ORGANIZAII INTERNAIONALE

Curs

CUPRINS:

1.Organizaii internaionale tipuri i principii de constituire....................3 2. Politica de securitate a unei ri...............................................................67 3. Organizaia Naiunilor Unite...................................................................80. 4. Constituirea i rolul NATO n evoluia sa istoric..................................102 5. Organizarea i funcionarea NATO.........................................................109 6.Viitorul NATO..........................................................................................112
7. Organizaii regionale europene...............................................................153

8. Organizaii regionale din Asia i Africa..................................................166 9. Organizaii regionale de pe teritoriul celor dou Americi.......................172 10. Organizaii financiare mondiale.............................................................183
11. Organizaii economice mondiale- I........................................................204 12. Organizaii economice mondiale II.....................................................218

13. Organizaii internaionale n zona Mrii Negre.....................................223 14. Organizaii subversive internaionale.....................................................247

1.Organizaii internaionale tipuri i principii de constituire

1. Definiie, elemente caracteristice

Ultimele doua secole au impus la nivel global o serie intreaga de concepte, sisteme si realitati. Toate acestea pe fondul nasterii sistemelor politice organizate, dar si al unor constrangeri de natura istorica si conceptuala. Revolutia franceza declanseaza ceea ce poate fi numit la nivel global si teoretic fuga istoriei. Acest fenomen se datoreaza nu doar redimensionarii realitatilor batranului continent la finele secolului al XVIII-lea si inceputului de secol XIX, ci si rapiditatii cu care marile puteri au inteles ca baza puterii absolute va fi detinuta de aceia care vor detine informatia. Aparitia primelor structuri nonstatale, organizatii cu caracter inchis sau deschis, din care faceau parte Marile Puteri constituie punctul de plecare al intregului parcurs istoric pe care omenirea il va fi traversat in secolul XX. Traim intr-o lume a extremelor, in care cel mai mult conteaza ziua de astazi. Niciodata istoria si viata nu au fost mai reduse la prezent ca acum. Proverbialul pragmatism american a redus istoria la secvente de o descriptivitate agasanta. Rapiditatea cu care circula informatia este aceea care face diferenta astazi intre state, atat din perspectiva politica, economica, militara, cat si culturala si geostrategica. O analiza pertinenta a lumii secolului XXI nu poate fi realizata fara informatii de ultima ora. Organismele internationale create teoretic pentru a asigura stabilitatea, pacea la nivelul lumii, nu sunt altceva decat organisme supuse jocului puterii celor mai puternici actori de pe scena internationala. Marile cancelarii occidentale isi cristalizeaza actiunile politice in functie de toate aceste jocuri si totodata au creat la nivel institutional si educational scoli de gandire. La randul lor aceste scoli de gandire au dat nastere primelor teorii si concepte, adevarate paradigme ale relatiilor internationale, menite sa explice actiuni.

Teoria este un tablou, mintal alcatuit, in baza unor realitatii, o prezentare a organizarii unui domeniu si a conexiunilor dintre partile sale. (Kenneth Waltz, 8). In cadrul unei teorii se imbina enunturi descriptive, cu titlu definitiv, enunturi non-factuale teoretice, rolul acestora din urma fiind de a da sens datelor noii realitati. In definitiv teoria are rolul de a justifica actiuni din perspectiva permanenta a celui care detine adevarul. Teoria presupune imbinarea deductiei cu inductia. In domeniul relatiilor internationale teoriile analitice care tind sa studieze elemntele ansamblului si relatiile dintre acestea sunt doar parte a unui angrenaj mintal care ar trebui sa includa si realitatile curente, actiuni imprevizibile la nivelul organizatiilor. Unul dintre teoreticienii relatiilor internationale si organizatiilor, K. Waltz, afirma ca teoria ar trebui sa cuprinda trei elemente: unitatile componente ale sistemului, interactiunea dintre acestea si structura. Unitatile componente sunt reprezentate de state; La nivel politic global, principiul organizator al acestui sistem al relatiilor si organizatiilor internationale il reprezinta: anarhia. Teoretic nu exista nici o autoritate care sa impuna constrangeri la nivelul actiunii politice a statelor, nimeni nu este indreptatit sa comande, nimeni nu este obligat sa se supuna. Cu toate acestea practic aparitia organizatiilor internationale a avut rolul de a ordona anarhia din sistem. Totodata exista, fara tagada, la nivelul politicii mondiale o serie de lideri care imprima o directie in politica mondiala. Asa cum aratam si mai sus rolul organizatiilor internationale, de orice natura ar fi acestea, directioneaza fluxul economic, militar sau cultural, dand nastere polaritatii. Polaritatea este cea care conditioneaza practic relatiile dintre state. Teoriile explica legi .Legile sunt fapte de observatie.La prima vedere cele doua concepte reduse la axiome, ca in cazul de mai sus sunt perfect logice si coerente. Cu toate acestea legea este o creatie valabila doar intr-o unitate de timp, de la legile fizicii si pana la cele ale dreptului,

acestea nu reprezinta decat realitati temporare. In aceste conditii teoriile isi pierd valabilitatea si tind sa se transforme in nonrealitati sau realitati factuale. In arena internationala legile si teoriile apartin fiecarui actor in parte, iar acesta trebuie sa le cunoasca in detaliu pe fiecare, pentru a se folosi, asemeni unui avocat, de utopia lor. In urmatoarele etape vom analiza atat ideea de teorie a organizatiilor si relatiilor internationale, cat si pe aceea de teorii ale organizatiilor internationale. O teorie desi este asociata realitatii, ramane distincta de realitate. In fond realitatea nu poate fi congruenta nici cu teoria, dar nici cu un model pe care aceiasi teorie incearca sa-l acrediteze. Un model, spune Waltz, reprezinta o aplicabilitate a teoriei, dar un model are tendinta de a se indeparta de la realitate, datorita simplificarii sau complicarii lui prin elemente teoretice. O macheta de masina ar trebui sa arate ca o masina. Forta explicativa a teoriei, este data nu de apropierea de realitate, ci de indepartarea de ea. Cu alte cuvinte realitatea apartine fiecaruia dintre noi, dar la nivelul organizatiilor si politicilor internationale realitatile se conserva la nivelul jocului, dar mentalitatile schimbate, datorita informatiei noi acumulate, pot crea mutatii fundamentale la nivel teoretic. Organizatiile internationale functioneaza dupa modele structurale structurate juridic si administrativ, dar la nivelul realitatii ele se comporta anarhic si in functie de actiunea interioara si exterioara a membrilor. Cunoasterea trebuie sa preceada teoria, dar paradoxal, teoria sta la baza cunoasterii. Acest paradox aminteste de afirmatia platoniciana ca nu putem cunoaste nimic, pana nu stim totul. Teoria ca si politica nu reprezinta un edificiu al adevarului, ci o reproducere convenabila a realitatii, un cadrul mintal suspus propriilor noastre sentimente si concepte. Aparitia organizatiilor internationale. Definire. Tipologie Statutul si rolul organizatiilor internationale Termenul de organizaie internationala s-a impus in limbajul diplomatic si politic incepand cu prima jumatate a secolului al XX-lea, pentru ca pe aproape tot parcursul veacului anterior, sa fie 5

folosite concepte de genul sindicatul public international, biroul international, comisia internationala. Pentru prima data sintagma mai sus amintita a fost probabil folosita de catre James Lorimer, in deceniul 8 al secolului al XIX-lea si preluat de catre germanul Constantin Frantz spre sfarsitul veacului. Walter Schcking si Paul Reinsch, vor permiteconsacrarea definitiva a termneului la inceputul secolului XX in cadrul a doua volume care teoretizau problema realtiilor dintre state: Organizatiile lumii si Uniunile internationale publice. Odata cu cristalizarea conceptului, dar si cu aaritia primelor organsme internationale au fost dezvoltate trei curente principale care aveau sa defineasca rolul acestora ca instrumente, ca arene si ca actori. - ca instrumente organizatiile sunt vazute ca instrumente prin care statele isi urmaresc propriile interese, asa cum reiese chiar din deceiziile acestora. - ca arena un adevarat loc de joaca, o tabla de sah, adevarate forme ale scenariilor diplomatiei, unde actorii condamna, se justifica, intr-o incercare de coordonare coerenta a propriilor actiuni politice; - ca actori in acest caz statele apar ca entitati suverane, in care deciziile finale reprezinta vointa unanima a membriilor; Tipologia organizatiilor internationale este cu mult mai complexa decat apare la prima vedere, in anuarul Organizatiilor internationale, sunt indentificate nu mai putin de 15 categorii de organizatii. 1. federatii de organizatii internationale organizatii internationale, interguvernamentale sau nonguvernamentale, care grupeaza cl putin alte trei organisme regionale; 2. organizatii cu participare universala, organizatii nonprofit interguvernamentale sau nonguvernamentale, cu membrii din toate zonele geografice, cu managemnt si control politic;

3. organizatii cu participare intercontinentala organizatii internationale nonprofit, interguvernamentale sau nonguvernamentale ai caror membrii si ale caror preocupari depasesc o regiune anume; 4. organizatii cu participare regionala toate organizatiile internationale nonprofit, interguvernamentale sau nonguvernamentale, ai caror membrii si preocupari sunt restranse la o regiune; 5. organizatii ce emana din persoane, locuri, obiecte de proprietate sau alte organisme, orice organism international nonprofit, interguvernamental sau nonguvernamental, ce poate fi considerat o emanatie a unei anumite oragnizatii, loc, persoana sau obiect de proprietate, fara o participare formala; 6. organizatii ce au o forma speciala, inclusiv fundatiile si fondurile de incredere organizatii internationale nonprofit, interguvernamentale sau nonguvernamentale banci, biblioteci, institute de instruire, laboratoare ; 7. organizatii nationale cu o orientare internationala organizatii nationale cu o forme variate de activitate internationala sau cu preocupari precum: cercetare, pace, dezvoltare, ajutor; 8. organizatii internationale inactive sau desfiintate - nonprofit, interguvernamentale sau nonguvernamentale, care au fst desfintate, sunt inactive in momentul respectiv sau sunt in stare latenta; 9. organisme recent aparute sau neconfirmate inca, a caror creare a fost recent raportata sau propusa, dar despre care nu exista informatii; 10. organisme subsidiare si interne apartinand altor organisme interne, unitati independente in cadrul unor organizatii internationale complexe; 11.ordine religioase, fraternitati si institute seculare, ordine sau congregatii religioase, militare, fraternale, organisme similare bazate pe leadership charismatic sau devotat unui set de practici religioase; 7

12. serii de conferinte autonome fara secretariat cu un nume distinct si periodicitate, care nu se afla in responsabilitatea unei organizatii permanente; 13.tratate si acorduri multilaterale tratate, conventii, pacte, protocoale sau acordui mutilaterale, exceptandu-le pe acelea care privesc o singura tara, un eveniment specific sau crearea unui organism interguvernamental; Primele sapte tipuri sunt considerate a fi organizatii internatioanle conventionale, putand fi asa cum am vazut interguvernamentale sau nonguvernamentale. Aici putem aduce in discutie directa distinctia dintre ONU si UE sau Amnesty Internatioanal si Greenpeaces. La prima vedere organizatiile interguvernamentale au ca membrii state, adesea reprezentati prin agenti guvernamentali, in timp ce acelea nonguvernamentale unt formate din actori nonguvernamentali. In cazul Organizatiei Internationale a Muncii, exista membrii din ambele categorii. Clarificarea in acest caz ar trebui sa vina din Rezolutia 288 (X) s Consiliului economic si Social al ONU, din februarie 1950, care afirma: orice organizatie internationala care nu este creata prin acord interguvernamental nu poate fi considerata organizatie nonguvernamentala. Celelalte sase tipuri amintite sunt considerate a fi tipuri speciale, intrucat incadrarea lor confrm Dreptului Internatioanal si reglementarilor existente nu se poate face. O a doaua clasficare a organizatiilor internationale este in functie de obiectul de interes: a. ajutor umanitar; schimb cultural; pace si dezarmare; sprijin pentru dezvoltare; drepturile omului; mediu; b. securitate si pace; comert si alte activitati economice; bunastare sociala si drepturile omului; c. cultura si recreere; educatie si cercetare; sanatate, servicii sociale; mediu, dezvoltare si conditii de locuire; legislatie si politici; filantropie si voluntariat; activitati internationale; religie, afaceri, societati profesionale si sindicate; grupuri neclasificate; O a treia claificare apartine teoreticienilor Volker Rittberger si Bernhard Zangl, in care este corelat criteriul tipului de membrii cu cel al competentelor. 8

Membrii pot avea o participare: universala, regioanla, economica sau culturala (rstrictionata pentru ultimele trei). ONU si Organiztia Internationala a Muncii pe de-o parte; UE si Agentia Spatiala Europeana sau Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol; Un statut si loc special il ocupa organizatiile de securitate, din acestea fac parte organizatiile guvernamentale precum ONU, NATO, OSCE, UE, GUAM, CSI etc. Organizatiile internationale de securitate isi au originea in consensul statelor de a coopera in probleme de reducere a violentei si realizae a pacii si securitatii, printr-o serie de acorduri si mecanisme. Exista cel putin patru seturi de sarcini pentru care organizatiile de acet tip militeaza: - promovarea dialogului de securitate si gestionarea crizelor ca sarcini de baza destinate stabilirii si-sau mentinerii pacii: - crearea de sisteme de cooperare militara bazate pe constrangeri reciproce, destinate reducerii pericolelor ce decurg din activitatile militare, sau pe capacitatile comune pentru misiuni de mentinerea pacii; - promovarea standardelor democratice si respcetarea drepturilor omului ca scopuri in sine, - promovarea securitatii prin mecanisme economice, intarind atat prosperitatea, cat si interdependenta actorilor, intr-o incercare de reducere a terorismului si a prolferarii armelor nucleare sau de distrugere in masa; O analiza pertinenta a statutului si rolului unei astfel d organizatii ar trebui facuta prin prisma durabilitatii si eficientei. Din punct de vedere al teoriei aplicate in analiza organizatiilor internationale, cele doua curente traditionaliste, realisml si neorealismul nu acorda o prea mare importanta organizatiilor internationale, acestea fiind considerate doar modalitati de camuflare a intereselor statelor sau forumuri necesare obtinerii acordului de principiu al unor state mai slabe in privinta raporturilor de securitate. Influenta asupra comportamentului marilor puterii este redusa, acestea actionand

unilateral, tot asa este considerat si criteriul durabilitatii, care nu face decat sa contribuie la o stare de facto. In 1957, Karl Deutsch, considera ca organizatiile internationale ar trebui identificate sau considerate comunitati de securitate conform urmatoarelor principii: - inexistenta planurilor militare ale unui membru fata de ceilalti; - existenta unor valori politice comune sau compatibile; - existenta capacitatii guvernelor de a reactiona rapid si fara violenta, cu mijloace corespunzatoare; - existenta unui comportament predictibil al unor membrii; - existenta unor programe comune de instruire si schimb, a unor acorduri multilaterale sau bilaterale; Exemplele aduse in discutie de Deutsch, erau NATO si CECO din care avea sa se dezvolte UE. Contraexemplu ar putea fi considerata ONU sau OSCE. Aceste organisme sau o serie de state au dezvoltat in cadrul internationale o serie de forme de cooperare, care sa camufleze actiuni care contravin in fapt Dreptului international, dar reglementate ulterior pirn acelasi drept: parteneriatul de securitate regional, forme de securitate colectiva, sisteme de alante opuse; In sistemul mondial securitatea nu presupune doar probleme de ordin militar, ci si probleme economice, culturale, sociale, ecologice etc. Ideea constituirii unei organizatii internationale, menita - in principal - sa contribuie la mentinerea pacii in lume, este foarte veche. Inceputurile sunt legate de ,,marea uniune' a lui Confucius si au inregistrat ulterior proiecte ca Organizarea federativa a lumii intregi, a lui Dante, De jure belli ac pacis, de Grotius sau Foedus pacificum imaginat de Kant. i acestea sunt doar cele mai faimoase exemple dintr-o serie extrem de lunga de proiecte dintre care

10

multe erau pure utopii. In secolul XIX, insa, asemenea planuri devin atat de insistente incat este clar ca se nascuse o etapa de pregatire a terenului pentru transpunerea ideii in practica. Conjunctura prielnica s-a creat abia in anii primului razboi mondial. Marile pierderi umane si uriasele distrugeri materiale au impus orientarea preocuparilor cercurilor oficiale si ale unor particulari spre prevenirea in viitor a unui nou cataclism, tocmai prin crearea unui organism international care sa militeze pentru mentinerea pacii. Eforturile depuse au fost cu totul justificate: primul razboi mondial s-a incheiat cu moartea a 1,9 milioane de germani, 1,4 milioane francezi, 0,7 milioane englezi, 0,5 milioane de italieni, 0,4 milioane de sarbi etc. Prima etapa practica a constituirii celei dintai organizatii internationale, Societatea Natiunilor, a corespuns asadar anilor 1914-1918, cand au fost elaborate numeroase proiecte, particulare sau publice. Din domeniul privat, cele mai active studii au fost initiate de Liga pentru intarirea pacii, din Statele Unite ale Americii, si Liga pentru Societatea Natiunilor din Marea Britanie. In aceasta din urma au activat intelectuali de reputatie, ca Leonard Woolf, G. Lowes Dickinson, C. R. Buxton sau J. A. Hobson, care au elaborat intre anii 1916-1918, planuri detaliate privind conducerea problemelor internationale, preconizand diverse metode pentru solutionarea pacifica a diferendelor internationale, pentru actiunea comuna impotriva unei agresor, chiar cu pretul cedarii unor prerogative ale suveranitatii nationale. La nivel oficial, actiunea a fost tarzie: in 1917 in Franta s-a constituit un comitet ministerial condus de Leon Bourgeois, iar in Marea Britanie in 1918 un comitet prezidat de lordul Phillimore. Ideile, proiectele si initiativele, determinate de necesitatea gasirii unei solutii veritabile pentru conservarea pacii dupa marele razboi, au prins conturul unor lucrari monografice, acestea fiind rezultatul unor dezbateri si campanii de presa in primii ani ai razboiului, in care sunt incluse opiniile celor mai avizati oameni politici ai momentului. Asa a fost cartea lui Edgar Milhaud, La socit des Nations, publicata in anul 1917, la Paris. Ce trebuia sa fie o Societate a Natiunilor? Un obiectiv al diplomatiei pentru lichidarea militarismului, pentru instaurarea si conservarea unei paci drepte, care sa rezulte din principiile universale si care sa fie garantata de ansamblul popoarelor. Aceasta lucrare, probabil si altele, vor fi influentat desigur atitudinea guvernelor angajate in conflict.

11

Studiu de caz A fost infiintata in anul 1856, in urma Conferintei de Pace de la Paris, o data cu internationalizarea apelor Dunarii, sub numele initial de Comisia Europeana a Dunarii, care a avut sediul in Romania, timp de aproape un secol, la Galati si Sulina. Este una din primele organizatii internationale constituite in Europa si singura organizatie internationala care are sediul la Budapesta. 11 state sunt membre ale CD: Austria, Bulgaria, Croatia, Federatia Rusa, Germania, Moldova, Romania, Serbia, Slovacia, Ucraina si Ungaria. Patru tari au primit statutul de observator: Franta, Turcia, Olanda si Cehia. Comisia este compusa din reprezentantii statelor membre, respectiv unul pentru fiecare tara, care sunt, de regula, ambasadorii acreditati la Budapesta. Conventia cu privire la regimul navigatiei pe Dunare, semnata la 18 august 1948, la Belgrad, este instrumentul de drept international care reglementeaza navigatia pe Dunare si garanteaza libera circulatie a vapoarelor pe acest important fluviu european, in conformitate cu interesele si drepturile suverane ale statelor membre. De asemenea, ea asigura cadrul de cooperare economica si culturala intre statele membre, dar si cu alte state europene. In baza Conventiei mentionate, cele 11 state membre se angajeaza sa mentina sectorul lor de fluviu in stare de navigabilitate pentru vapoare, sa execute lucrari de intretinere si sa nu impiedice in vreun fel navigarea pe Dunare.

2. Categorii de organizatii internationale Suprematia statelor in rezolvarea diferitelor probleme cu care se confrunta comunitatea internationala este pusa la incercare de existenta unui numar important de organizatii internationale. Forta cu care se manifesta organizatiile internationale in prezent contribuie in mod semnificativ la subminarea autoritatii statelor in rezolvarea problemelor cu care se confrunta lumea de azi. Exista doua tipuri de organizatii internationale: organizatii interguvernamentale (acelea ale 12

caror membrii sunt statele); organizatii neguvernamentale (acelea ale caror membrii sunt persoane particulare sau anumite grupuri de persoane ori institutii private). 1.1. Organizatii interguvernamentale si neguvernamentale Desi nici unul dintre aceste doua tipuri de organizatii nu a aparut in secolul pe care il incheiem, totusi perioada de maxima intensitate si eficacitate a activitatii acestora se situeaza dupa anul 1900. Uniunea Organizatiilor Internationale, care mentine o evidenta actualizata permanent in legatura cu ambele tipuri de organizatii internationale arata ca numarul acestora a crescut rapid in secolul al nouasprezecelea astfel incat in anul 1909 existau 37 de organizatii interguvernamentale si 176 de organizatii neguvernamentale. In secolul urmator cresterea a fost si mai rapida, astfel incat in anul 1960 existau 154 de organizatii interguvernamentale si 1255 de organizatii neguvernamentale iar in 1997 numarul acestora ajunsese la 260 si respectiv 5472. In interpretarea tendintelor ce caracterizeaza evolutia organizatiilor internationale trebuie sa se tina cont ca nu este usor sa se identifice si sa fie evaluate diferitele tipuri de organizatii internationale. In principiu, organizatiile interguvernamentale sunt definite nu numai de faptul ca membrii lor sunt statele, dar de asemenea si de caracterul lor de permanenta a activitatii si de procedurile institutionalizate pe care le utilizeaza. Organizatiile interguvernamentale se intrunesc la intervale relativ regulate si au proceduri specifice de luare a deciziilor precum si un secretariat ori un cartier general si un sediu. Cu toate acestea, ele nu au acces direct la cele mai multe dintre resursele materiale pe care le pot utiliza statele. Daca aceste criterii de clasificare a organizatiilor internationale ar fi fost mai elastice, fara indoiala ca numarul organizatiilor interguvernamentale ar fi depasit cu mult pragul de 260 citat anterior, asa cum se intampla cu numarul organizatiilor neguvernamentale. In prezent inca 1570 de organizatii aspira la statutul de organizatii interguvernamentale iar alte mai mult de 9630 de asociatii la acela de organizatii neguvernamentale, avand caracteristici asemanatoare acestora. Aceasta crestere extraordinara a numarului de organizatii transnationale si a membrilor acestora a generat o retea complexa, ce se suprapune si se intrepatrunde. In anul 1996 aproximativ 200 de state si teritorii aveau in total mai mult de 135.000 de diferiti delegati ce le reprezentau la toate

13

organizatiile internationale, atat cele interguvernamentale cat si la cele neguvernamentale. Cooperarea in cadrul activitatii acestei retele de interdependente' cum o numesc unii analisti, acopera intreg domeniul unor probleme globale: schimburi economice, aparare, dezarmare si controlul armamentului, dezvoltare economica, agricultura, sanatate, drepturile omului, arta si cultura, combaterea traficului si consumului ilegal de droguri, turism, piata muncii, drepturile femeilor, educatie, activitatea financiara, protectia mediului, criminalitatea, ajutor umanitar, gestionarea crizelor, telecomunicatii, stiinta, fenomenul globalizarii, imigratia si fluxul de refugiati si inca multe altele. In prezent mai mult de 96% din totalul organizatiilor internationale sunt neguvernamentale, dar celelalte 4% sunt mult mai importante, deoarece membrii lor sunt statele. Organizatiile interguvernamentale putine la numar pe care tarile le creeaza isi vor mentine in continuare suprematia si importanta atata timp cat statele insele vor exista, deoarece organizatiile interguvernamentale sunt importante prin insusi faptul ca sunt asociatii ale statelor, din autoritatea carora izvoraste si autoritatea pe care o exercita organizatiile interguvernamentale, arata unii autori. Organizatiile interguvernamentale sunt toate compuse din state, dar variaza foarte mult in ceea ce priveste scopul si obiectivele propuse si numarul de membrii. Dupa unii cercetatori numai optsprezece organizatii interguvernamentale pot fi incadrate in categoria organizatiilor ce urmaresc obiective generale, iar dintre acestea numai O.N.U. este o organizatie cu caracter mondial. Toate celelalte, adica mai mult de 97% din totalul organizatiilor internationale sunt foarte limitate in ceea ce priveste numarul de membri si obiectivele propuse. Diferentele dintre aceste organizatii sunt foarte mari, mai ales in ceea ce priveste acele organizatii ce urmaresc realizarea unui singur obiectiv si aplica constrangeri referitor la primirea de membri. De exemplu, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.) este in primul rand o alianta militara, in timp ce altele, ca de exemplu Organizatia Statelor Americane (O.A.S.) sau Organizatia Statelor din Asia de Sud-Est (A.S.E.A.N.) au drept obiective dezvoltarea economica si reforme politice. In prezent multe organizatii interguvernamentale sunt angajate intr-un domeniu ingust de activitate, urmarind obiective economice si sociale, cum ar fi facilitatea schimburilor economice, a transporturilor sau alte tipuri de cooperare economica. Din aceasta perspectiva, organizatiile interguvernamentale sunt in acelasi timp vectori dar si o reflectare a puternicelor interdependente ce sunt rezultatul activitatilor transfrontaliere, din ce in ce mai semnificative.

14

Diferente foarte mari exista si in ceea ce priveste organizatiile neguvernamentale. Datorita numarului lor mare si a diversitatii deosebite, este mult mai dificil sa fie caracterizate si clasificate decat organizatiile interguvernamentale. In 1997, Uniunea Asociatiilor Internationale caracteriza 10% dintre organizatiile internationale neguvernamentale ca avand vocatie mondiala, in timp ce celelalte 90% erau caracterizate ca avand vocatie intercontinentala sau regionala. Din punct de vedere functional, organizatiile internationale neguvernamentale acopera practic toate aspectele si componentele activitatii politice, sociale si economice, intr-o lume ale carei tendinte spre o globalizare din ce in ce mai accelerata sunt evidente, mai ales in domenii precum preocuparea pentru sanatatea planetei noastre, medicina, istorie si cultura, drept, etica, teologie, securitatea nationala si internationala. Este util ca organizatiile internationale neguvernamentale sa fie privite si considerate drept organizatii intersocietale, care faciliteaza incheierea de intelegeri si tratate intre state in probleme ce privesc marea masa a populatiei. Multe dintre organizatiile neguvernamentale coopereaza si chiar interactioneaza cu organizatiile interguvernamentale. De exemplu, mai mult de o mie de organizatii internationale neguvernamentale se afla in relatii de cooperare si de consultare cu diferitele agentii ale sistemului de institutii al O.N.U., mentinand birouri de legatura in mai mult de o suta de localitati. Parteneriatul dintre organizatiile neguvernamentale si cele interguvernamentale da posibilitatea ambelor tipuri de organizatii de a lucra impreuna, de a se constitui uneori intr-un singur grup de interese sau de presiune in urmarirea unor politici si programe comune sau asemanatoare. Cu toate ca sunt foarte raspandite din punct de vedere geografic, organizatiile neguvernamentale sunt mult mai active in emisfera nordica, unde se afla majoritatea statelor dezvoltate din punct de vedere economic si care beneficiaza de un sistem politic matur si un regim politic democratic. Aceasta situatie se datoreaza societatii deschise, bazate pe pluralism politic in care cetatenii pot participa fara restrictii la activitatile unor institutii specifice societatii civile. Printre institutiile specifice societatii civile se numara si organizatiile neguvernamentale. O clasificare a organizatiilor interguvernamentale:

15

Natura geografica a scopului si obiectivelor organizatiei Mondiale (globale)

Tipul obiectivelor urmarite Obiective multiple - Organizatia Natiunilor Unite - Organizatia Mondiala a Comertului - UNESCO - Organizatia Conferintei Islamice - Uniunea Postala Universala Un singur obiectiv - Organizatia Mondiala a Sanatatii - Organizatia Mondiala a Muncii - Fondul Monetar International

Intercontinentale, regionale si subregionale

- Uniunea Europeana - Organizatia pentru

- Agentia Europeana pentru Spatiul Cosmic

Securitate si Cooperare in - Organizatia Tratatului Europa - Organizatia Statelor Americane - Comisia Dunarii - Organizatia Unitatii Africane - Liga Araba - Asociatia Statelor din Asia de Sud Est Inca din antichitate oamenii au urmat doua cai pentru a obtine si prezerva pacea. Calea realista (asa zisa Real politik) pune accentul pe solutiile militare. Calea liberala pune accentul pe solutiile politice. 16 Atlanticului de Nord - OPEC

Se pare ca totusi, in practica, calea realista a fost mult mai frecvent si intens utilizata decat calea liberala, pana la inceputul secolului XX. Calea realista de prezervare a securitatii nationale si internationale prevede utilizarea a trei instrumente: formarea de aliante; mentinerea echilibrului puterii; controlul armamentului. Intr-o viziune realista elementele caracteristice ale mediului strategic international ar fi urmatoarele:

Starea sistemului international: Probabilitatea ca in sistem sa se produca schimbari si reforme: Principalii actori ai sistemului international:

Anarhie Scazuta

statele si in principal marile puteri

Obiectivele actorilor principali:

exercitarea puterii asupra altora autoprotectie Securitate

Caracteristicile interactiunii dintre actori: Preocuparea permanenta a actorilor: Prioritatile statelor: Practica curenta a statelor:

competitie si conflict securitatea nationala asigurarea capacitatii militare fortele armate sunt utilizate pentru a sprijini diplomatia coercitiva

Adeptii caii liberale promoveaza patru instrumente in scopul asigurarii pacii, a securitatii nationale si internationale: dreptul international; organizatiile internationale; integrarea; democratizarea. Deoarece toate aceste instrumente pun accentul pe utilizarea unor institutii, promotorii acestui curent mai sunt numiti si institutionalisti neoliberali'. Toti teoreticienii caii liberale impartasesc aceeasi teama de tendinta istorica a statelor de a purta razboiul, dar nu au un punct de vedere comun asupra modului in care ar trebui asigurata securitatea internationala in sec.

17

al XXI-lea. Ei sunt in general preocupati de faptul ca atat timp cat nu exista un drept international cu caracter imperativ si universal, nu exista o autoritate suprema la nivel planetar si nici un mecanism de impunere a dreptului international, orice schimbare in cadrul sistemului international poate fi la fel de usor aprobata sau respinsa de catre orice stat. Teoreticienii liberali si neoliberali considera conflictul armat drept un rezultat al deficientelor institutiilor nationale si internationale. Ei considera, de asemenea, ca actuala stare anarhica a sistemului international este principala problema cu care ne confruntam astazi. Ei arata ca slabiciunea institutiilor internationale mareste costul asigurarii securitatii nationale si internationale, iar bunastarea globala este inca subordonata bunastarii nationale. Pentru a schimba aceasta situatie adeptii caii liberale solicita stabilirea unor metode institutionalizate si bazate pe drept pentru a reforma acele regimuri politice nedemocratice inca existente in unele state. Ei considera ca sistemul international este inca insuficient dezvoltat si structurat si este necesara o reevaluare a rolului si locului institutiei statului suveran in cadrul acestui sistem, a functiilor si instrumentelor utilizate de state, astfel incat un nou tip de stat sa poata asigura eliminarea cauzelor razboaielor. Schimbarile de amploare globala ce au loc in sistemul international vor continua, lor adaugandu-se in viitor, probabil, noi provocari la adresa pacii si securitatii internationale. Se manifesta o suprapunere din ce in ce mai mare a intereselor nationale ale statelor si a responsabilitatilor internationale pe care acestea le au. Misiunea instrumentului diplomatic al puterii nationale este de a face fata si de a rezolva prin metode politice specifice consecinte unor evenimente diverse si uneori neprevazute, de a utiliza cu eficacitate si eficienta partajarea responsabilitatilor si intarirea parteneriatului cu alte state. Marile probleme ale lumii de azi nu pot fi rezolvate in mod unilateral, numai de catre unele state, in primul rand datorita faptului ca problemele cu care ne confruntam au un caracter transfrontalier, afectand concomitent mai multe state. Procesul organizarii internationale se desfasoara concomitent si inseparabil legat de cel al integrarii (regionale si sub regionale, deocamdata). Ambele pot da gres, unele organizatii internationale pot disparea in timp, dar daca se valorifica situatia creata in prezent, prin acumulari continue, in special de-a lungul intregului secol XX, se poate ajunge in viitor la o transformare majora a relatiilor inter-umane pe planeta noastra, care sa justifice, intr-o perioada inca nedefinita de timp, afirmatia ca lumea va deveni guvernabila si ca umanitatea in ansamblul sau poate deveni

18

o comunitate capabila sa promoveze justitia, sa sprijine un anumit tip de ordine sociala si sa stabileasca conditiile necesare bunastarii, care ar trebui sa fie obiectivul de baza al activitatii politice, prin administrarea puterii. Unii teoreticieni liberali-institutionalisti arata ca puterea si atributiile statelor ar trebui limitate mai mult decat sunt in prezent, deoarece statele suverane nu isi rezolva problemele pe care le au pe plan intern si international intr-un mod satisfacator, caci de-a lungul timpului statele au fost in primul rand instrumente pentru a duce razboiul impotriva altor state. In zilele noastre, suficient de multe guverne ale statelor sunt, pe de o parte, ineficiente in a preveni izbucnirea razboaielor civile, iar pe de alta parte nu reusesc sa-si asigure loialitatea cetatenilor proprii, in primul rand datorita proastei administrari a puterii. Criza globala de incredere' in guverne ce se manifesta in zilele noastre s-a materializat, in unele situatii, in dezintegrarea unor state aflate in situatie de criza politica, economica si militara, concomitent cu manifestarea tendintei antagoniste, de strangere a legaturii dintre state, de crestere a interdependentei dintre acestea, in cadrul unei comunitati regionale si chiar globale. Statele au tendinta de a se uni, formand astfel institutii regionale si mondiale, pentru a se autoproteja impotriva amenintarilor comune carora trebuie sa le faca fata. Frontierele, marile si oceanele care le despart un pot sa izoleze insa statele si nici sa le protejeze de amenintarile la adresa securitatii lor, care pot fi doar tinute sub un control precar si relativ datorita unui efort colectiv. Aceasta este de fapt cauza constituirii multora dintre organizatiile internationale interguvernamentale. Persistenta unor amenintari colective determinate de globalizarea continua si accelerata a relatiilor internationale si a proceselor sociale in ansamblul lor asigura durabilitatea organizatiilor interguvernamentale. Pe masura ce globalizarea este facilitata din ce in ce mai mult de avansarea in era informationala, ce succede erei industriale, iar permeabilitatea (sau dupa unii autori spiritualizarea') frontierelor se accentueaza, putem prognoza o accentuare a importantei caii liberale de prezervare a pacii si securitatii internationale. 3. Statutul juridic al organizatiilor internationale Pana la crearea Organizatiei Natiunilor Unite, in literatura de drept international au existat putine opinii in legatura cu statutul organizatiilor internationale, si anume, daca ele au sau nu personalitate juridica. Referindu-se la Comisia pentru reparatii creata in urma primului razboi mondial, J. F. Williams afirma: 'Intregul comportament al Comisiei a fost in concordanta cu teoria

19

beneficiului unei personalitati distincte in lumea internationala. Ar fi fost prin urmare dificil sa te indoiesti de faptul ca ea poseda personalitate internationala. Vechea dogma potrivit careia statele sunt singurele subiecte de drept international nu poate fi sustinuta in continuare'. Un pas inainte pe linia recunoasterii personalitatii acestor organizatii s-a facut prin modusul vivendi din 1926 incheiat intre guvernul elvetian si Liga Natiunilor, care statua ca 'Liga, posedand personalitate internationala si capacitate juridica, nu poate fi, in principiu, potrivit regulilor dreptului international, chemata in fata tribunalelor elvetiene fara consimtamantul sau expres'. Autorii Cartei Natiunilor Unite s-au preocupat de precizarea statutului Organizatiei inca din perioada redactarii ei, la Dumbarton Oaks. Un amendament prezentat de Belgia in cadrul lucrarilor Comitetului IV/2 pleda in favoarea recunoasterii exprese a personalitatii juridice a Organizatiei, acesta fiind formulat astfel: 'Partile la prezenta Carta recunosc ca Organizatia pe care o creeaza poseda personalitate internationala, cu drepturile care decurg din aceasta'. Dorindu-se se pare, sa se evite posibilitatea considerarii Organizatiei ca fiind un suprastat, s-a ajuns in final la un compromis, astfel cum se prezinta articolul 104 al Cartei, si anume ca 'Organizatia se va bucura pe teritoriul fiecarui membru al sau de capacitatea juridica necesara pentru exercitarea functiunilor si indeplinirea scopurilor sale'. Unicul act constutiv care consacra in mod expres alaturi de capacitatea juridica si personalitatea internationala a Organizatiei este Conventia de la Chicago din 1944 de creare a Organizatiei Aviatiei Civile Internationale (O.A.C.I.), in care se prevede ca 'Organizatia se va bucura pe teritoriul fiecarui stat contractant de capacitatea juridica necesara exercitarii functiunilor sale. Ea va avea personalitate juridica deplina pretutindeni unde Constitutia si legile statului interesat o vor permite'. Conventia generala asupra privilegiilor si imunitatilor O.N.U. din 13 februarie 1946, ca si Conventia privind privilegiile si imunitatile institutiilor specializate din 21 noiembrie 1947 consacra de asemenea in mod expres personalitatea juridica a O.N.U. si a institutiilor specializate. Dupa avizul Curtii Internationale de Justitie din 1949 in problema repararii pagubelor suferite de serviciul Natiunilor Unite personalitatea juridica internationala a O.N.U. nu a mai fost contestata, la opinia Curtii raliindu-se toti autorii.

20

In avizul sau C.I.J. arata ca 'personalitatea este indispensabila pentru indeplinirea scopurilor si principiilor din Carta si ca functiile si drepturile Organizatiei pot fi explicate numai pe baza existentei, intr-o masura larga, a personalitatii internationale'. In continuare, referindu-se la natura O.N.U., Curtea a declarat ca 'aceasta nu este acelasi lucru cu a spune ca ea este un stat, ceea ce cu siguranta nu este sau ca personalitatea sa juridica, drepturile si indatoririle sale sunt aceleasi ca si ale unui stat. Aceasta inseamna ca ea este un subiect de drept international capabil sa aiba drepturi si obligatii internationale, precum si capacitatea de a-si realiza drepturile sale pe calea unei reclamatii internationale'. Capacitatea de a prezenta reclamatii internationale este inerenta personalitatii internationale. Unul dintre argumentele invocate de Curte in sprijinul opiniei sale se referea la capacitatea Organizatiei (art. 43, 57, 63 din Carta) de a incheia tratate internationale, parere impartasita de altfel si de Comisia de drept international care considera ca 'toate entitatile ce au capacitatea de a incheia tratate au in mod necesar si personalitate internationala'. Aceasta nu inseamna insa, dupa cum arata D. W. Bowett, ca este adevarata si cealalta posibilitate, ca personalitatea juridica internationala confera prin ea insasi capacitatea de a incheia tratate internationale. Aceasta aptitudine se poate determina numai pe baza dispozitiilor actelor constitutive ale acestor organizatii. Desi Carta nu defineste natura Organizatiei din punct de vedere al dreptului international, anumite atributii pe care i le confera, indeosebi capacitatea de a incheia tratate cu statele membre si cu alte organizatii internationale, presupun existenta personalitatii juridice a O.N.U. Cresterea numarului si a importantei organizatiilor internationale s-a rasfrant in nemijlocit si asupra modului lor de activitate, ele evoluand de la 'cadru de reflectie colectiva' catre mecanisme de actiune in viata internationala. Necesitatea indeplinirii scopurilor statutare pentru care ele au fost infiintate a impus acestora stabilirea unor relatii cu caracter juridic cu alte subiecte de drept international (state sau organizatii internationale). Recunoasterea lor drept subiecte de drept international implica determinarea in prealabil a capacitatii lor de a participa in nume propriu la asemenea raporturi juridice internationale, individualitatea lor structurala fiind doar unul dintre elementele care trebuie avute in vedere la aprecierea acestei calitati.

21

Masura in care acestea vor putea apare in raporturile juridice internationale, in relatii cu alte subiecte de drept international, este hotaratoare pentru recunoasterea personalitatii lor juridice. Daca pentru state stabilirea de raporturi juridice cu alte subiecte de drept international este o forma de manifestare a personalitatii lor, situatia organizatiilor internationale este din acest punct de vedere diferita. Personalitatea lor internationala este conditionata de existenta posibilitatii pentru ele de a lua parte la asemenea raporturi juridice cu caracter international. In alti termeni, statele participa la aceste raporturi tocmai in virtutea personalitatii lor, in timp ce personalitatea organizatiilor internationale poate exista doar ca o consecinta a acestei posibilitati de a participa la asemenea raporturi. Componenta lor statala si natura scopurilor pe care le urmaresc, care proclama drept mijloc de realizare cooperarea dintre state, confera prin urmare acestor organizatii dreptul de a participa la raporturile internationale, ele fiind prin esenta lor atat un cadru de apropiere intre state, cat si un instrument de infaptuire a acestei apropieri. Este neindoielnic faptul ca atunci cand actioneaza in aceasta ultima calitate, ele apar in raporturile juridice internationale in nume propriu, ca entitati distincte. Este adevarat insa ca organizatiilor internationale li se va putea recunoaste aceasta capacitate de a participa in nume propriu la raporturile juridice internationale doar in masura si in limitele in care ele au nevoie (pentru indeplinirea scopurilor lor) de a intra in relatii juridice cu alte subiecte de drept international. Tocmai aceasta face ca personalitatea lor juridica internationala, calitatea lor de subiecte de drept international sa fie limitata, derivata si secundara. Urmarind, potrivit actelor lor constitutive, sa indeplineasca anumite functii, personalitatea lor are in acelasi timp un caracter functional, in sensul ca aceasta este atribuita de catre state in scopul realizarii unor functii precise si determinate. Orice incalcare sau indepartare de la acestea va fi in ultima instanta contrara vointei statelor membre. In aprecierea personalitatii juridice internationale a organizatiilor trebuie sa se aiba de asemenea in vedere caracterul raporturilor juridice internationale la care acestea pot participa, capacitatea lor de actiune fiind, dupa cum s-a aratat, limitata. Organizatiile internationale, subliniaza Gr. Geamanu, pot deveni subiecte de drept numai in raporturile juridice internationale strict necesare realizarii scopurilor pentru care au fost create.

22

Sfera acestor raporturi este asadar conditionata de scopurile pentru care au fost create, de unde rezulta in consecinta ca si personalitatea lor juridica este supusa acelorasi restrangeri. Dupa parerea autorului britanic I. Brownlie, criteriile care stau la baza personalitatii juridice a organizatiilor internationale sunt: asociatie permanenta de state; distinctia din punct de vedere a capacitatii juridice si scopurilor intre organizatii existenta unei capacitati juridice ce ar urma sa se exercite pe plan international si

si statele care le compun; nu doar in cadrul national al unuia sau unor state. Potrivit unei alte opinii, la considerarea unei organizatii internationale drept persoana juridica trebuie avute in vedere, in mod cumulativ, urmatoarele criterii: componenta sa statala; existenta unor scopuri ce intereseaza un numar insemnat de state; izvorul ei international (tratatul pe baza caruia a fost infiintata); posibilitatea de a participa la raporturi de drept international.

Acestor elemente trebuie sa li se adauge, dupa parerea noastra, capacitatea unei organizatii internationale de a exprima in relatiile sale cu alte subiecte de drept o vointa proprie. Acordurile incheiate de O.N.U. (precum si de catre celelalte institutii specializate) cu un mare numar de state, inclusiv cu state care nu fac parte din Organizatie, atesta aptitudinea sa de a exprima o astfel de vointa. In limitele deja aratate, organizatiile internationale se bucura de anumite drepturi proprii, care le sunt necesare pentru indeplinirea functiunilor lor. Intre aceste drepturi se numara si privilegiile si imunitatile de care se bucura ele pe teritoriul statelor membre. Acordarea acestor privilegii si imunitati constituie un alt criteriu pentru recunoasterea calitatii lor de subiecte de drept international, a personalitatii lor juridice internationale. In incercarile de a pune pe picior de egalitate organizatiile internationale cu statele si de a promova in acest fel ideea necesitatii unei organizatii suprastatale, ca mijloc de a impune respectarea normelor dreptului international, de a asigura pacea si securitatea, o serie de autori din occident nu ezita sa se foloseasca si de acest element - personalitatea juridica internationala a organizatiilor internationale - ca argument in sprijinul tezelor lor. Este frecvent citata in acest sens opinia juristului norvegian F. Seyersted care sustine ca 'o organizatie internationala odata creata este subiect de drept international si in aceasta calitate ea are aceleasi capacitati, potrivit normelor

23

dreptului international, ca si orice alt subiect de drept international, afara doar daca este exclusa prin anumite reguli speciale sa indeplineasca unele acte'. Admiterea unui asemenea teze contrazisa si de avizul C.I.J. din 1949 (care subliniaza ca recunoasterea personalitatii juridice a O.N.U. nu inseamna, sub nici o forma, a-i conferi caracterul unui suprastat) s-ar putea face doar prin negarea deosebirilor fundamentale care exista intre state si organizatiile internationale. Astfel, in timp ce statele se constituie prin putere proprie, se bucura de suveranitate organizatiile internationale iau fiinta numai prin vointa concordanta a statelor care le compun, sunt o creatie a acestora. Suveranitatea apartine numai statelor si niciodata organizatiilor internationale. Din punct de vedere al personalitatii juridice, orice stat este si subiect de drept, in timp ce numeroase organizatii sunt lipsite de o asemenea insusire. Chiar si acelea care intrunesc cerintele pentru a fi subiecte de drept international sunt, dupa cum s-a aratat, diferentiate prin intinderea capacitatii lor, aceasta fiind restransa la drepturile si obligatiile inscrise in actele lor constitutive. Statele au avantajul ca se bucura in deplinatatea calitatii lor de subiecte de drept international. Este prin urmare greu de admis ca statele (care in general sunt reticente in a recunoaste exceptii de la competenta lor) ar consimti sa creeze entitati scoase de sub controlul lor si pe care, mai mult, le-ar subventiona. 4. Organizatii internationalele de securitate. Scopuri i tipologie Contextul politic si geostrategic de dupa al II-lea Razboi Mondial a permis aparitia la nivelul relatiilor internationale nu doar a unui numar foarte mare de organizatii internationale, dar si a unui numar de regimuri internationale sau regimuri de securitate. Regimurile internationale sau regimurile de securitate sunt definite ca fiind un set de principii, norme, reguli, proceduri decizionale implicite sau explicite, in jurul carora converg asteptarile actorilor, intr-un domeniu dat al relatiilor internationale. Regimurile de securitate nu trebuie onfundate cu organizatiile internationale. Acestea nu au nici o structura specifica, nici o personalitate juridica, fiind simple sisteme de cooperare, in cele mai multe cazuri formale, utilitatea lor constand in faptul ca scad costul tranzactiilor internationale, reducand incertitudinea cu prvire la comportamentul celorlalte state.

24

Regimurile se pot construi in orice domeniu al vietii internationale, economie, mediu, securitate, drepturile omului, comunicatii etc. Regimuriel se constituie in momentul in care doua sau mai multe state recunosc ca se confrunta cu aceleasi probleme, iar acestea depasesc sfera de influenta politica a statului. Odata ce in interiorul unor astefel de regimuri de securitate i-au nastere interactiuni politico-militare si ecoomice, in care actorii respectivi isi regasesc idealuri si principii comune, acestea se pot transforma in organizatii internationale. Comunitatea Europeana poate fi explicata prin teoria realista care a condus a dus la transformarea unui regim de securitate intr-o organizatie internationala. In urma cooperarii la nivel economic s-a ajuns in acest caz la formularea statutului unei organizatii internationale, care-si regaseste unitatea si in plan militar si politic. O serie de teorii afirma ideea ca aparitia regimurilor de securitate a fost determinata si este de teoria stabilitatii hegemonice. Conform acestei idei, statele puternice dau nastere unor astfel de sisteme cu intentia de a mentine pe de-o parte statu-quo-ul teritorial, iar pe de alta parte de a atrage in sfera lor de influenta actori statali relevanti din perspectiva economica sau de alta natura. Este cazul SUA, care dupa al II-lea Razboi Mndial au reusit sistematic sa dea nastere unor astfel de regimuri de securitate, menite sa mentina un echilibru la nivelul deciziilor securitatii si cooperarii la nivel mondial. Fondul Monetar International este considerat un model reusit de regim de securitate, transformat in organizatie, cu scopul de a mentine sanatatea sistemului monetar international si de a ajuta cu imprumuturi statele aflate in dificultate, datorita balantei de plati. In opinia unor specialisti exista trei cai posibile in crearea si aparitia unor astfel de regimuri de securitate. 1. spontana 2. negociata 3. impusa

Un exemplu concret de regim negociat, il constituie acordul SALT, de neproliferare a armelor nucleare, aparut datorita temerilor unor ca incurajarea acestui tip de armament ar putea conduce la un scenariu catastrofal pentru oameni.

25

Exista si exemple negative din aceiasi perspectiva a armelor nucleare, acordul Waschington New Delhi din vara anului 2005, prin care americanii furnizau echipament si tehnologie pentru producerea armei nucleare in India. SUA nu au semnat acordul de protectia mediului de la Kyoto si nici pe cel privind Statutul Curtii Penale Internationale, ceea ce arata ca in definitiv o serie de regimuri de securitate nu reprezinta decat interesele pe termen scurt, mediu sau lung al unor state. Prin acceptarea unor astfel de regimuri statele tind sa-si maximizeze interesele. Un exemplu in acest sesn il constituie si Acordul General asupra Tarifelor si Comertului (GATT), transformat ulterior in Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). Acordul urmarea desfiintarea barierelor tarifare in calea comertului international, ceea ce practic favoriza in mod clar o serie de state, defavorizand altele, datorita gradului dezvoltarii economice interne. Nu doar statele pot dezvolta astfel de regimuri internationale, companiile bancare, de asigurari, transporturi, pot da nastere unor astfel de organizatii. In ceea ce priveste regimurile de securitate al caror scop declarat este asigurarea stabilitatii militare, acestea au o dinamica aparte, lucru datorat in special de increderea reciproca. Esecul acordurilr SALT 1 si SALT 2 poate fi pus pe seama uneia stfeld e lipse de incredere intre SUA si URSS (CSI), ca si in cazul denuntarii de catre Waschington a Tratatului Anti-Racheta (ABM), considerat de SUA inutil in conditiile in care state precum Coreea de Nord refuza sa participe la acesta. Simpla existnta a unui regim de securitate nu poate fi considerata o garantie a securitatii internationale. Regulile putandu-se schimba din motive diverse. SUA folosesc dupa anul 2000, ca pretext declarat contra regimurilor de la Phenian si Teheran, inarmarea nucleara si terorismul. Unul dintre cele mai complexe regimuri de securitate, care functioneaza din 1817, fiind cunoscut si sub denumirea de acordul Rush-Bagot, semnat intre SUA si Canada, vizeaza frontiera dintre cele doua state, frintiera demilitarizata. Totodata acordul presupune o politica comuna de aparare aeriana (NORAD).

26

Functionarea unui regim de securitate se bazeaza pe traditia grotiana rationalista care afirma necesitatea cooperarii in atingerea unui obiectiv comun. Gradul de eficienta depinde de disponibilitatea statelor de a a-si respecta angajamentele. La inceputul anilor 50 a fost introdus un alt concept, comunitate de securitate, care desemneaza o grupare de state care nutresc o reala convingere ca membrii comunitatii pe care o formeaza nu vor lupta niciodata fizic unii cu altii, ci isi vor rezolva disputele intr-un alt mod. Unul dintre teoreticienii acestui tip de cooperare, considera ca nu putem avea de-a face decat cu doua tipuri de comunitati de acest gen. 1. Comunitati amalgamate, care dezvolta si o forma de guvernare comuna (cauza a aparitiei statelor federale); 2. Pluraliste ale caror unitati isi pastreaza independenta unele fata de altele;

Pentru a doua categorie ar fi necesare o serie de valori si intelesuri pe care actorii participanti le au in comun; cunoasterea directa a culturii si interactiunea dintre acestea; interese comune, reciprocitate, responsabilitate si chiar altruism. Totodata o astfel de comunitate nu presupune doar o relatie formala si constienta intre guvernele acestor state, ci o apropiere absolut necesara intre societatile civile. Se considera ca exista trei etape in aparitia, evolutia si transformarea unei comunitati de securitate: aparitia unor schimbari la nivelul mediului social intern si international, tehnologice, demografice, economice, ecologice, identificare unor amenintari exterioare comune; factori de natura sa conduca la dezvoltarea increderii reciproce si a formarii unei mentalitati colective, ceea ce tine de puterea de cunoastere, de intelegere, de implicarea institutiilor si organismelor de orice natura in apropierea acestora;

27

in final formarea unei identitati comune, bazate pe valori si principii comune, poate conduce la recunoasterea egalitatii si transformarea pasnica intr-o comunitate de securitate;

NATO formata initial ca o astfel de comunitate de securitate, avand ca obiectiv razboiul contra URSS, s-a confruntat dupa 1991 cu disparitia potentialului pericol regimul comunist. In aceste conditii ceea ce fusese o comunitate bazata apropae exclusiv pe stoparea pericolului comunist a devenit dupa dciziile din 1995 un organism de securitate colectiva bazat pe cinci principii: 1. 2. 3. 4. 5. statele membre sunt democratii cu economii de piata functionala minoritatile de pe teritoriul lor sunt tratate conform reglementarilor OSCE; statele nu au dispute teritoriale sau de alta natura cu vecinii lor; sunt capabile sa puna la dispozitia NATO trupe si tehnica militara compatibila cu mentinerea democratiei, a drepturilor omului si a institutiilor fundamentale ale

celelalte state membre; statului; Un exemplu situat la polul opus NATO il reprezinta incercarile nereusite de formare a unor organizatii, comunitati sau regimuri de securitate in zona Americii Centrale si de Sud, acolo unde teoretic se intrunesc cel putin cateva principii care stau la baza teoretica a formarii unor astfel de organisme: istorie, limba, religie si mentalitati comune. Cu toate acestea Comunitatea Andina si Organizatia Statelor Americane nu reusesc sa-si diversifice sau sa-si extinda ideea de cooperare economica, militara sau de orice alta natura, probabil si datorita interventiilor distructive ale unor mari puteri precum Rusia si SUA. La nivel general cele trei modalitati de cooperare in plan international ofera pentru viitor posibilitatea regasirii unor elemente comune tuturor tipurilor de societate pe care le grupeaza, chiar daca cest deziderat probabil va ramane doar la stadiul declarativ.

Profilul organizatiei in teoria relatiilor internationale

28

Multilateralismul ca matrice originara Studiu de caz: ONU Se poate pune intrebarea: exista o teorie valabila pentru a explica importanta inventiilor conceptuale si institutionale si, implicit, pentru a genera idei pentru modelarea organizatiilor mondiale ? Mai mult, se poate justifica si influenta existenta ONU pe baza unei teorii, asa cum este cazul in organizarea interna a statelor ? Teoretician si practician al sistemului ONU, Maurice Bertrand considera ca raspunsul este negativ. El crede ca este invocata si respectata memoria marilor personalitati care au propus concepte noi si au pus la punct institutii care sa garanteze libertati publice si progres social, dar exista si tendinta determinista de a considera ca aceste inventii sunt cumva inevitabile si nu ar fi putut imbraca alte forme. Bineinteles ca acesta este numai unul dintre posibilele raspunsuri. In realitate, numeroase concepte specifice studiului relatiilor internationale pot servi la intelegerea organizatiilor existente si la construirea unor teorii valabile. Trecerea sumara in revista a catorva dintre aceste eforturi provine din convingerea autorului acestor randuri ca analiza profilului si potentialului sistemului ONU, ca model de organizare internationala, din perspectiva stiintelor sociale, nu poate fi decat utila. Capitolul de fata nu urmareste o trecere exhaustiva in revista a interpretarilor teoretice ale rolului organizatiei mondiale, ci doar marcarea catorva repere, nu complet aleatorii, cele care revin adesea in discutie, nu numai in disputele academice asupra ONU, dar si in cele politice. Evident, pozitiile teoretice acopera o plaja larga de optiuni, aflate uneori la extreme. In teoria relatiilor internationale, unul dintre curentele raspandite sustine ca sistemul international este o anarhie, a carei stabilitate este mentinuta de catre un hegemon individual sau un grup de hegemoni. In secolul trecut, comunitatea internationala a incercat sa creeze un sistem multilateral care sa modereze hegemonia si sa stimuleze o tranzitie dinspre anarhie spre valori si norme comune. Din acest punct de vedere, ONU reprezinta cel mai inalt model de evolutie a multilateralismului, fiind conceput ca un centru de armonizare a intereselor nationale, nu ca o arena de confruntare. Ca alternativa la anarhie, Sewell si Salter propun conceptul de .panarhie.,

29

respectiv guvernarea tuturor, de catre toti si pentru toti. Cu alte cuvinte, nimeni nu ramane in afara sferei guvernarii, iar beneficiile si costurile guvernarii sunt impartite de toti, oricine putand participa in mod echitabil la guvernare. Evident, asa cum o recunosc si autorii, o stare panarhica de dezvoltare nu exista in realitate nici macar la scara redusa, dar conceptul poate fi folosit in constructia normativa sau ca termen de referinta pentru sistemele de guvernare. Aceasta interpretare are o semnificatie notabila pentru dezbaterea asupra mandatului ONU si situarea obiectivelor sale in sfera realpolitik sau in cea a aspiratiilor nobile, ca proiecte intotdeauna dezirabile, dar niciodata integral realizabile. Atat in cazul Ligii Natiunilor cat si in cel al Organizatiei Natiunilor Unite, dezbaterea asupra menirii organizatiei internationale a fost marcata de diferentele de abordare intre curentul idealist si cel realist. David Whittaker considera ca, in ambele cazuri, rezultatul a fost o combinatie intre ceea ce era de dorit si ceea ce era posibil.3 Idealistii disting trei elemente tinta: o stare de lucruri care poate fi definita ca .pace dezarmata.; hotararea colectiva de a aborda conflictele si agresiunea si de a construi un sistem de securitate colectiva; un document constitutiv obligatoriu pentru toti membrii, cum erau Pactul pentru Liga Natiunilor si Carta pentru ONU. Parteneriatul si dreptul international deveneau criteriile succesului. Conceptul de .actiune: drept al celor puternici. facea loc celui de .actiune: responsabilitatea membrilor.. Realistii au considerat legitima aplicarea regulilor invingatorilor in razboi, existand putine garantii pentru folosirea viitoare a unor principii idealiste. Suveranitatea nu era negociabila. Egalitatea avea limite, deoarece forta statelor era diferita. Pacea trebuia mentinuta in termenii stabiliti de un .concert al puterilor. si construita gradual, pe baza unor asteptari realiste. Dupa cum este lesne de remarcat, dilema stabilirii proportiei optime dintre idealism si realism se mentine la fel de relevanta acum, pe cat era in 1945. Personal cred ca proiectul unei organizatii internationale, intotdeauna chemata sa reprezinte si o etapa a viitorului, ar avea o deficienta congenitala daca nu ar contine o doza de idealism. Crearea ONU este legata de problemele institutionale aparute la incheierea celui de-al doilea razboi mondial.

30

Dupa castigarea razboiului, Statele Unite nu mai aveau interes sa revina la izolationism si, totodata, urmareau sa perpetueze si pe timp de pace beneficiile obtinute. Aceasta cerea implicarea in afacerile internationale. In acelasi timp, publicul american nu dorea ca participarea sa se faca prin sisteme complicate de aliante, precum cele care in fapt au generat si condus razboiul in Europa. In plus, presedintele Roosevelt, la vremea respectiva, voia o politica de control, prin integrare, a potentialilor inamici, cum era Uniunea Sovietica, lucru care nu se putea face decat prin crearea unui nou club din care sa faca parte si aceasta din urma si SUA. Datorita acestei combinatii de obiective, singura alternativa era o forma de organizare a securitatii colective. Aceasta forma insa, nu era identica cu conceptul wilsonian in care securitatea colectiva era asimilata unui substitut al echilibrului puterii. Asa a aparut ONU, care era prevazuta cu un mecanism de constrangere, dar si cu mecanismul dreptului de veto, ceea ce reprezenta generic compatibilizarea mecanismului de securitate colectiva cu cel al echilibrului puterii. In mod evident insa, Statele Unite nu-si propuneau sa doteze Natiunile Unite cu puteri independente largi: nu aceasta era agenda multilaterala. Ea consta inainte de toate in restructurarea ordinii internationale pe fronturi largi, la nivel global, cu Europa Occidentala si peste Atlanticul de Nord. In al doilea rand, Statele Unite au incurajat constituirea unor regimuri multilaterale majore in domeniul finantelor si comertului. In fine, Statele Unite au ajutat la crearea a numeroase organizatii internationale care sa furnizeze servicii tehnice competente si servicii politice convenabile. Prin urmare, avem de-a face mai curand cu un multilateralism ad-hoc, croit in raport cu interesele americane, trasatura care va insoti ONU pe toata durata existentei sale. In teoria relatiilor internationale, multilateralismul nu a fost analizat si explorat suficient. Nici chiar un promotor activ al conceptului noului institutionalism in relatiile internationale, cum este Robert Keohane, care studiaza multilateralismul si il defineste, nu merge mai departe de descrierea sa nominala ca .practica a coordonarii politicilor nationale in grupuri de trei sau mai multe state. Aceasta abordare nu cuprinde si dimensiunea calitativa a multilateralismului care ii determina de fapt distinctia fundamentala. Aspectul calitativ este aprofundat de John Ruggie, care porneste de la definitia data institutiilor de acelasi Keohane: . seturi de reguli consecvente si legate, formale si informale, care prescriu roluri comportamentale, limiteaza cadrul de activitate si

31

modeleaza asteptarile.. Ruggie crede ca simpla adaugare a adjectivului multilateral modifica substantivul institutie. Multilateralismul constituie astfel o forma institutionala generica in relatiile internationale, care coordoneaza relatiile dintre trei sau mai multe state pe baza unor principii de conduita generalizate. Aceste principii vor specifica o conduita adecvata, indiferent de interesele proprii ale partilor sau exigentele strategice care pot exista in fiecare caz particular. Exemplul clasic folosit in domeniul economic este clauza natiunii celei mai favorizate: aceasta interzice discriminarea intre tarile care comercializeaza acelasi produs. In relatiile de securitate, echivalentul este cerinta ca statele sa raspunda la agresiune oricand si oriunde se produce aceasta, indiferent daca respectivele situatii corespund sau nu aspiratiilor individuale. Bilateralismul si multilateralismul nu epuizeaza repertoriul institutional al statelor. Imperialismul este tot o institutie care coordoneaza relatiile intre trei sau mai multe natiuni. Dar, spre deosebire de bilateralism si multilateralism, o face prin negarea suveranitatii altora. Un corolar al multilateralismului este ca principiile generalizate de organizare presupun indivizibilitatea intre membrii colectivitatii in privinta marjei de conduita astfel definite. Intr-o schema colectiva de securitate, statele se comporta ca si cum pacea ar fi indivizibila si, in acest fel, chiar o determina sa fie. Al doilea corolar este ca eventualele cazuri de succes al multilateralismului conduc in practica la asteptarea unor beneficii echivalente pentru toti membrii sai, in ansamblu si in timp. Una dintre trasaturile remarcabile ale multilateralismului este cea sesizata de James Caporaso, care considera ca aceasta institutie este bazata pe obiceiurile, practicile, ideile si normele mai putin codificate ale societatii internationale, sperand sa le influenteze.6 Termenul de multilateral presupune cooperare. Nu orice cooperare este multilaterala, dar toate activitatile multilaterale include cooperarea. O alta interogatie in dezbatere este daca multilateralismul este un mijloc sau un obiectiv. Statele si institutiile acestora sunt protagonisti constienti de obiectivele pe care le urmaresc. De aceea, multilateralismul poate fi considerat ca un mijloc inter alia care poate fi folosit, sau ignorat,

32

in functie de calcule proprii. In teoriile instrumentaliste, cooperarea ar fi un proces prin care statele isi ajusteaza politicile pentru a tine cont si de preferintele altora. In teoria jocurilor, o optiune cooperativa este luarea in calcul a intereselor celorlalti jucatori, chiar daca interesul predominant este de a iesi din joc cu propriul castig. Instrumentalismul poate explica, printre altele, multitudinea de organizatii internationale in diverse sectoare, care sunt compuse din aceleasi state. Optiunile nu sunt intotdeauna calculate pe baza raportului cost-beneficii. In incercarea de a stabili coordonatele definitorii ale multilateralismului, Lisa Martin propune o tipologie a problemelor cooperarii si a rolului potential al institutiei multilateralismului si organizatiilor multilaterale. Ea identifica patru configuratii de cooperare: 1) Colaborarea: situatiile cu care se confrunta organizatiile internationale sunt, in general, cele in care echilibrul rezultatelor este sub nivelul teoretic optim. Ar exista doua solutiile pentru rezolvarea acestui tip de probleme: hegemonia si incheierea de acorduri de autoconstrangere intre un numar mai mic de protagonisti. In primul caz insa, daca un hegemon are stimulente sa furnizeze bunuri publice globale si sa preia costurile punerii in aplicare a intelegerilor, situatia strategica se schimba intr-una de persuasiune. Solutia hegemonica este disponibila doar in anumite configuratii ale puterii statelor. Al doilea raspuns presupune folosirea bilateralismului intr-un anumit stadiu al deciziei, ca mijloc de realizare a multilateralismului. Cu alte cuvinte, aceasta inseamna acorduri bilaterale intre state si apoi, prin aplicarea de norme de non-discriminare, extinderea acestora la alti membri ai sistemului. 2) Coordonarea: se refera la situatiile in care exista doua solutii de echilibru, fiecare protagonist preferand alta. Nici unul dintre ei nu are o strategie dominanta, deci cea mai buna urmare a interactiunii lor depinde de conduita fiecaruia dintre jucatori. Acestia nu sunt de acord asupra echilibrului care sa prevaleze, ceea ce face ca negocierile sa fie dificile si solutiile greu de gasit. In acest caz, beneficiul multilateralismului consta in reducerea costului negocierilor si ajungerea la un acord.

33

3) Persuasiunea: este caracteristica situatiilor in care este manifesta o asimetrie semnificativa intre state. Hegemonul trebuie sa constranga sau sa convinga pe ceilalti sa coopereze. Din aceste situatii cel putin un protagonist este nesatisfacut. Pentru statele mici care ar trebui sa cedeze, mentinerea aparentei multilateralismului este destul de importanta. Guvernele lor ar putea, pentru scopuri interne, sa se prevaleze de forta multilateralismului pentru a ascunde o cedare de natura bilaterala. La randul lor, hegemonii au nevoie de organizatiile multilaterale pentru a face credibile amenintarile sau promisiunile lor. 4) Asigurarea - situatiile in care toti protagonistii prefera cooperarea reciproca, ceea ce atenueaza riscul ca unii dintre ei sa iasa din acord sau sa incalce regulile convenite. In acest caz, institutiile multilaterale au un rol minor de jucat, deci statele nu vor dori sa-si risipeasca resursele pentru intretinerea lor. Cu toate acestea, exista riscul de abuz al actiunii unilaterale a statelor. Normele multilaterale, cu accentul lor pe decizii colective, consultari extensive si reduceri de costuri, vor spori cunostintele despre preferintele celorlalti. Am notat in detaliu aceste patru coordonate, pentru ca ele grupeaza in mod coerent situatiile concrete aparute pe parcursul existentei ONU, ca si mijloacele diverse de actiune (si reactiune) de care dispun in realitate statele membre. Merita mentionat, totusi, ca manifestarile celor patru configuratii nu sunt constante, ci evolueaza in functie de circumstante externe. Care ar fi rolul multilateralismului in ordinea internationala curenta ? Anne-Marie Burley considera ca multilateralismul regimului international postbelic este o caracteristica a ordinii mondiale liberale, definita prin modelul de institutie internationala proiectata de Statele Unite, statul liberal cel mai inclinat si mai capabil sa-si proiecteze aranjamentele economice si politice interne in raport cu restul lumii. Ea considera ca forma ordinii postbelice a fost puternic influentata de conceptualizarea americana a problemelor internationale si a solutionarii lor, in termeni de politica interna. Caracteristicile formale ale multilateralismului sunt, in buna parte, produsul unui efort distinct al SUA de a reglementa lumea. Dreptul international al cooperarii propus de ONU difera de dreptul international public traditional, prin anvergura, subiect si functie. In primul rand, sunt 34

reglementate domenii mult mai vaste decat zonele traditionale de interes in relatiile interstatale, dintre care unele erau considerate fiefuri exclusive ale dreptului intern: drepturile omului, sanatatea, conditiile economice, protectia mediului. In al doilea rand, beneficiarii dreptului international al cooperarii sunt adesea indivizii si nu numai statele, ceea ce contureaza aparitia umanitatii ca un camp de dezvoltare a dreptului international. In al treilea rand, a evoluat considerabil conceptia despre natura si functia dreptului. Dreptul international al secolului al XIX-lea a avut in primul rand o functie negativa: sa restranga si sa coordoneze actiunea statelor astfel incat sa acorde fiecarui stat un maximum de libertate in a-si urmari interesele nationale, cu minimum de interferenta din partea altora. Sistemul ONU a marcat tranzitia de la dreptul international, de la regulile traditionale de respect reciproc si abtinere de la actiuni care ar putea deranja pe ceilalti membri ai comunitatii statelor, la un sistem incipient al eforturilor de organizare si cooperare. Dreptul international s-a transformat astfel intr-un instrument de protejare a cooperarii, intr-un sistem pozitiv de facilitare si structurare a actiunii cooperative.10 In privinta rolului SUA in influentarea statutului ONU, este important sa remarcam in extenso marturia lui Burley asupra rolului sau in crearea arhitecturii internationale postbelice ca ordine multilaterala care .este compusa din diverse tipuri de regimuri multilaterale si organizatii multilaterale formale.. Ca efect, .desi structura finala si detaliile tuturor acestor entitati au impus negocieri multilaterale extensive, care au produs adesea diferente semnificative fata de propunerile elaborate de initiatorii americani, planurile SUA au ramas schita de baza a unui sistem de reglementare economica, politica, sociala si culturala globala. Din ipoteza pe care a construit-o, respectiv a demonstrarii impactului faimosului .new deal. al lui FDR Roosevelt asupra configuratiei viitoare a ONU, Burley conchide ca marirea sau decaderea organizatiilor multilaterale au un impact redus asupra fortei si capacitatii de rezistenta a multilateralismului, in sensul sau generic. Acest fenomen ar depinde intr-o mult mai mare masura de abilitatea guvernelor de a concepe dreptul care guverneaza domeniul international. Declinul importantei analogiei cu dreptul intern si viziunea corespunzatoare asupra unei sfere internationale in esenta nesupusa dreptului

35

duc la unilateralism, ceea ce inseamna preferinta pentru reguli speciale care sa satisfaca interese si circumstante specifice. O concluzie larg impartasita este ca multilateralismul reduce anumite forme ale costurilor tranzactiilor, in comparatie cu cele pe care le implica multitudinea corespunzatoare de tranzactii bilaterale. In acelasi timp, un contract social larg care acopera numeroase teme pe o perioada nedefinita de timp poate de asemenea sa creeze propria sa varietate de costuri de tranzactie. In mod deosebit, nici un stat care se alatura unei ordini multilaterale nu poate prevede toate evolutiile proiectului in cauza. O mare parte a implicatiilor practice ale normelor, principiilor si regulilor unui regim multilateral depind de modul in care marile puteri le interpreteaza si le adapteaza. Pentru Peter Cowhey, regimurile multilaterale depind si de capacitatea organizatorica de adaptare si punere in practica a propriilor proiectii, dar si de comunicarea intelegerilor comune, de o maniera la fel de convingatoare, si marilor puteri si celor mai slabe. Capacitatea altor membri de a evalua buna credinta a marilor puteri este vitala pentru regimurile multilaterale. In mod evident, puterea dominanta are interesul de a construi o reputatie solida de incredere, care va contribui la scaderea costurilor pentru exercitarea leadership-ului. Cowhey demonstreaza ca politica interna joaca un rol multiplu in asigurarea credibilitatii angajamentelor multilaterale: 1) detinatorii puterii in statele dominante au nevoie de stimulente proprii, conforme intereselor pe termen lung ale tarii. Astfel, chiar si o mare putere tinde sa aiba un sistem electoral care rasplateste pe liderii ce propun si livreaza bunuri colective largi cum ar fi multilateralismul; 2) beneficiile eventualei abandonari a sistemului multilateral trebuie sa fie limitate. In acest fel, marea putere este mai credibila daca pozitia electoratului este in esenta favorabila multilateralismului; 3) conducerea politica poate crea institutii politice secundare pentru intarirea multilateralismului, asumandu-si angajamente multilaterale apropiate deimperativele electoratului; 4) ordinea stabilita in mod multilateral este mai bine protejata si acceptata, daca tarile celelalte vor avea posibilitatea evaluarii independente a intentiilor si conformarii tuturor partilor.

36

Statele a caror politica nu este transparenta pentru ceilalti sunt mai putin credibile. Prin prisma acestor relatii, ordinea multilaterala poate fi definita si ca .o forma acceptabila de relatii intre puterile conducatoare si cele secundare, care sporesc productivitatea ordinii multilaterale . Organizatiile interguvernamentale, in configuratia lor actuala, au fost produse intr-un parcurs istoric de 150 de ani, ca o noua forma de universalizare a unor forme sociale subordonate, mai curand ca o extrapolare a acestora, decat ca o intrapolare a societatii internationale. Allott enunta, in acest context, principiile generice ale constitutionalismului, pe care le rezum deoarece toate mi se par utile in analiza legitimitatii unei organizatii internationale precum ONU: a) Principiul integrarii: legea este parte integranta a procesului social total, inseparabila de rest; b) Principiul transformarii: legea este dinamica; nu o stare de lucruri, ci un proces neincetat de autotransformare sociala; c) Principiul delegarii: intreaga putere legala este delegata de catre societate, iar aspiratia spre exercitarea puterii legale este recunoasterea sursei acelei puteri; d) Principiul limitarii intrinseci a puterii: orice putere legala este limitata prin conditiile delegarii de catre societate; e) Principiul suprematiei legii: intreaga putere sociala este supusa legii, intrucat functia legii este de transformare a puterii sociale in expresii particulare ale legii; f) Principiul suprematiei interesului social: intreaga putere legala este delegata de catre societate in interesul social. g) Principiul responsabilitatii sociale: exercitarea intregii puteri sociale, inclusiv a puterii legale, intr-o maniera raspunzatoare in fata societatii care a conferit aceasta putere. Pe aceeasi filiera de idei, Georg Ress se refera, in interpretarile sale asupra Cartei ONU, atat la elementele contractuale, cat si la cele normative care definesc natura juridica a documentului.

37

Elementele contractuale, precum cele legate de incheierea tratatului, terminarea si, intr-o anumita masura, amendarea sau revizuirea, trebuie aplicate conform regulilor obisnuite ale dreptului tratatelor. Pentru partea normativa a tratatului fondator, Carta si dreptul organizational care deriva din ea, pot fi gasite paralelisme in dreptul intern, constitutional sau administrativ, al tarilor membre care au inspirat-o. Ress recomanda o metoda de studiere dinamica si evolutiva a Cartei ONU, care sa nu inhibe posibilitatile de interpretare de teama limitarii suveranitatii, una libera de perceptiile istorice si efectuata in raport cu obiectivele sale largi. Notez, totusi, ca o astfel de viziune nu este nici pe departe unanim acceptata. Exista opinii energice in favoarea intentiilor originale si a legaturii lor cu sursele de inspiratie din dreptul constitutional intern, drept criteriu fundamental de interpretare a Cartei si a altor documente constitutive ale altor organisme din sistemul ONU. De pilda, asa cum noteaza Jose Alvarez, dezbaterea asupra masurii in care Consiliul de Securitate al ONU poate sa delege autoritatea sa constitutionala Secretarului General, aranjamentelor regionale sau unor state membre, s-a derulat in mod vizibil in termenii in care Congresul SUA poate sa delege autoritate ramurii executive a puterii20. Aceste analogii constitutionale. sunt valabile pana la un punct, deoarece este clar ca din textile Cartelor organizatiilor interguvernamentale lipsesc prevederi explicite similare celor din constitutiile interne, referitoare la organele .legislativ., .executiv. sau .judiciar.. Astfel, in Carta ONU, nici intreaga putere legislativa nu este atribuita Adunarii Generale si nici puterea executiva plenara nu este apanajul exclusiv al Consiliului de Securitate. Ca sa nu mai vorbim de Secretarul General, care nu este decat .cel mai inalt functionar administrativ al organizatiei.. Pana si autoritatea conferita Curtii Internationale de Justitie este ingradita, ea neavand putere executiva asa cum este definita in Constitutia americana. Statutul Curtii exclude emiterea de avize consultative obligatorii la adresa organelor ONU. Chiar si in cazul statelor care sunt parte la litigiile deferite Curtii, punerea in aplicare a deciziilor sale este asigurata prin actiunea (in general, improbabila) a unui organ politic, Consiliul de Securitate. Din aceste motive, ca si din altele, ONU nu este comparabila cu un .stat. sau cu un .super-stat.. Gradul de centralizare a functiilor sau autoritatii in ONU nu aproximeaza nici pe departe pe cel al unei confederatii, atata vreme cat suveranitatea membrilor ONU este pastrata.

38

Altfel spus, valoarea constitutionala a Cartei ONU poate fi examinata din doua perspective distincte23. Potrivit primeia, ca document constitutiv al Natiunilor Unite, Carta reprezinta o constitutie care prevede fundamentul legal si cadrul de functionare al organizatiei internationale ca atare. Natura sa constitutionala decurge din faptul ca scopurile si obiectivele sale nu pot fi realizate doar prin crearea de norme simple de conduita prin intermediul tratatelor, inclusiv a celor multilaterale. Acestea pot fi atinse doar prin folosirea lor permanenta de catre entitatile organizatorice. Ceea ce implica instrumente constitutive care vor avea intotdeauna nevoie sa fie adaptate dinamicii circumstantelor. Tocmai capacitatea de adaptare determina functionarea eficienta si activitatile concrete ale organizatiilor internationale. Cealalta perspectiva ridica nivelul Cartei la cel de constitutie a comunitatii internationale. In special dupa incetarea razboiului rece si intensificarea anumitor actiuni de forta sub auspiciile ONU, opiniile din aceasta categorie s-au multiplicat. Convingerile nu sunt uniforme. Unii sunt categorici in a considera ca documentul constitutiv al ONU nu este altceva decat o constitutie a comunitatii internationale24. Altii remarca o contradictie intre exigentele integrarii normative si organice asociate ideii de constitutie, pe de o parte, si distribuirea puterii intre state suverane concurente si formal egale, care caracterizeaza inca societatea internationala, pe de alta parte25. Interguvernamentalism si transnationalism Problemele si dilemele existentiale ale organizatiei mai pot fi explicate prin tensiunea dintre interguvernamentalism si transnationalism, doua forte care reprezinta interese diferite si baze distincte de sustinere.26 In opinia lui Bruce Cronin, ca institutie interguvernamentala, ONU reflecta suprapunerea de interese ale statelor membre. Initiative majore sunt promovate de catre delegatiile acreditate, toate in numele guvernelor. Ca organizatie transnationala insa, ONU reprezinta adesea bunuri publice care transcend suma intereselor individuale ale statelor. Astfel de preocupari sunt promovate in mod deosebit de organizatiile neguvernamentale si uneori de agentiile specializate, organizatiile afiliate si birocratia secretariatelor. In multe cazuri, preocupari transnationale, precum drepturile omului si asistenta umanitara, intra in conflict cu teme interguvernamentale traditionale, precum securitatea.

39

Conflictul dintre interguvernamentalism si transnationalism reflecta o tensiune similara in cadrul sistemului international insusi. Interguvernamentalismul este forta dominanta in politica mondiala, dar entitati transnationale isi consolideaza si ele vizibilitatea si influenta in organizarea globala. Din aceasta perspectiva, ONU nu constituie doar un forum prin care statele ar putea sa-si rezolve disputele, ci si un mediu in care protagonistii statali si non-statali isi promoveaza interesele divergente. Pe de o parte, organizatia reflecta principii de baza ale interguvernamentalismului: a fost creata de catre guverne; este guvernata de organisme consultative reprezentative si are un secretariat permanent. Delegatiile care reprezinta guvernele elaboreaza si dezvolta politici si programe printr-un proces de negociere si colaborare. Si, ca toate organizatiile interguvernamentale, ONU este proiectata sa echipeze sistemul multilateral cu mecanismul administrativ capabil sa faca ceea ce statele nu ar putea sa faca ele insele. Alan James, descria aceasta situatie astfel: . In esenta, ONU nu este decat o asociatie de state suverane. fiecare membru va incerca sa foloseasca ONU pentru a-si urmari propriile interese. Statele nu s-au asociat din respect pentru .ideea ONU., ci pentru ceea ce ar putea obtine de la ea.27. Atat teoriile institutionaliste liberale, cat si cele neorealiste, pot sustine aceasta interpretare. ONU reflecta distributia de putere si capacitati intre membrii sai. Creata de coalitia invingatoare in cel de-al doilea razboi mondial, autoritatea substantiala revine marilor puteri, prin Consiliul de Securitate. Pe timpul razboiului rece, politicile de securitate ale organizatiei au reflectat, in mare, dinamica bipolaritatii, iar ulterior, vectorii de interes ai singurei superputeri, Statele Unite. In privinta tematicii economice, ONU resimte conflictul structural dintre Nord si Sud, care decurge din distributia inegala a capacitatilor materiale nationale in sistemul international. Rezultatul acestui conflict este determinat de aceeasi distributie a puterii. Marile puteri ezita, de obicei, sa se implice in situatii cu potential de violenta atunci cand interesele lor vitale nu sunt amenintate si au demonstrat ca nu-si raporteaza preocuparile lor de securitate doar la organizarea globala. Ca rezultat, ONU nusi-a indeplinit promisiunea sa de securitate colectiva, asa cum a fost enuntata de fondatori si, cu atat mai putin, pe cea a cooperarii economice.

40

Din perspectiva internationalistilor, organizatia mondiala aduce guvernele impreuna pentru a sprijini obiective fundamentale ale pacii, securitatii si prosperitatii, uniti de convingerea ca, intro lume interdependenta, aceste obiective nu pot fi realizate decat prin coordonare si colaborare interstatala. De multe ori, guvernele constata ca nu-si pot indeplini scopurile, deoarece aceasta ar depinde si de exercitarea de autoritate asupra jurisdictiei altor state. Pe masura ce propria vulnerabilitate a statelor la actiunile altora creste, disponibilitatea lor de a negocia o anumita libertate legala pentru influenta suplimentara asupra partenerilor va spori si ea. Astfel, Statele Unite au dorit sa fondeze o ordine internationala pe structura unor directii multilaterale, dar nu au consimtit sa inzestreze ONU cu puteri independente cuprinzatoare. Crearea ONU nu a contestat prezumtiile de baza pe care liderii guvernelor le aveau cu privire la natura relatiilor interstatale. Functia interguvernamentala esentiala a organizatiei- controlul coercitiv al conduitei statelor . reflecta intelepciunea conventionala a echilibrului si teoria securitatii colective: ordinea intr-un sistem multistatal depinde de abilitatea statelor de a-si controla reciproc conduita. Aceasta explica de ce statele participa in organizatii multifunctionale cu compozitie universala, care se implica si in sfere unde consensul normativ nu exista. Pe de alta parte, sistemul ONU este mai mult decat un forum de facilitare a negocierilor interstatale asupra unor chestiuni de interes comun. El reprezinta de fapt si o retea complexa de agentii specializate care servesc o varietate de domenii si de interese. Multe dintre agentiile specializate au fost constituite prin tratate multilaterale independente de structura ONU. O mare parte a statelor membre au putin control asupra organismelor care se guverneaza si se finanteaza in mod autonom. Acestea initiaza uneori proiecte si politici care nu sunt dorite si agreate de marile puteri. Mai mult, componenta nu se limiteaza intotdeauna la state si guverne, exemplul clasic fiind Organizatia Internationala a Muncii, cu structura sa tripartita (guverne, sindicate, patronat), dar si Banca Mondiala, carementine relatii stranse cu bancile centrale autonome si institutiile financiare private. ONU ca atare a devenit un protagonist international independent in intelesul politic si legal. Asa cum a stabilit Curtea Internationala de Justitie in 1949, ONU are personalitate juridica si este subiect al dreptului international, capabil sa posede drepturi si obligatii internationale.

41

Aceasta realitate este ilustrata si de modul in care statele membre trateaza organizatia. Daca uneori statele o considera uneori un simplu for de negociere si gestionare a conflictelor, alteori actioneaza ca si cum ONU ar avea propria sa identitate, separata de a membrilor sai, mai ales cand apare ocazia blamarii pentru rezultatele (ne)obtinute. Un alt indiciu al naturii transnationale este constituit de multiplele surse de decizie si autoritate in organizatie. Statele Unite si alte mari puteri domina agenda de securitate a organizatiei, dar initiativele in alte domenii pot apartine protagonistilor non-statali, agentiilor autonome si statelor in dezvoltare. Secretariatul este la randul sau, cel putin teoretic, un organ autonom, constituit independent. Dimensiunea transnationala a ONU nu este inca argumentata de teoria relatiilor internationale, organizatia fiind concomitent interguvernamentala si transnationala. Teoriile transnationaliste nu s-au afirmat deocamdata cu claritate in raport cu ONU, dar discutiile sunt legate in principal de trei notiuni distincte: 1) activitati realizate frecvent de catre protagonisti non-statali, dincolo de frontierele juridice (societati transnationale, miscari sociale, retele militante, grupuri culturale); 2) contacte intre birocratii ale guvernelor insarcinate cu atributii similare, care actioneaza pe cont propriu in absenta unor decizii nationale. Astfel de retele includ oficiali din cadrul unor subunitati ale guvernelor nationale, organizatii internationale si regimuri; acestia urmaresc uneori agende independente formal de cele ale guvernelor; 3) Retele transnationale, bazate pe expertiza si know-how, elaboreaza, dezvolta, transmit si legitimeaza idei si convingeri dincolo de frontierele nationale. Dimensiunea transnationala a ONU poate fi explicata si prin faptul ca anumite teme si misiuni nu impun in mod specific actiunea statelor, sau nu se preteaza cu usurinta la demersuri interguvernamentale. Mai mult, in unele domenii statele nu au competenta adecvata realizarii obiectivelor; in altele, agentiile si personalul ONU sunt mult mai bine plasati sa initieze si sa monitorizeze programe (protectia si reamplasarea refugiatilor, asistenta umanitara). De asemenea, apar cazuri de responsabilitati pe care insesi marile puteri doresc sa le evite sau sa nu le asume cu

42

propriile lor resurse (mentinerea pacii, monitorizarea alegerilor, expunerea unor incalcari ale drepturilor omului). Exista domenii in care statele, luate individual sau colectiv, nu au legitimitatea de a actiona (de exemplu, judecarea crimelor de razboi sau a activitatilor criminale internationale). Pe de alta parte, organizatiile neguvernamentale si specialistii individuali au dezvoltat relatii stranse de lucru cu agentiile ONU, creand noi parti constitutive ale organizatiei mondiale. In plus, prin initiativa conceptuala si actiunea practica, ONU si-a consolidat propria sa identitate in directia reprezentarii .comunitatii internationale. . Transnationalismul si integuvernamentalismul reflecta interese distincte si produc stimulente diferite pentru actiunea entitatilor implicate. Faptul ca ONU preia atat responsabilitati interguvernamentale, cat si transnationale, nu este o problema in sine. Conflictul apare atunci cand organizatia nu face distinctia intre rolul coordonator, ca mecanism interguvernamental, al activitatilor membrilor sai, si rolul de retea transnationala de promovare a unui anumit tip de bun public. Valorile generice ale comunitatii internationale sunt de multe ori in opozitie cu nevoile si interesele statelor membre. Ceea ce devine o mare problema cand ONU isi asuma angajamente pe care statele membre nu au interesul sa le puna in practica. Guvernele urmaresc interesele lor proprii. Adesea, ele nu sunt in masura sa promoveze scopuri transnationale in numele unei .comunitati internationale', mai ales daca acestea nu produc beneficii directe pentru circumscriptiile lor interne. In vreme ce Consiliul de Securitate este indreptatit din punct de vedere tehnic si legal sa actioneze in numele organizatiei globale, de obicei el reprezinta interesele marilor puteri. Din acest motiv, nu este organul potrivit sa preia teme transnationale care tin de responsabilitatea ONU precum drepturile omului, asistenta umanitara si dezvoltarea durabila. Controlul coercitiv al conduitei statelor este probabil cea mai importanta functie interguvernamentala a ONU. Ea presupune folosirea sanctiunilor militare si economice, pe care numai statele le pot aplica efectiv. In cazul agresiunilor nterstatale, a genocidului, organismele interguvernamentale pot evoca legitimitatea .incalcarii pacii. pentru a mobiliza guvernele membre

43

sa treaca la actiune. Deoarece integuvernamentalismul este, in mod preponderent, preocupat de relatiile intre state, el este mai putin eficient in celelalte tipuri de relatii din comunitatea internationala, mai ales cand nu se poate folosi factorul coercitiv. Remarcam insa, ca pe fondul acestei convingatoare argumentatii teoretice, organele interguvernamentale ale ONU au probleme care au putin de-a face cu aspiratiile de natura transnationala. Securitatea colectiva a ramas difuza, multe interese ale statelor par ireconciliabile, iar discrepantele mari de mijloace si putere contrazic idealurile democratice ale organizatiei. Chiar si in domenii si proiecte care nu presupun relatii interstatale, organismele interguvernamentale vor avea dificultati in a reprezenta .comunitatea internationala.. Aceasta pentru ca interguvernamentalismul si transnationalismul sunt adesea incompatibile. Primul promoveaza interesele statelor, al doilea pe cele comune. Statele sunt inclinate sa ignore interesele cosmopolite, dar aceasta atitudine devine tot mai greu de sustinut intr-o lume interdependenta Raportul teoretic dintre transnationalism si interguvernamentalism este, la randul sau, viciat de prezenta hegemonismului. Tobias Debiel crede ca atat multilateralismul cat si hegemonismul, in calitate de concepte ale ordinii mondiale, prezinta slabiciuni atunci cand lumea este, ca in ultimii ani, dominata de razboaie interne. Structurile de reglementare globale sau interventia externa sunt insuficiente in crearea de stabilitate in astfel de situatii. Se pot obtine rezultate pe termen scurt, dar pe termen lung impactul este mult mai slab. Politicile hegemonice au si ele probleme, deoarece se bazeaza pe un model de relatie strict interstatala si subestimeaza conditiile interne care asigura stabilitatea Un model alternativ este cel asociat notiunii de securitate cooperativa. Acesta - asa cum demonstra Gareth Evans, in contrast cu conceptual de securitate colectiva, care opereaza intre state si este bazat pe principiile sanctiunii si amenintarii cu forta - pune mai mult accent pe componentele civile, precum consultarile, reciprocitatea, increderea, transparenta si prevenirea. Aceasta abordare ia in considerare faptul ca un mare numar de protagonisti (grupuri sociale de interese, state natiune, organizatii regionale) trebuie sa dispuna de stimulente de cooperare, daca vor ca politica de pace sa fie durabila. Strans legat de aceste concepte relevante pentru intelegerea ONU este internationalismul, vazut ca antiteza atat a nationalismului, cat si a 44

izolationismului. El contine un element esential de legitimare si necesitate a unor obligatii dincolo de frontiere. Cecilia Lynch considera ca, in practica relatiilor internationale, multilateralismul a devenit un instrument operational pragmatic al internationalismului, care cauta sa incorporeze cat mai mult din comunitatea internationala in institutii precum sistemul ONU. Ea sustine existenta a patru tipuri de internationalisti31: 1) Promotorii pacii democratice: pentru care perioada de dupa razboiul rece reprezinta ocazia realizarii unui proiect cosmopolit la scara mondiala; 2) Adeptii interventiei umanitare: sunt cei care doresc intensificarea si multiplicarea diferitelor forme de asistenta umanitara, de la cele legate de combaterea foametei, asistarea refugiatilor, pana la conceperea multifunctionala a operatiunilor de pace ale ONU si la crearea unor forme democratice de viata politica in situatii de conflict intern; 3) Sustinatorii liberalismului economic: cei care vad in globalizare un proces de internationalizare, care este si ireversibil si dezirabil si denunta interventia statului pe piata mondiala ca inutila si contraproductiva; 4) Contestatarii globalizarii care se opun liberalizarii pietelor globale, deoarece acestea ignora agendele internationaliste, precum cele umanitare, ecologice si ale bunastarii economice. Fiecare dintre aceste tipuri de internationalism implica un inteles diferit al .datoriei dincolo de frontiere., promoveaza forme distincte de cooperare multilaterala. Evident ca internationalismul ONU este unul echilibrat si eliberat de fanatismele liberalismului absolut si neconditionat, sau ale antiglobalizarii nihiliste. Internationalismul reprezentat de ONU este rational si inspirat de solidaritatea cu cei mai slabi. Toate formele de internationalism, inclusiv cel simbolizat de ONU, se confrunta insa cu cel putin unul dintre urmatoarele obstacole: excesele nationaliste, unilateralismul voluntar si uzurparea nediferentiata a rolul statului. Prin urmare, multilateralismul ONU . forum cu tematica globala si cu vocatie universala . trebuie sa permita, sa stimuleze si sa valorifice colaborarea tuturor acestor categorii de internationalism si sa limiteze impactului tuturor obstacolelor manifeste, dincolo de deosebirile de doctrina .

45

5. Organizatiile internationale si globalizarea Fondul Monetar International a definit globalizarea drept integrarea internationala crescanda a pietelor, atat pentru bunuri si servicii, cat si pentru capital. Termenul de globalizare" este utilizat pentru a explica si a da sens continutului specific al capitalismului contemporan, desi nu toate procesele ce sunt parti componente ale globalizarii sunt noi. O mare atentie este acordata, in cadrul globalizarii, aplicarii noilor tehnologii (in cea mai mare parte utilizand cuceririle revolutiei informationale) in procesul de productie, dar si schimbarilor ce au loc concomitent in organizarea, managementul si comunicarea la nivelul unitatilor economice, al statului si institutiilor sale si al intregii societati, in general. 23638xod21qdc3d Contactele din ce in ce mai extinse (in plan economic, politic, social si cultural) dincolo de frontierele statelor sunt elemente caracteristice ale globalizarii si conduc la reducerea rolului de bariere pe care aceste frontiere statale le indeplinesc. Politologii iau in considerare doua posibile tendinte de evolutie a procesului globalizarii: o tendinta optimista si una pesimista. Conform scenariului optimist, sustinut de teoria neoliberala, suveranitatea nationala va fi din ce in ce mai restransa, pe masura ce globalizarea pietelor si a civilizatiilor va depasi frontierele geopolitice de astazi si va eroda puternic identitatea nationala creand cetateni globali" care vor asimila interesele generale ale intregii umanitati. Celalalt scenariu, bazat pe teoria realista, prognozeaza ca statele vor exacerba competitia in care se afla unele cu altele, tocmai datorita fenomenului globalizarii, incercand sa preia controlul asupra noilor tendinte. Aceasta competitie va reconfigura distributia mondiala a puterii, ducand la cresterea bogatiei si stabilitatii unora dintre state si dimpotriva, la saracirea si mai accentuata si la cresterea instabilitatii in tarile deja sarace, astfel incat, datorita globalizarii, decalajele dintre tarile bogate si cele sarace se vor accentua. od638x3221qddc

46

In luna martie 1997 la Salzburg, in Austria, s-a desfasurat cel de-al 50-lea Seminar International de tiinte Politice, consacrat analizei viitorului institutiei statului fata de transformarile produse de globalizare. Principala intrebare care a fost pusa la aceasta dezbatere a fost daca statul si in special cel national se afla la sfarsitul carierei" sale lungi de aproximativ 500 de ani, ca urmare a globalizarii economiei, a rivalitatilor etnice si religioase si a reconfigurarii mondiale a centrelor de putere. Raspunsul pe care l-au dat acestei intrebari provocatoare reprezentanti din 32 de state, atat dezvoltate si puternice cat si mai putin dezvoltate si puternice a fost quasi-unanim negativ. Mai avem inca nevoie de stat" au aratat in luarile lor de cuvant acesti reprezentanti, pentru a da identitate oamenilor, pentru a colecta impozitele si taxele, pentru a face sa functioneze sistemul de protectie si securitate sociala, pentru a asigura protectia si conservarea mediului si pentru a asigura cel putin stabilitatea si securitatea interna. Schimbarile ce au loc in prezent in sistemul mondial sunt datorate in primul rand globalizarii. Comunicatiile in timp real, datorita revolutiei in tehnologia informatica, genereaza noi relatii si un nou tip de economie mai putin controlat de guvernele statelor. Corporatiile multinationale produc bunuri in fabrici situate in nenumarate tari, pe continente diferite si diversifica gama serviciilor oferite transfrontalier (asistenta juridica si financiara, reclame, implementarea retelelor informatice etc.). Pietele financiare, de asemenea s-au globalizat. De unde pana nu demult bancile centrale (si deci statele) erau cele ce stabileau ratele de schimb ale monedelor nationale, acum speculatorii privati (de exemplu George Soros), controleaza fluxurile si pietele financiare, la un nivel mediu de 1,3 miliarde dolari S.U.A. pe zi. Pentru a putea face fata tuturor acestor provocari statele au creat institutii supranationale, ca de exemplu Organizatia Natiunilor Unite, Organizatia Mondiala a Comertului, Fondul Monetar International si Banca Mondiala. Fiecare institutie dintre acestea si-a creat propria politica (ce poate fi insa influentata de statele membre) dar si propriul corp de cadre, care nu depind insa de nici un guvern national. In paralel cu acest proces se constata o crestere a influentei organizatiilor internationale neguvernamentale ce actioneaza in plan global, intr-un spectru larg al domeniilor de activitate, de la Green Peace (organizatie ecologista), la Amnesty International (organizatie ce 47

monitorizeaza respectarea drepturilor omului), sau organizatiile ce promoveaza drepturile animalelor. Toate aceste organizatii internationale neguvernamentale au primit o recunoastere oficiala din partea O.N.U. la reuniunea la nivelul sefilor de state si de guverne ce a avut loc in anul 1992 la Rio de Janeiro, in Brazilia in organizarea O.N.U. si a fost consacrata problemelor de protectie a mediului. In prezent, multe dintre organizatiile internationale neguvernamentale si-au unit eforturile pentru a negocia cu Organizatia Natiunilor Unite de pe o pozitie unitara, in vederea obtinerii dreptului de reprezentare oficiala in cadrul procesului de deliberare si luare a deciziilor, propriu organizatiei mondiale. Ca si marea majoritate a companiilor multinationale, marea majoritate a organizatiilor internationale neguvernamentale isi au originea si sunt bazate in Europa si America de Nord, actionand in sensul stabilirii de standarde internationale, finantand cercetarile in domeniul tehnologiilor de varf pe care apoi le utilizeaza in activitatea proprie, fara a fi nevoite sa solicite aprobarile de rigoare din partea guvernelor statelor in care isi desfasoara activitatea asa cum ar face-o organizatiile interguvernamentale cu profil similar de activitate. Procesul de globalizare creeaza un imens profit si conduce la acumularea unor bogatii materiale apreciabile. Totusi, tarile nepregatite din punct de vedere tehnologic pentru a face fata cu succes acestui proces (cea mai mare parte a statelor din Africa de exemplu si intr-o oarecare masura si unele state din alte regiuni) vor face fata in curand unui proces de marginalizare, de izolare chiar de accentuare a saraciei endemice. Din aceste motive, multi politologi si politicieni, unele organizatii internationale neguvernamentale au aratat ca noua ordine mondiala ce este pe cale de a fi intronata sub impulsul procesului de globalizare va fi prea cruda si lipsita de morala, prea exclusivista in procesul de management al puterii. De aceea, se impune ca o conditie esentiala a avansarii procesului de globalizare, asigurarea unei fete umane" acestuia, reorientarea globalizarii prin umanizarea sa, punerea in centrul sau a fiintei umane cu intregul sau bagaj de nevoi spirituale, temeri si susceptibilitati. In paralel cu eroziunea din exterior, careia ii fac fata statele ca urmare a procesului de globalizare, ele trebuie sa reziste si unui proces de eroziune interna. Multe state mai trebuie sa gaseasca un raspuns adecvat criticilor ce sunt aduse guvernului central de catre diverse regiuni sau provincii, ce

48

se arata nemultumite de inertia birocratiei si lipsa de initiativa a guvernelor centrale. Partizanii secesiunii intrastatale dau ca modele incununate de succes statele asa-zise tigri asiatici": Taiwan, Singapore si Hong-Kong (chiar unit cu China). Chiar in Statele Unite ale Americii, patru dintre statele componente ale uniunii au decis ca este mai eficient sa-si reprezinte interesele in mod direct la Organizatia Internationala a Comertului, unde au reprezentanti oficiali, in afara celui al guvernului federal american. O alta forta centrifuga o reprezinta unele grupuri etnice, rasiale si religioase ce lupta pentru independenta, autonomie ori cel putin o recunoastere oficiala si in mod implicit pentru a participa la administrarea puterii, in diferite forme. Sfarsitul razboiului rece a marcat redesteptarea unei multitudini de tensiuni nationaliste. In anul 1991 O.N.U. avea 166 de membri. In anul 1999 avea 185. Cate dintre noile state se vor dovedi viabile in timp? Care va fi atitudinea statelor puternice, dezvoltate din punct de vedere economic fata de statele ajunse in stare de colaps ca urmare a neputintei de a se adapta fenomenului globalizarii? Care va fi viitorul locuitorilor din Somalia, Sierra Leone sau Liberia? Este posibil ca, utilizand modelul Uniunii Europene, sa ia fiinta noi structuri regionale in Asia, America de Sud ori Africa pentru a asigura un raspuns adecvat fenomenului globalizarii. Dezbaterea in legatura cu globalizarea si efectele sale este, pe scurt, un dialog al surzilor". Pe de o parte economistii inchisi intr-un adevarat turn de fildes" clameaza beneficiile pe care globalizarea le aduce intensificarii comertului international, facilitarii investitiilor transfrontaliere, ignorand insa costurile sociale implicite acestora. Pe de alta parte, criticii liberalizarii comertului international si a pietelor de capital, nu dovedesc o cunoastere adecvata a mecanismelor si proceselor economice, dar devin din ce in ce mai activi (de exemplu serioasele incidente de strada ce au avut loc la Seattle, in S.U.A., in luna februarie 2000 cu ocazia summit-ului Organizatiei Internationale a Comertului si la Zrich in Elvetia cu ocazia Sesiunii Fondului Monetar International. Problema esentiala in discutia despre globalizare este aceea a eticii, moralei si justitiei in cadrul noii ordini internationale si nu aceea a beneficiilor libertatii comertului, pe care atat tarile bogate cat si cele sarace le recunosc, cautand in acelasi timp sa cucereasca o parte cat mai mare a pietei internationale. Dovezile in legatura cu costurile prea mari, in special din punct de vedere social, impuse de globalizare si dimpotriva cu beneficiile acesteia sunt contradictorii si interpretabile,

49

deoarece se refera la fenomene diferite iar rezultatele acestora sunt deschise unor interpretari la randul lor diferite, chiar contradictorii, in functie de anumite interese si de obiectivitatea relativa a analizei efectuate. Se pare totusi, conform unor analisti ai fenomenului globalizarii, ca in realitate economiile nationale mentin inca un grad important de autonomie in raport unele cu altele (contrar opiniilor general acceptate despre tendinta cresterii interconectarii acestora), iar factorii de decizie politica la nivel national se bucura de mai multa autonomie decat afirma majoritatea analistilor in domeniu. In acelasi timp este de remarcat ca in ultimii treizeci de ani, datorita cresterii importantei schimburilor economice internationale gama deciziilor politice la indemana conducerii politice a statelor s-a ingustat continuu. Exista, fara indoiala, o corelatie cu efect pozitiv intre deciziile diferitelor state de a liberaliza schimburile economice si nivelului cheltuielilor alocate programelor sociale, pe care aceste state si le permit. Integrarea economica internationala ridica o dilema importanta: globalizarea mareste nevoia obiectiva a unei protectii sociale mai largi a populatiei reducand in acelasi timp capacitatea statului de a raspunde eficace acestei cereri. In consecinta, pe masura ce globalizarea se adanceste si se largeste, consensul national necesar asigurarii si mentinerii liberalizarii schimburilor economice internationale se erodeaza. Multe aspecte ale globalizarii sunt inca neclare, dar ceea ce este sigur este ca globalizarea nu este un fenomen din care toti participantii sa iasa invingatori. Globalizarea reduce capacitatea de a exercita puterea politica asupra domeniilor in care opereaza companiile private. Aceasta pierdere graduala dar continua a controlului de catre institutiile statului semnifica o desfiintare a monopolului statului asupra suveranitatii nationale, stare ce este garantata de detinerea controlului asupra teritoriului national. Existenta companiilor nationale, proliferarea lor si trecerea in patrimoniul acestora a unei parti din ce in ce mai mari din avutia nationala a diferitelor state micsoreaza in mod corespunzator capacitatea statelor de a-si exercita prerogativele de suveranitate, in egala masura cu reducerea independentei nationale ca urmare a integrarii politice in institutii suprastatale? Aceste schimbari deposedeaza suveranitatea statelor de valoarea sa functionala. Dupa unii autori se va ajunge chiar la situatia ca suveranitatea statelor sa nu mai aiba valoare din punct de vedere functional in cadrul

50

relatiilor externe pe care statele le angajeaza cu actori de acelasi tip sau cu actori nonstate ce actioneaza in arena internationala. Regimurile internationale, precum acelea aparute dupa cel de-al doilea razboi mondial, care au fost eficiente in promovarea unor masuri globale in domeniul politicii monetare si in acela al liberalizarii comertului pot deveni la fel de eficiente si in rezolvarea de o maniera satisfacatoare a provocarilor generate de globalizare. O problema esentiala va fi gasirea de catre state a unui limbaj comun si a unor puncte de referinta, care sa constituie fundamentul unor norme general acceptabile pe baza carora sa se poata edifica o cooperare echitabila si mutual avantajoasa. Teoreticienii liberali, care accentueaza posibilitatea tuturor statelor de a castiga din cooperarea internationala, sunt in general optimisti cu privire la perspectivele pe care globalizarea le ofera umanitatii. Teoreticienii facand parte din curentul realist, sunt mai pesimisti, aratand ca multe din aparentele castiguri sunt foarte relative raportate la valorile fundamentale ale societatii. Aceasta viziune trebuie raportata si la un alt aspect controversat al globalizarii: impactul asupra mediului global. Este necesar sa fie luate masuri pentru ca posibilitatea de a distruge echilibrul fragil al ecosistemului planetar sa nu se materializeze sub impactul cresterii accentuate a consumului energetic si a diferitelor materii prime si resurse naturale. Cresterea accelerata a populatiei depaseste posibilitatea de adaptare corespunzatoare a productiei de hrana in multe din statele subdezvoltate, cu consecinte dramatice in plan social, creand adevarate crize umanitare. Cresterea dramatica a populatiei Terrei in secolul XX este fara precedent in istorie. A fost nevoie de 2 milioane de ani pana cand populatia planetei a ajuns la 1 miliard in anul 1804. Al doilea miliard a fost atins in 1927, cel de al treilea in 1960, al patrulea in 1974, al cincilea in 1987 iar cel de-al saselea chiar la inceputul anului 2000. Impactul cresterii populatiei asupra dezvoltarii economice, a securitatii alimentare si a calitatii mediului este de mai mult timp un subiect de disputa si continua sa ramana asa. Exista in prezent doua grupuri de teoreticieni care abordeaza aceste probleme de pe pozitii diametral opuse.

51

Luandu-si numele si orientarea doctrinara de la Thomas Malthus (autorul lucrarii devenite clasice Eseu despre principiul populatiei", aparuta in anul 1798), neo-malthusienii cred ca populatia lumii desfasoara o activitate care in general duce la epuizarea resurselor naturale ale planetei noastre, reducand pe zi ce trece capacitatea umanitatii de a face fata cerintelor propriei generatii si in special ale celor ce vor urma. Multi neo-malthusieni, dintre care multi sunt ceea ce se mai numeste ecologisti-umanisti, arata ca in prezent exista intrunite un set de conditii ale starii mediului natural care arata o deteriorare rapida a calitatii acestuia. Astfel, se apreciaza ca de la aparitia lucrarii lui Malthus si pana in prezent populatia lumii s-a marit de sase ori in timp ce cantitatea de energie utilizata in fiecare an s-a multiplicat de o suta de ori. Suprafata acoperita de paduri s-a redus cu o treime, iar compozitia atmosferei a fost deteriorata ca urmare a activitatii umane. Sute de milioane de oameni sufera de malnutritie si mai multe milioane de persoane mor de foame in fiecare an in tarile subdezvoltate. Sute ori chiar mii de specii de plante si animale au disparut iar multe altele sunt pe cale de disparitie. In contrast cu viziunea pesimista a neo-malthusienilor, viziunea pe care o prezinta celalalt grup de teoreticieni, cel al optimistilor cresterii" pune accentul pe tendinte globale complet diferite. Speranta de viata globala s-a dublat in cursul secolului al XX-lea, ajungand in prezent la 64 de ani, in timp ce mortalitatea infantila a scazut de la 170 de copii nascuti morti la 1000 de nasteri in 1950 la doar 60 in 1990. Cresterea rapida a populatiei se datoreaza in primul rand reducerii mortalitatii si nu cresterii ratei natalitatii. In ciuda unei triplari a populatiei lumii in cursul secolului al XX-lea productivitatea muncii a crescut intr-o proportie mult mai mare, iar starea de sanatate a populatiei s-a ameliorat considerabil. Oamenii zilelor noastre se hranesc mai bine, produc mai mult, dar si consuma mai mult decat in trecut. Suprapopularea este o notiune care a fost prost definita si prost inteleasa, in viziunea adeptilor optimistilor cresterii" termenul de suprapopulare" nu are o definire stiintifica si un continut clar.

52

Problemele care in mod uzual sunt asociate notiunii de suprapopulare" ca de exemplu foametea, supraaglomerarea zonelor urbane sunt de fapt probleme cauzate de starea de saracie si nu de suprapopulare". Desi exista suficiente voci care au gasit cauza diverselor catastrofe si dezastre ce au lovit in ultimul timp unele dintre cele mai sarace tari ale lumii, in realitate se pare ca pentru multe dintre acestea vina trebuie cautata in politicile si practicile curente ale diferitelor guverne si ale fortelor politice pe care acestea le reprezinta. Este dificil de spus care dintre cele doua grupari, neo-malthusienii ori optimistii cresterii" au dreptate, caci istoria nu ofera, inca, un raspuns clar la aceste probleme. Diferenta absoluta dintre veniturile populatiei din tarile dezvoltate si cele subdezvoltate continua sa creasca, dar diferenta standardelor de viata dintre cele doua categorii de tari are o tendinta opusa, de reducere. Situatia economica a unora din tarile sarace s-a ameliorat in ultimul timp, caci produsul intern brut a crescut mai repede decat numarul populatiei. Totusi numarul populatiei ce traieste in conditii de saracie absoluta continua sa creasca. Nu populatia in sine este cauza problemelor cu care se confrunta lumea de azi; ea este insa un factor ce agraveaza alte probleme printre care o proasta administrare, politici guvernamentale inadecvate, instabilitate politica, consum exagerat de resurse, utilizarea unor tehnologii inadecvate. O problema deosebit de importanta, ce este in acelasi timp o componenta de baza a schimbarilor produse de globalizare o reprezinta securitatea mediului inconjurator. Totodata nu trebuie pierdut din vedere ca o multitudine de organizatii internationale, din ambele categorii adica interguvernamentale si neguvernamentale se ocupa in mod curent si cu obstinatie de monitorizarea acestui aspect cautand solutii spre a prezerva ceea ce avem. Conceptul traditional de securitate a evoluat de-a lungul razboiului rece, intelegand securitatea drept o functie a competitiei in care erau angajate statele lumii pentru exercitarea puterii. Securitatea mediului inconjurator este o abordare cu totul diferita a conceptului de securitate. Securitatea mediului are doua componente: prevenirea modificarii factorilor de mediu ca urmare a

53

conflictelor armate si impactul degradarii globale a mediului natural asupra bunastarii generale a societatii umane si asupra economiei globale si a celei nationale. In plus, trebuie luata in considerare si ipoteza izbucnirii unor conflicte armate inter sau intrastatale ca urmare a degradarii conditiilor de mediu intr-o anumita regiune. Ingrijorarea cauzata de deteriorarea securitatii mediului natural se bazeaza pe realitatea reducerii sensibile a resurselor naturale precum apa potabila, solul fertil, padurile, resursele piscicole precum si a diversitatii biologice ca urmare a disparitiei a nenumarate specii specifice florei si faunei. De asemenea, se produce o deteriorare continua a mediului de viata, precum stratul de ozon, clima, atmosfera, oceanul planetar, drept rezultat al accelerarii activitatii economice globale. Pe termen lung, toate aceste modificari pot avea efecte dramatice, in lipsa unor masuri luate la timp si care sa vizeze inlaturarea cauzelor si nu numai efectele deteriorarii calitatii mediului. In caz contrar este posibil ca unele dintre modificari sa devina ireversibile. Fiecare dintre amenintarile de natura ecologica la adresa bunastarii globale este insa caracterizata de un grad ridicat de incertitudine. Aceasta incertitudine poate fi chiar comparata cu aceea asociata unor amenintari de natura militara. Planificarea actiunilor militare se realizeaza, de regula, luand in considerare situatiile cele mai dificile in care ar putea fi pusa organizatia militara si structurile componente ale acesteia, tocmai pentru a asigura sanse mai mari de reusita contracararii incertitudinii. Specific securitatii mediului inconjurator este caracterul transfrontalier al acesteia. Amenintarile la adresa mediului natural de viata sunt tot atat de importante pentru viitorul omenirii ca si amenintarea reprezentata de posibilitatea producerii unei catastrofe nucleare. Deoarece degradarea mediului afecteaza bunastarea populatiei si performantele economiilor nationale cat si a celei globale, guvernele diferitelor state devin preocupate de amploarea acestui fenomen. Guvernele si organizatiile interguvernamentale si neguvernamentale devin din ce in ce mai dispuse la cooperare in vederea gasirii unor solutii fezabile si acceptabile, lucru care cu cativa ani in urma

54

nu se intampla, guvernele si organizatiile internationale neguvernamentale gasindu-se, de regula, pe pozitii diametral opuse in abordarea problematicii securitatii mediului. Un eveniment major in abordarea problematicii securitatii mediului il reprezinta Summit-ul de la Rio de Janeiro din 1992, cunoscut sub denumirea de Conferinta O.N.U. asupra Mediului si Dezvoltarii (U.N.C.E.D.) care a adunat impreuna mai mult de 150 de state, 1400 de organizatii neguvernamentale si aproape opt mii de ziaristi. Programul de actiune asupra caruia s-a cazut de acord la Rio de Janeiro, Programul 21", da consistenta unor decizii politice referitoare la securitatea mediului si la dezvoltarea economica. Inainte de aceasta conferinta problematica mediului si cea a dezvoltarii au fost abordate in mod separat si de multe ori privite ca fiind in conflict una cu cealalta, sub motivatia ca dezvoltarea duce inevitabil la degradarea mediului. Acum, dupa lansarea termenului de capacitate de sustinere" o multitudine de probleme referitoare la mediu si dezvoltare sunt abordate in comun. Recunoasterea necesitatii unei abordari globale a problematicii bunastarii a fost marcata si la Conferinta Internationala asupra Populatiei si Dezvoltarii ce a avut loc la Cairo in 1994 unde problemele specifice demografiei intr-un context care sa sustina dezvoltarea au fost abordate dintro perspectiva globala, in interconditionare cu interesele specifice fiecareia dintre tarile participante. Preocuparea pentru gasirea unor remedii globale la problemele mediului a fost afirmata si la summit-ul Rio Plus Five", o noua conferinta internationala desfasurata la Rio de Janeiro, in 1997. Majoritatea specialistilor in probleme de mediu apreciaza ca urmatorii cincizeci de ani vor constitui perioada de timp in care se va decide cat de sanatoasa va fi planeta noastra in secolele ce vor urma. Este necesar ca in aceasta perioada sa fie armonizate modul nostru de viata cu tehnlogoiile de care dispunem si cu intreaga populatie, in intreaga sa diversitate. 5. Organizaii internaionale neguvernamentale definiie, principii de constituire i funcionare

55

Organizatiile internationale nonguvernamentale sau ONG sunt forme private de asociere, capabile a avea un rol in relatiile internationale, si ai caror membri se bucura de drepturi independente de vot, in cadrul organizatiei. O alta definitie a ONG arata ca acestea sunt asociatii internationale create din initiativa privata sau mixta, grupand persoane fizice sau persoane juridice avand nationalitati diferite, asociatii ce au personalitate juridica inscrisa in ordinea juridica a unui stat si care nu urmareste scopuri lucrative. Desi organizatiile nonguvernamentale sunt privite din perspectiva dreptului intern, ca simple asociatii supuse legislatiei statului in care ele s-au constituit, ele pot juca uneori un rol important pe planul dreptului international. Cele mai active organizatii din acest punct de vedere sunt cele din domeniul drepturilor omului, dintre care amintim : 8. Amnesty International ( Londra ) ; 9. Anti-Slavery International ( Organizatia Internationala impotriva Sclaviei, cu sediul la Londra ) ; 10. Articolul 19 ( organizatie dedicata libertatii de opinie si exprimare, cu sediul la Londra ) ; 11. Asociatia pentru prevenirea torturii ( cu sediul la Geneva ) ; 12. Federatia Internationala a Ligilor Drepturilor Omului ( cu sediul la Paris ) ; 13. Human Rights Watch ( New York ) ; 14. Comisia Internationala a Juristilor ( Geneva ) ; 15. Federatia Internationala Helsinki pentru Drepturile Omului ( cu sediul la Viena ). Aceste organizatii sunt din ce in ce mai implicate in activitatea organizatiilor internationale interguvernamentale, privind protectia drepturilor omului. Reprezentanti ai ONG urilor participa la lucrarile acestor organizatii, fiind implicati in procesul de elaborare a unor norme ale dreptului international al drepturilor omului prin intermediul promovarii de noi idei in domeniu, sau al propunerilor de norme sau amendamente.

56

De asemenea, ONG-urile internationale participa la activitatea institutiilor specializate in protectia drepturilor omului, 1. prin furnizarea de informatii din Statele implicate, 2. prin informarea si implicarea opiniei publice in cazurile de incalcare grava a drepturilor omului, 3. prin presiunile exercitate asupra organizatiilor internationale, pentru luarea unor masuri trimiterea de raportori speciali, organizarea de grupuri de lucru, etc.. In plus, ONG-urile elaboreaza de multe ori rapoarte paralele cu cele ale Statelor, in anumite probleme privind respectul drepturilor omului, pe care le prezinta institutiilor internationale. Prin Rezolutia 1996 / 31 adoptata la data de 25 iulie 1996, Consiliul Economic si Social al ONU sa pronuntat pentru recunoasterea unui statut consultativ ONG-urilor, in raport cu Organizatia Natiunilor Unite. Rezolutia stabileste : 1. o serie de principii aplicabile in relatia dintre ONG-uri si ONU, 2. modul de stabilire a relatiilor de tip consultativ, 3. participarea ONG-urilor la conferintele internationale ale ONU si la procesul preparator al acestora, 4. suspendarea si retragerea statutului consultativ. ONG-urilor li se recunoaste astfel, o anumita capacitate de drept international, in raport cu ONU. Ele nu au dobandit insa un veritabil statut juridic international in aceasta privinta. ONG in fata jurisdictiilor internationale din domeniul drepturilor omului : Un rol aparte il joaca organizatiile nonguvernamentale in fata jurisdictiilor internationale din domeniul drepturilor omului.

57

Astfel ele pot fi implicate in initierea unor litigii in fata acestor instante - deseori reclamantii sunt incitati sau sfatuiti de ONG-uri pentru a introduce o plangere privind incalcarea unui drept ( ?! ) De asemenea, ONG-urile pot exercita un drept de actiune in calitate de reclamanti in fata unei jurisdictii internationale. Reprezentanti ai ONG-urilor pot deveni reprezentanti ai reclamantilor individuali, in litigiile din fata acestor jurisdictii, sau chiar amici curiae, adica isi exprima opinia asupra unor probleme grave de interes general, privind o anumita cauza, sau prezinta un raport asupra unei asemenea probleme, in fata instantei respective. Prin acest tip de activitati, ONG-urile au influentat enorm metodele de lucru, si chiar rationamentul unor instante internationale cum ar fi Curtea Europeana a Drepturilor Omului contribuind la dezvoltarea a ceea ce se numeste dreptul international comparat al drepturilor omului. In plus, participarea ONG-urilor ca amici curiae a influentat structura procedurii acestor instante, consolidand egalitatea armelor in favoarea reclamantului. De asemenea, este de remarcat implicarea ONG-urilor in redactarea si adoptarea Statutului Curtii Penale Internationale, fapt ce a produs consecinte importante si asupra participarii lor directe in procedurile din fata acestei instante. Astfel in temeiul articolului 15 din Statutul Curtii Penale Internationale, Procurorul trebuie sa analizeze informatiile primite din parta ONG-urilor. Acest articol a primit deja si o aplicatie practica, in luna februarie 2003, organizatia nonguvernamentala FIDH International Federation of Human Rights a adus formal, primul caz in fata instantei mentionate. Este vorba despre situatia din Republica Central-Africana, unde organizatia mentionata a sustinut ca au fost comise executii, violuri, ucideri vizand populatia civila.

58

Putem constata asadar, ca rolul ONG-urilor pe plan international este in continua crestere, unii doctrinari numind aceste organizatii chiar locomotive in evolutia dreptului international al drepturilor omului. In prezent, unul din obiectivele ONU in aceasta privinta este consolidarea si profesionalizarea miscarii ONG urilor, precum si dezvoltarea cooperarii constructive cu autoritatile statale. Principalele organizatii internationale UNO United Nations Organization Fondata in anul 1945 Tari membre : 191 de state Sediul general : New York ECOSOC Economic and Social Council Fondata in anul 1945 Tari membre : 54 de state Sediul general : New York FAO Food and Agricultural Organization Fondata in anul 1945 Tari membre : 187 de state Sediul general : Roma IAEA International Atomic Energy Agency Fondata in anul 1957 Tari membre : 137 state Sediul general : Viena ICAO International Civil Aviation Organization Fondata in anul 1947 Tari membre : 188 de state Sediul general : Montreal IFAD International Found for Agricultural Development Fondata in anul 1977 Tari membre : 163 de state Sediul general : Roma 59

ILO International Labour Organization Fondata in anul 1919 si din nou in 1946 Tari membre : 177 de state Sediul general : Geneva IMO Intergovernamental Maritime Organization Fondata in anul 1948 Tari membre : 163 de state Sediul general : Londra INCB International Narcotics Control Board Fondata in anul 1961 Tari membre : 13 de state Sediul general : Viena WORLDBANK GROUP Sediul general : Washington Din acesta organizatie internationala fac parte: IBRD International Bank for Reconstruction and Development Fondata in anul 1944 Tari membre : 184 de state IDA International Development Association Fondata in anul 1959 Tari membre : 163 de state IFC International Finance Corporation Fondata in anul 1956 Tari membre : 176 de state MIGA Multilateral Investment Guarantee Agency Fondata in anul 1985 Tari membre : 163 de state

60

ICSID International Center for Settelement of Investment Disputes Fondata in anul 1966 Tari membre : 154 de state WFP World Food Programme Fondata in anul 1961 Sediul general : Roma WHO World Health Organization Fondata in anul 1948 Tari membre : 192 de state WIPO World Intellectual Property Organization Fondata in anul 1967 Tari membre : 179 de state Sediul general : Geneva UNIDO United Nations Industrial Development Organization Fondata in anul 1966 Tari membre : 171 de state Sediul general : Viena AFDB/ASDB African/Asian Development Bank Fondata intre anii 1963-1966 Tari membre : 53 de state africane si 23 state din afara Africii , 44 de state asiaticesi 17 state din afara Asiei Sedii generale : Abijan si Mandaluyong City AI Amnesty International Fondata in anul 1961 Membrii : aprox. 1 milion de oameni in 140 de tari Sediul general : Londra AOSIS Alliance of Small Islands Fondata in anul 1990 Tari membre : 39 de insule si state insulare Sediul general : New York

61

APEC Asia-Pacific Economic Corporation Fondata in anul 1989 Tari membre : 21 de state pe coasta Pacificului Sediul general : Singapore Liga Araba Fondata in anul 1945 Tari membre : 22 de state arabe din Africa si Asia Sediul general : Cairo ASEAN Association of South East Asian Nations Fondata in anul 1967 Tari membre : Brunei , Indonezia , Malaesia , Filipine , Cambodgia , Myanmar , Singapore , Thailanda , Vietnam si Laos Sediul general : Jakarta CEFTA Central European Free Trade Association Fondata in anul 1993 Tari membre : Polonia , Slovacia , Slovenia , Cehia , Ungaria , Bulgaria si Romania Nu au un sediu general CFA Communaute Financiere Africane Tari membre : 13 tari din vestul si centrul Africii ICJ International Court of Justice Fondata in anul 1945 Sediul general : Den Haag IMF International Monetary Found Fondata in anul 1944 Tari membre : 184 de state Sediul general : Washington UNCTAD United Nations Conference on Trade and Development Fondata in anul 1964 Tari membre : 192 de state Sediul general : Geneva

62

UNDP United Nations Development Programme Fondata in anul 1965 Sediul general : New York UNEP United Nations Environment Programme Fondata in anul 1972 Sediul general : Nairobi UNESCO United Nations Educational , Scientific and Cultural Organization Fondata in anul 1946 Tari membre : 190 de state Sediul general : Paris UNFPA United Nations Found for Population Activities Fondata in anul 1967 Sediul general : New York UNHCR United Nations Hight Commissioner for Refugees Fondata in anul 1949 Sediul general : Geneva UNICEF United Nations International Children's Found Fondata in anul 1946 Sediul general : New York Commonwealth of Nations Fondata in anul 1931 Tari membre : 53 de state Sediul general : Londra ECO Economic Cooperation Organization Fondata in anul 1960 Tari membre : Afganistan , Aserdbaidjan , Iran , Kazahstan , Kirgistan , Pakistan , Tadshikistan ,Turkmenistan si Uzbekistan Sediul general : Teheran

63

EFTA European Free Trade Association Fondata in anul 1960 Tari membre : Islanda , Liechtenstein , Norvegia si Elvetia Sediul general : Geneva EP European Parlament Fondat in anul 1952 Tari membre : 732 de deputati din toate statele Comunitatii Europene Sedii generale : Strabourg , Luxemburg , Brssel ER Council of Europe Fondat in anul 1949 Tari membre : 41 de state Sediul general : Strabourg EU European Union ( Comunitatea Euopeana ) Fondata in anul 1993 Tari membre : Germania , Franta ... Sedii generale : Strabourg , Bruxelles , Luxemburg Comisia Europeana Fondata in anul 1993 Membrii : cate doi comisari din Germania , Franta , Italia si Marea Britanie si cate un singur comisar din celelalte state ale comunitatii Sediul general : Brssel EU Council of Ministers Fondat in anul 1993 Sediul general : Brssel European Court Fondata in anul 1993 Sediul general : Luxemburg FTAA Free trade Area of Americas Tari membre : USA , Canada , toate statele continentului american Nu are sediu general

64

CIS Commonwealth of Independent States Fondata in anul 1991 Tari membre : Armenia , Ucraina , Azerdbaidjan , Georgia , Rusia ,Kazahstan , Kirghistan , Moldova , Tadjikistan , Turkmenistan , Uzbekistan , Belarus Nu are sediu general ICRC International comitee of Red Cross Fondat in anul 1863 ca " Comitetul celor Cinci" Tari membre : Max. 25 elvetieni Sediul general : Geneva Interpol IOC International Olympic Committee Fondat in anul 1894 Tari membre : din 201 de comitete ale natiunilor care iau parte la jocurile olimpice Sediul general : Lausanne NAM Non-Aligned Mouvement Fondat in anul 1961 Tari membre : 114 state Sediul general : se schimba de la an la an NATO North Atlantic Treaty Organization Fondata in anul 1949 Tari membre : 19 state Sediul general : Brssel OECD Organization for Economic Cooperation and Development Fondata in anul 1961 Tari membre : 30 de state Sediul general : Paris

65

OPEC Organization of Petroleum Exporting Countries Fondata in anul 1960 Tari membre : 11 state Sediul general : Viena OSCE Organization for Security and Cooperation in Europe Fondata in anul 1975 ( KSZE ) iar din 1995 ( OSZE ) Tari membre : 55 de state Sediul General : Viena

66

2. Politica de securitate a unei ri

Politica de securitate definete, n fapt, modalitile de aplicare a principiilor doctrinei de securitate asumate de o entitate socio-politic. Aceasta cuprinde ansamblul de concepii, principii i orientri doctrinare asumate, pe fundamentul crora se stabilesc, ntr-un anumit context geopolitic, modalitile de guvernare, orientrile i direciile de aciune n plan intern i internaional, precum i utilizarea resurselor pentru protejarea, aprarea i promovarea intereselor de securitate. Politica de securitate exprim, pe fond, opiunile de securitate ale administraiei publice. Aceasta se fundamenteaz, de regul, prin dezbaterea public a unor chestiuni de securitate intern i internaional, cele mai cunoscute fiind terorismul internaional, gestionarea situaiilor conflictuale, problematica de interes privind zone i medii de securitate. Politica de securitate a unei entiti socio-politice este dependent de ideologiile i doctrinele pe suportul crora se construiete sistemul i regimul politic. Practica demonstreaz c la fiecare schimbare de administraie, agenda public include ample dezbateri cu privire la opiunile de securitate ale noii administraii. Noua administraie este interesat de alegerea opiunilor de securitate, precum i de obinerea garaniilor de securitate din partea organizaiilor internaionale de securitate, a alianelor politico-militare sau a asociaiilor de state suverane din zona de interes strategic. Politica de securitate se implementeaz prin msuri de ordin diplomatic, economic, militar, juridic, informaional, tiinific, cultural, demografic, sanitar, ecologic etc.). Acestea sunt iniiate i desfurate de ctre puterile statale - legislativ, executiv i judectoreasc - att n timp de pace, ct i n timp de rzboi sau n alte situaii deosebite. Politica de securitate este viabil dac ncorporeaz cerinele politicilor instituionale, publice i sociale. n orice mediu de securitate, soluiile la problemele de interes comun sunt abordate, de regul, n cadru naional i regional. Acesta impune statelor, forelor politice, organizaiilor guvernamentale, non-guvernamentale sau civice, conductorilor politici i reprezentanilor diferitelor micri politice s-i asume rspunderea direct pentru securitatea comun. Aceasta face ca politic de securitate s fie, n acelai timp, instituional, public i social. Politicile instituionale, se aplic instituiilor politice, administrative i judectoreti i, n funcie de obiectivul lor principal se disting: politici constitutive: care urmresc crearea de instituii noi, cu 67

competene materiale n domeniul securitii; politici reformatoare: care au n vedere reforme administrative n domeniul securitii; politici reglatoare: care stabilesc reguli sau statute n domeniul securitii.

1. Definirea politicii de securitate naional Politica de securitate naional este cadrul n care este descris modul cum o ar asigur securitatea statului i a cetenilor. Aceasta se elaboreaz sub forma unui document unic i structurat, care poate fi numit plan, strategie, concept sau doctrin. Politica de securitate naional se refer att la prezent ct i la viitor, pentru c definete interesele vitale ale naiunii i stabilete liniile de aciune pentru a face fa ameninrilor prezente i viitoare i a gestiona evoluiile favorabile. Ea cuprinde o gam larg de subiecte pe care le abordeaz, n ncercarea de a defini att ameninrile interne ct i externe. n ultim instan, politica de securitate naional caut s reuneasc i s coordoneze contribuiile tuturor celor responsabili n materie de securitate naional, n funcie de interesele i ameninrile considerate ca cele mai importante. Exist situaii n care politica de securitate naional, ca document unic i structurat, se poate baza pe politicile de aprare sau carta alb care se concentreaz doar pe aprarea naional, precum i situaii n care aceste documente nu se dau publicitii sau care nu se elaboreaz. Definirea securitii naionale a intrat n preocuprile factorilor decizionali ai statelor din spaiul euroatlantic n perioada rzboiului rece. Prin noua abordare, securitatea naional a devenit un concept menit s defineasc, s apere i s promoveze valorile, interesele i necesitile de securitate ale naiunilor, comunitilor sociale, statelor naionale i cetenilor acestora. n ultimul deceniu, datorit schimbrilor profunde produse n plan regional, zonal i internaional i a actorilor care greveaz n aceste spaii, majoritatea statelor naionale, democratice i-au reconsiderat doctrinele, politicile, strategiile i legislaiile n materia securitii. Securitatea naional este un proces socio-politic complex ntreinut prin demersuri de natur politic, economic, social, informaional, juridic, ecologic, social, militar, care are

68

drept finalitate starea de securitate fundamentat pe ordinea de drept. Aceasta definete lipsa primejdiilor pentru naiune, comuniti sociale, statul naional i cetenii acestuia, fiind exprimat prin urmtorii indicatori: dezvoltare economic durabil i prosperitate pentru ceteni; prevenirea i contracararea agresiunilor socio-politice; exercitarea nengrdit a drepturilor i libertilor ceteneti; legalitate, echilibru i stabilitate socio-politic; libertate de decizie i de aciune a statului naional. n domeniul politicii de securitate este necesar explicarea unor sensuri i semnificaii privind unii termeni uzitai n domeniu, astfel: a) Securitatea constituie o form special de politic sau, altfel spus, o specie a genului mai general al politicii. Politica de securitate poate fi a statului naional, a unei organizaii internaionale de securitate, aliane politico-militare sau asocieri de state democratice i suverane. b) Fundamentarea politicii de securitate a unui actor al mediului de securitate impune, ca premis, investigarea principalelor repere geopolitice i geostrategice ale acestuia. Pe acest temei, sunt analizate riscurile i ameninrile la adresa propriei securitii, modalitile i posibilitile de aciune pentru asigurarea acesteia i rolul organizaiilor/instituiilor de securitate n luarea deciziilor. c) Politica de securitate constituie parte component a actului de guvernare a unei entiti socio-politice (centre de putere, state-puteri, aliane politico-militare, asociaii de state suverane-democratice, organizaii de securitate etc.). Aceasta are implicaii profunde asupra organizrilor sociale, respectiv a naiunilor, scopul su fiind identificarea i orientarea cilor i mijloacelor de asigurare a trebuinelor vitale pentru existen, afirmare, protecie/aprare i reproducere n condiii de securitate. Politica de securitate definete, n fapt, modalitile de aplicare a principiilor doctrinei de securitate asumate de o entitate socio-politic. Aceasta cuprinde ansamblul de concepii, principii i orientri doctrinare asumate, pe fundamentul crora se stabilesc, ntr-un anumit context geopolitic, modalitile de guvernare, orientrile i direciile de aciune n plan intern i internaional, precum i utilizarea resurselor pentru protejarea, aprarea i promovarea intereselor de securitate. 69

Politica de securitate exprim, pe fond, opiunile de securitate ale administraiei publice. Aceasta se fundamenteaz, de regul, prin dezbaterea public a unor chestiuni de securitate intern i internaional, cele mai cunoscute fiind terorismul internaional, gestionarea situaiilor conflictuale, problematica de interes privind zone i medii de securitate. Politica de securitate a unei entiti socio-politice este dependent de ideologiile i doctrinele pe suportul crora se construiete sistemul i regimul politic. Practica demonstreaz c la fiecare schimbare de administraie, agenda public include ample dezbateri cu privire la opiunile de securitate ale noii administraii. Noua administraie este interesat de alegerea opiunilor de securitate, precum i de obinerea garaniilor de securitate din partea organizaiilor internaionale de securitate, a alianelor politico-militare sau a asociaiilor de state suverane din zona de interes strategic. Politica de securitate se implementeaz prin msuri de ordin diplomatic, economic, militar, juridic, informaional, tiinific, cultural, demografic, sanitar, ecologic etc.). Acestea sunt iniiate i desfurate de ctre puterile statale - legislativ, executiv i judectoreasc - att n timp de pace, ct i n timp de rzboi sau n alte situaii deosebite. Politica de securitate este viabil dac ncorporeaz cerinele politicilor instituionale, publice i sociale. n orice mediu de securitate, soluiile la problemele de interes comun sunt abordate, de regul, n cadru naional i regional. Acesta impune statelor, forelor politice, organizaiilor guvernamentale, non-guvernamentale sau civice, conductorilor politici i reprezentanilor diferitelor micri politice s-i asume rspunderea direct pentru securitatea comun. Aceasta face ca politic de securitate s fie, n acelai timp, instituional, public i social. Politicile instituionale, se aplic instituiilor politice, administrative i judectoreti i, n funcie de obiectivul lor principal se disting: politici constitutive: care urmresc crearea de instituii noi, cu competene materiale n domeniul securitii; politici reformatoare: care au n vedere reforme administrative n domeniul securitii; politici reglatoare: care stabilesc reguli sau statute n domeniul securitii.

70

Politicile publice ofer ansamblul de msuri materializate sub forma unui program de aciune guvernamental. Acestea urmresc s produc schimbri favorabile pentru ntreaga societate sau pentru o anumit parte a populaiei n anumite contexte de securitate. Ele genereaz cadrul general de aciune, cu reguli orientative pentru domeniul securitii, cu precdere sub forma politicii externe, politicii economice, politicii forei de munc, politicii proteciei mediului etc. Politicile sociale se exprim printr-un ansamblu de mijloace ntrebuinate de stat i de comunitile organice i spirituale pentru corijarea inegalitilor sociale, considerate ca inacceptabile din punct de vedere al justiiei sociale. 2. Necesitatea elaborrii politicii de securitate naional Necesitatea ca un stat s-i elaboreze o politic de securitate naional coerent i detaliat rezult, n principal, din urmtoarele motive: - s dea guvernului statului respectiv posibilitatea de a aborda toate ameninrile ntr-o manier coerent; - s creasc eficiena sectorului de securitate prin optimizarea contribuiilor tuturor structurilor responsabile din acest domeniu; - s vegheze la aplicarea politicii; - s construiasc consensul pe plan intern; - s ntreasc ncrederea i cooperarea la nivel regional i internaional. n primul rnd, pentru a constitui un cadru cuprinztor, politica de securitate naional necesit o analiz aprofundat a tuturor ameninrilor la adresa securitii naionale. Ameninrile interne i externe au fost vreme ndelungat tratate separat, dar actualmente politica de securitate tinde din ce n ce mai mult spre o evaluare complex a condiiilor interne i internaionale, n egal msur. Aceste politici ar trebui elaborate cu participarea tuturor structurilor guvernamentale cu rspunderi n domeniul securitii; este de dorit ca structurile internaionale i neguvernamentale relevante s fie de asemenea implicate.

71

n al doilea rnd, politica de securitate naional poate juca un rol pozitiv n armonizarea contribuiilor aduse de numrul crescnd de actori din domeniul securitii, printre care cei de nivel naional, autoritile locale, comunitatea de afaceri (de exemplu, pentru protejarea infrastructurii vitale), diverse organizaii ale societii civile, precum i instituiile regionale i internaionale. Centralizarea procesului de elaborare a politicii, astfel nct aceasta s includ contribuii venite din surse diferite, poate duce la o nelegere comun a conceptului de securitate. n al treilea rnd, politica de securitate naional d o orientare politic diverilor actori implicai n securitatea naional. Politica de securitate naional ofer repere pentru alinierea deciziilor operaionale la obiectivele pe termen lung i scurt ale politicii naionale. Centralizarea permite folosirea optim a resurselor i evitarea discrepanelor, redundanelor i deficienelor n procesul de elaborare i punere n practic. n al patrulea rnd, politica de securitate naional asigur o larg participare la elaborarea politicii de securitate deoarece extinde dialogul i cooperarea dincolo de limitrile profesionale, instituionale sau partinice. n acest fel, dialogul poate duce la un consens cu privire la valorile i interesele naionale fundamentale i la gama de ameninri la adresa acestor valori i interese. n al cincilea rnd, politica de securitate naional este un instrument de ntrire a ncrederii la nivel regional i internaional. Printr-o politic coerent i transparent, statul mprtete preocuprile sale legate de securitate comunitii internaionale, facilitnd astfel nelegerea i cooperarea internaional. Procesul de elaborare a politicii de securitate naional trebuie s aib drept premise primatul valorilor, intereselor i necesitilor sociale fa de cele de grup socio-politic. Aceasta oblig puterea politic: a) s fundamenteze i s realizeze cadrul legislativ i instituional dezirabil aprrii,

protejrii i promovrii valorilor, intereselor i necesitilor de securitate; b) s construiasc i s ntrein mediul socio-politic necesar funcionrii democraiei i asigurrii prosperitii generale, comunitare i individuale;

72

c) s asigure integrarea statului naional n structuri de securitate viabile i s promoveze o politic de bun-vecintate i de relaii echitabile cu toate statele lumii; d) s dimensioneze componenta militar a securitii n concordan cu valorile,

interesele i necesitile de securitate, cu riscurile i ameninrile prognozabile, precum i cu resursele disponibile. Politica de securitate naional trebuie definit i ntreinut din perspectiva necesitilor sociale. Aceasta rezid din faptul c procesul de construire a securitii are drept finalitate urmtoarele deziderate: a) starea de fapt a organizrii sociale (naiunii) exprimat prin capacitatea de a fi la adpost de orice pericol extern i intern, de a se proteja i apra mpotriva riscurilor, ameninrilor pericolelor i agresiunilor de orice natur; b) starea de fapt a instituiilor cu funcii gestionare exprimat prin independena,

integritatea teritorial i suveranitatea statului naional; c) starea sistemului socio-politic construit de organizarea social exprimat prin

modaliti adecvate de administrare a treburilor publice i prin msuri socio-politice conforme cu valorile, interesele i necesitile de securitate. Politica de securitate naional are caracter naional numai n condiiile n care puterea politic ce administreaz naiunea i menine caracterul naional. n construirea i meninerea acesteia sunt abilitate numai organizaiile/structurile de securitate care definesc statul naional, ntruct numai acestea dispun de capacitatea de gestionare public pe fundamentul necesitilor sociale i sunt sprijinite de popor pentru a funciona ca autoriti legitime. ntre politic i securitate exist o relaie, a crei nelegere impune identificarea formelor de manifestare a acesteia n diferite contexte geopolitice, precum i analiza procesual-organic a nivelului general de dezvoltare a comunitilor sociale, regimului politic, fenomenologiei politicomilitare i situaiei geopolitice i geostrategice dintr-un spaiu de securitate definit.

73

Politica semnific arta puterii politice de a conduce i guverna afacerile publice prin forme i modaliti care asigur meninerea i aprarea ordinii interne instituite i securitatea comunitilor sociale administrate. n orice societate, factorul politic, care constituie i puterea n stat, are un rol determinant n conducerea vieii sociale. Acesta constituie instrumentul menit s armonizeze problemele specifice domeniilor fundamentale ale vieii sociale, s menin echilibrul, stabilitatea i funcionalitatea acesteia, s creeze cadrul favorabil garantrii securitii ei. Efectele gndirii i aciunii clasei politice se rsfrng asupra ntregii viei sociale, deoarece nici un domeniu al acesteia i, cu att mai mult, acela vital, al securitii, nu poate rmne n afara influenei sale. Puterea unui stat se bazeaz pe organizaiile construite i ntreinute de naiune n scopul gestionrii necesitilor de securitate. Acestea au capacitatea de a interpreta corect menirea lor social i de a ntreine interesul cetenilor pentru participarea lor la elaborarea deciziilor n materie de securitate. Un rol deosebit n funcionarea acestora revine educaiei i culturii de securitate, ca suport al bunei socializri ceteneti. Nevoile de aprare mpotriva agresiunilor centrelor de putere sunt exprimate de ctre un stat prin politica aprrii naionale. Aceasta vizeaz ansamblul aciunilor, cilor i mijloacelor i metodelor folosite n scopul aprrii naiunii, comunitilor sociale i cetenilor, innd seama de tendinele ce se manifest n evoluia situaiei internaionale. Politica aprrii naionale dirijeaz i coordoneaz forele i mijloacele de care depinde aprarea rii: economice, politice, diplomatice, militare cercetrii tiinifice i tehnologice, psihologice, juridice, culturale, educaionale. 3. Fundamentele politicii de securitate naional n bun msur din cauza lumii n care trim i soluiilor proiectate pentru problemele sale, securitatea naional continu s-i demonstreze complexitatea. Mediul de securitate se afl ntr-o continu remodelare i schimbare. Pentru provocri noi, se cer soluii noi, care s rspund realitilor. De aceea asigurarea securitii naionale reprezint un proces continuu i complex,

74

extins asupra unui spectru larg de domenii, relaii i interdependene, destinat promovrii intereselor i obiectivelor de securitate ale statului, societii i ceteanului. n accepia general, mediul de securitate este definit ca un sistem. Orice sistem de securitate are nevoie de echilibru funcional i integrativ, rspunznd acestui postulat prin subsistemele pe care le ntreine: economic, politic, juridic-normativ i cultural. Conceptul securitate naional este grevat de implicarea ideologiilor pe care este fundamentat puterea politic ce administreaz o naiune. n fundamentarea acestuia se implic indivizi i grupurile socio-politice (partidele politice) care impun puterea politic. Pentru fundamentarea politicii de securitate, relevante sunt spaiul politic, ideologia puterii politice, valorile politice asumate, cultura politic, decizia politic i aciunea politic. n funcie de acestea se stabilesc obiectivele, se definesc direciile de aciune, se aloc resursele i se stabilesc competenele i rspunderile organizaiilor i, mai ales instituiilor cu funcii n materia securitii. Spaiul politic este constituit din zonele de manifestare i proliferare a politicii n spaiu. Abordarea din aceast perspectiv se numete geopolitic. Acesta are dou sensuri: un sens restrns - tiina care studiaz impactul factorilor spaiali de esen natural-geografic i sociogeografic (geografia economic, cea militar, politic, lingvistic etc.) asupra politicii interne i externe a statelor i a politicii internaionale, n general); un sens larg - orice aciune de politic intern, extern sau internaional n caz c implic problema teritorial. Ideologia puterii politice constituie liantul orientrii comportamentului cetenilor n domeniul elaborrii i asigurrii securitii. Ideologia definete, pe fond, modul de guvernare, natura sistemului economic, obiectivele dezvoltrii sociale, servind drept punct de plecare pentru elaborarea programelor de aciune ale partidelor. Ideologia puterii politice constituie liantul comunicaional dintre aa-numita clas politic aflat la putere, organizaiile neguvernamentale, societatea civil i ceteni, care, declarativ, sunt beneficiarii msurilor i aciunilor politice ntreprinse.

75

Valorile politice asumate de puterea politic sunt create i realizate n practica politic n funcie de modalitile n care acestea rspund aspiraiei de organizare mai bun a relaiilor dintre membrii comunitii guvernate. Orice putere politic democratic accept i proclam ca valori politice generale libertatea, egalitatea, suveranitatea, dreptatea social, ordinea, democraia, independena, patriotismul etc. Valorile promovate de puterea politic constituie criterii de fundamentare a opiunii politice n domeniul asigurrii securitii. Acestea: definesc att valori-mijloc, ct i valori-scop pentru deciziile politice n materie de securitate; ndeplinesc rolul unor jaloane n viaa politic, orientnd aciunile politice n vederea mobilizrii maselor n jurul obiectivelor politicii de securitate; servesc pentru a legitima aciunile pentru meninerea puterii politice. Opiunile din sfera valorilor politice sunt decisive pentru organizarea i funcionarea oricrui sistem de securitate. Valorile politice incompatibile sunt, de regul, o surs de tensiuni i conflicte ntre puterea politic i societatea administrat. Din acestea se nasc regimurile democratice sau regimurile autoritare, dictatoriale. Cultura politic constituie un proces complex, rezultat al unui sistem de atitudini i un sistem de conduite ale actorilor puterii politice n raport cu viaa politic. Acestea ncorporeaz att reprezentrile, valorile, credinele i convingerile mprtite, ct i opiniile i comportamentele oamenilor, instituiilor i organizaiilor. Decizia politic este actul de opiune i de voin politic pentru un anumit mod de aciune, din mai multe alternative disponibile, n abordarea securitii, ca problem de interes public. n aceast categorie se nscriu regulile constituionale, legile elaborate n parlament, politicile publice, deciziile privind msurile de asigurare a securitii, strategiile elaborate de grupurile care dein puterea politic. Decizia politic reflect, n ultim instan, raporturile de putere i rezultatul conflictelor i negocierilor dintre forele sociale pentru construirea i ntreinerea sistemului securitii naionale. Decizia pentru fundamentarea i elaborarea politicii de securitate este expresia gndirii exprimate n spaiul politic de ctre puterea politic, pe fundamentul ideologiei la care se raporteaz, a valorilor politice asumate i a culturi politice de care dispune. 76

Aceasta trebuie s aib drept premise reperele i normele care confer politicii de securitate valoare social. n acest context, valoarea decidentului este dependent de capacitatea de a se adapta la transformrile din mediul de securitate, cunotinele i experiena acumulat, factorii interni i externi care influeneaz/condiioneaz decizia, precum responsabilitatea fa de consecinele acesteia. Decizia de fundamentare i elaborare a politicii de securitate implic o responsabilitate deosebit din partea puterii politice. Acesta presupune eliminarea abordrilor doctrinare, cantonarea n anumite scenarii i solicit analize de grup i prelucrarea continu i sistematic a informaiilor referitoare la mediul de securitate. Pentru a putea aciona potrivit intereselor de securitate, puterea politic trebuie s decid n cunotin de cauz asupra modalitilor de utilizare a resurselor care asigur viabilitatea politicii de securitate. Decizia este, n esen, un proces raional de alegere, dintr-un numr oarecare de posibiliti, pe baza informaiilor deinute, a unei linii de aciune, n scopul atingerii obiectivelor stabilite. n acelai timp, reprezint materializarea cunoaterii oportunitilor i posibilitilor de aciune. Aciunea politic impune modaliti de realizare a obiectivelor politicii de securitate n funcie de gradul de politizare a societii, adic n funcie de semnificaia politic a msurilor ntreprinse. Aciunea politic se transform ntr-o for menit s gestioneze evoluia proceselor socio-politice generatoare de stabilitate, s previn disfuncionalitile i, n ,,situaii-limit, s administreze strile conflictuale n folos propriu. Practica politico-statal confirm c politicile de securitate, chiar dac se auto-definesc naionale, nu seamn ntre ele datorit modalitilor neechivalente de procesare a informaiilor. Aciunea politic, exprimat prin modaliti concrete de aplicare a deciziei de operaionalizare a politicii de securitate, este dependent de agenda politic. Aceasta susine sau temporizeaz, n anumite contexte, demersurile viznd utilizarea programat a resurselor economice, energetice, militare, sociale, necesare atingerii obiectivelor propuse, crora oamenii politici, n special politicienii, le acord atenie deosebit. Aciunea politic este viabil dac nu este lsat exclusiv la mna politicienilor. 77

Practica politico-statal confirm c, n anumite conjuncturi, pentru realizarea propriilor interese de securitate, unii oameni politici se autoproclam patrioi, fac din politic o specul, un mijloc de trai, i reuesc, n unele situaii, s transforme instituiile i serviciile publice, din mijloace pentru realizarea binelui public, n mijloace pentru realizarea intereselor personale. O condiie fundamental a viabilitii aciunii politice este meninerea structurilor militare n cadrul legal pentru care au fost generate i mpiedicarea transformrii acestora n instituie a statului ideologic. Pentru elaborarea unei politici de securitate sunt relevante: situaia geopolitic a zonei de interes (harta geopolitic); sistemul politic; dreptul internaional. Situaia geopolitic a zonei de interes (harta geopolitic) evideniaz rolul fiecrui actor al mediului de securitate, precum i noile spaii geografice, purttoare de tensiuni latente sau deschise. De aceea, se acord importan acelor zone n care securitatea este o surs de stabilitate, ct i acelor zone n care pericolele, riscurile i ameninrile la adresa securitii rmn prezente.

78

2. Organizaia Naiunilor Unite

1. Istoric Organizaia Naiunilor Unite (organizaie politic universal) este cea mai important organizaie internaional din lume. Fondat n 1945, dup Al Doilea Rzboi Mondial, are 193 de state membre. ONU are misiunea de a asigura pacea mondial, respectarea drepturilor omului, cooperarea internaional i respectarea dreptului internaional. Sediul central al organizaiei este situat n New York. Cel de-al Doilea Rzboi Mondial nu a avut ca rezultat un tratat de pace general, cauza a fost nivelul sczut de solidaritate ntre aliai. Carta ONU a fost un substitut al unui tratat general de pace. Obiectivul meninerea pcii i a securitii internaionale. n afara scopului fundamental, de a institui un nou sistem de securitate colectiv, Carta ONU menioneaz n preambulul su trei finaliti : respectul drepturilor funadamentale ale persoanei umane, respectul dreptului internaional i al dreptii de promovare a progresului social general ntr-un climat de libertate. Societatea Naiunilor, precursoarea ONU Scurt istoric i descriere Ideea constituirii unei organizaii internaionale, care s faciliteze colaborarea dintre state n scopul meninerii pcii, poate fi identificat n seria de conferine diplomatice internaionale, inute n ultima parte a secolului XIX-lea i prima parte a secolului XX. Impulsul pentru crearea unei organizaii cu vocaie universal a fost dat ns de dorina statelor de a coopera pentru a preveni repetarea primului rzboi mondial. n 1915 ia fiin n SUA, la Philadelphia, Liga pentru impunerea pcii, organizaie privat ale crei principale idei, acceptate de preedintele Woodrow Wilson, se regsesc n vestitele sale 14 puncte, privind organizarea pcii la sfritul rzboiului. La o sptmn dup deschiderea Conferinei de pace de la Paris (18 ianuarie 1919), s-a constituit o comisie, a crei conducere a revenit preedintelui SUA, W. Wilson, cu sarcina elaborrii actului constituiv al Ligii, ca parte integrant a Tratatului de pace. Proiectul final al acestui document, denumit Pactul Societii Naiunilor, a fost aprobat n unanimitate i a intrat n vigoare la 10 ianuarie 1920.

79

Cele mai importante eluri ale Societii Naiunilor sunt legate de promovarea pcii i prevenirea rzboiului. Expresia Naiunile Unite aparine preedintelui Statelor Unite ale Americii, Franklin D. Roosevelt, i a fost folosit pentru prima dat n Declaraia Naiunilor Unite din ianuarie 1942, prin care reprezentanii a 26 de naiuni angajau guvernele lor s continue lupta mpotriva Puterilor Axei. Ideea crerii Organizaiei Naiunilor Unite este lansat de minitrii de externe ai SUA (Cordell Hull), URSS (V. M. Molotov) i Marii Britanii (Anthony Eden) i ambasadorului Chinei n Uniunea Sovietic (Fao Ping-Sheung). Conferina de la San Francisco, a crei denumire oficial a fost Conferina Naiunilor Unite privind Organizaia Internaional, i-a nceput lucrrile la 25 aprilie 1945, cu participarea reprezentanilor a 50 de state. Lucrrile Conferinei, care au durat dou luni, au fost consacrate elaborrii Cartei ONU. n termeni generali, Organizaia Naiunilor Unite poate fi definit ca o organizaie cu vocaie universal, att n ceea ce privete entitile sale state suverane ct i domeniile n care se implic, scopul su principal fiind meninerea pcii i securitii internaionale. ONU nu este o organizaie supranaional, nu are competenele unui guvern mondial, ci reprezint o organizaie de state suverane, funcionnd ca un centru n care s se armonizeze eforturile naiunilor prin atingerea unor scopuri i obiective comune . 2. Scopul si sarcinile ONU Scopurile pentru care a fost creat Organizaia Naiunilor Unite i pentru realizarea crora acioneaz statele membre i organizaia ca atare sunt nscrise n primul articol al Cartei. Primul i cel mai important dintre acestea este meninerea pcii i securitii internaionale. Aliniatul nti al aceluiai articol indic i cile utilizrii acestui obiectiv: a.) prin msuri colective pentru prevenirea i nlturarea ameninrilor mpotriva pcii i prin reprimarea actelor de agresiune sau a altor nclcri ale pcii; b.) prin aplanarea i soluionarea diferendelor sau a situaiilor cu caracter internaional care pot duce la o nclcare a pcii, prin mijloace panice i n conformitate cu principiile justiiei i dreptului internaional. n al doilea rnd, dup meninerea pcii i securitii internaionale, Carta subliniaz, ca scop al Organizaiei, realizarea cooperrii internaionale n domeniul economic i social. Pentru atingerea acestui obiectiv, ca i n cazul meninerii pcii i securitii globale, Carta conine 80

prevederi precise privind atribuiile organelor sau organizaiilor din sistemul su, n sarcina crora cade realizarea acestui obiectiv. Un al treilea obiectiv al ONU, consfiinit n articolul 1 al Cartei, este realizarea cooperrii internaionale pentru promovarea i ncurajarea respectrii drepturilor omului i libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie. Potrivit Cartei, principalele responsabiliti pentru promovarea drepturilor omului sunt ncredinate Adunrii Generale i Consiliului Economic i Social. Un alt obiectiv al ONU const n dezvoltarea de relaii prieteneti ntre naiuni. Carta stabilete un set de principii n baza crora vor aciona, pentru nfptuirea scopurilor consacrate, att Organizaia, ct i statele membre. Declaratia Universala a Drepturilor Omului Declaraia Universal a Drepturilor Omului, proclamat i adoptat de Adunarea General a O.N.U., la 10 decembrie 1948, este primul document cu vocaie universal n acest domeniu i stabilete o concepie unitar a comunitii internaionale despre drepturile i libertile omului, deschiznd calea spre un sistem de protecie internaional a drepturilor omului. Dup 1948, Adunarea General a O.N.U. a adoptat n acest domeniu peste 60 de convenii i declaraii prin care s-a avut n vedere i instituirea unor mecanisme specifice de protecie a acestor drepturi. Dup cum enun prima propoziie a Declaraiei Universale a Drepturilor Omului, respectarea drepturilor omului i a demnitii umane reprezint fundamentul libertii, justiiei i pcii n lume i a fost proclamat ca un ideal comun spre care trebuie s tind toate popoarele i naiunile n ceea ce privete respectul fa de drepturile omului. Ea face referire la numeroase drepturi - civile, politice, ecomomice, culturale i sociale la care oamenii de pretutindeni sunt ndreptii. 3. Adunarea General a Naiunilor Unite Carta Naiunilor Unite indic urmtoarele ase organe principale ale ONU: Adunarea General, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic i Social, Consiliul de Tutel, Curtea Internaional de Justiie i Secretariatul General. Cele ase organe enumerate, dei calificate toate ca principale, se afl totui, din punct de vedere al independenei i puterii pe care o exercit, n situaii diferite. 81

Adunarea General, n care sunt reprezentate toate statele membre, ca entiti egale, este organul care dispune de cele mai largi competene. Aceasta ocup o poziie central n cadrul Organizaiei, nu numai datorit funciilor i puterilor sale politice, dar i pentru competenele sale administrativ-financiare i rolul n stabilirea structurrii altor organe. Dou dintre organele principale ale ONU Consiliul Economic i Social (ECOSOC) i Consiliul de Tutel sunt plasate sub autoritatea Adunrii Generale. Pe de alt parte, competenele Consiliului de Securitate n meninerea pcii i securitii internaionale sunt ferite de orice interferen din partea altor organe ONU, inclusiv Adunarea General. n sistemul Naiunilor Unite, Adunarea General este organ principal, ocupnd o poziie central. Prin poziie i alctuire, Adunarea General are o vocaie universal; n genere, aceasta poate discuta orice probleme sau chestiuni la care se refer Carta sau care privesc puterile i funciile oricrui organ al Naiunilor Unite i poate face recomandri membrilor O.N.U. sau Consiliului de Securitate n orice chestiuni similare. Principial, conform Cartei i altor acte constitutive, aciunile Adunrii Generale n domeniul reglementrii panice, la fel ca i cele ale Consiliului de Securitate, nscriindu-se n cadrul diplomaiei multilaterale, nu au for juridic obligatorie, ci numai valoare moral-politic. n acest sens, funciile i puterile Adunrii Generale au numai un caracter deliberativ i de recomandare. 4. Consiliul de Securitate al Naiunilor Unite Autorii Cartei ONU au rezervat Consiliului de Securitate un loc aparte n sistemul instituional al organizaiei, ca organ cu compunere restrns, investit cu rspunderea principal n meninerea pcii i securitii internaionale (art. 24). Pentru realizarea acestei rspunderi, Carta confer Consiliului de Securitate puteri speciale de decizie i de aciune n prevenirea i rezolvarea conflictelor internaionale, iar statele membre ONU accept s execute hotrrile Consiliului de Securitate, luate n conformitate cu dispoziiile Cartei (art.25). Poziia i rolul deosebit rezervate acestui organ n structura organizaiei mondiale sunt relevate de compunerea acestuia, funcionarea, sistemul decizional i competenele ce le exercit. 82

Destinat s fac fa, prin aciuni rapide i eficace, unor situaii conflictuale, alctuirea acestui organ, n viziunea fondatorilor ONU trebuia s rspund unei duble cerine: pe de o parte, s se limiteze la un numr restrns de membri, iar pe de alt parte, s aib n compunerea sa, obligatoriu i permanent, marile puteri aliate n cel de-al doilea rzboi mondial, cooperarea acestora fiind considerat o principal garanie a meninerii pcii i securitii n perioada postbelic. Ca atare, conform Cartei, Consiliul de Securitate cuprinde dou categorii de membrii: permaneni i nepermaneni. Iniial, Consiliul cuprindea unsprezece membri: cinci membri permaneni, numii prin Cart Republica China, Frana, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii i ase membri nepermaneni. Ca urmare a unui amendament adus Cartei n 1963 (intrat n vigoare la sfritul anului 1965), numrul membrilor nepermaneni a fost sporit la zece , Consiliul fiind compus, dup 1965, din cincisprezece membri. Competenele Consiliului de Securitate a Naiunilor Unite sunt exprimate n temeiul art. 24 al Cartei, care confer acestuia rspunderea principal n meninerea pcii i securitii internaionale, competenele n cauz urmrind prevenirea izbucnirii unor conflicte, intervenia, dac este cazul, pentru a le pune capt i, n general, dezamorsarea crizelor internaionale. n acest cadru, atribuiile Consiliului sunt grupate, de Carta ONU, n trei capitole distincte:

Capitolul VI atribuii n soluionarea n soluionarea panic a diferendelor Capitolul VII atribuii n cazul unor ameninri mpotriva pcii, nclcri ale pcii i

internaionale;

acte de opresiune, care impun msuri de constrngere, fr folosirea forei urmate, dac este cazul, de folosirea acesteia;

Capitolul VIII atribuii n raporturile dintre ONU i organizaii ori acorduri regionale,

avnd ca obiect meninerea pcii i securitii ntr-o anumit zon geografic. n domeniul soluionrii panice a diferendelor, Consiliul poate:

83

s invite prile la un diferend s l soluioneze printr-unul din mijloacele menionate la art.

33 (tratative, anchet, mediere, conciliere, arbitraj, pe cale judiciar, prin recurgere la organisme sau acorduri regionale, ori prin alte mijloace panice, la alegerea prilor);

s dispun o anchet asupra unui diferend sau a unei situaii, care ar putea duce la friciuni

internaionale sau ar putea da natere unui diferend; concluziile anchetei, ntreprins de un organ subsidiar al Consiliului, de o comisie format din reprezentani ai statelor ori personaliti independente, constituie o prim etap n stabilirea poziiei Consiliului asupra diferendului a crui natur urmeaz s o determine;

s recomande prilor la diferend, procedura sau metoda de soluionare, tinnd seama de

natura diferendului, ori, la cererea acestora, s le recomande soluii concrete; n cazurile n care Consiliul constat existena unor situaii calificate drept ameninare mpotriva pcii, nclcare a pcii sau act de agresiune, Consiliul de Securitate al ONU, n temeiul Cartei, este autorizat s adopte rezoluii cu valoare obligatorie, prin care dispune msuri, mergnd uneori pn la utilizarea forei armate. Sructura ONU Celelalte structuri ale ONU i organizaiile speciale

Consiliului Economic i Social i sunt subordonate multe din organizaiile speciale. Consiliul de Tutel i-a suspendat momentan activitatea. Curtea Internaional de Justiie decide dispute internaionale (se afl la Haga). Secretariatul Naiunilor Unite: cea mai mare funcie administrativ este cea de Secretar

General al ONU Ban Ki Moon. Din organizaiile speciale ale ONU fac parte:

Centrul Naiunilor Unite pentru Aezri Umane; Fondul Naiunilor Unite pentru Copii (UNICEF); Conferina Naiunilor Unite pentru Comer i Dezvoltare; Programul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD); Programul Naiunilor Unite pentru Mediul nconjurtor (PNUE); Programul Internaional al Naiunilor Unite pentru Prevenirea Consumului de

Droguri;

84

naltul Comisariat ONU pentru Refugiai; Operaiunile ONU de Meninere a Pcii; Fondul ONU pentru Activiti n Domeniul Populaiei; Agenia pentru Refugiaii Palestieni; ONU lucreaz cu urmtoarele organizaii autonome: UNESCO, BIRD, FMI i altele.

5. Viitorul ONU Conform Cartei, ONU a reprezentat expresia hotrrii rilor de a preveni o nou conflagraie mondial, de a menine pacea i securitatea internaional, de a dezvolta relaii prieteneti ntre state, de a realiza cooperarea pentru soluionarea problemelor economice, sociale, culturale i umanitare cu care se confrunt omenirea i de a promova i ncuraja respectarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie. n realitate, Organizaia Naiunilor Unite a fost produsul membrilor si fondatori i proiectat de funcioneze, aa cum cei mai influeni dintre acetia au dorit, desigur, n raport cu condiiile prevalente n perioada respectiv. Transformarea realitilor geopolitice contemporane a fost mult mai rapid dect cea a efortului de adaptare instituional a organizaiei. n fond, ONU nu a fost creat pentru a rspunde unor nevoi precise i concrete ci, aa cum se exprima Maurice Bertrand, pentru a rspunde unui vis, i anume visul pcii. Or, pacea (mondial) corespunde unei anumite ordini (mondiale). Pentru nvingtorii n cel de-al doilea rzboi, meninerea pcii este sinonimul meninerii ordinii, mai precis a ordinii nvingtorilor. ONU este rezultatul unei ambiguiti, din moment ce nici nvingtorii, att de deosebii pe ct erau Stalin i Roosevelt i regimurile reprezentate de ei, nu aveau aceeai viziune asupra ordinii mondiale. Tendina de a msura reuita, eficiena i relevana organizaiei mondiale este o chestiune fundamental de percepie care nu poate dect s fluctueze n raport cu tradiiile rii care o face i cu relaiile pe care le-a ntreinut cu organizaia de-a lungul timpului. Aceast tendin este datorat i modului de operare al majoritii occidentale n primul deceniu de existen al organizaiei, care a imprimat i profesat primatul voinei majoritii. Dup decolonizare i apariia fenomenului de atomizare a sistemului internaional, respectiv creterea de la 51 la 191 a numrului statelor membre, modelul astfel construit s-a ntors mpotriva intereselor occidentale.

85

Din punct de vedere al inteniilor originare ale Cartei ONU s-au acumulat dou probleme majore, generate de dou tipuri de frustrri: membrii fondatori nu mai sunt n majoritate i prin urmare nici obiectivele lor nu mai sunt n mod necesar similare celor ale organizaiei n prezent; noii venii n organizaie au aderat la Cart pe care au acceptat-o ca atare n condiii istorice determinate, ceea ce nseamn c propriile lor obiective definite n prezent nu sunt neaprat reflectate n acest document i n modul de funcionare pe care l prescrie. Pe msur ce condiiile geopolitice internaionale s-au schimbat n raport cu cele care au inspirat Carta ONU i instituiile sale n 1945, a fost clar c nu a existat un consens asupra modului n care trebuie reformat organizaia, unele mari puteri clamnd necesitatea reformei, fr ns a-i asuma riscul revizuirii Cartei. n acest mod, efortul de adaptare al organizaiei la un mediu internaional aflat ntr-o accentuat dinamic a fost constant, dar reactiv i nu anticipativ. Orice evaluare a tentativelor curente de reform a ONU trebuie s nceap de la plasarea sa realist n raport cu etapele similare din trecut. Recentul impuls n promovarea reformei nu constituie un demers noul. Deja la nceputul anilor 1980, sistemul ONU i al ageniilor sale specializate opera cu o gam larg de aranjamente instituionale destinate unor activiti care acopereau practic toate domeniile de interaciune internaional, de la securitate i meninerea pcii la dezvoltare economic, de la aprarea drepturilor omului la protecia proprietii intelectuale, de la standardizare tehnic la codificarea progresiv a dreptului internaional, de la spaul extraatmosferic la marea liber. n ncercarea de a rspunde ct mai multor solicitri, ONU nu a tiut s evite pericolul suprancrcrii instituionale, constatare uor de fcut chiar dup primele dou decenii de activitate. nc din 1966 s-a fcut simit tendina de a crede c fiecare nou propunere necesit o nou instituie care s o duc la ndeplinire. n aceste condiii, att ca resurse financiare, ct i ca resurse umane, ONU a fost supus permanent unor presiuni crescnde pentru fiecare program, ceea ce a diminuat posibilitatea ntreprinderii unor proiecte ambiioase i capacitatea de anticipare pe termen lung. Poziiile adoptate de state nu au fcut distincia net necesar ntre validitatea temelor i obiectivelor organizaiei i relevana structurilor create pentru a le aborda. Aceasta a condus la o situaie n care ONU era constrns s abordeze att problemele curente ct i cele n curs de apariie, fr a avea mijloacele suplimentare adecvate. Probleme eseniale cum ar fi lipsa de consens asupra rolului ONU n sistemul internaional i nivelul resurselor alocate au fost evitate.

86

Eforturile de reform s-au fcut de cele mai multe ori sub presiune, fie ca rezultat al aa numitelor crize financiare care de fapt nu erau crize generate de administrarea intern a sistemului, ci de atitudinea unor state membre, fie a unor crize de moment declanate de eecul aciunilor sub egida ONU n cazuri specifice. Evalurile erau fcute n raport cu interesele de circumstan ale unor membri. n funcie de acestea, slbiciunile sistemului Naiunilor Unite erau explicate n dou feluri: organizaia este dominat de state mici i n curs de dezvoltare i prea slab, datorit implicrii n procesele sale decizionale a numeroase state care nu dispun de for real n aplicarea deciziilor; organizaiei nu i se dau mijloacele i autoritatea necesar pentru a deveni o for supraguvernamental. Revenirea n for a Consiliului de Securitate, la nceputul anilor 90, la capacitatea de a-i ndeplini mandatul, aa cum a fost consacrat prin Cart a adus n actualitate tema legitimitii sale n raport cu avansul organizaiei spre universalitatea geografic, creterea numrului su de membri i chiar cu al mrimii contribuiei statelor la bugetul organizaiei. Au prins contur multiple presiuni, legitimizate de schimbrile produse n raport cu 1945, att din partea fotilor nvini n ultimul rzboi mondial, ct i a lumii n curs de dezvoltare. ncepnd din 1992 tema reprezentrii echitabile i creterii numrului de membri ai Consiliului de Securitate a fost introdus pe agenda Adunrii Generale, provocnd dezbateri aprinse i creatoare de diverse scenarii de schimbare. Divergena i varietatea punctelor de vedere aduse n discuie i confortul evident al actualilor membri permaneni n meninerea situaiei existente sunt obstacole tacite considerabile n calea avansrii ctre o decizie, fr a fi nevoie ca vreun stat membru s se mpotriveasc explicit nevoii de schimbare. Este evident c reforma ONU n domeniul pcii i securitii este asociat cu reforma Consiliului de Securitate. Dificultile reale ale angajrii unui proces profund de reform sunt i mai bine ilustrate de ineria puternic n reformarea Consiliului de Securitate. Acest domeniu este relevant, ntruct blamul nu mai poate fi dirijat la adresa structurilor birocratice sau a ineficienei multilateralismului. n fond, este greu de imaginat o structur multilateral operaional mai potent dect cea format de nucleul de cinci ri membre permanente ale Consiliului de Securitate. Succesul sau insuccesul aciunilor ONU n materie de meninerea pcii i securitii sunt rezultatul

87

armonizrii sau dezacordului ntre acele 5 state i nu al unei eventuale incapaciti inerente a organizaiei de a realiza mandatele atribuite. Reforma Consiliului de Securitate este legat nu numai de eficiena, ci i de reprezentativitatea i, implicit, legitimitatea acestuia, invocate de marea majoritate a statelor membre ale ONU. Aprecierea reprezentativitii i legitimitii este fcut, cel mai adesea, n raport cu numrul membrilor Consiliului i mai ales cu configuraia grupului de membri permaneni. Criticii invoc cel mai frecvent urmtoarele vicii de reprezentare: Reprezentativitatea geopolitic: patru dintre cei cinci membri permaneni sunt europeni sau legai de istoria Europei. Singurul membru permanent care nu provine din lumea industrializat este China. Nici un membru nu reprezint emisfera sudic. De aceea, rile n curs de dezvoltare vd lrgirea Consiliului de Securitate ca pe o posibilitate de a-i spori impactul n sistemul Naiunilor Unite i n guvernarea global. Reprezentativitatea regional: din punct de vedere al grupurilor regionale informale ale ONU, nu sunt reprezentate permanent n Consiliu, America Latin i Africa. Reprezentarea regional adecvat ar trebui s fie una dintre valorile cheie ale legitimitii i autoritii Consiliului de Securitate. Acest tip de reprezentare a stat la baza modului de distribuire a locurilor nepermanente atunci cnd s-a procedat, prin amendarea Cartei, la extinderea de la 11 la 15 a numrului total de membri ai Consiliului de Securitate. Reprezentativitatea demografic: dac populaia este utilizat drept criteriu de asigurare a reprezentativitii, atunci emisfera nordic este supra-reprezentat n Consiliu. n exprimarea lui Knox, pare absurd c, n 50 de ani cnd conform estimrilor China, India, Pakistan, Nigeria i Indonezia vor reprezenta mai mult de patru miliarde persoane Consiliul de Securitate va arta la fel. n acelai timp, agenda ca atare a Consiliului de Securitate s-a lrgit ntr-un mod n care sunt afectate grupuri de populaie tot mai largi. Extinderea agendei presupune i o mai bun reprezentare a celor din zonele cele mai afectate de deciziile luate de Consiliu. Reprezentativitatea prin capacitate: unul dintre criteriile majore, enunate ca atare n Carta ONU cu privire la calitatea de membru al Consiliului de Securitate, este capacitatea de a contribui la meninerea pcii i securitii internaionale. De aici argumentul c, de fapt, Consiliul de Securitate nu mai reprezint adecvat rile cu cea mai mare capacitate de a contribui la meninerea pcii i securitii internaionale. Pe baza exclusiv a criteriului forei economice, Germania i

88

Japonia luate mpreun pot s-i aduc o contribuie comparabil cu a Statelor Unite i mai mare ca a oricrui alt membru permanent actual. Dreptul de veto: decizia de consacrare a dreptului de veto a fost n bun parte rezultatul gndirii politice realiste a perioadei care a urmat imediat celui de-al doilea rzboi mondial, potrivit creia eficacitatea politic a Naiunilor Unite ar fi fost mult redus dac nu ar fi avut sprijinul concomitent al marilor puteri. innd cont c absena marilor puteri din Liga Naiunilor a constituit o slbiciune major, autorii Cartei au incorporat dreptul de veto printre instituiile eseniale ale ONU. n plus, ca mijloc de protecie al marilor puteri fondatoare, dreptul de veto a constituit supapa de siguran pentru ca ONU s nu se poat supra-angaja i mai ales s nu se angajeze vreodat mpotriva lor. De altfel, aa cum noteaz istoricii, pe timpul negocierilor privind redactarea Cartei era clar c Statele Unite nu ar fi rmas membre ale ONU dac nu i s-ar fi acordat dreptul de veto. Exist propuneri care vizeaz schimbarea puterii de vot a statelor ntr-o manier care ar permite i schimbarea forei decizionale a Adunrii Generale (pornind de la constatarea c sistemul un stat, un vot folosit la adoptarea rezoluiilor este nerealist, ntruct nu reflect distribuia real a puterii n lume), dar i schimbarea configuraiei nucleului permanent al Consiliului de Securitate (pornind de la diminuarea reprezentativitii i legitimitii acestuia). Atitudinea statelor membre ONU fa de reform este determinat, n principal, de statutul lor n ierarhia actual i de prioritile naionale proprii. Prin aceast prism, dincolo de poziiile declarative n favoarea reformei se pot contura urmtoarele categorii: Statele care prefer status-quo-ul, avnd n cadrul organizaiei o poziie apropiat de aspiraii: Statele Unite, China, Federaia Rus. Acestea vd ONU ca instrument al politicii lor externe i au controlul asupra oricror ncercri semnificative de schimbare i reform. Statele care prefer status-quo-ul pentru c au o poziie care le depete statutul real (Marea Britanie, Frana). Statele care doresc reforma (Germania i Japonia) ntruct snt contributori semnificativi la bugetul organizaiei i vd o nepotrivire ntre rolul lor global i statutul n cadrul ONU. State care doresc reforma ntruct sper c aceasta s le aduc un rol mai mare dect l au n configuraia global (Brazilia, India, Nigeria) i care i promoveaz n acest fel i aspiraiile de ridicare a statutului lor pe plan regional. State exemplare n privina contribuiilor nete fa de organizaie, prin resurse financiare voluntare i elaborarea de concepte, prin asistena oferit pentru dezvoltare i participarea la

89

operaiuni de meninere a pcii. Ele au fost permanent la originea unor reforme pariale substaniale n diferite domenii i, prin aciunea lor, rezolv probleme i ntresc organizaia (Canada, Suedia, Olanda, Norvegia, Finlanda). Aceste state nu pretind creterea rolului lor formal n cadrul organizaiei, dei sunt contributori unanim apreciai i se bucur de o recunoatere i un statut informal superior celui formal. Statele care cer mult de la organizaie (majoritatea rilor subdezvoltate), de la care ateapt soluionarea problemelor lor economice i sociale. Acestea i aduc o contribuie nesemnificativ la resursele organizaiei fiind preponderent beneficiare n plan politic i al mobilizrii de resurse. Statele nemulumite de relaiile actuale de putere (Cuba, Sudan, Malaiezia, Algeria), care vd nevoia reformrii ONU, dar n acelai timp sunt beneficiare ale sistemului. Acestea promoveaz aciunea colectiv prin care s-i ntreasc poziia lor relativ ntr-o organizaie mai populist. Statele care au fcut sau fac obiectul unor sanciuni ONU, nemulumite profund de politica acesteia, dar care ar fi pierdut i mai mult n afara organizaiei i care doresc o reform care s duc la reducerea substanial a influenei marilor puteri. Direciile strategice de reform a ONU, posibile n condiiile descrise mai sus, sunt diverse. Una dintre direcii ar putea fi consolidarea mijloacelor ONU de stimulare a unei cooperri constructive globale astfel nct s fie satisfcute ntr-o msur decent nevoile de baz economice i sociale ale vastei majoriti a populaiei mondiale, pe baza valorilor solidaritii i a contiinei destinului comun. n aceast categorie se nscriu conceptele largi ale securitii umane, dezvoltrii umane, dezvoltrii durabile, contractului global, responsabilitii de intervenie umanitar, dreptului la dezvoltare, desfurrilor preventive. Acestea sunt concepte noi, de cele mai multe ori elaborate n afara cadrului negocierilor ONU, dar care se bucur de recunoatere i produc impact n activitile ONU. O alt direcie ar fi afirmarea organizaiei n promovarea valorilor democraiei i capitalismului occidental, cele care au condus la evoluia pozitiv a acestor societi pn la nivelul unei bunstri extinse la nivelul tuturor categoriilor populaiei, la stabilitate politic i pace social, la integrare i capacitate de proiecie panic a propriilor valori. Valorile democratice cunosc o rspndire constant, la expansiunea lor putnd contribui i ONU, dei promovarea democraiei nu este un obiectiv constituional al su. Crizele ONU nu reprezint expresia insuficienei funcionale, dei aceasta exist, ci a lipsei de convergen a membrilor ei celor mai influeni. Reforma ONU poate lua orice direcie, n

90

litera sau spiritul Cartei, ori n afara acestora, dar este necesar voina de a promova o schimbare care s in cont i de interesele altora. Reforma ONU trebuie s defineasc limpede funciile complexe principale ale ONU n contextul mai larg al guvernrii globale. Acestea pot fi grupate i definite n diferite moduri, dar n esen se pot acomoda modelului descris de Benjamin Bassin: n virtutea naturii sale de unic organism interguvernamental universal, ONU constituie un forum natural de legitimizare (sau de negare a legitimitii) a ideilor, doctrinelor i orientrilor semnificative n context global. ONU dispune de potenialul de a modela agenda internaional, de a facilita i influena elaborarea de noi politici. ONU, organismele i ageniile sale specializate, fiecare n domeniile lor respective de competen, acioneaz n calitate de creatori de reguli, standarde i norme internaionale. ONU este cel mai echilibrat gestionar i cel bun catalizator al asistenei economice i tehnice prin activitile operaionale, orientate spre stimularea dezvoltrii. Un model credibil de reform trebuie s cuprind referiri lipsite de ambiguitate la toate aceste dimensiuni. Este credibil alternativa descris de June legat n general de semnificaia organizaiilor internaionale n viitor. Pe de o parte, globalizarea poate ntri rolul organizaiilor internaionale. Odat cu creterea interaciunii ntre diverse entiti la scar global, devine tot mai evident c organizaiile internaionale sunt necesare pentru a crea un cadru n care toate aceste interaciuni se dezvolt n mod ordonat i coerent. Pe de alt parte, rolul organizaiilor internaionale poate s slbeasc. Dac cei mai reprezentativi exponeni ai intereselor societii se organizeaz la nivel global, ei ar putea s aib nevoie tot mai puin de organizaiile internaionale ca forum de ntlniri, dezbateri i decizie. Pe fondul problemelor legate de amplificarea fenomenului de globalizare i a aspiraiilor hegemonice ale SUA ( inducerea unor crize financiare la nivelul organizaiei, ignorarea Consiliului de Securitate n problema Irak-ului), apar tendine de marginalizare a ONU i a rolului jucat de acesta. Societatea internaional, concomitent cu gsirea unor soluii viabile de reformare a ONU, caut soluii alternative de gestionare a problemelor globale prin nfiinarea unor organizaii internaionale de tip G8 (G7 + Rusia) sau G20, sau prin modificarea sistemului financiar instituit la Bretton Woods.

91

Noile tendine geopolitice globale scot n eviden necesitatea reformei n cadrul Organizaiei Naiunilor Unite. Pentru a rmne un protagonist global influent, statele membre trebuie s permit ONU s se adapteze continuu dinamicii relaiilor internaionale, ntotdeauna superioar ritmului de evoluie a unei reforme marcate n prezent de cel puin dou handicapuri eseniale: ncremenirea Cartei i stagnarea resurselor financiare. Categoric, trecerea n nefiin sau irelevan a ONU este de neconceput, indiferent de impactul crizelor efemere sau persistente ale organizaiei sau de fluctuaiile n atitudinea statelor membre. Pentru societatea i diplomaia romneti, a cror int fundamental a fost integrarea n organizaiile euro-atlantice, interesul fa de ONU a fost oarecum trecut n plan secund. Prezena Romniei n Consiliul de Securitate poate reprezenta o ocazie de lrgire a orizontului politicii externe pentru c deschide, cu privire la ONU, i alte perspective dect cele legate de campaniile militare. Reforma este demn de atenie nu ca termen la mod, ci pentru c este legat de dou teme fundamentale: rolul organizaiei ca protagonist n gestionarea aspectelor globalizrii i evoluia raporturilor dintre unilateralism i multilateralism n guvernarea global. Dei dorina Romniei de a face parte din ONU a fost exprimat oficial nc din 1946, aderarea noastr a fost blocat pn n 1955. La 14 decembrie 1955, Adunarea General a decis prin rezoluia nr. 995(X) primirea Romniei n ONU, alturi de alte 15 state. Sistemul ONU este format din ase organe principale, precum i organisme i instituii specializate. Cele ase organe principale sunt: Adunarea General, Consiliul de Securitate, Consiliul economic i social (ECOSOC), Consiliul de tutel, Curtea internaional de Justiie i Secretariatul. Romnia a fost membr n Consiliul de Securitate n anii 1962, 1976-1977 i 1990-1991, iar n ECOSOC n perioadele 1965-1967, 1973-1976, 1978-1987 i 1990-1997. La 23 octombrie 2003 prin votul exprimat la cea de-a 58-a sesiune a Adunrii generale, Romnia a fost aleas pentru un loc de membru nepermanent n Consiliul de Securitate al ONU, pentru mandatul din 2004-2005. Romnia particip ntr-o serie de comitete, organe i programe din cadrul ONU ntre care: Conferina asupra Dezarmrii (cu sediul la Geneva), Comitetul pentru folosirea panic a spaiului extra-atmosferic, Comitetul special pentru operaiunile ONU de meninere a pcii, Comitetul adhoc pentru Oceanul Indian, Comitetul pentru Informaii, Conferina pentru Dezarmare, Comitetul pentru eliminarea discriminrii rasiale, Comitetul pentru drepturile economice, sociale i culturale,

92

Comisia de Drept Internaional, Comitetul ONU pentru Programe i Coordonare, Comitetul pentru probleme Administrative i Bugetare (ACABQ), Comisia Economic a ONU pentru Europa, Subcomisia pentru prevenirea discriminrii i protecia minoritilor, Comisia ONU pentru droguri, Comisia ONU pentru Justiia Penal, Programul Naiunilor Unite pentru Mediul nconjurtor. Romnia, prin prezena sa n diferite organe ale ONU, a avut posibilitatea de a participa la procesul decizional ce urma s influeneze n mod direct att organizaia mondial, ct i situaia internaional la nivel global i n zone geografice apropiate. De asemenea, participarea Romniei la operaiuni ONU de meninere a pcii a evideniat eficiena armatei romne i disponibilitatea politic a Romniei de a se implica n activiti militare multinaionale pentru meninerea stabilitii internaionale. ONU reprezint totodat, prin multiplele sale organisme specializate din Romnia, o surs de sprijin pentru ara noastr ntr-o perioad de profunde transformri sociale i economice. n actuala etap, Romnia se altur eforturilor generale de a gsi formule eficiente pentru reformarea sistemului ONU. i n acest domeniu poziia noastr are ca principale repere concepia general a UE i SUA privind structura i rolul organizaiei mondiale n urmtorul mileniu. Cele mai recente dezbateri de la organizaia mondial privind relaiile dintre ONU i organizaiile regionale au evideniat faptul c acestea trebuie s fie fundamentate pe principiile complementaritii i sprijinului reciproc. Exist ns i domenii n care interesele Romniei impun adoptarea unor elemente de poziie proprii. Astfel, n contextul procesului controversat al reformei Consiliului de Securitate, Romnia susine accesul Germaniei i Japoniei ca membri permaneni i creterea numrului de membri nepermaneni, inclusiv pentru grupul est-european. Romnia urmrete cu atenie evoluiile conceptuale ale operaiunilor de meninere a pcii, n vederea intensificrii i diversificrii implicrii ei n aceste operaiuni. Astfel, Romnia figureaz n grupul de state care au manifestat disponibilitate de a participa la aranjamentele "stand-by" ale ONU, avnd ca obiectiv creterea operativitii interveniei ONU n situaii de conflict i urgene umanitare. Romnia s-a pronunat pentru folosirea mai eficient a resurselor interne ale Organizaiei, eliminarea paralelismelor, administrarea eficient a fluxului de documente n cadrul Secretariatului

93

ONU, utilizarea productiv a resurselor umane, un control financiar strict i instituirea unei evaluri permanente a raportului costuri/beneficii. Poziiile Romniei n principalele probleme vor exprima interesele naionale fundamentale i vor urmri cu prioritate participarea la eforturile Uniunii Europene i NATO; n acest sens, se va aciona astfel nct s fie consolidate asocierea cu Uniunea European, parteneriatul strategic cu SUA, raporturile speciale cu rile vecine, relaiile cu state din alte zone cu care avem interese comune. Romnia va pleda pentru atragerea unui sprijin sporit din partea comunitii internaionale, a cercurilor financiare i de afaceri, pentru susinerea eforturilor de nnoire i progres ale societii romneti. ONU i rolul su n gestionarea crizelor politico-militare ONU este o organizaie cu vocaie universal ce a fost creat dup al doilea rzboi mondial pentru a asigura pacea i securitatea internaional. Este alctuit n prezent din 195 de state care sau declarat hotrte s protejeze generaiile viitoare de flagelul rzboiului1. Dac la nfiinarea organizaiei cea mai mare provocare o constituiau rzboaiele interstatale, aceast situaie s-a schimbat fundamental pe parcursul ultimelor decenii: conflictele armate dintre state au sczut la numr, n schimb cele din interiorul statelor au cunoscut o cretere imens, la fel i unele fenomene mai noi precum terorismul transnaional, proliferarea armelor de distrugere n mas, traficul de arme mici. Dintre organele principale ale ONU sunt competente s acioneze pentru garantarea pcii, rezolvarea diferendelor i asigurarea securitii internaionale: Consiliul de Securitate, Adunarea General, i n anumite condiii, Secretariatul General al organizaiei. Conform documentelor oficiale, noile proceduri ONU de prevenire i gestionare a crizelor sunt: identificarea i gestionarea timpurie a zonelor poteniale de crize, prin intermediul unor surse, cum ar fi ambasadorii la ONU i/sau ofierii politici din teritoriu; legturi operaionale ntre organismele nsrcinate cu problemele politice i umanitare i operaiunile de meninere a pcii, de alert rapid la sediul ONU; pregtirea unui inventar al unitilor militare disponibile i al nivelului de pregtire i dotare al acestora;

Carta ONU

94

consolidarea conducerii colective a Consiliului de Securitate prin eforturi de includere a monitorizrii n domeniul dezarmrii, controlului armamentelor; o mai bun coordonare ntre operaiunile de realizare i cele de meninere a pcii cu celelalte eforturi depuse n cadrul sistemului, ca i cu elementele exterioare de contact din domenii relevante; integrarea i protecia refugiailor, precum i repatrierea lor voluntar; pregtirea unei liste de experi pentru misiunile ad-hoc n domeniul asistenei umanitare i a drepturilor omului; sporirea resurselor bugetare, n concordan cu extinderea activitilor de meninere a pcii. Instrumentele juridice eseniale care conin un mandat aplicabil n procesul prevenirii conflictelor i gestionrii crizelor sunt incluse n Carta Naiunilor Unite, cu precdere n articolele 1, 11(2), 24 din capitolele VI i VIII, articolele 40 i, n special articolele 41 i 99. n vederea gestionrii crizelor, att Secretarul General, ct i Consiliul de securitate pot aciona: pentru a emite un aviz, pentru a aciona ca mediatori, pentru a lua diverse msuri. Secretarul General al ONU a optat, n 1992 n Agenda pentru pace pentru o interpretare larg a noiunii de acord general. El include aici organismele de aprare reciproc i instituiile interguvernamentale de dezvoltare economic. Secretarul general are n vedere i colaborarea Consiliului de Securitate cu o serie de organisme: n America Central ONU colaboreaz cu OSA, n Somalia cu OUA, Liga Statelor Arabe i Conferina Islamic, n Balcani colaboreaz cu Conferina pentru pace, n Iugoslavia, constituit la iniiativa Uniunii Europene, cu OSCE. Aceast colaborare ntre o pluralitate de organizaii a facilitat ncheierea de acorduri de pace n fosta Iugoslavie, denumite acordurile de la Dayton. n domeniul militar aceste acorduri stabilesc o for multinaional de stabilire a pcii (IFOR) devenit n 1997 SFOR. Aceste fore, a cror creare a fost acceptat de Consiliul de Securitate2, au nlocuit forele create de ONU- FORPRONU. Ca singura organizaie interguvernamental cu vocaie global, ONU posed o serie de avantaje fa de organizaiile regionale3 : un mult mai nalt grad de legitimitate, cel mai extins sistem de soluionare a disputelor, o mai mare experien instituional. Organizaiile regionale posed avantajul de a cunoate mai bine actorii locali i pot fi inute la curent mai rapid despre evoluiile situaiei din teren. n acelai timp ns, Consiliul de Securitate tinde s fie dominat de cei cinci membri permaneni (SUA, Rusia, Marea Britanie, China ), exercitarea dreptului de veto putnd
2 3

Rezoluia 1031 din 15 decembrie 1995. Teodor Frunzeti , Soluionarea crizelor internaionale , pag. 216.

95

ncetini luarea deciziilor. Dup cum a spus Immanuel Kant, ntotdeauna va fi rzboi. Important este s ne aflm pe calea spre pace. ONU i va putea continua aportul la eforturile de prevenire a conflictelor, numai dac statele i vor menine sprijinul4. Influenta functionalismului si constitutionalismului asupra mandatului ONU Conceptia initiala a mandatului si responsabilitatilor ONU a fost inspirata de teoria functionalista. Functionalismul este numele unei teorii conform careia dezvoltarea cooperarii tehnice si economice intre natiuni poate permite dezvoltarea progresiva de relatii, astfel incat razboiul intre respectivele natiuni devine imposibil. Ca reper in evaluarea profilului Natiunilor Unite, teoria functionalista este asociata in principal cu numele lui David Mitrany, politolog nascut in Romania. El este considerat parintele acestei teorii, prezentate intr-un articol publicat in 194314 , care ar fi inspirat creatorii sistemului descentralizat al Natiunilor Unite. Printre autorii contemporani considerati ca exponenti ai acestei teorii se numara Joseph Nye, Patrick Sewell, Paul Taylor, la care se fac referiri si in prezenta lucrare. In esenta, o organizatie trebuie sa functioneze pentru realizarea obiectivelor comunitatii pe care o reprezinta, fiind vazuta ca o suma a functiilor acelei comunitati. Teoria functionalista si-a gasit permanent ecoul in noi teorii, precum dinamica functionala si expansiunea sarcinilor, interpretarea functionala a participarii actorilor non-statali si transnationalismul; concentrarea functionala pe performanta, rezultate si impact; autodeterminarea tehnica si autonomia; cooperarea functionala si intarirea increderii; nevoile reciproce si interdependenta. Mitrany nu recunostea nevoia unei diviziuni constitutionale rigide a autoritatii si puterii, care ar avea ca efect stanjenirea aranjamentelor de lucru si elasticitatii necesare unei organizatii functionale. Din aceasta perspectiva, Carta ONU a consacrat, intr-adevar, o descentralizare generala concretizata prin autonomia agentiilor specializate, iar teoria functionala este manifesta si in localizarea geopolitica a sediilor organizatiilor din sistemul ONU. Teoria functionala insa nu a fost confirmata in anticiparea sa ca relatiile pur functionale si descentralizarea vor descuraja influenta politica si stimula depolitizarea. Atat functionarea cat si
4

Werner Bauwens i Luc Reychler , Arta prevenirii conflictelor.

96

perspectivele de reformare ale ONU sunt dependente de proiectul fundamental continut in Carta. Mai mult, preocuparile teoretice ale analistilor organizatiei mondiale pun in evidenta si alte semnificatii ale Cartei, interpretata fie doar ca act constitutiv al ONU, fie ca nucleu al unui corp incipient de legislatie, destinata in mod expres comunitatii internationale. Constitutionalismul este acea perspectiva de lectura a Cartei ONU care o recunoaste drept document constitutional al comunitatii internationale in ansamblul sau. Pornind de la aceasta asertiune, Bruno Simma face distinctie intre doua situatii. Pe de o parte, poate fi admis ca regulile substantiale de baza ale Cartei sunt principii constitutionale pentru comunitatea internationala. Pe de alta parte, este mai greu acceptata extinderea punctului de vedere constitutional asupra aspectelor institutionale si procedurale ale Cartei. Concluzia separarii celor doua planuri este ca exista o mare discrepanta intre obiectivele si principiile Cartei si mijloacele institutionale de realizare ale celor dintai16. De pilda, dreptul international dezvoltat de ONU in domeniul drepturilor omului poate fi considerat parte a dreptului constitutional al carui exponent este ONU si deci a carui punere in practica poate sa fie impusa prin insasi autoritatea sa. In realitatea socio-politica insa, capacitatea ONU de a actiona ca o terta forta independenta, cu un potential de constrangere propriu, in scopul de a influenta conduita statelor membre, este in general foarte restransa. Pentru Philip Allott, categoria socio-filozofica de constitutionalism este o matrice utila de studiere a organizatiilor interguvernamentale, pe care le analizeaza ca pe societati de societati, data fiind diversitatea membrilor sai. Utilitatea constitutionalismului ca instrument de examinare este ca identifica o forma de teorie sociala care se manifesta in patru directii: a) postuleaza ca o societate autoconstituita are un continut propriu, care nu ar trebui sa fie in mod necesar dependent de teorii externe societatii in cauza; b) accepta si chiar promoveaza diversitatea in interiorul acelei societati, inclusiv posibilitatea unor teorii concurente asupra obiectivelor si valorilor sale; c) considera autoconstituirea legala a unei societati ca principal mijloc de reglementare a confruntarii de idei si de forte; (iv) plaseaza in centrul conceptiei sale relatia dintre sursa de autoritate a puterii politice si controlul practic al exercitarii sale 97

Organizatiile interguvernamentale, in configuratia lor actuala, au fost produse intr-un parcurs istoric de 150 de ani, ca o noua forma de universalizare a unor forme sociale subordonate, mai curand ca o extrapolare a acestora, decat ca o intrapolare a societatii internationale. Allott enunta, in acest context, principiile generice ale constitutionalismului, pe care le rezum deoarece toate mi se par utile in analiza legitimitatii unei organizatii internationale precum ONU: a) Principiul integrarii: legea este parte integranta a procesului social total, inseparabila de rest; b) Principiul transformarii: legea este dinamica; nu o stare de lucruri, ci un proces neincetat de autotransformare sociala; c) Principiul delegarii: intreaga putere legala este delegata de catre societate, iar aspiratia spre exercitarea puterii legale este recunoasterea sursei acelei puteri; d) Principiul limitarii intrinseci a puterii: orice putere legala este limitata prin conditiile delegarii de catre societate; e) Principiul suprematiei legii: intreaga putere sociala este supusa legii, intrucat functia legii este de transformare a puterii sociale in expresii particulare ale legii; f) Principiul suprematiei interesului social: intreaga putere legala este delegata de catre societate in interesul social. g) Principiul responsabilitatii sociale: exercitarea intregii puteri sociale, inclusiv a puterii legale, intr-o maniera raspunzatoare in fata societatii care a conferit aceasta putere. Pe aceeasi filiera de idei, Georg Ress se refera, in interpretarile sale asupra Cartei ONU, atat la elementele contractuale, cat si la cele normative care definesc natura juridica a documentului. Elementele contractuale, precum cele legate de incheierea tratatului, terminarea si, intr-o anumita masura, amendarea sau revizuirea, trebuie aplicate conform regulilor obisnuite ale dreptului tratatelor. Pentru partea normativa a tratatului fondator, Carta si dreptul organizational

98

care deriva din ea, pot fi gasite paralelisme in dreptul intern, constitutional sau administrativ, al tarilor membre care au inspirat-o. Ress recomanda o metoda de studiere dinamica si evolutiva a Cartei ONU, care sa nu inhibe posibilitatile de interpretare de teama limitarii suveranitatii, una libera de perceptiile istorice si efectuata in raport cu obiectivele sale largi. Notez, totusi, ca o astfel de viziune nu este nici pe departe unanim acceptata. Exista opinii energice in favoarea intentiilor originale si a legaturii lor cu sursele de inspiratie din dreptul constitutional intern, drept criteriu fundamental de interpretare a Cartei si a altor documente constitutive ale altor organisme din sistemul ONU. De pilda, asa cum noteaza Jose Alvarez, dezbaterea asupra masurii in care Consiliul de Securitate al ONU poate sa delege autoritatea sa constitutionala Secretarului General, aranjamentelor regionale sau unor state membre, s-a derulat in mod vizibil in termenii in care Congresul SUA poate sa delege autoritate ramurii executive a puterii20. Aceste analogii constitutionale. sunt valabile pana la un punct, deoarece este clar ca din textile Cartelor organizatiilor interguvernamentale lipsesc prevederi explicite similare celor din constitutiile interne, referitoare la organele .legislativ., .executiv. sau .judiciar.. Astfel, in Carta ONU, nici intreaga putere legislativa nu este atribuita Adunarii Generale si nici puterea executiva plenara nu este apanajul exclusiv al Consiliului de Securitate. Ca sa nu mai vorbim de Secretarul General, care nu este decat .cel mai inalt functionar administrativ al organizatiei.. Pana si autoritatea conferita Curtii Internationale de Justitie este ingradita, ea neavand putere executiva asa cum este definita in Constitutia americana. Statutul Curtii exclude emiterea de avize consultative obligatorii la adresa organelor ONU. Chiar si in cazul statelor care sunt parte la litigiile deferite Curtii, punerea in aplicare a deciziilor sale este asigurata prin actiunea (in general, improbabila) a unui organ politic, Consiliul de Securitate. Din aceste motive, ca si din altele, ONU nu este comparabila cu un .stat. sau cu un .super-stat.. Gradul de centralizare a functiilor sau autoritatii in ONU nu aproximeaza nici pe departe pe cel al unei confederatii, atata vreme cat suveranitatea membrilor ONU este pastrata. Altfel spus, valoarea constitutionala a Cartei ONU poate fi examinata din doua perspective distincte23. Potrivit primeia, ca document constitutiv al Natiunilor Unite, Carta reprezinta o constitutie care prevede fundamentul legal si cadrul de functionare al organizatiei internationale ca

99

atare. Natura sa constitutionala decurge din faptul ca scopurile si obiectivele sale nu pot fi realizate doar prin crearea de norme simple de conduita prin intermediul tratatelor, inclusiv a celor multilaterale. Acestea pot fi atinse doar prin folosirea lor permanenta de catre entitatile organizatorice. Ceea ce implica instrumente constitutive care vor avea intotdeauna nevoie sa fie adaptate dinamicii circumstantelor. Tocmai capacitatea de adaptare determina functionarea eficienta si activitatile concrete ale organizatiilor internationale. Cealalta perspectiva ridica nivelul Cartei la cel de constitutie a comunitatii internationale. In special dupa incetarea razboiului rece si intensificarea anumitor actiuni de forta sub auspiciile ONU, opiniile din aceasta categorie s-au multiplicat. Convingerile nu sunt uniforme. Unii sunt categorici in a considera ca documentul constitutiv al ONU nu este altceva decat o constitutie a comunitatii internationale24. Altii remarca o contradictie intre exigentele integrarii normative si organice asociate ideii de constitutie, pe de o parte, si distribuirea puterii intre state suverane concurente si formal egale, care caracterizeaza inca societatea internationala, pe de alta parte25.

4. Constituirea i rolul NATO n evoluia sa istoric

1. Evoluia istoric a NATO 100

Tratatul Atlanticului de Nord a fost semnat la 4 aprilie 1949 prin care s-a constituit o alian format din 12 state: Belgia, Frana, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Danemarca, Islanda, Italia, Norvegia, Portugalia, SUA i Canada menite s-i asigure aprarea reciproc si colectiv. Prin Tratatul Atlanticului de Nord s-a nfiinat o alian de ri independente avnd drept obiectiv comun meninerea pcii i protejarea propriei liberti prin intermediul solidaritii politice i a unui sistem de aprare adecvat conceput pentru a descuraja i a respinge orice form de agresiune mpotriva lor. NATO este o organizaie interguvernamental ale crei ri membre ii pstreaz integral suveranitatea i independena, un forum n cadrul cruia statele se consult reciproc n toate privinele i se iau hotrri asupra problemelor politice i militare care le afecteaz securitatea. In perioada rzboiului rece, Organizaia a Tratatului Atlanticului de Nord a avut o contribuie major i incontestabil la meninerea strii de pace i la edificarea acesteia. Prin strategii i amplasri de fore, prin tendina ctre echilibru n domeniul armelor convenionale sau printr-o extraordinar flexibilitate intelectual, Aliana a contribuit la depirea fr confruntri armate a unor situaii tensionate ntre cele dou blocuri reprezentnd valori i principii diferite i dispunnd de capaciti militare semnificative. Rspunznd unei situaii dramatice generate de tendinele expansioniste ale colosului sovietic, crearea Organizatiei Nord-Atlantice a constituit punerea n funciune a unei aliate militare unice n istorie prin durat, prin structurile sale militare i politice originale, prin diferenele dintre aliai, prin sistemul instituional instituit i prin respectarea suveranitii i independenei membrilor si. Dup ncheierea rzboiului rece s-a pus ntrebarea dac organizaia mai are raiune de a exista i dac mai poate ndeplini misiuni ntr-un mediu de securitate nou. Pentru a rspunde acestor provocri Aliana i-a impus o restructurare care s-i permit o contribuie ct mai eficient la elaborarea structurilor de securitate de cooperare n ntreaga Europ; puterea sa de a se adapta la evoluiile politice, tehnice i strategice i-a permis modificarea concepiilor sale strategice i politice i corelarea acestora cu noile realiti internaionale. La nceputul anilor 90, s-a luat decizia crerii unei noi aliane. Principalele elemente ale acestei decizii erau: Deschiderea Alianei ctre noi membrii;

101

 mas;

Lansarea de noi parteneriate cu state membre; Restructurarea aranjamentelor interne ale NATO; Construirea unei identiti europene de securitate i o aprare mai puternic ; Acceptarea de noi misiuni precum i meninerea pcii n regiuni aflate n conflict; Punerea la punct a unor noi iniiative de nonproliferare a armelor de distrugere n

ncrederea de care s-a bucurat i continu s se bucure NATO este dovedit i de aderrile care au avut loc i dup 1949, alte state alaturndu-se alianei ntre 1952 i 1982: Grecia, Turcia, RFG i Spania. Cderea comunismului a adus o noua realitate strategic i geopolitic ce a determinat Aliana s-i deschid porile ctre fostele state comuniste. La 12 martie 1999 Republica Ceh cu Ungaria i Polonia au fost primite n snul Alianei iar n anul 2004 Aliana numra 26 de membrii printre care i Romnia. Obiectivele NATO Obiectivul principal al Alianei Nord Atlantice este asigurarea libertii i securitii statelor membre, atingerea acestui obiectiv realizndu-se prin mijloace militare ct i politice i prin respectarea Cartei Naiunilor Unite i a Actului constitutiv al Organizaiei. n acest sens este de precizat c NATO i gsete sursa constituirii sale n art. 51 al Cartei ONU, care face referire la dreptul inalienabil al statelor independente la aprare individual sau colectiv. Potrivit art.5 din Tratatul Alianei, un atac mpotriva unuia dintre statele membre este considerat un atac mpotriva tuturor. Aceasta concepie este reafirmat i prin alte prevederi extrem de importante: voina statelor de a tri n pace cu alte popoare, de a le salvgarda libertatea, motenirea comun i civilizaia, pe baza principiilor democraiei, a libertilor individuale i a supremaiei dreptului de a contribui la dezvoltarea relaiilor internaionale pajnice i prieteneti, ntrind propriile lor instituii libere asigurnd o mai bun nelegere a principiilor pe care sunt cldite aceste instituii i dezvoltnd condiii propice asigurrii stabilitii i bunstrii, fcnd

102

eforturi pentru a elimina orice opoziie n relaiile lor economice interntionale i ncurajnd colaborarea economic ntre fiecare parte i ntre toate deopotriv. Ideea de aparere comun i de promovare i slujire a unor interese securitare comune traspare i din articolul 4 al Tratatului de la Washington: prile se vor consulta fiecare de fiecare dat cnd, dup prerea uneia dintre ele, integritatea teritorial , interdependena politic sau securitatea uneia dintre pri este ameninat. Vocaia NATO o constituie protejarea democraiei i a drepturilor omului i asigurarea supremaiei dreptului. De asemenea, NATO are un rol-cheie n gestionare crizelor, contribuind la prevenirea conflictelor prin luarea msurilor adecvate atunci cnd exist consensul statelor membre n acest sens. 2. Evoluia NATO dup rzboiul rece Cderea cortinei de fier a produs schimbari profunde n relaiile est-vest i transformarea radical a mediului de securitate. Astfel, prin declaraia de la Londra din 1990 s-au consacrat noile realiti n relaiile partenerilor euroatlantici cu Uniunea Sovietic i fostele state comuniste, punnd bazele viitoarei cooperri, care se va realiza n cadrul NATO i OSECE. n anii 90 s-au orientat spre deschiderea Alianei ctre noi parteneri, extinderea sa ca parte a procesului mai larg de sporire a integrrii componentei europene i, restructurarea aranjamentelor interne. De asemenea, Aliana i-a lrgit sfera de interes prin aceea c a fost denumit a treia dimensiune a NATO. Abordarea cooperativ a securitii a orientat Aliana ctre relaii cu statele nemembre prin intermediul diverselor parteneriate:

Consiliul de Parteneriat Euroatlantic- este un cadru multilateral de cooperare care constituie instana n cadrul creia aliaii i partenerii se consult asupra unei problematici vaste: gestionanrea crizelor, meninerea pcii, a securitii, controlului armamentelor, la cooperarea stiinific li neproliferarea armelor de distrugere n

103

mas. Consiliul a fost creat n 1997 i const n ntlniri periodice la nivelul ambasadorilor i minitrilor de externe i ai aparrii.

Parteneriatul pentru Pace- creat n 1994, are drept scop consolidarea stabilitii i securitii n ntreaga Europ. Parteneriatul urmarete sporirea capacitilor Alianei i ale statelor partenere de a coopera n cadrul operaiunilor comune, parteneriatul bazndu-se pe o cooperare practic adoptat nevoilor proprii fiecrui stat.

Cosiliul permanent NATO-Rusia- Rusia a rmas un actor de maxim importan n peisajul securitii internaionale i ca urmare NATO i-a propus n 1996 dezvoltarea unui nou tip de relaii de cooperare. Aceast cooperare s-a concretizat prin semnarea Actului fondator asupra relaiilor mutuale cooperrii i securitii ntre NATO i Federaia Rus i prin crearea Consiliului permanent NATO-Rusia. Acest Consiliu const n ntlniri periodice la diverse niveluri i permite abordarea unor probleme de interes comun: securitatea nuclear, conversia industriei de aprare, controlul armamentelo,r cooperarea militar, protecia mediului i meninerea pcii.

n anul 1999, ca urmare a campaniei aeriene lansate de NATO n contextul conflictului din Kosovo, Rusia i-a suspendat relaiile cu NATO pn n anul 2000 cnd s-au relansat aceste cooperri. Ca urmare a evenimentelor din 11 septembrie 2001, Consiliul a decis o cooperare constructiv n intriorul unui cadru de securitate mai larg n care lupta mpotriva terorismului i prevenirea proliferrii armelor de distrugere n mas constituie elemente destul de importante.

Comisia NATO-Ucraina. Dup declararea independenei dup 1991, Ucraina a nceput s dezvolte relaii cu NATO devenind membru al Parteneriatului pentru pace i fiind unul dintre fondatorul Consiliului de Parteneriat Euroatlantic. Ca urmare a acestor evoluii s-a adoptat, n 1997, Carta pentru un Parteneriat distinctiv ntre NATO i Ucraina.

Dialogul mediteranean. n anul 1995 au fost invitate Egiptul, Israelul, Iordania, Marocul, Mauritania i Tunisia de ctre NATO s participe la un Dialog menit sa contribuie la instaurarea de bune relaii i favorizarea unei bune cooperri reciproce n ntreaga regiune mediteranean i la ntrirea securitii i stabilitii. Acestor state li s-au adaugat i 104

Algeria. Dialogul mediteranean reprezint un instrument esenial de susinere al strategiei globale de parteneriat, dialog i cooperare promovate de Alian. n anul 2002 s-au adoptat o serie de msuri pentru consolidarea dimensiunilor politice i practice a Dialogului Mediteranean. Dup cderea cortinei de fier, Aliana a trebuit s se adapteze noului context aprut dupa terminarea rzboiului rece astfel a fost nevoie de a restructura forele militare i dispoziiile de conducere. Efectivele militare ale statelor au fost reduse i s-au constituit corpuri de armat usoar i capabil de o intervenie rapid i eficient, reducndu-se totodat, numrul cartierelor generale ale NATO cu dou treimi. Tot n acest context s-a dezvoltat i conceptul de grupuri de fore interarme multinaionale. Stabilirea i securitatea Europei de Sud-Est i consolidarea cooperrii dintre statele din regiune sunt promovate prin intermediul Iniiativei pentru Europa de Sud-Est, adoptat la summitul de la Washington n 1999. La baza acestei iniiative se regsesc patru elemente fundamentale: Forumul consultativ pe probleme de securitate n Europa de Sud-Est; Grupul de lucru ad-hoc n domeniul colaborrii regionale; Instrumentele de lucru ale parteneriatului pentru pace; Programe-inte pe probleme de securitate pentru rile din regiune; Diferenele de capaciti ntre SUA i partenerii si europeni au determinat Aliana s susin, din anul 1994, dezvoltarea unor noi identiti europene de securitate i aprare, n strns colaborare cu Uniunea Europei occidentale. Ideea care a stat la baza crerii acestei identiti europene este, pe de o parte, de a da statelor de pe btrnul continent posibilitatea de a-i asuma responsabilitatea propriei securiti si, pe de alt parte, consolidarea unei relaii transatlantice mai echilibrate sau mai puternice. Decizia UE, la Consiliul European de la Helsinki din 1999 de a crea o for de reacie rapid care a devenit operaional n 2003, pe de o parte, i crearea unui fore de reacie rapide a

105

NATO din 2002, pe de alt parte, au creat senzaia unei suprapuneri, chiar a unei concurente ntre cele dou structuri. ns, obiectivele i aria de intervenie a celor dou fore fiind diferite, se poate vorbi mai de grab de o completare a acestora, iar Uniunea Europeana nu i-a dezvoltat suficient capacitile militare, nefiind pregatit s dea un rspuns rapid i eficient unor provocri de securitate major. Toate demersurile mpreun cu ncercarea de a constitui la nivel european, o Politic de Securitate i Aprare Comun funcional, pot fi nelese drept tentative de reabilitare a rolurilor i a responsabilitilor ntre Europa i SUA n acest domeniu. In decembrie 2002 a fost consacrat baza oficial a cooperrii ntre NATO i UE privind gestionarea crizelor i prevenirea conflictelor, aceast cooperare permind operaiuni dirijate de UE cu ajutorul resurselor i capacitilor NATO. Abordrile politice i militare sunt redate de Conceptul strategic al Alianei, definit pentru prima dat n 1991, la summitul de la Roma. n 1997, la summitul de la Madrid, membrii NATO au propus reexaminarea Conceptului strategic al Alianei, iar la Washington n 1999 au aprobat un nou concept strategic, care s-i confere Alianei un instrument cu ajutorul cruia s poat face fa noilor provocri i perspectivelor de securitate n secolul XXI i care s o ghideze n evoluia sa politic i militar viitoare. Aceasta pornete de la premiza c NATO trebuie s salvgardeze interesele comune de securitate ntr-un mediu aflat n continu schimbare, s menin aprarea colectiv, s consolideze relaia-transatlantic i s asigure un echilibru care permite aliailor europeni s asigure o mai mare responsabilitate. Mai mult Aliana trebuie s conserve voina politic i mijloacele militare pe care le presupun diferitele aciuni. Noul Concept strategic descrie natura i obiectivele NATO i misiunile de securitate fundamentale ale acesteia, identific elementele centrale ale noului mediu de securitate i componentele prespectivei sale globale de securitate i furnizeaz orientrile n vederea continurii adaptrii forelor sale militare. Realitile internationale dup 11 septembrie 2001 au determinat o regndire a rolului NATO n arhitectura securitar. Dac n perioada rzboiului rece, orientarea predominant era ctre Europa, provocrile actuale sunt mai diverse i mai ndeprtate geographic, astfel prin summitul de la Praga din 2002 aliaii au evideniat necesitatea ca NATO s dispun de capacitatea de a desfura fore capabile, de a interveni n orice zon i de a susine operaii la mare distan,

106

inclusiv n medii n care poate fi pus situaia de a se confrunta cu arme biologice nucleare i chimice, precum i de a-i consolida prezena pe scena internaional prin creterea numrului de membrii. Angajamentul de capaciti adoptate la Praga i crearea forei de reacie a NATO vor permite Alianei s fac fa noilor ameninri i riscuri i n acelai timp s contribuie la promovarea interoperabilitii ntre forele sale americane i cele europene. n contextul acestui nou peisaj securitar la summitul de la Praga a fost enunat un nou concept militar de aprare mpotriva comunismului. Potrivit acestuia NATO trebuie s fie n msura s reprime i s nving i s asigure protecie mpotriva acestuia peste tot unde interesele Aliantei o cer. Tot la Praga s-a decis reforma structurilor de conducere a NATO n vederea mbuntirii rapiditii i desfurrii forelor.

107

5. Organizarea i funcionarea NATO

Structurile Alianei Atlanticului de Nord Datorit rolului su fundamental, de a prezerva libertatea i securitatea statelor membre, Aliana are o dubl structur, una militar i civil ntre care exist o strns cooperare. 1. Structura civil Consiliul Atlanticului de Nord este organul decizional al organizaiei, este singurul organ al crei existen este expres afirmat de Tratatul de la Washington. n acest consiliu fiecare ar membr este reprezentat de un ambasador permanent, asistat de o delegaie naional. Deciziile consiliului se adopt prin consens i reprezint voina colectiv a statelor membre. Membrii consiliului se reunesc o data pe saptamn la Bruxelles, iar lucrrile sale sunt prezidate de secretarul general al NATO. Activitatea Consiliului i a comitetelor sale este susinut de un secretariat internaional, care e format din ceteni ai statelor membre. Secretariatul internaional are n compunere: Biroul Secretariatului General, Departamente operative, Biroul Administrativ, Biroul Inspectorului Financiar.

Secretarul general este nsrcinat s promoveze i s conduc procesul de consultri i luarea deciziilor n cadrul Alianei. Misiunea secretarului include i posibilitatea ca acesta s ceara dezbaterea anumitor teme n vederea adoptrii unei decizii. De asemenea este abilitat s-i foloseasc bunele oficii n caz de diferende ntre rile membre. Mai este nsrcinat i cu conducerea Secretariatului Internaional i este purttor de cuvnt al Alianei n relaiile cu guvernele i cu mass-media. 2. Structura militar

108

Comitetul militar este alctuit din ofieri superiori din rile membre detaai la sediul din Bruxelles. Rolul su vizeaz n principal, consiliere i recomandri n domeniul militar, de aceea el contribuie la elaborarea conceptelor strategice generale ale Alianei. Comitetul se ntrunete sptmnal iar preedintele Comitetului Militar este ales de efii de stat major pe o perioad de trei ani. Statul Major Militar Internaional sprijin activitatea Comitetului Militar, aceasta structur fiind alctuit din personal militar detaat de fiecare stat membru din personalul administrativ civil. Este condus de un director cu rang general cu trei stele numit de ctre rile membre la propunerea Comitetului Militar, iar acesta are n subordine sa doi comandani strategici: comandantul suprem al Forelor Aliate din Europa; comandantul suprem al Forelor Aliate din zona Atlanticului; grupul de planificare regional Canada-SUA;

Adunarea Atlanticului de Nord este format din membrii numii din rndul parlamentarilor statelor membre n funcie de ponderea pe care partidul politic din care face parte o are n parlamentul respectiv. Scopul principal al Adunrii l constituie dezbateri pe teme de interes comun i apropierea diferitelor opinii exprimat n cadrul acestei instituii. Aceasta se reunete n sesiune plenara de dou ori pe an n capitala unei ri membre i are o structur compus din cinci comisii: Comisia politic; Comisia economic; Comisia pentru probleme civile; Comisia stiinific si tehnic; Comisia de aprare i securitate;

Dupa prbuirea comunismului n Romnia unul dintre obiectivele principale ale politicii externe a constituit aderarea la structurile NATO. Primele relaii ale Romaniei cu NATO dateaz din 1990 cnd secretarul general al NATO Manfred Worner a fost invitat n Romnia. Romnia a adresat formal cererea de aderare la Aliana Nord-Atlantic. De atunci pn n prezent Romnia a participat la diferite programe i aciuni ale NATO, primul pas a fost fcut prin participarea la Parteneriatul pentru pace din 1994. Pe plan intern a fost demarat o reform a

109

sistemului de aprare Planul anual de pregtire pentru aderare i n urma summit-ului de la Praga din 2002 a fost elaborat calendarul pentru finalizarea reformelor. Romnia a fost invitat s adere la structurile NATO n noiembrie 2002 i ncepnd din 2004 ara noastr este membru cu drepturi depline a Alianei Nord-atlantice. A pune problema busolei" unei organizaii c NATO ar putea s par complet inutil, mai ales c, n cei 50 de ani de existen, organizaia a demonstrat c are un perfect sim de orientare i reorientare, o capacitate de sesizare i adaptare la nou, o mobilitate remarcabil. Din acest punct de vedere, este relevant modul n care Aliana Nord-Atlantic a negociat marea turnur a evenimentelor anilor 1989-1990-1991. Sfritul Rzboiului Rece a nsemnat pentru Pactul Nord-Atlantic dispariia adversarului" potenial, cel care i-a justificat nsui actul de natere. O dat cu el a disprut i structura politicomilitar - Tratatul de la Varovia - a crei existen cerea i ndreptea un NATO orientat spre un inamic precis. Dar toate aceste dispariii nu nseamn i dispariia definitiv, total a ameninrilor la adresa stabilitii, a pericolelor pentru securitatea european i implicit mondial mai ales n condiiile izbucnirii n chiar inima Europei a primelor rbufniri interetnice, a primelor conflicte de sorginte naionalist. Pactul Atlanticului de Nord i-a demonstrat capacitatea de a-i elabora un nou concept de aciune, o nou strategie global, n raport cu schimbrile produse n contextul strategic i politic. Reuniunile la vrf au confirmat reorientarea Alianei de la obiectivele de aprare a integritii teritoriale a membrilor si (Art. 5 al Tratatului) la o deschidere ampl ce-i confer atribuii n domeniile prevenirii conflictelor, gestionrii crizelor, meninerii stabilitii i securitii. Concomitent, organizaia s-a deschis spre noi membri, respectiv din rndul statelor central i est-europene. NATO are ns nevoie de reforme interne profunde (n vederea extinderii, dar nu numai) prin care se poate reaeza ca o structur cu adevrat deschis, n care meninerea pcii, securitii i stabilitii este o sarcin comun a membrilor comunitii internaionale i nu prerogative ale unora exercitate mpotriva altora. NATO trebuie s i reformeze instituiile i capacitile i s devin mai flexibil i mai bine adaptat s reacioneze la ameninri n orice parte a lumii. Vom vedea dac NATO se pregtete s devin doar un club politico-militar" sau un veritabil

110

instrument al comunitii europene i trans-atlantice, care asigur meninerea pcii, a stabilitii i securitii pentru beneficiul general i cu aportul celor care pot i doresc s contribuie.

6. Viitorul NATO
Sfritul Rzboiului Rece a marcat nceputul unei noi ere pentru alianele militare de pe btrnul continent european. n timp ce Tratatul de la Varovia se dezintegra odat cu cderea Uniunii Sovietice, iar majoritatea analitilor preziceau dezmembrarea NATO, n virtutea dispariiei inamicului tradiional, Aliana a nceput un proces de transformare fundamental, izvort att din interesele americane de a menine echilibrul strategic pe teritoriul european 5, ct i dintr-un puternic instinct instituional de conservare. Instinctul instituional de conservare, manifestat, de altfel, n cadrul tuturor imenselor mainrii militare nscute din cursele succesive de narmare specifice Rzboiului Rece, a stat la baza, att a saltului conceptual de la to keep the Russians out, the Americans in, and the Germans down6 la out of area or out of business7, ct i a campaniei de diplomaie public, destinat s vnd noua imagine a NATO, ambele demersuri fiind necesare supravieuirii Alianei. La 60 de ani de la nfiinarea sa Aliana Nord Atlantic se afl n plin proces de transformare politic i militar, fiind angajat n acelai timp ntr-un efort operaional fr precedent. Transformarea Alianei a cunoscut progrese semnificative, capacitatea NATO de pregtire i susinere a operaiilor de rspuns la crize, simultan cu meninerea capacitii de aprare colectiv, este dovedit de realizrile ultimilor zece ani. n prezent, Aliana se afl n faz implementrii deciziilor asumate de ctre efii de stat i de guvern cu ocazia ultimelor Summit-urilor Bucureti (2008) i Strasbourg/Kehl (2009), progresele
5

Noul concept strategic al NATO (1991), http://www.nato.int/docu/comm/49-95/c911107a.htm, accesat 02.04.2009. 6 Scopul organizaiei, declamat de ctre primul Secretar General al NATO, lordul Hastings Ismay, http://en.wikipedia.org/wiki/NATO, accesat 02.04.2009. 7 Aprecierea senatorului american Richard Lugar (Fareed Zakaria, Can't Russia Join the Club, Too?, Newsweek, http://www.fareedzakaria.com/ARTICLES/newsweek/050498.html).

111

nregistrate n implementarea acestor decizii fiind urmrite, ntre cele dou summit-uri, la nivelul minitrilor aprrii, n cadrul reuniunilor formale i informale din 2008 de la Bruxelles i Budapesta i 2009 de la Cracovia i Bruxelles. Transformarea este i trebuie s rmn un proces continuu, subsumat ndeplinirii prioritilor stabilite de Directiva Politic General andosat de efii de stat i de guvern n 2006. Agenda transformrii se focalizeaz pe trei paliere majore: 1. transformarea conceptual, care vizeaz elaborarea unui nou Concept Strategic; 2. transformarea structural i procedural, care are n vedere pe de o parte reforma procesului de planificare a aprrii, iar pe de alta reforma Cartierului General i revizuirea tatelor de organizare la pace ale structurii de comand NATO, precum i reforma ageniilor; 3. transformarea militar, care urmrete ndeplinirea nevoilor operaionale curente ale Alianei i dezvoltarea de noi capabiliti pentru contracararea ameninrilor curente i viitoare.

1. Elaborarea Noului Concept Strategic Evoluie: nc de la crearea sa, NATO a avut formulat o strategie care definea ameninrile avute n vedere i modul de contracarare a acestora. Formularea iniial a strategiei NATO, cunoscut sub denumirea de Conceptul strategic pentru aprarea spaiului Nord-Atlantic, a fost adoptat n 1950 i a servit drept cadru politic general pentru activitatea Alianei. Revizuirile periodice din 1967, 1968, 1991 i 1999 au reflectat nevoia Alianei de a-i adapta planurile i modul de abordare pentru a face fa provocrilor mereu crescnde. Adoptat la summit-ul de la Washington n 1999, actuala versiune a Conceptului Strategic NATO descrie mediul strategic i evalueaz riscurile i ameninrile la adresa securitii Alianei. El reflect schimbrile din Europa survenite de la adoptarea lui i adaptarea strategiilor la ceea ce reprezenta atunci circumstanele post Rzboi Rece. El confirm scopul esenial al Alianei de a garanta libertatea i securitatea membrilor si prin mijloace politice i militare, afirm valorile democraiei, drepturilor omului i ale statului de drept i exprim angajamentul aliailor nu numai fa de aprarea comun, ci i fa de realizarea pcii i stabilitii n spaiul euro-atlantic extins.

112

Noile ameninri sunt definite ca multidirecionate i dificil de prevzut, reafirmnd concluzia Conceptului Strategic din 1991 i anume, c pericolul unor ameninri militare clasice a sczut, dar exist alte riscuri precum conflicte etnice, instabilitate politic, precaritatea economic, proliferarea armelor nucleare, biologice i chimice. Referitor la mediul de securitate, conceptul observ c n ultimii ani mediul a fost marcat de schimbri generale continue i c Aliana a jucat un rol esenial n ntrirea securitii euro-atlantice. Atribuiile fundamentale ale Alianei n domeniul securitii sunt centrate pe urmtoarele argumente: NATO acioneaz ca furnizor de stabilitate n spaiul euro-atlantic, servete ca forum de consultri privind aspectele de securitate, contracareaz i apr mpotriva oricrei ameninri i agresiuni manifestate mpotriva statelor membre, contribuie la prevenirea eficient a conflictelor i se angajeaz activ n gestionarea crizelor, promoveaz parteneriatul, cooperarea i dialogul pe scar larg cu alte ri din spaiul euro-atlantic. Conceptul Strategic recunoate c meninerea echilibrului strategic nu mai este important n noul mediu de securitate. n conturarea necesitilor de aprare, NATO trebuie s se distaneze de vechile instrumente de planificare bazate pe paritatea strategic i s se concentreze pe caracteristici funcionale i suficien n ceea ce privete forele militare necesare pentru descurajarea credibil i managementul crizelor la timp i eficient.

Dezvoltri cheie care impun actualizarea conceptului strategic: n ultima decad, contextul strategic i responsabilitile NATO au cunoscut schimbri majore, o parte din ele recunoscute i reflectate n Directiva Politic Cuprinztoare. Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 au influenat puternic rolul i obiectivele NATO. Au determinat invocarea pentru prima dat a articolului 5, aliaii echivalnd un atac terorist de proporii cu un atac armat la adresa unui membru. Au dat o dimensiune extra-european aprrii securitii aliate, conceptul de out-of-area devenind echivalent cu out-of-Europe. Din acel moment, NATO s-a angajat n Afganistan, a iniiat o serie de aciuni pentru a rspunde diferitelor provocri la adresa securitii euro-atlantice, continund, n acelai timp i lrgirea cu noi membri. n eforturile de a ntri relevana Alianei, aliaii au identificat o serie de provocri, precum securitatea energetic i cibernetic, dezvoltnd politici privind rolul specific al NATO n aceste domenii. n ciuda inteniilor de a aborda toate aceste ameninri la adresa securitii, Aliana s-a confruntat continuu cu limitri n

113

ceea ce privete capabilitile, resursele, dar i cu problemele de voin politic i de coeziune ntre Aliai. Evoluia Alianei a consemnat, n ultimii ani, creterea complexitii sarcinilor operaionale ale NATO de la peace-keeping (n Balcani) la operaiuni de stabilizare i reconstrucie (Afganistan), la care se adaug misiuni de instruire, operaiuni maritime (operaia ACTIVE ENDEAVOUR, combaterea pirateriei). Pe un alt palier politic important, evoluia recent a consemnat extinderea reelei de parteneriate i contacte: dup 1999 a aprut Iniiativa de Cooperare de la Istanbul i partenerii globali (Australia, Noua Zeiland, Coreea de Sud, Japonia), precum i relaiile specifice cu Irak, Afganistan, Pakistan, Dialogul cu India i China. Recent, n ceea ce privete climatul de securitate european asistm la o deteriorare a parteneriatului cu Rusia, ca urmare a prezenei agresive a Federaiei Ruse la periferia Alianei, fapt care conduce la constatarea modificrii, de facto, a contextului relaiilor NATO-Rusia, dintr-unul al cooperrii (1999) ntr-unul al convieuirii. De asemenea, au avut loc dezvoltri conceptuale n cadrul politicilor NATO, ndeosebi contribuia NATO la abordarea cuprinztoare, care statueaz necesitatea reelei de colaborri interinstituionale ale NATO pentru gestionarea eficient a operaiunilor de stabilizare sau pentru sprijinirea dezvoltrii capacitilor de gestionare a crizelor ale unor parteneri sau organizaii regionale (ex. Uniunea African). La rndul lor, relaiile NATO cu ONU i UE au evoluat semnificativ, mai ales n plan operaional, fa de 1999 de la dezvoltarea identitii europene de aprare n cadrul NATO, s-a ajuns la parteneriatul strategic NATO-UE n gestionarea crizelor, n contextul construirii ESDP n afara NATO; adaptarea acestui parteneriat la noile realiti, ce impun o cooperare mai extins dect operaiuni militare de gestiune a crizelor rmne o provocare; dezvoltarea unei cooperri instituionalizate ntre NATO i ONU, n baza de declaraiei comune semnate n septembrie 2008; Toate aceste evoluii indic oportunitatea elaborrii unui nou concept strategic, care ar trebui s mbine, ntr-o armtur coerent i solid, politicile i deciziile aliate din ultima decad. Perspective: La cea de-a 60-cea aniversare a NATO, care a coincis cu mplinirea a zece ani de la aprobarea ultimei viziuni strategice, NATO a luat decizia elaborrii unui nou concept strategic. Astfel, momentul aniversar a fost marcat printr-o declaraie politic vizionar - Declaraia privind Securitatea Alianei care reafirm att valorile i elurile fundamentale ale Alianei, ct i adaptarea obiectivelor securitii transatlantice la noul context de securitate. Ea ofer o proiecie strategic

114

sintetic i liniile politice directoare pentru elaborarea noului concept strategic, data indicat privind finalizarea acestuia fiind summit-ul NATO de la Lisabona (2010). Odat cu adoptarea acestei declaraii putem afirma c mainria consultrii s-a pus n micare. NATO are nevoie de un nou concept strategic ntruct acesta este nc ancorat n modelul determinat de Rzboiul Rece al unei aliane defensive, statice, reactive i nu al uneia agile, flexibile i proactive pentru realitile secolului XXI. Aliana va trebui s i defineasc noile prioriti ntr-un mediu de securitate aflat n schimbare. Dei Aliana i-a adaptat i extins portofoliul, nu poate aborda toate noile provocri la adresa securitii. Revizuirea Conceptului Strategic nu presupune schimbri radicale de politic, el va trebui s reflecte faptul c NATO i completeaz transformarea militar cu o profund transformare politic n scopul realizrii unei mai bune coordonri a aliailor cu partenerii i organizaiile internaionale, UE i ONU, pe baza mpririi echitabile a responsabilitilor. Odat cu procesul de dezvoltare a noului Conceptului Strategic, statele membre trebuie s considere rolul Alianei ca ntreg, din punct de vedere simbolic i funcional. Astfel, membrii NATO vor avea ocazia s rspund la ntrebri precum: Cum i va menine NATO capacitatea de ndeplinire a ntregii game de misiuni n secolul XXI: aprarea colectiv i securitatea teritoriului aliat i contribuia la stabilitatea stabilitatea internaional? Cum poate NATO aborda ameninrile legate de hard security n urmtorii 10 ani, armoniznd n acelai timp activitile de construire a pcii necesare eficientizrii interveniilor sale pe termen lung? Este NATO potrivit pentru ndeplinirea obiectivelor sale? n timp ce Tratatul de la Washington ncearca s realizeze un echilibru ntre misiunile globale i cele regionale, noul Conceptul Strategic va trebui s interpreteze specific circumstanele geopolitice concrete. Ce va conine noua concepie strategic i cum va fi definit rolul NATO n aceast concepie? n acest sens putem afirma c exist dou viziuni vis-a-vis de viitorul rol al NATO. Una consider c Aliana ar trebui s rmn ancorat regional, axndu-se n principal pe misiuni de aprare colectiv (tip articol V), n timp ce cealalt pune accentul pe ntrirea rolului global al NATO, subliniind c ignorarea dimensiunii globale ar reprezenta sfritul Alianei. Exist suprapuneri ntre aceste dou poziii, n sensul c misiunile de aprare colectiv ocup un loc central pe agenda susintorilor

115

globalizrii NATO, n timp ce problemele globale figureaz pe cea a susintorilor dimensiunii regionale. Vederile divergente privind acest raison dtre al NATO sunt reflectate sub dou aspecte de critic importan pentru formularea noului Concept Strategic: natura mediului de securitate aflat n schimbare i rspunsul potrivit la provocrile i oportunitile pe care le prezint acest mediu. n viziunea unor membri noi ai Alianei, admii dup ncheierea Rzboiului Rece, NATO ar trebui s se ntoarc la funcia sa de baz, aceea de a menine balana strategic de securitate n Europa. Astfel, ei consider c politica de descurajare a NATO ar trebui regndit, iar relaia cu Rusia ar trebui reformulat, vznd n aceasta principalul pericol la adresa securitii lor. De asemenea, noii membrii doresc introducerea n noua strategie a meniunii referitoare la crizele regionale, conflictele convenionale i la securitatea energetic n zona euro-atlantic. Acetia i susin poziia argumentnd c NATO va trebui s gseasc un echilibru ntre riscurile de securitate generate de instabilitatea global i ameninrile politico-militare venite dinspre actori statali aflai n vecintatea NATO. Pe de alt parte susintorii globalizrii Alianei susin renunarea la restriciile geografice autoimpuse i doresc recunoaterea ntr-o mai mare msur a riscurilor globale terorismul transnaional, pirateria, terorismul cibernetic, statele euate, proliferarea tehnologiilor i materialelor nucleare i includerea acestora n noul concept la seciunea privind riscurile i provocrile de securitate. n cadrul dezbaterilor mai extinse privind noul Concept Strategic Romnia va promova o abordare conceptual care ar putea fi denumit generic: o Alian a echilibrelor, care ar putea fi definit ca o abordare realist i adaptat contextului actual cu privire la rolul NATO, nu ca Alian cu responsabiliti globale, ci ca Alian trans-atlantic, capabil s rspund ameninrilor i s genereze securitate la nivel euro-atlantic i global.

Transformarea NATO Reforma procesului de planificare a aprrii Planificarea aprrii asigur cadrul de lucru pentru facilitarea transpunerii nivelului de ambiie al NATO n capabiliti.

116

Elemente specifice: Planificarea aprrii NATO are loc n cadrul unui proces structurat care trebuie s ofere suficient flexibilitate astfel nct s poat rmne sensibil la schimbrile produse n mediul de securitate precum i la nevoile Alianei i ale statelor membre. Procesul de planificare trebuie s fie integrat maximum posibil i s fie concentrat asupra dezvoltrii de capabiliti pe termen mediu i lung, rmnnd n acelai timp sensibil la unele cerine neprevzute, ce pot aprea ca rezultat al experienei din teatrele de operaii. Procesul NATO de planificare a aprrii este compus din cinci funciuni principale care sunt secveniale, au o natur ciclic, cu toate c frecvena de desfurare a unor activiti funcionale poate varia n timp ce funcia de facilitare a implementrii reprezint o activitate continu: pasul 1: elaborarea directivei politice, pasul 2: stabilirea cerinelor, pasul 3: alocarea cerinelor i stabilirea obiectivelor, pasul 4: facilitarea implementrii, pasul 5: analiza rezultatelor. Cadrul general: n momentul de fa procesul de planificare a aprrii se desfoar n conformitate cu procedurile de planificare a aprrii adoptate n anul 2004 de ctre minitrii aprrii n cadrul Comitetului NATO pentru Planificarea Aprrii. Participarea Alianei n operaiuni, precum i cerinele de fore i capabiliti pentru susinerea NRF i asigurarea forelor de rezerv, au scos n eviden deficite de fore i capabiliti (shortfalls), care nu pot fi asigurate pe termen scurt, urmare a faptului c actualul sistem de planificare este proiectat s asigure capabilitile solicitate pe termen mediu sau lung. n plus, actualul sistem este foarte complex, implic participarea unui numr mare de comitete i subcomitete, i nu asigur o implementare rapid a leciilor nvate n domeniul capabilitilor. n aceste condiii, n martie 2007, s-a nfiinat un grup de lucru care s dezvolte propuneri de msuri pentru a se asigura c procesul de planificare a aprrii satisface cerinele Directivei Politice Generale este coerent, eficient i ct mai simplu. Ca rspuns la nsrcinarea primit, n perioada octombrie-decembrie 2007, a fost finalizate i puse la dispoziia aliailor documentele: Overview of the Current Defence Planning Procedures, Interim Report of the Inter-Staff Group on Defence Planning i Report by the Chairman of the Inter-Staff Group on Defence Planning. Acestea prezentau modul n care se desfoar la momentul actual planificarea aprrii, precum i elementele care ar trebui mbuntite pentru creterea eficienei sistemului de planificare a aprrii aliat.

117

n momentul de fa putem concluziona c o prim reform a procesului de planificare a aprrii s-a ncheiat. Ea urmrete mbuntirea sprijinului acordat aliailor pentru asigurarea eficient i la timp a capabilitilor, conform prevederilor Directivei Politice Generale. Rezultatul este un proces de planificare a aprrii care, atunci cnd va fi implementat, va fi mai armonizat, coerent, abordabil i eficient dect procesul actual. Aceast activitate recunoate rolul important al Comitetului Militar. Procesul de implementare va ncepe dup reuniunea formal a minitrilor aprrii din iunie, unde vor fi prezente noile proceduri de planificare a aprrii Reforma Cartierului General NATO Reforma cartierului general NATO este o tem avansat de secretarul general n anul 2005, cu ambiia ca aceasta s fie una din motenirile lsate la sfritul mandatului su. Ea vizeaz identificarea modalitilor de eficientizare a activitii Consiliului Nord-Atlantic i optimizarea alocrii resurselor umane i materiale pentru buna funcionare a Cartierului General. Planul de implementare anexat la Raportul consolidat privind reforma Cartierului General NATO, aprobat la summit-ul de la Strasbourg/Kehl, prezint elementele individuale ale strategiei i ordinea n care trebuie realizate, precum i domeniile n care naiunile trebuie s se angajeze. La cele dou aspecte ale reformei cartierului general NATO evideniate n mandatul ncredinat la Bucureti - necesitatea ca procesele din cadrul Alianei s fie suficient de rapide pentru a rspunde solicitrilor, respectiv, necesitatea reunirii consilierii n domeniul politic, militar i al resurselor n vederea susinerii unor decizii generale coerente - secretarul general consider c este necesar adugarea unui al treilea aspect: mbuntirea modalitii de folosire a resurselor umane i materiale pentru buna funcionare a cartierului general. Secretarul general consider c are nevoie de sprijinul aliailor pentru derularea altor dou etape: mbuntirea modalitii de identificare a prioritilor n cadrul activitilor stabilite i creterea nivelului autoritii acordate secretarului general pentru a putea re-aloca fondurile bugetului curent, astfel nct banii s poat fi alocai prioritilor pe msur ce acestea evolueaz i pentru a putea muta oamenii n cadrul cartierului general, n funcie de necesiti. Majoritatea minitrilor aprrii i-au dat acordul pentru continuarea reformei n parametrii propui de Secretarul General cu urmtoarele condiii pstrarea consensului ca fundament decizional al Alianei i pstrarea rolului Comitetului Militar pentru problemele strict militare. Secretarul general a anunat

118

c, potrivit deciziilor luate la Londra anul trecut, dosarul reformei cartierului general va fi gestionat n continuare de minitrii aprrii. Reforma tatelor de organizare la pace ale structurii de comand NATO Vizeaz realizarea unei structuri de comand mai eficiente din punct de vedere al sarcinilor operaionale i de transformare, al resurselor umane i a cheltuielilor. Se are n vedere realizarea unei structuri de comand dislocabil, utilizabil i flexibil, adecvat scopului su. La baza reformei se afl meninerea distribuiei geografice actuale a noului concept strategic. Dup implementare, structura de comand va mai supl i va cuprinde cu 2000 de posturi militare mai puin i cu 300 de posturi civile mai mult. Costurile de funcionare a structurii de comand vor fi evaluate pn la reuniunea minitrilor aprrii din iunie 2009. Comitetul Militar (MC) a fost nsrcinat cu conducerea reformei n dou etape: faza I: misiunile, rolurile i sarcinile comandamentelor militare strategice, ale Ageniei NATO de Servicii pentru Sistemele de Comunicaii i Informaii (NCSA) i structurilor sale; faza a II-a: reforma ncadrrii cu personal a structurii. Reforma ageniilor NATO Scopul reformei este creterea contribuiei Ageniilor NATO8 la eforturile Alianei i ale membrilor si n vederea asigurrii i susinerii capabilitilor eseniale necesare forelor lor armate. Direciile principale ale reformei: reforma ageniilor NATO se deruleaz n cadrul Secretariatului Internaional, Divizia de Investiii (IS-DI) cu prezentri periodice la 6 luni, n cadrul Grupului Executiv de Lucru (EWG(R)). Activitatea IS a urmrit 3 direcii principale: Revizuirea regulamentului de funcionare a ageniilor, C-M(62)18, vechi de 47 de ani, pentru a corespunde politicilor relevante NATO n domeniu. Problemele abordate cuprind: condiiile de asociere a rilor non-NATO, condiiile de nfiinare a noilor agenii, responsabilitatea legal pentru aliaii care nu particip la aciunile ntreprinse de o Agenie NATO i condiiile pentru devieri de la Carta Ageniilor.

Ageniile NATO au responsabiliti n domeniile tehnice i specializate de pe agenda NATO. Ele asigur consiliere i cercetare, sprijin implementarea deciziilor Alianei, asigur servicii pentru sistemele de comunicaii i informatice, administreaz programele de cooperare. Unul din rolurile principale este facilitarea celei mai bune utilizri a resurselor limitate ale aprrii rilor membre prin dezvoltarea de proiecte, proceduri i standarde comune.

119

Studiul de identificare a oportunitilor pentru unificarea serviciilor asigurate de agenii (shared services) are n vedere ageniile i alte organisme NATO din Bruxelles, inclusiv Comandamentul NATO, precum i aranjamentele existente ntre anumite agenii privind serviciile comune n domenii ca transportul, achiziiile i securitatea.

Reforma misiunilor i funciilor Ageniilor NATO. Identificarea sinergiilor ntre acestea. Procesul de identificare a sinergiilor din cadrul ageniilor NATO se desfoar n dou faze, cu accent special pe ageniile de servicii. Faza I s-a finalizat n martie 2009 cu un studiu privind misiunile i funciile ageniilor care identific oportuniti pentru realizarea de sinergii (consolidare, colocare, mbuntirea coordonrii sau reorganizare) i recomand domeniile ce vor fi examinate n faza a II-a n vederea dezvoltrii de opiuni i planuri de implementare: C4 comand, control, comunicaii i computere; R&Tcercetare i tehnologie; standardizare; mentenan i operaii (lipsa resurselor i complexitatea domeniului au determinat amnarea acestei opiuni).

2. Transformarea militar Transformarea continu a forelor, capabilitilor i structurilor Alianei este indispensabil pentru capacitatea acesteia de a desfura n mod eficient ntreaga gam de misiuni, inclusiv operaiuni de aprare colectiv i de rspuns la criz att pe teritoriul Alianei ct i din afara acestuia. Pentru a se asigura c poate face fa provocrilor actuale i viitoare de securitate Aliana trebuie s continue att individual ct i colectiv s mbunteasc calitativ i cantitativ capabilitile necesare atingerii prioritilor cuprinse n Directiva Politic General andosat n 2006 i care rmne valid n continuare. Aliana va continua s-i adapteze forele, structurile i procedurile pentru a face fa provocrilor de securitate actuale. S-au nregistrat progrese notabile, pe care le dorim continuate, pentru crearea unei structuri de comand mai eficiente i efective. Procesul de planificare a aprrii va permite aliailor s-i dezvolte capabilitile de care au nevoie pentru a face fa provocrilor operaionale curente i viitoare n contextul abordrii cuprinztoare. Adoptarea unui nou proces armonizat de planificare a aprrii va pune accentul pe o mai coerent dislocare a capabilitilor de care Aliana are nevoie. Transformarea militar vizeaz dou dimensiuni distincte:

120

3.1. Asigurarea forelor, dislocabile i sustenabile, pentru operaiile curente ale Alianei, forele de rezerv i Fora de Rspuns a NATO (NRF); 3.2. Dezvoltarea capabilitilor pentru operaiunile curente i viitoare i soluionarea deficitelor la nivelul capabilitilor cheie. Asigurarea forelor Aliana este decis s dezvolte forele necesare desfurrii tuturor tipurilor de operaiuni. Va sprijini n continuare eforturile de a crea fore dislocabile, sustenabile, interoperabile i astfel cu un grad ridicat de utilizare. n prezent se constat o cretere substanial cu fore pentru prioritatea operaional a NATO, Afganistan. Exist totui deficitele operaionale la nivelul capabilitilor critice din teatrele de operaii: Fora de rspuns a NATO (NRF NATO Response Force) NRF reprezint o structur de fore ntrunite (componente terestre, maritime, aeriene i de fore speciale) cu capacitate de dislocare rapid, adaptat pentru ntregul spectru de misiuni aliate, reprezentnd un motor al transformrii i dezvoltrii de capabiliti. Dei n cadrul Summit-ului de la Riga (2006) NRF a fost declarat operaional, aceasta s-a confruntat n permanen cu problema completrii insuficiente a necesarului de fore i capabiliti, n prezent NRF confruntndu-se cu deficite de circa 40%. Avnd n vedere ritmul operaional ridicat al Alianei, precum i dificultile naiunilor n identificarea forelor suplimentare care s fie angajate la NRF, la reuniunea minitrilor aprrii de la Vilnius (februarie 2008) a fost agreat propunerea adoptrii unei soluii interimare de generare gradual a forelor, propunerea fiind susinut i la Bucureti. n ciuda acestor demersuri, NRF a continuat s se confrunte cu o contribuie insuficient din partea naiunilor, generndu-se astfel, la nivel aliat, un curent de opinie privind necesitatea revizuirii conceptului original al NRF i adaptarea acestuia la posibilitile aliate. n cadrul reuniunii minitrilor aprrii de la Budapesta (octombrie 2008), statele aliate au fost de acord cu iniierea demersurilor pentru revizuirea conceptului original al NRF. n baza opiunilor prezentate de ctre autoritile militare, n cadrul reuniunii minitrilor aprrii de la Cracovia (2009), a fost agreat ca soluie pentru reconfigurarea NRF Opiunea C, care presupune pre-stabilirea capabilitilor de comand-control (C2) la nivelurile operaional i tactic,

121

precum i a unui nucleu de fore de rspuns imediat din cadrul componentelor terestre, maritime i aeriene.

Opiunile de reconfigurare a NRF

Costuri

Opiunea A

Opiunea B

Opiunea C

ridicate

Fore ntrunite de completare a rspunsului imediat:

Rezervorul de fore dislocabile pentru suplimentare ulterioar a forei, dup caz

terestre din forele afiliate maritime din

gruprile

navale

permanente Capabiliti C2 tactice (din cadrul structurii de fore a NATO, din cadrul componentelor terestre, aeriene, navale, dup caz) Capabiliti C2 operaionale sczute (din cadrul JFC9 cu dislocarea DJSE10) Riscuri operaionale ridicate Rspuns imediat (costurile dislocrii sunt din fonduri comune) sczute Rspuns ulterior

Stadiul iniiativei: n prezent, NRF are o capacitate operaional limitat, pe fondul contribuiilor naionale insuficiente n procesul de generare a forelor, conform analizelor SHAPE. Fore de rezerv pentru operaiunile NATO
9

Comandamente de Fore ntrunite (Joint Force Command) ale NATO, dislocate la Napoli, Lisabona i Brunssum. Element Dislocabil de Stat Major (Deployable Joint Staff Element), reprezentnd elementul de comandament la nivel operativ n teatrul de operaii, care asigur caracterul ntrunit i nivelul cerut de dislocabilitate pentru nivelul de comand operativ.
10

122

Cadru general: n vederea sprijinirii procesului de generare a forelor de rezerv necesare, n 2005 a fost elaborat i aprobat Conceptul pentru Forele de Rezerv, care identific dou tipuri de fore de rezerv la nivelurile operaional i strategic: Fore de Rezerv Strategic (SRF) fore destinate s acopere toate operaiile n desfurare i aflate la dispoziia SACEUR, dup autorizarea NAC; Fore de Rezerv Operaional (ORF) fore stabilite pentru o zon de operaii ntrunite i aflate la dispoziia Comandantului Forei ntrunite. n 2007, pe fondul deficitelor nregistrate n generarea forelor de rezerv, Comitetul Militar a propus naiunilor dou modaliti de alocare a aceluiai pachet de fore la mai multe misiuni, n vederea stimulrii creterii contribuiilor: 1. capabilitile naionale oferite simultan la misiuni naionale i misiuni NATO (nation doublehatting), cu urmtoarele implicaii: participarea are la baz decizia naional, iar responsabilitile ce decurg din aceasta revin naiunilor; riscurile asociate i managementul acestora sunt responsabiliti naionale; n cazul n care alocarea unor fore pentru mai multe misiuni simultan ar afecta NATO, naiunile trebuie s informeze SHAPE. 2. capabiliti naionale alocate la mai mult de o misiune NATO (NATO doublehatting), n cazul NRF i SRF/ORF pentru misiuni curente ale Alianei, cu urmtoarele implicaii: riscurile asociate revin NATO, dar se estimeaz c riscul de a angaja simultan aceste fore la NRF i la forele de rezerv este minim; avantajele acestei opiuni decurg din oportunitile de instruire i antrenare, din dezvoltarea capacitii de integrare a forelor i din creterea flexibilitii Alianei de a ndeplini angajamentele. Problema alocrii aceluiai pachet de fore la mai multe misiuni a fost abordat la nivel nalt ncepnd cu reuniunea minitrilor aprrii de la Noordwijk (2007). n acest context, s-a constatat c iniiativa menionat are susinere din partea unor naiuni dar, datorit riscurilor pe care le prezint, nu poate fi acceptat ca soluie permanent.

123

Stadiul iniiativei: Persistena deficitelor de fore oferite voluntar de aliai pentru att pentru forele speciale, forele de rezerv ct i pentru NRF, a determinat dezvoltarea unui nou set de propuneri pentru generarea acestora. n baza elementelor abordate n cadrul reuniunii informale a minitrilor aprrii de la Budapesta (2008), sunt n dezbatere urmtoarele elemente: o oportunitatea constituirii unui rezervor de fore dislocabile (deployable forces pool)11, propunere viznd identificarea, din cadrul structurii de fore existente, a acelor fore i capabiliti naionale care sunt dislocabile i care nu vor fi utilizate n alte operaiuni internaionale (de exemplu, pentru UE). Aceste capabiliti ar reprezenta sursa de constituire a NRF sau a rezervelor pentru operaiuni, n caz de nevoie; o distribuia echitabil a contribuiilor (burden sharing), care se intenioneaz a fi adresat prin constituirea unui mecanism de stabilire a unor obiective n privina contribuiei cu fore (force contributions target mechanism). Acest mecanism, care vizeaz un ciclu de 5 ani, trebuie s fie aplicat ntr-un context larg, att al contribuiilor aliailor pentru operaiunile NATO, ct i al contribuiilor pentru ONU, respectiv UE; o utilizarea dual-hatting (alocarea aceleiai fore la mai multe misiuni)12 ca rutin, nu ca excepie. Separarea NRF fore de rezerv poate fi vzut ca o duplicare a eforturilor (cele dou tipuri de pachete de fore sunt similare structural), iar riscul necesitii utilizrii simultane a NRF i forelor de rezerv nu poate fi mai ridicat dect n prezent, cnd oricum nu pot fi asigurate fore pentru anumite rotaii ale forelor de rezerv; o analiza comparativ a surselor naionale de finanare, n vederea identificrii unei soluii de convergen a acestora dup un singur model, ntruct n cazul majoritii aliailor, cheltuielile de operare destinate operaiunilor greveaz bugetul aprrii, limitnd contribuiile; o sprijinul financiar din fonduri comune NATO pentru dislocarea forelor de rezerv, n condiiile n care finanarea comun va fi utilizat pentru un an pentru transportul aerian al NRF (n cazul notificrii privind dislocarea forelor n timp scurt);

11

Rezervorul pentru fora de rspuns trebuie s fie diferit de rezervorul amplu al comandamentelor dislocabile i forelor din cadrul Structurii de Fore a NATO (NFS), iar asigurarea forelor la depinde de voina naiunilor, n materie de dimensiuni, capabiliti, durat i stare de pregtire. 12 Nation dual-hatting: capabilitile naionale oferite simultan la mai mult de o misiune (ex. misiuni naionale i misiuni NATO); NATO dual-hatting: capabiliti naionale alocate la mai mult de o misiune NATO (ex. NRF i SRF/ORF pentru misiuni curente ale Alianei).

124

o asocierea ORF comenzii operaiunii, adic oferirea forelor pentru ORF de ctre naiunile care asigur funcia de comand pentru operaiunea respectiv. Unii aliai consider drept problematic responsabilitatea naiunii care asigur comanda s asigure i forele. Se menin rezerve de ordin politic asupra punerii la dispoziia Alianei a unor capabiliti naintea stabilirii misiunilor acestora. Iniiativa de transformare a forelor pentru operaii speciale Cadru general: Iniiativa de de transformare a forele pentru operaii speciale - NATO Special Operations Forces (SOF) Transformation Initiative / NSTI inclus n pachetul de iniiative lansate la Riga, ia n considerare un rol sporit al NATO n acest domeniu, avnd n vedere complexitatea i amplificarea ameninrilor asimetrice n noul mediu de securitate. Se are n vedere creterea interoperabilitii, prin asigurarea unui cadru NATO pentru pregtirea i operarea forelor naionale, precum i pentru schimbul de informaii, tactici i tehnici folosite n acest domeniu. Principalele misiuni ale SOF sunt: aciunile de cercetare i supraveghere speciale viznd n special teritoriile ostile/sensibile din punct de vedere politic; aciune direct constnd n atacarea intelor specifice, semnificative din punct de vedere strategic sau operativ; asistena militar, n sprijinul forelor aliate sau prietene; operaiuni speciale aeriene; contraterorismul sau insurgena. Propuneri de dezvoltare a iniiativei: La Riga, au fost ncurajate eforturile de consolidare a rolului NATO n domeniul SOF i au fost agreate cele trei propuneri ale Comitetului Militar de dezvoltare a iniiativei: 1. Stabilirea la SHAPE a Centrului NATO de coordonare SOF (NATO SOF Coordination Centre - NSCC), ca o organizaie multinaional, fr rol de comand care va oferi expertiz SACEUR privind folosirea coordonat a forelor i conducerea operaiilor, planificarea i generarea forelor, pregtirea i instruirea forelor; va avea un rol important n stabilirea unei federaii de centre de pregtire; Atingerea capacitii operaionale depline (FOC) s-a fcut n 2008. 2. Crearea Biroului pentru Operaiuni Speciale din cadrul SHAPE (SHAPE Special Operations Forces Office), care reprezint punctul de legtur cu Centrul de coordonare i are drept scop oferirea de recomandri privind dezvoltarea interoperabilitii, generarea forelor, planificarea, doctrina i politicile pentru folosirea optim a SOF.

125

3. Crearea Federaiei Centrelor de Pregtire SOF (Federation of Special Operations Forces Training Centres), care s conecteze centrele naionale SOF existente n prezent; a fost propus crearea unui sistem de conectare via web, cu sprijinul NSCC. Romnia este parte activ i sprijin iniiativa SOF a NATO pentru ncadrarea NSCC. Iniiativa privind gradul de utilizare a forelor Cadru general: Obiectivele politice iniiale privind gradul de utilizare a forelor prevedeau ca 40% din efectivele totale ale forelor terestre s fie structurate, pregtite i echipate spre a fi dislocate n afara teritoriului naional, pentru operaiuni conduse de NATO sau sub alte auspicii, iar 8% din aceleai fore s poat fi susinute permanent n operaiuni. Iniiativa a fost lansat la reuniunea informal a minitrilor aprrii de la Colorado Springs, octombrie 2003, ca una din posibilele soluii pentru depirea sau reducerea dificultilor n generarea forelor pentru operaiuni conduse de NATO (Balcani, Afganistan). n iunie 2004, la Istanbul, minitrii aprrii au agreat s mbunteasc gradul de utilizare a forelor, prin adoptarea unor obiective politice (high level political targets), iar nivelul de ndeplinire a acestora s fie raportat anual. Ulterior, n urma unei analize a Comitetului Militar (MC) avizat de NAC, s-a concluzionat ca obiectivele stabilite pentru forele terestre (40% i 8%) nu sunt adecvate i pentru forele aeriene i maritime, ca urmare a multitudinii de sisteme din cadrul acestora cu capaciti ncorporate diferite i dependen variat de personal pentru operare i sprijin. Astfel, orice obiective pentru aceste categorii de fore ar trebui s se focalizeze pe aspecte calitative care s-ar suprapune pe cele stabilite n cadrul procesului de planificare a forelor. Totui s-a stabilit ca, n funcie de rezultatele aplicrii obiectivelor pentru forele terestre, discuiile pe subiect s fie reluate, n cazul n care se consider util aplicarea lor la forele aeriene i navale. La reuniunea informal de la Noordwijk (octombrie 2007), minitrii aprrii au agreat revizuirea indicatorilor de utilizare a forelor, cu posibilitatea de a include i criterii calitative, pe fondul necesitii intensificrii procesului de transformare al propriilor fore armate. Stadiul iniiativei: Urmare a deciziei de la Noordwijk a fost demarat un proces de analiz care s-a finalizat cu creterea obiectivului de dislocare a forelor terestre de la 40 la 50% din totalul

126

acestora. Creterea urmeaz s se fac gradual, n funcie de planurile naionale de transformare a forelor. Cu ocazia elaborrii raportului privind utilizarea forelor pe anul 2009, prezentat minitrilor aprrii la reuniunea acestora din iunie a.c., SUA au prezentat dou propuneri viznd modificarea obiectivelor de susinere a forelor terestre i stabilirea obiectivelor de dislocare i susinere pentru forele aeriene. Prima propunere vizeaz creterea obiectivului de susinere a forelor terestre de la 8 la 10% din totalul acestora, avnd n vedere decizia adoptat anul trecut de cretere a obiectivului de dislocare a forelor terestre de la 40 la 50% i argumentnd c, din rapoartele existente la nivel aliat, o mare parte din naiuni au atins deja acest obiectiv. Majoritatea naiunilor a declarat c sprijin creterea obiectivului de susinere a forelor terestre de la 8 la 10% din totalul acestora, ca un pas logic n acest proces. n acest context, s-a agreat ca respectiva cretere s se fac gradual, n timp, n funcie de planurile naionale de transformare a forelor. Totodat, SUA au propus stabilirea de obiective similare celor aplicate forelor terestre, respectiv 50% dislocabile i 10% sustenabile, n cazul forelor aeriene. n sprijinul acestor propuneri, SUA au invocat beneficiile evidente i impactul pozitiv ale acestei iniiative asupra procesului de transformare a forelor terestre n rile aliate, argumentnd c este momentul ca acest exerciiu s fie transferat i la forele aeriene. n acest caz opinia general a fost favorabil discutrii n detaliu a subiectului n perioada urmtoare, o parte din naiuni (inclusiv Romnia) subliniind c trebuie clarificate o serie de aspecte de ordin conceptual i operaional, nainte de adoptarea unei decizii. Iniiativa privind creterea interoperabilitii capabilitilor i forelor Cadru general: n ciuda existenei unei politici NATO n domeniul interoperabilitii i a multiplelor iniiative privind standardizarea, se nregistreaz n continuare o lips de interoperabilitate ntre forele aliate, ceea ce mpiedic desfurarea n bune condiii a operaiilor curente ale Alianei.

127

Pe fondul problemelor evideniate pe linia interoperabilitii capabilitilor i forelor, n cadrul Summit-ului de la Bucureti (2008) s-a hotrt c trebuie acordat atenie sporit la nivel nalt pentru a se asigura interoperabilitatea att n operaii, ct i n domeniul capabilitilor. n acest context, la reuniunea minitrilor aprrii de la Bruxelles din 2008 s-a decis promovarea unui Plan de aciune pentru creterea interoperabilitii, structurat n dou etape: evaluarea deficitelor i eficienei proceselor curente privind interoperabilitatea i identificarea unor soluii viabile pentru depirea problemelor n domeniul interoperabilitii precum i a variantelor de implementare a acestora. n baza informaiilor asigurate de ctre structurile NATO implicate n implementarea Planului de Aciune, precum i a celor furnizate de ctre ase naiuni13 n cadrul unui chestionar viznd interoperabilitatea au fost evideniate deficite semnificative n domeniile echipamentelor, logisticii, educaiei, instruirii i doctrinelor14. n acest context, realizarea interoperabilitii necesit intensificarea eforturilor n 4 domenii: definirea cerinelor de interoperabilitate, identificarea, respectiv implementarea soluiilor pentru creterea interoperabilitii i validarea soluiilor curente prin testare. Astfel, n baza concluziilor rezultate n urma finalizrii primei faze a Planului de aciune pentru creterea interoperabilitii au fost stabilite urmtoarele etape de parcurs: o evaluarea detaliat a deficitelor i implicaiilor acestora pentru operaiunile NATO; o prioritizarea deficitelor privind interoperabilitatea i dezvoltarea unor soluii pentru remedierea acestora; o dezvoltarea unui plan de implementare pentru soluiile deficitelor cu prioritate ridicat i a unui plan de implementare pe termen lung pentru soluiile deficitelor cu prioritate sczut. Stadiul iniiativei: Etapa a doua a Planului de aciune pentru creterea interoperabilitii vizeaz prioritizarea deficitelor, identificarea soluiilor de remediere a acestora i dezvoltarea planurilor de implementare necesare n acest sens.

13 14

SUA, Romnia, Olanda, Frana, Slovacia Comandamentele Strategice au precizat c deficitul critic n ceea ce privete interoperabilitatea l constituie lipsa abilitii de comunicare la toate nivelele de comand, cauzat de o combinaie de factori umani, lipsa abilitilor lingvistice i lipsa unor capabiliti C3 (comand, control i comunicaii) interoperabile.

128

n baza concluziilor rezultate n urma finalizrii primei faze a Planului de aciune pentru creterea interoperabilitii, Grupul Executiv de Lucru a identificat urmtoarele soluii: o pe termen scurt (2009): aciuni n domeniile doctrinare i procedurale, precum i pe linia instruirii multinaionale ntrunite; o pe termen mediu (2 ani): urmeaz a fi dezvoltate de ctre comitetele i autoritile militare implicate; o pe termen lung (5 ani): integrarea interoperabilitii n procesele de planificare a aprrii i planificare operaional. Prin prisma sarcinilor trasate la Summit-ul de la Strasbourg/Kehl, au fost identificate elementele unui nou plan de aciune n vederea creterii interoperabilitii, ale crui obiective prioritare vizeaz revizuirea Politicii de Interoperabilitate a NATO, dezvoltarea unei strategii pentru creterea interoperabilitii i implementarea soluiilor pe termen scurt, urmnd ca o analiz de stadiu s fie finalizat pn la reuniunea minitrilor aprrii din iunie 2010. Dezvoltarea capabilitilor Aliana continu s-i dezvolte capabilitile i politicile necesare desfurrii ntregului spectru de misiuni i operaiuni NATO, remedierii deficienelor specifice ct i contracarrii provocrilor i pericolelor emergente, inclusiv de combatere a riscurilor asimetrice (terorism, arme de distrugere n mas, atacuri CBRN i cibernetice) facilitnd n acelai timp o mprire echitabil a responsabilitilor, riscurilor i costurilor. NATO este consecvent n preocuparea sa de a dezvolta i disloca capabilitilor critice cum sunt: elicopterele pentru teatrele de operaiuni, transportul strategic i sistemul aliat de supraveghere terestr, fore pentru operaiuni speciale. Este ncurajat n continuare folosirea soluiilor multinaionale pentru dezvoltarea de capabiliti suplimentare ct i responsabilitatea colectiv pentru asigurarea logisticii. Se va continua pe linia dezvoltrii iniiativelor existente n contextul cooperrii NATO-UE. Abordrile multinaionale ofer un mod mai puin costisitor de asigurare a capabilitilor militare pe care naiunile nu i le-ar permite individual, n special prin prisma condiiilor economice care se ntrevd i a naturii deficienelor pe linia capabilitilor, mai ales n cazul anumitor capabiliti-cheie.

129

Astfel, abordrile multinaionale contribuie la mprirea echitabil a responsabilitilor i, de aceea, capt o valoare suplimentar celei date de nsi valoarea capabilitii. Administrate n mod corespunztor, pot spori eficiena i, prin urmare, amplific rezultatele n condiiile utilizrii acelorai resurse. n unele cazuri, acestea pot reprezenta singura abordare viabil i, pentru toate aceste motive, trebuie ncurajate. Cteva dintre abordrile multinaionale de importan deosebit sunt abordate mai jos: Iniiativa privind transportul aerian strategic (SAC). n vederea satisfacerii nevoilor de transport aerian strategic, n special agabaritic, la nivelul NATO a fost lansat iniiativa privind achiziionarea n comun de aeronave C 1, la care s-au nscris, iniial, 17 state: 15 state membre NATO15 i 2 state PfP16 care au angajat, n total, un numr de 3810 de ore de zbor/an. n vederea coordonrii activitii de achiziionare i operare a aeronavelor C-17, s-a decis nfiinarea Organizaiei NATO pentru Managementul Transportului Aerian Strategic (Airlift Management Organisation NAMO). Carta NAMO a fost agreat de participanii la iniiativ i aprobat de Consiliul Nord-Atlantic (NAC) n luna iunie 2007. n aceeai lun, a fost aprobat de Consiliul Nord-Atlantic nfiinarea Ageniei NATO pentru Managementul Transportului Aerian Strategic (NATO Airlift Management Agency NAMA). n noiembrie 2007, a fost adoptat decizia de amplasare a bazei principale de operare pentru aeronavele C-17 la Papa/Ungaria. n prezent continu participarea la iniiativ 12 state, cu angajarea unui numr de 3165 ore/an, primul avion C-17 al Iniiativei urmnd a fi disponibil n iulie 2009. Astfel, n anul 2009 se va atinge capabilitatea operaional iniial, iar n anul 2011 capabilitatea de transport aerian va fi integral operaional. Participarea Romniei: Romnia a semnat, n luna iulie 2006, Scrisoarea de intenie pentru aderarea la SAC. n momentul de fa, Memorandumul de nelegere este semnat i ratificat de ctre Romnia, prin Legea nr. 114/2009.

15

Bulgaria, Cehia, Danemarca, Estonia, Italia, Letonia, Lituania, Norvegia, Olanda, Polonia, Romnia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, SUA. 16 Suedia i Finlanda.

130

Cu cele 200 de ore de zbor/an asumate (180 ore dedicate exclusiv nevoilor de transport strategic), Romnia este cel mai mare contributor din Europa central i de est, (Polonia are 150 de ore, celelalte state central i est-europene, avnd sub 100 de ore de zbor/an fiecare). Contribuia financiar a Romniei la acest proiect se va derula pe o perioad de 27 ani (aproximativ 5.400 de ore de zbor) i va participa cu personal navigant i auxiliar, n cadrul unitii care va opera aeronavele (Heavy Airlift Wing HAW), conform cotei pri asumate. Iniiativa multinaional SALIS (Strategic Airlift Interim Solution) Lansat sub coordonarea Germaniei, n cadrul Angajamentelor NATO de la Praga (2002), cu participarea a 17 naiuni17 aceast iniiativ const n anumite aranjamente cu Rusia i Ucraina, prin care se asigur accesul pn la 4200 de ore de zbor cu 6 avioane AN-124, pentru o perioad de 3 ani, ncepnd cu 2007. ara noastr a semnat scrisoarea de intenie pentru participarea la programul SALIS, n cadrul Summit-ului de la Istanbul, fr s mai participe ulterior la celelalte dezvoltri. n prezent se constat ntrzieri la livrarea celor 180 de aeronave de transport A400-M, fapt care are un impact semnificativ asupra succesului iniiativei avnd n vedere dependena operaiilor la distan strategic de capabilitile de transport strategic. Programul multinaional SALIS, care asigur accesul la transportul agabaritic, a fost extins pn la sfritul anului 2010. Iniiativa privind mbuntirea disponibilitii elicopterelor pentru operaiuni Iniiativa NATO privind mbuntirea disponibilitii elicopterelor pentru operaiunile Alianei a avut ca punct de plecare necesitatea acoperirii deficitelor critice de elicoptere, n special cele capabile s opereze n teatre de operaii solicitante, precum Afganistan. Cadrul general: Iniiativa privind mbuntirea disponibilitii elicopterelor pentru operaiunile Alianei a fost lansat de ctre ministrul britanic al aprrii n iunie 2007. n urma unui studiu efectuat la nivelul Alianei au fost identificate o serie de modaliti de aciune n vederea creterii disponibilitii elicopterelor, cele mai importante viznd:

17

Belgia, Canada, R. Ceh, Danemarca, Grecia, Frana, Germania, Ungaria, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Turcia, Marea Britanie.

131

o cooperarea multinaional n asigurarea pieselor de schimb/mentenan/reparaii n operaiuni sau a pregtirii, dislocrii i susinerii elicopterelor n teatru i revizuirea concepiei bazelor logistice comune (common logistics base); o creterea interoperabilitii i standardizrii, corelat cu intensificarea schimbului de informaii ntre naiunile deinnd tipuri similare de elicoptere; o posibilitatea dezvoltrii unor aranjamente pentru transport n teatru de tipul SAC/ SALIS; o posibilitatea achiziionrii de echipamente pentru parautarea cu precizie (precision air drop) a materialelor n teatru. n vederea implementrii modalitilor de aciune identificate, Consiliul Nord-Atlantic a aprobat nfiinarea un grup ad-hoc interdisciplinar (interdisciplinary ad hoc group), coordonat de ctre adjunctul Secretarului General pentru politic de aprare i planificare18. Primul rezultat semnificativ al acestor demersuri l-a constituit constituirea cadrului necesar asigurrii sprijinului logistic/financiar pentru modernizarea elicopterelor i/sau pregtirea echipajelor acestora, adresat aliailor care manifest interes pentru participarea cu elicoptere la misiunile Alianei (n special n cadrul ISAF), dar nu dispun de resursele necesare pentru a le pregti, disloca i susine n teatru. La Bucureti, iniiativa NATO a fost consolidat de o iniiativ franco-britanic, bazat pe un mecanism de tip trust-fund, orientat pe pregtirea piloilor i modernizarea aparatelor. Iniiativa franco-britanic s-a materializat prin nfiinarea unui fond comun (trust fund), primii contributori fiind Marea Britanie i Frana cu contribuii in kind (punerea la dispoziie a unor faciliti, instructori, programe pentru pregtirea piloilor). Managementul fondului comun este asigurat de un Comitet Director din care vor face parte reprezentanii statelor care contribuie la acest fond. Fondurile alocate vor fi distribuite statelor care se vor angaja ferm s disloce elicoptere n cadrul operaiilor de gestionare a crizelor derulate sub auspicii ONU, UE i NATO. Stadiul iniiativei: Avnd n vedere cerinele operaionale presante de diminuare a deficitelor privind elicopterele (n special n Afganistan), n cadrul NATO se desfoar o serie de analize n
18

La grupul respectiv particip autoritile militare (NMAs), directorii naionali pentru armamente (CNAD), specialitii NATO n logistic (SNLC) i Agenia NATO pentru Aprovizionare i ntreinere (NAMSA)

132

vederea identificrii unor soluii suplimentare n acest domeniu. n vederea crerii unor uniti multinaionale de elicoptere19 a fost constituit un grup de lucru al aliailor care dein aparate de tip MI 8/17/17120, de fabricaie ex-sovietic (HIP Helicopters Task Force), rolul de lead nation fiind asumat de Cehia. n cadrul acestui grup vor fi stabilite mecanismele necesare dislocrii i operrii n comun a elicopterelor MI de ctre aliaii care au n dotare sau utilizeaz sub contract acest tip pentru susinerea trupelor proprii n ISAF. n mod informal, Frana a avansat ideea nfiinrii unei coaliii a utilizatorilor de elicoptere de tip Puma (Puma/Super Puma/Cougar), dup modelul grupului de utilizatori de tip MI. De asemenea, la nivelul autoritile NATO se analizeaz fezabilitatea nchirierii/achiziiei unor elicoptere i utilizrii acestora ntr-un cadrul multinaional, dup modelele SAC21/SALIS22 din domeniul transportului aerian strategic. Posibilele tipuri de elicoptere vizate sunt MI i Puma. Dei n urma desfurrii procesului de analiz a aprrii a rezultat c aliaii dein suficiente elicoptere care corespund cerinelor operaionale ale unor teatre de operaii solicitante, deficitul de elicoptere pentru ISAF se menine foarte ridicat (cca. 100). Astfel, chiar dac diferitele modaliti de aciune viznd creterea disponibilitii elicopterelor au o influen benefic, nu au rezultat n contribuii suplimentare semnificative pentru ISAF, urmnd ca pentru anii 2008 i 2009 Aliana, pentru s asigure transportul cargo cu companii civile, contra cost. Implementarea Sistemului de Comand i Control (ACCS) ACCS reprezint un sistem integrat de comand-control destinat executrii operaiunilor aeriene ofensive i defensive, precum i a misiunilor de sprijin aerian. Cadru general: Sistemul ACCS este un sistem esenial pentru aprarea aerian a NATO acoperind teritoriul rilor NATO din Europa i alte zone de operaii. Implementarea sistemului ACCS se

19 20

Multinational Integrated Helicopter Unit (MIHU) sau Multinational Helicopter Unit (MHU). Aflate n dotarea Poloniei, Cehiei, Ungariei, Bulgariei, Slovaciei, Lituaniei i Letoniei. De asemenea, Ucraina manifest interes n ceea ce privete participarea la aceast iniiativ. 21 Strategic Airlift Capability, iniiativ constnd n asocierea mai multor naiuni pentru a cumpra 3 avioane tip C-17 (Boeing, SUA). 22 SALIS (Strategic Airlift Interim Solution), iniiativ avnd la baz aranjamente cu Rusia i Ucraina n vederea utilizrii a 6 avioane AN-124 pentru o perioad de 3 ani.

133

realizeaz prin dezvoltarea unor centre CAOC23 i ARS24 statice i dislocabile (DCAOCs Depoyable CAOCs, DARS Deployable ARS). Totodat, sistemul ACCS reprezint coloana vertebral pentru aprarea antirachet n teatru. Implementarea sistemului ACCS se face prin proiecte finanate din Programul NATO pentru Investiii de Securitate (NSIP). Pentru managementul sistemului ACCS a fost creat Organizaia NATO pentru Managementul ACCS (NACMO). Stadiul actual: Implementarea ACCS este n ntrziere de 4 ani fa comparativ cu planificarea iniial. Pentru centrele ARS atingerea capacitii operaionale finale (FOC) este prevzut pentru 2017. Planificarea iniial pentru implementarea sistemului ACCS a fost realizat n 1999. Complexitatea procesului de implementare a determinat o decalare a planificrii iniiale. Aceast ntrziere contribuie totodat i la ntrzierea realizrii capabilitii TMD. Poziia Romniei: Pe teritoriul Romniei este prevzut realizarea unui centru ARS complet, compatibil cu centrele care se realizeaz n celelalte state membre NATO. n aprilie 2009 SHAPE a solicitat Romniei urgentarea semnrii rspunsului naional prin care Romnia confirm faptul c, n calitate de ar Gazd (Host Nation), este de acord s-i asume responsabilitile pentru implementarea proiectelor NSIP aferente CP-5A0109.

Programul NATO de Supraveghere Terestr (AGS) Iniiativa AGS vizeaz asigurarea superioritii informaionale pentru forele NATO dislocate n teatrele de operaii. Principala misiune a sistemului AGS va fi furnizarea, ctre autoritile politice i militare, a unui flux de informaii privind situaia din teren a forelor terestre proprii i adversare pe timpul operaiilor.

23 24

CAOC Combined Air Operations Centre = Centru de Operaii Aeriene ntrunite. ARS structur din cadrul ACCS care va reuni ntr-o singur entitate capabilitile specifice pentru controlul misiunilor aeriene (Air Mission Control), realizarea imaginii aeriene (RAP Production Center) i fuziunea informaiilor senzorilor (Sensor Fusion Post).

134

Cadru general: Iniiativa AGS face parte din angajamentele de la Praga (2002), AGS fiind considerat o capabilitate strict necesar pentru succesul i sigurana misiunilor Alianei. Sistemul AGS presupune dislocarea, integrarea i operarea unui numr de sisteme de senzori, avioane fr pilot (UAV Global Hawk), elemente de lansare i recuperare, staii de sol, toate interconectate ntr-un sistem de comand-control. Obiectivul programului este de a atinge capacitatea operaional iniial (IOC) pn n 2012 i capacitatea operaional complet (FOC) pn n 2015. Dei iniial a beneficiat de un sprijin larg din partea naiunilor, reconfigurarea programului (2007) a dus la o reconsiderare a inteniilor naionale de participare. n prezent doar 15 naiuni au rmas angajate n program iar eventuala retragere a nc unei naiuni va duce la anularea programului25. Stadiul actual: n prezent programul se afl n stadiul de semnare a Memorandumului de nelegere. Un numr de naiuni au semnat noul Memorandum (printre care i Romnia) n timp ce altele se afl n proces de evaluare a participrii n continuare n program26. Totodat, pn la momentul actual, s-a reuit finalizarea unor etape importante ale programului ntre care: aprobarea Strategiei de achiziii, aprobarea Statutul Organizaiei NATO de management AGS, a fost elaborat Conceptul de operare (CONOPS) i a fost stabilit Baza principal de operare (Sigonella). nainte ca programul AGS s fie lansat n ntregime, trebuiesc finalizate aspectele privind: o stabilirea participaiei industriale n program o aprobarea pachetului de capabiliti necesare programului o crearea ageniei NATO de management al programului AGS (NAGSMA) o stabilirea unui comandament operaional o semnarea contractului de cooperare cu industria Poziia Romniei: Romnia i-a reafirmat angajamentul de a lua parte la iniiativ att timp ct sistemul va ndeplini cerinele de capabilitate pentru care a fost iniiat, argumentele n favoarea participrii fiind urmtoarele:
25

ri participante: Bulgaria, Canada, Republica Ceh, Danemarca, Estonia, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Norvegia, Romnia, Slovacia, Slovenia i SUA. 26 Exist semnale c i aceste naiuni vor continua participarea la program.

135

consolidarea profilului Romniei n cadrul NATO, prin participarea

la efortul comun NATO de generare de capabiliti de aprare credibile i strict necesare pentru succesul i sigurana misiunilor Alianei; o accesul permanent al Romniei la datele / informaiile AGS.

Naiunile NATO non-participante n programul AGS nu vor avea acces la baza de date i vor primi informaii / date AGS numai dac particip n cadrul operaiunilor desfurate sub egida NATO. Contribuia NATO la rspunsul mpotriva terorismului Abordarea NATO n domeniul terorismului urmrete implementarea deplin a rezoluiei 1373 a Consiliului de Securitate al ONU, este cuprinztoare i cuprinde mijloace politice, diplomatice, economice, i, dac este necesar, militare. Obiectivul NATO const n sprijinirea statelor membre n descurajarea, aprarea i protejarea mpotriva ameninrilor teroriste direcionate din afara granielor proprii i prin desfurarea rapid a capabilitilor la ordinul Consiliului Nord Atlantic (NAC). Succesul iniiativei are nevoie de un larg sprijin din partea naiunilor, contribuia NATO la rspunsul mpotriva terorismului cuprinde o gam larg de activiti: 1. consultarea aliailor pe probleme legate de terorism ofer un puternic semnal politic de unitate i solidaritate. 2. Operaii i misiuni. Aliana contribuie la lupta mpotriva terorismului prin operaiile i misiunile sale din Balcani, Afganistan i Iraq: o Operaiunea Active Endeavour (OAE), debutat n octombrie 2001, operaiunea este condus n conformitate cu Articolul 5 al Tratatului de la Washington, ajut la descurajarea i aprarea mpotriva terorismului din M. Mediteran. NMAs intenioneaz s desfoare echipamente de detectare a armelor de distrugere n mas (WMD) la bordul navelor OAE. o NATO Airborne Early Warning and Control Aircraft. NATO asigur sprijin NAEW rilor aliate care gzduiesc evenimente la nivel nalt i care ar putea constitui inta atacurilor teroriste.

136

o Air Situation Data Exchange (ASDE) Programme. n cazul unei posibile ameninri teroriste, ASDE faciliteaz schimbul de unclassified air track data ntre NATO i parteneri. Programul permite i participarea rilor din MD i International Civil Aviation Organisation. o NATO Air Traffic Management. mpreun cu alte organizaii internaionale relevante, NATO dezvolt ndrumri comune minime pentru realizarea unor proceduri de coordonare a sistemelor de control al traficului aerian civil i militar i de supraveghere, precum i pentru sistemele de aprare aerian ale NATO, rilor partenere i MD. 3. Capabiliti relevante pentru lupta mpotriva terorismului: o Programul CNAD de aprare mpotriva terorismului se axeaz pe dezvoltarea de tehnologii avansate pentru contracararea atacurilor teroriste. Canada a lansat un nou item, capabilitile non-letale. o Aprarea cibernetic. A fost aprobat politica NATO de aprare cibernetic iar conceptul a fost aprobat de MC. Computer Emergency Response Teams (CERTs) au fost nfiinate n 15 ri aliate i partenere. o Aprarea CBRN. Un sistem de supraveghere a bolilor a atins IOC i se prevede nfiinarea unei capabiliti interimare n acest an. TTIU n cooperare cu WMD Centre a evaluat utilizarea n scopuri teroriste a armelor i materialelor CBRN. Se lucreaz la dezvoltarea unei Strategii NATO de Aprare CBRN i la creterea angajrii partenerilor n activitile legate de CBRN. 4. Cooperarea cu partenerii: o rile din Consiliul Parteneriatului euro-atlantic (EAPC). Continuarea

operaionalizrii Planului de aciune al parteneriatului mpotriva terorismului (PAP-T) reprezint un efort continuu, inclusiv prin nfiinarea unui grup de lucru informal pe domenii specifice. Au fost nfiinate dou grupuri pilot: unul pe securitatea frontierelor i unul pe finanarea terorismului; o Consiliul NATO-Rusia (NRC). Planul de Aciune mpotriva terorismului al NRC continu s fie un instrument eficient n cooperarea NATO-Rusia n lupta mpotriva terorismului. Printre progresele nregistrate dup Riga: conferina despre tacticile i

137

metodologia terorist, lansarea celei de-a doua faze a proiectului pilot counternarcotics, activiti Cooperative Airspace Initiative; o Comisia NATO-Ucraina (NUC). NATO a sprijinit Ucraina n implementarea aspectelor contra-terorism n procesul de reform a sectorului de securitate naional; o Aprarea antirachet (MD). n 2007 a avut loc un schimb de opinii ntre NAC i 7 ri MD pe problematica terorismului; o Iniiativa de Cooperare de la Istanbul (ICI). rile ICI sunt asociate activitilor NATO n domeniu, de la protecia mpotriva ameninrilor asimetrice la cursul DAT al NATO i la seminarul PAP-T al EAPC; o rile de contact particip la activitile NATO legate de terorism, n special prin programul DAT al CNAD precum i la ateliere organizate n contextul PAP-T; 5. Cooperarea cu organizaiile internaionale: se desfoar consultri regulate i cooperare cu ONU i organismele sale afiliate; cooperarea OSCE-NATO se desfoar prin intensificarea contactelor cu Unitatea de Terorism a OSCE; 6. Planificarea urgenelor civile / managementul consecinelor: o Planul Civil de Aciune n caz de urgene (Civil Emergency Action Plan) dezvoltat n format EAPC a fost actualizat i subliniaz cooperarea intens cu alte organisme NATO i NMA precum i complementaritatea cu organizaiile internaionale; o EADRCC continu s dezvolte i s mbunteasc inventarul naional de capabiliti pentru rspunsul la ameninri CBRN; 7. Diplomaia public. Eforturile de diplomaie public contribuie la o mai bun nelegere a rolului NATO n lupta mpotriva terorismului i cuprind: interviuri cu oficialii NATO, utilizarea website-ului NATO i evenimente publice. A fost editat un DVD asupra rolului NATO n combaterea terorismului. n cadrul summit-ului de la Bucureti a fost organizat o expoziie cu iniiativele NATO de aprare mpotriva terorismului. Politic cuprinztoare NATO la nivel strategic pentru prevenirea proliferrii armelor de distrugere n mas i aprarea mpotriva ameninrilor CBRN

138

Reprezint o abordare pragmatic pentru prevenirea acestor ameninri i pregtirea Alianei pentru eforturile de recuperare n cazul unui atac cu arme de distrugere n mas sau a unui eveniment CBRN. Schimbrile care au avut loc n ultimii ani, dup atacurile din 11 septembrie 2001, au dus la recunoaterea importanei ameninrilor teroriste, a atacurilor asimetrice i la concluzia c aprarea pasiv nu mai este suficient i trebuiesc rentrite mecanismele active de neproliferare, descurajare i luarea de msuri noi de aprare. Principala ameninare pentru Alian n urmtorii 10-15 ani o constituie terorismul i proliferarea armelor de distrugere n mas (WMD) iar atacurile pot veni din afara teritoriului euro-atlantic sub forme neconvenionale de atacuri armate i pot folosi arme de distrugere n mas. n noiembrie 2007 s-a luat decizia elaborrii unei politici directoare n domeniul WMD i CBRN, care s duc la transformarea capabilitilor NATO n vederea prevenirii proliferarii WMD i aprrii mpotriva ameninrilor CBRN. Cu ocazia summit-ului NATO de la Starsbourg/Kehl, a fost prezentat un document care vine n sprijinul definitivrii politicii NATO care s integreze conceptele militare cu cele civil n domeniul aprrii CBRN. Scopul documentului este acela de a identifica noi concepte i principii politice care s vin n sprijinul celor deja existente, modernizarea celor din urm, care s traseze o direcie de dezvoltare a transformrii posturii de aprare CBRN a Alianei, inclusiv a prevenirii proliferrii WMD, avnd n vedere integrarea eforturilor militare cu cele civile. Principiile directoare ale politicii de aprare CBRN trebuie s se axeze pe trei direcii: ameninrile sau atacurile mpotriva teritoriilor NATO sau populaiei; conflictele regionale; meninerea i aprarea pcii i misiuni umanitare. n acest sens, misiunile Alianei sunt: de aprare a populaiei i teritoriului; deplasarea i susinerea forelor; i conducerea de operaii comune. O strategie cuprinztoare va trebui s ia n considerare i o serie de alte obiective. n vederea dezvoltrii de strategii i capabiliti care s rspund riscului de proliferare a WMD, politica NATO de prevenire a proliferrii WMD i aprrii CBRN trebuie s in cont de: implicaiile pentru Alian a ameninrii sau folosirii WMD mpotriva teritoriului NATO i a populaiei, a forelor NATO dislocate n teatrele de operaii, a rilor gazd i partenere i a populaiei acestora sau asupra comunitii internaionale n cazul n care NATO a fost solicitat

139

pentru sprijin n urma unor acorduri, precum i de aciunile pe care trebuie s le desfoare Aliana n vederea prevenirii i descurajrii proliferrii WMD. Aprarea mpotriva atacurilor cibernetice Politica NATO n domeniul aprrii cibernetice, aprobat n ianuarie 2008, stabilete principiile de baz i ofer recomandri pentru organismele civile i militare NATO, precum i pentru membrii NATO, n vederea unei abordri comune i coordonate a aprrii cibernetice. Principiile politicii NATO de aprare cibernetic: Subsidiaritatea: eforturile NATO n domeniul aprrii cibernetice se concentreaz asupra infrastructurii de comunicaii i informaii (CIS) de importan critic pentru Alian. Evitarea duplicrii: NATO va evita duplicarea eforturilor existente la nivel internaional, regional sau naional. Securitatea: informaiile legate de protecia infrastructurii CIS critice vor fi clasificate i utilizate corespunztor. Rolurile i responsabilitile structurilor i ageniilor NATO n domeniu: Comisia NATO pentru consultare, comand i control (NC3B) a fost desemnat ca principala structur responsabil asupra aspectelor tehnice i de implementare a aprrii cibernetice. Capabilitatea NATO de Rspuns la Incidentele Informatice NCIRC mecanism deja existent n cadrul NATO, va fi utilizat i n domeniul aprrii cibernetice. Conceptul de aprare cibernetic, dezvoltat de Comitetul Militar, Statul Major Internaional i Statul Major de Consultare, Comand i Control al NATO HQ n 2008 cuprinde: o definirea misiunilor NATO n domeniul proteciei cibernetice; o delimitarea responsabilitilor n protecia CIS; o obiectivele NATO pentru protecia cibernetic; o interdependena ntre protecia cibernetic i rzboiul electronic.

140

Ghidul privind cooperarea NATO n domeniul aprrii cibernetice cu naiunile partenere i organizaiile internaionale aprobat de NAC n iulie 2008 se refer la schimbul de informaii i criteriile de eligibilitate pentru acordarea sprijinului NATO. Cadrul de cooperare n domeniul aprrii cibernetice ntre NATO i statele partenere, dezvoltat n martie 2009, n conformitate cu instruciunile acestui ghid, este un document politic care urmrete realizarea unei abordri coerente i consistente n cadrul aprrii cibernetice cu partenerii NATO prin intermediul programelor NATO de cooperare i parteneriate. Centrul de Excelen pentru cooperare n domeniul aprrii cibernetice a fost nfiinat la Tallin n august 2008, n urma semnrii memorandumului de nelegere ntre ACT i apte state membre (Estonia, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Slovacia i Spania). Centrul va conduce cercetarea i pregtirea n domeniul rzboiului cibernetic i va avea 30 de angajai, din care jumtate sunt specialiti ai rilor sponsori. Romnia va participa la Centrul de Excelen pentru Cooperare n domeniul Aprrii Cibernetice de la Tallin cu un reprezentant on site ncepnd cu anul 2010. Aprarea antirachet NATO (MD - Missile Defence) Cadru general: Iniiativa MD NATO reprezint rspunsul aliat la ameninarea tot mai accentuat a rachetelor balistice, ameninare generat de eforturile unor naiuni de a-i dezvolta arme de nimicire n mas i capaciti de transport la int cu raz tot mai mare de aciune. Parte a unui set amplu de msuri, iniiativa vizeaz dezvoltarea unor sisteme active de aprare care s completeze msurile politice, diplomatice i de descurajare a ameninrilor balistice. Iniiativa MD vizeaz aprarea teritoriului i centrelor populate NATO mpotriva atacurilor provenind din patru scenarii de risc. Studiul de fezabilitate finalizat n 2006 a relevat faptul c aprarea teritoriului NATO mpotriva rachetelor provenind din aceste scenarii este fezabil. Arhitectura sistemului MD se bazeaz pe capaciti de detecie, urmrire i intercepie (sisteme radar + rachete interceptoare), dispuse n diferite locaii de pe glob i integrate ntr-un sistem de comand-control.

141

Opiunile arhitecturale ale viitorului sistem MD NATO sunt construite pe nucleul reprezentat de componenta european a sistemului MD SUA, component aflat n faza de proiect i care acoper o mare parte a teritoriului european27. Dezvoltarea iniiativei: Dificultile negocierilor pe subiectul MD rezid n viziunile diferite ale naiunilor privind rolul sistemului, locul acestuia n cadrul mai amplu al capabilitilor aliate, modalitile de finanare, procedurile de comand i control. Pe baza principiilor indivizibilitii securitii i solidaritii aliate, statele membre au fost de acord cu extinderea acoperii antirachet la ntreg teritoriul NATO, n complementaritate cu sistemul SUA. Analiza opiunilor arhitecturale a scos n eviden necesitatea dozrii eforturilor n funcie de iminena ameninrilor, implicaiile operaionale i financiare. Interesele diferite ale aliailor au condus la o negociere dificil a iniiativei. Poziiile exprimate au revelat c interesul pentru un sistem MD NATO variaz n funcie de locaia naiunilor fa de scenariile de risc, gradul de acoperire oferit de sistemul SUA, deinerea unor sisteme antirachet proprii, perspectiva contribuiilor financiare pentru dezvoltarea sistemului MD NATO dar i relaiile cu statele non-NATO. La Summit-ul de la Bucureti s-a reuit coagularea consensului i a fost adoptat decizia politic de acoperire integral a teritoriului aliat prin dezvoltarea unor opiuni pentru o arhitectur MD NATO cuprinztoare, complementar proiectului MD SUA. Perspectiva costurilor (financiare, politice i strategice) asociate unui sistem cu un nivel de ambiie ridicat a cauzat o focalizare mai atent pe modalitile de implementare a dezideratului acoperirii cuprinztoare. La Strasbourg-Kehl naiunile au reafirmat concluziile rezultate la Bucureti dar s-au exprimat n favoarea unei abordri bazate pe prioriti, lund n considerare nivelul de iminen i de acceptabilitate a riscurilor. n prezent, pentru implementarea deciziilor de la Strasbourg-Kehl, eforturile sunt distribuite pe diferite paliere de lucru, analizele urmnd s se focalizeze pe scenariile operaionale posibile, consecinele interceptrilor (reziduuri i efecte), implicaiile adaptrii programului ALTBMD (aprarea antirachet a forelor din teatrele de operaii) i definirea unor alternative arhitecturale pe baza ameninrilor celor mai probabile.
27

Componenta european a MD SUA include: un sistem radar n Marea Britanie (dezvoltat anterior), un radar n Cehia i un sistem de 10 rachete de interceptare n Polonia. ntregul proiect, lansat n 2007, prevede finanare american integral, i, n corelare cu elementele deja instalate n diferite locaii de pe glob, rspunde nevoilor de securitate ale continentului nord-american.

142

Perspective: Amploarea proiectului MD NATO va presupune un efort de negociere consistent, orientat pe identificarea unei arhitecturi optime, care s rspund n acelai timp cerinelor unei acoperiri ct mai extinse dar cu un nivel al costurilor ct mai limitat. Evoluia de pn n prezent a negocierilor pe subiectul MD a reliefat faptul c, pentru realizarea consensului, obiectivele stabilite trebuie s aib un nivel de ambiie nu foarte ridicat, naiunile prefernd o abordare pragmatic, orientat pe identificarea gradual a elementelor de consens, evitarea blocajelor i asigurarea condiiilor pentru negocieri ulterioare. Pe termen lung, majoritatea naiunilor se vor poziiona n favoarea avansrii iniiativei ctre o soluie arhitectural care, dei nu ofer iniial acoperire cuprinztoare, va permite avansarea proiectului, focalizndu-se pe ameninrile cele mai probabile la acest moment. Aceast soluie nu va exclude ns posibilitatea adaptrii sistemului la evoluiile ameninrilor, arhitectura iniial, construit pe criterii de eficien, putnd fi folosit ca baz pentru o dezvoltare incremental ulterioar a sistemului, atingnd astfel dezideratele de la Bucureti. Poziia Romniei: Romnia nu dispune n prezent de capabiliti de aprare mpotriva rachetelor balistice iar interesele de securitate n domeniul MD nu pot fi asigurate exclusiv prin efort naional. Participarea Romniei n cadrul iniiativei MD NATO are la baz interesul pentru conectarea la eforturile aliate, dezvoltarea unui sistem MD aliat i asigurarea acoperirii ntregului teritoriu naional. Alturi de alte ri din sud-estul NATO, Romnia este unul din principalii susintori ai iniiativei MD n sensul extinderii acoperirii la ntreg teritoriul NATO.

ALTE SUBIECTE AFLATE PE AGENDA TRANSFORMRII Creterea profilului NATO i asigurarea relevanei sale Recent Consiliul Nord-Atlantic a agreat o serie de msuri menite s creasc profilul NATO ntre aliai, contribuind astfel la demonstrarea capacitii sale de a face fa provocrilor noului mediu de securitate. Aceste propuneri specifice, care se refer printre altele la expertiza geografic i regional a Structurii de Comand NATO, exerciii i pregtire, precum i diplomaia public, vor fi implementate n contextul activitilor aflate n desfurare. La baza acestei iniiative se afl un non-paper al Norvegiei, care s-a dorit a fi o contribuie a acestei ri la elaborarea Declaraiei pentru Securitatea Alianei, adoptat la summitul aniversar de

143

la Strasbourg/Kehl. Ea a coninut o serie de recomandri menite s ntreasc relevana Alianei i s menin sprijinul public pentru operaiunile pe care aceasta le desfoar att pe teritoriul aliat ct i la periferia acestuia. Astfel, Norvegia consider c o mare parte dintre provocrile de securitate contemporane trebuie s-i gseasc soluiile prin aciuni desfurate n afara teritoriului NATO. Dei n esen provocrile de securitate sunt aceleai pentru toi membri, se constat existena unor particulariti regionale. Printre riscurile principale enumerate se afl: terorismul, proliferarea armelor de distrugere n mas, instabilitatea, conflictele regionale, precum i ntreruperile n aprovizionarea cu unele resurse vitale. De asemenea, Norvegia susine acordarea unei atenii mrite preocuprilor de securitate ale membrilor NATO. Norvegia, de exemplu, are un interes special cu privire la nordul extrem, inclusiv n ce privete relaiile cu Rusia n aceast zon. Trebuie s continue dezvoltarea capabilitilor expediionare, acestea putnd fi utilizate att n afara teritoriului NATO ct i ntre graniele aliate. Principalele recomandri norvegiene se refer la: flexibilizarea i eficientizarea structurii de comand aliate, mbuntirea nivelului de expertiz regional i crearea unui sistem de avertizare comun, afilierea comandamentelor naionale ntrunite la comandamentele NATO; creterea rolului NATO n desfurarea antrenamentelor i exerciiilor; implicarea mai accentuat a ACT reforma sectorului de securitate din rile partenere. O importan deosebit trebuie acordat nivelului sprijinului popular de care depinde legitimitatea Alianei. Creterea profilului NATO prin msuri de diplomaie public, va contribui la ntrirea parteneriatului transatlantic, contribuind la ntrirea forei i relevanei organizaiei. Dezvoltarea capabilitilor care prezint interes pentru NATO i UE Cadrul general: Cooperarea instituionalizat ntre NATO i UE n domeniul capabilitilor este fundamentat de adoptarea n cadrul celor dou organizaii, n 2003, a documentului cadru de cooperare EU and NATO: Coherent and Mutualy Reinforcing Capability Requirements. Acest document identific urmtoarele domenii de cooperare: o Abordarea coerent i sprijinul reciproc n mbuntirea capabilitilor; o Elaborarea unor standarde durabile;

144

o Stabilitatea i transparena proceselor de planificare a aprrii NATO i UE; o Modaliti de lucru ale Grupului NATO UE n domeniul capabilitilor. De asemenea, documentul stabilete nfiinarea Grupului NATO-UE n domeniul capabilitilor (NATO-EU Capability Group), ca principal forum de discuii la nivel strategic ntre cele dou organizaii, va asigura transparena i coerena dezvoltrii de capabiliti i complementaritatea dezvoltrii de capabiliti necesare celor dou organizaii. La Summit-ul de la Riga, efii de stat i de guvern au agreat necesitatea dezvoltrii suplimentare a cooperrii NATO UE n domeniul capabilitilor. n acest context, la nivelul NATO a fost demarat un proces de analiz a relaiilor existente ntre cele dou organizaii n vederea definirii unui cadru extins i flexibil de cooperare. Situaia actual: Discuiile din cadrul Grupului de lucru NATO-UE tind s se concentreze mai mult pe schimbul de informaii dect pe armonizarea eforturilor, activitatea desfurat n anumite domenii (iniiativa privind disponibilitatea elicopterelor i iniiativa de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate) desfurndu-se transparent i complementar. Aliana consider c se poate aduga un plus de valoare activitii Grupului prin organizarea de reuniuni pe o anumit tematic i crearea de sub-grupuri. Dei cadrul de cooperare instituionalizat permite o cooperare mai larg, la momentul actual, cooperarea NATO-UE n domeniul capabilitilor s-a meninut la un nivel sczut, motivat n special de poziia Turciei care nu accept avansarea relaiei NATO-UE, dincolo de cadrul de cooperare agreat (acordurile Berlin Plus). Reuniunile NATO-EU Capability Group se limiteaz la consultri i schimb de informaii pe diferite proiecte n derulare la nivelul NATO i UE. Trebuie remarcat, totui, lrgirea ariei tematice de interes, fa de cele 6 domenii iniiale (medical, transport aerian i maritim strategic, aprare NBC, sisteme UAV i realimentare n aer). Consultrile i informrile au fost extinse i la domenii precum: sisteme software defined radio; sisteme de protecie a forelor; aprare CBRN; dezvoltri n cadrul NRF, respectiv EU Battlegroups; sisteme de combatere a dispozitivelor explozive improvizate; NNEC i asigurarea superioritii informaionale; capaciti de rspuns la ameninri de tip WMD; supraveghere maritim.

145

Securitatea energetic Pornind de la convingerea c experiena, structurile i capabilitile militare ale Alianei pot contribui la eforturile internaionale de combatere a atacurilor asupra cilor de transport a resurselor energetice sau n caz de dezastre naturale, NATO a demarat demersuri privind definitivarea rolului su n domeniu. Raportul privind Rolul NATO n securitatea energetic notat la Summit-ul NATO de la Bucureti, identific principiile care guverneaz abordarea NATO n domeniu i recomandrile pentru activitile ulterioare. NATO se va angaja n urmtoarele domenii: o schimbul i coroborarea informaiilor ntre aliai i cu partenerii; o proiectarea stabilitii prin parteneriate i programe sau prin desfurarea de fore care s conduc misiuni; o sprijinirea gestionrii consecinelor se poate avea n vedere i implicarea altor organizaii internaionale, companii private sau realizarea unor contribuii la iniiativele de parteneriat; o cooperare internaional i regional avansat prin promovarea dialogului i programelor de asisten (discutarea aspectelor regionale de securitate energetic n cadrul unor conferine i seminarii cu participarea organizaiilor internaionale, a partenerilor NATO i a sectorului privat); o acordarea de sprijin pentru protecia infrastructurii energetice critice. Documentul descriptiv privind rolul NATO n domeniul securitii energetice, aprobat de SPC28 n iulie 2008 este folosit pentru informarea partenerilor NATO29, precum i a actorilor internaionali i a sectorului privat n vederea intensificrii dialogului i mbuntirii schimbului de informaii. Raportul care monitoriza progresul realizat n domeniul securitii energetice prezentat la summitul aniversar de la Strasbourg-Kehl conine urmtoarele recomandri: o continuarea implementrii recomandrilor aprobate la summit-ul de la Bucureti; o actualizarea evalurilor riscurilor i ameninrilor la adresa securitii energetice, inclusiv a riscurilor provenite din piraterie;

28 29

Comisia Politic la nivel nalt - comitetul principal cu responsabiliti n domeniul securitii energetice EAPC, MD, ICI i a statelor de contact

146

o SPC va pregti un raport consolidat asupra progresului realizat n implementarea rolului NATO n securitatea energetic pn la summit-ul urmtor i un raport interimar asupra progresului realizat pn la reuniunea minitrilor de externe din decembrie 2009. Implicaiile crizei financiare asupra bugetelor aprrii Provocrile actuale ale mediului financiar internaional au condus la introducerea tot mai frecvent a subiectului crizei financiare pe agendele de securitate ale statelor membre NATO. Majoritatea aliailor au agreat evaluarea potrivit creia impactul crizei financiare va fi resimit, n egal msur, i de alocaiile bugetare pentru aprare. Efectele acestei situaii se resimt deja, o serie de state membre fiind nevoite s fac o serie de ajustri n ceea ce privete modul n care este repartizat bugetul alocat. Principalele domenii afectate sunt cheltuielile de personal i investiiile. La nivel aliat se detaeaz Polonia care a fost nevoit s reduc cu aproximativ 50% cheltuielile de investiii. Exist i cazuri fericite, precum Norvegia, care nu a nregistrat, pn n prezent, probleme n ceea ce privete nivelul bugetului alocat. Dei exist perspectivele unei tendine generale de reducere a bugetelor de aprare, pn n prezent angajamentele operaionale ale statelor membre nu au fost afectate, ceea ce conduce la ipoteza c deficitele de resurse financiare vor trebui s fie suportate din zona nzestrrii. Implicaiile acestei abordri se vor regsi n ceea ce privete derularea programelor NATO, fiind posibile ntrzieri ale diferitelor etape de derulare a acestora. Aceast situaie poate genera efecte nedorite n ceea ce privete procesul de planificare aliat, neputnd fi exclus varianta amnrii ntregului ciclu de analiz a aprrii ale crui rezultate ar trebui prezentate cu prilejul reuniunii minitrilor aprrii din iunie a.c. Cu toate acestea, unii aliai apreciaz c nu trebuie adoptat o atitudine mult prea pesimist n aceast etap. Nivelul bugetelor aprrii n Europa nu a fost dintre cele mai mari, cel puin n ultimii 10 ani. Efectele crizei sunt resimite mult mai puternic de alte sectoare, aprarea fiind n majoritatea statelor membre finanat la nivele minime. Este evident faptul c amplificarea crizei financiar-economice va genera necesitatea adoptrii unor msuri de austeritate. Acestea vor trebui s vizeze: prioritizarea programelor viznd dezvoltarea de capabiliti, efectuarea unor decizii strategice viznd att nivelul de angajare (ex. Kosovo) ct i angajamentele operaionale per se (ex. combaterea pirateriei), creterea interoperabilitii n operaii care poate conduce la optimizarea cheltuielilor de nzestrare i, implicit, s contribuie la 147

creterea gradului de utilizare i dislocare a forelor puse la dispoziie pentru operaii, evitarea duplicrilor la nivelul planificrii operaionale, una dintre opiuni fiind reluarea procedurilor de planificare comun operaional, utilizat pn la nceputul anilor 90, accelerarea procesului de reform a NATO HQ, n special din perspectiva reducerii duplicrilor i redundanelor de natur instituional, reprezint una dintre msurile necesare, pasibil s genereze efecte benefice n ceea ce privete diminuarea costurilor de funcionare.

Implicaiile crizei financiare asupra angajamentelor Romniei la NATO O analiz a resursele financiare alocate Ministerului Aprrii Naionale prin Legea bugetului de stat pe anul 2009 i proieciile pentru perioada 2010-2012 relev faptul c fondurile alocate permit att plata cotizaiilor i contribuiilor fa de NATO ct i participarea la misiuni n afara teritoriului statului romn n conformitate cu angajamentele asumate; n ceea ce privete respectarea celorlalte angajamente fa de NATO, n prezent, se afl n derulare un proces de analiz care va evidenia influena resurselor financiare asupra termenelor de asumare a angajamentelor avnd la baz o posibil prioritizare a programelor de nzestrare care contribuie la realizarea Obiectivelor Forei 2008.

Proiecia bugetar pentru perioada 2009-2012: Detalii Buget M.Ap.N conf. Total Legii bugetului de stat Procent din PIB (*) 1,32% 1,23% 1,50% 1,41% 7.651.916 8.120.571 11.178.892 11.837.073 2009 2010 2011 2012

* PIB conform Proieciei principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2008 -2013, prognoza interimar, 19 ianuarie 2009. Dei proiecia bugetar prevede un procent inferior comparativ cu nivelul asumat de Romnia fa de NATO (2,38%), cadrul legal existent ofer mecanismele necesare pentru asigurarea resurselor financiare (angajarea de credite) pentru susinerea angajamentelor i finanarea programelor de nzestrare. 148

CONCLUZII Schimbare i continuitate n contextul transformrii politice a Europei, transformarea NATO acioneaz ca un catalizator al schimbrii pozitive. Summit-urile NATO au aratat ct de strns este legat evoluia Alianei de maturizarea Europei ntr-o zon democratic i de securitate indivizibil. Astfel, summit-ul de la Londra din 1990 a declarat Rzboiul Rece ncheiat i a ntins o mn prietenoas estului. La Roma, n 1991, au fost definite un nou NATO i un nou Concept Strategic. Summit-ul de la Bruxelles, din 1994, a conferit noului NATO o agend concret, inclusiv o posibil lrgire i noi mecanisme de cooperare n domeniul securitii n ntreg spaiul euro-atlantic. n 1997 a fost instituionalizat relaia NATO-Rusia, iar la summit-ul de la Madrid din acelai an au fost invitai trei noi membri30 i a fost cooptat Ucraina. La Washington, n 1999, a fost analizat experiena Alianei n managementul crizelor din Balcani i a fost alctuit un nou Concept Strategic care a adugat management crizelor i parteneriatele la misiunea principal a NATO de aprare colectiv. La Summit-ul de la Praga din 2002, nc apte ri au fost invitate s adere la NATO31, iar Organizaia s-a transformat substanial pentru a rspunde la noile provocri la adresa securitii din secolul XXI, n special terorismul. Summit-ul de la Istanbul, din 2004, a reafirmat angajamentul NATO de a construi pacea n Afganistan i a deschis un nou capitol al cooperrii cu rile din Orientul Mijlociu32. Summit-ul de la Riga din noiembrie 2006 a continuat procesul de transformare a capabilitilor militare NATO pentru a adapta Aliana la mediul de securitate versatil: declararea capacitii deplin operaionale pentru Fora de Rspuns a NATO, aprarea antirachet. A fost aprobat Directiva Politic General pentru a asigura cadrul pentru transformarea militar a Alianei. La summit-ul de la Bucureti din 2008 a fost evideniat rolul NATO ca nucleu al unor coaliii mai largi un instrument politico-militar flexibil aflat n serviciul naiunilor membre dar i al comunitii internaionale mai largi. Dup declararea unilateral a independenei Kosovo, KFOR i continu misiunea n Kosovo pe baza rezoluiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU n scopul asigurrii unui mediu sigur pentru toi oamenii din Kosovo.

30
31

Republica Ceh, Ungaria i Polonia Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romnia, Slovacia i Slovenia 32 Iniiativa de Cooperare de la Istanbul

149

Cu privire la dezvoltarea capabilitilor pentru a rspunde la provocrile curente la adresa securitii, a fost adoptat Politica NATO de aprare cibernetic i a fost definit rolul NATO n domeniul securitii energetice. n domeniul aprrii antirachet, aliaii au agreat, n spiritul indivizibilitii securitii, construirea unui sistem complementar celui american. Politica de parteneriat va fi continuat i mbuntit pentru a corespunde necesitilor partenerilor euroatlantici i pentru a-i ncuraja s vin n ntmpinarea provocrilor la adresa securitii. A fost continuat dialogul cu Rusia n cadrul Consiliului NATO-Rusia prin analizarea progresului n numeroase domenii de cooperare politic: lupta mpotriva terorismului, urgenele civile i aprarea antirachet n teatru i a fost ncheiat un acord pentru tranzitului echipamentelor nemilitare ISAF pe teritoriul Federaiei Ruse. Reuniunile la nivel nalt au contribuit la transformarea NATO dintr-o Alian static ntr-un agent dinamic al schimbrii. ntr-o lume care devine mai mic i mai interdependent, definirea interesului naional ca securitate a teritoriului naional nu mai este suficient. Comunitatea transatlantic trebuie s i asume responsabilitatea de a aciona oriunde este necesar pentru a preveni terorismul sau pentru a acorda ajutor umanitar. Evoluia NATO dup sfritul Rzboiului Rece a fost inspirat de aceast definiie a securitii. Aceast evoluie va continua, cu noi capabiliti, dialog intensificat, mai muli parteneri, noi relaii cu alte instituii i noi membri33. Summitul aniversar de la Strasbourg/Kehl a fost unul de mare ncrctur simbolic, datorat att momentului aniversar, ct i organizrii, pentru prima dat n istoria Alianei, a evenimentului de ctre dou state n comun, experesie a unitii i solidaritii aliate. El a marcat revenirea Franei n cadrul structurilor militare aliate, din care aceasta se retrsese n 1966. De asemenea, cu prilejul acestui eveniment, a fost desemnat noul Secretar General al NATO n persoana premierului danez Anders Fogh Rasmussesn, care va prelua mandatul la 1 august 2009. Summitul NATO de la Strasbourg/Kehl a continuat pe linia politic vizionar impus la Summitul de la Bucureti, n ceea ce privete promovarea n context NATO a unor subiecte de maxim importan i interes strategic, cur ar fi Balcanii de Vest, relaia NATO cu ONU i cu UE, relaiile cu Ucraina i Georgia.

33

Cf., Jaap de Hoof Scheffer, Reflecii asupra Summit-ului de la Riga, NATO Review, winter issue, 2006

150

Urmtorul summit NATO va fi organizat n 2010, n Portugalia, prilej cu care se are n vedere, n principiu, adoptarea noului Concept Strategic. Pe msur ce natura ameninrilor cu care statele aliate se confrunt se schimb dar i felul n care NATO le face fa, valorile pe care Aliana le apr rmn aceleai. NATO ofer cadrul transatlantic de dialog pentru a face fa provocrilor la adresa securitii, cuplnd Europa i SUA, balansnd o multitudine de interese. Mai mult dect att, pe msur ce Aliana evolueaz de la a fi un scut pentru aprare colectiv la rolul de manager al securitii ntr-un sens mai larg, ea a devenit o comunitate de valori ca democraia, aprarea drepturilor omului dar i o comunitate de interese. BIBLIOGRAFIE

CRI: Manualul NATO 2006, NATO Office of Information and Press, 1110 Bruxelles, Belgium Alliance Reborn: An Atlantic Concept for the 21st Century. The Washington Project, D. Hamilton, C. Barry, H. Binnendijk, S. Flanagan, J. Smith, J. Townsend, Februarie 2009 SURSE INTERNET: Web site-ul NATO: www.nato.int Web site-ul Adunrii Parlamentare NATO: www.nato-pa.int Web site-ul Colegiului NATO din Roma: www.ndc-nato.int Web site-ul Colediului Naional de Aprare din Washington: www.ndu.edu

151

7.Organizaii regionale europene

1. Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE) a aparut n anii
'70, initial sub numele de Conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa. Cunoscuta ulterior drept "procesul de la Helsinki", CSCE a constituit un forum de dialog si negocieri multilaterale intre Istoria CSCE se Est mparte n siVest. doua perioade:

a. ntre anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki si, respectiv, a Cartei de la Paris pentru o noua Europa), n care CSCE a functionat ca un proces de conferinte si reuniuni periodice. b. Evolutiile pe planul securitatii europene aparute n anii 90 au impus schimbari fundamentale att n ceea ce priveste structura si caracterul institutional al procesului nceput la Helsinki, ct si rolul acestuia. Conferinta la nivel nalt de la Budapesta, 1994, a hotart adoptarea denumirii de Organizatie pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE). n prezent, OSCE cuprinde 56 de state din zona ce se ntinde de la Vancouver pana la Vladivostok, incluznd toate statele europene, SUA, Canada si toate republicile din fosta URSS. Toate statele membre au statut egal, iar regula de baza n adoptarea deciziilor este consensul. OSCE, asemeni altor structuri de securitate regionala, a cunoscut transformari substantiale, ca urmare a faptului ca a devenit tot mai evident ca nici o institutie europeana nu-si poate asuma de una singura gestionarea ntregului complex de probleme cu care se confrunta continentul. n etapa actuala, OSCE se afla n faza de definire a identitatii de securitate europeana, bazata pe patru elemente: geopolitic, functional, normativ si operational. Avantajele OSCE n aceasta privinta rezida in: abordarea atotcuprinzatoare a securitatii (militara, politica, economica si umana);

152

participarea, pe baza de egalitate, a tuturor tarilor participante; principii, norme, valori si standarde comune; instrumente, mecanisme si experienta unica n domeniul diplomatiei preventive. Datorita capacitatii si experientei sale unice n domeniul diplomatiei preventive, prevenirii conflictelor si gestionarii crizelor; consolidarii respectarii drepturilor omului, a democratiei si statului de drept si promovarii tuturor aspectelor societatii civile, OSCE va continua sa joace un rol important n promovarea unui spatiu comun de securitate. Ea va contribui la consolidarea ncrederii III.Scurt n domeniul militar si promovarea securitatii prin cooperare. istoric

Originile OSCE au aparut n anii 1950, odata cu ideea convocarii unei conferinte general-europene pentru securitate. Eforturile pentru realizarea acestei idei - intensificate intr-o perioada caracterizata drept "destindere n relatiile Est-Vest", cnd o politica de "acomodare ntre state avnd interese divergente" era preferabila razboiului - au cuprins un proces ndelungat si complex de actiuni desfasurate n diferite foruri sau de diferite grupuri de tari. Un rol deosebit n cadrul acestor actiuni au jucat tarile mici si mijlocii, printre care si Romnia. Conferinta era vazuta de unii ca o cale pentru a depasi divizarea Europei rezultata dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar de altii - pentru a consacra status-quo-ul postbelic. Oricum, mesajul principal al celor care au actionat pentru convocarea ei a fost "asigurarea securitatii printr-o politica de deschidere". Aceste eforturi au dus la convocarea, la 22 noiembrie 1972, la Dipoli (lnga Helsinki), a reprezentantilor statelor europene, SUA si Canadei, pentru consultari n vederea pregatirii Conferintei. Consultarile multilaterale pregatitoare s-au prelungit pana la 8 iunie 1973, iar rezultatele acestora au fost cuprinse n Recomandarile finale de la Helsinki (Cartea bleu), adoptate de catre ministrii de externe ai statelor participante . Acestea au stat la baza negocierilor propriuzise ale Conferintei pentru securitate si cooperare n Europa, conceputa, initial a se desfasura n trei faze: a) la nivel de ministru de externe; b) la nivel de experti; c) la nivel nalt. La 18 septembrie 1973, la Geneva, expertii statelor participante au nceput activitatea de elaborare a Actului Final, care a durat pna n vara anului 1975. La 1 august 1975, la Helsinki, a fost semnat, la nivel nalt, Actul Final al Conferintei pentru securitate si cooperare n Europa, cunoscut si sub denumirea de acordurile de la Helsinki. Cuprinznd principiile de baza (decalogul de principii) care guverneaza relatiile dintre statele participante si atitudinea guvernelor respective fata de cetatenii lor, precum si prevederi de cooperare n diferite domenii, Actul Final a pus bazele viitoarei evolutii a procesului CSCE.

153

Documentul nu contine obligatii juridice, ci politice, mpartite n trei mari categorii (cunoscute, initial, a. c. sub denumirea privind n de "cosuri", politico-militare umanitar nceput. iar ale si ulterior securitatii alte "dimensiuni"): n Europa; probleme aspectele

b. cooperarea n domeniul economic, tehnico-stiintific si al mediului nconjurator; cooperarea domeniul domenii. d. un al patrulea capitol - Urmarile CSCE - se refera la reuniuni si actiuni de continuare a procesului In anii '70 si '80, asemenea reuniuni au avut loc la Belgrad (1977-1978), Madrid (1980-1983), Stockholm (1983-1986) si Viena (1986-1989). Ele au fost marcate de evolutiile sinuoase ale climatului politic international, n special de confruntarile ideologice intre Est si Vest, precum si de raporturile tensionate dintre SUA si URSS. Carta de la Paris, semnata la nivel nalt n noiembrie 1990, a marcat un punct de cotitura n istoria CSCE deschiznd calea transformarii sale ntr-un forum institutionalizat de dialog si negocieri, cu o structura operationala. Fiind prima Conferinta la nivel nalt dupa adoptarea Actului Final de la Helsinki, Summit-ul CSCE de la Paris a deschis o pagina noua n raporturile dintre statele europene, punndu-se oficial capat razboiului rece si fiind adoptate documente de importanta majora n domeniul dezarmarii - Tratatul privind reducerea armelor conventionale n Europa, Declaratia statelor membre ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia privind nerecurgerea la forta si la amenintarea cu forta, Acordul asupra unui pachet de masuri de crestere a ncrederii si securitatii (Documentul de la Viena - 1990). Carta de la Paris pentru o noua Europa pune bazele institutionalizarii procesului CSCE prin ntlniri regulate la nivel nalt (din doi n doi ani), reuniuni ale ministrilor de externe si ale Comitetului naltilor Functionari. Sunt create, totodata, Secretariatul permanent (cu sediul la Praga), Centrul pentru Prevenirea Conflictelor (Viena) si Biroul pentru Alegeri Libere (Varsovia). A fost definit obiectivul edificarii unei Europe a democratiei, pacii si unitatii, constnd n asigurarea securitatii, dezvoltarea unei cooperari largi ntre toate statele participante si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Un nou impuls pentru actiune concertata n cadrul OSCE a fost dat de Conferinta la nivel nalt de la Helsinki, 1992. Documentul adoptat cu acea ocazie - Declaratia de la Helsinki, denumita simbolic "Sfidarile schimbarii" - contine prevederi viznd ntarirea contributiei si rolului CSCE n asigurarea drepturilor omului, gestionarea crizelor si tensiunilor. Documentul prevede asumarea unui rol activ al CSCE n alerta timpurie, prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor. Noul

154

instrument - naltul Comisar pentru Minoritati Nationale - este nsarcinat sa se ocupe, intr-o faza ct mai timpurie, de tensiuni etnice care pot escalada ntr-un conflict. Tot prin Documentul de la Helsinki, 1992, a fost creat un nou organ - Forumul de Cooperare n domeniul Securitatii, - care se ntruneste, la Viena, pentru a se consulta si negocia masuri concrete viznd ntarirea securitatii si stabilitatii n regiunea euro-atlantica.

2. Contribuia OSCE la gestionarea crizelor politico-militare OSCE, fosta Conferin asupra Securitii i Cooperrii n Europa (CSCE) era, la nceput un proces de consultare politic la care participau ri din Europa, Asia Central i America de Nord. A devenit organizaie ncepnd cu 1995. Originile OSCE au aprut prin anii 1950 odat cu ideea convocrii unei Conferine general-europene pentru securitate. Punctul de cotitur n evoluia CSCE l reprezint Conferina la nivel nalt de la Paris, din 19-21.11 1990, care marcheaz trecerea de la un sistem de ntlniri periodice la o organizaie internaional cu caracter permanent. La 19 iunie 1991, Consiliul minitrilor Afacerilor Externe, la prima sa reuniune inut la Berlin, iniia un mecanism de consultare i cooperare destinat s fac fa situaiilor de criz n zona CSCE. Acest mecanism a fost declanat n cazul situaiei din fosta Iugoslavia i n cea din Nagorno-Karabah. La reuniunea de analiz de la Helsinki , ce a avut loc la 09.07 1992, efii de stat i de guvern au adoptat Declaraia intitulat Provocrile schimbrii. Acest document reflect acordul asupra crerii unui post de nalt Comisar pentru minoritile naionale care are sarcina de a interveni n faza nceptoare n tensiunile etnice, precum i asupra elaborrii unei structuri de alarmare rapid, de prevenire a conflictelor i gestionare a crizelor. Tot atunci statele interesate au semnat Actul de ncheiere a negocierilor asupra efectivelor forelor convenionale n Europa care instaura o limitare a efectivelor militare. CSCE a ntreprins misiuni de anchet, de raporturi sau de supraveghere n Kosovo, Sandjak, Voievodina, Skopje, Georgia, Estonia, Tadjikistan, Moldova, Letonia, NagornoKarabah, Cecenia .a. n septembrie 1992 au nceput s funcioneze misiuni de ajutor n Albania, Bulgaria, Croaia, n fosta Republic Iugoslav a Macedoniei, n Romnia i Ungaria, pentru aplicarea sanciunilor aprobate de ONU mpotriva Republicii Federative a Iugoslaviei (Serbia i Muntenegru).

155

Ultima reuniune la nivel nalt a OSCE s-a desfurat n 18-19.11 1999 la Istambul. Cu acest prilej s-a adoptat Carta Securitii Europene prin care efii de state i de guverne membre OSCE i-au declarat angajamentul ferm fa de o zon liber, democrat i mai integrat a OSCE. S-a convenit: s se adopte Platforma Securitii Comune cu scopul de a ntrii cooperarea dintre OSCE i alte organizaii i instituii; s se creeze echipa de asisten de specialitate i cooperare rapid privind operaiile ample de campanie cu civili; s se extind capacitatea de a desfura activiti nrudite cu ale poliiei; s se nfiineze un centru de operaii cu scopul de a planifica i disloca operaiile de campanie ale OSCE; s se consolideze procesul de consultri n cadrul OSCE prin nfiinarea unui comitet de pregtire subordonat Consiliului Permanent. Totodat, participanii au hotrt ca preedinia OSCE pentru 2001 s revin Romniei. Obiectivul principal al OSCE l reprezint diplomaia preventiv. Aciunea i demersurile diplomaiei preventive vizeaz n principal dou tipuri de conflicte previzibile: cele imediate, pe termen scurt i conflictele pe termen lung. O prevenire durabil a conflictelor n Europa nu poate fi conceput dect pe termen lung, ntruct o asemenea aciune vizeaz implicit instaurarea unei democraii viabile, crearea unui climat de ncredere ntre populaie i cei care o guverneaz, instituirea de structuri pentru promovarea drepturilor omului, respectarea minoritilor. Diplomaia preventiv are n vedere i tranziia panic de la un sistem economic centralizat spre economia de pia. OSCE, fr s dispun de mijloacele materiale suficiente, a creat o serie de structuri i mecanisme care i permit teoretic s se angajeze activ n diplomaia preventiv, pe de o parte, iar pe de alt parte, influena i capacitatea sa sunt limitate de opiunile statelor pentru o metod sau alta, de reapariia sferelor de influen i de ali factori. Ca un instrument de diplomaie preventiv a fost conceput funcia de nalt Comisar pentru minoriti naionale care s permit declanarea unei alarme timpurii sau ntreprinderea unei aciuni rapide pentru a mpiedica transformarea unor tensiuni privind minoritile, ntr-o situaie conflictual. Printre succesele obinute pot fi menionate : prevenirea escaladrii tensiunii n legtur cu minoritatea greac din Albania n 1994, mbuntirea relaiilor interetnice n Letonia i Estonia, aciunea de catalizator n semnarea Tratatului romno-ungar din 1996, iniierea unor

156

soluii privind statutul Crimeei n cadrul Ucrainei, sprijin n gsirea unei soluii de compromis n privina nvmntului n limbile minoritilor n ara noastr34. OSCE nu este numai o comunitate de valori ci i o comunitate de responsabiliti, ajutorul acordat altor state participante fiind o ndatorire moral ct i una politic. Romnia i Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa Pentru Romnia - ar central-european, care dup cel de-al doilea rzboi mondial s-a aflat n sfera de influen sovietic - CSCE/OSCE a constituit unicul for pan-european de dialog politic, un cadru indispensabil pentru examinarea problemelor de securitate, n condiii de egalitate cu toate celelalte state participante. n cadrul negocierilor pregtitoare organizrii i desfurrii Conferinei pentru securitate i cooperare n Europa, Romnia a fost, mpreun cu alte ri mici i mijlocii, neutre i nealiniate, promotorul ferm al orientrii democratice a procesului nceput la Helsinki. Desfurnd o politic extern relativ independent, Romnia concepea securitatea european ca pe un sistem de angajamente clare i precise, asumate liber de ctre state, nsoite de msuri i garanii concrete, care s le pun la adpost de folosirea forei, s le ofere posibilitatea de a se dezvolta liber, conform propriilor interese, i de a stabili relaii de cooperare pe baza principiilor dreptului internaional. Romnia a fost iniiatorul regulilor i normelor democratice ale procesului de la Helsinki, bazate pe egalitatea suveran a statelor, rotaia la conducerea reuniunilor i adoptarea deciziilor prin consens.n ceea ce privete problemele de fond, Romnia a pus accent pe dezvoltarea i afirmarea decalogului de principii, convenirea unor msuri de cretere a ncrederii i securitii, a diverselor programe de cooperare economic i asigurarea cadrului instituional pentru continuarea procesului de la Helsinki. n perioada anterioar prbuirii regimului comunist, poziia promovat de Romnia n cadrul CSCE s-a caracterizat printr-un interes accentuat acordat problemelor politice, militare i economice i prin exprimarea de rezerve sau respingerea iniiativelor occidentale privind dimensiunea uman a CSCE. O atitudine obstrucionist a vizat, ndeosebi, aspectele legate de drepturile civile i politice, libertatea de contiin i gndire, ca i de crearea unor mecanisme de monitorizare a ndeplinirii angajamentelor asumate de state n domeniul dimensiunii umane.

34

Max Van der Stoel ( discurs inut de naltul comisar pentru minoriti naionale al OSCE )

157

Dup 1989, procesul CSCE a intrat ntr-o nou etap, caracterizat prin subscrierea tuturor statelor la aceleai valori - democraia, statul de drept, respectarea drepturilor omului i economia de pia. Romnia a intrat n aceast etap prin retragerea rezervelor exprimate la Documentul Final al Reuniunii de la Viena i prin adoptarea unei atitudini deschise, de cooperare. Cu o nou politic extern, orientat spre structurile europene i euro-atlantice, respectiv OSCE, Consiliul Europei, UE, NATO i UEO i pornind de la convingerea ca noua arhitectur de securitate european trebuie conceput ca o reea de structuri interconectate armonios, sprijinindu-se reciproc, la prima reuniune a Consiliului Ministerial al CSCE - Berlin, iunie 1991, Romnia a prezentat un document reflectnd aceast concepie de securitate i rolul care-i revine CSCE. n perioada care a urmat, eforturile Romniei au vizat adaptarea OSCE la noile realiti, transformarea organizaiei ntr-un instrument util i eficient n domeniul prevenirii conflictelor i gestionrii crizelor, ca i asigurrii unei abordri atotcuprinztoare a securitii prin cooperare. Activitatea reprezentanilor si, att la Viena, ct i n cadrul diferitelor reuniuni specializate ale OSCE, a vizat: afirmarea i respectarea principiilor i normelor OSCE; adaptarea organizaiei la noile realiti, ntrirea capacitii sale de a face fa noilor riscuri i provocri; consolidarea capacitii operaionale a OSCE, a eficieniei instrumentelor i mecanismelor sale de diplomaie preventiv, gestionare a crizelor i reconstrucie postconflict; afirmarea conceptului atotcuprinztor de securitate prin cooperare (comprehensive cooperative security); definirea rolului i locului OSCE n edificarea spaiului comun de securitate, fr linii de diviziune, bazat pe recunoaterea i respectarea valorilor comune, a angajamentelor i normelor de conduit, inclusiv a dreptului fiecrui stat participant de a-i alege liber aranjamentele de securitate. Romnia a participat cu interes la dezbaterile privind noul model de securitate pentru Europa secolului XXI i la elaborarea, n acest cadru, a Cartei asupra securitii europene. n decursul anilor, Romnia a depus eforturi pentru folosirea potenialului OSCE n reglementarea tensiunilor i conflictelor, manifestnd un interes deosebit pentru soluionarea

158

politic a crizei din partea de Est a Republicii Moldova, pe baza respectrii suveranitii i integritii teritoriale a acestei ri i retragerii complete a forelor strine din regiune. Romnia s-a implicat activ n aciunile OSCE n Bosnia-Herzegovina, Albania, R.F. Iugoslavia, Belarus, Kosovo .a.O serie de reprezentani romni au fost sau sunt membri ai misiunilor OSCE sau au participat ca supraveghetori la alegeri. Romnia a deinut, de asemenea, poziia de ef de misiune OSCE n Cecenia, Tadjikistan i Turkmenistan. Prin decizia adoptat la Summit-ul de la Istanbul (noiembrie 1999), Romniei i-a fost ncredinat responsabilitatea asigurrii Preediniei n exerciiu a OSCE n anul 2001. n consecin, n perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2001, ministrul romn al Afacerilor externe, domnul Mircea Geoan, a deinut mandatul de Preedinte n exerciiu al OSCE, coordonnd i orientnd toate activitile sale curente.

3. Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic

Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic (OCDE) este o organizaie internaional a acelor naiuni dezvoltate care accept principiile democraiei reprezentative i a economiei de pia libere. Organizaia i are originile n anul 1948, sub numele de Organisation for European Economic Co-operation (OEEC), Organizaia pentru Cooperare Economic European, pentru a ajuta la administrarea planului Marshall pentru reconstrucia Europei dup Cel de-al Doilea Rzboi Mondial. Mai trziu calitatea de membru a fost extins pentru statele din afara Europei, iar n 1961 s-a reformat lund numele de Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), franceza: Organisation de coopration et de dveloppement conomiques. Obiective i aciuni Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic este un forum unic unde guvernele a 33 de democraii conlucreaz pentru a rspunde provocrilor economice, sociale, a celor ce in de globalizare i de exploatare a oportunitilor globalizrii. Organizaia ofer un cadru n care guvernele pot s i compare experienele politice, s caute rspunsuri la problemele comune, s identifice practicile bune i s-i coordoneze politicile interne

159

i internaionale. Aceasta este un forum, unde presiunea egal poate aciona ca un stimulent puternic pentru mbuntirea politicii i pentru implementarea instrumentelor independente care, ocazional, pot conduce la semnarea unor tratate. Schimburile de informaii i analize dintre guvernele OCDE sunt puse la dispoziie de un secretariat din Paris. Secretariatul culege date, monitorizeaz trenduri i analize i prognozeaz dezvoltrile economice. Acesta cerceteaz i schimbrile sociale sau modelele comerciale dezvoltate, mediul, agricultura, tehnologia, taxele i alte domenii. OCDE ajut guvernele n direcia creterii prosperitii i a luptei mpotriva srciei prin cretere economic, stabilitate economic, comer i investiii, tehnologie, inovaie, anteprenoriat i cooperare n scopul dezvoltrii. Trebuie s existe asigurarea c creterea economic, dezvoltarea social i protecia mediului sunt obinute mpreun. Alte scopuri includ crearea de locuri de munc pentru toi, echitate social, guvernare curat i efectiv. OCDE face eforturi pentru a nelege i a ajuta guvernele s rspund la noi dezvoltri i preocupri. Acestea cuprind comerul i ajustarea structural, securitatea online i provocrile legate de reducerea srciei n lumea dezvoltat. De mai mult de 40 de ani, OCDE este una dintre cele mai mari i mai de ncredere surse de statistic comparat, statistic economic i date sociale. Bazele de date OCDE cuprind o arie larg i divers, cum ar fi conturile naionale, indicatorii economici, fora de munc, comerul, ocupaia, migraia, educaia, energia, sntatea, industria, taxele i impozitele, i mediul. Cea mai mare parte a studiilor i analizelor sunt publicate. De-a lungul ultimei decade, OCDE a rezolvat o serie de probleme sociale, economice i legate de mediu, adncindu-i legatura cu afacerile, uniunile comerciale i ali reprezentani ai societii civile. Negocierile de la OCDE n privina taxelor i a preurilor de transfer au deschis drumul tratatelor bilaterale n jurul lumii. Sediul OCDE se afl la Chteau de la Muette n Paris.

160

Secretarul general ntre 1996 i 2006 secretar general al OCDE a fost Donald J. Johnston din Canada. Din 1 iunie 2006 Secretarul General este mexicanul Jos ngel Gurra. Membri Exist n mod curent 33 de membri cu putere deplin; dintre acetia 30 sunt, n descrierea din 2010 a Bncii Mondiale, ri cu venituri mari. rile devenite membre OECD n 1961 nu au anii dup nume. Alte naiuni sunt listate n funcie de anul de admisie.

Australia (1971) Austria Belgia Canada Cehia (1995) Chile (2010) Coreea de Sud (1996) Danemarca Elveia Finlanda (1969) Frana

Germania Grecia Irlanda Islanda Israel (2010) Italia Japonia (1964) Luxemburg Mexic (1994) Noua Zeeland (1973)

Olanda Polonia (1996) Portugalia Regatul Unit Slovacia (2000) Slovenia (2010) Spania Statele Unite ale Americii Suedia Turcia Ungaria (1996)

Norvegia

Comisia european a Uniunii Europene particip la munca OCDE, alturi de statele membre ale UE. n mai 2007, Consiliul ministerial al OCDE a nceput s analizeze i s discute despre ncorporarea urmatoarelor state in organizaie: Estonia i Rusia; i de a ntri cooperarea cu: Brazilia, China, India, Indonezia i Africa de Sud. Posibili candidai cu drepturi depline sunt statele lips din Uniunea Europeana: Bulgaria, Cipru, Letonia, Lituania, Malta i Romnia. Cele 33 de state membre OCDE dein mpreun aproximativ 60 la sut din economia mondial, 70 la sut din comerul mondial i 20 la sut din populaia lumii.

161

La 11 mai 2010, Estonia, Slovenia i Israelul au fost invitate s devin membre. La data de 22 August 2010, guvernul israelian a aprobat intrarea rii n OCDE.

4. Comunitatea Statelor Independente (CSI) Commonwealth of Independent States

(CIS) Comunitatea Statelor Independente a fost creata n baza Acordului despre crearea Comunitatii Statelor Independente la Minsk n anul 1991 de catre reprezentantii a trei republici a fostei URS S Republica Belarusi, Republica Federativa Rusa si Ucraina. CSI activeaza n baza Acordului din 1991 si Statutului adoptat n Minsc n anul 1993. Scopurile CSI conform Acordului si Statutului sunt: dezvoltarea colaborarii la egal si reciproc avantajoase a popoarelor si statelor n domeniul politic, economic, de cultura, educatie, ocrotirii sanatatii, protectiei mediului nconjurator, stiintei, comertului, n sfera umanitara s. a. - contribuirea schibului informational reciproc; - respectarea stricta si constiincioasa a obligatiunilor reciproce. Membre ai CSI sunt 12 republici a fostei URSS: Federatia Rusa, Ucraina, Republica Uzbechistan, Republica Kazahstan, Republica Belorus, Republica Azerbaijan, Republica Georgia, Republica Tadjichistan, Republica Kyrghyzstan, Republica .Armenia, Republica Moldova, Turkmenistan. Ucraina nu a ratificat Acordul de constituire si ramne membru asociat. Organele de baza ale CSI sunt: Consiliul Sefilor de Stat al Comunitatii; Consiliul Sefilor de Guverne; Consiliul Ministrilor afacerilor externe; Consiliul Ministrilor Apararii; Adunarea Parlamentara a tarilor-membre a CSI; Curtea de Justitie a CSI; Secretariatul executiv al CSI (din 1999 - Comitetul executiv al CSI). In afara de acestea exista mai mult de 70 de institutii care sunt menite sa favorizeze interactiunea multilaterala ntre statele membre si realizarea acordurilor n diverse domeniii ale economiei, stiintei, sferei umanitare, sferei militare, n 1991 a fost creat Comitetul pntru Statistica a CSI. Cele mai diverse domenii de activitate sunt ghidate de diferite comitete interstatale: n domeniul economiei - Comitetul economic interstatal; n domeniul industriei - Consiliul interstatal al Conducatorilor ministerelor si departamentelor de

162

cooperare n domeniul constructiei de masini, Uniunea euro-asiatica interstatala a carbunelui si metalelor; Consiliul interstatal antimonopol; s.a. n domeniul agriculturii - consiliul interguvernamental n problemele complexului agroindustrial; Consiliul interguvernamental de coordonare n problemele selectionarii semintelor; Consiliul interguvernamental de cooperare n domeniul veterinariei; n domeniul transportului si comunicatiilor - Consiliul transportului feroviar; Consiliul n probemele aviatiei si utilizarii transportului aierian; Consiliul cosmic interstatal; Consiliul consultativ -Radionavigatia"; Uniunea regionala n problemele comunicatiei; s.a. n domeniul progresului tehnico-stiintific - Consiliul tehnico-stiintific interstatal; Consiliul interstatal de aparare a proprietatii industriale; Consiliul coordonator interstatal n problemele informatiei tehnico-stiintifice; Comitetul coordonator n problema informatizarii statatelor membre; 36 n domeniul energeticii - Consiliul electro-energetic al CSI; Consiliul Interstatal al Gazului si Petrolului; Comitetul de cooperare n domeniul Chimiei si chimiei petroliere; n domeniul comertului, finantelor, a politicii vamale - Consiliul conducatorilor departamentelor relatiilor economice externe; Banca Interstatala; Consiliul Conducatorilor Serviciilor Vamale; Comiterul monetar interstatal; n domeniul securitatii ecologice - Consiliul ecologic interstatal; Consiliul ghidrometeorologic interstatal; n domeniul situatiilor exceptionale - Consiliul interstatal pentru situatii exceptionale ce poarta un caracter natural sau tehnogen; n domeniul securitatii si luptei cu criminalitatea - Consiliul ministrilor afacerilor interne; Consiliul conducatorilor organelor de securitate si serviciilor speciale; Consiliul coordonator al procurorilor generali; Consiliul coordonator al conducatorilor organelor de cercetare a infractiunilor economice, Biroul coordonator de lupta contra crimei organizate. CAPITOLUL 1 CARACTERIZAREA TEORETICO PRACTICA A CSI 1.1. NFIINTAREA CSI Criza puterii, caderea economica, dorinta oamenilor de a avea libertate, dar si imposibilitatea regimului dictatorial de a asigura populatia cu strictul necesar bunului trai au determinat practic, incapacitatea conducerii Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) de a mentine existenta unui stat unitar, asigurndu-i continuitatea socio-economica viabila la nivel global.

163

La 8 decembrie 1991, n resedinta prezidentiala Visculi din Belorus, sefii republicilor unionale Belorus, Federatia Rusa si Ucraina au semnat Acordul cu privire la crearea Comunitatii Statelor Independente (CSI). Prin acest acord si nceteaza activitatea de drept URSS, care a fost nfiintata n 1922 prin semnarea Tratatului Unional. La 21 decembrie 1991, la Alma-Ata n Kazahstan, a fost semnat Protocolul referitor la Acordul cu privire la crearea Comunitatii Statelor Independente din 8.12.1991, de catre urmatoarele state independente: Republica Azerbaidjan, Republica Armenia, Republica Belorus, Republica Kazahstan, Republica Krgstan, Republica Moldova, Federatia Rusa, Republica Tadjikistan, Republica Uzbekistan, Turkmenistan si Ucraina. Acordul privind crearea CSI si Protocolul la acest acord au intrat n vigoare pentru fiecare tara n parte din momentul ratificarii. Se admitea ca n momentul ratificarii sa se faca anumite mentiuni care vor fi luate n considerare pe viitor, la semnarea acordurilor din cadrul Comunitatii. Tarile sus numite au semnat Declaratia de la Alma-Ata, n care se mentiona: " Colaborarea membrilor Comunitatii va fi efectuata pe principiul de egalitate prin institutiile de coordonare, formate n baza principiului de paritate si va functiona n baza acordurilor ntre membrii Comunitatii, care nu este nici stat si nici institutie suprastatala. " CSI este deschisa aderarii tuturor tarilor fostei URS S si de asemenea pentru alte state, care urmaresc aceleasi scopuri si principii. " Tarile membre ale Comunitatii garanteaza, n concordanta cu propriile proceduri constitutionale, ndeplinirea obligatiunilor internationale reiesind din tratatele si acordurile fostei URSS. " Tarile membre ale Comunitatii se obliga sa respecte cu strictete principiile Declaratiei de la Alma-Ata.

164

8.Organizaii regionale din Asia i Africa

1. Cooperarea Economic Asia-Pacific, sau APEC, este forumul premier pentru

facilitarea creterii economice, cooperare, comerului i a investiiilor n regiunea Asia-Pacific. APEC are 21 de membri, care reprezint aproximativ 40,5% din populaia lumii, aproximativ 54,2% din PIB-ul mondial i aproximativ 43.7 2% din comerul mondial. Regiunea Asia-Pacific a fost n mod constant punct de vedere economic regiunea cea mai dinamic din lume. nc de la nceputurile APEC n 1989, APEC total a schimburilor comerciale a crescut cu 395%, a depit n mod semnificativ de restul lumii. Economiile membre sunt: Australia, Brunei Darussalam, Canada, Chile, Hong Kong, China, Indonezia, Japonia, Republica Coreea, Malaezia, Mexic, Noua Zeeland, Papua Noua Guinee, Peru, Republica Filipine, Federaia Rus, Singapore, China Taipei, Thailanda, Statele Unite ale Americii, Vietnam.

2. Asociaia Naiunilor din Asia de Sud-Est sau a ASEAN, a fost nfiinat la 1967 la
Bangkok de ctre cele cinci ri membre iniiale: Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore i Thailanda. Brunei Darussalam au aderat la 1984, Vietnam privind 1995, Laos i Myanmar n 1997, i Cambodgia 1999.

165

ncepnd din 2006, regiunea ASEAN, are o populatie de aproximativ 560 milioane, o suprafa total de 4.5 milioane km ptrai, un produs combinat intern brut de aproape 1.100 miliarde de dolari, i o comerul total de aproximativ 1.400 miliarde de SUA. Astzi, ASEAN cooperarea economic acoper urmtoarele domenii: comer, investiii, industrie, servicii, finante, agricultura, silvicultura, energie, transport i de comunicare, proprietatea intelectual, ntreprinderilor mici i mijlocii, i turismul. ASEAN Comunitatea Economic trebuie s fie la sfritul-scopul de a msurilor de integrare economic dup cum sa subliniat n ASEAN Vision 2020. Scopul su este de a crea un stat stabil, prosper i extrem de competitiv a ASEAN regiunea economic n care exist un flux circulaie a bunurilor, serviciilor, de investiii i un flux mai liber de capital, dezvoltare echitabil economic i reducerea srciei i a disparitilor socio-economice n anul 2020. ASEAN, zone de liber schimb (AFTA), a fost acum practic stabilit. ASEAN rile membre au fcut progrese semnificative n reducerea tarifelor de intra-regionale prin Tariful comune eficace preferenial (CEPT) Schema pentru AFTA. Mai mult de 99 la sut din produsele n incluziunea CEPT List (IL) ale ASEAN-6, care cuprinde Brunei Darussalam, Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore i Thailanda, au fost aduse n jos, la 0-5 la sut gama tarifare. ASEAN plus 3 cooperare a nceput n decembrie 1997, cu convocarea unui summit informal intre liderii ASEAN i omologii lor din Asia de Est, i anume China, Japonia i Republica Coreea (ROK), la care le-a ASEAN, al doilea Summit-ul informal n Malaezia. Tari membre: Brunei Darussalam, Cambodgia, Indonezia, Laos, Malaezia, Myanmar, Filipine, Singapore, Thailanda i Vietnam

3. Uniunea Africana
Uniunea Africana este organizatia care succeda Organizatia Unitatii Africane (OUA).Fondata in iulie 2002, l-a avut ca prim presedinte pe sud-africanul Thabo Mbeki, fost presedinte al OUA.Creata dupa modelul Uniunii Europene, scopurile sale sunt promovarea democratiei, drepturile omului si dezvoltarea pe continentul african, in special pentru marirea nivelului

166

investitiilor straine prin intermediul programului Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii (NEPAD). Obiectivele Uniunii Africane cuprind si crearea unei banci centrale de dezvoltare. Ales in martie 2004, Parlamentul Panafrican s-a deschis in martie 2004 initial avand sediul la Addis Abeba in Etiopia. Acum are sediul la Midrand in Africa de Sud. Actualmente, acesta are doar un rol consultativ, iar dup primii 5 ani sa aiba putere legislativa. Are 265 deputati, membri ai parlamentelor nationale ale celor 53 de state membre. Tari membre Tarile membre (listate cu numele lor oficial) :

Republica Algeriana Democrata si Populara Republica Angola Republica Benin Republica Botswana Burkina Faso Republica Burundi Republica Camerun Republica Capul Verde Republica Centrafricana Republica Ciad Uniunea Comorelor Republica Cte d'Ivoire Republica Democrata Congo Republica Congo Republica Djibouti Republica Araba Egipt Statul Eritreea Republica Democrata Federala Etiopia Republica Guineea Ecuatoriala Republica Gabon Republica Gambia 167

Republica Ghana Republica Guineea Republica Guineea-Bissau Republica Kenya Regatul Lesotho Republica Liberia Marea Jamahirie Populara Araba Libiana Republica Madagascar Republica Malawi Republica Mali Republica Islamica Mauritania Republica Mauritius Republica Mozambic Republica Namibia Republica Niger Republica Federala Nigeria Republica Rwanda Republica Araba Democrata Saharawi Republica Sao Tome i Principe Republica Senegal Republica Seychelles Republica Sierra Leone Republica Somalia Republica Africa de Sud Republica Sudan Regatul Swaziland Republica Unita Tanzania Republica Togoleza Republica Tunisia Republica Uganda Republica Zambia

168

Republica Zimbabwe Marocul a refuzat sa adere la Uniunea Africana, pentru ca nu recunoaste Republica Araba Democrata Saharawi. (Sahara Occidentala)..

4. Liga Arab
Lumea arab este format intr-un teritoriu ce se ntinde pe dou continente, de la Oceanul Atlantic la vest pn la Golful Persic n est si de la Marea Mediteran, n nord, la Africa SubSaharian i Oceanul Indian n sud. Cuprinde 22 de ri i teritorii ce reunesc o populatie de peste 300 de milioane de locuitori. Aceast lume este ntins pe continentul african ct si pe cel asiatic are ca factori de uniune limba arab i islamul. Acest vast teritoriu este unificat printr-o organizatie politic international Liga Statelor Arabe, cu 22 de state membre din 1995. Obiectivul acestei organizatii este acela de a- si coordona legturile economice, sociale si culturale dintre statele membre precum si medierea eventualelor dispute dintre acestea. Liga Arab , cum este in mod curent numit a fost fondat la 25 martie 1945 la Cairo, de cele sapte state arabe independente de atunci: Egipt(,) Arabia Saudit( ,) Irak( ,) Liban( ,) Siria( ,)Emiratul Transiordaniei (actuala Iordanie- ) si Yemen (.) Pe masur ce i-au ctigat independenta sau prin decizii ulterioare,alte ri arabe se altur cestei organizatii: Libia(1953-, ) Sudan(1956-,) Maroc( ,) Tunisia(1958- ,) Kuweit(1961- ,) Algeria(1968 ,) Emiratele Arabe Unite( ,) Bahrain (,) Qatar(,) Oman (1971 ,) Mauritania(1973-,) Somalia(1974- ,) Palestina(1976- ,) Djibouti(1977-, ) Comores (1993- .) Liga are de asemenea 3 state observatoare: Eritreea(2003), Venezuela(2006), India(2007). Sediul central permanent al Ligii Arabe a fost stabilit, prin Carta organizatiei, ca fiind la Cairo. Aceast continuitate a fost nrerupt n 1979, cnd calitatea de membru a Egiptului a fost suspendat dup ce a semnat tratatul de pace cu Israel, iar sediul central a fost mutat la Tunis. Situatia a durat pn n1989, timp n care Secretariatul General i este atribuit unui tunisian, iar cnd Egiptul este reacceptat n Lig, sediul este restabilit la Cairo.

169

Consiliul Ligii, cu sediul n Sudan, este organul suprem al acesteia, compus din reprezentanti ai statelor membre. Acesti reprezentanti sunt n general ministri ai Afacerilor Externe,reprezentantii sau delegatii acestora permanenti. Fiecare stat are dreptul la un vot n Consiliu,independent de mrimea sau de numrul de locuitori. Consiliul poate decide aderarea noilor membri sau introducerea unor noi amendamente la Carta. Acesta organizeaz dou reuniuni anuale, n martie si octombrie, existnd si posibilitatea unei ntruniri extraordinare, n cazuri speciale la cererea a dou state membre. Consiliul are functia de a atinge obiectivele Ligii si a supraveghea executarea deciziilor adoptate de membri, precum si determinarea modalitilor eventualelor colaborri cu alte organizatii internationale. Consiliul de Aprare al Ligii este constituit din ministri ai Afacerilor Externe si ai Aparrii ai statelor membre si poate adopta msurile necesare pentru mentinerea politicii statelor Ligii, inclusiv folosirea fortei mpotriva statelor ce ar ataca un membru al acesteia. Printre alte organisme ale organizatiei se numr Fondul arab de dezvoltare economic i social-ADES), cu sediul n Kuweit si Organizatia arab pentru educatie, cultur i stiinte(ALESCO) cu sediul la Tunis. Secretariatul General este organul administrativ si executiv al Ligii, independent de statele care o compun. Este format din Secretarul- general, Secretari asistenti si alti functionari. Secretarul-general este ales n Consiliu de ctre dou treimi dintre membri si are rangul de ambasador,iar secretarii-asistenti au pozitia de ministri plenipotentiari. Printre functiile sale se afl si aceea de pregtire a bugetului Ligii, ce este apoi trimis Consiliului pentru aprobare, sau stabilirea reuniunilor Consiliului. Functia de secretar general presupune un mandat de 5 ani si a fost prin traditie rezervat unui egiptean,cu exceptia perioadei excluderii Egiptului din Lig prezent, functia de Secretar-general este detinut de egipteanul Amr Moussa, iar cea de purttor de cuvnt al Parlamentului Arab de libanezul Nabih Berri. Liga Statelor Arabe este o organizatie creat pentru a strnge relatiile dintre acestea, a coordona activitatea politic cu scopul de a realiza o colaborare, de a le proteja independenta si suveranitatea si de a veghea asupra problemelor si intereselor statelor arabe.

170

10.Organizaii regionale de pe teritoriul celor dou Americi

1. Organizaia Statelor Americane Carta Organizaiei Statelor Americane prevede: n numele popoarelor, statelor reprezentate la a IX-lea Conferinta Internationala a Statelor Americane, Convinse c misiunea istoric de a Americii este de a oferi pentru om un teren de libertate i un mediu favorabil pentru dezvoltarea personalitii sale, precum i realizarea aspiraiilor sale ; Contient de faptul c aceast misiune a inspirat deja acorduri numeroase, a cror valoare esenial const n dorina popoarelor americane de a tri mpreun n pace i, prin nelegerea lor reciproc i respectul pentru suveranitatea fiecarora dintre ele, pentru a asigura mbuntirii tuturor, n independena, n egalitatea de anse i n conformitate cu legislaia; Convins c democraia reprezentativ este o condiie indispensabil pentru stabilitate, pace i dezvoltare a regiunii; Increztor c semnificaia real a solidaritii americane i bun vecintate poate nsemna doar consolidare pe acest continent, n cadrul instituiilor democratice, a unui sistem de libertii individuale i a justiiei sociale bazate pe respectarea drepturilor eseniale ale omului; Convini c bunstarea lor i contribuia lor la progresul i civilizaia din lume din ce n ce va necesita o cooperare intensiv continentale; HOTRI s persevereze n ntreprinderea de nobil c umanitatea a conferite Organizaiei Naiunilor Unite, ale crei principii i scopurile n care au n mod solemn reafirme; Convinse c organizaia juridic este o condiie necesar pentru securitate i pace fondat pe ordinii morale i n domeniul justiiei, precum i n conformitate cu Rezoluia IX din Inter-American de conferinte pe probleme de Rzboi i pace, a avut loc n Mexico City, AU CONVENIT cu privire la urmtoarele Carta Organizaiei Statelor Americane Part One Capitolul I NATUR i n scopuri Articolul 1 171

Statelor Americane stabilesc prin prezenta cart organizaia internaional care le-au dezvoltat pentru a realiza o ordine a pcii i a justiiei, pentru a promova solidaritatea lor, de a consolida colaborarea lor, i s-i apere suveranitatea lor, integritatea teritorial, precum i independena acestora. n cadrul Unite Naiunilor Unite, Organizaia Statelor Americane este o agenie regional. Organizaia Statelor Americane nu are alte puteri dect cele n mod expres care i sunt conferite prin prezenta cart, nici una dintre prevederi ale cror autorizeaz s intervin n chestiuni care sunt n competena intern a statelor membre. Articolul 2 alineatul Organizaiei Statelor Americane, pentru a pune n practic principiile pe care se ntemeiaz i s-i ndeplineasc obligaiile sale regionale, n conformitate cu Carta Naiunilor Unite, proclam n urmtoarele scopuri eseniale: a) Pentru a consolida pacea i securitatea continentului; b) s promoveze i s consolideze democraia reprezentativ, cu respectarea principiului de neintervenie; c) Pentru a preveni posibilele cauze ale dificultilor i pentru a asigura reglementarea panic a conflictelor care pot aprea ntre statele membre; d) Pentru a asigura o aciune comun din partea statelor n caz de agresiune; e) Pentru a cuta soluionarea problemelor politice, juridice i economice care pot aprea ntre ele; f) s promoveze, prin aciuni de cooperare, dezvoltarea lor economic, social i cultural; g) de eradicare a srciei extreme, care constituie un obstacol n calea dezvoltrii democratice depline a popoarelor din emisfera; i h) Pentru a realiza o limitare eficient de arme convenionale, care va face posibil s acorde o mai mare cantitate de resurse pentru dezvoltarea economic i social a statelor membre. Capitolul II PRINCIPIILE Articolul 3 Statele american i reafirm urmtoarele principii: o lege Internationala este un standard de comportament al statelor n relaiile lor reciproce; b) ordine internaional const n mod esenial de respect fa de personalitate, suveranitatea i independena statelor, i mplinirea fidel a obligaiile care decurg din tratate i alte surse de drept internaional;

172

c) cu bun-credin trebuie s reglementeze relaiile dintre state; d) solidaritatea dintre statele americane i obiectivele de mare care sunt cutate, prin aceasta, necesit organizarea politic a acestor state, pe baza exercitarea efectiv a democraiei reprezentative; e) Fiecare stat are dreptul de a alege, fr intervenii externe, ei sistemul politic, economic, i social i de a se organiza n modul cel mai potrivit pentru ea, i are datoria de a se abin de la intervenia n treburile altui stat. Sub rezerva cele de mai sus, statele americane coopereaz pe deplin ntre ele, indiferent de natura lor politice, sistemele economice i sociale; f) eliminarea srciei extreme este o parte esenial a promovarea i consolidarea democraiei reprezentative i este responsabilitatea comun i comun a statelor americane; g) Statelor Americane condamne razboi de agresiune: victorie nu d drepturi; h) un act de agresiune mpotriva unui american de stat este un act de agresiune mpotriva tuturor celorlalte state americane; i) Controverse cu caracter internaional care apar ntre dou sau mai multe state americane se soluioneaz prin proceduri panice; j) de justiie social i securitatea social sunt baze de pace durabil; k) aciuni de cooperare economic este esenial pentru a asigura bunstarea comun i a prosperitii popoarelor continentului; l) Statelor Americane proclama drepturile fundamentale ale individului, fr deosebire de ras, naionalitate, credin, sau sex; m) unitii spirituale a continentului se bazeaz pe respectul pentru valorile culturale ale rilor americane i necesit o cooperare strns a acestora, n sensul nalt de civilizaie; n) de educaie de popoare ar trebui s fie ndreptat spre justiie, libertate i pace.

2. NAFTA Acordul privind formare organizaiei internaionale N.A.F.T.A. - Acordul Nord American

de Comer Liber (North American Free Trade Agreement) a fost semnat la 17

decembrie 1992 ntre SUA, Canada i Mexic. NAFTA acoper o pia de 375 milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii i mai spre sudul continentului american, i o suprafa de

173

21,3 milioane km. Scopul acestui acord este liberalizarea n 10 ani a comerului cu produse i servicii, prin eliminarea barierelor tarifare i netarifare ntre pri i prin liberalizarea investiiilor intra-zonale. Domeniile vizate de NAFTA sunt urmtoarele: a) Comerul cu bunuri materiale: n decurs de 10 ani, urmeaz a fi nlturate toate taxele vamale aplicabile produselor considerate ca nord-americane, n conformitate cu regulile de origine, astfel ca n anul 2004 s se formeze o vast pia liber. b) Comerul cu servicii: Serviciile dein un loc important n comerul din zon - supus tratamentului naional. c) Investiiile directe de capital - liberalizare. d) Alte dispoziii se refer la urmtoarele: regulile de concuren, proprietatea intelectual, sejurul temporar al oamenilor de afaceri, anumite aspecte privitoare la protecia mediului. Constatri: NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergur. Model de cooperare de tip interguvernamental, fr a avea organisme supranaionale. Nu are obiective de natur politic. O incursiune n istoria relativ recent a relaiilor intra-nord-americane evideniaz c NAFTA este, ntr-un fel, o urmare fireasc a credinei nestrmutate n fora comerului i investiiilor libere. NAFTA apare ca o abordare modern i o continuitate a drumului deschis n perioada postbelic a doi precursori celebri: Autopact i FTA. Experii au considerat Autopact drept un model pentru un acord sectorial de comer liber. Autopact, semnat n 1965 ntre Canada i SUA, a eliminat taxele vamale pentru autoturismele fabricate n una din cele dou ri i expediate n cealalt ar. 174

Aceasta a permis productorilor de autoturisme din ambele ri s-i programeze mai bine producia. Grania dintre SUA i Canada a nregistrat n 1995 un flux reciproc de schimburi cu autovehicule i componente auto de circa 70 mld. USD. Practic, un sfert din schimburile intranord-americane (exclusiv Mexic) sunt reprezentate n prezent de schimburile de autovehicule i componente auto. Uzinele canadiene au avut posibilitatea de a se specializa n cteva modele de autoturisme, cea mai mare parte a produciei lor fiind trimis n SUA n schimbul unor modele care nu se produceau n Canada. n perioada 1965 1985 a avut loc o revoluie n atitudinea oamenilor de afaceri din Canada fa de comerul liber cu SUA; aceasta a fost considerat ntr-o msura crescnd drept cea mai bun speran pentru a deveni competitiv n economia mondial. Anul 1985 marcheaz iniierea informal a negocierilor Canada SUA pentru un acord general de comer liber. Acesta intra n vigoare ncepnd cu 1 ianuarie 1991. Cunoscut sub denumirea simpl de FTA (Canada-United States Free Trade agreement), Acordul de comer liber ntre cele dou ri a decis eliminarea total a taxelor vamale n schimburile reciproce. Eliminarea se putea face fie imediat, fie pe perioade de 5 sau 10 ani. n 1996, taxele vamale au disprut n comerul reciproc cu maini i utilaje, calculatoare, mobil, hrtie, iei pentru ca n 1998 s fie eliminate i restul taxelor vamale de la o serie de produse considerate mai sensibile ca, de exemplu, confecii, medicamente, produse alimentare. Acordul a inclus i alte prevederi privind facilitarea accesului mrfurilor canadiene pe piaa SUA, ameliorarea tratamentului investiiilor strine reciproce, reglementarea schimburilor de energie. Astfel, Canada a primit asigurarea c industria american nu va mai folosi inechitabil legile din SUA pentru a se proteja de mrfurile canadiene care au preuri mai sczute. O serie de restricii asupra investiiilor americane n Canada au fost nlturate, investitorii americani nemaiavnd obligaia procurrii de inputuri din Canada sau a efecturii unor anumite activiti de cercetare utiliznd capacitile din Canada. n comerul cu energie, SUA a primit asigurri c livrrile canadiene de iei nu vor fi diminuate i c preul acestora nu va fi mrit n perioada de deficit de energie, n timp ce SUA s-a angajat s nu impun taxe la importul de iei, gaze i energie electric importate din Canada. Crearea NAFTA a avut mai muli predecesori n ceea ce privete noiunea de comer liber. Un exemplu n acest sens l constituie experiena mexican ntre anii 1942 i 1945, cnd economia 175

mexican a fost adnc integrat n eforturile de rzboi ale SUA. Cele mai multe comparaii ale zonei de liber schimb de pe continentul nord american se fac cu Uniunea European. Observatorii procesului european i, n special, criticii NAFTA, notau c experiena european a fost una de lung durat i deliberat, oferind fiecrui membru timpul necesar adoptrii unu set de modificri nainte de a trece la urmtorul. O alt diferen important ntre NAFTA i CEE este lipsa mecanismelor compensatorii n cadrul acordului NAFTA. n Europa, fondurile erau destinate a ajuta pe cei care sufereau de pe urma crerii CEE i pentru a construi infrastructura necesar n rile membre cel mai puin dezvoltate. Dac n cadrul CEE, n fiecare an dup 1986 au fost cheltuite n aceste scopuri peste 5,4 miliarde USD, NAFTA nu a prevzut aceste fonduri. O alt diferen este cea politic. Piaa comun European este un pas intermediar ctre unitatea politic. De asemenea, CEE cere ca naiunile s fie nite democraii stabile nainte de a intra n comunitate. NAFTA nu urmrete acest lucru, un exemplu n acest sens fiind i criticile sistemului politic mexican. Tratatul instituind NAFTA prevede ca reducerea tarifelor vamale ctre zero s se realizeze ntr-o perioad de 10 ani, iar cotele s fie eliminate ntr-o perioad de 15 ani. Pentru Mexic, agricultura a reprezentat un domeniu sensibil i, de aceea, a fost negociat un acord separat cu SUA i un altul cu Canada. NAFTA reglementeaz barierele tarifare, netarifare i investiiile. Se specific faptul c mrfurile de import provenite din celelalte dou naiuni vor avea acelai regim ca i bunurile naionale. Fiecare membru NAFTA va excepta unele activiti de la aplicarea acestui acord. Canadienii, aa cum a fost stipulat i n vechiul Acord de Comer Liber ntre Canada i SUA, vor excepta de la aplicarea NAFTA domeniul publicaiilor. n Canada exist sentimentul c fr un control special asupra proprietii i acordnd mass-mediei canadiene beneficii prin taxe, acesta va fi acaparat de media din SUA. Cererea SUA a fost ca micarea liber a persoanelor, cu excepia profesionitilor i managerilor, s nu fie permis. Acest lucru este rezultatul temerii SUA c va fi copleit de milioane de sraci din Mexic. Guvernul mexican i rezerv dreptul de a controla sistemul de ci ferate, electricitatea, petrochimia de baz i industria petrolier. Fiecare parte din acordul NAFTA beneficiaz de anumite avantaje. SUA i Canada ctig astfel accesul la piaa mexican, o pia cu peste 80 de milioane de oameni. Pot fi specificate i beneficiile neeconomice pentru SUA, fiind vorba de mbuntirea relaiilor externe ale Mexicului i de o posibil stabilitate intern, urmrindu-se o mai bun cooperare n domeniul drogurilor, emigrrii i polurii. Impactul crerii

176

NAFTA va fi mult mai important pentru Mexic dect pentru SUA. Deoarece Mexicul este mult mai mic dect SUA, iar crearea de locuri de munc i domeniul sntii este acelai i n SUA i n Mexic, efectul crerii NAFTA va fi mult mai mare pentru Mexic.

3. MERCOSUR
MERCOSUR a fost fondata n 26 martie 1991 de Brazilia, Argentina, Uruguay si Paraguay, n urma semnarii Tratatului de la Asuncin, tratat dezvoltat n decembrie 1994 prin Protocolul Aditional de la Ouro Preto, prin care se stabileste structura institutionala a MERCOSUR si i se confera personalitate juridica internationala Republica Chile si Bolivia s-au asociat la MERCOSUR n 1996, prin semnarea unor acorduri de asociere. n cadrul primei reuniuni a sefilor de stat ai tarilor membre MERCOSUR, desfasurata n iunie 1992, n localitatea argentiniana Las Leas, s-a stabilit o cronograma de masuri destinate sa conduca la realizarea, pna la 31 decembrie 1994, a Pietei Comune. Principalele obiective avute n vedere au fost eliminarea barierelor tarifare si netarifare dintre tarile membre, asigurarea libertatii traficului de marfuri si pasageri, eliminarea asimetriilor existente n domeniul legislatiei, stabilirea unui tarif vamal extern comun si armonizarea politicilor macroeconomice. Scurt istoric nca din 1989 cnd se discuta nfiintarea Mercosur, ea a strnit interes pentru multe tari latinoamericane si unele retineri din partea altora, si ndeosebi o opozitie latenta din partea SUA. n 1990, cu un an nainte de formatea Mercosur (1991) de catre Argentina, Brazilia, Uruguay si Paraguay, tari care reprezinta mai bine de jumatate din suprafata continentului si aproape jumatate din forta economica a acestuia (peste 40%, socotind la 31 tari), fostul presedinte al SUA, Bush senior, lansa ntreprinderea pentru Initiativa Americana (respectiv 34 tari ale celor doua Americi) de liberizarea comertului, cea mai ntinsa organizatie de integrare din lumea de astazi; ntre timp preconizata organizatie a capatat denumirea FTAA (Free Trade America Latina America de Nord sau ALCA Acordul de Liber Schimb al celor doua Americi sau ZLEA Zona de Liber Schimb a Americelor) aflata nca n negocieri si azi, desi termenul de nfiintare era 2005. America Latina avea un atu, multe tari cstigasera independenta fata de colonialistii spanioli, portughezi, francezi, olandezi, englezi nca din prima jumatate si-a doua a secolului 19-lea. Dar, din pacate, integrarile din America Latina n-au prea dat rezultate asteptate de populatie, 177

saracia se poate spune, dupa datele statistice ale PNUD, CEPAL ndeosebi dupa IDH (Indicatorul Dezvoltarii Umane), s-a agravat, fapt . Urmare a fost ca n anii 70 si mai ales 80 si 90 au fost o multitudine de miscari sociale de rezistenta la efectele negative ale politicelor economice si sociale. Era de fapt totodata si o atitudine adversa fata de insistentele SUA de formare a ALCA (FREE, ZLEA) aceasta organizatie fiind vazuta ca un instrument de crestere a hegemoniei nord americanilor. Prof. Emir Sader de la Universitatea Rio de Janeiro afirma ca America Latina este o victima a politicilor neoliberale, deoarece integrarile regionale existente au avut efecte dezastruoase, masurile de liberalizare comerciale si financiare au accelerat luarea controlului pietei interioare a fiecarei tari prin multinationale americane si europene, marind astfel dependenta tarilor fata de pietele exterioare. Aceasta rezistenta la ofensiva SUA a dat nastere la miscarile sociale amintite si respectiv unei rupturi, expresie ce circula n mediile America Latina, pentru ca a aparut o stnga n politicile unor tari n urma unor alegeri electorale si care se opun intereselor nord americane; amintesc mai ales cele din Chile, Bolivia precum si cele din Argentina, Brazilia, Uruguay si n mod deosebit din Venezuela unde, Hugo Chavez, este cel mai radical. S-a insistat mai mult pe cteva aspecte social-politice din dorinta de a ntari rolului activ n cresterea Mercosur n cadrul regionalismului latino-american, pe baza cercetarii si a acestor aspecte. Aceasta organizatie a stimulat oamenii politici si miscarile sociale de pe continent, a radiat n jurul ei, prin rezultate obtinute de integrare, o speranta ca se poate treptat atenua si nlatura saracia si se poate opune hegemoniei americane. Urmarind negocierile declansate de Mercosur, vom putea observa imensul volum de eforturi facute de organizatie n sporirea efectelor pozitive ale integrarii si a influentei pe care o are. Prezentare generala Obiectivul MERCOSUR este cresterea eficientei si competitivitatii economice a statelor membre, prin deschiderea pietelor si accelerarea dezvoltarii economice, mai buna utilizare a resurselor, protectia mediului, mbunatatirea cailor de comunicatie, coordonarea politicilor macroeconomice si complementarizarea industriilor. n prezent, MERCOSUR este o realitate economica de dimensiuni continentale. Cu o suprafata de aproape 12 mil. Km patrati, de peste patru ori mai mare dect Europa, MERCOSUR reprezinta o

178

piata potentiala de 200 milioane de consumatori si un PIB total de peste 1000 miliarde USD, care o plaseaza n rndul primelor patru economii din lume, dupa NAFTA, UE si Japonia.17MERCOSUR este astazi unul din polii majori de atractie a investitiilor pe plan mondial. Motivele acestui succes sunt multiple: MERCOSUR are cea mai mare rezerva de resurse naturale din lume; resursele energetice, n special minerale si resurse hidroelectrice sunt printre cele mai importante din lume; retelele de comunicatii sunt avansate si parcurg un continuu proces de renovare. Peste 2 milioane de km de sosele conecteaza orasele majore, iar transportul aerian este sustinut de peste 6000 de aeroporturi. Mai mult, MERCOSUR are unul dintre cele mai importante sectoare industriale si una din cele mai dinamice economii din lume, fiind , totodata, si un participant important la comertul mondial. De asemenea, integrarea comerciala promovata de MERCOSUR, favorizeaza si atingerea unor obiective din alte domenii de activitate, precum educatie, justitie, cultura, transporturi, energie, agricultura, protectia mediului. Deja au fostsemnate cteva acorduri n aceasta privinta, pornind de la recunoastereadiplomelor universitare si pna la stabilirea de asistenta mutuala n domeniul penal si crearea unei marci culturale regionale, pentru promovarea si facilitarea cooperarii n acest domeniu. 4. Analiza comparativ ntre NAFTA i MERCOSUR pornete n mod logic de la obiectivele stabilite de cele dou acorduri de integrare regional. Deosebirea este evident: n timp ce NAFTA i-a propus ca obiectiv de baz crearea unei zone de comer liber, MERCOSUR a fost mult mai ambiios,dorind, pe lng realizarea zonei de comer liber, i o uniune vamal i o politic coerent pentru o pia comun. MERCOSUR a fost n mod repetat ca o abordare fundamental nou a integrrii regionale n America Latin. n timp ce experienele anterioare ncheiate cu un eec s-au bazat pe conceptul substituirii importului ncercnd s aplice la nivel regional un model naional intervenionist i concentrat ctre piaa intern, noua abordare a evideniat conceptual regionalismului deschis Pe scurt, conceptul MERCOSUR de regionalism deschis are n vedere un set nediscriminatoriu de stimulente economice (inclusiv taxe vamale egale cu zero) n cadrul regiunii i o marj, relativ sczut, de preferine care s fie ndreptate mpotriva terilor. Prin aceast interpretare dat regionalismului deschis, MERCOSUR difer ntr-adevr fundamental de toate acordurile anterioare de comer regional din America Latin. Analiza comparativ dintre NAFTA i MERCOSUR evideniaz o diferen uria din punct de

179

vedere al forei economice determinat de decalajele n nivelul de dezvoltare economic i de participare la fluxurile din economia mondial. Dac populaia NAFTA este cu numai 1,9 ori mai mare dect a MERCOSUR, produsul intern brut al NAFTA a fost n anul 2001 de peste 12 ori mai mare dect al MERCOSUR. n timp ce NAFTA are ca membrii trei ri, din care dou super dezvoltate (Canada i SUA) care fac parte din OCDE, iar una (Mexic) din grupul rilor cu venit mediu din categoria superioar, MERCOSUR este format din patru ri n dezvoltare, din care trei (Argentina, Brazilia i Uruguay), din grupul de ri cu venit mediu din categoria superioar, iar una (Paraguay) din grupul de ri cu venit mediu din categoria inferioar. Discrepanele se mresc atunci cnd se iau n considerare fluxurile internaionale de mrfuri i servicii. n anul 2001, exportul de mrfuri al NAFTA a fost de 1226 miliarde USD, depind de peste 14 ori valoarea exporturilor de mrfuri ale rilor MERCOSUR. n acelai timp, cu un export de servicii comerciale de 342,3 miliarde USD n anul 2001, NAFTA a depit MERCOSUR de aproape 27 de ori. NAFTA i MERCOSUR: evoluii, progrese i insatisfacii ctre dezideratul crerii unor zone de comer liberii economice Obiectivul NAFTA de eliminare treptat a taxelor vamale n comerul intra-zonal a fost ndeplinit pn n prezent n conformitate cu termenele stabilite sau chiar a fost devansat. Realizrile de pn acum n reducerea sau eliminarea taxelor se prezint astfel: - Taxele vamale n schimburile reciproce SUA Canada au fost eliminate complet pn la 1 ianuarie 1998. NAFTA a preluat i meninut de fapt toate prevederile acordului de comer liber SUA Canada (FTA Free Trade Agreement) ncheiat anterior i intrat n vigoare la 1 ianuarie 1989. FTA a prevzut eliminarea total a taxelor vamale n schimburile reciproce Canada SUA, fie imediat (de la 1 ianuarie 1989), fie dup 5 ani (de la 1 ianuarie 1993 pentru produse cum sunt: maini i utilaje, calculatoare, mobil, hrtie, iei, etc.), fie dup 10 ani (de la 1 ianuarie 1998, pentru produse considerate mai sensibile, cum ar fi: confecii, medicamente, produse alimentare, etc.). - n comerul reciproc SUA Mexic i Canada Mexic, o mare parte din taxele vamale au fost eliminate imediat la intrarea n vigoare a NAFTA sau n decurs de 5 ani (perioada 1994 1998, cu excepia unor produse sensibile la care eliminarea se va realiza n 10 ani (1994 2003), sau n 15 ani (1994 2008) la importul unor produse din SUA. Astfel, de exemplu, la importul Canadei din Mexic, taxele vamale au fost eliminate la 1 ianuarie 1994 pentru maini i echipamente,

180

inclusiv de telecomunicaii, componente de mobil, iar la 1 ianuarie 1999 pentru camioane uoare, maini-unelte i articole de cauciuc. La o serie de produse considerate sensibile confecii, nclminte, jucrii eliminarea taxelor vamale s-a produs ncepnd cu 1 ianuarie 2003. La importul Mexicului din Canada, taxele vamale au fost eliminate la 1 ianuarie 1994 pentru echipamente de telecomunicaii, ngrminte, sulf i produse din pete, iar la 1 ianuarie 1999 pentru articole metalice, maini i utilaje, componente de echipamente electrice. La o serie de produse considerate sensibile mobil, medicamente, jucrii eliminarea taxelor vamale la importul Canadei din Mexic, s-a produs ncepnd cu 1 ianuarie 2003. n comerul cu produse agricole SUA Mexic, majoritatea taxelor vamale au fost eliminate imediat, cu excepia a circa 6 % din totalul produselor agricole la care eliminarea taxelor se va face n decurs de 15 ani. Integrare i regionalism pe continentul American Evoluiile ulterioare intrrii n vigoare a MERCOSUR (1 ianuarie 1995), au artat c, dup o perioad de progres relativ rapid n realizarea obiectivului de creare a unei zone de comer liber, rile partenere s-au confruntat cu dificulti majore att n meninerea fluxului liber de mrfuri ct i n realizarea unor evoluii progresive n liberalizarea comerului cu zahr i automobile. Greutile s-au manifestat pe fondul unei evoluii mai puin favorabile din economia mondial (criza asiatic i criza rus) din a doua parte a anilor 90. Acestea au determinat apariia unor stri conflictuale ntre Argentina i Brazilia, cei doi membri marcani ai MERCOSUR.

181

10. Organizaii financiare mondiale

1. Fondul Monetar Internaional (F.M.I)
F.M.I., instituie specializat a O.N.U., supravegheaz buna funcionare a sistemului. Alturi de O.N.U. i G.A.T.T., este una dintre cele mai mari construcii instituionale concepute de Statele Unite i ntr-o msur mai mic de Regatul Unit al Marii Britanii, la sfritul celui de al doilea rzboi mondial. Scopul su este clar: s mpiedice revenirea catastrofelor din anii 30 (scderea brusc a activitii economice, nchiderea frontierelor, manipulrile monetare, venirea la putere a regimurilor dictatoriale), printr-un liberalism organizat, combinnd, cu ajutorul statelor, respectul fa de disciplinele precise cu o cooperare internaional puternic, n scopul de a le ajuta pe cele care se afl n dificultate. Acesta este rolul F.M.I.-ului n domeniul monetar1). Sistemul ideal ar consta n mod sigur n fondarea unei bnci supranaionale care s aib cu toate bncile centrale naionale relaii asemntoare celor care exist ntre fiecare banc central i bncile sale subordonate2). Acum 61 de ani, s-a petrecut ntr-o mic localitate Bretton Woods, (statul New Hamphire, S.U.A.) un eveniment care avea s rmn ntiprit n analele istoriei moderne a lumii. Aici s-au ntlnit la 22 iulie 1944 reprezentanii a 44 de state care au reflectat asupra viitorului economic. Dintre statele participante 8 reprezentau Africa, Asia, Orientul Mijlociu i mai puin de 30 erau ri n curs de dezvoltare. n anul 1944, omenirea se afla n faa necesitii de a trage concluziile menite nu numai s repare rnile a dou rzboaie, ci i s previn, printr-o cooperare strns ntre naiuni, apariia unor noi conflicte armate. Toate statele doreau s se realizeze o cooperare ntre rile lumii n vederea obinerii unei stabiliti economice, financiare i monetare1).

182

Pentru ca F.M.I. s-i nceap activitatea era nevoie de acordul unui unmr de ri ale cror cote de participare la capitalul F.M.I. s nsumeze cel puin 65% din acesta. Aceast cerin a fost realizat la 27 noiembrie 1945, cnd statutul Fondului a fost semnat i ratificat de 29 de guverne totaliznd 80% din cotele pri, ceea ce a permis intrarea n vigoare a acordului F.M.I. Activitatea oficial a F.M.I. a nceput la 1 martie 1947 i primul su exerciiu financiar s-a ncheiat la 30 iunie 1947. Statele membre i pltesc F.M.I. n funcie de anvergura lor economic o sum total n aur, devize i moned naional. Aceste vrsminte le fixeaz cota-parte ce determin numrul de voturi n deliberrile Fondului, ca i importana tragerilor la care pot participa n cadrul instituiei. Accesul la aceste trageri atrage msuri de supraveghere i control din partea F.M.I. Organizarea - F.M.I. este condus n mod oficial de Consiliul Guvernatorilor. Guvernatorii decid asupra problemelor importante, cum ar fi creterea capitalului Fondului, aderarea de noi membrii sau acordarea drepturilor speciale de tragere. Deciziile politice curente sunt luate de ctre Consiliul Executiv, cruia guvernatorii i deleag aplicarea politicii F.M.I. Acest consiliu este compus din 24 de directori executivi care se ntlnesc cel puin de trei ori pe sptmn. Cele cinci ri cu cea mai mare cot de participare S.U.A., Marea Britanie, Germania, Frana i Japonia au dreptul la cte un director permanent fiecare. Cel mai important organism care traseaz politica F.M.I. este Comitetul Interimar, a crui preedenie este asigurat prin rotaie. Funcii. Principala funcie a F.M.I. este aceea de a supraveghea sistemul monetar internaional. Din aceast funcie principal deriv alte ctevafuncii: supravegherea politicii monetare i a ratei de schimb din rile membre, elaborarea de recomandri privind politica financiar pentru membri i acordarea de credite pentru rile cu dificulti n balana de pli. Rolul cel mai important pe care l deine Fondul este acela de manager al unui sistem monetar internaional ordonat, previzibil i stabil, cu granie deschise i care s ofere cadrul necesar unei creteri echilibrate n comerul mondial i n economiile rilor membre. n acest sens F.M.I. funcioneaz ca un organism permanent de consultan, n care membrii coopereaz i particip activ n sfera monetar internaional1). Scopurile F.M.I. (1) De a promova cooperarea monetar internaional (2) De a facilita extinderea i creterea echilibrat a comerului internaional i de a contribui

183

astfel la promovarea i meninerea unui nivel nalt al angajrilor i al venitului real i de a dezvolta resursele productive ale tuturor rilor membre, ca obiectiv principal al politicii economice (3) De a promova stabilitatea schimbului, de a menine disciplina n acordurile de schimb dintre membri i de a evita deprecierea schimbului competitiv (4) De a asigura asisten n stabilirea unui sistem multilateral de pli pentru tranzaciile curente dintre membri i n eliminarea restriciilor n schimbul internaional care stnjenesc dezvoltarea comerului internaional (15) De a da ncredere membrilor, prin disponibilizarea temporar a resurselor generale ale Fondului (16) De a micora durata i intensitatea dezechilibrului din balanele de pli internaionale. Statutul F.M.I.-ului adoptat la Bretton Woods conine 31 de articole care definesc obiectivele i regulile sale de funcionare. Primul articol se refer la rolul F.M.I.-ului, articolul IV la regimul schimburilor fixe i stabilitatea schimburilor, articolul VIII la convertibilitatea monedelor, iar articolul V la facilitile de credit. Faciliti de credit1). Statutul F.M.I. prevede pentru rile membre posibilitatea de a face apel la resursele sale financiare. Acordarea de credite urmrete s uureze adoptarea de politici de deschidere i de liberalizare, asigur autoritile c o finanare va fi disponibil pentru a compensa eventualul impact al acestor politici asupra balanelor de pli. F.M.I.-ul ncurajaz astfel, prin acordarea acestor credite, politici viznd realizarea monedei liber convertibile, liberalizarea schimburilor externe i facilitarea micrilor de capital internaional. n acelai mod, aceste credite ncurajaz ri, care se confrunt cu un deficit al balanei de pli, s nu aplice politici nefaste pentru comunitatea internaional, cum ar fi devalorizarea competitiv sau blocarea schimburilor externe. Statutul precizeaz c aceste resurse au un caracter temporar, cci acordarea continu de credite pe termene medii sau lungi ar putea ncuraja meninerea de politici nefaste. La sfritul anului 1995, F.M.I. cuprindea 181 de ri membre, avea disponibiliti de 154,3 mld. DST (la 30 aprilie 1994) care proveneau din: cotele-pri ale rilor participante 144,9 mld. DST, iar restul din alte vrsminte speciale, din care aur circa 3217 tone2). n perioada 1980 1990 aproape 40 de ri (printre care i cele care provin din lumea comunist) au aderat la F.M.I.3)

184

2. BANCA MONDIAL
1. INFIINARE I STRUCTUR Banca Mondial este cea mai prestigioas intituie internaional de dezvoltare, reprezentnd un model pentru majoritatea bncilor de dezvoltare. Procedurile sale de aprovizionare i aprobare a fost deoseori preluate i adaptate necesitailor instituiilor regionale. De aceea, studierea metodelor utilizate de Banca Modial este necesar att pentru nelegerea acestora, ct i scopul extrapolrii lor. Banca Mondial este un sistem bancar format n principal din urmtoarele intituii: Banca Internaionala pentru Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD) - infiinat n 1944 ( 1945), deseori numit i Banca Modial principala agenie de finanare, cu sediu central la Washington. Asociaia Internaionala pentru Dezvoltare (AID) nfiinat n 1960, debitorii acesteia sunt rile cele mai srace, care nu ndeplinesc condiiile necesare pentru a obine spijinul Bncii Modiale; aceasta mprumut pe termene lungi, care se pot extinde pe 3040 de ani. Corporaia Financiar Internaionala (CFI) - infiinat n 1956, se ocup cu creditarea comercial cu scop lucrativ i investiii de capital. BIRD finaneaz reconstrucia rilor europene prbuite dup cel de-al doilea rzboi mondial, ulterior atunci cnd economiile acestor state s-au refacut, BIRD i-a reorientat activitatea i ctre rile n curs de dezvoltare. Agenia de Garantare Multilateral a Investiiilor ( AGMI ) ofer garanii n sprijinul invesiilor strine din rile dezvolate. Scopul tuturor acestor instituii este acela de a contribui la propirea economic a rilor n curs de dezvoltare prin finanarea unor proiecte din sectorul public i privat al acestor ri prin acordarea de asistent tehnic i economic. La nceputul anului 2000 Banca Mondial avea 181 de membri. Organul suprem de conducere al Bncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor format dintr-un reprezentat al fiecrui stat membru care, de regul, este ministrul finanelor. Acest organism se ntrunete n edina cel puin odata pe an, cnd are loc o edinta comuna cu cea a Consiliului Guvernatorilor FMI. Conducerea curent a Bncii revine unui Consiliul de

185

Administraie numit i Consiliul Directorilor Executivi format din 24 de membrii. Consiliul de Administraie conduce i intituiile financiare afiliate ( CFI, AID). Acesta este format din reprezentanii Statelor Unite ale Americii, Franei, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei i din 19 directori reprezentnd grupurile de state. Conducerea Consiliului revine unui preedinte ales pe 5 ani, care conduce si administratia Bncii. De regul, preedintele Bncii este un reprezentant al SUA. Votul in cadrul organismelor de conducere este proporional cu cota de participare la Banc. Elaborarea politicii bncii revine unui Comitet de Dezvoltare, ( care nu este instituionalizat), format din minitrii de finane ai rilor care au reprezentani in Consiliul Directorilor Executivi. Comitetul de Dezvoltare se ntlnete in edin de 2 ori pe an, una din edine desfurndu-se nnaintea ntrunirii Consiliul Guvernatorilor i urmrind s stabileasc volumul transferului de resurse ctre trile n curs de dezvlotare. Banca Mondial are de trei ori mai mult angajati decat FMI, acetia desfurndu-i activitatea att la sediul central, ct i la reprezentanele deschise n ntreaga lume ( la mijlocul anilor 1990 existau circa 40 de reprezentane). 2. OBIECTIVELE BNCII MONDIALE Banca Mondial acord mprumuturi guvernelor i ageniilor guvernamentale care pot obine garanii solide din partea statului. Printre acestea se pot numara oricare din cele 156 de ri membere care nregistreaz un venit anual pe cap de locuitor sub pragul minim de creditare. Acordarea de mprumuturi statelor membere mprumuturile sunt destinate finanarii unor proiecte ce duc la dezvlotarea economic, rezulatele proiectului dnd posibilitatea rambursrii creditului. Banca ofer valut doar pentru finantarea proiectului, componenta interna a investiiei salariile, consumurile, intermediare fiind finanate din resursele financiare ale rii beneficiare. mprumuturile acordate de BIRD revin, de regula, direct guvernelor rilor beneficiare iar, atunci cnd se finaneaz proiecte private, este obligatorie garania guvernamental. Intermedierea financiar n sensul c acioneaz pentru gsirea de noi resurse sau ncurajarea unor bnci comerciale ori grupuri financiare de a participa la cofinantarea mprumuturilor bncii. Acord asistent si consultant rilor membere Astfel, BIRD elaboreaz proiecte de asistent tehnic pentru infrastructura ( studii de prefrezabilitate si fezabilitate ) sau pentru dezvlotarea capacitailor manageriale. De asemenea acord consultant n implementarea unor proiecte in domeniul privatizrii, dezvlotrii pieei de capital etc. Resursele Bncii Mondiale sunt formate din participaiile statelor membere la capitalul Bncii, care este majorat periodic. Din

186

contribuia statelor membere, numai 6 % se vars, rmne in permanent la dispoziia ei, putnd fi solicitat n orice moment. Aceasta este una din condiiile ce stau la baza credibilitaii Bncii, a doua condiie fiind aceea ca mprumuturile nu pot depii capitalul subscris de membrii, la care se adaug rezervele. Cota de participare varsat, in moneda national a rilor membere, are o pondere redus in totalul resurselor Bncii. Principala resurs de finantare o formeaz lichiditaile obinute de Banc pe piaa internaional de capital, aceasta reprezentnd 85% din totalul pasivului Bancii. Resursele de pe pieele internaionale se atrag prin emisiunea de obligaiuni pe termen mediu si lung si plasarea hartiilor de valoare pe termen scurt guvernelor, bncilor centrale sau comerciale. De menionat c circa 50% din resursele mprumutate colectate de Banca Mondial provin din lansarea de titluri pe termen scurt, aspect riscant in vedere c creditele acordate sunt pe termen lung. Astfel pot s apar neconcordante la scanden, precum si diferene de dobanzi ce pot afecta profitul Bncii. 3. DESTINAIILE MPRUMUTURILOR ACORDATE DE CTRE BANCA MONDIAL Finanarii proiectelor in domeniul infrastructurii trasporturilor, a procedurii si distribuirii energiei electrice Finanarea proiectelor de investiii in acest domeniu a fost specifica primilor 20 de ani de activitate ai bncii, pornindu-se de la idea c dezvlotarea acestor sectoare economice sunt benefice pentru stimularea afacerilor in general. In anii 70, se fcea finanarea unor proiecte tot mai rar, motivandu-se ca ele duceau la crearea unor zone de modernism intr-o ar sarac. Finanarea unor proiecte de combatere a sraciei si de realizare a unei mai bune distribuii a venitului naional Finanarea unor astfel de proiecte a avut loc pe la nceputul anilor 70 si a vizat ndeosebi agricultura i dezvoltarea rural. Ulterior spectrul programelor de finanare a fost lrgit spre sectorul social educaia, snatatea, controlul natalitaii, alimenia cu alte cuvinte, creditarea unor proiecte cu efecte directe asupra populaiei sarace. Trebuie spus c finanarea unor astfel de proiecte s-a lovit de critici puternice, prin care se sustinea c acestea sunt costisitoare, componenta valutar este majoritar si nu se avantajeaz sectorul particular. mprumuturile pentru ajustare structural i sectorial Acestea au fost iniiate la nceputul anilor 80, ca urmare a recesiunii cu care se confruntau rile dezvlotate si a crizei datoriilor ce afecta rile in curs de dezvlotare. mprumuturile de ajustare structurala aveau si continua sa aiba ca scop consolidarea mecanismelor de funcionare a economiei si a creerii ca volum, a

187

exporturilor, urmarindu-se echilibrarea balanei de plai pe termen lung. Avnd in vedere ca Fondul Monetar Internaional pusese la punct o facilitare de ajustare, cam in aceia perioada, deducem o colaborare stransa a celor doua organisme in acest domeniu. n ceea ce privee mprumuturile de ajustare sectorial, ele vizau aprovizionarea cu resurse din import pentru a se putea restructura sectorul privat din economie. mprumuturi pentru reducerea datoriei unor ri faa de creditorii lor, bncile comenrciale Aceste mprumuturi au aprut tot in anii 80, muli analiti incluzndu-le in imprumuturile de ajustare structurala.Aceste mprumturi se bazeaza pe filosofia ca, odata ce datoria publica a statului se afla in scadere, se elibereaza fonduri ce pot fi utilizate pentru investiii si dezvoltare. Banca Mondial acord consultant statelor membre pe durata negocierii datoriei si ii folosete solvabilitatea pentru a da ncredere si sigurana procesului. mprumuturi de protecie a mediului denumite ,, facilitatea ecologic global , ce sunt destinate finanrii unor proiecte de imbunataire a calitii apei, de reducere a efectului de ser. mprumuturile acordate de Banca Mondial vizeaz perioade lungi de timp de 15-20 ani, debitorii beneficiind de un termen de graie in rambursare a creditului, de 3-5 ani. n ceea ce priveste dobnda, ea este egal cu cea pltita de Banca la resursele care se finanteaz, colectate de pe piaa de capital, la care se adauga o marj de 0.5% pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune ale Bncii. Atragerea de fonduri Banca Modial colecteaz fonduri prin emisiuni de obligaiuni cu rating AAA, dnd apoi cu mprumut ncasarile in condiiile unei rate a dobnzii cu o jumatate de punct procentual peste costul mediu al fondurilor atrase. n orice moment, Banca Mondial are in finanare cca 2.000 de proiecte si aprob aprox. 200 noi mprumuturi anual. Banca Mondial finaneaz numai costul n valut al proiectelor, de regul in limita a 3040% din costurile totale ale unui proiect, ceea ce ridic mprumuturile acordate de Banca Modial la cca. 15 mld. $ anual, la care se adaug 5 mld. $ credite acordate de Asociatia Internaionala pentru Dezvoltare (AID). Creditele se acord de regul pe perioade de 12-15 ani, avnd perioada de gratie 3-5 ani. Aprovizionarea si finanarea proiectelor ntelegnd nevoile de finanare a proiectelor, furnizorii pot identifica oportunitaile de afaceri n domeniul vnzrii de bunuri, echipamente, servicii si consultan.

188

Propunerea de noi proiecte trebuie adresat Bncii Mondiale chiar de ctre solicitanii guvernamentali. Companiile nu pot solicita pur si simplu Bncii Mondiale finantarea de proiecte. ns, in realitate, iniiative pot avea tere pri interesate de succesul unei asocieri si care pot face propuneri si sugestii potenialilor solicitanti de fonduri. Aceste tere prti pot fi consultani, firme de construcii, alte societai comerciale si bnci. Dup aceaste etape, solicitanii de fonduri prezinta B.M. proiectele pentru a fi evaluate. De multe ori, disponibilitatea poteniala a mprumuturilor, fondurilor cash, asistenei financiare, creditelor de export sau a unei structuri financiare funcionale reprezint o condiie eseniala a reuitei unui proiect. Deseori proiectele sunt cofinanate prin diferite forme de sprijin guvernamental bilateral care s-a sustinut c determin apariia elefantilor albi , supradimensionai fie din punct de vedere al dimensiunii, fie din cel al tehnologiei. De altfel, acesta este un subiect intens dezbtut. Pentru ca proiectele s fie aprobate si finanate, cineva trebuie s preia iniiative i s se ocupe de schimbul comercial iniial, acestea trebuie s aib si experiena, i abilitaile necesare pentru a obine finanarea. n ultima instant, oamenii sunt cei care promoveaza proiectele, mai degrab dect guvernele sau organismele multilaterale. Informarea Banca Mondial finaneaz o multitudine de tipuri de proiecte n sectoare diferite, precum agricultura, educatie, mediu, sanatate, populatie, energie electrica, telecomunicatii, transport si dezvoltare urbana. Proiectele trebuie s fie fezabile din punct de vedere etnic si financiar., in caz contrar ele fiind eliminate chiar in faza iniiala de evaluare. Procedurile de selecie utilizate de B.M. nu sunt neaprat dificile i ndelungate, iar propunerile nnaintate spre dezbatere nu sunt puine. Dou surse utile de informare asupra proiectelor sunt: Serviciul pentru Oportunitai de Afaceri Internaionale un serviciu asigurat de ctre B.M., prin care se ofer informaii si noutai despre aprovizionare, licitaii, finanare si derularea proiectelor. Development Business o publicaie bilunar a Departamentului Economic si Social al Naiunilor Unite referitoare la activiatea B.M. si a altor agenii de dezvoltare regional. Pe lng informaiile disponibile din aceste surse, este necesar contactarea BM pentru a afla despre toate oprtunitile existente. Poate fi util i contactarea funcionarilor regionali i sectorali din Washington i stabilirea unor ntlniri periodice cu acestia, devenind posibil astfel monitorizarea evoluiei tranzaciilor i ntelegerea sistemului de funcionare a BM..

189

Cine poate licita pentru afacerile finanate de ctre Banca Mondiala? Companii de toate dimensiunile pot licita pentru afaceri finanate de ctre BM. Nu exista nici un sistem de nregistrare pentru producatori, furnizori de mrfuri i contractori, dei uneori se procedeaza la o precalificare pentru anumite contracte de lucrari civile. BM deine un sistem de nregistrare compiuterizat a consulanilor, numit ,, Informaii despre firmele de consultana. n toate situaiile, solicitantul finanrii este responsabil de ntocmirea documentaiei licitaiei pe care furnizorii i contractorii i-o vor solicita dup iniierea proiectului. Sarcina de a respecta etapele procesului urmat de proiecte revine furnizorului/contractorului. Agenia Internationala pentru Dezvoltare (AID) Beneficiarii facilitatilor de credite ale BM sunt in mod necesar ri in dezvlotare, dar care au atins un anumit model de solvabilitate. rile cele mai srace, care au o solvabilitate suficient de ridicat, por beneficia de finanare din parte AID. Si creditele AID sunt oferite numai solicitanilor naionali/guvernamantali. Condiiile mprumuturilor sunt mult mai favorabile, termenele de creditare variaz n general ntre 35 si 40 de ani, avnd perioada de graie de 10 ani. Nu se percep dobnzi, ci numai o taxa anual de operare service charge de 0.75%. Procesul urmat de proiect si licitaia de cumprare n cadrul proiectelor finanate de AID sunt acelea ca n cadrul creditelor acordate de BM. Corporaia finaciar Internaional Aceasta funcioneaz ca o banc comercial prezentnd ns anumite particularitai. Dei CFI funcioneaz ca un creditor cu scop lucrative, ea beneficiaz de statutul sau de divizie a Grupului Bncii Modiale, ca i proiectele n care se implic. Aceasta nseamna c ea ofer finanare pentru proiecte de infrastructur i din sectorul privat n condiii mai avantajoase dect cele practicate de majoritatea bncilor comerciale. ns dac un debitor nu ii onoreaz obligaiile generate de o facilitate oferit de CFI, acesta ii poate pierde credibilitatea n faa BM, ceea ce i va afecta serios posibilitaile de a obine spijinul bncii n viitor. De aceea participarea CFI la finanarea unui proiect este vazuta adesea de bncile comerciale ca un factor de diminuare a riscului, ceea ce le ncurajeaz s ofere finanare prin alturarea la sindicate de creditare conduse de CFI. n cadrul acordului de mprumut, CFI incheie un contract de creditare cu solicitantul fondurilor, prin care se acord n doua trane. Prima trana se constituie ntr-o finanare pe termene lungi sau cu perioade de garantie mai ndelungate dect cele practice de alte bnci implicate n

190

finanarea unui proiect. n cazul celei de-a doua tranee, finanarea este oferit n condiiile practicate de bncile comerciale, ceea ce ncurajeaza bncile s se alture unui club sau sindicat de creditare, ale cror condiii se apropie mai mult pe piaa eurocreditelor, n condiii de risc comparabile. Bncile pot fi nemultumite de nivelul taxelor care reflecta capacitatea suplimentar de creditare generate de participarea CFI. Bncile participante semneaz un acord cu CFI , prin care riscurile comerciale ale tranzactiei sunt distribuite ntre ele. ns dac debitorul nu i onoreaz obligaiile, aceasta nseamn c nu a respectat acordul ncheiat cu CFI. Este demn de remarcat faptul c mprumuturile i participrile CFI nu au fost niciodat reealonate n caz de restructurare a datoriei unei ri. CFI poate oferi capitalul pe care bncile comerciale nu sunt dispuse s l ofere, ca n cazul unor proiecte generatoare de venituri, precum structuri de tipul construciei, propietate, solicitnd un plan de afaceri, un studiu de fezabilitate, istoricul companiei sau al proiectului, precum i detalii referitoare la experiene celui care formuleaz propunerea in domeniu vizat. CFI analizeaz n detaliu propunerile primite putnd aciona n calitate de finanator corporatist, furnizor de capital de risc, creditor pe termen lung, precum i finanator de proiect. n prezent CFI este orientata ctre susinerea dezvlotrii infrastructurii privatizate n condiiile obinerii de profit, ceea concorda cu prevederile contractuale care stipuleaz ca scopul sau este acela de a ,, spijinii dezvoltarea economic prin ncurajarea creterii ntreprinderilor private/sectorului privat n rile membre. 4. BANCA INTERNAIONAL PENTRU RECONSTRUCIE I DEZVOLTARE Conducerea, resursele, i operaiile BIRD Banca Internationala pentru Reconstructie i Dezvoltare (BIRD) este un organism financiar interstatal care are o funcie complementar cu Fondul Monetar Internaional. Banca Internaionala pentru Reconstrucie i Dezvoltare face parte din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite , proeminent n activitatea de finanare i promovare a dezvoltrii economiei rilor membre. BIRD spijin investiiile economiei ale statelor membre ale Fondului Monetar Internaional n curs de dezvoltare prin acordarea de mprumuturi pe temen lung, pentru realizarea investitiilor n valut i pentru garantarea de mprumuturi obinute de un stat membru de pe piaa financiar. BIRD se ocup de coordonarea ajutorului financiar internaional pentru dezvlotare oferit de unele ri dezvoltate rilor n curs de dezvlotare.

191

De asemenea, acorda asisten tehnic cu proiectele de investiii pentru dezvlotare i faciliteaz pregatirea de cadre superioare de specialitate prin instituii cu pregatiri proprii. Principalele avantaje ale rilor membre: contractarea de mprumuturi pentru investiii n vederea realizrii unor proiecte economice necesare rii respective. Solicitantul trebuie s prezinte garanii a caror mrime depinde de propietile obiectivului economic i de posibilitaile economiei respective de a suporta sarcina financiar. Nivelul mprumuturilor nu depinde de cota de participare la capitalul social al FMI. mprumuturile BIRD se acord n valut convertibil pe maxim 20 de ani. Participarea la licitaiile internaionale organizate de BIRD pentru adjudecarea lucrarilor finanate de aceasta. O ar membr poate prelua prin licitaie lucrarile dintr-o alta ar membr cu spijinul bncii. rile membere pentru a putea beneficia de mprumuturi trebuie s se adere n prealabil la FMI i s participe la capitalul social al bncii prin vrsamintele stabilite. De asemenea rile membre sunt datoare s furnizeze informaii de orice fel privind economia financiar a rii respective, informaii solicitate n vederea stabilirii politicii de mpurmuturi fa de ara respectiv. Profitul realizat de BIRD se reinvestete n mprumuturile acordate rilor n curs de dezvoltare. Conducerea bncii este asigurat de un complex de organe i anume : Consiliul guvernatorilor format din cte un guvernator i un supleant, numii de fiecare ar membr; Consiliul administratorilor; Consiliul consultative compus din 7 membrii; Comitetele de mprumuturi care au ca sarcin analiza situaiei i elaborarea de rapoarte privind proiectele mprumuturilor solicitate. Obiectivele i prioritaile financiare ale BIRD n scopul sporirii flexibilitii BIRD n gestiunea sa financiar i pentru a asigura, astfel, o mai bun satisfacere a necesitailor clienilor ei, Consiliul de Administraie a acesteia, reunite n septembrie 1997, a stabilit noi strategii n perioada urmatoare n privina portifoliului lor de mprumuturi, precum i n ceea ce priveste gestionarea lichiditii. n Raportul Bncii Mondiale pentru anul 1997 se arat c fora motrice a acesteia a fost, n anul 1997 i va contiuna s fie i n urmtorii ani, Strategia de restructurare, conceput ca un

192

vast program de restructurare a instituiei, aprobat n martie 1997 i care a avut ca scop transformarea acesteia n instituia cea mai eficienta de pe glob n combaterea srciei. Strategia de restructurare prevede reforma fundamental care s sporeasc eficiena Bncii Mondiale n realizarea misiunii sale principale, aceea de lupt n combaterea srciei. Pe baza acestei strategii, Banca va ntreprinde o serie de modificari care, pe durata a doi ani si jumatate, vor transforma modul de operare al intituiei. De exemplu, mbunatairea metodelor de lucru, reducerea costurilor aferente, alinierea la nevoile clienilor i asigurarea de rezultate mai bune. Se stabilesc o serie de repere clare de performane, pe care trebuie s la ndeplineasc personalul pentru a putea evalua progresul efectiv realizat. Costurile totale aferante acestei strategii vor fi acoperite prin economii stricte i prin realocare. Investiiile suplimentare nete prevzute prin aceast Strategie se cifreaz la 250 milioane de dolari SUA, n anii fiscali 1998, 1999 si de 50 milioane de dolari SUA n anul fiscal 2000. Noile iniiative n sfera politicii instituiei ntreprinse pe tot parcursul anului ilustreaz accentual pe care l pune Banca pe reorientarea programului su de dezvoltare, pe o mai bun satisfacere a nevoilor clienilor i obinerea unor rezultate mai bune n teren. Acestea se refer la : Progresul obinut n implementarea ,, Iniiativei privind Datoriile rilor Srace Puternic ndatorate ( HIPC), ce a reprezentat unele din cele mai importante realizri ale anului. n martie 1997, Uganda a devenit prima ar care a beneficiat de aceast noua iniiativ; Extinderea i perfectionarea studiilor asupra strii de srcie, pentru a facilita strategii mai eficiente n vederea reducerii acesteia; Impletarea mai strans a dimensiunii socilale a dezvlotrii, n activitaile Bncii. Dei activitatea n domeniul dezvlotrii sociale este ntr-un stadium relativ de nceput, se ateapt ca gradul nalt de angajare s duc la un progres rapid; Punerea accentului pe dezvoltarea rural care a fost oarecum neglijat n ultimii ani pentru a contribui la creterea economic i la reducerea srciei n zonele rurale, unde triete 75% din populaia srac pe glob; Intensificarea acordrii de asistena a rilor care se confrunt cu crize financiare i au sisteme bancare fragile ( s-a pus mai puternic accentul pe colaborare dintre Banc i FMI n eforturile lor de ntrire a sistemelor bancare ale statelor membere).

193

Acordarea de spijin din partea Bncii pentru ri ieite din conflicte a fost prezentat ntr-un raport intitulat ,,Cadrul pentru implicarea Bncii Mondiale n reconstrucia dupa ieirea din conflict care a adus elemente noi privind orientarea Bncii ctre reconstruirea infrastructurii n situaii post-conflictuale. Printre acestea, se numar promovarea ajustrii i redresrii economice, abordarea necesitailor sociale i dezvoltarea capacitaii instituionale. Suportul local acordat n anul 1997 a inclus curaarea cmpurilor minate i demoralizarea i reintregarea fotilor combatai i refugiai n cadrul comunitailor respective, n ri ca Bosnia, Croatia sau Ruanda. Principalele prioriti financiare ale BIRD, concepute ca strategii de asistenta ale Bncii pentru muli din clienii din Europa Centrala i de Est, s-au concentrate pe asigurarea acestora pentru intrarea n Uniunea European au vizat : reforma pensiilor, care s-a integrat n cadrul reformei sectorului public din regiune, mecanismele de protectie constituind o prioritate pentru protejarea celor vurnerabili la efectele negative ale reformei. Tot aici se include i mprumuturile pentru reducerea lipsurilor din domeniul bunurilor de importana vital i pentru sporirea ncrederii populaiei n programele de reform; spijinul pentru reforma din sectorul financiar, evideniat prin mprumutul acordat Bulgariei, care a ajutat la demararea procesului de restrucutrare sectorului bancar i de accelerare a privatizarii; sprijinirea reconstructiei i refacerea infrastructurii deteriorate, curarea cmpurilor minate, repararea locuinelor i spitalelor, cum au fost programele derulate n Bosnia i Hertegovina cu sprijinul Uniunii Europene; BANCA MONDIALA IN SOCIETATEA CONTEMPORANA ROLUL ACTUAL AL BANCII MONDIALE Banca Mondiala a devenit lider al dialogului asupra politicilor structurale, printre care masurile de reducere a saraciei, dezvoltarea sectorului privat, dezvoltarea si administrarea institutionala. Banca dispune de o gama de instrumente cu ajutorul carora conduce acest dialog, inclusiv operatiunile de acordare de imprumuturi pentru ajustarea sectorului privat cum ar fi PSAL 1 si PSAL 2, o serie planificata de Imprumuturi Programatice de Ajustare, cateva operatiuni de investitii sectoriale si de activitati economice, cum ar fi recent incheiata Revizuire a Cheltuielilor si Institutiilor Publice (PEIR) si planificatul Memorandum Economic de Tara (CEM). a ntreprinderilor, reabilitare a

194

In unele domenii in care Banca este lider al dialogului, analiza pe care aceasta o efectueaza este impartasita si FMI si este folosita ca baza pentru cadrul fiscal, insa nu exista puncte de referinta structurale sau conditii strategice corespunzatoare in Acordul Stand-By al FMI. In alte domenii in care Banca este lider, ASB reflecta anumite elemente in conditionalitatile pe care le include. Acestea sunt in general masuri de reforma structurala care au importante implicatii fiscale, cum ar fi reforma si restructurarea sectorului energetic. Exista si alte domenii de responsabilitate comuna cum ar fi Programul de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP). Personalul FMI si al Bancii Mondiale mentin o legatura stransa de colaborare in vederea sprijinirii programului de reforma al Guvernului si isi coordoneaza activitatile de consultanta strategica acordata autoritatilor romane. Autoritatile romane urmeaza o strategie menita sa mentina stabilitatea macroeconomica si sa stabileasca o crestere economica sustenabila si o reducere a saraciei, indreptandu-se catre telul final, acela al aderarii la Uniunea Europeana. Elementele cheie ale acestei politici includ intarirea disciplinei platilor in intreaga economie, in special in sectorul energetic, intarirea constrangerilor bugetare pentru intreprinderile de stat, urmarind activ privatizarea si restructurarea intreprinderilor si a bancilor, consolidand protectia si siguranta sociala. Pe termen mediu, continuarea redresarii economice actuale va depinde in mare masura de mentinerea vitezei reformei si de continuarea intr-o maniera constanta a reformelor de dezvoltare a sectorului privat. Astfel de reforme ar sublinia transparenta si responsabilitatea guvernului, imbunatatirea mediului de afaceri si actiunile de intarire a regulamentelor si supravegherii pietelor financiare si de capital. Printre domeniile strategice in care Banca este lider si care nu sunt direct incluse in programul FMI sau in dialogul cu autoritatile se numara consolidarea protectiei si sigurantei sociale, revitalizarea economiei in zonele rurale, dezvoltarea si guvernarea institutionala si imbunatatirea mediului de afaceri. Dialogul Bancii pe probleme de politici pentru consolidarea protectiei sociale include monitorizarea saraciei, asistenta sociala, reforma pensiilor, reforma protectiei copilului, reformele din sectorul de sanatate si instruirea si redistribuirea fortei de munca. Acestea au fost sprijinite de Imprumutul Bancii pentru Protectia Sociala si Forta de Munca, Imprumutul pentru Dezvoltarea Sectorului Social, Fondul de Dezvoltare Sociala si

195

Imprumutul pentru Inchiderea Minelor. Aceste masuri sunt in continuare sprijinite de activitati economice cum ar fi recent incheiatul Profil al Saraciei si Studiul asupra Furnizarii de Servicii pe plan Local si de urmatoarele studii economice asupra saraciei si vulnerabilitatii, reformei pensiilor si evaluarii varstei de pensionare pentru femei si barbati. Banca are o gama de programe pentru revitalizarea economiei in zonele rurale. Acestea includ Imprumutul de Finantare Rurala care sprijina activitatile generatoare de venit si care va fi suplimentat de un Studiu asupra legaturilor existente intre cresterea rurala/urbana care sa pregateasca terenul pentru un Imprumut de Dezvoltare Rurala care sa sprijine dezvoltarea infrastructurii si imbunatatirea administrarii la nivelul comunitatii. Imprumutul pentru Reabilitarea Irigatiilor sprijina reabilitarea infrastructurii si reforma institutionala. Alte activitati de sprijin economic includ Studiul Legaturilor Sociale din cadrul Comunitatii si Studiul de Dezvoltare a Vaii Jiului. Banca are un program puternic de dezvoltare si guvernare institutionala. Acest program este construit in jurul recentelor reforme ce au avut loc in finantele publice, impozitare si descentralizare. Dialogul asupra politicilor a fost facilitat de recent incheiata Revizuire a Institutiilor si Cheltuielilor Publice (PEIR) care au inclus analiza si recomandarile legate de 1) imbunatatirea alocarii resurselor in sectorul de sanatate; 2) furnizarea asistentei sociale la nivel local; 3) reforma sistemului de pensii; 4) institutiile de management al bugetului; 5) descentralizarea fiscala si 6) reformele bugetare in domeniul juridic. Dialogul politic va continua printr-o Evaluare a Responsabilitatii Financiare a Tarii (CFAA) care urmeaza a fi lansata in curand. Banca a incheiat un Raport de Diagnostic al Coruptiei in Romania inainte ca Guvernul sa pregateasca Programul National de Prevenire a Coruptiei. Se incepe acum lucrul asupra unei serii de Imprumuturi de Ajustare Programatica (PAL), primul dintre ele urmand sa se concentreze asupra reformelor institutionale si de guvernare din cadrul serviciului public si al sistemului juridic, precum si asupra administrarii cheltuielilor publice. Acest program va fi sprijinit de un Imprumut de Dezvoltare Institutionala a Sectorului Public si Privat (PPIBL) in valoare de 18,6 milioane USD, care va oferi asistenta tehnica pentru aceste activitati si pentru activitati legate de privatizare. Alte mijloace de sprijinire a dezvoltarii institutionale sunt finantarea unui proiect cadastral si de inregistrare a terenurilor, un proiect asupra aspectelor de mediu legate de inchiderea minelor, un proiect de reducere a riscurilor, co-finantat de un grant GEF, care se concentreaza pe

196

distrugerile cauzate de cutremure, de deversarea deseurilor toxice precum si pe alte pericole existente in zone cu risc ridicat, si de un proiect regional asupra Facilitarii Comertului si Transporturilor in Sud-Estul Europei. Banca a oferit sprijin si consultanta strategica, in mai multe zone, pentru reformele referitoare la mediul de afaceri. Prin programele PSAL 1 si PSAL 2, Banca si-a concentrat atentia asupra reducerii barierelor ce stau in calea intrarii societatilor si firmelor mixte, punand in aplicare standarde de contabilitate recunoscute pe plan international si introducand proceduri imbunatatite de faliment si lichidare. Programele PAL vor aborda, de asemenea, probleme legate de mediul de afaceri si toate aceste initiative vor fi sprijinite de asistenta tehnica oferita in cadrul PPIBL. Imprumutul pentru ajustare programatica PAL, in valoare de 150 de milioane de dolari, destinat reformei administratiei publice va necesita, la randul sau, eficientizarea serviciilor publice. "In domeniul reformei justitiei, agenda noastra este identica cu cea a Uniunii Europene". Parlamentul European a recomandat Romaniei sa isi redirectioneze eforturile in privinta aderarii catre o reforma reala a justitiei si a administratiei publice, in vederea combaterii coruptiei care tine deoparte investitiile straine. Printre masurile pe care autoritatile romane trebuie sa le adopte pana in luna iunie se numara un pachet legislativ care sa permita scoaterea de sub controlul ministrului Justitiei a judecatorilor, numirea, promovarea si sanctionarea lor urmand sa fie realizate de o comisie formata din alti Judecatori independenti.

Domenii in care Banca Mondiala este lider si in care analiza acesteia serveste ca informatie de baza pentru programul FMI Banca sprijina programul de privatizare al Guvernului Romaniei prin intermediul programului PSAL 2, ce include obiective si termene pentru privatizarea societatilor comerciale de stat si a institutiilor financiare. Programul consolideaza progresul inregistrat in cadrul programului PSAL 1 si identifica pachete de societati din cadrul carora un numar minim de societati este selectat pentru privatizarea caz cu caz si pentru restructurare. Au fost identificate si intreprinderi concrete, cum ar fi Alro, Alprom si Petrom. Cheia succesului acestui program este acordul cu Banca privitor la strategiile de privatizare a acestor entitati si adoptarea ulterioara a unui proces de

197

licitatie clar, deschis si transparent, folosind serviciile consultantilor de investitii calificati, intr-o maniera consecventa cu politica Bancii. Banca a condus dialogul asupra restructurarii, reformei si privatizarii intreprinderilor din industria energiei electrice, energiei termice si gazelor naturale si asupra adoptarii legislatiei de reglementare in procesul de pregatire pentru privatizarea cu investitori strategici. Ca parte a acestui proces, Banca sprijina, printre altele, reforma tarifelor la energie si eliminarea arieratelor in sectoarele energiei electrice, energiei termice si gazelor naturale, aceste obiective fiind incluse in conditionalitatile din cadrul PSAL 2, insotite de conditiile legate de privatizarea intreprinderilor din domeniul distributiei energiei electrice. Aceste conditii au fost indeaproape coordonate cu FMI, deoarece Acordul Stand-By include si prevederi pentru reformele structurale in sectorul energetic, care includ stabilirea tarifelor, eliminarea arieratelor si imbunatatirea ratelor incasarilor. Banca este cea care conduce dialogul institutiilor financiare internationale cu guvernul asupra unor probleme importante pe termen lung, cum ar fi restructurarea sectorului de producere a energiei electrice si integrarea sectorului energetic romanesc in Piata Regionala de Electricitate din Sud Estul Europei si in Piata de Electricitate a Uniunii Europene si ofera asistenta pentru problemele aferente de reglementare si de functionare a pietei. Banca a oferit si asistenta tehnica Ministerului Industriei in vederea punerii la punct a unui sistem de stabilire a pretului si de impozitare a gazului pentru a atrage mai multe investitii in acest sector. Dialogul politic in aceste domenii si precum si in altele, mai ales in sectorul energiei termice, va fi facilitat in continuare de dialogul permanent cu Guvernul asupra documentului final referitor la Strategia pentru Energie si Infrastructura si la recomandarile sale operationale. Din nou, seria de programe PAL va fi folosita ca mijloc de incorporare a consultantei strategice in aceste domenii in operatiunile de creditare ale Bancii. Banca este lider al dialogului si al consultantei strategice cu privire la reglementarea, restructurarea, privatizarea si lichidarea bancilor. In cadrul PSAL 1 a fost modificata Legea Privatizarii Bancilor si au fost stabilite proceduri transparente de privatizare. Cerintele de lichiditate si solvabilitate ale BNR au fost inasprite si au fost introduse prevederi pentru a imbunatati conformarea la reglementarile prudentiale, fiind efectuate audituri externe in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate. Au fost introduse reforme legale si institutionale pentru eliminarea ordonata a activelor ne-performante. Aceste schimbari de strategie au stat la baza lichidarii bancii cu cele mai mari probleme (Bancorex), in timp ce Banca Agricola a

198

fost restructurata si privatizata in cele din urma, precum si alte doua banci de stat mai mici. Aceasta strategie este continuata si in programul PSAL 2 cu masuri menite a incheia vanzarea Bancii Comerciale Romane (BCR) si a restructura Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC). Aceste initiative au fost sprijinite de FMI care a inclus criterii de performanta Stand-By in legatura cu privatizarea BCR si actiuni preliminare legate de cerintele BNR de constituire a provizioanelor. Banca va continua dialogul cu guvernul in ceea ce priveste nevoia de a inainta pe calea imbunatatirii cadrului legal si de reglementare pentru sectorul valorilor mobiliare si cel al asigurarilor precum si pentru sectorul bancar. PPIBL va furniza finantare pentru aceste activitati. Domenii de responsabilitate comuna In timp ce Banca a devenit lider al reformelor structurale si de privatizare in sectorul energetic, asa cum s-a precizat mai sus, FMI si-a manifestat un puternic interes din punct de vedere macroeconomic, deoarece veniturile din privatizare sunt folosite pentru a reduce datoria publica iar deficitul cvasi-fiscal al societatilor de stat reprezinta o amenintare pentru stabilitatea macroeconomica. In consecinta, cele doua institutii dezvolta o consultare si o coordonare intensa cu privire la aceste probleme. FMI a introdus in Acordul Stand-By conditii legate de tariful la energie electrica, arieratele la gaze naturale si incasarea facturilor la energia electrica, precum si privatizarea unui pachet de intreprinderi incluse in programul Bancii. In vreme ce termenii programelor respective sunt consecventi si se sprijina reciproc, programul Bancii este motivat si se concentreaza pe eficienta structurilor de piata rezultate, pe o functionare imbunatatita a intreprinderilor, furnizarea serviciilor, performanta financiara si pe transparenta procesului si imbunatatirea generala a administrarii sectoriale iar FMI se concentreaza pe generarea imediata de venituri, controlul cheltuielilor si restrangerea sarcinilor fiscale actuale. Banca si FMI au efectuat impreuna un Program de Evaluare a Sectorului Financiar, care a fost incheiat in luna iunie 2003. Domenii in care FMI este lider si a carui analiza serveste ca punct de plecare pentru programul Bancii Mondiale In timp ce Banca s-a concentrat pe simplificarea sistemului de impozitare ca metoda de imbunatatire a mediului de afaceri, Fondul conduce dialogul pe probleme fiscale. In plus fata de

199

realizarea obiectivelor fiscale globale, programul Stand-By al Fondului include conditii structurale si criterii de performanta legate de introducerea noilor legi pentru TVA si pentru impozitul pe profit, de majorarea accizelor specifice si de eliminarea preferintelor de impozitare din sistemele de percepere a taxelor vamale si de impozitare a profitului. FMI ofera si asistenta tehnica in sprijinul unificarii sistemelor de impozitare a veniturilor din salarii. FMI conduce dialogul cu privire la anumite politici de restrangere a anumitor cheltuieli in sectorul public. Acestea includ politici privitoare la stabilirea salariilor atat pentru functionarii publici cat si pentru societatile de stat. FMI cere rapoarte de monitorizare a bugetelor pentru o lista stabilita de societati de stat si a impus conditii in programul Stand-By cu privire la micsorarea fondului de salarii in aceste intreprinderi si la realizarea obiectivelor de disponibilizare convenite. In plus, FMI conduce discutiile legate de cerintele de deconectare a neplatitorilor din sectorul energetic si al gazelor. In aceste domenii, Banca ia in considerare recomandarile strategice ale FMI si se asigura ca politica proprie si consultanta oferita sunt consecvente cu acestea. Domenii in care FMI conduce discutiile si in care Banca Mondiala nu este implicata direct FMI este pe deplin responsabil de dialogul asupra politicii monetare, ratele dobanzii, regimul ratei de schimb, balanta platilor si de toate problemele statistice aferente. Strategia si Operatiunile de Creditare ale Grupului Bancii Mondiale Strategia de Asistenta pentru Romania (CAS) a fost prezentata Board-ului Bancii Mondiale pe data de 19 iunie 2001. CAS defineste serviciile de creditare si de consultanta ale Bancii, ce se bazeaza pe prioritatile guvernului de reducere a saraciei si de aderare la Uniunea Europeana si dezvolta activitatile initiate sub egida Cadrului Largit de Dezvoltare, pentru care Romania a fost una din tarile pilot. Aproape o jumatate din programul de creditare pentru exercitiile financiare 02-04 este reprezentat de imprumuturile de ajustare. Au fost schitate doua scenarii de imprumut distincte. In scenariul pesimist in care Romania ar demonstra un mers ezitant al reformei, sprijinul Grupului Bancii Mondiale ar fi redus semnificativ la nivelul de 60 de milioane USD in perioada programului pentru exercitiile financiare 02-04, activitatile fiind concentrate pe cateva interventii directionate catre reducerea saraciei. Totusi, Romania a ramas cu

200

succes in cadrul scenariului optimist de creditare, conform caruia Banca a prevazut angajamente de pana la 995 de milioane de dolari pe durata exercitiilor financiare 02-04, fata de 600 milioane dolari in perioada exercitiilor financiare 98-00. Acest lucru reflecta indeplinirea obiectivelor scenariului optimist, printre care progresul in stabilirea unui climat macroeconomic care sa conduca la scaderea inflatiei si la o crestere sustenabila, precum si la progresul problemelor structurale, cum ar fi privatizarea, asa cum a fost initiata in cadrul PSAL 1, initierea privatizarii si procesului de restructurare pentru un numar de societati mari de stat ramase, incheierea unui acord asupra planului si programului de reducere a arieratelor la energie electrica, acordul asupra metodei si termenului de privatizare a Bancii Comerciale Romane si a CEC, imbunatatirea sectorului financiar, a cadrului legal si de supraveghere, acordul asupra strategiei anti-coruptie si aprobarea legislatiei pentru asistenta sociala. Scenariul optimist infatiseaza un program de reforme structurale si sectoriale accelerate care vor deschide drumul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Prima etapa a acestui program a fost lansata odata cu aprobarea programului PSAL 2 de catre Board-ul Bancii in septembrie 2002 si inaintarea Raportului asupra Institutiilor si Cheltuielilor Publice (PEIR) in luna iulie 2002. In cea de-a doua etapa ce va urma PSAL 2, Banca va oferi sprijin printr-o serie de Imprumuturi de Ajustare Programatica (PAL), concentrandu-se asupra reformelor institutionale si de administrare, incheierea programului de privatizare, punerea in aplicare a recomandarilor din Documentul de Strategie in domeniul energetic si al infrastructurii si imbunatatirea mediului de afaceri, precum si a Evaluarii Financiare a Tarii. IFC a dedicat resurse substantiale pentru punerea in aplicare a strategiei menite a avansa reforma structurala, a sprijini dezvoltarea pietelor de capital si a infrastructurii (utilitati si telecomunicatii) si a oferi sprijin societatilor mici si mijlocii. Pana in prezent, IFC a aprobat peste 200 milioane USD in cadrul a 25 de proiecte totalizand peste 950 de milioane USD (printre care proiecte regionale care investesc in Romania). In plus fata de investitii, IFC s-a angajat la un numar de proiecte de consultanta menite sa sprijine privatizarea si restructurarea marilor intreprinderi de stat, utilitatile publice si sectorul sanatatii. Gradul de succes pe care IFC il va obtine va depinde intr-o oarecare masura de vointa Guvernului de a demonstra un angajament sustinut pentru accelerarea reformei, in special cu privire la transparenta in privatizarea intreprinderilor, reforma sectorului bancar si a celui financiar, restructurarea si dereglementarea sectorului energetic, descentralizarea fiscala, privatizarea terenurilor si continuarea reformei in sectorul agricol, accesul la invatamant de calitate in zonele rurale si reforma sistemului de pensii 201

pentru a asigura durabilitatea in contextul imbatranirii populatiei. Succesul va depinde, in final, si de capacitatea Romaniei de a atrage investitii straine directe. SE MAI JUSTIFICA EXISTENTA BANCII MONDIALE IN SECOLUL AL XXI? Banca Mondiala si-a proclamat de mult visul unei lumi libere de saracie. Analod Fondul Monetar International si-ar dorii o lume libera de crize financiare. Obiectivele cruciale si provocatoare, dar pre inguste sepntru secolul XXI- lea. Asa cum multi au ajuns sa constientizeze, FMI ar trebuie sa priveasca mai departe de simpla gestionare a crizelor financiare sis a se preocupe si de comporatemetele economice necooperative in special in domeniul monetar. Comunitatea internationala a r avea doar de castigat daca FMI devine centru de monitorizare si dialog permanent intre natiunile unite bogate, cele sarace si cele emergente. Dar, in acest scop, tarile din ultimile doua categorii trebuie sa capete un civant mai greu. Din fericire, asemenea teme reformiste se afla, in sfarsit, pe agenda discutiilor. Intalnirile comune FMI-Banca Mondiala din toamna trecuta au consacrat o crestere a cotelor de votare pentru unele din cele mai subreprezentate economii in plina dezvoltare : China, Mexic, Coreea de Sud, Turcia. O a doua runda de ajustare va trebui sa implice alte economii emergente, fara a pune in claus celor mai sarace.La randul ei, nu atat Banca Mondiala, in special, cat intreaga industri a asistentei oentru dezvlotare, ingeneral, ar avea nevoie de o repozitionare in sensul inradacinari mai profunde in statele emergente. Comunitatea internationala trenuie sa reziste apelurilor mioape de a se retrage din economiile mediu de dezvoltare, pe moriv ca acesta s-ar putea acum descurca si singure. In ceea ce priveste guvernanata globala, bolile contagioase, schimbarile climatice sau amenintarile la adresa bidiversifitatii, iomportanta acestor tari nu poate fi subestimata aici triesc 44% din perosanele infectate cu HIV/SIDA, aici se genereaza 47% din emisiile mondiale CO2.Comunitatea internationala pus si simplu nu are voie sa abandoneze aceste state in asemenea probleme cruciale fara a risca propiul viitor. Combaterea saraciei este un obiectiv non-negociabil. Dar acesta nu poate fi singurul obiectival asistentei internationale sau al Bancii Mondiale. De fapt, un veritabil anagajament in raducerea saraciei chiar presupune o conlucrare cu tarile in cauza. Ele adapostesc 70% din populatia ce supravietuieste cu mai putin de 2 dolari pe zi, si care se confrunta cu somaj masiv si o proununtata inechitate sociala, cu lipsa de infrastructura, decalaje regionale si o intreaga lista de alte provocari. 202

Imprumuturile acordate de catre Banca Mondiala au scazut sub nivelul mediu de la mijlocul deceniului noua, volumul lor creste din nou si reflecta axpansiunea bancilor regionale multilaterale,dar si reorintarea catre proiecte de infrastructura cu finanare publica. Nu inseamna insa ca Banca Mondiala trebuie sa se culce pe laurii in present.Produsele ei au nevoie de adaptare. O data cu descentralizarea din mai multe economii emergente, autoritatile sa poate lucra cu aceiasi actori in lipsa unor garantii ale suveranitatii, si sa ofere imprumuturi in moneda nationala.

11. Organizaii economice mondiale- I

1. G-7, G-8
Cuvintele de inceput ale Declaratiei primei reuniuni G-7 de la Rambouillet (Franta, 17 noiembrie 1975) sunt si acum actuale: Ne-am reunit pentru ca impartim aceleasi convingeri si aceleasi responsabilitati. Cresterea si stabilitatea economiilor noastre vor ajuta prosperitatea ansamblului lumii industriale si tarile in curs de dezvoltare Ne-am decis sa intensificam cooperarea noastra in cadrul tuturor organizatiilor internationale. A doua intalnire a lui G-7 a fost in 1976, in Canada. Presedintele Comisiei Europene este un invitat permanent. La fel, secretarul general al ONU sau presedintele Bancii Mondiale. Din 1975 si pana in 1980, ca urmare a hotararilor la varf ale G-7, modelul economic neokeynesist a fost inlocuit cu cel neoliberal. Desi abia la a sasea intalnire a Grupului, de la Venetia, din 1980, lupta contra inflatiei, preocuparea pentru noi locuri de munca si criza datoriei tarilor lumii a treia au devenit prioritati permanente ale membrilor grupului, reactia sociala nu a intarziat sa apara Incepand din 1984, se manifesta direct opozitia societatii civile vestice, prin intermediul ONGurilor, fata de lucrarile G-7. Dupa caderea zidului Berlinului in 1989, curentul cunoscut drept consensul de la Washington a permis generalizarea politicilor neoliberale ale economiei de piata. In 1997, cu prilejul celei de-a 23-a reuniuni, a fost invitata si Rusia, evident nu pentru industria, ci, pentru resursele si puterea ei militara. G-7 a devenit, astfel, G-8. La Kln, in 1999, G-8 a anuntat inceperea unui proces de reducere conditionata a datoriei

203

tarilor cele mai sarace. In anul 2000, reuniunea tarilor industrializate a avut loc pe insula Okinawa, apartinand Japoniei, problemele principale discutate fiind securitatea popoarelor, cooperarea si dezarmarea. In 2000, tarile membre G-7 (deci, fara Rusia) reprezentau 12 la suta din populatia globului, 45 la suta din productie si 60 la suta din cheltuielile militare mondiale. Pentru a-si impune politicile economice, G-8 se sprijina pe institutii financiare internationale, precum Fondul Monetar International si Banca Mondiala, in care tarile membre G-8 dispun de majoritatea capitalului. Cadrul economic al mondializarii, de esenta neoliberala, il constituie Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). Aceasta trebuie sa serveasca drept model pentru reforma sistemului Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), acuzate de birocratie si ineficacitate. G-8 nu reprezinta o instanta de putere formala: el nu impune masuri efective nici statelor si nici guvernelor tarilor membre sau terte. Dar nicio economie a lumii nu poate functiona fara adaptarea cadrului sau institutional la regulile stabilite de institutiile mondiale citate sau la viziunile strategice pe termen lung pe care le elaboreaza expertii grupului. Daca G-8 s-ar extinde prin inclu-derea a cinci noi state - intre care, Africa de Sud, Brazilia, China, India si Mexic - grupul ar acoperi aproape 70 la suta din PIB la nivel international si 56 la suta din populatia lumii. Mai multi analisti au solicitat includerea intr-un viitor G-10, a Chinei si Indiei, tari importante ale planetei prin populatia lor - sunt prima si a doua tara de pe glob, prin numarul populatiei lor, precum si datorita ritmului de crestere a economiilor celor doua tari asiatice. Primele reuniuni G-8 din acest mileniu au fost in iulie 2001, la Geneva (Elvetia) si in iunie 2002, la Kananaskis (in Canada), unde statele cele mai bogate ale planetei s-au angajat sa sprijine tarile cele mai sarace in tentativa lor de a iesi din saracie. Reuniunea membrilor G-8 la Geneva, in 2001, a pus in evidenta o noua generatie militanta si contestatoare, care-si manifesta opinia negativa asupra mondializarii neoliberale, pe planul social, al mediului si al democratiei. La Evian, in 2003, contestatarii au avut arii speciale, rezervate pentru a-si manifesta mesajul. S-a creat parca un echilibru, G-8 si anti G-8 Intre 1-3 iunie 2003, sefii de stat si de guvern ai tarilor cele mai bogate si mai puternice ale

204

planetei s-au reunit pentru a 28-a oara dupa 1975. Summitul urmator al statelor puternic industrializate (G-8) a avut loc intre 9-11 iunie 2004, la Sea Island, Georgia (SUA). Peste 200 de milioane de dolari SUA au fost alocate pentru asigurarea securitatii sefilor de stat si de guvern care au participat la acest summit. Gazdele si-au justificat politica tarifara evocand izolarea insulei, dar si faptul ca terenul este, practic, proprietate privata. Sea Island este una dintre cele mai costisitoare statiuni de odihna ale Americii, unde nu calca picior de om care nu are in cont cel putin cateva milioane de dolari. Progresiv, acest grup de conducatori a devenit o institutie mondiala. Contestatiile si criticile fata de G-8 au capatat o noua turnura in cursul ultimilor ani, in conditiile mondializarii. Reuniunea din 2003 s-a desfasurat la Evian, renumita statiune franceza, poate tocmai pentru a marca incercarea de a depasi neconcordantele dintre cele doua puteri, SUA si Franta, ambele tari membre NATO, fata de razboiul din Irak, declansat de tabara aliata, condusa de SUA si Marea Britanie. Doua sunt preocuparile principale care anima tarile G-8 in acest deceniu: evolutia economiei mondiale si viitorul institutiilor internationale. ATTAC, una din cele mai puternice organizatii ale societatii civile vest-europene ii contesta lui G-8 statutul neoficial de guvern mondial, de sindicat al actionarilor majoritari ai economiei mondiale. Mondializarea reprezinta un proces contradictoriu, in care G-8 asigura o dubla functie, de reproductie a ordinii economice si de aservire a acesteia in beneficiul membrilor sai. Contestarea afirmata tot mai puternic in ultimii ani se indreapta asupra naturii lui G-8 ca institutie mondiala: un mic grup de sefi de stat reprezentand privilegiatii planetei nu poate sa-si aroge monopolul de a decide pentru toti. La Evian, George W. Bush spera sa obtina un comunicat comun in lupta contra terorismului, comunicat discutat deja in intalnirea pregatitoare a ministrilor justitiei din tarile G-8 care s-a desfasurat la Paris pe 5 mai 2003. Tony Blair s-a pronuntat pentru noi masuri de lupta impotriva armelor de distrugere in masa, precum si pentru un plan de actiune pentru limitarea utilizarii de materiale radioactive. In pofida riscurilor din ce in ce mai mari de recesiune economica, sefii de stat si de guvern ai tarilor membre G-8 au anuntat ca sunt pregatiti sa sustina un nou val de privatizare si o mai mare deschidere a pietelor statelor lor pentru tarile sarace. Anuntul lor a devenit chiar realitate in anii urmatori

205

Reuniunea G-8 din 2005 s-a desfasurat la Genova (Italia). Summitul G-8 de la Sankt Petersburg, din iulie 2006, a dezbatut principalele probleme cu care se confrunta economia mondiala: stabilitatea economica internationala, supravegherea decalajelor si a deficientelor economice in registrate (sarcina care revine FMI). Preocuparea centrala a fost stabilitatea economica si dezvoltarea mediului de afaceri in statele Uniunii Europene. G-8 a obtinut angajamentul Rusiei de deschidere a sectorului energetic pentru investitiile straine, desi Moscova a refuzat sa se angajeze ca va aplica Carta pentru Energie a Uniunii Europene. Declaratia Summitului G-8 de la Sankt Petersburg recunoaste diferentele de opinie legate de energia nucleara si modificarile climatice, in randul celor mai importante puteri economice ale lumii: Recunoastem ca membrii G-8 adopta mijloace diferite pentru asigurarea securitatii energetice si a protejarii mediului. Aceia dintre noi care au sau iau in calcul planuri de utilizare sau dezvoltare a unor tehnologii de energie nucleara considera ca acestea vor contribui la securitatea energetica globala, reducand concomitent poluarea. Energia nucleara nu produce gaze cu efect de sera, fiind considerata de unii ecologisti un mijloc eficient de protejare a climei, concomitent cu satisfacerea cererii crescute de electricitate. Criticii argumenteaza ca nu exista o solutie eficienta pentru stocarea deseurilor nucleare periculoase, in timp ce centralele nucleare sunt vulnerabile fata de atacurile teroriste si au ca efect un risc sporit de proliferare a armamentului nuclear. Declaratia G-8 de la Sankt Petersburg sustine planurile sugerate de autoritatile de la Moscova, de creare a unor centre internationale in Rusia pentru producere de combustibil nuclear pentru statele cu centrale atomice, precum si propunerea SUA de a infiinta o banca multilaterala de combustibil nuclear. Toate aceste activitati ar urma sa se desfasoare sub supravegherea Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA), agentia de resort a ONU. Intentionam sa facem eforturi comune suplimentare pentru a asigura un acces sigur la uraniu slab imbogatit, destinat reactoarelor energetice nucleare si activitatilor de reciclare, se mai arata in declaratia summitului. In sectiunea referitoare la modificarile climatice se arata ca G-8 intentioneaza sa indeplineasca obiectivul comun si multiplu de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera, de imbunatatire a conditiilor de mediu, intarire a securitatii energetice si reducere a poluarii, concomitent cu eforturile de diminuare a saraciei. Documentul semnaleaza si diferentele de viziune referitoare la protocolul de la Kyoto asupra schimbarilor

206

climatice, propus din 1997. Summitul G-8 din 2007 s-a desfasurat in iunie, la Hieiligendamm (Germania). Intre temele de discutie s-au aflat negocierile comerciale internationale, reactia Iranului la pachetul de stimulente oferite de statele occidentale, saracia endemica a celei mai mari parti a locuitorilor planetei. Intre 7-9 iulie 2008, Grupul G-8 al tarilor industrializate a fost gazduit de Japonia, pe insula Hokkaido. Intalnirea a fost marcata de majorarea preturilor la alimente si petrol, dar s-au discutat si chestiuni precum incalzirea globala sau situatia din Zimbabwe. Potrivit traditiei mai recente a acestor reuniuni, la deschidere, mii de japonezi au organizat proteste, acuzand liderii G-8 ca nu fac decat sa discute, fara a lua masuri concrete. La marsul de la Sapporo, pe insula Hokkaido, au participat, printre altii, militanti anti-razboi si anti-saracie. Numeroase forte de ordine, o parte din cei 20.000 de politisti care trebuiau sa asigure securitatea reuniunii au supravegheat protestul. Un purtator de cuvant al organizatiei umanitare Oxfam, filiala japoneza, Takumo Yamada, a declarat ca liderii marilor puteri ar trebui sa puna in practica masuri concrete, nu doar sa se reuneasca si sa discute: Grupul G-8 trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru promisiunile facute Africii, de pilda. Trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru criza alimentelor si schimbarile climatice. Fata de intalnirea G-8 din 2007 s-a discutat mai mult despre majorarea preturilor la alimente si efectele acestui lucru asupra tarilor sarace. Nivelul atins de pretul international al petrolului a provocat, de asemenea, ingrijorare. Japonia a invitat la reuniunea celor mai bogate natiuni alte doua mari puteri economice, dar si mari consumatori - gratie numarului mare al populatiei lor cum sunt China si India, potentiale membre ale grupului, aidoma Rusiei, dar si Africa de Sud, pentru a ilustra importanta tot mai mare pe care acest continent o joaca in teserea intereselor geo-politice pe planeta. In timpul celor trei zile ale summitului s-a discutat si despre acordarea de ajutor tarilor sarace din Africa, despre programul nuclear al Coreei de Nord, situatia din Zimbabwe, unde presedintele Robert Mugabe a obtinut fraudulos un nou mandat. Prin deciziile oficiale si neoficiale pe care le iau cu prilejul summiturilor anuale, este clar ca

207

liderii G-8 - un grup select si privilegiat de tari ale planetei - influenteaza net mersul evolutiilor economice si financiare din tarile lor, dar si din tarile satelite, de unde tarile G-8 se aprovizioneaza cu materii prime si unde-si comercializeaza produsele companiilor transnationale ale caror sedii centrale se afla, in marea lor majoritate, in statele G-8. Doctrina mondialista a grupului este ghidata de politicile stabilizarii, liberalizarii si privatizarii, formalizate in 1990 de economistul american John Williamson, sub denumirea de consensul de la Washington. 2. G - 20 G20, a fost creat la sfarsitul anilor '90, dupa criza rusa si asiatica, regrupand principalele state industrializate si emergente din lume, care insumeaza 90% din Produsul Intern Brut mondial G20 include statele membre G7, adica principalele tari dezvoltate din lume - Germania, Canada, Statele Unite, Franta, Italia, Japonia, Marea Britanie - si alte 12 state emergente - Africa de Sud, Arabia Saudita, Argentina, Australia, Brazilia, China, Coreea de Sud, India, Indonezia, Mexic, Rusia si Turcia. Cel de-al 20-lea loc este ocupat de Uniunea Europeana, reprezentata de tara care asigura la momentul respectiv presedintia semestriala, in prezent Cehia. Fondul Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala (BM) participa, de asemenea, la lucrarile G20, relateaza NewsIn. Potrivit fondatorilor sai, G20 reprezinta "90% din Produsul Intern Brut mondial, 80% din comertul international, incluzand schimburile interne din cadrul UE, si doua treimi din populatia lumii", ceea ce ii confera grupului greutate politica si o legitimitate puternica. G20 a fost infiintat in 1999 la initiativa G7. Dupa crizele financiare care izbucnisera succesiv in Asia, Rusia si America Latina, acest club al tarilor bogate a vrut sa creeze o organizatie mai extinsa, in care principalele puteri mondiale, inclusiv statele emergente, sa poata lucra in comun pentru rezolvarea si evitarea acestor turbulente. La un nivel mai general, G20 serveste si drept forum pentru discutarea problemelor bugetare si monetare, de comert, crestere economica si energie. La inceput limitat la o reuniune anuala a ministrilor de finante si sefilor bancilor centrale, G20 a

208

luat anvergura anul trecut, odata cu izbucnirea crizei financiare mondiale, cand o prima reuniune la nivel de sefi de stat a avut loc in 15 noiembrie la Washington, la propunerea fostului presedinte american George W. Bush. Pe langa membrii permanenti, Marea Britanie, care prezideaza anul acesta G20, a invitat mai multe state si organizatii internationale la summitul din 2 aprilie, printre care Spania, Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Uniunea Africana si Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii (NEPAD). Prioritatile summitului G20 ii dezamagesc pe sustinatorii politicilor noi Prioritatea acordata salvarii bancilor sau planurilor de relansare axate pe investitii ii dezamagesc pe cei care cer G20 sa isi modifice semnificativ politicile vechi de cateva decenii, care au favorizat sau chiar provocat criza actuala, din punctul lor de vedere, relateaza NewsIn, citand AFP. Cu cateva zile inainte de deschiderea summitului liderilor G20, de la Londra, sindicatele, militantii antiglobalizare, dar si unii economisti sunt de parere ca "jumatatile de masura nu sunt suficiente". G20 nu trebuie sa se multumeasca numai cu "schimbari nesemnificative ale unui sistem sufocat de lipsa creditelor", ci sa "prezideze o revizuire completa a modului in care este gestionata economia", considera secretarul general al Confederatiei Sindicale Internationale (CSI), Guy Rider. "Cei care cred ca se vor putea intoarce la vechile obiceiuri se inseala grav", a adaugat el. Din punctul de vedere al CSI - formata din 312 organizatii, cu un total de 170 de milioane de membri din 157 de tari si teritorii - criza, "provocata de dorinta de castig si de lipsa de competenta din sectorul financiar", "are la baza politicile de privatizare, de liberalizare si de dereglementare a pietei muncii in ultimele decenii". Din acest motiv si in pofida a numeroase dezacorduri, CSI s-a alaturat activistilor antiglobalizare si unor economisti, ca laureatul premiului Nobel Paul Krugman, pentru a cere nationalizarea bancilor aflate in situatie de insolvabilitate. Economistul american considera ca "statul trebuie sa intervina si, daca injecteaza bani in banci, ar trebui sa preia si controlul asupra lor". In caz contrar, "contribuabilul isi asuma din nou riscurile, iar economia de piata nu face decat sa obtina beneficiile", a avertizat el. "Este socialism pentru bogati si capitalism pentru saraci", din punctul sau de vedere. Pe langa nationalizarea unor banci, pozitiile sindicatelor se apropie de cele ale asociatiilor antiglobalizare si in ceea ce priveste cererea de investitii publice pentru a crea locuri de munca "ecologice" sau in ceea ce priveste sporirea relativa a salariilor in raport cu veniturile financiare, a

209

caror crestere a favorizat crizele repetate. "In ultimii 30 de ani, o parte din ce in ce mai mare din bogatia produsa a fost deturnata de la satisfacerea nevoilor majoritatii populatiei catre buzunarele catorva actionari", afirma o asociatie din care fac parte Attac-Elvetia si Comitetul pentru anularea datoriei tarilor din lumea a treia. "Aceste capitaluri, care au devenit excesiv de abundente si din ce in ce mai greu de rentabilizat, reprezinta una dintre cauzele crizei", a adaugat asociatia, exprimandu-si teama ca reuniunea G20 va servi numai la coordonarea politicilor de "salvare a bancilor si a actionarilor" si la "relansarea profiturilor lor, in defavoarea muncitorilor si neglijand mediul". Cu o zi inainte de reuniunea de la Londra, un grup de experti ONU, condus de economistul american Joseph Stiglitz, si-a exprimat indoielile privind capacitatea G20 de a face fata crizei. "Deoarece G8 si G20 s-au aratat incapabile sa corecteze problemele din cadrul economic si din cel de reglementare, expertii au propus infiintarea unor institutii dotate cu legitimitatea politica, reala, a tuturor locuitorilor lumii, adica un 'New Deal mondial' sau un G192 care sa lucreze sub egida ONU", potrivit unui comunicat al Natiunilor Unite. el de-al doilea summit G20 se va desfasura in cel mai mare centru de conferinte din Londra, Excel, in estul capitalei britanice.

3. Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT)este un tratat multilateral

interguvernamental prin care rile membre se oblig s respecte anumite principii i reguli n domeniul relaiilor comerciale; s reduc, s elimine sau s consolideze taxele vamale i s nlture restriciile cantitative sau de alt natur din calea schimburilor comerciale reciproce, trecnd treptat la liberalizarea acestora. Rezult din aceast definiie c obiectivul iniial principal al GATT-ului a fost crearea de condiii favorabile pentru desfurarea schimburilor comerciale ntre rile membre. Acest obiectiv i pstreaz valabilitatea i n prezent. n ultimii 15-20 de ani ns, ca urmare a faptului c a crescut numrul rilor membre i n special al rilor n curs de dezvoltare, atribuiile i obiectivele GATT-ului s-au lrgit, ndeosebi pe linia sprijinului dezvoltrii comerului exterior al acestora i implicit a economiilor lor. Reiese aceasta din prevederile prii a patra a GATT-ului, precum i din faptul c au fost stabilite legturi organizate cu UNCTAD-ul prin crearea de la 1 ianuarie 1968 a Centrului comun pentru comerul internaional GATT-UNCTAD. Condiiile n care a fost elaborat i a nceput s fie aplicat Acordul General pentru tarife i Comer au determinat i structura organizatoric iniial deficitar a

210

acestuia, corectat, treptat, pe parcursul activitii sale. Dei GATT-ul nu este o organizaie internaional, n practic el exercit atribuiile unui organism internaional, asigurnd cadrul organizatoric corespunztor pentru negocierile comerciale, precum i structura organizatoric menit s dea rezultatelor acestor negocieri forma unor instrumente legale. n prezent, activitatea GATT-ului se desfoar n cadrul urmtoarei structuri organizatorice: Sesiunea prilor contractante; Consiliul reprezentanilor; Comitete i grupe de lucru specializate pe probleme (permanente i temporare); Secretariatul. Sesiunea prilor contractante (membrii cu drepturi depline) este alctuit din delegaii tuturor rilor membre i este forul suprem al GATT; se ntrunete, de regul, odat pe an (sesiune ordinar) sau de mai multe ori pe an, la cererea prilor contractante (sesiuni extraordinare). Are ca principale atribuii: dreptul i obligaia de a veghea la respectarea prevederilor Acordului General; aprob modificrile i completrile aduse textului Acordului General; aprob prin vot (trimis prin coresponden) primirea de noi membri n GATT; aprob crearea de noi organe n structura organizatoric a GATT-ului i le direcioneaz activitatea. Consiliul reprezentanilor, alctuit din reprezentanii rilor membre cu drepturi depline, a nceput s funcioneze n 1960 i i exercit atribuiile ntre sesiunile prilor contractante, ndeplinind rolul de organ executiv. Are urmtoarele atribuii mai importante: ndrum activitatea organelor din subordine (comitete, comisii i grupe de lucru specializate pe probleme); organizeaz negocierile pentru primirea de noi membri n GATT; organizeaz consultri cu prile contractante asupra diverselor aspecte ale evoluiei schimburilor comerciale reciproce; elaboreaz, cu sprijinul organelor din subordine, recomandri pentru Sesiunea prilor contractante n legtur cu problemele nscrise pe ordinea de zi a acestora. Comitetele i grupele de lucru specializate pe probleme asigur activitatea permanent a Acordului General, studiind problemele ce le-au fost ncredinate, fie de ctre Sesiunea prilor contractante, fie de ctre Consiliul reprezentanilor. Concluziile i recomandrile lor sunt supuse aprobrii organelor superioare. n afara comitetelor specializate cu activitatea permanent pot fi create i comitete cu activitatea temporar (cum sunt, de pild, Comitetele pentru organizarea negocierilor comerciale din cadrul rundelor, organizate periodic de ctre GATT), a cror misiune nceteaz odat cu terminarea aciunii pentru care au fost create. Secretariatul GATT, cu sediul la Geneva, ndeplinete funcii administrative ce rezult din activitatea celorlalte organe ale GATT-ului i este condus de un director general. El sprijin

211

derularea rundelor de negocieri organizate de GATT i public rezultatele acestora. Acord asisten de specialitate rilor n curs de dezvoltare. Din 1964, mai face parte din structura organizatoric a GATT-ului i Centrul de comer internaional, care din 1968 a devenit Centrul comun de comer internaional GATT-UNCTAD. Principalele prevederi ale Acordului General pentru Tarife i Comer Textul Acordului General pentru Tarife i Comer a suferit pe parcursul existenei sale, o serie de revizuiri i completri impuse de condiiile internaionale postbelice, n continu schimbare. n prezentarea principalelor prevederi ale GATT-ului se au n vedere i aceste revizuiri i completri. Din textul Acordului General se desprind o serie de principii fundamentale care trebuie s stea la baza relaiilor comerciale dintre prile contractante i care au fost statornicite n practica activitii GATT-ului. Acestea sunt urmtoarele: a) Principiul nediscriminrii n relaiile comerciale dintre prile contractante. Aceasta nseamn, n primul rnd, c prile contractante trebuie s-i acorde reciproc clauza naiunii celei mai favorizate n forma ei necondiionat (art. I), iar, n al doilea rnd, c trebuie s-i acorde tratament naional n materie de impozite i reglementri interne (art. III). Ambele clauze se acord n GATT pe cale multilateral. Singura ar membr a GATT care acord clauza naiunii celei mai favorizate i tratamentul naional pe cale bilateral este SUA. b) Interzicerea de ctre prile contractante, n relaiile reciproce, a restriciilor cantitative, sau a altor msuri cu efecte similare la importul i exportul de mrfuri (art. XI). Aceasta nseamn c prile contractante nu trebuie s instituie sau s menin la importul i exportul reciproc de mrfuri restricii de ordin cantitativ, cum sunt contingentele, licenele de import i export, interdiciile sau orice alte msuri cu efecte similare. De la aceste dou principii sunt admise, dup cum se va vedea, unele derogri. c) Aplicarea nediscriminatorie a restriciilor cantitative (sau a altor msuri cu efecte similare) n relaiile comerciale dintre prile contractante, n msura n care, n anumite situaii, acestea sunt admise (ca derogri de la principiul b) (art.XIII). De aici rezult c, atunci cnd, n anumite situaii, sunt admise restricii de ordin cantitativ sau alte bariere netarifare, ele trebuie s fie aplicate fr discriminare, adic n aceleai condiii fa de toate prile contractante. d) Eliminarea sau limitarea subveniilor la export n relaiile comerciale dintre prile contractante (art.XIV). Din prevederile art. XIV rezult c prile contractante trebuie s elimine sau s limiteze subveniile de export n msura n care acestea afecteaz serios, direct sau indirect, interesele

212

comerciale ale celorlalte pri contractante. n astfel de situaii, prile contractante sunt obligate s procedeze periodic la examinarea cazurilor concrete i dac se face dovada c practicarea unor subvenii de export de ctre unele pri contractante aduce importante prejudicii altor pri contractante, primele sunt obligate s nlture sau s limiteze aplicarea subveniilor respective. e) Protejarea economiilor naionale de concurena strin s se fac, n principiu, numai cu ajutorul tarifelor vamale, care nu trebuie s fie ns prohibite (art. XI) i (art.VII). f) Folosirea consultrilor de ctre prile contractante pentru evitarea prejudicierii intereselor comerciale ale acestora (art. XXII). Cu alte cuvinte, prile contractante au dreptul s foloseasc consultrile i obligaia de a rspunde la aceste consultri pentru a se rezolva pe aceast cale diferendele de ordin comercial dintre ele. g) Adoptarea deciziilor de ctre prile contractante prin consens general; deciziile se supun la vot numai atunci cnd nu se realizeaz consensul general sau la cererea unei dintre prile contractante, fiecare dispunnd de un singur vot. Prevederile Acordului, precum i practica ndelungat a GATT-ului, au statornicit i unele excepii sau derogri de la principiile fundamentale, dintre care, mai importante sunt urmtoarele: a) Recunoaterea sistemului preferinelor vamale n vigoare la data semnrii acordului, cu condiia ca limitele acestor preferine n vigoare s nu fie extinse ulterior de ctre prile contractante. Acestea vizau preferinele instituie anterior de ctre metropole i imperiile coloniale. b) Admiterea crerii de zone de liber schimb i de uniuni vamale, cu tarife vamale externe comune, la care s participe dou sau mai multe pri contractante (art. XXIV), cu condiia s nu fie instituite noi bariere (tarifare i netarifare) fa de celelalte pri contractante. c) Negocierea de protocoale prefereniale ntre rile n curs de dezvoltare, pri contractante ale GATT, i instituirea Sistemului generalizat de preferine vamale nereciproce i nediscriminatorii n favoare rilor n curs de dezvoltare (ca o derogare de la clauza naiunii celei mai favorizate); negocierea Sistemului Global de Preferine Comerciale ntre ri n curs de dezvoltare, membre ale Grupului celor 77, tot ca o derogare de la clauza naiunii celei mai favorizate. d) Autorizarea rilor n curs de dezvoltare pri contractante la GATT de a promova msuri de politic comercial cu caracter protecionist pentru aprarea economiei naionale i n special a industriei, de concurena puternic a rilor dezvoltate. Aceasta reprezint o derogare de la mai multe principii fundamentale.

213

ntr-o anumit msur, prevederile prii a patra din GATT se nscriu i ele ca derogri de la unele principii fundamentale n favoarea rilor n curs de dezvoltare pri contractante la GATT. e) Admiterea temporar de restricii cantitative (sau alte msuri netarifare cu efecte similare) n relaiile comerciale dintre prile contractante la importul unor produse care ar periclita producia intern sau n scopul de a contribui la echilibrarea balanei de pli. Membrii GATT; accesiunea la GATT; retragerea din GATT Textul Acordului General pentru Tarife i Comer a fost autentificat, pe calea semnrii unui act final, de ctre reprezentanii a 23 de ri (care l-au negociat) denumite membre fondatoare (Australia, Belgia, Brazilia, Birmania, Canada, Ceylon, Chile, Cuba, SUA, Frana, India, Liban, Luxemburg, Norvegia, Noua Zeeland, Pakistan, Olanda, Rhodezia de Sud, Anglia, Siria, Cehoslovacia, Uniunea Sud-African i China), fiind nscrise n preambulul acordului. De la semnarea acordului (octombrie 1974) i pn n septembrie 1993, numrul statelor membre la GATT a crescut de la 23 la 133 din care 111 pri contractante i 22 ri membri de facto. Drept vot au numai prile contractante. Membrii de facto sunt foste colonii pe teritoriul crora au nceput s fie aplicate prevederile Acordului General pentru Tarife i Comer nainte de ctigarea independenei lor politice (prin intermediul metropolei parte contractant GATT) i care, n virtutea prevederilor articolului XXVI din Acord, au dreptul, dac doresc, s devin pri contractante dup ctigarea independenei politice. Printre rile contractante se numr n prezent i foste ri socialiste, ntre care i Romnia (1971). Ct privete retragerea din GATT, articolul XXXI din Acord precizeaz c orice parte contractant are dreptul de a se retrage din GATT, atunci cnd dorete acest lucru, cu condiia s ntiineze n scris despre aceasta Secretariatul GATT-ului. Cererea de retragere intr n vigoare dup expirarea a ase luni de la depunerea ei n Secretariat. Aderarea Romniei la GATT; participarea ei la activitatea GATT-ului Acordnd o atenie deosebit dezvoltrii relaiilor comerciale cu toate rile lumii, Romnia i-a manifestat interesul fa de activitatea desfurat de GATT cu muli ani n urm. Ea a participat n calitate de observator la GATT nc din anul 1957, la invitaia Secretarului GATT, iar din iulie 1966, a fost stabilit o legtur cu caracter tehnic ntre Centrul de Comer Internaional al GATT i Camera de Comer i Industrie a Romniei. n iulie 1968 Romnia a adresat oficial cererea de aderare la GATT ca membr cu drepturi depline. n noiembrie 1968, Consiliul reprezentanilor a examinat cererea Romniei i a hotrt crearea

214

unui grup de lucru (format din reprezentanii a 27 ri membre), care a negociat cu ara noastr condiiile de aderare. n octombrie 1971, Consiliul reprezentanilor a adoptat n unanimitate raportul grupului de lucru, precum i protocolul de aderare convenit. Conform practicii uzuale a GATT, protocolul de aderare a fost semnat apoi i de Romnia (15 octombrie 1971) i, ca urmare, ara noastr a devenit membr cu drepturi depline la GATT. Intrnd n GATT ca membr cu drepturi depline, Romnia beneficiaz de o serie de avantaje, cu implicaii pozitive asupra schimburilor noastre comerciale. a) Prin intrarea n GATT, Romnia a obinut pe cale multilateral clauza naiunii celei mai favorizate din partea rilor membre (cu excepia SUA care acord aceast clauz numai pe cale bilateral i din partea creia a obinut-o abia n 1975); n consecin, beneficiaz de concesiile tarifare negociate n cadrul GATT, concesii care nu mai pot fi retrase unilateral de ctre prile contractante (fr a-i acorda compensaii echivalente). b) Admiterea Romniei n GATT ca parte contractant implic i eliminarea treptat a restriciilor cantitative discriminatorii la exportul de produse romneti n rile membre. c) Ca orice parte contractant, Romnia are dreptul de a invoca prevederile Acordului General pentru Tarife i Comer i de a folosi mecanismul consultrilor bi i multilateral din cadrul GATT pentru a-i apra interesele comerciale n eventualitatea n care anumite msuri de politic comercial ale partenerilor din GATT i-ar aduce prejudicii. n acest sens, se fac precizri n mod expres n protocolul de accesiune a Romniei la GATT. d) Prezena Romniei n cadrul GATT ca membru cu drepturi depline i ofer posibiliti suplimentare pentru promovarea intereselor ei comerciale. Romnia va putea participa direct la toate negocierile comerciale ce vor fi organizate n cadrul GATT i va putea milita, n spiritul prevederilor GATT, pentru crearea de condiii favorabile i reciproc avantajoase n ce privete desfurarea relaiilor comerciale cu prile contractante. e) Datorit faptului c i dup instituionalizarea UNCTAD-ului, GATT-ul a rmas principalul mecanism instituional n care se dezbat i se negociaz facilitile concrete n domeniul comerului internaional i al politicii comerciale, Romnia are posibiliti lrgite de informare cu privire la aciunile viitoare ale rilor membre n domeniul politicii comerciale, ceea ce i va permite s adopte la momentul oportun msurile corespunztoare menite s-i apere interesele, fr a contraveni prevederilor GATT. Prezena Romniei n GATT i permite o mai mare adaptabilitate la condiiile de desfurare a comerului internaional i de promovare a schimburilor sale

215

comerciale. f) n sfrit, apartenena la GATT a Romniei, ca ar n curs de dezvoltare, i ofer posibilitatea de a beneficia de msurile speciale adoptate de prile contractante n favoarea acestui grup de ri, potrivit prevederilor prii a patra din Acordul General pentru Tarife i Comer. Protocolul de aderare a Romniei la GATT a nscris i o serie de obligaii ce revin rii noastre, n schimbul avantajelor pe care le-a obinut sau le va obine din partea celorlali membri. Obligaiile (angajamentele) Romniei ce au fost nscrise sunt: a) Romnia s-a angajat prin protocolul de accesiune s-i sporeasc i s-i diversifice importurile de mrfuri din rile membre ale GATT n acelai ritm n care vor crete importurile totale. b) Prin protocolul de accesiune la GATT, Romnia i-a sumat anumite obligaii n ce privete politica valutar pe care o va urma atta vreme ct nu va fi membr a Fondului Monetar Internaional, n sensul c va aciona n problemele valutare n conformitate cu spiritul Acordului General. n toamna anului 1972, Romnia a fost primit ca membr att la Fondul monetar Internaional, ct i la Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare, fiind n felul acesta obligat s respecte statutul celor dou organizaii financiare internaionale i prevederile nscrise n protocolul de aderare la aceste organizaii cu care colaboreaz GATT-ul.

216

12. Organizaii economice mondiale II

1. OPEC
O.P.E.C. sau Organizaia rilor Exportatoare de Petrol este o organizatie interguvernamental permanent, care coordoneaz i uniformizeaz politicile n domeniul petrolului ale rilor membre, n vederea asigurrii unor preuri stabile i echitabile pentru productori. O.P.E.C. include n componena ei statele explotatoare de petrol brut, indiferent de naionalitatea acestora. Membrii si sunt: Iraq (sept. 1960), Iran (sept. 1960), Kuwait (sept.1960), Qatar (dec. 1961), Arabia Saudit (sept. 1960), Emiratele Arabe Unite (nov. 1967),Algeria (iulie 1969), Angola (1 ian. 2007), Libia (dec. 1962), Nigeria (iulie 1971), Venezuela (sept. 1960). Statutul de membru al Indoneziei (sept. 1960) este discutabil deoarece ea nu mai este considerat exportator de petrol. Printre fotii membrii ai organizaiei se numr Gabon (1975-1995), Ecuador (1963,1993), ar care i-a exprimat interesul de a redeveni membr n noembrie 2006. Statele candidate la poziia de viitori membrii ai organizaiei sunt: Norvegia, Bolivia, Mexic, Siria, Sudan. Ideea existenei acestei organizaii dateaz din anii 60, cnd companiile monopoliste au luat msuri de scdere la jumtate a preului petrolului brut exportat de rile productoare. Acest lucru a dus la pagube materiale semnificative n economiile rilor productoare, care au fost obligate s se gndeasc la noi modaliti de asigurare a intereselor lor i de prevenire a irosirii surselor lor de venit. Astfel n luna septembrie a anului 1960, Irak-ul a invitat la Bagdad o serie de ri productoare de petrol, printre care Venezuela, Iran, Arabia Saudit si Kuwait. La aceast ntlnire s-a nscut ideea nfiinrii unei organizaii de aprare a intereselor productorilor, lund astfel fiin Organizatia

217

Statelor Exportatoare de Petrol O.P.E.C. Din 1965 sediul central al organizaiei se afl la Viena, Austria, n primii ani de activitate aflnduse la Geneva. Limba oficial a organizaiei este engleza cu toate c limba oficial a majoritii statelor membre este araba (7 membri). Doar un singur membru are limba oficial engleza ( Nigeria). Statutul O.P.E.C. stipuleaz c orice ar cu un substanial export net de iei care are interese fundamental asemntoare cu cele ale rilor membre poate deveni membru cu drepturi depline al Organizaiei dac este acceptat de o majoritate de din membrii cu drepturi depline, avnd toate voturile membrilor fondatori. Statutul face diferena ntre cele 3 categorii de membrii: membru fondator, membru cu drepturi depline i membru asociat. Statut de membru fondator au rile care au fost reprezentate la prima conferin a O.P.E.C. i care au semnat nelegerea iniial, nfiinnd O.P.E.C.- ul. Membrii cu drepturi depline sunt membrii fondatori la care se adaug acele ri ale cror cereri de primire au fost acceptate de Conferina O.P.E.C. Membrii asociai sunt rile care nu se calific pentru drepturi depline dar care sunt admise n anumite condiii speciale, dup cum hotrte Conferina. In cadrul O.P.E.C. deciziile se iau prin consens . Fiecare ar are, teoretic, suveranitate absolut asupra produciei sale de petrol. rile membre decid, ns, prin vot unanim asupra nivelului maxim al produciei pe ntreaga organizaie, dar i defalcat pe fiecare ar membr. Scopul principal al organizaiei conform statutului ei este determinarea celor mai bune modaliti pentru aprarea intereselor statelor membre n mod individual i colectiv, ntocmirea i adoptarea metodelor pentru a garanta stabilizarea preurilor pe pieiele aciunilor petroliere internaionale n vederea elimimrii fluctuaiilor duntoare i inutile; considerarea continu a intereselor naiunilor productoare i a necesitii securizrii venitului stabil a rilor membre; susinerea eficient, economic i regulat cu petrol a naiunilor consumatoare i o ntoarcere cinstit a capitalului pentru investitorii din industria petrolier. Influena OPEC pe pia nu a fost ntotdeauna una de stabilizare. Ea a alarmat lumea favoriznd inflaia att n rile n curs de dezvoltare, ct i cele dezvoltate prin folosirea armei petrolului n criza petrolului din 1973, capacitatea OPEC de a controla preul petrolului s-a diminuat considerabil de atunci, ca urmare a descoperirii i dezvoltrii unor mari exploatri de petrol n Golful Mexic i Marea Nordului. Oricum OPEC are nc o mare influen asupra preului petrolului.

218

O.P.E.C. nu controleaz n totalitate piaa petrolului, rile membre producnd aproximativ 40% din ieiul mondial i 14%din gazele naturale. Oricum exporturile de petrol ale O.P.E.C. reprezint cam 60% din petrolul comercializat la nivel mondial i tocmai de aceea O.P.E.C. poate avea o influen puternic asupra pieei petrolului mai ales atunci cnd decide reducerea sau creterea nivelului produciei. In timpul ntlnirilor ordinare sau extraordinare, rile membre stabilesc (sau nu) cote de producie. Penru c O.P.E.C. este o surs major de petrol, deciziile O.P.E.C. de a crete sau reduce producia pot micora sau majora preul ieiului. Acest lucru nu este valabil n cazul produselor petroliere, ca, de exemplu, benzina, unde particip mai muli factori. In unele ri impozitele reprezint 70% din preul final pltit de consumatori, aadar chiar o schimbare major n preul ieiului poate avea o influen minor asupra preurilor. Principalele obiective ale O.P.E.C. sunt: Coordonarea i unificarea politicii petroliere a statelor membre i gsirea celor mai bune metode de aprare a intereselor individuale i colective, astfel nct s se asigure preuri corecte i stabile pentru productorii de petrol. Asigurarea unei aprovizionri regulate, economice i eficiente cu petrol a rilor consumatoare. Acionarea n vederea stoprii modificrilor iraionale privind preurile petrolului pe piaa mondial i aprarea intereselor statelor exportatoere de petrol. Asigurarea unui venit stabil; asigurarea de dobnzi promoionale cu capitalul investit de ctre statele membre, precum i o redistribuire corect a veniturilor obinute de ctre cei care investesc n industrie.

2. Organizaia Internaional a Muncii

Organizatia Internaional a Muncii a fost fondat n 1919. n contextul negocierilor de pace de dup ncheierea primului rzboi mondial, Conferina de Pace din 1919 a stabilit o Comisie a legislaiei internaionale a muncii. Comisia a adoptat un text, care la 11 aprilie 1919 a devenit parte a Tratatului de Pace de la Versailles. Cu unele modificri, acest text reprezint i astzi Constituia Organizaiei Internaionale a Muncii. Filozofia i misiunea noii organizaii internaionale rezulta din preambulul Constituiei, care prevede c pacea univesal nu poate fi ntemeiat dect pe baza justiiei sociale, iar neadoptarea de ctre o naiune a unui regim de munc cu adevrat uman, mpiedic eforturile celorlalte naiuni, doritoare de a ameliora situaia lucrtorilor n propriile lor ri. 219

OIM a devenit o agenie specializat a ONU din 1946. In prezent 181 de state sunt membre ale organizaiei. OIM are o structur tripartit, care aduce mpreun reprezentanii guvernelor, patronatelor i sindicatelor, n condiii egale, pentru a discuta chestiuni legate de munc i politic social. Politicile OIM sunt fixate n cadrul Conferinei Internaionale a Muncii, care are loc n fiecare an, adunnd toi constituenii. Conferina adopt noi standarde internaionale n domeniul muncii, planul de activitate al OIM i bugetul. ntre sesiunile Conferinei, OIM este coordonat de Consiliul de administraie, care este compus din 28 reprezentani guvernamentali, 14 reprezentani ai pantronatelor i 14 reprezentani ai sindicatelor. Secretariatul OIM este asigurat de Biroul Internaional al Muncii, care are sediul la Geneva, n Elveia i are birouri n mai mult de 40 de state. Directorul general al OIM este n prezent Juan SOMAVIA. 3. Standardele internaionale n domeniul muncii Standardele internaionale n domeniul muncii sunt instrumente juridice elaborate de ctre constituenii OIM (guvernele, angajatorii i sindicatele) care stabilesc principii i drepturile la munc. Acestea sunt fie convenii, care sunt tratate internaionale obligatorii dac sunt ratificate de statele member, sau recomdri, care servesc ca nite ghiduri neobligatorii. n multe cazuri conveniile stabilesc principiile de baz care s fie implementate de statele care le ratific, n timp ce recomadrile suplimentreaz conveniile asigurnd ghiduri mai detaliate referitoare la modul n care acestea trebuie aplicate. Conveniile i recomadrile sunt elaborate de reprezentanii guvernelor, angajatorilor i lucrtorilor i sunt adoptate de Conferina Internaional a Muncii care se desfoar n fiecare an. Odat ce un standard este adoptat, statele membre, conform Constituiei OIM, trebuie s le supun autoritilor competente (Parlamentului). n cazul Conveniilor, acesta nseamn pentru ratificare. Dac o convenie este ratificat, n general aceasta intr n vigoare pentru acel stat de la data ratificrii. Statele care au ratificat conveniile se oblig s aplice convenia n legislaia i practica naional i s trasnmit rapoarte privind aplicarea acesteia la intervale regulate. Dac este necesar, OIM acord asisten tehnic. n plus, pot fi iniiate plngeri mpotriva statelor care ncalc o convenie pa care a ratificat-o.

220

Conveniile fundamentale Consiliul de administraie al OIM a identificat 8 convenii fundamentale, care rglemenetaz domeniile care sunt considerate ca principuii i drepturi fundamnatele ale lucrtorilor. Liberattaea de asociere i recunoaterea efectiv a dreptului de negociere colectiv, eliminarea tuturor formelor de munc forat sau obligatory, eliminarea efectiv a muncii copilului, eliminarea discriminrilor n respect cu angajarea i profesia, Aceste principii sunt de asemenea prevzute n Declaraia privind Principiile i Drepturile Fundamentale ale Muncii (1998). n 1995 OIM a lansat o campanie pentru ratificarea univesal a acestor 8 convenii. Cele 8 convenii fundamentale ale OIM sunt urmtoarele:

Convenia nr.29/1930 privind munca forat; Convenia nr. 87/1948 privind libertatea sindical; Convenia nr. 98/1949 privind dreptul la organizare i negociere colectiv; Convenia nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare; Convenia nr.105/1957 privind abolirea muncii forate; Convenia nr. 111/1958 privind discriminarea (angajare i profesie); Convenia nr. 138/1973 privind vrsta minim; Convenia nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor Consiliul de administraie a desemnat alte 4 convenii ca instrumente prioritare,

ncurajnd statele s le ratifice din cauza importanei lor n funcionarea sistemului internaional de standarde n domeniul muncii.

Convenia nr. 81/1947 privind Inspecia Muncii Convenia nr. 129/1969 privind Inspecia Muncii (n agricultur) Convenia nr. 144/1976 privind consultrile tripartite (standardele internaionale ale muncii) Convenia nr. 122/1964 privind Politica de Ocupare

Cele 4 obiective strategice ale OIM sunt:

promovarea i realizarea standardelor i principiilor drepturilor fundamentale n munc

221

crearea oportunitilor mai mari pentru femei i brbai pentru asigurarea de locuri de munc i venituri decente

Creterea acoperirii i eficacitii proteciei sociale pentru toi Consolidarea tripartismul i dialogului social Obiectivul strategic al Organizaiei

Internaionale a Muncii este cel de a promova oportuniti pentru femei i brbai astfel nct acestea s dezvolte o munc productiv, decent, lucrnd n condiii de siguran, egalitate, echitate i demnitate uman.

13. Organizaii internaionale n Sud-Estul Europei

1. Procesul de Cooperare n Europa de Sud-Est (SEECP)
Procesul de Cooperare n Europa de Sud-Est (SEECP) este o structur de cooperare regional neinstituionalizat. Ea a aprut n anul 1996, cnd Bulgaria a organizat o reuniune a minitrilor de externe ai statelor din regiune, pentru a pune bazele unei noi forme de cooperare, dup apariia noilor state pe teritoriul fostei Iugoslavii. SEECP poate fi considerat drept continuatorul colaborrii balcanice, iniiat de Nicolae Titulescu n perioada interbelic i reluat dup cel de-al doilea rzboi mondial sub forma conferinelor minitrilor de externe la care participau Albania, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, Romnia i Turcia. State participante la SEECP: Albania, Bulgaria, Grecia, Macedonia, Romnia, Serbia i Muntenegru i Turcia, ri fondatoare, iar din februarie 2001, Bosnia i Heregovina. Croaia are statut de observator. Iniial, principalul for politic al SEECP a fost reprezentat de reuniunile anuale ale minitrilor afacerilor externe. Prima reuniune a efilor de stat i de guvern din Europa de Sud-Est a avut loc n Creta, la data de 2-4 noiembrie 1997, la iniiativa Greciei. Ulterior, reuniunile SEECP la nivel nalt, care au devenit principalul for politic al SEECP, au intrat n calendarul de aciuni al acestei iniiative regionale, organizndu-se anual. La nivel de lucru, au loc anual cel puin patru ntlniri ale directorilor politici din ministerele de externe ale statelor participante la SEECP. Acestea au ca obiectiv urmrirea

222

realizrii hotrrilor adoptate la reuniunile la nivel nalt sau la cele ministeriale, precum i pregtirea documentelor ce vor fi adoptate la reuniunile la nivel nalt sau ministeriale. Coordonarea activitilor este asigurat de Preedinia n exerciiu (PiE), care este deinut prin rotaie, pe o durat de un an (1 aprilie-31 martie), reprezentat de ctre ministrul afacerilor externe al fiecrei ri membre. Preedinia n exerciiu asigur i activitile de secretariat ale SEECP, organiznd reuniunile anuale la nivel nalt i ale minitrilor de externe, ntlnirile directorilor politici i alte activiti ale SEECP. n acelai timp, Preedintele n Exerciiu reprezint SEECP la reuniuni internaionale i este gazd a reuniunilor prevzute (cele ale efilor de stat sau guvern, minitrilor de externe i ale Comitetului directorilor politici). n funcie de evoluiile din regiune, PiE poate convoca reuniuni extraordinare. Cheltuielile aferente organizrii i participrii la diversele reuniuni, la toate nivelurile (directori politici, minitri i efi de stat sau de guvern), sunt suportate de statul care deine PiE. Troica SEECP: format n prezent din Bosnia i Heregovina, ca Preedinte n Exerciiu, Serbia i Muntenegru, fost PiE, i Romnia, care va deine preedinia Procesului n perioada mai 2004-aprilie 2005. Ca forum de dialog politic i consultare, inclusiv la cel mai nalt nivel, SEECP constituie un instrument important pentru promovarea intereselor rilor participante de integrare n structurile politice, de securitate i economice europene i euro-atlantice. n acelai timp, revenirea Serbiei i Muntenegrului n cadrul SEECP permite o abordare unitar a problematicii regionale, n spiritul i litera Cartei relaiilor de bun vecintate, stabilitate, securitate i cooperare n Europa de Sud Est. n cadrul SEECP, adoptarea hotrrilor se face prin consens. La reuniunile SEECP particip, n calitate de invitai, reprezentani ai unor organizaii i instituii internaionale, printre care: Preedinia Uniunii Europene i a Comisiei Europene, Preedinia OSCE, OCEMN i ICE, Pactul de Stabilitate, Consiliul Europei, ONU, OMC, CEE/ONU, Banca Mondial, BERD, BEI etc. n ultima perioad s-a extins practica "invitailor speciali" ai PiE, context n care a fost posibil ca la Reuniunea efilor de stat i de guvern din statele participante la SEECP (Belgrad, 9 aprilie 2003), precum i la Reuniunea minitrilor de externe din rile SEECP (Sarajevo, 9 iunie 2003), s participe i Republica Moldova.

223

Documentul de baz al activitii SEECP l constituie Carta relaiilor de bun vecintate, stabilitate, securitate i cooperare n Europa de Sud-Est, semnat la 12 februarie 2000 la Bucureti, care reprezint un document politic major, de substan, o premier n gestionarea relaiilor interstatale din aceast regiune a Europei. SEECP devine, astfel, un partener credibil, de viitor, pentru comunitatea internaional. Carta de la Bucureti este un document de baz al SEECP, reprezentnd un cadru cuprinztor pentru cooperarea regional n domenii de interes comun, n scopul consolidrii relaiilor de bun vecintate ntre toate statele din zon, pentru transformarea acesteia ntr-o regiune a pcii, securitii, stabilitii i colaborrii. SEECP a fost conceput ca o expresie a solidaritii dintre statele din zon, de natur s transmit comunitii internaionale un mesaj coerent i credibil cu privire la cile de soluionare a problemelor cu care se confrunt popoarele statelor din regiune. Este n curs de extindere i o dimensiune parlamentar a cooperrii n cadrul SEECP, marcat, pentru nceput, prin ntlniri ale efilor comisiilor de politic extern din parlamentele naionale. n prezent se discut asupra posibilitilor de realizare de conferine periodice ale preedinilor parlamentelor rilor participante la Proces. n perioada 9-11 mai 2003, la BudvaMuntenegru, a avut loc o prim ntlnire a femeilor parlamentare din rile SEECP. Elementul definitoriu al SEECP este acela c reprezint singurul forum din sud-estul Europei provenit i gestionat de statele din interiorul regiunii ("regional ownership"), prin care se dorete s se contribuie semnificativ la mbuntirea climatului politic dintr-o zon confruntat de mai muli ani cu conflicte. n acest context, situaia i problematica din spaiul SEECP beneficiaz de atenie prioritar din partea instituiilor euro-atlantice i europene. Astfel, cu ocazia Consiliului European de la Salonic (21 iunie 2003) a fost organizat, pentru prima dat, i un Summit UE - rile din Balcanii de Vest (n numr de cinci, care sunt i state participante la SEECP: Albania, Bosnia i Heregovina, Croaia, Macedonia, Serbia i Muntenegru), eveniment care a confirmat perspectiva european a grupului respectiv de ri, care se altur astfel, din acest punct de vedere, celorlalte state SEECP (Grecia, Romnia, Bulgaria, Turcia). Pe agenda reuniunilor SEECP figureaz ca teme majore: msuri de ntrire a stabilitii, securitii i a relaiilor de bun vecintate; msuri de intensificare a cooperrii multilaterale economice i comerciale n zon, cu accent pe cooperarea transfrontalier, modernizarea infrastructurilor n transporturi, comunicaii i energie, promovarea comerului i investiiilor;

224

promovarea cooperrii n domeniile umanitar, social i cultural; cooperarea n domeniul justiiei, n combaterea crimei organizate, traficului ilicit cu droguri i arme, precum i a terorismului. La reuniunea la nivel nalt de la Skopje, din februarie 2001, statele SEECP au adoptat pentru prima oar un document de colaborare economic denumit Plan de aciune pentru cooperare economic regional". Prin acest document action-oriented", SEECP dispune, pentru prima oar de un portofoliu propriu n ceea ce privete intensificarea cooperrii economice n SudEstul Europei. Crearea pieei regionale de energie: la 15 noiembrie 2002, la Atena, cu prilejul Reuniunii minitrilor energiei, a fost semnat un Memorandum de nelegere privind piaa regional de energie din Europa de Sud-Est. Un obiectiv esenial al nelegerii l reprezint integrarea sistemelor de electricitate al regiunii n sistemul UE, pn n anul 2005, conform cerinelor relevante ale directivei UE privind electricitatea. n timpul PiE a Romniei (aprilie 1999-martie 2000), SEECP s-a consacrat pe plan internaional, prin menionarea expres a acestei iniiative regionale de cooperare n dou documente importante ale NATO i, respectiv, Uniunii Europene. Astfel, n Declaraia Consiliului Alianei Nord-Atlantice (Washington, aprilie 1999), NATO a salutat activitatea SEECP, considernd-o complementar aciunilor proprii pentru meninerea pcii, stabilitii i securitii n Europa de Sud-Est. La rndul su, Uniunea European a nscris n mod expres SEECP pe lista participanilor la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (Cologne i Sarajevo, iunie-iulie 1999). Sigla acestei iniiative de cooperare, omologat n timpul preediniei romne - SEECP - a fost preluat din cele dou texte mai sus-menionate. Pn atunci, iniiativa folosea sigla SEEC, care putea da natere la confuzii, fiind deseori confundat cu SECI. Una din cele mai importante contribuii ale PiE a Romniei la SEECP a fost semnarea Cartei relaiilor de bun vecintate, stabilitate, securitate i cooperare n Europa de Sud-Est, la 12 februarie 2000 la Bucureti, care constituie documentul de baz al acestei structuri regionale de cooperare. La Reuniunea minitrilor afacerilor externe ai rilor SEECP (Belgrad, 19 iunie 2002), Romnia a propus localizarea la Bucureti a Bursei regionale de electricitate. Propunerea s-a bazat pe considerentul c Romnia este ara cea mai avansat din regiune n ceea ce privete ndeplinirea acquis-ului comunitar n domeniul energiei electrice, cu un grad de liberalizare a pieei de energie

225

electric de 33%, cu o pia energetic activ, bazat pe planificarea comercial zilnic, or de or (ncepnd cu august 2000), fr probleme de colaps, ori alte fenomene negative. Aceast iniiativ a Romniei a fost reiterat cu prilejul Summit-ului de la Belgrad, din 9 aprilie 2003. Romnia considera c sosise momentul trecerii ntr-o nou etap a misiunii politice a SEECP, prin consacrarea sa ca instrument esenial al apropierii mai rapide a regiunii de procesele de integrare european. n aceast etap, cooperarea n Europa de Sud-Est trebuia centrat pe obiectivul integrrii europene, ca platform politic rennoit a SEECP. Considerm c, printr-o astfel de Platform regional nnoit, vom reui s promovm o nou identitate Balcanilor i s deschidem noi platforme de oportunitate pentru toate statele participante de a beneficia de meritele integrrii europene i ale proiectului Europei Lrgite. Romnia a susinut aprofundarea aciunii comune n domenii de interes prioritar precum: facilitarea comerului, telecomunicaiilor, proiectelor n domeniul energetic, ca i n cooperarea pe linia ministerelor de interne, armonizarea procedurilor vamale n corelaie cu exigenele Uniunii Europene. Romnia a propus i explorarea mai atent a complementaritilor dintre pieele, economiile i politicile naionale de utilizare a forei de munc, s fim mai ndrznei n asumarea performanei economice, a competitivitii la nivel regional. Practic, Romnia consider c SEECP poate prelua rolul de catalizator al legturilor economice ntre Estul i Vestul Europei, care va aduce noi beneficii regionale, inclusiv prin crearea de noi locuri de munc la nivelul comunitilor locale. n acest cadru, Romnia a solicitat sprijin mai concret din partea partenerilor din Uniunea European i din Pactul de Stabilitate pentru ncurajarea investiiei private n performana economic oferit de mijloacele tehnologiei informaiei. mpreun cu celelalte state participante la SEECP, Romnia i propune s acioneze n plan regional pentru asumarea mai eficient a politicilor din domeniul Justiiei i Afacerilor Interne (JAI) privind combaterea criminalitii, a traficului ilegal, imigraiei ilegale, precum i realizarea unui sistem integrat de Previziune n regiune, care s adune contribuii guvernamentale i ale organizaiilor neguvernamentale. O contribuie major n susinerea noii viziuni europene n regiune trebuie s aib cooperarea inter-parlamentar, Parlamentul Romniei susinnd dimensiunea parlamentar a SEECP.

226

Cu ocazia Reuniunii minitrilor de externe din rile SEECP (Sarajevo, 9 iunie 2003), Romnia a accentuat din nou necesitatea dezvoltrii unor infrastructuri regionale moderne, capabile s asigure integrarea zonei n coridoarele pan-europene i regionale. Romnia susine ferm cererea Republicii Moldova de a fi primit ca stat participant la SEECP, considernd solicitarea respectiv ca o expresie a nelesului profund pe care Republica Moldova i-l asum mbrind valorile i reperele din Carta SEECP. n acest context a fost salutat deschiderea guvernului de la Chiinu fa de parcursul European al Republicii Moldova n familia Europei Unite. Dimensiunea regional a diplomaiei romneti va acorda pe mai departe o atenie prioritar SEECP. Sunt avute n vedere evalurile conform crora, dac procesul de integrare a rilor din Europa de Sud-Est n structurile atlantice i europene va face ca unele dintre formele actuale de cooperare regional s nu mai supravieuiasc, este de ateptat, n schimb, s sporeasc importana i rolul SEECP, ca singura structur care verific criteriile de regional ownership i regional leadership. Aceste evoluii au cptat o semnificaie aparte pentru Romnia n timpul exercitrii Preediniei n exerciiu (PiE) a SEECP, n perioada mai 2004-aprilie 2005. Faptul c, n paralel cu finalizarea obiectivului major al negocierilor de aderare la UE, ara noastr realiza i mandatul de PiE al SEECP, poate reprezenta o valoare adugat pentru ansamblul politicii externe a Guvernului Romniei. Obiectivele preediniei romne n exerciiu a SEECP vizau consolidarea procesului de preluare de ctre aceast structur de cooperare regional a conceptelor de "regional ownership" i "regional leadership" n gestionarea problemelor regiunii, precum i asumarea rolului de catalizator al procesului integrrii europene a rilor din Europa de Sud-Est (ESE), concomitent cu intensificarea cooperrii n vederea dezvoltrii economice a rilor participante la Proces. S-a urmrit consolidarea vocaiei SEECP de voce a regiunii prin identificarea unei reale agende regionale: transformarea SEECP n forum regional de creare de strategii i de aciuni de punere n aplicare a acestora, n conformitate cu nevoile specifice ale statelor participante; promovarea rolului de coordonator i catalizator al cooperrii orientate spre rezultate concrete ntre diversele structuri de cooperare regional (Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est - PSESE -, Southeast European Cooperative Initiative - SECI -, Iniiativa Central European - ICE,

227

Organizaia Cooperrii Economice a Mrii Negre - OCEMN -); creterea vizibilitii Procesului, att pe plan european ct i pe plan internaional. Ca linie general de aciune, s-a urmrit consolidarea Platformei pentru integrare european propus de partea romn la reuniunea la nivel nalt de la Belgrad (9 aprilie 2003). n acest scop, sau valorificat mecanismele instituionale de implicare a Romniei, inclusiv prin SEECP, n dezbaterea la nivelul UE privind Balcanii de Vest (Forumul UE-Balcanii de Vest, Comitetul Consultativ Informal). Valorificnd experiena acumulat n procesul negocierilor de aderare la Uniunea European, Romnia a acordat atenie deosebit unor domenii sensibile, de maxim interes pentru UE: gestiunea frontierelor, controlul migraiei, combaterea migraiei ilegale, a criminalitii internaionale organizate i a traficului ilicit. PiE romn a SEECP a susinut consolidarea i coordonarea eforturilor statelor din Balcanii de Vest n procesul integrrii europene, n conformitate cu liniile directoare stabilite n Agenda Salonic (16 iunie 2003). Alte teme care au fost prioritare: a. domeniul politic i al securitii: promovarea candidaturilor la NATO ale rilor Cartei Adriatice i continuarea politicii uilor deschise a Alianei; dezvoltarea dimensiunii parlamentare; adoptarea Cartei Solidaritii Antiteroriste; sprijinirea candidaturii Republicii Moldova pentru obinerea statutului de membru cu drepturi depline n cadrul SEECP. b. domeniul economic: modernizarea reelelor i infrastructurilor regionale de energie, transport i telecomunicaii;; promovarea iniiativei Bursei regionale de electricitate de la Bucureti; promovarea dezvoltrii economice sustenabile; dezvoltarea IMM-urilor i a comerului n regiune; susinerea investiiilor strine n Europa de Sud-Est.

2. Iniiativa Central European (ICE)

Iniiativa Central European (ICE) este o form flexibil i pragmatic de cooperare regional care reunete 17 state: Albania, Austria, Belarus, Bosnia i Heregovina, Bulgaria, Republica Ceh, Croaia, Italia, Ucraina, Ungaria, Macedonia, Moldova, Polonia, Romnia, Slovacia, Slovenia, Serbia i Muntenegru. Primul pas n direcia crerii acestei organizaii a fost fcut n noiembrie 1989, la Budapesta, cu prilejul reuniunii vice - premierilor i minitrilor de externe din Austria, Ungaria,

228

Italia i RFS Iugoslavia, cnd s-au pus bazele unei iniiative de cooperare regional, sub numele de Patrulater. Scopul iniiativei era acela de a dezvolta cooperarea politic, economic, tehnic, tiinific i cultural ntre cele patru state membre. Odat cu admiterea Cehoslovaciei, n 1990, numele acestei structuri a devenit Grupul Pentagonal, iar n 1991, prin aderarea Poloniei, s-a transformat n Grupul Hexagonal. ncepnd din anul 1992, prin aderarea a trei noi state (Bosnia i Heregovina, Croaia i Slovenia) structura respectiv de cooperare regional a cptat actuala denumire de Iniiativa Central European (ICE). Liniile directoare ale activitii ICE sunt stabilite i adoptate n cadrul reuniunilor anuale ale efilor de guvern i respectiv, ale minitrilor de externe ai statelor membre i au la baz principiile Cartei ONU, documentele procesului de la Helsinki i, mai recent, dezvoltrile din cadrul UE i PSESE. n conformitate cu poziia sa strategic i statutul su n Europa, ICE are n componena sa state membre extrem de diferite: dou state membre UE (Austria i Italia, crora li se vor aduga Polonia, R. Ceh, Slovacia, Slovenia i Ungaria); apte state membre CEFTA (Bulgaria, Republica Ceh, Croaia, Polonia, Romnia, Slovacia, Slovenia i Ungaria - din 2004 au rmas doar Romnia, Bulgaria i Croaia); patru state care au aparinut fostei Iugoslavii (Bosnia-Heregovina, Croaia, Macedonia i Uniunea Serbia i Muntenegru); trei state foste membre URSS (Belarus, Republica Moldova i Ucraina); ase state membre NATO (R. Ceh, Italia, Polonia, Ungaria - la care se vor aduga Slovacia i Slovenia). De asemenea, Albania, Romnia, Bulgaria, Republica Moldova i Ucraina sunt membre ale OCEMN, iar la SECI particip Albania, Bulgaria, Croaia, Bosnia-Heregovina, Macedonia, Slovenia, Romnia, Ungaria i Uniunea Serbia- Muntenegru. Deciziile ICE sunt reflectate n documente finale, declaraii i recomandri politice, adoptate prin consens n cadrul reuniunilor efilor de guvern i minitrilor de externe. n lipsa unor forme instituionalizate, ntre statele membre ICE au loc consultri periodice pe probleme economice, politice, culturale i sociale dup cum urmeaz:

229

Reuniunile efilor de guvern (n luna noiembrie a fiecrui an). Pe lng discuiile de ordin general, s adopt hotrri referitoare la orientrile politice i economice de cooperare n cadrul ICE, crearea i dizolvarea grupurilor de lucru sau obinerea sau pierderea statutului de membru. Reuniuni ale minitrilor de externe - se organizeaz n primul semestru al fiecrui an i uneori n marja reuniunii efilor de guvern. Cu aceast ocazie, se iau decizii privind problemele politice ale regiunii, domeniile i formele de cooperare, structura Grupului de lucru, chestiunile de buget i de personal, i se numesc sau revoc Directorul General i Directori Generali adjunci ai Secretarului Executiv al ICE. Reuniuni sectoriale ad-hoc ale minitrilor de interne, culturii, agriculturii, justiiei etc.; ntlniri periodice ale directorilor politici din MAE; n marja reuniunilor primilor minitri, au loc Forumuri Economice i ale Tineretului ntlniri ale preedinilor Camerelor de Comer, Ageniilor de promovare a investiiilor, etc;

Lunar, au loc reuniunile Comitetului Coordonatorilor Naionali care are sarcina de a urmri i sincroniza activitile ICE, att la nivel naional, ct i ntre statele membre. O component de baz a Iniiativei o reprezint Grupurile de lucru (Working Groups / WG), care dezbat i formuleaz propuneri de proiecte i aciuni, n domenii specifice de cooperare, pe care le transmit Comitetului Coordonatorilor Naionali spre analiz, aprobare. Cele 15 grupuri de lucru cuprind experi din: agricultur, turism, combaterea crimei organizate, transporturi, energie, mediu, ntreprinderi mici i mijlocii, tiin i tehnologie, minoriti, cultur, informaii i mass media etc. Una sau dou ri coordoneaz activitile desfurate n cadrul fiecrui grup de lucru, pe o baz mai mult sau mai puin permanent. De notat c numai un numr redus de WG au o activitate mai susinut (agricultur, turism, crim organizat, cultur), n timp ce majoritatea lor au avut cel mult o reuniune n ultimii doi ani, din cauza interesului redus al rilor membre. Coordonarea general a activitilor care se desfoar n cadrul ICE este asigurat prin rotaie de statul care deine preedinia organizaiei n anul calendaristic respectiv. ICE dispune de un Secretariat Executiv, cu sediul la Trieste, a crui sarcin este s asiste preedinia n exercitarea atribuiilor sale i, de asemenea, s pregteasc i s urmreasc numeroasele reuniuni i conferine organizate sub egida acestei structuri de cooperare regional. 230

Ambasadorul austriac Harald Kreid ndeplinete funcia de Director general al Secretariatului Executiv al ICE. La sediul BERD din Londra funcioneaz un Secretariat pentru proiecte ICE, care ofer asisten n pregtirea corespunztoare a dosarelor de finanare a proiectelor. Pn n prezent, activitile desfurate n cadrul ICE au fost finanate prin contribuiile voluntare ale rilor membre. Cea mai mare contribuie o are guvernul italian, care pe lng costurile pe care le suport pentru funcionarea Secretariatului Executiv, alimenteaz i un fond special deschis la BERD (Trust Fund), de unde sunt finanate parial o serie de proiecte de cooperare tehnic i de investiii, n beneficiul rilor membre ICE. Contribuia total a Italiei la ICE este estimat la aproximativ 25 milioane USD. n anul 2002 s-a hotrt constituirea unui Fond de Cooperare ICE, destinat finanrii de programe i proiecte, la care contribuie fiecare dintre rile membre, n baza unei scri de contribuii anuale. Ultimele reuniuni ale ICE au evideniat interesul statelor membre pentru: ntrirea cooperrii ntre ICE i alte organizaii regionale i pan-europene, dintre care UE i Comisia European ocup un loc distinct; Consolidarea procesului de dezvoltare economic a statelor n tranziie spre o economie de pia; Reducerea decalajului ntre rile membre i participarea activ la procesul de integrare european; ntrirea cooperrii ntre statele membre n diverse domenii de activitate, cu accent pe colaborarea transfrontalier, combaterea crimei organizate i a traficului ilegal de persoane. Avnd n vedere numrul relativ mare de ri membre ICE (17) i, mai ales, dinamica structurii acestora se impune adaptarea obiectivelor i funciilor ICE, pornind de la identificarea intereselor comune. De importan esenial va fi dezvoltarea relaiilor ICE cu UE de o manier coerent i cuprinztoare, bazat pe consolidarea colaborrii dintre cele dou structuri n domenii de interes comun. Romnia s-a pronunat ca Planul de Aciune al ICE 2004 - 2006 s fie elaborat astfel nct s contribuie la implementarea viziunii UE asupra stabilitii n regiune.

231

A fost pozitiv i pn n prezent caracteristica ICE, de structur orientat ctre formularea i implementarea de proiecte concrete de asisten. Avnd ns n vedere c fondurile de care dispune ICE sunt modeste, apare necesar gsirea de sprijin financiar din afar astfel nct s creasc numrul de proiecte, att individuale, pentru o singur ar, ct i proiecte care s aib ca beneficiari mai multe ri ICE. n afara cooperrii cu UE n aceast privin, este util s se continue experiena pozitiv de pn n prezent a unor raporturi strnse ICE-BERD: proiectele iniiate n cadrul ICE cu caracter de studii de fezabilitate, mai ales n domeniul infrastructurilor, s fie apoi dezvoltate n proiecte de lucrri pe baza unor credite BERD. n acest context, partea romn a semnat cu BERD acordul pentru un mprumut n valoare de 24 de milioane de EURO destinat reabilitrii i modernizrii a cinci staii de cale ferat, aceasta dup ce studiul de fezabilitate fusese realizat sub forma unui proiect ICE, care a alocat n acest scop o jumtate de milion de EURO. Faptul c ICE va continua s aib ca membri i ri care fac parte din noul concept UE al "Europei lrgite" motiveaz extinderea zonei de cooperare n cadrul Iniiativei la domenii cum sunt combaterea crimei organizate, a traficului de persoane i a terorismului, precum i securitatea i controlul frontierelor, prin adoptarea de standarde comune n definirea i aciunea fa de astfel de fenomene. Romnia evideniaz i n acest cadru potenialul pe care l ofer Centrul regional de la Bucureti pentru combaterea criminalitii trans-frontaliere. Activitile i proiectele realizate n cadrul diferitelor Grupuri de Lucru i Task Force-uri ale ICE, pe domenii, plaseaz ara noastr n poziia dual de beneficiar, dar i de furnizor de experien i asisten, n zone cum ar fi tranziia democratic, reformele economice, integrarea euro-atlantic i european, de interes efectiv pentru alte ri ICE. De menionat, de asemenea, c ICE acord o atenie deosebit i sprijin, inclusiv cu resurse proprii, transpunerea n practic a unor proiecte din cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE). Romnia a fost primit n ICE la 1 iunie 1996, cu ocazia reuniunii de la Viena a minitrilor afacerilor externe ai rilor membre ale acestei organizaii. La Summit-ul ICE de la Varovia (noiembrie 2003), domnul Adrian NSTASE, primul ministru al Romniei, n acea vreme, a susinut n discursul su c schimbrile istorice au deschis noi perspective pentru toate statele i popoarele din zona Iniiativei Central Europene. Procesul fr precedent al lrgirii Uniunii Europene precum i lrgirea NATO au fost percepute ca o

232

modalitate de a ndeprta vechile bariere din Europa. n acelai timp, ele subliniaz necesitatea unor mai mari eforturi pentru a consolida unitatea Europei i solidaritatea ntre state, bazat pe valorile democratice comune. n viitorul apropiat, aproape jumtate dintre statele Iniiativei Central Europene vor fi membre ale UE. Astfel, Romnia va sprijini consolidarea rolului ICE, de liant ntre Estul i Centrul Europei i totodat de partener solid n dialogul instituional cu UE, CE i NATO. Romnia i-a reafirmat ntregul sprijin pentru consolidarea ICE ca actor important n trasarea arhitecturii viitoare a Europei. De asemenea, ara noastr i exprim interesul fa de creterea rolului ICE n domenii ca: practica unei bune autoguvernrii locale, prin crearea unor proiecte de formare profesional a viitorilor funcionari publici dup criteriile UE; I.M.M.-uri, prin mprtirea celor mai bune experiene n materie de management postprivatizare i acces la fondurile de dezvoltare; Privit prin prisma viitoarei integrri n UE, Romnia consider creterea competitivitii economice ca fiind o prioritate decisiv att pentru guvernul romn, ct i pentru toate statele membre ICE, manifestnd o preocupare particular n dezvoltarea reelei de infrastructuri de energie i de transport, mai cu seam c ara noastr va fi chemat s joace un rol important n viitorul coridor european Nord - Sud, care va lega Adriatica de Marea Neagr. De asemenea, se impune urgentarea redeschiderii cursului superior al Dunrii, pentru care este necesar gsirea de fonduri la nivel european i internaional; n acest sens, Procesul de Cooperare Dunrean, lansat n mai 2002, ofer un cadru excelent pentru implementarea unor proiecte de integrare socio-economic european a statelor membre ICE. O preocupare deosebit a guvernului romn o constituie combaterea criminalitii, a migraiei i a traficului ilegale, vzute ca obligaii comun asumate de toate statele membre ICE, iar ntrirea colaborrii ntre ICE i SECI n acest domeniu, concretizat n semnarea nelegerii de cooperare n cadrul Centrului de la Bucureti, reprezint un pas important eforturile de aliniere la reglementrile UE n materie. Dup Praga i Copenhaga, ICE trebuie s fac o nou dovad a flexibilitii i dinamismului su, rennoindu-i viziunea politic, att asupra ajustrii politicilor regionale pentru obinerea unei mai bune coerene la nivel social, economic i legislativ, ct i asupra implementrii unor programe europene cum ar fi TACIS, PHARE sau CARDS.

233

3. Acordul de Liber Schimb Central-European (CEFTA)

Acordul de Liber Schimb Central-European (Central European Foreign Trade Agreement CEFTA) a fost ncheiat n 1992 ntre Polonia, Ungaria i Cehoslovacia, n condiiile dispariiei sistemului CAER, n ideea facilitrii schimburilor i a cooperrii economice intra-regionale, i, implicit, a sprijinirii dezvoltrii economice a rilor participante.Totodat, acordul a fost vzut ca un instrument de pregtire a statelor participante pentru aderarea la Uniunea European, el fiind accesibil doar acelor ri care aveau deja ncheiat un acord de asociere cu UE.n timp, acordul a fost lrgit prin includerea Sloveniei, Romniei, Bulgariei i Croaiei. Zona de liber schimb a devenit funcional pentru produse industriale la 1 ianuarie 2001, cu doar cteva excepii, eliminate i ele n 2002. n general, rezultatele concrete ale CEFTA au fost mai slabe dect se ateptase iniial, majoritatea rilor participante nregistrnd o dinamic mult mai puternic a schimburilor cu UE, fa de cea a schimburilor n cadrul Acordului. Pentru Romnia, operaiunile comerciale n cadrul zonei de liber schimb s-au soldat cu un deficit comercial cronic, evideniind dezechilibrele existente n structura schimburilor i n competitivitatea relativ a mrfurilor. Acest deficit se datoreaz, n principal, schimburilor cu rile central-europene, ale cror produse de export s-au dovedit a fi mai competitive dect cele romneti. Cu toate acestea, volumul schimburilor intra-regionale a crescut constant, iar sporul de deschidere economic i de competitivitate pe care acordul le-a favorizat a contribuit sensibil la pregtirea economiilor pentru aderarea la Uniunea European. n urma integrrii n Uniunea European, n 2004, a Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei i Sloveniei, numrul rilor participante la prezentul Acord de Liber Schimb Central-european s-a redus la doar trei, i anume Romnia, Bulgaria i Croaia.n atari condiii, s-au formulat ntrebri privitoare la viitorul Acordului, n special n condiiile integrrii Romniei i Bulgariei n Uniunea European n 2007. CEFTA s-a dovedit a fi un cadru excelent de pregtire pentru aderarea la Uniunea European a economiilor rilor candidate.

234

4. Procesul de Cooperare Dunrean Ideea unui proces politic de cooperare n regiunea Dunrii a aprut cu ocazia lansrii propunerii romne de analiz a oportunitii relurii consultrilor ntre statele membre ale Comisiei Dunrii pentru revizuirea Conveniei de la Belgrad din 1948 privind regimul navigaiei pe Dunre (la cea de-a 59-a sesiune a Comisiei Dunrii, desfurat n luna aprilie 2000., la Budapesta), propunere care s-a bucurat de o larg susinere a statelor membre. n acest context, Austria a propus prii romne lansarea unei iniiative comune, care s reprezinte nucleul unui viitor proces politic de colaborare ntre statele din regiunea Dunrii, n concordan cu politicile regionale ale Uniunii Europene. Iniiativa s-a bucurat de sprijinul i implicarea activ a Comisiei Europene i a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Lansarea Procesului de Cooperare Dunrean a avut loc la Viena, la 27 mai 2002, n cadrul unei Conferine a minitrilor afacerilor externe din rile dunrene. Avnd n vedere rolul Romniei n construirea Procesului de Cooperare Dunrean, fostul primministru Adrian Nstase a deschis Conferina, susinnd discursul principal al acesteia. Au participat, de asemenea, domnul Chris Patten, comisarul european pentru afaceri externe, i domnul Erhard Busek, coordonatorul special al Pactului de Stabilitate. Participanii la Procesul de Cooperare Dunrean: Cele 13 state din bazinul hidrografic al Dunrii (cele 10 state riverane: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaia, Iugoslavia, Romnia, Bulgaria, Republica Moldova i Ucraina, precum i 3 state neriverane, avnd ns majoritatea teritoriului situat n cadrul bazinului hidrografic al fluviului: Cehia, Slovenia, Bosnia i Heregovina), Comisia European i Pactul de Stabilitate. Observatori: state interesate i capabile s contribuie la activitile Procesului SUA, Rusia, Frana, Turcia, Macedonia precum i organizaii i structuri regionale cu profil dunrean sau preocupri n zon Comisia Dunrii, Comisia Internaional pentru protecia Fluviului Dunrea, Comitetul Permanent pentru Coridorul VII, CEFTA, SEECP etc. Procesul de Cooperare Dunrean nu este o nou organizaie regional (deci o structur instituionalizat), ci un cadru politic de cooperare i promovare, cu prioritate, a preocuprilor i obiectivelor principale ale statelor din regiunea dunrean; Modaliti de funcionare: desfurarea de conferine la nivelul minitrilor afacerilor externe, o dat la 2 ani, care vor identifica prioritile de aciune pentru cooperarea dunrean, precum i

235

proiecte care urmeaz s fie promovate n cadrul Procesului acestea fiind incluse ntr-o list exemplificativ de proiecte prioritare; Implicarea desfurarea unor reuniuni, la nivel de nali funcionari, pentru analiza Pactului de Stabilitate n Procesul de Cooperare Dunrean. stadiului de realizare a proiectelor respective. Pactul de Stabilitate a avut la nceputul anului 2000 (n paralel cu iniiativa romno-austriac) iniiativa lansrii unei conferine dunrene, care s reprezinte un forum de discuii al problemelor dunrene n diferite domenii. Dup lansarea demersului romno-austriac, cele dou iniiative au fost conexate, astfel nct cele dou state i Pactul de Stabilitate au fost, alturi de Comisia European, co-iniiatorii Procesului de Cooperare Dunrean. Pactul de Stabilitate a participat activ la pregtirea lansrii PCD coordonatorul special al Pactului, dl. Erhard Busek, participnd att la cea de-a doua reuniune pregtitoare a Conferinei de lansare (Bucureti, 6 februarie 2001), ct i la Conferina de lansare de la Viena i acionnd, cu diverse prilejuri, pentru promovarea folosirii PCD ca un instrument n sprijinul dezvoltrii regiunii Dunrii. Caracterul de noutate al acestui Proces const n faptul c introduce, n premier, o dimensiune politic a colaborrii n regiunea dunrean, fiind primul proces politic dedicat spaiului i problematicii dunrene n ansamblul lor (celelalte structuri sau organizaii avnd caracter tehnic sau sectorial). El a fost conceput ca un exerciiu politic de integrare al statelor dunrene, prin participarea n cadrul su att a Comisiei Europene i Pactului de Stabilitate, ct i a unor state membre ale UE, alturi de state candidate la aderare (precum i alte state aflate fie n cadrul Procesului de Stabilizare i Asociere, fie n alte relaii de cooperare cu UE). Se poate afirma c interaciunea romno-austriac n pregtirea lansrii PCD a prefigurat fericit efectele benefice ale acestei cooperri. Alturi de dimensiunea politic, cooperarea n cadrul Procesului de Cooperare Dunrean este promovat i prin cele ase dimensiuni sectoriale: economic, navigaie, a mediului nconjurtor, turistic, cultural i a cooperrii sub-regionale. Obiective: Procesul are ca obiectiv principal armonizarea i coordonarea iniiativelor legate de cooperarea n bazinul Dunrii, astfel nct s poat fi evitate suprapunerile i prentmpinat irosirea resurselor.

236

Realizarea proiectelor: pentru fiecare proiect de cooperare, identificat drept prioritar, se stabilete, pe baz de voluntariat, un stat sau o organizaie care s preia rolul de coordonare a activitilor pentru realizarea sa. Astfel, Romnia a preluat rolul de coordonare pentru proiectele legate de activitile economice - de exemplu: organizarea Conferinei de afaceri dunrene, n octombrie 2003, la Bucureti; realizarea unui centru dunrean pentru artizanat i ntreprinderi mici i mijlocii; realizarea unui centru pentru promovarea produselor dunrene; stabilirea unei baze de date a agenilor economici dunreni; crearea unei burse dunrene a turismului.

Este de remarcat faptul c aceste proiecte trebuie s fie deja viabile i funcionale (inclusiv n privina surselor de finanare), n sensul c Procesul de Cooperare Dunrean nu va aciona pentru atragerea de fonduri pentru aceste proiecte, ca n modelul Pactului de Stabilitate. De fapt, aprobarea listei de obiective prioritare i proiecte funcioneaz ca o omologare politic din partea PCD, a importanei lor (ca un seal of quality politic). 5. Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) Obiectivele PSESE considerate realizabile pentru perioada urmtoare, stabilite cu ocazia Mesei Regionale de la Salonic (16 decembrie 2002), au fost urmtoarele: Democraia Local i Cooperarea Transfrontalier - cooperare sistematic ntre subiecii locali din regiune (guvernamentali, civici i din lumea afacerilor), pentru ntrirea complementaritii economice, a coeziunii sociale i reconcilierii, precum i pentru consolidarea democraiei i stabilitii locale; Mass-media - realizarea de reforme legislative, crearea unui Fond al Televiziunii, intensificarea pregtirii ziaritilor, ntrirea poziiei mijloacelor de informare independente i a standardelor jurnalistice internaionale n Sud Estul Europei; Infrastructura - cofinanarea programelor de dezvoltare a infrastructurii din regiune i instituionalizarea parteneriatului n domeniul transporturilor (rutiere, feroviare, aeriene), energiei electrice i telecomunicaiilor, acordrii de prioritate investiiilor de capital; crearea Pieei Regionale a Energiei;

237

Investiiile i comerul - asigurarea unui climat de afaceri favorabil, la care s contribuie Acordurile bilaterale de Liber Schimb, a unui sistem de monitorizare eficient, amplificarea oportunitilor de investiii, de ocupare a forei de munc i de dezvoltare economic n regiune; Gestionarea i stabilizarea micrilor de populaii - adaptarea strategic, ntr-o manier comprehensiv, pentru ca integrarea etnic s devin durabil i s permit msuri eficiente, la nivel naional, n zonele predispuse migraiei, legale sau ilegale i azilului, precum i o mai bun administrare a frontierelor. S-a avut n vedere ca activitile care au ca obiectiv numai aspectele umanitare legate de refugiai s fie eliminate treptat; Crima organizat - sprijinirea eforturilor pentru crearea unor instrumente comune de lupt mpotriva crimei organizate prin eficientizarea Centrului Regional pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere de la Bucureti i prin pregtirea personalului su la nivelul standardelor EUROPOL (inclusiv n spiritul rezultatelor Conferinei ministeriale de la Londra - 25 noiembrie 2002, privind combaterea crimei organizate n Sud Estul Europei).

Principalele aciuni realizate n cadrul meselor de lucru, au vizat realizarea de progrese n domeniile: mass-media i democraia local/cooperarea transfrontalier: n domeniul mass- media: majorarea timpilor de emisie pentru programele cu tematic special (corupie, reconciliere, tineret, etc.); nfiinarea "Balkan Trust for Democracy", care creeaz premisele finanrii proiectelor regionale din domeniile democraie i drepturilor omului; intensificarea activitilor privind mbuntirea reformelor legislative, a pregtirii ziaritilor, ntrirea poziiei mijloacelor de informare independente i a standardelor jurnalistice internaionale n Sud Estul Europei prin promovarea unei "media profesionale", inclusiv cu sprijinul Uniunii Europene; n domeniul democraiei locale i cooperrii transfrontaliere, Task Force-ul pe aceast problematic din cadrul PSESE a facilitat urmtoarele aciuni de cooperare transfrontalier: a. Managementul i stabilizarea micrilor de populaii: n cursul anului 2003 fuziunea dintre Iniiativa privind Migrarea, Azilul i Iniiativa privind Revenirea Refugiaiilor s-a concretizat n MARRI, care s-a dorit a fi o form mai eficient de aciune n domeniu a

238

PSESE; s-a adoptat un "Program de Aciune" al MARRI pentru sprijinirea i complementaritatea cu PSA. Conferina privind Securitatea i Controlul Frontierelor (Ohrid/Macedonia, mai 2003): crearea unor instrumente de lucru exacte pentru stabilirea unui control eficient, strict, dar deschis al frontierelor; dezvoltarea unui sistem integrat de asisten a n acest domeniu n concordan cu standardele UE; rile participante la conferin s-au angajat pentru alinierea legislaiilor naionale n materie la normele de comun acord stabilite prin Declaraia Final, n special a celor referitoare la autoritile vamale civile i a normelor legale privind azilul regimul strinilor. b. Crima organizat - au fost stabilite raporturile de lucru dintre EUROPOL i Centrul Regional SECI pentru Combaterea Criminalitii Transfrontaliere de la Bucureti: Combaterea traficul cu fiine umane: la Forumul Regional Ministerial (Sofia, 10 decembrie 2003) reprezentanii statelor Pactului de Stabilitate au adoptat o declaraie comun referitoare la necesitatea acordrii de protecie victimelor i martorilor implicai n cazuri de trafic de persoane, n special a situaiilor n care minorii au avut de suferit; La 16 iulie 2003, a fost semnat Acordul dintre Romnia i Biroul Coordonatorului Special al Pactului de Stabilitate privind deschiderea la Bucureti a Secretariatului pentru Combaterea Crimei Organizate n Europa de Sud-Est (SPOC). Obiectivul general: facilitarea dialogului i cooperrii dintre autoritile locale, ageniile regionale i internaionale specializate n combaterea crimei organizate. Obiectivele propuse de PSESE, pentru viitor, n ceea ce privete cooperarea transfrontalier i crima organizat: Democraia Local i Cooperarea Transfrontalier, va cuprinde dou componente: asigurarea expertizei politice necesare autoritilor locale n domeniul cooperrii transfrontaliere; acordarea de sprijin pentru activitile specifice Euro-regiunilor (reconciliere inter-etnic, mbuntirea climatului economic, nlesnirea micului trafic de frontier pentru cetenii cu domiciliul n imediata zon a frontierelor, etc); Crima organizat - stimularea i implementarea Conveniei ONU privind combaterea crimei organizate transnaionale, n special pentru crearea mecanismelor legale de protecie a martorilor; facilitarea dialogului dintre Centrul Regional SECI de la

239

Bucureti i EUROPOL i alte agenii specializate pentru eficientizarea operaiunilor de investigare a dosarelor operative privind crima organizat; Gestionarea fenomenului privind migrarea - soluionarea eficient a situaiilor nc existente privind refugiaii i persoanele care au fost nevoite s-i prseasc propriile locuine, n special cele din Bosnia i Heregovina, Croaia, Serbia i Muntenegru i Kosovo; nfiinarea unui Forum de dialog pe probleme de Migrare, Azil, Vize i Control al Frontierelor, care s se organizeze regulat, la nivel de experi.

6. Iniiativa de Cooperare n Sud-Estul Europei (SECI)

Iniiativa de Cooperare n Sud-Estul Europei (Southeast European Cooperative Initiative SECI) a fost lansat n decembrie 1996, dup semnarea acordurilor de pace de la Dayton, la propunerea comun a Uniunii Europene i Statelor Unite, cu scopul dezvoltrii unei strategii economice i de mediu viabile n regiune. Reuniunea inaugural a avut loc la Geneva, n perioada 5-6 decembrie 1996, la 6 decembrie 1996 fiind adoptat Declaraia de principiu privind cooperarea n cadrul SECI. SECI este o structur subregional care ncurajeaz cooperarea ntre statele participante i facilitarea integrrii lor n structurile europene. SECI urmrete coordonarea planurilor de dezvoltare regional, asigur o mai bun prezen a sectorului privat n economia zonei, ncurajeaz transferul de know-how i realizarea de investiii n sectorul privat. Statele participante la SECI sunt: Albania, Bosnia-Heregovina, Bulgaria, Croaia, Macedonia, Grecia, Moldova, Romnia, Slovenia, Turcia i Ungaria. Statele observatoare sunt Austria, Azerbaijan, Belgia, Frana, Germania, Spania, SUA i Ucraina. Organismul decizional este Comitetul de Agend ("Agenda Committee"), format din coordonatorii naionali pentru SECI (care coordoneaz, n plan intern, participarea la proiectele SECI). Comitetul de Agend are drept sarcin identificarea preocuprilor comune legate de economia i protecia mediului n regiune, precum i stabilirea listei de prioriti pe baza crora sunt concepute i dezvoltate proiecte concrete. Prioritile de aciune, selecionate de Comitetul de Agend al SECI, la cea de-a 24-a ntlnire (Salonic, 17 decembrie 2002), vizibil diminuate fa de aciunile preconizate la nfiinarea SECI, n 1996, sunt: Transportul pe Dunre;

240

Iniiativa Rului Sava i a Rului Tisa. S-a considerat c experiena comercial i de afaceri ctigat de SECI prin proiectele dunrene n aria dezvoltrii infrastructurii de transport i a managementului apelor este valoroas i poate fi folosit i pentru rul Sava i Tisa, n special n atragerea de finanri; Comitetele naionale SECIPRO, inspirate dup modelul EUROPRO al ONU/CEE, se dovedesc active n rile n care exist un interes susinut pentru armonizarea i simplificarea procedurilor n materie de administraie, comer i transport.

O dat cu lansarea Pactului de Stabilitate s-a evideniat posibilitatea ca, datorit naturii complementare i obiectivelor comune ale celor dou iniiative, activitile lor s fie coordonate. n acest sens: La 27 ianuarie 2003, n prima zi a sesiunii de iarna a Adunrii Parlamentare a Consiliului Europei, domnul dr. Erhard Busek, Coordonatorul Special al Pactului de Stabilitate a subliniat faptul c s-a reuit fuzionarea activitilor SECI cu cele ale Pactului, urmnd a se elabora programele concrete de transpunere n practic ale acestei reorganizri; Centrul SECI de la Bucureti a devenit Centrul Regional pentru Combaterea Criminalitii Transfrontaliere n care sunt incluse Secretariatele unor iniiative ale Pactului de Stabilitate (Combaterea Crimei Organizate/SPOC i lupta mpotriva corupiei/SPAI); Consiliul Consultativ de Afaceri al SECI a fost dizolvat n Consiliul Consultativ de Afaceri al Pactului de Stabilitate, crendu-se Consiliul Consultativ pentru Afaceri al Europei de Sud-Est; Comitetele SECIPRO au trecut n subordinea noului Consiliu Consultativ de Afaceri al Europei de Sud-Est; ntlnirile Comitetului de Agend al SECI, care aveau loc la fiecare dou luni, sunt programate din ce n ce mai rar, ca anex a unor reuniuni ale Pactului de Stabilitate. Cu ocazia reuniunii Comitetului de Agend al SECI din 26 ianuarie 1998, Romnia a propus nfiinarea la Bucureti a unui Centru Regional SECI pentru combaterea infracionalitii transfrontaliere. n cadrul reuniunii de la Geneva, din 15 aprilie 1998, a fost acceptat proiectul rii noastre privind instituirea Centrului.

241

La 26 mai 1999, a avut loc la Palatul Parlamentului din Bucureti reuniunea dedicat ceremoniei de semnare a Acordului de cooperare pentru prevenirea i combaterea infracionalitii transfrontaliere, avnd ca parte integrant Carta de organizare i funcionare a Centrului Regional SECI. Statele semnatare sunt Albania, Bosnia-Heregovina, Bulgaria, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, Romnia, Turcia i Ungaria. Romnia a ratificat Acordul de cooperare pentru prevenirea i combaterea infracionalitii transfrontaliere prin Legea nr. 208 din 1999. Acordul a intrat n vigoare la 1 februarie 2000. n luna iulie 2001, la Bucureti, a fost negociat Acordul de sediu (tratat bilateral) cu Centrul SECI privind statutul juridic, regimul oficialilor iniiativei i delegaiilor la reuniuni, precum i sprijinul acordat de Romnia. Acesta a fost semnat la 2 octombrie 2001 de ctre dl. general Constantin DEGERATU, pentru ara noastr i de dl. Erhard BUSEK, Coordonatorul SECI. Acordul se inscrie n limitele tradiionale ale practicilor diplomatice dintre un stat i o organizaie internaional, recunoscnd i garantnd o gam de imuniti, privilegii i faciliti. Proiectul are dou componente: 1.Componenta extern (Centrul SECI) - instituie internaional interguvernamental, cu statut de misiune diplomatic; Directorul Centrului are rang de ambasador, iar membrii instituiei au statut diplomatic. Organismul principal este Comitetul Comun de Cooperare (Joint Cooperation Committee JCC) care reunete reprezentani ai statelor membre din cadrul administraiei vamale i poliiei. La reuniunile JCC particip Organizaia Mondial a Vmilor i INTERPOL (au statut de consilieri permaneni) i observatori (state i organizaii internaionale). n cadrul Centrului funcioneaz patru grupuri de lucru pentru combaterea: Din anul Traficului de Fiine Umane; Traficului de droguri; Fraude comerciale; Terorismului. 2003, Centrul Regional SECI pentru Combaterea Infracionalitii

2. Componenta intern (Punctul Naional Focal) Transfrontaliere a devenit Centrul Regional pentru Combaterea Criminalitii Transfrontaliere.

242

7. Organizaia pentru Democraie i Dezvoltare Economic GUAM (ODDE GUAM) a fost nfiinat prin semnarea, la 23 mai 2006, n cadrul primului Summit al efilor de
Stat GUAM de la Kiev, a Statutului (Cartei) acesteia; pn atunci exista un For Consultativ GUAM fondat la 10 octombrie 1997, la Strasbourg, de ctre Preedinii statelor: Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan i Republica Moldova

La 1 iunie 2007, prin instituirea Secretariatului GUAM de la Kiev, a intrat n funcie Secretarul General al Secretariatului ODDE GUAM, dl Valeri CHECHELASHVILI, precum i Coordonatorii de Programe (1 septembrie 2007).

n perioada 18-19 iunie 2007, la Bacu (Azerbaidjan), a avut loc al doilea Summit ODDE GUAM, precedat de reuniunea GUAM Polonia (18 iunie 2007), reuniunea Consiliului Minitrilor Afacerilor Externe GUAM (18 iunie 2007), reuniunea GUAM SUA, GUAM Japonia (18 iunie 2007), reuniunile sectoriale n trei blocuri (economic, al organelor de drept i umanitar) la nivel nalt, precum i reuniunea Consiliului Coordonatorilor Naionali.

n cadrul Summit-ului a avut loc reuniunea Consiliului efilor de Stat (CS) care s-a desfurat ntr-un format extins, la care au participat Preedintele Republicii Azerbaidjan, Georgiei, Ucrainei, Prim-ministrul Republicii Moldova, iar n calitate de invitai speciali Preedintele Poloniei, Lituaniei, Romniei, Vicepreedintele Bulgariei, Vice-spicherul Estoniei, Ministrul Economiei Letoniei, precum i ali invitai din Austria, SUA, Japonia, OSCE, OCEMN, UNESCO, efii misiunilor diplomatice acreditai n Azerbaidjan.

Urmtorul Summit ODDE GUAM, a avut loc la 1 iulie 2008, la Batumi (Georgia), precedat de reuniunea Consiliului Minitrilor Afacerilor Externe GUAM, reuniunile sectoriale n trei blocuri (economic, al organelor de drept i umanitar) la nivel nalt i reuniunea Consiliului Coordonatorilor Naionali (CCN) GUAM.

COOPERAREA GUAM JAPONIA Prima iniiativ de cooperare a fost lansat n cadrul Summit-ului GUAM de la Baku de ctre Viceministrul Afacerilor Externe al Japoniei, care a trasat domeniile prioritare de cooperare cu GUAM n cadrul politicii Guvernului nipon Arca libertii i prosperitii n regiunea Mrii Negre.

243

n acest sens, la 16-24 septembrie 2007, la Tokio, au avut loc un seminar n domeniul tehnologiei de economisire a energiei. Republica Moldova a fost reprezentat la evenimentul n cauz de cte un expert din cadrul Ministerului Industriei i Infrastructurii i Academiei de tiine. Obiectivele seminarului au fost: promovarea stabilitii dezvoltrii economiei de pia n statele GUAM, securitatea energetic, precum i schimbul de experien n domeniul economisirii energiei. De asemenea, la 1-9 februarie 2009, la Tokio, partea nipon a organizat un seminar n domeniul promovrii investiiilor i comerului. Participanii au efectuat schimb de experien i a celor mai bune practici, precum i au luat cunotin de mecanismele de conlucrare i perfecionare a activitilor instituiilor de promovare a investiiilor i comerului. COOPERAREA GUAM SUA Statele Unite ale Americii, pe toat perioada existenei GUAM a acordat un interes sporit acestei Organizaii. Primul proiect mare care a fost finanat de SUA a fost Proiectul de facilitare a comerului i transportrii care include asisten tehnic pentru Ministerele Afacerilor Interne, inclusiv n sistemul de schimb de informaii, pentru Serviciile vamale i Serviciile Grnicereti ale statelor membre. Reprezentani de nivel nalt din Departamentul de Stat al SUA particip cu regularitate la lucrrile Summit-urilor GUAM, precum i la reuniunile ministeriale. De asemenea, la 30 octombrie 2007, la Washington a avut loc reuniunea comun a Coordonatorilor Naionali GUAM cu un ir de oficiali de rang nalt din cadrul Departamentului de Stat al SUA i altor instituii guvernamentale americane. Participanii la eveniment au abordat subiectele ce in de stadiului actual al implementrii diverselor proiecte n cadrul GUAM, n special activitatea Centrelor Virtuale GUAM i contribuia lor la combaterea crimelor organizate transfrontaliere, consolidarea securitii energetice n regiune prin diversificarea surselor de energie, consolidarea Secretariatului GUAM, dezvoltarea i aprofundarea parteneriatelor GUAMUE, GUAM - Polonia, GUAMJaponia, precum i perspectivele de cooperare pe viitor cu partenerii americani. n contextul proiectului de asisten tehnic a Secretariatului GUAM, n luna decembrie 2008 statele membre GUAM au beneficiat fiecare de cte un sistem de videoconferin din partea SUA 244

conform Proiectului de facilitare a schimbului de informaii i comunicare ntre Ministerele Afacerilor Externe ale statelor membre i Secretariatul GUAM. COOPERAREA GUAM UE N CADRUL POLITICII UE PARTENERIATUL ESTIC Secretarul General GUAM s-a adresat CMAE GUAM (n cadrul reuniunii acestuia la 26 februarie 2009, Kiev) cu propunerea de a examina oportunitatea cooperrii GUAM UE n cadrul Parteneriatului Estic, motivnd c toate statele membre GUAM sunt implicate n aceast iniiativ i posibilitatea GUAM-ului s ofere pentru UE un cadru instituionalizat de cooperare cu posibilitatea de a atrage n acest cadru i pe Belorusia (excluznd varianta cooperrii cu Armenia la iniiativa Azerbaidjanului). Minitrii au salutat aceast propunere i au dispus ca Secretariatul s vin cu propuneri concrete n acest sens. Astfel, a fost propus discutarea acestui subiect n cadrul reuniunii extraordinare CCN GUAM (preconizat pentru 24-25 martie 2009, Kiev), cu participarea experilor n cooperare cu UE. CONFERINE Sub auspiciul Preediniei Republicii Azerbaidjan n GUAM, n vederea realizrii proiectelor sale, n primvara anului 2008, la Bacu, au fost organizate, 3 conferine internaionale: 1. Principiile de Soluionare a Conflictelor nesoluionate pe teritoriul GUAM (15-16 aprilie 2008), la care au participat reprezentani ai mediului politic i de tiin. 2. Conferina Internaional GUAM tranzit, preconizat pentru 29-30 aprilie 2008, la Bacu, n cadrul creia au fost discutate subiectele privind armonizarea bazei legislative, nlturarea impedimentelor i dezvoltarea infrastructurii coridorului de transport GUAM, precum i posibilitile de extindere a coridorului Trans-caspic i Pan-european. 3. Conferina Internaional cu tematica Strategia dezvoltrii GUAM, 29-30 mai 2008, Bacu. Scopul Conferinei a fost stimularea stabilitii dezvoltrii economice a statelor membre GUAM, dezvoltarea comerului i investiiilor ca urmare a globalizrii pieelor de desfacere i serviciilor n cadrul ODDE GUAM. n cadrul conferinei date au participat i Preedinii Asociaiilor Bncilor GUAM. SECRETARIATULUI GUAM Menionm c la 26 februarie 2009, la Kiev, a avut loc ceremonia de inaugurare a Secretariatului GUAM de ctre Minitrii Afacerilor Externe ai statelor membre. La eveniment au fost invitai

245

reprezentanii elitei politice din Ucraina, corpului diplomatic acreditat n Ucraina, precum i a elitei oamenilor de afaceri. n cadrul ceremoniei au inut speech efii Misiunilor Diplomatice ale Poloniei i Cehiei.

http://guam-organization.org/

14. Organizaii internaionale nerecunoscute oficial

1. Clubul Bilderberg
Ar fi fost imposibil sa concepem planul nostru menit pentru intreaga lume, daca l-am fi destainuit in acei ani. Insa lumea este mai complexa i este pregatita sa accepte o conducere globala. Suveranitatea supranaionala formata dintr-o elita intelectuala i bancheri ai lumii este, fara indoiala, mai atragatoare decit autodeterminarea naionala, practicata in ultimele secole. David Rockefeller, membru permanent al clubului Bilderberg, 1991. Poate tot mai multi dintre voi a-ti auzit in ultimii ani de Clubul Biderberg, Noua Ordine Mondiala, Guvern Mondial si alte chestii de acest gen. Insa precum masoneria si alte grupari secrete aceste informatii au fost luate de cei mai multi oameni drept teorii ale conspiratiei. Voi incerca in cateva articole sa demonstrez (sau macar sa ridic unele semne de intrebare)ca ceea ce unii numesc teorie conspirativa este de fapt o realitate bine musamalizata in care sunt implicati cei mai influienti si puternici oameni ai planetei, cu o putere mult dincolo de cea a presedintilor de stat sau oricare alta mare functie oficiala. O musamalizare la care mass-media si-a jucat perfect rolul, fiind laudata public pe 5 iunie 1991 de fondatorul clubului Bilderberg, David Rockefeller din partea Council on Foreign Relations (CFR): Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times,

246

Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala Despre CFR, Chester Ward, amiral si fost judecator in Marina Militara SUA, membru in CFR timp de 15 ani spunea: Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial. Insa nu despre asta vom discuta in acest material. Aici vom incerca sa ne amintim de unde a pornit acest grup, cine sunt fondatorii lui si cum au ajuns acestia sa detina controlul monetar si politic mondial. Cea mai scurta si oficiala definitia a Clubului Bilderberg ar fi urmatoarea: o organizatie ce include lideri politici, oameni de afaceri, academicieni si ziaristi, care se intruneste anual incepand din 1954. Organizatia sustine o agenda globalista si afirma ca notiunea de suveranitate nationala este depasita. Printre participantii la reuniunile trecute ale grupului s-au numarat Hillary Clinton, Bill Clinton, Donald Rumsfeld, Henry Kissinger, regele Juan Carlos al Spaniei, Regina Beatrix a Olandei si Tony Blair, reprezentanti ai Consiliilor de Administratie de la IBM, Xerox, Royal Dutch Shell, Nokia si Daimler. Intalnirea din 2008 s-a desfasurat la Westfields Marriott in Chantilly (Virginia), cea din 2009 langa Atena. La fiecare patru ani, reuniunile se desfasoara in SUA sau Canada. Din cauza caracterului secret al intalnirilor si al refuzului de a prezenta comunicate de presa, grupul a fost acuzat frecvent de comploturi la nivel mondial. Participantii nu au voie sa vorbeasca despre cele discutate in timpul reuniunilor. Grupul Bilderberg poarta numele unui hotel din Olanda unde membrii fondatori printul Bernhard al Olandei, Joseph Retinger, David Rockefeller si Denis Healey s-au intalnit prima data in 1954. Participantii la intalnirile grupului sunt protejati de serviciile secrete ale principalelor state reprezentate, in frunte cu CIA. Istoria Clubului Bilderberg se confunda cu aceea a planetei noastre dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Prima reuniune oficiala a avut loc intre 29 si 31 mai 1954, in localitatea olandeza Oosterbeek. Atunci a si imprumutat numele Hotelului Bilderberg, amfitrionul intalnirii, al carui

247

proprietar era Printul Bernhard, tatal actualei Regine Beatrix a Olandei. De-a lungul existentei sale, desi isi neaga cu vehementa responsabilitatea pentru desfasurarea istoriei, Clubul a avut cuvantul decisiv in evenimente ca razboiul din Vietnam, crearea organizatiilor CECA, Euratom si CEE, precursoare ale Uniunii Europene, razboiul de Yom Kippur, loviturile de stat din Brazilia, Indonezia, Chile, Argentina, Honduras, Guatemala, debarcarea trupelor americane in Panama, bombardarea Ceceniei, razboiul din Golf, inventarea si sustinerea euro, conflictele nesfarsite dintre Israel si Palestina. Unii critici nu ezita sa-i considere pe bilderbergeri direct raspunzatori de atentatele din 11 septembrie. Clubul Bilderberg este pretutindeni. 1 Insa cum au ajuns aceste personaje atat de puternice si infuiente pe plan mondial? Sa privim putin in trecutul unora dintre ei, Rothschild, Morgan, Rockefeller: In 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocand o cadere a bursei din Londra. In acel moment, Europa era satula de razboi, iar viitorul intregului continent depindea de deznodamantul bataliei de la Waterloo. Daca armata lui Napoleon ieea victorioasa, Imperiul francez urma sa deina puterea asupra Europei. Daca, din contra, catiga armata coalitiei anglo-pruso-olandeze, condusa de ducele de Wellington, ajungea Anglia intr-o pozitie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut, intrucat finanase ambele tabere. Dupa cum se tie, batalia de la Waterloo a avut ca rezultat infrangerea lui Napoleon. Cel care a finanat reconstrucia Europei i stabilizarea sistemului economic dupa razboaiele napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care el a imprumutat naiunilor Europei, indatorandu-le, au provenit dintr-o inelaciune celebra. Utilizand reeaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat inaintea celorlali englezi care era rezultatul importantei batalii de la Waterloo. Le-a transmis agenilor sai de la bursa sa vanda puternic aciuni, lucru care i-a determinat pe ceilali sa creada ca el tie ceva i ca ducele de Wellington a pierdut batalia de la Waterloo. Toata lumea a intrat in panica, grabindu-se sa scape de aciunile britanice fara valoare, pentru a-i salva macar o parte din averi. Dupa cateva ore, bursa din Londra se prabuise total. Cand a sosit tirea oficiala ca Wellington catigase de fapt batalia de la Waterloo, era deja prea tarziu. Rothschild cumparase cea mai mare parte din piaa pe o suma de nimic. In cateva secunde, aciunile britanice au crescut peste valoarea 248

lor iniiala i iata cum peste noapte, averea deja fabuloasa a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori. Din aceti bani, clanul Rothschild a dat apoi imprumuturi (evident cu dobanzile de rigoare) arilor europene, atat de dornice sa se refaca dupa lunga perioada de razboi (finanat tot de Rothschild) i sa ajunga la stabilitate economica. Tot stabilitatea economica a fost invocata i pentru a justifica crearea Federal Reserve. Prima banca supranaionala din lume a aparut in urma unei false crize financiare, declanate de un alt membru al elitei, bancherul J. P. Morgan. In 1907, J. P. Morgan a inceput sa raspandeasca zvonul ca bancile au dificultai i nu vor mai putea face rambursari. Ca i in exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a capatat credibilitate pentru ca venea de la o persoana despre care se presupunea ca tie ce spune. S-a creat panica, toata lumea s-a inghesuit sa ii retraga depozitele din banci, lucru ce a dus la falimente in lan (aproape 5400 de banci au disparut atunci). Apoi Congresul american a demarat o ancheta pentru a stabili care este cauza acestui dezastru i cum poate fi el evitat. Comisia insarcinata cu aceasta misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar i trezorier al lojii masonice din Rhode Island i omul bancherilor (de altfel avea sa devina membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich casatorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluie salvatoare crearea unei Banci Centrale care sa vegheze pentru ca dezastrul din 1907 sa nu se mai repete niciodata. Istoria a aratat ca el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori. In 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniial, nu de legislatorii americani aa cum era firesc, ci de bancheri, in cadrul unei intalniri secrete, organizate in casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich care l-a prezentat Congresului. Iniial nu a avut sori de izbanda, dar in 1913, cand Woodrow Wilson a devenit preedinte al SUA, a fost aprobat. In schimbul susinerii financiare i politice in alegeri, Wilson le promisese bancherilor ca, odata ajuns preedinte, va aproba fara sa clipeasca constituirea Federal Reserve. Cu doua zile inainte de Craciun, cand o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezeni, Federal Reserve Act a fost transformat in lege, fiind aprobat de Congres i de preedintele SUA. Dupa muli ani, Woodrow Wilson scria cu regret: Naiunea americana este controlata de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creterea naiunii i toate activitaile

249

noastre sunt in mainile a doar caiva oameni, care nu fac altceva decat sa controleze i sa distruga libertatea economica. Am ajuns sa fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate i mai dominate guverne din lumea civilizata. Nu avem un guvern cu opinie libera, manat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei i supus presiunilor unui mic grup de oameni care il controleaza. Senatorul Louis McFadden spunea in 1932 in Congresul american: Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internationali care acioneaza impreuna pentru a transforma lumea in sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul. Publicului i s-a spus atunci ca Federal Reserve este soluia ideala i unica pentru a menine stabilitatea economica (suna cunoscut, nu-i aa?). Strazile i ziarele erau pline de afie in care americanilor li se arata cum inflatia, omajul i criza economica sunt de acum de domeniul trecutului, datorita apariiei Federal Reserve. A urmat insa marea criza economica din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul in mainile bancherilor. In 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia dupa al Doilea Razboi Mondial (o alta criza generata cu finanarea acelorai bancheri). Cu acest prilej au aparut alte instituii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scara mai extinsa: Fondul Monetar Internaional i Banca Mondiala. Federal Reserve a oprit in 1971 convertibilitatea dolarului in aur, producand o noua criza pe piaa, care a transformat dolarul american in principala moneda de schimb (mai ales pentru comerul cu petrol) a planetei. De fiecare data s-a invocat nevoia de stabilitate economica. Lista utilizarii acestui scenariu este lunga i se incheie (speram) cu actuala criza financiara, orchestrata de aceeai bancheri din umbra prin intermediul organizaiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondiala, FMI i bancile centrale (naionale) ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicand cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesara acceptarii unei noi autoritai financiare, unice la nivel mondial, conduse de acelasi grup restrans . 2

250

2. ORGANIZAII TERORISTE
Terorismul, considerat timp ndelungat de ctre experi ca o problem intern a unui stat, la sfritul secolului XX a evaluat n unul din cele mai periculoase fenomene pentru securitatea internaional. Astzi combaterea eficient a terorismului internaional i diminuarea eventualelor consecine dezastruoase ale acestuia sunt n lista celor mai arztoare probleme din domeniul asigurrii securitii statelor. Problema contracarrii flagelului terorist poate fi soluionat doar prin unificarea i coordonarea eforturilor la nivel naional i internaional. Mijloacele folosite de teroriti sunt extrem de variate (rpiri de persoane, luri de ostatici, asasinate, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cilor ferate, a instalaiilor industriale sau a mijloacelor de telecomunicaii, ruperea digurilor, otrvirea apei, rspndirea bolilor contagioase etc.). Din arsenalul metodelor tradiionale" fac parte: atentatele asupra efilor de state, atacurile asupra misiunilor diplomatice si diplomailor acreditai, asupra personalitilor politice sau altor persoane recunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor instituii publice sau ntreprinderi comerciale, a avioanelor, forelor de ordine .a. Potrivit informaiilor vehiculate prin mass-media, n prezent, n lume acioneaz peste 500 de organizaii i grupri teroriste de diferite orientri. Dar, dincolo de statistici, realitatea este mult mai dureroas. Atentatele din 11 septembrie 2001, asupra Statelor Unite, au artat punctele vulnerabile ale actualului concept de securitate. Terorismul a aprut ca o modalitate de aciune a celor slabi mpotriva celor puternici. Atacurile teroriste vizeaz n special securitatea populaiei, ca mijloc de presiune asupra statelor. n configurarea atacurilor nu este nevoie de un PIB de 6 trilioane de dolari sau de nalte performane n tehnologiile militare i spaiale. Principalii factori care conteaz sunt factorul uman i

251

efectele psihologice. Activitile teroriste pot fi puse n aplicare de orice persoan, fr a avea cunotine speciale aprofundate. O bomb poate fi confecionata din materiale care pot fi procurate cu relativ uurina. Aceste aciuni se pot ntmpla oriunde. Terorismul poate mbrca diverse forme (atacuri chimice, atacuri cu bombe, otrviri n masa etc.). De cele mai multe ori, aciunile teroriste nu lovesc n fora militar a unui stat, ci n societatea civila. Scopul lor este implicarea emoional a populaiei. Aceasta face ca presiunea psihologic asupra statului s fie mult mai puternic dect n cazul unui conflict militar clasic. Principalul obiectiv al aciunilor de acest gen este rspndirea fricii. Avnd ca scop informarea specialitilor autoritilor publice abilitate cu prevenirea i combaterea terorismului, savanilor n domeniu i reprezentanilor societii civile, se propune spre atenie prezentul Buletin Special privind organizaiile internaionale teroriste, extremiste i paramilitare. Organizaii internaionale teroriste, extremiste i paramilitare al-QAIDA (al-QA`IDA - Baza) Grupare terorist transnaional cu caracter politico-religios de orientare radical-islamic. Format n Pakistan n baza structurii Maktab al-Hidmat (creat n anii 80 cu concursul serviciilor speciale ale SUA, Arabiei Saudit, Pakistanului n scopul finanrii i acordrii suportului tehnico-organizatoric voluntarilor islamici participani la operaiunile militare din Afganistan mpotriva trupelor sovietice). Formaiunea integreaz n sine structuri cu opiuni radicale direcionate spre opunerea rezistenei forelor coaliiei n Afganistan. Din septembrie 1992 liderii organizaiei acord prioritate n activitatea sa actelor de teroare fapt ce coincide cu nceperea operaiunilor militare ale ONU pe teritoriul din Somalia. Reprezentanii gruprii au participat n conflictele armate din Afganistan (1992), Somalia (19921993), Bosnia i Heregovina (1992-1995), Kamir (1993), Caucazul de Nord (1995), Kosovo (1999), Asia Central (1999). Au realizat actele

252

teroriste din 11.09.2001 pe teritoriul SUA, provocnd criza politicomilitar de amploare global. Alte denumiri ale organizaiei sunt: Gruparea islamic pentru protejarea lcaurilor sfinte, Organizarea Mntuirii Islamice, Reeaua lui Usama ben Laden, Armata Islamic de eliberare a lcaurilor sfinte. Liderul militar-politic al gruprii - eihul Usama Mohammed ben Laden (Emir, Director). Activitatea organizaiei este dirijat de ctre Consiliul suprem (Majlis ash-Shura) ce include n sine patru comitete: Probleme de ordin militar, Probleme financiar-economice, Problemele religiei i dreptului, Problemele informaiei, contrainformaiei i propagrii ideologice. La moment, ca urmare a evoluiei situaiei internaionale structurarea organizatoric a gruprii nu este clar. Ca urmare a decentralizrii aparatului de conducere lipsete centrul unic de comand. Efectivul organizaiei nu este cunoscut, avnd o mrime variabil, ns dup unele calcule numrul persoanelor implicate n grupare atinge cifra de 20-50 mii. Conform datelor date publicitii de ctre forele de coaliie, n perioada anilor 2001-2002 au fost arestai 2400 membri ai gruprii, originari din peste 70 state ale lumii. Gruparea dispune de armament performant, tehnic militar, mijloace de telecomunicaii avansate, fixndu-se tentative de experimentare a armelor de nimicire n mas cu aplicarea elementelor biologice, nucleare, radiologice, elemente toxice. Pregtirea militar a cursanilor se efectueaz n baza unor programe standarde ce include pregtirea n urmtoarele domenii: ideologic, pregtirea fizic i militar, studierea prilor componente ale armelor i mecanismelor explozibile teleghidate, lupta corp la corp, tehnica evadrii din nchisoare. Pe parcursul anilor 90, conform datelor din sursele deschise de informaii, n centrele respective au studiat peste 40 mii de rebeli. n calitate de infrastructur ntru pregtirea cadrelor sunt utilizate instituiile de nvmnt din diferite state din Europa de Vest (pregtirea piloilor sinucigai s-a efectuat n coala de aviaie din oraul Florida, SUA sub acoperirea unei legende operative bine argumentate). Parametri operativi sunt orientai spre blocarea cilor de comunicaii;

253

deturnarea aeronavelor; luarea ostaticilor din mediul misiunilor diplomatice, realizarea actelor de teroare fa de diferite obiecte civile sau militare, asasinarea liderilor politici din SUA, Europa occidental, ai regimurilor arabe de orientare prooccidental. n cazul realizrii actelor teroriste, de regul sunt utilizate elemente explozibile teleghidate sau mecanice. n calitate de purttori ai mecanismelor explozibile prioritate se acord automobilelor sau diversanilor-sinucigai. O trstur specific a gruprii se consider planificarea detaliat i de durat a operaiunilor menite a fi realizate, ce include efectuarea aciunilor de cercetare operativ a obiectelor, observaiile de durat (prin intermediul sistemului WebCam), aplicarea tehnologiilor computerizate performante (Cad-Cam) n scopul aprecierii parametrilor operaiunii etc. n scopul realizrii legturii operative pe larg se aplic posibilitile canalelor anonime asigurate de provaideri ai sistemului Internet (Hotmail, Yahoo, Libertysurf), prin intermediul programelor e-mail, chat, bulletin board, Wap, precum i diferite mijloace ne tradiionale. Atenie se acord pregtirii, traducerii n diferite limbi cu repartizarea ulterioar a ghidurilor practice cu referire la realizarea aciunilor de partizani (Enciclopedia Jihadului, statutele militare); planificarea i realizarea activitilor cu caracter diversionistterorist; confecionarea i utilizarea mecanismelor explozibile; realizarea msurilor de asigurare material-tehnic i financiar a gruprilor islamice de orientare radical (prin intermediul asistenei umanitare, aciuni de binefacere, structuri comerciale). Al-QAIDA dispune de o reea de centre specializate n pregtirea mercenarilor n diverse regiuni ale lumii, cum ar fi Afganistanul (55 lagre), Banglade, Bosnia i Heregovina, Indonezia, Yemen, Pakistan, Somalia, Sudan, Cecenia (Federaia Rus). O parte considerabil a celulelor i rezidenturilor de peste hotare activeaz n regim de conservare autonom, iar n unele cazuri sub acoperirea diferitor structuri cu profil social, religios, cultural. Componena nominal a acestora este completat din mediul cetenilor btinai ai statelor europene convertii la islam. n calitate de acte de acoperire sunt practicate

254

paapoartele falsificate i buletinele de identitate (SUA, Germania, Elveia, Canada, Bosnia i Heregovina, Albania, Federaia Rus, Somalia, Yemen). Conform datelor din sursele deschise de informaii, n februarie 2002 doar pe teritoriul SUA activau peste 100 de membri ai organizaiei. n rezultatul aciunilor comune ale serviciilor speciale occidentale, israelite, arabe n perioada 1999-2001 s-a reuit demascarea reelei de agentur terorist din Marea Britanie, Canada, Spania, Germania, Frana, Belgia, SUA, Italia, Pakistan etc. Canalele de finanare ale gruprii teroriste sunt asigurate din contul crerii unei infrastructuri bine dirijate, ce conin elemente de finanare intern i extern. Acestea includ n sine activitatea financiar-bancar; transferurile bancare prin intermediul cardurilor; traficul de fiine umane, armament, muniii; comercializarea produselor petroliere; contrabanda cu metale preioase (aur, briliante), a stupefiantelor; aciuni de caritate i suport umanitar etc. Printre actele teroriste svrite de ctre membrii gruprii al-QAIDA, putem evidenia: - decembrie 1992, Aden (Yemen) - aruncarea n aer a hotelului cu personal militar din SUA (22 victime); - 1993, Langly (SUA) - bombardarea cartierului general al CIA (2 victime); - februarie 1993, New York (SUA) - aruncarea n aer a Centrului Comercial Mondial (6 persoane decedate, peste 1000 rnii); - decembrie 1994, Manila (Filippine) - tentativa de asasinare a preedintelui SUA, a Papei de la Roma; - 1996, Dahran (Arabia Saudit) - aruncarea n aer a cazrmilor Forelor Armate ale SUA (peste 500 victime); - 1998, Kenia, Tanzania - aruncarea n aer a ambasadelor SUA (peste 800 victime); - 2000, Sidney (Australia) - planificarea unei serii de acte teroriste la Centrala atomoelectric n timpul Jocurilor Olimpice; - 11 septembrie 2001, New York - deturnarea a 4 aeronave (3547 victime);

255

2002, Karachi (Pakistan) - aruncarea n aer a automobilului staionat lng Consulatul SUA (peste 60 victime) etc. Actualmente activitatea operativ a gruprii s-a fixat n peste 95 de ri din Asia, Europa, statele CSI, Africa, America Latin, SUA, statele arabe. Not: Osama bin Laden, liderul gruprii teroriste transnaionale al Qaeda, nscut n 1957, originar din Arabia Saudit. nlimea circa 195 cm, greutatea peste 70 kg, constituia corpului usciv. Ochi de culoare cprui, brunet. Vorbete n limba arab i putun, stngaci. Pe parcursul ultimilor decenii a planificat, finanat i realizat un ir de acte teroriste ndreptate spre SUA. Osama bin Laden a constituit obiect de investigare federal a marelui juriu din New York (1996), fiind acuzat de promovarea terorismului internaional. Pentru acordarea informaiilor ce ar duce la capturarea acestuia autoritile americane acord remunerare estimat la cifra de 25 milioane dolari. BRIGADA 055 (Brigatta 055) Grupare operativ-militar din cadrul organizaiei teroriste transnaionale al-QAIDA. Conform datelor a fost nfiinat n 1998 constituind parte component a forelor armate ale emiratului islamic Afganistan. Conform datelor din sursele deschise de informaii, efectivul numeric al acesteia a constituit circa 1500 mercenari originari din Arabia Saudit, Libia, Siria. n 2001 gruparea a fost practic lichidat de ctre Aliana de Nord n regiunea Kunduz. Taliban-e-Afganistan (Micarea Islamic Taliban) Micare politico-religioas paramilitar din Afganistan ntemeiat cu susinerea Pakistanului, prioritar fiind constituit din putuni. n perioada anilor 1996-2001 micarea sus menionat a obinut controlul deplin asupra capitalei i a rii. Teritoriile controlate au fost utilizate pentru amplasarea bazelor militare i a centrelor de instruire a unui ir de grupri teroriste transnaionale. Dup actele teroriste din 11 septembrie i operaiunile

256

americane n Afganistan micarea a pierdut controlul asupra teritoriilor respective dezintegrndu-se n mai multe formaiuni. Fostul lider politic i militar - hogele Muhammed Omar. Colaborarea: cu organizaia lui Usama ben Laden, serviciile speciale i respectiv forele armate ale Pakistanului. Organizaia Tinerilor Arabi Naionaliti pentru Eliberarea Palestinei Grupare paramilitar palestinian cu un numr nensemnat de membri, creat cu suportul serviciilor speciale ale Libiei n scopul influenei asupra micrii palestiniene de rezisten. Statutul actual al gruprii nu este cunoscut, se presupune c de la nceputul anilor 90 printro decizie a guvernului libian activitatea organizaiei a fost sistat. Frontul Arab pentru Eliberarea Palestinei. Organizaie palestinian cu statut militar-politic, ntemeiat dup retragerea sa din rndurile FATH (1969). Conform datelor din sursele deschise de informaii, n 2001 a constituit aproximativ 300 de membri, dislocate n Liban i Iraq. n plan politic i financiar este orientat spre Iraq, fiind de fapt o filial a Partidului Arab al Renaterii Socialiste (BAATH). Armata Naional pentru Eliberarea Palestinei (National Liberation Army of Palestine) Constituie una din componentele aripei militare ale Organizaiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP) i a micrii FATH. Creat n 1964. Dispune de statut oficial al forelor armate ale Palestinei n emigrare. A participat n rzboaiele arabo-israelite, precum i conflictele armate interne din statele arabe. Ca urmare a iniierii dialogului israelito-palestinian parial organizaia s-a autodizolvat. O parte din membrii acesteia au aderat la structurile statele de meninere a ordinii publice a autonomiei palestiniene din sectorul Gaza sau n componena efectivelor militare a diferitor state arabe. Punctele de dislocare se consider a fi Siria i Liban. Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei (Democratic Liberation Front of Palestine/DLFP) Organizaie militar-politic palestinian. nfiinat n baza uneia dintre fraciunile Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei constituind filial a OEP. Baza ideologic

257

constituie combinarea concepiilor marxiste i naionalismului arab. Programul politic este direcionat spre realizarea scopurilor naionale (eliberarea Palestinei de sub ocupaia israelian) prin revoluionarea maselor. Din 1991 frontul s-a descompus n dou fraciuni dup principiul aderrii la Declaraia reglementrii conflictului arabo-israelit. n componena fraciuni radicale au intrat Aliana forelor palestiniene, iar fraciunea moderat este susinut de ctre liderii Organizaiei pentru Eliberarea Palestinei. Conform datelor din sursele deschise de informaii, efectivele militare ale fraciunii moderate sunt localizate n Iordania constituind circa 150-200 rebeli. n perioada anilor 1969-1988 reprezentanii micrii au participat n conflictele armate desfurate pe teritoriul statelor arabe fiind direct implicai n realizarea unor acte teroriste de amploare, printre care: - 1974, Israel - luarea de ostatici n coala or. Maalot (27 decedai, 124 rnii); - 1975, Tel-Aviv, Israel - luarea de ostatici n hotelul Savoy (11 victime); - 1979, Israel - aruncarea n aer a unor autobuse de curs. Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (Popular Liberation Front of Palestine -PLFP) Organizaie militar-politic palestinian, ntemeiat n 1967 prin sciziunea gruprilor Frontului Palestinian pentru Eliberare, formaiunilor paramilitare Abtal al-A'uda i Shabab lil-Intiqam. Ideologia fundamental a frontului constituie promovarea marxismului radical. Sarcinile trasate constituie eliberarea Palestinei cu aplicarea forelor armate; lichidarea statului Israel; planificarea i realizarea unor revoluii. Actualmente liderii formaiunii opteaz mpotriva adoptrii declaraiilor privind reglementarea panic a diferendului palestinian, continuarea confruntrilor armate mpotriva Israelului. Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat ale SUA, ale Uniunii Europene gruparea este inclus n lista organizaiilor teroriste. n perioada anilor 2000-2004 de ctre membrii gruprii au fost

258

svrite acte teroriste cu aplicarea elementelor explozibile teleghidate; luarea ostaticilor din mediul angajailor diplomatici; deturnarea navelor aeriene. Legturile externe/ colaborarea Siria; Liban; unele structuri cu viziuni radicale din Europa Occidental; China. Internet-site: www.umw.edu; www.members.tripod.com. Printre crimele cu tent terorist se includ: - 1972, explozie n aeroportul din Tel-Aviv (26 victime); - 1975-1978 deturnarea repetat ale aeronavelor civile n oraele Paris, Vena, Atena; - 2001, Ierusalim - asasinarea ministrului turismului al statului Israel, Rehavami Zevi. Frontul Popular Pentru Eliberarea Palestinei/PLFP-GC (Popular Liberation Front of Palestine-General Command) Organizaie militar-politic palestinian, ntemeiat n baza fraciunii radicale a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei. Din 1983 este membr a Organizaiei pentru Eliberarea Palestinei. Membrii acesteia au participat n aciunile mpotriva forelor israelite, la realizarea unor sarcini de ordin militar-politic din regiunea Orientului Apropiat. Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat ale SUA gruparea este inclus n lista organizaiilor teroriste. Paralel formaiunea dispune structuri specializate pe probleme militare i politice localizate pe teritoriul Siriei i Libanului. Conform datelor din sursele deschise de informaii, efectivul frontului constituie circa 900 membri activi. Parametrii operativi de activitate sunt orientai spre luarea de ostatici, decapitarea reprezentanilor misiunilor diplomatice, deturnarea aeronavelor civile. Printre aciunile violente comise se includ: - 1970 - aruncarea n aer a aeronavei companiei elveiene Swissair (235 victime); - 1988 - aruncarea n aer a aeronavei Boing-747 n Marea Britanie (270 victime). Menin legturi cu gruprile teroriste din Siria, Liban, Iran. Dispun

259

de celule conspirative n unele state europene (Germania, Frana, Belgia etc.). Concepiile liderilor gruprii sunt promovate prin intermediul mijloacele de comunicare n mas (Centrul Informaional din Palestina alQuds; postul de transmisiune radio al-Quds Palestinian Arab Radio). Internet-site www.alquds.org/palestine Frontul Popular Pentru Eliberarea Palestinei Comandamentul Special (Popular Liberation Front of Palestine Special Commandment) Grupare militar-politic palestinian, ntemeiat de ctre Abu Salim n baza fraciunii radicale a grupului cu destinaie special. n prezent nu este parte a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei. Pe parcursul anilor 90 membrii formaiunii au participat la realizarea proceselor cu caracter militar-politic n diferite regiuni ale Palestinei. Statutul actual al organizaiei nu este cunoscut. Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat ale SUA gruparea este inclus n lista organizaiilor teroriste. Liderii gruprii colaboreaz cu gruprile teroriste din Siria, Libanul de Sud, Iran, Irak. Dispun de celule conspirative n unele state europene (Germania, Frana, Italia, Marea Britanie, Belgia, Spania). Parametrii operativi realizarea actelor teroriste cu aplicarea mecanismelor explozibile teleghidate, n special n statele din Europa occidental. Astfel, n 1985 cu concursul membrilor gruprii a fost aruncat n aer restaurantul din oraul Torrehon (Spania) fiind ucii 18 militari ai Forelor Armate ale SUA. Frontul de Eliberare a Palestinei (Palestinian Liberation Front/PLP) Organizaie militar-politic palestinian, creat n baza fraciunii radicale de orientare pro-irakian recunoscut ca formaiune autonom n cadrul Organizaiei pentru Eliberarea Palestinei. Pn n 1989 comandamentul acestei fiind dislocat pe teritoriul Tunisiei, ulterior localizndu-se n Irak. n perioada anilor 1983-1997 membrii formaiunii au participat la confruntrile armate din Israel, Liban, Siria. Ulterior gruparea s-a dezmembrat n patru fraciuni autonome: Fraciunea Abbas (Liban, Tunisia, Iraq), Fraciunea Ganem (Siria), Fraciunea Iaacub

260

(Liban), Fraciunea pro-libian.Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat ale SUA i Uniunii Europene gruparea este inclus n lista organizaiilor teroriste. FATH (FATAH Movement for the Liberation of Palestine Micarea pentru Eliberarea Palestinei) Este considerat gruparea principal cu statut militar-politic din cadrul Organizaiei. Alte denumiri: Forele principale de securitate (al-Amn ar-Raisi), Septembrie negru (Aylul al-Asward), Furtuna (al-A`sifa), Puterea 17. Micarea a fost ntemeiat de ctre Iasir Arafat (Abu Ammar) i Halil Vazir (Abu Jihad) n Kuweit (1957). De la nceputul anilor 60 activeaz oficial n calitate de organizaie armat acordnd prioritate activitilor partizanilor. Sarcinile iniiale ale organizaiei erau direcionate spre lichidarea statului Israel, repatrierea emigranilor evrei, rentoarcerea refugiailor palestinieni. Operaiunile militare contra Israelului sunt organizate de pe teritoriul Libanului i Iordaniei. Liderii FATH n 1993 au recunoscut n mod oficial independena i integritatea statului Israel, neacceptnd metodele forate de soluionare a problemelor existente fiind iniiat procedura de reformare a structurilor militare. Reieind din aceste considerente reprezentanii Departamentului de Stat al SUA au exclus organizaia respectiv din registrul organizaiilor teroriste. ns, din toamna 2002 sunt fixate date ce atest fapte ale radicalizrii micrii cu implicarea n coliziunile militare mpotriva Israelului. Cartierul general al gruprii este dislocat pe teritoriul autonomiei Palestiniene. Conform datelor din sursele deschise de informaii, efectivul formaiunii este evaluat la 12 mii persoane. Parametrii operativi n perioada anilor 80-90 s-au atestat acte teroriste vizavi de VIP-persoane i reprezentane diplomatice; deturnarea aeronavelor civile; luarea ostaticilor; rpirea automobilelor guvernamentale. Printre infraciunile de amploare evideniem: - 1971, Rotterdam - diversiune asupra unor ntreprinderi cu pericol tehnogen; - 1971, Roma, Cairo, Aman - deturnarea avioanelor cu pasageri;

261

- 1971, Cairo - asasinarea prim-ministrului Iordaniei, Vasfi at-Tella; - 1972, Munhen - luarea ostaticilor i asasinarea a 11 sportivi ai selecionatei olimpice a Israelului; 12 - 1972-73, Amsterdam, Bankok, Bruxel, Washington, Vina, Ottava, Montrealle, Paris - atacuri asupra misiunilor diplomatice israelite; - 1978, Haifa - luarea ostaticilor (39 persoane asasinate, 8 persoane rnite); - 1978, Londra - asasinarea ambasadorului irakian; - 1986, Grecia - aruncarea n aer a aeronavei Companiei americane TWA. FATAH al-Antifada Organizaie militar-politic palestinian, format n baza gruprii scizioniste ce s-au retras din componena FATH contestnd stoparea luptei armate i nceperea negocierilor cu Israel. Componena conducerii i efectivul nu sunt cunoscute. Organizaia i-a asumat responsabilitatea pentru unele aciuni teroriste n anul 2000, fapt ne confirmat pn n prezent. FATH Comandamentul Provizoriu (FATAH Provisory Commandment) Organizaie militar-politic palestinian. ntemeiat n baza gruprii scizioniste, ieit din componena FATH (1983). Componena acesteia este constituit de persoane cu viziuni radicale n vederea reglementrii politice a conflictului arabo-israelit. Conform datelor din sursele deschise de informaii, efectivul gruprii constituie 2000 persoane. n calitate de sectoare ale dislocrii sunt teritoriile Libanului i a Siriei. FATH Consiliul Revoluionar (Revolutionary Council) Grupare militar-politic palestinian, creat n baza fraciunilor radicale ale FATH. n perioada anilor 80-90 gruparea avea ca proiecie realizarea actelor teroriste mpotriva efectivelor militare ale SUA i Israelului. La finele anilor 90 organizaia a nregistrat o scdere brusc a activitii operative; statutul actual de activitate ne fiind cunoscut; nu se exclude versiunea

262

evoluiei spre grupare a mercenarilor implicai n realizarea diferitor misiuni cu caracter special n favoarea diferitor state. Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat al SUA gruparea este inclus n lista organizaiilor teroriste. Liderii gruprii colaboreaz cu gruprile teroriste din Siria, Libanul de Sud, Iran, Irak. Parametrii operativi: realizarea actelor teroriste cu aplicarea elementelor explozibile; deturnarea aeronavelor; luarea de ostatici din mediul diplomailor; activitate terorist n privina liderilor politici de orientare prooccidental. Preponderent actele teroriste sunt ndreptate mpotriva SUA, Marii Britanii, Franei, Israelului. S-au fixate celule ale organizaiei pe teritoriile Siriei, Sudanului, Libanului, Ciprului, Romniei. Contactele externe - organizaia ASALA (Liban); Hezbollah; Partidul Muncitoresc din Kurdistan. Pe parcursul anilor 80-90 membrii gruprii au realizat peste 90 acte teroriste: - 1973, Roma - deturnarea aeronavei companiei Pan Am; - 1974 - aruncarea n aer a aeronavei companiei TWA (88 de victime); - 1976-77, Damasc, Roma, Islamabad, Abu-Dabi - acte teroriste ndreptate contra reprezentanilor diplomatici sirieni; - 1982, Londra - atentat asupra ambasadorului statului Israel; - 1985, Roma, Vena - acte teroriste n Aeroport; - 1986, Istambul - act terorist n sinagog; - 1994, Beirut - asasinarea ambasadorului statului Iordania. Uniunea Islamic a Kurdistanului (Islamic Union of Kurdistan) Grupare paramilitar cu caracter religios-politic a kurzilor din Irak, ntemeiat de ctre veteranii rzboiului din Afganistan. n prezent formaiunea s-a segmentat n cteva fraciuni cu diferite viziuni, orientate n plan politic spre Iran, Arabia Saudit i Turcia. Tendinele gruprii constituie crearea pe teritoriul Irakului a statui islamic Kurdistan prin declararea jihadului. Gruparea a participat la deliberrile armate mpotriva trupelor sovietice din Afganistan i rzboiul civil. n Frana activeaz o reprezentan a Uniunii Islamice a Kurdistanului. Partidul Democrat Kurd din Irak (Kurdish Democratic Party of

263

Iraq/KDP-IRAQ) Grupare militar-politic a kurzilor din Iraq, ntemeiat la nceputul anilor 60 de ctre generalul Mustafa Barzani. Obiectivele politice ale formaiunii sunt orientate spre formarea unui stat independent al kurzilor n regiunea Irakului de Nord. Membrii gruprii au luat parte la confruntrile militare direcionate mpotriva forelor guvernamentale; la conflictul iraniano-irakian de partea Iranului; rscoala din 1991. Sub controlul acestora este partea de nord a Irakului; de comun cu alte formaiuni politice a iniiat procedura constituirii unui guvern autonom al kurzilor. Mijloacele de finanare parvin din contrabanda cu produse petroliere; exportul ilicit al armamentului militar. Contactele externe sunt orientate spre SUA, Turcia, Israel, Siria (coordonarea activitii este realizat prin intermediul serviciilor speciale ale statelor enunate). Mijloacele de informare n mas Centrul Informaional Kurd cu sediul n Olanda (www.xs4all/kicadam); reeaua informaional americano-kurd (www.kurdistan.org); postul de emisie radio Vocea Kurdistanului Irakian/ Radio Voice of Iraqi Kurdistan (ourworld.compuserve.com/homepagesgara). Adresa electronic kdpeurope@aol.com. Internet-site www.kdp.pp.se Partidul Democrat Kurd din Iran (Kurdish Democratic Party of Iran/KDP-IRAN) Grupare militar-politic separatist a kurzilor din Iran. Fondat n anii 70 de ctre Abdurahman Kasemlu. Opiunile politice constituie acordarea independenei i a autonomiei lrgite pentru regiunile comunitii kurde. Conform datelor, liderii partidului au fost arestai fiind ulterior decapitai de ctre serviciile speciale ale Iranului. Partidul Comunist Kurd din Iran (Iranian Communist Party) Formaiune militaro-politic cu viziuni radicale de stnga a kurzilor din Iran. Baza ideologic constituie combinarea ideilor marxiste i naionaliste kurde. Poate fi ntlnit sub denumirea de: Organizaia kurd a partidului comunist iranian, Comitetul muncitorilor revoluionari ai Kurdistanului Iranian. Partidul Comunist Kurd din Irak (Iraqi Communist Party)

264

Activitatea acestei formaiuni este interzis. Dispune de propriile efective militare. Zona de dislocare constituie regiunea Irakului de Nord. Elementele militar-operative acioneaz sub form de celule conspirative pe ntreg teritoriul Irakului, unele state europene. Statutul actual al Partidului Comunist Kurd din Irak nu este cunoscut. Internet site: www.wpiraq.org Partidul Muncitoresc din Kurdistan (Kurdistan Workers Party/KWP) Organizaie militar-politic de orientare separatist a comunitii kurde din Turcia, ntemeiat la congresul de constituire a cercului marxist de tineret Asociaia studeneasc democrat-patriotic (Ankara, 1978). Programul statutar al acesteia coninea elemente combinate ale marxism-leninismului; naionalismului kurd; concepiilor maoiste privind rzboiul naional. Sarcinile naintate prevedeau recunoaterea identitii naional-culturale a kurzilor, acordarea autonomiei regiunii kurde din Turcia; realizarea libertilor i drepturilor politice privind utilizarea limbii; ncetarea presiunilor i represiunilor din partea autoritilor turceti. ncepnd cu anul 1979 conducerea PKK i desfoar activitatea n emigrare, preponderent pe teritoriile Libanului, Siriei, ale unor state europene; din august 1984 sunt aplicate aciunile violente direcionate spre recunoaterea statului independent Kurdistan din Sud-estul Turciei. De la mijlocul anilor 90 liderii gruprii opteaz pentru constituirea structurilor guvernamentale i parlamentare n emigrare. Ca urmare a arestrii liderilor fraciunii aceasta s-a autodizolvat, astfel refuzndu-se la confruntrile violente, recurgnd la soluionarea panic a problemei kurde. Alte denumiri ale aripei politice a PKK sunt: Uniunea Popular Democratic; Congresul libertilor i democraiei Kurdistanului/KADEK; Partidul popular al libertii etc. Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat al SUA, ale decretelor prezideniale din Frana, Marea Britanie, Germania, gruparea este inclus n lista organizaiilor teroriste. Efectivele militare ale PKK s-au format n anii 80, oficial reformate n Armata de eliberare-naional a Kurdistanului

265

concentrate pe teritoriul Armeniei (noiembrie, 1993). Conform datelor din sursele deschise de informaii (1997), componena nominal a armatei se estima la circa 50000 rebeli (3000 femei). Vrsta medie a acestora constituie 20-25 ani; componena etnic kurzi, armeni (30%), turci, arabi, persani. Contactele externe ale PKK serviciile speciale ale Siriei (Istihbarat); Serviciul Naional de Contrainformaii al Greciei; serviciile speciale ale Armeniei; Armata Secret de Eliberare a Armeniei; Partidul Comunist din Italia; organizaiile cu tendine comuniste din Grecia; Uniunea Patriotic a Kurdistanului. S-au fixat cazuri de influenare din partea liderilor PKK a autoritilor guvernamentale din Frana, Federaia Rus, Grecia, fosta Iugoslavie, Romnia, Liban, Siria, Republica Sud African. Centrele de instruire ale rebelilor kurzi se consider a fi amplasate pe teritoriile Armeniei, Greciei, Irakului, Iranului, Ciprului, Libanului, Romniei, Siriei. n acelai timp PKK dispune de susinere financiar din partea diasporei kurde din Austria, Belgia, Marea Britanie, Olanda, Federaia Rus, Germania, CSI (Kazahstan, Krgizstan, Georgia). Organizaii derivate: Frontul Naional Popular pentru Eliberarea Kurdistanului, Congresul Naional al Kurdistanului, Comitetul de Solidaritate al Kurdistanului, Kurdish Relation Group, American Kurdish Support Network. Mijloacele de informare n mas din posesie - resurse electronice, de tipar, canalul de televiziune MED-TV cu transmisiune n Belgia, Marea Britanie (www.med-tv.beg), ziarul Ozgurpolitika (Politica Liber); agenia informaional DEM. Internet-site (Armata Naional de Eliberare a Kurdistanului www.pkk.org), www.ariga.com/kurdish.html (Congresul Naional al Kurdistanului), www.argk.org/ernk (Frontul Naional de Eliberare a Kurdistanului ERNK) HAMAS (Movement of Islamic Resistance - Micarea Rezistenei Islamice) Grupare paramilitar politico-religioas dislocat n autonomia Palestinian, fondat n baza structurilor ilegale ale organizaiei radicale Micarea Frailor Musulmani. Sarcinile de baz constituie formarea statului islamic Palestina. Membrii acesteia au luat parte la rscoala

266

populaiei palestiniene (al-Intifaad) n perioada anilor 1987-1993; ulterior a iniiat o campanie de acte teroriste direcionate spre sabotarea procesului de reglementare panic a conflictului i realizarea proiectului de constituire a autonomiei Palestina. Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat al SUA, a Uniunii Europene gruparea este inclus n lista organizaiilor teroriste. Conform datelor din sursele deschise de informaii, efectivul nominal al organizaiei se estimeaz la cteva zeci de mii de rebeli. Rndurile acestora sunt completate din mediul veteranilor rzboiului din Afganistan, precum i tineretului cu categoria de vrst de pn la 20 ani. Rebelii se caracterizeaz printr-un grad nalt de motivaie ideologic, capabili spre jertfire de sine. Selectarea persoanelor-sinucigae se efectueaz n baz de concurs n cadrul obtilor locale la propunerea imamilor lcaurilor sfinte (doar n 2001 au fost pregtite 250 persoane). Semnele distinctive ale micrii sunt combinezoanele de culoare neagr cu inscripie Allah Akbar (pe parcursul realizrii actelor teroriste acestea nu sunt utilizate). Canalele principale de furnizare a armamentului traseul fluvial-terestru peste Marea Moart i rul Iordan din Iordania (malul de vest); traseul subteran prin intermediul unor tuneluri amenajate artificial din direcia Egiptului (sectorul Gaza); traseul maritim de pe teritoriul Libanului (sectorul Gaza). Principalul volum de armament este achiziionat din Liban, Sudan, Republica Sud African, unele state din America de Sud. Sursele financiare parvin din partea diasporei palestiniene; aciunile de sponsorizare - din partea Iranului; alocaiile - din partea antreprenorilor originari din statele Golfului Arabic; mijloace financiare importante sunt acordate de ctre organizaiile musulmane neguvernamentale din Europa i SUA. Contactele externe sunt orientate spre Iran (acordarea asistenei militar-politice), Sudan (pregtirea militar a mercenarilor HAMAS n centrele de instruire cu concursul reprezentanilor serviciilor speciale), gruparea Hezbollah, alte autoriti guvernamentale din statele europene, americane, africane. Mijloacele de informare din posesie diferite ziare, reviste, Centrul Informaional

267

Palestinian cu sediul n oraul Beirut (www.palestine-info.org). Internetsite: www.hamas.net, www.hamas.org, www.ummah.net/sos/links.htn, www.islamic-revival.com, www.as-sahwa.com.links.htm. Cele mai importante acte teroriste comise de ctre membrii gruprii HAMAS: - 1994, Afula i Tel-Aviv organizarea unor explozii n lan n locuri publice (30 victime); - 1996, Ierusalim aruncarea n aer a unor autobuze de curs (45 victime); - 1997, Ierusalim organizarea exploziilor n centre comerciale (21 decedai, 359 rnii); - 2002, Haifa - organizarea exploziei n loc public (16 decedai, 38 rnii). Liderii gruprii colaboreaz cu reprezentanii serviciilor speciale ale Iranului, Sudanului, Libanului, Arabiei Saudite etc. HEZBOLLAH Turkestanul de Est Grupare politico-religioas paramilitar. Componena conducerii, efectivul, nivelul de dotare cu armament nu sunt cunoscute. Gruparea activeaz n mod camuflat sub form de celule clandestine, inclusiv pe teritoriul Kazahstanului i Krgizstanului. Ansar-e-Hesbollah (Ansar-e-Hesbollah Supporters for the Party of God Prtaii Partidului lui Allah) Organizaie militar din Iran. Componena este constituit din veterani ai conflictului iraniano-irakian. Efectivul numeric nu este cunoscut fiind organizat dup principiul regional. Membrii gruprii conlucreaz cu reprezentanii serviciilor speciale. Acord susinere politic liderilor guvernamentali; periodic sunt antrenai n contracararea aciunilor de protest desfurate de ctre opoziie. n scopul promovrii activitii propagandistice utilizeaz posibilitile reelei Internet prin intermediul reelelor electronice externe (Canada, SUA). HEZBOLLAH Liban (Hezbollah Party of God/ Lebanon Partidul lui Allah/Liban) Organizaie paramilitar politico-religioas a

268

minoritilor iite, fondat n 1973 n scopul promovrii concepiilor jihadului mpotriva Israelului; crearea unui stat islamic n Liban. Organizaia se caracterizeaz prin prezena tendinelor pro-iraniene; promovarea politicii violente mpotriva militarilor SUA i Israelului. n perioada anilor 80 membrii gruprii au luat parte la confruntrile armate mpotriva Israelului (de partea Frontului de Rezisten Islamic din Liban); la organizarea demonstraiilor n mas. n calitate de semn distinctiv membrii Partidului lui Allah poart berete de culoare verde. Centrele de pregtire a rebelilor sunt amplasate n localitile Baalbek, Zebdani, Yanta, precum i Iran. Actele teroriste sunt direcionate spre luarea ostaticilor din mediul elitei politice europene, a reprezentanilor misiunilor diplomatice; terorismul aviatic; aruncarea n aer a obiectivelor militare din gestiunea SUA, Israelului, Franei. Conform datelor din sursele deschise de informaii, pe parcursul conflictului libanezo-izraelian cu concursul direct al formaiunii au fost decapitai circa 250 militari israelieni. Organizaia dispune de infrastructur operativ ramificat practic n toate regiunile lumii. Spaiul operativ al organizaiei include Peninsula Arab, Africa, Europa, unele state ale CSI, Asia de sud-est. Mijloacele de informare n mas din posesie postul de transmisiune radio an-Nuur; staia TV alManar (www.almanar.com); ziarul al-Aheed. Internet-site-uri www.moqawama.org; www.hizbollah.org; www.nasrallah.net. HEZBOLLAH Palestina (Hezbollah Party of God/Palestine) Grupare paramilitar politico-religioas palestinian, creat n sectorul Gaza n perioada anilor 70. Aceasta constituie o subdiviziune autonom n cadrul Jihadului Islamic al Palestinei. Liderul formaiuni se consider a fi eihul Abdel-Aziz al-Uda. Conform datelor din sursele deschise de informaii, efectivul numeric al formaiunii constituie circa 2000 persoane. HEZBOLLAH Turcia (Hezbollah Party of God/Turkish) Formaiune paramilitar extremist cu caracter politico-religios, ntemeiat cu suportul neoficial al serviciilor speciale turceti n cadrul proiectului de consolidare a structurilor direcionate spre combaterea separatismului

269

kurd. Ulterior gruparea a ieit de sub controlul autoritilor fiind direct influenat de ctre liderii islamului radical. Lider al gruprii este Isa Altsoi. n perioada anilor 2000-2001 majoritatea reprezentanilor gruprii au fost arestai i condamnai la diferii termeni de detenie, ceilali fiind n emigrare. Efectivul numeric al HEZBOLLA (Turcia) constituie circa douzeci mii de rebeli. Membrii formaiunii au participat la realizarea a peste 1000 de aciuni criminale (484 atentate cu tent politic, 18 acte teroriste, 14 cazuri de luarea a ostaticilor). HEZBOLLAH (HIDJAZ) Formaiune paramilitar politicoreligioas din Arabia Saudit, creat n anii 80 cu intenii de rsturnare a regimului constituional. Componena conducerii i efectivul numeric nu sunt cunoscute cu exactitate. Sectorul de activitate l constituie regiunile din Arabia Saudit populate de ctre iii. Membrii gruprii au participat la organizarea asasinrii diplomailor Arabiei Saudite acreditai n Pakistan, Turcia, Thailanda, a realizat un act de diversiune la o uzin de produse petroliere din Siria. HEZBOLLA Afganistan (Hezbolahh Party of God/Afganistan) Grupare politico-religioas paramilitar, creat cu concursul autoritilor iraniene. Liderul politic Kari Iakdast. Conform datelor din sursele deschise de informaii, efectivul numeric al acesteia constituie circa 3500 membri. HEZBOLLAH (Bahrain) Formaiune paramilitar politicoreligioas din Bahrain, ntemeiat de ctre elementele opoziioniste ale minoritii iite. Scopul politic al acesteia constituie detronarea dinastiei guvernatoare cu formarea republicii islamice. Liderul formal este Ali Ahmad Haidem Mutaccaui. Efectivul nu este cunoscut. Parametrii operativi de activitate includ svrirea actelor teroriste ndreptate contra persoanelor fizice, organizarea diversiunilor la obiectivele cu pericol tehnogen i importan strategic. HEZBOLLA (Kurdistanul Irakian) Grupare paramilitar politicoreligioas a kurzilor din Irak. Efectivul nu este stabilit. Gruparea activeaz

270

contra armatei turceti pe teritoriile Irakului de Nord. Micarea Frailor Musulmani Organizaie transnaional cu caracter politico-religios, fondat de ctre eihul Hasan al-Banna (1929). Programul de activitate al micrii mbin elemente ale islamului reformist i a celui fundamental. Ideea de baz constituie crearea unui stat musulman unitar cu denumirea de Califat. Pe parcursul secolului XX micarea a trecut prin cteva etape de transformare, n prezent sesizndu-se decentralizarea gruprii. Fiecare filial dispune de detaamente proprii, iar filialele decentralizate activeaz n mai mult de 50 de ri. Efectivul micrii constituie cteva zeci mii de membri. Filialele micrii sunt localizate n: - Egipt (aparatul secret) - n 1981 s-a efectuat un atentat reuit mpotriva preedintelui Anvar as-Sadat; - Siria (avangarda de lupt, gruparea lui Adnan Okla) - n 1985 fiind lichidat, n prezent se afl n emigrare n Iordania i Yemen; - Kosovo - a fost creat cu scopul de a susine Armata pentru Eliberarea a regiunii Kosovo; - CSI - Cecenia, Ucraina, Kazahstan, Uzbekistan, Azerbaidjan. Fondul Mondial al Jihadului (Global Fund for Jihad) Organizaie nonguvernamental cu caracter transnaional, susinut financiar de ctre Frontul Internaional Islamic. n competena acesteia intr asigurarea financiar i material-tehnic a militarilor i tendinelor elementelor radicale n promovarea proiectului global militar-politic al Jihadului n zonele de conflict (Kamir, Afganistan, Kosovo, Cecenia, Filippine etc.). Ca urmare a presiunilor din partea statelor europene activitatea acesteia este n stare latent. Urmaii lui amil (The Descendants of Shamil) Grupare armat n Turcia, creat la iniiativa cetenilor turci originari din Caucazul de Nord ntru susinerea rebelilor ceceni mpotriva forelor federale. Efectivele sunt constituite din veterani ai conflictului cecen i abhaz. Cu concursul membrilor gruprii s-au realizat acte teroriste pe teritoriile Federaiei Ruse,

271

Germaniei, Franei, Turciei. Armata Irlandez de Eliberare Naional (Irish National Liberation Army/INLA) Organizaie terorist de stnga a obtii catolice din Irlanda de Nord, fondat n baza formaiunii Armatei Irlandeze Republicane. Programul politic este direcionat spre recunoaterea independenei regiunii Ulster. Ca urmare a contradiciilor de ordin intern activitatea militar-operativ este nensemnat. Organele de conducere Consiliul Militar i Comandamentul General (responsabil de planificarea operativ, activitatea de informaii i contrainformaii, problemele ingineriei militare, finanare i achiziii). Parametrii operativi atacarea patrulelor militare, posturilor de poliie; acte teroriste ndreptate spre obiecte de importan economic; plasarea informaiilor n reeaua Internet cu caracter de ameninare; acte de teroare vizavi de populaia civil; aciuni de tlhrie cu scopul autofinanrii. n calitate de mijloace de comitere a actelor teroriste sunt utilizate automobilele-capcan. Canalele de finanare exproprierea ilicit a mijloacelor financiare; comercializarea drogurilor n Irlanda i Danemarca; aciuni de escrocherie, estorcare, antaj. Contactele externe gruprile teroriste din Frana, Germania, Italia, Belgia. Internet-site: www.irsm.org/irsm.html ETA (Basque Fatherland and Liberty Basque Homeland and Freedom Patria i Libertatea Bascilor). Grupare paramilitar a bascilor din Spania, creat n baza asociaiei studeneti EHIN i organizaiei de tineret Partidul Naional al Bascilor. Principiile ideologice ale ETA se bazeaz pe combinarea diferitor concepii marxiste. Sarcinile declarate constituie eliberarea naional a bascilor; aprecierea naional a teritoriilor istorice populate de ctre poporul bascilor n regiunea de Nord a Spaniei (ara Bascilor, provincia Navarra). n procesul evoluiei interne din perioada anilor 70-90 organizaia ETA s-a difereniat n aripa marxistextremist (ETA - Militar) i moderat-naionalist (ETA - Politico Militar), fiecare dintre ele, ulterior, fragmentndu-se n cteva fraciuni. Ca urmare a influenei serviciilor speciale, liderii organizaiei s-au dezis de concepia

272

militar de soluionare a conflictului. Din primvara 2000 se observ tendine de revenire la activitatea terorist ntru impunerea organelor statale n contextul organizrii referendumului pentru autodeterminarea rii Bascilor. n perioada martie-august 2001 gruparea bascilor a svrit 25 acte teroriste cu utilizarea automobilelor-capcan (15 mori, 45 rnii). Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat ale SUA i Uniunii Europene gruparea este inclus n lista organizaiilor teroriste. Conform datelor deschise, efectivul nominal al organizaiei se estimeaz la cteva sute de rebeli. Contactele interne Partidul Naional al Bascilor (24% din populaie); organizaia social-politic Congresul pentru pace n ara Bascilor (CPEH); Micarea Naional pentru Eliberarea Bascilor; Grupul de Rezisten Antifascist. Contactele externe gruparea extremist de stnga PIRA (Marea Britanie), Brigatta Rossa (Italia), Action Directe (Frana), serviciile speciale ale Libanului, Nicaragua, Yemen, Portugalia, Frana. Mijloacele de informare n mas din posesie ziarul Ehin; postul de transmisiune radio Ehin Eratia; centrul poligrafic Orvin SA. Internetsite: www.igp.apc.org/ehj; www.hej-navvare.org; www.contrast.org/mirrors/ehj LISTA Organizaiei Naiunilor Unite privind gruprile teroriste internaionale : 1. ABU SAYYAF GROUP 2. AFGHAN SUPPORT COMMITTEE (ASC) 3. ORGANIZATION OF THE ULEMA, PAKISTAN 4. AKIDA BANK PRIVATE LIMITED 5. AKIDA INVESTMENT CO. LTD. 6. AL-AKHTAR TRUST INTERNATIONAL 7. AL BARAKA EXCHANGE L.L.C. 8. AL-BARAKAAT 9. AL-BARAKAAT BANK 10. AL-BARAKAAT WIRING SERVICE

273

11. AL-BARAKAT BANK OF SOMALIA (BSS) 12. AL-BARAKAT FINANCE GROUP 13. AL-BARAKAT FINANCIAL HOLDING CO. 14. AL-BARAKAT GLOBAL TELECOMMUNICATIONS 15. AL-BARAKAT GROUP OF COMPANIES SOMALIA LIMITED 16. AL-BARAKAT INTERNATIONAL 17. AL-BARAKAT INVESTMENTS 18. AL FURQAN 19. AL-HAMATI SWEETS BAKERIES 20. AL-HARAMAIN & AL MASJED AL-AQSA CHARITY FOUNDATION 21. AL-HARAMAIN: AFGHANISTAN BRANCH 22. AL-HARAMAIN: ALBANIA BRANCH 23. AL-HARAMAIN: BANGLADESH BRANCH 24. AL-HARAMAIN: ETHIOPIA BRANCH 25. AL-HARAMAIN FOUNDATION (INDONESIA) 26. AL-HARAMAIN FOUNDATION (PAKISTAN) 27. AL-HARAMAIN FOUNDATION (UNION OF THE COMOROS) 28. AL-HARAMAIN FOUNDATION (UNITED STATES OF AMERICA) 29. AL-HARAMAIN ISLAMIC FOUNDATION 30. AL-HARAMAIN ISLAMIC FOUNDATION 31. AL-HARAMAIN: THE NETHERLANDS BRANCH 32. AL-HARAMAYN FOUNDATION (KENYA) 33. AL-HARAMAYN FOUNDATION (TANZANIA) 34. AL-ITIHAAD AL-ISLAMIYA / AIAI 35. AL-JIHAD/ EGYPTIAN ISLAMIC MOVEMENT 36. AL-NUR HONEY PRESS SHOPS 37. AL QAIDA/ ISLAMIC ARMY

274

38. AL RASHID TRUST 39. AL-SHIFA, HONEY PRESS FOR INDUSTRY AND COMMERCE 40. ANSAR AL-ISLAM 41. ARMED ISLAMIC GROUP 42. ASAT TRUST REG. 43. ASBAT AL-ANSAR 44. BA TAQWA FOR COMMERCE AND REAL ESTATE COMPANY LIMITED 45. BANK AL TAQWA LIMITED 46. BARAKAAT BOSTON 47. BARAKAAT CONSTRUCTION COMPANY 48. BARAKAAT GROUP OF COMPANIES 49. BARAKAAT INTERNATIONAL 50. BARAKAAT INTERNATIONAL FOUNDATION 51. BARAKAAT INTERNATIONAL, INC 52. BARAKAAT NORTH AMERICA, INC. 53. BARAKAAT RED SEA TELECOMMUNICATIONS 54. BARAKAAT TELECOMMUNICATIONS CO. SOMALIA, LTD. 55. BARAKAAT WIRE TRANSFER COMPANY 56. BARAKAT BANKS AND REMITTANCES 57. BARAKAT COMPUTER CONSULTING (BCC) 58. BARAKAT CONSULTING GROUP (BCG) 59. BARAKAT GLOBAL TELEPHONE COMPANY 60. BARAKAT INTERNATIONAL COMPANIES (BICO) 61. BARAKAT POST EXPRESS (BPE) 62. BARAKAT REFRESHMENT COMPANY 63. BARAKAT TELECOMMUNICATIONS COMPANY LIMITED 64. BARAKA TRADING COMPANY 65. BARAKO TRADING COMPANY, LLC

275

66. BENEVOLENCE INTERNATIONAL FOUNDATION 67. BENEVOLENCE INTERNATIONAL FUND 68. BOSANSKA IDEALNA FUTURA 69. DJAMAT HOUMAT DAAWA SALAFIA (DHDS) 70. EASTERN TURKISTAN ISLAMIC MOVEMENT 71. GLOBAL RELIEF FOUNDATION (GRF) 72. GULF CENTER S.R.L. 73. HARAKAT UL-MUJAHIDIN / HUM 74. HEYATUL ULYA 75. HOTEL NASCO 76. INTERNATIONAL ISLAMIC RELIEF ORGANIZATION, INDONESIA, BRANCH OFFICE 77. INTERNATIONAL ISLAMIC RELIEF ORGANIZATION, PHILIPPINES, BRANCH OFFICES 78. ISLAMIC ARMY OF ADEN 79. ISLAMIC INTERNATIONAL BRIGADE (IIB) 80. ISLAMIC JIHAD GROUP 81. ISLAMIC MOVEMENT OF UZBEKISTAN 82. JAISH-I-MOHAMMED 83. JAMAAT AL-TAWHID WAAL-JIHAD (JTJ) 84. JAMYAH TAAWUN AL-ISLAMIA 85. JEMAAH ISLAMIYAH 86. LAJNAT AL DAAWA AL ISLAMIYA (LDI) 87. LASHKAR-E-TAYYIBA 88. LASHKAR I JHANGVI (LJ) 89. LIBYAN ISLAMIC FIGHTING GROUP 90. MAKHTAB AL-KHIDAMAT/AL KIFAH 91. MAMOUN DARKAZANLI IMPORT-EXPORT COMPANY 92. MEADOWBROOK INVESTMENTS LIMITED 93. MIGA-MALAYSIAN SWISS, GULF AND AFRICAN CHAMBER

276

94. MOROCCAN ISLAMIC COMBATANT GROUP 95. MOVEMENT FOR REFORM IN ARABIA 96. NADA INTERNATIONAL ANSTALT 97. NADA MANAGEMENT ORGANIZATION SA 98. NASCO NASREDDIN HOLDING A.S. 99. NASCOSERVICE S.R.L. 100. NASCOTEX S.A 101. NASREDDIN COMPANY NASCO SAS DI AHMED IDRIS ASREDDIN EC 102. NASREDDIN FOUNDATION 103. NASREDDIN GROUP INTERNATIONAL HOLDING LIMITED 104. NASREDDIN INTERNATIONAL GROUP LIMITED HOLDING 105. OZLAM PROPERTIES LIMITED 106. PARKA TRADING COMPANY 107. RABITA TRUST 108. RED SEA BARAKAT COMPANY LIMITED 109. REVIVAL OF ISLAMIC HERITAGE SOCIETY (RIHS) 110. RIYADUS-SALIKHIN RECONNAISSANCE AND SABOTAGE BATTALION OF CHECHEN MARTYRS (RSRSBCM) 111. SANABEL RELIEF AGENCY LIMITED 112. SARA PROPERTIES LIMITED 113. SOMALI INTERNATIONAL RELIEF ORGANIZATION 114. SOMALI INTERNET COMPANY 115. SOMALI NETWORK AB 116. SPECIAL PURPOSE ISLAMIC REGIMENT (SPIR) 117. TAIBAH INTERNATIONAL-BOSNIA OFFICES 118. THE ORGANIZATION OF AL-QAIDA IN THE ISLAMIC MAGHREB

277

119. TUNISIAN COMBATANT GROUP 120. UMMAH TAMEER E-NAU (UTN) 121. WAFA HUMANITARIAN ORGANIZATION 122. WALDENBERG AG 123. YOUSSEF M. NADA 124. YOUSSEF M. NADA & CO. GESELLSCHAFT M.B.H. LISTA Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii privind gruprile teroriste internaionale (FTO) 1. Abu Nidal Organization (ANO) 2. Abu Sayyaf Group 3. Al-Aqsa Martyrs Brigade 4. Ansar al-Islam 5. Armed Islamic Group (GIA) 6. Asbat al-Ansar 7. Aum Shinrikyo 8. Basque Fatherland and Liberty (ETA) 9. Communist Party of the Philippines/New People's Army (CPP/NPA) 10. Continuity Irish Republican Army 11. Gamaa al-Islamiyya (Islamic Group) 12. HAMAS (Islamic Resistance Movement) 13. Harakat ul-Mujahidin (HUM) 14. Hizballah (Party of God) 15. Islamic Jihad Group 16. Islamic Movement of Uzbekistan (IMU) 17. Jaish-e-Mohammed (JEM) (Army of Mohammed) 18. Jemaah Islamiya organization (JI) 19. al-Jihad (Egyptian Islamic Jihad) 20. Kahane Chai (Kach) 21. Kongra-Gel (KGK, formerly Kurdistan Workers' Party, PKK,

278

KADEK) 22. Lashkar-e Tayyiba (LT) (Army of the Righteous) 23. Lashkar i Jhangvi 24. Liberation Tigers of Tamil Eelam (LTTE) 25. Libyan Islamic Fighting Group (LIFG) 26. Moroccan Islamic Combatant Group (GICM) 27. Mujahedin-e Khalq Organization (MEK) 28. National Liberation Army (ELN) 29. Palestine Liberation Front (PLF) 30. Palestinian Islamic Jihad (PIJ) 31. Popular Front for the Liberation of Palestine (PFLF) 32. PFLP-General Command (PFLP-GC) 33. Al-Qaida 34. Real IRA 35. Revolutionary Armed Forces of Colombia (FARC) 36. Revolutionary Nuclei (formerly ELA) 37. Revolutionary Organization 17 November 38. Revolutionary Peoples Liberation Party/Front (DHKP/C) 39. Salafist Group for Call and Combat (GSPC) 40. Shining Path (Sendero Luminoso, SL) 41. Tanzim Qa'idat al-Jihad fi Bilad al-Rafidayn (QJBR) (al-Qaida in Iraq) (formerly Jama'at al-Tawhid wa'al-Jihad, JTJ, al-Zarqawi Network) 42. United Self-Defense Forces of Colombia (AUC) LISTA Uniunii Europene privind gruprile teroriste internaionale 1. Abu Nidal Organisation (ANO), (a.k.a. Fatah Revolutionary Council, Arab Revolutionary Brigades, Black September, and Revolutionary Organisation of Socialist Muslims) 2. Al-Aqsa Martyr's Brigade

279

3. Al-Aqsa e.V. 4. Al-Takfir and Al-Hijra 5. Nuclei Territoriali Antimperialisti (Anti-Imperialist Territorial Units) 6. Cooperativa Artigiana Fuoco ed Affini Occasionalmente Spettacolare (Artisans' Cooperative Fire and Similar Occasionally Spectacular) 7. Nuclei Armati per il Comunismo (Armed Units for Communism) 8. Aum Shinrikyo (a.k.a. AUM, a.k.a. Aum Supreme Truth, a.k.a. Aleph) 9. Babbar Khalsa 10. CCCCC Cellula Contro Capitale, Carcere i suoi Carcerieri e le sue Celle (Cell Against Capital, Prison, Prison Warders and Prison Cells) 11. Communist Party of the Philippines, including New Peoples Army (NPA), Philippines, linked to Sison Jose Maria C. (a.k.a. Armando Liwanag, a.k.a. Joma, in charge of the Communist Party of the Philippines, including NPA) 12. Continuity Irish Republican Army (CIRA) 13. * Euskadi Ta Askatasuna/Tierra Vasca y Libertad/Basque Fatherland and Liberty (E.T.A.) (The following organisations are part of the terrorist group E.T.A.: K.a.s., Xaki, Ekin, JarraiHaika-Segi, Gestoras pro-amnista, Askatasuna, Batasuna (a.k.a. Herri Batasuna, a.k.a. Euskal Herritarrok) 14. Gama'a al-Islamiyya (Islamic Group), (a.k.a. Al-Gama'a alIslamiyya, IG) 15. Great Islamic Eastern Warriors Front (IBDA-C) 16. Grupos de Resistencia Antifascista Primero de Octubre/Antifascist Resistance Groups First of October (G.R.A.P.O.) 17. Hamas (including Hamas-Izz al-Din-al-Qassem) 18. Hizbul Mujahideen (HM)

280

19. Holy Land Foundation for Relief and Development 20. International Sikh Youth Federation (ISYF) 21. Solidarieta Internazionale (International Solidarity) 22. Kahane Chai (Kach) 23. Khalistan Zindabad Force (KZF) 24. Kurdistan Workers' Party (PKK), (a.k.a. KADEK; a.k.a. KONGRAGEL) 25. Liberation Tigers of Tamil Eelam (LTTE) 26. Loyalist Volunteer Force (LVF) 27. Mujahedin-e Khalq Organisation (MEK or MKO) [minus the National Council of Resistance of Iran (NCRI)] (a.k.a. The National Liberation Army of Iran (NLA, the militant wing of the MEK), the People's Mujahidin of Iran (PMOI), Muslim Iranian Student's Society) 28. National Liberation Army (Ejrcito de Liberacin Nacional) 29. Orange Volunteers (OV) 30. Palestine Liberation Front (PLF) 31. Palestinian Islamic Jihad (PIJ) 32. Popular Front for the Liberation of Palestine (PFLP) 33. Popular Front for the Liberation of Palestine-General Command, (a.k.a. PFLP-General Command) 34. Real IRA 35. Brigate Rosse per la Costruzione del Partito Comunista Combattente (Red Brigades for the Construction of the Fighting Communist Party) 36. Red Hand Defenders (RHD) 37. Revolutionary Armed Forces of Colombia (FARC) 38. Revolutionary Nuclei/Epanastatiki Pirines 39. Revolutionary Organisation 17 November/Dekati Evdomi Noemvri 40. Revolutionary People's Liberation Army/Front/Party (DHKP/C), (a.k.a. Devrimci Sol (Revolutionary Left), Dev Sol) 41. Shining Path (SL) (Sendero Luminoso)

281

42. Stichting Al Aqsa (a.k.a. Stichting Al Aqsa Nederland, a.k.a. Al Aqsa Nederland) 43. Brigata XX Luglio (Twentieth of July Brigade) 44. Ulster Defence Association/Ulster Freedom Fighters (UDA/UFF) 45. United Self-Defense Forces/Group of Colombia (AUC) (Autodefensas Unidas de Colombia) 46. Nucleo di Iniziativa Proletaria Rivoluzionaria (Unit for Revolutionary Proletarian Initiative) 47. Nuclei di Iniziativa Proletaria (Units for Proletarian Initiative) 48. F.A.I. Federazione Anarchica Informale (Unofficial Anarchist Federation)

SUBIECTE EXAMEN 1. A. Organizaiile internaionale. Definiie, elemente caracteristice B. Evoluia NATO dup rzboiul rece C. Analiz comparat NAFTA MERCOSUR 2. A. Categorii de organizaii internaionale B. Structura civil a conducerii NATO C. Fondul Monetar Internaional elemente definitorii 3. A. Organizaii internaionale de securitate. Scopuri i tipologie B. Structura militar a conducerii NATO C. Banca Mondial prezentare general

282

4. Aorganizaii internaionale neguvernamentale definiie, principii de constituire i funcionare B. Noul concept stategic al Alianei Nord-Atlantice C. Destinaia mprumuturilor acordate de Banca Modial 5. A. Definirea politicii de securitate naional B. Transformarea militar a NATO C. Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare( BIRD)- prezentare general 6. A. Organizaiile internaionale i globalizarea B. Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa prezentare general C. G-8. Prezentare general 7. A. Necesitatea elaborrii politicii de securitate naional B. Contribuia OSCE la gestionarea crizelor politico militare C. G 20. Prezentare general 8. A. Fundamentele politicii de securitate naional B. Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic ( OCDE) C. Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT) 9. A. Organizaiile internaionale n epoca globalizrii B. Comunitatea Statelor Independente C. Organizaia rilor Exportatoare de Petrol (OPEC) 10. A. Statutul juridic al organizaiilor internaionale B. Cooperarea Economic Asia-Pacific ( APEC) C. Organizaia Internaional a Muncii elemente definitorii 11. A. Organizaia Naiunilor Unite istoric B. Asociaia Naiunilor din Asia de Sud-Est ( ASEAN) C. Standardele internaionale n domeniul muncii conform cerinelor OIM 12. A. Scopul i sarcinile ONU B. Uniunea African prezentare general C. Procesul de Cooperare n Europa de Sud-Est ( SEECP) 13. A. Structura organizatoric a Organizaiei Naiunilor Unite B. Liga Arab organizare i mod de funcionare

283

C. Procesul de Cooperare Dunrean prezentare general 14. A. Consiliul de Securitate al ONU structur, rol, funcionare B. Organizaia Statelor Americane C. Iniiativa de Cooperare n Sud-Estul Europei (SECI) 15. A. Viitorul ONU opiuni pentru modernizare B. Acordul Nord American de Comer Liber ( NAFTA) prezentare C. Clubul Bilderberg constituire, concepii privind rolul su 16. A. NATO constituirea i rolul organizaiei B. MERCOSUR organizarea i scopul organizaiei C. Specificul constituiriii funcionrii organizaiilor teroriste

284