P. 1
Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade rezumat vol1

Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade rezumat vol1

5.0

|Views: 2,142|Likes:

More info:

Published by: Maxim Marco Laurentiu on Feb 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/09/2015

pdf

text

original

“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. pentru ca e inteligent si sperios. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. cu ochii mari si bulbucati. mainile lungi. UN PRIETEN In al cincilea capitol. dar considerata de autor “vulgara”. “Baietii il cred prost si ii spun. pe motiv ca face 2 .” Caleia. Nimeni nu stie. vine cu un roman la scoala. Profesorul de muzica publicase o romanta.Ora de muzica. copiaza la teze. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. parul cret. pe care il intalnea in aceeasi familie. din pricina lungimii nasului. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. insa.”. In fiecare dimineata. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. nerozi”. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. “Baietii il indragesc. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. “care sta in spatele lui”. il mai striga si Marcala”. aceiasi dintotdeauna. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. elevul terorizat de chimie. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. Fosil. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. de ce i se spune Cocos”. Pentru ca. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. ii trage o palma peste ceafa. un alt personaj – oarecum grotesc. picioarele lungi”. Dupa cum afirma Robert. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. invata bine. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. numita “Crinul”. iar pentru ca e evreu. pretinde ca nu poate canta. Rade in toate orele. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. Si pentru ca nu a obtinut. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. cunoaste chimie si –pe deasupra. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. e zgarcit. Fosil il reclama pedagogului. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. uscat. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. IV. Tandarica. “nu e simpatizat. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. afara de chimie si matematica. paraste baietii. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. pentru ca e schiop. V. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca.e so evreu. intorcandu-se in banca sa. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. pentru ca romanul trebuie citit”. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. de a se simti impreuna in al noualea cer.

tine de soarta. cand se infurie. O alta corigenta. [. in ciuda tuturor. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. palmuieste elevii”. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. care isi invata lectiile. Scopul corigentei.] Munca mea si torturile mele. si rezultatele mele nu erau pretuite”. ramane corigent la matematica.”. marturiseste adolescentul. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. In finalul capitolului.. juca inca nasturi. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. “domnul director. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. Pentru acest premiu invatasera tot anul. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. incluti si impersonali.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. in care nu patrunsese masina de doi ani”. Adolecentul isi face. nu e un om rau”. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. algebra. VIII.. se gandeste chiar la sinucidere.”. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. 3 . autorul recunoaste ca./ -Unu. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. apare la matematica. dar invata la scoala evanghelica si.. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului.. profesorul ajunsese director. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!.Hai?” VII. La toate acestea. pentru profesor. LUNI 8-9.”. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. Nerespectand acest program. va rog... Nu avea decat saisprezece ani. s-a adus o catedra. unui timp ireversibil. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. citea pe Nick Winter.. eu mi-am uitat caietul acasa. la Conservator. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului.. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. care il face sa uite lectia intr-o clipita. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. vioara”.. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil.. Intre timp. Cuprins de disperare. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. Fanfara era prezenta. VI. insa.. CORIGENTA . Era serbarea de sfarsit. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. colegii premiantilor ii felicitau. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si.. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”.

A invatat cateva capitole.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. Ba chiar intr-o dimineata. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. Reintorcandu-se in mansarda sa. IX. este ispitit. Trei zile mai tarziu. isi propune. am ratacit in Bucegi. lucrul la roman incetase. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. gandind: “poate am sa pricep la toamna. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. care ratacise mult si indurase multe”. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. departe de viata pe care o ducea atunci. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. slujbele (picolo intr-o cafenea. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. ma sinucid”. ucenic intr-o ceainarie). in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. am colindat in muntii Neamtului”. sentimente si ciudate trairi. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. prost imbracat. “sau. I-a povestit aventurile sale. intalnirile cu prietenii se rarisera. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. dar a fost iubit de sapte”. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. sunt cu adevarat trist…”.o credea “ispititoare si curata”. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. Acum. Resemnat renunta la idee. totusi. poate. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. Dumbrava ii placea . JURNAL DE VARA . nu se gandeste deloc la corigenta. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. Vagabondul – “un evreu tanar. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. Constient ca se apropie corigenta. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. X. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu.5 august “Am ajuns acasa”. Desi nu avea vointa. El a iubit in Sibiu numai trei fate. paznic la o magazie. Aceea cu existenta unei eroine. cand voi studia psihologia”. Chioreanu. Nu deschisese caietele de matematica. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Dand putine lamuriri. 4 . i se pare stupida ideea din primul capitol. iar in ultimul moment. Gandul ii ramasese acolo. pentru ca cititorului sa placa romanul. Am facut. el. Bonas. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. In vacanta. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. totusi. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. isi petrecea timpul citind si visand. drumuri lungi impreuna.

“ne-a promovat pe toti”. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Societate cultural-dramatica. mangai cu ochii zidurile”. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I.Ce sa scriu. La o zi de la spectacol. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. de suferit. ceaiul.“Teza”. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. Muza. face o confesiune. in dorinta sa trecatoare de izolare. Aceasta ii ofera protectie. Cand ma intorc din strada. in final Robert biruieste. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. Reprezentatia adolescentului este reusita. II. liceenii afla ca “Dinu. prin fereastra mansardei sale. Desi. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. Lia. FANICA In acest capitol. ”. “a scris o revista. Personajele sunt chiar profesorii lor. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. la un moment dat. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. Nu trebuie sa ma gandesc. Au hotarat. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. Orgoliile amandurora au avut. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”.. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Dupa pregatiri si repetitii intense. Autorul il va juca pe Toivinovici. conferinte.. In final..”. La sfarsit. Petrisor. III. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. Insa. discutii. Adolescentul priveste viata lor linistita. Incantat ca. Dar nu trebuie sa ma gandesc. fata de mansarda. pe care nu-i cunoaste nimeni”. piese de teatru. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. Insa. de la patru la opt”. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . dar intarzie a se concretiza: “.. Citind pana tarziu in noapte. 5 . “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . Sasa. declamatii. de cufundare in lectura. sa puna in scena Don Juan. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. “tine sedinta in fiecare sambata. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. ii alungau orice fel de emotii. ca societate dramatica ce este. dispretuindu-si “bland” vecinii. ci sa scriu”. rolurile fiind impartite de autorul piesei. Autorul surprinde. Toate acestea il fac sa adoarma. Experientele sale anterioare.

lucru real.. [. Se face. el ii tot “fagaduia” articole. la via lui Morariu. cu buzele strivite de furie.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu.”). prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. Domnul Leontescu ma stie student”.. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. Trist. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca.“ V. IV. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. incercand sa miste pe autor. Douazeci si cinci de lei de articol. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. langa noi”. iar o eventuala despartire 6 . cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. Chiar dupa cateva insistente. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. ca toti oamenii slabi. Se simtea mai puternic.. incruntat. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. inainte de a stinge lampa. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. o clipa de extaz. Prin minte ii trec momentele in care. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. cand se forta sa faca ceva. apoi.”. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. trist in aceasta perioada a anului. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. cu ochii inclestati de tinta. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. sunt trist”. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. “Urma. Chiar si asa.. Culegatoare au fost din belsug. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. Insa.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei.. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. Desi am talent cu carul. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. redactorul ce poarta numele capitolului. simtindu-se “dezgustat si obosit”. marturiseste adolescentul. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. Si spre mirarea cititorului. Marturiseste cu seninatate. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas.. el tine la prietenii sai. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. care erau si publicate. In fiecare noapte. Cu toate acestea. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. Iti spun eu ca se face. tot timpul. prieteni”.” A renuntat la acest obicei si.

erau si ei alaturi de actori. “cate unii. Uneori. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. Ba chiar. ca exista un singur suflet in mine.” Scenele care se repeta. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. Dar cum sa ajung la el?”. cu preocupari stintifiice. altii mai timizi. “Ne adunam in sala de muzica. deci. Traduce 7 . aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. din clasa a VIII-a.” VII.. Un personaj deosebit este Bratasanu. Insa. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. fara succes. intristat fara motiv. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. trairile si sentimentele: “Eu simt..] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. sa-i atraga pe elevi. iese din aceasta stare de continua cautare. vine printre cei dintai. Acum a redevenit el. in care. iar sufletul meu se intoarce”. Ramane cu regretul timpului pierdut. VI. Profesorii. singura mea nadejde”. in afara de “actori”. In acelasi timp si in acelasi loc. De mai multe ori. VIII. Profesorii ne cruta. si cartile din rafturi imi vorbesc. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. [. dupa cum este firea fiecaruia. de la Teatrul National”). Era sufletul si mintea sa. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. in care elvii invata pe rupte. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. mai rautaciosi. Incearca sa-si inteleaga simtirile. care stie sa traduca din latina. il intristau lucruri simple. spre exemplu. adolescentul de saptisprezece ani. din care nimeni nu intelege o boaba. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. drumuri de tara marginite cu plopi. Privind in el. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. toata dupa-amiaza. Unii elevi sunt mai expansivi. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. cu preocupari obisnuite. fac observatii cu glas tare.il doare. Insa acesta incearca. In banci. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. Minculescu. multi fara a intelege nimic. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. in alte zile de fiecare data. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. viniete risipite priun reviste). Actorii. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. Orele de latina. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”.

despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. Nu pentru ca e urmata de duminica. impartasindu-si impresiile despre femei.” Marcu. Si a cetit multe volume de Boissier.chiar fara sa se uite in carte. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. Acolo alegi fata dupa bunul plac. care. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. care nu ascund nimic. cred eu. nu stie nimic. ci numai ascultand fraza”). ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. singura consolare o constituie contemplarea acestora. ipocrite – sau inalte. au inceput sa cante cu voiosie.” Fara prea mult entuziasm. sfioase. lacom. unde masa era pusa si vinul in pahare. smochine). este elevul cel mai lenes. a femeilor isterice. la aniversarea lui Fanica. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. i-au poftit chiar in casa. Insa. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. unde “se educa fortele masculine”. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. Nu stie decat lectia. Unii oameni nu i-au primit.” IX. pe care nu o are mereu. avand insa insuficient la limba latina. iar “baietii au fost revoltati. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. dobandesc imaginea unor zane din povesti. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. mandarine. lasi banii pe masa si pleci.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone.” Altii. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). Dinu. Iar Poprisan. Robert ar spune a dragostii. Aceste intalniri. solduri si sani tainuiti. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. ci pentru ca sambata e ziua trupului. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. Chiar si asa. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. La sfarsit.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. de cand a venit la liceu. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. restul se petrece fara emotii. 8 . mandre. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. in fiecare sambata. In orasul monoton. Cu toate acestea. senine”. s-au intors acasa la adolescentul miop. Sambata nu este provinciala ca duminica. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. care doar adumbresc.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. ce se prelungeau mult in noapte. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. Dupa ce au baut aproape tot vinul. in constrast cu el. tolerat de toti profesorii. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. in imaginatia adolescentilor. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta.

pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. insa. II. pentru ceilalti nu conta asta. Si l-am iubit. “Dar e anul meu. N-a scapat nimeni. o alta personalitate. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop.. fiind “sarbatoritul”. PAPINI. S-a inscris la Conservator. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. cu dinti 9 . Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. si a cazut. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. cu Furtuneanu si Bricterian. Personajul “cu chipul lui de tobosar. Chiar lui Giovanni Papini”.” IV. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. Voi rodi pretutindeni roade noi. “Un om sfarsit”. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. iar el a facut cinste intr-o berarie. pentru crearea unei personalitati diferite. poate. I se pare revoltator faptul ca. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. Intr-un an s-au intamplat multe. miop. Sau i-au ramas prea putine. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. UN AN “A trecut un an. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. EU SI LUMEA In “Papini. voi fi altul. Insa. Era. aproape toti prietenii mei au iubit. recunoaste ca sufera. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. si l-am calit cu gandurile mele.”. incat ma socoteam aproape fara prieteni. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. care exprima exact starea de spirit a autorului.” Lupta se duce. adolescentul vrea sa-si formeze. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. III. Prietenii l-au laudat. Numai eu. in sufletul autorului. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. Recunoaste ca se minte.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. pentru ca mia scris viata”).Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. e anul vointei mele. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. Recunoaste ca s-a schimbat. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. si pasii lor ma departau. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. Intentia de identificare cu Papini este totala. eu si lumea”. L-am urat. dragostea de trup.. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt.

isi deschide in totalitate sufletul. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. si nimic nu inteleg. trist dupa despartirea de prietenii sai. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. neparand miscat. Nu va mai scrie. in Biserica. invataseram matematica”. dupa trei ani. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. Datorita schimbarilor sufletesti. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta.] la Isus?” In final. si lasat iar in suflet. dezamagit.” Se simte altul.” VII. TRISTETI. V. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. ce ii sperie.lati si buze mari. multimi.”). Amintirile il napadesc. si dusmanii rasar din mine. “pentru ca mi-a murit mama”. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. din pricina noului regulament. IN VARA Acum.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. “Cum as putea ajunge [. Jurnalul nu mai prezinta interes. 10 . De ce ma napadesc amintirile?” VI. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. in Mantuitor. si sunt singur in casa aceasta. asteptand noi examene. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. si iarasi inaltat. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. grea de amintiri. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. de prieteni. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. Unii spera la “tomnateca promovare”. filozofia) sunt inutile. Nu stia ce avea sa faca in continuare. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. pentru ca nu va mai fi adolescent.. Romanul nu l-a inceput. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. Si nu stiu nimic alt.. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. Printre ei si adolescentul miop. crapate”. pentru credinta sa. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. si fiecare poarta alata luna sau alt an. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. “Sunt obosit si trist. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. “Vanciu biruise.

” In timpul probelor de oral. a memorizarilor. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. ii dau note mici. FINAL “Am scapat. a rasfoirilor nervoase. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi.. in aceasta zi de toamna.” La acel sfarsit de toamna. Nu vrea sa renunte la adolescenta. intr-o simetrie a textului... isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. [. am scapat!. Si nu simt nici o bucurie. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut..” Vrea sa surprinda realitatea. Privind cum ploua incheie Jurnalul. de febra nestapanita a lecturilor pripite. “Am fost cuprinsi. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor.O viata se inchide. care il desconsidera. firesc si dramatic.. si asta ma doare: mult...” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. atunci.. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur.” Capitolul “Final” consfinteste rotund. mult. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?.” VIII. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. a fiselor.. a sublinierilor cu creion rosu.” 11 .. il intristau dulapurile cu carti de unde citise.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->