“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

copiaza la teze. iar pentru ca e evreu. IV. picioarele lungi”. V. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. vine cu un roman la scoala. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica.Ora de muzica. numita “Crinul”. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. Pentru ca. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. cu ochii mari si bulbucati. Fosil il reclama pedagogului. uscat. dar considerata de autor “vulgara”. intorcandu-se in banca sa. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. pentru ca e schiop. de ce i se spune Cocos”. Fosil. nerozi”. de a se simti impreuna in al noualea cer. Tandarica.”. pentru ca e inteligent si sperios. pentru ca romanul trebuie citit”. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. Rade in toate orele. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. insa. cunoaste chimie si –pe deasupra. parul cret. elevul terorizat de chimie. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. Nimeni nu stie. “nu e simpatizat. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. afara de chimie si matematica. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. pe care il intalnea in aceeasi familie. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. invata bine. mainile lungi. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. “Baietii il cred prost si ii spun. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. Si pentru ca nu a obtinut. e zgarcit. pe motiv ca face 2 . un alt personaj – oarecum grotesc. “Baietii il indragesc.e so evreu. aceiasi dintotdeauna. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. “care sta in spatele lui”. il mai striga si Marcala”. paraste baietii. In fiecare dimineata. Profesorul de muzica publicase o romanta.” Caleia. pretinde ca nu poate canta. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. Dupa cum afirma Robert. din pricina lungimii nasului. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. ii trage o palma peste ceafa. UN PRIETEN In al cincilea capitol. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”.

Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. Era serbarea de sfarsit.. nu e un om rau”.. va rog.”. insa. dar invata la scoala evanghelica si. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. la Conservator.. CORIGENTA . VI. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. 3 . O alta corigenta. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. autorul recunoaste ca. marturiseste adolescentul. In finalul capitolului. s-a adus o catedra. in care nu patrunsese masina de doi ani”. pentru profesor. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. ramane corigent la matematica. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si.. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. citea pe Nick Winter.... unui timp ireversibil. care il face sa uite lectia intr-o clipita. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. colegii premiantilor ii felicitau. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. cand se infurie. tine de soarta.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. vioara”. VIII. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. Nerespectand acest program...] Munca mea si torturile mele. [. in ciuda tuturor. Fanfara era prezenta.”.. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. si rezultatele mele nu erau pretuite”. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. Nu avea decat saisprezece ani. care isi invata lectiile. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. se gandeste chiar la sinucidere. incluti si impersonali./ -Unu.”. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. Adolecentul isi face. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. “domnul director. Intre timp. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. Scopul corigentei.. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. Cuprins de disperare. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. palmuieste elevii”. LUNI 8-9. Pentru acest premiu invatasera tot anul. eu mi-am uitat caietul acasa. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. La toate acestea. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”.. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului.Hai?” VII.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. profesorul ajunsese director. apare la matematica. juca inca nasturi. algebra.

cand voi studia psihologia”. slujbele (picolo intr-o cafenea. JURNAL DE VARA . Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. Reintorcandu-se in mansarda sa. IX. pentru ca cititorului sa placa romanul. totusi. drumuri lungi impreuna. isi propune. Acum. gandind: “poate am sa pricep la toamna. Constient ca se apropie corigenta. prost imbracat. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. paznic la o magazie. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Trei zile mai tarziu. Ba chiar intr-o dimineata. Dand putine lamuriri. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. departe de viata pe care o ducea atunci. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. am colindat in muntii Neamtului”. Aceea cu existenta unei eroine. Am facut. X. Bonas. 4 . Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. poate. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. nu se gandeste deloc la corigenta. sunt cu adevarat trist…”. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. Desi nu avea vointa. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. care ratacise mult si indurase multe”.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. ucenic intr-o ceainarie). isi petrecea timpul citind si visand.5 august “Am ajuns acasa”. Dumbrava ii placea . pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. sentimente si ciudate trairi.o credea “ispititoare si curata”. i se pare stupida ideea din primul capitol. Nu deschisese caietele de matematica. totusi. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. am ratacit in Bucegi. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. I-a povestit aventurile sale. Vagabondul – “un evreu tanar. el. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. A invatat cateva capitole. lucrul la roman incetase. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. ma sinucid”. este ispitit. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. Chioreanu. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. dar a fost iubit de sapte”. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. “sau. In vacanta. iar in ultimul moment. Gandul ii ramasese acolo. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. Resemnat renunta la idee. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. intalnirile cu prietenii se rarisera.

mangai cu ochii zidurile”. La o zi de la spectacol. Dar nu trebuie sa ma gandesc.Ce sa scriu. ”. prin fereastra mansardei sale. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. pe care nu-i cunoaste nimeni”. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. in dorinta sa trecatoare de izolare. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. Autorul il va juca pe Toivinovici. Experientele sale anterioare. ii alungau orice fel de emotii. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. de la patru la opt”. Dupa pregatiri si repetitii intense. dar intarzie a se concretiza: “. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”..“Teza”. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . Incantat ca.”. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. Au hotarat. ceaiul. III. La sfarsit. Petrisor. rolurile fiind impartite de autorul piesei.. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. liceenii afla ca “Dinu. Societate cultural-dramatica. Muza. in final Robert biruieste. Personajele sunt chiar profesorii lor. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Lia. Insa. conferinte. Sasa. la un moment dat. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. Cand ma intorc din strada. II. FANICA In acest capitol. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”.. ca societate dramatica ce este. sa puna in scena Don Juan. Citind pana tarziu in noapte.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. face o confesiune. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. declamatii. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. “a scris o revista. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. Reprezentatia adolescentului este reusita.“ne-a promovat pe toti”. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. Orgoliile amandurora au avut. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. Adolescentul priveste viata lor linistita. Desi. de suferit. Toate acestea il fac sa adoarma. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. fata de mansarda. de cufundare in lectura. Insa. 5 . Autorul surprinde. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. discutii. Nu trebuie sa ma gandesc. ci sa scriu”.. In final. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. “tine sedinta in fiecare sambata. Aceasta ii ofera protectie. piese de teatru. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . dispretuindu-si “bland” vecinii. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau.

cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. baietii nu s-au aratat prea incantati la final.. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. Prin minte ii trec momentele in care. Iti spun eu ca se face. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. langa noi”. Desi am talent cu carul.”). inainte de a stinge lampa. marturiseste adolescentul. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. simtindu-se “dezgustat si obosit”. redactorul ce poarta numele capitolului..] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. prieteni”. Culegatoare au fost din belsug.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. tot timpul. Si spre mirarea cititorului. trist in aceasta perioada a anului. cand se forta sa faca ceva. IV. apoi. [..“ V. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. Domnul Leontescu ma stie student”. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”.” A renuntat la acest obicei si. ca toti oamenii slabi. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. sunt trist”. Chiar dupa cateva insistente. cu buzele strivite de furie. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. Insa. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. iar o eventuala despartire 6 . raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. Douazeci si cinci de lei de articol. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. In fiecare noapte. Trist. incercand sa miste pe autor. I-am spus dlui director cum stau lucrurile..”. Chiar si asa. “Urma. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. lucru real. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. cu ochii inclestati de tinta. Marturiseste cu seninatate. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. o clipa de extaz. incruntat. Cu toate acestea. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole.. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. Se face. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. care erau si publicate. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda.. el tine la prietenii sai. Se simtea mai puternic. el ii tot “fagaduia” articole. la via lui Morariu. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”.

Insa. Profesorii ne cruta. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. viniete risipite priun reviste). Ramane cu regretul timpului pierdut. din clasa a VIII-a. ca exista un singur suflet in mine. Incearca sa-si inteleaga simtirile. Un personaj deosebit este Bratasanu. cu preocupari stintifiice. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. din care nimeni nu intelege o boaba. VI. drumuri de tara marginite cu plopi. sa-i atraga pe elevi.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. in care. Actorii. Dar cum sa ajung la el?”. in care elvii invata pe rupte. dupa cum este firea fiecaruia. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. fara succes. In banci. Unii elevi sunt mai expansivi. Minculescu. trairile si sentimentele: “Eu simt. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. deci. mai rautaciosi. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. De mai multe ori. toata dupa-amiaza. iar sufletul meu se intoarce”. Acum a redevenit el. Privind in el. erau si ei alaturi de actori. adolescentul de saptisprezece ani. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. Profesorii. Traduce 7 . singura mea nadejde”. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. care stie sa traduca din latina. “cate unii. Uneori. si cartile din rafturi imi vorbesc. intristat fara motiv. “Ne adunam in sala de muzica. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. VIII.. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. [. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. de la Teatrul National”). altii mai timizi. Ba chiar. In acelasi timp si in acelasi loc. Era sufletul si mintea sa. in afara de “actori”. impartasindu-le macar o farama de entuziasm.il doare. Orele de latina. multi fara a intelege nimic. cu preocupari obisnuite. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor.” VII. in alte zile de fiecare data. vine printre cei dintai.. il intristau lucruri simple. spre exemplu. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. fac observatii cu glas tare. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. iese din aceasta stare de continua cautare. Insa acesta incearca.” Scenele care se repeta.

ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. Robert ar spune a dragostii. restul se petrece fara emotii. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. lasi banii pe masa si pleci. pe care nu o are mereu. senine”. La sfarsit. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. ci numai ascultand fraza”). 8 . lacom.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. Iar Poprisan.” Marcu. solduri si sani tainuiti.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. impartasindu-si impresiile despre femei. ce se prelungeau mult in noapte. este elevul cel mai lenes. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. unde masa era pusa si vinul in pahare. nu stie nimic. in imaginatia adolescentilor. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. a femeilor isterice. In orasul monoton. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. tolerat de toti profesorii. i-au poftit chiar in casa. Aceste intalniri. de cand a venit la liceu. ipocrite – sau inalte. cred eu. in fiecare sambata. mandarine. au inceput sa cante cu voiosie. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. dobandesc imaginea unor zane din povesti. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. Nu stie decat lectia. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. sfioase.chiar fara sa se uite in carte. ci pentru ca sambata e ziua trupului. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. care doar adumbresc. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. Dinu. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. Chiar si asa.” Fara prea mult entuziasm. Sambata nu este provinciala ca duminica. la aniversarea lui Fanica. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. mandre. iar “baietii au fost revoltati. Dupa ce au baut aproape tot vinul. Insa. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. in constrast cu el. singura consolare o constituie contemplarea acestora.” Altii. Nu pentru ca e urmata de duminica. s-au intors acasa la adolescentul miop.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. unde “se educa fortele masculine”. Unii oameni nu i-au primit. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. Si a cetit multe volume de Boissier. Acolo alegi fata dupa bunul plac. care nu ascund nimic. care. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). Cu toate acestea.” IX. smochine). avand insa insuficient la limba latina.

EU SI LUMEA In “Papini. iar el a facut cinste intr-o berarie. Intentia de identificare cu Papini este totala. pentru ca mia scris viata”). “Dar e anul meu.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. si pasii lor ma departau. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. II. Si l-am iubit. incat ma socoteam aproape fara prieteni. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. Era. PAPINI. “Un om sfarsit”. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. pentru crearea unei personalitati diferite. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. cu Furtuneanu si Bricterian. care exprima exact starea de spirit a autorului. in sufletul autorului. Personajul “cu chipul lui de tobosar. aproape toti prietenii mei au iubit. L-am urat. miop. Numai eu. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. insa. Intr-un an s-au intamplat multe. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. o alta personalitate. eu si lumea”. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. dragostea de trup.” IV. si l-am calit cu gandurile mele. Recunoaste ca s-a schimbat.”. recunoaste ca sufera.. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. poate. si a cazut.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea.. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. Insa. N-a scapat nimeni. UN AN “A trecut un an. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. e anul vointei mele. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. Voi rodi pretutindeni roade noi. III. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. S-a inscris la Conservator.” Lupta se duce. voi fi altul. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. Sau i-au ramas prea putine.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. adolescentul vrea sa-si formeze. I se pare revoltator faptul ca. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. pentru ceilalti nu conta asta. cu dinti 9 . Recunoaste ca se minte.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. fiind “sarbatoritul”. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Chiar lui Giovanni Papini”. Prietenii l-au laudat.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse.

Jurnalul nu mai prezinta interes. in Mantuitor. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. Unii spera la “tomnateca promovare”. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. asteptand noi examene. in Biserica. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. si iarasi inaltat. Datorita schimbarilor sufletesti. De ce ma napadesc amintirile?” VI. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. “Sunt obosit si trist.. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel.” VII. si lasat iar in suflet. 10 .] la Isus?” In final. dezamagit. si sunt singur in casa aceasta. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. “pentru ca mi-a murit mama”. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. Amintirile il napadesc. si dusmanii rasar din mine. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. Romanul nu l-a inceput. de prieteni. V. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. isi deschide in totalitate sufletul. trist dupa despartirea de prietenii sai. neparand miscat. Nu va mai scrie. crapate”.. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. invataseram matematica”.lati si buze mari. grea de amintiri. Nu stia ce avea sa faca in continuare. ce ii sperie. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. pentru credinta sa. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. “Cum as putea ajunge [. Printre ei si adolescentul miop.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. din pricina noului regulament. pentru ca nu va mai fi adolescent. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. TRISTETI. filozofia) sunt inutile.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. si nimic nu inteleg. Si nu stiu nimic alt. si fiecare poarta alata luna sau alt an. IN VARA Acum.”). “Vanciu biruise. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni.” Se simte altul. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. dupa trei ani. multimi. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta.

il intristau dulapurile cu carti de unde citise. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. intr-o simetrie a textului. FINAL “Am scapat.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. a memorizarilor. mult.. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. atunci... a fiselor.. ii dau note mici.. [. in aceasta zi de toamna. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut.” In timpul probelor de oral..” Vrea sa surprinda realitatea. de febra nestapanita a lecturilor pripite.. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. care il desconsidera. si asta ma doare: mult.O viata se inchide. “Am fost cuprinsi. am scapat!..” Capitolul “Final” consfinteste rotund.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. firesc si dramatic.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. Si nu simt nici o bucurie.” VIII. Nu vrea sa renunte la adolescenta.” La acel sfarsit de toamna. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?.” 11 .] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.. Privind cum ploua incheie Jurnalul. a sublinierilor cu creion rosu.. a rasfoirilor nervoase.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful