Armata romană timpurie era organizată în trei triburi, fiecare dintre acestea oferind câte 1.

000 de oşteni pedeştri comandanţi de un tribunus militum, plus trei escadroane formate din 100 de oşteni călare (aceştia puteau fi equites sau celeres), comandaţi de un tribunus celerum. La începuturile armatei romane, echipamentul din fier era relativ rar. Pumnalele, spadele de bronz şi lăncile au fost treptat înlocuite. Armura conţinea uneori platoşă de zale. La un moment dat, romanii au adoptat falanga de la hopliţi , introdusă în Italia probabil de coloniştii greci. Denumirea hopliţi era derivată de la „hoplon”, un scut circular cu un diamentru de circa 90 de centimetri. Era confecţionat din lemn şi acoperit cu un strat de bronz. Principala armă a hopliţilor era o lance folosită la împuns, de o lungime de circa 2,45 metri. O armă secundară era, de obicei, o spadă scurtă. Hopliţii erau oameni realtiv înstăriţi şi îşi puteau procura dotare militară scumpă. Adoptarea falangei de către romani nu a dus la abandonarea modurilor mai vechi de luptă. Gărzile de corp ale regelui erau recrutate preponderent din unităţile ecvestre de tip equites. O reformă importantă a armatei a avut loc în timpul lui Servus Tullius, care a creat sistemul servian. HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Titus_Livius" \o "Titus Livius" Titus Livius şi Dionysus au relatat detaliat despre acest sistem. Valoarea averii tuturor bărbaţilor romani era înregistrată într-o listă de recensământ, numită census. După avere, erau repartizaţi în cinci clase. Acestea erau organizate în centurii, astfel că cei din ordinul evcestru serveau în cele 18 centurii de cavalerie. Fiecare HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Clas%C4%83" \o "Clasă" clasă era împărţită în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Centurie&action=edit&redlink=1" \o "Centurie — pagină inexistentă" centurii de seniores şi iuniores, după HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=V%C3%A2rst%C4%83&action=edit&redlink=1" \o "Vârstă — pagină inexistentă" vârstă.

EXERCITUS ROMANORUM Armata romană

Armata romană este termenul generic pentru forţele armate terestre ale Regatului Romei (până în 500 î.Hr.), Republicii Romane (500 î.Hr. - 31 î.Hr.), Imperiului Roman (31 î.Hr. - 476 d.Hr.) şi ale Imperiului Roman de răsărit. Dezvoltarea armatei romane poate fi împărţită în opt etape istorice mari. HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Armata_roman%C4%83_timpurie" \o "Armata romană timpurie" Armata romană timpurie a HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Roman" \o "Regatul Roman" regatului roman şi a HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Roman%C4%83" \o "Republica Romană" Republicii timpurii (cca. 300 î.Hr.). Pentru această perioadă, când războiul consta în principal în scurte incursiuni de jaf, s-a sugerat că armata romană a urmat modelul etrusc sau grec de organizare şi echipare. Armata romană timpurie se baza pe un impozit anuală şi pe recrutarea cetăţenilor pentru o singură campanie (un sezon). De aici a rezultat termenul de legiune folosit pentru unitatea militară romană de bază, cuvânt derivat din latinescul legere „a percepe”. Armata romană din timpul Republicii, armata de manipule sau armata polibiană, (cca. 300-88 î.Hr.). Manipula este o unitate tactica in armata romana compusa initial din 100 apoi din 200 de soldati. 20 de manipuli formau o legiune În această perioadă, romanii, menţinând în acelaşi timp şi sistemul de impozitare, au adoptat ca organizare pentru legiunile lor manipulele ( HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83" \o "Limba latină" latină manipulus) după modelul celor folosite de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Samni%C8%9Bi&action=edit&redlink=1" \o "Samniți — pagină inexistentă" samniţi. Armata romană din perioada lui Cezar (88-30 î.Hr.) marchează tranziţia de la recrutarea cetăţenilor din timpul Republicii la forţe profesioniste permanente ale epocii imperiale, forţe preponderent voluntare. În această perioadă, comandanţii supremi ai armatelor cvasipermanente erau HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperator" \o "Imperator" imperatorii, lideri militari puternici, HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar" \o "Cezar" Cezar, HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Pompei" \o "Pompei" Pompei şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Antoniu" \o "Marc Antoniu" Marc Antoniu, care au iscat războaie civile în competiţia pentru adjudecarea puterii supreme în stat. Ca urmare a HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=R%C4%83zboiul_Social_%2891-88_%C3%AE.Hr.%29&action=edit&redlink=1" \o "Războiul Social (91-88 î.Hr.) — 91-88 î.Hr.), tuturor locuitorilor peninsulei Italice li s-a acordat cetăţenia romană. Vechile HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alae&action=edit&redlink=1" \o "Alae — pagină inexistentă" alae au fost desfiinţate şi membrii lor integraţi în legiuni. Cavaleria, formată din cetăţeni ai Republicii, a fost mult redusă ca număr şi înlocuită de cavaleria indigenă din provinciile romane. Armata romană imperială, Armata romană târzie, Armata bizantină, Armata bizantină din timpul Dinastiei Comnen, Armata bizantină din timpul Dinastiei Paleolog

Armatele erau conduse de magistraţi aleşi pentru un an. platoşă şi un scut circular. însă nu doar în funcţie de avere. spadă. deşi nu se ştiu prea multe amănunte despre ei. coif. Consulii erau aleşi anual şi aveau sarcini militare importante. le încredinţate operaţiuni de o anvergură mai mică. timp de peste 16 ani. 300-88 î.). Fiecare velites era echipat cu scut rotund. Soldaţii din cavaleria romană luptau în formaţie strânsă şi aveau în dotare lance. Legiunea obişnuită era formată din 4. Bărbaţii cei mai bogaţi formau unităţile equites şi erau împărţiţi în zece turmae comandate de trei decurioni. Unii dintre velites purtau coifuri. ci şi de vârstă.) În Roma republicană dreptul de a servi în armată a fost un privilegiu al cetăţenilor assidui.200. . Cetăţenii săraci care dispuneau însă de bani suficienţi pentru a fi recrutabili alcătuiau formaţiunile de velites sau cavaleria uşoară. al proprietarilor impreună. acestea formau classis sau populus. suliţe uşoare şi spadă (cel puţin de la mijlocul secolului II î. Aceştia erau în număr de 1. Pretorii aveau rang inferior consulilor. Senatul putea să le prelungească mandatul. consulul avea în subordine două legiuni. iar pretorul o legiune. De obicei. în timpul lui Polybius. Soldaţii pedeştri ai legiunii aveau rosturi diferite.Armata romană din timpul Republicii (cca. Senatul decidea numărul oştenilor de mobilizat şi unde anume să fie trimişi.200 de pedeştri şi 300 călăreţi.H. Soldaţii nu erau obligaţi să lupte mai mult de 16 campanii. alături de soldaţii prea tineri ca să lupte în prima linie. armata romană era o miliţie temporară. În timpul lui Polybius.Hr. iar în census erau înregistraţi cetăţenii suficient de înstăriţi pentru a putea fi recrutaţi.

care dura 25 de ani. Velites era o categorie de soldaţi din păturile inferioare. era formată din zece cohorte. În luptă erau aşezaţi în faţa infanteriei pentru a arunca prima rundă de suliţe. trupele fiind recrutate în legiuni organizate la fel. oşteni mai tineri. Sulla şi Pompei au demostrat flexibilitatea legiunilor formate din cohorte. erau formate din 80 de oameni. Infanteria grea ocupa cel mai important loc. Fiecare legiune avea un efectiv de 6. Au fost cunoscuţi de-a lungul vremii sub diferite nume: ferentarii. Alae era unitate auxiliara de cavalerie in armata romana. care la rândul lor erau formate din trei manipule. La incheierea serviciului. În primul şir erau hastati. care era formată din trei şiruri. în timp ce infanteria uşoară a fost abandonată. Despre coifurile romane din această perioadă ştim faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino. Cohorta oferea mai multe avantaje faţă de efectivul organizat în manipule. iar un manipul de triarii avea un efectiv 60 de oameni. Marius. Nu erau organizaţi în formaţii distincte ci erau ataşaţi unei hastati manipule.000 de oameni. Astfel. Două centurii formau un manipul. care însă. Alele erau recrutate din provincii. un manipul de hastati sau principes era format din 120 de soldaţi. Al treilea şir era format din triarii. Serviciul militar obligatoriu era de 16 ani. . În timpul lui Marius. alele (alae) au dispărut. Profesionalismul şi faptul că legiunile erau permanente a adus multe avantaje. după care se retrăgeau în spatele liniei. Fiecare şir era împărţit în zece manipule. soldatii primeau diplome militare. din rindul populatiei fara cetatenie romana. bărbaţi în vârstă de între 20 şi 40 de ani. Soldaţii erau în continuare împărţiţi în centurii. al doilea şir era format din principes. cei mai bătrâni şi mai experimentaţi. Toţi legionarii aveau pilum şi gladius. procubitores.Cea mai importantă forţă a legiunii era infanteria. erau dotaţi cu suliţe şi pectorale. cu calotă înaltă şi vârf rotund. În cadrul unei legiuni au dispărut diferenţele între clasele sociale. leves. Lideri militari şi de stat ca Caesar.

În cazul împăratului se adăuga şi augusti. Flota imperiului roman era împărţită în două categorii: classis praetoria misenensis (în principiu flota maritimă centrală) şi classis praetoria ravennatis (în principiu flota provincială riverană). fiecare comandată de un centurion. După bătălia de la Actium (31 î. Roma s-a folosit de naţiunile cucerite pentru a-şi construi flota. Această unitate. hastatus posterior . dintre care unele au continuat să existe timp de secole. Equites singularis-Împăratul şi guvernatorii provinciali aveau în unităţile de pază contingente de cavalerie. Baza armatei era formată în continuare din legiuni. soldaţii obişnuiţi. Centurionii purtau titluri după vechime: pilus prior. Iniţial romanii evitau marea. Flota navală era desconsiderată şi se afla sub conducerea armatei. 2 rânduri la nivelul de mijloc şi unul la nivelul inferior. legiunea ce avea numărul cel mai mare era Legiunea XXII Deioteriana( numele provenea de la Deiotarius. echipat cu platforme pentru trăgători. Apoi intrau într-o legiune unde ăşi petreceau primele luni ca recruţi. regele Galaţiei). Prima oară erau promovaţi ca sesquiplicarius. etc. Denumirea derivă de la rândurile de vâslaşi şi anume: 2 rânduri la nivelul superior. cu catarge mobile care asigurau o deosebită manevrabilitate. denumite equites singularis. În timpul lui Augustus. spre deosebire de perioada republicană când destinaţia principală era vasul de luptă. Ele aveau o lungime de 120 de picioare şi erau propulsate de vâslaşi aranjaţi pe trei rânduri. Era formată la început din 120 de soldaţi iar în perioada târzie a imperiului. Sub Augustus a fost numit un comandant permanent-legtus legionis( acesta era un senator care avea deobicei între 30 şi 40 de ani).Armata romană imperială (30 î. o legiune totalizând în jur de 5500 de soldaţi. armata romană a devenit o instituţie formată din profesionişti şi permanentă. După aceea urmează cinci tribuni augusticlavi sau tribuni ecveştri. Equites legionis-Unitate de cavalerie ataşată fiecărei legiuni. la fel ca optio.. principala destinaţie a navei devine transportul. şi armata romană din perioada Principatului constau în existenţa unei armate de câmp mobil. care la rândul lor erau împărţiţi în 6 centuriae. survenită în anul 14 d. un berbec puternic. azat pe standardul triremei. nava de luptă de bază devine quinquerema. Diferenţele între armata romană din secolul IV d. când Roma era înconjurată de naţiuni cu flote mari şi cu multă experienţă navală.) Până la moartea lui Augustus. este echivalentul călare al gărzii pretoriene. Nu se ştie sigur dacă această unitate avea acelaşi comandant ca şi legiunea.H. Primele nave romane au fost construite după modelul capturilor cartagineze şi cu ajutorul expertizei constructorilor din oraşele greceşti din sudul Italiei.Hr. princeps posterior. Urma apoi postul plătit de două ori(duplicarii). . sau aquilifer. numite contubernia. erau şi 120 de cavalerişti. Triremele erau construite pentru viteză şi mobilitate.princeps prior. O centurie era formată din 80 de oameni împărţiţi în zece grupuri. Fiecare legiune a armatei romane era formată din zece cohorte. Augustus a moştenit un număr de 60 de legiuni. După înrolare.e. pilus posterior. a crescut la 760.Hr.-284 d. însă a redus-o la doar 28. exact ca tesserarius sau cornicen.De asemenea. signifer. Necesitatea unei flote a apărut după războiul punic. În perioada imperială mulţi sclavi eliberaţi îşi începeau viaţa lucrând pe nave. fiecare cohortă fiind formată din 480 de oameni.n. organizarea cavaleriei în organisme independente faţă de infanterie şi dimensiuni mai mici ale unităţilor legionare. În partea de sfârşit a grilei se aflau milites gregarii. ei petreceau câteva luni în tabără.). hastatus prior.H.

Era relizată din aur şi era oferită primului soldat care escalada zidul unei fortificaţii inamice asediate. Oferea mari privilegii sociale. Era realizată din iarba unde avea loc fapta de vitejie. se pierdeau drepturile de la terminarea serviciului militar. Era realizată din aur şi oferită primului soldat care forţa palisada inamică. Degradare. Pecunaria multa. Pedepsele Castigatio. Pedeapsă corporală. Execuţie. Era realizată din frunze de stejar şi era oferită soldatului care prin fapte de vitejie salva viaţa altor soldaţi. Corona muralis. Munerum indictio. Pedeapsă financiară. Aceştia erau decapitaţi sau omorâţi cu pietre de colegi. Corona civica. Pedeapsă prin prelungirea serviciului militar. Decimare. Era una din decoraţiile rar oferite. Pedeapsa cu moartea pentru un grup de persoane din care se alegea aleator tot a zecea persoană. în general din cauze de raliere politică faţă de uzurpatori. Un stindard de argint în miniatură. Vexillum. Corona graminea (obsidionalis). Missio ignominiosa. Se referă la salvarea unei formaţii de luptă într-un asediu. Excludere din armată. Corona vallaris. Măsură rară. Pedeapsa cu moartea pentru fapte extrem de grave.Decoratiile Corona aurea. Hasta pura. Dizolvarea unei unităţi. Militatiae mutatio sau Gradus deiectio. O suliţă de argint oferită se pare la terminarea serviciului unui primus pilus. . Coroana aurită era oferită centurionilor şi principalilor pentru fapte deosebite precum rezistenţa şi apărarea unui loc strategic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful