“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. din pricina lungimii nasului. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. il mai striga si Marcala”. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. pentru ca e schiop. parul cret. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. picioarele lungi”.”. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. Si pentru ca nu a obtinut. pentru ca e inteligent si sperios. cunoaste chimie si –pe deasupra. V. Fosil. “Baietii il indragesc. Dupa cum afirma Robert. Rade in toate orele. “nu e simpatizat. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. Pentru ca. uscat. insa. Tandarica. vine cu un roman la scoala. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. “care sta in spatele lui”. intorcandu-se in banca sa. elevul terorizat de chimie. UN PRIETEN In al cincilea capitol. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. e zgarcit. pentru ca romanul trebuie citit”. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. Profesorul de muzica publicase o romanta. IV. pe care il intalnea in aceeasi familie. dar considerata de autor “vulgara”. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. cu ochii mari si bulbucati. pe motiv ca face 2 . Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. invata bine. de a se simti impreuna in al noualea cer. de ce i se spune Cocos”. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. numita “Crinul”. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. un alt personaj – oarecum grotesc. aceiasi dintotdeauna. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3.Ora de muzica. Nimeni nu stie. nerozi”. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. ii trage o palma peste ceafa. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››.” Caleia. pretinde ca nu poate canta. “Baietii il cred prost si ii spun. paraste baietii. copiaza la teze. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. afara de chimie si matematica. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. mainile lungi. Fosil il reclama pedagogului. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. iar pentru ca e evreu.e so evreu. In fiecare dimineata.

s-a adus o catedra. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. algebra. colegii premiantilor ii felicitau. “domnul director. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. VIII. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. Cuprins de disperare..Hai?” VII. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. citea pe Nick Winter. [. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. care isi invata lectiile.. insa. se gandeste chiar la sinucidere. dar invata la scoala evanghelica si. cand se infurie. tine de soarta. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. profesorul ajunsese director. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. VI. Nu avea decat saisprezece ani. si rezultatele mele nu erau pretuite”. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. Scopul corigentei. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat.. in ciuda tuturor.”. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. Pentru acest premiu invatasera tot anul. In finalul capitolului. Adolecentul isi face. juca inca nasturi. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. incluti si impersonali. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. care il face sa uite lectia intr-o clipita. apare la matematica. LUNI 8-9. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. in care nu patrunsese masina de doi ani”. 3 .. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. ramane corigent la matematica. vioara”....”. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. la Conservator. pentru profesor. unui timp ireversibil./ -Unu. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si.] Munca mea si torturile mele. palmuieste elevii”. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent... marturiseste adolescentul. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”.. nu e un om rau”.”. autorul recunoaste ca. O alta corigenta. Nerespectand acest program.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. eu mi-am uitat caietul acasa.. va rog. CORIGENTA .. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. Fanfara era prezenta. Era serbarea de sfarsit. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. Intre timp. La toate acestea.

“Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. am ratacit in Bucegi. am colindat in muntii Neamtului”. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. isi propune. el. totusi. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. A invatat cateva capitole. pentru ca cititorului sa placa romanul. este ispitit. Acum. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. gandind: “poate am sa pricep la toamna. drumuri lungi impreuna. Desi nu avea vointa. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. Resemnat renunta la idee. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. slujbele (picolo intr-o cafenea. Reintorcandu-se in mansarda sa. intalnirile cu prietenii se rarisera. In vacanta. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. departe de viata pe care o ducea atunci. Dumbrava ii placea . Trei zile mai tarziu. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. prost imbracat. ma sinucid”. X. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. I-a povestit aventurile sale. sentimente si ciudate trairi. iar in ultimul moment. El a iubit in Sibiu numai trei fate. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Constient ca se apropie corigenta. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. ucenic intr-o ceainarie). i se pare stupida ideea din primul capitol. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. dar a fost iubit de sapte”. 4 .o credea “ispititoare si curata”. JURNAL DE VARA . Gandul ii ramasese acolo. nu se gandeste deloc la corigenta.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. Nu deschisese caietele de matematica. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. totusi. “sau. Chioreanu. isi petrecea timpul citind si visand. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. poate. lucrul la roman incetase. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. paznic la o magazie. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. Aceea cu existenta unei eroine. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. Am facut.5 august “Am ajuns acasa”. cand voi studia psihologia”. sunt cu adevarat trist…”. Ba chiar intr-o dimineata. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. Bonas. care ratacise mult si indurase multe”. Vagabondul – “un evreu tanar. IX. Dand putine lamuriri.

Sasa. conferinte. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Petrisor. “a scris o revista. Dupa pregatiri si repetitii intense. Adolescentul priveste viata lor linistita. Personajele sunt chiar profesorii lor. Cand ma intorc din strada. Reprezentatia adolescentului este reusita. Insa. in dorinta sa trecatoare de izolare. in final Robert biruieste. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . Autorul il va juca pe Toivinovici. In final. la un moment dat. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. 5 . Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau.Ce sa scriu. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. face o confesiune. “tine sedinta in fiecare sambata.”. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. sa puna in scena Don Juan. rolurile fiind impartite de autorul piesei. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . ceaiul. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. ca societate dramatica ce este. de suferit. La o zi de la spectacol. La sfarsit. Incantat ca. prin fereastra mansardei sale. mangai cu ochii zidurile”. liceenii afla ca “Dinu. II. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. FANICA In acest capitol. Orgoliile amandurora au avut. ci sa scriu”. Desi. Societate cultural-dramatica. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. dar intarzie a se concretiza: “. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. de cufundare in lectura. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda.. piese de teatru.. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. III. Lia. de la patru la opt”. dispretuindu-si “bland” vecinii. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol.“ne-a promovat pe toti”. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. Muza. Aceasta ii ofera protectie. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor.. Au hotarat.“Teza”. Autorul surprinde. declamatii.. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. ii alungau orice fel de emotii. ”. Insa. Experientele sale anterioare. pe care nu-i cunoaste nimeni”. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. discutii. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. Citind pana tarziu in noapte. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. Dar nu trebuie sa ma gandesc. fata de mansarda. Toate acestea il fac sa adoarma. Nu trebuie sa ma gandesc.

baietii nu s-au aratat prea incantati la final. redactorul ce poarta numele capitolului. incercand sa miste pe autor. Trist. langa noi”. marturiseste adolescentul. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. Domnul Leontescu ma stie student”. Prin minte ii trec momentele in care. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. Cu toate acestea. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. o clipa de extaz. lucru real.. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. la via lui Morariu. “Urma. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. el tine la prietenii sai. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. iar o eventuala despartire 6 .”). cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. trist in aceasta perioada a anului. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”... inainte de a stinge lampa.” A renuntat la acest obicei si... chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. incruntat. Chiar si asa. simtindu-se “dezgustat si obosit”.”. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. care erau si publicate. Douazeci si cinci de lei de articol. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. Marturiseste cu seninatate.. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. cu buzele strivite de furie. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti.“ V. apoi. Culegatoare au fost din belsug. el ii tot “fagaduia” articole. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. Desi am talent cu carul. cand se forta sa faca ceva. ca toti oamenii slabi. tot timpul. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Chiar dupa cateva insistente. Se face.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. [. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. Se simtea mai puternic. cu ochii inclestati de tinta. prieteni”. In fiecare noapte. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. Si spre mirarea cititorului. Insa. Iti spun eu ca se face. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. sunt trist”. IV.

” VII. Dar cum sa ajung la el?”. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. sa-i atraga pe elevi. in care.. Ba chiar. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. “cate unii. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Insa acesta incearca. Minculescu. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. cu preocupari stintifiice. In acelasi timp si in acelasi loc. adolescentul de saptisprezece ani. din clasa a VIII-a. deci. vine printre cei dintai. toata dupa-amiaza. iese din aceasta stare de continua cautare. trairile si sentimentele: “Eu simt. ca exista un singur suflet in mine. in alte zile de fiecare data. VIII. Traduce 7 . cu preocupari obisnuite. Un personaj deosebit este Bratasanu. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. in afara de “actori”. in care elvii invata pe rupte. Uneori. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. “Ne adunam in sala de muzica. dupa cum este firea fiecaruia. altii mai timizi. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. drumuri de tara marginite cu plopi. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. Unii elevi sunt mai expansivi. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. intristat fara motiv. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. Ramane cu regretul timpului pierdut. mai rautaciosi. fac observatii cu glas tare. viniete risipite priun reviste). de la Teatrul National”). In banci. singura mea nadejde”. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. VI. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. spre exemplu. Incearca sa-si inteleaga simtirile. Profesorii ne cruta. Profesorii. Actorii. iar sufletul meu se intoarce”. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. fara succes. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. il intristau lucruri simple. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. Era sufletul si mintea sa.” Scenele care se repeta. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text.il doare. Insa. De mai multe ori. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume.. Orele de latina. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. din care nimeni nu intelege o boaba. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. care stie sa traduca din latina. si cartile din rafturi imi vorbesc. Acum a redevenit el. [. Privind in el.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. erau si ei alaturi de actori. multi fara a intelege nimic.

ci numai ascultand fraza”).” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. in constrast cu el. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. solduri si sani tainuiti. Iar Poprisan. care nu ascund nimic. avand insa insuficient la limba latina. Dupa ce au baut aproape tot vinul. Acolo alegi fata dupa bunul plac. singura consolare o constituie contemplarea acestora. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. mandarine. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. de cand a venit la liceu. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. lacom. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. Aceste intalniri. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire.” Fara prea mult entuziasm. in fiecare sambata.chiar fara sa se uite in carte.” Altii. a femeilor isterice. La sfarsit. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. care. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. dobandesc imaginea unor zane din povesti. s-au intors acasa la adolescentul miop. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. la aniversarea lui Fanica. i-au poftit chiar in casa. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. in imaginatia adolescentilor. Si a cetit multe volume de Boissier. ce se prelungeau mult in noapte. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni.” Marcu. ipocrite – sau inalte. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. Chiar si asa. unde “se educa fortele masculine”. lasi banii pe masa si pleci. care doar adumbresc. mandre. Nu stie decat lectia. este elevul cel mai lenes. In orasul monoton. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. Dinu. smochine). impartasindu-si impresiile despre femei. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. Nu pentru ca e urmata de duminica. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. au inceput sa cante cu voiosie. Insa. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. ci pentru ca sambata e ziua trupului. Sambata nu este provinciala ca duminica. Robert ar spune a dragostii. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. 8 . restul se petrece fara emotii.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. iar “baietii au fost revoltati. pe care nu o are mereu. sfioase. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. senine”. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. tolerat de toti profesorii. cred eu.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. Cu toate acestea. unde masa era pusa si vinul in pahare. Unii oameni nu i-au primit. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. nu stie nimic.” IX.

Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Prietenii l-au laudat. voi fi altul. incat ma socoteam aproape fara prieteni. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung.”.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. PAPINI. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. miop. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. Insa. pentru ceilalti nu conta asta. poate. I se pare revoltator faptul ca. pentru crearea unei personalitati diferite.. adolescentul vrea sa-si formeze. iar el a facut cinste intr-o berarie.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. fiind “sarbatoritul”. S-a inscris la Conservator. si l-am calit cu gandurile mele. “Un om sfarsit”. cu dinti 9 . Intr-un an s-au intamplat multe. Sau i-au ramas prea putine. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. care exprima exact starea de spirit a autorului. N-a scapat nimeni. Personajul “cu chipul lui de tobosar. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. Voi rodi pretutindeni roade noi. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. dragostea de trup. pentru ca mia scris viata”). Recunoaste ca se minte. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand.” Lupta se duce. si a cazut. e anul vointei mele. L-am urat. Numai eu. cu Furtuneanu si Bricterian. aproape toti prietenii mei au iubit.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. “Dar e anul meu.. II. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. EU SI LUMEA In “Papini. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie.” IV. recunoaste ca sufera. si pasii lor ma departau. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. o alta personalitate. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. UN AN “A trecut un an. Recunoaste ca s-a schimbat. Si l-am iubit. Intentia de identificare cu Papini este totala. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. III. Chiar lui Giovanni Papini”. insa. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. in sufletul autorului. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. eu si lumea”. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Era.

si dusmanii rasar din mine. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. dupa trei ani. “Cum as putea ajunge [. Nu stia ce avea sa faca in continuare. Datorita schimbarilor sufletesti. dezamagit. pentru credinta sa. trist dupa despartirea de prietenii sai. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. invataseram matematica”. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. si sunt singur in casa aceasta. “pentru ca mi-a murit mama”. “Vanciu biruise. si iarasi inaltat. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. filozofia) sunt inutile. si nimic nu inteleg. ce ii sperie.lati si buze mari. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. Si nu stiu nimic alt. crapate”. multimi. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. in Biserica. grea de amintiri. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. De ce ma napadesc amintirile?” VI. Printre ei si adolescentul miop. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete.”). de prieteni. Nu va mai scrie.] la Isus?” In final. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. 10 . din pricina noului regulament.. asteptand noi examene. isi deschide in totalitate sufletul. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. Amintirile il napadesc. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. Jurnalul nu mai prezinta interes.. V. Unii spera la “tomnateca promovare”.” VII. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. si fiecare poarta alata luna sau alt an. TRISTETI. Romanul nu l-a inceput. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. si lasat iar in suflet. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. in Mantuitor. “Sunt obosit si trist. pentru ca nu va mai fi adolescent. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. neparand miscat. IN VARA Acum. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii.” Se simte altul.

a memorizarilor. FINAL “Am scapat. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. a rasfoirilor nervoase. Nu vrea sa renunte la adolescenta. in aceasta zi de toamna. atunci. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. ii dau note mici.. [.O viata se inchide. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. a sublinierilor cu creion rosu. care il desconsidera...] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. intr-o simetrie a textului.. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. Si nu simt nici o bucurie. “Am fost cuprinsi.” Capitolul “Final” consfinteste rotund. de febra nestapanita a lecturilor pripite.” La acel sfarsit de toamna..” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute.. mult. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi.” VIII.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. a fiselor.” Vrea sa surprinda realitatea.” In timpul probelor de oral. am scapat!. Privind cum ploua incheie Jurnalul. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. firesc si dramatic.. si asta ma doare: mult...” 11 ..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful