Ilie Sorin Rezumat Teza de Doctorat

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ ŞI

TEHNOLOGICĂ
I.O.S.U.D.: INGINERIE INDUSTRIALĂ
TEZĂ DE DOCTORAT
OPTIMIZAREA TEHNOLOGIEI DE INJECTARE

BI-MATERIAL A POLIMERILOR TERMOPLASTICI
REZUMAT
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
prof. univ. dr. ing. Ioan Mihăilă
DOCTORAND:
ing. Sorin Ilie
ORADEA
2010
Optimizarea tehnologiei de injectare a polimerilor termoplastici
Rezumat
Universitatea din Oradea
Rectorat
DECIZIE
Nr.216 din 09.03.2010
Rectorul Universităţii din Oradea
Având în vedere hotărârea Senatului Universităţii din data de 08.03.2010
Decide:
Aprobarea comisiei de specialişti în vederea susţinerii publice a tezei de doctorat

cu titlul:
„OPTIMIZAREA TEHNOLOGIEI DE INJECTARE BI-MATERIAL A
POLIMERILOR TERMOPLASTICI”
elaborată de domnul/doamna: Ilie Sorin

înmatriculat la data de: 01.11.2002
Domeniul: Ştiinţe inginereşti
Domeniul de doctorat: Inginerie industrială
Preşedinte: Prof. dr. ing. Constantin Bungău - Universitatea

din Oradea
Conducător ştiinţific: Prof. dr. ing. Ioan Mihăilă – Universitatea din
Oradea
Membrii: Prof. dr. ing. Constantin Oprean – Universitatea „Lucian Blaga”
din Sibiu
Prof. dr. ing. Doina Mortoiu – Universitatea „Aurel Vlaicu” din
Arad
Prof. dr. ing. Lucian Grama – Universitatea „Petru Maior” din
Târgu Mureş
Prof. dr. ing. Cătălin Fetecău – Universitatea „Dunărea de Jos”
din Galaţi
Pag. 2
Rezumat
Cuprinsul tezei de doctorat:

Introducere generală
1. Capitolul 1. Stadiul actual al tehnologiei de injectare bi- material al
poliuretanilor termoplastici
1.1. Scurt istoric al polimerilor 7
1.2. Caracterizarea elastomerilor termoplastic 10
1.2.1. Elastomer termoplastic poliamid (TPE-A) 12
1.2.2. Elastomer termoplastic ether-ester (TPE-E) 12
1.2.3. Bloc-copolimeri cu stiren (TPE-S) 13
1.2.4. Poliuretanul termoplastic (TPE-U) 13
1.2.5. Elastomer termoplastic olefinic (TPE-O) 15
1.3. Definirea şi avantajele utilizării poliuretanilor termoplastici 15
1.4. Domenii de utilizarea a poliuretanului termoplastic prin tehnologia de
injectare bi- material 17
1.5. Exemple de piese injectate prin tehnologia de injectare bi- material şi rolul
lor funcţional 18
1.6. Principalele proprietăţi mecanice ale sorturilor de poliuretan termoplastic
alese pentru studiu 24
1.7. Structura intramoleculară şi proprietăţile termodinamice ale poliuretanilor
termoplastici 26
1.8. Justificarea variantei de combinaţie de două sorturi de poliuretan alese
pentru studiul optimizării tehnologiei de injectare bi- material 30
1.9. Definirea şi caracterizarea maşinilor de injectat bi- material 32
1.10. Construcţia şi funcţionarea unităţilor de injectare 33
1.11. Procesul de plastifiere 36
1.12. Procesul de injectare şi curgere al topiturii în cuibul matiţei 40
1.12.1. Fenomenul de îngheţare 42
1.12.2. Fenomenul de ezitare 42
1.12.3. Fenomenul de supra-compactizare 43
1.12.4. Fenomenul de întrepătrundere 43
1.12.5. Fenomenele de realizare a liniilor de sudură şi de curgere 44
1.12.6. Fenomenul de jet liber 44
1.12.7. Fenomenul de ardere prin efectul Diesel 45
1.12.8. Fenomenul de apariţie al capcanelor de gaze 45
1.13. Influenţa vitezei şi a presiunii de injectare asupra topiturii la curgerea
prin cuibul matriţei 46
1.14. Descrierea şi funcţionarea unităţilor de închidere-deschidere 50
1.15. Unităţi de închidere-deschidere orizontale 51
1.16. Unităţi de închidere-deschidere verticale 56
Pag. 3
Rezumat
1.17. Alegerea utilajului folosit pentru efectuarea cercetărilor experimentale
58
1.18. Definirea şi descrierea principiilor constructive ale matriţelor de
injectat bi- material 60
1.19. Principiul constructiv al matriţelor de injectat bi- material prin
transferarea inserţiei printr-o mişcare de rotaţie 61
transferarea inserţiei printr-o mişcare de translaţie 62
transferarea inserţiei cu ajutorul unui robot 63
deplasarea de miezuri interioare 64
transferarea inserţiei cu manipulatoare speciale 65
transferarea inserţiei prin rotirea unui platou rotativ intermediar 66
1.25. Construcţia şi funcţionarea matriţelor de injectat bi- material 67
1.25.1. Exemplu de funcţionare a unei matriţe de injectat bi- material prin
transferul inserţiei prin mişcare de rotaţie 67
1.25.2. Exemplu de funcţionarea a unei matriţe de injectat bi- material prin
transferul inserţiei prin mişcare de rotaţie a unui platou intermediar 69
1.25.3. Exemplu de funcţionare a unei matriţe de injectat bi- material prin
deplasări de miezuri interioare 71
1.26. Consideraţii asupra matriţei de injectat folosită pentru cercetări
experimentale 73
1.27. Scopul şi obiectivele cercetărilor teoretice şi experimentale ale lucrării
75
2. Capitolul 2. Contribuţii privind cauzele şi remediile specifice pieselor
injectate bi- material
2.1. Introducere şi definirea defectelor, a cauzelor şi a remediilor 76
2.2. Piese cu contracţii locale sau supturi de suprafaţă 77
2.3. Piese incomplete sau cu lipsă de material injecta 79
2.4. Piese cu bavuri de material 80
2.5. Piese cu puncte negre 82
2.6. Piese cu bule interne (efectul Blister) 84
2.7. Piese cu linii de sudură 85
2.8. Piese cu arsuri de material (efectul Diesel) 87
2.9. Piese cu infiltrare de material peste inserţia injectată iniţial 88
2.10. Piese cu slabă adeziune dintre cele două materiale injectate 90
2.11. Importanţa adeziunii asupra calităţii pieselor injectate bi- material 92
2.12. Slabă adeziune a unui reper numit colier. Studiu de caz 93
Pag. 4
Rezumat
2.13. Slaba adeziune a unui reper numit corp inferior clăpar schi. Studiu de
caz 98
3. Capitolul 3. Contribuţii teoretice privind adeziunea polimerilor
termoplastici semi-cristalini
3.1. Importanţa adeziunii polimerilor în tehnologia de injectare bi- material103
3.2. Mecanismul adeziunii dintre doi polimeri 105
3.3. Adeziunea polimerilor semi-cristalini 108
3.4. Adeziunea dintre poliuretanii elastici şi cei rigizi 117
3.5. Contribuţii teoretice privind adeziunea poliuretanilor elastici cu cei rigizi
120
3.5.1. Calculul temperaturilor de contact în faza de injectare 121
3.5.2. Calculul grosimilor straturilor de penetrare 123
3.5.3. Influenţa rugozităţii suprafeţei de contact asupra adeziunii celor
două materiale termoplastice 127
4. Capitolul 4. Cercetări experimentale privind adeziunea reperelor injectate
bi- material dintr-un poliuretan elastic şi unul rigid
4.1. Determinarea parametrilor de injectare optimi folosind simularea asistată
de calculator 133
4.2. Calculul adâncimii de pătrundere teoretice folosind datele rezultate din
simularea asistată de calculator 141
4.3. Influenţa rugozităţii din suprafaţa de contact dintr-un poliuretan elastic şi
unul rigid asupra adeziunii 142
4.4. Influenţa parametrilor de injectare asupra forţei de dezlipire dintre un
poliuretan elastic şi unul rigid 145
4.4.1. Influenţa temperaturi matriţei de injectat pentru primul material 145
4.4.2. Influenţa temperaturi topiturii celui de-al doilea material injectat146
4.4.3. Influenţa presiunii de menţinere a celui de-al doilea material injectat
asupra adeziunii epruvetelor 147
4.5. Concluzii asupra rezultatelor cercetărilor experimentale149
5. Capitolul 5. Aplicaţie practică a cercetărilor experimentale privind
adeziunea reperelor injectate bi- material dintr-un poliuretan elastic şi unul
rigid
5.1. Aplicaţie practică a rezultatelor cercetărilor experimentale pentru un reper
numit corp inferior bi- material din producţia de serie 150
5.2. Etapa 1: realizarea reţelei 3-D necesară pentru simulare 152
5.3. Etapa2: Modelarea şi optimizarea reţelei mesh 153
5.4. Etapa 3: Determinarea poziţiei optime de injectare 154
5.5. Etapa 4: Modelarea reţelei de injectare 155
5.6. Etapa 5: Alegerea condiţiilor iniţiale 156
5.7. Etapa 6: Calculul condiţiilor optime de injectare 156
5.8. Etapa 7:Simularea procesului de injectare 157
Pag. 5
Rezumat
5.9. Etapa 8: Simularea procesului de răcire 161
5.10. Etapa 9: Calculul adâncimi de pătrundere folosind rezultatele simulării
asistate de calculator 167
5.11. Etapa 10: Determinarea rugozităţii maxime a suprafeţei de contact
dintre cei doi poliuretani 168
5.12. Etapa 11: Realizarea rugozităţii alese pe suprafeţei de contact dintre cei
doi poliuretani 168
5.13. Etapa 12: Injectarea reperului bi- material după modificarea rugozităţii
suprafeţei de contact a insertului injectat iniţial 170
6. Capitolul 6. Concluzii finale şi principalele contribuţii ale lucrării
6.1. Concluziile generale finale 172
6.2. Principalele contribuţii ale lucrării 173
6.2.1. Contribuţii personale evidenţiate pe parcursul lucrării 177
6.2.2. Contribuţii din punct de vedere al obiectivelor cercetării teoretice
177
6.2.3. Contribuţii din punct de vedere al obiectivelor cercetării
experimentale şi practice 177
6.3. Valorificarea cercetărilor experimentale şi a rezultatelor practice 178
6.4. Direcţiile de cercetare ulterioară 180
7. Capitolul 7. Anexe 181
Bibliografie
Curriculum vitae
Prefaţă
Prezenta teză de doctorat este rezultatul a peste 6 ani de studii, căutări şi cercetări
în domeniul tehnologiei de injectare bi- material a polimerilor termoplastici,
efectuaţi la S.C. PLASTOR S.A. în colaborare cu UNIVERSITATEA TEHNICĂ
Oradea, Facultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică. Nu voi uita niciodată
această perioadă frumoasă din viaţa mea şi de asemenea, toate persoanele, pe care
le-am întâlnit şi m-au ajutat să creez, să dezvolt şi să finalizez această teză de
doctorat.
În primul rând, aş dori să adresez cele mai sincere mulţumiri, distinctului meu
conducător ştiinţific, prof. univ. dr. ing. Mihăilă Ioan, pentru încrederea acordată
încă de la început şi până în momentul finalizării tezei de doctorat, pentru sfaturile
profesionale şi impecabila coordonare pe tot parcursul elaborării acestei lucrări.
De asemenea, rămân profund îndatorat, domnului dr. ing. Şereş Ioan, director
general al societăţii S.C. PLASTOR S.A., care mi-a dat tot sprijinul necesar prin
Pag. 6
Rezumat
utilizarea documentaţiei de specialitate, a utilajelor şi aparatelor de laborator din
cadrul întreprinderii în care lucrez. Toate cercetările experimentale, testele şi
încercările au putut fi realizate în cele mai bune condiţii, prin utilizarea unor utilaje
şi aparate de laborator, de cea mai bună calitate existente la S.C. PLASTOR S.A.
Un cald cuvânt de mulţumire doresc să adresez tuturor distinşilor profesori din
cadrul Universităţii Oradea, Facultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică şi
în deosebi: conf. dr. ing. Buidoş Traian, prof. univ. dr. ing. Ganea Macedon, conf.
dr. ing. Mihăilă Ştefan, prof. univ. dr. ing. Tripe Vitican, şi d-nei prof. univ. dr.
ing. Arghir Mariana, care prin sfaturile şi ideile lor concrete mi-au fost de un real
folos, pentru concretizarea tezei de doctorat.
Multe mulţumiri le transmit colegilor mei din Divizia de Articole Sportive de la
societatea SC PLASTOR S.A: director executiv, ing. Milaş Găvril, ing. Dediu
Daniel, ing. Ungur Horia, ing. Takacs Janos, ing. Buibaş Calin cu care, am
schimbat diverse idei, opinii şi discuţii interesante pe marginea temei din lucrarea
mea de doctorat şi care, m-au ajutat să-mi ating mai repede scopul acesteia.
Nu pot să uit şi nu am să uit niciodată, suportul moral şi sprijinul familiei mele: al
soţiei, Eva, al băiatului meu ,Cristian şi al părinţilor mei, care m-au susţinut şi
m-au încurajat pe tot parcursul acestei lungi perioade de timp.
Introducere generală
Tehnologia de injectare bi- material a polimerilor termoplastici este o tehnologie

relativ nouă de mare actualitate şi complexitate pentru că, presupune obţinerea
unei piese injectate din doi polimeri diferiţi, care împreună prin combinaţia
caracteristicilor acestora, să satisfacă cerinţele de calitate impuse piesei injectate.
Clienţii din diverse domenii de activitate, cum ar fi: industria automobilelor,
industria aeronautică, medicină, industria alimentară, cosmetică, echipamente
sportive, bunuri de larg consum e.t.c., au crescut cererea de piese injectate cu
geometrii tot mai complexe şi cu proprietăţi şi caracteristici tot mai diversificate.
Această cerere a putut fi satisfăcută prin injectarea unor piese mono-material şi
apoi asamblarea acestora prin diverse metode, cum ar fi:
1. asamblare prin intermediul unor blocatori;
2. asamblare mecanică clasică;
3. asamblare prin adeziunea polimerilor (topire şi presare, ultrasunete,
laser,…);
4. asamblare prin lipire cu diverşi adezivi.
Aceste metode duc implicit la creşterea costurilor de fabricaţie şi la prelungirea
termenelor de execuţie prin adăugarea unor operaţii suplimentare operaţiei de
injectare. Astfel, tehnologia de injectare bi- material s-a dezvoltat ca o necesitate la
cerinţele clienţilor de a obţine piese injectate de o geometrie tot mai complexă, cu
Pag. 7
Rezumat
caracteristici tot mai diversificate şi la preţuri de cost şi termene de fabricaţie tot
mai reduse. Astfel, printr-o singură operaţie de injectare bi- material s-au eliminat
mai multe operaţii de realizare a unei piese complexe, şi anume:
1. injectare primei piese din materialul A;
2. injectarea celei de-a doua piese din materialul B;
3. transportul celor două piese pe linia de asamblare;
4. asamblarea celor două piese injectate mono-material pentru a se obţine
piesa complexă bi- material.
Cea mai importantă cerinţă de calitate a unei piese injectate bi- material este
rezistenţa la adeziune a celor două componente din structura piesei injectate din
materiale diferite pe tot parcursul vieţii acestei şi la toate solicitările prevăzute a fi
supuse în exploatare. Ca urmare, creşterea rezistenţei la adeziune dintre cele două
componente din structura piesei injectate bi- material este provocarea cea mai
importantă la care, sunt supuşi inginerii plasturgişti din faza de concepţie şi
proiectare până în faza de producţie. Rezolvarea problematicii adeziunii dintre doi
polimeri termoplastici este o temă deosebit de dificilă datorită legilor de
comportare a celor doi polimeri şi a proprietăţilor fizice şi chimice din interfaţa
acestora.
În această teză se doreşte să se optimizeze tehnologia de injectare bi –material a
doi polimeri termoplastici în scopul creşterii rezistenţei la adeziune a celor două
componente din structura piesei injectate bi –material. În scopul îmbunătăţirii
adeziunii celor doi polimeri în vederea optimizării tehnologiei de injectare bi-
material, se va analiza:
 influenţa geometriei componentelor injectate din zona de adeziune;
 influenţa materialelor termoplastice utilizate;
 starea suprafeţelor de contact din zonele de lipire;
 principalele defecte,cauze şi remedii ale pieselor injectate bi- material;
 optimizarea parametrilor tehnologici de injectare.
Optimizarea tehnologiei de injectare bi- material a polimerilor termoplastici este
un domeniu deosebit de vast datorita unei imensităţi de forme şi geometrii de piese
injectate bi- material din multe domenii de activitate, a unui număr deosebit de
mare de polimeri termoplastici, care se pretează a fi utilizaţi în această tehnologie
de injectare şi datorită unei diversităţi constructive deosebit de mari de matriţe şi
maşini de injectat bi- material. Din acest vast domeniu al tehnologiei de injectare
bi –material teza de faţă tratează doar o parte prin care, se doreşte să optimizeze
tehnologia de injectare bi- material a unor piese injectate pentru articole sportive
de iarnă (clăparii de schi), din doi poliuretani termoplastici, care să satisfacă
cerinţele de calitate impuse de solicitările la care, sunt supuse aceste piese injectate
bi- material.
În această lucrare se încercă să se trateze problematica creşterii adeziunii specifice
pieselor injectate pentru clăpari de schi din poliuretani termoplastici, care să
Pag. 8
Rezumat
răspundă la o serie de întrebări apărute în concepţia, proiectarea , execuţia de
matriţe de injectat şi producţia de piese injectate pentru clăpari, cum ar fi:
a) care este grosimea stratului de penetrare de la suprafaţa de contact în cazul
unor piese injectate bi- material din poliuretan termoplastic, pentru a avea o
bună adeziune între cele două componente?
b) care este calitatea optimă a suprafeţelor de contact din zona de adeziune,
pentru creşterea adeziunii celor două componente?
c) cum este posibilă creşterea adeziunii celor două componente injectate prin
creşterea penetrării, a interdifuziunii şi a co-cristalizării celor două
poliuretane termoplastice?
d) care sunt parametrii optimi de injectare (temperatura topiturii primului
material, temperatura topiturii celui de-al doilea material, temperatura
matriţei de injectat, viteza de injectare, presiunea de menţinere,…) , care
determină cea mai bună adeziune dintre cele două componente injectate?
Pentru a răspunde la aceste câteva întrebări, şi nu numai la acestea, s-au ales pentru
studiu piese injectate bi –material pentru clăpari de schi din poliuretani
termoplastici, care la punerea în producţia de serie au prezentat probleme deosebit
de grave datorate unei rezistenţe foarte scăzute în anumite zone de contact, dintre
cele două componente ale piesei injectate. De asemenea, cercetarea teoretică
privind adeziunea celor doi polimeri a fost îndelung experimentată prin utilizarea
unei matriţe de injectat epruvete de laborator. Epruvetele injectate bi- material au
fost supuse în laborator la solicitarea de tracţiune, pentru determinarea rezistenţei
la rupere în zona de îmbinare a celor două materiale termoplastice. Rezultatele
cercetărilor experimentale şi a rezultatelor optimizării parametrilor tehnologici,
folosind simularea asistată de calculator, au fost folosite în concepţia şi proiectarea
matriţei de injectat epruvete de laborator şi la reglarea parametrilor maşinii de
injectat bi- material, pentru a se analiza influenta lor asupra creşterii adeziunii
poliuretanilor termoplastici.
Rezultatele obţinute în urma cercetărilor practice şi experimentale de laborator,
folosind matriţa de injectat epruvete bi- material, au fost apoi folosite pentru
modificarea geometriei pieselor pentru clăpari, a rugozităţii matriţelor din zona de
aderare şi a parametrilor de reglaj ai maşinilor de injectat bi- material, care au
determinat o îmbunătăţire semnificativa a rezistenţei la adeziune a pieselor
injectate bi- material pentru clăpari.
Rezultatele finale vorbesc de la sine, prin reducerea procentului de rebut datorat
dezlipirilor la testele de adeziune, cea ce a dus la diminuarea costurilor de
fabricaţie, creşterea productivităţii a eficienţei şi mai ales la satisfacţia clienţilor,
care după aplicarea rezultatelor acestui studiu, au recepţionat produse de articole
sportive de iarnă (clăpari de schi) cu o rezistenţă la adeziune mult superioară,
dintre cele două componente injectate bi- material şi deci la produse de o calitate
mult mai bună.
Pag. 9
Rezumat
Capitolul 1. Stadiul actual al tehnologiei de injectare bi- material al

poliuretanilor termoplastici
În acest capitol am încercat să prezint situaţia actuală a tehnologiei de

injectare bi- material a polimerilor termoplastici.
Am pornit de la o descriere şi caracterizare generală a materialelor
termoplastice şi să prezint în detalii cât mai amănunţite, atât intramolecular cât şi
intermolecular, caracteristicile materialelor alese pentru studiul lucrării:
poliuretanii termoplastici. În subcapitolul 1.9. am prezentat justificarea variantei
alese pentru studiul optimizării tehnologiei de injectare bi- material pentru cei doi
poliuretani termoplastici.
Principala caracteristică a poliuretanilor termoplastici utilizată în piese injectate bi-
material este modulul de elasticitate al acestora, care diferă foarte mult de la un
sort de poliuretan la altul. Se poate observa că, există sorturi de poliuretan moi şi
foarte elastice (LRP 5260 cu modul de elasticitate de 96 N/mm2 şi alte sorturi din
aceeaşi familie de poliuretani pe bază de polioli de polyether foarte rigizi (LRP
70D60 modul de elasticitate de 950 N/mm2, ceea ce înseamnă de 10 ori mai puţin
elastici. Tocmai această proprietate este exploatată în concepţia şi realizarea de
componente injectate bi- material pentru articole sportive (clăpari de schi, patine
cu rotile, rachete de mers pe zăpadă, legături de snow-board, bocanci de plimbări
montane,…).(fig.1.1.).
Pag. 10
Rezumat
Fig.1.1. Principalele zone funcţionale ale unui clăpar de schi [9] Astfel,
în cazul
unui clăpar de schi, se pot distinge următoarele zone funcţionale (fig.1.1.) :
 zona A este o zonă rigidă , rezistentă împotriva uzurii şi asigură stabilitatea
asamblării cu legătura de schi ca urmare, se necesită injectarea dintr-un poliuretan
rigid ( LRP 5960);
 zona B este o zonă foarte moale şi foarte elastică, care să asigure deschiderea
clăparului pentru introducerea cât mai uşoară a piciorului în interiorul acestuia ,cât
şi închiderea şi etanşarea clăparului prin strângerea cu leviere şi cremaliere ca
urmare, se necesită injectarea dintr-un poliuretan rigid ( LRP 5260);
 zona C este o zonă mai moale şi elastică, care să asigure deschiderea clăparului
pentru introducerea cât mai uşoară a piciorului în interiorul acestuia şi pentru a se
asigura flexarea gambei piciorului pentru a putea controla poziţia schiurilor ca
urmare, se necesită injectarea dintr-un poliuretan rigid ( LRP 5760);
 zona D este o zonă rigidă , rezistentă împotriva şocurilor asigură poziţia
corectă a gambei piciorului şi o bună stabilitate a schiorului pe legătura de schi ca
urmare, se necesită injectarea dintr-un poliuretan rigid (LRP 70D60) (fig.1.1.).
Am continuat în primul capitol cu prezentarea variantelor constructive de
maşini de injectat bi- material, care sunt principalele utilaje pe care, se desfăşoară
procesul de injectare bi- component. Într-un mod original am explicat care sunt
Pag. 11
Rezumat
principalele fenomene ce, apar la curgerea topiturii unui material termoplastic în
cuibul unei matriţei bi- material:
1) Fenomenul de îngheţare;
2) Fenomenul de ezitare;
3) Fenomenul de supra-compactizare;
4) Fenomenul de întrepătrundere;
5) Fenomenele de realizare a liniilor de sudură şi de curgere;
6) Fenomenul de jet liber;
7) Fenomenul de ardere prin efectul Diesel;
8) Fenomenul de apariţie al capcanelor de gaze.
În subcapitolul 1.18. am prezentat caracteristicile şi varianta constructivă a
maşinii de injectat utilizată pentru efectuarea cercetărilor experimentale şi practice,
având caracteristicile descrise în Anexe.
Construcţia şi funcţionarea matriţelor de injectat bi- material, precum şi
principiile constructive care, stau la baza concepţiei şi proiectării acestora au fost
descrise în următoarele subcapitole ale primului capitol al lucrării. Am prezentat şi
explicat mai multe soluţii constructive de matriţe de injectat bi- material. Acestea
m-au ajutat pentru a defini soluţia constructivă originală a matriţei de injectat bi-
material aleasă pentru efectuarea cercetărilor experimentale şi practice.(fig.1.2.,
1.3.).
Fig.1.2. Matriţa de injectat epruvete de laborator[10]

a) semi-matriţa fixă
b) semi-matriţă mobilă
a) b)
Pag. 12
Rezumat
Fig.1.3. Inserţii metalice concepute special pentru efectuarea
Scopul şi obiectivele cercetărilor teoretice şi experimentale ale lucrării a fost

subliniat în ultimul subcapitol. Acestea sunt:
1. analiza cauzelor principalelor defecte ale pieselor bi- material injectate din
doi poliuretani termoplastici;
2. stabilirea unor proceduri de remediere a defectelor pieselor injectate;
3. aprofundarea problematicii unei slabe adeziuni pe anumite zone critice, ce
apare la îmbinarea celor doi polimeri termoplastici;
4. efectuarea unor cercetări teoretice de stabilire a legăturii dintre adeziune,
adâncimea de întrepătrundere, de calitatea suprafeţei de contact şi
parametrii de injectare;
5. analiza influenţei rugozităţii suprafeţei de contact asupra adeziunii dintre
cei doi poliuretani termoplastici aleşi pentru studiu;
6. realizarea unor cercetări experimentale folosind epruvete de laborator
pentru verificarea cercetărilor teoretice;
7. determinarea parametrilor optimi de injectare folosind simularea asistată de
calculator şi verificarea influenţei acestora asupra adeziunii;
8. corelarea rugozităţii suprafeţei de contact cu parametrii optimi de injectare
determinaţi folosind simularea asistata de calculator în vederea creşterii
adeziunii la suprafaţa de contact;
9. verificarea concluziilor cercetărilor experimentale teoretice şi practice pe o
aplicaţie din producţia de serie;
10. stabilirea unei proceduri etapizate de lucru, care poate fi aplicată pentru
orice aplicaţie de piesă injectată bi- material.
Capitolul 2. Contribuţii privind cauzele şi remediile specifice pieselor

injectate bi- material
Pag. 13
Rezumat
În acest capitol am definit principalele defecte ale pieselor injectate bi-
material şi am adus contribuţii personale la definirea cauzelor acestor defecte,
precum şi am contribuit la realizarea unor proceduri de tip pas cu pas, specifice
fiecărui tip de defect pentru remedierea şi înlăturarea acestuia. Am încheiat acest
capitol cu prezentarea unor studii de caz cu principalul defect al tehnologiei de
injectare bi- material: slaba adeziune sau dezlipirea celor doua componente a unei
piese injectate bi- material. Principalele defecte ale pieselor injectate bi –material
sunt:
1) Piese cu contracţii locale sau supturi de suprafaţă;
2) Piese incomplete sau cu lipsă de material injecta;
3) Piese cu bavuri de material;
4) Piese cu puncte negre;
5) Piese cu bule interne (efectul Blister);
6) Piese cu linii de sudură;
7) Piese cu arsuri de material (efectul Diesel);
8) Piese cu infiltrare de material peste inserţia injectată iniţial;
9) Piese cu slabă adeziune dintre cele două materiale injectate.
Injectarea bi- material este tehnologia cu creşterea economică cea mai mare din
ultimii ani din domeniul prelucrării polimerilor termoplastici. Acest lucru este
datorat abilităţii acestei tehnologii de a obţine piese injectate foarte complexe bi-
material sau bi- component, prin reducerea unui proces tehnologic format din mai
multe operaţii, la o singură operaţie de injectare. Astfel, pe o singură maşină de
injectat bi- material se poate injecta o piesă complexă folosind o singură matriţa de
injectat bi- material. De aceea, tehnologia de injectare bi- material a determinat o
importantă reducere de costuri de fabricaţie şi o importantă creştere a calităţii
pieselor injectate bi- material. Astfel, se pot obţine piese cu proprietăţi deosebit de
diversificate date de proprietăţile materialelor plastice utilizate sau de culori
diferite sau piese care, injectate separat, nu s-ar putea asambla prin tehnologiile
clasice de asamblare.
La majoritatea pieselor injectate bi- material atunci când, într-o singură piesă se
combină proprietăţile a două materiale termoplastice diferite sau de culori diferite
principala calitate a acestora este de a se obţine o adeziune cât mai bună şi
permanentă dintre cele două componente, pe toată durata de viaţă a pieselor
injectate. O bună şi permanentă adeziune între cele două componente presupune
rezistenţa la desprinderea celor două componente, la toate solicitările care, au fost
estimate că vor acţiona asupra piesei injectate bi- material pe parcursul exploatării
acesteia.(fig.2.1.)
Astfel, adeziunea dintre cele două componente injectate a devenit cel mai
important criteriu de apreciere a calităţii unei piese injectate bi- material. Datorită
influenţei foarte mari asupra calităţii piesei injectate, adeziunea este considerată o
Pag. 14
Rezumat
cauză critică de evaluare a calităţii datorită impactului foarte mare pe care, îl are
asupra funcţionalităţii piesei injectate bi- material.
Fig.2.1.Exemple de piese
injectate bi- material cu slabă
adeziune dintre primul material
O piesă injectată bi- material la care, apar probleme de desprindere dintre cele
două materiale îşi pierde proprietatea esenţială a existenţei acesteia şi anume
adeziunea dintre cele două materiale care, reprezintă esenţa unei piese injectate bi-
material fără de care, piesa injectată nu şi-ar satisface rolul pentru care, a fost
proiectată şi fabricată.
Problematica adeziunii dintre cele două componente trebuie să fie în prim plan,
încă din faza de concepţie şi proiectare a piesei sau a produsului ce va conţine
repere injectate bi- material. Aceasta trebuie să constituie nucleul în jurul căruia va
fi concepută şi proiectată piesa injectată bi- material datorită faptului că, adeziunea
este influenţată de toţi factorii care, intră în tehnologia de realizare a piesei
injectate, şi anume:
 alegerea materialelor care, trebuie să fie compatibile pentru realizare
unei bune adeziuni;
 concepţia şi construcţia matriţei;
 alegerea maşinii de injectat optime;
 calculul parametrilor optimi de injectare;
 factorul uman prin manipulare, transportare şi depozitare.
Din această cauză, rezolvarea problemelor de adeziune dintre cele două
componente injectate a unei piese bi- material poate fi extrem de dificilă datorită
multitudinii de factori care, influenţează adeziunea. Eliminarea treptată a fiecărui
Pag. 15
Rezumat
factor în parte duce la creşteri uriaşe a costurilor de fabricaţie, prin pierderi
irecuperabile a două tipuri de materiale plastice, pierderi însemnate de energie
electrică, pierderi de manoperă, … etc. De aceea, adeziunea este cea mai
importantă caracteristică a pieselor injectate bi- material şi ca urmare, trebuie
tratată cu deosebită atenţie în toate etapele de concepţie, proiectare şi fabricaţie a
acesteia.
Importanţa adeziunii asupra calităţii pieselor injectate bi- material a fost subliniată
în două studii de caz:
1. Slabă adeziune a unui reper numit colier. Studiu de caz;
2. Slaba adeziune a unui reper numit corp inferior clăpar schi. Studiu de caz.
Capitolul 3. Contribuţii teoretice privind adeziunea polimerilor termoplastici

semi-cristalini
Pornind de la bazele teoretice ale adeziunii polimerilor evidenţiate în

literatura de specialitate, în acest capitol am făcut cercetări teoretice privind
adeziunea poliuretanilor termoplastici. Plecând de la calculul temperaturii de
contact şi de la relaţia echilibrului termic, am obţinut formula grosimii stratului de
penetrare. Această formulă prezentată mai jos, este esenţială pentru aprecierea
adeziunii dintre două materiale termoplaste injectate bi- material.(subcapitolul:
3.5.2.:relaţia: (3.1.)
În acest sens pentru a clarifica opiniile diverse întâlnite în literatura de

specialitate cu privire la influenţa rugozităţii din suprafaţa de contact, asupra
adeziunii dintre doi poliuretani termoplastici, am determinat relaţia de
interdependentă dintre grosimea stratului de penetrare şi rugozitatea suprafeţei de
contact.
Dacă se face analiza unei rupturi din zona de adeziune, majoritatea energiei
necesare pentru propagare unei rupturi în zona de adeziune a doi polimeri, este
datorată în primul rând unei deformaţii plastice din vecinătatea rupturii. Atunci
când deformaţia plastică există, aceasta implică de obicei un volum mai mare decât
volumul zonei din interfaţa de îmbinare dintre cele două materiale plastice şi este
declanşată de un nivel minim de tensiune, ce traversează interfaţă de îmbinare a
celor doi polimeri. Această tensiune este transmisă la nivel molecular asupra
macro-moleculelor aflate în interfaţa de îmbinare şi asupra forţelor de legătură
dintre acestea date de :(fig.3.1.) [50]:
Pag. 16
Rezumat
 forţele de legătură date de difuzia polimerilor;
 forţele de legătură date de co-cristalizarea moleculelor unui polimer cu cele
celui de-al doilea polimer;
 legăturile chimice.
Fig.3.1. Mecanismul dezlipirii la nivel macromolecular
În care avem:
1. (a) penetrare prea mică, rezultă smulgerea moleculei A din interfaţa de
penetrare datorită solicitării de dezlipire (a) (fig.3.1.);
2. (b) interdifuzia prea mică, ceea ce a dus la deformarea plastica a moleculei
şi la smulgerea moleculei (b*) din interfaţa de penetrare (fig.3.1.);
3. (c) penetrare adânca şi solid ancorată în interfaţa de penetrare ceea ce duce
la întinderea elastică a moleculei până la ruperea lanţului molecular(c)
(fig.3.1.);
4. (d) co-cristalizarea moleculelor materialului A cu cele ale materialului B
ce duce la întinderea elastică a moleculei până la ruperea lanţului
molecular(d)(fig.3.1.).
Capitolul 4. Cercetări experimentale privind adeziunea reperelor injectate bi-
material dintr-un poliuretan elastic şi unul rigid
Cercetările teoretice şi calculele matematice efectuate în capitolul anterior
le-am pus în practică în cercetările experimentale din acest capitol. Folosind
matriţa de injectare epruvete de laborator aleasă pentru studiu şi cele 5 inserţii
concepute şi realizate pentru acest scop, am realizat mai multe epruvete injectate
bi- material utilizând maşina de injectat aleasă pentru experimentele practice.
Pentru determinarea parametrilor optimi de reglaj ai maşinii de injectat am folosit
programe de simulare asistate de calculator, care au simulat procesul de injectare
bi- material. Etapele parcurse au fost următoarele:
Pag. 17
Rezumat
1) Determinarea parametrilor de injectare optimi folosind simularea asistată de
calculator ;
2) Calculul adâncimii de pătrundere teoretice folosind datele rezultate din
simularea asistată de calculator;
3) Influenţa rugozităţii din suprafaţa de contact dintr-un poliuretan elastic şi unul
rigid asupra adeziunii;
4) Influenţa parametrilor de injectare asupra forţei de dezlipire dintre un
poliuretan elastic şi unul rigid;
a. Influenţa temperaturii matriţei de injectat pentru primul material;
b. Influenţa temperaturii topiturii celui de-al doilea material injectat;
c. Influenţa presiunii de menţinere a celui de-al doilea material injectat
asupra adeziunii epruvetelor.
Fig.4.1. Simularea procesului de
Fig.4.2. Temperaturile de
Cercetările
experimentale pe care,
le-am realizat pe o matriţă special modificată pentru injectarea unor epruvete bi-
material, au dus la următoarele concluzii finale:
 adeziunea dintre doi poliuretani termoplastici, creşte odată cu creşterea
rugozităţii suprafeţei de contact dintre cele două materiale plastice
(fig.4.2.).
Pag. 18
Rezumat
Fig.4.2. Influenţa rugozităţii suprafeţei de contact asupra
 peste o anumită valoare limită a rugozităţii suprafeţei de contact, adeziunea

poate să scadă brusc, datorită prinderii unui strat de aer între suprafeţele de
contact, dintre cele două materiale termoplastice;
 apariţia stratului de aer se explică prin faptul că, adâncimea de pătrundere
este mai mică decât înălţimea asperităţilor, ca urmare are loc doar o topire a
vârfurilor asperităţilor din suprafaţa de contact;
 adâncimea stratului de pătrundere se poate calcula cu formula (3.1.)
folosind valorile condiţiilor locale de injectare, cum ar fi:
 temperatura locală a topiturii celui de-al doilea material
termoplastic;
 temperatura locală a suprafeţei de contact;
 temperatura locală a cuibului matriţei de injectat;
 presiunea topiturii celui de-al doilea material injectat.
 valoarea maximă a adeziunii se poate obţine prin corelarea condiţiilor
locale de injectare (temperatura topiturii, temperatura matriţei, presiunea
locală a topiturii) cu rugozitatea suprafeţei de contact;
 determinarea cea mai precisă a condiţiilor reale de injectare se poate face
numai prin folosirea de programe de simulare asistate de calculator;
 alegerea rugozităţii optime a suprafeţei de contact se va face numai după
calculul adâncimii de pătrundere folosind rezultatele simulării asistate;
 înălţimea medie a asperităţilor din suprafaţa de contact, trebuie să fie mai
mică sau cel mult egală cu adâncimea stratului de pătrundere [12].
 adeziunea este influenţata de parametrii de injectare, şi anume:
 adeziunea creşte odată cu creşterea temperaturii topiturii celui de-al
doilea material termoplastic şi scade la atingerea temperaturii de
început de degradare ;
 adeziunea creşte odată cu creşterea temperaturii matriţei de injectat;
Pag. 19
Rezumat
 adeziunea scade odată cu creşterea presiunii topiturii celui de-al
doilea material termoplastic injectat .
Capitolul 5. Aplicaţie practică a cercetărilor experimentale privind adeziunea

reperelor injectate bi- material dintr-un poliuretan elastic şi unul rigid
Rezultatele cercetărilor teoretice şi experimentale din capitolele anterioare

au fost verificate printr-o aplicaţie practică. S-a ales o piesă injectată bi- material
din producţia de serie a clăparilor de schi alpin, care avea o zonă cu o slabă
adeziune a celor două componente.(fig.5.1.).
Fig.5.1. Zone a suprafeţei de contact cu slabă adeziune

pentru un corp inferior injectat bi- material [12]
Pentru
îmbunătăţirea adeziunii în zona critică
am stabilit o procedură etapizată de lucru, care presupune parcurgerea următoarelor
etape:
1) Etapa 1: realizarea reţelei 3-D necesară pentru simulare;
2) Etapa2: Modelarea şi optimizarea reţelei mesh;
3) Etapa 3: Determinarea poziţiei optime de injectare;
4) Etapa 4: Modelarea reţelei de injectare;
5) Etapa 5: Alegerea condiţiilor iniţiale;
6) Etapa 6: Calculul condiţiilor optime de injectare;
7) Etapa 7:Simularea procesului de injectare (fig.5.2.);
Pag. 20
Rezumat
Fig.5.2. Distribuţia fronturilor de curgere în

cuiburile matriţei în timpul umplerii volumice a
corpului inferior[12]
8) Etapa 8: Simularea procesului de răcire (fig.5.3.);
Fig.5.3. Distribuţia temperaturii maxime a

pieselor injectate în momentul evacuării
acestora din cuiburile matriţei[12]
9) Etapa 9: Calculul adâncimi de pătrundere folosind rezultatele simulării

asistate de calculator;
Din analiza rezultatelor simulării asistate de calculator, pentru procesul de injectare
bi- material al corpului inferior rezultă următoarele date, necesare calculului
adâncimii de pătrundere. Aceste date au fost culese din diagramele de distribuţie
rezultate în urma analizelor simulării asistate de calculator şi au fost culese cu
Pag. 21
Rezumat
mare exactitate din zona critică de contact dintre cele două materiale, unde au fost
problemele de adeziune. Valorile obţinute sunt:
 temperatura topiturii la suprafaţa de contact este de :Tm= 235°C;
 temperatura insertului din suprafaţa de contact este de: Ti= 56 °C;
 presiunea topituri la suprafaţa de contact este de p=18Mpa=180bari.
Din diagrama P-V-T a poliuretanilor semi-cristalin prezentată în primul
capitol unde s-a descris principalele caracteristici ale poliuretanilor rezultă
dependenţa temperaturii de cristalizare de presiunea topiturii astfel;
 la o presiune p= 0 bari rezultă Tk=200°C;
 la presiunea a topiturii p= 180 bari rezultă Tk= 225°C.
Introducând datele de mai sus obţinute în urma analizelor rezultatelor de simulare
a procesului de injectare bi- material în formula de calcul a adâncimii stratului de
penetrare (ec.:3.1.), rezultă următoarele:
10) Etapa 10: Determinarea rugozităţii maxime a suprafeţei de contact dintre

cei doi poliuretani;
11) Etapa 11: Realizarea rugozităţii alese pe suprafeţei de contact dintre cei doi
poliuretani;
12) Etapa 12: Injectarea reperului bi- material după modificarea rugozităţii
suprafeţei de contact a insertului injectat iniţial.
Pentru injectarea reperului de clăpar corp inferior bi- material, am utilizat maşina
de injectat folosită în producţia de serie: INPROS V500. Această maşină de
injectat este echipată cu doi cilindrii de injectare dispuşi paraleli şi orizontal.
Primul cilindru de injectare, are un diametru de melc Ǿ80 mm cu ajutorul căruia se
injectează primul poliuretan : poliuretanul elastic TPU-LRP5260. Al doilea
cilindru de injectare are un diametru de melc Ǿ100 mm cu ajutorul căruia se
injectează cel de-al doilea poliuretan : poliuretanul rigid TPU-LRP5960.
[12].(fig.5.4.)
Pentru stalirea parametrilor de reglaj ai ciclului de injectare am folosit
rezultatele analizelor de simulare a procesului de injectare descrise în
Subcap.5.6.3.şi 5.6.6. . Acestea sunt prezentate in Cap. 7. Anexe.
Pag. 22
Rezumat
Fig.5.4.. Maşina de injectat utilizată pentru producţia de serie a

reperului injectat bi- materia: corp inferior clăpar de schi [12]
Din analiza reperelor injectate bi- material după sablarea suprafeţei de

contact am observat că, după injectarea celui de-al doilea poliuretan ( poliuretanul
rigid LRP5960), are loc o creştere a adâncimii de penetrare (fig.5.5.) şi implicit o
creştere a adeziunii dintre cele două componente în aceasta zonă critică.
Fig.5.5. Creşterea
adeziunii pe suprafaţa
de contact sablată[12]
Creşterea adeziunii în zona critică am verificat-o prin mai multe teste de

pliere a zonei respective. Am realizat testul de pliere pe mai multe piese injectate
bi- material imediat după injectare, la 24 de ore de stabilizare la temperatura
ambiantă, după injectare şi la o săptămână după injectare. Toate testele au
demonstrat o adeziune mult mai bună a pieselor injectate bi –material [12].
Pag. 23
Rezumat
Capitolul 6 Concluzii finale şi principalele contribuţii ale lucrării

12).1. Concluzi generale finale
Tehnologia de injectare bi- material a materialelor termoplastice este o

tehnologie de mare actualitate datorită complexităţii tot mai mari a reperelor
injectate. La ora actuală, clienţii cer produse cu o formă geometrică tot mai
complexă şi care să combine caracteristici mecanice, de rezistenţă şi de
funcţionalitate tot mai diversificate. Astfel, a apărut ca o necesitate tehnologia de
injectare bi –material, care, printr-o singură operaţie de injectare determină apariţia
unei piese complexe, ce combină caracteristicile mecanice, de rezistenţă şi de
aspect a două materiale termoplastice diferite. Acest lucru ar fi imposibil de
realizat într-o singură operaţie, ci folosind o succesiune de operaţii diferite, cum ar
fi: injectarea mono-material a primei piese, injectarea mono-material a celei de-a
doua piese, asamblarea lor prin una din tehnologiile existente: lipire, nituire,
asamblare mecanică, sudură,….. Toate aceste operaţii determină costuri
suplimentare şi deci un preţ mult mai ridicat al produselor astfel realizate.
În prezenta lucrare am încercat să studiez în cele mai mici detalii
tehnologia de injectare bi- material, specifică articolelor sportive de iarnă (clăparii
de schi), unde este utilizată combinaţia dintre doi poliuretani termoplastici complet
diferiţi. Primul poliuretan injectat, este un poliuretan termoplastic moale şi elastic ,
iar cel de-al doilea este un poliuretan mult mai rigid, mai dur şi cu caracteristici
mecanice mult mai mari. Problematica cea mai mare la combinaţia bi- material a
poliuretanilor termoplastici şi în general, pentru orice piesă injectată bi- material, o
constituie adeziunea dintre cele două materiale termoplastice.
Această teză de doctorat, abordează tocmai această problemă practică
apărută în atelierul de producţie a reperelor componente de clăpari de schi,
injectate bi- material şi anume, a aderenţei scăzute la combinaţia poliuretanilor
termoplastici. În cadrul acestei lucrări am urmărit optimizarea parametrilor
tehnologici de injectare şi combinat cu modificarea rugozităţii suprafeţei de
contact, în scopul creşterii adeziunii dintre cele doi poliuretani termoplastici
utilizaţi, pentru obţinerea unor piese bi- material. Pentru atingerea acestui scop
principal s-a urmărit următoarele obiective principale:
 studierea în detaliu a principalelor caracteristici ai celor doi poliuretani
termoplastici aleşi pentru studiu şi comportamentul acestora;
 prezentarea principalelor soluţiilor constructive existente ale maşinilor
şi matriţelor utilizate în tehnologia de injectare bi –material;
 prezentarea contribuţiilor personale prin principalele defecte, cauze şi
remedii al pieselor injectate bi- material;
Pag. 24
Rezumat
 efectuarea unor studii teoretice privind adeziunea polimerilor
termoplastici semi-cristalini;
 conceperea şi realizarea unor inserţii metalice speciale, pentru studierea
influenţei rugozităţii suprafeţei de contact, asupra adeziunii celor doi
poliuretani termoplastici;
 efectuarea unor studii de simulare asistată de calculator, privind
optimizarea parametrilor tehnologici de injectare bi- material a
epruvetelor alese pentru studiu;
 realizarea unor cercetări practice experimentale utilizând o matriţă de
epruvete, personal modificată, pentru a se urmări influenţa rugozităţii
suprafeţei de contact;
 realizarea unor cercetări practice experimentale utilizând o matriţă de
epruvete, personal modificată, pentru a se urmări influenţa parametrilor
de injectare.
Procentul foarte mare de rebuturi datorat dezlipirii celor doi poliuretani
injectaţi a constituit punctul de plecare în aprofundarea fenomenului adeziunii ce
apare în tehnologia de injectare bi- material. Căutând sursa de apariţie a rebuturilor
am observat că, dezlipirea apărea la un anumit tip de repere injectate numit corp
inferior şi doar în anumite zone ale piesei injectate bi- material. În alte zone din
suprafaţa de contact dintre cele două poliuretane termoplastice, adeziunea era
perfectă indiferent de parametrii tehnologici de injectare. Mi-am pus întrebarea de
ce problema apărea întotdeauna exact în aceeaşi zonă din suprafaţa de contact şi nu
putea fi eliminată modificând parametrii de injectare? Răspunsul la această
întrebare la-m dat în această teză şi constă în corelarea condiţiilor locale de
injectare cu rugozitatea suprafeţei de contact dintre cei doi poliuretani
termoplastici.
În această teză am demonstrat teoretic şi experimental că, dacă rugozitatea
suprafeţei de contact este prea mică, determină o adâncime mică a stratului de
întrepătrundere şi deci o adeziune slabă a celor două componente indiferent de
parametrii tehnologici de injectare. În acelaşi timp dacă, rugozitatea suprafeţei de
contact este prea mare, are loc formarea unui strat de aer între cele două materiale
la suprafaţa de contact şi ca urmare are loc o scădere drastică a adeziunii.
În final, pot afirma că, obiectivul dorit a fost atins şi anume, am găsit
corelaţia dintre rugozitatea suprafeţei de contact şi parametrii locali de injectare cei
mai importanţi: temperatura locală a topiturii, temperatura matriţei, presiune
topiturii din zona de contact. Aceşti parametrii pot fi obţinuţi prin simularea
asistată de calculator şi introducându-i în formula de calcul a adâncimii stratului de
întrepătrundere rezultă valoarea, care trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu
înălţimea asperităţilor din suprafaţa de contact a clor două materiale termoplastice.
12)2. Principalele contribuţii ale lucrării
12)2.1. Contribuţiile personale evidenţiate pe parcursul lucrării
Pag. 25
Rezumat
Pe parcursul acestei teze de doctorat, am parcurs mai multe etape şi mai
multe capitole urmărind obiectivul principal al lucrării descris anterior.
Capitolul 1
În acest capitol am încercat să prezint situaţia actuală a tehnologiei de
injectare bi- material a polimerilor termoplastici. Am pornit de la o descriere şi
caracterizare generală a materialelor termoplastice şi să prezint în detalii cât mai
amănunţite, atât intramolecular cât şi intermolecular, caracteristicile materialelor
alese pentru studiul lucrării: poliuretanii termoplastici. În subcapitolul 1.9. am
prezentat justificarea variantei alese pentru studiul optimizării tehnologiei de
injectare bi- material pentru cei doi poliuretani termoplastici. Am continuat în
primul capitol cu prezentarea variantelor constructive de maşini de injectat bi-
material, care sunt principalele utilaje pe care, se desfăşoară procesul de injectare
bi- component. Într-un mod original am explicat care sunt principalele fenomene
care, apar la curgerea topiturii unui material termoplastic în cuibul unei matriţei bi-
material:
1) Fenomenul de îngheţare;
2) Fenomenul de ezitare;
3) Fenomenul de supra-compactizare;
4) Fenomenul de întrepătrundere;
5) Fenomenele de realizare a liniilor de sudură şi de curgere;
6) Fenomenul de jet liber;
7) Fenomenul de ardere prin efectul Diesel;
8) Fenomenul de apariţie al capcanelor de gaze.
În subcapitolul 1.18. am prezentat caracteristicile şi varianta constructivă a
maşinii de injectat utilizată pentru efectuarea cercetărilor experimentale şi practice,
având caracteristicile descrise în Anexa:7.6. Construcţia şi funcţionarea matriţelor
de injectat bi- material, precum şi principiile constructive care stau la baza
concepţiei şi proiectării acestora au fost descrise în următoarele subcapitole ale
primului capitol al lucrării. Am prezentat şi explicat mai multe soluţii constructive
de matriţe de injectat bi- material. Acestea m-au ajutat pentru, a defini soluţia
constructivă originală a matriţei de injectat bi- material aleasă pentru, efectuarea
cercetărilor experimentale şi practice.
Pentru studierea influenţei rugozităţii la suprafaţa de contact am conceput,
proiectat şi realizat 5 inserţie metalice dintr-un aliaj de aluminiu folosit la execuţia
de cuiburi de matriţe de injectat.(fig.6.1.).
Capitolul 2
În acest capitol am definit principalele defecte ale pieselor injectate bi-
material şi am adus contribuţii personale la definirea cauzelor acestor defecte,
precum şi am contribuit la realizarea unor proceduri de tip pas cu pas, specifice
fiecărui tip de defect pentru remedierea şi înlăturarea acestuia. Am încheiat acest
Pag. 26
Rezumat
capitol cu prezentarea unor studii de caz cu principalul defect al tehnologiei de
injectare bi- material: slaba adeziune sau dezlipirea celor doua componente a unei
piese injectate bi- material. Principalele defecte ale pieselor injectate bi –material
sunt:
1) Piese cu contracţii locale sau supturi de suprafaţă
2) Piese incomplete sau cu lipsă de material injecta
3) Piese cu bavuri de material
4) Piese cu puncte negre
5) Piese cu bule interne (efectul Blister)
6) Piese cu linii de sudură
7) Piese cu arsuri de material (efectul Diesel)
8) Piese cu infiltrare de material peste inserţia injectată iniţial
9) Piese cu slabă adeziune dintre cele două materiale injectate
Capitolul 3
Pornind de la bazele teoretice ale adeziunii polimerilor evidenţiate în
literatura de specialitate, în acest capitol am făcut cercetări teoretice privind
adeziunea poliuretanilor termoplastici. Plecând de la calculul temperaturii de
contact şi de la relaţia echilibrului termic, am obţinut formula grosimii stratului de
penetrare. Această formulă prezentată mai jos, este esenţială pentru aprecierea
adeziunii dintre două materiale termoplaste injectate bi- material.(subcapitolul:
3.5.2.:relaţia: (3.21.)
În acest sens pentru a clarifica opiniile diverse întâlnite în literatura de

specialitate cu privire la influenţa rugozităţii din suprafaţa de contact, asupra
adeziunii dintre doi poliuretani termoplastici am determinat relaţia de
interdependentă dintre grosimea stratului de penetrare şi rugozitatea suprafeţei de
contact.
Capitolul 4
Cercetările teoretice şi calculele matematice efectuate în capitolul anterior
le-am pus în practică în cercetările experimentale din acest capitol. Folosind
matriţa de injectare epruvete de laborator aleasă pentru studiu şi cele 5 inserţii
concepute şi realizate pentru acest scop, am realizat mai multe epruvete injectate
bi- material utilizând maşina de injectat aleasă pentru experimentele practice.
Pentru determinarea parametrilor optimi de reglaj ai maşinii de injectat am folosit
programe de simulare asistate de calculator, care au simulat procesul de injectare
bi- material. Etapele parcurse au fost următoarele:
Pag. 27
Rezumat
5) Determinarea parametrilor de injectare optimi folosind simularea asistată de
calculator ;
6) Calculul adâncimii de pătrundere teoretice folosind datele rezultate din
simularea asistată de calculator;
7) Influenţa rugozităţii din suprafaţa de contact dintr-un poliuretan elastic şi unul
rigid asupra adeziunii;
8) Influenţa parametrilor de injectare asupra forţei de dezlipire dintre un
poliuretan elastic şi unul rigid;
a. Influenţa temperaturi matriţei de injectat pentru primul material
b. Influenţa temperaturi topiturii celui de-al doilea material injectat
c. Influenţa presiunii de menţinere a celui de-al doilea material injectat
asupra adeziunii epruvetelor
Cercetările experimentale pe care, le-am realizat pe o matriţă special modificată
pentru injectarea unor epruvete bi- material, au dus la următoarele concluzii finale:
 adeziunea dintre doi poliuretani termoplastici, creşte odată cu creşterea
rugozităţii suprafeţei de contact dintre cele două materiale plastice;
 peste o anumită valoare limită a rugozităţii suprafeţei de contact, adeziunea
poate să scadă brusc, datorită prinderii unui strat de aer între suprafeţele de
contact, dintre cele două materiale termoplastice;
 apariţia stratului de aer se explică prin faptul că, adâncimea de pătrundere
este mai mică decât înălţimea asperităţilor, ca urmare are loc doar o topire a
vârfurilor asperităţilor din suprafaţa de contact;
 adâncimea stratului de pătrundere se poate calcula cu formula (3.25.)
folosind valorile condiţiilor locale de injectare, cum ar fi:
 temperatura locală a topiturii celui de-al doilea material
termoplastic;
 temperatura locală a suprafeţei de contact;
 temperatura locală a cuibului matriţei de injectat;
 presiunea topiturii celui de-al doilea material injectat.
 valoarea maximă a adeziunii se poate obţine prin corelarea condiţiilor
locale de injectare (temperatura topiturii, temperatura matriţei, presiunea
locală a topiturii) cu rugozitatea suprafeţei de contact;
 determinarea cea mai precisă a condiţiilor reale de injectare se poate face
numai prin folosirea de programe de simulare asistate de calculator;
 alegerea rugozităţii optime a suprafeţei de contact se va face numai după
calculul adâncimii de pătrundere folosind rezultatele simulării asistate;
 înălţimea medie a asperităţilor din suprafaţa de contact, trebuie să fie mai
mică sau cel mult egală cu adâncimea stratului de pătrundere [14,15].
 adeziunea este influenţata de parametrii de injectare, şi anume:
Pag. 28
Rezumat
 adeziunea creşte odată cu creşterea temperaturii topiturii celui de-al
doilea material termoplastic şi scade la atingerea temperaturii de
început de degradare (fig.4.16.);
 adeziunea creşte odată cu creşterea temperaturii matriţei de injectat
(fig.4.17.);
 adeziunea scade odată cu creşterea presiunii topiturii celui de-al
doilea material termoplastic injectat (fig.4.18.).
Capitolul 5
Rezultatele cercetărilor teoretice şi experimentale din capitolele anterioare
au fost verificate printr-o aplicaţie practică. S-a ales o piesă injectată bi- material
din producţia de serie a clăparilor de schi alpin, care avea o zonă cu o slabă
adeziune a celor două componente. Pentru îmbunătăţirea adeziunii în zona critică
am stabilit o procedură etapizată de lucru, care presupune parcurgerea următoarelor
etape:
1) Etapa 1: realizarea reţelei 3-D necesară pentru simulare;
2) Etapa2: Modelarea şi optimizarea reţelei mesh;
3) Etapa 3: Determinarea poziţiei optime de injectare;
4) Etapa 4: Modelarea reţelei de injectare;
5) Etapa 5: Alegerea condiţiilor iniţiale;
6) Etapa 6: Calculul condiţiilor optime de injectare;
7) Etapa 7:Simularea procesului de injectare;
8) Etapa 8: Simularea procesului de răcire;
9) Etapa 9: Calculul adâncimi de pătrundere folosind rezultatele simulării
asistate de calculator;
10) Etapa 10: Determinarea rugozităţii maxime a suprafeţei de contact dintre
cei doi poliuretani;
11) Etapa 11: Realizarea rugozităţii alese pe suprafeţei de contact dintre cei doi
poliuretani;
12) Etapa 12: Injectarea reperului bi- material după modificarea rugozităţii
suprafeţei de contact a insertului injectat iniţial.
12)c.2. Contribuţii din punct de vedere al obiectivelor cercetării

teoretice
În aceasta teză am încercat să optimizez tehnologia de injectare bi- material

a poliuretanilor termoplastici pentru creşterea adeziunii din suprafaţa de contact a
celor doua componente. Această optimizare nu s-ar fi putut face fără o atentă
cercetare teoretică, prin care:
Pag. 29
Rezumat
 am prezentat şi sintetizat principalele defecte, cauze şi remedii ale pieselor
injectate bi- material;
 am subliniat importanţa adeziunii celor două componente în cazul pieselor
injectate bi- material;
 am sintetizat studiile teoretice recente privind fenomenul adeziunii
materialelor termoplastice semi-cristaline;
 am adus contribuţii teoretice personale privind calculul temperaturilor de
contact din zona de adeziune;
 am determinat pornind de la modelul de răcire asimetric al topiturii,
coeficienţii de corecţie a bilanţului termic;
 am adus contribuţii teoretice personale privind calculul adâncimii stratului
de penetrare în cazul injectării poliuretanilor termoplastici;
 am proiectat imaginea tri- dimensională a unor epruvete de laborator,
necesare pentru determinările experimentale;
 am realizat mai multe studii de simulare asistată de calculator folosind
programe expert de simulare, pentru determinarea parametrilor optimi de
injectare bi- material a epruvetelor de laborator;
 am folosit rezultatele simulării asistate de calculator pentru calculul cât mai
precis a adâncimii stratului de penetrare;
 am demonstrat matematic influenţa principalilor parametrii de injectare
asupra adâncimii stratului de penetrare şi implicit asupra adeziunii;
 am căutat soluţii de realizare a unei rugozităţi bine controlate la suprafaţa
de contact dintre cele doua materiale termoplastice;
 am studiat influenţa teoretică a rugozităţii suprafeţei de contact asupra
adeziunii epruvetelor injectate bi material;
 am demonstrat existenţa unei corelări între rugozitatea suprafeţei de contact
din zona de aderenţa, cu condiţiile reale locale de injectare.
12)c.3. Contribuţii din punct de vedere al obiectivelor cercetării

experimentale şi practice
Pentru punerea în valoare a cercetării teoretice prezentate în subcapitolul

anterior, am realizat numeroase încercări practice experimentale folosind matriţa
de injectat epruvete de laborator bi- material. Pentru aceasta am utilizat una din
maşinile de injectat bi- material disponibile în atelierul de producţie repere
injectate bi –material din cadrul societăţii PLASTOR S.A. În cadrul cercetărilor
experimentale şi practice, am realizat următoarele:
 am realizat prin frezare cinci inserţii speciale folosind suprafeţele,
concepute personal, în programul de proiectare 3 D Pro-Engineer,
 am executat folosind operaţiile specifice de lustruire şi sablare cinci
rugozităţi diferite, una pentru fiecare inserţie metalică ;
Pag. 30
Rezumat
 am injectat epruvete bi- material păstrând toţi parametrii de injectare
constanţi, dar, am folosit succesiv cele cinci inserţii pentru a se vedea
influenta rugozităţii, asupra adeziunii epruvetelor injectate bi –material;
 am determinat forţa de dezlipire a epruvetelor injectate folosind aparatura
specifica de laborator;
 am prezentat influenţa rugozităţii suprafeţei de contact asupra adeziunii
celor două componente;
 am injectat epruvete bi- material păstrând un singur insert dar, am variat pe
rând principalii parametrii de injectare, care s-a demonstrat teoretic că
influenţează adeziunea celor două materiale termoplastice injectate în
epruvetele bi- material;
 am demonstrat influenţa parametrilor de injectare asupra adeziunii celor doi
poliuretani termoplastici.
12)3. Valorificarea cercetărilor experimentale şi a rezultatelor practice
Cercetările teoretice şi cele experimentale au fost valorificate pe parcursul

elaborării acestei teze de doctorat în :
 20 lucrări ştiinţifice ca şi autor principal publicate în analele mai multor
conferinţe naţionale şi internaţionale şi în reviste tehnice;
 18 lucrări ştiinţifice ca şi coautor publicate în analele mai multor conferinţe
naţionale şi internaţionale şi în reviste tehnice;
 3 referate ca şi autor principal susţinute pe parcursul elaborării tezei;
 2 contracte de cercetare efectuate în atelierul de producţie repere injectate
bi material din cadrul societăţii SC PLASTOR SA [14,15];
 utilizarea concluziilor cercetării teoretice şi experimentale ale acestei
lucrări, pentru optimizarea parametrilor de injectare bi –material a reperelor
injectate bi- material din doi poliuretani termoplastici;
 modificarea rugozităţii matriţelor de injectat bi- material în corelare cu
condiţiile locale de injectare, în vederea reducerii rebuturilor cauzate de
slaba adeziune, în anumite zone critice pentru următoarele matriţe din
producţia de serie de la S.C. PLASTOR S.A.:
1) am modificat 10 matriţe de Insert Corp inferior la modelul de
clăpari: IMPACT (fig.6.2.);
Pag. 31
Rezumat
Fig.6.2. Exemplul unei piese bi-

material de Corp inferior model
2) utilizând studiul din această lucrare am modificat rugozitatea

suprafeţelor în zona de adeziune a 3 matriţe de injectat Colier
superior la modelul de clăpari: B-tech (fig.6.3.);
Fig.6.3. Exemplul de zonă critică cu

lipsă de adeziune la o piesă bi- material
numită Colier superior de la un model de
3) pentru creşterea adeziunii în la suprafaţa de contact au fost

sablate 3 matriţe de injectat Insert Corp inferior la modelul de
clăpari: HAWX (fig.6.4.);
4) modificarea rugozităţii suprafeţei de contact în zonele cu
adeziune scăzută la 10 matriţe de injectate Corp inferior bi-
material la modelul de clăpari B-tech.
Pag. 32
Rezumat
Fig.6.4. Exemplul de zonă critică

cu lipsă de adeziune la o piesă bi-
material numită Colier superior
de la un model de clăpari B- tech
[15].
 creşterea competenţelor profesionale pentru asimilarea şi a altor repere şi

produse injectate bi- material;
 optimizarea parametrilor de injectare folosind simularea asistată de
calculator conform procedurii descrise în această lucrare pentru o serie de
piese injectate bi –material, cum ar fi:
1) corp inferior clăpar IMPACT;
2) corp superior Colier B-tech;
3) Insert corp inferior clăpar HAWX.
 utilizarea concluziilor teoretice şi experimentale ale tezei în concepţia şi
proiectarea altor repere injectate bi- material;
 oferă inginerilor proiectanţi şi tehnologi, o nouă soluţie şi metodă de
analiză, care optimizează procesul de injectare bi- material al unor piese
complexe;
 metoda de îmbunătăţire a adeziunii poate fi extinsă în producţie, la o gamă
foarte variată de piese injectate bi- material, indiferent de mărimea ei, tipul
de material şi de metoda de injectarea aplicată;
 a fost creat un nomenclator al defectelor pieselor injectate, cu prezentarea
defectelor, a cauzelor şi a remediilor, ce poate fi utilizat cu succes în
practică;
 deschide perspectiva altor lucrări de cercetare referitor la factorii care
influenţează adeziunea pieselor injectate bi- material;
 pune bazele elaborării unei cărţi tehnice care să abordeze fenomenele de
adeziune a pieselor injectate bi- material şi nu numai, lucrare care ar
completa un gol în literatura română de specialitate.
3)4. Direcţiile de cercetare ulterioară
Aşa cum a fost prezentat în primul capitol domeniile de utilizare ale pieselor
injectate bi –material sunt deosebit de diversificate, pornind de la repere injectate
Pag. 33
Rezumat
bi- material, pentru industria automobilelor (automotive), industria electronică şi
de telecomunicaţii , până la industria de bunuri de larg consum. Ca urmare, pentru
realizarea acestor piese se utilizează o gamă deosebit de diversificată de materiale
termoplastice diferite. Pornind de la concluziile trase în urma acestei teze, în care
s-a studiat creşterea adeziunii a doi poliuretani termoplastici injectaţi într-o piesă
bi- material, acestea se pot extinde şi la alte familii de materiale termoplastice.
Problematica adeziunii celor două componente injectate ale unei piese bi- material
este tratată cu deosebită importanţă pentru orice aplicaţie şi în orice domeniu.
Dezlipirea celor două materiale este defectul critic, care poate să apară la o piesă
injectată bi- material mai ales în exploatarea acestei. De aceea, aprofundarea
fenomenelor ce apar la adeziunea dintre doua materiale termoplastice injectate
într-un reper bi material, constituie noi direcţii de cercetare mai ales, în cazul
tehno-polimerilor utilizaţi la piese industriale, deosebit de complexe şi supuse în
exploatare la solicitări mari.
Influenţa rugozităţii suprafeţei de contact şi corelarea acesteia cu parametrii locali
de injectare specifici altor combinaţii de materiale termoplastice ar putea sta la
baza şi altor lucrări ştiinţifice şi de cercetare, funcţie de geometria specifică a
piesei injectate bi- material.
Există şi astăzi, o mare combinaţie de materiale termoplastice , care nu au fost
încercate pentru obţinerea de piese injectate bi- material. Aceste noi combinaţii de
materiale ar constitui noi direcţii de cercetare a injectării bi- material din mai multe
puncte de vedere:
1) Avantajele unor piese complexe care combină noi caracteristici ale
materialelor termoplastice;
2) Diversificarea caracteristicilor unor piese injectate bi- material
datorită combinaţiilor unor noi materiale cu caracteristici diverse;
3) Problematica adeziunii unor noi cupluri de materiale termoplastice,
care nu au fost încă cercetate.
O alta direcţie de cercetare ulterioară, o constituie influenţa pigmenţilor şi a
coloranţilor utilizaţi pentru colorarea pieselor injectate bi –material. Majoritatea
reperelor injectate sunt invers colorate funcţie de cerinţele de aspect ale acesteia. În
cazul reperelor injectate bi- material, pentru clăparii de schi, aspectul exterior şi
culoarea acestora, este deosebit de important, pentru designul acestor produse.
Culorile diferă foarte mult de la un model la altul şi mai ales procentul de colorat
utilizat, putând varia de la 1% până la 6%, funcţie de tipul şi nuanţa de culoare
cerută. Ca urmare, influenţa coloranţilor asupra adeziunii celor două materiale
termoplastice este foarte importantă şi cu implicaţii deosebit de mari asupra
adeziunii dintre cele două componente din suprafaţa de contact.
Bibliografie selectivă:
Pag. 34
Rezumat
[1]. Bagiu, l., s.a., Toleranţe şi ajustaje, Timişoara,1989;
[2]. Bakharev, A, s.a., Prediction of core shift effects using mold filling
simulations, SPE Annual Technical Conference,
2005;
[3]. Buzilă, S., Proiectarea şi executarea formelor, editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978;
[4]. Flavius A., Ilie S., Improvement of the feeding screw tip
Mihăilă S. manufacturing in the case of the plastics
injection machines, ModTech International
Conference - New face of TMCR, Modern
Technologies, Quality and Innovation - New
face of TMCR , 2009 ;
[5]. Hammond, J. Poly Tech Overmolding material&process,
Technical paper // SME, Society of
Manufacturing Engineers, EE 02-208Dearborn,
Mich. : Society of Manufacturing Engineers,
2002;
[6]. Herbert Rees, s.a. Mold Engineering. 2nd edition,, Hanser/Gardner
Publications,Inc., Munchen, 2002;
[7]. Huang, C, s.a., Geometrical effects and material selection in

multi-component molding (MCM) development,
ANTEC Annual Technical Conference, 2006;
[8]. Ilie S., Mihăilă S., The optimum procedures for injection
simulation of plastics materials into a mold,
Conferinţa Ştiinţifica Internaţională TMCR,
Chişinău , mai 2003, volum 3;
[9]. Ilie S., Mihăilă S.,s.a. The comparativestudy between the rezults of
filling simulation process into a cavity of a mold
and molding a plastic part on an injection
machine, Conferinţa Ştiinţifica internaţională
TMCR, Chişinău ,2003;
[10]. Ilie, S. Tehnologia de injectare a termoplastelor, curs
intern realizat la PLASTOR ,2000;
Pag. 35
Rezumat
[11]. Ilie, S. Stadiul actual al tehnologiei de injectare bi-
material a materialelor termoplastice, Referatul
Nr.1, doctorat, Oradea, 2005
[12]. Ilie, S. Proiectarea si realizarea matriţelor de injectat

utilizate la injectare bi- material a materialelor
termoplastice, Referatul Nr.2, doctorat, Oradea,
2005;
[13]. Ilie, S. Analiza si optimizarea parametrilor tehnologici
la injectare bi- material a materialelor
termoplastice, Referatul Nr.3, doctorat, Oradea,
2006;
[14]. Ilie, S., Mihăilă I., Optimizarea parametrilor tehnologici pentru
Mihăilă Ş., Tocuţ P. creşterea adeziunii unei piese injectate bi-
material, Contract de cercetare efectuat la firma
S.C. PLASTOR S.A.;2009;
[15]. Ilie, S., Mihăilă I., Influenţa rugozităţii suprafeţelor de contact
Mihăilă Ş., Tocuţ P. asupra adeziunii pieselor injectate bi- material,
Contract de cercetare efectuat la firma S.C.
PLASTOR S.A., 2009;
[16]. Ilie, S., Ungur, H., Consideraţii privind temperarea matriţelor de
injectat materiale termoplastice, revista Tehnica
si tehnologie, Nr.21, 2005;
[17]. Ilie, S., Ungur, H., Sistemul de injectare în tandem utilizat pentru
obţinerea pieselor bi-material, revista Tehnica si
tehnologie, Nr.5, 2006;
[18]. Ilie, S., Ungur, H., Determinarea parametrilor optimi de reglaj aI

Mihăilă, I. unei maşini de injectat utilizând programe de
simulare asistate de calculator, revista Tehnica si
tehnologie, Nr.19, 2005;
[19]. Ilie, S., Ungur, H., Optimizarea parametrilor tehnologici ai unei
Mihăilă, I. masini de injectat bi- material, Lucrările sesiunii
anuale de comunicări ştiinţifice, Oradea ,2006;
[20]. Ilie, S., Ungur, H., Study to determinate the best parameters of an
Mihăilă, I. injection multi components molding machine
using injection simulation process, Lucrările
sesiunii anuale de comunicări ştiinţifice, Oradea,
2005;
Pag. 36
Rezumat
[21]. Ilie, S., Ungur, H. Determinarea punctului de comutare optim de la
faza de injectare la faza de menţinere,
Conferinţa naţională „ Ingineria prelucrării
polimerilor, Oradea, 2006;
[22]. Ilie, S., Ungur, H., Study to determinate the influence of the
Mihăilă, I. roughness at the contact surface for the injection
molding of the bi-components parts, Lucrările
sesiunii anuale de comunicări ştiinţifice, Oradea,
2008;
[23]. Ilie, S., Ungur, H., The thickness of interpenetration layer at the
Mihăilă, I. injection molding of bi-components parts ,
Lucrările sesiunii anuale de comunicări
ştiinţifice, Oradea, 2008;
[24]. Ilie, S., Mihăilă, I., The thickness of interpenetration layer at the
Ardelean, F. injection function of roughness at contact
surface of bi-components parts, ModTech
International Conference - New face of TMCR,
Modern Technologies, Quality and Innovation -
New face of TMCR , 2009 ;
[25]. Ilie, S., Mihăilă, Ş., Using CAE programs for better adhesion at the
Ardelean, F.,Chira,D. contact surface in injection bi-components parts,
The 2nd International Conference on Polymer
Processing in Engineering, PPE, Universitatea
Dunărea de Jos Galaţi,2009 ;
[26]. Ilie, S., Mihăilă, M. Study to modify the roughness at the contact
surface for the injection molds for bi-comonenrs
parts using sand blasting, The 14th International
Conference of Nonconventional Technologies,
Universitatea Oradea ,2009
[27]. Ilie, S., Mihăilă, Ş., Using CAE programs for better adhesion at the
Ardelean, F.,Chira,D. contact surface at injection bi-components parts,
Academic Journal of Manufacturing
Engineering, Vol. 7, ISSUE 1/2009;
[28]. Johannaber, F., Injection molding machines, Hanser/Gardner

Publications,Inc.,Cincinnati,1994;
Pag. 37
Rezumat
[29]. Karsono, D., Study on the influences on the
thermoplastic/rubber multi-component injection
molding process, unpublished thesis at IKV,
Aachen, 1997;
[30]. Kazmer, David,.O. Injection Mold Design Engineering,
Hanser/Gardner Publications, Inc.,New York,
2007;
[31] Manoviciu V, Mărieş Materiale compozite cu matrice organică,

G. R.E., Editura Universităţii din Oradea, 2005;
[32] Mărieş G. R.E., Elemente de ştiinţa prelucrării termoplastelor,,

Editura Universităţii din Oradea, 2004;
[33]. Menge, G., Mohren, How to make injection molds, Hanser/Gardner

P., Publications,Inc.,Cincinnati,1993;
[34]. McCrum , N.G. Principles of Polymer Engineering, Oxford

University Press, USA; 2 edition (November 27,
1997;
[35]. Mihăilă, I., Tehnologii Neconvenţionale, Editura

Imprimeriei de Vest, Oradea, 1999;
[36]. Mihăilă, I., Tehnologia Construcţiilor de Maşini, vol.3,

Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2001;

Ediţia II, Editura Universităţii Oradea, 2005;

Ediţia III, Editura Universităţii Oradea, 2006;
Pag. 38
Rezumat
[39]. Mihăilă, I., Tehnologia familiilor de piese, vol.1, Editura
Universităţii Oradea, 2007
[40]. Mihăilă, I., Tehnologia familiilor de piese, vol.2, Editura

Universităţii Oradea, 2008;
[41]. Mihăilă, I., Tehnologia Materialelor, Editura Imprimeriei de

Vest, Oradea, 1996;
[42]. Mihăilă, Şt., Obţinerea preformelor din material plastic

Ilie, S., utilizând programe de simulare în 3D.
Buidoş, T., Conferinţa Internaţională TMCR. Chişinău, mai
Paşc, I. 2003. Vol l. pag. 473.
[43]. Mihăilă, Şt., Nanu, Aspecte privind determinarea timpului de răcire
A., Ilie, S., Mihăilă, la prelucrarea materialelor plastice prin
M. injectare. Lucrările sesiunii anuale de
comunicări ştiinţifice, Oradea, 2004.
[44]. Mihăilă, S., Ilie, S., Constructive methods regarding the optimizing
Maria M., Ioan P., of mold injection temperature to the complex
shape pieces and having a great precision of
processing, Lucrările sesiunii anuale de
comunicări ştiinţifice, Oradea ,2006
[45]. Mihăilă, S., Ilie, S., Study regarding the sizing and location of the
sa temperature system to injected mould of an
thermoplastic material, Lucrările sesiunii anuale
de comunicări ştiinţifice, Oradea,2007;
[46]. Mihăilă, S., Ilie, S., Research studies on the temperature uniforming
sa of the molds for injection concave
thermoplastics pieces with thick roalls, Lucrările
sesiunii anuale de comunicări ştiinţifice, Oradea
,2008;
Pag. 39
Rezumat
[47]. Mihăilă, S., Ilie, S., Constructive solutions regarding the optimizing
Ardelean, F. of semi mold injection temperature to concave
pieces shape, ModTech International
Conference - New face of TMCR, Modern
Technologies, Quality and Innovation - New
face of TMCR , 2009;
[48]. Munch, T. Du process a la piece: l’injetion des plastiques.
2nde edition, VTP Edition 68 Huningue,2006;
[49]. Nikhil G Nunes Characterization of adhesion between polymer

layers during insert overmolding,
Thesis/dissertation : Manuscript , 1994;
Pag. 40

Ilie Sorin Rezumat Teza de Doctorat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ilie Sorin Rezumat Teza de Doctorat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ ŞI

OPTIMIZAREA TEHNOLOGIEI DE INJECTARE

Rectorul Universităţii din Oradea

Având în vedere hotărârea Senatului Universităţii din data de 08.03.2010

Aprobarea comisiei de specialişti în vederea susţinerii publice a tezei de doctorat

elaborată de domnul/doamna: Ilie Sorin

Preşedinte: Prof. dr. ing. Constantin Bungău - Universitatea

Cuprinsul tezei de doctorat:

Tehnologia de injectare bi- material a polimerilor termoplastici este o tehnologie

Capitolul 1. Stadiul actual al tehnologiei de injectare bi- material al

În acest capitol am încercat să prezint situaţia actuală a tehnologiei de

Fig.1.2. Matriţa de injectat epruvete de laborator[10]

Fig.1.3. Inserţii metalice concepute special pentru efectuarea

Scopul şi obiectivele cercetărilor teoretice şi experimentale ale lucrării a fost

Capitolul 2. Contribuţii privind cauzele şi remediile specifice pieselor

Capitolul 3. Contribuţii teoretice privind adeziunea polimerilor termoplastici

Pornind de la bazele teoretice ale adeziunii polimerilor evidenţiate în

În acest sens pentru a clarifica opiniile diverse întâlnite în literatura de

Fig.3.1. Mecanismul dezlipirii la nivel macromolecular

Fig.4.1. Simularea procesului de

Fig.4.2. Influenţa rugozităţii suprafeţei de contact asupra

 peste o anumită valoare limită a rugozităţii suprafeţei de contact, adeziunea

Capitolul 5. Aplicaţie practică a cercetărilor experimentale privind adeziunea

Rezultatele cercetărilor teoretice şi experimentale din capitolele anterioare

Fig.5.1. Zone a suprafeţei de contact cu slabă adeziune

Fig.5.2. Distribuţia fronturilor de curgere în

8) Etapa 8: Simularea procesului de răcire (fig.5.3.);

Fig.5.3. Distribuţia temperaturii maxime a

9) Etapa 9: Calculul adâncimi de pătrundere folosind rezultatele simulării

10) Etapa 10: Determinarea rugozităţii maxime a suprafeţei de contact dintre

Fig.5.4.. Maşina de injectat utilizată pentru producţia de serie a

Din analiza reperelor injectate bi- material după sablarea suprafeţei de

Creşterea adeziunii în zona critică am verificat-o prin mai multe teste de

Capitolul 6 Concluzii finale şi principalele contribuţii ale lucrării

Tehnologia de injectare bi- material a materialelor termoplastice este o

În acest sens pentru a clarifica opiniile diverse întâlnite în literatura de

12)c.2. Contribuţii din punct de vedere al obiectivelor cercetării

În aceasta teză am încercat să optimizez tehnologia de injectare bi- material

12)c.3. Contribuţii din punct de vedere al obiectivelor cercetării

Pentru punerea în valoare a cercetării teoretice prezentate în subcapitolul

12)3. Valorificarea cercetărilor experimentale şi a rezultatelor practice

Cercetările teoretice şi cele experimentale au fost valorificate pe parcursul

Fig.6.2. Exemplul unei piese bi-

2) utilizând studiul din această lucrare am modificat rugozitatea

Fig.6.3. Exemplul de zonă critică cu

3) pentru creşterea adeziunii în la suprafaţa de contact au fost

Fig.6.4. Exemplul de zonă critică

 creşterea competenţelor profesionale pentru asimilarea şi a altor repere şi

3)4. Direcţiile de cercetare ulterioară

[7]. Huang, C, s.a., Geometrical effects and material selection in

[12]. Ilie, S. Proiectarea si realizarea matriţelor de injectat

[18]. Ilie, S., Ungur, H., Determinarea parametrilor optimi de reglaj aI

[28]. Johannaber, F., Injection molding machines, Hanser/Gardner

[31] Manoviciu V, Mărieş Materiale compozite cu matrice organică,

[32] Mărieş G. R.E., Elemente de ştiinţa prelucrării termoplastelor,,

[33]. Menge, G., Mohren, How to make injection molds, Hanser/Gardner

[34]. McCrum , N.G. Principles of Polymer Engineering, Oxford

[35]. Mihăilă, I., Tehnologii Neconvenţionale, Editura

[36]. Mihăilă, I., Tehnologia Construcţiilor de Maşini, vol.3,

[37]. Mihăilă, I., Tehnologia Construcţiilor de Maşini, vol.2,

[38]. Mihăilă, I., Tehnologia Construcţiilor de Maşini, vol.3,

[40]. Mihăilă, I., Tehnologia familiilor de piese, vol.2, Editura