PESCARUL AMIN

PESCARUL AMIN

de Vasile Voiculescu povestire fantastica proza contemporana Povestirea "Pescarul Amin" a fost scrisa de Vasile Voiculescu (1884-1963) In anul 1958 si publicata postum in volumul intituiat "Capul de zimbru"(1966), facand parte din proza contemporana. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, deoarece evidentiaza mitul apei ca motiv esential, ca substanta primordiala germinativa a vietii; povestirea simbolizeaza facerea lumii, explicand geneza universului din mediul acvatic si nasterea fiintelor din pesti, ca mit totemic. Tema povestirii este ilustrata de statutul omului ce vine dintotdeauna in aceasta lume ca pastrator al unei ancestrale familiaritati cu natura si lumea animala, in care-si simte infipte adanc radacinile devenirii sale, precum si intoarcerea sa la stadiul genetic primar, reintegrandu-se astfel in circuitul universal. Naratorul omniscient si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, iar spatiul narativ imbina realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Incipitul este reprezentat de imaginea artistica a revarsarii fluviului Dunarea. Constructia subiectului Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu are ca specific ilustrarea lumii reale, obisnuite, in cadrul careia este posibila manifestarea fireasca a elementelor fabuloase, care fac parte din viata oamenilor, creand, in acest fel, ineditul si senzationalul in banalul cotidian. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, Vasile Voiculescu insinuand in lumea reala credinta straveche, fabuloasa ca omul se trage dintr-un animal sacru, considerat stramosul sau si recunoscut ca totem. Asadar, fantasticul in povestirea "Pescarul Amin" este realizat prin imbinarea realului cu fabulosul. Planul real este reprezentat de colectivitatea pescarilor din Delta Dunarii, care, la inceputui primaverii, se lupta cu "puhoaiele nebune" pentru a apara pestii "buimaciti de mal" si tarati in fluviu de "iuteala vijelioasa" a apelor. Actiunea, caracterizata prin inlantuirea cronologica a faptelor, incepe cu o imagine impresionanta a revarsarii Dunarii, intr-o primavara cand dezghetul provoaca naruirea fluviului din matca, ale carui "ape furioase nu-l mai incapeau", imagine reluata a haosului originar, fenomen ce constituie si incipitul povestirii. Din cauza revarsarii Dunarii, pescuitul devenise impracticabil, deoarece pestii se ascundeau ametiti pe fundul apelor involburate si asteptau sa se domoleasca "maniile dezlantuite" in Delta Dunarii. La Pociovelistea, oamenii, impreuna cu un brigadier, instaleaza capcane pentru a prinde crapii si "celelalte semintii dunarene". Amin, "un pescar aratos" si foarte priceput se straduieste sa impiedice alunecarea pestilor spre Dunare si ramane sa vegheze capcanele saptamani in sir, pentru ca este cel "mai iscusit, mai harnic si mai intelept" dintre toti pescarii, abil in gasirea solutiilor de reparare a gardurilor, daca s-ar intampla ceva cu acestea.

ci un morun enorm. Aici se face simtita vocea auctoriala care face o prima trimitere catre mitul totemic. rezolvand "dintr-o data toata problema". rupe plasa si "intr-o clipa se duse cu ea la fund". Credinta populara autohtona a creat o legenda legata de stima apelor. Mirarea oamenilor este justificata. "se zvanta intr-o clipa". intr-un acces de nebunie. se scurteaza sau se lungeste cand se scufunda in apa. iar pielea lui este acoperita"de niste solzisori". incheind astfel ciclul existential prin revenirea sa la totem. se zareste la fata apei "o namila" care se zvarcoleste. isi baga un picior in apa. oamenii putusera vedea ca nu este un somn. Obsedat de pestele urias. despre "care se zice ca s-ar fi tragand din pesti". prin contopirea . toata intamplarea amintindu-i o poveste "uitata". neamul Aminilor. ar fi vrut sa prinda somnul. apoi. Morunul nu era agresiv. gastele de pe balta". cu coapse si picioare asijderi desirate". semanand cu stramosii lui.. ba o data ii apucase un miel si un vitel care se adapau in balta. duhul rau care poate lua felurite infatisari pentru a produce necazuri oamenilor. crescand in profunzime pana ocupa total realul in finalul povestirii. soseste echipa la Pociovelistea si toti sunt uimiti de "intamplarea cu somnul urias". incearca sa-l momeasca. pe care i-o spusese bunicul sau. intocmai "ca broasca din arcurile incheieturilor de la toate madularele". ci si pestii si vadul se vor face praf. Ramas din nou singur. numai pentru a-si lasa icrele intamplarea aceasta este considerate "o minune" si Amin este cuprins de tristete pentru ca lasase acest miracol "in mainile altora". Asadar. ca pasarile deltei se intorceau inapoi pe aceste meleaguri. provocand "pradaciuni" si speriind copiii care se scaldau. Pescar ambitios. [. In aceeasi seara. Acum isi explica ei de ce pestele statea numai la fund. "cum ii era obiceiul". deoarece "dihania" era "dedulcita la carne de om". scena construita in maniera flash-back. Naratorul sugereaza ca stima luase de data aceasta infatisarea unui "somn urias". Brigadierul si inginerul piscicol hotarasc sa se puna dinamita. lunecoasa. seamana cu o amfibie. sugerand ca vietuitoarea sacra din care se trage omul este pestele.Faptura lui Amin este fabuloasa. se hranea numai cu pesti mici. cu care avea vechi rafuieli pentru ca acesta "ii inhata regulat ratele. ci in mare. Amin face planuri sa prinda somnul. Amin a zarit pentru o clipa spinarea "unei namestii" care se afunda fulgerator in bulboana si presupune ca este "un somn urias" ce bantuia de cativa ani balta. Amin era mahnit. pe capatana mica si-nfundata". este inalt. ca intreaga natura renastea la viata. pentru ca rama in namol. pentru a-i atrage in adancurile apelor si a-i ineca. manifestandu-se evolutiv. Cand iese din ape. balabanindu-l drept momeala. pe care ii prindea atunci cand veneau "ca niste nerozi sa-l gadile la mustati". "cu ratul de mistret. Amin nici nu observase ca apele se retrasesera. Deodata.. Identificarea morunului i se parea lui Amin "ca o nenorocire". intrucat morunii "nu stau niciodata in balti". Dupa aproape o saptamana de panda. naratorul introduce treptat elementul fabulos in viata reala a oamenilor prin "minunea" care se petrecea sub ochii lor: prezenta nefireasca a morunului in apa baltii Pociovelistea. "sui. Oricat de putin zarisera pestele. deoarece dinamitarea nu era permisa nici de lege si s-ar distruge nu numai gardurile cu toata schelaria.] cu brate lungi si palme late ca niste lopecioare. Amin este revoltat de aceasta "nelegiuire". intinzandu-i nade cu pesti. Pielea lui este fara nici un pic de par. tarandu-i in bulboaca si pe cei patru pescari. Amin parcurge un drum spiritual dinspre viata spre moarte. Planul fabulos se accentueaza. de unde intra in Dunare. cu pieptul mare. apasandu-i "din ce in ce mai greu pe suflet".

comuna Pirscov. Disperarea il indeamna sa incerce orice solutie xcare l-ar putea ajuta. intr-un singur om intalnindu-se simultan carturarul. educatorul. Ceea ce conteaza sunt lucrurile infaptuite de tine. o panda. dar nu erau pescari obisnuitri. acesta fiind unul dintre . El este urmasul unei familii vechi ce descinde din pesti. legile nescrise interzicandu-i acest lucru. este trimis la o scoala cu internat din Buzau. morunul. Din aceasta cauza el vrea sa il prinda la inceput pe pestele urias. dar. In mintea lui se da odata peste cap si intra intrun loc numit de el fundul mortii. Lui Amin ii displace ideea de a prinde un peste ‘interzis’ atat de usor si fara o motivatie temeinica. Demult. judetul Buzau. Niciodata n-a pescuit moruni. ii ataca animalele si copii. apoi inca odata si se simte de parca a inviat dupa un innec si ultima data cand se opreste intr-un luminis adanc. Dupa ce urmeaza clasa I la Plescoi. Barbatii acestei familii au fost pescari din tata in fiu. Apoi intra in lumea pestilor si de acolo isi vede stramosii. Ea ‘nu este nici ziua de azi. Se culca. nici maine. Este u ritual magic. Somonu este perfid. familia aminilor stapanea toata balta Pociovelistii. o lupta spirituala intre doua suflete ce lupta pentru supravietuire. care este in aceasta povestire animalul sacru din care a aparut omul. Devine agitat. cutume antice ce si-au pierdut originile in negura timpulu. Noaptea este cel mai bun sfetnic. Pescarul Amin este in literatura romana unul dintre reprezentantii omului animal. A urmat liceul in doua etape: una la Buzau si alta la Liceul “Gheorghe Lazar” din Bucuresti. lacom. ca si vanatoarea legi nescrise. Ei comuniacau cu apele. etnograful si folcloristul si nu in ultimul rand scriitorul. De fapt el este intr-o calatorie astrala. medicul. S-a nascut la 27 noiembrie 1884. Insa apoi isi da seama ca este vorba de un morun. comuna aflata in vecinatatea Plescovului. nici anul intreg’. datorita schimbarilor sociale Amin ajunge un simplu paznic. cu valtorile.definitiva cu stramosul sau. Pescarul Amin Vasile Voiculescu este o personalitate complexa. Pescuitul are. Socul cel mare il are atunci cand aude de dinamita. Prespectandu-le el imparte pestii in doua mari categorii: buni si rai. inconjoara si controleaza gardurile de nenumarate ori. ziaristul. Isi aminteste de un basm sau mai bine zis de un algoritm dintr-un basm: trebuie sa se dea peste cap de 3 ori si se preface in gand. Descopera cu adevarat ce este viata. In pescuit este vorba de iscusinta nu de tehnologii. I n acel moment el poate avea raspuns la orice intrebare.

da drumul pestilor si odata cu morunul se duce si el pierzandu-se in infinitatea universului acvatic. Atunci rupe gardurile. Ambii am avut apoi multumirea sa fim premiati. Vasile Voiculescu precizeaza: “Tin sa declar ca activitatea mea poetica se datoreste in mare parte lui Ion Pillat. Referindu-se la drumul sau poetic. intemeietorul neamului Aminilor. el cu Gradina intre ziduri”. El m-a indemnat. Un morun sacru ce se hraneste cu luceferi si se ascunde intre constelatii. eu cu volumul Parga. In sfarsit ajunge si la morun. al valtorilor. Vazandu-l Amin isi da seama ca nu poate permite ca acest taram fabulos si sacru sa fie distrus doar pentru capriciul unui tanar ca nu stie inca sa traiasca. Apoi descopera ca morunul este de fapt stra-stramosul sau. Acesta il conduce spre rai. In 1941 mai avea pregatit pentru tipar volumul de versuri intitulat “Veghe”. un rai ce se afla in ape. . aparuta la Fundatia Regasa pentru Literatura si Arta in 1944. dar razboiul ii bareaza drumul si astfel cateva texte vor intra in editia definitiva “Poezii”. Morunul reprezinta dumnezeul apelor. al pescarului.semnele care ii prevesteau moartea. ce reprezinta universul ancestral al stramosilor lui. un spirit antic ce guverneaza universul acvatic. iar restul se vor intalni cu cititorul dupa moartea autorului. A scos cu banii lui Cugetul Romanesc la care am colaborat constant. m-a obligat sa scriu.

De asemenea vitele sunt duse într-o strâmtoare a muntelui de unde la lăsarea serii nu puteau fi mişcate din loc în . Într-o noapte prielnică ursului. care însă credea în practicile sale magice. În jurul pielii de urs se încinge un joc de sărbătoare. aţâţă focul şi îi aduce pe rând pe cei şapte boari. Când se ivesc zorile. Moşul începe să cânte din fluier. cu cele trebuincioase fluier şi cimpoi. Îi pregăteşte pe ciobani şi îi obligă să trăiască după regulile vechi ale păstorilor. şi jivina se repede la ei. Astfel lumea trebuia să se întoarcă în era lemnului şi a pietrei. semn al biruinţei : alesul a strâns bâtele. Acestuia i se zicea „căciulă împletită” pentru că avea pe cap o căciulă moştenită de mult. ca semn al dacilor liberi şi de neam. care le-a dat puteri magice. care se rup însă. bătrânul cheamă în ajutorul lor pe duhul marelui taur al muntelui. începe ritualul descântecului : intră singur în staul. Aceste dihanii se luptă cu ursul şi îl înfrâng. într-un cătune uitat de lume. lupi) care provocau multe pagube în stânile şi cirezile oamenilor. în spatele căreia se afla Necuratul. În acest timp jivinele au făcut în continuare dezastru. pe vătaf îl aşează în mijloc. găsesc un om bătrân. Ciobanii încep să o lovească cu nişte trestii uşoare. un urs. le ia şi va urmări jivina până are loc un ritual de împerechere şi nuntă. vânătorii şi moşierii dispăruseră. iar prin codrii muntelui s-au înmulţit fără măsură jivine (urşi. Astfel şapte sate de la poalele Sturului se sfătuiesc şi ajung la concluzia că e o „boală de urs”. El ajunge la munte. Îngroziţi de toate acestea oamenii apelează la practici spirituale străvechi pentru a-şi apăra animalele. Bătrânul zice că va curăţa muntele de „spurcăciuni” şi se transformă într-un tânăr voinic. iar pe ceilalţi în dreptul fiecărei bâte înfipte în perete. ciobanii încep să facă o horă în jurul ei. stinge focul aprins cu chibrituri şi face altul prin frecarea a două lemne. Ajutorul duhului este prezent prin şapte dihănii cu coarne înfăşurate în piei de vită. Ajuns la stână. Văzând că fiara nu putea fi înfrântă.Ultimul Berevoi de Vasile Voiculescu Se terminase războiul şi veniseră vremuri noi dar tulburi pentru locuitorii de la munte. Căutând din casă în casă. ciobanii se fac că dorm şi intră dihania neagră. Bătrânul culege ierburi şi rădăcini din care a făcut o băutură magică. cu lună plină. La ieşirea din vale e pusă pe post de sperietoare blana ursului. formând jumătate de cerc cu deschiderea spre ieslea în care era ascunsă o femeie acoperită cu pielea de vită cu coarne. păstorii îşi primesc bâtele. Afară se aud vitele. care se îndreaptă spre iesle. oamenilor li se confiscase toate armele.

Vraciul supărat îşi invocă strămoşii Berevoi pentru a-l ajuta şi a-i spune unde a greşit de nu-i iese vraja. dar pentru că nu se mişcă. Atunci el se hotărăşte să-şi sacrifice viaţa pentru a-i ieşi vraja şi a nu-i dezamăgi pe oameni. pentru a-l provoca pe taur. Însă îşi dă seama că el nu greşise. vraciul dezbracă blana şi se aruncă în capul lui. Astfel moare vraciul şi odată cu el şi magia în care crezuse. dar dispăruse vraja din lume. . Animalul se înfurie şi îl străpunge cu coarnele apoi îl aruncă în iarbă unde e zdrobit de toate vitele cu picioarele.loc. Atunci el îmbracă blana de urs.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful