Cafeneaua
4 „ Aprilie 2011
„ Anul IX
literarã
„ 0,8 lei
/ 99
GHEORGHE GRIGURCU – 75
Criticul, poezia
ºi poezia criticului
A face literaturã înseamnã a practica
un sport extrem.”
Gh. Grigurcu
„Uitat” la Tg. Jiu, aflat acum la „o vârstã crepuscularã”,
cum se mãrturiseºte într-o lungã confesiune, ispitit de Dora
Pavel (v. O provocare adresatã destinului, Editura Pleiade,
Satu Mare, 2009), Gheorghe Grigurcu acceptã „devoalarea”.
Incomodul critic („eclatant”, nota Al. Cistelecan), consecvent,
trãitor într-un mediu neprielnic (Amarul Târg devenind, totuºi,
un topos emblematic), un spirit vibratil, un caligraf cu erupþii
de revoltã, „uzat”, oferindu-ºi preumblãri în zãvoiul Gilortului
etc. îºi impune ºi urmeazã, cu stricteþe organizatoricã,
programul cotidian, de supraveghetor inclement al miºcãrii
literare, rãspunzând prompt unor obligaþii multiple. ªi, în
acelaºi timp, apãrându-ºi imaginea („meticulos ºi sâcâitor”,
scria Alex ªtefãnescu), poetul-critic fiind ºi un polemist de
temut. Chiar un „canibal axiologic” ºi un furios demolator,
atins de grafomanie, zic unii. În fond, Gh. Grigurcu ne asigurã
cã, stãruind cu o dozã de sentimentalism asupra marginalilor
sau întârziaþilor, ia distanþã faþã de ierarhia moºtenitã, oficialã,
refuzând a se prosterna în faþa idolilor; ºi încercând a întreþine
„libertatea discuþiilor în jurul lor”.
Lãsãm deoparte ieºirile (numeroase) în arena
publicisticã ale infatigabilului Grigurcu tocmai pentru a nu
altera judecata criticã. Întrebãrile care îi neliniºtesc spiritul,
aruncându-l în infernul interogaþiei, sunt reale, presante,
inevitabile; rãspunsurile însã, câteodatã, ne despart. Cum ºtie
(aproape) toatã lumea, Grigurcu este – deopotrivã – poet ºi
critic. El debuta cu un volum de versuri în 1968 ºi va încerca,
Aniversare
în timp, sã facã din poem o „aºchie de viaþã”; adicã, o poezie
strunitã, împinsã spre ascezã ºi reverie geometricã, purtând
pecetea intelectualismului. Un lirism reflexiv, aforistic,
ajungând – observa N. Manolescu – la o „metaforã fãrã
context”, luciditatea ucigând ardenþa senzorialã.
Fiind însã (ºi) critic, Gh. Grigurcu nu poate ignora
contextul. Un maliþios nota cã prin exerciþiul critic (act
secund, vai, legat de terestritate) Grigurcu îºi câºtigã
„existenþa liricã”. Oricum, volumele sale (nu puþine, nu
subþirele) dezvãluie nesaþiul lecturii; criticul nu e un
teoretician, nu pare a fi bântuit de tirania metodelor, de
imperialismul scientist; dimpotrivã, viseazã gradul zero al
comentariului; vrea, inspectând peisajul nostru literar, sã
citeascã totul cu ochi proaspãt, înviorând textele, afundându-se
voluptuos în frazele despletite, lenevoase, cu fosforescenþe
exotice.
Chiar totul? N-am zice, câtã vreme Grigurcu e un critic
specializat. El „comite” poezie ºi o comenteazã, ocolind, cu
rare excepþii, proza. Stãruie asupra criticilor (trãieºte printre
ei, nu?) dar îi evitã pe prozatori. Este, indiscutabil, un critic
artist, impunând prin þinuta frazei, încheiatã la toþi nasturii.
Stãpâneºte, precum puþini, arta citãrii ºi vrea, folosind
materialul de construcþie al cronicii, sã înalþe sinteze. Lector
împãtimit, „fiºând” fãrã odihnã, autor prolific, Grigurcu pare
un notar zelos; masivele sale culegeri nu se intereseazã de
ligamentul ideocritic, de articulaþiile ideologice. Fraza sa,
elaboratã, de certã forþã expresivã, plastic-aforisticã
cocheteazã cu „tradiþionalismul” mijloacelor. În rãzboi cu
scientismul (sacrificând, nu-i aºa, de atâtea ori, obiectul de
dragul metodei), Grigurcu ia în rãspãr ierarhiile
instituþionalizate, propune – cum nimerit constata acelaºi
Manolescu – o hermeneuticã ingenuã. Încât, concluzia pare la
îndemânã: critica lui Grigurcu aruncã o „umbrã groasã”
asupra poeziei aceluiaºi. E vorba de o nedreptate?
Izbitoare la Grigurcu e apropierea simpateticã. Iritat
câteodatã, mereu studios, criticul are þinte predilecte ºi
manevreazã cuvinte contondente. Dar, preciza Grigurcu, „a fi
sincer în criticã se traduce prin a fi consistent”. Volumele sale,
sã recunoaºtem, sunt temeinice, se rãzboiesc cu mentalitatea
duplicitarã. Grigurcu iubeºte neînregimentarea, independenþa
spiritului; este un critic „rãu”, coroziv în portretisticã; atacã
reputaþiile neclintite (ce par a fi „sustrase discuþiei”), înþelege
actul critic ca o anchetã personalã, ascultând de legea moralã.
Constestaþiile (câte sunt) intrigã, „victimele” aparþin înaltei
societãþi a literaturii. În vâltoarea vieþii literare (unde, uimit,
descoperã o „concurenþã darwinianã”), spiritul tranzacþional –
ne previne criticul – face ravagii ºi, negreºit, tulburã oglinzile
recepþiei. Grigurcu încearcã sã îºi reprime entuziasmele
necontrolate; îngheaþã, în consecinþã, fraza ºi aflã în
moralitatea actului critic justificarea ultimã, izbãvitoare deºi
idiosincraziile (inevitabil) nu lipsesc. Degustãtor exersat,
criticul aspirã la esenþializare; ia contact cu opera (dar
comentariul nu e epidermic), pune sub lupã detaliul, foloseºte
metoda cooperantã; cerceteazã atent textul ºi atârnã, în
propriu-i text, numeroase citate; încearcã o situare criticã deºi
tabla de valori propune mai degrabã un inventar.
2 Cafeneaua literarã
Sã nu-l suspectãm însã de inconsecvenþã. În diverse
împrejurãri, Gh. Grigurcu ºi-a afirmat rãspicat punctul de
vedere; or, cãrþile sale, râvnind sinteza, vor trebui judecate din
interiorul acestei perspective. Grigurcu, de pildã, nu crede în
conceptul de generaþie; generaþia – scrie netulburat criticul –
este „o siglã a zãdãrniciei”. El cautã, deci, sunetul pur al
unicatului, urmãreºte legile individualizãrii, blameazã
„deficitul de personalitate”. Vestejeºte blocajele psihice,
respectul paralizant, cliºeele didactice; îndepãrteazã straturile
exegetice, curãþind meticulos opera, fãrã a ignora, orgolios,
celelalte contribuþii.
Mãrturisesc cã mã îndoiesc de suficienþa criteriului
estetic în astfel de întreprinderi. Perceperea contextualã, cu
deosebire când discutãm – cu vorbele lui Grigurcu – de
„traficul între epoci”, mi se pare inevitabilã. El propune, de
regulã, un ºir de comentarii critice bizuindu-se pe „realitatea
valorilor”. Are plãcerea execuþiei ºi vocaþia spectacolului.
Frazele cad într-un decor somptuos, ornat cu citate, cu pauze
caustice ºi cruzimi mascate în falduri mãtãsoase. Grigurcu
însceneazã o Istorie implicitã; din orice, „trage” profiluri
credibile. Nu va fi vorba, aºadar, de absenþe flagrante, ci,
uneori, de nedreptãþi stridente ºi rocade care nu rezistã.
De pildã, volumul De la Mihai Eminescu la Nicolae
Labiº (1989) descria un arc liric, unind douã mituri:
imperativul ethosului eminescian ºi creaþia labiºianã, irigatã
de sevele juneþii, „cristalizatã în mit – observa exact Grigurcu
– înainte de a se supune unei priviri critice”. Toate textele
meritã atenþie, oferind noi accente ºi contextualizãri, departe
de saþietatea exegeticã. Cele trei modalitãþi ale eroticii
eminesciene, un Macedonski în orizont ludic (demonia în
starea sa esteticã), „actul necanonic” al apropierii de Arghezi
(un „învietor de limbã”), þinuta ironicã a liricii „focosului”
Cãlinescu, recuperarea unor uitaþi (spaþiul nu ne îngãduie sã
exemplificãm), toate acestea ºi încã multe altele sunt
contribuþii remarcabile, trãind în rãceala desenului.
Consecvent idiosincraziilor sale, Grigurcu va pescui în apele
tulburi ale „lâncedului context” inabilele observaþii ale lui
A.E. Baconsky, citând copios, cu plãcere neascunsã, din
poetul-eseist, blamându-i programul monden (distilat estetic),
„dandysmul” etc.
Nu vom insista. Izolând autorul ºi ignorând contextul,
Grigurcu ne oferã un album cu poze, e drept necolbuit;
lecturile sale, spuneam, învioreazã textele ºi îngheaþã
curgerea; sunt o suitã de stop-cadre, cãutând individualul ºi
dezinteresându-se de serie. Or, o istorie literarã (chiar sfidând
cronologia) este un „film”, punând sub lupã articulaþiile
ideocritice. Baia în context e necesarã pentru a ne reîntoarce,
refriºaþi, la text. Observaþiile noastre cad însã în gol. Dl.
Grigurcu nu ºi-a propus sã scrie (poate, totuºi?) o Istorie a
poeziei noastre deºi, negreºit, e cel mai îndreptãþit sã o facã.
Cum vitalitatea sa (de invidiat!) e lesne de probat, risipitã în
puzderia colaborãrilor, o repliere economicoasã pe acest
proiect ar încununa o strãlucitã carierã.
Contestatar „înrãit”, „taliban” în oastea
lovinescianismului (zicea Cristian Livescu), cel care dã ora
Aniversare
exactã în literatura contemporanã (crede Mircea Popa), om-
sintezã a unor provincii istorice (basarabean de formaþie
ardeleneascã, trãitor între olteni), Gheorghe Grigurcu este,
neîndoielnic, o personalitate de formulã complexã pentru care
scrisul este chiar suportul existenþial. În consecinþã, criticul
poate afirma neted: „scriu, deci exist”. Îmbibat de livresc, cu
dese „ulceraþii” de ordin biografic, acuzând (voalat) destinul ºi
(apãsat) urbea exilului (acum un topos emblematic),
socotindu-se „în primul rând poet” (cum, deseori, a precizat),
dl. Grigurcu trãieºte, credem, o dramã; fiindcã poetul, fragil,
caligraf, virând spre aforistic este eclipsat de critic, stã în
umbra lui. Chiar dacã poezia, tratatã „neglijent” (suna un
vechi reproº), nu este un exerciþiu secundar; chiar dacã, ne
asigurã dl. Grigurcu, un critic fãrã poezie ar fi „un chip cu un
ochi scos”.
Pânã la ora bilanþului observãm însã, fãrã efort, cã
bãtãlia revizuirilor þine afiºul. „Campion” al revizuirilor, dl.
Grigurcu conduce cu aplomb ofensiva, intrigat cã existã ºi
voci „ale rezervei”. Vrem, nu vrem, literatura – în pofida
tonului vãicãreþ al unora – va fi mereu repusã în cauzã;
revizuirile sunt, repetãm ºi noi, pe urmele altora, fireºti,
necesare, inevitabile. Problema e cã puzderia de „evaluatori”
de ocazie sfârºesc prin a submina critica de autoritate ºi a
discredita tocmai spiritul critic. Între admiraþia extaticã,
ridicând blocaje „confortabil retrograde” ºi pofta demolatoare,
întreþinutã de nãbãdãi pamfletare, umorale, se impune a fi
gãsit tonul judicios, scutit de oportunisme, supralicitãri ori
partizanate; altminteri, receptarea rãmâne aleatorie ºi ne
instalãm în ceea ce M. Mincu numise o „dezordine axiologicã
dirijatã”.
Dl. Grigurcu, reamintim, þine enorm la identitatea de
poet. Critica a venit ulterior, complinitor, recunoºtea cel care
a fãcut din scris o „transcendere salvatoare”. Scrisul ca
obligaþie imprescriptibilã înseamnã un oblomovism biciuit. Iar
diferenþierea rãmâne strategia victorioasã, urmând ca
odraslele livreºti sã probeze chemarea liricã. Dacã moliciunea
resemnãrii nu a atins fibra criticului (mereu ofensiv-
vehement), poezia sa e pãtrunsã în intimitate de „simfonia
destrãmãrii” (cf. Oct. Soviany). Azi – recunoaºte poetul –
„tragedia ºi comedia au devenit sinonime / cei doi ochi prin
care ne priveºte Dumnezeu” (vezi ªi trâmbiþa pusã pe masã).
Criticul Grigurcu preia simbolistica trâmbiþei ºi vesteºte
zgomotos o nouã ordine literarã, iritat cã sacrosancta ierarhie
ºaizecistã, alimentatã ani în ºir cu „epitete entuziaste” rezistã
încã, în pofida bãtãliilor d-sale. Da, o nouã imagine axiologicã
a literaturii noastre întârzie. Chiar dacã nimeni nu pare sã
conteste necesitatea revizuirilor.
Oricum, trebuie sã-i recunoaºtem d-lui Grigurcu
consecvenþa. Faþã de „imensa reputaþie” de care se bucurã
Nichita Stãnescu, întreþinutã – zice criticul – cu trucuri
filosofante ºi simulacrele abisalitãþii, d-sa îºi menþine punctul
de vedere „cu mâhnire” (îi declara lui Alex ªtefãnescu, vezi
România literarã, nr. 14/2001, p. 12-13). Dar ce va sã însemne
în acest caz o timidã „opinie personalã”? Pãrerile d-lui
Grigurcu circulã, criticul e citat, se bucurã, la rându-i,
Cafeneaua literarã
certamente, de o „imensã reputaþie”. ªi scrie febril, publicând
masiv, „colonizând” foile noastre culturale.
Aceastã hãrnicie (invidiatã), livratã ritmic, denotã un
splendid ataºament pentru literaturã, rarisim într-o vreme a
dezerþiunilor. Credincios cronicii într-un timp care proclamã
profetic moartea speciei ºi „vacanþa criticii” (Al. Cistelecan),
dl. Grigurcu ar fi – dupã Ion Pop – „personalitatea cea mai
ataºatã de viaþa literarã”. N-am subscrie, totuºi, afirmaþiei.
Retras, dar prezent în revistele noastre, proeminentul critic
iubeºte literatura, nu viaþa literarã. Destinul sãu, ne
reaminteºte obsesiv, e neadaptarea. Strãdania sa ar fi cea de
a-ºi gãsi locul printr-un efort de impersonalizare. Încheiem
observând cã Gheorghe Grigurcu, un cititor împãtimit, cu ochi
exersat, un spirit necapitulard, ºi-a gãsit demult locul în
literatura noastrã. Cu acuitate perceptivã ºi rafinament stilistic,
domnia-sa rãmâne neclintit de veghe în foiºorul sãu din
Amarul târg. Încât, cu riscul de a-l mâhni, aº observa (greºind
poate) cã poetul nu-l „încurcã” pe critic, dar criticul (care e ºi
un polemist de forþã) ºi-a tãiat partea leului. ªi nu-mi prea vine
sã cred cã posteritatea va rãsturna raportul...
Fireºte, pentru Gh. Grigurcu poezia nu e un exerciþiu
secundar. „Îmi permit – ne avertiza criticul – a mã socoti în
primul rând poet”. Iar Octavian Doclin nu ezita a-l considera
„cel mai modern liric român”. E drept, poetul „nu s-a nãscut
ºaizecist” ºi pariazã pe durata lungã, scria ºi N. Coande,
dezvãluindu-ne matriþa Grigurcu: un retractil, vieþuitor „în
margine”, asumându-ºi însingurarea ºi cercetând lumea
printr-un ochean întors, autocontemplându-se, „cultivând”
(voluptuos, am zice) falia care îl desparte de generaþia sa
biologicã. Fiindcã, poetul însuºi, în splendidul poem Amintire
homericã (cules în România literarã) þinea sã ne
reaminteascã: „fiecãruia i se cuvine propriul cal troian, aºa e?”
Iar în Cerc ºi punct (Editura Alfa, Iaºi, 2010), lirismul sãu
„sever ºi adânc” (cf. I. Negoiþescu) capãtã noi valenþe pe linia
autoscopiei; cafeneaua-groapã îi îngãduie a observa
deriziunea, monotonia, curgerea timpului „prefãcut în
mãrunþiº”. Cum Gh. Grigurcu, aflãm, are încredere „doar în
criticii care sunt ei înºiºi poeþi” (se mãrturisea Dorei Pavel; v.
vol. cit., p. 126), acest „profil” pare vãduvit de girul
credibilitãþii. ªi poate chiar ne înºelãm repetând obsesiv cã
poetul ar fi eclipsat de critic. Dar nici N. Manolescu (tot
ne-poet) nu credea altceva, conchizând: „Important rãmâne
criticul, unul dintre cei mai buni din câþi avem”. Dincolo de
astfel de discuþii (abundente ºi, vai, sterile), sã-i dorim
scriitorului Gheorghe Grigurcu, din acest colþ de paginã,
sãnãtate ºi rodnicie editorialã!
Adrian Dinu RACHIERU
P.S. Fiind vorba acum de un prilej aniversar, amân
rãspunsul pe care îl datoram d-lui Grigurcu, negrãbindu-mã a
ridica mãnuºa (v. Cafeneaua literarã, nr. 1/2011; Conta, nr.
3/2010). Mai ales cã în ultimele douã decenii, constata tot N.
Manolescu, Grigurcu „a polemizat cu toatã lumea”. Despre
revizuiri, altãdatã...
3
 Gheorghe GRIGURCU
Lector
Poezia
lui ªtefan Aug. Doinaº
ASPECTE ALE STRUCTURII. Trei sunt ipostazele în
care, în principal, s-a manifestat pînã acum creaþia poeticã a
lui ªtefan Aug. Doinaº. În primul rînd, o expresie baladescã,
de un fabulos rafinat, scufundînd simbolul în apele naraþiunii
ºi dizolvînd în acestea esenþe poetice varii. Luxurianþa,
culoarea versului amplu, beatitudinea stãrii de basm conþinutã
în starea liricã, sonoritatea traducînd o efervescenþã a spiritului
sunt notele distinctive ale unei serii ce, începutã în tinereþe, nu
s-a epuizat multã vreme. Un exotism vizionar, oarecum
rimbaldian, creator de lumi colosale, cu o înãlþare freneticã a
unei flore fãurite din materiale insolite, cu orbitoare miraje
dureroase de-o clipã, cu trufaºe oraºe utopice, pe scurt un delir
geografic, dublat de unul istoric, al retrãirii unor timpuri
închipuite, se manifestã ca o mãrturie a împletirii dintre etern
ºi efemer. Invenþia metaforicã e copioasã, lexicul e fastuos,
bucuria acestor versuri venind dintr-o contemplare a forþelor
vitale. Gîlgîitul lor de cascadã constituie un cîºtig al
claritãþilor fantaste. Putem vorbi aici, în termenii lui Gaston
Bachelard, de o „intuiþie substanþialistã”, adicã de o proiecþie
a peisajelor de suflet în factori materiali, corporali:
La Polul Nord, aproape de osia furtunii
printre arbuºti de sticlã ce-ajung doar la genunchi,
pe care ard albastre poleiurile lunii
ca niºte muºchi de fosfor pe fiecare trunchi,
ºi unde urºi de burã nestingheriþi se plimbã
prin mari licheni ºi ferigi ca printr-un labirint,
iar hermelinul roºu întocmai ca o limbã
apare ºi dispare-ntr-o gurã de argint;
acolo unde apa, þîºnind de dimineaþã
cu unda-mprãºtiatã, rãmîne în vãzduh
cu aripi desfãcute pînã-n amurg ºi-ngheaþã.
luînd – cu pene – forma cutãrui paºnic duh, -
acolo vom ajunge-ntr-o zi obiºnuitã
înfometaþi de arbori imenºi ºi de cãlduri,
strivind sub talpã nalba, ciuperca împietritã
ºi creºtetul de vatã al noilor pãduri
în care pomi lunatici, lipsiþi de flori ºi fructe,
cu ramurile-ntinse ºi picurînd arar,
se-nalþã-n sus, ca niºte fragile apeducte
ce prin lumina zilei în tuburi de cleºtar
ºi-o dau acelor clare oraºe bãnuite:
miraje vagi cu turnuri ºi-acoperiºe-n dungi,
ce pier în depãrtare, tãcute, obosite,
în ceaþa unui astru cu despletiri prelungi.
ªi ce ornamentaþie mai bogatã, ce voluptate mai vie a
materiei estete aºternute peste abisul sentimental cunoaºte
poezia românã actualã decît aceste asociaþii:
4 Cafeneaua literarã
Abisuri reci, mãrgeane toropite,
Corole, sãbii, perle ºi cîntãri,
- pe toate trupul tãu din depãrtãri,
ca un miraj de foc mi le trimite.
Sau aceastã chinezerie orficã:
Femeie, templu alb din solzi de fluturi,
cu lira mea te-am smuls din reci þinuturi.
Ecoul încã vãmile-i compun
din aºtri, ca o coadã de pãun.
Trecînd peste anume zone din creaþia interbelicã ori din
Eminescu, reînviate aici cu luciditate, ajungem la
extraordinara muzicã a lui Bolintineanu, prin sensurile risipite
într-o purã satisfacþie a sunetului, prin acea eufonie a stihurilor
alergînd sã se prindã într-un spaþiu proaspãt mereu.
Preþiozitatea e fragedã, atrasã în jocul inocent de lumini
matinale ºi marine, condusã la moliciunea senzualã a
floralului:
El o cautã-n zadar:
trupul ei mereu îºi pierde
în argint albastru-verde
auriul chihlimbar.
Iatã – atingînd nadirul
sînii goi ºi trandafirul.
Dar cu mîna prin safire
pescuita-i o poveste
fãrã margini, ca ºi marea.
Consumatã-n strãlucire,
ziua nu le-a dat de veste
sã-ºi consume-mbrãþiºarea.
Dacã în clasicism funcþiona analogia poeziei cu plastica
(ut pictura poesis), în romantism predominã analogia poeziei
cu muzica. Melosul atît de insinuant al baladelor în chestiune
reprezintã o dovadã a fondului romantic al autorului lor. În alþi
termeni ce acoperã natura sa, ne putem referi la o vocaþie
dionisiacã sau la ceea ce, autohtonizînd, un teoretician, Ion
Pillat, cu care Doinaº înfãþiºeazã nu puþine similitudini,
denumea „extazul transcendental tracic”, în opoziþie cu
„armonia ionicã” (apolinicã) în cuprinsul aceluiaºi „complex
mediteranean”.
Lector
Al doilea strat al poeziei lui ªtefan Aug. Doinaº este cel
explicativ, marcat mai întîi în ciclurile Preþul luminii (1957-
1969) ºi Grota cu soare (1970-1971). Poetul resimte nevoia de
a se comenta, de a-ºi exprima principiile în virtutea cãrora ºi-a
întemeiat poetica, fãrã a evita trama problematicã a liricii
noastre majore, preluate odatã cu inflexiuni ale concretului
expresiv, din Blaga, Arghezi, Barbu. „Semnificaþia iraþionalã”
a poemului (Carlos Bousono), care consta mai cu seamã în
muzicalitatea lui baladescã, încearcã a trece într-o semnificaþie
parþial raþionalã, translucidã. Poezia devine una a intelectului
ºi a austeritãþii formale. Cu toatã dificultatea confruntãrii cu
un sistem conceptual preexistent în idiomul poetic al marilor
antecesori amintiþi, Doinaº îºi creeazã o expresie organicã, de
indefinibilã sintezã glacialã. Dacã limbajul e mai mult al
„erudiþiei” poetice decît al spontaneitãþii, al compendiului de
sensuri decît al emoþiei, nu mai puþin transpare printr-însul o
viaþã liricã proprie, statuînd raporturi obsesive,
substanþializîndu-se într-o plurivocã fantezie ce se studiazã pe
sine. Aparatul complicat nu exclude tatonarea unei existenþe
secunde, cerebrale, care se complicã pe mãsurã ce e
investigatã vizionar-speculativ. Astfel iubirea actualã nu e,
pentru autor, doar un prilej de rememorare a unei iubiri
iniþiale, ci o ocazie de a se integra, prin conºtiinþã, unei
semnificaþii absolute:
Nu te supãra, iubito, pentru cã am sã-þi vorbesc
aºa cum obiºnuiam mai demult la ureche
ºtii – oricît mi-ar veni de greu - e aºa:
sunt îndrãgostit de o fatã care-þi seamãnã.
Nu te supãra. E adevãrat cã sunt cam bãtrîn,
e adevãrat cã e un pãcat... Dar tu ºtii cã
dacã aºezi lucrurile din nou, jocul al doilea
îþi este poate mai preþios decît primul ...
Evocînd toamna, poetul numeºte un mister concentric:
descãrnarea ce reprezintã o întoarcere spre o esenþã infinitã:
Dinlãuntru spre alt înlãuntru e drumul,
Singurul drum al toamnei: îl ºtie prea bine
piersica din care-a rãmas numai sîmburele.
Cafeneaua literarã
Apãsatã este senzaþia de irealitate, care de la afirmarea
teoreticã:
Pãmîntul, apa, aerul ºi focul
demult ºi-au irosit în spaþii jocul.
Ulcior pustiu e-ntregul univers.
ajunge la concretul antisenzorial:
De-atîta forfotã-n adînc, un zvon de seve
ajunge la urechea noastrã, noaptea
(dar poate nu-i nimic adevãrat? ... )
Cu toate cã uneori poemele grafiazã numai umbra
ostenitã a poetului meditativ -
Eºti ºi nu eºti Contratimp
dulce-n vîrtejuri amare,
gestul se mistuie-n timp,
umbra vibreazã pe mare.
Numai alãturi, tîrziu, simt ce palpabil e mitul. -
acest capitol îºi reveleazã centrul de greutate în Comentariile
la cîteva capodopere contestate, prin acordarea deplinã a
verbului la instinctul percepþiei poetice, ultimul alcãtuind tema
poemului. Reproducem pe cel consacrat Configuraþiei (1928)
lui H. Arp:
Materia. Dalta. ªi iarãºi materia,
mult mai sculptatã din sine decît
din afarã. Un copil se rãsuceºte
înlãuntru, ºi nu poate sã creascã
din cauza copilãriei care-l conþine,
tiranic, ca fructul sîmburele.
ªi totul e delimitat. ªi totul tremurã.
Dacã pui degetul cristalul sensibil
Se retrage jignit: e sex ...
Substanþa liricã (formalã) e, dupã cum vedem, suficientã
sieºi, posedînd o fiziologie proprie, un mecanism propriu de
proliferare. Formei, „delimitãrii”, „cristalului” li se supun
toate cele ce sunt, într-un chip limpid-misterios, precum unei
5
Lector
fatalitãþi. Transfigurarea esteticã e atît de intensã încît îºi
desfide propriile modele din naturã. Realul se atrofiazã, se
comprimã, se sluþeºte, demonizat de „copie”. Aceasta îi
uzurpã prerogativele, urmãrind a-l anula. De remarcat
aspectul dur, agresiv, al procesului, care dã pe faþã demonia
antinaturalã în claritatea ei de forþã maleficã:
Fructele din tablou sunt un adio.
(Pe masã, copiile lor zbîrcite
agitã-n vînt batiste-aromitoare).
Albastru, verde, indigo vor arde
oraºele sortite sã le-afirme.
Amoruri multe vor stîrni o formã
imaturã sub fardul lor va duce-n
ispitã mateloþi miopi de sare,
lorzi neutrali, profesori de bucate,
copii care vor crede cã sunt discuri
(Pe masã, la soroace vechi, pluti-vor
din nou batiste dulci, o, imitaþii,
la ora ºapte cina unor grauri ... ).
Ele, în þara unde cresc magneþii,
Nu-ºi pot epuiza virginitatea.
Textul de mai sus ar putea purta drept moto o declaraþie
a lui Picaso: „La mine tabloul e suma unor distrugeri”.
La un moment dat (punct de reper: volumul Ce mi s-a
întîmplat cu douã cuvinte, 1972), înregistrãm în producþia lui
ªtefan Aug. Doinaº o înnoire, în sensul densificãrii, al
constrîngerii metaforice care, abandonînd în bunã parte
narativul, analiticul ºi redundanþa, dobîndeºte o luminiscenþã
mutã, de o surprinzãtoare smerenie. E vorba de cea de a treia
ipostazã a poeziei sale. Verbul foarte stãpîn pe sine, trufaº, se
înconjoarã de o aurã relativizantã a transverbalului. Adorarea
conceptelor e indicatã drept o etapã consumatã. Poezia se vrea
pliatã de-a dreptul pe lucruri, ca ºi cum din acestea ºi-ar trage,
anteic, vlaga ce i se pare a se diminua:
Uºorul s-a desprins din mine: spuma
conceptelor, rãsfrîngere-ntru spirit
a lumii arsã, doicã fãrã lapte.
Posed, în loc de vorba „piatrã”, piatra.
Nemulþumit de sine, tehnicianul impecabil îºi extrage de
astã datã mãrturia nu dintr-o alianþã cu sonoritatea, ci din
pulverizarea ei deliberatã. Forma e cuprinsã de ispita
6 Cafeneaua literarã
autodistrugerii. La orizont se iveºte fascinaþia unui „adevãr”
care depãºeºte strategiile poetului ºi mijloacele artei sale:
Adevãrul stã-n pulberea vocalelor, ºi fatã,
Creatorul se pune în relaþie carnalã cu „minunile”:
Minunile au avut, o clipã, carne,
au fost muºcate ºi-au scîncit sãlbatic
ca iepuroaicele-ntr-un lan de sfeclã.
Eu stau pe tronul þipãtului lor.
Descifrãm în astfel de notificãri semnele unui cult al
realului, ale unei mistici în raport cu creatul, care corecteazã
excesul a ceea ce s-a numit „transcendenþã goalã”, adicã acea
tentaþie a poeziei moderne spre un necunoscut ce nu poate fi
echivalat nici cu filosofia, nici cu mitologia, nici cu religia.
Repercutat asupra realului, vidul transcendenþei îl
compromite, periclitînd totodatã ºi echilibrul pe care trebuie
sã-l aibã orice act creator, oricît de îndrãzneþ, de nihilist ar fi.
În vederea unei supravieþuiri nu doar morale, ci ºi strict lirice,
poetul recurge la o revizuire a programului sãu, la o
modificare a limbajului. Demonia sofisticã e zãgãzuitã ca o
cale a decorporalizãrii, a sterilitãþii, existenþa cosmicã e
introdusã ca „mister” ireductibil. Excedentului de abstracþiuni
i se opune drastic concreteþea umanã precum ºi cea a
„lucrurilor” familiare. Conceptualului clorotic i se refuzã o
mare parte din privilegii în favoarea cotidianului dens,
pletoric, nu o datã plebeu, lipsit de „maniere”. O vînã
þãrãneascã a creatorului þîºneºte în numele unei robusteþi ce nu
poate fi negociatã, în numele unui bun simþ imprescriptibil, al
cãrui spirit n-ar putea fi încãlcat fãrã grele urmãri. Poetul
aspirã la un echilibru ancestral, bizuit ºi pe mentalitatea marii
noastre tradiþii poetice. Dacã aceastã fazã ce încoroneazã
creaþia lui Doinaº a fost indubitabil preparatã de metaforele
sale cu mizã mare:
Toate sunetele se retrag
ca iepurii înspãimîntaþi din drumul imperial al sunetului
sau:
Ah, cît mã tem de arcul meu subþire!
Lovesc în lucruri, ori în amintire?
sau:
Sãrutul ce-a topit metale
stã-n rana dulce-a gurii tale
ca greierele în pãmînt
sau:
N-avem vãzduh pînã ce respiraþia
nu s-a-nnorat ºi n-a izbit cu plezne
acum se avanseazã spre fruntariile unei experienþe maxime,
incompatibile nu numai cu metoda eseisticã, dar ºi cu calofilia
care, ca o finã brizã vãlureºte întreaga suprafaþã a baladelor.
Autorul recurge la asociaþiile foarte libere ale unui lirism
naturalist, din convingerea, de bunã seamã, cã
nobleþea poeziei, ca ºi cea a naturii, rezidã Mircea Radu
dincolo de convenþii, în principii ce nu pot fi HANDOCA – CIOBANU/
maculate. Conexiuni dintre cele mai dure: Mircea Eliade ºi Peter FREUND –
impresia de obosealã care contemporanii Dialog peste
miroase a impiegat, sãi, Atlantic,
filosofia voastrã de cloºti, Editura Lider, Editura Bastion,
nãmolul mut, ca drojdiile Bucureºti, 2009 Timiºoara, 2010
unor mesaje care s-au acrit
sub muºiþa de ore-mpurpurate.
Sub burþi se-adãpostesc ca diademe
Nicolai
de bube roiurile verzi de muºte
Andrei TÃICUÞU –
MOCUÞA – Piatra piatrã de e
sunt de-acum probe curente ale substanþei
Trei povestiri, piatrã,
poetice. Constatãm aici o înverºunare satiricã ce
Editura Mirador, Editura Valman,
împiedicã devitalizarea scriiturii, pe care
Arad, 2010 Râmnicu Sãrat,
creatorul a sesizat-o la momentul potrivit. O
2011
anume brutalitate ºi încrîncenare a
corespondenþelor îl scutesc de alunecarea într-un
abuz de protocol conceptual, în academism.
Ruga pe care ªtefan Aug. Doinaº o
Ion BELDEANU Nicolae CREPCIA
adreseazã lucrurilor pare a-i fi fost ascultatã:
– Dimineþi – Spovedaniile
o, lucruri,
fãrã glorie, Iancului, “Gligor
pe care plîngînd v-am nãscut
Editura Opera Haºa” Publishin
- ca floare ºi scut –
Magna, House,
Voi, radioase involucruri,
Iaºi, 2011 Deva, 2011
provincii de necunoscut!
Lãsaþi acum
ah! fie-vã milã,
o cale de fum, o alee umilã
pardositã cu lespezi de sare Maria NIÞU –
Iancu GRAMA
(un înger mi-o aratã cu sabia): Sesiune de
– Fraudele din
un fel de Via Appia autografe,
Paradis, Editura
- pînã la mare ... Editura
Corgal Press,
Palimpsest,
Bacãu, 2011
Nu e nepotrivit sã ne gîndim în acest Bucureºti, 2010
context, extrapolînd o noþiune din filosofia
medievalã, la un nominalism liric. Aidoma unui
William Occam convertit la poezie, Doinaº ar Mihai Atanasie
putea subscrie principiul universalia sunt *** –
PETRESCU –
nomina. Dupã ce a participat la banchetele Omul ºi societatea,
Un militar
opulente ale formelor poeziei, autorul Editura
pe frontul
Mistreþului cu colþi de argint pogoarã în asceza Rotarymond&
creaþiei literare,
identificãrii cu esenþele lirice, la rîndu-le Rotarexim,
Societatea
identificate cu lucrurile umile al cãror cîntãreþ Râmnicu Vâlcea,
Scriitorilor Militari,
plin de fervoare cautã sã fie. 2011
Bucureºti, 2008
Sã precizãm cã feþele poeziei lui Doinaº pe
care le-am schiþat au atît un caracter diacronic,
cît ºi unul sincronic. Ivite în succesiunea George Nadia Cella
menþionãrii lor, ele au coexistat ºi s-au LIXANDRU – POP –
întrepãtruns în laboratorul poetului, determinînd Cer înclinat/Ciel Naufragii
evoluþia unei opere caracterizate de un proteism incline/Sloping amânate,
ce s-a înscris în perspectiva imprevizibilului, Sky, Fundaþia Editura
descãrcîndu-se în abundenþã. Culturalã Eurocarpatica,
Antares, Sfântu
(continuare în numãrul urmãtor) Galaþi, 2010 Gheorghe, 2010

Cafeneaua literarã 7
 Magda URSACHE
Aniversare
Un „cleric” exigent:
Gheorghe Grigurcu
„Absenþa oricãror piedici în cariera unui autor e
suspectã. ªi cu toate acestea, instinctiv, ne plîngem uneori
disproporþionat de apariþia lor. N-ar fi nepotrivit un cult al
obstacolelor care ne ajutã sã devenim noi înºine.”
Gheorghe GRIGURCU
Primele pagini din volumul Intelectualii faþã cu
democraþia (ed. Pleiade, Satu Mare, 2010), intitulate
Intelectualii ºi politica, „plãtesc” cît o mãrturie de credinþã.
Gheorghe Grigurcu ºi-a propus o existenþã în demnitate, fãrã
grãunte de compromis cu Puterea, dar ºi fãrã a se cantona în
intemporal. Nu se izoleazã în vreun turn de fildeº sau camerã
tapetatã cu plutã, e prezent în polis, în agora, nimic din ce-i
mundan nu-i rãmîne strãin. Intervine cu responsabilitate,
cuvînt demonetizat de cobreslaºii al cãror caracter e departe de
a ajunge la înãlþimea talentului. ªi-a asumat rolul de „cleric”
exigent, dar exigenþa moralã o aplicã, în scrierile sale cu target
pedagogic, sieºi cel dintîi, pe urmã celuilalt.
Grigurcu e dãruit cu o karmã de luptã, spre a uza de
sintagma norocoasã a unui poet, altul decît autorul
trandafirului care învaþã matematica pentru a fi bun logician.
Nu i-e fricã (ºi preþuiesc asta first of all) sã fie socotit de
politicieni antipatic, arogant, nedrept, „rãu”, iar expunerea la
riscul de a-i contraria pe „oamenii zilei” este, ºi pe vechi, ºi pe
nou, maximã.
Da, sunt în deplin acord cu prima frazã a cãrþii: „(...) e
oarecum limpede cã intelectualii ºi oamenii politici alcãtuiesc
douã categorii distincte”. Din ce în ce mai distincte, aº adãuga,
de vreme ce, majoritar, ultimii nu prea aratã a intelectuali. Iar
de dat exemple nici nu-i cazul, le ºtim cu toþii. Unul dintre ei
a avut nevoie de 11 ani ca sã termine o facultate, altul repetã
în microfon ce-i ºopteºte o secretarã cu aplomb. O sã ajungem
în topul analfabetismului european, judecînd dupã cum
spiciuieºte ministrul ºcoalelor, Funeriu. Un om de stat
confundã cutremuratul Haiti cu Tahiti, trimiþînd ajutoare în
Pacificul de Sud. Soluþiile lor? N-are lumea pîine, sã mãnînce
eurocozonac; n-au femeile gumari, sã poarte pantofi cu tocuri.
Homo maybachus declarã: „Io am intrat în politicã pe spirit”.
În traducere liberã, „l-au sfinþit votanþii”. Cît despre
preºedintele nost’, o, se laudã cã n-a fost premiant ºi nici nu
este; doar mezina fudulã a lu’ tata declarã: „Sunt ºi eu o
intelectualã”. Cît despre un fost ministru al Culturii, Adrian
Iorgulescu, menestrelul e convins cã „minciuna stã cu regele la
masã” ºi cã-i scrisa lui... Arghezi. ªi-mi amintesc de
8 Cafeneaua literarã
calamburul lui I.L. Caragiale care-l deplîngea pe „bietul
Regele” cã „i-a fãcutãrã politicienii capul calinder”, cu
trimitere la I. Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei.
Dar sã revin la cestiune. Un decalog al intelectualului,
decupat din scrierile acerbului eseist Gh. Grigurcu ar putea fi
formulat astfel:
1. Slujeºte-þi comunitatea de la antipodul Puterii.
2. Nu triºa cu principiile.
3. Nu vinde ºi nu te vinde.
4. Nu juca în partidã dublã.
5. Nu te descurca pe seama celuilalt.
6. Nu minþi în numele adevãrului.
7. Nu-þi suspenda spiritul critic în folos personal.
8. Judecã-þi aproapele ca pe tine însuþi.
9. Deosebeºte ideile de idoli.
10. Trãieºte teandric.
La întrebarea: „intelectualii trebuie sã fie «angajaþi» ori
independenþi”?, optez pentru independenþi. Urãsc „angajarea”
ca sarcinã de partid ºi nu mi se pare inutil sã repet cã aceastã
angajare în fronturi politice duce la dedublare. În comunism, la
schizofrenie, dar nici acum nu-i altfel: eºti exclus dacã n-ai
votat dupã cum au cerut enteresele partidului, contra propriilor
convingeri. Sã fii membru PDL ºi sã-þi exprimi o rezervã faþã
de bi-ministresa El. Udrea echivaleazã cu o crimã de lèse-
imagine a României. Ca sã fii om politic, „trebe” sã ai „tupeu”
ºi „uºurinþa de a face compromisuri”, cerinþe pe care fostul
rector D. Oprea, de la Iaºi, le contabilizeazã la calitãþi. În atari
condiþii, implicarea într-o partidã care-ºi schimbã sigla ºi
doctrina (iar schimbarea se aduce la cunoºtinþa membrilor –
cf. sintagmei comuniste) pare a fi à l’aveugle. În ce mã
priveºte, am renunþat la Alianþa Civicã pentru cã n-am vrut sã
mã asociez cu persoane incerte, dacã nu cert pãtate. ªi, ca sã
privim în grãdini strãine, comunistul Brecht a avut cont bancar
în Elveþia; pentru drepturile de autor, „rãspundea” vest-
germana Suhrkamp. Sã fie o atitudine est-eticã? Nu, dacã citim
însemnãrile Margueritei Yourcenar din Denier du rêver,
Gallimard, ‘71:
„Un bãtrîn pictor, Clément Roux, îi spune unui anarhist
cã un prieten, dirijor la Scala, i-a povestit cã, atunci cînd are
Aniversare
nevoie de zarvã, baºii cîntã în culise un singur cuvînt foarte
sonor RUBARBARA. Se cîntã în canon... BARBARA-RU...
BARARUBAR... RARUBARBARA. Vezi efectul? Ei, bine,
fiule, pentru mine politica, de dreapta ori de stînga, asta e
RUBARBARA”.
Chiar dacã obolul a fost dat în numele unui proiect – vai!
– utopic al existenþei. Drieu de la Rochelle s-a sinucis în ‘46.
Citez din jurnal: „Da, eram, sunt, cu adevãrat fascist. Am
crezut într-un vis, aºa cum i se cade unui intelectual ºi rãmîn
credincios acestui vis”. Ezra Pound, pentru discursurile
fasciste la radio ºi Knut Hamsun, care i-a oferit cu Goebbels
medalia sa Nobel (1920) au fost declaraþi nebuni. Heidegger a
plãtit scump pentru trecut nazist, deºi naziºtii nu-l considerau
de-al lor pe ciudatul filosof. Iar exemple de cobai ori de falºi
cobai se pot da cu nemiluita.
Vocile curate nu se aud în acest discurs babelizat. La
moartea lui Sartre, 18 aprilie ‘80, promotor al „noului
intelectual”, la funeralii participã zeci de mii de oameni, în
frunte cu preºedintele Giscard D’Estaing. „Liberation” scrie
despre „imensul Sartre”, ocupant al secolului XX, la fel ca
Voltaire, la fel ca Hugo, în secolele lor. Adversarul lui Sartre,
Raymond Aron (m. 20 oct. ‘83) n-a fost la fel de ridicat în
slãvi. Rebelul atrage mulþimile mai sigur decît înþeleptul lucid;
optimistul revoluþionar e mai agreat decît inteligentul
echilibrat, consecvent. La noi, Ticu Dumitrescu n-a avut
aprecierea (cuvînt rostit des de Iliescu, dînd larg din mînã)
foºtilor nomenclaturiºti ºi securiºti, fiind acoperit de injurii.
„De meditat, conchide eseistul, neapãrat de meditat”.
Mai dificilã decît întrebarea: „pot face intelectualii
politicã?” e alta: „pot face scriitorii politicã?”.
„Zoon politikon ca tot omul, scriitorul n-ar putea fi
acuzat cã face politicã, ci doar cã face un anumit fel de
politicã”, aserteazã Gh. Grigurcu. Pentru cã îl ºtiu un bun
sparring partner, îl contrazic: scriitorii au fost mereu victime
ale politicii. ªi cînd s-au situat în vîrful trebii, ºi cînd s-au
arãtat opozanþi. Toþi, dar toþi scriitorii care au intrat în politicã
au fost înfrînþi, vezi cazurile Kogãlniceanu, Maiorescu, Iorga,
Stere... Dupã L. Kalustian, arhiva Stere a fost arsã de un
comando sovietic, în ‘45, în curtea conacului de la Bucov, sub
ochii Anei Stere. Amestecul în politicã l-a costat enorm pe
filosoful Ion Petrovici. În 30 dec. ‘44, a fost trecut pe lista
criminalilor de rãzboi. „Criminalul”, ca ministru al Culturii, a
înfiinþat editura Casa ªcoalelor ºi Filarmonica din Iaºi; i se
datoreazã ºi grupul de statui Maiorescu/ Conta/ Xenopol, din
dulcele tîrg ºi rotonda scriitorilor din Ciºmigiu. I-a luat locul,
ca ministru al Culturii, agentul sovietic ªtefan Voitec. Urmare
a atacului din „Scînteia” lui Brucan, a fost ridicat ºi dus în
lagãrul de la Caracal; dupã zece ani de suferinþã cumplitã la
Aiud (‘48-’58), a fost transferat la Rîmnicu Sãrat, apoi în
Domiciliu Obligatoriu, în Bãrãgan. Întors la Bucureºti, tot în
D.O., cãuta otravã ca sã scape de comisarii politici care-i
Cafeneaua literarã
confiscaserã casa. A fost urmãrit de Securitate pînã-n moarte
(pe stradã, în februarie ‘72).
Se ºtie cît rãu a fãcut politica lui Goga, Crainic, Gyr, dar
ºi intelectualilor de prestigiu care au cedat Puterii, ca Vianu,
G. Cãlinescu, Rosetti... ªi nu mã gîndesc la clãnþãii pe care
i-a suit PCR-ul, Nicolae Dragoº, Brad, Crînguleanu, Pardãu,
nici la nulii Traian Iancu, Haralambie Þugui et alii, ci la
Beniuc, Jebeleanu, Baconsky, Radu Cosaºu, Florin Mugur,
Ion Gheorghe... Cariera lui Adrian Pãunescu, „personalitate
robustã, angajatã însã pe panta unei îndelungate, progresiste,
nu o datã scandaloase alienãri”, cum noteazã Gh. Grigurcu, e
una dintre dovezi. Cînd ºi-a exprimat sentimentele umflate,
„ultrasentimentele”, faþã de Ceauºescu, „fiorul liric i s-a
diluat”.
Nu, scriitorul nu trebuie sã se înregimenteze politic.
Altfel, deºi, I.D. Sârbu ne asigurã cã „nu pãºim de douã ori în
aceeaºi apã a Rãului sau a Prostiei”, istoria o sã-ºi tragã anume
secvenþe la xerox. O ºi face, dacã ne gîndim la servilii pitici de
grãdinã (a preºedintelui). „Crãngãnitul corbului” li s-a pãrut
armonios unora, dupã sonurile cucuvelei. Banul (becal)
înmoaie. Cum sã nu-l lauzi pe Adrian Nãstase cînd a oferit
miliardul scriitorilor? Apud Marx, „existenþa determinã
conºtiinþa”. Oricum soluþionarea Rãului nu e politicã;
dimpotrivã, e moralã, spiritualã, cum ºtim de la Soljeniþîn, la
care harul estetic e ºi etic, moralitatea scriitorului fiind ºi
moralitatea operei sale.
Eminescu n-a fost membru de partid, nici conservator,
nici altceva, dar interogaþiile sale au o incredibilã perenitate,
deºi sunt destui eminescofobi care-i contestã actualitatea,
arãtîndu-se gata sã vîre iarãºi Doina-n carantinã, ca sã nu se
supere UE. Dupã ureche (dinspre „Academia Caþavencu”), se
acuzã „reactualizarea îndemnurilor poetului naþional de a-i
urca în spînzurãtori pe strãini”. Aºa o fi? Deocamdatã,
„simbolic” e spînzurat Avram Iancu.
N-aº fi crezut cã, dupã ce-au salutat „realizãrile în baza
indicaþiilor tov. Ceauºescu”, scriitorii vor trece la construcþia
dubiosului mit bãsesc. „Sub becisnice vremi” (Eminescu),
maleficiul (cuvîntul lui Gh. Grigurcu) persistã. Neinhibat de
puternicii momentului, eseistul îºi manifestã a permanent
point of view: condamnarea colaboraþionismului ºi a
neocolaboraþionismului. Chestiune de curaj? Cornelia Pillat
mãrturisea lui Stelian Tãnase cã lor (lui Noica, lui Dinu Pillat,
doctorului Voiculescu) nu le era fricã. „Erau niºte oameni
direcþi. Nu cã aveau curaj, aºa erau nãscuþi, educaþi (v.
Anatomia mistificãrii, Humanitas, 2003). Subscriu acestei
ipoteze. Îmi place sã cred cã te naºti curajos cum te naºti cu
ochii albaºtri. Grigurcu – aºa-i el – dispreþuieºte „recompensa
în monedã administrativã”, distincþiile „de rever”. Nu-l vãd
nicicum ademenit de sirenele Puterii, oricît l-ar costa asta pe
plan social. A spune adevãrul în faþã celor de la Putere nu-i
lesnicios pentru carierã.
9
Aniversare
„Salvatorii Patriei”, numiþi astfel de Dan Culcer, se duc
la Curtea de la Neptun, fãcînd recurs, cînd le convine, la patrie,
care trebuie salvatã ºi la popor, care se cuvine (i)luminat. ªi
cîþi alþii n-ar fi dispuºi sã mîngîie clanþa de la Cotrãceni, cum
scria Radu Popescu în Cronica Bãlenilor, ca sã devinã
credincioºi în grad de cavaler. În atenþia lui Mircea Cãrtãrescu:
trebuie sã fii la antipodul Puterii ca sã intri în atenþia
nobelizatorilor. Omonimul a(d)miralului, Traian Ungureanu, îl
laudã pe preºedinte ca ºi cum ar fi ºcolit la „Scînteia” mare ºi
micã, nu la BBC. Dupã TRU, Bãsescu este „excepþia
democraticã”; fãrã preºedintele luptãtor, am intra în regresie,
ceea ce îi dã vertijuri; mai mult încã, Bãsescu este „ereticul
care nu arde ºi se întoarce înjurînd de pe rug”. Ce-i drept,
înjurînd e cuvîntul potrivit. Cît despre Sever Voinescu, a
introdus conceptul de „bãsescianism” (ºi nu-i mulþumesc
pentru inovaþia asta).
Gheorghe Grigurcu îºi invitã cititorii la analiza lucidã a
mentalitãþilor civice, accentuînd pe tarele privilighenþiei,
destul de descalificatã moral prin „sluj-slujire”. Multe statui
postdecembriste sunã a gol, a spart ori se aratã a fi de mucava.
ªi eseistul nu-i niciodatã filotim. Pentru situarea faþã de
Iliescu, Roman ºi de funcþii publice, cade la examinare criticã
Andrei Pleºu, ca profesionist al dilemelor, aºadar îndoindu-se
sistematic. Grigurcu i-o opune pe Ileana Mãlãncioiu,
„conºtiinþã netranzacþionalã”, postdecembrist. Anghelologul
10
foarte materialist (de la materialism dialectic) îl enerveazã pe
polemist cu controversabila minima moralia. Cuvîntul
controversabil (marca Grigurcu) e folosit ºi în legãturã cu G.
Liiceanu, „o fiinþã esenþialmente controversabilã”. Iatã ºi un
citat din filosoful poematic folosit ca punct de sprijin în
argumentare: „Cãrþile edificatoare sunt monotone ºi îþi propun
experienþe de care nu eºti în stare. Kierkegaard pãlãvrãgeºte
enorm; Hegel e ca o flaºnetã; Levinas e mediocru; Hesse e
plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil ºi îþi taie ºi pofta de
mîncare”.
Dar ce poftã de mîncare, ce foame pantagruelicã are
homo consumericus, gata sã se declare avînd chimie cu
Bãsescu (dupã ce-a avut chimie cu savanta-n polimeri), sã se
înregimenteze supt Emil (ca istoricul Zoe Petre), sã-l
manelizeze pe „nea Nelu” ca apoliticii declaraþi (la noi, ºi
apolitismul e politic), sã lupte pentru Rãzboinicul Luminii, ca
Dan Pavel.
Cît despre foºtii utecei ºi utecele, sunt ca hîrciogii, cu
fãlcile mereu pline. Premierul Boc a participat cu rãspundere,
angajat plenar la devenirea comunistã a patriei. Saluta
hotãrîrile Congresului XIII PCR, ca student la Facultatea de
Filosofie din Cluj. Micul Boc înþelegea uriaºa dimensiune
politicã a partidului unic, pentru ca, la alegerile PDL din Gorj
(19 martie 2011), sã lupte cu „gogoaºa socialistã”. Unde?
Chiar în Amarul Tîrg. ªi cîþi n-au deprins ºtiinþa înaintãrii cu
un picior pe trotineta UTC, ca actualul ºef al SRI?
„Nesupusul” Mihai Dinu Gheorghiu n-a semnat texte
profesionist-marxiste în SLAST? Cîþi membri PCR excluºi din
organizaþie cunoaºteþi, care sã capete paºaport pentru a bursa,
dupã ce au fost scoºi din rîndurile partidului?
Un editorialist cu muºte pe conºtiinþã se vrea Lech
Valesa; Alina Evanghelista se simte mereu contracaratã ºi
denigratã. ªi asta pentru cã analista care „conteazã” enerveazã
cu enormitãþile ei. Gh. Grigurcu nu i le trece cu vederea. „Cu
un rictus þîfnos”, o mustrã de sus pe Doina Cornea; SARe la
disidentã pentru cã „nu-i place Bãsescu”. Între timp, doamna
Pippidi ºi-a schimbat p.d.v.-ul.
De altfel, la capitolul compromis nici nu existã gap între
generaþii. ªi dejiºtii, ºi ceauºiºtii ºi-au schimbat „nasurile ºi
obrazele”, cum ar spune Arghezi. Poetul îl adora pe „Cãrluþã”
care subvenþiona cultura, la fel ºi pe companionul de poker al
regelui, Nicolae Malaxa, pe care îl apela cu „patroane”. ªi tot
Arghezi a povestit, la un Congres al Scriitorilor (în ‘56, cînd
G. Ivaºcu l-a reintrodus în literaturã cu voie de la Dej) cã, în
noaptea spre 23 august ‘44, care avea sã devinã cea mai lungã
noapte din istoria României, durînd pînã în decembrie ‘89,
cotidianele de tiraj trãseserã douã variante de primã paginã:
„Stalin a învins. Trãiascã Stalin” ºi „Hitler a învins. Trãiascã
Hitler”. Cinic, nu-i aºa?
C. Daicoviciu a fost întîi legionar (incriminat rãu de
Leonte Rãutu la o „consfãtuire cu cadrele din propagandã”, în
Cafeneaua literarã
Aniversare
‘53), a intrat apoi în Frontul Renaºterii Naþionale al lui Carol ºi torþionaþi, vînãtori ºi vînaþi. Ni se tot repetã cã toþi au fost
II, pe urmã în partidul lui Groza. Dupã propria-i mãrturisire, maculaþi, toþi au avut fisuri de caracter. Sã fie adevãrat cã nu
consemnatã de N. Balotã: „Dar sã ºtii cã eu am jurat credinþã ne plac reperele ºi cã-i micºorãm pe cei curaþi, ca Paul Goma,
la 5 regi ºi pe toþi i-am trãdat”. Adicã pe Ferdinand, Carol II, care se bucurã de un rãu tratament, de o nedreaptã recepþie?
Mihai, plus pe cei doi „chezaro-crai ai Austro-Ungariei”. ªi La fel ca nobelizatul Iosif Brodski, exilatul rus, Gh.
pentru cã a mers cu Steaua, apoi cu Steaua Roºie, ca-n tristihul Grigurcu crede cã o conºtiinþã poate ignora o existenþã
lui Adrian Pãunescu, „Steaua sus rãsare/ Ca o tainã mare/ A precarã. Dacã aº face un portret al scriitorului de insucces
clasei muncitoare”, Daicoviciu, ca decan, l-a scos pe Blaga din social, dar de succes moral, l-aº ilustra cu portretul sãu. ªi
Universitate cu portarul. nu-i flaterie, nu-s elogii de circumstanþã la ceas aniversar.
Din lipsã de fler politic, Tudor Vianu s-a înscris în Ce-ar mai fi de spus? Îi urmãresc/ urmez pe scriitorii-
partidul lui Goga (‘32-’35). „Complexul evreului”, zic unii. voci ale timpului lor, nepermiþînd alt control al minþii numit
Dar a cedat, din fricã, ºi dictaturii Anei Pauker. Mulþi au corectitudine politicã. „Întotdeauna, spunea Ana Blandiana,
crezut (ca Streinu, ª. Cioculescu, Vinea, Carandino, Camil într-un interviu, lucrurile grave ºi periculoase se desfãºoarã
Petrescu, poate ºi Pãstorel) cã, apãrînd în presa comunistã fãrã sub masca unor fraze care par bine intenþionate”.
a urma dogma realismului-socialist, s-ar putea obþine o Somnul spiritului critic naºte monºtri. ªi pentru cã mã
„liberalizare” a literaturii, în sensul bun al cuvîntului. Numai bucur cînd descopãr afinitãþi (s)elective, dar ºi ideatice, promit
cã, treptat, s-au lãsat folosiþi de Putere. Explicaþii pentru cedãri sã revin (cu aceeaºi stimã afectivã) la eseul apãrut la editura
s-au gãsit ºi se gãsesc. Versurile citate mai sus le-ar fi scris Pleiade, tratînd, într-un stil de o acurateþe exemplarã, boala de
Pãunescu numai „ca sã reintroducã datinile, colindele”, cum Putere, una dintre cele mai urîte maladii morale.
comunica într-o emisiune a lui Cristoiu, dintr-un decembrie Sã-l citim bine!
2006.
Scriitorii de Partid ºi de Stat Socialist apeleazã la
inginerii autobiografice: cã au fost adjuncþi, nu directori de
instituþii de culturã, secretari de redacþie, nu coºcogea secretari
generali. Un scriitor activ(ist) se disculpã: n-a fost membru
plin în CC, doar supleant 10 ani, pentru cã Elena nu-l suporta,
aºadar PCR-ul l-a þinut nu pe palme, ci în palme. Au rãmas
„orfani ai curajului”, spre a le spune ca Monica Lovinescu.
Diabolica versatilitate a lui Brucan a dat roade. Numãrul
de „mobilitãþi” trans-partinice le-a deþinut G. Pruteanu: trei.
Sã vã amintesc bancul postsocialist?
Un þigan e chemat de noii îmbogãþiþi, sã le cînte. Unul îl
întreabã:
- Bã, þigane, la uteciºti ai cîntat?
- Am, coane.
- Rãu, fiule.
- Da’ la securiºti?
- Am cîntat, coane, ce era sã fac?
- Da’ la nomenclaturiºti?
- Am cîntat, coane, cã era pericol.
Supãrat ºi cu onoarea mototol, i-a povestit pirandei
scena.
- Bine, prostule, da’ de ce n-ai spus nu, cã n-ai cîntat?
- Cum, fã, cînd erau toþi acolo?
În fapt, ai de ales zwishen MACHT und OHNMACHT,
iar rolurile sunt împãrþite fãrã echivoc: ori rezistent, ori
colabo. Numai cã verticalii (ca Paul Goma, Bujor Nedelcovici,
Grigurcu, LIS, Dan Culcer, Dorin Tudoran, Luca Piþu, Andrei
Vartic, Mihai Ursachi) sunt, dacã nu busculaþi, atunci supuºi
unor judecãþi nenuanþate, în numele Vinei Colective, ca sã nu
mai facem vreo diferenþiere între drepþi ºi pãcãtoºi, torþionari

Cafeneaua literarã 11
 Ion BELDEANU
Aniversare
Gheorghe Grigurcu
se destãinuie
Cartea despre care scriem (Gheorghe Grigurcu: „O
provocare adresatã destinului”. Convorbiri cu Dora Pavel. Ed.
Pleiade, Satu Mare, 2009) îºi are istoria ei pe care autoarea o
dezvãluie în percutanta-i introducere („Gheorghe Grigurcu ºi
tentaþia ficþiunii”), lãsându-ne a înþelege cã aceasta s-a ivit prin
„provocãri succesive” din care n-a lipsit, bineînþeles, curiozitatea
pentru „personajul retras ºi baricadat în spatele unei duble
solitudini”. Într-o tentativã de transpunere a mãrturisirii criticului
(mãrturisire care ar putea fi ºi jurnal, ºi confesiune
memorialisticã, ºi eseu), Dora Pavel schiþeazã o eventualã
confesiune a renumitului critic încheiatã prin aceastã precizare
inevitabilã: „...mi-am dat seama cã sunt (altfel), cã între mine ºi
semenii mei s-a produs o falie ce nu se va închide niciodatã”.
De altfel neaºteptatul interviu, acoperind dimensiunea unei
cãrþi, poate fi considerat – declarã autoarea – „mostra cea mai
elocventã” despre cum se poate face reabilitarea ficþiunii prin
chiar literatura confesivã. Se subînþelege cã volumul despre care
scriem „musteºte de reflecþii ºi mãrturisiri” edificatoare pentru
definirea ºi înþelegerea scriitorului autoexilat la Tg. Jiu, cum se
ºtie. Este de remarcat, înainte de orice, exprimarea percutantã a
celui întrebat (sintagmã ce-l defineºte pe intervievat), altfel o
exprimare, cum o defineºte ºi autoarea, „ceremonioasã,
cumpãtatã” (dupã cum se poate uºor sesiza) ºi supusã
intransigenþei celui ce se autodefineºte.
A nu se înþelege de aici cã ar fi vorba despre o convorbire
oarecare, tipic reportericeascã (adicã autenticã). ªi aceasta
deoarece procesul destãinuirii are farmecul sãu, constând atât din
substanþa comunicãrii, cât ºi în transmiterea acesteia. Iatã, de
pildã, un simplu fragment din rãspunsul ce vizeazã opinia sa
despre „femeia eternã”: „Am impresia, totuºi, cã existã în viaþa
fiecãrui bãrbat adevãrat un astru feminin ori chiar doi, trei aºtri
meniþi a nu se veºteji niciodatã pe bolta simþãmintelor. Aºtri prin
care Erosul triumfã asupra vremelniciei, cu frivolitate, drept
apanajul sãu”.
Se înþelege cã îndelunga convorbire cu Gheorghe Grigurcu
pune în evidenþã elemente cunoscute ºi mai ales necunoscute din
biografia scriitorului. Întâmplãrile neplãcute apar în conversaþia
cu criticul. Aºa este, de pildã, cazul îndepãrtãrii abuzive de la
revista „Familia” sau a cãlãtoriei inutile pânã la Cluj-Napoca,
unde Aurel Rãu, cel pentru care venise, avea sã-i spunã cã nu-l
poate angaja la revista „Steaua”, pe care o conducea, deºi pentru
a-i comunica aºa ceva nu era nevoie de cãlãtoria în cauzã.
Nu lipsesc nici rememorãrile triste de genul celei ce vizeazã
cazul ratãrii unei prietenii literare în vremea studenþiei cu cel pe
care îl considerase „cel mai dotat intelectual tânãr” cunoscut,
motiv pentru care tãcerea cãzutã peste acea prietenie e comparatã
cu „o tãcere grea”, deci nedoritã, „ca o piatrã tombalã”. De unde
ºi convingerea cã prieteniile literare i se par a fi „cele mai
suspecte”.
O întrebare abruptã – „De ce nu vã scrieþi memoriile?” –
primeºte urmãtorul rãspuns (în spatele cãruia existã ºi prudenþã ºi
dezinteres ºi orice altceva): „Cum sã vã explic? O viaþã izolatã,
12
redusã frecvent la reacþii anodine, la stereotipii, în raport cu
oameni foarte oarecari, lipsitã de un epos mãcar, vag comparabil
cu al unui personaj care a trãit când la Bucureºti, când la Paris...”
Interesantã rãmâne ºi replica referitoare la o eventualã
autocaracterizare, deci o definire posibilã a personalitãþii sale de
critic ºi istoric literar: „Nu mã simt îndreptãþit a-mi preciza locul
în critica literarã contemporanã, sunã rãspunsul sãu, nici în poezia
contemporanã”, deºi sperã sã fie citit de cei care îl eticheteazã
„din oficiu drept critic ºi atât, ignorându-i producþia liricã”.
De altfel, ºtiindu-se cã Gheorghe Grigurcu cultivã
deopotrivã ºi poezia, criticul îºi puncteazã cu orgoliu (îndreptãþit,
desigur) calitatea în cauzã, adãugând: „nu am încredere, în
materie de poezie, decât în criticii care sunt ei înºiºi poeþi”.
ªi excepþia menþionatã îl favorizeazã, fãrã discuþie; ºi nici
nu era de aºteptat sã n-o utilizeze. De aici, poate, ºi aceastã
definiþie conferitã poeziei: „Poezia e o fãpturã mitologicã, aidoma
grifonilor”. De aceea nu are de ce sã ni se parã deloc
întâmplãtoare precizarea cã „cea mai mare bucurie a sa ca scriitor
o constituie faptul de a-i fi vãzut ºi, de cele mai multe ori, de a-i
fi auzit vorbind” pe unii dintre marii sãi predecesori, între care
Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion
Agârbiceanu, G. Cãlinescu sau Camil Petrescu. ªi aceastã
concluzie devine edificatoare: „ªi mai presus de toate norocul,
marele noroc de a mã fi putut apropia, în anii studenþiei mele
clujene, de Lucian Blaga”.
Desigur, convorbirea cu distinsul critic oferã suficiente
elemente de cunoaºtere ºi înþelegere a personaitãþii sale complexe,
a preferinþelor ºi neplãcerilor sale, a opiniilor privind viaþa
dintotdeauna ºi cea de azi, sau referitoare la elementele de naturã
politicã din prezent.
Unele dintre afirmaþiile sale au dimensiune antologicã. Iatã,
de pildã, opinia lui Gheorghe Grigurcu despre tristeþe: „Tristeþea
e fãptura etericã a durerii, salvatã de accidentele evenimenþiale, de
atâtea ori abrupte, ºocante. ªi cât de complexe devin apropierile
dintre tristeþe ºi deznãdejde, care înseamnã „revolta speranþei ce
se izbeºte de propriile limite. E un gen de moarte simulatã, un
sfâºietor amestec de respingere ºi chemare”.
Cartea vizatã de noi rãmâne un punct de referinþã, o
necesarã invitaþie pentru cunoaºterea unui autor de mare
capacitate de înþelegere a realitãþii ideale ºi materiale. Dialogul
realizat de Dora Pavel ºi care a avut curajul sã întreþinã aceastã
ineditã aplecare spre definirea lui Gheorghe Grigurcu, ca
intelectual rasat ºi ca cetãþean oarecare, capãtã semnificaþie
simbolicã. Curajul acesteia de a se apropia de scriitor, de a gãsi
cãile importante, semnificative spre perceperea concepþiei ºi
complexitãþii acestuia, rãmâne exemplar.
ªi nu putem încheia aceste simple referiri decât apelând la
alte citate din enunþurile scriitorului: „Nu cred cã prostia ar fi
opusul inteligenþei, la antipodul inteligenþei nu se aflã prostia, ci
naivitatea, inocenþa de paradisiacã obârºie...” Este ºi explicaþia
pentru care Gheorghe Grigurcu apreciazã cã inteligenþa devine; ea
poate fi consideratã, aºadar, „o formã a libertãþii”.
Cafeneaua literarã
CLUBUL
Cafeneaua
literarã
63 „ aprilie 2011

„ Câºtigãtorii concursului de poezie de

dragoste “Leoaicã tânãrã, iubirea...”,
ediþia a XI, 2011
Apare sub îngrijirea lui Virgil DIACONU
 Livia ROªCA
Bucureºti
Premiul I
Mã plimb printre cuvintele
ascuþite ale dragostei tale
ºi sunt încã fãrã nicio ranã.
Peste lama gândurilor tale
îmi alunecã degetul
ºi nicio picãturã de sânge.
Dar sub haine,
sub piele,
(ai grijã!)
sunt un soldat kamikaze
ºi inima mea, explozibil,
stã sã ne arunce în aer.
Pãrul meu creºte doar sã te-mbrace în soare
de sus pânã jos,
doar sã-þi aducã zgomot în trup
ºi zvâcnet în tâmple.
Dar tu încã mai aºtepþi sã sosesc,
sã devin Femeia care, cu gleznele ei,
sã-þi taie viaþa în douã,
ca în istorie, înainte ºi dupã Hristos.
o greaþã incontrolabilã
ca a gravidei înainte de luna a treia.
Nu e nimic de iertat sau de trecut cu vederea,
acum, când mã trezesc din dragoste
ca din anestezie.
Andreea TELIBAN
Suceava
Premiul al II-lea
nu vom sfârºi nicidecum
mã gândesc deseori la moarte ca la
mirosul unui stol de ciori
cu pene ude
dupã o ploaie de varã ce
îþi intrã încet sub piele ºi
nici nu îþi dai seama când
începi sã putrezeºti pe
dinãuntru.
ºi moartea stã cuminte
în locul în care pasãrea
ajunge doar cu scara
râde ºi râde de bieþii omuleþi
care o cautã mereu sub pãmânt.

Dar uite cã eu am venit când inventezi constelaþii în nopþile senine

ºi pãrul meu creºte te trânteºti pe spate
doar sã te prindã în mierea lui caldã, întinzi mâinile spre cer
ca pe-o insectã într-un chihlimbar. aºteptând parcã
viaþa toatã îþi trece prin faþa ochilor.
Un verde incredibil ca ochii tãi
în care se vedeau copacii. sunt un gândac.
ªi în mijlocul acestui verde un gândac ce poate fi strivit
cãlugãriþele de la Dragomirna de orice pãcat din biblie sau din afara-i
cu obrajii roºii, ºi nimeni nu vede nimeni nu zice nimic
înfãºurate în haine negre, am alungat din mine tot ce-i putred vã jur
ºi tinere, tinere ca prima orã a dimineþii. ºi am înfãºurat inima-n mãrgele frumoase
Stãteau cerc ºi curãþau cartofii de muguri, mãrgele de sãrbãtoare ºi nimeni nu vede
apoi îºi aruncau sacii în spate ºi îi trimiteau
într-un beci negru de piatrã, ºi moartea stã cuminte
de parca ºi-ar fi trecut frãgezimea în locul în care pasãrea ajunge doar cu scara râde ºi râde.
din lumea asta
în „lumea cealaltã”. când norii-s pãgâni ºi
o zi întreagã îi botezi dupã forme
Prosopul umed pe caloriferul din baie îi trimiþi înºiraþi într-o ordine pe care
ºi pãrul ondulat, le-o ºopteºti în limbã necunoscutã ºi
încâlcit în scurgerea de la cadã, îi trimiþi persoanei dragi
cana de cafea în chiuvetã, sã înþeleagã în sfârºit
sticla de cola
ºi biscuiþii cu ciocolatã
de unde de unde vine emoþia gingãºia
sunt urmele femeii
ºi roºeaþa din obraji
pe care venirea mea a grãbit-o
când ne întâlnim degetele noastre se împletesc
sã iasã mai repede dintre cearºafuri,
ºi parcã aºteaptã ºi parcã vor ºi parcã modeleazã
dar de data asta nicio voluptate
o lume cu greu sau uºurãtate râs sau uitare.
pentru aºternuturile încãlzite cu altele,
aºteptându-mã acum pe mine, putem supune viii ºi neviii
sau mãcar sã fugim în chiºinãu dragostea mea

2 CLUBUL Cafeneaua literarã

 sã mâncãm bomboane bucuria ºi ºi e atâta loc pentru tine între
sã ne întoarcem acasã goi ºi curaþi umerii mei albi încât
dupã ce am amanetat hainele pentru drumul înapoi te-aº þine aici cu un drãguºeni cu tot.

ºi moartea stã cuminte foarte cuminte

în locul în care pasãrea ajunge doar cu scara.
Deniz OTAY
drãguºeni sat sau cum sã înveþi a îmbrãþiºa
Suceava
e atâta loc pentru tine între
umerii mei albi încât Premiul al III-lea
ai putea construi un castel acolo.
suntem singuri
un castel din bârne care
sã se împleteascã mai frumos chiar
ºi de aceea ne e fricã
decât degetele noastre. sã mergem acasã
sã ne cãutãm cuvintele
ºi înãuntru sã se afle sã ne botezãm aºternuturile
toate mâinile ce-ar putea ude cu nopþi de dragoste.
sã zguduie raiul.
mereu mã uit la un film în care
sau am putea în schimb iau autobuzul sã ajung
sã ne þinem de urât unul altuia pânã în celãlalt capãt de lume
într-un sãtuc rãtãcit pe hartã. alãturi de aglomerãrile urbane
care au adunat
toþi oamenii singuri
drãguºeni scris de la coadã la cap de pe planetã
sau silabisit ce merg unul lângã altul aproape
aproape.
drãguºeni ºifonat drãguºeni împãturit frumos ca împreunã am gãsit
o pijama de varã pe timpul iernii. un loc plin de locuri goale
ce ne umplu inimile.
acolo oamenii mici sã îºi numere
centimetri oamenii mari sã uite tot ei mi-au spus
cã au fost mici cã tu eºti cel mai mare gol cu care mi-aº fi putut
umple trupul ºi inima vreodatã/
nea vasile de la piaþã ºi încerc sã îl acopãr cu feþele mereu nestatornice
nea ion frizerul sã fie neîntoarse fiindcã aºa nu trebuie
oamenii mari. sã-mi amintesc cã nu îþi mai ºtiu
chipul ºi toate trãsãturile cu care aº putea
sã avem vecine tanti þaþe care contura cel mai frumos om din lume dar nu
sã ne întrebe de unde am cumpãrat seminþe pentru flori nu va trebui sã mã obiºnuiesc
ºi sã ne ofere o gãinã proaspãt tãiatã. cu feþele lor nestatornice mereu neîntoarse
de acum se tot adunã în mine
noi doar sã ne îngrãmãdim frigul/ în vene-mi bate crivãþul
unul în celãlalt ca o bãtaie în uºã
muºte ce se lipesc de un bec fierbinte. în trup/ în inimã
acea bãtaie care te trimite la miezul nopþii acasã
sã stãm în culcuºul de chirpici ca pe o cenuºãreasã pe care
în timp ce florile pãtrunjelul ºi n-o aºteaptã nimeni
horele cresc,
doar patul neatins de nopþi bune ºi uºile
s-avem veºminte murdare dar ce scârþâie ºi nu le ungi cu vaselinã pentru cã altfel
mâinile curate ºi nu rãmâi decât tu cu liniºtea ta
o fântânã din piatrã tare în faþa porþii. fãrã sunetele care te fac sã crezi
cã cineva te aºteaptã acasã
tu sã-mi cumperi catrinþe eu sã-þi spãl izmene
sã mergem la bisericã împreunã ºi cu ochiurile de la aragaz aprinse
sã ne plimbãm atunci când e sãrbãtoare. spre a te þine mut lângã foc
sã nu mai simþi frigul care
mi-e fricã sã nu creascã zilele iar ºi iar/ în fiecare iarnã
într-atât încât sã fie aproape aproape aproape se adunã.
ºi sã se piardã printre noi.

CLUBUL Cafeneaua literarã 3

Concursul de poezie de dragoste
“Leoaicã tânãrã, iubirea...”,
ediþia a XI, 2011
 8 luni de poeme pentru radu
dar încã nu l-am învãþat sã îmi atingã inima
mãcar aºa ca o strângere de mânã/ ca un mesaj
pe robot atunci când sunt plecatã din oraº.
sau poþi sã te lipeºti de inima mea
când sunt întoarsã cu spatele
ºi sã nu îþi mai fie ruºine dacã te vãd
(uite cum mã lipesc eu cu burta de ciment
pe frigul ãsta ca ºi când aº lua pulsul oraºului).
am întâmpinat iarna cu sânii goi
ºi de la prima lãsare a frigului peste ei s-a aºezat
o fricã aproape palpabilã
peste ei ºi-au trecut mâinile orbii
sã ºtie dacã mai e ceva
de înviat.
în camerã aerul negru se loveºte uºor
de pereþi pe când lipsa intimitãþii devine
tot mai puþin deranjantã.
lucrurile mele ca de obicei împachetate lângã uºã
pentru cã de la tine sunt mereu
gata sã plec/ altfel niciun drum nu ar fi
suficient de lung ca sã mã pot întoarce acolo unde
mirosul amestecat de mâncare ºi de somn
ºi de dragoste stãtutã mã loveºte de la intrare
ca un glonte ce-mi rãmâne în piept
câte o sãptãmânã.
numai radu tace ºi mâinile lui împreunate
nu vor sã atingã nimic
nu vor sã se joace cu fetiþa care
îl pândeºte pe dupã uºã de ore întregi
ºi rochiþa ei aºteaptã tot mai departe de pãmânt
sã fugã cu radu de frig
ºi de fricã ºi de câinii din livezi pentru cã
nu ºtiu de câte crime e nevoie
ca sã te scot din camera ta în care nimeni nu mai scrie/
ca sã mã pot întoarce acasã.
poemele atârnã tot mai greu în pântece
ca un fetus în opt luni care nu mai poate sã aºtepte.
tu nu mã vrei ºi atunci
sub inima mea sunt livezi ºi livezi îngheþate.
Mihai AMARADIA
Motru
Menþiune I
ªtii, oare primãvara vine tot pe drum
…ªtii,
distanþele se mãrunþesc în firimituri
dacã mã urc pe bloc ºi ghidez spre locuinþa ta pãsãri.
Pe sub frig, cãlcâiele mele sunt deja plecate,
înnorate hainele mele aºteaptã plecate deja.
CLUBUL Cafeneaua literarã
ªtii, bãiatul cu chibrituri
face destul de bine,
mai deseneazã peisaje
de-þi vine sã le-ntinzi pe pâine,
merge la lucru, e vesel, ajutã,
e cuminte,
dorul i se pare tot un fel de lucru,
un fel de serviciu,
unde-i blând ºi munceºte singur.
ªtii, oare primãvara
vine tot pe drum? Spune?
Bãiatul cu chibrituri e bine,
cum e oare fetiþa lui
din sãlbãticie? ªtii?
Despre tine, cu dragoste
Când scriu despre tine, folosesc numai cuvintele bune
dintr-o grãdinã ascunsã de care am grijã în mare secret.
Când scriu despre tine, îmi curãþ casa,
îmi spãl animalele, rufele, pun de cafea proaspãtã,
mã spãl, mã pieptãn...
Îmi aleg cu grijã zilele în care scriu despre tine,
ele trebuie sã fie faste, mirositoare, singure,
zilele singure sunt dintre cele mai bune,
atunci am un fel al meu religios de-a-nsenina cerul
pentru un timp de 7 ceasuri ºi 28 de secunde fix.
Trebuie sã fie totul curat când scriu despre tine.
Vã iubesc mult, Ana Pavlovna
Vã iubesc mult, Ana Pavlovna
ºi pentru asta vã spun cã
împotriva singurãtãþii medicament sigur
e sã vã cumpãraþi o sobã de teracotã,
o sã vã simþiþi mai bine,
n-o sã mai þineþi cont de indicatoare
în orãºelul acesta pustinac,
chiar solniþele de pe rafturi
or sã vã aplaude în picioare,
o sã vã simþiþi mai bine,
iar eleganþa oraºelor în care n-aþi fost
n-o sã mai doarã chiar aºa.
Sandalele dumneavoastrã, Ana Pavlovna,
or sã se mântuiascã asemenea fiului risipitor,
trebuie numai un viþel îngrãºat
asemenea unei sobe de teracotã.
Sã vedeþi, o sã vã simþiþi mai bine,
o sã ieºiþi afarã cu ochii limpeziþi,
o sã priviþi lumea, ramurile de deasupra,
norii, milioane de culori.
Vã iubesc mult, Ana Pavlovna.
5
 Iulia MATEI – Cluj Bianca DAN – Deva
Menþiune II Premiul revistei Cafeneaua literarã
Frânturi (M.L. ºi...) Legitimã apãrare
Astãzi
M.L. e o altã liniºte,
parcã plouã de-o veºnicie
sunt doar un tânãr debusolat ºi mi-e imposibil
nu aspir la nimfã sã-mi amintesc sã mor
mã recunosc însã cocon când viaþa nu-mi dã instrucþiuni
larva din mine de utilizare.
e în plinã nedumerire
ton-ton-semiton-ton-ton Întunericul mã ascunde
sunt amorsat ca o bombã când iubesc în legitimã apãrare,
de mujahedin dar mã abþin în braþele oricui va rupe tãcerea.
de la detonare
totuºi azi mã simt Gânduri fãrã cratimã
mai aproape de Rudolf Steiner
e unul din strãmoºii mei Tu te numeºti UNU,
azi eu mã numesc DOI,
conspir cu diavolul în beneficiul Mariei încã suntem tãcuþi
care va afla abia mâine cã binecuvântarea ca niºte lacrimi de lemn.
este ardere de sine
Nimicul se întâmplã
toate veºtile bune vin când nu mai e nimic de fãcut ºi pentru prima oarã
sunt panteist refuz sã fiu pandemic cuvintele se izbesc de noi
pânã la urmã suntem persoane psihice nu fizice ca o pandemie de fum.
noaptea e un sfeºnic bun
care trebuie aprins numai în cunoºtinþã de cauzã Suntem douã gânduri fãrã cratimã,
a se clãti dupã golire de-acum ne vom iubi doar în exil.
cred cã mã voi duce sã cad în somn
înainte de a fi prea târziu sau prea devreme.
Dincolo de tãcere
Vom face dragoste cu hainele pe noi
ºi luminile aprinse.
I.M. Doar aroma de marþipan
sã nu pleci sã nu taci a deºertului
ne va scutura de tristeþe.
în felul ãsta nu mã voi mai uita la ceas
durerea trece cu morfinã spun Sãrutul tãu,
orice cocon se zbate în larvã tatuaj din sârmã ghimpatã,
ºi asta e din partea mea pentru tine se va întoarce sã-mi culeagã rugina
fãrã fundã de pe degete.
un cadou care sapã mai adânc în mine
în noaptea asta e devreme deja e mâine Cutia poºtalã e plinã de cenuºã
matinal de mâine e în noaptea asta ºi nu mai am timp sã iubesc
zi-mi sinonimul de la vreme de varã urma sângelui tãu pe zãpadã.
pe timp de iarnã
mai stai un rãgaz sã îþi spun ceva sã îþi spun
cã ascult red house painters Corina CIUCÃ
cã nu te urãsc nicidecum cã somnul e un motiv
cã poate aº vrea sã dorm mai tot timpul deºi stau treazã
Bucureºti
ºi când ar trebui sã dorm
cã noaptea asta nu o voi arunca la gunoi Premiul revistei Cafeneaua literarã
ci o voi pune la pãstrare undeva unde numai eu ºtiu. Sub trotuar
De trei zile plouã
cu picãturi cât craniul unui mort.
De luni, o iarbã deasã, uscatã
Creºte peste Marea Neagrã.

6 CLUBUL Cafeneaua literarã

 De când ai plecat,
cu mâinile întinse în ger,
îmi scald picioarele
Crista BÎLCIU
în asfaltul din centru. Bucureºti
Mi-am tras trotuarul peste suflet
ºi i-am închis bordura. Premiul revistei Argeº
Înainte sã mori Lilith
obiºnuiai sã trãieºti –
în special marþea ºi joia. Majoritatea fecioarelor
sfârºesc în patul unui bãrbat,
Între douã pauze de masã doar câte una ajunge
îþi trãiai miercurea în hãþiºul textului…
din bucuria celuilalt. Toatã lumea
în poemul meu fuge, sare, fuge
Vineri, peste clovnul împuºcat
aveai o inimã mare de pe covor,
cât un sac larg peste furculiþã ºi omletã,
plin de mâncare pentru câini. peste arhetipuri, freudisme,
neologisme, semnificat, semnificant
De-ar fi existat o gaurã de aerisire ºi ce mi-ar plãcea sã fiu
între suflete, urletul unui câine roºu cãtre ceafa lunii,
am fi putut încã
ah, sã fiu zvâcnirea de plãcere dintre
respira împreunã –
o Laurã cu un pãienjeniº de picioare lungi,
mai ales în zilele de sâmbãtã.
cu puzderie de sâni
Prin geamul camerei noastre de toate formele, culorile, texturile,
se vede curtea interioarã. ºi un Bãrbat înalt cu ochi albaºtri
De duminicã, mirosind a d.h. lawrence
pe-o sfoarã groasã de nisip împletit, (sau numai falusul lui înalt cu ochi albaºtri
douã vieþi sunt întinse la uscat. mirosind a d.h. lawrence).
Fata mare se cunoaºte dupã mers, zic babele,
iar bãrbatul adevãrat dupã pãrul de pe piept –
Stã sã plouã Lilith are pãr lung, albastru, pe sâni, pe obraz,
„Þi-a putrezit glasul”- pe coapse, în palmã.
îi spun eu în scârbã. Asta, la un poet, e semn de mare frumuseþe.
„Tu puþi a întuneric”- Iubitul meu e Augustin, bunica lui a fost uragan,
rãspunde ea seninã. pe pieptul lui, ca pe o pajiºte virilã
pãºteau oi, capre, cai ºi Lilith.
Toatã înserarea asta Iarba pieptului sãu încãrunþise.
îmi trece prin inimã De ce oare mã face fericitã amãnuntul ãsta? –
ca un tren cu ferestrele sparte. Adorm aºa, strângând degeaba
poemul acesta între picioare…
Umãrul ei rãspândeºte luminã,
iar eu mi-am pãstrat locul din faþã.
Printre zãbrelele mâinii stângi (Pseudo)psalm
zãresc ieºirea în zidul crescut
peste trupurile celorlalþi. Cum poþi sã crezi cã lumea-i o greºealã?!
Când a schiþat-o, Bunul Dumnezeu
Mergem scuipându-ne civilizat. o-nveºmântã-n Luminã, cu sfialã…
Respirãm când ne vine rândul. Aºa-þi torc straie din poeme eu…

Uneori pãºim atât de-aproape Atuncea se cutremurã Preabunul

încât începem sã ne simþim lipsa. de lume ºi de frumuseþea sa
ºi-o mângâie, trecând a doua oarã
„Pânã la urã cerul e pavat cu dragoste”- pe fiecare linie din ea.
Îi spun eu seninã.
„Pânã la cer sãpãm încã pãmântul”-
ªi umbre ne fãcu la toþi ºi toate…
rãspunde ea în scârbã.
O, lasã-mã sã fiu eu umbra ta!
Între douã fâºii de întuneric,
iubirea începe sã miroase a câine plouat.

CLUBUL Cafeneaua literarã 7

În CLUBUL Cafeneaua literarã au apãrut:
Nr. 1/ februarie 2006 Nr. 18/iulie 2007 Nr. 34/noiembrie 2008 Nr. 49/februarie 2010
Liviu Ioan STOICIU Petruþ PÂRVESCU Gabriela IVAªCU Liubiþa RAICHICI
Maria BOLOGA Romulus Simona DUMITRACHE Octavian DOCLIN
Anca BARBU CONSTANTINESCU Cãtãlina CADINOIU
Virgil DIACONU Nr. 50/martie 2010
Nr. 2/martie 2006 Nr. 19/august 2007 Sorin LUCACI
Claudiu KOMARTIN Eugenia REITER Nr. 35/decembrie 2008 Maria CHIRTOACÃ
Oana Cãtãlina NINU Nicolae EREMIA Sherko BEKAS Alexandru CETÃÞEANU
Olga ªTEFAN Ancelin ROSETI Synthia JACOB
Nr. 20/septembrie 2007
Nicolae BÃCIUÞ
Nr. 3/aprilie 2006 Niculina OPREA Nr. 51/aprilie 2010
Gabriela IVAªCU Eugen BUNARU Câºtigãtorii Concursului
Nr. 36/ianuarie 2009
Eugen CAZAN naþional de poezie de dragoste
Miruna VLADA Nr. 21/octombrie 2007 Yves BONNEFOY
Leoaicã tânãrã, iubirea…,
Gaal ARON Radu ULMEANU
ediþia a X-a
Nr. 4/mai 2006 ªtefan AL.-SAªA Alexandru MÃRCHIDAN
Gheorghe GRIGURCU Nr. 52/mai 2010
Ionel BOTA Nr. 22/noiembrie 2007 Nr. 37/februarie 2009 Cevat CAPAN,
Robert ªERBAN Enrique MOYA Tozan ALKAN, Gonca
Nr. 5/iunie 2006 Cristina ONOFRE Ion SCOROBETE OZMEN, Mustafa KOZ,
Adrian Alui GHEORGHE Ioan PINTEA Ariadna PETRI
Costel STANCU Nr. 23/decembrie 2007
ªtefan Ion GHILIMESCU Nr. 38/martie 2009 Nr. 53/iunie 2010
Nr. 6/iulie 2006 Erkut TOKMAN Sherko BEKAS Constantin GLIGORE
Ioan ÞEPELEA Mihaela ALBU Iosif CARAIMAN
Cornel SÂNTION Nr. 24/ianuarie 2008 Marius CHELARU Ion Toma IONESCU
CUBLEªAN Poezie francezã
contemporanã
Nr. 39/aprilie 2009 Nr. 54/iulie 2010
Nr. 7/august 2006 Petruþ PÎRVESCU Florin DOCHIA
Ion HOREA Nr. 25/februarie 2008
Youssef RZOUGA Ion LAZU Petruþ PÂRVESCU
Elia DAVID Ion Toma IONESCU Petrache PLOPEANU
Harmonie BOTELLA
Angela de SOUZA Cezar MAZILU
Nr. 8/septembrie 2006
Nr. 40/mai 2009
Ileana ROMAN Nr. 55/august 2010
Echim VANCEA Nr. 26/martie 2008 Aura CHRISTI
Marie-Bénédicte HARRISON Marius CHELARU
Clara Mãrgineanu Nr. 41/iunie 2009 Valeria MANTA TÃICUÞU
Nr. 9/octombrie 2006 Sorin LUCACI
Gellu DORIAN Ion Toma IONESCU Radu CANGE
Denisa POPESCU Alexandru Jurcan Michel MARTIN
Nr. 56/septembrie 2010
Nr. 27/aprilie 2008 Olimpiu NUªFELEAN
Nr. 10/noiembrie 2006 Nr. 42/iulie 2009
Alexandra Emilia BUCUR Silvia TOCCO
Cassian MARIA Gheorghe TOMOZEI
Andreea Despina Mehri SHAH HOSSEINI
SPIRIDON Raluca GROSESCU Costin TÃNÃSESCU
Florin DOCHIA POPOVICI
Ioan VINTILÃ FINTIª
Costin TÃNÃSESCU
Lavinia ALEXA Nr. 57/octombrie 2010
Nr. 11/decembrie 2006 Nr. 43/august 2009
Alexandra TOMªA Titus MAXUS
Lucian VASILIU ªtefan Dumitru Lucian MÃNÃILESCU
Paulina POPA AFRIMESCU
Nr. 28/mai 2008 Amalia CONSTANTINESCU
Mihai BORªOª Sorin LUCACI
Nr. 12/ianuarie 2007
Horia MOCANU Nr. 58/noiembrie 2010
Virgil DIACONU Nr. 44/septembrie 2009 Gheorghe GRIGURCU
LOLITA Victor MARTIN
Nr. 29/iunie 2008 Bianca DAN
Aurel SIBICEANU
Nr. 13/februarie 2007
Viorel MIREA Nr. 45/octombrie 2009 Nr. 59/decembrie 2010
Paul ARETZU
Ioan N. ROªCA Cristian AVECILLAS
Mona VÂLCEANU Nr. 30/iulie 2008 Nichita STÃNESCU ªtefan Ion GHILIMESCU
Aida HANCER Aurel SIBICEANU
Nr. 14/martie 2007 Bogdan FEDEREAC
Ioan MATIUÞ Nr. 46/noiembrie 2009
Ilie VODÃIAN Mircea BÂRSILÃ Nr. 60/ianuarie 2011
Nr. 31/august 2008 Cristina ONOFRE
Dan Bogdan HANU Silvia GRIGORE
Nr. 15/aprilie 2007 Nr. 47/decembrie 2009
Valeria MANTA TÃICUÞU
Florian STANCIU Silvano GALLON
Georgiana MIRZA Nr. 61/februarie 2011
Adrian SUCIU Remus Eduard ªTEFAN
Cornel Sântioan CUBLEªAN
Nr. 32/septembrie 2008 Viorel TÃUTAN &
Nr. 16/mai 2007 Nopþile de Poezie Nr. 48/ianuarie 2010
Eugen EVU Doina CRÃCIUN
de la Curtea de Argeº Zofia BESZCZYNSKA
Coniþa Lena Brice GUILLEMONT
Nr. 62/martie 2011
Nr. 33/octombrie 2008 Grigore VIERU
Nr. 17/iunie 2007 Ayten MUTLU
Horia DULVAC Claudia DUMINICÃ Gülümser ÇANKAYA
Cartea îngerilor - Florian STANCIU KEUTERMAN
autori copii Simona Grazia DIMA
Alexandru JURCAN
 Virgil DIACONU
Aniversare
Schiþã pentru poetica
autenticã sau
În cãutarea canonului
Un critic nu îºi comunicã de regulã principiile prin care
analizeazã ºi evalueazã operele literare. Tocmai ceea este, în
fond, esenþial pentru gândirea lui nu este expus, lãmurit,
împãrtãºit, ci doar rãspândit, difuzat în opera sa de criticã
aplicatã. Nici chiar autorii de dicþionare, istorii ºi antologii
literare, aºadar acei puþini critici, care de-canonizeazã ºi
canonizeazã literatura românã, nu ne comunicã principiile
canonizãrii ºi decanonizãrii pe care le fãptuiesc, iar noi, lectori
cuminþi, trebuie sã credem sau sã ne închipuim cã sistemul lor
critic este fãrã fisurã, obiectiv, principial ºi performant. Sã ne
închipuim.
Criticul în cauzã poate chiar sã-ºi declare principiile
judecãþii sale ca fiind estetice, ºi sã batã monedã pagini întregi
pe estetic, aºa cum o face de pildã Nicolae Manolescu în relativ
recenta Istorie criticã…, însã el nu ne destãinuieºte care sunt, în
fond, aceste principii. Atâta doar cã atunci când criticul acordã
valoare unor scriitori fãrã valoare ne dãm seama cã principiile
estetice declarate nu au fost, de fapt, aplicate. Cazul „poetului”
Cãrtãrescu, pe care criticul de luni îl considerã în Istoria
criticã… un fel de scriitor al secolului, este exemplar.
Gheorghe Grigurcu este unul dintre criticii zgârciþi cu
partea teoreticã, iar noi nu vom lãsa neconsemnatã abaterea –
îmbucurãtoare – de la aceastã regulã. Astfel, în volumul Post
texte (2003) descoperim la un moment dat schiþa unei poetici
asupra cãreia ne vom opri câteva clipe.
1. Poetica despre care vorbim debuteazã prin contestarea
„morþii autorului”, profeþitã de Roland Barthes (1968). Dupã ce
Valery a deschis drumul cu afirmaþia cã „autorul este un detaliu
aproape inutil”, pentru ca în acest fel sã ofere pregnanþã ºi
întâietate formei poetice – poeziile sunt „fiicele formei lor”,
spune poetul –, Barthes putea sã facã din personajul romanului
un „personaj de hârtie”, iar Philippe Sollers avea „temei” sã
susþinã cã „problema esenþialã nu mai este azi aceea a
scriitorului ºi a operei (...), ci aceea a scriiturii ºi lecturii”.
Gheorghe Grigurcu vede în aceastã poeticã o tentativã a
criticii (ºi a scriitorului) de „a evacua (opera, p.n.) de uman,
adicã de a-i suprima misterul. E o reducere a operei la
mecanism, deci o tratare a ei în cheie profanã. O
dezontologizare prin formalism (...)”. Poetica de faþã ar putea sã
primeascã numele de poetica desubstanþializatã ºi se vede cã ea
este o poeticã ratatã.
2. Opera creatã de poetica desubstanþializatã este „opera
anonimã”, iar replica pe care autorii o dau acestei poetici este,
spune Gheorghe Grigurcu, literatura nonficþionalã –
memorialistica, jurnalul, documentul –, care îºi iau revanºa prin
umplerea, excesivã, a operei de uman. Autorul genurilor
nonficþionale îºi proclamã în acest fel „autonomia, prioritatea”
asupra operei literare, „instituindu-se ca etalon al acesteia”.
Cafeneaua literarã
Aceastã atitudine configureazã o altã poeticã – poetica
nonficþionalã –, iar noi vom întãri faptul cã ea are ca obiect
genurile nonficþionale, cele trei, iar nu genurile literare propriu-
zise – poezia, proza, drama, comedia.
3. Poetica nonficþionalã nu priveºte literatura propriu-
zisã. Jurnalul, memoriile, literatura documentarã nu sunt
socotite literaturã propriu-zisã, ci doar „literaturã de graniþã”.
Criticul Grigurcu nu cade, aºadar, în capcana „autorului
autonom” prin biografism ºi realitate exterioarã brutã, ci
precizeazã cã în opera care se vrea literarã autorul „nu
înceteazã (…) a-i sluji normele”. Atunci când literatura propriu-
zisã (poezia, proza, drama, comedia) geme de realism, jurnal,
memorialisticã, documentaristicã, autenticism ºi biografism, ea
este vidatã de imaginaþie, de ficþional ºi, în felul acesta, este
scoasã din câmpul estetic. Poetica nonficþionalã este ºi ea, spun
eu, ratatã.
Reabilitarea, în operã, a condiþiei autorului ºi a existenþei
sale, pe de o parte, ºi dimensionarea esteticã a existenþei, pe de
altã parte, se constituie ca poeticã autenticã. „Opera se
impregneazã de existenþã, iar existenþa se estetizeazã, într-o
miºcare circularã neistovitã” – iatã poetica pe care Gheorghe
Grigurcu o propune ºi apãrã.
Rezultatul acestei poetici (poietici) este chiar opera
literarã: poezia, proza, drama, comedia. Existenþa nu poate
decât sã fie þinutã în frâu de regimul normativ estetic, ce este
unul formal ºi ficþional. Altfel, excesele teoreticienilor sau ale
scriitorilor pândesc la tot pasul ºi ele pot face lesne casã bunã cu
cei care prevãd „un grabnic sfârºit al canonului estetic” (Sorin
Alexandrescu).
Dacã aº merge mai departe decât Gheorghe Grigurcu, aº
spune cã poetica autenticã exprimã, de fapt, canonul literar
(conceptul de literaturã), iar celelalte poetici – poetica
desubstanþializatã, poetica nonficþionalã, poeticele
generaþioniste (poetica simbolistã, naturalistã, suprarealistã,
futuristã, dada, lettristã, poetica absurdului, optzecistã,
postmodernã etc.) – pot fi socotite drept forme ratate ale
canonului, pentru cã ele sunt valabile doar atâta vreme cât sunt
în vogã, aºadar pe termen scurt, ºi doar pentru autorii ºi criticii
lor.
21
 Octavian DOCLIN
Aniversare

Poet ºi critic
Receptat mai mult în calitatea lui de critic, datoritã
manifestãrilor de neegalat mãcar pe spaþiul cronicii literare
(este cel mai longeviv cronicar literar pe care l-a avut vreodatã
literatura românã, cu o autoritate de necontestat), dar evident,
ºi pe altele, multe, ale comentariilor critice, GHEORGHE
GRIGURCU este, însã, în primul rînd, POET. Întîmplarea cã
postura de critic literar este mai vizibilã se datoreazã ºi
faptului cã revistele literare, numeroase, în care publicã
Gheorghe Grigurcu, sunt mai la îndemîna cititorului decît
volumele de poezii, ºi ele numeroase, publicate pînã acum de
autorul nostru, de la debutul cu Un trandafir învaþã
matematica, 1968 (ce titlu pentru vremurile acelea!) ºi pînã la, Iatã, Gheorghe Grigurcu ne oferã acum acest MUZEU
iatã, acest Muzeu poetic, în care gãsim piese lirice ce pot face cu multe încãperi lirice, în care cititorul de poezie adevãratã va
cinste oricãrui muzeu al poeziei româneºti dintotdeauna. Într-un zãbovi îndelung.
interviu pe care mi l-a acordat în tinereþile noastre orãdene, Iar eu vã îndemn sã-l citiþi în paralel cu poetul francez –
publicat în revista studenþeascã Gaudeamus, 1971 (unde eram ca sã-mi dovediþi cã am avut dreptate.
secretar general de redacþie), Gheorghe Grigurcu a þinut sã-ºi
creioneze el însuºi, de la bun început, profilul literar: «prin
poezie îmi cîºtig existenþa, iar prin criticã mi-o pierd». O Pact
parantezã: îmi amintesc, din timpurile acelea, cum redactorul
ºef al revistei Familia de atunci, poetul Al. Andriþoiu, citind Poetului Gheorghe Grigurcu
acest interviu, cu toþi membrii redacþiei de faþã, a exclamat cu Tot mai pustie strada ca o pãrere fixã
subînþeles, dupã care se ascundea însã o vizibilã admiraþie: ºi lungã sub neîncãpãtoare poveri.
«atunci sã-i luãm cronica literarã» (se cunoaºte cã Gheorghe Ochii erau oricum într-o razã
Grigurcu era cronicarul literar al Familiei). ºi undeva trebuia sã existe un pact,
Interviul respectiv era însoþit ºi de un ciclu de poeme dar cine ar fi îndrãznit sã pledeze întîi,
inedite, purtînd titlul Dovezi. Citindu-l, am avut pentru prima votul fiind rîsul ironic al zarurilor.
datã dovada (dacã doriþi, momentul revelaþiei) cã în poezia Oradea, 1970
românã s-a ivit un poet care umple un spaþiu neocupat pînã
atunci, adicã avem în poetul Gheorghe Grigurcu, un René
Char român.

Gheorghe Grigurcu
(dreapta), împreunã cu
Octavian Doclin,
la Oradea, 1971

22 Cafeneaua literarã
Aniversare

Gheorghe Grigurcu–75
Poetul-filosof, critic de o mare ascuþime ºi de o rarã
moralitate, Domnia Sa Gheorghe Grigurcu, deºi nu mã
cunoaºte decât eventual din auzite, ne menþine constant un
sentiment aproape copleºitor de admiraþie. Îl citeam încã
din „era Familiei” ºi am continuat, sporadic ºi discret, în toþi
aceºti ani...
De aceeaºi sorginte cu un mare argonaut, dispãrut în
exilul german, Alexandru Lungu, criticul ºi poetul este un
doctor în tot ce face ºi trans-scrie. Rar am primit darul prin
lecturã a unei conºtiinþe ce transfigureazã, converteºte,
trefileazã substanþa cuvântului în esenþã comunicatã... Este
omul cu gândire poieticã aparent spontanã, bãnuiesc decantatã beneficiari ai unei prezenþe dintre cele mai inspiratoare, cel
de un duh al adâncului mental, undeva în Somn... puþin în ideea de Atitudine culturalã în Cetate... Îi dorim
Ceea ce am observat privitor la laboratorul d-sale, este o Maestrului Ani Mulþi Vii, limpezi ºi pe contrasensul acestui
dictaturã... socraticã a conºtiinþei sanitare, catarsicã ºi Amar Târg, care (ne) este lumea. Încã.
exorcistã... – inclusiv a celei colective –, iar ca procedeu
structural în lirica sa aforisticã, construcþia eminamente Cu tot respectul ºi recunoºtinþa,
analogic-deductivã, un har „antic” de a savura verbul, sporirea Eugen EVU
ingenioasei forþe de a se transfera fiinþial în textele sale în
formã de faguri asimetrici... Cred cã voi, cafeniºtii, sunteþi
ºi Colegiul Noua ProVincia Corvina

Cafeneaua literarã 23
 Florin DOCHIA
Aniversare

Omul din Aprilie

(Numele lunii aprilie [latinã: Aprilis] vine de la cuvântul
latinesc aperio, ire = a deschide, deoarece în aprilie se deschid
mugurii plantelor.)

Sunt oameni care par dintotdeauna cã vieþuiesc – iar nu

doar locuiesc! – în câmpul literaturii. Unul dintre aceºtia socot
eu a fi criticul Gheorghe Grigurcu. Nu-l cunosc personal, nu
a scris despre vreo compunere de-a mea, nu ºtie cine ºi dacã
sunt, ceea ce ar putea fi un avantaj, mai ales cã aparþinem,
astrologic, aceleiaºi zodii. Un avantaj pentru cã, de la distanþa
aceasta (chiar ºi geograficã, dar ce mai conteazã, în era
messengerului?), totul se vede mai bine. ªi se citeºte mai bine.
Citirea primã este aceea a unei tristeþi de fond a fiinþei Alifantis! – ºi Amurgul idolilor (1999) - atât de discutatã, însã
care pe mine mã umple de respect, pentru cã dintr-un eºec ce rost ar avea o carte dacã nu ar fi aºa? Interesant îmi pare cã
personal - imposibilitatea de a rãmâne în lumea culturalã de la mulþi dintre idolii al cãror amurg se prevedea s-au încãpãþânat
Cluj, acolo unde ºi-ar fi dorit - a fãcut o mare victorie literarã, sã se þinã cu dinþii de socluri ºi dupã atâþia ani de la prevestire!
fiind altfel decât toþi ceilalþi, eliberat de prejudecãþile Ba, mai mult, defectele pe care criticul le-a numit cu nemilã,
obiºnuite, aproape obligatorii în toate „capitalele culturii” din adevãrate, necontestate, i-au umanizat pe idoli, i-au apropiat ºi
România, permiþându-ºi sã nu fie superficial, ci totdeauna mai mult de cei ce le sunt credincioºi! Citind cartea aceasta, mi
profund, sã fie reflexiv ºi niciodatã nepãsãtor, sã fie tranºant s-a spus în câteva rânduri, ne-am întors la opera celor vizaþi ºi
chiar ºi atunci ori mai ales atunci când se situa în afara am descoperit noi motive de iubire. Nu sunt sigur cã aceasta a
curentului general de opinie. Nu ºtiu dacã ºi cu cine fost intenþia lui Gheorghe Grigurcu, dar aºa a fost adesea
peripatetizeazã prin grãdinile Amarului Târg al Jiului, cu efectul: i-a apropiat pe tot mai mulþi de poezia adevãratã, i-a
siguranþã o mulþime de fantasme îl însoþesc precum coruri de îndemnat sã aibã îndoieli, i-a provocat sã judece cu minþile lor,
muze, în primul rând cele ale Cãlinescului, mai înalte între sã fie ei înºiºi.
toate ale literaturii române. Campion al revizuirilor necesare dupã „aberanta politicã
Dacã acum ajunge la ºapte decenii ºi jumãtate, mi se pare a regimului comunist”, marele critic lasã urme adânci în
puþin. A scris deja ºi a spus (cãci poþi scrie ºi fãrã a spune…, literatura ultimelor decenii, deschide ferestre care pot aerisi
se ºtie) cât pentru douã-trei vieþi, a pus ordinea sa de neocolit încãperi îmbâcsite de prejudecãþi ideologice, de cunoscutul
în lumea poeþilor, a bucurat ºi a supãrat suficienþi „merge ºi aºa” care ne þine la marginea continentului cultural,
contemporani, mai toþi iubindu-l, fie ºi din dezacord. lumineazã nu numai locurile frumoase, ci ºi maidanele pe care
Admirator de Nichita Stãnescu fiind eu, nu mã ataºez deloc prea mulþi ni le prezintã ca rãzoare de flori. Fie cã autorii
opiniei Domniei Sale despre subiect, ceea ce nu mã împiedicã propuºi de Domnia Sa a fi pe locuri fruntaºe vor rãmâne acolo
sã recunosc marele merit al criticului de a fi aproape singurul sau nu pentru publicul larg, pentru receptorul de rând, fie cã
care gândeºte poezia în ansamblu, ca unul ce are de recompus paradigma viitoare a poeziei va arãta cu totul altfel decât
un puzzle dintr-acelea cu mii de piese. Ceea ce nu este deloc putem crede acum, vizitãrile ºi revizitãrile lui Gheorghe
puþin, ba chiar, îmi pare, esenþial pentru judecata viitoare a Grigurcu vor rãmâne esenþiale pentru literatura românã.
creaþiei din aceste timpuri. Mã înrolez voluntar în armata celor Iar pentru micile mele lecturi îndrãgostite, reflecþia din
care laudã fãrã rest, de exemplu, discursul riguros, controlat, textele, adesea aforistice, gãzduite de câteva reviste literare
textele cu idei cãlãuzitoare, demonstraþia care decurge fi-va printre cele alese, pentru care ºi eu am a-i mulþumi.
implacabil în toate textele sale, mai cu seamã în cele polemice,
din care a fãcut adevãrate argumente de marcã dupã 1990. ªi
ajuns aici, în apropierea stilului plin de acurateþe ºi culoare se
aflã dimensiunea moralã a Omului Gheorghe Grigurcu, care-mi
pare cã nu trebuie trecutã nicicum cu vederea, în aceste
vremuri minate de insanitate, parcate în zona gradului zero al
speranþei. Aflat de multe ori în rãspãr (este ºi titlul unui volum
din 2001…) cu orientãrile generale, nu i se pot ocoli cãrþile de
cãpãtâi pentru unii dintre noi, obligatorii în orice bibliografie
de la liceu în sus, între care aº pune în frunte, subiectiv, cu
inima deschisã Bacovia - un antisentimental (1974) - ºi cât de
sentimentale sunt cântecele compuse pe versurile sale de

24 Cafeneaua literarã
 Petruþ PÂRVESCU
Aniversare

La mulþi ani, Maestre!

Din ce în ce mai rar Oameni de talia d-lui Gheorghe
Grigurcu!
Sã-ºi scrie opera, sã patroneze festivaluri, concursuri sau
alte diferite întruniri de literaturã, sã gãseascã timpul ºi spaþiul
necesar asumãrii ºi rãspunderii, sã fie, în ultimã instanþã,
Maestrul celor vrednici dintru ºi întru iniþiere...
Nu am avut privilegiul sã-l cunosc personal. Prin anul
2000, ca de la ucenic la maestru m-am adresat domniei sale
prin intermediul Poºtei Române ºi am trimis manuscrisul unui
volum de micropoeme. Dupã mai multe feedback-uri, a vãzut
lumina tiparului, în 2002, volumul Imnele tãcerii, cu o
prezentare semnatã de Gheorghe Grigurcu.
Eu, ºi o mare parte dintre prieteni, aºa îl vedem pe d-ul Într-o lume mãcinatã de interese obscure, meschine,
Gheorghe Grigurcu, ca pe acel prezent continuu, necesar ºi cutumiare..., de gaºcã, de inversare a valorilor..., d-ul
integru în literatura contemporanã. Gheorghe Grigurcu s-a dovedit un model, un reper, dar ºi un
Dinspre margine ºi centru, dinspre centru ºi margine, polemist acerb, angajat în lungi campanii de promovare a
locuind provincia reunitã a românilor de pretutindeni, domnia principiilor moral – axiologice în literatura românã.
sa scrie de aproape patru decenii cronici literare la cãrþi de Pe malul Jiului, în cetatea de scaun a lui Constantin
poezie sau de criticã, eseisticã, teorie literarã etc. Dincolo de Brâncuºi, maestrul Gheorghe Grigurcu împlineºte 75 de
toate, Gheorghe Grigurcu este ºi un admirabil poet, scrie ºi primãveri!
publicã poezie de facturã modernistã, compune de o mare La mulþi ani, Maestre!
profunzime ºi limpezime artisticã.

POEZIE GERMANÃ
Jakob Böhme Heinrich Heine
Versuri pentru album Mersul lumii
De ºtii sã vezi în ce-i vremelnic veºnicia, De ai mult, în scurtã vreme,
Iar în ce e veºnic sã vezi vremelnicia, Vei ajunge mai bogat.
Vei avea izbavã Doar puþin de ai, fii sigur,
De orice gâlceavã. Puþinu-þi va fi luat.

Friederich Hölderlin Dacã însã n-ai nimica,

Sã mori ai face bine:
Eu mi-am luat partea Au drept la viaþã cei ce au
ªi nu calici ca tine.
Eu mi-am luat partea din bucuriile vieþii,
Trecute-s demult ceasurile tinereþii,
April, mai ºi iunie au rãmas departe,
Azi nu mai sunt nimic ºi toate-mi par deºarte! Marie von Ebner-Eschenbach
Un cântecel
Theodor Storm
- Un cântecel! Dar cum se face
Iulie Cã nouã-atât de mult ne place?
Tu taina-i mi-o dezleagã !
Cântec de leagãn pe aripi de vânt,
Un soare cald priveºte spre pãmânt, - Gãsiþi în el puþin senin,
Grâul îºi pleacã spicele pline, Puþin zvon fin de clavecin
Se coc pe coacãz negre ciorchine, ªi-o inimã întreagã.
Rodul câmpului va fi strâns în curând:
Nevastã tânãrã, tu ce-ai de gând?
Traducere -
Alexandru MÃLÃESCU

Cafeneaua literarã 25
 Liviu G. STAN
Lector
Reverii ºi iaduri noi
Mircea Bârsilã aparþine unei specii de poeþi pe cale de
dispariþie. Nu doar la noi, ci ºi pe alte teritorii culturale cu
apetenþã pentru „busculade” tranzitive. Mircea Bârsilã
aparþine poeþilor cu destin. Adicã, poeþilor pentru care poezia
nu constituie doar relevanþa cea mai intimã a limbajului, ci ºi
vârsta primordialã a naturii umane, blindajul ei de luminã.
„Mirarea restituie lumii minunata ei aparenþã feericã” (Albert
Beguin) – acesta pare a fi aburul ideatic care se desprinde din
paginile ultimului volum de poeme al lui Mircea Bârsilã,
Monede cu portretul meu (Editura Pãmântul, 2009 ). Un abur
absorbit în „ADN”-ul unui cogito dinamic, acut, percutant,
înzestrat cu certe presimþiri mistice - deci, trezit la realitate - ºi
avântat pe „îngustele strãzi ale inimii”, acolo unde „numai lui
Dumnezeu îi mai este îngãduit sã se arate”. Totul e un mister
unicat, totul e instinct transmisibil al inimii. De aici senzaþia de
ameþealã (în adevãratul sens al cuvântului) pe care poeticul lui
Mircea Bârsilã o instaureazã ca o interogaþie a simþurilor. Pe
suprafaþa fiecãrui poem pluteºte contemplaþia. O contemplaþie
cu douã faþete - ca o monedã.
Prima faþetã ne dezvãluie un Mircea Bârsilã în haina
unui romantic de modã veche, altfel spus - rãtãcind ºi
reconstituind, rupt din cãtuºele sofisticatului mecanism de
paralizare psihologizantã a fiinþei ºi aflat într-o disponibilitate
a spiritului care nu-ºi poate gãsi raþiunea de-a fi decât în
reverie. Simþind ºi niciodatã argumentând ceea ce Divinitatea
pune pe tava ochiului ºi în buzunarul inimii. Scopul? Salvarea
memoriei. Mai precis, exorcizarea memoriei: „la fel ca preotul
cu atribuþii de ucigaº/ - din sacrele crânguri -/ vegheazã o
viperã printre ferigile din adâncul memoriei mele”.
Atmosfera? Senzaþia de canton tarkovskian, în adâncul cãreia
rãsunã ecourile exploziilor flamande, cu deschideri spre
26
sinesteziile vegetale ale lui Edmond Vandercammen sau spre
opulenþa olfactivã a nevãzutului din poemele lui Émile
Verhaeren. Ca ºi în cazul celor doi poeþi belgieni, reveria pe
care Mircea Bârsilã o trãieºte, ca scut ºi ca identitate, este
avidã de absorbþia unei altfel de permanenþe a naturii. A unei
permanenþe binecuvântate - în sânge, în piele, în oase; apoi, în
duh. Astfel, pentru Mircea Bârsilã, miºcãrile sufletului devin
ceea ce, în definitiv, trebuie sã fie - suprema paradigmã a
realitãþii: „Capete în rugãciune aplecate -/ ºi panglicile din coji
de tei ale sufletelor noastre,/ în timpul vijeliilor ivite din senin:
acele scurte vijelii interioare”.
Pe a doua faþetã a contemplaþiei, descoperim un Mircea
Bârsilã angoasat, prãbuºindu-se în abisul unei rugãciuni care
nu dureazã, fiind, treptat, invadatã de pierzania unei lumi
divizatã în „iaduri noi”, la cârma cãreia se aflã „zeul
Progresului” - acel „zeu” laborios care împarte omenirea în
categorii revendicative ºi în cadavre de copilãrii aplicate
ideologic: „Rupe, Doamne, contractul prin care suntem
obligaþi/ sã ne resemnãm ºi noi, la fel ca niºte gâze”. Sub
tirania acestei stãri de fapt, omul lui Mircea Bârsilã, luând
dimensiunea - ºi sarcina metafizicã! - unei imago mundi, se va
cãi prea târziu: „În zadar vom cãdea, în ultimul ceas, în
genunchi/ ºi în zadar vom striga <<Doamne>>, cãci strigãtul
nostru/ nu va fi auzit”. Nodul gordian care adunã aceste
aspecte? Nostalgia umbrei. Ca sã fiu exact: în „Monede cu
portretul meu” apare o tulburãtoare coincidenþã de nostalgie cu
un text din 1933 al poetului nipon Junichiro Tanizaki. În
poemul un azur feminin, Mircea Bârsilã îºi declarã credinþa în
adevãr, în frumuseþe ºi în puritate, toate trei exemplificate
printr-un picaj romantic în bogãþiile „pe care nimeni nu le
aude” ale vieþii. În 1933, Junichiro Tanizaki a publicat un text
sfâºietor, catalogat de Pascal Quignard ca fiind „printre cele
mai frumoase care s-au scris în societãþile ivite de-a lungul
timpului”, în care poetul îºi declara regretul faþã de fiecare
detaliu care alcãtuia viaþa comunã a vechii Japonii în raport cu
societatea niponã a acelor vremuri, cãzutã în patima deliciilor
consumeriste cu meniu american. Tanizaki spunea despre el
însuºi cã are nostalgia umbrei. De asemenea, în Monede cu
portretul meu existã douã versuri care, fãrã nici un exces de
patos, pot fi catalogate ca formând una dintre cele mai
frumoase definiþii ale Erosului din câte existã în poezia
româneascã: „între golgotele noastre/ se aflã ºi goliciunea
tencuitã cu ecouri a femeii”.
Monede cu portretul meu reprezintã forma de vârf a unui
poet de mare clasã, care pronunþã un adevãr incomod într-un
prezent socio-cultural în care poezia, dintr-un motiv iraþional -
deci organizat -, e atacatã din toate poziþiile - cu urã ºi cu
barbarie funciarã - de cele mai multe ori chiar de cãtre cei care
pretind cã o ºi produc. Un adevãr ce nu poate fi oprimat prin
nicio „percheziþie” generaþionistã. Care adevãr? Acela cã
poezia nu salveazã, ci doar explicã salvarea.
Cafeneaua literarã
 Octavian MIHALCEA
Poesis
Poem cu mâna stângã
ai spune cã planeta focului e blondã
ca pielea arsã pe trupul mãrii gol.

sã ºtii – inimile scad

ºi crengile de searã întind pletele întunericului
fãrã memorie
din stânga cuvântului hirsut
aruncat în apã.

Flori învinse
distanþe verzi ce se unesc în luna fierului
uitând cum arde urechea berbecului ascuns
Primãvara la început
numai de corbi
numai de corbi iubeºte
apoi învinge verticala
acum sapi dupã inimi infidele celui mai încercat pãmânt
lumina e slabã ºi teritoriile vii pentru cã lumina e lichidã
în preajma singurului început
flori învinse de soare începutului singur.
florile soarelui.
deasupra sunt locuri
pe vechi rãni de aprilie
Muza de piatrã tãcute valuri încercuite
pe când eram siluete de scoici spre a fi þintã ºi sânge
în roºu consacrat cioplite primãvara la început.
viaþa cercului viaþa apei
arunca umbre fãrã salvare Sfânta Taisia
pe urmele cetãþii sfârºite.
sfânt ar fi conturul cruciat
aºa cum trece iubirea nedefinit sau totuºi atins
muza de fum nu aduce liniºtea pe þãrmul rãtãcit între tuºe severe
varului stins cu lacrimi pierdute
eliberat în piatrã. visate întregi.

ruina timpului – glasul rugului de dupã zi

Portretul marchizei va uni un braþ cu altul.
cu alþi cleºti despicaþi – linii pierdute
închizi o varã ºi un suflet trupul ca o patã roºie
dupã gratia timpului umed (rugãciune topitã a cãrnii).
înrãmat crãpat ameninþat.

luceºte lama vinovatã a zâmbetului

(detaliu încifrat pe dantela nobilã)

vrei sã trãieºti
de ce mai vrei sã trãieºti
ucisa lume a umbrelor verii

numai noaptea te vei îmbogãþi.

Cafeneaua literarã 27
 Nadia Cella POP
Poesis
Din colivie
Am închis gândul într-o colivie,
am ars ultima paginã din manuscris
ºi cu un pumn de fleacuri
am plecat sã asediez Olimpul.
Locul unde ar fi trebuit sã fie zeii
era acoperit de fresce frivole,
de buruieni ºi beznã.
M-am întors la colivie,
am rescris ultima paginã,
am luat apoi
harta tuturor descoperirilor lumeºti
ºi am plecat sã strig olimpienilor
ce nepreþuitã virtute e durerea
care naºte poezia.
Vorbeºte-mi
Vorbeºte-mi despre plantele care ucid
ºi despre cele ce se lasã jefuite de gingãºie.
Vorbeºte-mi despre invocaþia ploii
sub cer fãrã nori
ºi despre boli necruþãtoare
ce secerã idealurile.
Vorbeºte-mi despre þãri depãrtate
scãldate de oceane ºi primejdii
ºi despre misterul comorii
din insula credinþei.
Vorbeºte-mi despre inchiziþia corbilor
ce duºmãneau bucuria vieþii
ºi despre vinovaþii fãrã vinã
sculptaþi pe ruguri.
Vorbeºte-mi despre învãþãmintele sacre
nãscocite de simplitatea luminii
ºi despre elocinþa fericirii
pe tãrâmul molipsitoarei tristeþi.
Vorbeºte-mi despre epitafurile
robilor necunoscuþi ºi nenãscuþi
ºi despre mãrturisirile cascadelor
ce nu se tem de moarte.
ªi mai ales
vorbeºte-mi despre tine
atâta vreme cât te mai pot auzi.
Aplauze
Aplauze pentru mâinile tale
ce din gânduri risipite
se plãmãdesc ºi sapã
pe fruntea torturatã
doar vremi nestãvilite
ca o sentinþã.
Aplauze pentru mâinile tale
ce din lut pornesc nãvalnic
spre oamenii de piatrã,
spre paradoxul tãcerii
ca o mângâiere.
28
Aplauze pentru mâinile tale
modele veºnic nesupuse
de aripi, amintiri ºi amãgiri,
ce se dãruie superlativelor
ca un sãrut.
Aplauze pentru mâinile tale
ce respirã un farmec exotic
într-o nestãpânitã cãutare.
Ele stau pradã mâinilor mele
ca o rugã.
La o ceaºcã de cafea
Ne strângem mâinile la o ceaºcã de cafea
ºi ne-mbrãþiºãm odatã cu-nserarea.
Pentru trecãtorii tãcuþi sau absenþi
suntem firescul sau întâmplarea.
Dar noi ne privim îndelung
poate pentru toþi cei ce nu s-au privit
nici dimineþile, nici în amurg.
Parcã te ºtiu de copil,
te cunosc de bãtrân,
ºi în anii pierduþi
îþi citesc aºteptarea
orei de-acum, când,
ne strângem mâinile la o ceaºcã de cafea.
Dacã...
Dacã tu-mi vei spune cã rãnile n-au leac,
cã soarele apune la un sfert de veac,
cã gândirea-i lege pentru desfrânaþi
ºi drogul credinþã pentru-napoiaþi,
cã albastrul mãrii e fãcut anume
prolog disperãrii, haos ºi genune,
cã izvorul rece zodie-are-n frunte
când coboarã-n vale dintr-un vârf de munte,
cã ciuta-i reginã peste leoparzi
ºi grâul neghinã pentru blazonarzi,
cã muzica-i viciu ºi tortura-i vers,
cã Terra-i ospiciu pentru Univers,
voi suspina amice,
biet sol al nimãnui,
þi-e trupul plin de bice
ºi drumul þi-e hai-hui.
Cafeneaua literarã
Fereastra

Un aprilie
pe jumãtate închipuit...
...ªterg tot. Ca sã pot scrie o carte despre un vânzãtor de
mãturi-rudar ºi o florãreasã. Ca sã înlocuiesc o mulþime de
primãveri bolborosite cu un aprilie de nuiele ºi muguri verzi.
Urzici ºi miei. Vânt care stimuleazã.
Un aprilie al meu... Cu iarba din grãdinile caselor ºi
primul ropot de ploaie cu soare, ca în filmele japoneze. Cu
zambile albastre, umile, proaspãt culese. Cu mirosul lor de rai. (Vacanþã de aprilie) cu draga Miss Bentley (Vanessa
Un pui pe care sã-l þin în palmã. Pãdurile tatãlui meu Redgrave) ºi The Whales of August (Balenele de... august)... în
netãiate, cu toate pãsãrile, gâzele ºi frunzele la locul lor. Apã aprilie al meu, cu vãduvele Libby ºi Sarah sãrbãtorind cea de-
curatã, vie, transparentã. Pruni bãtrâni cu scoarþa vãruitã. a 60-a varã la malul mãrii.
Potop de zarzãri într-o grãdinã de mult pãrãsitã. Un roman citit Un pâlc de doamne blajine. ªcolari jucând fotbal în
pe nerãsuflate, pe nemâncate, fãrã trudã. Spaþii cuminþi, mijlocul strãzii. Gianna Nannini cu pãrul ei þeapãn ºi vocea de
respectuoase, cu lucruri vechi, cunoscute. ruginã... Meravigliosa creatura...
Greutatea cu care mã decid pentru unul dintre filmele Eu sunt bine, sunt bine, sunt bine...
mele „de aprilie”, pãstrate precum o broºã cu granate, Liliana RUS
somnolentã, într-o casetã veche: A Month by the Lake

Reîntoarcerea la Eliade
25 martie a.c. a fost pentru oamenii de culturã din Piteºti Simona ªerban, directoarea Centrului de Culturã Brãtianu, a
ziua desfãºurãrii Simpozionului Naþional Mircea Eliade, care fãcut ca alãturi de marele om de culturã Mircea Eliade sã mai
a avut ca temã mitul eternei reîntoarceri. avem un sãrbãtorit: familia Brãtianu.
Evenimentul a avut loc la Biblioteca Judeþeanã Argeº Iniþiatorul ºi autorul Simpozinului Naþional Mircea
„Dinicu Golescu” din Piteºti. Au rostit alocuþiuni: Mona Eliade, ajuns acum la cea de-a V-a ediþie, este Mona
Vâlceanu, Mihail Diaconescu, N. Georgescu, Lucian Vâlceanu, preºedinta Asociaþiei culturale Prietenii lui Eliade.
Costache, Mircea Colosenco, Florentin Popescu, Mircea În rândul organizatorilor vom consemna Biblioteca Judeþeanã
Bârsilã, Marin Ioniþã, Ion Filipoiu, Marian Nencescu, Ilie Argeº, Centrul Cultural Piteºti ºi Casa Corpului Didactic
Firiþã. Argeº, care au dat viaþã unui eveniment a cãrui excelenþã nu
Dupã-amiazã, lucrãrile au continuat la Vila Florica a poate sã nu fie subliniatã.
Centrului de Culturã Brãtianu, perla cultural-istoricã a V. DIACONU
ªtefãneºtiului, o instituþie
de patrimoniu excelent
întreþinutã, datoritã atenþiei
deosebite de care se bucurã
din partea Consiliului
Judeþean Argeº, de fapt a
d-lui Constantin Nicolescu,
care s-a socotit responsabil
faþã de mai multe instituþii
de culturã din Piteºti,
precum Biblioteca
Judeþeanã Argeº, Muzeul
Judeþean Argeº, Centrul
Creaþiei Populare Argeº
º.a. Documentata ºi
însufleþita istorie a
Brãtienilor, relatatã de

Cafeneaua literarã 29
 Concursul Naþional de Poezie
ºi Interpretare Criticã a Operei
Eminesciene „Porni Luceafãrul...”,
ediþia a XXX-a, 10-13 iunie 2011, Botoºani
Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea
Culturii Tradiþionale Botoºani, cu sprijinul Consiliului
Judeþean Botoºani, în colaborare cu Editurile Junimea ºi
Convorbiri Literare din Iaºi, precum ºi cu revistele de culturã
„Convorbiri literare”, „Poezia”, „Dacia Literarã”, „Feed
beack”, „Viaþa Româneascã”, „Familia”, „Vatra”,
„Euphorion”, „Steaua”, „Hyperion”, „Conta”, „Semne”,
„Poesis”, „Luceafãrul de dimineaþã”, „Porto-franco”,
„Ateneu”, „Cafeneaua Literara”, „Argeº”, „Bucovina
Literarã”, „Antares”, Filiala Iaºi a Uniunii Scriitorilor din
România, Uniunea Scriitorilor din R. Moldova ºi APLER,
organizeazã, în perioada 10-13 iunie 2011 Concursul Naþional
de Poezie ºi Interpretare Criticã a Operei Eminesciene „Porni
Luceafãrul...”, ediþia a XXX-a.
Concursul îºi propune sã descopere ºi sã promoveze noi
talente poetice ºi critice ºi se adreseazã, astfel, poeþilor ºi
criticilor literari care nu au debutat în volum ºi care nu au
depãºit vârsta de 40 de ani.
Concursul are trei secþiuni:
POEZIE:
1) Carte publicatã – debut editorial: – Se vor trimite 2
(douã) exemplare din cartea de poezie apãrutã în intervalul 10
mai 2010 – 10 mai 2011. Vor fi acordate 2 premii: „Horaþiu
Ioan Laºcu” al Filialei Iaºi a USR ºi al Uniunii Scriitorilor din
R. Moldova.
2) Poezie în manuscris (nepublicatã) - Se va trimite un
print ( acelaºi volum ºi pe un CD – un singur exemplar!) în
3 exemplare, care va cuprinde cel mult 40 de poezii semnate
cu un moto. Acelaºi moto va figura ºi pe un plic închis în care
vor fi introduse datele concurentului: nume, prenume, anul
naºterii, adresa poºtalã, e-mail, telefon. Se vor acorda douã
30
premii care vor consta în publicarea a câte unui volum de
poezie de cãtre Editurile Junimea ºi Convorbiri literare, cu
sprijinul financiar al APLER. Juriul are latitudinea, în funcþie
de valoarea manuscriselor selectate, sã propunã spre publicare
ºi alte manuscrise, în funcþie de disponibilitatea editurilor
prezente în juriu.
Manuscrisele care nu vor primi premiul unei edituri vor
intra în concurs pentru premiile revistelor implicate în jurizare,
reviste care vor publica grupaje de poezii ale poeþilor premiaþi.
Toþi poeþii selectaþi pentru premii vor fi incluºi într-o antologie
editatã de instituþia organizatoare.
3) Interpretare criticã a operei eminesciene: - Se va
trimite un eseu de cel mult 15 pagini în 3 exemplare ( în copie
ºi pe un CD), semnat cu un moto. Acelaºi moto va fi scris pe
un plic închis în care vor fi incluse datele concurentului: nume,
prenume, anul naºterii, adresa poºtalã, e-mail, telefon. Se vor
acorda premii ale unor reviste literare implicate în organizare.
Eseurile premiate vor fi publicare în revistele care acordã
premiile ºi în antologia editatã de instituþia organizatoare.
Festivitatea de premiere va avea loc la Botoºani în ziua
de 11 iunie 2011.
Organizatzorii asigurã concurenþilor cheltuieli de masã ºi
cazare.
Lucrãrile vor fi trimise, pânã la data de 10 mai 2011, pe
adresa: CENTRUL JUDEÞEAN PENTRU CONSERVAREA
ªI PROMOVAREA CULTURII TRADIÞIONALE
BOTOªANI, Str. Unirii, nr. 10, Botoºani. Relaþii la tel. 0231-
536322 sau e-mail centrul_creatiei_bt@yahoo.com.
PS. Nu se primesc grupaje pe e-mail!
Florentin Popescu,
Virgil Diaconu ºi Mircea
Coloºenco la Vila Florica.
Simpozionul Naþional Mircea
Eliade ºi Mitul eternei
reîntoarceri, ediþia a V-a,
Piteºti-Valea Mare, 2011
Cafeneaua literarã
 POESIS Cafeneaua
INTERNAÞIONAL
Cel de-al treilea numãr al revistei POESIS
literarã
INTERNATIONAL îºi propune sã dea atenþie celor mai
buni poeþi contemporani, români ºi strãini, un proiect Revistã lunarã editatã de
important cãzut în responsabilitatea lui Claudiu Komartin, Centrul Cultural Piteºti
dupã cât înþeleg. Aºa se explicã publicarea a 20 de poeþi sub egida
strãini ºi a 14 poeþi români. Consiliului Local Piteºti ºi a
Revista mai pune accent pe cronica literarã, prezintã, Primãriei municipiului Piteºti
bogat ilustratã, activitatea editurii Vinea ºi, sub titlul
Antologiile fondatoare, comenteazã câteva dintre Fondatã în ianuarie 2003
antologiile de poezie editate de autori români: Panorama poeziei universale
contemporane (1972), întocmitã de A.E. Baconsky, Poeþi italieni din secolul XX (1988), REDACÞIA
de Marin Mincu, Poezia românã modernã. De la G. Bacovia la Emil Botta (1968), de Director: Virgil DIACONU
Nicolae Manolescu, Vânt potrivit pânã la tare (1982), de V. Leac, Poezia românã actualã Redactor-ºef: Marian BARBU
(1988-1989), de Marin Mincu. Din lirica niponã (1970), traduceri de Ion Desan, Redactori: Nicolae EREMIA
Ioanichie Olteanu, Dan Constantinescu, Virgil Teodorescu, Haiku, liricã niponã (1974), Gheorghe FRANGULEA
de Dan Constantinescu, Tanka-haiku. Antologie de poezie clasicã japonezã (1981), Ion PANTILIE
întocmitã ºi tradusã de Ion Acsan ºi Dan Constantinescu. Denisa POPESCU
Dintre cronicari, îl remarc pe Alex Goldiº, care, cu privire la cartea de versuri nimic Liliana RUS
(2010) a lui Mircea Cãrtãrescu, are curajul sã întrerupã corul laudacilor ºi sã afirme cã Florian STANCIU
„nu doar imaginaþia, ci ºi memoria au pierdut – în volumul nimic – orice rol”. Altfel spus, Tehnoredactare:
o carte mediocrã. Simona FUSARU
În redacþia revistei P.I. îi descoperim pe Dumitru Pãcuraru, director, Claudiu Prezentare artisticã:
Komartin, redactor-ºef, Ion Mureºan, Felix Nicolae, Radu Vancu, Balazs F. Attila, Jank Virgil DIACONU
Karoly, redactori, ºi Mariana Adriana Zaharia, secretar de redacþie. ADRESA REDACÞIEI:
În mare, POESIS INTERNATIONAL este o revistã de cãpãtâi, cu o þinutã grafic-
tipograficã de invidiat, pentru care Dumitru Pãcuraru (director), tehnoredactorul Ioana Centrul Cultural Piteºti,
Cafeneaua literarã,
Zaharia ºi Oana Mirabela Pãcurar, directorul artistic, meritã toate laudele. strada Craiovei nr. 2, bl. G 1,
V. DIACONU sc. C, et. I, Casa Cãrþii, 110013,
Piteºti
Tel.: 0248/216348, 219976
Fax: 0248/210068
e-mail:
cafeneaua_literara2003@yahoo.com
http://www.centrul-cultural-pitesti.ro
Cont: 50104122256,
Trezoreria Piteºti
ISSN: 1583-5847
Responsabilitatea asupra
conþinutului textelor revine
autorilor, conform legii.
Autorii pot avea ºi alte opinii
decât ale redacþiei.
Manuscrisele primite
la redacþie nu se înapoiazã.
Revista poate fi gãsitã la
chioºcul Muzeului Literaturii
Române, Bucureºti.
Tiparul executat la
7 aprilie 2011, Sala Simpozion, Centrul Cultural Piteºti. S.C. Pãmântul ARG S.R.L.,
Leonid Dragomir - lecturã publicã – proiect naþional al USR. Eveniment organizat tel.: 0248/546.959,
de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Piteºti, ºi Centrul Cultural Piteºti. e-mail: pamantul2@yahoo.com.

Cafeneaua literarã 31
 Floarea soarelui
Nesiguranþa ei printre lucrurile de aici,
care cu toate pãreau a-i pune piedici,
m-a fãcut sã cred cã ea vine din lumea de vizavi,
din lumea paralelã.
M-a fãcut sã cred cã anii mei repezi ºi-au gãsit,
în fine, sensul; ºi cã destinul meu
este sã o salvez din mizeria marelui oraº.
Sã o salvez de toate lucrurile care îi pun piedici
ºi de hoþii care furã din privirile ei verzi.
Salvaþi planeta verde! – aº fi strigat,
ca un adevãrat ecologist. De fapt,
o salvare secretã am încercat încã din sala de concert,
când privirile mele te-au luat fãrã voie în braþe.
Atunci eram convins cã simfonia este trupul tãu blond
ºi cã mâinile reci mã aºteaptã în spatele partiturii.
ªi puþin a lipsit ca sã nu mã dau în spectacol,
sã nu te dezbrac în mijlocul lui do major,
ca sã mã satur odatã de ochii tãi verzi ºi de sânii gureºi!
De picioarele lungi ºi de piersicã.
Niciodatã nu am putut sã mã gândesc la altceva.
Vezi, eu mã amestec întotdeauna cu bãtãile inimii.
ªi încã înainte de a ajunge la tine eu îþi pun mâna pe sâni.
Da, oriunde aº merge, eu tot între picioarele tale ajung.
În cele din urmã, ea a ieºit din partiturã
ºi m-a luat de mânã într-un adagio.
Cafeneaua literarã este membrã APLER ºi ARPE.
Vizitaþi C a f e n e a u a l i t e r a r ã la adresa www.centrul-cultural-pitesti.ro
ªi mi-a dat întâlnire, discret,
în câteva poeme de dragoste.
Toate estrogene ºi cu lacrimile aproape ºterse.
Ele îmi arãtau adesea pielea ei fragedã;
sânii cei gureºi, pulpele lungi.
ªi în cele din urmã – sexul!
Sexul, uneori acoperit de o floare a soarelui,
alteori de-a dreptul dezvelit.
Cine s-ar fi gândit cã ea
va da bir cu fugiþii din lumea paralelã,
din spatele poemelor estrogene ºi cã se mutã în mine?
Cine s-ar fi gândit cã proiectul meu secret –
Salvaþi planeta verde! – va prinde viaþã?
Cine s-ar fi gândit cã trupul ei blond se mutã în mine
cu privirile verzi ºi cu sânii abia încolþiþi?
ªi cu toate depresiile, pe care le reciclãm seara
printre cearºafuri, ca sã poatã intra încrezãtoare
în noua zi.
- Acum lasã-le Dumnezeului!
Nu vezi cã s-a fãcut dimineaþã? –
i-am zis, lipindu-mã mai bine de pielea ei umedã,
pe jumãtate mirat cã nu am omorât-o
nici în noaptea aceasta,
pe jumãtate uimit cã degetele ei blonde s-au îndrãgostit.
Virgil DIACONU