PESCARUL AMIN

de Vasile Voiculescu povestire fantastica proza contemporana Povestirea "Pescarul Amin" a fost scrisa de Vasile Voiculescu (1884-1963) In anul 1958 si publicata postum in volumul intituiat "Capul de zimbru"(1966), facand parte din proza contemporana. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, deoarece evidentiaza mitul apei ca motiv esential, ca substanta primordiala germinativa a vietii; povestirea simbolizeaza facerea lumii, explicand geneza universului din mediul acvatic si nasterea fiintelor din pesti, ca mit totemic. Tema povestirii este ilustrata de statutul omului ce vine dintotdeauna in aceasta lume ca pastrator al unei ancestrale familiaritati cu natura si lumea animala, in care-si simte infipte adanc radacinile devenirii sale, precum si intoarcerea sa la stadiul genetic primar, reintegrandu-se astfel in circuitul universal. Naratorul omniscient si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, iar spatiul narativ imbina realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Incipitul este reprezentat de imaginea artistica a revarsarii fluviului Dunarea. Constructia subiectului Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu are ca specific ilustrarea lumii reale, obisnuite, in cadrul careia este posibila manifestarea fireasca a elementelor fabuloase, care fac parte din viata oamenilor, creand, in acest fel, ineditul si senzationalul in banalul cotidian. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, Vasile Voiculescu insinuand in lumea reala credinta straveche, fabuloasa ca omul se trage dintr-un animal sacru, considerat stramosul sau si recunoscut ca totem. Asadar, fantasticul in povestirea "Pescarul Amin" este realizat prin imbinarea realului cu fabulosul. Planul real este reprezentat de colectivitatea pescarilor din Delta Dunarii, care, la inceputui primaverii, se lupta cu "puhoaiele nebune" pentru a apara pestii "buimaciti de mal" si tarati in fluviu de "iuteala vijelioasa" a apelor. Actiunea, caracterizata prin inlantuirea cronologica a faptelor, incepe cu o imagine impresionanta a revarsarii Dunarii, intr-o primavara cand dezghetul provoaca naruirea fluviului din matca, ale carui "ape furioase nu-l mai incapeau", imagine reluata a haosului originar, fenomen ce constituie si incipitul povestirii. Din cauza revarsarii Dunarii, pescuitul devenise impracticabil, deoarece pestii se ascundeau ametiti pe fundul apelor involburate si asteptau sa se domoleasca "maniile dezlantuite" in Delta Dunarii. La Pociovelistea, oamenii, impreuna cu un brigadier, instaleaza capcane pentru a prinde crapii si "celelalte semintii dunarene". Amin, "un pescar aratos" si foarte priceput se straduieste sa impiedice alunecarea pestilor spre Dunare si ramane sa vegheze capcanele saptamani in sir, pentru ca este cel "mai iscusit, mai harnic si mai intelept" dintre toti pescarii, abil in gasirea solutiilor de reparare a gardurilor, daca s-ar intampla ceva cu acestea.

prin contopirea . "cu ratul de mistret. despre "care se zice ca s-ar fi tragand din pesti". ca intreaga natura renastea la viata. Identificarea morunului i se parea lui Amin "ca o nenorocire". apasandu-i "din ce in ce mai greu pe suflet". lunecoasa. Pielea lui este fara nici un pic de par. cu coapse si picioare asijderi desirate". intocmai "ca broasca din arcurile incheieturilor de la toate madularele". Acum isi explica ei de ce pestele statea numai la fund. pentru a-i atrage in adancurile apelor si a-i ineca. pe care i-o spusese bunicul sau. Credinta populara autohtona a creat o legenda legata de stima apelor. gastele de pe balta". Pescar ambitios. Amin a zarit pentru o clipa spinarea "unei namestii" care se afunda fulgerator in bulboana si presupune ca este "un somn urias" ce bantuia de cativa ani balta. iar pielea lui este acoperita"de niste solzisori". Ramas din nou singur. soseste echipa la Pociovelistea si toti sunt uimiti de "intamplarea cu somnul urias". Amin nici nu observase ca apele se retrasesera. intrucat morunii "nu stau niciodata in balti". deoarece "dihania" era "dedulcita la carne de om". Brigadierul si inginerul piscicol hotarasc sa se puna dinamita. "sui. ci in mare. se scurteaza sau se lungeste cand se scufunda in apa. pe care ii prindea atunci cand veneau "ca niste nerozi sa-l gadile la mustati". pentru ca rama in namol. se hranea numai cu pesti mici. de unde intra in Dunare. Amin face planuri sa prinda somnul. Asadar. Dupa aproape o saptamana de panda.] cu brate lungi si palme late ca niste lopecioare.. apoi. Amin era mahnit. Morunul nu era agresiv. intr-un acces de nebunie. [. Cand iese din ape. In aceeasi seara. "cum ii era obiceiul". se zareste la fata apei "o namila" care se zvarcoleste. tarandu-i in bulboaca si pe cei patru pescari. ar fi vrut sa prinda somnul. Mirarea oamenilor este justificata. crescand in profunzime pana ocupa total realul in finalul povestirii. rezolvand "dintr-o data toata problema". Amin este revoltat de aceasta "nelegiuire".. "se zvanta intr-o clipa". ci un morun enorm. neamul Aminilor. sugerand ca vietuitoarea sacra din care se trage omul este pestele. deoarece dinamitarea nu era permisa nici de lege si s-ar distruge nu numai gardurile cu toata schelaria. oamenii putusera vedea ca nu este un somn. Amin parcurge un drum spiritual dinspre viata spre moarte. Aici se face simtita vocea auctoriala care face o prima trimitere catre mitul totemic. provocand "pradaciuni" si speriind copiii care se scaldau. scena construita in maniera flash-back. ci si pestii si vadul se vor face praf. naratorul introduce treptat elementul fabulos in viata reala a oamenilor prin "minunea" care se petrecea sub ochii lor: prezenta nefireasca a morunului in apa baltii Pociovelistea. Naratorul sugereaza ca stima luase de data aceasta infatisarea unui "somn urias". ca pasarile deltei se intorceau inapoi pe aceste meleaguri. isi baga un picior in apa. semanand cu stramosii lui. duhul rau care poate lua felurite infatisari pentru a produce necazuri oamenilor. cu care avea vechi rafuieli pentru ca acesta "ii inhata regulat ratele.Faptura lui Amin este fabuloasa. incearca sa-l momeasca. Deodata. seamana cu o amfibie. incheind astfel ciclul existential prin revenirea sa la totem. Oricat de putin zarisera pestele. numai pentru a-si lasa icrele intamplarea aceasta este considerate "o minune" si Amin este cuprins de tristete pentru ca lasase acest miracol "in mainile altora". manifestandu-se evolutiv. pe capatana mica si-nfundata". intinzandu-i nade cu pesti. cu pieptul mare. toata intamplarea amintindu-i o poveste "uitata". rupe plasa si "intr-o clipa se duse cu ea la fund". este inalt. Planul fabulos se accentueaza. ba o data ii apucase un miel si un vitel care se adapau in balta. Obsedat de pestele urias. balabanindu-l drept momeala.

cu valtorile. Apoi intra in lumea pestilor si de acolo isi vede stramosii. ii ataca animalele si copii. ca si vanatoarea legi nescrise. nici anul intreg’. Barbatii acestei familii au fost pescari din tata in fiu. etnograful si folcloristul si nu in ultimul rand scriitorul. medicul. o panda. Somonu este perfid. intr-un singur om intalnindu-se simultan carturarul. Isi aminteste de un basm sau mai bine zis de un algoritm dintr-un basm: trebuie sa se dea peste cap de 3 ori si se preface in gand. educatorul. In pescuit este vorba de iscusinta nu de tehnologii. Este u ritual magic. I n acel moment el poate avea raspuns la orice intrebare. dar. judetul Buzau. lacom. este trimis la o scoala cu internat din Buzau. Disperarea il indeamna sa incerce orice solutie xcare l-ar putea ajuta. legile nescrise interzicandu-i acest lucru. inconjoara si controleaza gardurile de nenumarate ori. comuna Pirscov. Socul cel mare il are atunci cand aude de dinamita. S-a nascut la 27 noiembrie 1884. Ea ‘nu este nici ziua de azi. cutume antice ce si-au pierdut originile in negura timpulu. Pescarul Amin este in literatura romana unul dintre reprezentantii omului animal. Din aceasta cauza el vrea sa il prinda la inceput pe pestele urias. Insa apoi isi da seama ca este vorba de un morun. datorita schimbarilor sociale Amin ajunge un simplu paznic. Ceea ce conteaza sunt lucrurile infaptuite de tine. Lui Amin ii displace ideea de a prinde un peste ‘interzis’ atat de usor si fara o motivatie temeinica. nici maine. El este urmasul unei familii vechi ce descinde din pesti. morunul. apoi inca odata si se simte de parca a inviat dupa un innec si ultima data cand se opreste intr-un luminis adanc. Se culca.definitiva cu stramosul sau. Noaptea este cel mai bun sfetnic. Pescuitul are. dar nu erau pescari obisnuitri. Pescarul Amin Vasile Voiculescu este o personalitate complexa. Ei comuniacau cu apele. comuna aflata in vecinatatea Plescovului. ziaristul. acesta fiind unul dintre . A urmat liceul in doua etape: una la Buzau si alta la Liceul “Gheorghe Lazar” din Bucuresti. o lupta spirituala intre doua suflete ce lupta pentru supravietuire. Demult. Niciodata n-a pescuit moruni. De fapt el este intr-o calatorie astrala. In mintea lui se da odata peste cap si intra intrun loc numit de el fundul mortii. Dupa ce urmeaza clasa I la Plescoi. Prespectandu-le el imparte pestii in doua mari categorii: buni si rai. care este in aceasta povestire animalul sacru din care a aparut omul. familia aminilor stapanea toata balta Pociovelistii. Descopera cu adevarat ce este viata. Devine agitat.

aparuta la Fundatia Regasa pentru Literatura si Arta in 1944. Vasile Voiculescu precizeaza: “Tin sa declar ca activitatea mea poetica se datoreste in mare parte lui Ion Pillat. al pescarului. Apoi descopera ca morunul este de fapt stra-stramosul sau. ce reprezinta universul ancestral al stramosilor lui. eu cu volumul Parga. In 1941 mai avea pregatit pentru tipar volumul de versuri intitulat “Veghe”. al valtorilor. dar razboiul ii bareaza drumul si astfel cateva texte vor intra in editia definitiva “Poezii”. El m-a indemnat. Atunci rupe gardurile. Ambii am avut apoi multumirea sa fim premiati. Vazandu-l Amin isi da seama ca nu poate permite ca acest taram fabulos si sacru sa fie distrus doar pentru capriciul unui tanar ca nu stie inca sa traiasca. intemeietorul neamului Aminilor. m-a obligat sa scriu.semnele care ii prevesteau moartea. Morunul reprezinta dumnezeul apelor. iar restul se vor intalni cu cititorul dupa moartea autorului. In sfarsit ajunge si la morun. Un morun sacru ce se hraneste cu luceferi si se ascunde intre constelatii. un spirit antic ce guverneaza universul acvatic. da drumul pestilor si odata cu morunul se duce si el pierzandu-se in infinitatea universului acvatic. Referindu-se la drumul sau poetic. un rai ce se afla in ape. el cu Gradina intre ziduri”. Acesta il conduce spre rai. . A scos cu banii lui Cugetul Romanesc la care am colaborat constant.

formând jumătate de cerc cu deschiderea spre ieslea în care era ascunsă o femeie acoperită cu pielea de vită cu coarne. începe ritualul descântecului : intră singur în staul. De asemenea vitele sunt duse într-o strâmtoare a muntelui de unde la lăsarea serii nu puteau fi mişcate din loc în . bătrânul cheamă în ajutorul lor pe duhul marelui taur al muntelui. care însă credea în practicile sale magice. Moşul începe să cânte din fluier. Îngroziţi de toate acestea oamenii apelează la practici spirituale străvechi pentru a-şi apăra animalele. şi jivina se repede la ei. semn al biruinţei : alesul a strâns bâtele. într-un cătune uitat de lume. care se rup însă. Afară se aud vitele. iar pe ceilalţi în dreptul fiecărei bâte înfipte în perete. Ciobanii încep să o lovească cu nişte trestii uşoare. Bătrânul culege ierburi şi rădăcini din care a făcut o băutură magică.Ultimul Berevoi de Vasile Voiculescu Se terminase războiul şi veniseră vremuri noi dar tulburi pentru locuitorii de la munte. Astfel şapte sate de la poalele Sturului se sfătuiesc şi ajung la concluzia că e o „boală de urs”. pe vătaf îl aşează în mijloc. care le-a dat puteri magice. Ajuns la stână. Căutând din casă în casă. iar prin codrii muntelui s-au înmulţit fără măsură jivine (urşi. La ieşirea din vale e pusă pe post de sperietoare blana ursului. cu cele trebuincioase fluier şi cimpoi. ciobanii încep să facă o horă în jurul ei. care se îndreaptă spre iesle. le ia şi va urmări jivina până are loc un ritual de împerechere şi nuntă. vânătorii şi moşierii dispăruseră. Ajutorul duhului este prezent prin şapte dihănii cu coarne înfăşurate în piei de vită. aţâţă focul şi îi aduce pe rând pe cei şapte boari. un urs. ca semn al dacilor liberi şi de neam. Când se ivesc zorile. Bătrânul zice că va curăţa muntele de „spurcăciuni” şi se transformă într-un tânăr voinic. El ajunge la munte. În jurul pielii de urs se încinge un joc de sărbătoare. cu lună plină. Într-o noapte prielnică ursului. Îi pregăteşte pe ciobani şi îi obligă să trăiască după regulile vechi ale păstorilor. Acestuia i se zicea „căciulă împletită” pentru că avea pe cap o căciulă moştenită de mult. lupi) care provocau multe pagube în stânile şi cirezile oamenilor. Aceste dihanii se luptă cu ursul şi îl înfrâng. oamenilor li se confiscase toate armele. Văzând că fiara nu putea fi înfrântă. în spatele căreia se afla Necuratul. păstorii îşi primesc bâtele. ciobanii se fac că dorm şi intră dihania neagră. Astfel lumea trebuia să se întoarcă în era lemnului şi a pietrei. În acest timp jivinele au făcut în continuare dezastru. găsesc un om bătrân. stinge focul aprins cu chibrituri şi face altul prin frecarea a două lemne.

pentru a-l provoca pe taur. . Însă îşi dă seama că el nu greşise. Atunci el îmbracă blana de urs. Atunci el se hotărăşte să-şi sacrifice viaţa pentru a-i ieşi vraja şi a nu-i dezamăgi pe oameni. vraciul dezbracă blana şi se aruncă în capul lui. Animalul se înfurie şi îl străpunge cu coarnele apoi îl aruncă în iarbă unde e zdrobit de toate vitele cu picioarele. Vraciul supărat îşi invocă strămoşii Berevoi pentru a-l ajuta şi a-i spune unde a greşit de nu-i iese vraja.loc. dar dispăruse vraja din lume. Astfel moare vraciul şi odată cu el şi magia în care crezuse. dar pentru că nu se mişcă.