentru alţii (Matei
8:16-17; 11:5), a doua venire a lui Cristos va aduce judecata finală şi vindecarea
deplină (Apocalipsa 21:4).
Apostolul Ioan descrie o vedenie a judecăţii finale şi deschiderea cărţii de 1
aducere aminte: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel
ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit
loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea
scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă car
te, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele
ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea;
Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare
a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost arunca
te în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris i
în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc” (Apocalipsa 20:11-15).
4. Pregătirea pentru venirea lui Mesia

Maleahi descrie clar sfârşitul perioadei din istoria Vechiului Testament:
este necesară o reformă în vederea pregătirii pentru venirea lui Mesia. între
starea şi situaţia lui Israel din acea vreme şi cea a Bisericii din vremea noastră
poate fi făcută o analogie. Maleahi se încheie privind în viitor spre prima ve
nire a lui Mesia. Nimeni nu ştia exact când va veni acea zi. Biserica de astăzi
a lui Isus Cristos aşteaptă cu nerăbdare întoarcerea, a doua venire a Domnului
I
şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie
cel care aşteaptă „fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru
Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos” (Tit 2:13). Noi trebuie să fim cei „ce-L
aşteaptă” (Evrei 9:28) şi atunci ne punem întrebarea: „Ce fel de oameni ar tre
bui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă?” (2 Petru 3:11)
Maleahi 795
J
i
:
Concluzie
~i
Odată cu apogeul cărţii Maleahi, pregătirea Vechiului Testament pentru
*>
- venirea lui Mesia este completă.
i Teofaniile, tipurile şi profeţiile au aşezat temelia. Promisiunea unei mari
Căpetenii, care va câştiga o biruinţă împărătească împotriva vrăşmaşului lui
Dumnezeu (Geneza 3:15) şi va îndrepta pagubele îngrozitoare rezultate în
&
urma păcatelor necredinţei şi neascultării, este prezentată în detaliu.
Au fost date profeţii:
■ Sămânţa Evei, sămânţa lui Avraam, sămânţa lui Iuda, sămânţa

lui David-stabilind linia împărătească;
■ Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu deopotrivă cu Dumnezeu, având
toate atributele Celui etern-revelând o personalitate unică;
■ împărat, Preot, Profet, Mesia, Mijlocitor, Sfetnic-toate formează
o combinaţie unică a slujbelor;
\ ■ împăciuitorul, ruda cu drept de răscumpărare, mielul de jertfă,
cel care poartă păcatele-dovedeşte o responsabilitate şi un scop
remarcabile.
Scena este astfel pregătită. Cei credincioşi tânjesc; ei veghează; ei aşteaptă

şi se roagă. Cei care duc o viaţă sfântă şi se tem de Dumnezeu aşteaptă „mân
gâierea lui Israel” (Luca 2:25).
Scripturile Vechiului Testament sunt complete.
Vocea profetului va tăcea pentru următorii patru sute de ani, până când
deodată se va ridica un om în Iuda care va striga: „Pocăiţi-vă, căci împărăţia
6 cerurilor este aproape” (Matei 3:2). Ioan Botezătorul întrerupe tăcerea, fiind
„un glas care strigă: «Pregătiţi în pustie calea Domnului»” (Isaia 40:3). El este
solul Solului legământului (Maleahi 3:1). Dumnezeu l-a ridicat pentru a-L
revela pe Fiul Său înaintea Israelului (Ioan 1:34-31). împlinirea vremilor a
venit. Dumnezeu trimite „pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege ...
pentru ca să căpătăm înfierea” (Galateni 4:4-5). „După ce a vorbit în vechime
H părinţilor noştri prin profeţi, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu”
comunică acum într-o modalitate nouă şi mult mai minunată, vorbindu-ne
„prin Fiul” (Evrei 1:1-2).
Noul Legământ este pe punctul de a fi stabilit. Vechiul Legământ de la
U Sinai va fi înlocuit de „un legământ mai bun” (Evrei 8:6), „legământul cel
veşnic” (Evrei 13:20). Sângele acestui legământ nu este asemenea celui vechi,
„sângele taurilor şi ţapilor” (Evrei 10:4), ci „sângele scump al lui Cristos, Mielul
fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:19). Păcatele poporului lui Dumnezeu
im_Lin uimim
vor fi îndepărtate pentru totdeauna. Neprihănirea va fi atribuită şi conferită.

Duhul lui Dumnezeu va locui în fiecare credincios. Legea lui Dumnezeu va
fi scrisă în inimile oamenilor. Iudeii credincioşi şi Neamurile credincioase se
vor uni în noul Israel al lui Dumnezeu, Israelul cel adevărat al lui Dumnezeu,
Israelul cel spiritual al lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu din toate naţi
.1
unile se vor uni împreună cântând: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
!
care stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” (Apocalipsa 7:10).
! Istoria Vechiului Testament ar trebui să ne mişte inima; la fel şi profeţiile
şi învăţăturile sale. Vechiul Testament ar trebui să ne mişte inima, pentru că
' are un scop unic şi glorios, un singur subiect: Cristos şi Biserica Sa. Biblia ar
trebui să ne mişte inima, pentru că vorbeşte despre El (Ioan 5:39) şi despre
ceea ce El a făcut pentru poporul Său-plătind un preţ extraordinar, pentru a
ne aduce la Dumnezeu (1 Petru 3:18).
Amin. A Dumnezeului nostru,

Să fie lauda, slava, înţelepciunea,
Mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor!
Amin.
(Apocalipsa 7:12)
▲ A
3o
? co
2:
o
00
a _o
o
♦ JS»
I
Q. <£
ro
OJ ■f
îo în
ti O
( =
c
3
■â
1
ro
â
m 75
E c
.2
E fJ
!
IIP
“■§75 =
|ă»|
o 13 «
M- s
«iii
iISi
î
S
'A —. A
9
o
f •;' ’•
r>
\ .2
! d m -5
o
r-
ii&
i i
5 f 1 ;
>ro i: 6 i
fl) c u
15 .2 <- * t« :i
5 •- C» 1 SJ
I
(O fD i <
5 o
r-^
i L ; r;: i! T
Ii Ţi
d .2 ro
A)
I
o j= V» i E
s 5 o i
8”r o)
o E o-
Q. 0)
i
1-
* Ti
I
« .c i
9 ro
&
r-. LS
0)
Km Ii
; •
•S E ▼
f».. o-
J2 2/
lf $ M
■ î
; i
13
■; \
ro | .2
(N
H ti s
1|
I
O
+3. n o
r>.
£
2\1
E
ro
*1
H
<, T
•s
O o o
i Cl -O ! |
ro
â
o
gi
JT
’S Sr->- — ro .2
CT1 CU T3
ii o
o
ro “T 3
E
c l/l
i
i <
o d i T
u
ro
c-
t/l E
r-" ro ro
QJ
ro i
M
i=
* tZZ
ro T1 i/i
3
ro
a E i*s
J-’S.
. *c-
£ CU So
o o ro o >2L
CQ *— — £ Q- Q. E
ii
e
g
MD
d
<-
o
MD
O
vO
d
o
4
2'
o
VO
I
d
i-
R
VO
* 5vO
o
2
o
fc ’43. VO
O
CL
XV
2
.y &vO fD
cn T?
O 3
o
c
< 2 d
<-
u
ro £
vO
E
CU
ro ra
Ni
:= 3
3O 2 <u
l
I
........Jgrr
<■
^QJ
O
CL
fD
>ro
CTl
! o
o
cz
o
ra
cu
ro
M
So
Mesajul scrierilor profeţilor
Naţiune (naţiuni)
Ani Î.Cr. (aproxi
Profet căreia se adresează Temă Idee centrală
mativ)
profetul
cca 840 sau cca 0 avertizare solemnă

=t- Cum ai făcut, aşa ţi
Obadia Edom adresată vrăşmaşilor
580 se va face
poporului iui Dumnezeu
cca. 820 Valoarea şi importanţa

loel luda Ziua Domnului
pocăinţei
El nu este doar Dumnezeul
Un Dumnezeu milos
■ t- 793-753* lona Ninive iudeilor, El este şi
şi plin de îndurare
Dumnezeul Neamurilor
Păcatul naţiunii duce la
792-740* Amos Israel Pedeapsă
pedeapsirea naţiunii
Dragostea lui Dumnezeu
750-710* Osea Israel pentru poporul Său întoarcere
neascultător
Mântuirea poporului de
740-700+ Isaia luda către Dumnezeul cel viu prin Sfântul Iui Israel
judecată şi har
Dumnezeu urăşte păcatul şl
732-715** Mica luda / Israel Dumnezeul milostiv
găseşte plăcere în a ierta
Nimicirea vrăşmaşilor lui
663-612* Naum Ninive Sfârşit groaznic
s Dumnezeu
Judecăţile pătrunzătoare ale Gelozia lui
640-612* Ţefania luda
lui Dumnezeu Dumnezeu
Certitudinea judecăţii lui
627-586+ leremia luda Dumnezeu; eternitatea Avertizări timpurii
dragostei lui Dumnezeu
609-605* Habacuc luda Tainele providenţei Trăirea prin credinţă
Suveranitatea
Popoarele
605-522+ Daniel lehova este Domnul tuturor universală a lui
neamului
Oumnezeu
Asprimea şi bunătatea lui
592-570** Ezechiel luda în exil Gloria Domnului
Dumnezeu
întâietatea lui Dumnezeu în Lucrarea pentru
A cca 520 Hagai luda după exil
viaţă şi slujire Dumnezeu
încurajare pentru cei Dumnezeu îşi
520-517 Zaharia luda după exil
descurajaţi iubeşte poporul
Locul şi puterea Cuvântului
lui Dumnezeu în viaţa
538-458 Ezra luda după exil Cuvântul Domnului
religioasă, socială şi civilă a
poporului Său
Zidirea împărăţiei lui
Dumnezeu prin rugăciune, Rugăciune şi slujire
445-433+ Neemia luda după exil intensă
slujire intensă şi
perseverenţă
Mesaje de dragoste, mus
432-420* Maleahi luda după exil Domnul va veni
trare şi speranţă
♦
*cândva în timpul acestei perioade + şi mai târziu **cel puţin această perioadă
.
- • &*■-
-
iii’î’"1
, (
ii-M
■
-v <
:
_A - ..V. • '
. -i v-.'î l
: ' '
. .
i
f - .
- ■
«r ■
• -'V
•<
.
-•v-
-
'
j:' ■
;
:
l
r
;
s»
.*'• 1'
■ •
•; •' •
Si
Bibliografie selectivă
Alexander, Charles D. Elijah: ‘Crouching Coward’ or Hero of the Faith?

(Liverpool: Bible Exposition Fellowship, nedatată)
The Heavenly Mystery of the Song of Songs (Liverpool: Bible Exposition
Fellowship, începând cu anul 1965 )
Alford, Henry. The Book of Genesis and Part of the Book ofExodus: an ex-
planatory commentary (Minneapolis, Minnesota: Klock and Klock Christian
Publishers, 1979; prima ediţie 1872)
Arnot, William. Studies in Proverbs: lawsfrom heavenforlife on earth (Grand
Rapids, Michigan: Kregel Publications, 1978; prima ediţie 1884).
Atkinson, David. The Message ofRuth: the wings ofrefuge (Leicester: Inter-
Varsity Press, 1983)
Barnes, Albert. The Book ofjob (London: Blackie and Son)
Notes on the Old Testament: criticai' explanatory, andpracticai. The Book ofthe
Prophet Daniel (London: Blackie and Son, 1851)
Notes on the Old Testament: critical, illustrative andpracticai: Psalms (London:
Blackie and Son)
Beeley, Ray. Amos: introduction and commentary (London: Banner of Truth
Trust, 1969)
Bentley, Michael. Balancing the Books: Micah and Nahum simply explained
* (Darlington: Evangelical Press, 1994)
Benton, John. Losing touch with the Living God (Welwyn: Evangelical
Press, 1985)
Blaikie, William G. The Book ofJoshua (Minneapolis, Minnesota: Klock
and Klock Christian Publishers, 1978; prima ediţie 1908)
David, King of Israel: the divine plan and lessons of his life (Minneapolis,
Minnesota: Klock and Klock Christian Publishers, 1981; prima ediţie 1861)
The First Book of Samuel (Minneapolis, Minnesota: Klock and Klock
Christian Publishers, 1978; prima ediţie 1887)
Bonar, Andrew A. Christ and his Church in the Book of Psalms (Grand
Rapids, Michigan: Kregel, 1978; prima ediţie 1861)
A Commentary on Leviticus (Edinburgh: Banner ofTruth Trust, 1966; pri
ma ediţie 1846)
Borland, James A. Christ in the Old Testament: a comprehensive study ofOld

Testament appearances of Christ in humanform (Chicago: Moody, 1978)
Bridges, Charles. A Commentary on Ecclesiastes (Edinburgh: Banner of
Truth Trust, 1961; prima ediţie 1860)
i
A Commentary on Proverbs (London: Banner of Truth Trust, 1968; pri ma
ediţie 1846)
Brown, Raymond. Let’s Read the Old Testament (London and Eastbourne:
Victory Press, 1971)
Buckland A. R. şi Williams A L. (editori) Universal Bihle Dictionary
(London: The Religious Tract Society, 1914)
Burrowes, George. A Commentary on the SongofSolomon (London: Banner
of Truth Trust, 1958; prima ediţie 1853)
Calvin, John. Calvins Commentaries, voi. 5, Ezekiel and Daniel (Grands
Rapids, Michigan: Associated Publishers and Authors Inc.; prima ediţie
1554)
Commentaries on the Twelve Minor Prophets (Edinburgh: Banner of Truth
Trust, 1986; prima ediţie 1559), voi. 1, Hosea; voi. 2, Joel, Amos, Obadiah; voi.
3, Jonahy Micah and Nahum; voi. 5, Zechariah and Malachi
Commentary on the Book ofthe Prophet Isaiah (Edinburgh: Constable, 1853),
voi. 4
A Commentary on Genesis (London, Banner of Truth Trust, 1965; prima
ediţie 1554).
Candlish, Robert. Studies in Genesis (Grand Rapids, Michigan: Kregel
Publications, 1979; prima ediţie 1868)
Carson, Herbert M. Hallelujahl: Christian worship (Welwyn: Evangelical
Press, 1980)
Clowney, Edmund P. The Unfolding Mystery: discovering Christ in the Old
Testament (Leicester: Inter-Varsity Press, 1988)
‘Preaching Christ from AII the Scriptures,’ în Logan, Samuel T. Jr. (ed.).
The PreacherandPreaching: revivingthe art in Twentieth Century (Phillipsburg,
New Jersey: Presbyterian and Reformed Publishing Company, 1986)
Delitzch, Franz. Messianic Prophecies (Edinburgh: T 8c T Clark, 1880)
Dillard, Raymond B. şi Longman, Tremper III. An Introduction to the Old
Testament (Leicester: Appolos IVP, 1995)
Edersheim, Alfred. Israel Under Samuel} Saul, and David, to the Birth of
Solomon (London: The Religious Tract Society)
Ellsworth, Roger. He is Altogether Lovely: Discovering Christ in the Song of
Solomon (Darlington: Evangelical Press, 1998)
Fairbairn, Patrick. An Exposition of Ezekiel (Minneapolis, Minnesota:
Klock and Klock, 1979; prima ediţie 1851)
Bibliografie selectivă 805
Prophecy: viewed in respect to its distinctive nature, its specialfunction, andpro-

per interpretation (Grand Rapids, Michigan: Baker, 1976; prima ediţie 1865)
The Typology ofScripture: viewed in connection with the vuhole series ofthe di
vine dispensations (Grand Rapids, Michigan: Baker, 1975; prima ediţie 1900)
Fausset, Andrew R. A Criticai and Expository Commentary on the Book of
Judges (USA: James and Klock, 1977; prima ediţie 1885)
Gill, John. An Exposition ofthe Song ofSolomon (Grand Rapids, Michigan:
Sovereign Grace Publishers, 1971; prima ediţie 1854)
Goldsworthy, Graeme. GospelandKingdom: a Christian Interpretation ofthe
Old Testament (Carlisle: Paternoster, 1981)
Green, William Henry. The Argument of the Book ofjoh Unfolded (USA:
James and Klock, 1977; prima ediţie 1874)
Greenhill, William. An Exposition ofEzekiel (Edinburgh: Banner ofTruth
Trust, 1994; prima ediţie 1645)
Gulston, Charles. David Shepherd and King: the life and heritage ofDavid
(Grand Rapids, Michigan: Zondervan, 1980)
Harrison, R. K. Introduction to the Old Testament (Grand Rapids, Michigan:
Eerdmans Publishing Co., 1969)
Hendriksen, William. Survey of the Bible: a treasury of Bible information
(Welwyn: Evangelical Press, 1976)
Hengstenberg, Ernest W. Cristology ofthe Old Testament and a Commentary
on the Messianic Predictions (Grand Rapids, Michigan: Kregel Publications,
1970; prima ediţie 1847)
v
The Prophecies ofthe ProphetEzekielElucidated (Edinburgh: T. 8cT. Clark,
1874)
History ofthe Kingdom of God under the Old Testament, voi. 1 (Edinburgh:
I T 8cT Clark, 1877)
Hodge, Charles. Systematic Theology (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans,
1977)
Hodgkin, A. M. Christ in all the Scriptures (London: Pickering and Inglis,
1907)
Hoeksema, Homer C. In theBeginning God... (Grand Rapids, Michigan:.
Reformed Free Publishing Association, 1966)
Hutcheson, George. Exposition of the Minor Prophets: Obadiah, Jonah,
Micah, Nahum, Habakkuk, Zephaniah (Sovereign Grace Publishers, 1962)
Jensen, Irving L. Jenseris Survey of the Old Testament: search and discover
i
(Chicago: Moody, 1978)
Jukes, Andrew. The law of Ojferings (Grand Rapids, Michigan: Kregel
Publications, 1976; prima ediţie 1854)
Keddie, Gordon J. Even in Darkness: Judges and Ruth simply explained

(Welwyn: Evangelical Press, 1985)
Preacher on the Run: the message ofJonah (Welwyn: Evangelical Press,
1986)
Keil, Cari F. Biblical Commentary on the Books ofthe Kings (Grand Rapids,
I
Michigan: Eerdmans, 1950)
The Books of Ezra, Nehemiah, and Esther (Grand Rapids, Michigan:
Eerdmans, nedatată)
The Books ofJoshuaJudges and Ruth (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans,
1950)
The Twelve Minor Prophets (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans, 1949)
Keil, Cari F. 8c Delitzsch, Franz. Biblical Commentary on the Books of
Samuel (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans, 1950)
Biblical Commentary on the Old Testament, The Pentateuch, 3 voi. (Grand
Rapids, Michigan: Eerdmans)
Kellogg, Samuel H. The Book ofLeviticus (Minneapolis, Minnesota: Klock
and Klock Christian Publishers, 1978; prima ediţie 1899)
Kidner, Derek. The Message ofEcclesiastes: a time to mourn, and a time to
dance (Leicester: Inter-Varsity Press, 1976)
Kiene, Paul F. The Tabernacle of God in the Wilderness of Sinai. (Grand
Rapids, Michigan: Zondervan, 1977)
Krummacher, F. W. David - the King ofIsrael (Grand Rapids, Michigan:
BakerT3ook House, 1982; prima ediţie 1868)
Elijah the Tishbite (Grand Rapids, Michigan: Baker, 1977)
Elisha: aprophetfor our times (Grand Rapids, Michigan: Baker, 1976)
TheLastDaysofElisha (Grand Rapids, Michigan: Baker, 1981)
Law, Henry. The Gospel in Exodus (London: Banner ofTruth Trust, 1967;
prima ediţie 1855)
Lawson, George. Lectures on the History ofjoseph (London: Banner ofTruth
Lee, Robert. The Outlined Bible: an outline and analysis ofevery book in the
: Bible (London: Pickering and Inglis)
Leupold, H. C. Exposition ofGenesis, voi. 1 şi 2 (Grand Rapids, Michigan:
Baker, 1942)
Exposition ofEcclesiastes (Welwyn: Evangelical Press, 1952)
Exposition oflsaiah (Welwyn: Evangelical Press, 1977)
Exposition ofthe Psalms (London: Evangelical Press, 1969)
Lloyd-Jones, D. Martyn. From Fear to Faith: studies in the book ofHabakkuk
- and the Problem of History (London: Inter-Varsity Felowship, 1953)
Bibliografie selectivă 807
Mackay, John L. God’s Just Demands: a commentary on Jonah, Micah and

Nahum (Fearn, Scotland: Christian Focus, 1993)
Marbury, Edward. Obadiab and Habakkuk (Minneapolis, Minnesota:
Klock and Klock, 1979; prima ediţie 1649-1650)
Martens, E. A. Plot and Purpose in the Old Testament (Leicesten Inter-
Varsity Press, 1981)
McComiskey, Thomas E. The Covenants ofPromise: a theology ofthe Old
Testament covenants (Nottingham: Inter-Varsity Press, 1985)
McCrie, Thomas. Lectures on the Book of Esther (Lynchburg, VA: James
Family Christian Publishing Co.)
McMillen, S. I. None ofThese Diseases (London: Marshall Morgan and
Scott, 1966)
Meyer, F. B. Devotional Commentary on Exodus (Grand Rapids, Michigan:
Kregel Publications, 1978)
Moore, Thomas V. A Commentary on Haggai and Malachi (Edinburgh:
Banner of Truth Trust, 1960; prima ediţie 1876)
A Commentary on Zechariah (Edinburgh: Banner ofTruth Trust, 1958)
Morgan, G. Campbell. Student Survey ofthe Bible (Iowa Falls, Iowa: World
Bible Publishers, 1993
Murphy, James G. A Criticai and Exegetical Commentary on the Book of
Exodus (Minneapolis, Minnesota: Klock and Klock Christian Publishers,
prima ediţie 1866)
A Criticai and Exegetical Commentary on the Book ofPsalms (Minneapolis,
Minnesota: James Family Publishing, 1977; prima ediţie 1876
Nelson, Thomas. Complete Book of Bible Maps and Charts (Nashville:
Thomas Nelson Publishers, 1996)
Olyott, Stuart. A Life Worth Living and a Lord Worth Loving (Welwyn:
Evangelical Press, 1983)
Pink, Arthur W. Gleanings in Exodus (Chicago: Moody Press, 1972)
Gleanings in Genesis (Chicago: Moody Press, 1922)
Gleanings in Joshua (Chicago: Moody Press, 1964)
Gleaningsfrom Elisha: his life and miracles (Chicago: Moody Press, 1972)
The Life ofDavid (Grand Rapids, Michigan: Baker Book House, 1981)
The Life ofElijah (Edinburgh: Banner of Truth Trust, 1956)
Spurgeon, Charles Haddon. The Most Holy Place: Sermons on the Song of
Solomon (London: Passmore and Alabaster, 1896)
The Treasury of David (McLean, Virginia: MacDonald Publishing
Copany)
Stewart, Andrew. A Family Tree: 1 Chronicles simply explained (Darlington:
Evangelical Press, 1997)
.1IIBUWW
Stier, Rudolf. The Words of the Apostles (Minneapolis, Minnesota: Klock

and Klock, 1981; prima ediţie 1869)
The Words ofthe LordJesus (Edinburgh: T 8cT Clark, 1985)
Thiele, Edwin R.A Chronology ofHebrew Kings (Grand Rapids, Michigan:
Zondervan, 1977)
Vos, Geerhardus. Biblical Theology: Old and New Testament Edinburgh:
Banner of Truth Trust (1975; prima ediţie 1948)
Watson, Thomas. The Ten Commandments (London: Banner of Truth
=
1 Wilkinson, Bruce şi Boa, Kenneth. Talk Thru the Old Testament (Nashville,
Tennessee: Nelson, 1983)
Wieseman, Luke H. Practicai TruthsfromJudges (Grand Rapids, Michigan:
Kregel, 1985; prima ediţie 1874)
Wood, Leon J. Distressing Days of the Judges (Grand Rapids, Michigan:
Zondervan, 1975)
Young, EdwardJ. TheBook oflsaiah (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans
Publishing Company, voi. 1,1965; voi. 2,1969)
A Commentary on Daniel (London: Banner ofTruth Trust, 1949)
An Introduction to the Old Testament (Grand Rapids, Michigan: Eerdmans,
1949)
!
Index general
636, 637, 638, 643, 647, 648, 649,

A 650, 651, 652, 653, 654, 655, 656,
Aaron 80, 81, 85, 87, 90, 92, 95, 657, 658, 659, 660, 661, 662, 663,
96,106,112,113,117,123,130,133, 667, 669, 670, 676, 680, 684, 685,
135, 137, 138, 141, 205, 214, 282, 702, 703, 745, 798, 801, 803, 804
346, 376, 460, 775 Apa din stâncă 93
Abel 52, 57, 68, 72, 90, 340, 677 Apele de la Mara şi Elim 93
Abia 250, 289, 302, 362, 637 apostazie 313, 364, 556
Absalom 258,262,264,267,268, Asa, împăratul 289, 303, 306,
269, 275, 283, 284, 351 323, 362, 366, 367, 377, 637, 797
A doua venire a lui 508 Asiria 49, 234, 302, 321, 333,
Ahab 289, 291, 303, 304, 306, 341, 343, 383, 385, 409, 516, 517,
317, 323, 326, 327, 368, 418, 637, 520, 521, 522, 524, 545, 562, 600,
667, 702, 797 618, 619, 621, 623, 624, 631, 636,
Ahaşveroş 408, 411, 412, 413, 652, 657, 683, 687, 694, 712, 714,
414, 415, 416, 418, 420, 606 716, 718, 723, 727, 743, 752
Ahaz 212, 321, 331, 332, 333, Aşurbanipal 546, 600, 715
334, 363, 370, 378, 516, 521, 523, Atalia 320, 326, 327, 328, 363,
524, 525, 620, 651, 685, 702, 703, 368, 369, 373, 415, 636, 637, 797
798 Avraam 9, 22, 31, 32, 33, 34, 35,
Ahazia 289, 291, 306, 307, 320, 37, 39, 46, 49, 52, 53, 55, 56, 61, 62,
323, 324, 325, 326, 327, 362, 363, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 70, 71, 73, 75,
368, 369, 637, 797 76,77,78,80, 82,85,86,89,90,102,
Ahia 298, 299, 349 109, 133, 155, 162, 173, 174, 175,
Ahitofel 268, 275, 277, 457 182, 184, 185, 200, 204, 221, 234,
Alexandru cel Mare 409, 607, 263, 264, 278, 279, 284, 346, 351,
608 373, 374, 376, 383, 384, 391, 410,
Amaţia 320, 329, 330, 363, 519, 425, 460, 461, 462, 555, 574, 642,
648, 656, 662, 674, 798 643, 671, 676, 678, 694, 696, 707,
Amon 266, 300, 305, 321, 323, 734, 753,780,791,792, 793,795
335, 347, 363, 371, 552, 653, 654, promisiunea făcută lui Avraam
673, 714, 715,716, 718, 799 32,279, 461
Amos 8, 10, 16, 20, 23, 49, 329, Azaria 326, 330, 331, 363, 377,
330, 355, 519, 521, 522, 535, 620, 521,522, 602, 620, 652,798
Vechiul Testament Explicat şi Aplicat
B 173, 174, 176, 185, 186, 220, 254,

Babilonia antică 60 384,672, 673, 695
Babilon 174, 234, 302, 321, 334, canaaniţi 156,157,176,182,184,
336, 337, 343,372, 383, 385, 386, 200,203, 312
387, 388, 391,392, 399, 400, 402, cântarea lui Moise 159, 511
403, 409, 410,415, 521, 524, 526, Cântarea lui Moise 93,151,159
527, 543, 545,547, 548, 549, 550, Carchemiş 546, 548, 579, 600
551, 552, 579,580, 581, 582, 583, bătălia de la Carchemiş 546
584, 587, 588,590, 592, 596, 599, cartea Legii 162,187, 371
600, 601, 602,605, 606, 612, 636, Cărţile istorice 424, 467
668, 686, 700,706, 747, 749, 757, Cărţile poetice 424, 467
758, 770, 772, 773, 800. See vezi şi Cărţile profetice 424, 467
Babilonienii jefuiesc Ierusalimul căsătoria cu canaanitii 201
337 căsătoria de tip levirat 157, 222
Balaam 130, 139, 142, 143, 159, căsătoria lui Boaz şi Rut 220
224, 673, 679 Cele zece seminţii 752
Batşeba 20 cetăţi de scăpare 130, 155, 157,
Belşaţar 596, 597, 600, 603, 604 182
Betîeem 207, 221, 230, 243, 247, cetăţile de scăpare 131
272, 391, 410, 416, 512, 650, 676, Chemare la slujire 317
700, 704, 705 chemare universală 468
Binecuvântări şi blesteme 150 chivotul legământului 92, 95,
blestemul 42,120,142,156,162, 153, 159, 177, 178, 240, 255, 264,
205,525,557 265,277,282,294, 553, 554, 583
Boaz 188, 218, 219, 220, 221, chivotul lui Dumnezeu 265
222, 223, 224, 226, 227, 228, 230, Chivotul Mărturiei 264
231,232,233 Cir 234, 302,350,372,380,382,
botez 68,167, 644 385, 386, 387, 388, 399, 409, 412,
C 517, 545, 580, 587, 599, 601, 604,
Căderea 52, 56, 57, 60,170, 231, 606, 607, 675, 728, 743, 758, 787,
258, 266, 346, 543, 600, 718 800
căderea Ierusalimului 164, 544, circumcizia 101,102
551, 569, 573, 576, 577, 582, 584, consacrarea 118, 493
668 convertirea 186, 629, 690, 692
Cain 39, 52, 57, 58, 68, 72, 73, Convingerea de păcat 560
677 corabia lui Noe 59
Caleb 135, 137, 140, 148, 154, Cortul întâlnirii 90, 92, 93,104,
173,188,189, 203,346 110, 113, 116, 127, 132, 133, 140,
Canaan 31, 32, 62, 63, 67, 71, 265, 352
85,132,135,140,152,154,155,167, Credincioşia lui Dumnezeu 573
credinţă la Cristos 29, 342 genealogiile de la Adam 350
Cristofanii 39 genealogiile de la Adam până la
D David 350
deşertăciune 479, 484, 487, 491 I
divorţ 157, 787 Ieconia 337, 346, 373, 547,549
divorţ şi recăsătorire 157 Iefta 195, 198, 199, 200, 202,
Domnia universală a lui Mesia 203,206,211,212, 213,226
533 Iehu 320,323,326,327,328,330,
Dreptatea lui Dumnezeu 734 349, 621, 637, 797
duhul înţelepciunii 159 Ieroboam 288, 298, 299, 301,
E 302, 303, 307, 320, 322, 323, 325,
Edom 49, 130, 143, 181, 202, 327, 328, 329, 343, 366, 520, 521,
266, 282, 300, 305, 314, 577, 640, 522, 620, 621, 623, 637, 651, 652,
653, 654, 658, 659, 667, 668, 670, 656, 662, 669, 684, 685, 703, 798
671,672,673,674,675,676,677,679, iertarea păcatelor 37, 529
680, 797, 801 Ilie 9, 22, 49,164,246, 289, 304,
Esau 53,64,70,75,312,316,425, 306, 307, 315, 316, 317, 319, 320,
659,667,670,671,672,674,675,676, 323, 324, 325, 326, 338, 339, 340,
677, 678, 679, 788, 791 400, 463, 522, 559, 637, 660, 667,
Estera 7, 16, 49, 74, 172, 220, 684, 750, 784, 789, 790, 797
232, 384, 385, 389, 409, 410, 411, împărăţia de nord 234, 318, 620,
412,413,414,415,416,417,418,419, 743
424, 467, 604, 606, 607, 800 împărăţia de sud 520, 521, 522,
!
F 546, 635, 636, 650, 655, 702, 722,
Fiinţe umane 39, 57, 212, 431, 727
433, 449, 490, 605 împărăţia lui Dumnezeu 121,
fiul lui David 290, 353,468,482, 144, 148, 161, 562, 600, 605, 614,
1
483, 500 695, 764
Fiul lui Dumnezeu 17,23,24,27, împărăţia lui Israel 299,307, 520,
36, 37, 38, 62, 66, 68, 104, 118, 185, 621
191, 214, 280, 308, 312, 355, 373, închinarea la Baal 307, 326, 328,
374, 376, 391, 416, 454, 455, 475, 369
527,557,558,586,592,609,611,626, îndatoriri preoţeşti 240
683, 708,733, 764, 789, 790,795 îngerul Domnului 66, 77, 178,
Fiul omului 453 185, 201, 204, 205, 206, 209, 371,
funcţiile preoţeşti 378 526, 609,779
I G inspiraţie divină 271, 359, 511
Gad 170,176,182,183,238,257, înţelepciunea lui Solomon 288,
259, 346,349, 353, 356, 366 294, 309, 469, 475
Gelozia lui Dumnezeu 739, 801 intrarea în Egipt 83
intrarea în ţara Canaan 132 Isaac 31, 34, 39, 49, 52, 53, 55,
intrarea sa triumfătoare în 56, 61, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 70, 71,
Ierusalim 776 73, 75, 77, 82, 85, 86,102,120,133,
invazii ale babilonienilor 372 278, 374, 384, 391, 425, 555, 670,
învierea 37, 38, 43, 74, 82, 103, 671, 678, 791
122, 191, 278, 355, 420, 434, 435, Ismael 32, 63, 68, 70, 75
453, 461, 558, 589, 627, 628, 641, Ispitirea Evei 67
693, 694, 698, 706 ispitirea lui Adam 142
învierea Sa 37 ispitirea lui Cristos 68
Ioahaz 320, 321, 325, 328, 336, Izabela 303, 304, 306, 316, 323,
337, 363, 548, 637, 714, 797, 799, 326,327, 667
800 J
Ioan Botezătorul 160, 338, 339, Jertfa de mâncare 106,118
1
340, 374, 375, 406, 508, 509, 510, judecătorii 198,199, 751
530, 644, 677, 785, 789, 790, 795 juruinţa de nazireat 134
Ioas 320, 321,325,327,328,329, Justificarea prin credinţă 75, 76
363, 366, 368, 369, 373, 545, 547, L
548, 579, 601, 636, 637, 651, 669, legământ cu Avraam 555
685, 728, 743, 758, 787, 797, 798 legământul cu David 352
Ioiachim 321,336,337,363,542, legământul cu Moise 89, 200
545, 547, 548, 549, 579, 580, 601, legământul cu Noe 60
714, 728, 743, 758, 787 Leul din seminţia lui Iuda 74,
Ioiachin 321, 337, 363, 542, 545, 676
I
547, 549, 550, 555, 580, 585, 589, Locul preasfânt 90, 92
590, 601, 714, 728, 743, 758, 787 Locul sfânt 90
Ionatan 236, 242, 243, 245, 250, lucrarea de ispăşire 95, 392
251,258,260, 266,270 M
Ioram 291, 320, 323, 324, 325, Mana 93
326, 327, 362, 369, 637, 668, 669, mântuire comună 46
674, 797 Mardoheu 407, 408, 409, 410,
Iosia 10,300, 335, 336,363, 366, 412, 413, 414, 415, 417, 418, 419,
371, 372, 388, 542, 544, 545, 547, 420 I
548, 562, 568, 578, 579, 580, 601, Marea Moartă 300, 650, 672 !
714, 728, 742, 743, 744, 758, 786, mărturisirea păcatului 560
787, 799, 800 Mefiboşet 9, 258, 266, 269, 270,
Iotam 205, 321, 330, 331, 342, 276,277
363, 377, 516, 521, 522, 523, 620, Melhisedec 41,68,263,376,460, I
651, 685, 702, 703, 798 775,792
IrodAntipa 677 mielul de jertfa 795
Irod cel Mare 676,677,705 Mielul lui Dumnezeu 74, 790
Index general 813
Mielul pascal 93,121 Pregătirea pentru intrarea în ţara

Mijlocitor 119, 121, 214, 557, promisă 149
610, 795 primele fiinţe umane 57. vezi
Mijlocitorul legământului 789 şi fiinţe umane
Mirele 67, 506, 509 Prinţul păcii 119, 512, 709, 763,
Muntele Sinai 9, 80, 83, 88, 89, 777
90, 95, 127,134, 136,154, 155,166, Profetul Ezechiel 336, 588, 599
174, 305, 340, 425,556,732,741 Profetul Samuel 236, 240, 246,
N 249
Natan 238, 257, 258, 259, 262, Purim 408, 410, 412, 415
265, 266, 267, 278, 292, 314, 349, R
353, 364, 366, 373, 461, 487, 512, rămăşiţa lui Israel 382, 625, 660,
521, 555 695, 703, 750
Nebucadneţar 10, 302, 336, 337, răscumpărare 40> 99, 121, 180,
374, 409, 411, 418, 435, 549, 550, 217, 222, 223, 224, 226, 227, 228,
552, 568, 579, 580, 581, 584, 585, 233, 376,446, 475,795
596, 599, 600, 602,603, 604, 605, răstignire 164,191, 560, 628
608, 609, 611, 668, 669, 674, 675, Râul vieţii 588
i
722, 728, 747, 758, 760,773 războinicul 719

Necredinţa 129,137, 419, 738 răzvrătirea lui Absalom 268
Ninive 49, 302, 409, 546, 600, Rebeca 53, 63, 64, 77, 670, 791
683, 685, 686, 687, 691, 692, 695, reconciliere 299, 318
697, 698, 712, 714, 715, 716, 718, responsabilitatea personală 578
719, 720, 721, 740, 742, 745, 746, restaurarea lui Israel 593, 626,
798, 801 627, 768, 774
Noul Legământ 76, 121, 126, robia asiriană 387
313, 358, 359, 460, 506, 555, 557, robia babiloniană 350, 388, 668,
588, 589, 613, 617, 750, 793,795 786
O Robia Israelului 93
Odrasla 375, 376, 555, 775, 776 Robul Domnului 376, 517
P Rusalii 28,116,122,124
Pâinea vieţii 93, 95 S
păstorul 273, 372, 386, 586 Sămânţa femeii 376, 511
păzirea legii lui Moise 101 Samaria 161, 300, 305, 307, 324,
Pentateuh 109,132,152,153 329, 332, 333, 393, 401, 491, 520,
pilde 43, 92, 294, 445, 468, 471, 588, 619, 654, 676, 697, 702, 703,
500, 530, 557, 558, 578 715, 797, 798
Pocăinţă 392, 634, 638 samariteni 759
Poligamia 283 Samson 39,195,197,198,199,200,
Potopul 41, 52,56, 59, 60 202,203,206,207,209,214,241, 312
814
►
Vechiul Testament Explicat şi Aplicat
;
sărbătoarea corturilor 387 Turnul Babei 52, 56, 60

Sărbătoarea lui Mesia 533 U
şarpele de aramă 131, 139, 141, ungere 106 L
142 unitatea absolută din Dumnezeire :
Satan 42, 46, 67, 68, 142, 153, 778
186, 274, 308, 373, 415, 416, 420, Uzia 521, 620, 651, 652, 669,
685,703
i
422, 426, 427, 428, 436, 437, 459,
460,529,606, 608, 610,719,772 v s
scaunul îndurării 92 valea oaselor uscate 591
!
schimbarea apei în vin 558 Viaţa de familie 64, 267
Septuaginta 54,131,152, 238 Vrăşmaşul lui Mesia 532
i
Set 52,57, 58,143, 673 X
sfinţenia lui Dumnezeu 110,113 Xerxes 606 ■
Silo 205,254,255, 308, 349 Z

Sion 280,355,454,455,517,533, Zedechia 321, 337, 363, 542,
;
534, 535, 554, 572, 589, 635, 636, 545, 547, 550, 551, 552, 580, 582,
640, 655, 669, 670, 676, 706, 779 583, 584, 589, 590, 601, 714, 728,
Stâlpul de nor şi de foc 93 743, 758, 773,787, 800
Stânca 104, 159, 271, 463, 721, Ziua Domnului 338, 339, 504,
730 516, 525, 533, 633, 634, 635, 638,
T 643, 645, 722, 740, 745, 747, 769,
tablele vii ale inimii 122 789, 801
ţara haldeilor 548, 552 Zorobabel 49,374,382,385,386,
)
ţara promisă 34, 64, 104, 110, 387, 388, 389, 393, 399, 411, 545,
\ 133, 135, 137, 139, 140, 141, 144, 580, 587, 599, 601, 607, 728, 743,
146, 148, 149, 152, 153, 154, 157, 747,756,757,758,760,761,763,764,
158, 159, 164, 165, 170, 172, 174, 770, 771, 775, 779, 786, 787, 800
176, 177, 185, 188, 264, 316, 384,
387, 391, 411, 556, 568, 618, 672,
731, 732
teama de Dumnezeu 489
Tecoa 300,305, 650, 654, 657
teocraţie 89,156, 204,248
Teofanii 39, 66
Tora 16, 54, 424
trecerea Iordanului 170,176
trecerea Mării Roşii 324 ! I
trezire spirituală 364, 365, 379,

585, 588, 691, 707, 715, 777, 780
trupul lui Cristos 165
.
'
r ;0.r;‘ -
ţ% ?ia iii
i l’--v« w
■v*i£
■
A- „ V.
iii
'
i
mm
«£~£
IK
|1
;lr?
t.
A
i
X 4i4. ;
!
Jt i
• ;i
i
\ i
V
S
■ VECHIUL TESTAMENT
n
’i
r
EXPLICATsi
/APLICAT hr
. iii
Importanţa Vechiului Testament pentru creştinii zilelor noastre este deosebită. Cele treizeci şi nouă
de cărţi ale Vechiului Testament au jucat un rol vital în viaţa .credinciosului încă de Ia începuturile
creştinismului. Credincioşii întorşi la Dumnezeu în Ziua de Rusalii, după ce au fost botezaţi, s-au L
dedicat cu mult entuziasm studiului doctrinei apostolice, părtăşiei cu alţi credincioşi, adoptând
obiceiul frângerii pâinii şi rugăciunea comună. învăţătura dată de apostoli era compusă din mai
multe elemente, precum relaţionarea învăţăturii primite de ei direct de la Domnul Isus Cristos,.;
J mărturisirea lucrurilor văzute şi auzite de ei înşişi despre Domnul, interpretarea şi aplicarea ?
Scripturilor Vechiului Testament cu referire specifică la Domnul Isus Cristos. Apostolii au încercat
y
£
V
cu o sârguinţă extraordinară să lege tot ceea ce a vorbit şi a spus Isus de cele treizeci şi nouă de cărţi
ale Vechiului Testament. ■ yjr:i :
£ Scripturile, în forma în care existau ele pe atunci, reprezentau o bază fermă pentru înţelegerea şi - .
r
i explicarea lucrării, vieţii, suferinţei, morţii, învierii, înălţării şi glorificării Domnului Isus Cristos.
Aceasta a fost doctrina, învăţătura apostolilor.
i
lotuşi, această particularitate centrală, relaţionarea Persoanei şi a lucrării Domnului Isus Crisids
la Scripturile Vechiului lestament, parc a fi eliminată în mare măsură din creştinismul zilelor de
i astăzi. în multe feluri, Biblia a fost marginalizată. în numeroase situaţii, entuziasmul pentru Noul a
lestament creşte tot mai mult, iar aprecierea Vechiului Test^jnent aproape că dispare.
Această carte este scrisă cu un scop precis - să-i încurajeze pe credincioşi la a citi şi a studia Vechiul
I esrament, oferind o prezentare succintă a conţinutului fiecărei cărţi a Vechiului Testament, astfel ca
planul Iui Dumnezeu să poară fi clar înţeles.
>
l)r. Ciareth (.rossley a obţinut doctoratul în teologie la Universitatea din Birmingham , are un maşter î
în consiliere la Universitatea Keele şi o diplomă postuniversitară în activităţi de tineret la Universitatea

din Manchester. Esteslujitor al Evanghelici de peste patruzeci de ani, jumătate din această perioadă
.
dedicând-o lucrării de pastor al Bisericii West Park din Wolverhampton. Este implicat în educarea :
postuniversitară a unor pastori şi direcţionează o echipă de plantatori de biserici.
ISBN 978-973-8448-29-2 f,
1
EJ> l T U R A
ACLIA Editura Universităţii L ■
www.faclia.ro EMANUEL I 9 789738 448&21L>^

Gareth Crossley - Vechiul Testament Explicat Și Aplicat-Făclia (2008)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gareth Crossley - Vechiul Testament Explicat Și Aplicat-Făclia (2008)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

'

Traducere din limba engleză de:

This book has been published with the support of

The Old Testament exflained and applied

Editura Făclia a publicat această lucrare în colaborare cu Editura Universităţii Emanuel

Prima ediţie în limba română, 2008

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I I. Moga, Dinu (trad.)

Printed by RomFlair -Tel. 0259 43 77 93

Index general..................................... 809

Ţinuturile biblice în zilele noastre

Iuda, prorocii şi împăraţii ei înaintea, în timpul şi în urma exilului 545

Acest proiect a început ca o lucrare desfăşurată în timpul întâlnirilor din

Mulţi creştini consideră că lectura Vechiului Testament este o muncă ane­

sunt legăturile? Care sunt asocierile dorite de Dumnezeu? Oare scripturile

Lege (Tora) Profeţi Scrieri

Versiunea engleză a Vechiului Testament este dispusă în mod diferit, în

Lege Istorie Poezie Profeţii

Geneza Iosua Iov Majori Minori

Pentru a asigura integritatea istorică a fiecărei cărţi, conţinutul cristologic

specific adresat lor de Dumnezeu.1 Dacă Dumnezeu nu este suveran în desco­

semnificaţia lucrurilor şi probleme religioase, ci şi atunci când vorbeşte despre

Un singur Autor: mai mulţi autori!

asigurat că ceea ce înregistrau ei ca S.criptură era clar: în primul rând, impul­

Scrierile Vechiului Testament

Scrierile Noului Testament

Luca. El nu a consemnat în scrierile sale învăţături date de Isus pe care să le fi

Este important să observăm poziţia unică pe care o deţineau aceşti apostoli.

Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne

Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea ome­

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat (1 Corinteni 2:13).

Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţe­

De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om,

In consecinţă, cine susţine că învăţătura lui Pavel nu este la fel de impor­

cere de li ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredin- ;

într-o prezentare succintă şi generală am examinat inspiraţia şi încrederea

cum numai Duhul lui Dumnezeu a inspirat scripturile, a păzit transmiterea

scrierilor Vechiu ui Testament i

E. A. Martens susţine că „Vechiul Testament ne pune la dispoziţie materi­

un acord mutual. Acest ultim înţeles nu corespunde contextului din Geneza

' terul unilateral al legământului, iniţiativa aparţinând în întregime lui Dumnezeu,

este „divina promisiune a binecuvântării”4. Afirmând că scriitorii Vechiului

Waltcr C. Kaiser, Toivard an Oîd Testament Theology (Grand Rapids, Michigan:

■ Avraam va fi binecuvântat personal.

Martens continuă: „Dacă numele Yahweh ne descoperă o nouă caracteris­

Testament va putea fi văzut ca o desfăşurare a unui plan atent pregătit pentru

Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune;

în Ahaia, îi „înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea

ţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi

făceau ca aceasta să fie din ce în ce mai bine conturată. în consecinţă, doctrina

Borland sugerează că în spatele teofaniilor existau următoarele scopuri: 1

(Leichester: Inter-Varsity Press, 1988), p. 14.

Pe lângă tipurile lui Cristos menţionate clar în Noul Testament, precum

(Faptele Apostolilor 2:22-23). Asemenea lui Iosif, Petru spune: nu se îngăduie

25 Hengstenberg, Cristology ofthe Old Testament, p.10.

Cristos şi Biserica Sa.

; promisiunea divină şi scopul divin. Toate aceste abordări au multe puncte în

Idee centrală: „începutul"

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul."

I. Patru evenimente importante 1:1-11:32

II. Alegerea celor patru conducători 12:1-50:26

viii. Avraam cumpără pământ pentru îngroparea Sarei 23:1-20

Când va fi printre voi un proroc,

Mulţi creştini consideră că lectura Vechiului Testament este o muncă ane

specific adresat lor de Dumnezeu.1 Dacă Dumnezeu nu este suveran în desco

asigurat că ceea ce înregistrau ei ca S.criptură era clar: în primul rând, impul

Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea ome

Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţe

In consecinţă, cine susţine că învăţătura lui Pavel nu este la fel de impor

E. A. Martens susţine că „Vechiul Testament ne pune la dispoziţie materi

Martens continuă: „Dacă numele Yahweh ne descoperă o nouă caracteris

al descoperirii de Sine, El îşi va exprima fără cusur natura şi scopul. Va co

în contextul revoltei umane şi al păcatului, cartea Geneza prezintă înce

Agar în naşterea urmaşilor pare a fi în totalitate ideea Sarei şi ar putea fi moti

deliberată, El include şi o promisiune minunată (3:15). Prima profeţie cu pri

Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoş