“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

din pricina lungimii nasului. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. UN PRIETEN In al cincilea capitol. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. un alt personaj – oarecum grotesc. In fiecare dimineata.” Caleia. pentru ca e schiop. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. “nu e simpatizat. Fosil. pretinde ca nu poate canta. pe motiv ca face 2 . dar considerata de autor “vulgara”. invata bine. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. afara de chimie si matematica. Rade in toate orele. paraste baietii. numita “Crinul”. elevul terorizat de chimie. pe care il intalnea in aceeasi familie. “Baietii il indragesc. cu ochii mari si bulbucati. iar pentru ca e evreu. V. pentru ca e inteligent si sperios. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. “Baietii il cred prost si ii spun. e zgarcit. Fosil il reclama pedagogului. Dupa cum afirma Robert. cunoaste chimie si –pe deasupra. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. picioarele lungi”. Tandarica. intorcandu-se in banca sa. IV. ii trage o palma peste ceafa. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca.e so evreu. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. de a se simti impreuna in al noualea cer. nerozi”. Nimeni nu stie.”. mainile lungi. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. parul cret. aceiasi dintotdeauna. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. pentru ca romanul trebuie citit”. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. vine cu un roman la scoala.Ora de muzica. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. il mai striga si Marcala”. Si pentru ca nu a obtinut. copiaza la teze. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. insa. Pentru ca. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. uscat. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. Profesorul de muzica publicase o romanta. de ce i se spune Cocos”. “care sta in spatele lui”.

de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. la Conservator.. O alta corigenta. insa. incluti si impersonali. Fanfara era prezenta. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra.. nu e un om rau”. juca inca nasturi. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. apare la matematica. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat.. Nerespectand acest program. ramane corigent la matematica. La toate acestea. care isi invata lectiile. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. Pentru acest premiu invatasera tot anul. profesorul ajunsese director. care il face sa uite lectia intr-o clipita.. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste..10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. in ciuda tuturor./ -Unu. LUNI 8-9. In finalul capitolului. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici.] Munca mea si torturile mele. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”.. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. dar invata la scoala evanghelica si. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. 3 .. tine de soarta. va rog.Hai?” VII. si rezultatele mele nu erau pretuite”. VI. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil.. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”.. algebra. eu mi-am uitat caietul acasa.”. colegii premiantilor ii felicitau.. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. citea pe Nick Winter. sfarseam intotdeauna cu insuficient”.. VIII. vioara”.”. s-a adus o catedra. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. Adolecentul isi face. marturiseste adolescentul.. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. se gandeste chiar la sinucidere. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. cand se infurie. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. Intre timp. autorul recunoaste ca. Nu avea decat saisprezece ani. [. palmuieste elevii”.”. in care nu patrunsese masina de doi ani”. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. pentru profesor. Scopul corigentei. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. Era serbarea de sfarsit. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. Cuprins de disperare. unui timp ireversibil. CORIGENTA . “domnul director.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre.

el. departe de viata pe care o ducea atunci. isi petrecea timpul citind si visand. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. Ba chiar intr-o dimineata. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. care ratacise mult si indurase multe”. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie.5 august “Am ajuns acasa”. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. Dand putine lamuriri. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. Reintorcandu-se in mansarda sa. gandind: “poate am sa pricep la toamna. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. slujbele (picolo intr-o cafenea. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. “sau.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. Acum. Constient ca se apropie corigenta. Dumbrava ii placea . dar a fost iubit de sapte”. Desi nu avea vointa. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. lucrul la roman incetase. Gandul ii ramasese acolo. drumuri lungi impreuna. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Aceea cu existenta unei eroine. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. sentimente si ciudate trairi. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. totusi. cand voi studia psihologia”. I-a povestit aventurile sale. Trei zile mai tarziu. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. sunt cu adevarat trist…”. Bonas. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. poate. IX. nu se gandeste deloc la corigenta. ucenic intr-o ceainarie). Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. In vacanta. pentru ca cititorului sa placa romanul. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. 4 . am ratacit in Bucegi. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. JURNAL DE VARA . A invatat cateva capitole. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. am colindat in muntii Neamtului”. iar in ultimul moment.o credea “ispititoare si curata”. totusi. Chioreanu. intalnirile cu prietenii se rarisera. Nu deschisese caietele de matematica. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. Am facut. paznic la o magazie. ma sinucid”. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. prost imbracat. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. i se pare stupida ideea din primul capitol. Vagabondul – “un evreu tanar. isi propune. X. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. Resemnat renunta la idee. este ispitit.

Orgoliile amandurora au avut. Citind pana tarziu in noapte. Toate acestea il fac sa adoarma.“Teza”. Experientele sale anterioare. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. “tine sedinta in fiecare sambata. Reprezentatia adolescentului este reusita. III. prin fereastra mansardei sale. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent.“ne-a promovat pe toti”. ca societate dramatica ce este.”. Cand ma intorc din strada. “a scris o revista. Insa. rolurile fiind impartite de autorul piesei. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. Petrisor. II. dispretuindu-si “bland” vecinii. ”. liceenii afla ca “Dinu. in dorinta sa trecatoare de izolare. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. Autorul surprinde. piese de teatru. ii alungau orice fel de emotii. In final. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. mangai cu ochii zidurile”. Dar nu trebuie sa ma gandesc. Personajele sunt chiar profesorii lor. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. Aceasta ii ofera protectie. Lia. Desi. Insa. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. ci sa scriu”. Incantat ca. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. pe care nu-i cunoaste nimeni”. FANICA In acest capitol. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. conferinte.. Autorul il va juca pe Toivinovici. Adolescentul priveste viata lor linistita. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. fata de mansarda. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . ceaiul. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta.. La sfarsit. declamatii. in final Robert biruieste. Sasa. sa puna in scena Don Juan. de la patru la opt”. Societate cultural-dramatica. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. Muza. Dupa pregatiri si repetitii intense.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. discutii.. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. Au hotarat. 5 . dar intarzie a se concretiza: “. La o zi de la spectacol. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. de cufundare in lectura. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”.. la un moment dat. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. Nu trebuie sa ma gandesc.Ce sa scriu. face o confesiune. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. de suferit.

Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. cand se forta sa faca ceva. Trist. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. el ii tot “fagaduia” articole. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. Se face. I-am spus dlui director cum stau lucrurile.. care erau si publicate. “Urma. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. Iti spun eu ca se face. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. inainte de a stinge lampa. In fiecare noapte. Cu toate acestea. incercand sa miste pe autor.“ V. lucru real. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. cu buzele strivite de furie.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. Domnul Leontescu ma stie student”. Se simtea mai puternic. langa noi”. Si spre mirarea cititorului. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei.”).” A renuntat la acest obicei si. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. sunt trist”. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Chiar dupa cateva insistente. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. Chiar si asa... tot timpul. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. o clipa de extaz. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. Desi am talent cu carul. IV. [. incruntat. iar o eventuala despartire 6 . insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru.. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. Marturiseste cu seninatate. cu ochii inclestati de tinta. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. marturiseste adolescentul. Prin minte ii trec momentele in care. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. simtindu-se “dezgustat si obosit”. ca toti oamenii slabi.. Insa. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. el tine la prietenii sai. trist in aceasta perioada a anului. Culegatoare au fost din belsug. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie.”.. apoi. prieteni”.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. Douazeci si cinci de lei de articol. la via lui Morariu. redactorul ce poarta numele capitolului. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie.

Actorii. multi fara a intelege nimic.” VII. VI. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. Unii elevi sunt mai expansivi. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. in care. in afara de “actori”. In acelasi timp si in acelasi loc. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. fara succes. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. il intristau lucruri simple. in alte zile de fiecare data. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. ca exista un singur suflet in mine. VIII. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. mai rautaciosi. fac observatii cu glas tare. deci. si cartile din rafturi imi vorbesc. din care nimeni nu intelege o boaba. Traduce 7 .” Scenele care se repeta. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. din clasa a VIII-a. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. toata dupa-amiaza. Uneori. Insa. “cate unii. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”.il doare. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. trairile si sentimentele: “Eu simt. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. De mai multe ori. Acum a redevenit el. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. cu preocupari stintifiice. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. intristat fara motiv. adolescentul de saptisprezece ani. de la Teatrul National”). Ramane cu regretul timpului pierdut. Profesorii. Ba chiar. Profesorii ne cruta. cu preocupari obisnuite.. Insa acesta incearca. singura mea nadejde”. Orele de latina. iar sufletul meu se intoarce”. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. care stie sa traduca din latina. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. [. In banci. in care elvii invata pe rupte.. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. iese din aceasta stare de continua cautare. Un personaj deosebit este Bratasanu. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. Era sufletul si mintea sa. Incearca sa-si inteleaga simtirile. erau si ei alaturi de actori. “Ne adunam in sala de muzica. viniete risipite priun reviste). dupa cum este firea fiecaruia. Dar cum sa ajung la el?”. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. drumuri de tara marginite cu plopi. vine printre cei dintai. altii mai timizi. Minculescu. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. Privind in el. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. sa-i atraga pe elevi. spre exemplu.

” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. in imaginatia adolescentilor. dobandesc imaginea unor zane din povesti. sfioase. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. Unii oameni nu i-au primit.” Fara prea mult entuziasm. ci numai ascultand fraza”).chiar fara sa se uite in carte. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. care. s-au intors acasa la adolescentul miop. impartasindu-si impresiile despre femei. ipocrite – sau inalte. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. In orasul monoton. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. Iar Poprisan. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. in fiecare sambata. Nu stie decat lectia. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. unde “se educa fortele masculine”. Nu pentru ca e urmata de duminica. Chiar si asa.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. Si a cetit multe volume de Boissier. Sambata nu este provinciala ca duminica.” IX. care nu ascund nimic. lacom. smochine). unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”.” Altii. a femeilor isterice. Aceste intalniri. la aniversarea lui Fanica. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras.” Marcu. Dinu. de cand a venit la liceu. tolerat de toti profesorii. Dupa ce au baut aproape tot vinul. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. Cu toate acestea. singura consolare o constituie contemplarea acestora. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. unde masa era pusa si vinul in pahare.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. restul se petrece fara emotii. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. senine”. i-au poftit chiar in casa. Acolo alegi fata dupa bunul plac. nu stie nimic. pe care nu o are mereu. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. ce se prelungeau mult in noapte. in constrast cu el. este elevul cel mai lenes. avand insa insuficient la limba latina. La sfarsit. mandre. iar “baietii au fost revoltati. cred eu. care doar adumbresc. Robert ar spune a dragostii. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). 8 . lasi banii pe masa si pleci. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. mandarine. solduri si sani tainuiti. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. Insa. au inceput sa cante cu voiosie. ci pentru ca sambata e ziua trupului.

UN AN “A trecut un an. cu dinti 9 . S-a inscris la Conservator. II. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”.. “Dar e anul meu. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. miop. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. I se pare revoltator faptul ca. si a cazut. voi fi altul. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. fiind “sarbatoritul”. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. incat ma socoteam aproape fara prieteni. Insa..” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. Voi rodi pretutindeni roade noi.” IV. Chiar lui Giovanni Papini”. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. Sau i-au ramas prea putine. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. Intr-un an s-au intamplat multe. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. si l-am calit cu gandurile mele. eu si lumea”. insa. Numai eu. si pasii lor ma departau. aproape toti prietenii mei au iubit. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. “Un om sfarsit”. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. in sufletul autorului. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. poate. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. cu Furtuneanu si Bricterian. Si l-am iubit. N-a scapat nimeni.” Lupta se duce. e anul vointei mele. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. care exprima exact starea de spirit a autorului. o alta personalitate. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. pentru crearea unei personalitati diferite.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. EU SI LUMEA In “Papini. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. Intentia de identificare cu Papini este totala. iar el a facut cinste intr-o berarie.”. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. pentru ceilalti nu conta asta. pentru ca mia scris viata”). cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. Prietenii l-au laudat. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. adolescentul vrea sa-si formeze. Personajul “cu chipul lui de tobosar. PAPINI. dragostea de trup. III. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Recunoaste ca s-a schimbat. Era. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. recunoaste ca sufera. Recunoaste ca se minte. L-am urat.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea.

MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. pentru credinta sa.” VII. din pricina noului regulament.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. “Vanciu biruise. Amintirile il napadesc. ce ii sperie. dezamagit. Datorita schimbarilor sufletesti. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii.” Se simte altul. si fiecare poarta alata luna sau alt an. Romanul nu l-a inceput. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. si dusmanii rasar din mine. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. pentru ca nu va mai fi adolescent. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. “Cum as putea ajunge [. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. Unii spera la “tomnateca promovare”. Si nu stiu nimic alt. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti..] la Isus?” In final. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. Nu stia ce avea sa faca in continuare. De ce ma napadesc amintirile?” VI. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. in Biserica. TRISTETI. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta.”). Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta.. filozofia) sunt inutile. Jurnalul nu mai prezinta interes.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. neparand miscat. “pentru ca mi-a murit mama”. in Mantuitor. “Sunt obosit si trist. si nimic nu inteleg. asteptand noi examene. invataseram matematica”. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. 10 . si lasat iar in suflet. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. IN VARA Acum. multimi. crapate”. Printre ei si adolescentul miop.lati si buze mari. si iarasi inaltat. V. Nu va mai scrie. isi deschide in totalitate sufletul. si sunt singur in casa aceasta. trist dupa despartirea de prietenii sai. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. de prieteni. grea de amintiri. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. dupa trei ani.

. in aceasta zi de toamna. Privind cum ploua incheie Jurnalul.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. “Am fost cuprinsi. a fiselor.” Vrea sa surprinda realitatea. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. mult. Nu vrea sa renunte la adolescenta. care il desconsidera.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. Si nu simt nici o bucurie.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. intr-o simetrie a textului.” In timpul probelor de oral. de febra nestapanita a lecturilor pripite. si asta ma doare: mult. a memorizarilor. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator.O viata se inchide.. FINAL “Am scapat.. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu.” Capitolul “Final” consfinteste rotund. [. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop.” La acel sfarsit de toamna. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?.. a sublinierilor cu creion rosu.” VIII.. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi... atunci.. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. am scapat!..” 11 . a rasfoirilor nervoase.. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. ii dau note mici. firesc si dramatic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful