ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . care murise sarac. se retine o intamplare.. spre consternarea tuturor. in terna realitate.") prezinta viata mondena a tinerei familii. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. " Inceputa prin anii 1912-1913. provoaca gelozia si tristetea tanarului. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. Nae Gheorghidiu. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. Acum. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. care riposteaza taios.Tache si Nae Gheorghidiu). Din viata noua a familiei. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. Initiat de unchiul sau. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. din intamplare. inca de la plecare.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. intr-o noapte. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. Acesta gaseste aici o alta Ela. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. in Universitatea bucuresteana. de doua ori. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. In mod paradoxal. in timpul mesei.. In timpul acesteia. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. Ela il paraseste. De Sfantul Dumitru.) Era o suferinta de neinchipuit. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. intelectual de valoare. in afaceri. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. schimband vorbe lipsite de importanta. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . cei doi traiesc in conditii materiale modeste. cu petreceri. Frumoasa este nu discutia in sine. pana cand o intamplare le schimba viata. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. povestitorul revine la discutia de la popota. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. Intr-o dupa-amiaza de vara. (Gregoriade). atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. fara sa spuna. Dupa ce se casatoresc. Acum. pentru a-si masca sentimentele.. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. Ela a deranjat. In 1916. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". cand unchiul Tache moare. Stefan si Ela se intalnesc.. sa aiba existenta asigurata. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. inca o data. vag avocat si ins gaunos. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. peste doar trei saptamani. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. care se hranea din propria ei substanta. dar idealist. sotul ei decade din rolul de „zeu". din cauza asta.Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. . concentrat fiind la Piatra Craiului." Prin contrast. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. pentru a-i fi aproape.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. Ela (initiata de o anume Anisoara. accentuata de o luciditate taioasa. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea.. in eventualitatea mortii lui pe front. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. pentru ca. Capitolul al III-lea („E tot filozofie. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung.

Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. spaima si apropierea mortii. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). G. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. Cei doi se despart.. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. in suflet. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Ranit si spitalizat. intamplarile apar stranii. intrucat Romania intrase in razboi. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. in afara campului de lupta. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. Inca de acum.Pe urma. mai frumos despre razboi in literatura noastra". iar obuzele scurma pamantul. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. Acum. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. ordinele contradictorii produc haos. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). aduc razboiul in limitele omenescului. de amantul ei. fapt care-i acutizeaza framantarile. Pe buna dreptate. . mi-aduc aminte cu adevarat. oamenii se strang unii langa altii"). personajul ignora pericolul. Gheorghidiu este trimis in cercetare. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. comenzile trec din gura in gura. In peisajul sublunar. provocand o spaima ancestrala. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. ca de o intamplare din copilarie. amplificat." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. de tot zbuciumul de atunci. aruncandu-1 peste oameni. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani.cuta: „De sotia mea. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. convingerea lui fiind formata. invalmaseala care precede atacul. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. Convins ca va muri. niciodata". Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. tanarul va veni apoi acasa. iesind in oras. noaptea. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. proprie lui Camil Petrescu. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. mai ales. Luptele se aseamana intre ele si se dau.