PESCARUL AMIN

de Vasile Voiculescu povestire fantastica proza contemporana Povestirea "Pescarul Amin" a fost scrisa de Vasile Voiculescu (1884-1963) In anul 1958 si publicata postum in volumul intituiat "Capul de zimbru"(1966), facand parte din proza contemporana. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, deoarece evidentiaza mitul apei ca motiv esential, ca substanta primordiala germinativa a vietii; povestirea simbolizeaza facerea lumii, explicand geneza universului din mediul acvatic si nasterea fiintelor din pesti, ca mit totemic. Tema povestirii este ilustrata de statutul omului ce vine dintotdeauna in aceasta lume ca pastrator al unei ancestrale familiaritati cu natura si lumea animala, in care-si simte infipte adanc radacinile devenirii sale, precum si intoarcerea sa la stadiul genetic primar, reintegrandu-se astfel in circuitul universal. Naratorul omniscient si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, iar spatiul narativ imbina realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Incipitul este reprezentat de imaginea artistica a revarsarii fluviului Dunarea. Constructia subiectului Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu are ca specific ilustrarea lumii reale, obisnuite, in cadrul careia este posibila manifestarea fireasca a elementelor fabuloase, care fac parte din viata oamenilor, creand, in acest fel, ineditul si senzationalul in banalul cotidian. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, Vasile Voiculescu insinuand in lumea reala credinta straveche, fabuloasa ca omul se trage dintr-un animal sacru, considerat stramosul sau si recunoscut ca totem. Asadar, fantasticul in povestirea "Pescarul Amin" este realizat prin imbinarea realului cu fabulosul. Planul real este reprezentat de colectivitatea pescarilor din Delta Dunarii, care, la inceputui primaverii, se lupta cu "puhoaiele nebune" pentru a apara pestii "buimaciti de mal" si tarati in fluviu de "iuteala vijelioasa" a apelor. Actiunea, caracterizata prin inlantuirea cronologica a faptelor, incepe cu o imagine impresionanta a revarsarii Dunarii, intr-o primavara cand dezghetul provoaca naruirea fluviului din matca, ale carui "ape furioase nu-l mai incapeau", imagine reluata a haosului originar, fenomen ce constituie si incipitul povestirii. Din cauza revarsarii Dunarii, pescuitul devenise impracticabil, deoarece pestii se ascundeau ametiti pe fundul apelor involburate si asteptau sa se domoleasca "maniile dezlantuite" in Delta Dunarii. La Pociovelistea, oamenii, impreuna cu un brigadier, instaleaza capcane pentru a prinde crapii si "celelalte semintii dunarene". Amin, "un pescar aratos" si foarte priceput se straduieste sa impiedice alunecarea pestilor spre Dunare si ramane sa vegheze capcanele saptamani in sir, pentru ca este cel "mai iscusit, mai harnic si mai intelept" dintre toti pescarii, abil in gasirea solutiilor de reparare a gardurilor, daca s-ar intampla ceva cu acestea.

Acum isi explica ei de ce pestele statea numai la fund. ar fi vrut sa prinda somnul. este inalt. Amin a zarit pentru o clipa spinarea "unei namestii" care se afunda fulgerator in bulboana si presupune ca este "un somn urias" ce bantuia de cativa ani balta. Credinta populara autohtona a creat o legenda legata de stima apelor. Oricat de putin zarisera pestele. intr-un acces de nebunie. Deodata. crescand in profunzime pana ocupa total realul in finalul povestirii. gastele de pe balta". rupe plasa si "intr-o clipa se duse cu ea la fund". [. scena construita in maniera flash-back. Brigadierul si inginerul piscicol hotarasc sa se puna dinamita. se scurteaza sau se lungeste cand se scufunda in apa. se zareste la fata apei "o namila" care se zvarcoleste.. Cand iese din ape. pe capatana mica si-nfundata". balabanindu-l drept momeala. ca intreaga natura renastea la viata. Aici se face simtita vocea auctoriala care face o prima trimitere catre mitul totemic. pentru ca rama in namol. "se zvanta intr-o clipa". intinzandu-i nade cu pesti. Mirarea oamenilor este justificata. Identificarea morunului i se parea lui Amin "ca o nenorocire". despre "care se zice ca s-ar fi tragand din pesti". cu coapse si picioare asijderi desirate". naratorul introduce treptat elementul fabulos in viata reala a oamenilor prin "minunea" care se petrecea sub ochii lor: prezenta nefireasca a morunului in apa baltii Pociovelistea. pe care i-o spusese bunicul sau. Ramas din nou singur. incheind astfel ciclul existential prin revenirea sa la totem. duhul rau care poate lua felurite infatisari pentru a produce necazuri oamenilor. lunecoasa. cu pieptul mare. tarandu-i in bulboaca si pe cei patru pescari..Faptura lui Amin este fabuloasa. se hranea numai cu pesti mici. ci si pestii si vadul se vor face praf. iar pielea lui este acoperita"de niste solzisori". semanand cu stramosii lui. seamana cu o amfibie. manifestandu-se evolutiv. Amin nici nu observase ca apele se retrasesera. intrucat morunii "nu stau niciodata in balti". Asadar. Dupa aproape o saptamana de panda. toata intamplarea amintindu-i o poveste "uitata". Planul fabulos se accentueaza. isi baga un picior in apa. ci in mare. neamul Aminilor. apoi. Amin face planuri sa prinda somnul.] cu brate lungi si palme late ca niste lopecioare. sugerand ca vietuitoarea sacra din care se trage omul este pestele. incearca sa-l momeasca. provocand "pradaciuni" si speriind copiii care se scaldau. Naratorul sugereaza ca stima luase de data aceasta infatisarea unui "somn urias". "cum ii era obiceiul". ba o data ii apucase un miel si un vitel care se adapau in balta. "sui. oamenii putusera vedea ca nu este un somn. Amin era mahnit. Pescar ambitios. Obsedat de pestele urias. rezolvand "dintr-o data toata problema". cu care avea vechi rafuieli pentru ca acesta "ii inhata regulat ratele. "cu ratul de mistret. pentru a-i atrage in adancurile apelor si a-i ineca. Amin parcurge un drum spiritual dinspre viata spre moarte. deoarece "dihania" era "dedulcita la carne de om". In aceeasi seara. Pielea lui este fara nici un pic de par. soseste echipa la Pociovelistea si toti sunt uimiti de "intamplarea cu somnul urias". Morunul nu era agresiv. deoarece dinamitarea nu era permisa nici de lege si s-ar distruge nu numai gardurile cu toata schelaria. prin contopirea . apasandu-i "din ce in ce mai greu pe suflet". de unde intra in Dunare. intocmai "ca broasca din arcurile incheieturilor de la toate madularele". pe care ii prindea atunci cand veneau "ca niste nerozi sa-l gadile la mustati". ca pasarile deltei se intorceau inapoi pe aceste meleaguri. numai pentru a-si lasa icrele intamplarea aceasta este considerate "o minune" si Amin este cuprins de tristete pentru ca lasase acest miracol "in mainile altora". Amin este revoltat de aceasta "nelegiuire". ci un morun enorm.

comuna aflata in vecinatatea Plescovului. etnograful si folcloristul si nu in ultimul rand scriitorul. Barbatii acestei familii au fost pescari din tata in fiu. Socul cel mare il are atunci cand aude de dinamita. inconjoara si controleaza gardurile de nenumarate ori. morunul. El este urmasul unei familii vechi ce descinde din pesti. Ceea ce conteaza sunt lucrurile infaptuite de tine. datorita schimbarilor sociale Amin ajunge un simplu paznic. o panda. Devine agitat. lacom. dar nu erau pescari obisnuitri. este trimis la o scoala cu internat din Buzau. Prespectandu-le el imparte pestii in doua mari categorii: buni si rai. Disperarea il indeamna sa incerce orice solutie xcare l-ar putea ajuta. Pescarul Amin Vasile Voiculescu este o personalitate complexa. Niciodata n-a pescuit moruni. Pescarul Amin este in literatura romana unul dintre reprezentantii omului animal. Dupa ce urmeaza clasa I la Plescoi. Ea ‘nu este nici ziua de azi. care este in aceasta povestire animalul sacru din care a aparut omul. acesta fiind unul dintre . In mintea lui se da odata peste cap si intra intrun loc numit de el fundul mortii. In pescuit este vorba de iscusinta nu de tehnologii. apoi inca odata si se simte de parca a inviat dupa un innec si ultima data cand se opreste intr-un luminis adanc. Pescuitul are. Din aceasta cauza el vrea sa il prinda la inceput pe pestele urias. Isi aminteste de un basm sau mai bine zis de un algoritm dintr-un basm: trebuie sa se dea peste cap de 3 ori si se preface in gand. S-a nascut la 27 noiembrie 1884. educatorul. A urmat liceul in doua etape: una la Buzau si alta la Liceul “Gheorghe Lazar” din Bucuresti. ziaristul. ii ataca animalele si copii. Lui Amin ii displace ideea de a prinde un peste ‘interzis’ atat de usor si fara o motivatie temeinica. Demult. judetul Buzau. intr-un singur om intalnindu-se simultan carturarul. nici anul intreg’. legile nescrise interzicandu-i acest lucru. cu valtorile. I n acel moment el poate avea raspuns la orice intrebare. familia aminilor stapanea toata balta Pociovelistii. Se culca. Insa apoi isi da seama ca este vorba de un morun. Somonu este perfid. medicul. comuna Pirscov.definitiva cu stramosul sau. Noaptea este cel mai bun sfetnic. nici maine. ca si vanatoarea legi nescrise. Ei comuniacau cu apele. De fapt el este intr-o calatorie astrala. Descopera cu adevarat ce este viata. Apoi intra in lumea pestilor si de acolo isi vede stramosii. o lupta spirituala intre doua suflete ce lupta pentru supravietuire. dar. Este u ritual magic. cutume antice ce si-au pierdut originile in negura timpulu.

Ambii am avut apoi multumirea sa fim premiati. iar restul se vor intalni cu cititorul dupa moartea autorului.semnele care ii prevesteau moartea. In 1941 mai avea pregatit pentru tipar volumul de versuri intitulat “Veghe”. Atunci rupe gardurile. ce reprezinta universul ancestral al stramosilor lui. aparuta la Fundatia Regasa pentru Literatura si Arta in 1944. A scos cu banii lui Cugetul Romanesc la care am colaborat constant. el cu Gradina intre ziduri”. intemeietorul neamului Aminilor. Acesta il conduce spre rai. . al valtorilor. Referindu-se la drumul sau poetic. m-a obligat sa scriu. al pescarului. Morunul reprezinta dumnezeul apelor. eu cu volumul Parga. In sfarsit ajunge si la morun. da drumul pestilor si odata cu morunul se duce si el pierzandu-se in infinitatea universului acvatic. dar razboiul ii bareaza drumul si astfel cateva texte vor intra in editia definitiva “Poezii”. El m-a indemnat. Vazandu-l Amin isi da seama ca nu poate permite ca acest taram fabulos si sacru sa fie distrus doar pentru capriciul unui tanar ca nu stie inca sa traiasca. Un morun sacru ce se hraneste cu luceferi si se ascunde intre constelatii. un spirit antic ce guverneaza universul acvatic. Apoi descopera ca morunul este de fapt stra-stramosul sau. Vasile Voiculescu precizeaza: “Tin sa declar ca activitatea mea poetica se datoreste in mare parte lui Ion Pillat. un rai ce se afla in ape.

Moşul începe să cânte din fluier. Ciobanii încep să o lovească cu nişte trestii uşoare. care le-a dat puteri magice. ca semn al dacilor liberi şi de neam. într-un cătune uitat de lume. Afară se aud vitele. păstorii îşi primesc bâtele. care însă credea în practicile sale magice. semn al biruinţei : alesul a strâns bâtele. Aceste dihanii se luptă cu ursul şi îl înfrâng. Îngroziţi de toate acestea oamenii apelează la practici spirituale străvechi pentru a-şi apăra animalele. Ajutorul duhului este prezent prin şapte dihănii cu coarne înfăşurate în piei de vită. Ajuns la stână. aţâţă focul şi îi aduce pe rând pe cei şapte boari. Într-o noapte prielnică ursului. Bătrânul culege ierburi şi rădăcini din care a făcut o băutură magică. La ieşirea din vale e pusă pe post de sperietoare blana ursului. care se rup însă. ciobanii încep să facă o horă în jurul ei. formând jumătate de cerc cu deschiderea spre ieslea în care era ascunsă o femeie acoperită cu pielea de vită cu coarne. le ia şi va urmări jivina până are loc un ritual de împerechere şi nuntă. lupi) care provocau multe pagube în stânile şi cirezile oamenilor. De asemenea vitele sunt duse într-o strâmtoare a muntelui de unde la lăsarea serii nu puteau fi mişcate din loc în . Căutând din casă în casă. pe vătaf îl aşează în mijloc. Văzând că fiara nu putea fi înfrântă. găsesc un om bătrân.Ultimul Berevoi de Vasile Voiculescu Se terminase războiul şi veniseră vremuri noi dar tulburi pentru locuitorii de la munte. bătrânul cheamă în ajutorul lor pe duhul marelui taur al muntelui. care se îndreaptă spre iesle. El ajunge la munte. ciobanii se fac că dorm şi intră dihania neagră. în spatele căreia se afla Necuratul. Când se ivesc zorile. oamenilor li se confiscase toate armele. un urs. Astfel şapte sate de la poalele Sturului se sfătuiesc şi ajung la concluzia că e o „boală de urs”. Îi pregăteşte pe ciobani şi îi obligă să trăiască după regulile vechi ale păstorilor. începe ritualul descântecului : intră singur în staul. Astfel lumea trebuia să se întoarcă în era lemnului şi a pietrei. cu lună plină. stinge focul aprins cu chibrituri şi face altul prin frecarea a două lemne. vânătorii şi moşierii dispăruseră. iar prin codrii muntelui s-au înmulţit fără măsură jivine (urşi. În jurul pielii de urs se încinge un joc de sărbătoare. şi jivina se repede la ei. cu cele trebuincioase fluier şi cimpoi. Acestuia i se zicea „căciulă împletită” pentru că avea pe cap o căciulă moştenită de mult. În acest timp jivinele au făcut în continuare dezastru. iar pe ceilalţi în dreptul fiecărei bâte înfipte în perete. Bătrânul zice că va curăţa muntele de „spurcăciuni” şi se transformă într-un tânăr voinic.

dar pentru că nu se mişcă. Animalul se înfurie şi îl străpunge cu coarnele apoi îl aruncă în iarbă unde e zdrobit de toate vitele cu picioarele. pentru a-l provoca pe taur. Însă îşi dă seama că el nu greşise. Astfel moare vraciul şi odată cu el şi magia în care crezuse. vraciul dezbracă blana şi se aruncă în capul lui. . dar dispăruse vraja din lume. Atunci el se hotărăşte să-şi sacrifice viaţa pentru a-i ieşi vraja şi a nu-i dezamăgi pe oameni.loc. Atunci el îmbracă blana de urs. Vraciul supărat îşi invocă strămoşii Berevoi pentru a-l ajuta şi a-i spune unde a greşit de nu-i iese vraja.