Curs 1 Ce este dreptul ? 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Etimologie Distincia dintre drept obiectiv i drept subiectiv Fenomenul juridic.

. Coordonate (drept-societate, drept-norme sociale, drept-justiie) Sistemul tiinelor sociale. Sistemul tiinelor juridice. Teoria general a dreptului. Locul i rolul acesteia n sistemul tiinelor juridice.

1. Etimologie Termenul drept provine din latinescul directus sau verbul dirigo, dirigere, cu sensul de cale dreapt, nemijlocit, a conduce. Dreptul are misiunea de a stabili nite norme care conduc societatea. Aceast semnificaie antic a evoluat n timp, astfel c termenului drept i s-au adugat alte 2 sensuri. Dreptul a fost vzut ca un ansamblu de reguli stabilite n cadrul statului, reguli ce guverneaz ntreaga societate. 2. Distincia dintre drept obiectiv i drept subiectiv Pe de alt parte, dreptul a fost considerat o prerogativ special, aparinnd unei anumite persoane. Aceste 2 sensuri s-au cristalizat sub forma a 2 concepte conceptul de drept obiectiv i conceptul de drept subiectiv. Dreptul obiectiv reprezint un ansamblu de reguli/norme cu privire la organizarea i funciile societii, stabilite ntr-un cadru statal. n opinia altor autori, dreptul obiectiv mai cuprinde totalitatea normelor juridice dintr-un stat. Dreptul subiectiv reprezint posibilitatea recunoscut de lege unei persoane de a pretinde unui ter s aib o anumit conduit (care poate consta n a da, a face sau a nu face ceva) i de a apela, n caz de nevoie, la fora de constrngere a statului. Dreptul subiectiv este legat de titular, denumit subiect de drept (subiect-subiecte). Dreptul este considerat un adevrat fenomen social, el nu trebuie vzut doar ca o simpl tiin. Muli autori consider c n societate se manifest un adevrat fenomen juridic, care disciplineaz relaiile umane (rol civilizator). 3. Fenomenul juridic. Coordonate (drept-societate, drept-norme sociale, drept-justiie) Fenomenul juridic trebuie analizat sub 3 aspecte: relaia drept-societate: Dreptul are un profund caracter social, iar acest aspect s-a concretizat sub forma a 2 principii: -NU EXIST SOCIETATE FR DREPT (Ubi societas, ibi jus) -UNDE EXIST DREPT, EXIST SOCIETATE (Ubi jus, ibi societas)

Aceste principii au aprut nc din Antichitate, deoarece dreptul apare odat cu statul. relaia drept-norme sociale/reguli: Dreptul reprezint un ansamblu de norme juridice. Norma juridic reprezint o regul de conduit care, n cazul nclcrii ei, este adus la ndeplinire prin fora de constrngere a statului, cu ajutorul unui aparat propriu, specializat. Normele juridice reprezint doar un element al sistemului normelor sociale, pentru c ele coexist cu alte categorii de norme, i anume, de exemplu: normele etice, morale i religioase. Acest lucru pune problema distinciei dintre drept i nondrept. Ceea ce determin distincia normelor juridice de celelalte norme sociale este caracterul lor obligatoriu. Numai normele juridice din cadrul sistemului normelor sociale sunt obligatorii. n fapt, normele juridice sunt manifestri de voin, destinate s produc valabil efecte juridice, efecte admise de alii. Faptul c sunt admise de alii nseamn o recunoatere a obligativitii lor. Oamenii se conformeaz normelor de drept pentru c le accept i le recunosc ca fiind obligatorii. n cazul n care exist nclcri ale normelor juridice, statul intervine prin aparatul su specializat, folosind fora de constrngere pentru restabili regula prescris de norme. Numai n cazul normelor juridice statul intervine, folosind constrngerea, pentru c celelalte norme au caracter facultativ. Dreptul nu este amoral, normele sale conin minim de moral, dar acest lucru nu trebuie s duc la confundarea dreptului cu morala. n Antichitate, dreptul se confunda cu morala iar dreptul era definit: Ius est ars boni et aequi. relaia drept-justiie Dintotdeauna s-a considerat c misiunea principal a dreptului este aceea de a asigura justiia, ceea ce s -a fundamentat prin adagiul suum cuique tribuere (a da fiecruia ceea ce este al su). O alt misiune este i aceea de a asigura organizarea i funciile societii. Aceast misiune, n timp, a ajuns s fie asigurat prin argumente de ordin economic, printr-o motivaie economic. Astfel, s-a ajuns ca, n drept, s se aplice concepia utilitaris, pragmatic. Acest aspect a determinat ca i n soluiile judectoresti s se regseasc considerente de ordin economic. n S.U.A., hotrrile judectoreti, n funcie de natura litigiului, pot fi pronunate i pe baza doar a unor motive economice. n Europa, n special Frana, motivaia economic a fost inclus n argumentarea juridic. Explicaia provine din faptul c, n sistemul anglo-saxon de drept, din care fac parte i S.U.A., judectorul are libertate mult mai mare, n sensul c el poate fi i creator de drept. Hotrrile judectoreti pe care el le pronun stabilesc adevrate reguli pentru soluionarea litigiilor. n sistemul anglo-saxon, Judge made law. n sistemul romano-germanic, din care fac parte Frana i Romnia, judectorul are doar rolul de a interpreta i a aplica legea la litigiul supus judecii, pentru c, n acest sistem, el este doar gura care spune legea (Le juge est la bouche de la loi, Montesquieu).

4. Sistemul tiinelor sociale Dreptul ca tiin nu are o existen izolat, separat, el se ncadreaz n sistemul tiinelor sociale. Tabloul tiinelor sociale este: tiine sociale de tip nomotetic sociologie, psihologie (au ca obiect de studiu activitile umane) tiine istorice tiine juridice cercetarea epistemologic a tiinei 5. Sistemul tiinelor juridice. tiinele juridice reprezint un subsistem compus din: a) b) c) d) TGD tiine juridice de ramur (dreptul civil/penal/al muncii etc) tiine juridice istorice (ISDR, drept roman, doctrinele juridice) tiine ajuttoare/nejuridice (sociologie juridic, medicin legal, criminalistic, criminologie, psihologie judiciar, informatic juridic, statistic judiciar).

6. TGD TGD este o disciplin de sintez, care ofer o viziune de ansamblu asupra dreptului i care are scop de a generaliza i de a abstractiza. Numai n cadrul acestei discipline se formeaz constantele dreptului, sau pilonii dreptului (dreptul ca tiin), pentru c aici se formuleaz noiunile, conceptele, principiile i categoriile fundamentale ale dreptului. Disciplinele de ramur au rolul de a aprofunda studiul relaiilor sociale de care se ocup fiecare. Relaia dintre TGD i disciplinele de ramur const n faptul c TGD ofer genul proxim iar disciplinele de ramur ofer diferena specific.

Curs 2 Metodologia juridic Precizri terminologice Consideraii generale privind metoda de cercetare Noiunea de metodologie juridic Diferitele metode de cercetare: a) metoda logic b) metoda comparativ c) metoda istoric d) metoda sociologic e) metoda cantitativ

Precizri terminologice: n limba greac, meta = deasupra i hodos = drum. Are ca sensuri: parcurs (drum, n mod figurativ) sau mod de expunere. O metod este determinat de nsui obiectul cercetrii tiinifice; ea trebuie s corespund legilor obiective pe care acesta le impune. S O O

Metodologia = sistemul principiilor generale de investigaie deduse din nivelul general al legilor obiective.

Consideraii generale privind metoda de cercetare: Metoda este dpdv formal instrumentul epistemologic care permite cunoaterea tiinific. Metoda se constituie ca un demers intelectual adaptat reprezentrii i analizrii obiectului cunoaterii. Istoric, analiza metodei o regsim n cadrul filosofiei antice, cu precdere sub forma unor reflecii generale asupra adevrului i a posibilitii cunoaterii, dezvoltat de ctre primele forme de cunoatere matematica (Euclid i Thales) i n cadrul analizei logice (Aristotel, Organon).

La Rene Descartes, gndirea este postulat ca fundament al cunoaterii; subiectul uman este postulat ca fiind garant al realitii. Cel care fundamenteaz metoda pe baze raionale, Rene Descartes, exprim faptul c metoda reprezint condiia de posibilitate a ancorrii n adevr. n lipsa metodei, subiectul este constrns s se afle n eroare. Autori precum Immanuel Kant i neokantieni aduc o rafinare a analizei epistemologice n sensul n care formele cunoaterii sunt fundamentale, pentru c lucrul n sine rmne inaccesibil subiectului. Reflecii n planul fenomenologic: Martin Heidegger i Edmond Husserl pun n eviden relaii stabile ntre subiect i obiect. Adevrul este o construcie social. Acesta determin spaiul tiinelor sociale, un sincretism metodologic, o dimensiune construit social, cultural i politic (vezi cartea La ce bun adevrul?, de Pascal Engel i Richard Rorty).

Noiunea de metodologie juridic: Metodologia juridic reprezint acel sistem al unor factori de relativ invarian, ntr-un numr suficient de mare de metode, factori care au ca obiect raporturile care se stabilesc ntre diferite metode n procesul cunoaterii. Factori de relativ invarian: Principii Criterii metodologice Concepte CONINUT METODOLOGIC

Raporturile care se stabilesc ntre diferite metode reprezint OBIECTUL metodologiei juridice. Extremismul metodologic: orict am stpni metodologia, ea nu ne ofer o cunoatere absolut.

Diferitele metode de cercetare: a) Metoda logic n aplicarea raionamentelor specifice logicii formale n cunoaterea fenomenului juridic. Ea utilizeaz 3 criterii metodologice: - Deducia -Inducia - Experiena (n spaiul juridic mai puin) Logica juridic = analiza enunurilor normative ct i a elementelor constructive de argumentare juridic, utiliznd principiile logicii formale. Logica judiciar presupune o practic, care const n utilizarea raionamentelor logice, n procesul de aflare a adevrului din cadrul unui litigiu. Ex: Interpretarea Constituiei Metoda logic este utilizat cu precdere n interpretarea dreptului.

***SCHEMA DEONTIC A FUNCIONRII NORMEI*** Fie enunul normativ n. Norma impune o conduit (negativ sau pozitiv). n baza acestei conduite se creeaz pentru subiectul normei un raport normativ. Coninutul raportului normativ const n o variabil pentru agentul aciunii, o variabil proporional pentru analizarea condiiilor, impactul deontic. Ex: La curs, este interzis studenilor s vorbeasc n timp ce profesorul dicteaz. n condiiile la curs este interzis agentului s ntreprind aciunea de a vorbi. b) Metoda comparativ: n contemporaneitate, a devenit important att datorit creterii mobilitii demografice, precum i datorit existenei unei pluraliti de sisteme juridice. Metoda comparativ const n analiza fenomenului juridic din diferite sisteme de drept, prin evidenierea similitudinilor i a diferenelor existente ntre acestea. De-a lungul timpului s-au cristalizat n cunoaterea juridic o serie de principii metodologice care permit realizarea unei comparaii relevante. Acestea constau: 1. Se compar doar ceea ce este comparat (= principiul similia similibus) i presupune faptul c, pentru a putea analiza comparativ 2 sisteme de drept, acestea trebuie s aib n comun un numr minim de elemente. n al doilea rnd, acest principiu presupune c n lipsa unor elemente comune, 2 sisteme de drept vor putea fi analizate comparativ doar prin evidenierea diferenelor. 2. n analiza comparativ este necesar s fie luat n considerare contextul social, politic i cultural n care se afl situate sistemele de drept. 3. Pentru realizarea de comparaii relevante, este necesara n analiza conceptelor, instituiilor i a normelor de drept din 2 sau mai multe sisteme normative, s se realizeze luarea n considerare a sistemului izvoarelor dreptului. 4. Analiza dinamicii istorice, a evoluiei normelor sau instituiilor analizate n fiecare dintre ordinile juridice comparate. c) Metoda istoric: Dreptul este rezultatul unei dinamici istorice. Discursul juridic preia injonciuni i i valori din trecut i asigur supravieuirea acestuia. Presupune analiza fenomenului juridic dintr-o perspectiv evolutiv. d) Metoda sociologic const n utilizarea instrumentelor metodologice specifice tiinelor sociale n analiza realitii juridice. Este relevant cu precdere n cadrul interogrii procesului de aplicare a dreptului, precum i n cadrul politicilor legislative. Metodele calitative urmresc evidenierea rolului structurilor sociale i culturale active n cadrul proceselor sociale, utiliznd procedee de investigare precum: interviul, focus-grupul sau analiza de discurs. Metodele cantitative recurg la analiza tendinelor sociale prin utilizarea unor procedee traductibile n termeni cantitativi (sondajul de opinie). Ele presupun aplicarea procedeelor euristice (care duc prin ntrebri la descoperirea unor adevruri noi) specifice tiinelor exacte n analiza fenomenului juridic i practica judiciar.

Curs 3 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Originile i apariia dreptului Dimensiunea social a dreptului Factorii de configuraie a dreptului Esena, coninutul i forma dreptului Sistemul dreptului Funciile dreptului Sistemul normativ social Principiile generale de drept 1. Originile i apariia dreptului Studiul conceptului dreptului implic cu necesitate viziunea istoric ce caut s descifreze originile dreptului. Odat cu dezvoltarea tiintelor sociale, la sfritul secolului al XIX-lea, studiile antropologice realizate de cercettori precum James Frazer sau Andrey Malinowski au evideniat faptul c n cadrul societilor aa zis primitive exist forme de normativitate care se exprim prin tabuuri i interdicte. n spaiul juridic, aceste cercetri antropologice au fost la originea concepiei conform creia dreptul i gsete originile n forme de organizare social prestatal. Opus acestei teze s-a conturat poziia etatist. Aceasta susine faptul c dreptul nu poate s apar dect n interiorul formei de organizare statal. Asemenea poziie i are originile n filozofia lui Hegel i nelege c statul este singurul creator de norme juridice.

2. Dimensiunea social a dreptului Dreptul este un produs al societii. Normele sale intervin n procesele sociale stabilind reguli generale cu privire la producerea, la repartiia i la schimbul de bunuri cu o relevan social precum i la organizarea activitilor comunitii. Dreptul nu poate deveni o realitate dect n interiorul unui cadru instituional fundamentat pe coexistena libertilor individuale i nu pe afirmarea unor interese personale sau de grup. n acest sens, dreptul reflect relaia dintre libertate i necesitate. Realitatea juridic este o dimensiune inalienabil a realitii sociale, n condiii istorice determinate. Existena ei nu poate fi desprins de dinamica celorlalte discursuri sociale. Realitatea juridic suport influena acestora i exercit la rndul ei influen asupra lor. Realitatea juridic nu se reduce la fenomenul normativ juridic. Ea implic, de asemenea, contiina juridic, precum i relaiile i raporturile juridice. Avem 3 dimensiuni ale realitii juridice : contiina juridic dreptul stricto sensu ca fenomen normativ raporturile juridice Contiina juridic reprezint o premis a fenomenului normativ i se constituie ca o interaciune ntre 3 ipostaze ale dimensiunii contiente a subiectivitii umane. Astfel, ea reunete ipostaza cognitiv, acionar

(activ) i cultural-axiologic. Contiinta juridic e reprezentarea fenomenului juridic la nivelul contiintei umane. Dreptul stricto sensu constituie o dimensiune instituional. Normele de drept aparin categoriei prescriptive, altfel spus, ele construiesc spaiul a ceea ce trebuie s fie(Sollen) - dimensiunea prescriptiv dar n acelai timp sunt determinate n construcia lor social de ceea ce este (Sein) - dimensiune descriptiv. Raporturile juridice, o alt dimensiune a realitii juridice, sunt relaii sociale reglementate de norme de drept.

3. Factorii de configurare a dreptului Dreptul suport influene din partea elementelor componente cadrului fizic i din partea componentelor sistemului social. n ansamblu, aceste elemente poart denumirea de factori de configurare a dreptului. Cadrul NATURAL - n toate componentele sale (mediul geografic, factorii biologici, fiziologici, demografici), cadrul natural influeneaz discursul juridic att din perspectiva construciei normelor de drept, precum i din perspectiva aplicrii acestora. Ex : modul n care mediul influeneaz msurile legislative pentru combaterea polurii Diversele mprejurri naturale care nu depind de voina omului pot constitui cazuri de natere, modificare sau stingere a raporturilor juridice. Cadrul natural, dei influeneaz sistemul de drept, aceast influen este, nainte de toate, MEDIAT SOCIAL. Cadrul SOCIAL-POLITIC - Elementele componente ale acestui factor sunt: a) economicul b) ideologia sau ideologiile c) structurile organizaionale. Economicul se constituie ca fiind structura relaiilor de producie i de schimb existente ntr-o societate. El influeneaz dreptul n ceea ce privete coninutul normelor. Ideologia, neleas att ca set de idei politice care configureaz valorile substaniale ale diferitelor grupuri sociale, ct i ca mod de reprezentare a valorilor specifice unei societi. Structurile organizaionale sunt constituite din : a) grupuri de interese b) societate civila c) sindicate d) partide politice. Rolul acestora n configurarea dreptului este pregnant n etapa legiferrii, n momentul de construcie a normelor de drept. Cadrul UMAN Dreptul privete aciunea omului ntr-un sistem de relaii dat. Dimensiunea uman a dreptului este exprimat, inainte de orice, de drepturile eseniale ale individului. Norma juridic constituie un factor important de socializare, modelnd subiectul uman n raport cu valorile la care subscrie comunitatea.

4. Esena, coninutul i forma dreptului Esena unui fenomen reflect unitatea raporturilor necesare relativ stabile care constituie dimensiunea intern a fenomenului i l fixeaz ntr-o clas de fenomene adiacente. Din multitudinea determinrilor calitative ale dreptului, se desprinde o calitate principal care exprim determinarea sa intern. Aceasta este reprezentat de calitatea juridic a voinei i a interesului care determin apariia normelor juridice. Acestea asigur un anumit echilibru n evoluia raporturilor interumane. Calitatea juridic presupune generalitate i obiectivitate. Astfel, voina juridic exprimat prin normele de drept este o expresie a voinei generale n sensul decelat de Rousseau n Contractul Social , acela de voin autonom, distinct de o sum a voinelor individuale. Voina general este expresia unei comuniti care nelege s i eternalizeze valorile. Dreptul se deosebete de alte sisteme normative sociale prin calitatea juridic a voinei ce se exprim n integralitatea normelor. Coninutul dreptului l constituie ansamblul elementelor care dau expresie concret voinei i intereselor sociale ce reclam oficializarea i garantarea pe cale statal. Coninutul dreptului are o latur component dominant, i anume sistemul normelor juridice. Orice sistem de drept i realizeaz funciile prin intermediul normei de drept. Mecanismul influenei sale asupra relaiilor sociale este esenial legat de modul n care conduita impus de ctre o norm de drept structureaz relaiile sociale. Normele de drept ne apa r ca premise i condiii, precum i ca forme ale controlului social. Forma dreptului reprezint modul n care se organizeaz elementele care compun coninutul dreptului. Forma intern a dreptului este exprimat de interaciunea ramurilor dreptului, de gruparea normelor juridice pe instituii i pe ramuri de drept. Forma extern a dreptului poate fi analizat din mai multe puncte de vedere. - din prisma modalitilor de exprimare a voinei legiuitorului - din prisma modalitilor de sistematizare a legislaiei - din prisma modalitilor de exprimare a normelor de drept n diferite acte emise de ctre autoritile publice, i anume: legi, ordonane, hotrri ale Guvernului, decrete. n forma dreptului sunt coninute i procedeele specifice tehnicii juridice, cum ar fi conceptele, clasificrile i, mai ales, tiparele logice ale normei juridice.

5. Sistemul dreptului Sistemul dreptului ne apare sub 3 forme: 1. sistem juridic - n acest sens nelegem o parte component a realitii sociale 2. sistem legislativ - presupune un mod de organizare a legislaiei 3. sistem al dreptului stricto sensu - nelegem organizarea dreptului pe ramuri i instituii astfel: sistemul este rezultatul unitii ramurilor i al instituiilor dreptului. El ne apare ca o unitat e obiectiv determinat n vreme ce sistemul legislativ reprezint o organizare a legislaiei pe baza unor criteria alese de legiuitor. Normele juridice nu exist izolate. Ele sunt grupate pe instituii i ramuri. Norma juridic reprezint elementul de baza al sistemului dreptului. Ramura de drept reprezint ansamblul normelor juridice care reglementeaz relaiile sociale dintr-un anumit domeniu, n baza unor metode specifice de reglementare i a unor principii comune. Criteriile dup care sunt structurate ramurile dreptului sunt: - obiectul reglementrii juridice - reprezint relaiile sociale care stau sub incidena normelor juridice

metoda reglementrii - prezint modalitatea concret de influenare a conduitei n cadrul acelor relaii sociale principiile comune

Instituia juridic reprezint ansamblul normelor care reglementeaz relaii sociale adiacente, utiliznd metoda de reglementare specific acelei ramuri (distincie ntre drept public i drept privat)

6. Funciile dreptului Funciile dreptului sunt acele direcii fundamentale ale aciunii mecanismului juridic, la ndeplinirea crora participa ntregul sistem de drept precum i instanele sociale cu atribuii in domeniul realizrii dreptului. 1. Funcia de instituionalizare / de formalizare juridic a organizrii social-politice. Dreptul, prin Constituie i prin legile organice asigur cadrul legal de funcionare a forei statale. 2. Funcia de conservare, aprare i garantare a valorilor fundamentale ale societtii . Prin aceast funcie dreptul garanteaz i ocrotete ordinea constituional, valorile fundamentale ale statului, precum i libertile indivizilor. Fiind un instrument al controlului social, dreptul organizeaz relaiile dintre indivizi, previne dezordinea i asigur coeziunea colectivitilor. El definete cadrul general de desfurare a proceselor sociale i sactioneaz conduitele pe care comunitatea le definete a fi deviante. 3. Funcia de conducere a societii. Norma juridic reprezint un act de conducere a societii. Legea este o form universal de exprimare a dezideratelor sociale majore. Fora statului se legitimeaz n exerciiul ei prin drept. 4. Funcia normativ. Dreptul implic o dimensiune normativ de limitare a conduitei indivizilor.

7. Sistemul normativ social Sistemul normativ social este alctuit din urmtoarele categorii de norme : norme etice i norme juridice n procesul de apariie a dreptului, acesta s-a desprins treptat de normele de moral. Influena moralei asupra dreptului privete att procesul de creare a acestuia, ct i cel de aplicare. Morala apare ca un criteriu de verificare a relaiei dintre drept i dreptate. n conte mporaneitate, dreptul este conceput ca fiind un sistem autonom separat de moral. Cu toate acestea, exist direcii de analiz, teorii ale dreptului care subliniaz de pe poziii prescriptive faptul c dreptul pozitiv trebuie s se fundamenteze in scopul moralei. Normele juridice reglementeaz acele relaii sociale care asigur fundamentul ordinii colective. norme cutumiare/obinuielnice - Dreptul s-a dezvoltat pe obicei (obiceiul = regul de conduit prezent n cadrul convieuirii umane, instituit printr-un uz ndelungat) norme tehnice - Normele tehnice sunt reguli care au aprut cu precdere n cadrul proceselor productive i care vizeaz eficacitatea, precum i sigurana diferitelor activiti ce prezint o relevan social. Ele nu sunt sancionate de ctre fora coercitiv a statului. norme religioase norme politice decurg n spaiul activitii politice

8. Principiile generale de drept Principiile de drept sunt idei centrale ale coninutului tuturor normelor juridice. Ele au un rol constructiv si valorizator. Un principiu general de drept este rezultatul unei experiene sociale i reprezinta o reflectare a unor cerine obiective ale evoluiei societii. Primul set de principii de drept - asigurarea bazelor legale de funcionare a statului. Acesta constituie premisa existenei statului de drept. Caracteristica fundamental a statului de drept o constituie cucerirea legal a puterii i apoi exercitarea sa, n conformitate cu cerinele legalitii. Principiul libertii i egalitii - ntr-o societate democratic, statul - i anume organismul politic care dispune de for i decide cu privire la ntrebuinarea ei - garanteaz juridic i efectiv libertatea i egalitatea indivizilor n faa legii, procednd astfel la propria sa limitare. Principiul responsabilitii - responsabilitatea se afl ntr-o strns legtur cu libertatea individului. Ea reprezint o premis a acesteia precum i o condiie a garantrii juridice a libertii. Principiul echitii i al justiiei - reprezint un principiu prin care dreptul se autolegitimeaz, asigurnd organizarea mecanismului de aplicare a normelor de drept.

Curs 4 TIPOLOGIA DREPTULUI: Dpdv al evolutiei istorice: 1. Dreptul sclavagist corespunde Antichitatii 2. Dreptul feudal 3. Dreptul modern 4. Dreptul contemporan / pozitiv (Actualmente in vigoare) Dpdv al bazinului de civilizatie juridica, dreptul se poate clasifica in familii sau sisteme: 1. Familia dreptului anglo-saxon 2. Familia dreptului romano-germanic 3. Sistemul musulman / islamic 4. Sistemul hindus 5. Sisteme atipice Exista mai multe sisteme de drept, iar coexistenta lor este fireasca pentru ca nu poate exista un sistem de drept identic pt toate statele. Dreptul este national. Cu toate acestea, exista anumite modele care au influentat alte state. De ex Japonia pt Coreea de Sud, Franta pt o parte din statele europene si N-ul Africii. Nu urmarim, insa, sa ierarhizam sistemele de drept, adica de a stabili daca un sistem e mai bun ca altul, dar vom folosi metoda comparativa pentru ca studiul unui sistem de drept inseamna a intelege structura lui, sistemul lui politic, institutiile sale fundamentale. Familia dreptului anglo-saxon In cadrul acestei familii: - Dreptul englez - Dreptul american Dreptul englez a. Structura sistemului b. Sistemul jurisdictional c. Izvoarele sistemului a. Structura este tripartita: - Common law - Equity law - Statute law Common law (dreptul comun) este un adevarat sistem juridic pt ca el cuprinde normele cutumiare si solutiile jurisprudentiale. Are 3 elemente constitutive: a. Un ansamblu de reguli de procedura; procedura precede fondul, intotdeauna. Ex. Foarte multe litigii se solutioneaza pe exceptii de procedura; Procedura trebuie verificata prima

pentru ca daca exista un incident de procedura, atunci litigiul e respins din start. Primul lucru pe care il fac magistratii este sa verifice competenta (sunt sau nu competent sa judec acest litigiu?) b. Un ansamblu de solutii de fond. Solutiile sunt pronuntate de judecator. Atunci cand exista un vid juridic, judecatorul englez pronunta solutia considerata cea mai rezonabila. El apeleaza la normele cutumiare locale, referindu-se si la solutii canonice, retinand ceea ce este rezonabil. Dreptul roman a patruns foarte putin in Marea Britanie, dar a exercitat o anumita influenta. De aceea, common law reprezinta c. O metoda de lucru pentru ca judecatorul cauta in precedente solutiile pe care sa le aplice in spetele deduse judecatii. Acest lucru este practicat din dorinta de a evita pronuntarea unor solutii arbitrare. Equity law este un corp de solutii complementare sistemului de common law. Prin urmare, rolul central revine tot lui common law, de aceea, s-a spus equity follows the law. De exemplu, daca se cere executarea unei obligatii contractuale, executarea se poate face dupa regulile lui equity, daca obligatia este, insa, prevazuta de common law. Daca sistemul de common law nu recunoaste existenta obligatiei, equity nu o poate executa. Statute law inseamna legea scrisa. Aceasta a 3-a parte a sistemului englez de drept rezulta din structura statala, din forma de guvernamant a Marii Britanii, respectiv monarhie constitutionala, precum si prin faptul ca Parlamentul britanic este preocupat de adoptare in permanenta a unor masuri de modernizare a statului, de reforma. Unele legi scrise (statute) au reluat solutii din common law (partea cutumiara, nescrisa). Altele au reformat institutiile traditionale britanice, iar altele au creat reguli noi de drept, asigurand progresul. Au fost adoptate legi in materia dreptului muncii, a dreptului social, in materia sanatatii, in materia cooperarii internationale. La ei Parlamentul e preocupat in permanenta sa adopte legi scrise. Cu toate acestea, desi exista un pachet de legi scrise, legile scrise sunt facute pentru a se integra in sistemul de common law, adica intr-un sistem juridic unde solutiile si notiunile de baza provin din hotararile judecatoresti. b. Exista 2 categorii de jurisdictii: A. Curtile supreme: Supreme Court of UK : creata prin Constitutional Reform Act in 2005 ea inlocuieste Camera Lorzilor care era instanta suprema pana atunci. High Court of Justice 3 camere / sectii - Queens Bench Division - Chancelors division - Family Division Rezolva litigii civile Crown Court rezolva litigii penale (specializate) Courts of Appeal al 2lea grad de juris dictii; are competente atat in materie civila, cat si penala; Comitetul judiciar al consiliului privat al reginei care judeca recursurile formulate impotriva hotararilor

judecatoresti pronuntate de Curtile supreme din statele supreme ale Commonwealthului (Australia, Noua Zeelanda) B. Jurisdictii inferioare (ordinare) In materie civila: County Courts (prime instante) litigii simple, considerate minore bunuri, cadastru, imobile a caror valoare este sub 5000 lire sterline In materie penala: Litigiile considerate simple, delictele minore sunt judecate de un judecator de pace (Justice of the Peace); acestia nu sunt juristi, sunt voluntari care se bucura de o mare reputatie sociala. Pentru litigiile considerate grave, competenta apartine magistratilor profesionisti (Stipendiary Magistrates). Acestia decid daca litigiul respectiv se trimite la curtile superioare (de ex la Crown Court). In materie administrativa Este un contencios cvasijudiciar = nu e juridic 100%,este administrativo-judiciar. RULES OF PRECEDENT a impus mai multe principii funamentale 1. Toti trebuie sa respecte regulile de drept formulate de judecatori 2. Precedentul judiciar (law precedent) se impune prin simpla lui existenta 3. Orice jurisdictie este legata de deciziile pronuntate anterior de o curte ierarhic superioara, dar 4. doar precedentele stabilite de curtile superioare (Supreme Court) sunt obligatorii si imperative in acest caz vorbindu-se de binding procedure 5. deciziile altor curti nu sunt imperative, au valoare persuasiva, adica trebuie sa se tina seama de ele (poti pleca de la ele, dar poti aduce usoare modificari) 6. forma hotararii judecatoresti: a. dispozitivul = concentrat sub forma unei propozitii care contine solutia litigiului [ Se admite solutia litigiului...] b. absenta motivelor deciziei sau solutiei luate = judecatorul nu e obligat sa justifice, sa motiveze propria decizia pentru orice litigiu (decizii usoare); de ex: se poate anula un recurs in baza art cutare...nu e obligata sa justifice tot. c. (pentru litigiile grave) reasons = motivarea (la noi considerente); trebuie facuta o distinctie intre ratio decidendi = regula jurisprudentiala fundamentala = formata din motive (argumentare juridica) + regula de drept aplicata = are valoare de legi; .. si obiter dicta = comentariile judecatorilor, insa nu au caracter imperativ (ceilalti judecatori nu sunt obligati sa se conformeze sunt permise incidental, sub forma digresiunii Sunt introduse prin formula By the way RAPORTUL DINTRE DREPTUL SCRIS NESCRIS Dreptul scris (status law) are rol de lege speciala (lex specialia), adica tot common law primeaza, e izvorul principal de drept. Insa, legea scrisa nu e total exclusa, nu e nici neaparat pe un loc secundar, este mai degraba, o lex specialia (inlatura norma cutumiara).

Sistemul american Un sistem care a creat reguli diferite de cel englez, reguli diferite de common law, reguli care il apropie de sistemul romano-germanic, fara insa a-l confunda cu acesta. O deosebire de sistemul englez, SUA au o Constitutie scrisa, au fost adoptate coduri in materie comerciala, penala, civila etc si exista o distinctie clara intre sistemul federal de drept si cel al statelor federatiei. Exista si asemanari cu sistemul englez. Ambele au aceeasi conceptie asupra dreptului si rolului pe care acesta il joaca in societate, au aceleasi ramuri, aceleasi concepte atat in sistemul englez, cat si in cel american. Structura dreptului american Trebuie analizat raportul dintre dreptul federal si dreptul statelor membre. Izvorul principal de drept il constituie Constitutia federala, constitutiile statelor avand un rol secundar. Competenta legislativa generala apartine statelor membre, iar competenta statului federal reprezinta exceptia. Pe de alta parte, statele au urmatoarele competente de legiferare: - In materie civila: materia contractelor, succesiunilor, familiei - In materie penala: reglementeaza definitia crimelor si delictelor si a sanctiunilor In dreptul federal, aceste materii sunt reglementate numai in mod exceptional, numai crimele considerate f grave (ex traficul de stupefiante). Statul federal are competente in: - Stabilirea si perceperea taxelor (Reglementare unitara nediscriminatorie in materie de taxa ideea impozitelor uniforme pt toate cele 50 de state) - Relatiile comerciale intre state, dar si cu strainatatea - Se pune in executare amendamentele aduse Constitutiei federale - Bate moneda - Reglementeaza naturalizarea / adoptarea cetateniei americane - Reglementeaza falimentul (tot ceea ce inseamna comert este de competenta federala) - Creeaza tribunale federale, subordonate Curtii Supreme a SUA Prin aceasta competenta partajata, s-au cristalizat 2 principii: a. Cand statul federal este competent intr-o anumita materie, statele nu au decat o competenta reziduala si complementara (completeaza o anumita lacuna legislativa federala) b. Statele nu pot legifera / reglementa impotriva spiritului Constitutiei federale si nu pot sa impuna restrictii comertului interstatal; constitutiile statelor si legislatia din statul respectiv au putere numai asupra teritoriului acelui stat. Curtile supreme ale statelor nu trebuie sa se supuna decat Constitutiei si legislatiei statului respectiv, precum si Constitutiei si legilor federale, cu excluderea legislatiei celorlalte state membre ale federatiei. Invocarea dreptului / legislatiei altui stat membru al federatiei se poate face de catre parti printr-un litigiu, dar trebuie facuta si proba existentei legii si a continutului ei. Ex officio (din oficiu), judecatorul investit sa judece cauza nu poate face acest lucru. Raportul dintre legea scrisa si common law in sistemul american In sistemul american, common law nu mai ocupa un loc central. Acest lucru se explica prin structura in Stat. Numai legile federale asigura uniformitatea legislativa pentru ca legile statelor sunt diferite, chiar daca au

acelasi obiect de reglementare. In ceea ce priveste constitutionalitatea legilor federale, fiecare curte federala (US Supreme Court, US Court of Appeal) are un procuror general (general attorney), care are misiunea sa verifice si sa intervina in cazul neconstitutionalitatii. Procurorul general este membru al cabinetului presedintelui SUA fiind numit de presedinte, insa cu acordul Senatul. In ceea ce priveste sistemul de common si equity law, acestea au fuzionat in 1938 (dpdv procedural). US Supreme Court (rol de curte constitutionala) a stabilit faptul ca nu exista un common law general valabil pentru toate statele. Atunci cand nu exista un precedent aplicabil la o problema de drept dintr-un stat membru, judecatorul trebuie sa tina cont de precedentele judiciare din toate celelalte 49 de state. De asemenea, a decis ca, chiar daca nu exista un common law federal, sistemele de common law din diferitele state sunt apropiate.

Curs 5 Izvoarele dreptului american: 1. Jurisprudena 2. Legea scris (Statute Law)

1. Jurisprudena = totalitatea soluiilor pronunate de judector prin hotrrile judectoreti. Jurisprudena a determinat cristalizarea urmtorului principiu: judectorul american este legat/inut (obligat) s respecte propria lui jurispruden, precum i jurisprudena curilor ierarhic superioare. n acest scop, judectorul american are grij s citeze precedentele jurisdiciilor superioare. Cu timpul, acest principiu s-a estompat, s-a ameliorat, astfel c acum judectorul american are libertatea de a limita domeniul de aplicare a propriilor sale precedente, dar i de a reforma propriile precedente, n sensul de a le modifica (are dreptul s-i schimbe propria jurispruden). Acest lucru se explic prin faptul c sistemul judiciar american este descentralizat, iar nevoia de adaptare a instituiilor juridice i a regulilor de conduit n societate este permanent. Hotrrea judectoreasc american STRUCTUR: a) Starea de fapt = un rezumat n ordine cronologic al unor ntmplri care pun o problem de drept. b) Expozeu al problemei de drept ridicate (starea de drept din sistemul romano-germanic) c) Analiza motivelor (considerentelor din sistemul romano-germanic) judectoreti cu referire la izvoarele de drept d) Holding = norma, regula concis pe care tribunalul sau judectoria o invoc, n replic la problema de drept ridicat e) Soluia/decizia (dispozitivul din sistemul romano-germanic) = o simpl propoziie care conine dispoziia judectoreasc. Soluii posibile, prin care judectorul: confirm modific hotrrile instanei inferioare caseaz anuleaz Hotrrea judectoreasc este semnat de judectorul care a pronunat (el are calitate de autor al deciziei) i este co-semnat de ceilali colegi ai si care o aprob. n cazul n care unul din judectorii care co semneaz nu este de acord cu autorul, se pot formula 2 categorii de opinii: opinie separat (dissenting opinion) format atunci cnd 1 sau mai muli judectori nu sunt de acord cu fondul soluiei; ex: autorul hotrte o anumit sanciune, iar ceilali nu sunt de acord cu ea. opinie personal (concurring opinion) se formeaz atunci cnd judectorul este de acord cu fondul soluiei, dar pentru alte motive dect cele prezentate de judectorul autor.

2. Statute Law = ansamblu de acte normative adoptate de Congresul SUA i de parlamentul statelor membre ale federaiei; alturi de jurispruden, este un izvor principal de drept. Organizarea judiciar:

Are un caracter dual, adic este att la nivel federal, ct i la nivel statal, fiecare stat avnd o organizare juridic proprie. La nivel bazic, de prim grad de jurisdicie, ntlnim multe judectorii i tribunale de I instan, care adeseori se confund cu cele la nivel federal. Pentru 2/3 din state exist 3 grade de jurisdicie iar 1/3 au doar 2 grade, deoarece fiecare are libertatea s decid organizarea judiciar (state mici). n vrful ierarhiei se afl Curtea Suprem din statele membre (Supreme Court of...) iar deasupra tuturor Curilor Supreme din state se afl US Supreme Court (la nivel federal). Denumirile curilor supreme ale statelor difer; n 10 state: Court of Errors, of Connecticut spre exemplu. Judectorii din tribunalele statale nu sunt judectori de carier; exist 3 sisteme de numire a judectorilor: judectorii pot fi alei de ceteni (Texas, Michigan, Louisiana) sunt numii de guvernatorul statului, cu aprobarea Parlamentului statului respectiv (New Jersey) pot fi cooptai pe baz de voluntariat, pe baza respectului celorlali (Alaska) Calificarea profesional a judectorilor este inegal n cadrul statal, ceea ce determin diferena de salarizare, uneori avnd salarii mai mici dect avocaii (lawyers nivel bazic de avocatur). Exist mai multe grade de jurisdicie, cu mai multe instituii: Trials Courts (judectorii) Tribunale Superioare (grad II, dar numai pentru 2/3 din state) Supreme Court (grad III, sau grad II pentru 1/3 din state) ! NB: Grad de jurisdicie: ca parte, te poi judeca pe fond, pe ci: fond, apel i recurs.

Jurisdiciile federale: a) Jurisdiciile de drept comun: - au competene generale (civil, penal etc) - 94 de curi federale de district (US District Courts), cel puin 1/stat - judectorii sunt numii pe via b) Curi federale de Apel (US Courts of Appeal) gr II - completele de judectori sunt formate din 3 judectori - au competen inclusiv n materie constituional c) Jurisdicii specializate (Curi Legislative): - judec litigii n diverse materii, n special n materie administrativ

- au denumiri diferite (ex: US Tax Court) - sunt atipice, nu au grade de organizare d) US Supreme Court (gradul III): - judectorii sunt numii pe via de ctre Preedinte cu aprobarea Senatului - sunt judectori de carier - are competene multiple, inclusiv n materie constituional

Juriile: Exist 2 categorii: Trial Jury: - format din ceteni americani electori, trai la sori din listele electorale - nr lor poate varia, 6-12, n funcie de natura cauzei sau dup nivel (federal sau statal) - juraii nu au voie s ia notie pe durata procesului - delibereaz doar n ceea ce privete faptele, doar dup ce l ascult pe judectorul cauzei care arat problema de drept ce se ridic n spe - dup deliberri, pronun verdictul, iar judectorul aplic dreptul/legea n conformitate cu verdictul factual al juriului - dac verdictul nu este unanim, atunci se constituie un nou juriu

Grand Jury (Marele Juriu): - 23 de jurai cnd este la nivel federal - decide dac exist sau nu probe suficiente pentru a trimite inculpatul n faa instanei - pronun n acest sens fie un act de acuzare (indictment/true bill) fie un act de renunare la orice urmrire penal (no bill/ignoramus) Familia romano-germanic de drept

1. Consideraii generale 2. Sistemul francez 3. Sistemul german

1. Consideraii generale: Apariia sistemului romano-germanic a fost n secolul XIII, prin receptarea dreptului roman i prin crearea unor principii noi de drept, prin interpretarea digestelor lui Justinian. Recepionarea dreptuluiroman: coala glosatorilor i coala post-glosatorilor metoda exegetic. S-au conturat n cadrul familiei 3 mari subsisteme: - SISTEMUL DE DREPT FRANCEZ - SISTEMUL DE DREPT GERMANO-ITALIANO-ELVEIAN - SISTEMUL DE DREPT AL RILOR NORDICE ALE EUROPEI

2. Sistemul francez : Formarea sistemului francez a avut loc n mai multe etape : a) Perioada de dinaintea Revoluiei Franceze, cnd dreptul avea un caracter dual. pe de o parte, n N Franei exista un drept cutumiar, nescris pe de alt parte, n S Franei exista un drespt scris, de influen roman. Dreptul public s-a dezvoltat abia la sfritul secolului XVII ; francezii au pus bazele acestei ramuri de drept. Atunci s-a observat o tendin de unificare a dreptului francez se adopt Marea Ordonan Civil i Marea Ordonan Penal care, alturi de alte legi scrise ale Regatului, au unificat importante norme de drept. b) Revoluia Francez i Imperiul Revoluia Francez a creat ceea ce se numete un drept intermediar, pentru c s -a ajuns la o ruptur total fa de sistemul juridic anterior, fiind adoptate noi principii de drept ; De exemplu : - numai legea poate limita libertatea cetenilor,i nu monarhul - egalitatea trebuie consacrat n toate instanele civile, ea trebuie s se regseasc att n statutul persoanelor ct i n dreptul bunurilor. Perioada Directoratului i a Imperiului se caracterizeaz prin acceantuarea necesitii unificrii ntregului drept, soluia aleas fiind cea a codificrii dreptului. Exist 2 posibiliti de unificare : - ncorporarea actelor normative - codificarea (cea mai profund, pentru c se topesc toate actele ntr-unul singur Codul de dimensiune ampl ; se sistematizeaz toate normele, se nltur paralelismele n reglementare, modificndu-se

sau abrogndu-se normele ineficiente) 1804: adoptarea Codului Civil 1807: Codul de Procedur Civil 1808: Codul de Instrucie Penal 1809: Codul de Comer 1810: Codul Penal Noul drept francez s-a caracterizat prin 2 trsturi : 1) O nou filosofie i o nou politic legislativ, n sensul c dreptul este vzut ca o tehnic de protecie a libertii cetenilor, ncercnd s armonizeze interesul statului cu interesul cetenilor. 2) Caracterul predominant al legii toate normele de drept sunt create esenialmente de legea scris, cu nlturarea cutumelor (normele nescrise) i cu limitarea rolului judectorului. c) Evoluia dreptului francez dup Imperiu Dreptul civil juca rolul de drept fundamental pentru ntreg sistemul de drept. S-a dezvoltat i dreptul penal, care s-a fundamentat pe Declaraia Drepturilor Omului i Ceteanului (1789). Se afirm i dreptul public, cu dezvoltare din ce n ce mai mare a ramurii dreptului administrativ. Dup 1880 i pn la al II-lea Rzboi Mondial se dezvolt dreptul comercial i dreptul social i apar noi instane judiciare : Consiliul de Stat Francez (Curtea Suprem Administrativ) i Tribunalul de Conflict. Aceste instane confer un caracter original. Dup al II-lea Rzboi Mondial, dreptul constituional este cel care ocup locul central de drept fundamental al sistemului de drept. Recenta modificare constituional din 2003 din Frana, care a reglementat o organizare descentralizat a Republicii Franceze, a determinat evoluii importante ale sistemului dreptului. Astfel, din dreptul civil s -au desprins noi ramuri : dreptul imobiliar, dreptul mediului, dreptul bunurilor etc. Din dreptul social a luat natere dreptul muncii, dar i dreptul proteciei sociale. Din dreptul penal dreptul penal al minorilor. Dreptul francez contemporan este marcat de 2 trsturi : 1) Are noi fundamente ale dreptului intern ; astfel, principiile generale de drept (pilonii) au fost extinse n toate ramurile dreptului, astfel se vorbete despre fenomenul de constituionalizare a ramurilor dreptului. A luat natere un concept nou : blocul de constituionalitate (ansamblu de norme constituionale considerate eseniale pentru orice ramur de drept). 2) Dreptul francez are noi baze transnaionale integrarea dreptului european/comunitar n dreptul intern. Ordinea juridic comunitar a schimbat raporturile de drept privat. De asemenea, aderarea Franei la CEDO i condamnarea ei de ctre CEDO a determinat schimbarea jurisprudenei franceze prin intermediul Curii de Casaie. Dreptul civil a rmas n continuare un drept creat de legea scris (drept legal), pe cnd dreptul constituional, considerat un drept fundamental al sistemului, este un drept jurisprudenial, creat prin soluiile judectorilor.

Organizarea judiciar : a) Jurisdicii de ordin judiciar jurisdicii de fond. gradul I : 1) Tribunalele de Mare Instan (Tribunaux de Grande Instance) - sunt departamentale (pe jude) - are 1 sau mai multe secii civile (camere chambres ) - exist secii corecionale n materie penal - competen - judec n materie civil (toate cazurile, cu excepia acelora date prin lege n competena altor tribunale) - completul este colegial (2-3) sau unic - n materie penal, tribunalele corecionare judec delictele (= infraciuni de gravitate medie, fiind sancionate cu nchisoare sau cu amend). - judectorii de instrucie sunt ca procurorii ; ataai pe lng Tribunalele de Mare Instan ; intervin pe lng delicte dac au materie penal i pentru crime dac necesit instrucie (urmrire penal) de I grad. - exist i Camera de Instrucie, care asigur gradul II - Tribunalul de I Instan se ntlnete la nivelul arondismentelor i judec cauzele civile simple ; n materie penal : Tribunalul de Poliie, care face urmriri penale pentru contravenii ; judectorul este unic. 2) Ministerul Public cuprinde procurorul republicii, 1 sau mai muli adjunci care reprezint Ministerul Public pe lng Tribunalul de Mare Instan. Ministerul Public cuprinde toi procurorii, nu neaprat ataai. Este o creaie abstrac ; nu aparine puterii executive, ci puterii judectoreti. administer = a servi ; Ministerul Public servete interesul public n Frana. Tribunalele au create (acolo unde este cazul) parchete pe lng ele sau pot avea detaai procurori individuali care s participe la cauze penale sau civile. n materie civil, procurorul particip excepional pentru protecia incapabililor. Procurorul aprea i pe lng Tribunalul de Mare Instan, chiar dac nu face parte dintr-un Parchet. 3) Jurisdicii specializate i judectorii : - Cuprind Tribunalul de Comer (Tribunal de Commerce) - litigiile dintre comerciani sau litigiile privind acte de comer - Tribunale paritare - judec litigiile dintre proprietarii de bunuri i fermieri.

- Conseils de Prudhommes tribunale de munc ; judec litigiile dintre angajatori i salariai - Comisiile de I instan de securitate social litigii privind cotizaiile, indemnizaiile i prestaiile n general - Exist i un complet special de magistrai, judectorii de proximitate - judec mici litigii i contravenii.

Curs 6

Gradul 2 de jurisdictie:

1) Curtile de Apel - organizate la nivel regional - judeca atat pentru starea de fapt cat si pentru motive de drept (judeca atat in fapt, cat si in drept) - judeca apelurile impotriva tribunalelor de mare instanta dar si contra hotararilor jurisdictiilor specializate - in materie penala exista o Camera corectionala care judeca apelurile impotriva hotararilor tribunalelor de politie si corectionale - exista si o Camera de instructie care judeca infractiunile atunci cand acestea sunt crime de gradul 1 ( crima = infractiune cu cea mai mare gravitate, nu doar omor) - exista pe langa Curtile de Apel un procuror general care depinde ierarhic de ministrul justitiei

2) Curtile cu jurati ( Cours dassises) - sunt element preluat din sistemul anglo-saxon - functioneaza numai in materie penala - nu sunt permanente, sedintele de judecata sunt trimestriale, in cadrul fiecarui department - completul e format din 3 magistrati + 9 jurati (sunt fara pregatire juridica, persoane cu o buna reputatie sociala)

3) Curtile militare - formate exclusiv din magistrati

4) Pentru minori exista juges denfants

5) In varful Ierarhiei se afla Curtea de Casatie, grad 3 de jurisdictie, judeca doar in drept, faptele sunt stabilite de instantele ierarhic inferioare, Curtea de Casatie verifica legalitatea hotararilor Curtilor de Apel, dar are si misiunea de a asigura unitatea interpretativa a legii.

b. Jurisdictii specializate

Exista, de asemenea, pentru litigiile administrative, jurisdictii administrate separat de cele de drept comun. Dreptul administrativ francez este mai mult un drept al judecatorilor, ceea ce a impus ca necesara si organizarea unor tribunale separate => tribunal administrativ, grad 1 de jurisdictie; Curti Administrative De Apel, grad 2 ; Conseil dEtat ( Curtea Suprema Administrativa a Frantei), in varful ierarhiei Conseil dEtat judeca recursurile contra Curtilor Administrative De Apel (verifica legalitatea hotararilor pronuntate), fie recursurile pentru exces de putere. Recursul pentru exces de putere este o cale extraordinara de atac prin care se contureaza legalitatea actelor emise de autoritatile publice/statale, pentru a vedea daca acestea nu au emis acte cu exces de putere, profitand de pozitia lor privilegiata. Exista 38 de tribunale administrative si 8 Curti Administrative De Apel. Exemplu de recurs pentru exces de putere: recursul contra unui decret

c. Tribunale de conflict - create pt conflictele de competenta intre jurisdictiile inferioare si cele administrative; - este compus din membri ai Consiliului de Stat + membri ai Curtii de Casatie; - sedintele sunt prezidate de Ministrul Justitiei, in realitate el vine in mod exceptional, in caz de paritate a voturilor. Daca o procedura este inceputa in fata jurisdictiilor de drept comun, prefectul declina competenta si aceasta apartine jurisdictiei administrative.

III. Izvoarele dreptului francez Legea scrisa este principalul izvor de drept - jurisprudenta este izvor de drept in doua cazuri: 1. Jurisprudenta Consiliului Constitutional care se publica in jurnalul oficial si este obligatorie erga omnes 2. Jurisprudenta Curtii de Casatie in materia unitatii interpretarii legii

Sistemul german de drept

I. Formarea dreptului german

- dreptul german s-a format in mai multe etape Prima etapa: pana la sf. secolului al 19-lea Dreptul german a fost influentat de Imperiul Romano-Germanic (incepe in 843, inainte de a avea acest nume si a rezistat pe timpul catorva secole; dreptul din aceasta perioada este un drept feudal). Regatul devine imperiu in 962 cand incep sa se afirme noi state (ex. Prusia). Imperiul dispare formal abia in anul 1806. Pana in aceasta perioada dreptul era mai mult cutumiar, legea scrisa fiind un izvor secundar de drept. Etapa a II-a: secolul 19 - secol ce conduce la unitatea nationala ( 1867-1871) - dreptul evolueaza in aceasta perioada de la un drept tipic feudal cu puterea concentrata in mainile monarhului la un drept divizat, intai dupa ducate, apoi state; - dreptul penal are un caracter neunitar, initial cutumiar, apoi a devenit un drept cu caracter preponderent scris initial adaptat Constitutiei Criminale caroliene ( Const. criminalis/penala)- pentru ca mai apoi sa se ajunga la un process de codificare mai ampla; - Constitutia criminalis avea doua categorii de dispozitii: de fond si de procedura (penala) - in ceea ce priveste dreptul privat, a fost si el, initial, un drept cutumiar, germanii formuland adagiul : cutuma este sacra; acest fenomen s-a manifestat pana la mijlocul sec 18 cand apare ca necesara codificarea=> in Bavaria a fost adoptat Codul Civil (1756) - cutuma a avut un loc important in izvoarele dr. german pt ca a fost considerata dreptul care a fost experimentat; - dreptul roman a fost si el receptat de sistemul german si a ocupat si el un loc important in formarea dreptului german, dar rolul sau se accentueaza cu incepere din sec 16; - dupa Codul Civil din Bavaria a fost adoptat un Cod general de drept (Allgemeines Landrecht)-Prusia, 1794. El acoperea intregul sistem de drept, insa fara procedura si organizarea judiciara; - unificarea politica a dus la unificarea dreptului. Astfel, a fost creata Confederatia Germaniei de Nord - era un stat federal, unde autoritatile imperiale aveau competente de legiferare, astfel ca, in timp, si statele din Germania de Sud au aderat la Confederatie. Acest lucru a determinat un amplu proces de codificare a dreptului. - dupa adoptarea, in 1871, a Codului de comert a fost adoptat un nou Cod de comert, in 1897, pentru ca s-a dorit ca acest nou Cod de comert sa fie in armonie cu noul Cod civil. - Codul penal a fost transpus in codul Penal al Confederatiei Germaniei de Nord (1870) apoi, dupa aderarea statelor Germaniei de Sud, a devenit Cod imperial (1871). A fost urmat de noi legi privind procedura si organizarea judiciara, in 1877. - in 1874 a fost creata o comisie pentru redactarea Codului civil german (BGB - Brgerliches Gesetzbuch) care a luat decizia sa nu urmareasca niciun model prestabilit, ci sa compare sistemul juridic din statele germane astfel incat sa gaseasca cea mai buna solutie; aceasta comisie a fost inlocuita de o alta comisie=> 1896, Codul civil a fost votat, a fost promulgat, dar nu a intrat in vigoare decat de la 1 ianuarie 1900.

- BGB este total diferit de Codul civil francez; are cinci carti si cuprinde o parte speciala si una generala; partea generala este dezvoltata si reprezinta ansamblul institutiilor de drept civil; partea speciala are 4 carti din cele 5 - exista diferente de fond: - imprumuta principiul individualismului liberal din sec 19, nu principiile politice si sociale inovatoare ale epocii sale -are dispozitii originale in ceea ce priveste actele juridice precum si obligatiile civile - dupa codul civil, o amploare deosebita a luat-o dreptul constitutional => se vorbeste despre un constitutionalism german ( statul este un stat de drept in care legea se aplica in mod egal nu numai cetatenilor, dar si aut. statale. De asemenea, in viz. germana, statul de drept trebuie sa fie in acelasi timp si un stat social ( asigura protectia cetateanului=> s-a dezvoltat ramura de drept social) diferit fata de blocul de constitutionalitate de la francezi In perioada dintre cele doua Razboaie Mondiale se obsv. un fenomen de criza a dreptului, aceasta criza a avut doua cauze principale: 1. Falimentul monetar determinat de rigiditatea BGB, care a incercat sa fie corectat de jurisprudenta si alte legi 2. Nazismul care a pervertit intreg sist. de drept german Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, Germania s-a divizat in doua state: RFG si RDG. - in RFG dr. a incercat sa se integreze spiritului European, adica a fost un sist. ce a avut la baza eco. de piata si doctrina liberal; - in RDG a existat un drept socialist; Dupa 1990, unificarea politica a Ger. a determinat si unificarea dr. german, unificare facuta sub egida COnstitutiei din 1949,ce a restabilit statul de drept pe intreg ter. Ger.=> 3 consecinte majore: 1. Promovarea dr. const->a insemnat si promovarea dr. supranational, adica aplicarea dr. European ( in special a tratatelor fondatoare a U.E. + Conventia europeana a drepturilor omului) - toate dispozitiile din ramurile de drept (in special civil) sunt aliniate dr. const 2. Au avut loc reforme tehnice importante in dr. penal si procedura penala, pornindu-se de la principiul legalitatii ( nullum crimen sine lege=nimeni nu poate fi tras la raspundere juridica daca fapta comisa nu este reglementata intr-o norma de drept) - procedura releva un sist. intermediar intre familia anglo-saxona si sist. francez de drept - este un sistem acuzatorial, dar care este imbunatatit sau atenuat prin inst. precum dreptul la aparare, detentia provizorie sau preventive etc. 3. Reformarea dreptului privat - au aparut noi ramuri: dr. familiei, dr pers. handicapate - s-a reformat falimentul si dr. Obligatiilor

II. Organizarea judiciara - exista jurisdictii ordinare si specializate a. jurisdictiile ordinare sau de dr. comun - la nivel bazic: Trib. cantonal, de prima instanta, grad 1 de jurisdictie, judecatorul e unic, judeca litigii a caror valoare patrimoniala nu depaseste 5000 de euro; - de la 5000 euro + competenta apartine Trib. regional- complete de 3 judecatori, grad 2, judeca litigii atat in materie civila cat si in materie penala. In materie penala exista urmatoarea structura: Marea camera penala ( judeca in prima faza, judeca grosul) si Mica sectie penala - Tribunalul regional superior- 3 judecatori in complet, grad 2, echivalentul Curtilor de Apel de la noi, judeca in materie civila, mai prcis apelurile impotriva hot. pronuntate de Tribunalul regional - grad 3: in vf. Ierarhiei se afla Curtea Federala de Justitie= Curtea Suprema Federala, judeca atat in civil, cat si in federal b. In materie adm: Tribunalul adm + Curti Adm. De Apel + Curti federale adm, analog in dreptul muncii si materie financiarfiscala (diferenta e ca nu sunt administrative ci de munca sau financiar-fiscale) c.jurisdictia constitutionala - exista Curtea Constitutionala, create in 1949, 16 judecatori, doua camera, in fiecare camera sunt cate 8 judecatori ( are sediul la Karlsruhe). Desi nu face parte din jurisdictiile ordinare, totusi, face parte din puterea judecatoreasca=> orice judecator poate sesiza C.Constitutionala

III. Izvoarele dr. german - legea scrisa; - jurisprudenta are valoare persuasiva; - exista autoritate de lucru judecat ( nu se poate judeca de doua ori aceeasi speta), dar nu exista o hotarare judec. unica, in sensul ca singura nu poate determina crearea unei norme de drept pt ca formarea dr. de catre jsp. ger. se poate realiza doar in urma hot. judec. successive, din care sa fie deduse reguli de drept - contributia jurisprudentei la crearea dreptului este globala, generala;

Dreptul musulman sau Islamic

I.Formarea si izvoarele - un drept de inspiratie religioasa - exista trei izvoare religioase: Coranul, Sounnah, Ijma; - exista si surse laice de drept; a. Coranul - cuprinde revelatii ale profetului Mohamed, facute de Arh. Gavril, pe care profetul le-a transmis oamenilor; - doar 500 de versete priversc dreptul; - in ceea ce priveste dr penal sunt 6 fapte care sunt retinute, def. ca infractiuni sau crime; - in ceea ce priveste dr civil sunt reglem relatiile de familie + statutul persoanei + poligamia + repudierea + succesiunile; - 70 de versete din Coran sunt ref. la statutul persoanei, 30- dr penal, din care 13 se refera la procedura judiciara, 10- dr const, 10- eco. + finante, 25- dr international, 70- dr civil propriu-zis ( proprietate si obligatii, in special);

b. Sounnah - cuprinde trad. desprinse din comportamentul lui Mohamed, trad. concretizate intr-un ansamblu de hadithuri. Un hadith reprezinta o propozitie sau un vers cu privire la viata profetului Mohamed, vb sale, obic. sale, atitudinea avuta in fata vietii; - exista trei categorii de hadithuri ( n. cutumiare religioase) - autentice: doar ele pot fi invocate si aplicate ca norme de drept;singurele care stau la baza crearii concrete a unei reguli - bune - false - exista 8000 de hadithuri; unele sunt contradictorii; - s-a considerat ca un hadith poate abroga un altul care a fost considerat fals; - multe hadithuri au fost eliminate;

c. Ijma - cuprinde acordul unanim al doctrinarilor - dogma sa este urmatoarea: caracterul infailibil al vb profetului

*Concordanta opiinilor cu privire la normele religioase promovate de Ijma - s-a considerat ca nu este necesar sa existe unanimitate, astfel au aparut rituri diferite de Ijma, care nu au fost considerate obstacole in calea aplicarii Ijma; - se face o distinctie intre cele corecte ( apartin sumitilor, care considera ca pot exista rituri religioase dif, dar trebuie sa fie compatibile cu Coranul si Sounnah) si cele eretice ( apartin siitilor, considera ca seful musulmanilor trebuie obligatoriu sa apartina familiei profetului; pentru sumiti, califul trebuie sa fie arab, dar poate fi orice musulman); - Ijma este folosita pt interpretarea legala a surselor scrise ( ex. Coranul); - pt ca o regula de drept sa fie admisa de ijma nu este suficienta credinta poporului sau aderarea unanima la aceasta *- a nu se face confuzie cu cutuma - unanimitatea se cere doar din partea specialistilor, a jurisconsultilor - acc. reg. de drept confera solutii juridice/ efecte juridice, inseamna o admitere unanima ( admitere unanima= prioritate fata de lege pt ca regula respectiva are forta legii) Cele trei surse religioase nu au o valoare egala in tabloul izvoarelor dreptului; numai Coranul si Sounnah sunt considerate cele mai importante izvoare, Ijma este considerata un izvor provenit din ratiunea umana, ratiune ce nu a beneficiat de revelatii divine; - exista consacrat un concept aparte-ijdihad; - juristii musulmani au incercat sa explice sol. juridice pornind de la Coran si Sounnah. Ei nu au fost preocupati de teoretizarea dr, ci de sistematizarea unui mecanism intelectual pt a legitima o practica care sa gaseasca solutii la cazurile noi, dar autorii nu au avut rol creator de drept pt ca s-au limitat la a avea doar rolul de a interpreta si de a preciza sol. continute in sursele initiale ( Coran si Sounnah) - interpretarea lor s-a impus erga omnes

Sursele laice sunt complementare si compatibile cu sursele religioase,. Cutuma a fost retinuta ca izvor de drept daca nu a fost contrara legilo scrise si regulilor religioase Legea scrisa trebuie sa respecte conditia si sa nu fie in contradictie cu regulile religioase.

Judecatorul poate dezvolta un rationament prin analogia surselor religioasa, elaborand solutii proprii. Are libertatea de a crea norme de drept numai daca nu gaseste solutii in coran/ sounah. Nu are liberatea de a crea precedente.

Curs 7

Sursele laice ale sistemului musulman Sursele sau izvoarele laice sunt complementare surselor religioase, sunt compatibile cu acestea. In ceea ce priveste cutuma, ea trebuie sa fie compatibila cu sursele religioase : cu Coranul si cu Sounnah. De asemenea, nu trebuie sa fie contrara legilor scrise. La randul ei, legea scrisa nu trebuie sa fie contrara surselor religioase. Jurisprudenta, la randul ei, poate fi creatoare de drept (diferenta fata de sistemul anglo-saxon). Judecatorul poate dezvolta un sistem prin analogie (qiyas) dupa sursele religioase, elaborand solutii proprii. Are aceasta libertate numai daca nu gaseste solutii direct aplicabile din Coran si Sounnah, din sursele religioase. Nu poate crea precedente judiciare ca in sistemul anglo-saxon, care sa fie obligatorii ulterior.

Organizarea judiciara si statutul judecatorului In dreptul musulman, in dreptul public, un rol central il are Califul (seful religios la suniti) iar la siiti Imam. Califul sau Imamul delega atributiile sultanului sau pasei (conducator de provincie), care prin deciziile lor nu trebuie sa incalce regulile religioase stabilite de Coran si de Sounnah, De regula, Guvernul se numea consiliu, format din ministri. Exista un divan care il reprezenta pe sultan, care era reprezentat de guvernator in fiecare provincie. Rezulta ca in materia dreptului public autoritatea centrala este dubla, find reprezentata atat de seful religios cat si de seful statului. Dreptul public = relatiile dintre autoritatile statului In ceea ce priveste dreptul privat si dreptul penal, rolul important este al judecatorului devenit cadiu. Puterea judecatoreasca apartinea guvernatorului, care o delega cadiului. Mai tarziu, cadiul devine judecator. Cadiul judeca singur atat in prima cat si in ultima instanta - complet unic. Judeca toate litigiile indiferent de materie. Aplica dreptul musulman utilizand rationamentul prin analogie. Procedura cuprindea reguli simple, iar probatoriul se reducea la proba cu martori (declaratiile martorilor). In ceea ce priveste dreptul penal - infractiunile sunt clasificate in 3 categorii:

1) crimele de sange - de gravitate maxima ex : omorul deosebit de grav, loviri si vatamari corporale grave, urmari moartea sau sinuciderea victimei; 2) cele 6 infractiuni luate din Coran : a) omorul - reglementat in Coran b) adulterul femeii c) diverse vatamari corporale d) furt e) infractiunea de a bea vin f) renegarea (sau abjurarea) islamului; la crestini apostazia 3) infractiuni lasate la puterea discretionara a cadiului (a judecatorului) - faptele cu gravitatea cea mai mica ; de regula, infractiunile care pot aduce atingere ordinii publice - comportament indecent in public, orice fapta contrara legii savarsita in public.

Dreptul privat este impartit in : 1) dreptul persoanelor = barbatul si femeia sunt egali in ceea ce priveste capacitatea de folosinta si capacitate de exercitiu; Capacitatea de folosinta se dobandeste din momentul nasterii (= aptitudinea de a dobandi drepturi si de a avea obligatii, dreptul la viata, la scoala, libertatea de circulatie). Capacitatea de exercitiu = posibilitatea de a exercita drepturi si obligatii. Dupa 18 ani - subiecte de drept cu capacitate deplina, putem semna orice fel de acte juridice, ne poate fi angajata raspunderea civila, penala. Pe timpul minoritatii, sub 14 ani, nu exista raspundere penala . Exista diferente intre barbat si femeie in ceea ce priveste casatoria si proba in justitie. 2) dreptul familiei = barbatul este seful familiei iar tatal sau inlocuitorul acestuia isi poate casatori copiii minori fara consimtamantul acestora Sotul se poate casatori cu mai multe femei - Coranul il limiteaza la 4. Are drept de repudiere in cazul sotiilor. Un barbat musulman se poate casatori cu o femeie crestina, dar o femeie musulmana nu are dreptul sa se casatoreasca cu un barbat crestin. In ceea ce priveste copiii rezultati din casatorie, femeia are mai multe drepturi, ea este stapana casei. In afara casei, vorbeste barbatul. Femeia poate acorda educatie si are dreptul de a-i creste. Copiii trebuie crescuti in religia musulmana chiar daca mama este crestina.

3) dreptul patrimonial sau dreptul bunurilor Terenurile pot face obiectul proprietatii individuale, pot fi transmise prin succesiuni si prin contracte, insa dreptul de proprietate este un drept absolut, pentru ca titularul proprietatii este Allah, proprietatea este un dar de la Dumnezeu si are caracter sacru, este sfanta, inviolabila. Noi oamenii nu suntem stapanii proprietatii. Dezmembramintele proprietatii sunt admise/permise - dreptul de uzufruct, dreptul de folosinta si dreptul de utilizare, dreptul de dispozitie (abusus). Fruct juridic - iau bani din chiria apartamentului.

In ceea ce priveste categoriile de bunuri, acestea se clasifica: a) Kharagii - cele mai importante bunuri, pentru ca apartin statului, dar pot fi date in detentia persoanelor private b) Waqf - sunt considerate proprietatea lui Allah, sunt inalienabile, perpetuum, se considera ca sunt bunurile afectate unei opere In ceea ce priveste obligatiile - rezulta din acte juridice. Contractele nu au la baza teoria consimtamantului sau a acordului de vointa. Un contract inseamna 2 - act juridic bilateral Testamentul - act juridic unilateral In dreptul nostru sau anglo-saxon contractul este un act care cuprinde minim 2 vointe. In dreptul musulman este suficient sa existe o declaratie a unei parti care sa cuprinda intentii serioase de a realiza o anumita operatiune juridica. Ex: fie vanzare, fie cumparare, fie de a dona un bun, fie de a accepta donatia unui bun. Exista vanzare-cumparare din momentul in care exista doua declaratii - una a vanzatorului si una a cumparatorului, deci 2 declaratii, adica 2 acte juridice care sa aiba concordanta (sa exprime acelasi lucru). Nu exista o teorie a raspunderii juridice civile, cum este in sistemul romano-germanic sau sistemul anglo-saxon. Nu exista raspundere pentru fapta altuia, sau raspundere pentru fapta lucrului. In ceea ce priveste raspunderea persoanei, aceasta este cazuistica, ex - este obligatia de a repara in cazul distrugerii lucrului altuia sau in caz de uzurpare.

Tendinte actuale ale dr.musulman La ora actuala exista state musulmane, state fidele dreptului musulman clasic, unde Coranul are ponderea majoritara in izvoarele dreptului (ex: Arabia Saudita). - exista state cu tendinte de modernizare, de laicizare ale sistemului de drept (ex: Turcia);

- exista state care au ales o intoarcere la dreptul musulman pur, state ale fostului URSS; ele au fost transformate cu forta in republici sovietice, dar erau de traditie musulmana. Dupa caderea comunismului revin la forma lor ancestrala. - state musulmane, foste colonii franceze: Algeria, Tunisia, care au preluat numeroase elemente din dreptul francez, din codul napoleonian, dar dreptul musulman ocupa locul central; - statele cele mai puternic laicizate: Turcia - candidata la UE.

Sistemul hindus de drept

I - Consideratii generale II - Izvoarele sistemului III - Organizarea judiciara

I Consideratii generale Sistemul hindus = sistem religios de drept care nu se fundamenteaza pe texte religioase unice ci pe mai multe carti sacre care claseaza in centrul lor individul, sau omul. Dreptul hindus traditional a reflectat principiul hinduismului care a sustinut ca adevarul si revelatia divina nu sunt accesibile oricui, ci numai claselor superioare sociale, deoarece oamenii nu se nasc egali. Este unul din cele mai vechi sisteme de drept din lume, care a aparut in jurul anului 1700 i Hr . Sistemul hindus traditional este caracterizat insa de principiul discriminarii si al inegalitatii de tratament care se aplica oricarui individ care recunoastea apartenenta la hinduism, indiferent de cetatenie sau nationalitate sau de domiciliu, de locul unde traia, unde traieste. Hinduismul nu pretinde, asa cum bine stim, credinta intr-un Dumnezeu unic, ci in mai multe zeitati, politeism, ceea ce a determinat aparitia a rituri si ritualuri diferite. Sistemul hindus de drept - bibliografie - vezi articolul din Aub seria drept nr 4 din 2004 paginile 103105.

II Formarea sistemului - Izvoarele dreptului A) Sistemul hindus traditional - fiind un sistem de drept religios, este bazat pe texte sacre denumite SHRUTI (sunt texte revelate de divinitate oamenilor inteleptilor) Este vorba de urmatoarele categorii de texte sacre : 1) VEDAS; care cuprind 3 categorii de texte sacre

- RIGVEDAS - VEDANGAS - UPANISADE Vedas cuprinde un ansamblu de principii care stau la baza oricarei cunoasteri, precum si de reguli de conduita, norme pentru viata personala si sociala. 2) DHARMA - cuprinde un ansamblu de traditii hinduse aplicabile in viata de zi cu zi, nu sunt texte sacre, sunt considerate compilatii care cuprind traditiile si operele marilor intelepti (profeti) ai antichitatii hinduse. Aceste compilatii se impart la randul lor : - Dharmasutra - norme de conduita obligatorii, norme juridice; - Dharmasatras - codul lui MANU; - Nibandhas - prin comentarii ale juristilor, ale specialistilor ; 3) CUTUMELE = reprezinta a treia mare sursa a dreptului traditional hindus. Cutumele hinduse modifica sau completeaza Dharma. Sunt foarte numeroase datorita scolilor diferite dar si castelor si datorita apartenentei la casta (fiecare casta cu cutumele ei). Sfera de aplicare a unei cutume este de la o regiune la alta, de la o casta la alta, uneori de la o familie la alta - stricto sensu : mama, tata si copilul - lato sensu : strabunici, bunici, parinti, copii (strabunicul = pater familias). 4) Principiul echitatii = in absenta solutiilor provenite din izvoarele principiilor, din textele sacre, litigiile se solutionau dupa constiinta si echitate. Judecatorul era obligat de textele sacre sa actioneze potrivit constiintei sale - este si un principiu actual de drept. 5) PANCHAYAT - in realitate pot fi considerate tribunale sau curti, structuri locale ale castelor care rezolvau problemele interne de casta, atat religioase cat si juridice. Solutiile PANCHAYAT tineau cont de DHARMA. Sanctiunea maxima ce putea fi pronuntata era aceea a excluderii din casta. Existau 4 caste : 1) Casta brahmanilor - cea mai importanta - faceau parte preotii, inteleptii comunitatilor ; era cea mai importanta casta deoarece venea in contact direct cu divinitatea. 2) CSHATRIYAS - intrau militarii sau puterea armata si persoanele cu titluri nobiliare, printii. 3) VAYSHYAS - comercianti si agricultori. 4) SHUDRAS - clasa micilor mestesugari, servitori, mici slujbe . In afara celor 4 caste - SHANDALAS sau PARIAS - oamenii care nu apartineau niciuneia dintre caste,

orfaniii (includea paturile sarace ale societati hinduse). Specificul izvoarelor dreptului hindus traditional este acela ca nu exista nici legi scrise, nici precedente judiciare, pentru ca filosofia hindusa este aceea ca autoritatile statului sau statul in general nu se pot lega pe viitor sau pentru viitor, mai bine zis, nici de legi, nici de precedente pentru ca este posibil sa apara o solutie mai buna decat cea reglementata la un moment dat de o lege sau definita intr-un precedent .

B) Dominatia engleza - o noua etapa in formarea sistemului de drept hindus. Pe langa dreptul hindus traditional bazat pe religie si pe langa dominatia musulmana care a dus la aplicarea dreptului musulman, dominatia engleza sau britanica a avut o contributie importanta la sistemul actual al dreptului hindus. Influenta engleza a inceput in sec al XVII-lea pana la 18 iulie 1847 cand India si-a castigat independenta. Autoritatile engleze coloniale au decis sa respecte dreptul traditional hindus, dar pentru a-l intelege au apelat la expertii denumiti punditi, care aveau rolul sa-i indice judecatorului britanic solutia aplicabila. Punditii au deformat prin interpretarile lor solutiile cutumiare. Pe de alta parte s-a introdus terminologia juridica britanica peste sistemul traditional. De asemenea, au fost introduse solutiile juridice engleze . Dupa 1947, sistemul traditional de drept a continuat sa se aplice, dar numai in anumite materii, cum ar fi : - statutul persoanei (dreptul persoanei); - in materia succesiunilor - adica dreptul de mostenire; - in materia afacerilor sau dreptul afacerilor - daca vrei sa deschizi o afacere; Se vorbeste in aceasta perioada, dupa 1947, de un anglo-hindu law caracterizat prin faptul ca limiteaza dreptul hindus traditional.

C) Crearea dreptului modern hindus Formarea acestuia se remarca inca din 1833, din perioada colonialismului, cand incepe un proces de codificare, caracterizat sau marcat de receptarea dreptului englez sau britanic, precum si practicilor sau tehnicilor de common law. In 1860 a fost adoptat Codul penal indian. In 1872 a fost adoptat Indian contract act - act care reglementa regimul contractelor. In 1908 - Codul de procedura civila.

Dupa independenta, desi s-a incercat unificarea dreptului, in special dupa adoptarea constitutiei Indiei. Din cauza sistemului de caste, care ar functiona si astazi, se mentin multe inegalitati intre cetateni, deoarece India este stat federal. Aceasta face greu de realizat unificarea sistemului. Constitutia din 1950 reglementa India ca republica federala, cu 25 de state si 7 teritorii. Puterea legislativa are 2 camere : - Camera poporului (43 de membri cu mandat de 5 ani) - se ocupa de India ca stat federal. - Consiliul statelor format din 245 de membri cu mandat pe 6 ani. In ceea ce priveste puterea executiva, presedintele statului este ales pe 5 ani si are un rol simbolic cu atributii limitate. Primul ministru conduce guvernul si provine din majoritatea aflata in camera poporului. Puterea judecatoreasca este organizata in cadrul statelor membre ale federatiei. Ceea ce este interesant este ca nu exista Curti supreme in fiecare stat, ca in alte state federale. Exista, in schimb, o curte suprema federala a Indiei, condusa de Chief of justice - presedintele curtii federale a Indiei. Atributii ale Curtii supreme federale: - compusa din 13 judecatori numiti de presedintele republicii - are competente largi: control judiciar si control constitutional al legilor - exista recurs pentru incalcarea drepturilor fundamentale prevazute de Constitutie . - judeca apeluri impotriva unor hotarari penale (in cazul pedepsei cu moartea) - exista jurisdictii inferioare specializate in anumite domenii: In materia penala : Sessions courts In materie civila : exista tribunale de district. In civil - primul grad de jurisdictie care judeca in prima instanta este fondul. Gradul 2 este asigurat de High courts - care sunt atat in materie civila, cat si penala. Judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate de jurisdictiile de prim grad. Gradul 3 de jurisdictie - ultimul si cel mai important - aici se asigura jurisprudenta definitiva si irevocabila. Furnizeaza practica judiciara definitiva. Gradul 3 este asigurat de Indian supreme court, deciziile ei fiind considerate precedente obligatorii - marca de familie anglo-saxon - obligatorie pentru instantele inferioare. In ceea ce priveste statutul persoanelor (sau dreptul persoanelor), s-a ameliorat fata de normele cutumiare traditionale. A fost abolita interdictia casatoriei dintre membrii castelor diferite (inainte te puteai casatori numai cu cei din casta ta). Poligamia a fost interzisa, la fel casatoria intre colaterali (casatoria intre frate si sora). Divortul a fost liberalizat, inainte era interzis. 1) Vaduva persoanei decedate - decuius in latina - trebuia si vaduva sa moara odata cu el. Aceasta norma

cutumiara s-a considerat desueta. La indieni se incinereaza, nu exista inmormantare; doar pentru vaduve este valabila aceasta situatie, barbatii putandu-se recasatori. Femeia murea asfixiata prin incinerare. In 1806, intr-un anumit stat federal, s-a descoperit ca inca se mai practica aceasta cutuma. Autoritatile locale executasera aceasta traditie confom normei hinduse. S-a iscat un adevarat scandal - statului indian i-a fost cerut sa adopte o lege care sa desfiinteze acest lucru . 2) In alte provincii exista aceasta norma : cand deceda pater familias, vaduva devenea o straina pentru familie, era scoasa din familie, devenea o paria. Vaduvele erau izgonite la marginea orasului. Comunitatea internationala a atras atentia - se proceda astfel intrucat averea trebuia sa ramana in familie. Femeia nu este capabila sa administreze averea - femeile acestea erau obligate sa se imbrace in negru, erau izgonite. Se mai practica si azi in unele comunitati.

Sistemele atipice

1) Sistemul chinez de drept 2) Sistemul japonez de drept

acestea doua se studiaza si in alte state

3) Sistemul tarilor nordice - acesta fost scos din studiu (controversa doctrinara)

Sisteme atipice de drept

1. Consideratii generale 2. Sistemul scandinav 3. Sistemul japonez 4.Sistemul chinez *Articol din AUB, 4/2009, pg. 18-23 pentru completari

1. Consideratii generale

Diversitatea juridica prezinta cateva sisteme de drept care nu pot fi incadrate in niciuna din familiile clasice (romano-germanica, anglo-saxona, musulmana), sisteme a caror diferenta intriga, dar diferenta nu exclude armonia in diversitatea juridica. La ora actuala sunt considerate 3 sisteme atipice: sistemul scandinav, sistemul japonez, sistemul chinez.

2. Sistemul scandinav Initial, doctrina a incadrat acest sistem in familia dreptului romano- germanic pentru ca, ulterior, datorita trasaturilor sale, sa recunoasca faptul ca el nu apartine niciunei familii clasice de drept. Apartin sistemului scandinav: Finlanda, Danemarca, Suedia si Norvegia, iar unii autori considera ca putem include si Islanda. Un rol important in formarea sistemului scandinav de drept a fost reprezentat de receptarea Codurilor civile francez si german. Pe de alta parte, un alt element important il reprezinta istoria/traditia constitutionala a acestor state; toate sunt monarhii constitutionale, mai putin Finlanda care e republica prezidentiala. Danemarca are un regim parlamentar unde rolul central este jucat de primul- ministru, monarhul are rol simbolic. Parlamentul este ales prin vot direct, pe un mandate de 4 ani. Norvegia, idem, cu deosebirea ca este un stat confesional luteran; Suedia e tot un stat luteran cu Parlament ales; o parte din parlamentari prin scrutin (310) si o parte prin sistem proportional (39), pentru 3 ani. In ceea ce priveste Finlanda, are un regim prezidential, dar exista si un prim- ministru care conduce Guvernul. Presedintele e ales pe 6 ani, prin vot universal. In ceea ce priveste izvoarele dreptului scandinav, sursa esentiala o reprezinta Codurile civile francez si ferman, cu ajutorul carora au fost unificate normele de drept privind comertul, brevetele ( in special proprietatea intelectuala), precum si in materie financiar-bancara. In ceea ce priveste dreptul familiei, acesta reflecta valorile traditionale ale societatii scandinave. Dreptul penal este caracterizat de idea ca sanctiunea aplicata sa fie cat mai mica. Astfel, cea mai mare pedeapsa este inchisoarea de maxim 15 ani. Juristii scandinavi au introdus si institutii juridice din sistemul anglo-saxon. Astfel, au aparut solutii juridice noi despre care s-a spus, insa, ca a nu au fost conceptualizate in prealabil ( preluare tale quale).

3. Sistemul japonez a) Dreptul traditional: este marcat de influenta chineza, care a dominat incepand cu secolul 5 pana in 1868 sistemul japonez. Doctrina care a stat la baza sistemul de drept a fost confucianismul. Au fost adoptate coduri ce contineau dispozitii represive (sanctiuni juridice). S-au dezvoltat in special dreptul administrative si penal.

Monarhia japoneza a fost creata dupa modelul Chinei. Treptat, confucianismul a fost inlocuit cu budismul, iar rolul monarhului a devenit decorativ. Apar castele, caracterizate de promovarea inegalitatii si a discriminarii intre membri. b) Dreptul modern: este caracterizat de o influenta occidentala ce surprinde doua momente: 1. Europenizarea dreptului- a presuspus receptarea Codurilor civile francez si german. 2. Receptarea modelului american de drept- in special in ceea ce priveste organizarea judiciara.

1. Europenizarea dreptului: S-a desfasurat intre 1868-1945. Este caracterizat de un puternic proces de codificare, sistematizare a dreptului japonez, astfel ca se adopta: Codul civil japonez (contine dispozitii din codul civil francez si german; mixt), Codul de procedura civila (1890), Codul de Comert ( 1899), Codul penal (1907) si Codul de procedura penala ( 1922). In ceea ce priveste dreptul contractelor, are la baza teoria germane, in special in ceea ce priveste neexecutarea contractelor. Exista si dispozitii din dreptul francez. Raspunderea civila este atat de influenta franceza, cat si germana. Repararea prejudiciilor (civil) are la baza teoria franceza (potrivit careia trebuia reparat nu numai prejudicial material, ci si prejudicial moral; prejudiciu moral= suferinta de natura psihica pe care o suporta victim sau familia victimei si care trebuie reparata). 2. Receptarea modelului american de drept : Acest moment a inceput in 1945, cand trupele americane s-au instalat in Japonia si au exercitat o influenta importanta asupra sistemului de drept => in 1946 a fost adoptata o noua Constitutie, fondata pe principii noi, moderne, cum ar fi principiul suveranitatii poporului, principiul egalitatii ( urmarea suprimarea princ. de caste), principiul laicitatii statului. Normele cutumiare japoneze, care erau transp. in Codul civil japonez, in special cele din material casatoriei au fost abrogate. In ceea ce priveste organizarea judiciara, aceasta are la baza sistemul american. Au fost create tribunale de prima instanta, tribunal regionale, Curti de Apel si Curtea Suprema a Japoniei. Toate au competente in toate materiile, dupa modelul american. Curtea Suprema are un sistem politizat de numire a judecatorilor. Este formata din presedinte si 15 judecatori. Judeca conformitatea hot. judecatoresti cu legea (control judiciar), se pronunta asupra tuturor cauzelor cu care este sesizata (si pe motive de drept si fapt), spre deosebire de sistemul American (doar motive de drept). De asemenea, are competentw in controlul const. legilor pt. ca, la fel ca in sistemul American, judeca conformitatea legilor cu Constitutia. Exista si o preocedura necontencioasa sau prejudiciara care cuprinde doua faze: compromisul si concilierea, si care reflecta valorile traditionale japoneze (in Europa, mediere). Aceasta procedura e obligatoriu de urmat inainte de a ajunge la judecator.

4. Sistemul chinez Are tot doua etape de formare: a) Sistemul traditional a fost fundamentat pe confucianism. A fost un sistem ce a cuprins atat norme cutumiare, cat si norme scrise, in special in materie penala, avand forma codurilor dinastice. Notiunea de drept subiectiv a fost introdusa abia in secolul 20. b) Sistemul actual: in 1949, China devine republica populara si sistemul de drept se transforma intr-un sistem socialist, dupa model sovietic. Dreptul actual este tot un drept socialist, insa atenuat in materia proprietatii si in materie comerciala, dar, in ceea ce priveste notiunea de drept subiectiv, continutul acesteia a fost complet bulversat. Astfel ca statutul persoanelor sau dreptul persoanelor in China este denaturat. A avut loc odata cu trecerea la noua forma de guvernamant, reconsiderarea izvoarelor de drept, astfel ca legea scrisa este izvorul principal de drept. Izvoarele secundare sunt reprezentate de cutumele civile si comerciale si de jurisprudenta (exclusiv a Curtii Supreme). In doctrina s-a pus problema daca in sistemul chinez normele internationale au prioritate fata de normele interne in caz de conflict. Raspunsul dat a fost cvasipozitiv, in sensul ca nu exista o lege/ norma juridica interna care sa prevada superioritatea dreptului international fata de cel chinez. In ceea ce priveste organizarea judiciara, urmareste tot modelul socialist. Exista doua grade de jurisdictie: Grad 1 - Tribunalele populare locale (tribunale locale de baza, sunt comunale si orasenesti) - in micile orase; Tribunale populare mijlocii sau medii- orase mari care au si sectoare (la noi, municipii), Tribunale populare superioare- la nivel de provincie ( Curti de Apel, la noi) si Tribunale special -specializate intr-o anumita materie ( ex. dreptul muncii). Grad 2 - Curtea Suprema, impartita in mai multe sectii. Numirea este politica. Judeca atat in prima, cat si in ultima instanta. Se pronunta in drept. Hotararile ei sunt obligatorii pentru instantele inferioare. Dreptul penal este de tip sovietic. Curprinde infractiuni grave, cea mai grava pedeapsa este cea cu moartea. Dreptul privat, in 1987, a cunoscut o reforma importanta, fiind adoptat un codex: Principii generale de drept civil care a cuprins mai multe legi care au codificat cutumele chineze. Ca urmare a acestui act normativ, s-au dezvoltat dreptul comercial si proprietatea privata. De fapt, intregul drept privat este dominat de influenta romano-germanica.

CONCLUZII sisteme atipice: Sunt sisteme juridice cu un regim mixt, de tip liberal. Fiecare sistem este un element al macrosistemului diversitatii juridice. Nu exisra sistem juridic pur, preluam creator unii de la altii, ceea ce este o dovada a armonizarii diversitatii juridice si a unitatii sistemelor de dept, pentru ca exista unitate in diveristate. Armonizarea nu inseamna, insa, unficare juridica, adica aducerea la un numitor comun a tuturor sistemelor.

Lumea juridica nu se poate reduce la 3-4 sisteme de drept. Existenta diferentelor sistemelor este un element al identitatii nationale a fiecaruia.

Izvoarele dreptului

1. Notiunea de izvor 2. Clasificarea izvoarelor 3. Prezentarea analitica

1. Notiunea de izvor Notiunea de izvor de drept comporta o distinctie intre notiunea de izvor material/real si notiunea de izvor formal al dreptului. Izvoarele material/reale sunt reprezentate de conditiile material de existenta a unei societati. Unii autori considera ca intra in aceasta categorie si ideologia epocii. Izvoarele formale reprezinta un ansamblu de modalitati prin care continutul unei norme de drept devine o regula de conduita obligatoriu de urmat. Exista, in opinia altor autori, si categoria izvoarelor neformale, cum ar fi politicile statale sau publice in anumite materii, constiinta juridica, anumite convingeri publice sau constiinta sociala. Ceea ce ne intereseaza, insa, este notiunea de izvor de drept in sens formal. In tabloul izvoarelor formale s-au cristalizat 4 categorii: legea scrisa, cutuma sau obiceiul juridic, jurisprudenta sau precedentul judiciar si doctrina.

2. Clasificarea izvoarelor Izvoare scrise: acte normative, jurisprudenta si doctrina; Izvoare nescrise: cutuma sau obiceiul juridic. Izvoare oficiale (emise de autoritatile statale): legea, jurisprudenta Izvoare neoficiale: cutuma si doctrina. Izvoare directe: legea scrisa, cutuma

Izvoare indirecte: doctrina, jurisprudenta. Izvoare creative: cutuma, legea. Izvoare interpretative: doctrina, jurisprudenta.

2. Prezentarea analitica a izvoarelor Cutuma precede dreptul, este considerat cel mai vechi izvor de drept. La ora actual, in familia romanogermanica este un izvor secundar, legea scrisa joaca rolul central. In familia anglo-saxona de drept, cutuma ocupa un rol central, sistemul de Common Law e inca in voga. Pentru ca o cutuma sa devina un izvor de drept in familia de drept romano-germanica este necesar ca aceasta sa intruneasca doua conditii sau aspecte. Fie acea cutuma a fost recunoscuta oficial de catre stat prin incorporarea ei intr-o lege scrisa, fie judecatorul recunoaste in cadrul unui litigiu o cutuma invocata de una din parti si o valideaza juridic ( ca regula de drept). In general, pentru ca o cutuma sa devina izvor de drept trebuie indeplinite doua conditii, o conditie obiectiva si una subiectiva. 1. Conditia obiectiva: comportamentul pe care-l consacra trebuie sa aiba un caracter repetat in timp. 2. Conditia subiectiva: consta in convingerea comunitatii respective ca aceea conditie sau acel comportament sunt obligatorii de urmat, de respectat. Intrunirea acestor conditii se face cumulativ. In general, in familia romano-germanica, este important ca legea scrisa sa faca trimitere la o cutuma locala, adica la norme cutumiare in anumite materii.

Jurisprudenta = totalitatea hotararilor judecatoresti prin care se solutioneaza litigii.

In familia dreptului anglo-saxon, jurisprudenta ocupa un loc central pt ca judecatorul nu face doar o interpretare si aplicare a legii, ci are rolul de a crea noi reguli de drept. Astfel, in familia anglo-saxona, judecatorul este obligat, pe de o parte, sa tina cont de jurisprudenta anterioara considerata precedent judiciar, dar si de propria lui jurisprudenta, pe care nu si-o poate schimba. Deciziile pe care le pronunta sunt obligatorii pentru toti, nu numai fata de partile litigiului si pentru instantele inferioare. In familia romano-germanica, judecatorul nu este obligat sa respecte solutile judecatorilor pronuntate anterior in aceeasi materie. De asemenea, nu este tinut nici fata de propria jurisprudenta. Deciziile pe care le pronunta nu sunt obligatorii erga omnes , ci numai inter partes litiganets. Totusi, exista doua exceptii cand jurisprudenta este izvor principal de drept: 1- jurisprudenta constitutionala, in sistemul romanesc, jurisprudenta Curtii Constitutionale- pronunta decizii cu caracter obligatoriu operabile erga omnes si care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Curtea Constitutionala exercita un control de conformitate a legilor cu Constitutia; controlul de constitutionalitate poate avea doua forme: a priori- prin obiectie, a posteori- prin exceptie.

2- deciziile pronuntate de instanta suprema, Curtea de Casatie, in materia interpretarii si aplicarii unitare a legii. Curtea de Casatie are prin Constitutie atributii de a veghea la aplicarea unitara a legii. Atunci cand in solutionarea aceleasi probleme de drept si in aplicarea aceluiasi text de lege se pronunta solutii diferite de catre instantele judecatoresti ( jurisprudenta este neunitara) se poate exercita calea extraordinara de atac : recursul in interesul legii de catre Procurolul General sau procurorii generali de pe langa Curtile de Apel, adresat Inaltei Curti de Justitie si Casatie. Aceasta va judeca recursul in interesul legii, facand o interpretare unitara a textului de lege ce a generat solutii diferite, in sensul lamuririi vointei reale a legiuitorului. Scopul este acela de a se ajunge la o aplicare unitara pe intregul teritoriu national al legii. Interpretarea este obligatorie pentru instantele inferioare. Decizia se publica in Monitorul Oficial ( solutie preluata din modelul francez). S-a pus intrebarea daca nu se incalca independenta judecatorilor prin recursul impotriva legii. Curtea Constitutionala a spus ca nu, deoarece doar interpretarea e obligatorie, nu si aplicarea.

Doctrina= totalitatea opiniilor emise de autorii juristi cu privire la problemele de drept si la interpretarea legii. In trecut, acest izvor de drept avea o pondere esentiala. Opinio doctrinorum/ opinia savantilor era considerata etalonul in solutionarea litigiilor, in special in familia anglo-saxona. Treptat, rolul sau s-a diminuat, astfel ca, la ora actuala, este un izvor facultativ/ secundar de drept. Chiar si asa, rolul doctrinei este important pentru ca solutiile pe care le propun autorii (lege feranda) sunt preluate de judecatori si legiuitori. In ambele familii, doctrina sau avizul juristilor este cerut in elaborarea de acte normative.

Actul normativ sau legea scrisa In familia romano-germana, este principalul izvor de drept. Legea scrisa trebuie sa intruneasca trei conditii esentiale: - sa fie adoptata dupa o procedura speciala, de catre Parlament; - legea scrisa intotdeauna reglementeaza relatii sociale primare si originare (Hotararile de guvern si cele emise de organe locale toate sunt acte secundare). - are intotdeauna caracter normativ;

Contractul normativ exista in trei sensuri: drept constitutional, drept international public, dreptul muncii. In dreptul constitutional are forma tratatului de creare a federatiei, in cazul statelor federale. In dreptul international public - conventii si tratate internationale. In dreptul muncii - contracte colective de munca.

Curs 9> Norma juridica

Curs 10

I. Subiectul raportului juridic II. Continutul raportului juridic III. Obiectul raportului juridic IV. Faptul juridic V. Institutii judiciare VI. Proba dreptului

Definitie ! Raportul juridic reprezinta acea relatie sau legatura sociala dintre participanti determinati, relatie reglementata de lege, si care, in caz de nevoie, poate fi aparata prin apelul la forta de constrangere a statului. Este vazut ca un acord de vointa intre cel putin 2 participanti. De exemplu, actul de vanzare-cumparare este un raport juridic civil. Norma de drept este o premisa a raportului juridic. Raportul juridic are 3 elemente : subiecte = cine incheie, cine participa la raportul juridic continut = ce rezulta din raportul juridic (drepturi + obligatii) obiect = ce se reglementeaza in raportul juridic

I. Subiectul raportului juridic a) conceptul de subiect b) capacitatea juridica = premisa capacitatii de subiect c) clasificarea subiectului de drept

a) CONCEPTUL DE SUBIECT Notiunea de subiect de drept a fost amplu dezbatuta in literatura de specialitate, formandu-se conceptia generala potrivit careia oamenii, fie vazuti individuali, fie grupati in diverse organizatii, pot avea calitatea de subiect de drept in orice raport juridic. Prin urmare, pot fi subiecte persoana fizica sau persoanele juridice lato sensu. Persoanele juridice se compun din oameni, reprezinta o creatie abstracta, o fictiune juridica. Subiectul de drept este fie o persoana vazuta individual, fie organizata intr-o anumita structura, care este titulara/purtatoare de drepturi si obligatii izvorate din norma de drept si care poate, prin manifestarea acordului de vointa, sa participe la orice relatie sociala.

b) CAPACITATEA JURIDICA Pentru a putea fi, insa, subiect de drept, este necesara existenta capacitatii juridice. Capacitatea juridica cunoaste manifestari diferite in ramurile dreptului. Astfel, in dreptul civil se face distinctie intre capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii. Ne nastem cu capacitate de folosinta. Capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea unei persoane de a exercita drepturi si de a executa obligatiile asumate. Capacitatea de exercitiu se imparte in : capacitate de exercitiu restransa - intre 14-18 ani, cand minorul poate incheia acte administrative dar nu de dispozitie, cu privire la patrimoniul sau. capacitate de exercitiu deplina - de la majorat, si presupune faptul ca subiectul de drept poate sta singur in justitie si poate incheia orice fel de acte neasistat, in primul rand acte de dispozitie. In dreptul constitutional, distinctia dintre capacitati nu are relevanta pentru ca se vorbeste despre capacitate electorala, care presupune capacitate deplina de exercitiu. Capacitatea electorala priveste drepturile politice, de a alege si de a fi ales. Dobandirea capacitatii electorale presupune indeplinirea conditiei de varsta, iar in ceea ce priveste dreptul de a fi ales, legiuitorul a prevazut o serie de conditii speciale, precum cea de varsta pentru a accede in anumite functii, sa nu ai cazier judiciar (adica o conditie de buna reputatie sociala). Din punct de vedere al teoriei dreptului, capacitatea juridica reprezinta aptitudinea generala a unei persoane de a dobandi si exercita dreptul, si de a-si asuma si executa obligatii. capacitatea juridica generala = aptitudinea unei persoane/subiect de drept de a intra/incheia orice raport juridic. capacitatea juridica speciala = aptitudinea unei persoane/subiect de drept de a participa la anumite raporturi juridice pentru care legea prevede/leaga indeplinirea unor conditii speciale (ex : reducere pentru transport pentru studenti calitatea de student).

c) CLASIFICAREA SUBIECTELOR 1. Persoana fizica, individuala cel mai des intalnit subiect de drept 2. Subiecte colective

1. Persoana poate avea 3 calitati : Cetatean - toate raporturile juridice Strain - cu exceptia drepturilor politice Apatrizi cu exceptia drepturilor politice

In ceea ce priveste categoriile de raporturi juridice in care intra persoana fizica, s-a pus problema determinarii legii aplicabile. Sunt consacrate 2 sisteme : a) Lex patriae - potrivit ei, legea nationala se aplica tuturor cetatenilor aflati pe teritoriul acelui stat dar si cetatenilor aflati in strainatate, in privinta starii civile si capacitatii persoanei. b) Lex domicilii - aplicarea legii locului unde se afla subiectul respectiv. Cu toate acestea, sistemul romanesc permite si aplicarea lui lex domicilii cu caracter de exceptie (de lex specialia). Astfel, legea 105/1992 prevede ca lex patriae se aplica in Romania in acele situatii in care legiuitorul nu prevede alte conditii, de unde rezulta ca in anumite materii se poate aplica si lex domicilii (lex patriae ca lege generala) Majoritatea statelor au consacrat lex patriae, lex domicilii fiind vazut ca o exceptie (ex : Franta consacra lex domicilii in trecut).

2. Subiectele colective : a) Statul b) Autoritatile statului c) Persoana juridica

a) Statul - poate incheia raporturi juridice atat pe plan intern cat si pe plan international. Pe plan intern apare ca purtator de suveranitate, iar acest lucru inseamna ca statul are dreptul de a elabora legile pe cuprinsul intregului teritoriu, de a organiza executarea legii si de a controla respectarea acesteia. Pe plan international, statul este independent, ceea ce inseamna ca este egal in raporturile juridice pe care le incheie cu toate celelalte state. De asemena poate incheia raporturi juridice si cu organizatiile internationale(ONU,Consiliul Europei)

b) Autoritatile statale corespunzatoare celor 3 puteri : Puterea legislativa - exercitata de Parlament Puterea executiva - exercitata de Guvern si presedinte

Puterea judecatoreasca - exercitata de autoritatea judecatoreasca, care e formata din instantele judecatoresti, Ministerul Public (procurorii sunt grupati in parchete, si parchetele in Ministerul Public). Ministerul Public nu este un organ al Guvernului (ad minister = supus cuiva). Procurorii presteaza un serviciu (CSM). Aceste instante incheie raporturi juridice de putere, fiind titulare de putere publica. c) Persoanele juridice - pentru ca o structura organizata sa fie persoana juridica, trebuie sa indeplineasca 3 conditii : Sa aiba o organizare de sine statatoare, proprie Sa aiba un patrimoniu (bunuri) Patrimoniul sa fie afectat scopului organizarii Persoanele juridice pot participa la orice raport juridic. Statul si autoritatile sale pot incheia raporturi de drept privat, caz in care se comporta ca un simplu particular.

II. Continutul raportului juridic Continutul raportului juridic = ansamblul drepturilor si obligatiilor ce rezulta din incheierea acestuia, prin manifestarea acordului de vointa al subiectelor de drept. Subiectul de drept = purtator de drepturi subiective si de obligatii juridice. Dreptul subiectiv = posibilitatea recunoscuta de lege unei persoane de a avea o anumita conduita, de a pretinde unei alte persoane sa-i respecte acea conduita si de a apela in caz de nevoie la forta de constrangere a statului. Drepturile subiective se clasifica in mai multe categorii. Cea mai importanta clasificare este aceea in : drepturi absolute = acele drepturi opozabile tuturor (erga omnes) ex : dreptul la educatie, libertatea constiintei, dreptul la circulatie etc drepturi relative = acele drepturi pe care o persoana le are numai fata de anumite persoane (inter partes) ex : dreptul de creanta Obligatia juridica = indatorirea pe care o are o persoana, care poate consta fie intr-o actiune, fie intr-o inactiune. Cea mai importanta clasificare este aceea in : obligatii active = indatorirea unei persoane de a a da sau a face ceva obligatii pasive = indatorirea unei persoane de a se abtine de la un anumit comportament (a nu face ceva). III. Obiectul raportului juridic Nu trebuie confundat cu bunurile care formeaza obiectul operatiunilor juridice.

Obiectul raportului juridic il reprezinta conduita partilor, care poate consta fie intr-o actiune, fie intr-o inactiune.

IV. Faptul juridic a 3-a premisa a raportului juridic. Se clasifica in : Evenimente = acele imprejurari comise fara vointa oamenilor, dar pentru care legea prevede crearea de efecte juridice, fiind esentiala raportarea la lege (ex : catastrofe naturale, eruptii vulcanice acordare de despagubiri) . In absenta reglementarii legale, in sensul de a se prevedea producerea de efecte juridice, un simplueveniment nu poate fi calificat fapt juridic. A produce efecte juridice inseamna a crea sau a stinge drepturi si obligatii, adica a modifica realitatea preexistenta. Actiunile = imprejurari produse prin vointa oamenilor, fie cu respectarea legii, fie fara respectarea legii. actiuni licite = imprejurari create prin manifestarea de vointa a oamenilor, cu respectarea legii actiuni ilicite = imprejurari create prin vointa oamenilor, cu incalcarea legii

Unii autori considera ca ar trebui adaugata la categoria faptelor juridice si starile. Se considera ca starile sunt imprejurari produse atat prin vointa oamenilor (ex : starea de casatorie, starea de afinitate), fie fara vointa oamenilor (ex : starea de rudenie). ***Stare de afinitate = cumetrie (nasii) In ceea ce ne priveste, consideram ca trebuie retinute numai primele 2 categorii, pentru ca starile nu pot fi clasificate precis ca fiind fapte juridice.

V. Institutii judiciare 1) Teoria justitiei ca serviciu public. Principii de organizare si functionare a institutiei judiciare 2) Sistemul jurisdictional

1) JUSTITIA este un serviciu public. Exista 4 principii : 1. Principiul separatiei dubla separatie. a. Separatia jurisdictiilor judiciare de drept comun de cele administrative (in Romania nu exista aceasta separatie). b. Separatia functiei de judecator de cea de procuror

2. Principiul ierarhiei jurisdictionale. Exista 3 grade de jurisdictie. Instantele sunt organizate in mod ierarhic, iar in varful ierarhiei se afla instanta suprema. Instantele trebuie sa se supuna instantelor superioare. 3. Principiul independentei si al impartialitatii. Judecatorii sunt independenti, se supun numai legii, sunt impartiali fata de experti, fata de martori, iar fata de presedintele instantei nu exista decat o subordonare administrativa si dpdv al organizarii activitatii de justitie sunt egali (presedintele instantei nu poata sa impuna solutii). 4. Principiul colegialitatii. Litigiile sunt judecate in complete colegiale, formate din minim 2 judecatori. Exista, insa, exceptia completului unic pentru litigiile usoare.

Principii de functionare 1. Principiul egalitatii. Orice cetatean trebuie sa aiba acces legal la un judecator (CEDO, art 6). 2. Principiul gratuitatii. Justitia este gratuita, oricine trebuie sa aiba acces gratuit la judecator, dar cu toate acestea, pentru litigiile cu o anumita valoare patrimoniala, legiuitorul prevede plata unei taxe de timbru (cele cu contencios administrativ sunt gratuite). 3. Principiul neutralitatii. Judecatorul trebuie sa se abtina de la exprimarea in public a convingerilor si opiniilor sale politice, de asemenea nu trebuie sa fie membru al niciunei formatiuni politice si nu trebuie sa participe la jocuri electorale. 4. Principiul continuitatii. Serviciul public al justitiei se furnizeaza in mod continuu, neintrerupt. Cu toate acestea, este reglementata vacanta judiciara (1 iulie-31 august), dar pentru acele litigii cu o complexitate deosebita se asigura permanenta pe durata vacantei. In Romania este reglementata expres vacanta judiciara, in alte state este prevazut doar concediul de odihna al magistratilor.

2) Sistemul jurisdictional A. Jurisdictii nationale : a) Jurisdictii judiciare de drept comun b) Jurisdictii specializate c)Sistemul inaltelor jurisdictii B. Jurisdictii internationale A. Jurisdictii nationale a) Jurisdictii judiciare de drept comun : - cuprind judecatoriile care asigura gradul 1 de jurisdictie si judeca toate litigiile date de lege in competenta lor.

- apoi, tribunalul (1 pe judet + TMB) ce judeca in fond litigiile date in competenta lor, precum si apelurile sau recursurile dupa caz, declarate impotriva sentintelor judecatoriilor. Tribunalele asigura gradul 2 de jurisdictie. - Curtile de Apel asigura gradul 3 de jurisdictie. Judeca in apel apelurile date impotriva sentintelor tribunalelor si in recurs recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate in apel de tribunale. b) Jurisdictii specializate : - litigii privind minori si familie Tribunalul de la Brasov - tribunalele militare, judecatorii si procurorii fiind militarizati TMB, Curtea Militara Bucuresti c) Sistemul inaltelor jurisdictii - la nivel national, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), are competenta si in fond (ICCJ) - are 4 sectii : Sectia I civila - litigii civile Sectia II civila - litigii comerciale Sectia penala litigii penale Sectia de contencios administrativ si fiscal - are 4 complete de 5 judecatori : 2 in materie penala celelalte in civil si contencios administrativ si fiscal - are sectiile unite care au competenta de a judeca recursurile in interesul legii (RIL) - Instanta Suprema judeca numai recursuri (gradul 3 de jurisdictie). In materie penala judeca si in fond (particularitate romaneasca) acele infractiuni comise de persoanele cu functii oficiale in stat (ministri, parlamentari, judecatori ICCJ, judecatori ai CC Romania, membri CSM).

B. Jurisdictii internationale judeca litigiile privind incalcarea drepturilor de catre statele membre. - Curtea Internationala de la Haga - Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg - In UE a fost creata Curtea de Justitie de la Luxembourg. Cuprinde 3 instante Curtea de Justitie propriu-zisa - judeca litigii privind principiile dreptului comunitar, precum si litigii privind intrebarea preliminara (chestiunea judiciara ; cand au dubii, fac o intrebare cum se interpreteaza acest drept comunitar)

 Tribunalul Uniunii Europene - judeca litigii privind marca comunitara, precum si dreptul concurentei comunitare Tribunalul functiei publice - judeca litigii privind functionarii europeni.

VI. Proba dreptului 1. 2. 3. 4. 5. Notiune. Importanta. Clasificare. Sisteme probatorii Obiectul probei Sarcina probei Mijloacele de proba

1) Notiunea de proba a fost definita diferit atat in dreptul civil, cat si in dreptul penal. Opinia majoritara este, insa, ca proba reprezinta posibilitatea de a demonstra existenta unei fapte, imprejurari, precum si rezultatele produse de acestea, prin folosirea mijloacelor specifice care sa conduca la dovedirea lor. Discutia care a starnit controverse a fost aceea daca trebuie sa includem in definitia probei si mijloacele de probe. Opinia majoritara este ca da. Importanta. Probele sunt esentiale pentru ca stabilesc adevarul in cauza, contribuind astfel la corecta aplicare a legii. Clasificare probe directe care conduc nemijlocit la solutionare sau la dovedire probe indirecte care demonstreaza prin intermediul altor circumstante imprejurarea de dovedit probe pertinente care au legatura cu cauza probe concludente care solutioneaza cauza

2) Sisteme probatorii sistemul acuzatorial / sistemul probei morale - administrarea probelor se face de catre parti. Judecatorul solutioneaza cauza exclusiv pe baza probelor aduse de parti in fata sa, avand un rol pasiv. Acest sistem se aplica mai mult in familia dreptului anglo-saxon.

 sistemul inchizitorial / sistemul probei legale - administrarea probelor revine judecatorului/procurorului. Judecatorul are un rol activ, este obligat prin lege sa dispuna toate masurile necesare pentru aflarea adevarului in cauza. Dispune efectuarea de expertiza, de comisii rogatorii (compuse din judecatori care se deplaseaza la martori). Acest sistem este aplicabil in familia romano-germanica. Cele 2 sisteme pot fi combinate.

3) Obiectul probei = ce trebuie dovedit. Reprezinta acele fapte juridice, acte juridice, imprejurari necesare pentru solutionarea cauzei. In dreptul civil se dovedesc fapte juridice si acte juridice. In dreptul penal se dovedesc fapte juridice. Exista anumite categorii de fapte care nu trebuie dovedite - faptele de notorietate, faptele recunoscute de parti, unanim admise.

4) Sarcina probei = cine trebuie sa dovedeasca. Revine reclamantului, dar exista si exceptii (de exemplu, daca paratul face o afirmatie, trebuie s-o dovedeasca) - Actori incumbit probatio In dreptul penal, sarcina revine organelor judiciare, iar paratul are prezumtia de nevinovatie.

5) Mijloacele de proba 1. Proba literala inscrisurile : autentice emise de autoritatea statala electronice cu sau fara semnatura electronica private 2. Proba testimoniala - cu martori - consta in declaratiile acestora 3. Expertize : criminalistice (legata de sange, urme papilare), informatice, balistice, contabile, topografice 4. Constatari tehnico-stiintifice asupra obiectelor de probat. Nu exista o ierarhie a probelor, aplicandu-se principiul coroborarii probelor.

Cursul 11

Actele juridice

I. Notiune si clasificare II. Caracteristici ale actului juridic in dreptul privat III. Caracteristici ale actului juridic in dreptul public si international

I. Notiune si clasificare Notiune

Drepturile subiective, element de continut al raportului juridic, au 2 surse de creare: 1. Actele juridice 2. Faptele juridice (Drepturile subiective izvorasc din fapte juridice)

1. In ceea ce priveste actele juridice, spre deosebire de alte acte legislative (codul civil german) care se ocupa de actul juridic in general, legiuitorul roman , a preluat modelul francez astfel ca si noul cod civil intrat in vigoare la 1 oct 2011 nu contine o teorie generala a atului juridic si reglementeaza materia contractelor , dar dispozitiile privitoare la conracte sunt aplicabile actelor juridice in general. In noul cod civil, separat de contracte exista 6 articole consacrate actului juridic unilateral si anume: 1324 >1329, unde intalnim o definitie a actului unilateral, precum si precizarea ca "Dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica in mod corespunzator actelor unilaterale."(1325). Intr-o definitie simpla, actul juridic => manifestarea de vointa a unei persoane in scopul de a produce efecte juridice. Din aceasta definitie rezulta 2 elemente esentiale: - actul juridic este un act de vointa al uneia / mai multe persoane (este un act dorit de om) -actul juridic produce efecte juridice (de aceea se si numeste "juridic"- efecetele pe care le produce sunt prevazute de lege) In general, efectele juridice constau in crearea de drepturi subiective, sau constatarea/transmiterea/stingerea unui drept.

In cazul actului juridic civil, acetse efecete constau in crearea, modificarea, sau stingerea unui raport juridic. Acest lucru distinge actul juridic civil de alte acte din alte ramuri. (ex: actul administrativ) Concret: Efectele actului juridic constau fie in intentia de vanzare-cumparare a unui bun, sau inseamna donatia unui bun/inchirierea lui/prestarea unui serviciu public/efectuarea de lucrari publice. Efectul juridic/efectul de drept este ceea ce doreste/urmareste in deplina libertate si in mod constient autorul actului. In doctrina franceza,se subliniaza ca efectul juridic nu este doar obiectul actului , ci scopul pe care il cauta autorul actului. nu doar constiinta obiectiva a actului, ci finalitatea urmarita de autor. In cazul actelor juridice, efectele se produc cu intentie, pe cand in cazul faptelor juridice, efectele se produc fara intentia autorului. Prin urmare, actul juridic este un act intentional(intotdeauna->nu exista act juridic fara intentie).Efectele juridice sunt cunoscute , sunt dorite, cautate a se produce prin anticipatie.

Notiunea de act juridic comporta intr-o distinctie intre : a)negotiuni ( operatiunea in sine pe care o persoana doreste sa o faca, din care rezulta consecinte/efecte juridice in baza legii) b)instrumentiuni (documentul scris ce incorporeaza negotiuni, operatiunea juridica dorita > ex: donatie/vanzare/cumparare; si care ajuta la proba actului)

Clasificare

In teoria generala a dreptului, actele juridice se clasifica dupa 3 mari criterii: A) Dupa numarul partilor : -unilaterale => sunt rezultatul unei singure vointe (un singur emitent al actului) In dreptul public exista numeroase acte unilaterale: acte de numire intr-o functie publica; diverse autorizatii administrative (certificat de urbanism,autorizatie de constructie/demolare) In dreptul privat, actele unilaterale sunt de asemenea numeroase : testamentul, oferta de a contracta (oferta de vanzare, inchiriere) . -bilaterale/multilaterale => sunt rezultatul vointei a doua sau mai multe persoane( acest tip de acte se numesc contracte) In general au efecte "inter partes"(sunt individuale), dar exista si contracte normative(cum sunt contractele colective de munca)care sunt reglementate integral sau partial de legiuitor. B) Dupa gravitatea efectelor -conservare=>actele de mentinere, de consolidare si de prevenire a pierderii unui drept (ex: intreruperea termenului prescriptiei, inscrierea unei ipoteci, somatia de plata) -administrare=> actele de gestionare curenta a bunului(aici intra culegerea fructelor bunului, incasarea chiriei,adaugarea de imbunatatiri, efectuarea de reparatii ale bunului)

-dispozitie=>cele mai grave acte, pentru ca ele angajeaza viitorul patrimoniului; sunt acele acte care au ca efect fie scoaterea bunului din patrimoniu (alienarea/instrainarea bunului-prin vanzare-cumparare, donatie), fie prin grefarea bunului cu o sarcina reala. Prin urmare, actele de dispozitie nu sunt obligatoriu legate de ideea instrainarii bunului (vanzare-cumparare, donatie, grefarea cu o ipoteca/gaj al unui bun) gaj= pt. bunurile mobile (amanet) ipoteca=pt. bunurile imobile C) Dupa scopul/interesul urmarit Se mai numeste in literatura franceza si "criteriul economiei generale al operatiunii realizate de autorul actului". Concret este vorba de interesul urmarit de parti in momentul incheierii actului. -cu titlu oneros=> sunt acele acte in care ambele parti urmaresc obtinerea unui folos patrimonial (ex: vanzareacumpararea unui bun; vanzatorul este interesat sa primeasca pretul pentru bunul sau, iar cumparatorul este interesat sa primeasca proprietatea bunului in schimbul pretului platit; alte exemple : contractul de inchirieie/lucatiune, contractul de renta ) -cu titlu gratuit=> acele acte in care doar una dintre parti primeste un folos patrimonial, fara a i se oferi celeilalte nimic in schimb (ex: donatie, mercenar?)

II. Caracteristici ale actului juridic in dreptul privat Noul cod civil prevede in art. 1179 patru conditii esentiale pentru incheierea unui contract dat, care sunt aplicabile pentru incheierea unui act juridic: 1. Capacitate juridica 2. Consimtamant 3. Obiect determinat si ilicit 4. Cauza licita si morala

1) Capacitatea juridica=> atitudinea unui subiect de drept de a avea drepturi si obligatii/ de a incheia acte juridice Exista 2 categorii de persoane care NU pot incheia acte juridice: -minorii (sub 14 ani) -interzisul judecatoresc

Minorii intre 14-18 ani pot incheia acte juridice dar cu incuviintarea parintilor/tutorelui. Actele incheiate sunt de conservare, administrare a patrimoniului si acte de dispozitie foarte simple(noutate in codul civil). --> capacitatea de exercitiu restrans. 2) Consimtamantul => hotararea unei parti de a incheia un act juridic ; hotarare manifestata in exterior. Acesta trebuie sa indeplineasca cumulativ mai multe conditii: a)sa existe b)sa fie exprimat de o persoana cu discernamant c)sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice d)sa fie exteriorizat e)sa fie neviciat , integru Explicatie (pentru fiecare punct in parte) a)Existenta Trebuie sa aibe o existenta reala, adica sa vina de la o parte contractanta. b)Discernamantul Se considera ca a provenit de la o persoana cu discernamant daca este exprimat de o persoana cu o deplina caacitate de exercitiu. Minorii cu capacitate restransa (14-18 ani) se considera ca au discernamantul in formare.Se considera ca nu au discernamant persoanele din 2 catergorii: -minorii sub 14 ani -interzisul judecatoresc (alienat mintal, etc) c)Efectele juridice Consimtamantul produce efecte juridice ca o consecinta a manifestarii de vointa, de a-si asuma rezultatele actului juridic incheiat. Consimtamantul NU produce efecte juridice in urmatoarele situatii: i)daca manifestarea de vointa a fost facuta in gluma (joc anti cauza) ii)sa nu fie facuta sub conditie pur contestativa ("ma oblig daca vreau") iii)manifestarea de vointa a fost prea slaba, creand indoieli asupra faptului ca partea doreste sa incheie actul juridic iv)manifestarea de vointa s-a facut cu o anumita rezerva psihica/psihologica - rezervatio mentalis (este cazul actului fictiv)

d)Exteriorizarea Partile au deplina libertate sa-si stabileasca atat actul juridic(operatiunea pe care si-o doresc sa o incheie) adica sa determine fondul /consinutul actului, cat si forma acestuia ; Este principul consesnualismului, conform caruia partile sunt libere sa-si aleaga forma de exteriorizare a manifestarilor de vointa. Contractele pot fi consesnuale atunci cand incheierea lor e valabila prin realizarea consensului /acordului de vointa. Ele pot si solemne atunci cand incheierea lor e supusa formei autentice. Pot fi contracte reale atunci cand se cere remiterea bunului. (ex: contractul de imprumut) Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata expres sau implicit. In cazul actelor solemne se cere, insa, ca exteriorizarea sa fie expresa. Exteriorizarea tacita/implicita rezulta din anumite gesturi/fapte neindoielnice (ex: acte de conservare a mostenirii care arata acceptarea acestora). Exteriorizarea poate fi facuta verba, in scris, sau prin faptele indoielnice. In doctrina s-a pus problema daca tacerea are valoare juridica. Raspunsul este NU, cu 3 exceptii: -daca legea prevede expres acest lucru (prin lege) -potrivit obiceiului zonei -prin vointa partilor, daca acestea atribuie tacerii o anumita semnificatie juridica

e)Integritate (neviciere) Legiuitorul roman a retinut viciile de consimtamant: dolul, eroarea, violenta, leziunea. -Eroarea=>Este falsa reprezentare a realizatii cu ocazia incheierii actului juridic Poate fi: -error in substantiam (cand poarta asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului -error in personam (asupra calitatii persoanelor contractante) Se mai clasifica si in: -eroare de fapt> poarta asupra unor imprejurari , unor circumstante existente la incheierea actului -eroare de drept> poarta asupra continutului unei dispozitii legale(a unei norme judice) -Dolul=> determinarea unei persoane de a incheia n act juridic prin folosirea de mijloace viclene Concret: inducerea in eroare a unei persoane, cu scopul de a o face sa incheie actul juridic. Poate fi: -principal> cand priveste elemente esentiale, importante pentru incheierea actului. -secundar/incidental> cand poarta asupra unor elemente nedeterminate.

-Violenta=> amenintarea unei persoane cu un rau care produce o temere, temere ce o determina sa incehie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. Aceasta poate consta intr-o constrangere fizica/psihica: -violenta fizica > cand se refera laintegritatea persoane sau a bunurilor sale -violenta morala>cand priveste onoarea, demnitatea unei persoane sau a familiei sale -Leziunea=>disproportia vadita de valoare intre 2 prestatii/contraprestatii cu ocazia incheierii actului juridic. Concret: un prejudiciu material pe care il sufera una din parti din cauza valorii disproportionate a contraprestatiei lor actului juridic, existente la momentul incheierii actului. Viciile de consimtamant se sanctioneaza cu anularea actului

3) Obiectul actului Reprezinta conduita partilor(actiuni/inactiuni) care rezulta din actul juridic incheiat. In Noul Cod Civil (art 1225), stabileste conditiile pe care trebuie sa le indeplineaca obiectul: a)sa existe b)sa fie determinat/determinabil c)sa fie licit (sa nu incalce legea/morala) 4)Cauza actului Este obiectivul partilor. Este un element de validitate a actului juridic.Este reglementata in art.1235 din Noul Cod Civil unde intalnim conditiile pe care aceasta trebuie sa le intruneasca: a)Sa existe b)Sa fie licita si morala

Sanctiunea pentru nerespectarea celor 4 condtii de validitate a actului juridic(condtii ce se cer a fi intrunite cumulativ) este nulitatea relativa sau nulitatea absoluta. In cazul unui interes general> nulitatea absoluta In cazul unui interes privat> nulitate relativa.

III. Caracteristici ale actului juridic in dreptul public si dreptul international In dreptul administrativ, actele juridice au forma actelor administrative si a contractelor. (in dreptul francez aceste contracte tin tot de dreptul privat).

Actele administrative sunt unilaterale atunci cand sunt emise de o singura autoritate administrativa. Doctrina si jursiprudenta franceza au admis ca sunt acte administrative si actele care emana de la un organism privat care exercita un serviciu public administrativ. (ex: actele unor fundatii care presteaza uns erviciu cultural). Actele administrative unilaterale pot fi cu caracter individual si caracter normativ. -Actele normative dau expresie vointei generale, concretizate intr-o lege. -Actele individuale sunt :denumire intr-o functie,diverse autorizatii. Actele administrative au ca principal scop organizarea legii. Sunt acte secundum legem care dezvolta dispozitiile primare din legi. Se mai clasifica in: -acte individuale=> sunt emise de o singura utoritate (ordinele ministrilor , prefectului, dispozitia primarului) -acte colective=> sunt emise de mai multe autoritati sau o autoritate colectiva( OG, OUG, acte emise de ministere care fac obiect comun) In ceea ce privetse administratia publica, aceatsa NU are drept de optiune intre actele individuale/colective. Actele unilaterale presupun ,de regula, o singura manifestare de vointa(din partea unei singure autoritati) exista autori care sustin ca manifestarea de vointa poate proveni indiferent daca e vorba de autoritate individuala/colectiva. Adoptarea actelor unilaterale administrative ecaracterizata de absenta formalismului , in sensul ca, nu se cere nicio forma sau procedura speciala (legea prevede cum se incheie actul).

In dreptul international public, contractele administrative sunt rezultatul a cel putin 2 vointe si intotdeauna una dintre parti este o autoritate publica... .... .... este reglementat de o norma juridica si contine dispozitii exorbitante(derogatorii de la dreptul comun). Prin contracte, administratia publica poate deroga un serviciu public. Astfel, o persoana privata poate distribui apa potabila; se poate ocupa de gospodarirea comunala.

In dreptul international public, actele juridice sunt tratatele internationale (care sunt acte incheiate intre2 /mai multe state; obiectul lor : stabilirea de reguli intre state dar si crearea de organizatii internationale, crearea unei ordini juridice speciale-ex: a UE) Tratatul se mai numeste si conventie, acord, carta. Tratatele pot fi: -bilaterale > acordurile incheiate intre 2 state -multilaterale> in care fiecare stat stabileste conditii in incheierea tratatului

In cazul UE sunt tratatele constitutive care formeaza dreptul comunitar originar. Adoptarea de acte de catre institutiile UE a dus la crearea dreptului comunitar derivat(este vorba de acte normative comunitare ce deriva din dreptul originar unitar-> ex:Regulamentele sunt direct aplicabile dreptului intern, directivele trebuie transpuse printr-o lege nationala in dreptul intern, recomandari care contin norme) In dreptul international public exista si acte juridice ... (actul de constatare a existente unui stat/guvern nou). Exista si acte colective(rezolutiile trimise de consiliul de securitate al ONU.

Curs 12 Procedura

I. Notiuni de procedura civila 1. Activitatea partilor 2. Activitatea judecatorului II. Notiuni de procedura penala 1. Faza urmaririi penale 2. Faza judecatii

I. Notiuni de procedura civila 1. Activitatea partilor In procesele civile, partile se numesc reclamant si parat. Pentru a se putea adresa judecatorului, ele trebuie sa introduca o actiune in justitie. Codul de procedura civila republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede in articolul 109, alin.1 ca "oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente". Actiunea in justitie nu trebuie confundata cu libertatea sau cu dreptul de acces la justitie si la judecator. In doctrina franceza se arata ca actiunea in justitie nu trebuie confundata nici cu cererea in justitie, pentru ca cererea in justitie reprezinta actele de procedura care se fac in cadrul procesului. In doctrina romaneasca si dreptul romanesc, notiunea de actiune in justitie si cea de cerere in justitie sunt sinonime. Conditiile actiunii in justitie sunt interesul si calitatea. Interesul nu se poate actiona in justitie decat daca exista un interes al persoanei care doreste sa faca cererea de chemare in judecata. Interesul trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: - sa fie legitim - interesul trebuie sa fie nascut si actual (ex: actiunea in evaluarea prejudiciului se va respinge daca prejudiciul este ipotetic, eventual) - interesul trebuie sa fie direct si personal. Fiecaruia ii revine sarcina sa-si apere interesele, drepturile sale prevazute de lege.

 Calitatea are un sens general si un sens special. - sensul general reprezinta titlul in baza caruia actioneaza o persoana (nume personal, fie este creditor, fie e platitor, mostenitor, parinte) - sensul special reprezinta posibilitatea de a actiona in justitie, care este rezervata numai pentru anumite persoane, care au o calitate speciala (ex: intentarea actiunii de divort presupune calitatea de sot; actiunea de tagaduire a paternitatii (contestarea paternitatii) poate fi introdusa numai de sotul mamei) O actiune civila poate fi introdusa si in cadrul procesului penal, deschizandu-se astfel latura civila a procesului penal. Astfel, se poate formula o actiune civila in despagubire pentru repararea prejudiciului savarsit de autorii infractiunii sau de inculpat, si suferit de partea vatamata sau victima infractiunii (ex: cel ce accidenteaza trebuie sa-i plateasca spitalizarea, prejudiciul moral). Actiunea in despagubire se poate introduce si separat in procesul penal.

2. Activitatea judecatorului Actul de sesizare este procedura inaintea primei instante. Sesizarea instantei se face numai dupa indeplinirea procedurii prealabile, daca legea prevede expres acest lucru. Reclamantul formuleaza o cerere de chemare in judecata, ce reprezinta actul de sesizare. Ea trebuie sa cuprinda mai multe elemente: 1) 2) 3) 4) 5) datele personale ale reclamantului datele reprezentantului partilor in proces obiectul si valoarea cererii si valoarea patrimoniala motivele de fapt si de drept ale chemarii in judecata probele pentru fiecare capat de cerere

Intr-o actiune in justitie pot sa existe mini-cereri in cererea mare. Paratul se apara printr-o intampinare, care trebuie sa cuprinda: 1) 2) 3) 4) datele sale personale exceptiile de procedura pe care vrea sa le invoce raspunsurile sale la toate capetele de fapt si de drept ale cererii probele in apararea sa

Atunci cand paratul, la randul lui, emite pretentii in contra reclamantului, actul pe care il intocmeste se numeste cerere reconventionala. In acest caz, cererea reconventionala trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si cererea de chemare in judecata. Cererea se inregistreaza la instanta, se formeaza dosar si se repartizeaza aleatoriu unui complet de judecata de calculator. La primul termen de judecata, la inceputul sedintei, poate fi amanata cauza. Presedintele completului deschide, suspenda sau ridica sedinta si da cuvantul mai intai reclamantului, iar apoi paratului. Apoi, presedintele completului cere explicatii partilor in legatura cu motivele de fapt si de drept ale cererii de chemare in judecata. In sistemul nostru de drept, judecatorul are un rol activ ceea ce inseamna ca este obligat sa foloseasca toate mijloacele legale in scopul aflarii adevarului. Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau paratului, obiectul ei sau semnatura este nula. Prima zi de infatisare este cea in care partile legal citate pot pune concluzii. Partile au

obligatia sa urmareasca dezvoltarea si finalizarea procesului. Prin urmare, partile trebuie sa faca toate actele de procedura in conditiile legii, sa-si exercite drepturile procesuale, sa-si probeze pretentiile si apararile. In ceea ce priveste motivele de fapt si de drept, judecatorul cere partilor explicatii. De asemenea, cere sa puna in dezbatere orice imprejurare de fapt si de drept, chiar daca nu sunt mentionate nici in cererea de chemare in judecata, nici in intampinare. Judecatorul si partile pot pune intrebari martorului si expertilor prin intermediul presedintelui completului. In litigiile in care se prevede procedura medierii, judecatorul va invita partile la o sedinta de informare cu privire la avantajele folosirii procedurii de mediere. Recomanda, daca este cazul, recurgerea la mediere. Cu toate acestea, medierea nu e obligatorie pentru parti. Judecatorul se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, apoi asupra exceptiilor de fond, care, daca sunt admise, nu se va mai intra in solutionarea fondului. Dupa solutionarea exceptiilor invocate, daca au fost respinse, se va dezbate fondul. Apoi, se spun concluziile de catre parti. Judecatorul delibereaza, apoi se pronunta: fie admite actiunea, fie o respinge. Partea nemultumita poate recurge la apel. Apelul se poate declara la 15 zile de la data comunicarii sentintei. Partile in apel se numesc apelant (poate fi reclamantul sau paratul) si intimant (poate fi reclamantul sau paratul), in functie de cine e nemultumit si declanseaza apelul. Cererea de apel trebuie sa cuprinda: 1) 2) 3) 4) datele personale hotararea atacata probele semnatura

Motivele de fapt cuprind o descriere succinta a ceea ce s-a intamplat. Judecatorul verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si legalitatea in aplicarea legii. Daca se constata existenta unor motive de ordine publica, acestea se invoca din oficiu. Judecatorul de apel poate incuviinta refacerea sau completarea probelor deja administrate, si, in plus, poate sa incuviinteze probe noi. De asemenea, prin hotararea pe care o pronunta, poate pastra sau schimba, total sau partial, hotararea atacata, insa trebuie sa respecte regula potrivit careia apelantului nu i se poate crea o situatie mai grea in propria cale de atac, decat cea din hotararea atacata, din situatia de la fond. Solutionarea sau dezlegarea problemelor de drept de catre judecatorul de appel, plus necesitatea administrarii unor probe noi, sunt obligatorii pentru judecatorul de fond. Daca se admite apelul, se poate casa hotararea - fie total, fie partial. Daca este necesara rejudecarea, readministrarea probelor, se caseaza cu trimitere, adica se trimite inapoi la instanta inferioara, sa fie judecata din nou.

Partea nemultumita poate declara recurs. Recursul se exercita pentru motive de drept, nu pentru fapte. Partile se numesc recurent si intimat. Tot in 15 zile, se depune cererea de recurs. Cererea de recurs trebuie sa cuprinda: 1) 2) 3) 4) datele personale ale recurentului hotararea atacata motivele de nelegalitate si dezvoltarea lor semnatura partilor

Motivele de recurs pot fi dezvoltate ulterior prin metode separate. La judecarea recursului, presedintele da cuvantul partilor dupa citirea raportului cauzei. Au loc dezbaterile, se spun concluziile, apoi completul delibereaza si se pronunta, recursul putand sa fie admis sau respins. Daca se admite hotararea atacata, se caseaza total sau partial. Casarea poate fi cu trimitere, ca la apel.

II. Notiuni de procedura penala Procesul penal are doua faze: faza urmarii penale (secreta) si faza judecatii (publica).

1. Faza urmaririi penale Urmarirea penala se efectueaza de procurori si organe de cercetare penala. Sesizarea se face prin plangere penala sau din oficiu. Solutiile care vor fi date in faza urmarii penale vor fi: 1) 2) 3) 4) 5) neinceperea urmarii penale inceperea urmaririi penale scoaterea de sub urmarirea penala incetarea urmaririi penale clasarea cauzei

Atunci cand se stabileste vinovatia invinuitului sau inculpatului, se intocmeste rechizitoriul = actul de trimitere in judecata si totodata de sesizare a instantei.

2. Faza judecatii In faza judecatii, judecatorul verifica temeinicia acuzatiilor procurorului. Sarcina probei revine acuzarii, inculpatul bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie. Reclamantul trebuie sa dovedeasca vinovatia. In caz de probe care nu dovedesc clar vinovatia, dubiul profita inculpatului (in dubio pro reo) (reglementat in Noul Cod de Procedura Penala ) Judecatorul administreaza probe la cererea procurorului, a partii vatamate sau din oficiu. Probele din oficiu se administreaza atunci cand judecatorul considera ca acest lucru e necesar pentru formarea convingerii lui intime. Dupa dezbateri, se pun concluzii, completul delibereaza, iar apoi se pronunta. Partea nemultumita, procurorul sau inculpatul, pot declara apel. Apelul se formuleaza atat pentru motive de drept, cat si pentru motive de fapt. Judecatorul poate readministra probele administrate la prima instanta. De asemenea, poate administra probe noi. El este obligat sa verifice hotararea atacata sub toate aspectele de fapt si de drept. Apelul poate fi admis sau respins. Daca apelul este admis, hotararea se caseaza total sau partial. Casarea poate fi cu trimitere sau retinere. Daca se respinge apelul, inseamna ca hotararea este corecta. Persoana nemultumita poate declara recurs. Recursul se judeca numai pentru motive de drept, competenta materiala.

Daca se admite, hotararea va fi casata - fie cu trimitere, fie cu retinere. Daca se respinge, hotararea se mentine - inseamna ca e legala.

In ceea ce priveste caile extraordinare de atac, Noul Cod de Procedura Penala modifica caile de atac, astfel nu mai exista calea ordinara obiectiva de atac a recursului. Inalta Curte de Casatie si Justitie va judeca apelurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel cand acestea judeca in prima instanta, precum si apelurile impotriva hotararilor sectiei penale a ICCJ, cand aceasta judeca in prima instanta. Noul Cod de Procedura Penala introduce o noua cale extraordinara de atac: recursul in casatie. Se exercita numai la ICCJ. Obiectul lui il reprezinta asigurarea unei practici unitare la nivelul intregii tari. Se poate exercita numai pentru motive de drept. Noul Cod de Procedura Penala mentine caile de atac extraordinare, contestatia in anulare si revizuirea. Revizuirea cuprinde un motiv nou, si anume, se poate exercita atunci cand hotararea s-a pronuntat in baza unei legi declarate ulterior neconstitutionala, iar hotararea judecatoreasca este definitiva si efectele incalcarii dispozitiilor constitutionale continua sa se produca. Se mentine si contestatia in anulare, care se formuleaza pentru anularea unor hotarari definitive, pronuntate cu anularea normelor procesuale. De asemenea, este mentinut si recursul in interesul legii. Pe de alta parte, Noul Cod de Procedura Penala mai reglementeaza posibilitatea pronuntarii unui nou tip de hotarare, si anume, hotararea prealabila pentru rezolvarea unei probleme de drept. Astfel, instantele inferioare se pot adresa Inaltei Curti pentru a pronunta o astfel de hotarare. Este similara intrebarii prejudiciare/preliminare din dreptul comunitar, cand instantele nationale din cele 27 de state membre ale UE se adreseaza Curtii de Justitie a UE din Luxembourg. Instanta Europeana interpreteaza dreptul comunitar, astfel incat acesta sa fie aplicat in mod unitar de catre statele membre. De asemenea, recursul in interesul legii se mentine si nu are acelasi obiect ca recursul in casatie. Instanta suprema isi mentine misiunea de a asigura o interpretare unitara a legii, astfel incat aplicarea acesteia sa fie identica pe intregul teritoriu national.