“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

Dinu povesteste o intamplare enigmatica. UN PRIETEN In al cincilea capitol. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. invata bine. V. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. Rade in toate orele. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard.” Caleia. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. un alt personaj – oarecum grotesc. copiaza la teze. nerozi”.”. elevul terorizat de chimie. picioarele lungi”. pe motiv ca face 2 . care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. Si pentru ca nu a obtinut. aceiasi dintotdeauna. Dupa cum afirma Robert. de a se simti impreuna in al noualea cer. afara de chimie si matematica.Ora de muzica. In fiecare dimineata. uscat. pentru ca e inteligent si sperios. cu ochii mari si bulbucati. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. numita “Crinul”. dar considerata de autor “vulgara”. Profesorul de muzica publicase o romanta. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. ii trage o palma peste ceafa. “Baietii il indragesc. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. “Baietii il cred prost si ii spun.e so evreu. Nimeni nu stie. de ce i se spune Cocos”. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. parul cret. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. din pricina lungimii nasului. pe care il intalnea in aceeasi familie. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. cunoaste chimie si –pe deasupra. il mai striga si Marcala”. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. vine cu un roman la scoala. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. pentru ca romanul trebuie citit”. Pentru ca. Fosil. mainile lungi. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. paraste baietii. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. IV. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. “nu e simpatizat. Fosil il reclama pedagogului. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. pretinde ca nu poate canta. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. e zgarcit. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. iar pentru ca e evreu. “care sta in spatele lui”. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. intorcandu-se in banca sa. insa. Tandarica. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. pentru ca e schiop.

In finalul capitolului. Nerespectand acest program. cand se infurie. se gandeste chiar la sinucidere.../ -Unu.] Munca mea si torturile mele. Intre timp. colegii premiantilor ii felicitau. 3 . se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. palmuieste elevii”.. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. O alta corigenta. in care nu patrunsese masina de doi ani”. marturiseste adolescentul... Fanfara era prezenta. Pentru acest premiu invatasera tot anul. VI.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. apare la matematica.”.. la Conservator. CORIGENTA . care isi invata lectiile. Scopul corigentei. unui timp ireversibil. si rezultatele mele nu erau pretuite”. insa.Hai?” VII. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. autorul recunoaste ca. nu e un om rau”. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra... juca inca nasturi.”. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. Cuprins de disperare. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. VIII. dar invata la scoala evanghelica si. Era serbarea de sfarsit. care il face sa uite lectia intr-o clipita. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. sfarseam intotdeauna cu insuficient”.. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil.”.. tine de soarta. s-a adus o catedra. profesorul ajunsese director.. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. pentru profesor. va rog. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac.. Nu avea decat saisprezece ani. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. vioara”. algebra. “domnul director. incluti si impersonali. La toate acestea. Adolecentul isi face. ramane corigent la matematica. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. eu mi-am uitat caietul acasa. [. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. LUNI 8-9. citea pe Nick Winter. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. in ciuda tuturor. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”.

citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. gandind: “poate am sa pricep la toamna. Gandul ii ramasese acolo. “sau. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. el. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. isi petrecea timpul citind si visand. Dumbrava ii placea . Ba chiar intr-o dimineata. ucenic intr-o ceainarie). pentru ca cititorului sa placa romanul. cand voi studia psihologia”. I-a povestit aventurile sale. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. am colindat in muntii Neamtului”. lucrul la roman incetase. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. totusi. A invatat cateva capitole. nu se gandeste deloc la corigenta.5 august “Am ajuns acasa”. Trei zile mai tarziu. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. Bonas. 4 . “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. poate.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. IX. Aceea cu existenta unei eroine. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. Dand putine lamuriri. ma sinucid”. JURNAL DE VARA . de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. am ratacit in Bucegi. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. Nu deschisese caietele de matematica. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. sunt cu adevarat trist…”. Am facut. slujbele (picolo intr-o cafenea. Desi nu avea vointa. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. X. sentimente si ciudate trairi. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. Constient ca se apropie corigenta. totusi. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. paznic la o magazie. Acum. i se pare stupida ideea din primul capitol. este ispitit. Resemnat renunta la idee. Vagabondul – “un evreu tanar.o credea “ispititoare si curata”. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. iar in ultimul moment. prost imbracat. Chioreanu. departe de viata pe care o ducea atunci. intalnirile cu prietenii se rarisera. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. Reintorcandu-se in mansarda sa. dar a fost iubit de sapte”. drumuri lungi impreuna. isi propune. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. care ratacise mult si indurase multe”. In vacanta.

Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. dispretuindu-si “bland” vecinii.“ne-a promovat pe toti”. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. Petrisor. In final. Dar nu trebuie sa ma gandesc. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. Autorul surprinde.Ce sa scriu. ”. Nu trebuie sa ma gandesc. “a scris o revista. Dupa pregatiri si repetitii intense. dar intarzie a se concretiza: “. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. ii alungau orice fel de emotii.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. in dorinta sa trecatoare de izolare. La o zi de la spectacol.“Teza”. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. sa puna in scena Don Juan. FANICA In acest capitol. Aceasta ii ofera protectie. in final Robert biruieste. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. mangai cu ochii zidurile”. rolurile fiind impartite de autorul piesei. “tine sedinta in fiecare sambata. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. III. conferinte. Reprezentatia adolescentului este reusita. Experientele sale anterioare. Societate cultural-dramatica. Toate acestea il fac sa adoarma. Personajele sunt chiar profesorii lor. discutii. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. Insa. de la patru la opt”. pe care nu-i cunoaste nimeni”. Orgoliile amandurora au avut. Desi. Cand ma intorc din strada. de suferit. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. ci sa scriu”. liceenii afla ca “Dinu. Incantat ca. la un moment dat. piese de teatru. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. II.”. Muza.. ca societate dramatica ce este. ceaiul. La sfarsit. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. Adolescentul priveste viata lor linistita. Au hotarat. Insa. Lia. 5 . declamatii.. de cufundare in lectura.. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. face o confesiune. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . spectacolul sa dovedit a fi un real succes.. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Autorul il va juca pe Toivinovici. Sasa. fata de mansarda. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. Citind pana tarziu in noapte. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. prin fereastra mansardei sale.

prieteni”. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. marturiseste adolescentul. o clipa de extaz. lucru real.“ V. Desi am talent cu carul. Se simtea mai puternic. Cu toate acestea. Chiar si asa. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. incercand sa miste pe autor. Domnul Leontescu ma stie student”. incruntat. cu buzele strivite de furie. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”.. Si spre mirarea cititorului. Douazeci si cinci de lei de articol. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. Chiar dupa cateva insistente.. care erau si publicate. Culegatoare au fost din belsug. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. Trist. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole.”. Prin minte ii trec momentele in care. Se face. cu ochii inclestati de tinta. tot timpul.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. inainte de a stinge lampa. Insa. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. simtindu-se “dezgustat si obosit”. redactorul ce poarta numele capitolului. In fiecare noapte. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”..”). sunt trist”.. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. la via lui Morariu. ca toti oamenii slabi. apoi. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie.. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. “Urma.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. Marturiseste cu seninatate. el ii tot “fagaduia” articole. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. IV. iar o eventuala despartire 6 . langa noi”. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”.” A renuntat la acest obicei si. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. el tine la prietenii sai. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. trist in aceasta perioada a anului. cand se forta sa faca ceva. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment.. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. [. Iti spun eu ca se face.

care stie sa traduca din latina. Traduce 7 . Insa. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. altii mai timizi. Un personaj deosebit este Bratasanu. si cartile din rafturi imi vorbesc. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. Unii elevi sunt mai expansivi.. in afara de “actori”. din care nimeni nu intelege o boaba. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor.” VII. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. in care. Incearca sa-si inteleaga simtirile. Actorii. VI. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. ca exista un singur suflet in mine. cu preocupari obisnuite. drumuri de tara marginite cu plopi. Privind in el. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. Ramane cu regretul timpului pierdut. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. toata dupa-amiaza. singura mea nadejde”. Minculescu. Profesorii ne cruta. Uneori. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. Dar cum sa ajung la el?”. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. Ba chiar. “Ne adunam in sala de muzica. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. intristat fara motiv.il doare. de la Teatrul National”). “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. spre exemplu. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. fara succes. il intristau lucruri simple. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. in care elvii invata pe rupte. Era sufletul si mintea sa. iar sufletul meu se intoarce”. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. din clasa a VIII-a.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. Orele de latina. De mai multe ori. adolescentul de saptisprezece ani. deci. VIII. Profesorii. vine printre cei dintai. fac observatii cu glas tare. multi fara a intelege nimic. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. cu preocupari stintifiice. iese din aceasta stare de continua cautare. In acelasi timp si in acelasi loc. in alte zile de fiecare data. trairile si sentimentele: “Eu simt. [. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. impartasindu-le macar o farama de entuziasm.. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. mai rautaciosi. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. dupa cum este firea fiecaruia. Acum a redevenit el. In banci. erau si ei alaturi de actori. sa-i atraga pe elevi.” Scenele care se repeta. viniete risipite priun reviste). “cate unii. Insa acesta incearca.

adolescentul nu il invidiaza pentru ca. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. Acolo alegi fata dupa bunul plac. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. Robert ar spune a dragostii. impartasindu-si impresiile despre femei. smochine). care. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras.” Fara prea mult entuziasm. i-au poftit chiar in casa. Aceste intalniri. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. Si a cetit multe volume de Boissier. ci numai ascultand fraza”).” Marcu. care nu ascund nimic. in constrast cu el. in fiecare sambata. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. ipocrite – sau inalte. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni.chiar fara sa se uite in carte. tolerat de toti profesorii. nu stie nimic. care doar adumbresc. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. a femeilor isterice. lasi banii pe masa si pleci. Unii oameni nu i-au primit. la aniversarea lui Fanica. ce se prelungeau mult in noapte.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. mandre. sfioase. Chiar si asa.” IX. avand insa insuficient la limba latina. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. solduri si sani tainuiti. Cu toate acestea. de cand a venit la liceu. unde “se educa fortele masculine”. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. Dinu.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. iar “baietii au fost revoltati. lacom. pe care nu o are mereu. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. restul se petrece fara emotii. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. in imaginatia adolescentilor. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. Nu stie decat lectia. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. 8 . au inceput sa cante cu voiosie. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. unde masa era pusa si vinul in pahare. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. singura consolare o constituie contemplarea acestora. Sambata nu este provinciala ca duminica.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. este elevul cel mai lenes.” Altii. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. In orasul monoton. s-au intors acasa la adolescentul miop. Insa. mandarine. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. dobandesc imaginea unor zane din povesti. cred eu. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. Nu pentru ca e urmata de duminica. Dupa ce au baut aproape tot vinul. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. Iar Poprisan. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. ci pentru ca sambata e ziua trupului. La sfarsit. senine”.

baietii afla cu stupoare cazul lui Radu..” IV. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. si l-am calit cu gandurile mele. incat ma socoteam aproape fara prieteni. pentru ca mia scris viata”). UN AN “A trecut un an. iar el a facut cinste intr-o berarie. Insa. Intentia de identificare cu Papini este totala. poate. S-a inscris la Conservator. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. Prietenii l-au laudat. pentru ceilalti nu conta asta. fiind “sarbatoritul”. Recunoaste ca s-a schimbat. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. si pasii lor ma departau.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. recunoaste ca sufera. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. Sau i-au ramas prea putine. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular.. pentru crearea unei personalitati diferite. Intr-un an s-au intamplat multe.”. in sufletul autorului. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Era.” Lupta se duce. adolescentul vrea sa-si formeze. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. Numai eu. voi fi altul. cu dinti 9 . si a cazut. “Un om sfarsit”. dragostea de trup. miop. aproape toti prietenii mei au iubit. cu Furtuneanu si Bricterian. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. Personajul “cu chipul lui de tobosar. e anul vointei mele. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. Chiar lui Giovanni Papini”. Voi rodi pretutindeni roade noi. I se pare revoltator faptul ca. Recunoaste ca se minte. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. II.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. L-am urat. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. EU SI LUMEA In “Papini. o alta personalitate. III. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. N-a scapat nimeni. care exprima exact starea de spirit a autorului. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. “Dar e anul meu. PAPINI. eu si lumea”. insa. Si l-am iubit. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu.

iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta.”). Jurnalul nu mai prezinta interes. multimi. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. Datorita schimbarilor sufletesti. asteptand noi examene. V. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. “Sunt obosit si trist. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. dezamagit. dupa trei ani. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. si iarasi inaltat. Printre ei si adolescentul miop. din pricina noului regulament. de prieteni. pentru credinta sa. Romanul nu l-a inceput. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. si sunt singur in casa aceasta.” VII. trist dupa despartirea de prietenii sai. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. De ce ma napadesc amintirile?” VI.. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. “pentru ca mi-a murit mama”. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. TRISTETI. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. “Cum as putea ajunge [.” Se simte altul. in Mantuitor. si dusmanii rasar din mine. si lasat iar in suflet. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. pentru ca nu va mai fi adolescent. ce ii sperie. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. crapate”. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. Unii spera la “tomnateca promovare”. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. filozofia) sunt inutile. IN VARA Acum. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. Nu stia ce avea sa faca in continuare. si fiecare poarta alata luna sau alt an. invataseram matematica”. grea de amintiri. neparand miscat.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. Si nu stiu nimic alt..] la Isus?” In final. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. si nimic nu inteleg.lati si buze mari. isi deschide in totalitate sufletul. Amintirile il napadesc. “Vanciu biruise. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. in Biserica. 10 . Nu va mai scrie. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel.

a memorizarilor.. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. intr-o simetrie a textului. “Am fost cuprinsi.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. Nu vrea sa renunte la adolescenta. Si nu simt nici o bucurie.. am scapat!. a fiselor.” VIII. in aceasta zi de toamna. firesc si dramatic. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. si asta ma doare: mult.O viata se inchide.” La acel sfarsit de toamna.” 11 . [. ii dau note mici. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop... a sublinierilor cu creion rosu.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. de febra nestapanita a lecturilor pripite.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?..” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. FINAL “Am scapat..” Capitolul “Final” consfinteste rotund. a rasfoirilor nervoase.. atunci.” In timpul probelor de oral. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop.. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur.” Vrea sa surprinda realitatea. care il desconsidera.. Privind cum ploua incheie Jurnalul. mult.. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful