Sunteți pe pagina 1din 25

4. Căile de administrare a vaccinurilor

Sunt variate:

calea orală: ingestie de soluţii, capsule;

calea intranazală: instilaţii, pulverizaţii, microsfere;

căile parenterale: injecţii sau scarificare: i.m., s.c., i.d.

VACCINUL ANTI…

Calea de administrare

Tuberculoză

i.d.

Poliomielită (virus viu atenuat)

orală

Poliomielită (virus omorât)

s.c., i.m.

Tetanos

i.m., s.c. profund

Difterie

i.m., s.c. profund

Tuse convulsivă

s.c., i.m.

Rujeolă

i.m., s.c.

Hepatită B

i.m., s.c., i.d.

Hepatită A

i.m., s.c.

VACCINUL ANTI…

Calea de administrare

Rubeolă

s.c.

Parotidită

i.m., s.c.

Gripă (cu virus omorât)

s.c., i.m.

Infecţii cu H, influenzae b

i.m., s.c.

Adenoviroze (cu virus viu atenuat sau omorât)

oral, s.c.

Infecţii cu pneumococ

i.m., s.c.

Febră tifoidă, paratifoidă A şi B

s.c., i.m.

Dizenterie bacilară (cu agenţi vii atenuaţi)

oral

Holeră cu vibrioni omorâţi

s.c., i.m.

Infecţii cu rotavirusuri

oral, s.c.

Rabie

i.d., s.c.

Antrax

i.m.

Pestă

s.c., i.m.

Tifos exantematic

s.c., i.m.

Meningită meningococică

s.c., i.m.

Encefalită japoneză

i.m., s.c.

Febră galbenă

s.c.

5. Tehnologia de fabricaţie

Vaccinurile se prepară aseptic:

din specii microbiene, culturi vii, atenuate sau omorâte;

– pe medii de cultură în ser fiziologic sau bulion de carne;

– lichidul se concentrează şi se dizolvă în ser fiziologic, în diferite proporţii.

Toxinele se transformă în anatoxine prin:

• tratare termică; • metode chimice (cu formol).

Vaccin absorbit cu acţiune prelungită

(cu formol). Vaccin absorbit cu acţiune prelungită se adsorb pe un adjuvant (Al(OH) 3 ) sau

se adsorb pe un adjuvant (Al(OH) 3 ) sau fosfat de aluminiu

Solvenţi: ser fiziologic, tampon fosfat, soluţie de dextran, soluţie de glucoză.

Conservanţi: fenol, tiomersal.

Depozitare: +3 → +5°C (frigider): vaccinurile adsorbite lichide nu trebuie

congelate!!

3

VACCINURILE REALIZEAZĂ O IMUNOTERAPIE ACTIVĂ,

prin formare de:

– anticorpi în organism, în urma injectării unor antigeni modificaţi;

– formarea are loc în timp;

– şi deci imunitatea (autoapărarea) se instalează după un timp;

– dar durata de imunizare este lungă: ani şi zeci de ani.

Exemple de vaccinuri: antivariolă, antirabie, antitific şi paratific A şi B,

antidifterie, antitetanos, antituberculoză (BCG),

antigripal, antirubeolă, antiholeră, antipestă,

antistafilococic, antipiogen polivalent.

Exemple de anatoxine: difterică, tetanică, stafilococică.

F R

Supl. 2006 (pag. 300) al FR X introduce monografia:

VACCINURI PENTRU UZ UMAN (Vaccina ad usum humanum)

Definiţie:

Vaccinurile pentru uz uman sunt preparate care conţin substanţe antigenice având proprietatea de a induce la om o imunitate activă şi specifică împotriva agentului infecţios sau a toxinei acestuia sau a antigenului produs de acesta. Trebuie să se dovedească că vaccinurile posedă o activitate imunogenă

acceptabilă la om, atunci când sunt administrate conform programului de

vaccinare preconizat. Pot să conţină un adjuvant.

Vaccinurile de uz uman pot fi constituite din:

organisme inactivate prin mijloace fizice sau chimice, care păstrează propr. imunogene;

organisme vii, care sunt nevirulente în mod natural sau care au fost tratate pentru atenuarea virulenţei, dar care păstrează propr. imunogene;

antigene extrase din organisme secretate de acestea sau obţinute prin inginerie genetică. Ele se utilizează: → în stare naturală – sau pot fi → detoxifiate (fizic, chimic)

→ pot fi sub formă de:

agregate;

conjugate;

1.

Vaccinurile bacteriene

Sunt suspensii, cu opacitate variabilă, în lichide incolore sau aproape incolore sau pot fi

liofilizate. Concentraţia în bacterii vii sau inactivate este exprimată în Unităţi Internaţionale de Opacitate sau, după caz, este determinată prin numărarea germenilor într-o cameră de numărat sau pentru germeni vii, prin cultivare.

2. Anatoxinele bacteriene

Sunt preparate din toxine prin:

→ reducerea toxicităţii lor la un nivel nedecelabil → sau prin neutralizarea completă a toxicităţii (metode fizice sau chimice).

– Toxinele sunt obţinute din tulpini de microorganisme selecţionate.

Toxina este transformată în → anatoxină.

Anatoxinele pot fi:

lichide sau

liofilizate

purificate sau adsorbite.

Anatoxinele adsorbite sunt:

→ suspensii de particule albe sau gri → dispersate în lichide incolore sau galben pal → şi pot forma un depozit pe fundul recipientului.

6

3. Vaccinurile virale

Sunt preparate din virusuri cultivate

pe animale

• pe ouă embrionate

• pe culturi celulare sau ţesuturi corespunzătoare

sau pe culturi de celule modificate genetic.

Pot fi:

• lichide, de opacitate variabilă, în funcţie de modul de preparare; • liofilizate.

Preparatele lichide şi cele liofilizate reconstituite pot fi colorate, dacă în mediul de

cultură s-a utilizat un indicator de pH (roşu de fenol).

Controlul vaccinurilor

aspect;

– determinări pe animale a activităţii;

– pH, adjuvant, aluminiu, calciu, fenol, formaldehidă liberă, conţinut în apă;

volumul extractibil.

Eticheta

denumirea preparatului;

– o referinţă care identifică lotul final;

– doza umană recomandată şi calea de administrare;

– condiţii de conservare;

– data expirării;

– denumirea şi concentraţia conservanţilor antimicrobieni;

– denumirea antibioticelor, adjuvanţilor, aromatizanţilor şi stabilizanţilor

prezenţi în vaccin;

– denumirea tuturor substanţelor ce pot provoca reacţii secundare şi

contraindicaţii de utilizare a vaccinului.

În cazul vaccinurilor liofilizate:

– denumirea sau compoziţia cât şi volumul lichidului de reconstituire ce

trebuie adăugat;

SERURI

Definiţie: Serurile sunt biopreparate obţinute din sângele recoltat de la animale (cal), la care s-au injectat doze crescătoare de germeni vii, un anumit timp. Sângele acestor animale conţine doze masive de anticorpi; el este recoltat şi după coagulare (separă eritrocite, trombocite şi plachete) rămâne un ser bogat în anticorpi şi antitoxine. Corect → IMUNOSERURI.

Serurile determină o imunizare pasivă, prin anticorpi formaţi în alt organism. – Serurile se introduc aseptic în fiole sterile; – Se obţin şi seruri solide prin criodesicare (liofilizare) la –40°C şi pulberea se înfiolează aseptic; în momentul utilizării → soluţie.

Ex.: ser antidifteric, antigangrenos, antitetanic, antipestos, antipneumococic, antiveninos (viperă), antifaloidic (ciuperci otrăvitoare), antirabic, antipiogen polivalent.

Serurile globale au determinat iniţial reacţii alergice la proteinele serice, astfel că din ele s-au izolat imunoglobulinele: Ig: G, M, A, D, E (5 clase)

Ig G = gama glubulina cea mai activă.

Depozitare: +3°C → +5°C, ferit de lumină.

9

F R

Supl. 2006 al FR X (pag. 231) introduce monografia:

IMUNOSERURI DE ORIGINE ANIMALĂ PENTRU UZ UMAN (Immunosera ex animale ad usum humanum)

Definiţie: Imunoserurile de origine animală pentru uz uman sunt preparate

lichide sau liofilizate, conţinând imunoglobuline sau fragmente de

imunoglobuline purificate, obţinute din serul sau plasma animalelor

provenite de la diferite specii, imunizate.

Imunoglobulinele sau fragmentele de Ig au capacitatea de a neutraliza specific sau de a se lega de antigenul utilizat în scopul imunizării.

Antigenele pot fi:

microorgansime sau

toxine

• antigene de origine umană

suspensii de antigene bacteriene sau

suspensii de antigene virale sau

• veninuri de şarpe, de scorpion sau de păianjen.

Preparatul este destinat administrării: → i.v. sau → i.m după diluare, unde este cazul.

Control:

sterilitate, solubilitate, volum extractibil, pH, osmolaritate;

– conţinut în proteine, conservant, fenol, distribuţia masei

moleculare;

– stabilizant, puritate, proteine străine, albumină, pirogene, activitatea

FORME RADIOFARMACEUTICE

1. Definiţii şi generalităţi

Formele (preparatele) radiofarmaceutice sunt preparate dozate de radioelemente artificiale care conţin unul sau mai mulţi radionuclizi (izotopi radioactivi), destinate administrării umane, în scop terapeutic sau de investigaţie. Denumirea de radiofarmaceutic provine din: lat. radius, -ii = rază luminoasă + gr. pharmakon, lat. pharmacum = medicament. Se mai numesc medicamente radioactive sau substanţe farmaceutice marcate.

FR X supl. 2006 introduce monografia de generalităţi: Preparate radiofarmaceutice (Radiopharmaceutica). Conform acestei monografii, sunt considerate preparate radiofarma- ceutice următoarele:

produs radiofarmaceutic: orice medicament care, atunci când este gata de utilizare, conţine unul sau mai mulţi radionuclizi (izotopi radioactivi), introduşi în scopuri medicale; generator de radionuclizi: orice sistem care conţine un radionuclid părinte fixat, de la care se obţine un radionuclid fiică prin eluţie sau prin orice altă metodă, folosit într-un produs radiofarmaceutic;

12

trusă (kit) pentru preparate radiofarmaceutice: orice preparat care urmează să fie reconstituit sau combinat cu radionuclizi în produsul radiofarmaceutic final, în mod obişnuit anterior administrării lui; – precursor radionuclidic: orice alt radionuclid produs pentru radiomarcarea altei substanţe înaintea administrării.

A

Z

A

Nuclid notat:

protoni şi de neutroni conţinuţi în nucleul său (deci prin numărul său atomic Z şi numărul său

M sau

M : este o specie atomică ce este caracterizată prin numărul de

de masă A), precum şi prin starea sa energetică.

Izotopii unui element sunt nuclizi cu acelaşi număr atomic Z, dar cu numere de masă A diferite.

Nuclizii

(Izotopii)

pot fi:

cu numere de masă A diferite. Nuclizii (Izotopii) pot fi: stabili → în elementele naturale nestabili

stabili → în elementele naturale

nestabili → numiţi izotopi radioactivi, radioizotopi sau radionuclizi, constituiţi dintr-un aranjament instabil de protoni şi de neutroni şi se transformă spontan în alţi nuclizi (combinaţie stabilă sau instabilă, de protoni şi neutroni).

Dezintegrarea sau transformarea radioactivă (radioactivitatea) este proprietatea unor

nuclizi de a:

– emite spontan particule încărcate (α şi β) sau radiaţii (γ), – ca urmare a capturii de electroni orbitali (CE) – sau prin tranziţie izomeră (TI).

Dezintegrarea este o caracteristică a izotopilor radioactivi, nestabili, care se transformă, emiţând radiaţii nucleare. Particulele încărcate electric, emise de nucleu, pot fi:

1. particule alfa (α): nucleu de heliu, număr de masă 4, sunt încărcate pozitiv;

2. particule beta (β): numite în general electroni, cu sarcină negativă

sau

3. emisie de radiaţii gama (fotoni, gr. phos, photos = lumină) sau radiaţii electromagnetice.

pozitroni, cu sarcină pozitivă;

Nuclizii nestabili (izotopi radioactivi) sunt caracterizaţi prin timp de înjumătăţire. T ½: timpul în care o cantitate dată dintr-un radionuclid scade la jumătate din valoarea sa iniţială (se dezintegrează). Acesta poate fi: de la câteva minute la mai mulţi ani. În medicină se utilizează radionuclizii cu T ½ de la câteva minute → câteva luni.

Radiaţiile α, β, γ variază ca putere penetrantă în funcţie de energia şi natura lor,

astfel:

• particulele α, încărcate pozitiv, sunt grele, au o rază foarte scurtă şi de aceea nu

se utilizează în produse farmaceutice;

• particule β şi mai ales γ se utilizează în medicină.

În general expresia „radioactivitate” este utilizată pentru a descrie fenomenul

de dezintegrare radioactivă şi pentru a exprima activitatea acestui fenomen.

Deci radioactivitatea unui preparat reprezintă numărul de dezintegrări

sau transformări nucleare care se produc în unitatea de timp.

În Sistemul Internaţional de unităţi (SI) radioactivitatea este exprimată în

bequerel (Bq):

1 Bq corespunde unei transformări nucleare pe secundă.

Avantajele utilizării radiofarmaceuticelor:

– se utilizează în cantităţi extrem de mici;

– se obţin rezultate exacte;

– tehnică de investigaţie sau de tratament comodă, nu produce durere, traumatism sau sângerări;

bolnavul nu este solicitat nici fizic nici psihic;

– pot fi dirijate în diferite locuri ale organismului;

se pot realiza diferite forme farmaceutice:

• soluţii, emulsii, suspensii;

unguente, aerosoli;

• soluţii, emulsii, suspensii; • unguente, aerosoli; • capsule, comprimate, pulberi; • sol. injectabile;

capsule, comprimate, pulberi;

sol. injectabile;

tratament

comprimate, pulberi; • sol. injectabile; tratament – se pot folosi pentru: radiodiagnostic Dezavantaje: –

se pot folosi pentru:

radiodiagnostic

Dezavantaje:

– necesită laboratoare de medicină nucleară şi personal calificat;

– necesită protecţie contra radiaţiilor pentru operator şi pentru pacient;

– se condiţionează în containere speciale;

– separare dificilă a izotopilor radioactivi.

2. Istoric

• În 1927 BLUNGART şi JENS au efectuat injecţii cu soluţii saline iradiate cu radon.

• În 1938 HERTZ, ROBERT şi EVANS au utilizat I 128 în studiul funcţiei glandei tiroide.

• În 1943 începe producţia industrială de radioizotopi în Franţa şi SUA.

• În ţara noastră se înfiinţează IFIN: Institutul de Fizică Atomică şi Inginerie

Nucleară, la Turnu Măgurele, care prepară izotopi radioactivi în scop medical.

• În 1965 FR VIII înscrie pentru prima dată 2 monografii cu soluţii radioactive:

– sol. de radioiodură de sodiu cu I 131 ;

sol. de radiofosfat de sodiu cu P 32 ;

– şi la Metodele generale de analiză, capitolul: Radioactivitatea.

• Aceleaşi prevederi şi în FR IX – 1976.

• În 1993 FR X înscrie şi 3 monografii de capsule şi la Metode generale de analiză:

Controlul radioactivităţii.

• Supl. 2006 al FR X înscrie pentru prima dată monografia de generalităţi:

Radiopharmaceutica (Preparate medicofarmaceutice).

17

I. Forme farmaceutice

3. Clasificare

sol. orale, sol. injectabile, suspensii, emulsii, aerosoli

unguente, sol. perfuzabile;

capsule, pudre.

II. Domeniul de utilizare

În medicină se utilizează:

1. Radioizotopi ca emiţători de energie radiantă cu aplicaţii în terapie pentru iradiere, asemeni ca razele X (Röentgen);

2. Radioizotopi ca produse farmaceutice pentru

iradiere, asemeni ca razele X (Röentgen); 2. Radioizotopi ca produse farmaceutice pentru terapie sau diagnostic. 18

terapie sau

diagnostic.

4. Căile de administrare

Calea orală:

Căile perenterale:

• soluţii, pulberi liofilizate în flacoane unidoze sau multidoze care se dizolvă: în apă, alcool diluat, uleiuri vegetale;

capsule gelatinoase;

sol. injectabile, sol. perfuzabile, pulberi liofilizate care se dizolvă „ex tempore”;

• soluţii în seringi unidoză, de uzaj unic;

• suspensii şi emulsii injectabile;

Calea pulmonară: aerosoli radioactivi;

Calea cutanată:

• soluţii, suspensii, unguente, pudre.

5. Materii prime În practică există diferite procedee care permit obţinerea de radionuclizi care vor fi utilizaţi în preparatele farmaceutice sau ca preparate farmaceutice sau pentru diagnostic. Se utilizează 4 procedee:

– bombardamentul cu neutroni a materialelor ţintă (în reactorul nuclear);

– bombardamentul cu particule încărcate a materialelor ţintă (în acceleratori precum ciclotronii);

– fisiunea nucleară a nuclizilor grei din materialele ţintă (în general după

bombardamentul cu neutroni sau cu particule încărcate);

generatorul radionuclidic.

Cele 106 elemente au 1.000 nuclizi; 9 radionuclizi care aparţin la 6 elemente se utilizează în practica medicală:

I 131 , Cr 51 , Tc 99 , I 125 , I 132 , Na 22 , Kr 85 , Hg 197 şi Hg 203 .

Radiofarmaceutice terapeutice Se utilizează în tratamentul unor tumori pentru distrugerea celulelor neoplazice prin localizare în partea de corp dorită. Se folosesc radionuclizi care emit particule β, cu T ½ de câteva zile, ex.: I 131 şi P 32 .

Radiofarmaceutice pentru diagnostic

Ele permit obţinerea de informaţii despre pacient: structura sau poziţia unui organ din corp

sau cum funcţionează acesta.

Se utilizează diferite radiofarmaceutice care emit radiaţii γ, ce sunt detectabile cu un

detector de scintilaţii: Tc 99, I 123 , Indiu 111 , Ta 201 , Ga 67 .

6. Fabricaţia formelor radiofarmaceutice

Are loc în laboratoarele de medicină şi farmacie nucleară, care sunt supuse unor reglementări speciale, au o construcţie specifică: pereţi şi paravane de protecţie din plumb, contra radiaţiilor (pe care să le absoarbă); camere mari, spaţioase, aerisite, fără denivelări, cu nişe special amenajate.

Substanţele radioactive se manevrează cu roboţi → sisteme telecomandate şi

radiosinteză automatizată.

Operaţiile se urmăresc printr-un vizor, cu sticlă groasă, plumbuită. Formele sterile se lucrează în boxe cu flux de aer laminar vertical şi filtre HEPA. Lucrătorul este protejat de un ecran acrilic, cu vizor, în faţa boxei.

Deşeurile lichide se diluează şi cele solide se depozitează 6-7 luni în locuri special

destinate. Pentru transferul soluţiilor sau pentru administrare la bolnav se utilizează o seringă specială, care să ofere protecţie, fabricată din 90% tungsten şi 10% Ni-Cu, grosime de 3 cm. Seringa are o fereastră din sticlă cu plumb pentru vizualizare.

În spitalele mari există o farmacie nucleară cu instalaţii de producţie a Tc 99 din Mo 99 , care are T ½ de 67 ore ce emite β– şi γ → Tc 99 cu T ½ de 6 ore.

Condiţionarea radiofarmaceuticelor Pentru ecranarea radiaţiilor, după condiţionarea preparatului în fiole sau flacoane de sticlă multidoze, acestea sunt ambalate în containere speciale, protejate în interior pentru a

nu se sparge sau deschide în timpul manevrării lor, la transport.

Containerul este închis în alte 2 containere, din care unul de plumb, cu material absorbabil. Containerul extern trebuie să fie rezistent la lovire.

Ecranarea trebuie să fie în aşa fel încât radiaţiile care eventual scapă din container să nu depăşească → 10 miliroentgeni / oră la contactul cu o suprafaţă oarecare.

22

Recipientele au eticheta cu reglementările naţionale şi europene:

– denumirea sau referinţa produsului;

– numele producătorului, şarja;

– un număr de identificare;

– volumul sau nr. de unităţi (capsule, unguente);

pentru preparatele lichide sau gazoase: radioactivitatea totală conţinută în recipient sau concentraţia radioactivă pe ml la data şi (dacă este necesar) ora indicată;

pentru preparatele solide (ex. liofilizate): radioactivitatea totală la data şi (dacă este

necesar) la ora stabilită;

pentru capsule: radioactivitatea pe capsulă la data şi (dacă este necesar) ora stabilită, cât şi nr. de capsule conţinute în recipient.

Pe ambalajul extern trebuie să se menţioneze în plus:

calea de administrare;

• perioada de valabilitate sau data expirării;

• denumirea şi concentraţia oricărui conservant antimicrobian adăugat;

• condiţii speciale de conservare;

• Atenţie radiaţii !

• Schema grafică de radioactivitate: trifoi roşu

• condiţii speciale de conservare; • Atenţie radiaţii ! • Schema grafică de radioactivitate: trifoi roşu

Vârsta de începere a lucrului în laboratorul nuclear: 18 ani.

CIPR (Comisia Internaţională de Protecţie Împotriva Radiaţiilor) a stabilit valoarea

de iradiere de 5 remi / an. 1 rem (Roentgen Equivalent Man) = doza biologică ce rezultă din absorbţia de către 1 g ţesut viu, iradiat cu particule ionizante a energiei de 100 ergi. Unităţi de măsură:

1 Bq

1 Ci = 1 Curie

sau

Pentru radiaţiile X → Roentgen:

1 mCi (miliCurie) = 10 3 Ci 1 μCi = 10 6 Ci

rep = Roentgen Equivalent Physical

rad = Roentgen Absorbed.

Efectele radiaţiilor:

Doza

Efectul

25

rem nesesizabil (doza maximă admisă)

50

rem → modificări ale elementelor figurate sangvine

100 rem → oboseală, modificări ale constantelor sangvine

200

rem → tulburări nervoase, elemente celulare patologice

300

rem → vomă, 20% decese în prima lună de la iradiere

400 rem 50% decese în prima lună de la iradiere

600 rem → doză letală certă

Protecţia contra radiaţiilor

mijloace preventive;

mijloace de eliminare a efectelor tardive, la persoanele iradiate

Aplicaţii clinice

efectelor tardive, la persoanele iradiate Aplicaţii clinice profesional medical accidental – mijloc de tratament:

profesional

medical

accidental

mijloc de tratament: leucemii, tumori maligne, hipertiroidie;

– vizualizarea unor organe prin injectare în diferite structuri;

– mijloc de studiere a stării funcţionale a sistemelor fiziologice şi a organelor corpului;

– studierea mecanismului procesului de schimb în organism: metabolismul protidic, lipidic, glucidic, vitamine şi combinaţii minerale;

studiul → distribuţiei diferitelor substanţe medicamentoase în ţesuturi, organe şi celule

→ cât şi a căilor de eliminare a lor din organism (cercetare farmacocinetică);

– analiza calitativă şi cantitativă a unor substanţe.