ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

Acesta gaseste aici o alta Ela. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. sa aiba existenta asigurata. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". pentru a-si masca sentimentele. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. intr-o noapte. Nae Gheorghidiu. Stefan si Ela se intalnesc. Din viata noua a familiei. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai .Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. " Inceputa prin anii 1912-1913. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. cu petreceri. inca de la plecare. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. care se hranea din propria ei substanta. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. cand unchiul Tache moare. provoaca gelozia si tristetea tanarului.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. sotul ei decade din rolul de „zeu".) Era o suferinta de neinchipuit. in eventualitatea mortii lui pe front. in afaceri. De Sfantul Dumitru. in terna realitate. In mod paradoxal. peste doar trei saptamani. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. in Universitatea bucuresteana. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. inca o data. spre consternarea tuturor. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. din cauza asta. (Gregoriade).. dar idealist. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente".. pentru a-i fi aproape.. de doua ori. povestitorul revine la discutia de la popota." Prin contrast. . Ela il paraseste. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. din intamplare. pana cand o intamplare le schimba viata. Ela a deranjat. Ela (initiata de o anume Anisoara.Tache si Nae Gheorghidiu). Dupa ce se casatoresc. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung.. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. schimband vorbe lipsite de importanta. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". Acum. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. intelectual de valoare. Capitolul al III-lea („E tot filozofie. care murise sarac. Intr-o dupa-amiaza de vara. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. pentru ca. in timpul mesei. vag avocat si ins gaunos. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu.") prezinta viata mondena a tinerei familii. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. Initiat de unchiul sau. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. Acum. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . In 1916. fara sa spuna. concentrat fiind la Piatra Craiului. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. care riposteaza taios. accentuata de o luciditate taioasa. se retine o intamplare. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura... In timpul acesteia. Frumoasa este nu discutia in sine.

Pe urma." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. aduc razboiul in limitele omenescului. in afara campului de lupta. de tot zbuciumul de atunci. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. In peisajul sublunar. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. aruncandu-1 peste oameni. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. Luptele se aseamana intre ele si se dau. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. noaptea. iesind in oras. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. invalmaseala care precede atacul. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. comenzile trec din gura in gura. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii.. tanarul va veni apoi acasa.cuta: „De sotia mea. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. G. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. Pe buna dreptate. ordinele contradictorii produc haos. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. Ranit si spitalizat. in suflet. amplificat. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. spaima si apropierea mortii. iar obuzele scurma pamantul. intamplarile apar stranii. oamenii se strang unii langa altii"). iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. convingerea lui fiind formata. ca de o intamplare din copilarie. Cei doi se despart. Acum. mai frumos despre razboi in literatura noastra". cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. de amantul ei. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. Inca de acum. intrucat Romania intrase in razboi. . barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. mi-aduc aminte cu adevarat. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. niciodata". proprie lui Camil Petrescu. fapt care-i acutizeaza framantarile. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". personajul ignora pericolul. provocand o spaima ancestrala. mai ales. Gheorghidiu este trimis in cercetare. Convins ca va muri.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful