Originile teatrului

Se stie c teatrul grec s-a nscut din imnurile - cntate n cor - n cinstea lui Dionysos, venerat ca divinitate ocrotitoare a viilor, livezilor si ogoarelor roditoare. Numele de Bacchus, sub care era cunoscut la romani, este de origine lydian. Romanii l-au numit pe Dionysos ns si Liber, probabil n conformitate cu originea sa tracic. Ca eliberator al vieii odat cu venirea primverii, Dionysos era srbtorit alturi de Demetra, zeia agriculturii si a roadelor pmntului, ceea ce a dus n epoca roman la comemorarea nunii lui Liber cu Libera, aceasta fiind reprezentat de Persefona, cea eliberat primvara din lumea umbrelor. La srbtorile lui Dionysos, dup ritualurile ceremoniale menite s obin din partea zeului recolte bogate, urmau petreceri cu cntece si dansuri, cntreii purtnd msti de ap (care n limba greac se numeste "tragos", de unde cuvntul "tragedie" - "cntecul apilor") nfisau fpturile legendare de sileni si satiri, prieteni ai lui Dionysos. Dionysos este una dintre cele mai importante diviniti cunoscute n vechime, al crei cult este rspndit n ntreaga lume. Legenda spune c o muritoare, fiica regelui teban Cadmus, pe nume Semele, purtnd n pntece pruncul lui Zeus, la ndemnul geloasei Hera, i-a cerut acestuia s i se arate n ipostaza lui de zeu. El i s-a artat nconjurat de fulgere si tunete, si i-a cauzat astfel moartea. Zeus a reusit totusi s-si salveze copilul nc nenscut si l-a cusut n propria lui coaps, de unde l zmisli apoi pe Dionysos. Astfel, Dionysos este cunoscut drept zeul "care s-a nscut de dou ori". Ca s-si fereasc copilul de Hera, Zeus l-a ascuns n casa regelui Athamas si a soiei acestuia, Ino. Acolo Dionysos a trit mbrcat n haine femeiesti pentru a nu fi recunoscut, dar a fost descoperit de Hera si, drept rzbunare, minile lui Ino si

lui Athamas au fost luate. Atunci Zeus l-a ncredinat pe Dionysos nimfelor de la Nisa. Ajuns adult, a luat parte la lupta zeilor cu giganii, n care l-a ucis pe Eurytus cu tirsul su, un toiag ncununat de conuri de pin. Mai trziu, Dionysos i-a nvat pe muritori s cultive via de vie. n plus, el avea darul de a face s sneasc din rn lapte, miere si vin, spulbernd cu acestea grijile oamenilor. Fa de cei care i s-au mpotrivit s-a artat crud, lundu-le minile sau transformndu-i n delfini. Pe insula Naxos Dionysos a gsit-o pe Ariadna, abandonat de ctre Tezeu, si a luat-o de soie. Se spune despre Dionysos c a cobort chiar si n Infern ca s-si salveze mama, pe Semele. Hades s-a lsat nduplecat, astfel nct Dionysos a putut s o aduc pe Semele n Olimp. Dionysos a reusit s-l aduc n Olimp si pe Hefaistos, fiul infirm cu care se rusina Hera. nsoitorii lui Dionysos erau silenii, satirii si nimfele. Menadele, tiadele si bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, ncununate precum zeul nsusi cu ieder sau frunze de vi de vie si purtnd tirsuri mpodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o via slbatic, vna animalele pdurii si le devora crude, Dionysos lund si el cteodat nfisarea unui animal, de cele mai multe ori cea a unui ap sau a unui taur. Eliade l identific de aceea pe zeu cu "Strinul din noi nsine, temutele fore antisociale pe care le dezlnuie patima divin. Acesta l numeste strinul deoarece a fost crescut de nimfele din Nisa. Serbrile date n cinstea lui Dionysos, numite dionysia sau bacchanalia, erau foarte populare. n luna februarie se srbtoreau n Atena Anthesteriile, care durau trei zile si marcau att fermentarea vinului nou ct si deschiderea sezonului de navigaie. Anthesteriile se ineau cu ocazia ntoarcerii zeului din Infern si aveau funcia de a alunga spiritele morilor din cetate. Leneele din decembrie si ianuarie erau caracterizate de reprezentaii teatrale de tip cultic, asemenea micilor si marilor Dionysii. Atunci zeul era srbtorit sub numele de Bromius (Asurzitorul) n cntece si dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Din obiceiurile de deghizare si de recitare a ditirambilor a luat fiin tragedia, din

procesiunile cu simboluri falice, care celebrau fertilitatea, comedia greac. Sanctuarul templului de la Delphi era consacrat n timpul iernii lui Dionysos. Misterele zeului, iniiate de urmasii lui Orfeu, s-au celebrat n Italia pn trziu n epoca imperial. Teatrul s-a nscut din imnurile cntate n cor n cinstea lui Dionysos. Condus de un corifeu, corul nchina imnuri de laud, ntrerupte de naraiunea unor episoade din viaa zeului. Apoi corul s-a mprit n dou semicoruri cntnd alternativ, fiind conduse de doi corifei care-si ddeau rspunsuri unul altuia. n momentul cnd unul din coristi a rspuns corului si corifeilor prin cuvinte atribuite zeului, ca si cnd el nsusi ar fi fost Dionysos, n acel moment a aprut de fapt primul actor. Faptul, legat de numele poetului semilegendar Thespis, s-a petrecut cnd Pisistrat, tiranul Atenei, a organizat aici cele dinti spectacole teatrale, n anul 534 .Hr. De acum nainte drumul teatrului era dechis. n curnd, legenda lui Dionysos avea s fie nlocuit cu subiecte luate din trecutul istoric sau legendar al oamenilor. Vor aprea mstile reprezentnd tipuri umane, coristii si actorul vor urca pe o estrad spre a fi vzui de public, iar Eschil va fi prmul care va introduce al doilea actor. Corul, acest smbure originar din care s-a nascut tragedia, reprezenta glasul constiinei cetenesti a publicului. Prin cuvintele sale, uneori recitate, alteori cntate, corul ddea explicaii asupra antecedentelor sau asupra faptelor ce urmau s se desfsoare pe scen. Corul era un personaj colectiv, un fel de actor colectiv care, prin interveniile si dansurile sale de mare expresivitate, sporea estetica, grandoarea si drmatismul spectacolului. La Istoria teatrului, domnul Nicoar ne-a povestit un mit al teatrului. Mitul acesta spune c atunci cnd Dumnezeu mergea printre oameni fr s fie recunoscut, a ajuns ntr-un loc n care oamenii i s-au prut mai aproape de ceea ce gandise El cnd i crease. Toi erau oameni simpli si binevoitori si simind nevoia s i rsplteasc, i-a ntrebat ce i-ar cere lui Dumnezeu dac ar avea

sansa s l ntlneasc, iar acestia i-au rspuns c i-ar cere s i fac oameni deplini. Lui Dumnezeu i-a plcut rspunsul si s-a gndit cum s fac posibil acest lucru rememornd ce fcuse pn atunci. i cugetnd la acest lucru, si spuse: Le-am druit oamenilor povestea pentru ca s-si neleag mai temeinic viaa. Le-am druit artele plastice ca s-si preuiasc n msura n care trebuie trupul. Le-am druit poezia ca s-si descopere inima si prin ea s se cumpneasc pe ei nsisi si pe semenii lor. Le-am druit muzica n scopul de a-si revela sufletul si a stabili legturile dintre ei si univers. Le-am druit dansul ca ei s se menin pn la adnci btrnei sntosi si robusti. i gndindu-se El la toate acestea, dintr-o dat i veni o idee si chipul i se lumin de un surs. A doua zi s-a dus la acei oameni frumosi si le-a spus c Dumnezeu le druieste prin el Teatrul. Acestia, nedumerii, l-au ntrebat pe acest strin, ce este acela Teatrul? Iar El le-a spus c Teatrul este povestea, artele plastice, poezia, muzica si dansul, toate contopite ntr-o singur expresie. Oamenilor nu le-a trebuit mult vreme s neleag ce a vrut s le spun acel strin si de abia mai apoi au ajuns s cnte imnurile lui Dionysos...