SPECULAŢIA

CUPRINS
1. Speculatia, meserie veche.................................................................................................3
2. Definirea speculaţiei..........................................................................................................4
3. Ce sunt speculatorii?.........................................................................................................5
4. Riscurile speculaţiei..........................................................................................................6
5. Categorii de speculaţii......................................................................................................6
5.1. Speculaţia pe creştere...................................................................................................6
5.2. Speculaţia pe scădere...................................................................................................7
6. Speculaţia cu contracte futures........................................................................................8
7. În loc de concluzie.............................................................................................................9

2
1. Speculatia, meserie veche

Acum aproape 2.000 de ani, în nordul Africii a existat un oraş roman care avea o
configuraţie urbanistică de invidiat pentru multe dintre urbele româneşti de astăzi. La
Volubilis, străzile erau drepte, desenate cu rigoare matematică, clădirile publice sau cele de
interes comun aveau o aşezare logică, iar zona privată şi cea publică nu se încurcau prea
tare. Însă, din punctul de vedere al protipendadei locale, parcelele atribuite pentru
construcţii erau mult prea republicane. Se simţea nevoia de suprafeţe mari, pe măsura
splendorii palatelor din „cetatea de scaun“ a imperiului - Roma. Cineva cu spirit
întreprinzător a hotărât să cumpere o suprafaţă mare de teren situată în imediata apropiere
de zidurile cetăţii şi a convins câteva notabilităţi locale să construiască acolo vile. A urmat
foarte repede un boom imobiliar mai rar întâlnit într-o provincie romană. Nu peste mult
timp a apărut un cartier select, a cărui dezvoltare a fost zălogul unor venituri în creştere
pentru cei care deţineau sau speculau terenuri în zonă. Afacerile imobiliare au decăzut însă
odată cu satisfacerea cererii. Deşi Imperiul Roman era mare şi oferea oportunităţi de
speculaţii imobiliare pe toată întinderea sa, cetăţenii săi vedeau doar tarlalele din jurul
propriei urbe.
Vremurile romane au apus, dar nu şi obiceiurile. Unele popoare, care s-au „adăpat“
din moştenirea greco-romană, au dezvoltat pasiunea pentru speculaţii la un nivel superior.
Gândesc şi rulează afaceri la scară mondială. Britanicul, americanul sau israelianul
cumpără şi vând proprietăţi imobiliare peste tot. Astăzi speculează în Costa Brava, mâine
pe litoralul bulgăresc, iar poimâine în Hong Kong. Interesul acestora pentru o anumită
destinaţie este dictat strict de profit şi nimeni nu face pasiuni pentru nicio „gură de rai“. În
această afacere sentimentalismul „ierbii de acasă“ nu are loc. Acum România este
interesantă, dar mâine s-ar putea să nu mai fie. Dacă piaţa imobiliară autohtonă va deveni
neatractivă pentru marea finanţă străină - şi acest lucru se va întâmpla mai devreme sau mai
târziu -, cineva va pierde cu siguranţă bani. Aceia nu vor fi speculatorii străini, care la cel
mai mic semnal îşi mută capitalurile într-un alt „rai imobiliar“, ci, cu siguranţă, cei care au
moştenit apetitul de speculaţii de la romani, dar în maniera română, adică loco. Din acest
punct de vedere, românii din Top 300 care s-au trezit avansând în ierarhia celor mai bogaţi

3
pentru că li s-au scumpit proprietăţile imobiliare, fără să ridice un deget, nu vor mai putea
figura nici măcar într-un eventual Top 3.000. Asta dacă nu cumva vor învăţa că pentru a
ramâne în vârf trebuie sa operezi internaţional.
Toate definiţiile speculaţiei, fără nici o excepţie, evidenţiază esenţa acesteia: riscul
asumat, profitul urmărit de către iniţiatorul său. Aceasta se bazează pe evoluţia în timp a
cursului titlurilor financiare pe o piaţă bine determinată, de la această regulă nefăcând
excepţie nici speculaţia cu derivate financiare. În mod practic, faci o speculaţie atunci când
nu doreşti să îţi acoperi o nevoie imediată, ci să profiţi de potenţiala diferenţă de curs
favorabilă pentru cel care declanşează derularea tranzacţiei.

2. Definirea speculaţiei
Speculaţia se bazează pe anticiparea evoluţiei preţului activului suport al unui
derivat sau pur şi simplu pe evoluţia viitoare a preţului unui activ suport. Operaţia se
bazează pe cumpărări şi vânzări succesive de valori materiale sau de active financiare în
scopul realizării unui câştig prin revânzarea sau răscumpărarea lor în condiţii conjucturale
favorabile. În general aceste operaţii nu dau naştere unei creşteri a patrimoniului agregat al
agenţilor economici, ci doar redistribuirii acestuia între agenţi.
Se crede că prima definiţie dată speculaţiei în mod oficial a fost cea din 1910
formulată de Emery şi Comitetul Hugues al Senatului American şi care spune că:
speculaţia este o tranzacţie realizată cu scopul unic de a obţine profit pornind de la
modificarea valorii (reflectată prin preţ) unui bun.
Asumarea unor riscuri peste medie în speranţa obţinerii unor rentabilităţi peste
medie, în general într-o perioadă de timp relativ scurtă. Speculaţia implică cumpărarea unui
anumit activ financiar pe baza preţului său potenţial de vânzare şi nu pe baza valorii sale
prezente. Într-o speculaţie siguranţa principalului şi venitul curent sunt de o importanţă
secundară. Când fac speculaţii, profesioniştii utilizează adesea diverse tehnici de hedging,
cum ar fi tranzacţiile cu opţiuni, vânzarea short, ordinele stop şi tranzacţiile cu contracte
futures, cu scopul de a-şi limita pierderile. Speculaţia implica un risc care poate fi analizat
şi evaluat, la fel ca şi în cazul unei investiţii; ceea ce le deosebeşte este însă gradul de risc.

4
3. Ce sunt speculatorii?
Investitorii de pe pieţele de derivate sunt cunoscuţi sub denumirea de speculatori.
Speculatorul are rolul de a umple golul între cotaţiile hedgerilor sau arbitrajorilor şi
se constituie într-un motor al pieţei, atunci când nu există date fundamentale care să
influenţeze decisiv evoluţia preţului. În luarea deciziilor el este nevoit să apeleze la
analizele neconvenţionale, ceea ce face ca demarcaţia între inspiraţie şi ştiinţă să fie foarte
mobilă şi de aceea foarte greu perceptibilă. Este evident că într-o piaţă fără speculatori care
să preia riscul, ar fi foarte greu ca hedgerii să stabilească un preţ. Însă atunci când
speculatorii pătrund pe piaţă, numărul cumpărătorilor şi al vânzătorilor creşte, iar hedgerii
nu mai sunt limitaţi la nevoile de acoperire a riscului celorlalţi.
In plus, asumându-şi riscul şi aducând lichiditate şi capital, speculatorii ajută la
asigurarea stabilităţii pieţei. Operaţiunea speculativă are drept rezultat obţinerea de profit
din diferenţa dintre preţurile de vânzare şi cele de cumpărare sau invers. Astfel speculatorul
încearcă să maximeze profitul obţinut într-o perioadă de timp cât mai scurtă, imobilizând o
parte cât mai mică din fondurile proprii. Profitul potenţial al unei strategii de speculaţie este
proporţional cu cantitatea riscului asumat şi cu abilitatea speculatorului de a estima corect
mişcarea preţului. Câştigurile şi pierderile potenţiale sunt la fel de mari pentru speculatorul
care vinde ca şi pentru speculatorul care cumpără.
Speculatorii menţin un flux constant de vânzări şi cumpărări prin intermediul căruia
se evită fluctuaţiile mari de preţ. Deasemenea prezenţa lor pe o piaţă duce la creşterea
volumului tranzacţiilor diversificând în acelaşi timp interesul pentru piaţa respectivă.
Speculatorii sunt cei care îţi asumă riscul modificărilor cursului valutar, a cursului
acţiunilor sau obligaţiunilor, cotaţiilor indicilor bursieri, preţului mărfurilor, mai exact este
cel care îţi asumă un risc indiferent de natura acestuia.
Speculatorii sunt de mai multe feluri:
a) cei care speculează variaţiile de curs de la o zi la alta;
b) cei care speculează fluctuaţiile de curs faţă de media înregistrată pe o anumită
perioadă;
c) speculatorii pe termen lung, ce vizează variaţiile de curs înregistrate pe perioade mai
mari de timp (luni, ani);
d) speculatorii permaneţi.

5
4. Riscurile speculaţiei
Riscurile la care se expune un speculator atunci când, acţionând pe baza unei
strategii proprii, se află într-o poziţie care, de cele mai multe ori, este opusă celorlalţi
participanţi pe piaţă. Filosofia speculatorului este cea a iubitorului de risc şi constă în aceea
că, urmărind să obţină un câştig rapid, el consideră că acest câţtig este mult mai mare dacă
va fi distribuit la un număr cât mai mic de participanţi. De aceea, de regulă, speculatorul se
situează împotriva mulţimii care tranzacţionează sau chiar impotriva pieţei, mizând pe o
evoluţie surprinzătoare a acesteia. Unii speculatori urmăresc obţinerea unui avantaj din cele
mai mici mişcări ale preţului, vânzând şi cumpărând acelaşi produs de mai multe ori în
cursul aceleiaşi şedinţe de tranzacţionare (strategie denumită scalpering). Alţii, în urma
analizelor efectuate, se angajează în poziţii mari, în speranţa că vor influenţa astfel direcţia
de evoluţie a preţului. Aceştia sunt speculatori pe termen lung şi îşi protejează portofoliile
prin strategii de hedging.

5. Categorii de speculaţii
În practică există două mari tipuri de speculaţii în funcţie de sensul evoluţiei
cursului titlurilor:
a) speculaţii pe creştere (fr. a la hausse, engl. bull) - când speculatorul mizează pe
creşterea cursurilor, profitul său fiind reprezentat de diferenţa dată de faptul că a cumpărat
ieftin şi a vândut mai scump;
b) speculaţia pe scădere (fr. a la baisse, engl. bear) - când speculatorul mizează pe
scăderea cursurilor, profitul său fiind reprezentat de diferenţa pozitivă dată de faptul că a
vândut mai scump şi a răscumpărat titlurile respective mai ieftin.

5.1. Speculaţia pe creştere

Speculatorul mizează pe creşterea cursurilor, profitul său fiind reprezentat de
diferenţa dată de faptul că a cumpărat ieftin şi a vândut mai scump. Aceasta piaţă mai
poartă denumirea de piaţa taurului (engl. bull). Este o piaţă în scădere, urmărită de

6
operatorul de bursă care vinde un activ în speranţa scăderii preţului în timp, oferindu-I
posibilitatea să închidă afacerea, cu profit, prin încheierea unui contract de sens opus.
Speculatorul în cauză poartă denumirea pieţei pe care operează: speculator a la
baisse.
În tranzacţionarea contractelor futures sau options, strategia care constă în
cumpărarea unui contract, simultan cu vânzarea altui contract din aceeaşi clasă, astfel încât
să poată fi obţinut un profit în cazul în care preţul activului suport creşte, limitând totodată
mărimea pierderii potenţiale dacă estimările nu se materializează. Un exemplu îl constituie
cumpărarea unei opţiuni, simultan cu vânzarea altei opţiuni din aceeaşi clasă, cu aceeaşi
datâ de expirare, dar cu preţuri de exercitare diferite. Sau, un investitor poate cumpăra un
contract futures cu scadenţa mai apropiată, simultan cu vânzarea unui contract futures din
aceeaşi clasă cu scadenţa mai îndepărtată, ambele având acelaşi preţ de livrare în
anticiparea creşterii preţului în luna de livrare mai apropiată în raport cu luna de livrare mai
îndepărtată. Aceasta poartă denumirea de strategia pieţei în creştere (bull spread).

5.2. Speculaţia pe scădere

Speculatorul mizează pe scăderea cursurilor, profitul său fiind reprezentat de
diferenţa pozitivă dată de faptul că a vândut mai scump şi a răscumpărat titlurile respective
mai ieftin. Această piaţă poartă denumirea de piaţa ursului (engl. bear). Reprezintă o piaţă
în creştere, urmărită de operatorul în bursă, care cumpără un activ cu speranţa că preţul va
creşte în timp, oferindu-i posibilitatea să închidă afacerea, cu profit, prin încheierea unui
contract de sens opus.
Operatorul de pe această piaţă poartă denumirea de speculator a la hausse.
Spre deosebire de strategia pieţei în creştere, strategia care constă în cumpărarea
unui contract futures, simultan cu vânzarea altui contract di aceeaşi clasă, astfel încât să
poată fi obţinut un profit dacă preţul activului de bază scade, limitând pierderea potenţială
în cazul în care estimările nu se materializează. Un exemplu il poate constitui cumpărarea
unei opţiuni call pe un activ de bază simultan cu vânzarea altei opţiuni call pe acelaşi activ
de bază, cu un preţ de exercitare mai mic şi aceeaşi dată de expirare ca şi opţiunea
cumpărată. Sau, un investitor poate să cumpere un contract futures cu scadenţa îndepărtată
şi, simultan, să vândă un contract futures din aceeaşi clasă, cu scadenţa mai apropiată,

7
ambele având acelaşi preţ de livrare, în anticiparea scăderii preţului în luna de livrare mai
aprpiată în raport cu luna de livrare mai îndepărtată.

6. Speculaţia cu contracte futures

Contractele futures sunt cele mai bune instrumente pe care un speculator pe pieţele
financiare le are la dispozţie. Datorită faptului că tranzacţiile se realizează prin depunerea
unei sume care reprezintă doar 10-15% din necesarul achiziţionării activului de pe piaţa
spot echivalentă, înseamnă că şi rezultatele procentuale vor fi amplificate de 7-10 ori.
Pentru cei care vor să participe la cele mai mici mişcări de preţ ale acţiunilor listate
la BVB (dar şi ale valutelor sau altor instrumente), piaţa organizată de Bursa Monetar
Financiară şi de Mărfuri Sibiu le vine în întâmpinarea dorinţelor. Speculatorii au
posibilitatea să profite de pe urma unor mişcări cu amplitudine minima (un leu vechi), iar
rezultatele să fie amplificate prin efectul de levier – specific doar contractelor futures şi
instrumentelor derivate. De asemena, deoarece comisioanele de tranzacţionare sunt foarte
mici (0,6 RON pe contract futures pentru SSIF-uri, reprezentantând contravaloarea a 1.000
acţiuni, sau chiar 10.000 acţiuni pentru unele contracte), speculatorii pot să iniţieze şi să
închidă poziţii fără a mai fi îngrijoraţi de acumularea pierderilor rezultate de pe urma unor
tranzacţionări excesive. Accesul pe piaţa de la Sibiu este unul foarte rapid şi facil. După
semnarea contractului de intermediere cu brokerul, deschiderea unui cont şi a depunerii
sumei necesare pentru marjă, investitorul e gata să tranzacţioneze.
Pentru a ilustra avantajele unui speculator care ar decide să tranzacţioneze la Bursa
din Sibiu, voi expune un exemplu edificator cu privire la avantajele pe care contractele
futures le oferă în comparaţie cu celelalte instrumente de pe piaţa spot. Prin însăşi natura sa,
un speculator nu e atât de interesat de a participa la adunările anuale ale acţionarilor sau de
a vota în ele, cât de a profita de orice mişcare a preţului – într-un cuvânt de a-şi maximiza
profitul pe termen scurt. Dacă de exemplu speculatorul are la dispoziţie 25.000 RON şi
doreşte să achiziţioneze acţiuni XYZ, el va putea cumpăra 10.000 acţiuni de pe piaţa spot la
preţul de 2,5 RON/acţiune. În plus, ar mai trebui să plătească încă 250 RON în comisioane,
presupunând un comision conservativ de 1% din valoarea tranzacţiei. Pentru a putea intra în
profit de pe urma acestei tranzacţii, valoarea portofoliului său ar trebui să crească până la
minim 25.500 RON, respectiv ar trebui să aştepte până când preţul unei acţiuni XYZ creşte

8
cu 0,05 RON (500 lei vechi). În acel moment el îşi va vinde acţiunile (plătind încă 250
RON comision la vânzare), iar poziţia sa va fi nulă.
Lucrurile se desfăşoară puţin diferit pe piaţa derivatelor, unde speculatorul poate
achiziţiona 100 de contracte futures (la o marjă de 250 RON/contract) cu cei 25.000 RON
pe care îi are, reprezentând contravaloarea a 100.000 acţiuni XYZ. În plus speculatorul va
mai plăti aproximativ 1,5*100 = 150 RON ca şi comision la cumpărare. În cazul prezentat
mai sus, când preţul acţiunii creşte cu 0,05 RON, valoarea portofoliului său va ajunge la
2,55*100.000 = 255.000 RON, adică speculatorul înregistrează un profit brut de 5.000
RON, din care dacă scădem comisioanele de 300 RON, am ajunge la un profit net de 4.700
RON.
Se poate astfel deduce din exemplul prezentat mai sus că piaţa derivatelor este cea
mai potrivită pentru speculatorii care îşi pot asuma un grad ridicat de risc, în vederea unor
câştiguri amplificate. La o mişcare pozitivă de pe piaţa spot care nu aduce totuşi nici
beneficiu, pe piaţa futures echivalentă se obţine un profit de 18,8% (4.700/25.000). Acest
rezultat provine din mecanismul intrinsec tranzacţionării contractelor futures – efectul de
levier – cât şi din mărimea comisioanelor sensibil mai mici practicate (500 RON pe piaţa
spot faţă de doar 300 RON pe derivate). Trebuie însă atras atenţia asupra faptului că aceste
efecte lucrează în dublu sens, adică atât câştigurile, cât şi pierderile sunt amplificate pe
piaţa derivatelor, şi doar speculatorii care sunt confortabili cu aceste caracteristici ale
derivatelor ar trebui să tranzacţioneze.

7. În loc de concluzie
În fapt este de dorit ca pe pieţele bursiere să existe speculatori bine informaţi.
Intervenţiile acestora atenuează oscilaţiile bursiere şi datorită lor, investitorii interesaţi în
plasamente sau vânzări au posibilitatea de a găsi mai uşor contrapartida.
Speculaţia este necesară pe pieţele bursiere şi este etică pentru că profitul realizat de
speculator nu este gratuit ci este rezultatul riscurilor pe care şi le-a asumat.
Este important a face deosebirea între speculator şi jucătorul la bursă. De regulă,
speculatorul este o persoană avizată, bine informată, cu solide cunoştinţe privind pieţele
bursiere şi care se bazează pe previziuni raţionale. Jucătorul de bursă, "gamblerul" merge la

9
hazard şi în acest caz tranzacţiile bursiere efectuate de acesta seamănă mai mult a jocuri de
noroc, ruleta etc.
Agiotajul este tot o falsă speculatţe şi este o manevră prin care se urmăreşte
creşterea sau scăderea artificială a cursurilor prin lansarea de zvonuri false privind situaţia
unei anumite societăţi. Astfel spre exemplu, cei ce practică agiotajul "duc" artificial cursul
în jos şi când ajunge la nivelul dorit, suficient de scăzut, cumpără şi ulterior vor revinde mai
scump după ce tot ei vor urca cursul. Agiotajul este o operaţiune care contravine regulilor
de practică onestă de pe pieţele bursiere.

Bibliografie:
1. Curierul National, Speculatia, strategie de baza in piata derivatelor, 21 Februarie,
2007
2. Dragoescu E., Dragoescu A. - Piete financiare, primare si secundare si operatiuni de
bursa, Ed. Mesagerul, Cluj-Napoca,1995
3. http://www.bmfms.ro/strategii/img/Speculatia_cu_contracte_derivate.PDF
4. http://www.eafacere.ro/dictionar.asp?fid=1348
5. http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=2962
6. http://www.sfin.ro/articol_7208/speculatia__o_alta_meserie_veche.html

10