PESCARUL AMIN

de Vasile Voiculescu povestire fantastica proza contemporana Povestirea "Pescarul Amin" a fost scrisa de Vasile Voiculescu (1884-1963) In anul 1958 si publicata postum in volumul intituiat "Capul de zimbru"(1966), facand parte din proza contemporana. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, deoarece evidentiaza mitul apei ca motiv esential, ca substanta primordiala germinativa a vietii; povestirea simbolizeaza facerea lumii, explicand geneza universului din mediul acvatic si nasterea fiintelor din pesti, ca mit totemic. Tema povestirii este ilustrata de statutul omului ce vine dintotdeauna in aceasta lume ca pastrator al unei ancestrale familiaritati cu natura si lumea animala, in care-si simte infipte adanc radacinile devenirii sale, precum si intoarcerea sa la stadiul genetic primar, reintegrandu-se astfel in circuitul universal. Naratorul omniscient si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, iar spatiul narativ imbina realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Incipitul este reprezentat de imaginea artistica a revarsarii fluviului Dunarea. Constructia subiectului Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu are ca specific ilustrarea lumii reale, obisnuite, in cadrul careia este posibila manifestarea fireasca a elementelor fabuloase, care fac parte din viata oamenilor, creand, in acest fel, ineditul si senzationalul in banalul cotidian. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, Vasile Voiculescu insinuand in lumea reala credinta straveche, fabuloasa ca omul se trage dintr-un animal sacru, considerat stramosul sau si recunoscut ca totem. Asadar, fantasticul in povestirea "Pescarul Amin" este realizat prin imbinarea realului cu fabulosul. Planul real este reprezentat de colectivitatea pescarilor din Delta Dunarii, care, la inceputui primaverii, se lupta cu "puhoaiele nebune" pentru a apara pestii "buimaciti de mal" si tarati in fluviu de "iuteala vijelioasa" a apelor. Actiunea, caracterizata prin inlantuirea cronologica a faptelor, incepe cu o imagine impresionanta a revarsarii Dunarii, intr-o primavara cand dezghetul provoaca naruirea fluviului din matca, ale carui "ape furioase nu-l mai incapeau", imagine reluata a haosului originar, fenomen ce constituie si incipitul povestirii. Din cauza revarsarii Dunarii, pescuitul devenise impracticabil, deoarece pestii se ascundeau ametiti pe fundul apelor involburate si asteptau sa se domoleasca "maniile dezlantuite" in Delta Dunarii. La Pociovelistea, oamenii, impreuna cu un brigadier, instaleaza capcane pentru a prinde crapii si "celelalte semintii dunarene". Amin, "un pescar aratos" si foarte priceput se straduieste sa impiedice alunecarea pestilor spre Dunare si ramane sa vegheze capcanele saptamani in sir, pentru ca este cel "mai iscusit, mai harnic si mai intelept" dintre toti pescarii, abil in gasirea solutiilor de reparare a gardurilor, daca s-ar intampla ceva cu acestea.

pe care i-o spusese bunicul sau. pe capatana mica si-nfundata". scena construita in maniera flash-back. balabanindu-l drept momeala. prin contopirea . Brigadierul si inginerul piscicol hotarasc sa se puna dinamita. Amin parcurge un drum spiritual dinspre viata spre moarte. gastele de pe balta". incearca sa-l momeasca. Aici se face simtita vocea auctoriala care face o prima trimitere catre mitul totemic. "cu ratul de mistret. "cum ii era obiceiul". Pielea lui este fara nici un pic de par. se hranea numai cu pesti mici. "se zvanta intr-o clipa". numai pentru a-si lasa icrele intamplarea aceasta este considerate "o minune" si Amin este cuprins de tristete pentru ca lasase acest miracol "in mainile altora". deoarece "dihania" era "dedulcita la carne de om". Deodata. semanand cu stramosii lui. incheind astfel ciclul existential prin revenirea sa la totem. Planul fabulos se accentueaza. soseste echipa la Pociovelistea si toti sunt uimiti de "intamplarea cu somnul urias". oamenii putusera vedea ca nu este un somn. Cand iese din ape. isi baga un picior in apa. intr-un acces de nebunie. Amin a zarit pentru o clipa spinarea "unei namestii" care se afunda fulgerator in bulboana si presupune ca este "un somn urias" ce bantuia de cativa ani balta. intrucat morunii "nu stau niciodata in balti". Asadar. lunecoasa.Faptura lui Amin este fabuloasa. Credinta populara autohtona a creat o legenda legata de stima apelor. Dupa aproape o saptamana de panda. manifestandu-se evolutiv. apasandu-i "din ce in ce mai greu pe suflet". duhul rau care poate lua felurite infatisari pentru a produce necazuri oamenilor. iar pielea lui este acoperita"de niste solzisori". ba o data ii apucase un miel si un vitel care se adapau in balta. Morunul nu era agresiv. Naratorul sugereaza ca stima luase de data aceasta infatisarea unui "somn urias". ci si pestii si vadul se vor face praf. Amin face planuri sa prinda somnul. toata intamplarea amintindu-i o poveste "uitata". apoi. se zareste la fata apei "o namila" care se zvarcoleste. este inalt. provocand "pradaciuni" si speriind copiii care se scaldau. Oricat de putin zarisera pestele. ci un morun enorm. ca pasarile deltei se intorceau inapoi pe aceste meleaguri. cu care avea vechi rafuieli pentru ca acesta "ii inhata regulat ratele. cu coapse si picioare asijderi desirate". pentru a-i atrage in adancurile apelor si a-i ineca.. Pescar ambitios. despre "care se zice ca s-ar fi tragand din pesti". tarandu-i in bulboaca si pe cei patru pescari. intocmai "ca broasca din arcurile incheieturilor de la toate madularele". Amin era mahnit. Ramas din nou singur.. ci in mare. de unde intra in Dunare. deoarece dinamitarea nu era permisa nici de lege si s-ar distruge nu numai gardurile cu toata schelaria. "sui. Mirarea oamenilor este justificata. In aceeasi seara. ca intreaga natura renastea la viata. [. pe care ii prindea atunci cand veneau "ca niste nerozi sa-l gadile la mustati". Amin nici nu observase ca apele se retrasesera. Acum isi explica ei de ce pestele statea numai la fund. Obsedat de pestele urias. sugerand ca vietuitoarea sacra din care se trage omul este pestele. cu pieptul mare. Identificarea morunului i se parea lui Amin "ca o nenorocire". naratorul introduce treptat elementul fabulos in viata reala a oamenilor prin "minunea" care se petrecea sub ochii lor: prezenta nefireasca a morunului in apa baltii Pociovelistea. Amin este revoltat de aceasta "nelegiuire". rezolvand "dintr-o data toata problema". rupe plasa si "intr-o clipa se duse cu ea la fund". crescand in profunzime pana ocupa total realul in finalul povestirii. neamul Aminilor. seamana cu o amfibie. intinzandu-i nade cu pesti. ar fi vrut sa prinda somnul. se scurteaza sau se lungeste cand se scufunda in apa.] cu brate lungi si palme late ca niste lopecioare. pentru ca rama in namol.

Ea ‘nu este nici ziua de azi. El este urmasul unei familii vechi ce descinde din pesti. Apoi intra in lumea pestilor si de acolo isi vede stramosii. cu valtorile. De fapt el este intr-o calatorie astrala. dar. ziaristul. A urmat liceul in doua etape: una la Buzau si alta la Liceul “Gheorghe Lazar” din Bucuresti. Se culca. Din aceasta cauza el vrea sa il prinda la inceput pe pestele urias. Descopera cu adevarat ce este viata. comuna Pirscov. Pescarul Amin Vasile Voiculescu este o personalitate complexa. Somonu este perfid. Niciodata n-a pescuit moruni. legile nescrise interzicandu-i acest lucru. Ceea ce conteaza sunt lucrurile infaptuite de tine. Ei comuniacau cu apele. cutume antice ce si-au pierdut originile in negura timpulu. morunul. I n acel moment el poate avea raspuns la orice intrebare. ca si vanatoarea legi nescrise. Socul cel mare il are atunci cand aude de dinamita. In mintea lui se da odata peste cap si intra intrun loc numit de el fundul mortii. Pescarul Amin este in literatura romana unul dintre reprezentantii omului animal.definitiva cu stramosul sau. etnograful si folcloristul si nu in ultimul rand scriitorul. apoi inca odata si se simte de parca a inviat dupa un innec si ultima data cand se opreste intr-un luminis adanc. educatorul. S-a nascut la 27 noiembrie 1884. nici anul intreg’. familia aminilor stapanea toata balta Pociovelistii. nici maine. o lupta spirituala intre doua suflete ce lupta pentru supravietuire. acesta fiind unul dintre . Este u ritual magic. dar nu erau pescari obisnuitri. medicul. Lui Amin ii displace ideea de a prinde un peste ‘interzis’ atat de usor si fara o motivatie temeinica. ii ataca animalele si copii. Noaptea este cel mai bun sfetnic. Barbatii acestei familii au fost pescari din tata in fiu. Disperarea il indeamna sa incerce orice solutie xcare l-ar putea ajuta. comuna aflata in vecinatatea Plescovului. Pescuitul are. Prespectandu-le el imparte pestii in doua mari categorii: buni si rai. Insa apoi isi da seama ca este vorba de un morun. Devine agitat. In pescuit este vorba de iscusinta nu de tehnologii. Isi aminteste de un basm sau mai bine zis de un algoritm dintr-un basm: trebuie sa se dea peste cap de 3 ori si se preface in gand. Dupa ce urmeaza clasa I la Plescoi. este trimis la o scoala cu internat din Buzau. datorita schimbarilor sociale Amin ajunge un simplu paznic. intr-un singur om intalnindu-se simultan carturarul. Demult. o panda. lacom. care este in aceasta povestire animalul sacru din care a aparut omul. judetul Buzau. inconjoara si controleaza gardurile de nenumarate ori.

. al pescarului.semnele care ii prevesteau moartea. Ambii am avut apoi multumirea sa fim premiati. Vazandu-l Amin isi da seama ca nu poate permite ca acest taram fabulos si sacru sa fie distrus doar pentru capriciul unui tanar ca nu stie inca sa traiasca. el cu Gradina intre ziduri”. dar razboiul ii bareaza drumul si astfel cateva texte vor intra in editia definitiva “Poezii”. eu cu volumul Parga. Atunci rupe gardurile. A scos cu banii lui Cugetul Romanesc la care am colaborat constant. El m-a indemnat. Vasile Voiculescu precizeaza: “Tin sa declar ca activitatea mea poetica se datoreste in mare parte lui Ion Pillat. Referindu-se la drumul sau poetic. intemeietorul neamului Aminilor. un spirit antic ce guverneaza universul acvatic. In 1941 mai avea pregatit pentru tipar volumul de versuri intitulat “Veghe”. In sfarsit ajunge si la morun. al valtorilor. m-a obligat sa scriu. aparuta la Fundatia Regasa pentru Literatura si Arta in 1944. iar restul se vor intalni cu cititorul dupa moartea autorului. Acesta il conduce spre rai. ce reprezinta universul ancestral al stramosilor lui. un rai ce se afla in ape. Morunul reprezinta dumnezeul apelor. Un morun sacru ce se hraneste cu luceferi si se ascunde intre constelatii. da drumul pestilor si odata cu morunul se duce si el pierzandu-se in infinitatea universului acvatic. Apoi descopera ca morunul este de fapt stra-stramosul sau.

Căutând din casă în casă. aţâţă focul şi îi aduce pe rând pe cei şapte boari. De asemenea vitele sunt duse într-o strâmtoare a muntelui de unde la lăsarea serii nu puteau fi mişcate din loc în . găsesc un om bătrân. formând jumătate de cerc cu deschiderea spre ieslea în care era ascunsă o femeie acoperită cu pielea de vită cu coarne. Ciobanii încep să o lovească cu nişte trestii uşoare. Ajutorul duhului este prezent prin şapte dihănii cu coarne înfăşurate în piei de vită. începe ritualul descântecului : intră singur în staul. Ajuns la stână. semn al biruinţei : alesul a strâns bâtele. care însă credea în practicile sale magice. iar prin codrii muntelui s-au înmulţit fără măsură jivine (urşi. ca semn al dacilor liberi şi de neam. care se rup însă. vânătorii şi moşierii dispăruseră. ciobanii încep să facă o horă în jurul ei. stinge focul aprins cu chibrituri şi face altul prin frecarea a două lemne. un urs. pe vătaf îl aşează în mijloc. Bătrânul culege ierburi şi rădăcini din care a făcut o băutură magică. şi jivina se repede la ei. Îngroziţi de toate acestea oamenii apelează la practici spirituale străvechi pentru a-şi apăra animalele. lupi) care provocau multe pagube în stânile şi cirezile oamenilor. Aceste dihanii se luptă cu ursul şi îl înfrâng. Moşul începe să cânte din fluier. le ia şi va urmări jivina până are loc un ritual de împerechere şi nuntă. El ajunge la munte. Acestuia i se zicea „căciulă împletită” pentru că avea pe cap o căciulă moştenită de mult. în spatele căreia se afla Necuratul. ciobanii se fac că dorm şi intră dihania neagră. cu cele trebuincioase fluier şi cimpoi. Astfel şapte sate de la poalele Sturului se sfătuiesc şi ajung la concluzia că e o „boală de urs”. într-un cătune uitat de lume. bătrânul cheamă în ajutorul lor pe duhul marelui taur al muntelui. Când se ivesc zorile. În acest timp jivinele au făcut în continuare dezastru. La ieşirea din vale e pusă pe post de sperietoare blana ursului. păstorii îşi primesc bâtele. În jurul pielii de urs se încinge un joc de sărbătoare. iar pe ceilalţi în dreptul fiecărei bâte înfipte în perete. Afară se aud vitele.Ultimul Berevoi de Vasile Voiculescu Se terminase războiul şi veniseră vremuri noi dar tulburi pentru locuitorii de la munte. oamenilor li se confiscase toate armele. cu lună plină. Îi pregăteşte pe ciobani şi îi obligă să trăiască după regulile vechi ale păstorilor. Astfel lumea trebuia să se întoarcă în era lemnului şi a pietrei. Într-o noapte prielnică ursului. care se îndreaptă spre iesle. Văzând că fiara nu putea fi înfrântă. Bătrânul zice că va curăţa muntele de „spurcăciuni” şi se transformă într-un tânăr voinic. care le-a dat puteri magice.

Astfel moare vraciul şi odată cu el şi magia în care crezuse.loc. Atunci el îmbracă blana de urs. . Însă îşi dă seama că el nu greşise. vraciul dezbracă blana şi se aruncă în capul lui. dar dispăruse vraja din lume. pentru a-l provoca pe taur. Animalul se înfurie şi îl străpunge cu coarnele apoi îl aruncă în iarbă unde e zdrobit de toate vitele cu picioarele. dar pentru că nu se mişcă. Vraciul supărat îşi invocă strămoşii Berevoi pentru a-l ajuta şi a-i spune unde a greşit de nu-i iese vraja. Atunci el se hotărăşte să-şi sacrifice viaţa pentru a-i ieşi vraja şi a nu-i dezamăgi pe oameni.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful