Istoria medicinei

Referat Istoria medicinei

Student: Birzila Ioana- Alexandra Specializarea: Medicina Dentara An II Grupa 3 Disciplina: Istoria Medicinei Indrumator: Prof univ. Dr. Georgeta Sinitchi

Istoria medicinei

ISTORIA PATOLOGIEI PROFESIONALE

Cu toata penuria informatiilor privind bolile profesionale in antichitate , in unele papirusuri medicale si acte administrative din Egiptul antic apar referiri relative la bolile meseriasilor si ale sclavilor din minele metalifere. Astfel, in documentul denumit Invatatura lui Dwauh, autorul compara aspectul mainilor topitorilor de metale cu obiecte prelucrate din piele de crocodil tabacita. Cioplitorii de pietre sunt descrisi ca oameni sleiti de puteri, cu umerii plati, cu spatele incovoiat, cu picioarele indoite. Istoricii medicinei inclina sa vada in aceasta descriere un caz de silicoza, boala pentru existenta careia in vechiul Egipt pledeaza si leziunile de pneumoconidoza, puse in evidenta in plamanii unor mumii. In Grecia antica meseriile si mineritul cunosc o dezvoltare considerabila. Totusi, in marea culegere de tratate medicale Corpusul hipocratic, informatiile cu privire la bolile profesionale sunt razlete. In cartea a IV-a a Epidemiilor se prezinta cazul clinic al unui bolnav, om din mine, cu o retractie a hipocondrului drept, constipatie, splenomegalie si o colectie la nivelul cotului stang. Majoritatea istoricilor medicinei au interpretat acest tablou clinic drept un caz de saturnism cronic. Cercetarile istorice atesta totodata ca in minele de aur din Atica, a caror galerii se aflau sapate la o adancime de 150-200 mm, erau folosite in mod curent ventilatoare pentru improspatarea aerului. In lucrarile arhitectului Vitruviu si ale poligrafului Pliniu cel Batran vom gasi date valoroase despre emanatiile toxice din minele din Spania, care pericliteaza viata, precum si o descriere detaliata a sistemului de ventilatie si de derivare a apelor folosite in galerii si unele masuri de protectie a muncii, cum ar fi purtarea unor masti de catre mineri. Vitruviu da, in acelasi timp, o descriere fidela a saturnismului cronic. In arta antica apar de asemenea reprezentari ale muncii si chiar ale unor boli profesionale. In primele secole ale feudalismului, industria in ansamblul ei, si mineritul indeosebi, cunosc o relativa decadere. Dar pe masura dezvoltarii mestesugurilor in bresle, se inmultesc si noxele profesionale, pe care unii medici clarvazatori, de talia lui Arnaldo da Villanueva le semnaleaza in operele lor (bolile fierarilor, ale suflatorilor de sticla, ale topitorilor de metale, ale piuarilor,etc). Marea cotitura istorica a Renasterii este resimtita din plin si in minerit. Primele lucrari despre bolile minerilor sunt foi volante, elaborate de medici, cu descrierea sumara a simptomatologiei afectiunilor considerate drept specifice persoanelor antrenate in procesul de exploatare si de prelucrare a metalelor si cu preconizarea unor masuri preventive. Prima scriere de acest gen pare a fi fost cea a medicului german Augsburg (Von den gifftigen basen tempffen und reuchen), publicata pentru prima data in 1524. Tot in randul primelor scrieri se situeaza si foile volante de igiena industriala scrise pentru mineri de Wenceslaus Payer (1523) si de Jost Amman (1568). Activitatea multilateralului si nelinistitului Teophrastus Bombastus Paracelsus von Hohenheim se inscrie si in istoria patologiei profesionale prin lucrarea Von der Bergsucht oder Bergkrankheiten, drey Bucher (1567). Paracelsus schiteaza aici, pe baza experientei proprii, tabloul clinic a noua boli profesionale, printre care astmul minerilor, saturnismul si hidrargirismul cronic, intoxicatiile cu arsen. In legatura cu ultima boala, el diferentiaza cazurile acute de cele cronice. Sub denumirea de astmul minerilorse ascunde de fapt pneumoconidoza (alaturi de tuberculoza si tumorile pulmonare). Paracelsus recunoaste rolul aerului viciat din mine si al otravurilormetalice in declansarea acestor boli, diferentiaza
2

Istoria medicinei

calea de patrundere respiratorie de cea digestiva. Contemporanul sau, medicul si mineralogul Georgius Agricola(Bauer), abordeaza in lucrarile sale in primul rand aspectele tehnice ale mineritului, recomanda masuri rezonabile de protectia muncii (manusi, masti, cizme de protectie) si descrie si unele boli profesionale printre care astmul minerilor. Secolul al XVII-lea aduce in tarile inaintate industrial din Europa o dezvoltare considerabila a manufacturilor de tip capitalist. Intensificarea si diviziunea muncii pe care acestea le genereaza, timpul de lucru nelimitat, conditiile de viata si de munca deosebit de precare ale muncitorilor au drept urmare o inmultire considerabila a noxelor si bolilor profesionale,care asa cum a aratat Karl Marx ataca individul la radacina vietii sale. Epoca manufacturilor capitaliste furnizeaza materialul, pe baza caruia se va constitui patologia profesionala ca stiinta. Urmand drumul deschis de Paracelsus, o seama de medici clarifica aspectele insolite ale bolilor profesionale, generate de noua tehnica si noile substante exploatate sau uzitate in manufacturi si minerit. Medicul montanist Samuel Stockhausen, in lucrarea sa De re metallica(1656) isi concentreaza atentia asupra studiului saturnismului si al afectiunilor pulmonare ale minerilor, cautand cai de prevenire. Martin Pansa (Consilium peripneumoniacum) abordeaza legatura dintre bolile minerilor si conditiile de viata mizere (1614), medicul elvetian Leon Ursinus isi consacra lucrarea De morbis metalloriorum descrierii bolilor celor ce lucreaza cu metale. Athanasius Kircher expune in Mundus subterraneus (1663) munca miniera, referindu-se si la bolile specifice ale muncitorilor. Aspectele economice si sociale ale muncii din mine atrag atentia savantilor englezi, grupati in Societatea regala. In revista Societatii Phylosophical Transaction, Walter Pope descrie munca din minele de mercur din Friuli (Italia) ca si a slefuitorilor de oglinzi din Venetia (1665), abordand si problema paraliziilor care apar la acesti muncitori. Tot in aceeasi revista, secretarul Societatii, Henry Oldenburg, publica un chestionar, o serie de cercetatori din secolul al XVII-lea dam ample descrieri ale situatiei minelor si ale bolilor minerilor din diferite tari ale Europei. Savantii germani si italieni (Giovanni Alfonso Borelli, Friedrich Hoffman) abordeaza studiul intoxicatiilor cu monoxid si bioxod de carbon si al efectului lor asupra sanatatii muncitorilor. Olandezul Ysbrand van Diemerbroeck da o descriere a bolilor cioplitorilor de pietre. Investigatiile anatomice cauta sa identifice leziunile produse in organism de noxele profesionale (Johann Jakob Wepfer). Toate aceste cercetari multilaterale reprezinta fundalul pe care se va ridica marea sinteza realizata de prodigiosul savant padovan Bernardino Ramazzini, considerat in mod unanim parintele patologiei profesionale. Observator lucid, savant animat de puternice sentimente umanitare, Ramazzini, autorul operei De morbis artificium diatriba (Despre bolile meseriasilor) (1700) se bazeaza in descrierile sale nu numai pe vasta sa eruditie literara, ci in primul rand pe experienta personala de peste trei decenii. Vizitand personal manufacturile, minele, atelierele mestegugarilor, el reuseste sa adune un material impozant si sa identifice 52 de mestesuguri a caror practica dauneaza sanatatii, iar multe dintre ele duc la moartea prematura a meseriasilor si a muncitorilor. La baza operei lui Ramazzini sta conceptia preventiva. El considera atelierele mestesugarilor scoli, unde putem invata cum se produc unele boli tinand de datoria medicilor de a invata meseriasii cum isi pot indeplini profesiunea cu cel mai mic risc posibil pentru sanatatea lor. Inaintea de a pipai pulsul bolnavului, sa ne interesam de meseria lui, cere Ramazzini medicilor. Savantul italian isi sistematizeaza uriasul material pe baza a doua criterii: noxe profesionale, produse de pozitiile fortate ale corpului in timpul muncii, respectiv munci care cer o suprasolicitare a organismului, si noxe provocate de aburii si particulele daunatoare si
3

Istoria medicinei

toxice ale substantelor, cu care meseriasii si muncitorii vin in contact in timpul activitatii lor profesionale. Rand pe rand sunt descrise bolile specifice ale tabacarilor, pictorilor, zidarilor, aurarilor, tamplarilor, suflatorilor de sticla, slefuitorilor de oglinzi etc, in dosul carora se contureaza tabloul clinic al saturnismului, hidrargirismului, pneumoconicozei, intoxicatiilor cu monoxid si bioxid de carbon si cu arsen . Ramazzini nu se multumeste cu descrierea bolilor profesionale, el cauta mijloace prin care efectele diferitelor noxe pot fi combatute si prevenite, reclama asigurarea pentru muncitori a unui tratament medical gratuit, zile de odihna, introducerea unor masuri de protectia muncii (ventilatie, manusi, cizme de protectie, spalarea mainilor si a fetei), rationalizarea procesului de munca prin inserarea unor pauze in cazul muncilor obositoare, abandonarea profesiei in caz de pericol vital, folosirea rationala a timpului liber pentru exercitii fizice. Influenta lucrarii lui Ramazzini a fost hotaratoare pentru dezvoltarea ulterioara a medicinei profesionale. Atat in forma ei originala, cat si in traducerile si prelucrarile in limba franceza, germana, engleza, datorite lui Antoine Francois de Fourcroy (1777), Philibert Patissier (1822), Johann Christian Gottlieb Ackermann( 1780), Robert James (1743),opera savantului italian a continuat sa ramana aproape pe tot parcursul secolului al XVIII-lea singura opera de sinteza din domeniul patologiei profesionale. Indemnul lui Ramazzini adresat medicilor de a descrie noi forme ale noxelor profesionale, a fost fructificat in deceniile care au urmat aparitia cartii, de numerosi cercetatori. Ackermann semnaleaza noxele profesionale ale industriei textile si atrage atentia asupra pericolului care rezulta pentru sanatatea natiunii din antrenarea timpurie a copiilor din procesul muncii. Giovanni Antonio Scopoli, Antoine de Jussieu si Belsazar Hacquet descriu noi simptome si complicatii ale hidrargirismului cronic, relevand totodata si aspectele sociale (alimentatia precara a muncitorilor, alcoolismul) care concura la gravitatea bolii. Percival Pott semnaleazaz cancerul cosarilor (1775), Robert Willan descrie dermatozele prefesionale ale brutarilor, Theodore Tronchin si Anton de Haen imbogatesc cunoasterea simptomatologiei saturnismului cronic ( paraliziile, artralgia, afonia, amauroza). Revolutia industriala engleza folosind din plin forta aburului si a carbunelui, mecanizand productia, schimba in mod radical tabloul traditional al muncii. Aparitia fabricilor, a cartierelor industriale supra-aglomerate din orase, unde muncitorii sunt supusi unui regim de viata si de munca inuman, lipsiti de cele mai elementare reguli de igiena, duce la o crestere insemnata a morbiditatii si mortalitatii. Aceste conditii social-igienice constituie totodata un teren propice pentru raspandirea epidemiilor de febra tifoida, scarlatina, holera, pentru cresterea inspaimantatoare a morbiditatii si mortalitatii prin tuberculoza. Fabrica antreneaza in productie copii, foloseste din plin munca femeilor; efectele demografice dezastruase ale acestori stari de lucruri se oglindesc in statisticile vremii. In ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, jumatate din populatia muncitoare engleza deceda inainte de a atinge varsta de 20 de ani. In industria textila, care ia o deosebita dezvoltare, noile noxe profesionale aduc un procentaj ridicat de morbiditate si mortalitate. O febra cu inalta mortalitate se declara la Ratkliffe, langa Manchester in 1784, printre muncitorii din industria textila si se intinde printre populatia din cartierele nevoiase. Cu anchetarea cauzelor acestei febre de bumbac- care la lumina cunostintelor noastre actuale pare a fi fost o bisinoza combinata cu febra tifoida- este insarcinat Thomas Percival, medic cu conceptii iluministe. Ancheta amanuntita pe care o intrerupe acesta in fabricile din Manchester impreuna cu John Ferriar scoate in evidenta, alaturi de noxele care pericliteaza viata muncitorilor, conditiile lor

Istoria medicinei

de viata deosebit de precare. Propunerile concrete facute de Percival pentru adoptarea unor masuri de legislatie a muncii, raman insa fara ecou la timpul lor. Conditiile sociale si de munca create prin revolutia industriala engleza au fost pentru prima oara analizate si amplu generalizate in opera inimosului medic englez Charles Tourner Thackrach, fondatorul patologiei industriale engleze. Opera sa The Effect of Arts, Trades and Professions, and of Civic States and Habits of Living on Healt and Longevity with Suggestions for the Removal of many of the Agents wich produce Disease, and shorten the Duration of Life (1832) sintetizand experienta de medic dintr o activitate de peste 15 ani in circumscriptia industriala Leeds, ne da un tablou dramatic despre intregul infern dantesc al industriei textile engleze. El demonstreaza ca praful este otrava cea mai mare a muncitorilor din fabrici, fie el de origine animala sau vegetale, deaoarece ataca indeosebi organele respiratorii. Prin aceasta pretioasa precizare, medicul englez atrage atentia contemporanilor sai asupra necesitatii studiului afectiunilor care mai tarziu au fost denumite pneumoconioze. Ca si Ramazzini, medicul englez elaboreaza un larg program de masuri preventive, ridica problema salarizarii corespunzatoare a muncitorilor si a reincadrarii lor in munca in caz de invaliditate. Influenta rodnica a operei sale se resimte intre altele si in activitatea lui Benjamin Mac Cready , unul din fondatorii patologiei profesionale in SUA. Antracoza a fost abordata pe un larg material clinic de John Thompson si fiul lui William. El considera sputa neagra a minerilor si pigmentii negri, pusi in evidenta in plamani cu ocazia disectiilor, drept semnele unei aceleiasi boli profesionale (pe care o denumesc melanoza). Cei doi cercetatori studiaza si fenomenele de silicoza care apar la muncitorii din carierele de piatra. In Franta, unde in perioada post-revolutionara s a constituit o solida traditie de igiena (hygiene publique), alaturi de studiul medical al afectiunilor profesionale se da o deosebita atentie si aspectelor de medicina sociala. Louis Rene Villerme, pe baza unor cercetari statistice facute in capitala Frantei, demostreaza ca mortalitatea muncitorilor este mult mai precoce a padurilor instarite. In clasica sa monografie despre situatia muncitorilor din industria textila Tableau de letat physique et moral des ouvries employes dans les manufactures de coton, de laine et de soie (1840), Villerme urmareste la un numar impresionant de muncitori (760 000) desfasurarea intregului proces de munca, insista asupra zilei de munca nelimitate (peste 15 ore), descrie conditii sociale dezolante ale muncitorilor ( analfabetism, acoolism). El dovedeste ca noxele produse prin praf in acesta industrie au o morbiditate si mortalitate deosebit de inalte fapt la care se adauga si desele intoxicatii cu monoxid de carbon, caldura excesiva in conditiile careia sunt obligati sa lucreze. Din monografia lui Villerme reiese ca varsta medie de viata a muncitorilor in industria textila este de 21 de ani fata de 46 de ani la paturile instarite. Problema saturnismului a fost studiata pe un larg material clinic (1271 cazuri) de Louis Tanquerel des Planches. In lucrarea Traite des maladies de plomb ou saturnisme, suivi de lindication des moyens quon doit employer pour se preserver de linfluence deletere des preparation de plomb (1839), autorul consemneaza totodata multiplele cercetarii experimentale facute pe animale pentru clarificarea toxicologiei afectiunii. El atrage atentia asupra encefalopatiilor saturnine putin studiate pana atunci. Drept poarta principala de intrare a plumbului sunt indicate mucoasele( bucala, nazala) si nu pielea. Prima lege de protectie a muncii a fost adoptata in Anglia abia in 1802. In practica insa, legea a fost nesocotita. Abia cu dezvoltarea miscarii chartiste, legislatia muncii reuseste sa obtina unele rezultate reale. Pe drept cuvant arata Carl Marx ca formularea, recunoasterea si proclamarea legilor sanitare si de protectia muncii au fost rezultatul unor
5

Istoria medicinei

lungi procese de lupta de clasa. Constatarea este pe deplin valabila si pentru celelalte tari ale Europei. Legea engleza din 1844 a adus unele limitari in ce priveste antrenarea copiilor si femeilor in campul muncii. Dar primele masuri de protectie a gravidelor si lauzelor au fost adoptate abia in 1892. In Franta, legistatia muncii a fost reglementata incapand cu anul 1841, in Germania incepand cu 1839. In Anglia, situatia paturilor muncitoare, lipsa celor mai elementare masuri de protectia muncii, alimentatia carentiala, conditiile de locuit complet nesatisfacatoare, au reiesit din dramaticele relatari ale anchetatorilor intreprinse de Comisiile parlamentare ale Consiliului secret de stat, din care au facut parte o seama de juristi si medici cu opinii progresiste. Aceste anchete desfasurate dupa 1840, datele lor alarmante au contribuit si ele la adoptarea legislatiei sanitare si a muncii in Anglia. Opinia publica franceza a fost sesizata prin constatarile similare facute de Villerme, iar cea din Germania prin rezultatele anchetei intreprinse de Rudolf Virchow printre muncitorii din Silezia (1848). Dintre multiplele cercetari din prima jumatate al secolului XIX- lea, un ecou deosebit au avut lucrarile asupra cazurilor de necroza cu fosfor in randul muncitorilor din industria chibriturilor, publicate de Friedrich Wilhelm Lorinser, Ernest von Birbach si Lorenz Geist. Aceste cercetari au clarificat atat clinica cat si toxicologia acestei redutabile noxe profesionalel. Studiul intoxicatiilor mercuriale a primit un nou imblod prin lucrarile excentului clinician Adolf Kussmaul. Prin studiile efectuate pe un larg material clinic, el a contribuit la o cunoastere mai aprofundata a simptomatologiei si a diagnosticului diferential a acestei noxe profesionale atat de fracvente. Angelo Dubini identifica in 1838 parazitul Anchilostomul duodenale, drept agent cauzal al uneia din cele mai temute boli miniere. Incepand cu a doua jumatate a secolui trecut dezvoltarea impetuoasa a industriei ridica o serie de noi probleme de patologie profesionala. Introducerea substantelor chimice in procesele tehnologice, utilizarea pe scara larga a solventilor organici, dezvoltarea industriei chimice, aparitia unor noi materii organice sintetice si experimentarea altora, incumba cercetarile de toxicologie profesionala un rol deosebit si reclama totodata o deosebita mobilitate in investigatii. Cresterea intensitatii muncii, rationalizarea capitalista a productiei genereaza de asemenea o serie de noxe inedite. Revolutia stiintifica tehnica (automatizarea, cerebralizarea muncii) ridica astazi o serie de aspecte insolite de igiena mentala profesionala. Sarcinile marite care au stat in fata patologiei profesionale au reclamat in mod imperios largirea sferei de investigatie traditionala. In perioada dintre cele doua razboaie mondiale apare notiunea de medicina muncii, desemnand stiinta complexa care abordeaza deopotriva probleme de fiziologie, patologie, clinica si igniena muncii. Denumirea a fost oficializata in 1929 la cel de al VI-lea Congres International de patologie profesionala (Lyon). Rezolvarea sarcinilor care stau astazi in fata patologiei profesionale depinde in buna masura de colaborarea internationala a specialistilor din diferite tari. O asemenea colaborare a inceput inca din primul deceniu al secolului nostru o data cu constituirea Comitetului permanent international de medicina a muncii (1906). Din initiativa acestui comitet au fost organizate consfatuiri interstatale, avand ca rezultata adoptarea unor hotarari privind interzicerea utilizarii fosforului alb in industrie si a angajarii femeilor in munca de noapte. In perioada care a urmat primului razboi mondial, pe langa Liga Natiunii, a luat nastere Biroul International al muncii (Geneva), cu sarcina de a veghea asupra respectarii convectiilor internationale de medicina a muncii, de a inainta propuneri privind legislatia si protectia
6

Istoria medicinei

muncii. Avand insa numai un rol consultativ, propunerile sale au trebuit sa infrunte adesea impotrivirea cercurilor patronale. Daca dezvoltarea igieniei muncii si a patologiei profesionale se datoreaza progreselor neincetate ale stiintei, aplicarea acestora in folosul muncitorilor, legiferarea unor masuri de protectie a muncii si de asigurari sociale, au reprezentat cucerirea ale luptei clasei muncitoare. Se poate afirma ca starea legislatiei sociale in tarile capitaliste, traduce raportul de forta dintre proletariat si burghezie din perioada respectiva. Prima tara care a introdus asigurari sociale in favoarea salariatilor, in cazurile de boala si de accidente a fost Germania, unde pe atunci in 1883, miscarea socialista era mai bine organizata. Germania s a situat printre tarile fruntase si in ceea ce priveste studiul afectiunilor profesionale. Ludwig Hirt generalizeaza cunostintele existente de patologie profesionala in ultimele decenii ale secolului trecut si revendica o seama de masuri de medicina sociala. Albert Zenkir introduce in stiinta notiunea de pneumoconioza, la sfarsitul secolului trecut. Alti savanti ( Ludwig Teleky, Franz Koelsch, Ernst W.Baader, Ferdinand Flury, Heinrich Zangger) au abordat multiple probleme de toxicologie profesionala de pneumoconioza, saturnism, gaze toxice. Anglia ocupa de asemenea un loc de seama in istoria patologiei profesionale. John Thomas Arlidge abordeaza la sfarsitul secolului trecut, pe un larg material, legatura dintre ocupatie si mortalitate, Thomas Oliver elaboreaza in 1902 clasica sa monografie despre Ocupatiile periculoase , Thomas Morison Legge militeaza printre primii pentru interzicerea produsilor toxici de plumb in industrie, pentru o legislatie a muncii. Italianul Luigi Devoto, unul din parintii medicinii muncii, infiinteaza in 1901 primul spital in Europa pentru boli profesionale. Elevul sau, Enrico C. Vigliani, a abordat printre altele studiul complex al silicozei, azbestozei. In Franta, o seama de cercetatori (Alexandre Layet, Albert Policard, Rene Fabre, Jules Amar) au intreprins studii multilaterale de fiziologie si patologie a muncii, ingestigatii privind fibroza pulmonara, silicoza in industria carbonifera. In S.U.A o activitate deosebit de meriotorie a depus Alice Hamilton, abordand studiul saturnismului sub aspectele medico-sociale, noxele din industria chimica( anilina, nitrobenzon) si din cea a materiilor explozive, silicoza, sintetizandu-si cercetarile in trei monografii valoroase. Alti savanti( Cecil Drinker, Hayhurst, Yandell Handerson , Howard W. Haggard) au intreprins multiple cercetari prinvind intoxicatiile cu alcool metilic , fosfor, mercur, gaze toxice, radiatii de plutoniu, praf industrial. Cercetarile de medicina muncii din tarile socialiste se inscriu in randul celor mai valoroase. Savantii din URSS fructifica traditia scolii eminentului igienist rus din secolul al XIXlea , F.F.Erisman si a elevului sau S. M .Bogoslavsky. In cele 16 institute de igiena muncii- cu sectii de laborator si clinica studii multilaterale au fost intreprinse privind ventilatia, luminatul, tehinca securitatii muncii ( Levicky, Kaplun, Ghelman , Letavet, Martinkovski) , problemele toxicologiei industriale ( Prafdin , Lazarev ) , pneumoconiozele, silicoza si praful industrial ( Navrotki, Dvijkov ) normele igienice ale uzinelor ( Smirnov, Smeleanski, Hoteanov) In celelalte tari socialiste rezultate valoroase au obtinut diferiti savanti antrenati in studiul silicozei, saturnismului, noxelor chimice si a altor boli profesionale.

Istoria medicinei

Istoria patologiei profesionale in tara noastra Preocuparile de patologie profesionala apar la noi in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea , o data cu infiriparea relatiilor de productie capitaliste. In aceasta perioada, industria extractiva si de prelucrare a metalelor din Transilvania cunoaste o dezvoltare relativa si, in consecinta se inmultesc si noxele profesionale. Saturnismul a fost semnalat pentru prima data in regiunea miniera Baia Mare in 1777 , de medicul montanist Samuel Racz. Istvan Matyus , unul din precursorii igienei din tara noastra , in opera sa O es uj Diaetetica ( Dietetica veche si noua) (1787- 1793) descrie peste 25 de noce profesionale ale meseriasilor si minerilor. O mentiune speciala merita activitatea medicului montanist Georg Johann Hoffinger, care isi desfasoara activitatea la Zlatna , Oravita si mai ales la Banca Stiavnitza (azi in Cehoslovacia) . In lucrarea sa Vermischte Medizinischen Schriften ( Viena 1791) el descrie, pentru prima data in Europa Orientala, anchilostomiaza. Prima monografie de patologie profesionala alcatuita de un roman este teza de doctorat a lui Mihail Zotta, Dissertation inauguralis medico practica de colica saturnina ( Viena , 1826) , sinteza exigenta si matura , bazata pe observatii clinice proprii dobandite in marele spital din Viena. Medicul iluminist Iuliu Baras da, in articolele sale din revista Isis sau natura (1859) , o larga sinteza despre bolile profesionale ale meseriasilor. Iacob Felix , savant cu vederi inaintate , care poate fi considerat adevaratul intemeietor al igienei muncii din tara noastra, da in lucrarile sale o deosebita importanta si problemelor medico-sociale. In calitatea sa de medic sef al capitalei si apoi de director general al serviciului sanitar el a avut un rol de frunte in elaborarea regulamentelor privind industriile insalubre si a primelor reglementari de igiena industriala. Regulamentul din 1867 pentru industriile insalubre elaborat de el, este prima incercare facut la noi pentru a stabili pe baze stiintifice normele igienico-sanitare de functionare a fabricilor si atelierelor. In legea din 1874 , privind organizarea serviciului sanitar, intocmita de o comisie in fruntea careia au stat I. Felix si A. Fatu se acorda, pentru prima data la noi , importanta problemelor de igiena industriala inserandu-se in textul legii notiunea de periclitare a sanatatii muncitorilor din intreprinderi. Regulamentul, privitor la aceasta lege , intocmit in 1875, cuprinde o seama de recomandari despre masurile de protectie pe care trebuie sa le ia muncitorii impotriva noxelor chimice din diferitele intreprinderi . din pacate, niciunul din aceste regulamnte nu a fost aplicat cu consecventa. Avantul miscarii socialiste din ultimele decenii ale secolului trecut si-a imprima pecetea si asupra legislatiei sanitare. Modificarile legii sanitare din 1885, aduse in 1893 , incearca sa reglementeze pentru prima data problema muncii minorilor , a femeilor , sa asigure interventia statului in normarea raporturilor dintre salariati si patroni, sa recomande introducerea unor masuri de protectia muncii si de angajare a unor medici de intreprinderi. In Transilvania , situatia era similara. Prima reglementare a conditiilor de munca a fost adusa prin Codul industrial din 1884 . In 1891 , sub presiunea miscarii muncitoresti, s-a legiferat repausul duminical , iar in 1893 s-a introdus inspectia industriei si undele masuri de securitatea muncii. In practica insa, la sfarsitul secolului trecut, dispozitiile acestor legi erau putin respectate. Pe plan stiintific, medicul clujean Aladar Rozsahegyi a abordat problema impurificarii cu plumb a atmosferei din tipografii, a argirismului cronic si a muncii in chesoane.
8

Istoria medicinei

Stefan Stinca intemeietorul medicinei sociale marxiste din tara noastra, in lucrarea sa Mediul social ca factor patologic (1891) , pe baza unei largi documentari demonstreaza determinismul social al bolilor profesionale , dovedind prin exemplul intoxicatiilor cu plumb si fosfor ca denumirea de patologie a profesiunilor este improprie, caci nu materiile ca atare sunt de vina pentru incidentele patologice produse de ele, ci cauzele care fac ca oamenii sa-si piarda fortele si sa fie , in acelasi timp, siliti sa stea in contact cu aceste materiale , cu alte cuvinte organizarea mediului social exploatarea. Preocuparile de igiena a muncii au primit un nou avant dupa venirea, in 1907 , in fruntea Directiei generale sanitare , a profesorului Ion Cantacuzino , intens preocupat de legiferarea asigurarilor sociale si de reorganizarea deservirii medicale a lucratorilor. In acest scop el a initial o ancheta larga in randul muncitorilor din industrie, munca pe care a incredintat-o doctorului Constantin Popescu Azuga. Acesta elaboreaza opera sa devenita clasica, Starea igienica si sanitara a industriei noastre ( 1909) , lucrare in care pe drept cuvant a fost caracterizata de Ion Cantacuzino un document de adevarata valoare istorica relativ la conditiile de munca ale lucratorilor industriali ( in primul deceniu al secolului trecut ). Legea sanitara din 1910 elaborata de Ion Cantacuzino si Vasile Sion , care au fructificat constatarile lui Popescu-Azuga, introduce obligativitatea anuntarii bolilor profesionale , a accidentelor de munca si anchetarea lor , decreteaza infiintarea unor dispensare de intreprinderi si angajarea unor medici de uzine, dreptul pentru inspectorii regionali si medici de a inspecta oricare intreprindere. Dar si dispozitiile acestei legi, deosebit de progresiste pentru acea vreme , au fost sabotate de cercurile conducatoare si de proprietarii de intreprinderi. Adoptarea legii asigurarilor sociale in 1912 , cu toate lacunele ei, a marcat totusi o victorie a doleantelor miscarii muncitoresti. Infiintarea P.C.R deschide, in luptele clasei muncitoare o noua etapa . Organizatiile legale si semilegale , publicatiile partidului militeaza pentru o profilaxie sociala activa si in domeniul patologiei profesionale. Aceste idei inaintate si-au gasit expresie , intre altele, in manifestul Comitetului Central al P.C.R din 1937 . In perioada interbelica , o serie de medici valorosi au dus o munca sustinuta pentru adoptarea unor masuri de protectie a muncii, pentru educarea sanitara a muncitorilor. O activitate deosebit de meritorie a depus Constantin Poenaru Caplescu, chirurg sef al Serviciului de accidente de munca din cadrul asigurarilor sociale, profesor agregat la Facultatea de Medicina din Bucuresti pentru cursuri de igiena muncii si boli profesionale . Prof. Leon Prodan , a predat la Cluj incepand cu 1930 , - primul pe tara lectii de igiena muncii in cadul prelegerilor pentru medicii igienisti. Prof. Grigore Benitato a abordat in lucrarile sale de fiziologia muncii si problema legaturii dintre alimentatie si profesie. In anii socialismului, cercetarile de medicina muncii au cunoscut la noi o dezvoltare remarcabila. Catedrele de igiena din cadrul celor cinci Institute de Medicina si Farmacie , sectiile de igiena muncii de la Institutul de igiena si filialele sale au depus si depun o activitate multilaterala in abordarea stiintifica si practica a diferitelor probleme de patologie profesionala si igiena muncii. Dintre realizarile obtinute, pe primul plan se situeaza lichidarea focarului de anchilostomiaza din Banat (Gheorghe Cadariu si colab.) . La Bucuresti si-a desfasurat rodnica activitate profesorul Gheorghe Dinischiotul, directorul clinicii de boli profesionale . In cadrul sistemului socialist de ocrotire a sanatatii, cercetarile complexe de medicina muncii din tara noastra au nobila sarcina de a contribui prin mijloacele lor specifice la

Istoria medicinei

imbunatatirea conditiilor de munca, la inlaturarea noxelor de orice natura, in scopul apararii si rpelungirii vietii omului muncitor.

Bibliografie Bratescu G. Istoria ocrotirii sanatatii muncitorilor din Romania, Bucuresti 1957 Fleming A.J., DAlonzo C.A. Modern occupational medicine. Philadelphia 1960 Gortvay Gy Munkaegeszsegtan. Budapesta, 1944. Fischer A. Geschichte der deutschen Gesundheitswesen, Berlin,1933. Lesky E. Arbeitsmedizin in XVIII Jhn. Wien, 1956 Rutheford T.J. Occupational diseases and Industrial Medicine. Philadelphia- London, 1960. Rosen G. History of miners diseases. New York, 1943. Stinca St. Mediul social ca factor patologic. Bucuresti, 1956 Spielmann I. Sur linfluence de loeuvre de Ramazzini dans les pays de l Europe Orientale. Pagini di Storia della Medizina, XI, nr.5.

10

Istoria medicinei

11