“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

Tandarica. pentru ca e inteligent si sperios. Si pentru ca nu a obtinut. un alt personaj – oarecum grotesc. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. cunoaste chimie si –pe deasupra. Fosil il reclama pedagogului. Profesorul de muzica publicase o romanta. “Baietii il cred prost si ii spun. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. aceiasi dintotdeauna. “nu e simpatizat. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. il mai striga si Marcala”. e zgarcit. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. din pricina lungimii nasului. pe care il intalnea in aceeasi familie. Nimeni nu stie. picioarele lungi”. pentru ca romanul trebuie citit”. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. dar considerata de autor “vulgara”. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. afara de chimie si matematica. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. de ce i se spune Cocos”. “care sta in spatele lui”. Fosil. copiaza la teze. pentru ca e schiop. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. intorcandu-se in banca sa. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. pretinde ca nu poate canta. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. IV. paraste baietii. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras.” Caleia. Rade in toate orele. elevul terorizat de chimie. ii trage o palma peste ceafa. uscat. de a se simti impreuna in al noualea cer. UN PRIETEN In al cincilea capitol. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. V. insa.Ora de muzica. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. In fiecare dimineata. vine cu un roman la scoala. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. iar pentru ca e evreu. Pentru ca. invata bine. numita “Crinul”. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. cu ochii mari si bulbucati. parul cret.”. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. Dupa cum afirma Robert. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. nerozi”. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. mainile lungi. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca.e so evreu. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. pe motiv ca face 2 . “Baietii il indragesc.

otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. incluti si impersonali.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. care il face sa uite lectia intr-o clipita. colegii premiantilor ii felicitau. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria.. O alta corigenta. in care nu patrunsese masina de doi ani”.] Munca mea si torturile mele. Scopul corigentei.”. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila.. va rog. la Conservator.. juca inca nasturi. Pentru acest premiu invatasera tot anul. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. eu mi-am uitat caietul acasa. VI. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. 3 . Intre timp. Nu avea decat saisprezece ani. La toate acestea... Cuprins de disperare.. algebra. se gandeste chiar la sinucidere. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”.. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. Adolecentul isi face. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. pentru profesor. marturiseste adolescentul.Hai?” VII.. unui timp ireversibil. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. LUNI 8-9. dar invata la scoala evanghelica si. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule.. [. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. autorul recunoaste ca.. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. vioara”. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. citea pe Nick Winter. ramane corigent la matematica. Nerespectand acest program. in ciuda tuturor.”. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste.”. nu e un om rau”. apare la matematica. Era serbarea de sfarsit. In finalul capitolului. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. Fanfara era prezenta. tine de soarta. “domnul director. CORIGENTA . Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. si rezultatele mele nu erau pretuite”. VIII. profesorul ajunsese director.. s-a adus o catedra. cand se infurie. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”.. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. insa./ -Unu. palmuieste elevii”. care isi invata lectiile.

Constient ca se apropie corigenta. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. prost imbracat. gandind: “poate am sa pricep la toamna. intalnirile cu prietenii se rarisera. i se pare stupida ideea din primul capitol. Gandul ii ramasese acolo. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. isi petrecea timpul citind si visand. slujbele (picolo intr-o cafenea. drumuri lungi impreuna. poate. “sau. Ba chiar intr-o dimineata. Nu deschisese caietele de matematica. Chioreanu. Acum. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. Am facut. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. nu se gandeste deloc la corigenta. In vacanta. I-a povestit aventurile sale.o credea “ispititoare si curata”. cand voi studia psihologia”. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. departe de viata pe care o ducea atunci. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. totusi. care ratacise mult si indurase multe”. sentimente si ciudate trairi. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. am ratacit in Bucegi. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. el. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. Vagabondul – “un evreu tanar. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. lucrul la roman incetase. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. Desi nu avea vointa. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. sunt cu adevarat trist…”. ma sinucid”. pentru ca cititorului sa placa romanul. am colindat in muntii Neamtului”. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Reintorcandu-se in mansarda sa. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. isi propune. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. JURNAL DE VARA .5 august “Am ajuns acasa”. IX. A invatat cateva capitole. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. totusi. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. ucenic intr-o ceainarie). Trei zile mai tarziu. iar in ultimul moment. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. Dand putine lamuriri. X. 4 . “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Dumbrava ii placea . isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. dar a fost iubit de sapte”. Aceea cu existenta unei eroine. paznic la o magazie. Bonas. Resemnat renunta la idee. este ispitit. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii.

Muza. in dorinta sa trecatoare de izolare. “tine sedinta in fiecare sambata.“Teza”. ca societate dramatica ce este. II. Orgoliile amandurora au avut. FANICA In acest capitol. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. Lia. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. Dar nu trebuie sa ma gandesc. Personajele sunt chiar profesorii lor. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. fata de mansarda. In final. de cufundare in lectura. ci sa scriu”. in final Robert biruieste. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . Societate cultural-dramatica. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”.. Petrisor. Incantat ca. pe care nu-i cunoaste nimeni”. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. Autorul surprinde. III. Desi.. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. Citind pana tarziu in noapte. Dupa pregatiri si repetitii intense. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. sa puna in scena Don Juan. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci.”. de suferit. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. mangai cu ochii zidurile”. Nu trebuie sa ma gandesc. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol.. Adolescentul priveste viata lor linistita. Insa.. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . prin fereastra mansardei sale. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. Toate acestea il fac sa adoarma. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu.Ce sa scriu. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. conferinte. liceenii afla ca “Dinu. Insa. 5 . Aceasta ii ofera protectie. la un moment dat. rolurile fiind impartite de autorul piesei. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu.“ne-a promovat pe toti”. La sfarsit. Cand ma intorc din strada. Autorul il va juca pe Toivinovici. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Sasa. ceaiul. Au hotarat. Reprezentatia adolescentului este reusita. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. piese de teatru. dar intarzie a se concretiza: “. Experientele sale anterioare. ”. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. dispretuindu-si “bland” vecinii. de la patru la opt”. discutii. face o confesiune. La o zi de la spectacol. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. “a scris o revista. declamatii. ii alungau orice fel de emotii.

”). incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. o clipa de extaz. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. incruntat. redactorul ce poarta numele capitolului... Desi am talent cu carul. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. Prin minte ii trec momentele in care. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. apoi. marturiseste adolescentul. sunt trist”. cand se forta sa faca ceva.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. In fiecare noapte. ca toti oamenii slabi. [. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. lucru real.. prieteni”.. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. el ii tot “fagaduia” articole. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. Chiar dupa cateva insistente. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. cu ochii inclestati de tinta. Domnul Leontescu ma stie student”. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. Se face. cu buzele strivite de furie.“ V. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. Marturiseste cu seninatate.” A renuntat la acest obicei si. Cu toate acestea. Chiar si asa.. el tine la prietenii sai. simtindu-se “dezgustat si obosit”. Trist. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”.”. care erau si publicate. Culegatoare au fost din belsug. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. Iti spun eu ca se face. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. Si spre mirarea cititorului. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. incercand sa miste pe autor. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. iar o eventuala despartire 6 . Insa. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii.. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. la via lui Morariu. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. inainte de a stinge lampa. tot timpul. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. “Urma. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. Douazeci si cinci de lei de articol. trist in aceasta perioada a anului. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. Se simtea mai puternic. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. IV. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. langa noi”.

VIII. ca exista un singur suflet in mine. VI. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. iese din aceasta stare de continua cautare. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. Orele de latina. cu preocupari obisnuite. Unii elevi sunt mai expansivi. Insa acesta incearca. spre exemplu. Uneori. Dar cum sa ajung la el?”. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. care stie sa traduca din latina. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. altii mai timizi. Un personaj deosebit este Bratasanu.il doare. intristat fara motiv. “cate unii. il intristau lucruri simple. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. toata dupa-amiaza. iar sufletul meu se intoarce”. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. cu preocupari stintifiice. drumuri de tara marginite cu plopi. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. in care elvii invata pe rupte. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon.. in afara de “actori”. fara succes.” VII. Acum a redevenit el. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. vine printre cei dintai. mai rautaciosi. de la Teatrul National”). in care. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. Profesorii ne cruta. adolescentul de saptisprezece ani. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. De mai multe ori. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. in alte zile de fiecare data. dupa cum este firea fiecaruia. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. erau si ei alaturi de actori. Incearca sa-si inteleaga simtirile. si cartile din rafturi imi vorbesc. Actorii.. Minculescu. din clasa a VIII-a. deci. Ba chiar. multi fara a intelege nimic. In banci. “Ne adunam in sala de muzica. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. Profesorii. Traduce 7 . viniete risipite priun reviste). Ramane cu regretul timpului pierdut. trairile si sentimentele: “Eu simt. fac observatii cu glas tare.” Scenele care se repeta. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. din care nimeni nu intelege o boaba. singura mea nadejde”. Privind in el. Era sufletul si mintea sa. [. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. In acelasi timp si in acelasi loc. Insa. sa-i atraga pe elevi.

iar “baietii au fost revoltati. Dupa ce au baut aproape tot vinul. dobandesc imaginea unor zane din povesti. in imaginatia adolescentilor. Acolo alegi fata dupa bunul plac. Unii oameni nu i-au primit.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. este elevul cel mai lenes. Insa. impartasindu-si impresiile despre femei. i-au poftit chiar in casa. avand insa insuficient la limba latina. solduri si sani tainuiti. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert.” Altii. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). singura consolare o constituie contemplarea acestora. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. mandre. Nu stie decat lectia. care nu ascund nimic. ce se prelungeau mult in noapte. au inceput sa cante cu voiosie. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. in constrast cu el.” IX. la aniversarea lui Fanica. care doar adumbresc. Robert ar spune a dragostii. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. a femeilor isterice. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. 8 . Sambata nu este provinciala ca duminica. sfioase. unde masa era pusa si vinul in pahare. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. restul se petrece fara emotii. senine”. ci pentru ca sambata e ziua trupului. lacom. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. Chiar si asa. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. in fiecare sambata. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”.” Fara prea mult entuziasm. Iar Poprisan. pe care nu o are mereu. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. Aceste intalniri. mandarine. de cand a venit la liceu. tolerat de toti profesorii. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. Si a cetit multe volume de Boissier. Cu toate acestea. care. smochine). unde “se educa fortele masculine”. Dinu. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. ipocrite – sau inalte.chiar fara sa se uite in carte. cred eu. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. In orasul monoton. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. Nu pentru ca e urmata de duminica.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci.” Marcu. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. ci numai ascultand fraza”). Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. nu stie nimic. lasi banii pe masa si pleci. La sfarsit. s-au intors acasa la adolescentul miop.

I se pare revoltator faptul ca. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. “Dar e anul meu. Insa. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. Si l-am iubit. e anul vointei mele. cu Furtuneanu si Bricterian. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. cu dinti 9 . PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. si l-am calit cu gandurile mele. aproape toti prietenii mei au iubit. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. fiind “sarbatoritul”. care exprima exact starea de spirit a autorului. pentru ceilalti nu conta asta. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. Recunoaste ca se minte. EU SI LUMEA In “Papini. III. UN AN “A trecut un an. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. insa. Intentia de identificare cu Papini este totala. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele.” Lupta se duce. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. in sufletul autorului. Prietenii l-au laudat. N-a scapat nimeni.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu..” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. si a cazut. voi fi altul. pentru ca mia scris viata”). Personajul “cu chipul lui de tobosar.” IV. S-a inscris la Conservator. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. iar el a facut cinste intr-o berarie. dragostea de trup. Voi rodi pretutindeni roade noi. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. II. Recunoaste ca s-a schimbat. Era. Sau i-au ramas prea putine.. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. Numai eu. Intr-un an s-au intamplat multe. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. incat ma socoteam aproape fara prieteni. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. “Un om sfarsit”. pentru crearea unei personalitati diferite. poate. si pasii lor ma departau. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. PAPINI. recunoaste ca sufera. Chiar lui Giovanni Papini”. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. o alta personalitate. adolescentul vrea sa-si formeze. miop.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. L-am urat.”.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. eu si lumea”.

poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. “Sunt obosit si trist. si sunt singur in casa aceasta. asteptand noi examene.lati si buze mari. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. IN VARA Acum. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. pentru ca nu va mai fi adolescent. De ce ma napadesc amintirile?” VI. si lasat iar in suflet. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase.] la Isus?” In final. din pricina noului regulament. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. ce ii sperie.” VII. Unii spera la “tomnateca promovare”. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. dupa trei ani. Jurnalul nu mai prezinta interes. invataseram matematica”. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. crapate”. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti.. Printre ei si adolescentul miop. trist dupa despartirea de prietenii sai. filozofia) sunt inutile. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. si fiecare poarta alata luna sau alt an. Nu stia ce avea sa faca in continuare. Amintirile il napadesc. pentru credinta sa. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. grea de amintiri. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. TRISTETI. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. si dusmanii rasar din mine. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. in Mantuitor.” Se simte altul. Romanul nu l-a inceput. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. “Cum as putea ajunge [. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. “pentru ca mi-a murit mama”. multimi. neparand miscat.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. dezamagit. isi deschide in totalitate sufletul. de prieteni. Datorita schimbarilor sufletesti. in Biserica. Nu va mai scrie. si iarasi inaltat. “Vanciu biruise. V. si nimic nu inteleg. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. Si nu stiu nimic alt. 10 .”)..

. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. in aceasta zi de toamna. a fiselor. care il desconsidera.. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. Si nu simt nici o bucurie.” Capitolul “Final” consfinteste rotund. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu.. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. de febra nestapanita a lecturilor pripite. [.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. Privind cum ploua incheie Jurnalul. mult.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. atunci.. FINAL “Am scapat.” 11 . Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute.O viata se inchide.” VIII. firesc si dramatic. am scapat!... a memorizarilor.. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. a rasfoirilor nervoase.” La acel sfarsit de toamna. Nu vrea sa renunte la adolescenta. intr-o simetrie a textului.” Vrea sa surprinda realitatea. a sublinierilor cu creion rosu. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. ii dau note mici..” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?.. “Am fost cuprinsi. si asta ma doare: mult.” In timpul probelor de oral.