Ritmul muzical

Nu exista popor care sa nu cunoasca sau sa nu fi cunoscut muzica, fie intr-o forma simpla, fie intr-o forma evoluata, ca efect al unei cultivari sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor pana la marile creatii simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanima, prin caracterul ei inaltator, prin emotiile intense pe care le declanseaza in sufletul omului. Ea este una dintre cele mai raspandite arte,producand rascoliri adanci sau emotii inaltatoare, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treapta superioara de cultura si civilizatie, ci si celui care are de parcurs un drum lung de parcurs pana sa ajunga la acest stadiu. Omul a cantat intotdeauna, fie in orele de odihna, fie in cele de munca, manifestandu-si atat starile sufletesti de natura afectiva, cat si preocuparile, gandurile, ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realitatii, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri si inlantuiri de sunete ingenios armonizate. Aptitudinea muzicala este o insusire a personalitatii care face posibila efectuarea cu succes a activitatii muzicale. O persoana cu aptitudine muzicala manifesta interes si inclinatie deosebita pentru muzica, fredoneaza melodii, canta, invata cu usurinta cantecele auzite, manifesta dorinta de a cunoaste cat mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical consta in dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate si capacitate creatoare. Cand o persoana reuseste sa creeze muzica originala, cuceritoare, rascolitoare, exprimand idei, sentimente si dorinte profund umane, suntem in prezenta unui evident talent muzical. Unii oameni raman la stadiul aptitudinii muzicale, pe cand altii, depunand o munca intensa si sistematica, devin talente muzicale, creatori. Nu orice creatie indica insa prezenta talentuli muzical, ci numai acelea care se desting prin originalitate si profunzime, prin capacitatea de a exprima idei, sentimente,idealuri si nazuinte nobile. Ritmul este rezultatul accenturii regulate i selective a unor sunete dintr-o serie. Exist dou feluri de ritm: ``diviziv i ``aditiv.n ritmul diviziv, cel adoptat n final n vest, elementul fundamental este msura. Aceasta se datoreaz faptului c, n polifonie, este neceasar sincronizarea n timp a diferitelor voci sau instrumente, sincronizare care are loc la fiecare msur (n monodie msura nu este la fel de important, vedei mai jos). Msura este mprit n timpi n 2, 3, 4, (nu n 5), 6, (nu n 7), 8, 9, (nu n 10 sau 11), 12. Motivul pentru care unele fracii nu sunt utilizate de obicei poate fi neles prin analogie. De exemplu, un obiect este uor de tiat relativ exact n 8: n 2, fiecare jumtate n 2 i fiecare sfert din nou n 2. n contrast, este dificil de tiat exact n 5 sau n 7 pri egale. n acelai fel o durat este relativ simplu de mprit egal n 2 i 3 sau n multipli de 2 i 3. Ritmul diviziv este notat cu metru.Ritmul aditiv se obine prin adugarea de combinaii diferite
de timpi accentuai i neaccentuai. Un exemplu de ritm aditiv este 323, unde 2= i 3= . Rimul aditiv arat ca un mosaic, frecvent ntlnit n spaiul ortodox i islamic, i excelent pentru variaiile melismei cntului bizantin n secolului al XIII-lea sau arabescurile muzicii otomane. n contrast cu ritmul diviziv, grupuri de 5 (3+2) sau 7 (3+2+2) timpi sunt des ntlnite. Ritmurile aditive sunt utilizate uneori n muzica popular: de exemplu, ritmul ``aksak" . [6] Notaia ritmului

aditiv cu metru este relativ complex; exemplul de mai sus este notat (3+2+3)/8, uneori indicat ``cu metru variabil (ntre 3/8 i 2/8). Exemple de ritm:

Alte exemple de ritmuri. Pauzele indic duratele neaccentuate. Valsul i are originea n Austria, mazurka nPolonia, muzica reggae n Jamaica, salsa n Cuba i Puerto Rico, samba i bossa nova n Brazilia.

Sincopare cu adugarea unei mici not de scurt durat. Acciaccatura este mica not tiat de o linie, fr o durat definit. Appoggiatura este o mic not, care nu este tiat, cu o durat egal cu o fraciune din durata notei imediat urmtoare.

Un ``ritm sincopat" se poate obine prin folosirea consistent a tripletului. Schimbarea este de 1/6 din durata unei note ntregi sau 2/3 timpi. Accentul este pe a doua not. n acest caz, contrabasul urmeaz un ritm standard, iar un alt instrument sincopeaz constant. Aceasta contribuie la un "swing" n muzica Jazz.
Practica ritmurilor complexe n contratimpi, similar cu cea a contrapunctului, nu a avut acelai succes. Motivul se datoreaz faptului c audiena reduce ritmuri complexe la un singur ritm dominant simplu. Nu acelai lucru se ntmpl n contrapunct: percepia unei singure linii melodice sau a mai multora combinate este esenial diferit.

Bibliografie:

1.The Harvard Dictionary of Music, ediia a 4-a, 2003. 2.J. Lyke, D. Edwards, G. Haydon, R. Chioldi Keyboard fundamentals vol. 1-2, ediia a 6-a, Stipes Publishing Company, 2006. 3.Stefan Zisulescu - Aptitudini si talente