PESCARUL AMIN

de Vasile Voiculescu povestire fantastica proza contemporana Povestirea "Pescarul Amin" a fost scrisa de Vasile Voiculescu (1884-1963) In anul 1958 si publicata postum in volumul intituiat "Capul de zimbru"(1966), facand parte din proza contemporana. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, deoarece evidentiaza mitul apei ca motiv esential, ca substanta primordiala germinativa a vietii; povestirea simbolizeaza facerea lumii, explicand geneza universului din mediul acvatic si nasterea fiintelor din pesti, ca mit totemic. Tema povestirii este ilustrata de statutul omului ce vine dintotdeauna in aceasta lume ca pastrator al unei ancestrale familiaritati cu natura si lumea animala, in care-si simte infipte adanc radacinile devenirii sale, precum si intoarcerea sa la stadiul genetic primar, reintegrandu-se astfel in circuitul universal. Naratorul omniscient si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, iar spatiul narativ imbina realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Incipitul este reprezentat de imaginea artistica a revarsarii fluviului Dunarea. Constructia subiectului Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu are ca specific ilustrarea lumii reale, obisnuite, in cadrul careia este posibila manifestarea fireasca a elementelor fabuloase, care fac parte din viata oamenilor, creand, in acest fel, ineditul si senzationalul in banalul cotidian. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, Vasile Voiculescu insinuand in lumea reala credinta straveche, fabuloasa ca omul se trage dintr-un animal sacru, considerat stramosul sau si recunoscut ca totem. Asadar, fantasticul in povestirea "Pescarul Amin" este realizat prin imbinarea realului cu fabulosul. Planul real este reprezentat de colectivitatea pescarilor din Delta Dunarii, care, la inceputui primaverii, se lupta cu "puhoaiele nebune" pentru a apara pestii "buimaciti de mal" si tarati in fluviu de "iuteala vijelioasa" a apelor. Actiunea, caracterizata prin inlantuirea cronologica a faptelor, incepe cu o imagine impresionanta a revarsarii Dunarii, intr-o primavara cand dezghetul provoaca naruirea fluviului din matca, ale carui "ape furioase nu-l mai incapeau", imagine reluata a haosului originar, fenomen ce constituie si incipitul povestirii. Din cauza revarsarii Dunarii, pescuitul devenise impracticabil, deoarece pestii se ascundeau ametiti pe fundul apelor involburate si asteptau sa se domoleasca "maniile dezlantuite" in Delta Dunarii. La Pociovelistea, oamenii, impreuna cu un brigadier, instaleaza capcane pentru a prinde crapii si "celelalte semintii dunarene". Amin, "un pescar aratos" si foarte priceput se straduieste sa impiedice alunecarea pestilor spre Dunare si ramane sa vegheze capcanele saptamani in sir, pentru ca este cel "mai iscusit, mai harnic si mai intelept" dintre toti pescarii, abil in gasirea solutiilor de reparare a gardurilor, daca s-ar intampla ceva cu acestea.

apoi. Aici se face simtita vocea auctoriala care face o prima trimitere catre mitul totemic. soseste echipa la Pociovelistea si toti sunt uimiti de "intamplarea cu somnul urias". prin contopirea . se zareste la fata apei "o namila" care se zvarcoleste.. Naratorul sugereaza ca stima luase de data aceasta infatisarea unui "somn urias". duhul rau care poate lua felurite infatisari pentru a produce necazuri oamenilor. [. se hranea numai cu pesti mici. incheind astfel ciclul existential prin revenirea sa la totem. ci un morun enorm. cu coapse si picioare asijderi desirate". Dupa aproape o saptamana de panda. rupe plasa si "intr-o clipa se duse cu ea la fund". ca intreaga natura renastea la viata. "sui.. Mirarea oamenilor este justificata. pe capatana mica si-nfundata". Obsedat de pestele urias. se scurteaza sau se lungeste cand se scufunda in apa. cu care avea vechi rafuieli pentru ca acesta "ii inhata regulat ratele. seamana cu o amfibie. toata intamplarea amintindu-i o poveste "uitata". Credinta populara autohtona a creat o legenda legata de stima apelor. intr-un acces de nebunie. pentru a-i atrage in adancurile apelor si a-i ineca. Ramas din nou singur. Deodata. iar pielea lui este acoperita"de niste solzisori". Asadar. provocand "pradaciuni" si speriind copiii care se scaldau. Cand iese din ape.] cu brate lungi si palme late ca niste lopecioare. despre "care se zice ca s-ar fi tragand din pesti".Faptura lui Amin este fabuloasa. neamul Aminilor. oamenii putusera vedea ca nu este un somn. Amin a zarit pentru o clipa spinarea "unei namestii" care se afunda fulgerator in bulboana si presupune ca este "un somn urias" ce bantuia de cativa ani balta. "cum ii era obiceiul". intinzandu-i nade cu pesti. deoarece dinamitarea nu era permisa nici de lege si s-ar distruge nu numai gardurile cu toata schelaria. ar fi vrut sa prinda somnul. de unde intra in Dunare. ci in mare. numai pentru a-si lasa icrele intamplarea aceasta este considerate "o minune" si Amin este cuprins de tristete pentru ca lasase acest miracol "in mainile altora". "se zvanta intr-o clipa". pentru ca rama in namol. incearca sa-l momeasca. Morunul nu era agresiv. Brigadierul si inginerul piscicol hotarasc sa se puna dinamita. rezolvand "dintr-o data toata problema". intrucat morunii "nu stau niciodata in balti". ca pasarile deltei se intorceau inapoi pe aceste meleaguri. pe care i-o spusese bunicul sau. Pielea lui este fara nici un pic de par. naratorul introduce treptat elementul fabulos in viata reala a oamenilor prin "minunea" care se petrecea sub ochii lor: prezenta nefireasca a morunului in apa baltii Pociovelistea. gastele de pe balta". Amin face planuri sa prinda somnul. Amin parcurge un drum spiritual dinspre viata spre moarte. sugerand ca vietuitoarea sacra din care se trage omul este pestele. In aceeasi seara. manifestandu-se evolutiv. Pescar ambitios. deoarece "dihania" era "dedulcita la carne de om". Amin este revoltat de aceasta "nelegiuire". cu pieptul mare. Amin nici nu observase ca apele se retrasesera. este inalt. Amin era mahnit. tarandu-i in bulboaca si pe cei patru pescari. intocmai "ca broasca din arcurile incheieturilor de la toate madularele". pe care ii prindea atunci cand veneau "ca niste nerozi sa-l gadile la mustati". balabanindu-l drept momeala. Identificarea morunului i se parea lui Amin "ca o nenorocire". semanand cu stramosii lui. apasandu-i "din ce in ce mai greu pe suflet". Acum isi explica ei de ce pestele statea numai la fund. ci si pestii si vadul se vor face praf. Planul fabulos se accentueaza. scena construita in maniera flash-back. "cu ratul de mistret. ba o data ii apucase un miel si un vitel care se adapau in balta. lunecoasa. Oricat de putin zarisera pestele. crescand in profunzime pana ocupa total realul in finalul povestirii. isi baga un picior in apa.

Apoi intra in lumea pestilor si de acolo isi vede stramosii. Niciodata n-a pescuit moruni. cu valtorile. Devine agitat. ii ataca animalele si copii. dar nu erau pescari obisnuitri. care este in aceasta povestire animalul sacru din care a aparut omul. Este u ritual magic. De fapt el este intr-o calatorie astrala. Ceea ce conteaza sunt lucrurile infaptuite de tine. Demult. Lui Amin ii displace ideea de a prinde un peste ‘interzis’ atat de usor si fara o motivatie temeinica. morunul. o panda. medicul. Prespectandu-le el imparte pestii in doua mari categorii: buni si rai. comuna aflata in vecinatatea Plescovului. apoi inca odata si se simte de parca a inviat dupa un innec si ultima data cand se opreste intr-un luminis adanc. Socul cel mare il are atunci cand aude de dinamita. nici maine. inconjoara si controleaza gardurile de nenumarate ori. intr-un singur om intalnindu-se simultan carturarul. o lupta spirituala intre doua suflete ce lupta pentru supravietuire. judetul Buzau. cutume antice ce si-au pierdut originile in negura timpulu.definitiva cu stramosul sau. Pescarul Amin Vasile Voiculescu este o personalitate complexa. Dupa ce urmeaza clasa I la Plescoi. Ei comuniacau cu apele. Pescuitul are. Isi aminteste de un basm sau mai bine zis de un algoritm dintr-un basm: trebuie sa se dea peste cap de 3 ori si se preface in gand. datorita schimbarilor sociale Amin ajunge un simplu paznic. etnograful si folcloristul si nu in ultimul rand scriitorul. comuna Pirscov. In pescuit este vorba de iscusinta nu de tehnologii. legile nescrise interzicandu-i acest lucru. ziaristul. Se culca. ca si vanatoarea legi nescrise. In mintea lui se da odata peste cap si intra intrun loc numit de el fundul mortii. Insa apoi isi da seama ca este vorba de un morun. Disperarea il indeamna sa incerce orice solutie xcare l-ar putea ajuta. dar. Din aceasta cauza el vrea sa il prinda la inceput pe pestele urias. acesta fiind unul dintre . familia aminilor stapanea toata balta Pociovelistii. lacom. Descopera cu adevarat ce este viata. I n acel moment el poate avea raspuns la orice intrebare. Ea ‘nu este nici ziua de azi. Barbatii acestei familii au fost pescari din tata in fiu. educatorul. este trimis la o scoala cu internat din Buzau. El este urmasul unei familii vechi ce descinde din pesti. nici anul intreg’. A urmat liceul in doua etape: una la Buzau si alta la Liceul “Gheorghe Lazar” din Bucuresti. Noaptea este cel mai bun sfetnic. Somonu este perfid. S-a nascut la 27 noiembrie 1884. Pescarul Amin este in literatura romana unul dintre reprezentantii omului animal.

Un morun sacru ce se hraneste cu luceferi si se ascunde intre constelatii. Morunul reprezinta dumnezeul apelor. el cu Gradina intre ziduri”. un spirit antic ce guverneaza universul acvatic. dar razboiul ii bareaza drumul si astfel cateva texte vor intra in editia definitiva “Poezii”. Ambii am avut apoi multumirea sa fim premiati. m-a obligat sa scriu. aparuta la Fundatia Regasa pentru Literatura si Arta in 1944. Atunci rupe gardurile. . Apoi descopera ca morunul este de fapt stra-stramosul sau. Vazandu-l Amin isi da seama ca nu poate permite ca acest taram fabulos si sacru sa fie distrus doar pentru capriciul unui tanar ca nu stie inca sa traiasca. El m-a indemnat. iar restul se vor intalni cu cititorul dupa moartea autorului. In sfarsit ajunge si la morun. Vasile Voiculescu precizeaza: “Tin sa declar ca activitatea mea poetica se datoreste in mare parte lui Ion Pillat. al pescarului. un rai ce se afla in ape.semnele care ii prevesteau moartea. Acesta il conduce spre rai. In 1941 mai avea pregatit pentru tipar volumul de versuri intitulat “Veghe”. eu cu volumul Parga. Referindu-se la drumul sau poetic. da drumul pestilor si odata cu morunul se duce si el pierzandu-se in infinitatea universului acvatic. ce reprezinta universul ancestral al stramosilor lui. al valtorilor. A scos cu banii lui Cugetul Romanesc la care am colaborat constant. intemeietorul neamului Aminilor.

într-un cătune uitat de lume. aţâţă focul şi îi aduce pe rând pe cei şapte boari. care se îndreaptă spre iesle.Ultimul Berevoi de Vasile Voiculescu Se terminase războiul şi veniseră vremuri noi dar tulburi pentru locuitorii de la munte. Când se ivesc zorile. Văzând că fiara nu putea fi înfrântă. ciobanii încep să facă o horă în jurul ei. începe ritualul descântecului : intră singur în staul. În acest timp jivinele au făcut în continuare dezastru. iar prin codrii muntelui s-au înmulţit fără măsură jivine (urşi. Astfel şapte sate de la poalele Sturului se sfătuiesc şi ajung la concluzia că e o „boală de urs”. Ajuns la stână. ca semn al dacilor liberi şi de neam. semn al biruinţei : alesul a strâns bâtele. păstorii îşi primesc bâtele. iar pe ceilalţi în dreptul fiecărei bâte înfipte în perete. Astfel lumea trebuia să se întoarcă în era lemnului şi a pietrei. care însă credea în practicile sale magice. care le-a dat puteri magice. La ieşirea din vale e pusă pe post de sperietoare blana ursului. Îngroziţi de toate acestea oamenii apelează la practici spirituale străvechi pentru a-şi apăra animalele. formând jumătate de cerc cu deschiderea spre ieslea în care era ascunsă o femeie acoperită cu pielea de vită cu coarne. cu cele trebuincioase fluier şi cimpoi. Afară se aud vitele. El ajunge la munte. Căutând din casă în casă. oamenilor li se confiscase toate armele. lupi) care provocau multe pagube în stânile şi cirezile oamenilor. Bătrânul zice că va curăţa muntele de „spurcăciuni” şi se transformă într-un tânăr voinic. le ia şi va urmări jivina până are loc un ritual de împerechere şi nuntă. Ciobanii încep să o lovească cu nişte trestii uşoare. Ajutorul duhului este prezent prin şapte dihănii cu coarne înfăşurate în piei de vită. şi jivina se repede la ei. în spatele căreia se afla Necuratul. pe vătaf îl aşează în mijloc. stinge focul aprins cu chibrituri şi face altul prin frecarea a două lemne. un urs. bătrânul cheamă în ajutorul lor pe duhul marelui taur al muntelui. Bătrânul culege ierburi şi rădăcini din care a făcut o băutură magică. Moşul începe să cânte din fluier. vânătorii şi moşierii dispăruseră. cu lună plină. De asemenea vitele sunt duse într-o strâmtoare a muntelui de unde la lăsarea serii nu puteau fi mişcate din loc în . Într-o noapte prielnică ursului. În jurul pielii de urs se încinge un joc de sărbătoare. găsesc un om bătrân. care se rup însă. Acestuia i se zicea „căciulă împletită” pentru că avea pe cap o căciulă moştenită de mult. Aceste dihanii se luptă cu ursul şi îl înfrâng. Îi pregăteşte pe ciobani şi îi obligă să trăiască după regulile vechi ale păstorilor. ciobanii se fac că dorm şi intră dihania neagră.

loc. Atunci el îmbracă blana de urs. pentru a-l provoca pe taur. dar pentru că nu se mişcă. Însă îşi dă seama că el nu greşise. vraciul dezbracă blana şi se aruncă în capul lui. Atunci el se hotărăşte să-şi sacrifice viaţa pentru a-i ieşi vraja şi a nu-i dezamăgi pe oameni. Animalul se înfurie şi îl străpunge cu coarnele apoi îl aruncă în iarbă unde e zdrobit de toate vitele cu picioarele. dar dispăruse vraja din lume. Vraciul supărat îşi invocă strămoşii Berevoi pentru a-l ajuta şi a-i spune unde a greşit de nu-i iese vraja. . Astfel moare vraciul şi odată cu el şi magia în care crezuse.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful