ADITIVII ALIMENTARI

“Cu exceptia maladiilor cauzate de accidente, otravire (arsenic, plumb etc.), de

microorganism extrem de virulente, de malformatii congenitale, majoritatea bolilor cunoscute isi
au originea, direct sau indirect, intr-o alimentatie gresita.” – Dr. W. Kollath
“Bolile de care sufera omul ca urmare a asa-zisei civilizatii iau nastere mai ales prin
intermediul alimentatiei gresite si pot fi vindecate numai pe calea unei alimentatii corecte.” – Dr.
H. P. Rusch
In viata de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atat de “firesti”, incat aproape nimeni nu
mai sesizeaza pericolul pe care ele il reprezinta in mod real. In graba lor perpetua, foarte multi
oameni se multumesc cu o alimentatie foarte slaba calitativ, dar satisfacatoare din punct de
vedere cantitativ si estetic. Ambalata frumos, colorata cat mai apetisant, aromatizata, conservata
cat mai bine, sarata, pasteurizata, rafinata (chiar si de doua ori), prajita in teflon, fiarta sub
presiune, si incalzita la microunde, o astfel de hrana contine in ea germenii multor probleme de
sanatate “inexplicabile”.
1.1 DEFINIREA SI CLASIFICAREA ADITIVILOR ALIMENTARI

Cresterea numerica a populatiei globului, precum si dezvoltarea societatilor de consum au

constituit premisele pe baza carora au aparut si s-au dezvoltat productia de aditivi alimentari.
Producerea de alimente in cantitati din ce in ce mai mari a impus folosirea de aditivi in scopul
satisfacerii cerintelor de diversitate si calitate impuse de clienti. In plus, utilizarea aditivilor
alimentari a condus la simplificarea metodelor de pregatire a produselor alimentare, fara ca
nivelul lor de calitate sa aiba de suferit.
Aditivii alimentari sunt substante care se adauga produselor in cursul unor operatii tehnologice
pentru a favoriza un proces sau pentru a le imbunatati caracteristicile organoleptice sau valoarea
nutritiva.
Utilizarea pe scara larga a aditivilor in zilele noastre este determinata de necesitatile diversificarii
continue a sortimentului de produse alimentare, in special a celor gata preparate, cresterea
existentei consumatorilor fata de calitatile psiho-senzoriale ale produselor, imbunatatirea
conservabilitatii si stabilitatii produselor alimentare.
Folositi din cele mai vechi timpuri, s-a ajuns in prezent la circa o mie de substante ca aditivi
alimentari. Ei pot fi substante extrase din materii prime naturale sau obtinute prin sinteza
industriala. Grupa aditivilor naturali este relativ restransa (zaharul, alcoolul etilic si condimentele
naturale nu sunt incluse in grupa aditivilor, conform legislatiei noastre actuale).
Utilizarea aditivilor cade sub incidenta legislatiei sanitare pentru a nu fi folositi in scop de
falsificare sau de mascare a unor defecte datorate materiilor prime sau conducerii gresite a
proceselor tehnologice.
In functie de scopul tehnologic pentru care sunt folositi, aditivii alimentari se clasifica astfel:
  Aromatizanti si potentiatori de aroma;
 Aditivi de aspect (coloranti);
 Antioxidanti;
 Conservanti;
 Edulcoranti;
 Gelifianti;
 Emulsionanti;
 Aditivi microbiologici si biochimici folositi in industria fermentativa pentru
imbunatatirea valorii nutritive.
In unele conbinatii de materii prime supuse prelucrarii, acelasi aditiv poate indeplini simultan
mai multe functii.
In prezent functioneaza un comitet mixt FAO-OMS pentru aditivii alimentari, care a elaborate
conditiile de baza ce trebuie indeplinite de acestia, cuprinse intr-un document mai vast numit
CODEX ALIMENTARIUS. Printre aceste conditii amintim:

 Folosirea aditivilor alimentari se justifica doar atunci cand aceasta raspunde la unul din
urmatoarele scopuri: conserva valoarea nutritiva a unui produs alimentar, mareste aportul
de componenti nutritivi din alimentele dietetice, imbunatateste conservabilitatea sau
stabilitatea unui aliment, imbunatateste caracteristicile organoleptice.
 Toti aditivii alimentari folositi trebuie sa respecte normele de puritate impuse.
 Cantitatea de aditivi utilizata nu trebuie sa fie excesiva, astfel ca metodele de fabricatie
utilizate sa permita obtinerea rezultatului urmarit.
 Acceptul de utilizare pentru un aditiv se da numai pentru un anumit aliment, pentru
anumite conditii de folosire si pentru obtinerea unui anumit scop.
 Toti aditivii trebuie supusi unui examen toxicologic pentru a se putea preveni eventualele
urmari negative ce ar putea sa apara la ingerarea lor.
 Cantitatea de contaminanti prezenta nu trebuie sa depaseasca concentratiile
nepericuloase.
De subliniat faptul ca utilizarea aditivilor nu este admisa daca efectul obtinut prin adaugarea lor
se poate realiza prin metode tehnologice admisibile din punct de vedere economic si al
procedeelor de fabricatie.
Un aspect deosebit de important referitor la utilizarea aditivilor este testarea lor toxicologica.
Scopul acestor testari este de a stabili o doza zilnica tolerabila pentru persoanele care consuma
zilnic, ani de-a randul, produsul respectiv. Pe baza acestei valori determinate si cunoscand
obiceiurile alimentare se poate deduce concentratia admisibila a unui anumit aditiv intr-un
anumit aliment. Testarile folosesc animale pentru experimente: doza maxima tolerata de
animalul folosit, exprimata in g/Kg corp, este impartita la 50x100 pentru a asigura o marja de
siguranta suficient de mare. Nicio substanta nu este admisa in alimentatia umana daca este
cancerigena, indiferent pentru ce animal.
Puritatea aditivului este un alt element de siguranta; el poate sa nu fie toxic, dar impuritatile pe
care le-ar putea contine se pot caracteriza printr-o mare toxicitate. Pentru fiecare aditiv cu
utilizari in industrie se admit trei niveluri de doze zilnice admisibile (DZA):
  DZA fara rezerve – este valabila la substante testate toxicologic pe o durata lunga sau la
care se cunosc procesele biochimice la care participa;
 DZA sub rezerva – este valabila atunci cand aditivul trebuie sa raspunda la exigente
alimentare speciale.
 DZA provizorie – este valabila pentru substante la care datele nu permit sa se
demonstreze absoluta inocuitate si la care trebuie continuata verificarea.

1.2 PRINCIPALELE GRUPE DE ADITIVI ALIMENTARI

Aditivi de aspect (coloranti)
Cei mai importanti aditivi de aspect sunt colorantii sintetici, deoarece culoarea este una dintre
principalele caracteristici pe baza careia cumparatorul alege un anumit produs.
Colorantii se folosesc pentru a restabili culoarea degradata in cursul proceselor de prelucrare sau
pentru a conferi alimentelor o noua culoare. Prin intermediul organelor de simt, culoarea
declanseaza reactii care favorizeaza procesul de hranire.
Printer aspectele positive ale utilizarii colorantilor alimentari se pot mentiona:

 Puterea mare de colorare;

 Comoditate in intrebuintare;
 Pret de cost relativ redus.
Inconvenientele folosirii lor se refera la aspectele toxicologice, deoacere fiind produsi de sinteza,
pot contine ca impuritati metale toxice (Pb, As, Cu, Cd, Se, U, Hg) sau substante toxice
(hidrocarburi aromatice, acid oxalic, cromati). Pe de alta parte, unii coloranti sintetici ridica
problem si prin faptul ca multe nuclee din compozitia lor s-au dovedit a fi pro cancerigene.
Ca urmare, regulamentul sanitar din tara noastra se situeaza pe o pozitie restrictiva, permitant
utilizarea unui numar redus de coloranti sintetici (tabelul 1).
Tabel 1 Coloranti sintetici admisi

Colorantul Caracteristici Alimente la care se Doza maxima admisa

utilizeaza
Colorant azoic rosu; se Prajituri, produse de 25 mg/kg prod
Amarant metabolizeaza in ficat patiserie
cu formare de amine
Derivat al
fluoresceinei, culoare
rosie, hidrosolubil. Prajituri, produse de 30 mg/kg
Eritrozina (E127) Poate produce dereglari patiserie;
ale tiroidei, coloreaza Inghetate. 20 mg/kg
mana si gura
consumatorului
 Colorant azoic galben, Prajituri, specialitati de
hidrosolubil. Actiunea ciocolata, bomboane; 70 mg/kg
Tartrazina (E102) sa presupusa Inghetate; 40mg/kg
cancerigena nu a fost Bauturi racoritoare. 10 mg/kg
pe deplin dovedita.
Colorant derivat al
acidului naftosulfonic, Prajituri; 40 mg/kg
Orange (E110) galben – portocaliu, Bomboane; 30 mg/kg
solubil in apa si Inghetate. 20 mg/kg
alcool.In doze mari
produce anemie.
Derivat al acidului
indigotin sulfonic, Prajituri; 70 mg/kg
culoare albastra, putin Inghetate. 50 mg/kg
Indigotina (E132) solubil in apa si alcool.
In doze mari modifica
indicii biochimici ai
sangelui.

La folosirea colorantilor sintetici trebuie avut in vedere urmatoarele recomandari:

 Colorarea artificiala a alimentelor sa fie restransa cat mai mult posibil sis a nu se
foloseasca coloranti ce nu au fost admisi pentru consum;
 Nu se admite utilizarea unui colorant pentru a masca un defect al produsului;
 Este obligatorie informarea consumatorului asupra naturii colorantului adaugat, prin
specificarea “colorant sintetic”;
 Este obligatorie dozarea foarte atenta a colorantilor.
Aromatizanti si potentiatori de aroma
Pentru substantele de aroma folosite ca aditivi alimentari se propune clasificarea in trei grupe,
astfel:

 Sintetice, care nu se gasesc in natura;

 Naturale, condimente, plante condimentate si substante extrase din acestea;
 Substante de aroma obtinute din materii prime naturale.
In majoritatea tarilor, utilizarea aromatizantilor si potentatorilor de aroma sintetici este limitata,
existand obligatia mentionarii lor pe etichete, iar Romania nu face exceptie de la aceste
reglementari.
Aromele sintetice echivalente (esentele) sunt compusi de sinteza care intra in mod normal in
compozitia aromelor naturale. Prin combinarea lor adecvata pot rezulta aromatizanti identici
aromelor naturale.
Aromele artificiale sunt substante de sinteza care nu exista in mod normal in produse, dar a caror
aroma e similara cu a unor substante naturale.
Efectele negative pe care aromatizantii le pot exercita asupra organismului se manifesta prin
aparitia unor reactii alergice care se manifesta mai acut la copii. De asemenea, solventii utilizati
la extractia sau dizolvarea aditivului pot avea efecte nedorite datorita remanentei unor impuritati.
Principalii aromatizanti admisi in tara noastra sunt dati in tabelul 2.
Tabelul 2 Aromatizanti admisi in alimente

Denumire Alimente la care se Doza maxima admisa Tipul de aroma

foloseste
Acetat de etil Produse zaharoase, de 100 mg/kg De diferite fructe
patiserie si cofetarie,
inghetate, ciocolata,
bauturi racoritoare.
Acetat de butil Cirese, nuci, migdale
Aldehida benzoica
Aldehida cinamica Samburi de migdale
Ionona Aceleasi produse 30 mg/kg Capsuni

Vanilina, etil vanilina Aceleasi produse 100 mg/kg Vanilie

Diacetil Margarina 0.005 ml Unt

Fum lichid Preparate din carne - Fum

Esenta de fum Conserve din peste - Fum

Potentiatorii de aroma sunt compusi lipsiti de aroma, dar care au proprietatea de a sensibiliza
papilele gustative pentru a percepe mai intens gustul specific al alimentelor. Cel mai utilizat este
glutamatul monosodic (GMS), care are efectul optim la o concentratie de 0.1 – 0.3%. Intensifica,
cu precadere, aroma de carne, de peste, a supelor concentrate si deshidratate.
Are un consum limitat, deoarece la doze mai mari de 4 g/zi determina aparitia sindromului
“restaurantelor chinezesti”, care se manifesta prin febra si tensiune.
Edulcoranti
Pentru indulcirea produselor alimentare se pot folosi doua grupe de substante:

 Indulcitori naturali calorici (zaharul, zaharul invertit, glucoza si fructoza) si indulcitori

naturali necalori (acidul gliceric, miraculina);
 Indulcitori sintetici (zaharina, ciclamatii, aspartamul).
Facand referire doar la edulcorantii de tip sintetic, acestia se gasesc in tabelul 3.
Tabelul 3 Indulcitori sintetici admisi in Romania

Denumire Alimentul la care este permisa Cantitatea maxima permisa

folosirea

Zaharina (E954) La orice aliment, cu avizul In functie de aliment

Ministerului Sanatatii

Sorbitol (E420) Biscuiti, produse zaharoase In functie de aliment

Aspartam (E951) Bauturi racoritoare 600 mg/kg

hipocalorice

Acesulfam (E950) Bauturi racoritoare, inghetate, 400 mg/kg

produse zaharoase

Zaharina are o putere de indulcire de 300 – 500 de ori mai mare ca cea a zaharului, fiind admisa
in doza de 2.5 mg/kg corp, in produsele dietetice, fabricarea unor bauturi racoritoare, precum si
pentru consum direct. Folosita in cantitati mari, poate produce cancer de vezica.
Ciclamatii au o putere de indulcire de 30 de ori mai mare ca a zaharului si se folosesc la bauturile
nealcoolice. Cercetarile toxicologice au demonstrate efectele citotoxice, embriotoxice si chiar o
posibila actiune cancerigena, dar aceste efecte sunt influentate mai ales de doza ingerata. Multe
tari au limitat utilizarea ciclamatilor, iar altele il considera nociv.
Aspartamul este de 100 de ori mai dulce decat zaharul, are un gust placut si rezista bine la
temperature ridicate, dar este instabil in mediul acid.
Conservanti alimentari
Acesti aditivi sunt introdusi in alimente in scopul prelungirii duratei de pastrare si prevenirii
aparitiei de modificari nefavorabile a unor proprietati organoleptice.
Majoritatea conservantilor actioneaza ca antiseptici. Ei trebuie sa indeplineasca doua conditii
esentiale: sa nu prezinte toxicitate fata de organismul uman si sa nu degradeze produsul
conservat.
Efectul antiseptic este influentat de o serie de factori, cum ar fi: compozitia produsului alimentar,
temperatura la care este pastrat. Pentru conservarea alimentelor se utilizeaza numeroase
antiseptice:

 dioxidul de sulf;
 acidul benzoic si benzoatul de sodiu;
 acidul salicilic;
  Acidul acetic si acetatii;
 Acidul formic si formiatii;
 Acidul boric si boraxul;
 Acidul sorbic si sorbatii alcalini.
Pe plan international se remarca tendinta de restrangere a folosirii conservantilor alimentari,
tendinta datorata unor cause obiective:

 Industria alimentara a cunoscut o dezvoltare remarcabila in ceea ce priveste procedeele

de conservare a alimentelor – refrigerare, congelare, sterilizare – cu efecte similar ca si
adaosul de conservanti, dar mai eficace si nepoluante pentru produs;
 Conservantii, chiar si in cantitati foarte reduse, nu sunt total indiferenti pentru organismul
uman;
 Conservarea chimica nu asigura o protectie certa a alimentelor fata de fenomenele de
invechire si alterare.
Din caracterizarea celor cateva grupe de aditivi alimentari se poate observa ca exista atat aspect
positive, cat si negative ale utilizarii lor in alimente. Cu cat sunt cunoscute mai bine aceste
efecte, cu atat se pot lua decizii corecte in ceea ce priveste aprobarea folosirii unui anumit aditiv,
calcularea dozei admisibile, eliminarea lui din uz fara ca acestea sa afecteze caracteristicile
psiho-senzoriale si calitatea alimentelor.
Alimentatia actuala, denumita moderna, utilizand produse considerate moderne reflecta nivelul
de cultura si civilizatie al societatii. Problema este ca modernismul alimentar a dobandit noi
conotatii, in sensul ca alimentatia si alimentele si-au depasit cu mult statusului intial, acela de a
reprezenta un proces fiziologic elementar al vietii, respectiv acela de a furniza organismului
substante nutritive cu rol trofic, plastic, biocatalitic iar prin metabolizare de a elibera o cantitate
variabila de energie. In prezent accentul s-a deplasat mult spre ideologie, evidentierea pozitiei
sociale, a apartenentei religioase sau realizarea unor profitabile tranzactii comerciale, evident
prin desconsiderarea elementelor fundamentale. Alimentele, indiferent de gradul lor de
prelucrare (materii prime, semifabricate şi produse finite) nu sunt simple valori de intrebuintare
ci sunt produse cu insusiri specifice, cu o importanta aparte asupra vietii consumatorilor prin
mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate.

Valoarea nutritiva, energetica si igienica sunt cele mai importante calitati ale alimentelor care
trebuie sa reprezinte obiectivele primordiale ale procesului de obtinere si de consum. Conditiile
actuale pun la dispozitia consumatorilor o hrana intens artificializata, chimizata si doar in
aparenta diversificata. Oferta actuala de produse de pe piata este diversificata sortimental, din
punct de vedere cantitativ, in realitate avand la baza un numar redus de materii prime vegetale şi
animale care sunt consumate insa intr-un numar mare de variante datorita tehnologiilor avansate
de prelucrare si prin combinare cu diverse substante cu rol de aditivi alimentari.

1.3 AMINTIRI DIN COPILARIE: PAINEA, LACTATELE, CARNEA, DULCIURILE,

SUCURILE…

Comparatia cu tipurile similare de alimente din urma cu cateva decenii arata cat de diferite sunt
produsele de astazi si, prin extensie, cat de deosebit este si sistemul in cadrul caruia se
comercializeaza. Analiza ingredientelor de pe etichetele produselor le indica profilul nutritional
dezechilibrat, excesul de grasimi si de aditivi cat si continutul redus sau lipsa substantelor
proteice, a vitaminelor, enzimelor.

Paine alba – reteta clasica

Ingrediente: faina, apa, sare, drojdie (eventual) otet alimentar, lecitina, acid lactic de fermentatie,
zer.

Retete actuale produse panificatie:

Paine feliata (clasica): faina alba de grau, drojdie, zahar, sare, propionat de calciu, amelioratori
(acid ascorbic, enzime, amilaza, emulsifianti (E 472e, dextroza), grasimi vegetale.

Paine feliata cu diverse seminte:

Ingrediente: faina alba de grau, faina de secara, tarate de grau, seminte de susan, grasimi vegetale
hidrogenate, gluten, sare, maltodextrina, emulsifiant E 472e, acid ascorbic E 300, enzime - alfa
amilaza, corectori de aciditate (acid citric), drojdie, propionat de calciu, apa, conservanti (acid
sorbic, propionat de calciu), arome, antioxidant (acid ascorbic).

Branzeturile tradiţionale conţineau lapte, cheag, sare.

Branzeturi topite (reţeta actuală generală)

Ingrediente: agenti pentru emulsionare (mono si polifosfaţi de sodiu, aluminiu, potasiu, calciu;
citrati si lactate de sodiu, potasiu, calciu; acid citric, acid fosforic sau amestecul acestuia cu
adaos de bicarbonat de sodiu, de calciu, adaosuri - smantana, unt topit pentru corectarea
continutului de grasime, sare, condimente vegetale, legume, sunca, aromatizanti, bicarbonat de
sodiu, carbonat de calciu, clorura de calciu, acid citric, acid fosforic, acid acetic, otet, acid lactic
folosit ca agent acidifiant, acid sorbic, sorbati de sodiu si calciu, nisina.

Sunca presata de porc - reteta din 1965

Ingrediente: pulpa de porc fara os, sare, nitriti, zahar. Materii auxiliare - sfoara si hartie
pergaminata.

Suncă presata de porc – reteta actuala

Ingrediente: min 60 % carne de porc (pulpa si carne porc de lucru), proteina vegetala din soia,
antioxidanti, zaharuri, sare si conservanti.

Parizer simplu - reteta din 1963

Materii prime (pentru 100 kg): bradt calitatea I-a -70 kg, slanina moale - 30 kg. Condimente:
piper - 50 g, nucsoara -20 g, boia de ardei dulce - 50 g, usturoi - 50 g. Materii auxiliare:
membrane artificiale cu diametrul de maxim 120 mm, sfoars, clipsuri.

Parizer simplu – reteta actuala

Ingrediente: carne de porc si/sau carne de pasare separata mecanic (MDM), emulsie de sorici,
proteina vegetala din soia, amidon, sare, glutamat monosodic, antioxidanti, coloranti, conservanti
Pateu vegetal cu ciuperci, Kosarom, 100g
Ingrediente: ulei vegetal, ciuperci (7%), proteina vegetala din soia, amidon de grau, sare,
condimente, dextroza, colorant natural (caramel E 150), agent de ingrosare (caragenan E 406),
stabilizatori (polifosfati E 452), potantiator de aroma (glutamat monosodic E 621), antioxidant
(erithorbat de sodiu E 316), aromatizant, sirop de glucoză.

Delikat, adaos pentru mâncăruri, plic 100g – aroma de pui este doar o iluzie
Ingrediente: sare iodata max. 70%, legume deshidratate 8% (morcov, pastarnac, ceapa, patrunjel
frunze, telina frunze, praz, rosii, ardei rosu, ardei verde – proportii variabile), zahar, dextroza,
potentiatori de aroma (mono-sodiu glutamat E 621, guanilat de sodiu E 627 si inozinat de sodiu
E 631), curcumina E 100, aroma de pui, ulei vegetal, vitamina B2 (riboflavina E 101).

Ciocolata simpla sau cu adaosuri – reteta clasica generala

Ingrediente: boabe de cacao, zahar, lapte, cafea, nuci, alune, migdale, arahide, smochine, fructe
zaharate sau conservate in alcool.

Ciocolată cu lapte şi cremă (35 %) caramel Kandia - Excelent, 100 g

Ingrediente: zahar, unt de cacao, masa de cacao, lapte praf degresat, sirop de glucoza, lactoza,
grasime din lapte, grasime vegetala hidrogenata, agent de umezire (sirop de sorbitol), emulgator
(lecitina de soia), pudra de caramel (0,1%), invertaza, aroma identic naturala, (caramel), vanilină.
Substanta uscata din cacao (min 34,3%), substanta uscata din lapte (min 14%). Poate conţine
urme de alune, migdale si proteina din grau. Nu conţine ingrediente din organism modificate
genetic.

Aloma, înghetată de vanilie cu sirop de capsuni (18,8%), Delta Romania, cutie 635 g
Ingrediente: zahar, lapte praf degresat, sirop de
glucoza, grasime vegetala, unt, dextroza, stabilizator E-466, praf galbenus de ou, emulsificator
E471, vanilie, arome natural identice, sirop capsuni (18,8%), suc capsuni 22%, zahar, suc lamaie,
stabilizator E10, E415, arome natural identice, colorant natural E120

Suc de fructe – reteta generala din anii 1965 - 1980

Ingrediente: apa, zahar, concentrat natural de fructe, (eventual) lecitina sau vitamine.

Suc carbonatat de fructe – reteta generala actuala

Ingrediente: apa demineralizata, zahar, suc de portocale din concentrat 4%, dioxid de carbon,
acidifiant (acid citric), arome, vitamina C, stabilizatori (guma de carruba, guma de ester si guma
arabica), conservanti (benzoat de Na), sorbet de potasiu, colorant beta-caroten.

Firmele din industria alimentara urmaresc la elaborarea produselor lor aproape in exclusivitate
imbunatatirea caracteristicilor organoleptice, a duratei maxime de conservare, a imaginii
comerciale prin supradozarea substantelor aditive - coloranti, conservanti, antioxidanti,
emulgatori, agenti de reglare aciditate, agenti de carbonatare, umectanti, agenti de intarire,
sechestranti, stabilizatori, agenti de gelifiere, spumanti, antispumani, etc (peste 30 tipuri) . Cele
mai multe din aceste substante sunt de natură sintetica, imprimand produselor un pronuntat
caracter artificial.
Alimentele de acest gen sunt nule sau aproape nule din punct de vedere nutritiv si prin urmare nu
pot fi considerate de calitate intrucat nu corespund functiilor de bază pentru care au fost create.
Reactia din partea societatii de consum a fost insa una extrem de favorabila, in scurt timp
aparand o noua generatie de indivizi, devoratori neobositi a produselor de calitate proasta
principalii stimulenţi fiind campaniile agresive de marketing, preturile scazute, lipsa timpului
pentru prepararea mancarii, modificarile comportamentale si extrema atractivitate senzoriala. S-a
creat o stare de dependenta cvasitotala a indivizilor fata de aceste produsele alimentare prin
pervertirea gusturilor si imposibilitatea de a aprecia adevaratele calitati ale alimentelor.

Alimentul ideal este suficient, ambalat frumos, colorat si aromat, bine conservat, sarat,
rafinat (uneori chiar si de doua ori), eventual preparat in cel mai comod mod posibil sau
doar reincalzit la microunde, ieftin.

Este interesant a se constata modul in care s-a construit si s-a consolidat cercul vicios al
alimentatiei moderne in conditiile in care introducerea “amelioratorilor” nu a fost ceruta de
consumatori. Producatorii le-au oferit treptat si apoi din ce in ce mai mult iar oamenii au inceput
prin a le consuma fara sa-si puna prea multe intrebari. Este poate unul din cele mai bune
exemplificari a interdependentei dintre cerere si oferta de pe piata. S-a nascut astfel industria
uriasa si foarte profitabila a E-urilor, cu o cifra de afaceri de peste 20 miliarde $ anual.

La ora actuala se stie că multi dintre aditivii alimentary sunt (pot fi) agenti etiologici a unor
afectiuni precum cancerul, diabetul, bolile cardiovasculare, ale tubului digestiv, alergii,
imunopatii (deficienţe ale sistemului imunitar). Aditivii sunt in primul rand substanţe chimice
straine organismului, neasimilabile in structurile tisulare, avand capacitatea de a deregla ciclurile
metabolice fundamentale cu aparitia diverselor stari fiziopatologice. Evoluţia bolilor este
trenanta, semnele manifestandu-se dupa un consum indelungat.

Utilizarea aditivilor alimentari sta sub semnul incertitudinii, adica cele mai multe dintre aceste
substante sunt aparent sigure pentru ca, pe măsura avansarii studiilor sa fie declarate patogene
sau potenţial patogene. Odata cu aflarea unor date suplimentare despre actiunea lor in organism,
ele sunt descoperite acum ca fiind extrem de daunatoare sanatatii. De exemplu tartrazina –
colorant galben din bauturi racoritoare, dulciuri poate determina reacţii de intoleranta manifestate
prin edeme ale buzelor, urticarie, rinite, astm, purpura si chiar soc anafilactic, modificari
histologice ireversibile ale ficatului, deficiente in vitamina B6 si zinc si posibil carcinogeneză;
galatul de octil (E 311 şi E 312) – antioxidant in bauturile racoritoare si alimentele cu grăsimi
atacă sistemul nervos, provoaca alergii, etc.

Pentru bolnavii de cancer sau cei cu vitalitate scazuta precauţiile trebuie marite deoarece
organismul lor a pierdut o mare parte din capacitatea de-a se autoregla si apara. Se poate constata
ca Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor scoate periodic de pe lista E-urilor bune
substante care o lunga perioada de timp au fost considerate inofensive. De exemplu, recent a fost
interzis in UE - E128, considerat cancerigen, dar acesta este inrudit biochimic cu E129, E131,
E102, E 04 sau cu E127. Prin urmare E128 este cancerigen, dar omologii lui sunt inca buni?!?
Evident că vom asista la momentul cand si acestia vor fi interzisi. Dar ce poate spune in legatură
cu starea de sanatate a celor care i-au consumat in intreaga perioada de timp cand ei au fost
declarati siguri?
Majoritatea aditivilor alimentari de sinteza nu sunt bine evaluati in ceea ce priveste aportul zilnic
admis adica nu sunt foarte bine stabilite dozele zilnice de la care substantele devin periculoase
pentru sanatate. Este o diferenta mare intre cantitatea admisă intr-un produs (kg produs) si
cantitatea zilnica admisa de organism (kg greutate corporala). Aceiasi aditivi pot proveni in
decursul unei zile din mai multe alimente.

Sa presupunem ca cineva consuma salam cu nitriti de 7 mg/100 g, apoi alte produse care au
aceeasi concentratie de nitriti. Pana la sfarsitul zilei se depaseste cu mult doza admisa iar in
decursul unui an cifrele sunt catastrofale.

Evidentierea exacta prin masurare a continutului alimentelor in aditivi este un lucru dificil de
realizat datorita diversitatii produselor care ar trebui investigate, dotarilor modeste existente (la
nivel de Romania) si costurilor mari. In principiu este imposibila o monitorizare completa a
pietei recurgandu-se in acest caz la metoda sondajului. Sa presupunem că sunt testate 100-200 de
produse in cateva luni si se gaseste o concentratie mai mare de E-uri decat e declarat pe etichetă.
Incepe o discutie interminabila, produsul dispare de pe piata, dar apare altul...