Olivier Messiaen (1908-1992)

Unul din cei mai originali şi influenți compozitori ai secolului XX, autor al unui limbaj foarte
recognoscibil, coagulat, coerent şi unitar. Este considerat revoluționar mai ales din punct de vedere
ritmic.

A studiat compoziția (cu Paul Dukas) şi orga la Paris – a activat mult timp ca organist al Bisericii
Trinității, iar primele compoziții au fost pentru orgă şi pian. Poate şi din această cauză gândirea
armonică este extrem de importantă în muzica sa.

În anii 1940-42 a fost prizonier de râzboi în Silezia – scrie în lagăr una din capodoperele sale,
“Cvartetul pentru sfârşitul timpului” pentru clarinet, vioară, violoncel şi pian (un ansamblu determinat
de ce muzicieni erau captivi alături de el). În această lucrare apar multe din elementele caracteristice
ale muzicii sale: “cântecul păsărilor”, ritmurile non-retrogradabile, modurile cu transpoziție limitată,
etc.

Când iese din lagăr devine profesor de armonie la Conservatorul din Paris, unde va primi şi o clasă
specială de analiză în 1947. Profesor extrem de iubit, i-a avut ca studenți, printre alții, pe Boulez
Xenakis, Murail şi Stockhausen. Se căsătoreşte a doua oară cu celebra pianistă Yvonne Loriod, căreia
i-a dedicat foarte multe muzici.

În 1944 îşi teoretizează sistemul de compoziție în “Tratatul limbajului meu muzical” – în acelaşi
an, scrie suita pentru pian “Vingt Regards sur l’enfant-Jésus”, pe care o dedică soției sale. În 1949 va
începe să scrie la al doilea tratat important, imens, pe care nu a apucat să îl termine – “Tratat de
ritm, culoare şi ornitologie” (8 volume).

Care sunt caracteristicile creației muzicale ale lui Messiaen:

Inspirația religioasă:

Deşi nu a scris niciun gen tradițional religios, precum missa, majoritatea muzicii sale este inspirată
de religia creştină, lucru vizibil încă din titluri: “L’Ascension”, “La Nativité du Seigneur” – pentru
orgă; “Visions de l’Amen” pentru 2 piane; opera “St. Francisc din Assisi”, etc.

O consecință poate a acestui lucru este monumentalitatea gotică a multor dintre muzicile sale:
structuri arhitectonice masive, luxurianță armonică.

Sinestezia şi obsesia pentru culoare:

Messiaen spunea că suferă de sinestezie – o afecțiune care te face să asociezi mental fiecare sunet
auzit cu o culoare. Întâlnim foarte des în muzica sa acorduri-vitraliu, cum au fost numite de
muzicologi, sau acorduri-culoare, extrem de dense, construite din moduri. De multe ori realizează
melodii din acorduri, fiecare sunet având o proiecție verticală de culori. În “Tratatul de culoare...”
găsim multe exemple în care compozitorul îşi analizează structurile acordice. Cu cât un sunet este
mai acut, cu atât nuanța culorii este mai pală, şi invers.

Forma mozaic:

Boulez: “Messiaen nu compune, ci juxtapune”. Din punct de vedere formal, Messiaen foloseşte, ca
şi Debussy sau Stravinski, forme expozitive care juxtapun şi suprapun obiecte sonore. Aşadar, în
locul concepției energetice, transformaționale, tipică muzicii occidentale de tip germanic (dezvoltare
beethoveniană), Messiaen optează mai degrabă pentru o temporalitate non-direcțională, pentru un alt
tip de repetiție decât cea tradițională. A se vedea în acest sens “Cvartetul pentru sfârşitul timpului” –
în prima parte sunt suprapuse 4 straturi temporale diferite (se sugerează astfel timpul eternității).

Inventivitatea şi asimetrizarea ritmică:

Evitarea pulsației regulate şi a simetriei este una din obsesiile secolului XX. Boulez numea sistemul
lui Messiaen “neliniştea ritmică”. Remarcăm:
1. Ritmuri cu valoare adăugată – principiu de asimetrizare a unei figuri inițiale cu ajutorul adăugării
sau sustragerii unei valori mici – sau a unei pauze.
2. Ritmurile augmentate sau diminuate – “scara de valori” – formula ritmică respectivă trebuie să
fie repetată şi modificată imediat!

Aceste principii au fost influențate de metrii antici greceşti, neumele gregoriene, dar mai ales de
ritmurile “deci-talas” din raga-urile hinduse. Iată nişte exemple de talas din “Sangita Ratnakara”
(“Oceanul muzicii şi dansului”) – un text muzicologic indian în sanscrită din secolul XIII. Observăm
că sunt foarte similare cu ritmica lui Messiaen – care de altfel le şi foloseşte în diverse lucrări (ex, în
simfonia Turangalîla!):

• În primul exemplu observăm: diminuarea imediată a unei formule ritmice la jumătate din
valoarea inițială (trei pătrimi devin trei optimi) şi apoi ritmul cu valoare adăugată – celei de-
a doua optimi i se adaugă o şaisprezecime (devine optime cu punct).

• În al doilea exemplu observăm: augmentarea unei formule ritmice cu jumătate din valoarea
inițială (trei optimi devin trei optimi cu punct) şi adăugarea la a doua formulă a unei valori de
şaisprezecime.

• În al treilea exemplu observăm: augmentarea treptată a unei valori.

• În al patrulea exemplu observăm: diminuarea unei formule ritmice cu o treime din valoarea
inițială.

• În al cincilea exemplu observăm: o formulă ritmică în care valorii din mijloc i s-a sustras o
optime.

Principiile ritmice aplicate de Messiaen sunt explicate în ataşament (un extras din introducerea la
partitura “Cvartetului”).
3. Măsurile alternative (gruparea timpilor se face exclusiv după logica muzicală, care este
asimetrică; nu mai pune “măsuri”, ci doar trasează bare de măsură)
4. Poliritmia – suprapunerea de ritmuri diferite
5. Pedala ritmică
6. Palindrom ritmic – ritmul non-retrogradabil (formule ritmice care se citesc la fel de la cap la
coadă şi de la coadă la cap)

Modurile cu transpoziție limitată:

Limbajul lui Messiaen este preponderent modal, el generând structuri modale octaviante (în interiorul
unei octave) proprii – din care 7 sunt cele mai frecvent folosite. Modurile sunt construite pe baza unui
mic model repetat. Caracteristica modurilor este, în consecință, faptul că au un număr limitat de
transpoziții – număr egal cu suma unităților (semitonurilor) din model. De exemplu:

Modul 1 este celebra gamă în tonuri – construită prin repetarea modelului [2] (ton). Numărul de
transpoziții este 2. După aceea se repetă notele în aceeaşi ordine.

Modul 2 (un mod extrem de folosit chiar şi acum de compozitori! şi prezent şi în muzicile tradiționale,
inclusiv româneşti) este construit pe baza modelului [1 2], adică semiton – ton (există şi varianta
inversă – [2 1]). Numărul de transpoziții este 1+ 2, adică 3. După aceea, sunetele se repetă în aceeaşi
ordine.

Modul 3 este construit pe baza modelului [2 1 1] (ton-semiton-semiton). Numărul de transpoziții este

2+1+1, adică 4.

Şi aşa mai departe. Aveți lista de moduri în ataşament.

Chant d’oiseaux (Cântecul păsărilor):

Ornitolog pasionat, Messiaen se ocupă intens în anii ’50 de înregistrarea şi transcrierea cântecului
păsărilor – pe care le considera “cei mai mari muzicieni”. Transcrise în sistemul nostru temperat,
acestea devin melisme acute, scurte şi repetate. Acest tip de scriitură a generat multe lucrări precum
“Mierla neagră” (pentru flaut şi pian), “Catalogul păsărilor” (pentru pian), “Oiseaux exotiques”
(pentru pian şi orchestră).
Trilogia Tristan şi Isolda:

Între 1945-1948, Messiaen scrie trei piese dedicate iubirii omeneşti – văzută ca o punte spre cea
divină, pornind de la cuplul mitic Tristan şi Isolda, dar şi de la dualitatea Eros-Thanatos (Iubire-
Moarte). Cele trei lucrări sunt:
- “Harawi”, chant d’amour et de la mort (12 lieduri)
- Simfonia Turangalîla (foarte amplă, capodopera sa)
- Cinq Rechants (pentru 12 voci)

“Moduri de valori şi de intensități”:

Sfârşitul anilor ’40 marchează o perioadă a căutărilor mai abstracte, a unor muzici mai austere, în
care compune folosind tot felul de tehnici numerice. Rămâne importantă mica suita “Patru studii de
ritm”, în special studiul intitulat “Modes des valeurs et d’intensités” care reprezintă imboldul
germinativ al serialismului interal – Messiaen construieşte nu numai scări de sunete, dar şi de
intensități, de valori, de nuanțe, de moduri de atac, etc – deci la nivelul tuturor parametrior.

***

Suita “Vingt Regards sur l'enfant-Jésus” (20 de priviri asupra copilului Isus) este scrisă în 1944
pentru soția sa, pianista Yvonne Loriod. Pe parcursul celor 20 de piese sunt folosite patru teme ciclice:

- Tema lui Dumnezeu

- Tema Iubirii mistice
- Tema Stelei şi a Crucii
- Tema acordurilor

Iată un citat găsit pe net în care Messiaen descrie Tema Acordurilor, făcându-i inclusiv analiza
spectrului de culori:

"The 'Theme of Chords' is heard throughout, fragmented, concentrated, surrounded with resonances,
combined with itself, modified in both rhythm and register, transformed, transmuted in all sorts of
ways: it is a complex of sounds intended for perpetual variation, pre-existing in the abstract like a
series, but quite concrete and quite easily recognizable through its colours: a steely grey-blue shot
through with red and bright orange, a mauve violet spotted with leather-brown and encircled
by bluish-purple."
Nr. 11: Premiere communion de la Vierge / Prima comuniune a Fecioarei

Lucrarea este un exemplu perfect de mozaic de obiecte sonore. Modul principal este nr. 2 – semiton-
ton.

Secțiunea A (primele 2 pagini):

A1: patru obiecte sonore –

O1 este în bas, Theme de Dieu; fiind o temă omofonă repetată în ostinato în bas, dă senzația de
Ciacconă! Tema este construită pe modul 2 – [2 1] – pe fundamentala Sib. Se simte clar un centru de
Sib major.
O2 este o figurație acută şi rapidă – construită pe baza unei celule diatonice transpuse (sol# - re# -
do# şi sol – re – do) şi printr-o mică cascadă de secvențe.
O3 este din nou omofonă (melodie din intervale), construită pe acelaşi mod [2 1] pe Sib. Pulsația este
de optime.
Observăm că fiecare obiect are temporalitatea lui – O1 lent, O3 moderat, O2 rapid.
O4 (sist.3) este tot figurativ, o formulă care este secvențată şi apoi repetată de încă 2 ori, căzând din
octavă în octavă. Materialul sonor este pre-pentatonic (do# - re# - fa# - sol# (lipseşte la# ca să fie
pentatonie) şi salt la octava mărită inferioară). Structura e similară cu melodiile de tip “chant
d’oiseaux”.

A2: un peu plus lent

O5 – chant d’oiseaux explicit. Material cromatic care cadentează pe nişte sunete noi.

A3: Premier mouvement

O6: mixtură de terțe (mari şi mărite) paralele – din nou pe modul [2 1] pe Sib. O6 este un obiect care
e dezvoltat – întâi e repetat amplificat şi cu ultima celulă inversată. Apoi e amplificat pe verticală, iar
la final se aplică un procedeu de augmentare ritmica – Messiaen face însă o permutare între două
valori, ca să păstreze prospețimea discursului.

A4: două noi obiecte sonore suprapuse –

O7 (dreapta): mixtură de acorduri cu structură similară şi mers paralel pe mod - tot [1 2] dar acum
transpus la semiton superior – centrul fiind Mib din bas. Paralelismul fiind în cadrul modului,
structura acordului inițial nu rămâne identică!
O8 (stânga): mică melodie acompaniată, de tip semnal, se aplică principiile ritmului cu valoare
sustrasă şi apoi adăugată.
Cadența (începutul paginii 3) revine la centrul de Sib major

Secțiunea B: mică temă cu variațiuni – totul pe modul [2 1] pe Sib

B1: Modéré, un peu vif – “tema”

O1var revine în bas, dar acum are ritmul variat, dinamizat, şi caracter dansant – observăm repetiții şi
permutări de acorduri, precum şi valori sustrase sau adăugate în structura ritmică
O9 (dreapta) este un recitativ pe 2 note – a doua notă urcă din ce în ce mai mult, prin augmentarea
intervalică. Ritmul este complementar cu cel al mâinii stângi.
Urmează O10 – jerbă figurativă descendentă

B2: prima variațiune

O9 e transpus la octava superioară iar pulsația este multiplicată. Îşi răspunde sieşi în octava inițială.
O1 e la fel.
O10 e amplificat
B3: a doua variațiune
Foarte scurt. O9 este acum în acorduri.

B4 (pagina 4 ultimul sistem): tranziție către C

O11, obiect lung şi complex (dreapta + stânga) – dreapta este omofonă, salturile sunt din ce în ce mai
mari către acut; stânga foloseşte principiul medieval de talea vs color – dimensiunea ostinato-ului
ritmic (1 timp) nu coincide cu cea a celui melodic (5 note).
Ultimul gest înainte de C este o figurație ascendentă care e construită din acorduri majore în
răsturnarea a 2-a, transpuse cu câte un semiton mai sus.

Secțunea C: Modéré (pag. 5) – integral omofonă

Secțiune unde Messiaen foloseşte mai multe principii ritmice. Am numit acest “coral” O12, un obiect
complex care are 5 forme succesive:
1. Acord repetat în patrimi – apoi mâna stângă face variații. 7 impulsuri. Dreapta foloseşte modul
[1 2] pe Sib, stânga modul [1 2] pe Fa
2. “Clopote” – celulă de 2 acorduri. Materialul este cromatic. Prima valoare din celulă creşte
treptat, folosind numai numere prime – 2, 3, 5, 7 şi 11 şaisprezecimi. A doua rămâne la fel
(pătrime).
3. Gest rapid al cărui material sonor e construit din suprapunerea de celule diatonice (a se vedea
O2!)
4. Acord repetat
5. “melodie” din acorduri
Începând cu a 4-a ipostază a O12, începe un proces ritmic de augmentare valorică încrucişată
care va dura pe tot parcursul secțiunii D! – din celula inițială de două acorduri (două impulsuri),
prima valoare creşte treptat pornind de la 1 (1 şaisprezecime), a doua creşte treptat pornid de la 3 (3
şaisprezecimi, adică optime cu punct). Augmentarea va arăta aşa: 1 – 3 / 2 – 4 / 5 – 8, etc, până la 13
– 15.

Secțiunea D: repetitivă şi omogenă

O13 este un obiect format din

- figurație ascendentă (la început combină sunete din două transpoziții ale modului [1 2] – pe
FA, sunetul pivot al secțiunii D şi pe Sib, sunetul pivot al secțiunii A care urmează. Această
figurație devine din ce în ce mai diatonică, în timp ce nuanța e din ce în ce mai mică.
- Pulsație în grav pe sunetul pivot FA
Ultimul acord (finalul paginii 6) este de tranziție către A şi este integral pe [1 2] pe Fa.

Secțiunea A variat: Repriza (pag. 7)

A5: figurativ
O2 este repetat în ostinato la dreapta şi suprapus cu o ascensiune de cvinte perfecte la stânga.

A6: Coda
O1 reapare în bas, suprapus cu O3 amplificat la dreapta. Cele două obiecte se descompun treptat.