ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara"... se retine o intamplare." Prin contrast. coborand astfel din mitul iubirii transcendente.. Din viata noua a familiei. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. Acesta gaseste aici o alta Ela. De Sfantul Dumitru. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. Frumoasa este nu discutia in sine. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand.) Era o suferinta de neinchipuit. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. cand unchiul Tache moare. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. dar idealist. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung.. Acum. " Inceputa prin anii 1912-1913. accentuata de o luciditate taioasa. schimband vorbe lipsite de importanta. cu petreceri. In mod paradoxal. . intreaga familie este invitata la unchiul Tache . pentru a-si masca sentimentele. Ela a deranjat. In timpul acesteia. care riposteaza taios. spre consternarea tuturor. sotul ei decade din rolul de „zeu". verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. care murise sarac. concentrat fiind la Piatra Craiului. fara sa spuna.Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. inca de la plecare. in terna realitate. Capitolul al III-lea („E tot filozofie. in Universitatea bucuresteana. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. Dupa ce se casatoresc. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. sa aiba existenta asigurata. peste doar trei saptamani. pentru a-i fi aproape. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. (Gregoriade). preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. Nae Gheorghidiu. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase.Tache si Nae Gheorghidiu). pentru ca. din cauza asta. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". Intr-o dupa-amiaza de vara. povestitorul revine la discutia de la popota. in afaceri. inca o data. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. intelectual de valoare. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". provoaca gelozia si tristetea tanarului. in timpul mesei. intr-o noapte. vag avocat si ins gaunos.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. care se hranea din propria ei substanta. din intamplare. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". Ela (initiata de o anume Anisoara. Initiat de unchiul sau. Acum. In 1916.. Stefan si Ela se intalnesc. in eventualitatea mortii lui pe front. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura.. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. Ela il paraseste. de doua ori. pana cand o intamplare le schimba viata.") prezinta viata mondena a tinerei familii. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor.

invalmaseala care precede atacul. . noaptea. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic.. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. provocand o spaima ancestrala. spaima si apropierea mortii. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. mi-aduc aminte cu adevarat. convingerea lui fiind formata. cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. intamplarile apar stranii. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. de amantul ei. iar obuzele scurma pamantul. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. comenzile trec din gura in gura. ca de o intamplare din copilarie. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. intrucat Romania intrase in razboi. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". mai frumos despre razboi in literatura noastra".cuta: „De sotia mea. In peisajul sublunar. Luptele se aseamana intre ele si se dau. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. iesind in oras. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. G. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. Convins ca va muri. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. Acum. in suflet. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. tanarul va veni apoi acasa. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. Inca de acum. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. amplificat. aruncandu-1 peste oameni. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. Cei doi se despart. Ranit si spitalizat. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Gheorghidiu este trimis in cercetare. de tot zbuciumul de atunci. personajul ignora pericolul. Pe buna dreptate. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. fapt care-i acutizeaza framantarile. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. oamenii se strang unii langa altii"). corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. ordinele contradictorii produc haos. proprie lui Camil Petrescu. aduc razboiul in limitele omenescului. mai ales. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. niciodata". in afara campului de lupta. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa.Pe urma.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful