Cuprins

I. Situatia domeniului energetic in Romania 1. Potentialul national de resurse energetice 2. Productia si consumul de energie II. Analiza diagnostic a domeniului energetic in Romania III. Prezentarea Acquis-ul comunitar in domeniul energetic 1. Temeiul juridic: tratatele constitutive 2. Legislatia comunitara adoptata pe baza tratatelor constitutive

pag. 1 pag. 1 pag. 3 pag. 6 pag. 8 pag. 8 pag. 9

IV. Implicatiile aderarii la UE asupra Romaniei in pag. domeniul energetic 13 V. Concluzii Bibliografie pag. 15 pag. 16

I. Situatia domeniului energetic in Romania 1.Potentialul national de resurse energetice Romania dispune de o gama diversificata, dar redusa cantitativ de resurse de energie primara: titei, gaze naturale, carbune, minereu de uraniu, precum si un potential semnficativ de resurse regenerabile, in special in domeniul hidroenergetic. Resurse energetice epuizabile Zacamintele de hidrocarburi au un caracter limitat, avand in vedere ca are loc un declin al productiei interne, in conditiile in care nu au mai fost descoperite noi zacaminte cu potential important. Zacamintele de titei si gaze naturale sunt limitate, iar dupa 1990 productia interna este in declin. Rezervele actuale de titei sunt estimate la 73,7 mil. tone. Productia de titei a scazut de la 14,7 mil.tone in 1976 (anul cu productia de varf) la 5,2 mil. tone in 2005. Rezervele actuale de gaze naturale sunt estimate la 184,9 mld.m3. Productia de gaze naturale a scazut la 12,9 mld.m3 in anul 2005, ceea ce a reprezentat 71,4% din consumul anual total de gaze naturale. In aceste conditii, creste rolul carbunilor indigeni si, in particular, al lignitului in balanta energetica nationala. Rezervele de carbune aflate in evidenta nationala sunt urmatoarele: - Huila 721 mil.tone; - Carbune brun 65 mil.tone; - Lignit 3.400 mil.tone. In anul 2005, productia neta de carbune a fost de circa 31 mil.tone, din care circa 28 mil.tone lignit si circa 3 mil.tone huila. Rezervele de Uraniu prezinta interes deosebit pentru economia nationala, avand in vedere programul nuclear in derulare. In prezent, productia de minereu este de 61 mii tone/an, procesat la Uzina de la Feldioara pentru combustibil nuclear si utilizat pentru functionarea Unitatii I a CNE Cernavoda. Rezervele de minereu de Uraniu se estimeaza la circa 7,5 mil. tone.

Resurse energetice regenerabile Potentialul national al resurselor regenerabile

Romania dispune de un potential important de resurse regenerabile: energie hidroelectrica, biomasa, energie solara, eoliana si geotermala. Potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil al tarii este de 36 TWh/an. Potentialul hidroenergetic economic amenajabil este estimat la 23-25TWh, cu o putere instalata de circa 8000 MW. In anul 2005 nivelul de valorificare a atins circa 80% din potentialul economic amenajabil si sunt in executie amenajari hidroenergetice insumand o putere instalata de circa 600 MW, cu un potential de productie de 1.870 GWh/an. Potentialul energetic al biomasei este de circa 7.594 mii tep/an, din care 15,5% reprezinta reziduuri din exploatari forestiere si lemn de foc, 6,4% rumegus si alte resturi din lemn, 63,2% deseuri agricole, 7,2% deseuri menajere si 7,7% biogaz. Potentialul energetic al sistemelor solaro-termale este evaluat la circa 1.434 mii tep/an, iar cel al sistemelor fotovoltaice la circa 1.200 GWh/an. Potentialul eolian tehnic amenajabil este estimat la 8 TWh/an. Romania dispune de un potential de circa 167 mii tep/an resurse geotermale de joasa entalpie, din care in prezent se valorifica circa 30 mii tep/an. 3

Costuri si beneficii Cu excepia centralelor hidroelectrice mari, costurile de producere a energiei electrice n uniti ce utilizeaz surse regenerabile sunt n prezent superioare celor aferente utilizrii combustibililor fosili. Stimularea utilizrii acestor surse i atragerea investiiilor n uniti energetice ce utilizeaz surse regenerabile se realizeaz prin mecanisme de susinere, n conformitate cu practica european.

2.Productia si consumul de energie Energie primara n anul 2005 Produsul Intern Brut (PIB) a fost cu 31,8% mai mare decat cel din anul 2000. Intensitatea energiei primare se poate observa in graficul de mai jos.

Valoarea PIB pe cap locuitor a fost de 3665,3 Euro2005/loc., fiind de circa 6,3 ori mai mic decat valoarea medie din tarile Uniunii Europene si de 1,9 ori mai mic decat valoarea medie a celor zece tari nou intrate in Uniunea Europeana (NM 10). Aceasta dezvoltare economica a determinat o crestere cu numai 11,3% a consumului intern de energie primara in anul 2005 fata de anul 2000, valoarea realizata in 2005 fiind de circa 40,5 mil.tep. Datorita nivelului de dezvoltare economica mai redus, consumul de energie primara pe locuitor (1,85 tep/loc.) din Romania este de circa doua ori mai mic decat valorile inregistrate in tarile Uniunii Europene-UE 25 (Figura 3). Pe de alta parte, este de remarcat decuplarea cresterii PIB de cresterea cosumului de energie primara, datorata in parte restructurarii economice si in parte imbunatatirii modului de utilizare a energiei. In anul 2004 consumul de energie primara s-a ridicat la 39,018 mil. tep. Analizand structura consumului, se constata o distributie echilibrata intre gaze naturale (36,4%), titei si derivati petrolieri (25,1%) si carbune (22,4%)-Figura 4.

Productia interna de energie primara s-a mentinut constanta (circa 28 mil.tep), cresterea productiei de carbune compensand scaderea productiei de titei si gaze naturale. Pe fondul cresterii consumului de energie primara, dependenta de import a crescut de la 22,5% in 2000 la circa 34% in 2004. Energie electrica La sfarsitul anului 2005, puterea disponibila in sistemul electroenergetic a fost de 14.714 MW (Figura 5). In anul 2005, productia de energie electrica a fost de 59,7 TWh fata 51,9 TWh, in anul 2000. Structura productiei de energie electrica in anul 2005 este prezentata in Figura 6.

In anul 2004, s-a realizat un consum final de energie electrica de 38,8 TWh. La sfarsitul anului 2004 numarul consumatorilor de energie electrica a fost de 8.594.067, din care 8.036.932 consumatori casnici. Intensitatea energiei electrice o putem observa in graficul de mai jos.

Energie termica Alimentarea cu energie termica in sisteme centralizate de distributie se realizeaza prin centrale termice (CT), centrale electrice de termoficare (CET), care furnizeaz energie termic pentru un oras, o zona a oraului, sau un cartier. In ultimii ani, consumul total de caldura a scazut lent, datorita, in principal, plafonarii consumului industrial, in prezent totalul consumului insumeaza 9 mil. tep, din care consumul asigurat prin sisteme centralizate de distributie reprezinta 2,6 mil tep-circa 30%. Numrul locuinelor racordate la sistemele centralizate de producere i distribuie a energiei termice este de circa 2.350.000, reprezentand 55% din totalul locuinelor din mediul urban i 29% din totalul locuinelor, conform recensmntului populaiei i locuinelor din martie 2002. In prezent, numrul de familii alimentate cu energie termic prin sistemele centralizate de producere i distribuie este de circa 1.900.000. Gaze naturale In anul 2005, consumul total de gaze naturale a fost de 17 604 milioane m 3, din care 3 425 milioane m3, a reprezentat consumul consumatorilor casnici (20%).

Productia de gaze naturale a fost in anul 2005 de 12 458 milioane m3, iar importul a fost de 5 146 milioane m3 (29% din total). La sfarsitul anului 2005, numarul total de consumatori de gaze naturale a fost de 2.412.640, din care 2.345.853 consumatori casnici.

II. Analiza diagnostic a domeniului energetic in Romania Analiza situatiei actuale a sectorului energetic evidentiaza: Puncte forte: Romania are o traditie indelungata in industria energetica, beneficiind de expertiza atat in industria de petrol si gaze, cat si in cea de producere a energiei electrice si termice; Romania dispune de resurse energetice importante, indeosebi carbune si minereu de uraniu, dar si de rezerve semnificative de petrol si gaze naturale; Infrastructura complexa si diversificata: reea nationala de transport energie electrica, gaze naturale, titei, produse petroliere, capacitati de rafinare, de transport maritim si capacitati portuare importante la Marea Neagra; Structura diversificat i echilibrat a produciei de energie electrica; Program nuclear in derulare si industrie orizontala de profil bine organizata si performanta, sustinuta de tehnologii sigure recunoscute pe plan mondial si percepute pozitiv de opinia publica; Existenta unui cadru institutional si legislativ adaptat la principiile pietei interne din Uniunea Europeana; Potenial ridicat de resurse regenerabile exploatabile, sustinut de o piata functionala de Certificate Verzi; Romania nu are probleme cu respectarea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto; Interconectarea sistemelor de transport al energiei electrice i al gazelor naturale cu sistemele similare ale rilor vecine. Puncte slabe: serie de instalatii de producere, transport si distributie a energiei partial invechite si depasite tehnologic, ce nu respecta cerintele de mediu; 7

 dependenta crescanda de importul de hidrocarburi, in sectorul gazelor naturale, depinzand pentru moment de un singur furnizor; Eficiena energetica redus pe lantul productie-transport-distributieconsumator final; Organizarea sectorului de producere a energiei electrice pe filiere tehnologice; Performante sub potential ale companiilor energetice cu capital de stat; Existenta unor distorsionari de preturi la consumatorii finali; Capacitate redusa de cercetare-dezvoltare-diseminare in sectorul energetic; Lipsa unor planuri privind modernizarea sistemelor de alimentare cu energie termica din sisteme centralizate versus incalzirea individuala a locuintelor in mediul urban. Oportunitati: Romania are o pozitie geografica favorabila pentru a participa activ la dezvoltarea roiectelor de magistrale pan-europene de petrol si gaze naturale; Existena pietelor fizice si financiare de energie, precum si acces la piete regionale de energie electrica si gaze naturale cu oportuniti de realizare a serviciilor de sistem; Climat investitional atractiv atat pentru investitorii straini cat si autohtoni, inclusiv in procesul de privatizare al diferitelor companii; Cresterea increderii in functionarea pietei de capital din Romania, deschizandu-se posibilitatea listarii cu succes la Bursa a companiilor energetice; Liberalizarea integrala a pietelor de energie si gaze naturale n anul 2007; Oportunitati crescute de investitii in domeniul eficientei energetice si al resurselor energetice regenerabile neutilizate; Accesarea Fondurilor structurale. Amenintari: Rezervele exploatabile de titei, gaze naturale si uraniu sunt limitate, in conditiile in care nu au fost descoperite noi zacaminte importante; Volatilitatea preurilor la hidrocarburi pe pieele internaionale; Posibilitatea aparitiei unor efecte negative asupra concurentei in sectorul energetic la nivel european, datorita tendintelor de concentrare din industria energetica; Un ritm ridicat de crestere a cererii de energie in contextul relansarii economice; Existenta inca a unor arierate la nivelul unor companii din sector precum si a sistemului de compensare financiar ntre agenii economici pe piaa energiei; Pondere ridicata a populatiei prezinta un grad de vulnerabilitate ridicat la preturi ale energiei apropriate de nivelul mediu european; Lipsa de instrumente fiscale pentru sustinerea programelor de investitii in eficienta energetica, utilizarea resurselor regenerabile si dezvoltarea serviciilor energetice.

III. Prezentarea Acquis-ul comunitar in domeniul energetic 1. Temeiul juridic: tratatele constitutive La o prima vedere, s-ar putea afirma ca o buna parte din tratatele constitutive ale Comunitatilor Europene a fost consacrata diferitelor aspecte ale politicii energetice. Astfel, Tratatul institutind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, intrat n vigoare n 1952, a creat cadrul juridic al pietei unice a carbunelui ncepnd cu 10 feburarie 1953. Regulile fundamentale au fost stabilite n special de Art. 4 al Tratatului, care interzicea aplicarea de taxe vamale sau taxe cu un efect echivalent asupra carbunelui si produselor din carbune provenite din statele membre, precum si impunerea de restrictii cantitative. Construit n jurul principiului concurentei reglementate, Tratatul de la Paris cuprindea nu numai reguli mpotriva ntelegerilor, concentrarilor si pozitiilor dominante, ci interzicea si discriminarile prin preturi, practicile discriminatorii, concurenta neloiala. Se urmarea astfel asigurarea unui acces egal al cumparatorilor la sursele de productie. Tratatul si-a ncetat aplicarea n iulie 2002, fiind singurul dintre tratatele de baza care a fost ncheiat pentru o perioada determinata: 50 de ani. Aranjamentele si realizarile obtinute pe baza sa au fost nsa preluate n cadrul Comunitatii Europene printr-o serie de masuri tranzitorii adoptate naintea ncetarii aplicarii sale, precum Decizia nr. 2002/234/CECO privind consecintele financiare ale expirarii Tratatului CECO si fondul pentru cercetare n domeniul carbunelui si otelului, si Decizia nr. 2002/596/CE privind consecintele expirarii Tratatului CECO asupra acordurilor internationale ncheiate de aceasta.

La rndul sau, Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, intrat n vigoare n 1958 constituie temeiul juridic pentru legislatia comunitara si actiunile ntr-un alt sector energetic important, acela al energiei atomice. Tratatul acorda prioritate cercetarii si dezvoltarii n domeniul energeticii nucleare, iar n capitolul al XI-lea defineste principiile pietei interne a energiei nucleare eliminarea taxelor vamale, a celor cu efect echivalent si a restrictiilor cantitative n comertul cu materii prime si materiale nucleare, libera circulatie a persoanelor si mcapitalurilor, formarea libera a preturilor prin confruntarea cererii cu oferta, si interzicerea preturilor discriminatorii. De asemenea, el stabileste reguli stricte si competente ale Comisiei Europene n materia sigurantei nucleare, att n ceea ce priveste supravegherea si controlul sigurantei instalatiilor nucleare, ct si cu privire la protectia sanitara a lucratorilor si populatiei mpotriva radiatiilor nucleare. Tratatul instituind Comunitatea Europeana, intrat n vigoare tot n 1958, cuprinde si el o serie de dispozitii esentiale pentru crearea si consolidarea pietei interne unice n domeniul energiei: regulile de concurenta (antimonopol si privind ajutoarele de stat), precum si cele care interzic discriminarile prin instrumente fiscale. O serie de alte dispozitii relevante sunt cuprinse n titlurile XVI Industria , XV Retelele trans-europene de transport, XVIII Cercetarea si dezvoltarea tehnologica, XIX Mediul ncojurator si XX Cooperarea pentru dezvoltare. Nici unul din aceste titluri nu cuprinde nsa dispozitii exprese privind sectorul energetic, ci dispozitii orizontale, menite sa se aplice tuturor activitatilor de tipul respectiv desfasurate la nivel comunitar.

2. Legislatia comunitara adoptata pe baza tratatelor constitutive Acquis-ul comunitar n acest domeniu reflecta cele trei obiective majore ale politicii comunitare, respectiv asigurarea surselor de aprovizionare, realizarea unei piete unice concurentiale pentru resursele energetice si protectia mediului nconjurator (prin respectarea sigurantei nucleare si utilizarea surselor regenerabile de energie). a.) Asigurarea surselor de aprovizionare si utilizarea rationala a energiei Aceasta preocupare constanta a UE poate fi definita ca posibilitatea de a asigura satisfacerea permanenta a nevoilor esentiale de energie prin intermediul, pe de o parte, a resurselor interne suficiente si exploatate n conditii economice si ecologice acceptabile si, pe de alta parte, a surselor externe accesibile, diversificate (pentru a nu crea dependenta) si stabile. n sensul acestei definitii, situatia Uniunii nu este nca satisfacatoare pentru ca n ciuda eforturilor consimtite de statele membre nca din 1973, a dezvoltarii eficientei energetice si a semnificativei reduceri a dependentei de titei si produse petroliere importate, UE este nca dependenta n prezent de surse externe de aprovizionare pentru circa 50% din necesar. Or, 3 rezolutii adoptate de Consiliu la 17 decembrie 1974, dintre care una a aprobat primul program comunitar de actiune n domeniul utilizarii rationale a energiei, au stabilit ca obiectivul reducerii dependentei de sursele externe si diversificarii acestora ar fi trebuit atins n 1985. Programul comunitar pentru utilizarea rationala a energiei arata clar legatura dintre nevoia de asigurare a surselor de aprovizionare si eficienta energetica n politica UE n

10

domeniul energiei. n cadrul aplicarii acestui program, Consiliul a adoptat masuri pentru cresterea eficientei energetice, ncepnd cu instituirea orei de vara si pna la recomandari privind utilizarea rationala a energiei consumate de autovehicule, aparate electrocasnice, ntreprinderi industriale, n sectorul constructiilor etc. n 1991 a nceput aplicarea programului legislativ si financiar SAVE, destinat promovarii eficientei energetice (n prezent reglementat prin Decizia nr. 647/2000/CE, acoperind anii 1998-2002) si urmarind n esenta reducerea intensitatii energetice pe unitatea de produs intern brut si protejarea mediului nconjurator mpotriva emisiilor de dioxid de carbon. Dincolo de cresterea eficientei energetice, asigurarea surselor de aprovizionare a constituit o constanta a politicii comunitare n domeniul energiei, obiectivul fiind urmarit prin seturi de masuri si reglementari specifice diferitelor categorii de resurse energetice. Astfel, n privinta aprovizionarii cu carbune, politica aplicata sub imperiul Tratatului CECO a condus la rezultate pozitive. Evolutia pietei interne a carbunelui a nregistrat patru faze: expansiunea (1953-1957), reculul (1957-1973) cauzat de gravele probleme de restructurare industriala si de competitivitatea scazuta n raport cu alte surse de energie si n special cu cea nucleara si cu titeiul, stabilizarea, dupa socul petrolier de la nceputul anilor 70, si contractia pietei combustibililor solizi ncepnd din anii 90, manifestata prin reducerea livrarilor de origine comunitara si a importurilor. Ct priveste aprovizionarea cu hidrocarburi, pentru stabilizarea acestei piete, Consiliul a adoptat n 1976 Directiva nr. 76/491/CEE instituind procedura de informare si de consultare asupra preturilor de aprovizionare cu titei si asupra preturilor de comercializare a produselor petroliere (n prezent abrogata si nlocuita prin Directiva nr. 99/280/CE). Asemenea masuri, care contribuie la transparenta si la asigurarea previzibilitatii evolutiilor pietei, au fost nsotite de masuri de prevenire a penuriei n caz de criza petroliera, constnd n special n instituirea obligatiei de a constitui stocuri nationale de titei brut si produse petroliere, avnd o anumita structura si n anumite conditii de depozitare, al caror volum trebuie sa corespunda, pentru statele care nu sunt producatoare de titei, unei durate de cel putin 90 de zile de consum intern (Directiva nr. 68/414/CEE a Consiliului, modificata si completata prin Directiva nr. 98/93/CE a Consiliului). Dimensiunea rezervelor se reduce, potrivit unui algoritm specific, pentru statele membre producatoare de titei. Aprovizionarea cu combustibili nucleari, potrivit Art. 52 al Tratatului CEEA, trebuie sa se faca cu respectarea principiului accesului egal la resurse si conform politicii comune de aprovizionare. Acelasi text interzice orice practica urmarind asigurarea unei pozitii privilegiate pentru anumiti utilizatori, si creeaza Agentia de aprovizionare, organizata potrivit articolelor 53 si 54 ale Tratatului, al carui statut a fost adoptat de catre Consiliu si a carei activitate este controlata de catre Comisia Europeana. Agentia este singura care are dreptul de a ncheia acorduri custate din afara Uniunii, sau cu organizatii internationale, pentru aprovizionarea cu materii prime si materiale nucleare. b.) Crearea si dezvoltarea unei piete a energiei componenta a pietei interne unice Obiectivul cel mai important nsa, pentru atingerea caruia sunt necesare cele mai mari eforturi, inclusiv politice, l constituie liberalizarea si integrarea pietelor energiei electrice si gazului natural. Aceasta implica, pe de o parte, aplicarea regulilor concurentei asupra monopolurilor existente n domeniul producerii, transportului si distributiei de

11

electricitate si gaz, chiar daca asemenea ntreprinderi ndeplinesc misiuni de interes economic general. Pe de alta parte, este necesara supravegherea pietelor si cooperarea ntre autoritatile nationale pentru a realiza interconectarea sistemelor nationale de transport n domeniul electricitatii si gazelor. n cea dinti privinta, Directiva nr. 90/377/CEE a Consiliului privind procedura comunitara de mbunatatire a transparentei preturilor gazului si energiei electrice vndute consumatorilor industriali obliga statele membre sa comunice preturile, elementele de calculatie ale acestora, precum si structura consumului intern catre Eurostat, de doua ori pe an. Aceasta comunicare bi-anuala este urmata de publicarea de catre Eurostat a cifrelor agregate, dupa analiza individuala a pertinentei acestora pentru a detecta eventualele anomalii, ceea ce constituie de fapt un mecanism de prevenire a distorsionarii preturilor. Eforturile de liberalizare a celor doua sectoare au continuat, conducnd n noiembrie 1994 la o ntelegere n cadrul Consiliului asupra a patru teme majore: deschiderea productiei de energie electrica spre concurenta, separarea contabila a activitatilor ntreprinderilor integrate, transparenta obligatiilor de serviciu public si definirea rolului operatorilor de retele. A fost de asemenea convenit principiul deschiderii pietelor si n alte privinte dect productia de energie. n cea de a doua directie, a supravegherii pietei si cooperarii ntre autoritatile nationale pentru interconectarea retelelor de transport si distributie, rolul major l joaca alte doua directive ale Consiliului, nr. 90/547/CEE si nr. 91/296/CEE privind tranzitul energiei electrice, respectiv al gazelor naturale prin marile retele de transport, adica tranzitarea a cel putin unei frontiere interne a Uniunii. Directivele prevad ca negocierea contractelor sa aiba loc ntre entitatile care opereaza retelele si, dupa caz, entitatile din statele membre care raspund de importul si exportul de gaze naturale. Contractele ncheiate trebuie sa respecte principiile liberei circulatii a marfurilor, fara a periclita siguranta aprovizionarii si a afecta calitatea serviciilor. Comisia Europeana si autoritatile statelor membre tranzitate trebuie sa fie informate de operatorii retelelor despre situatia contractelor ncheiate si despre operatiunile de tranzit efectuate. c.) Retelele energetice trans-europene Tranzitul electricitatii si gazelor naturale dintr-un stat membru n altul, prin interconectarea retelelor de transport, evidentiaza o alta preocupare majora a politicii comunitare n domeniul energiei, si anume crearea unor retele energetice trans-europene, componenta fireasca a procesului de desavrsire a pietei interne a energiei. Parlamentul European si Consiliul au adoptat Decizia nr. 96/391/CE, prin care au fost stabilite liniile directoare ale dezvoltarii retelelor trans-europene n sectorul energiei: pentru retelele electrice, racordarea retelelor izolate la retelele europene interconectate, dezvoltarea interconectarilor ntre statele membre si a celor interne care le conditioneaza pe primele si dezvoltarea legaturilor cu statele terte din Europa si bazinul mediteranean, iar pentru retelele de gaze, introducerea gazului natural n noi regiuni, racordarea retelelor izolate la cele trans-europene si cresterea capacitatilor de transport, primire si depozitare, precum si diversificarea surselor si a cailor de distributie a gazului natural. Decizia care defineste liniile directoare cuprinde si o lista a proiectelor de interes comun care au fost identificate, nsumnd un necesar de investitii de nu mai putin de 18 miliarde euro. Finantarea acestor proiecte, cu impact major asupra pietei celor doua resurse, revine

12

n principal operatorilor, nsa n unele cazuri pot fi mobilizate instrumente financiare ale Uniunii si, n special, mprumuturi acordate de Banca Europeana de Investitii (BEI). Progrese majore au fost deja realizate n sectorul gazului natural, constatndu-se ca n privinta proiectelor prioritate n domeniul energiei electrice exista probleme administrative, financiare si de mediu care ncetinesc aplicarea lor. Crearea retelelor trans-europene de transport are de asemenea un impact asupra relatiilor cu statele terte, interconectari operndu-se cu Norvegia, statele din Europa centrala si rasariteana si unele state mediteraneene. Reteaua electrica CENTREL, care acopera Polonia, Republica Ceha, Slovacia si Ungaria, a fost conectata la principala retea trans-europeana, UCPTE, n 1995. Extinderea UCPTE la celelalte state din Europa rasariteana, inclusiv Romnia si n zona Balcanilor este n plina desfasurare, iar extinderea retelelor de gaze naturale inclusiv catre spatiul Comunitatii Statelor Independente face obiectul unor studii de fezabilitate detaliate. Obiectivul este sustinut si de un program comunitar, Synergy, menit sa finanteze proiecte si studii comune ale statelor membre cu statele terte. Comunitatile (CE, CECO, CEEA) sunt de asemenea parte la Carta Europeana a Energiei, aprobata prin Decizia nr. 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului si Comisiei. Carta promoveaza cooperarea pe termen lung a tuturor statelor europene n domeniul energiei, oferind cadrul juridic pentru respectarea principiilor concurentei, transparentei, suveranitatii asupra propriilor resurse, raspunderii poluatorilor pentru daunele aduse mediului, neutralitatii fiscale si limitarii cazurilor de privilegii acordate statelor sau operatorilor economici n domeniu. d.) Siguranta nucleara Normele aplicabile n aceasta privinta sunt de doua tipuri. Pe de o parte, potrivit Art. 31 al Tratatului Euratom, la propunerea Comisiei, Consiliul adopta norme de baza pentru protectia populatiei si a lucratorilor mpotriva riscurilor radiatiilor ionizante. n acest context se nscrie Regulamentul nr. 3954/87/Euratom al Consiliului pentru stabilirea nivelului maxim admisibil de contaminare radiaoctiva a alimentelor n urma unui accident nuclear, care permite Comisiei sa ia masuri directe si care a fost urmat de o serie de alte regulamente privind importul si exportul de produse alimentare n functie de producerea unor accidente nucleare: regulamentele nr. 2219/89/CEE al Consiliului si nr. 737/90/CEE. La rndul sau, Directiva nr. 96/29/Euratom a reglementat standardele de siguranta de baza pentru protectia sanatatii lucratorilor si a populatiei mpotriva riscurilor generate de radiatiile ionizante. n temeiul aceluiasi Art. 31 au fost adoptate acte normative privind supravegherea si controlul transferurilor de deseuri si substante radioactive ntre statele membre, precum si la intrarea si iesirea din Comunitate: directivele nr. 92/3 si nr. 1493/93 ale Consiliului. De asemenea, Directiva nr. 97/11/CE a Consiliului a modificat si completat Directiva nr. 85/337/CEE privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului pentru a include si obligativitatea evaluarii riscurilor nucleare.

13

IV. Implicatiile aderarii la UE asupra Romaniei in domeniul energetic Implicatiile aderarii la UE asupra Romaniei in domeniul energetic sunt urmatoarele: Initierea unor analize privind alimentarea si cererea de energie pe termen lung; Elaborarea unui plan de actiune pentru eficienta energetica; Implementarea unui plan de actiune privind biomasa; Dezvoltarea unui plan de interconectare si facilitarea realizarii proiectelor prioritare de infrastructura care sa contribuie la diversificarea alimentarii si integrarea pietelor regionale in piata interna a UE, cu recunoasterea rolului primordial al operatorilor economici in aceste proiecte; Eficientizarea dialogului energetic Rusia-UE, inclusiv prin ratificarea de catre Rusia a Tratatului Cartei Energiei si finalizarea negocierilor privind Protocolul de Tranzit; Dezvoltarea unei strategii vizand promovarea conceptului pietei interne in tarile invecinate Uniunii; Asigurarea unei prioritati adecvate pentru sectorul energie in programul de cercetare FP7; Imbunatatirea transparentei pietelor de energie, in particular in privinta datelor despre capacitatile de stocare si stocuri petroliere;

14

 Organizarea unei dezbateri la nivel european in legatura cu viitorul energiei nucleare, cu informarea corecta a cetatenilor europeni privind situatia actuala din domeniul energetic, avantajele si dezavantajele acestei forme de energie, progresele facute in domeniul securitatii nucleare si a managementului deseurilor radioactive. Directiile de actiune ale politicii energetice a Romaniei, convergente cu cele ale ale politicii energetice a Uniunii Europene, sunt: cresterea securitatii alimentarii cu energie; alegerea unui mix de energie cu accent pe utilizarea carbunelui, energiei nucleare si resurselor energetice regenerabile care sa confere sectorului energetic competitivitate si securitate in aprovizionare; imbunatatirea competivitatii pietelor interne de energie si participarea activa la intariream pietelor regionale si a schimburilor transfrontaliere; cresterea eficientei energetice, inclusiv pentru asigurarea unei dezvoltari durabile; asigurarea investitiilor pentru cresterea capacitatii de inovatie si dezvoltare tehnologica, ca modalitate de sustinere a actiunilor precedente; realizarea obiectivelor de protectie a mediului si reducere a emisiilor de CO2; participarea proactiva la eforturile Uniunii Europene de formulare a unei politici energetice pentru Europa, cu urmarirea si promovarea intereselor Romaniei, in domeniu. Avand in vedere aceste directii principale de actiune, obiectivele prioritare ale dezvoltarii sectorului energetic din Romania, sunt urmatoarele: mentinerea suveranitatii nationale asupra resurselor primare de energie si respectarea optiunilor nationale in domeniul energiei; mentinerea dependentei de resurse energetice primare din import la un nivel acceptabil; consolidarea, in cadrul stabilit la nivel european, a relatiilor de colaborare cu tarile producatoare de hidrocarburi, precum si cu cele de tranzit; diversificarea surselor de aprovizionare si a rutelor de transport; incheierea de contracte pe termen lung pentru gaze naturale din import, cu respectarea regulilor concurentiale, pentru a diminua riscurile de intrerupere a furnizarii si pentru stimularea investitiilor in domeniu; abordarea comuna cu tarile UE a problemelor referitoare la protectia infrastructurii critice din sistemul energetic in lupta impotriva terorismului; continuarea dezvoltarii pietelor concurentiale pentru energie electrica, gaze naturale si servicii energetice; liberalizarea tranzitului de energie si asigurarea accesului permanent si nediscriminatoriu la retelele de transport si interconexiunile internationale; continuarea procesului de restructurare, crestere a profitabilitatii si privatizarii in sectorul energetic (privatizarea se va realiza atat cu investitori strategici, cat si prin listarea pe piata de capital);

15

 imbunatatirea eficientei energetice pe intregul lant: resurse-producie-transport distributie - consum; promovarea producerii energiei pe baza de resurse regenerabile, astfel incat consumul de energie electrica realizat din resurse regenerabile de energie electrica sa reprezinte 33% din consumul intern brut de energie electrica, adica circa 11% din consumul intern brut de energie in anul 2010; sustinerea activitatilor de cercetare-dezvoltare si diseminare, inclusiv prin cooperarea cu diferite institutii din tarile membre UE in cadrul Programului Cadru de Cercetare (FP 7) al Uniunii Europene 2007-2013, precum si prin Programul Cadru pentru Competitivitate si Inovare-componenta Energie Inteligenta pentru Europa; reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului inconjurator.

V. Concluzii Evolutia cererii de energie si a resurselor energetice primare pe plan international nu permite luarea in considerare a scenariilor care au ca baza un pret scazut al energiei pe termen lung. Imbunatatirea eficientei energetice, cresterea ponderii surselor regenerabile si diversificarea surselor de alimentare cu energie primara reprezinta prioritati generale pentru tarile importatoare de energie. Romania dispune de rezerve importante de carbune, de un potential hidroenergetic economic amenajabil relativ important si de un potential tehnic amenajabil de resurse regenerabile semnificativ, ceea ce constituie premise favorabile sustinerii dezvoltarii sectorului energetic pe termen lung. In conditiile cresterii prognozate in urmatorii ani a pretului la hidrocarburi si in conditiile dependentei de o sursa unica de aprovizionare cu gaze naturale din import, productia de

16

energie pe baza de carbune si energia nucleara, reprezinta principalele optiuni pentru viitor. In Romania, consumul de energie primara pe locuitor este de peste 2 ori mai mic decat media consumului inregistrata in UE 25. Pe fondul cresterii economice si a cresterii consumului de energie primara, dependenta de import a crescut de la 22,5% in 2000 la circa 34% in 2005. Romania a reusit sa decupleze cresterea consumului de energie de cresterea economica. Industria, transporturile si sectorul rezidential reprezinta cea mai mare pondere in consumul final.

Bibliografie
1.

Acquis-ul comunitar in domeniul energetic http://eufinantare.info/uniuneaeuropeana/capitole_negociere.html 2. Barbulescu Iordan Gheorghe UE de la economic la politic, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005 3. Bidilean Vidu - Uniunea Europeana: institutii, politici, activitate, Editura Agroprint, Timisoara, 2000. 4. Birzea Cezar - Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti, 2001. 5. Planul de aciuni prioritare pentru integrare european decembrie 2005-decembrie 2006, criterii economice, criterii politice, asumarea angajamentelor de stat membru. http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/PLAN3_Capitole_acquis_2005_2006.pdf

17

6.

Profiroiu Marius, Popescu Irina - Politici europene, Editura Economica, Bucuresti, 2003. 7. Serban Radu - Romania in Uniunea Europeana, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2007.

18