Universitatea pedagogica de Stat ,,Ion Creanga”

Facultatea –Biologie și chimie

cu aprofundare în sanologie
Catedra Biologie animală

Cum ne afectează
conservanții alimentari
sănătatea și ce sa facem
pentru ai evita

Elaborat Zlotea Mihail Gr.43A

Chisinau 2024
Alimentele se caracterizează prin trăsături comune
(în limita fiecărei grupe), în special în legătură cu
compoziţia chimică. În majoritatea produselor
alimentare întâlnim şapte grupe principale de
substanţe: apă, săruri minerale, glucide, lipide,
protide, vitamine, enzime.
În epoca modernă, explozivă, a producţiei de
alimente conţinutul acestora s-a ”îmbogăţit”
cu o serie de substanţe chimice adăugate
intenţionat pentru modificarea sau crearea
anumitor proprietăţi, pentru facilitarea
unor operaţii de prelucrare şi asigurarea
unei
stabilităţi în timp, substanţe care diferă de
compoziţia chimică normală a alimentelor
şi care poartă denumirea de aditivi
alimentari.
 Aditivii alimentari sunt substanţe care se
adaugă în cantităţi mici în produs în timpul
prelucrării tehnologice, condiţionării,
conservării, ambalării, transportului sau
păstrării, în scopul îmbunătăţirii
caracteristicilor de calitate,
creşterii stabilităţii şi măririi valorii
nutritive.
🞂​ 1. Aditivi organoleptizanţi (coloranţi, decoloranţi şi
amelioratori de culoare, aromatizanţi şi potenţiatori de
arome, amelioratori de gust, edulcoranţi, emulgatori,
gelifianţi, acidulanţi etc.);
🞂​ 2. Aditivi conservanţi (antioxidanţi,
neutralizanţi, antiseptice, antibiotice etc.);
🞂​ 3. Aditivii nutriţionali (tonifianţi) care de fapt
sunt substanţe din categoria nutrienţilor, ce se
adaugă în
produsele alimentare în scopul creşterii valorii nutritive
(aminoacizi, proteine, săruri minerale, vitamine etc.).
🞂​ "E"-urile, cum au fost codificate pe plan internaţional
substanţele chimice introduse în alimente, au fost
astfel botezate, tocmai pentru a se ascunde
cumpărătorilor denumirea substanţelor obţinute
artificial. Sub motivaţia "tehnică" de a se folosi o
denumire care să nu fie dependentă de multitudinea
limbilor de circulaţie internaţionalǎ, motivul real a
fost acela de a nu speria consumatorul.
🞂​ 1.Adaosuri
suspecte:
🞂​ E 125,
🞂​ E 141,
🞂​ E 150 ,
🞂​ E 171,
🞂​ E 172 ,
🞂​ E
173 , E
240 ,
🞂​ E 241,
🞂​ E 477;
🞂​ 2. Adaosuri periculoase:

🞂​ extrem de nociv: E 102;

 produc tumori pe glanda tiroida
 E 110,
 E 120,
 E 124;
🞂​ 3. Adaosuri toxice:
🞂​ produc boli intestinale: E 220, E 221,
E 222, E 223, E 224;
🞂​ afectează tubul digestiv: E 338, E 339, E
340, E 341, E407, E 450, E461, E 463, E
465, E 466;
🞂​ produc boli de piele: E 230, E 231,
E 232, E 233;
🞂​ suprimǎ din organism vitamina B12: E
200;
🞂​ cresc colesterolul: E 320, E 321;
🞂​ atacă sistemul nervos: E 311, E 312;
🞂​ produc boli ale aparatului bucal: E 330 (acid
citric sau sarea de lămâie - cel mai periculos
🞂​ 4. Adaosuri cancerigene:
🞂​ E 123,
🞂​ E 131 ,
🞂​ E 142 ,
🞂​ E 211 (f. nociv),
🞂​ E 213, E 214, E 215, E 217,
🞂​ E 239;
🞂​ E 621 ( glutamatul de sodiu - cancerigen);
 Principalele antiseptice utilizate în
industria alimentară se împart în două
grupe:

a) antiseptice propriu-zise;

b) substanţe cu efect conservant secundar.

sunt substanţe care se introduc în alimente
pentru prevenirea modificărilor
nefavorabile ale însuşirilor senzoriale şi
pentru prelungirea duratei de păstrare a
acestora.
 Din grupa antisepticelor propriu-zise fac parte:
• acidul sorbic şi sorbaţii,
• acidul benzoic si benzoaţii,
• p-hidroxibenzoatul de etil,
• N-propil-p-hidroxibenzoatul,
• p-hidroxibenzoatul de metil,
• N-metil-p-hidroxibenzoatul,
• anhidrida sulfuroasă,
• sulfiţii, bisulfiţii şi metabisulfiţii,
• acidul formic şi formiaţii,
• o-fenilfenolul, thiabendazolul,
• nizina,
• tetraboratul de sodiu.
Dintre substanţele cu efect conservant secundar, fac parte:
• azotitul de sodiu,
• azotitul de potasiu,
• acetatul de sodiu,
• acetatul de calciu,
• acidul lactic,
• acidul propionic,
• propionatul de sodiu,
• propionatul de potasiu,
• propionatul de calciu,
• dioxidul de carbon.
Clorura de sodiu, zahărul, oţetul, alcoolul etc., prezente în
alimente, nu sunt considerate antiseptice,
chiar dacă exercită un efect de conservare.
 Acidul sorbic şi sorbaţii alcalini, E200 - E203, se
folosesc la margarină (max.360 mg /kg), brânzeturi
topite, pastǎ de tomate, legume şi fructe congelate
(max. 1000 mg /kg), băuturi răcoritoare (max. 300
mg /L), şampanie (max. 200 mg /L), produse
zaharoase, de patiserie şi panificaţie (max.
1000 mg
/kg).
🞂​ Acidul benzoic şi sărurile lui, E210 - E214,
se folosesc la gemuri, marmelade, magiunuri,
produse zaharoase, legume, sosuri
condimentate, paste de tomate, produse
vegetale lactofermentate (max.1000 mg /kg),
băuturi alcoolice (max. 200 mg /L). Doza
zilnică admisă de benzoat pentru om este de 5
mg /kg corp.
🞂​ Esteriiacidului p-hidroxibenzoic, E214 -
E219, se folosesc la icre negre, maioneze şi
semiconserve de peşte, în doza de 1000
mg /
kg; la gemuri şi măsline în saramură, 100 mg /
kg; la sucuri de fructe, produse de cofetărie,
umpluturi pentru prăjituri, doza poate ajunge
până la 500 mg / kg. Doza zilnica admisă,
recomandată de FAO - OMS este de 10 mg /
kg corp.
 Bioxidul de sulf si compuşii cu sulf (sulfiţii, bisulfiţii,
🞂​
metabisulfiţii), E220 - E228, se folosesc la dulceţuri,
gemuri, siropuri, legume congelate (rădăcinoase albe
şi cartofi), biscuiţi (max. 50 mg /kg), concentrate de
fructe (max. 250 mg /kg), fulgi de legume (max. 400
mg /kg), băuturi alcoolice (max. 350 mg /L).
Comitetul de experţi FAO - OMS a fixat doza zilnică
acceptabilă pentru om la 0,7 mg /kg corp, deci la un
adult normoponderal, maxim 50 mg zilnic.
🞂​ Acidul propionic şi propionaţii, E281 - E283, se
utilizează la brânzeturi topite în proporţie de 1000
mg /kg, la pâine şi produse de panificaţie în doză de
maxim 2000 mg /kg. Pentru tratamentele de
suprafaţă ale citricelor, se folosesc ca antiseptice:
difenilul, E230 (max. 70 mg /kg), ortofenil fenolul,
E231 (max. 12 mg /kg) şi thiabendazolul, E233 (max.
6 mg /kg). Acesta din urmă se foloseşte şi pentru
tratamentele de suprafaţă ale bananelor, în doze de
maxim 3 mg /kg. Nizina, E234, se utilizează la
brânzeturile topite în proporţie de 12,5 mg /kg.
🞂​Azotatul de sodiu, E251, se foloseşte la preparatele
din carne pentru formarea şi, în special,
stabilizarea culorii în produsul finit. În timpul
sărării, sub acţiunea bacteriilor denitrifiante,
azotaţii se transformă în azotiţi. După datele FAO,
cantitatea de azotat tolerata de omul adult este de
5 - 10 mg /kg. Azotatul de sodiu şi azotatul de
potasiu, E252, se folosesc la lapte şi lactate în doze
de 50 mg/kg, la carne şi produse din carne, în
proporţie de maxim 250 mg / kg.
🞂​ Azotitulde sodiu şi azotitul de potasiu, E249 -
E250, au proprietatea de a mǎri
permeabilitatea ţesuturilor, precum şi o
acţiune antioxidantă. Azotitul de sodiu are
şi o acţiune conservantǎ prin blocarea
legăturilor polipeptidice care sunt atacate
de microflora de alterare. Nu poate fi
ignorat însă, rolul lor potenţial nociv,
azotiţii fiind
recunoscuţi ca substanţe virtual
vătămătoare.
🞂​ Efectele aditivilor alimentari asupra sănătaţii
consumatorilor sunt încă insuficient cunoscute mai
ales în ce priveşte influenţa în timp .
🞂​ Cercetătorii au reuşit în bună parte să
pună în evidenţă relaţiile între cauză şi efecte.
🞂​ Uneori, se neglijeazǎ efectul sinergetic al
multor aditivi alimentari. Astfel nitratul de sodiu
este un aditiv folosit la conservarea alimentelor,
deşi este toxic. Acidul ascorbic şi el aditiv şi
activează acţiunea nitratului de sodiu. Aceşti doi
aditivi au fost găsiţi prezenţi în acelaşi timp în
unele alimente.
🞂​ menţionarea aditivilor utilizaţi
pe ambalajul produsul;
🞂​ interzicerea prezenţei cationilor
metalelor grele, precum şi a nitraţilor şi
nitriţilor de sodiu, ale căror efecte toxice
sunt dovedite;
🞂​ repunerea în cercetare a tuturor aditivilor
alimentari, chiar şi a celor folosiţi de mult
timp.
 Cum evitam aditivii alimentari

Putem minimiza aportul de aditivi din alimentația zilnică, prin

citirea atentă a etichetelor.
A prepara mâncăruri de la zero, cu ingrediente cât mai simple
și mai naturale (cu legume proaspete, ouă de țară, carne
provenită de la păsări crescute la curte etc.) este cel mai bun
lucru pe care îl putem face pentru a reduce aportul acestor
substanțe chimice potențial dăunătoare,”
Fructele proaspete și lactatele cât mai simple sunt și ele
indicate (nu brânză topită și nu iaurt cu fructe din
comerț) pentru a evita consumul aditivilor controversati.