PESCARUL AMIN

de Vasile Voiculescu povestire fantastica proza contemporana Povestirea "Pescarul Amin" a fost scrisa de Vasile Voiculescu (1884-1963) In anul 1958 si publicata postum in volumul intituiat "Capul de zimbru"(1966), facand parte din proza contemporana. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, deoarece evidentiaza mitul apei ca motiv esential, ca substanta primordiala germinativa a vietii; povestirea simbolizeaza facerea lumii, explicand geneza universului din mediul acvatic si nasterea fiintelor din pesti, ca mit totemic. Tema povestirii este ilustrata de statutul omului ce vine dintotdeauna in aceasta lume ca pastrator al unei ancestrale familiaritati cu natura si lumea animala, in care-si simte infipte adanc radacinile devenirii sale, precum si intoarcerea sa la stadiul genetic primar, reintegrandu-se astfel in circuitul universal. Naratorul omniscient si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, iar spatiul narativ imbina realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Incipitul este reprezentat de imaginea artistica a revarsarii fluviului Dunarea. Constructia subiectului Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu are ca specific ilustrarea lumii reale, obisnuite, in cadrul careia este posibila manifestarea fireasca a elementelor fabuloase, care fac parte din viata oamenilor, creand, in acest fel, ineditul si senzationalul in banalul cotidian. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, Vasile Voiculescu insinuand in lumea reala credinta straveche, fabuloasa ca omul se trage dintr-un animal sacru, considerat stramosul sau si recunoscut ca totem. Asadar, fantasticul in povestirea "Pescarul Amin" este realizat prin imbinarea realului cu fabulosul. Planul real este reprezentat de colectivitatea pescarilor din Delta Dunarii, care, la inceputui primaverii, se lupta cu "puhoaiele nebune" pentru a apara pestii "buimaciti de mal" si tarati in fluviu de "iuteala vijelioasa" a apelor. Actiunea, caracterizata prin inlantuirea cronologica a faptelor, incepe cu o imagine impresionanta a revarsarii Dunarii, intr-o primavara cand dezghetul provoaca naruirea fluviului din matca, ale carui "ape furioase nu-l mai incapeau", imagine reluata a haosului originar, fenomen ce constituie si incipitul povestirii. Din cauza revarsarii Dunarii, pescuitul devenise impracticabil, deoarece pestii se ascundeau ametiti pe fundul apelor involburate si asteptau sa se domoleasca "maniile dezlantuite" in Delta Dunarii. La Pociovelistea, oamenii, impreuna cu un brigadier, instaleaza capcane pentru a prinde crapii si "celelalte semintii dunarene". Amin, "un pescar aratos" si foarte priceput se straduieste sa impiedice alunecarea pestilor spre Dunare si ramane sa vegheze capcanele saptamani in sir, pentru ca este cel "mai iscusit, mai harnic si mai intelept" dintre toti pescarii, abil in gasirea solutiilor de reparare a gardurilor, daca s-ar intampla ceva cu acestea.

lunecoasa. Oricat de putin zarisera pestele. Brigadierul si inginerul piscicol hotarasc sa se puna dinamita. semanand cu stramosii lui. Amin parcurge un drum spiritual dinspre viata spre moarte. crescand in profunzime pana ocupa total realul in finalul povestirii. incheind astfel ciclul existential prin revenirea sa la totem. naratorul introduce treptat elementul fabulos in viata reala a oamenilor prin "minunea" care se petrecea sub ochii lor: prezenta nefireasca a morunului in apa baltii Pociovelistea. se hranea numai cu pesti mici. oamenii putusera vedea ca nu este un somn. ca intreaga natura renastea la viata. deoarece "dihania" era "dedulcita la carne de om". de unde intra in Dunare. intinzandu-i nade cu pesti. "sui.Faptura lui Amin este fabuloasa. Pielea lui este fara nici un pic de par. apasandu-i "din ce in ce mai greu pe suflet". soseste echipa la Pociovelistea si toti sunt uimiti de "intamplarea cu somnul urias". Asadar. [. Obsedat de pestele urias. Deodata. apoi. Amin este revoltat de aceasta "nelegiuire". provocand "pradaciuni" si speriind copiii care se scaldau. In aceeasi seara. Acum isi explica ei de ce pestele statea numai la fund. cu coapse si picioare asijderi desirate". ar fi vrut sa prinda somnul. Dupa aproape o saptamana de panda. despre "care se zice ca s-ar fi tragand din pesti". neamul Aminilor.] cu brate lungi si palme late ca niste lopecioare. iar pielea lui este acoperita"de niste solzisori". se zareste la fata apei "o namila" care se zvarcoleste. seamana cu o amfibie. pentru a-i atrage in adancurile apelor si a-i ineca. numai pentru a-si lasa icrele intamplarea aceasta este considerate "o minune" si Amin este cuprins de tristete pentru ca lasase acest miracol "in mainile altora". Mirarea oamenilor este justificata.. duhul rau care poate lua felurite infatisari pentru a produce necazuri oamenilor. intrucat morunii "nu stau niciodata in balti". isi baga un picior in apa. rupe plasa si "intr-o clipa se duse cu ea la fund". cu pieptul mare. Morunul nu era agresiv. ci in mare. Amin a zarit pentru o clipa spinarea "unei namestii" care se afunda fulgerator in bulboana si presupune ca este "un somn urias" ce bantuia de cativa ani balta. cu care avea vechi rafuieli pentru ca acesta "ii inhata regulat ratele. Amin nici nu observase ca apele se retrasesera. Credinta populara autohtona a creat o legenda legata de stima apelor. este inalt. ba o data ii apucase un miel si un vitel care se adapau in balta. Planul fabulos se accentueaza. deoarece dinamitarea nu era permisa nici de lege si s-ar distruge nu numai gardurile cu toata schelaria. prin contopirea . Identificarea morunului i se parea lui Amin "ca o nenorocire". "cu ratul de mistret. pentru ca rama in namol. balabanindu-l drept momeala. Amin face planuri sa prinda somnul. Aici se face simtita vocea auctoriala care face o prima trimitere catre mitul totemic. se scurteaza sau se lungeste cand se scufunda in apa. "se zvanta intr-o clipa". ci un morun enorm. tarandu-i in bulboaca si pe cei patru pescari. incearca sa-l momeasca. intocmai "ca broasca din arcurile incheieturilor de la toate madularele". rezolvand "dintr-o data toata problema". "cum ii era obiceiul". scena construita in maniera flash-back. Pescar ambitios. sugerand ca vietuitoarea sacra din care se trage omul este pestele. Naratorul sugereaza ca stima luase de data aceasta infatisarea unui "somn urias". gastele de pe balta". manifestandu-se evolutiv. ca pasarile deltei se intorceau inapoi pe aceste meleaguri. ci si pestii si vadul se vor face praf. Ramas din nou singur. pe care i-o spusese bunicul sau. toata intamplarea amintindu-i o poveste "uitata".. pe care ii prindea atunci cand veneau "ca niste nerozi sa-l gadile la mustati". Cand iese din ape. intr-un acces de nebunie. pe capatana mica si-nfundata". Amin era mahnit.

Se culca. Este u ritual magic. ii ataca animalele si copii. Insa apoi isi da seama ca este vorba de un morun. nici anul intreg’. Pescarul Amin este in literatura romana unul dintre reprezentantii omului animal. care este in aceasta povestire animalul sacru din care a aparut omul. Lui Amin ii displace ideea de a prinde un peste ‘interzis’ atat de usor si fara o motivatie temeinica. o panda. De fapt el este intr-o calatorie astrala. Pescarul Amin Vasile Voiculescu este o personalitate complexa.definitiva cu stramosul sau. Ea ‘nu este nici ziua de azi. I n acel moment el poate avea raspuns la orice intrebare. Barbatii acestei familii au fost pescari din tata in fiu. Ei comuniacau cu apele. Isi aminteste de un basm sau mai bine zis de un algoritm dintr-un basm: trebuie sa se dea peste cap de 3 ori si se preface in gand. cutume antice ce si-au pierdut originile in negura timpulu. nici maine. Devine agitat. Apoi intra in lumea pestilor si de acolo isi vede stramosii. In pescuit este vorba de iscusinta nu de tehnologii. educatorul. Niciodata n-a pescuit moruni. legile nescrise interzicandu-i acest lucru. Somonu este perfid. apoi inca odata si se simte de parca a inviat dupa un innec si ultima data cand se opreste intr-un luminis adanc. dar. Demult. ca si vanatoarea legi nescrise. judetul Buzau. Prespectandu-le el imparte pestii in doua mari categorii: buni si rai. intr-un singur om intalnindu-se simultan carturarul. S-a nascut la 27 noiembrie 1884. Pescuitul are. este trimis la o scoala cu internat din Buzau. Dupa ce urmeaza clasa I la Plescoi. Disperarea il indeamna sa incerce orice solutie xcare l-ar putea ajuta. dar nu erau pescari obisnuitri. datorita schimbarilor sociale Amin ajunge un simplu paznic. El este urmasul unei familii vechi ce descinde din pesti. Din aceasta cauza el vrea sa il prinda la inceput pe pestele urias. lacom. In mintea lui se da odata peste cap si intra intrun loc numit de el fundul mortii. Descopera cu adevarat ce este viata. Socul cel mare il are atunci cand aude de dinamita. cu valtorile. Noaptea este cel mai bun sfetnic. A urmat liceul in doua etape: una la Buzau si alta la Liceul “Gheorghe Lazar” din Bucuresti. medicul. familia aminilor stapanea toata balta Pociovelistii. morunul. Ceea ce conteaza sunt lucrurile infaptuite de tine. comuna Pirscov. ziaristul. inconjoara si controleaza gardurile de nenumarate ori. etnograful si folcloristul si nu in ultimul rand scriitorul. comuna aflata in vecinatatea Plescovului. o lupta spirituala intre doua suflete ce lupta pentru supravietuire. acesta fiind unul dintre .

dar razboiul ii bareaza drumul si astfel cateva texte vor intra in editia definitiva “Poezii”. Un morun sacru ce se hraneste cu luceferi si se ascunde intre constelatii. Acesta il conduce spre rai. intemeietorul neamului Aminilor. Referindu-se la drumul sau poetic. m-a obligat sa scriu. un spirit antic ce guverneaza universul acvatic. Atunci rupe gardurile.semnele care ii prevesteau moartea. ce reprezinta universul ancestral al stramosilor lui. Vazandu-l Amin isi da seama ca nu poate permite ca acest taram fabulos si sacru sa fie distrus doar pentru capriciul unui tanar ca nu stie inca sa traiasca. al pescarului. al valtorilor. Ambii am avut apoi multumirea sa fim premiati. un rai ce se afla in ape. A scos cu banii lui Cugetul Romanesc la care am colaborat constant. aparuta la Fundatia Regasa pentru Literatura si Arta in 1944. el cu Gradina intre ziduri”. . In 1941 mai avea pregatit pentru tipar volumul de versuri intitulat “Veghe”. Vasile Voiculescu precizeaza: “Tin sa declar ca activitatea mea poetica se datoreste in mare parte lui Ion Pillat. In sfarsit ajunge si la morun. iar restul se vor intalni cu cititorul dupa moartea autorului. da drumul pestilor si odata cu morunul se duce si el pierzandu-se in infinitatea universului acvatic. El m-a indemnat. Apoi descopera ca morunul este de fapt stra-stramosul sau. eu cu volumul Parga. Morunul reprezinta dumnezeul apelor.

bătrânul cheamă în ajutorul lor pe duhul marelui taur al muntelui. Îngroziţi de toate acestea oamenii apelează la practici spirituale străvechi pentru a-şi apăra animalele. ca semn al dacilor liberi şi de neam. pe vătaf îl aşează în mijloc. lupi) care provocau multe pagube în stânile şi cirezile oamenilor. oamenilor li se confiscase toate armele. Astfel lumea trebuia să se întoarcă în era lemnului şi a pietrei. Ajutorul duhului este prezent prin şapte dihănii cu coarne înfăşurate în piei de vită. Acestuia i se zicea „căciulă împletită” pentru că avea pe cap o căciulă moştenită de mult. aţâţă focul şi îi aduce pe rând pe cei şapte boari. La ieşirea din vale e pusă pe post de sperietoare blana ursului. Ciobanii încep să o lovească cu nişte trestii uşoare. El ajunge la munte. începe ritualul descântecului : intră singur în staul. Aceste dihanii se luptă cu ursul şi îl înfrâng. ciobanii se fac că dorm şi intră dihania neagră. care le-a dat puteri magice. De asemenea vitele sunt duse într-o strâmtoare a muntelui de unde la lăsarea serii nu puteau fi mişcate din loc în . cu cele trebuincioase fluier şi cimpoi. care se îndreaptă spre iesle. formând jumătate de cerc cu deschiderea spre ieslea în care era ascunsă o femeie acoperită cu pielea de vită cu coarne. un urs. În acest timp jivinele au făcut în continuare dezastru.Ultimul Berevoi de Vasile Voiculescu Se terminase războiul şi veniseră vremuri noi dar tulburi pentru locuitorii de la munte. păstorii îşi primesc bâtele. În jurul pielii de urs se încinge un joc de sărbătoare. Astfel şapte sate de la poalele Sturului se sfătuiesc şi ajung la concluzia că e o „boală de urs”. Văzând că fiara nu putea fi înfrântă. care însă credea în practicile sale magice. vânătorii şi moşierii dispăruseră. Într-o noapte prielnică ursului. cu lună plină. Când se ivesc zorile. stinge focul aprins cu chibrituri şi face altul prin frecarea a două lemne. şi jivina se repede la ei. Îi pregăteşte pe ciobani şi îi obligă să trăiască după regulile vechi ale păstorilor. iar pe ceilalţi în dreptul fiecărei bâte înfipte în perete. iar prin codrii muntelui s-au înmulţit fără măsură jivine (urşi. Moşul începe să cânte din fluier. Căutând din casă în casă. le ia şi va urmări jivina până are loc un ritual de împerechere şi nuntă. Bătrânul zice că va curăţa muntele de „spurcăciuni” şi se transformă într-un tânăr voinic. care se rup însă. Bătrânul culege ierburi şi rădăcini din care a făcut o băutură magică. în spatele căreia se afla Necuratul. ciobanii încep să facă o horă în jurul ei. Afară se aud vitele. Ajuns la stână. găsesc un om bătrân. într-un cătune uitat de lume. semn al biruinţei : alesul a strâns bâtele.

loc. Animalul se înfurie şi îl străpunge cu coarnele apoi îl aruncă în iarbă unde e zdrobit de toate vitele cu picioarele. Atunci el îmbracă blana de urs. Astfel moare vraciul şi odată cu el şi magia în care crezuse. Însă îşi dă seama că el nu greşise. pentru a-l provoca pe taur. dar dispăruse vraja din lume. . dar pentru că nu se mişcă. Atunci el se hotărăşte să-şi sacrifice viaţa pentru a-i ieşi vraja şi a nu-i dezamăgi pe oameni. vraciul dezbracă blana şi se aruncă în capul lui. Vraciul supărat îşi invocă strămoşii Berevoi pentru a-l ajuta şi a-i spune unde a greşit de nu-i iese vraja.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful