limbajul conotativ vocabularul bogat (conţine arhaisme, neologisme, elemente de argou şi jargon) ambiguitate şi echivoc structură gramaticală variată se adresează sensibilităţii, intelectului şi generează emoţii estetice expresivitate foarte mare caracter subiectiv uneori apar abateri de la normele limbii literare funcţia poetică şi expresivă (emotivă).
Particularităţile stilului ştiinţific:
obiectivitatea , claritatea, precizia impersonalitatea, expresivitate zero specializarea lexicală: termeni din tehnică şi ştiinţă limbajul denotativ, neologic (datorită înnoirii tehnicii şi a ştiinţei) limbaj de specialitate greu de înţeles de către nespecialişti sintaxă simplă scop informativ absenţa ambiguităţii, echivocului şi a figurilor de stil funcţia exclusiv referenţială (cognitivă), transmiţând informaţii, raţionamente, idei
absenţa oricărei nuanţe afective caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate vocabular sărac limbaj denotativ accesibilitate, precizie, claritate formule stereotipe exprimare neutră, rigidă, obiectivă, impersonală absenţa termenilor familiari, a cuvintelor populare, a argoului coordonarea este preferată subordonării respectă normele limbii literare funcţia referenţială, conativă
Particularităţile stilului publicistic:
destinat unui public eterogen (variat), cu o pregătire profesională diferită sau cu diferite niveluri de cultură are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de viaţă socială, de interes economic, politic pe înţelesul tuturor vocabularul divers acumulând inovaţii şi clişee varietatea şi bogăţia vocabularului determinate de diversitatea tematicii abordate limbaj accesibil publicului variat folosirea citatului şi a mijloacelor extralingvistice (fotografii, filme) structură gramaticală simplă utilizarea limbii literare alături de formulări specifice limbajului cotidian amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri funcţionale pentru a capta atenţia cititorilor apelează la titluri şi subtitluri incitante, imagini, ilustraţii grafice, culoare funcţia referenţială, conativă, expresivă
Particularităţile stilului colocvial:
folosit în relaţiile particulare, în viaţa cotidiană încărcătură afectivă foloseşte formule de adresare asociere cu mijloace nonverbale, paraverbale nu respecta întotdeauna normele limbii literare (elipsa) foloseste expresii, termeni argotici foloseste diminutive, augmentative,cuvinte in vocativ , vorbirea la imperativ, interjecţii caracter oral, expresiv se caracterizează prin degajare, simplitate. Stilul epistolar
Formule fixe (de datare, început, încheiere, semnătura)
Ex: biletul, telegrama, scrisoarea, invitaţia, cartea de vizită
Textele literare: Textele nonliterare:
• Textele literare sunt ficţiuni, • Textele nonliterare
chiar dacă pleacă de la realitate, (nonficţionale) se raportează la pe care o reflectă mai mult sau anumite aspecte din realitate, mai puţin. Într-o asemenea fiind instrucţiuni de folosire a lucrare se emit, de fapt, ipoteze unor aparate, afişe, adeverinţe, despre realitate. legi, articole de ziare, reclame, • Caracterul imaginar nu poate fi pagini de jurnal. stabilit decât prin raportarea la • Informaţiile transmise au un situaţia de comunicare în care caracter obiectiv şi nu urmăresc se plasează. să emoţioneze receptorul. Unele • Pentru ca un text să fie texte nonliterare, cum sunt cele considerat literar trebuie: publicitare, urmăresc să - să transmită o impresie individuală, influenţeze receptorul, dar se subiectivă asupra realităţii raportează tot la un produs real. - să producă idei general umane • Există texte nonliterare ce sunt - să emoţioneze receptorul formalizate pentru că cererea, - să aibă o construcţie specifică (limbaj scrisoarea de intenţie, procesul- conotativ, bogăţie lexicală, verbal, adeverinţa au anumite polisemantism, unicitate, expresivitate) formule în structurarea lor. • Limbajul acestor texte este denotativ şi se caracterizează prin monosemantism. Se observă, de asemenea, concentraţia lexicală. • Textul nonficţional are caracter colectiv.
Documente similare cu Particularităţile stilulurilor- fisa
