www.referat.

ro

CONCEPTUL DE PERSONALITATE

Se pare ca toata lumea stie ce este personalitatea, dar nimeni nu poate sa o descrie sigur, fiind disponibile multe definitii ale acesteia.Spunem ca o cunostiinta Nu are personalitate si despre alta E plina de personalitate.Intelegem prin aceaste ca persoana pe care o cunoastem produce sau nu un efect asupra altor persoane.. Un cercetator si-a asumat sarcina de a determina care sunt calitatile necesare unei aprecieri superioare a personalitatii printre invatatoare. O invatatoare cu multa personalitate se dovedeste a fi o persoana care pare sa prezinte pentru ceilalti opt calitati atractive. Ea este interesanta in conversatie, e competenta, are interese largi, este inteligenta, atletica, buna sportiva si este atat sincera cat si adaptabila. Astfel, conceptia populara despre personalitate se refera la un manunchi de trasaturi care sunt atragatoare si eficiente, din punct de vedere social. Nu putem afirma ca o persoana are mai multa sau mai putina personalitate decat alta.Cei lipsiti de farmec sunt la fel de bogat dotati ca si cei care au si sunt intrutotul interesanti pentru stiinta.

Originile termenului personalitate.

Cuvantul personalitate si radacina sa, persoana, au fascinat indelung pe cercetatorii limbii. Termenii personality in limba engleza, personalite, in franceza si personlichkeit in germana se aseamana foarte mult cu personalitas din latina medievala. Toti savantii sunt de acord ca acest cuvant inseamna la origine masca. Iar in antichitate, persona semnifica

inclusiv actorul din spatele mastii, adica adevarata reunire a calitatilor interne si personale. Dar cea mai faimoasa definitie a termenului persona a fost data de Boethius in secolul al VI-lea: Persona est substantia individua rationalis naturae- persoana este o substanta individuala de natura rationala.

Definitii ale personalitatii

Majoritatea filosofilor si psihologilor moderni prefera sa defineasca personalitatea ca o entitate obiectiva, ca ceva care exista cu adevarat. O personalitate isi are propria sa istorie si propria sa existenta; nu trebuie cunfundata cu societatea si nici cu perceptiile pe care alti oameni le au despre ea. Exista astfel o serie de definitii date personalitatii: Personalitatea este suma totala a tuturor dispozitiilor, impulsurilor, tendintelor, dorintelor si instinctelor biologice innascute ale individului, precum si a dispozitiilor si tendintelor dobandite prin experienta. Personalitatea este intreaga organizare mentala a fiintei umane in orice stadiu al dezvoltarii sale; ea imbratiseaza fiecare aspect al caracterului uman: intelect, temperament, abilitate, moralitate si fiecare atitudine care s-a format in cursul vietii cuiva. Personalitatea este ansamblul organizat al proceselor si starilor psihologice apartinand individului. Personalitatea este o schema unificata a experientei, o organizare de valori care sunt compatibile intre ele. Personalitatea este o structura complexa care implica un ansamblu de substructuri, si functionand sistematic, materiile prime ale personalitatii fiind: constitutia fizica, temperamentul si inteligenta. Tinca Cretu stabileste urmatoarele substructuri ale personalitatii: 1.anolog motivelor si scopurilor fundamentale ale activitatii umane, in structura personalitatii intalnim subsistemul de orientare, ce cuprinde comandamentele orientative majore, strategice ale personalitatii (conceptii despre lume si viata, idealul de viata, imaginea de sine): 2.subsistemului substantial-energetic al activitatii ii corespunde, in structura personalitatii, subsistemul bio-energetic, semnificativ pentru dinamica vietii psihice; 3.mijloacelor interne si externe ale activitatii le corespunde subsistemul instrumental al personalitatii si actiunilor ei in raport cu solicitarile ambiantei; 4.componentelor autoreglatoare si organizatoare ale activitatii le corespunde subsistemul relational-valoric si de autoreglaj. La aceste patru mai putem adauga si subsistemul rezolutiv-productiv (ce cuprinde inteligenta) si subsistemul transformativ-constructiv ( ce cuprinde creativitatea). In opinie mea, personalitatea este totalitatea psihologica ce caracterizeaza si individualizeaza un om particular. Ea este omul viu, concret, empiric, pasional, rational, deci omul asa cum este el resimtit in afara noastra sau in propria noastra fiinta, omul asa cum exista si cum se manifesta in viata curenta, cotidiana.

Tipuri de personalitate

De obicei, clasificarea tipurilor de personalitati se face in functie de nivelurile calitativ distincte la care ajunge personalitatea in evolutia ei. Luand in considerare unele aspecte structural-functionale si altele ce vizeaza finalitatea adaptativa a personalitatii, desprindem urmatoatele tipuri: -personalitati imature psihologic si social, caracterizate prin simplitatea structurilor psihice componente, pri lipsa corelatiei logice dintre ele, printr-o functionalitate ineficienta; -personalitati mature psihologic si social, ce se disting printr-o mare complexitate structural-functionala, prin adaptarea lor supla si flexibila la cele mai diverse situatii, prin eficienta sporita; -personalitati accentuate, cu o serie de caracteristici ce ies din comun, mai acute fata de media populatiei, care manifesta tendinta de a aluneca in anormal, fara a deveni anormale, fapt care afecteaza serios capacitatile adaptative ale individului; -personalitati destructurate, care se deosebesc total fata de media populatiei, incapabile de a se adapta solicitarilor si imprejurarilor vietii. Omul nu se naste cu personalitate, ci devine o personalitate. Nu putem spune despre un nou-nascut ca are personalitate, deoarece ii lipseste o organizare caracteristica a sistemelor psihofizice..Procesul construirii personalitatii incepe din primele zile ale copilariei si continua toata viata omului. Desi acesta se produce de-a lungul intregii vieti a individului, exista unele perioade , unele varste cand el cunoaste o mai mare accentuare, implicand restructurari majore sau stabilizari partiale. Specialistii considera ca in jurul varstei de trei ani, ( in prescolaritate) sunt puse majoritatea premiselor personalitatii, pentru ca in adolescenta personalitatea sa fie , in linii mari, constituita. Kurt Lewin distingea trei niveluri de srtucturare a personalitatii: 1.nivelul structurulor primare; 2.nivelul structurilor semi-dezvoltat; 3.nivelul structurilor dezvoltate Daca omul nu se naste cu personalitate, ci devine personalitate, atunci cand devine personalitate? Si care sunt criteriile dupa care am putea aprecia ca s-a ajuns la acest stadiu Raspunsul la aceste intrebari s-a aflat in 1988, cand s-a elaborat un material referitor la adolescenta ca perioada a devenirii si definirii personalitatii tanarului, fiind propuse un set de zece criterii ca fiind relevante pentru devenirea personalitatii.Asadar, omul devine personalitate atunci cand: 1.devine constient de lume, de altii, de sine-constiinta de sine fiind esentiala in construirea personalitatii; 2.isi elaboreza un sistem propriu, personal de reprezentari, conceptii, motive, scopuri, atitudini, convingeri in raport cu lumea si cu sine; 3.desfasoara activitati socialmente utile si recunoscute, nu gratuite, inutile sau chiar destructive; numai aceste activitati permit insertia optima a individului in societate, asumarea responsabilitatilor sociale;

4.emite, sustine si argumenteaza judecati de valoare intemeiate, punand sub semnul intrebarii unele aspecte care intra in contradictie cu modul sau de a fi, gandi, actiona, cu sistemul de idei si conceptii formate pana la un moment dat; 5.creeaza valori sociale, se transforma din consumatori de valori in producatori de valori, desfasurand o activitate in conformitate cu esenta sa creatoare; 6.are un profil moral bine conturat, nobil, coerent, care ii permite sa se dedice unor idei, idealuri militand pentru traducerea lor in fapr; 7.si-a format capacitatea de control si autocontrol in concordanta cu semnificatia situatiilor, cu cerintele lor permisive si restrictive, traind afectiv, la inalta tensiune, ceea ce crede si face, asumandu-si constient responsabilitatile si consecintele actelor sale 8.se integreaza armonios si util in colectivitate; omul este prin excelenta o fiinta sociala si nu una solitara; desprins, izolat de altii el nu s-ar forma niciodata ca personalitare si nici ca om; 9.stie sa se puna in valoare, sa se faca recunoscut de altii; ni-i suficient ca o persoana sa dispuna de multe cunostinte, deprinderi, capacitati pentru a reprezenta o personalitate, daca ea nu stie sa-si valorifice aceste disponibiltati va ramane anonima, va trece neobservata; 10.poate fi luat drept model pentru formarea altor personalitati; din perspectiva acestui criteriu trebuie sa intelegem ca personalitate are valoare de model educational, ea neformandu-se intr-un vacuum social, ci intr-un context in care altii s-au ilustrat si tocmai de aceea sunt luati ca puncte de reper in plamadirea noilor personalitati.

BIBLIOGRAFIE

1.ALLPORT, G. W., Structura si dezvoltarea personalitatii, Bucuresti, E.D.P., 1981 2.CRETU, T., Abordarea structurala si sistematica a personalitatii , in POPESCU-NEVEANU, P., ZLATE, M., CRETU, Psihologie scolara, Bucuresti, Tipografia Universitatii, 1987 3.ZLATE, M., Fundamentele psihologiei , Editura Pro Humanitas, Bucuresti, 2000

STIINTE ale EDUCATIEI PEDAGOGIE

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate