Sunteți pe pagina 1din 2

Particularităţile stilului artistic:

 limbajul conotativ
 vocabularul bogat (conţine arhaisme, neologisme, elemente de argou şi jargon)
 ambiguitate şi echivoc
 structură gramaticală variată
 se adresează sensibilităţii, intelectului şi generează emoţii estetice
 expresivitate foarte mare
 caracter subiectiv
 uneori apar abateri de la normele limbii literare
 funcţia poetică şi expresivă (emotivă).

Particularităţile stilului ştiinţific:


 obiectivitatea , claritatea, precizia
 impersonalitatea, expresivitate zero
 specializarea lexicală: termeni din tehnică şi ştiinţă
 limbajul denotativ, neologic (datorită înnoirii tehnicii şi a ştiinţei)
 limbaj de specialitate greu de înţeles de către nespecialişti
 sintaxă simplă
 scop informativ
 absenţa ambiguităţii, echivocului şi a figurilor de stil
 funcţia exclusiv referenţială (cognitivă), transmiţând informaţii, raţionamente, idei

Particularităţile stilului juridico-administrativ:


 absenţa oricărei nuanţe afective
 caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate
 vocabular sărac
 limbaj denotativ
 accesibilitate, precizie, claritate
 formule stereotipe
 exprimare neutră, rigidă, obiectivă, impersonală
 absenţa termenilor familiari, a cuvintelor populare, a argoului
 coordonarea este preferată subordonării
 respectă normele limbii literare
 funcţia referenţială, conativă

Particularităţile stilului publicistic:


 destinat unui public eterogen (variat), cu o pregătire profesională diferită sau cu diferite
niveluri de cultură
 are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de viaţă socială, de interes economic,
politic pe înţelesul tuturor
 vocabularul divers acumulând inovaţii şi clişee
 varietatea şi bogăţia vocabularului determinate de diversitatea tematicii abordate
 limbaj accesibil publicului variat
 folosirea citatului şi a mijloacelor extralingvistice (fotografii, filme)
 structură gramaticală simplă
 utilizarea limbii literare alături de formulări specifice limbajului cotidian
 amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri funcţionale
 pentru a capta atenţia cititorilor apelează la titluri şi subtitluri incitante, imagini, ilustraţii
grafice, culoare
 funcţia referenţială, conativă, expresivă

Particularităţile stilului colocvial:


 folosit în relaţiile particulare, în viaţa cotidiană
 încărcătură afectivă
 foloseşte formule de adresare
 asociere cu mijloace nonverbale, paraverbale
 nu respecta întotdeauna normele limbii literare (elipsa)
 foloseste expresii, termeni argotici
 foloseste diminutive, augmentative,cuvinte in vocativ , vorbirea la imperativ, interjecţii
 caracter oral, expresiv
 se caracterizează prin degajare, simplitate.
Stilul epistolar

 Formule fixe (de datare, început, încheiere, semnătura)


 Ex: biletul, telegrama, scrisoarea, invitaţia, cartea de vizită

Textele literare: Textele nonliterare:

• Textele literare sunt ficţiuni, • Textele nonliterare


chiar dacă pleacă de la realitate, (nonficţionale) se raportează la
pe care o reflectă mai mult sau anumite aspecte din realitate,
mai puţin. Într-o asemenea fiind instrucţiuni de folosire a
lucrare se emit, de fapt, ipoteze unor aparate, afişe, adeverinţe,
despre realitate. legi, articole de ziare, reclame,
• Caracterul imaginar nu poate fi pagini de jurnal.
stabilit decât prin raportarea la • Informaţiile transmise au un
situaţia de comunicare în care caracter obiectiv şi nu urmăresc
se plasează. să emoţioneze receptorul. Unele
• Pentru ca un text să fie texte nonliterare, cum sunt cele
considerat literar trebuie: publicitare, urmăresc să
- să transmită o impresie individuală, influenţeze receptorul, dar se
subiectivă asupra realităţii raportează tot la un produs real.
- să producă idei general umane • Există texte nonliterare ce sunt
- să emoţioneze receptorul formalizate pentru că cererea,
- să aibă o construcţie specifică (limbaj scrisoarea de intenţie, procesul-
conotativ, bogăţie lexicală, verbal, adeverinţa au anumite
polisemantism, unicitate, expresivitate) formule în structurarea lor.
• Limbajul acestor texte este
denotativ şi se caracterizează
prin monosemantism. Se
observă, de asemenea,
concentraţia lexicală.
• Textul nonficţional are caracter
colectiv.