ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

vag avocat si ins gaunos. schimband vorbe lipsite de importanta.Tache si Nae Gheorghidiu)..personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. sa aiba existenta asigurata. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. Capitolul al III-lea („E tot filozofie. pentru a-si masca sentimentele. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. Ela (initiata de o anume Anisoara. din intamplare. In mod paradoxal. " Inceputa prin anii 1912-1913. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti.. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . se retine o intamplare. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte".) Era o suferinta de neinchipuit. . Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. de doua ori. Nae Gheorghidiu. cand unchiul Tache moare.") prezinta viata mondena a tinerei familii. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. faptul ca Ela dispare impreuna cu G.. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. Initiat de unchiul sau. In timpul acesteia. in eventualitatea mortii lui pe front. Acum. Ela a deranjat. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. Dupa ce se casatoresc. Acesta gaseste aici o alta Ela. Stefan si Ela se intalnesc. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". inca de la plecare. care se hranea din propria ei substanta. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. peste doar trei saptamani. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. inca o data. (Gregoriade). In 1916. pana cand o intamplare le schimba viata. Din viata noua a familiei.. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. in afaceri. cu petreceri. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. pentru a-i fi aproape. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente"." Prin contrast. care riposteaza taios. De Sfantul Dumitru. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung.. intelectual de valoare. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament.Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. accentuata de o luciditate taioasa. in timpul mesei. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea.. fara sa spuna. povestitorul revine la discutia de la popota. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. in terna realitate. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. Acum. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. din cauza asta. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. spre consternarea tuturor. pentru ca. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. in Universitatea bucuresteana. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. dar idealist. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. provoaca gelozia si tristetea tanarului. Frumoasa este nu discutia in sine. intr-o noapte. Ela il paraseste. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . care murise sarac. sotul ei decade din rolul de „zeu". Intr-o dupa-amiaza de vara. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. concentrat fiind la Piatra Craiului. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa.

provocand o spaima ancestrala. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. in afara campului de lupta. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. Pe buna dreptate. de tot zbuciumul de atunci. oamenii se strang unii langa altii"). in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. proprie lui Camil Petrescu. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. iesind in oras. . iar obuzele scurma pamantul. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. Gheorghidiu este trimis in cercetare. Inca de acum. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. mai frumos despre razboi in literatura noastra". mai ales. ordinele contradictorii produc haos. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). de amantul ei. amplificat. G. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. Convins ca va muri. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. Acum. invalmaseala care precede atacul. intrucat Romania intrase in razboi. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Cei doi se despart. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. in suflet. personajul ignora pericolul. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. comenzile trec din gura in gura. noaptea. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. Ranit si spitalizat.Pe urma." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. niciodata". Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. fapt care-i acutizeaza framantarile. intamplarile apar stranii. aruncandu-1 peste oameni. Luptele se aseamana intre ele si se dau. ca de o intamplare din copilarie. spaima si apropierea mortii. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). mi-aduc aminte cu adevarat. aduc razboiul in limitele omenescului.. convingerea lui fiind formata.cuta: „De sotia mea. In peisajul sublunar. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. tanarul va veni apoi acasa.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful