Armata romană timpurie era organizată în trei triburi, fiecare dintre acestea oferind câte 1.

000 de oşteni pedeştri comandanţi de un tribunus militum, plus trei escadroane formate din 100 de oşteni călare (aceştia puteau fi equites sau celeres), comandaţi de un tribunus celerum. La începuturile armatei romane, echipamentul din fier era relativ rar. Pumnalele, spadele de bronz şi lăncile au fost treptat înlocuite. Armura conţinea uneori platoşă de zale. La un moment dat, romanii au adoptat falanga de la hopliţi , introdusă în Italia probabil de coloniştii greci. Denumirea hopliţi era derivată de la „hoplon”, un scut circular cu un diamentru de circa 90 de centimetri. Era confecţionat din lemn şi acoperit cu un strat de bronz. Principala armă a hopliţilor era o lance folosită la împuns, de o lungime de circa 2,45 metri. O armă secundară era, de obicei, o spadă scurtă. Hopliţii erau oameni realtiv înstăriţi şi îşi puteau procura dotare militară scumpă. Adoptarea falangei de către romani nu a dus la abandonarea modurilor mai vechi de luptă. Gărzile de corp ale regelui erau recrutate preponderent din unităţile ecvestre de tip equites. O reformă importantă a armatei a avut loc în timpul lui Servus Tullius, care a creat sistemul servian. HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Titus_Livius" \o "Titus Livius" Titus Livius şi Dionysus au relatat detaliat despre acest sistem. Valoarea averii tuturor bărbaţilor romani era înregistrată într-o listă de recensământ, numită census. După avere, erau repartizaţi în cinci clase. Acestea erau organizate în centurii, astfel că cei din ordinul evcestru serveau în cele 18 centurii de cavalerie. Fiecare HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Clas%C4%83" \o "Clasă" clasă era împărţită în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Centurie&action=edit&redlink=1" \o "Centurie — pagină inexistentă" centurii de seniores şi iuniores, după HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=V%C3%A2rst%C4%83&action=edit&redlink=1" \o "Vârstă — pagină inexistentă" vârstă.

EXERCITUS ROMANORUM Armata romană

Armata romană este termenul generic pentru forţele armate terestre ale Regatului Romei (până în 500 î.Hr.), Republicii Romane (500 î.Hr. - 31 î.Hr.), Imperiului Roman (31 î.Hr. - 476 d.Hr.) şi ale Imperiului Roman de răsărit. Dezvoltarea armatei romane poate fi împărţită în opt etape istorice mari. HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Armata_roman%C4%83_timpurie" \o "Armata romană timpurie" Armata romană timpurie a HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Roman" \o "Regatul Roman" regatului roman şi a HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Roman%C4%83" \o "Republica Romană" Republicii timpurii (cca. 300 î.Hr.). Pentru această perioadă, când războiul consta în principal în scurte incursiuni de jaf, s-a sugerat că armata romană a urmat modelul etrusc sau grec de organizare şi echipare. Armata romană timpurie se baza pe un impozit anuală şi pe recrutarea cetăţenilor pentru o singură campanie (un sezon). De aici a rezultat termenul de legiune folosit pentru unitatea militară romană de bază, cuvânt derivat din latinescul legere „a percepe”. Armata romană din timpul Republicii, armata de manipule sau armata polibiană, (cca. 300-88 î.Hr.). Manipula este o unitate tactica in armata romana compusa initial din 100 apoi din 200 de soldati. 20 de manipuli formau o legiune În această perioadă, romanii, menţinând în acelaşi timp şi sistemul de impozitare, au adoptat ca organizare pentru legiunile lor manipulele ( HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83" \o "Limba latină" latină manipulus) după modelul celor folosite de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Samni%C8%9Bi&action=edit&redlink=1" \o "Samniți — pagină inexistentă" samniţi. Armata romană din perioada lui Cezar (88-30 î.Hr.) marchează tranziţia de la recrutarea cetăţenilor din timpul Republicii la forţe profesioniste permanente ale epocii imperiale, forţe preponderent voluntare. În această perioadă, comandanţii supremi ai armatelor cvasipermanente erau HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperator" \o "Imperator" imperatorii, lideri militari puternici, HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar" \o "Cezar" Cezar, HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Pompei" \o "Pompei" Pompei şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Antoniu" \o "Marc Antoniu" Marc Antoniu, care au iscat războaie civile în competiţia pentru adjudecarea puterii supreme în stat. Ca urmare a HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=R%C4%83zboiul_Social_%2891-88_%C3%AE.Hr.%29&action=edit&redlink=1" \o "Războiul Social (91-88 î.Hr.) — 91-88 î.Hr.), tuturor locuitorilor peninsulei Italice li s-a acordat cetăţenia romană. Vechile HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alae&action=edit&redlink=1" \o "Alae — pagină inexistentă" alae au fost desfiinţate şi membrii lor integraţi în legiuni. Cavaleria, formată din cetăţeni ai Republicii, a fost mult redusă ca număr şi înlocuită de cavaleria indigenă din provinciile romane. Armata romană imperială, Armata romană târzie, Armata bizantină, Armata bizantină din timpul Dinastiei Comnen, Armata bizantină din timpul Dinastiei Paleolog

consulul avea în subordine două legiuni. De obicei. însă nu doar în funcţie de avere. spadă. iar în census erau înregistraţi cetăţenii suficient de înstăriţi pentru a putea fi recrutaţi. Soldaţii pedeştri ai legiunii aveau rosturi diferite. al proprietarilor impreună. Soldaţii nu erau obligaţi să lupte mai mult de 16 campanii. acestea formau classis sau populus. Bărbaţii cei mai bogaţi formau unităţile equites şi erau împărţiţi în zece turmae comandate de trei decurioni. alături de soldaţii prea tineri ca să lupte în prima linie.200 de pedeştri şi 300 călăreţi. Senatul putea să le prelungească mandatul. Soldaţii din cavaleria romană luptau în formaţie strânsă şi aveau în dotare lance. suliţe uşoare şi spadă (cel puţin de la mijlocul secolului II î. ci şi de vârstă. Fiecare velites era echipat cu scut rotund.). Legiunea obişnuită era formată din 4.) În Roma republicană dreptul de a servi în armată a fost un privilegiu al cetăţenilor assidui. coif. le încredinţate operaţiuni de o anvergură mai mică. Armatele erau conduse de magistraţi aleşi pentru un an. timp de peste 16 ani. Consulii erau aleşi anual şi aveau sarcini militare importante.Hr. deşi nu se ştiu prea multe amănunte despre ei. platoşă şi un scut circular. iar pretorul o legiune. în timpul lui Polybius.Armata romană din timpul Republicii (cca.H. 300-88 î. Pretorii aveau rang inferior consulilor. Aceştia erau în număr de 1. armata romană era o miliţie temporară. Cetăţenii săraci care dispuneau însă de bani suficienţi pentru a fi recrutabili alcătuiau formaţiunile de velites sau cavaleria uşoară. . În timpul lui Polybius.200. Senatul decidea numărul oştenilor de mobilizat şi unde anume să fie trimişi. Unii dintre velites purtau coifuri.

Cohorta oferea mai multe avantaje faţă de efectivul organizat în manipule. trupele fiind recrutate în legiuni organizate la fel. era formată din zece cohorte.000 de oameni. Nu erau organizaţi în formaţii distincte ci erau ataşaţi unei hastati manipule. care la rândul lor erau formate din trei manipule. cei mai bătrâni şi mai experimentaţi. Alele erau recrutate din provincii. Lideri militari şi de stat ca Caesar. bărbaţi în vârstă de între 20 şi 40 de ani. La incheierea serviciului. Marius. Soldaţii erau în continuare împărţiţi în centurii. Al treilea şir era format din triarii. leves. Fiecare legiune avea un efectiv de 6. alele (alae) au dispărut. Serviciul militar obligatoriu era de 16 ani. Despre coifurile romane din această perioadă ştim faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino. al doilea şir era format din principes. soldatii primeau diplome militare. . în timp ce infanteria uşoară a fost abandonată. Două centurii formau un manipul. Toţi legionarii aveau pilum şi gladius. erau formate din 80 de oameni. din rindul populatiei fara cetatenie romana. iar un manipul de triarii avea un efectiv 60 de oameni. În primul şir erau hastati. Sulla şi Pompei au demostrat flexibilitatea legiunilor formate din cohorte. Profesionalismul şi faptul că legiunile erau permanente a adus multe avantaje. erau dotaţi cu suliţe şi pectorale. Velites era o categorie de soldaţi din păturile inferioare. În cadrul unei legiuni au dispărut diferenţele între clasele sociale. care era formată din trei şiruri. În luptă erau aşezaţi în faţa infanteriei pentru a arunca prima rundă de suliţe. Alae era unitate auxiliara de cavalerie in armata romana. În timpul lui Marius. Fiecare şir era împărţit în zece manipule. un manipul de hastati sau principes era format din 120 de soldaţi. Astfel. oşteni mai tineri. care dura 25 de ani.Cea mai importantă forţă a legiunii era infanteria. Au fost cunoscuţi de-a lungul vremii sub diferite nume: ferentarii. cu calotă înaltă şi vârf rotund. Infanteria grea ocupa cel mai important loc. care însă. după care se retrăgeau în spatele liniei. procubitores.

Equites singularis-Împăratul şi guvernatorii provinciali aveau în unităţile de pază contingente de cavalerie.Hr. etc. care la rândul lor erau împărţiţi în 6 centuriae. Urma apoi postul plătit de două ori(duplicarii). spre deosebire de perioada republicană când destinaţia principală era vasul de luptă. azat pe standardul triremei. şi armata romană din perioada Principatului constau în existenţa unei armate de câmp mobil. nava de luptă de bază devine quinquerema. După înrolare. denumite equites singularis. Sub Augustus a fost numit un comandant permanent-legtus legionis( acesta era un senator care avea deobicei între 30 şi 40 de ani). ei petreceau câteva luni în tabără. Era formată la început din 120 de soldaţi iar în perioada târzie a imperiului.H. fiecare comandată de un centurion. Primele nave romane au fost construite după modelul capturilor cartagineze şi cu ajutorul expertizei constructorilor din oraşele greceşti din sudul Italiei. echipat cu platforme pentru trăgători. În timpul lui Augustus. erau şi 120 de cavalerişti.Armata romană imperială (30 î. Această unitate. pilus posterior. În partea de sfârşit a grilei se aflau milites gregarii. Centurionii purtau titluri după vechime: pilus prior.princeps prior. exact ca tesserarius sau cornicen.Hr. signifer. însă a redus-o la doar 28. legiunea ce avea numărul cel mai mare era Legiunea XXII Deioteriana( numele provenea de la Deiotarius. Flota navală era desconsiderată şi se afla sub conducerea armatei. principala destinaţie a navei devine transportul. Roma s-a folosit de naţiunile cucerite pentru a-şi construi flota.-284 d. Triremele erau construite pentru viteză şi mobilitate. un berbec puternic.n.) Până la moartea lui Augustus. În perioada imperială mulţi sclavi eliberaţi îşi începeau viaţa lucrând pe nave. Nu se ştie sigur dacă această unitate avea acelaşi comandant ca şi legiunea.. fiecare cohortă fiind formată din 480 de oameni. Apoi intrau într-o legiune unde ăşi petreceau primele luni ca recruţi.De asemenea. survenită în anul 14 d. dintre care unele au continuat să existe timp de secole. soldaţii obişnuiţi. a crescut la 760. princeps posterior.H. Prima oară erau promovaţi ca sesquiplicarius. la fel ca optio.). Denumirea derivă de la rândurile de vâslaşi şi anume: 2 rânduri la nivelul superior. hastatus posterior . armata romană a devenit o instituţie formată din profesionişti şi permanentă. Flota imperiului roman era împărţită în două categorii: classis praetoria misenensis (în principiu flota maritimă centrală) şi classis praetoria ravennatis (în principiu flota provincială riverană). Diferenţele între armata romană din secolul IV d. este echivalentul călare al gărzii pretoriene. O centurie era formată din 80 de oameni împărţiţi în zece grupuri. Equites legionis-Unitate de cavalerie ataşată fiecărei legiuni. organizarea cavaleriei în organisme independente faţă de infanterie şi dimensiuni mai mici ale unităţilor legionare. cu catarge mobile care asigurau o deosebită manevrabilitate. 2 rânduri la nivelul de mijloc şi unul la nivelul inferior. sau aquilifer. o legiune totalizând în jur de 5500 de soldaţi. Ele aveau o lungime de 120 de picioare şi erau propulsate de vâslaşi aranjaţi pe trei rânduri. când Roma era înconjurată de naţiuni cu flote mari şi cu multă experienţă navală. Baza armatei era formată în continuare din legiuni.e. numite contubernia. După aceea urmează cinci tribuni augusticlavi sau tribuni ecveştri. . Necesitatea unei flote a apărut după războiul punic. regele Galaţiei). Fiecare legiune a armatei romane era formată din zece cohorte. Augustus a moştenit un număr de 60 de legiuni. hastatus prior. După bătălia de la Actium (31 î. În cazul împăratului se adăuga şi augusti. Iniţial romanii evitau marea.

Măsură rară. . Pedeapsa cu moartea pentru fapte extrem de grave. Pedepsele Castigatio. Corona muralis. Coroana aurită era oferită centurionilor şi principalilor pentru fapte deosebite precum rezistenţa şi apărarea unui loc strategic. Militatiae mutatio sau Gradus deiectio. Corona civica. Pedeapsa cu moartea pentru un grup de persoane din care se alegea aleator tot a zecea persoană. Dizolvarea unei unităţi. Se referă la salvarea unei formaţii de luptă într-un asediu. Execuţie. Era relizată din aur şi era oferită primului soldat care escalada zidul unei fortificaţii inamice asediate. Pedeapsă prin prelungirea serviciului militar.Decoratiile Corona aurea. Hasta pura. Era realizată din iarba unde avea loc fapta de vitejie. Oferea mari privilegii sociale. Degradare. Pecunaria multa. Vexillum. Corona graminea (obsidionalis). Era realizată din aur şi oferită primului soldat care forţa palisada inamică. în general din cauze de raliere politică faţă de uzurpatori. Aceştia erau decapitaţi sau omorâţi cu pietre de colegi. Pedeapsă financiară. Munerum indictio. Excludere din armată. Missio ignominiosa. se pierdeau drepturile de la terminarea serviciului militar. O suliţă de argint oferită se pare la terminarea serviciului unui primus pilus. Pedeapsă corporală. Era una din decoraţiile rar oferite. Era realizată din frunze de stejar şi era oferită soldatului care prin fapte de vitejie salva viaţa altor soldaţi. Un stindard de argint în miniatură. Corona vallaris. Decimare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful