PESCARUL AMIN

de Vasile Voiculescu povestire fantastica proza contemporana Povestirea "Pescarul Amin" a fost scrisa de Vasile Voiculescu (1884-1963) In anul 1958 si publicata postum in volumul intituiat "Capul de zimbru"(1966), facand parte din proza contemporana. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, deoarece evidentiaza mitul apei ca motiv esential, ca substanta primordiala germinativa a vietii; povestirea simbolizeaza facerea lumii, explicand geneza universului din mediul acvatic si nasterea fiintelor din pesti, ca mit totemic. Tema povestirii este ilustrata de statutul omului ce vine dintotdeauna in aceasta lume ca pastrator al unei ancestrale familiaritati cu natura si lumea animala, in care-si simte infipte adanc radacinile devenirii sale, precum si intoarcerea sa la stadiul genetic primar, reintegrandu-se astfel in circuitul universal. Naratorul omniscient si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, iar spatiul narativ imbina realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Incipitul este reprezentat de imaginea artistica a revarsarii fluviului Dunarea. Constructia subiectului Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu are ca specific ilustrarea lumii reale, obisnuite, in cadrul careia este posibila manifestarea fireasca a elementelor fabuloase, care fac parte din viata oamenilor, creand, in acest fel, ineditul si senzationalul in banalul cotidian. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, Vasile Voiculescu insinuand in lumea reala credinta straveche, fabuloasa ca omul se trage dintr-un animal sacru, considerat stramosul sau si recunoscut ca totem. Asadar, fantasticul in povestirea "Pescarul Amin" este realizat prin imbinarea realului cu fabulosul. Planul real este reprezentat de colectivitatea pescarilor din Delta Dunarii, care, la inceputui primaverii, se lupta cu "puhoaiele nebune" pentru a apara pestii "buimaciti de mal" si tarati in fluviu de "iuteala vijelioasa" a apelor. Actiunea, caracterizata prin inlantuirea cronologica a faptelor, incepe cu o imagine impresionanta a revarsarii Dunarii, intr-o primavara cand dezghetul provoaca naruirea fluviului din matca, ale carui "ape furioase nu-l mai incapeau", imagine reluata a haosului originar, fenomen ce constituie si incipitul povestirii. Din cauza revarsarii Dunarii, pescuitul devenise impracticabil, deoarece pestii se ascundeau ametiti pe fundul apelor involburate si asteptau sa se domoleasca "maniile dezlantuite" in Delta Dunarii. La Pociovelistea, oamenii, impreuna cu un brigadier, instaleaza capcane pentru a prinde crapii si "celelalte semintii dunarene". Amin, "un pescar aratos" si foarte priceput se straduieste sa impiedice alunecarea pestilor spre Dunare si ramane sa vegheze capcanele saptamani in sir, pentru ca este cel "mai iscusit, mai harnic si mai intelept" dintre toti pescarii, abil in gasirea solutiilor de reparare a gardurilor, daca s-ar intampla ceva cu acestea.

se scurteaza sau se lungeste cand se scufunda in apa. Amin este revoltat de aceasta "nelegiuire". numai pentru a-si lasa icrele intamplarea aceasta este considerate "o minune" si Amin este cuprins de tristete pentru ca lasase acest miracol "in mainile altora". ca intreaga natura renastea la viata. ba o data ii apucase un miel si un vitel care se adapau in balta. Amin parcurge un drum spiritual dinspre viata spre moarte. de unde intra in Dunare. provocand "pradaciuni" si speriind copiii care se scaldau. prin contopirea . semanand cu stramosii lui. apasandu-i "din ce in ce mai greu pe suflet". Amin face planuri sa prinda somnul. Brigadierul si inginerul piscicol hotarasc sa se puna dinamita. gastele de pe balta". ca pasarile deltei se intorceau inapoi pe aceste meleaguri. Planul fabulos se accentueaza. balabanindu-l drept momeala. ci un morun enorm. neamul Aminilor.] cu brate lungi si palme late ca niste lopecioare. Pielea lui este fara nici un pic de par. deoarece dinamitarea nu era permisa nici de lege si s-ar distruge nu numai gardurile cu toata schelaria. Naratorul sugereaza ca stima luase de data aceasta infatisarea unui "somn urias". Dupa aproape o saptamana de panda. este inalt.. Amin a zarit pentru o clipa spinarea "unei namestii" care se afunda fulgerator in bulboana si presupune ca este "un somn urias" ce bantuia de cativa ani balta. toata intamplarea amintindu-i o poveste "uitata". crescand in profunzime pana ocupa total realul in finalul povestirii. tarandu-i in bulboaca si pe cei patru pescari.. rupe plasa si "intr-o clipa se duse cu ea la fund". Pescar ambitios. cu coapse si picioare asijderi desirate". isi baga un picior in apa. In aceeasi seara. intocmai "ca broasca din arcurile incheieturilor de la toate madularele". incheind astfel ciclul existential prin revenirea sa la totem.Faptura lui Amin este fabuloasa. Amin era mahnit. Aici se face simtita vocea auctoriala care face o prima trimitere catre mitul totemic. naratorul introduce treptat elementul fabulos in viata reala a oamenilor prin "minunea" care se petrecea sub ochii lor: prezenta nefireasca a morunului in apa baltii Pociovelistea. soseste echipa la Pociovelistea si toti sunt uimiti de "intamplarea cu somnul urias". Cand iese din ape. intr-un acces de nebunie. ci si pestii si vadul se vor face praf. duhul rau care poate lua felurite infatisari pentru a produce necazuri oamenilor. Obsedat de pestele urias. scena construita in maniera flash-back. Deodata. cu care avea vechi rafuieli pentru ca acesta "ii inhata regulat ratele. Asadar. pe care ii prindea atunci cand veneau "ca niste nerozi sa-l gadile la mustati". Ramas din nou singur. iar pielea lui este acoperita"de niste solzisori". rezolvand "dintr-o data toata problema". pe capatana mica si-nfundata". "cum ii era obiceiul". sugerand ca vietuitoarea sacra din care se trage omul este pestele. despre "care se zice ca s-ar fi tragand din pesti". pentru a-i atrage in adancurile apelor si a-i ineca. ar fi vrut sa prinda somnul. "sui. se hranea numai cu pesti mici. intinzandu-i nade cu pesti. apoi. Oricat de putin zarisera pestele. Amin nici nu observase ca apele se retrasesera. oamenii putusera vedea ca nu este un somn. deoarece "dihania" era "dedulcita la carne de om". ci in mare. intrucat morunii "nu stau niciodata in balti". Acum isi explica ei de ce pestele statea numai la fund. seamana cu o amfibie. pentru ca rama in namol. Credinta populara autohtona a creat o legenda legata de stima apelor. lunecoasa. Identificarea morunului i se parea lui Amin "ca o nenorocire". pe care i-o spusese bunicul sau. Mirarea oamenilor este justificata. manifestandu-se evolutiv. "cu ratul de mistret. Morunul nu era agresiv. [. incearca sa-l momeasca. cu pieptul mare. se zareste la fata apei "o namila" care se zvarcoleste. "se zvanta intr-o clipa".

Socul cel mare il are atunci cand aude de dinamita. Descopera cu adevarat ce este viata. ca si vanatoarea legi nescrise. ii ataca animalele si copii. dar nu erau pescari obisnuitri. comuna Pirscov. judetul Buzau. S-a nascut la 27 noiembrie 1884. datorita schimbarilor sociale Amin ajunge un simplu paznic.definitiva cu stramosul sau. intr-un singur om intalnindu-se simultan carturarul. dar. etnograful si folcloristul si nu in ultimul rand scriitorul. cutume antice ce si-au pierdut originile in negura timpulu. El este urmasul unei familii vechi ce descinde din pesti. educatorul. Pescuitul are. este trimis la o scoala cu internat din Buzau. comuna aflata in vecinatatea Plescovului. legile nescrise interzicandu-i acest lucru. Se culca. Ei comuniacau cu apele. Demult. Este u ritual magic. Noaptea este cel mai bun sfetnic. Insa apoi isi da seama ca este vorba de un morun. Niciodata n-a pescuit moruni. cu valtorile. familia aminilor stapanea toata balta Pociovelistii. In pescuit este vorba de iscusinta nu de tehnologii. Dupa ce urmeaza clasa I la Plescoi. Devine agitat. Barbatii acestei familii au fost pescari din tata in fiu. I n acel moment el poate avea raspuns la orice intrebare. In mintea lui se da odata peste cap si intra intrun loc numit de el fundul mortii. De fapt el este intr-o calatorie astrala. Pescarul Amin este in literatura romana unul dintre reprezentantii omului animal. ziaristul. Apoi intra in lumea pestilor si de acolo isi vede stramosii. medicul. lacom. nici anul intreg’. Lui Amin ii displace ideea de a prinde un peste ‘interzis’ atat de usor si fara o motivatie temeinica. o panda. nici maine. Din aceasta cauza el vrea sa il prinda la inceput pe pestele urias. inconjoara si controleaza gardurile de nenumarate ori. Pescarul Amin Vasile Voiculescu este o personalitate complexa. acesta fiind unul dintre . o lupta spirituala intre doua suflete ce lupta pentru supravietuire. Somonu este perfid. Disperarea il indeamna sa incerce orice solutie xcare l-ar putea ajuta. Ceea ce conteaza sunt lucrurile infaptuite de tine. Isi aminteste de un basm sau mai bine zis de un algoritm dintr-un basm: trebuie sa se dea peste cap de 3 ori si se preface in gand. Ea ‘nu este nici ziua de azi. morunul. Prespectandu-le el imparte pestii in doua mari categorii: buni si rai. A urmat liceul in doua etape: una la Buzau si alta la Liceul “Gheorghe Lazar” din Bucuresti. apoi inca odata si se simte de parca a inviat dupa un innec si ultima data cand se opreste intr-un luminis adanc. care este in aceasta povestire animalul sacru din care a aparut omul.

Referindu-se la drumul sau poetic. el cu Gradina intre ziduri”. un spirit antic ce guverneaza universul acvatic. In sfarsit ajunge si la morun. ce reprezinta universul ancestral al stramosilor lui. al valtorilor. m-a obligat sa scriu. da drumul pestilor si odata cu morunul se duce si el pierzandu-se in infinitatea universului acvatic. In 1941 mai avea pregatit pentru tipar volumul de versuri intitulat “Veghe”. Vazandu-l Amin isi da seama ca nu poate permite ca acest taram fabulos si sacru sa fie distrus doar pentru capriciul unui tanar ca nu stie inca sa traiasca. Morunul reprezinta dumnezeul apelor. Vasile Voiculescu precizeaza: “Tin sa declar ca activitatea mea poetica se datoreste in mare parte lui Ion Pillat. un rai ce se afla in ape. dar razboiul ii bareaza drumul si astfel cateva texte vor intra in editia definitiva “Poezii”. Apoi descopera ca morunul este de fapt stra-stramosul sau. intemeietorul neamului Aminilor. El m-a indemnat. Ambii am avut apoi multumirea sa fim premiati. A scos cu banii lui Cugetul Romanesc la care am colaborat constant. Atunci rupe gardurile. al pescarului.semnele care ii prevesteau moartea. aparuta la Fundatia Regasa pentru Literatura si Arta in 1944. . iar restul se vor intalni cu cititorul dupa moartea autorului. eu cu volumul Parga. Acesta il conduce spre rai. Un morun sacru ce se hraneste cu luceferi si se ascunde intre constelatii.

formând jumătate de cerc cu deschiderea spre ieslea în care era ascunsă o femeie acoperită cu pielea de vită cu coarne. şi jivina se repede la ei. Ciobanii încep să o lovească cu nişte trestii uşoare. El ajunge la munte. iar prin codrii muntelui s-au înmulţit fără măsură jivine (urşi. Bătrânul zice că va curăţa muntele de „spurcăciuni” şi se transformă într-un tânăr voinic. ciobanii încep să facă o horă în jurul ei. Într-o noapte prielnică ursului. un urs. ciobanii se fac că dorm şi intră dihania neagră. ca semn al dacilor liberi şi de neam. cu lună plină. care le-a dat puteri magice. Aceste dihanii se luptă cu ursul şi îl înfrâng. La ieşirea din vale e pusă pe post de sperietoare blana ursului. lupi) care provocau multe pagube în stânile şi cirezile oamenilor. găsesc un om bătrân. Îi pregăteşte pe ciobani şi îi obligă să trăiască după regulile vechi ale păstorilor. oamenilor li se confiscase toate armele. Ajuns la stână.Ultimul Berevoi de Vasile Voiculescu Se terminase războiul şi veniseră vremuri noi dar tulburi pentru locuitorii de la munte. păstorii îşi primesc bâtele. stinge focul aprins cu chibrituri şi face altul prin frecarea a două lemne. le ia şi va urmări jivina până are loc un ritual de împerechere şi nuntă. care însă credea în practicile sale magice. iar pe ceilalţi în dreptul fiecărei bâte înfipte în perete. Îngroziţi de toate acestea oamenii apelează la practici spirituale străvechi pentru a-şi apăra animalele. vânătorii şi moşierii dispăruseră. De asemenea vitele sunt duse într-o strâmtoare a muntelui de unde la lăsarea serii nu puteau fi mişcate din loc în . pe vătaf îl aşează în mijloc. Ajutorul duhului este prezent prin şapte dihănii cu coarne înfăşurate în piei de vită. aţâţă focul şi îi aduce pe rând pe cei şapte boari. Bătrânul culege ierburi şi rădăcini din care a făcut o băutură magică. Căutând din casă în casă. Afară se aud vitele. Când se ivesc zorile. În jurul pielii de urs se încinge un joc de sărbătoare. Văzând că fiara nu putea fi înfrântă. care se îndreaptă spre iesle. Acestuia i se zicea „căciulă împletită” pentru că avea pe cap o căciulă moştenită de mult. Astfel şapte sate de la poalele Sturului se sfătuiesc şi ajung la concluzia că e o „boală de urs”. În acest timp jivinele au făcut în continuare dezastru. începe ritualul descântecului : intră singur în staul. Moşul începe să cânte din fluier. în spatele căreia se afla Necuratul. într-un cătune uitat de lume. semn al biruinţei : alesul a strâns bâtele. care se rup însă. Astfel lumea trebuia să se întoarcă în era lemnului şi a pietrei. bătrânul cheamă în ajutorul lor pe duhul marelui taur al muntelui. cu cele trebuincioase fluier şi cimpoi.

Vraciul supărat îşi invocă strămoşii Berevoi pentru a-l ajuta şi a-i spune unde a greşit de nu-i iese vraja. Astfel moare vraciul şi odată cu el şi magia în care crezuse. pentru a-l provoca pe taur. dar dispăruse vraja din lume. Însă îşi dă seama că el nu greşise. vraciul dezbracă blana şi se aruncă în capul lui.loc. Atunci el îmbracă blana de urs. Animalul se înfurie şi îl străpunge cu coarnele apoi îl aruncă în iarbă unde e zdrobit de toate vitele cu picioarele. dar pentru că nu se mişcă. Atunci el se hotărăşte să-şi sacrifice viaţa pentru a-i ieşi vraja şi a nu-i dezamăgi pe oameni. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful