Sunteți pe pagina 1din 32

iti4N4STIRI

ORTODOX&

DESCOPERĂ LOCURILE SFINTE

NR.29 -PROBOTA PROLOG

Învierea şi duhul locului

3

ISTORIE

Începuturile lavrei de la Probota şi ale Moldovei

4

Ştefan cel Mare şi fiul său, Petru Rareş, ctitorii Probotei

6

Decăderea unei lavre- de la Vasile Lupu la Alexandru Ioan

10

SFINTI ŞI MINUNI

Sfântul Dosoftei, stareţul Probotei şi Mitropolitul

12

Sfântullnochentie şi ucenicul său Eustatie. Sfinţii Apostoli de la Probota

16

TEZAUR

Un cer coborât pe pământ

18

GHID

Şapte mănăstiri în patrimoniul umanităţii

22

INFLUENTE

O

şcoală" de înalţi ierarhi

26

VIAŢAMONAHALĂAZI

Istoria nu înseamnă doar trecut, ci şi nădejdea unui viitor

28

CUVINTE ÎNŢELEPTE

Cuvânt despre răbdarea monahilor în prigoană

30

PENTRU COPil

Slujitoarele frumuseţii

31

Nu rataţi bibliorafturile speciale în care puteţi colecţiona seria MĂNĂSTIRI ORTODOXE.

Bibliorafturile sunt disponibile la chioşcurile de ziare la preţul de 9,99 Lei/45 MDL. De Agostini va anunţa datele depublicare a bibliorafturilor în seria de reviste.

MĂNĂSTIRI ORTODOXE

Apariţie săptămânală

EDITURA: De AGOSTINI HELLAS SRL ADRESĂ: Vouliagmenis 44-46, 166 73 Atena EDITOR: Petros Kapnistos MANAGER ECONOMIC: Fotis Fotiou MANAGER DE REDACŢIE ŞI PRODUCŢIE: Virginia Koutroubas GROUP PRODUCT MANAGER: Meropi Papadak.i BUSINESS DEVELOPMENT MANAGER: Dimitris Pasakalidis COORDONATOR DE PRODUCŢIE: Carolina Poulidou SENIOR EDITOR: Tania Skandalak.i JUNIOR EDITOR: Maria Papadimitriou MANAGER DISTRIBUŢIE: Evi Boza CONTROLLER DISTRIBUŢIE: Yiannis Vougioukas SENIOR COORDONATOR LOGISTICĂ: Antonis Lioumis

© 2010, De Agostini Hel!as Ltd. Fotografii: Pagina 3: Arhiva Le Var! Y Line; 4: Arhiva Le Vart Y Line (sus), Arhiva personală George Crasnean (jos); 5: Arhiva personală George Crasnean; 6: Arhiva Mănăstirii Putna (sus), Arhiva Le Vart Y Line (jos); 7: Arhiva Le Vart Y Line; 8: Arhiva personală George Crasnean; 9: Ilustraţie Stephanie Crasnean (sus), Arhiva Le Vart Y Line (jos); 10: Arhiva Le Var! Y Line; 11: .Arhiva Le Var! Y Line (toate); 12': Arhiva personală George Crasnean (sus), Arhiva Mănăstirii Putna (jos); 13: Arhiva personală George Crasnean (toate); 14:

Arhiva Le Vart Y Line (toate);l5: Arhiva Le Vart Y Line (sus), Arhiva personală George Crasnean (jos); 16-17: Arhiva personală George Crasnean (toaţe):

18-19: Arhiva Le Vart Y Line (toate), 20: Arhiva Le Vart Y Line (sus şi jos) , Arhiva personală George Crasnean (mijloc, stânga şi dreapta); 21: Arhiva Le Vart Y Line (sus), Arhiva personală George Crasnean (jos, detaliu); 22: Arhiva

Mănăstirii Putna; 23: Arhiva Mănăstirii Voroneţ, Arhiva personală George Crasnean (mijloc, jos); 24: Arhiva Le Var! Y Line (toate); 25: Arhiva personală George Crasnean (sus), Arhiva Mănăstirii Putna (jos); 26: Arhiva Le Vart Y Line, Athiva personală George Crasnean (sus); 27: Arhiva personală George Crasnean (jos, stânga), Arhiva Le Vart Y Line (sus, josm dreapta): 28: Arhiva Le Vart Y Line; 29: Arhiva Le Vart Y Line (sus), Arhiva Mănăstirii Putna (harta): 30: Arhiva personală George Crasnean; 31: Arhiva Le Vart Y Line. Coperta: Arhiva Le Vart Y Line.

ISSN: 1792-1732

SERVICII EDITORIALE OFERITE DE: LE VART Y LINE SRL. Cu sprijinul Sfintei Mănăstiri Probota CONSULTANT: Cristian Curte DTP: LE VART Y LINE SRL

TIPĂRIRE ŞI LEGARE: G. CANALE & C

DIRECTOR TIPOGRAFIE: GIUSEPPE CANALE

IMPORTATOR-DISTRIBUITOR: Media Service Zawada S.R.L. Country Manager: Mariana Mihălţan Marketing Manager: Adina Bojică Redactor: Gabriela Muntean Distribution Manager: Dan Iordache ADRESA: Str. Louis Pasteur, Nr. 38, Et. 1, sect. 5, Bucureşti, Româl).ia

Preţul revistelor Preţul primului număr: 2,90 lei/9,90 MDL Preţul începând cu cel de al doilea număr: 5,90 lei/19,90 MDL

Drepturile tuturor ilustraţiilor şi ale textelor se află sub copyright. Este interzisă reproducerea, stocarea, transmiterea sau utilizarea comercială a materialelor, sub oriceformă,fără acordul scris al editorului. Editorul îşi propune publicarea a 100 de numere în cadrul acestei colecţii. Editorul işi rezervă dreptul de a întrerupe sau prelungi publicarea colecţiei, dacă este necesar.

Pentru orice informaţie, lămurire sau comenzi de numere apărute anterior sunaţi-ne la tel.;

România: (021) 40 10 888 Moldova: (022) 93 07 42

Pe lângă preţul revistelor comadate va trebui să achitaţi ramburs şi contravaloarea taxelor poştale.

Orar de serviciu :

Luni-Vmeri, 10:00-18:00

Vizitaţi site-u1 nostru la adresa

www.deagostini.ro

.

e-mail: info@deagostini.ro

A

Invierea si duhul locului

1

Când te apropii de Probota, ai senzaţia că eşti lângă o veche cetate medievală. Zidurile groase, din piatră, întărite cu turnuri, au avut şi acest scop- de a apăra odoarele fără preţ ale unei lavre vechi de când Moldova.

N urnele mănăstirii vine din slavonesculpobrata- în­ frăţire şi i-a fost dat, cel mai probabil, de către pri­ mii sihaştri care au ridicat în apropierea actualului

amplasament o bisericuţă de lemn şi câteva chilii. Aceasta se petrecea în timpuri străvechi, atunci când nu existau cronicari şi domni semeţi care să apere un stat. Suntem în vremurile în care Dragoş Descălecătorul vine aici împre­

ună cu regele Ungariei ca să-i pedepsească pe tătarii care prădau Ardealul trecând prin viitoarea Moldovă. Din acele timpuri tulburi începe drumul prin veacuri al bă­ trânei mănăstiri. Pe zidurile ei şi-au pus amprenta Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Petru Rareş sau, mai aproape de noi, Vasile Lupu. Şi vor fi fo st mulţi alţii, domni, boieri sau simpli credincioŞi, care şi-au dat obolul la zidirea mănăstirii. De la fiecare a rămas câte ceva. Alexandru cei Bun i-a dăruitodoare şi sate, Ştefan cel Mare i-a zidit bi­ serică, Petru Rareş a ridicat

o alta pe care a împodobit-o

cu picturi cum nu mai sunt sub soare, iar Vasile Lupu

a clădit chilii şi case dom­

neşti. Erau vremuri în care voievozii se odihneau întru rugă şi apoi se înmormân­ tau în biserică. Erau vre­

muri în care cuvântul ate­ ism nu se inventase. Au trecut anii şi domnii s-au schimbat. Mănăstirile

n-au mai fo st de folos - nu mai slujeau " progresul " şi

nici nu fo loseau " societăţii".

Aşa că au fo st închise, pă­

mânturile date în grija ţăra­ nilor, iar biserica a fo st transformată în parohie. Când Ale­ xandru Ioan Cuza a făcut toate acestea, poate că nu s-a gân­ dit la consecinţele spirituale ale actelor sale şi nici la felul în care va rămâne în faţa istoriei bisericii. De aici poate că

este nepăsarea fa ţă de zestrea duhov nicească a monahilor noştri şi răceala cu care le-au fo st tratate rugăciunile. O singură stăpânire a mai fo st atât de ind iferentă faţă de călugări - cea comunistă. A socotit şi ea că vieţuitorii în haine cernite nu îşi au locui în lavre şi schituri, ci în fabrici şi ateliere. Aşa că le-a închis bisericile, le-a stins candelele şi i-a înapoiat lumii. O lume în care monahii nu mai gă­ seau nimic bun. La Probota, comuniştii nu au putut strica nimic. Cuza risipise deja tot ce era de risipit. Obştea nu mai exista, rânduiala călu­ gărească se pierduse Dar a venit vremea ca oamenii să îşi aducă din nou aminte de Dumnezeu. Să redescopere rânduieli, să reînveţe tradiţii. Au spălat picturile Probotei cu dra­ goste, pentru că au învăţat din nou că din ele strălu­ ceşte o frumuseţe nepă­ mânteană. I-au chemat din nou pe călugări şi apoi pe măicuţe pentru că au simţit că ruga lor ţine de fapt sa­ tele şi oraşele. Şi Probota a reînviat. Astăzi e parcă mai frumoasă decât la începutu­ rile ei. Pentru că are acum în spate veacuri de suferinţă şi răbdare, e ticsită de vieţi de sfinţi şi eroi, e plină de morminte. Are un trecut şi, de bună seamă, va avea şi un viitor. In tot acest timp zidurile, ei s-au năruit şi s-au ridicat, bisericile i s-au înalţat spre cer şi apoi s-au făcut una cu pământul după cum a rânduit bunul Dumnezeu.

Strădu­

inţa monahilor şi a mona- hiilor de a se înălţa spre cer. Această înaripare a sufletului omenesc a ţinut de fapt în picioare mănăstirea. Şi o va ţine atâta timp cât va exista un pământ de la care oamenii să plece şi un cer în care ei să se

de la care oamenii să plece şi un cer în care ei să se Sus: Intrarea

Sus: Intrarea în stil gotic, din pridvor în pronaosul bisericii

Mânăstirii Probota.

Dar a rămas ceva

odihnească veşnic.

bisericii Mânăstirii Probota. Dar a rămas ceva odihnească veşnic. ." ;a o r- o G) 3

."

;a

o

r-

o

G)

3

A

Inceputurile lavrei de la Probota si ale Moldovei

.#

Întemeierea schitului iniţial, cel de la care a plecat viitoarea obşte, se pierde în negura veacurilor. Ştim însă cu certitudine că anul 1398 aduce prima atestare documentară. Ştefan 1 Muşat dăruia atunci două sate " Mănăstirii Pobrata, care monastire iasti în Poiană, între Şomuz şi între pârâul Probotei " .

între Şomuz şi între pârâul Probotei " . E rau vremuri tulburi pentru românii care abia

E rau vremuri tulburi pentru românii care abia acum îşi înfiripau primele structuri statale. Suntem la un secol şi jumătate de la marea invazie tătară din 1241,

când armatele de 150 000 de oameni ale lui Batu-han au făcut una cu pământul partea de răsărit a Europei. Conse­ cinţele acestei scurte şi devastatoare campanii militare au

Sus: Lângă Probota, pământul se învecinează cu cerul.

fo st importante pentru românii din afara arcului carpatic. Ava nsarea ungurilor a fo st stopată, iar noi am putut să ne în­ temeiem primele state independente. La mijlocul secolului al XIV-lea, aproape concomitent, iau naştere Ţara Românească,

COnTEXT Stânga: Bogdan I, ctitor al Mănăstirii Bogdana, din Rădăuţi. Întemeierea Moldovei - Bogdan I
COnTEXT
Stânga: Bogdan I, ctitor al Mănăstirii
Bogdana, din Rădăuţi.
Întemeierea Moldovei -
Bogdan I Descălecătorul
Moldova a luat naştere iniţial ca o
marcă de apărare a Ungariei contra
tătarilor, înfiinţată de regele Ludovic I,
în 1353. Conducător al acestei mărci a
fo st aşezat Dragoş, voievodul românilor
din Maramureş, care luptase alături
de regele Ungariei în expediţia contra
tătarilor din anul 1343. În 1359, după
moartea lui Sas, fiul lui Dragoş, Bogdan I
vine în Moldova împreună cu toată fa­
milia sa şi îl alungă de aici pe Bale, fiul
lui Sas. Regele Ludovic I nu a fost de
acord cu această agresiune a lui Bogdan,
iniţial un supus al său, pe care îl numeşte
acum " infidel notoriu", şi a organizat o
2 februarie 1365, realizat în favoarea lui
Bale, nepotul lui Dragoş, care 1-a sprijinit
în campania contra lui Bogdan. În acest
document se specifică faptul că acesta
" au trecut în ţara Moldovei şi s-au silit să
o păstreze, spre ofensa majestăţii noas­
tre". Practic, el recunoaşte prin aceasta
existenţa noului stat moldovean la a
cărui conducere se află acum Bogdan I.
De altfel, acesta este amintit în toate
pomelnicele mănăstireşti ca prim domn
al Moldovei.
Deşi Dragoş
a
fo st primul
descălecător, Bogdan I i-a dat Moldovei
serie de expediţii de pedepsire a acestuia
în anii 1359 şi 1365, toate rămase fără
succes. Regele îşi va recunoşte practic
înfrângerea prin actul de donaţie din
independenţa şi o dinastie din care se vor
naşte conducători străluciţi. Mormântul
său se află în Biserica Bogdana, ctitoria
sa din Rădăuţi.
4

datorită lui Basarab I, şi Moldova, întemeiată de Bogdan Descălecătorul. Primele baze ale mănăstirii Din Poiană sunt puse în acest timp. Documentul pomenit în intro­ ducere este datat fo arte precis - 2 iulie 1398. Dar e de presupus că dacă la acea dată exista deja o mă­ năstire suficient de bine organiza­ tă astfel încât să primească dania unui domn, în­ ceputurile ei sunt mult mai vechi. Nu avem niciun fel de alte ştiri anterioare acestei date, dar, la fel ca la orice aşezare monahală orto­ doxă, bazele vor

fi fo st puse

sihaştri sau de un grup mic de monahi care tră­ iau sub ascultarea unui stareţ în sin­ gurătatea pădurii.

În sprijinul aces­ tei ipoteze vine şi Sfântul Mitro­

polit Dosoftei al Moldovei (fost stareţ la Probota) care, cercetând o serie de documente astăzi dispărute, descoperă că mănăstirea Sfântul Nicolae din Poiană a fo st ridi­ cată " încă de la începuturile ţării " , deci din vremea lui Bogdan Descălecătorul. Domnitorul Ştefan I nu a făcut altceva decât să ridice în locul vechii bi­ serici de lemn una de piatră, care nu va dăinui prea

mult. Toate aceste mărturii documentare ne îndrep­ tăţesc să credem că Probota este, probabil, cea mai

veche mănăstire a Moldovei. Există o opinie con­ form căreia ucenicii Sfântului Nicodim de la Tisma­ na ar fi venit din Ţara Românească şi ar fi întemeiat

Sfântul Dos of­

tei nu ar fi putut spune că Probota

a fost înfiinţată de

la " începuturile ţării " . E mult mai plauzibil să cre­

dem că iradierea vieţii monahale

din Ţara Româ­ nească a dus doar

la o reorganizare

a monahismului

moldovean, pe

baza învăţăturilor

Sfântului Nico­

dim. Dar, oricum

ar fi decurs aceas­

tă reorganizare, ştim cu certitudi­

ne că ansamblul ridicat de Ştefan

aici primele obşti. Dacă ar fi fost aşa,

de Ştefan aici primele obşti. Dacă ar fi fost aşa, Sus: Sfânta Treime s-a descoperit lui

Sus: Sfânta Treime s-a descoperit lui Avraam la stejarul din Mamvri.

de

I Muşat este pre­

zent şi în docu­ mentele cancela-

riei lui Alexandru cel Bun care, pe 30 iulie 1404 , îi întăreşte vechiile danii la care îi adaugă, în 1409 , " un loc de vie şi bălţile din Gura Şomuzului până la hotarul Hetci " . Mănăstirea va mai primi de la acelaşi domn şi patru sălaşe de ţigani şi alte cinci de tătari (Istoria se răz­ bună! Aceşti tătari sunt urmaşii celor care, în urmă cu 150 de ani, cuceriserăjumătate din Europa).

COnTEXT Ştefan I Muşat A domnit în Moldova doar cinci ani de zile, între 1394
COnTEXT
Ştefan I Muşat
A domnit în Moldova doar cinci ani de zile, între
1394 şi 1399, fiind un descendent direct al lui Bog­
dan 1 Descălecătorul, cel mai probabil un nepot al
acestuia. A fost vasal al regelui Poloniei, Vladislav
Iagello, şi a luptat cu cel al Ungariei. Pe piatra sa
de mormânt de la Biserica Bogdana din Rădăuţi,
aşezată de strănepotul său, Ştefan cel Mare şi Sfânt,
stă scris: "Blagocesnicul şi de Hristos iubitorul Io
Ştefan-Voievod, domnul Ţării Moldovei, fiul lui
Bogdan-Voievod, a împodobit acest mormânt
strămoşului săuIoan Ştefan celBătrân, care i-a bătut
pe unguri la Hindău. Anul6998 ( 1480), luna mai 20".
Bătălia la care face referire inscripţia s-a dat în luna
februarie a anului 1395, lângă satul Ghindăoani,
după ce armata regelui ungar Sigismund de Luxem­
burg asediase cetatea Neamţului. Victoria a fo st a lui
Ştefan 1, care, aşa cum afirmă Letopiseţul de la Putna,
" a bătut pe Jigmunt craiul unguresc la Hindău " . Is-
prava a fost consemnată şi într-un act al cavalerilor
teutoni, dar cancelaria ungară aregelui Sigismund a
trecut-o sub tăcere.
Lui Ştefan 1 Muşat i se datorează şi un conflict cu
Patriarhia de Constantinopol, care nu a vrut să-i
recunoască drept episcopi în Moldova pe Iosif şi
Meletie, pe care a încercat să îi înlocuiască. Pentru că
vodă s-a opus şi cei doi arhierei au rămas în scaunele
lor, patriarhul i-a caterisit şi afurisit. Relaţiile nu se
vor normaliza pânăla domnia lui Alexandru cel Bun.
Ştefan 1 Muşat şi-a pierdut viaţa pe 12 august 1399
în lupta contra tătarilor de la Worskla (sfârşită de­
zastruos pentru creştini), unde a participat ca aliat
al polonezilor.

CRONOLOGIE

1398

Ştefan 1 Muşat dăruieşte două sate Mănăstirii Pobrata"din Poiană':

S6C. X'l

 

Ştefan cel Mare construieşte în locul bisericuţei Sfântul Nicolae din Poiană una de zid, care se va surpa.

1464-

lncepe construirea celor 21 de pietre tombale, care avea să se încheie abia în 1640. Sunt

adevărate valori artistice şi documentare, reprezentative pentru secolul al XVI-lea.

1527

lncepe prima domnie a lui Petru Rareş, care se încheie în

1538.

1528

Voievodul Moldovei începe să ridice zidurile de piatră ale bisericii. Nu reuşeşte să termine lucrarea decât în

timpul celei de a doua domnii.

1530

Petru Rareş mută întreaga mănăstire pe un teren propice, zidind o biserică de piatră.

1536

Se încheie pictarea bisericii de către Petru Rareş.

1541

lncepe cea de a doua domnie

a lui Petru Rareş, care va dura până în 1546.

1546

Grigorie Roşea, primul egumen,al Mănăstirii Probota, este uns Mitropolit.

l550 -

Elena Doamna şi fiii lui

Petru Rareş ridică zidurile de apărare. Se refac anumite părţi din fresca de la 1536.

S6G.XVH

Vasile Lupu reface zidurile de apărare şi ridică un corp de chilii şi o casă domnească.

1677

Mitropolitul Dosoftei închină mănăstirea bisericii Sfântului Mormânt, de la Ierusalim.

t844

Au loc importante lucrări de restaurare, în care se reface camera mormintelor, naosul şi pictura din altar.

1863

Probota este desfiinţată în urma secularizării lui Alexandru Ioan Cuza. Biserica devine parohie.

1904

Cu ocazia celebrării a 400 de ani de la moartea Sfântului Ştefan cel Mare, se aduce la Probota piatra de mormânt a Doamnei Oltea, mama

voievodului.

1934-1937

Comisiunea monumentelor istorice iniţiază restaurarea bisericii şi a clisiarniţei.

1993 lnalt Prea Sfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, reînfiinţează Mănăstirea Probota, cu obşte de maici.

1996-2001

UNESCO împreună cu Japan Trust Fund for World Heritage şi Ministerul Culturii restaurează pictura din timpul lui Petru Rareş

Stefan cel Mare si fiul său, Petru Rareş, ctitorii Probotei

Ştefan cel Mare şi Sfânt este, fără îndoială, cel mai important ctitor de biserici din Moldova, un voievod pentru care credinţa nu a fost doar un mijloc de consolidare a puterii. Petru Rareş este un mecena al artei româneşti, cel de pe urma căruia ne-a rămas o zestre de mănăstiri împodobite cu o pictură exterioară unică în lume. Ambilor, Probota le datorează existenţa.

1

1

LEGEnDA Ştefan-vodă cel Bun, bătându-l turcii la Războieni, au mărsu să intre în Cetatea Ne
LEGEnDA
Ştefan-vodă cel Bun, bătându-l
turcii la Războieni, au mărsu să
intre
în Cetatea Ne amţului. Şi
fiind mumă-sa în cetate, nu I-au
lăsat să intre şi i-au dzis că pa­
sirea în cuibul său nu piere. Ce să
să ducă în sus, să strângă oaste, că
izdânda vafi a lui. Şi aşe, pe cuvân­
tul mâne-sa, s-au dus în sus şi au
strânsu oaste.
Ion Neculce - O samă de cuvinte
Stânga: Ştefan cel Mare şi fiul său
Bogdan (frescă Pătrăuţi).

Stefan cel Mare si Sfânt

urma rănilor căpătate în bătălie, lăsând moştenire români­

lor nu numai o ţară, ci şi un imbold spre libertate. Mănăstirea Probota s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea voievodului. El a găsit-o într-o stare materială înfloritoare - avea 8 sate care erau scoase de sub controlul dregătorilor domneşti. Daniile fu seseră făcute încă din vre­ mea lui Alexandru cel Bun şi a fiilor săi, Iliaş şi Ştefan. Apoi, nepotul lui Alexandru, Alexăndrel, a întărit vechiile danii şi a adăugat altele noi, printre care şi privilegiul egumenului de a îi judeca pe ţăranii care trăiau în satele mănăstirii. Şte­ fan cel Mare şi Sfânt a rectitorit practic aşezământul, trans­ formându-1 în necropolă voievodală. El a ridicat pe locul în care fusese biserica Sfântului Nicolae din Poiană o construcţie de zid. În­ trucât aici îşi va înmormânta propria mamă, pe Doamna Oltea Maria, tre­ cută la Domnul pe 4 noiembrie 1464,

P atruzeci şi patru de biserici şi mănăstiri în 47 de ani de domnie. Este un bilanţ pe care nu îl poate egala decât Matei Basarab în Ţara Românească şi la care nu a mai

ajuns niciun alt domn al Moldovei. Ceea ce impresionează la Ştefan - motivul pentru care poporul l-a numit până la urmă sfânt - este această dârzenie a credinţei, care nu s-a lăsat clătinată nici atunci când a fo st învins în luptă. După bătălia de la Războieni, de pildă, el este în stare să spună " cu

voia lui Dumnezeu au fo st înfrânţi creştinii de către păgâni " şi să ridice o biserică pe locul albit de oasele celor căzuţi " întru rugă sieşi şi Doamnei sale Maria, şi fi ilor săi, Alexandru şi Bogdan, şi pentru amintirea şi întru pomenirea tuturor dreptcredincioşilor creştini care s-au prăpădit aici " . Acest dom­ nitor, numit de Papa Sixt al IV-lea " Athleta Christi " (atletul lui Hristos), a ţinut piept turcilor vreme de aproape o jumătate de veac, fără a fi susţinut de puterile creştine care s-au mulţu­ mit să îl încurajeze zgomotos, dar nu i-au trimis la nevoie ostaşii care să-i fie alături. În final, Ştefan a murit de pe

care să-i fie alături. În final, Ştefan a murit de pe e de presupus că noua

e de presupus că noua biserică a fo st

înălţată înainte de această dată. Unele

izvoare indică faptul că, înainte de

a muri, mama lui Ştefan a îmbrăcat haina monahală, primind în urma

Stânga: Stema Moldovei, de pe turnul de

intrare, sub icoana Sfântului Nicolae.

ISTORIE

Stânga: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pictat În naos alături de Sfântul Arhanghel Mihail, mai marele
Stânga: Sfântul
Mare Mucenic
Gheorghe, pictat
În naos alături de
Sfântul Arhanghel
Mihail, mai
marele voievod al
oştirilor cereşti.
Jos: !n camera
mormintelor
piatrafunerară a
voievodului Petru
Rareş şi a Elenei
Doamna.

ritualului tunderii numele de Maria. Lespedea de mormânt a Doamnei Oltea a fost descoperită în anul 1904 în curtea MănăstiriiProbota. Pe ea stă scris: "Acesta este mormântul roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnu­ luiIoŞtefan-V oievod, care a murit în anul6973 (1464 ) noiembrie4". Tot la Probota, Ştefan va reînhuma şi ose­ mintele tatălui său Bogdan al II-lea, transformând mănăstirea în necropolă domnească, statut pe care îl va confir­ ma mai târziu şi fiul său, PetruRareş. Pe 9 iulie 1466 , Ştefan va face Pro­ botei mai multe danii, urmând sfatul MitropolituluiTeoctist. Din neferici­ re, ctitoria sa nu va rezistafoarte mult. Clădită pe un loc neprielnic, ea se va surpa în urma unei alunecări de teren. Ruinele vechii biserici se mai văd şi as­ tăzi la mică distanţă de amplasamentul actual al mănăstirii.

Dreapta: Crucea Mântuitorului, trestia cu buretele şi suliţa cu care afost străpuns pictate într-o nişă a naosului. Dreapta sus : !n curtea mănăstirii, ruinele vechilor dependinţe ridicate de Petru Rareş şi Vasile Lupu. Dreaptajos : Biserica Războieni, ridicată de Ştefan Vodă pe osemintele celor căzuţi în1476.

şi Vasile Lupu. Dreaptajos : Biserica Războieni, ridicată de Ştefan Vodă pe osemintele celor căzuţi în

ISTORIE

ISTORIE
LEGEnDA " Cu vrerea Tatălui şi cu aj utorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh,
LEGEnDA
" Cu vrerea Tatălui şi cu aj utorul
Fiului şi cu săvârşirea Sfântului
Duh, iată eu robul stăpânului
meu Iisus Hristos, Io Petru
Voievod, cu mila lui Dumnezeu
Domn al Ţării Moldovei, fiul
lui Ştefan Vodă cel Bătrân, a
binevoit domnia mea cu buna
mea voie, în al patrulea an al
stăpânirii (mele) împărăteşti,
a zidit acest hram întru nu­
mele arhiereului şi făcătorului
de minuni Nicolae, fiind egu­
men kir Grigorie, în anul 7038
oct(ombrie) 16(1530)."
Pisania bisericii Mănăstirii Pro­
bota, zidită de Petru Rareş
Stânga: Portretul lui Petru Rareş în tabloul
votiv, în care închină biserica, sub ocrotirea
Sfântului Nicolae (detaliu de frescă aflat în
camera mormintelor).

PetruRares

După Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel care va marca defmitiv drumul prin vremuri al obştii monahale de la Probota va fi domnitorul Petru Rareş şi familia sa. Fiu nelegitim al lui Ştefan, acesta s-a ocupat înainte de venirea pe tron, petrecută pe 20 ia­ nuarie 1527, de negoţul cu peşte în zona Galaţiului, de unde şi supranumele de " majerul " . Cel mai probabil, era proprietarul unui înserrmat număr de lacuri şi valorifica produsele acestora. Între domnii Moldovei, el a fost poate cel mai apropiat de Ştefan cel Mare, reuşind să aducă Moldova în graniţele avute sub tatăl său şi să îi sporească proprietăţile în Ardeal. Ciceul, Cetatea de Baltă, Bistriţa, Rodna şi Unguraşul au fost, la un mo­ ment dat, feudele sale - "Am cucerit Ardealul cu sabia şi nu am de gând să îl dau nimănui, ci numai regelui Ioan Zapolya care îmi este prieten şi frate " , le scria Petru Rareş braşovenilor după o campanie strălucită desfăşurată în Transilvania în anull529. Din păcate, a făcut imprudenţa de a fi în conflict concomi­ tent cu polonezii şi turcii, tactică soldată cu pierderea tronului. Pe 8 iulie 1538, însuşi Soliman Magnificul a plecat într-o cam­ panie intitulată " Gazây-i Kara Bogdan " (războiul sfânt pentru Moldova) . Armata sa avea între 150 000 şi 200 000 de ostaşi. El i-a trimis lui Petru Rareş din sudul Dobrogei o scrisoare ulti­ mativă, cerându -i să-i aducă omagiul de credinţă. Deşi a fo st sfătuit de boierii săi să cedeze, Petru a refuzat şi a decis să opună rezistenţă, încrezător în cei 70 000 de oşteni ai săi. Dar, în acelaşi timp cu sultanul, graţie unui sistem de alianţe cu Imperiul Oto­ man, în Moldova au pătruns şi oştile Poloniei şi tătarii Hanatu-

lui din Crimeea. Boierii îl trădează, iar Petru Rareş este silit să

se refugieze în Ardeal, la feuda sa din Ciceu. Consecinţele pentru Moldova sunt dezastruoase. Satele sunt arse, oraşele prădate. A căzut atunci, fară luptă, şi cetatea de scaun a Sucevei care, potrivit cronicarului Macarie, " s-a supus turcilor ca o mireasă împodobită,

Turcii au pus mâna pe bogăţiile dom­

nilor şi pe râuri de averi. De acolo s-a întors ca mare învingător, acel trufaş stăpânitor al turcilor şi s-a dus la cetatea împărăteas­ că, lăsând ca stăpân al domniei pe un oarecare Ştefan " . Odată cu tezaurul de la Suceava al lui Petru Rareş, Soliman Magnificul a capturat şi spada lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Totodată, pentru prima oară în istoria Moldovei, sultanul a aşezat în scaun un nou domnitor, încălcând obiceiul pământului prin care acesta era ales de boieri. Înfrângerea l-a costat pe Petru Rareş pierderea Bugeacu­ lui şi a Tighinei, care au fost anexate Imperiului Otoman. A scăpat cu viaţă doar refugiindu-se în Ardeal, reuşind să treacă graniţa după zile întregi de rătăcire printre munţi, salvat fiind de câţiva pescari pe care i-a plătit să îl aj ute şi care I-au deghizat în haine de om simplu. Aşa s-a încheiat prima parte a domniei sale, răstimp în care vodă s-a luptat pentru extinderea graniţelor Moldovei şi

şi ca o roabă au ruşinat-o

ctitorirea lăcaşelor sfinte. Acestei perioade îi va urma o a doua, mai scurtă, de care s-a învrednicit datorită lui Soliman Magnificul, de la care şi-a şi re­ căpătat tronul. În această a douaparte a încercat să îşi reia vechile posesiuni din Ardeal şi să pornească într-o cruciadă împotriva turcilor împreună cu ceilalţi principi creştini. Din păcate, ambele proiecte au eşuat; Petru Rareş s-a stins pe 3 septembrie 1546. De pe urma sa au rămas picturile exterioare ale bisericilor de la Hârlău, Probota, Humor, Moldoviţa, Bălineşti, Arbore şi Voroneţ.

ISTORIE

El a dat lăcaşurilor noastre de cult o notă aparte, unicăîn lume, re­ uşindîmplinirea unui ideal artistic cuplat la un puternic sentiment de patriotism(înfresce apar adeseori cotropitoriiMoldovei care sunt înfieraţi de fiecare dată) , totulîn spiritul şi litera canonului bizantin. Din prima perioadă a domniei sale, mai precis începând cu anull523 , datează şi refacereaMănăstiriiProbota. Vechea cti­ torie a luiŞtefan celMare şiSfântfusese distrusă de o alunecare de teren, drept pentru carePetruRareş s-a hotărât să muteîntregul amplasament al lavrei la300 de metri de cel vechi, pe un teren solid. Colaborator apropiat i-a fost în tot acest timp vărul săuGri­ gorieRoşea, egumen al mănăstirii. într-o scrisoare adresată călu­ gărilor de laProbota, acesta afirma căel ar fi fost de fapt cel care i-a îndemnat pe vodă şi pe doamnaElena să refacă mănăstirea şi să o declare necropolă domnească. Nu putem şti dacă aceste fapte sunt adevărate, dar este cert căPetruRareş a pornit cu zidirea lavreiîncă din primul an de stăreţie al luiGrigorieRoşea, operă pe care a terminat-oîn 1530 . După alţi doi ani, noul lăcaş era pictat atât la exterior cât şi la interior. Aşadar, vărul său a supravegheat toată construc­ ţia bisericii şi pictarea ei, Probota fiind cel de-al doilea lăcaş dinMoldova împodobit

la

exterior, dupăHârlău. Ca o confirma­

re

a implicarii saleîn ctitorire, egumenul

GrigorieRoşea a fost zugrăvit, în dreapta uşii pridvorului, sub pisanie. După ridi­

carea întregului complex, Petru Rareş şi-aînzestrat ctitoria cu numeroase danii,

la care a contribuit şi vărul său. Pe lângă

biserică, domnitorul a ridicat clopotniţa,

iar

călugărilor le-afacut un corp de chilii

pe

latura de est, în care se aflau şi ateliere

meşteşugăreşti în care obşteaîşi desfăşu­ ra obişnuitele " ascultări " . Tot laProbota,

PetruRareş a construit o casă domnească

şi o clisiarniţă. În a doua parte a domniei

sale, el le-a dat boierilor săi dreptul de a

fiînmomântaţiîn biserica nou construi­ tă. Elînsuşi odihneşte aici, fiindîngropat în partea de nord a gropniţei. Alături de domnitor vor fi îngropaţi cea de a treia soţie a sa, ElenaDoamna, şi fiul său, Şte­ fan Rareş. După moartea sa, Doamna Elena împreună cu copiii au continuat lucrările laProbota, împrejmuind biseri­ caîn anullSSO cu un zid gros la care au adăugat trei turnuri de apărare pe latura

de est. Apoi, IliaşRareş a ridicatînăuntrul

incintei locuinţe domneşti. Odată cu moartea lui Petru Rareş, ctitorul şi ocrotitorul Probotei, pentru mănăstire se sfârşeşte una dintre cele mai faste perioade. El lasă moştenire biseri­

cii ortodoxe şi lumii întregi nu numai o

operă artistică, ci şi o anumită erminie

a istoriei pe care a transpus-o în pictură.

Studii recente, publicate de academicia-

nulSorinDurnitrescu, denotă faptul că, în viziunea voievodului, ascensiunea Imperiului Otoman a venit ca o pedeapsă pentru

păcatele bizantinilor, care decăzuseră mai rău decât păgânii. Acesta este mesajul pictării căderiiConstantinopolului pe pereţii exteriori ai ctitoriilor sale. Distrugerea cetăţii este o apocalipsă a ortodoxiei, silită de atunci săîndure abuzurile unui cotropi­ tor necredincios. Pilduitoare esteîn acest sens mărturia pe care IvanPeresvetov, un diplomat rus care zăboveşte la curtea lui PetruRareşîn partea a doua a domniei sale. Acesta va prezenta apoi ţarului Ivan celGroaznic, într-un document care a ajuns până la noi, gândirea voievoduluiMoldovei, din care pilduitor este următorulfragment: " Aşa zicePetre, voievodul românilor, despre împărăţia grecească: demnitarii (boierii) greci, sub împăratul Constan­ tin Ivanovici (Constantin al IX-lea n. n. ), erau stăpâni pe împărăţie, şi sărutarea crucei o nesocoteau, trădau, şi au vămuit împărăţia cu judecăţile lor nedrepte. Şi prin jefuiri necinstite auîmplut bogăţii­ le lor din lacrămile şi sângele creştinesc.

bogăţii­ le lor din lacrămile şi sângele creştinesc. ( de neam, turcilor, spre batjocură, şiîm­ părăţia

(

de neam, turcilor, spre batjocură, şiîm­ părăţia grecească şi credinţa creştină şi frumuseţea bisericească " .

) Şi prin aceasta au predat străinilor

Stânga: SolimanMagnificul, cel mai mare legiuitor al Imperiului Otoman. Jos: Biserica şi clisiarniţa Mănăstirii Probota.

PlSZlnlE Grigore Ureche, despre Petru Rareş noroc, că tot izbândea, lucruri bune facea, ţara şi
PlSZlnlE
Grigore Ureche, despre Petru
Rareş
noroc, că tot izbândea, lucruri bune
facea, ţara şi moşia sa ca un păstor bun
o ocrotea, judecată pre dreptatefacea.
Altrnintrilea de stat era om cuvios şi
la toate lucrurile îndrăzneţu şi la cu­
" Cu adevărat era ficior luiŞtefan-Vodă
cel Bun,
că întru totul simăna cu
vântu gata, de-! cunoştea toţi că iaste
harnic să domnească ţara. "
tătâne-său, că la războaieîi mergea cu
Letopiseţul Ţării Moldovei

Decăderea unei lavre - de la Vasile Lupu

la Alexandru Ioan Cuza

După Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, Vasile Lupu avea să îşi lege numele de lavra de la Probota, unde va reconstrui parte din incintă. Cu acordul lui Petru Rareş, după moartea sa şi a celor din familie, la Probota şi-au ales locul de veci mulţi dintre boierii şi episcopii moldoveni.

locul de veci mulţi dintre boierii şi episcopii moldoveni. a u u s-a întâmplat cu episcopul
locul de veci mulţi dintre boierii şi episcopii moldoveni. a u u s-a întâmplat cu episcopul
a u u
a
u
u

s-a întâmplat cu episcopul Mitrofan de Rădăuţi (t1552)

pârcălabii Frăţian (t1544) şi Nicoară Hâra (t1545) sau

marele vistiernic Stroici. Ultimul a fost înmormântat

la Probota împreună cu întreaga familie. De la fiica sa ne-a rămas, de altfel, singurul mormânt care a scăpat nejefuit, fiind descope­ rit intact în anul 1998. Cu obiectele recuperate din el s-a umplut întreaga sală a tezaurului de la muzeul de istorie din Suceava. De pe urma acestor morminte de personalităţi se păstrează până astăzi în mănăstire o colecţie de 21 de pietre tombale realizate între anii 1464-1640. La nici 40 de ani de la moartea lui Petru Rareş, mănăstirea este avariată puternic de un cutremu r, care a afectat şi Mănăstirea Putna. Vasile Lupu s-a implicat în reconstrucţia Probotei, refacând zidurile din incintă, turnurile de apărare din colţuri şi acoperişul bisericii. De asemenea, el a construit un rând de chilii în partea

de miazăzi a bisericii şi câteva ateliere meş- teşugăreşti. Lângă fosta casă domnească ridicată de Petru Rareş, Vasile Lupu va construi o alta, în anul 1645. Prin amploa­ rea lucrărilor, el poate fi aşezat alătu ri de ceilalţi doi ctitori ai lavrei. După această refacere, pentru mănăsti­ re urmează o perioadă de decădere. Tâlha­ riivor prăda mănăstirea, profanând unele morminte, iar în 1677 Sfântul Mitropolit Dosoftei o va închina împreună cu toate

Stânga: Incinta Mănăstirii Probota şi

ruinele vechii case domneşti.

moşiile Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. La Probota vor veni călugări greci care nu se vor îngriji de prestigiosul ansamblu mănăstiresc. De aceea, con­ strucţiile se vor degrada, iar când vor fi reparate, în anul 1844, restau rarea va fi fă­ cută fără pricepere. Picturile din interior au fost atunci acoperite de unele realizate grosolan, iar ferestrele pridvorului şi na­ osului au fost zidite. Paradoxal, parte din aceste lucrări de " restaurare " au conservat perfect pictura iniţială ctitorită de Petru Rareş, care a putut fi scoasă la iveală mai târziu, graţie unei lucrări de amploare sponsorizată de UNESCO între anii 1996-2001. Lovitura finală va fi dată însă de Alexandru Ioan Cuza, prin

Legea secularizării averilor mănăstireşti, promulgată pe 15 sep­

tembrie 1863, care va confisca practic toată averea Mănăstirii Probota. Trebuie să înţelegem că această lege a avut la bază o stare de fapt problematică pentru statul român. Aproximativ o' pătrime din suprafaţa arabilă a României de la acea dată era în posesia mănăstirilor care fu seseră închinate altor lăcaşuri de la locurile sfinte. Totodată, călugării străini se sustrăgeau oricăror obligaţii faţă de stat, beneficiind practic de un statut care îi scotea de sub incidenţa legii. Iniţial, s-a încercat colectarea unei părţi din veniturile pe care ei le obţineau de la mănăstirile româneşti închinate, stabilindu-se ca un sfert din suma obţinută să fie virată la buget. Călugării greci au refuzat să se supună, mizând şi pe sprijinul politic internaţional în această chestiune, în speţă

COnTEXT şi la mitropolii, episcopii şi la metoacele lor de aici din ţară şi la
COnTEXT şi la mitropolii, episcopii şi la metoacele
lor de aici din ţară şi la alte mănăstiri şi bi­
serici din oraşe sau la aşezăminte de bine­
" Toate averile mănăstireşti închinate şi
neînchinate precum şi alte legate publice
sau daruri făcute de diferiţi testatori şi
donatori din Principatele Unite la Sfântul
facere şi de utilitate publică, se proclamă
domeniuri ale Statului Român, iar venitu­
rile acestor aşezăminte vor fi cuprinse în
bugetul general al statului. "
Mormânt, Muntele Athos, Sinai precum Legea secularizării averilor mănăstireşti

ISTORIE

Sus: Clisiarniţa mănăstirii unde erau adăpostite sfintele vase şi veşminte utilizate la oficierea slujbelor.
Sus: Clisiarniţa mănăstirii unde erau
adăpostite sfintele vase şi veşminte
utilizate la oficierea slujbelor.
Dreapta: Pridvorul bisercii, luminat de
zvelteleferestre gotice.

Rusia şi Tu rcia, care susţineau Patriarhia de Constantinopol, principala beneficiară a banilor scoşi din ţară de monahii greci. Conform unor calcule, suma era impresionantă şi ajungea la 7 milioane de franci. Pentru a ieşi din acest blocaj fiscal, în iulie 1863 guvernul a oferit mănăsti­ rilor 30 de milioane de franci despăgu­ biri, dar Patriarhul Constantinopolului, Sofronie al III-lea, a refuzat această pro­ punere. Drept replică, pe 25 decembrie 1863 era votată celebra " Lege a seculari­ zării averilor mănăstireşti " care confis­ ca toate proprietăţile monahale. Tragic este că actul normativ nu a afectat doar lavrele care erau închinate, ci şi pe cele româ­ neşti, care s-au văzut astfel puse în imposibilitatea de a-şi asi­

gura existenţa. Astfel, deşi generoasă în spirit, legea a aj uns să

a fo st pusă în practică. To ată stră­

fie nedreaptă atunci când

dania voievozilor noştri de a ctitori lăcaşe sfinte susţinând spi­ ritualitatea ortodoxă a fost spulberată de un simlu document. Marele beneficiu al secularizării a fo st crearea unei rezerve impresionante de proprietăţi, care au fost mai apoi divizate şi cu care au fost împroprietăriţi ţăranii prin reforma agrară. Dar, trebuie subliniat, Cuza nu a dorit doar să ia averea mănăstirilor, ci şi să le reducă rolul în societate, restrângând numărul vieţui­ tarilor lor şi aşezându-le, împreună cu întreaga biserică, sub un control din ce în ce mai riguros al statului. Această tendinţă răzbate limpede din textul

Decretului organic pentru regularea schimei monahiceşti al domnitorului

Alexandru Ioan Cuza, promulgat pe 6 decembrie 1864, la un an după celebra secularizare. Dacă în cazul acesteia exista o justificare a intervenţiei sta-

tului, în cazul ultimului decret e vorba de un abuz fă ră pre­ cedent, o imixtiune brutală a puterii seculare în rânduiala cinului monahal. Potrivit acestei legi, se puteau călugări la orice vârstă doar absolvenţii învăţământului teologic, dar şi ei cu aprobarea Sinodului şi a Ministerului Cultelor. Restul poporului trebuia să aştepte pentru a îmbrăca haina mona­ hală până la 60 de ani bărbaţii, respectiv 50 de ani femeile. Excepţie o făceau invalizii şi cei cu boli incurabile (sic!). Re­ zultatul a fo st o adevărată pustiire a obştilor care au rămas fără vieţuitori. Lucru pe care, probabil, Alexandru Ioan Cuza l-a şi

Acest tip de mentalitate, care a produs astfel de acte normative (copiate aproape ad literam de co­ munişti un secol mai târziu) era tributar unor pre­ judecăţi occidentale la modă, conform cărora călu­ gării sunt o stavilă în calea progresului societăţii. El avea să fie răspunzător nu doarpentru secularizarea averilor monahale, ci şi pentru secularizarea felului de-a fi al românilor, care vor deveni astfel mai " mo­ derni " şi mai apropiaţi de " luminile " occidentului. Pentru Probota legea lui Cuza a însemnat nu doar secularizarea averilor mănăstirii, ci şi închi­ derea ei completă. Biserica a intrat în uzul parohiei satelor care altădată îi slujiseră cu credinţă. Părea că

zilele lavrei muşatine se sfârşiseră

slujiseră cu credinţă. Părea că zilele lavrei muşatine se sfârşiseră Dreapta: Intrarea în biserică şi toaca.

Dreapta: Intrarea în biserică şi toaca.

Sfântul Dosoftei, stareţul Probotei şi Mitropolitul

Sfântului Dosoftei îi datorăm primele încercări de introducere a limbii ro mân eşti

în cult, până la el fiind generalizat uzul slavonei şi, pe alocuri, la

închi nate, al limbii greceşti. Totodată, el a fost printre ierar hi un exemplu de trăire

duh ovnicească, fapt ce a determinat trecerea sa în rândul sfinţilor.

fapt ce a determinat trecerea sa în rândul sfinţilor. mănăsti rile V iitorul ierarh al Moldovei
fapt ce a determinat trecerea sa în rândul sfinţilor. mănăsti rile V iitorul ierarh al Moldovei

mănăsti rile

trecerea sa în rândul sfinţilor. mănăsti rile V iitorul ierarh al Moldovei s-a năs­ cut la

V iitorul ierarh al Moldovei s-a năs­

cut la Suceava, în anul 1624, într-un

neam de " mazâli " , termen care,

potrivit explicaţiei istoricilor, ar desemna fiepe boierii îndepărtaţi din funcţie, fie o clasă socială intermediarăîntreboierime şi simplii ţărani. A învăţat la Iaşi la Colegiul de la Trei Ierarhi, întemeiat de către Vasile Lupu , şi apoi a continuat studiile la Lvov, la Şcoa­ la Frăţiei Ortodoxe. Aici a deprins el, pe lângă ucraineană, limbile clasice (greacă şi latină), dar şi slavona bisericească şi polona. Cu o astfel de educaţie, cu care puţini se puteau mândri în acele vremuri, el nu a căutat ranguri înalte şi nici slava lu mii, ci a plecat să îi sluj ească lui Hristos la Mănăstirea Probota. Nu ştim anul în care a venit la mănăs­

tire, dar ştim că a fost tuns în monahism în 1649 şi apoi a devenit egumen la o vârstă fragedă. L-au recomandat, desigur, viaţa aleasă, dar şi vastele sale cunoştinţe care i-au permis în acei ani să înceapă un amplu program de traduceri de care se va ocupa întreaga viaţă. Pe când era la Pro­

12 bota, în jurul anului 1650, a tradus Istori-

la Pro­ 12 bota, în jurul anului 1650, a tradus Istori- CRODICA " Având în vedere
CRODICA " Având în vedere viaţa pildu­ itoare a învăţatului Ierarh Dosoftei, evlavia sa călugărească
CRODICA
" Având în vedere viaţa pildu­
itoare a învăţatului Ierarh
Dosoftei, evlavia sa călugărească
şi înţelepciunea sa sfântă, în tâl­
cuirea cuvântului lui Dumnezeu,
pentru luminarea slujitorilor
sfintelor altare şi a poporului
credincios, precum şi păstrarea
dreptei credinţe, urmând obi­
ceiul sinodal şi chemând în aju­
torul nostru puterea lui Dumne­
zeu, Celui închinat şi preamărit,
hotărâm ca de acum înainte şi în
veci Ierarhul Dosoftei, Mitropol­
itul Moldovei, să fie numărat
între Sfinţii Bisericii şi să fie
pomenit şi cinstit cu cântări de
laudă în ziua de treisprezece a
lunii decembrie. "
To mosul Sinodal al Bisericii Orto­
doxe Române privind canoni­
zarea Sfântului Ierarh Dosoftei,
Mitropolitul Moldovei

Stânga sus: Hristos împărtăşindu-i pe

apostoli la Cina cea de Taină.

Stânga: Sfântul Dosoftei, Mitropolitul

Moldovei.

ile lui Herodot, lucrare ce se înscrie între primele traduceri europene ale acestei opere. A tălmăcit de asemenea un Pateric

grecesc, Mântuirea păcătoşilor şi Viaţa şi minunile Sfântului Vasile cel Nou.

Viaţa curată şi cultura sa teologică I-au recomandat pentru ocuparea scau­ nului Episcopiei de Huşi, în anul 1658, apoi pentru cel al Romanului, din 1660, unde a rămas 11 ani. Aici, la Roman, vlă­ dica Dosoftei va revizui traducerea Ve­ chiulu i Testament a spătarului Nicolae Mile seu, inclusă în Biblia de la Bucureşti în anul 1688.

SFI NŢI ŞI MINUNI

SFI NŢI ŞI MINUNI CRODlCA "Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de fe lul
CRODlCA "Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de fe lul lui. Şi era
CRODlCA
"Acest Dosoftei mitropolit nu
era om prost (simplu) de fe lul
lui. Şi era neam de mazâl. Prea
învăţat, multe limbi ştia: elineşte,
sloveneşte, şi altă adâncă carte
şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi
cucernic, şi blând ca un miel. În
ţara noastră, pe ceasta vreme nu
este om ca acela " .
Ion Neculce, O samă de cuvinte

Stânga: Sfântul Altar : Hristos îi

împărtăşeşte pe apostoli cu Sfântul Sânge.

În iulie 1671, avea să fie ales în scaunul de mitropolit al Mol­ dovei, anii săi de păstorire desfăşurându-se într-o perioadă de­ osebit de grea, cu dese schimbări de domni care erau urmate şi de schimbarea ierarhilor. Va fi silit de aceea să îşi părăsească scaunul în perioada 1674-1675 şi apoi definitiv, în anul 1686, când a fost silit să se refugieze în Polonia. În toată această perioadă, va traduce din cărţile sfinţilor părinţi ai bisericii şi va publica multe lu crări în afara ţării, pentru că tip ografia adusă de Va sile Lupu la Trei Ierarhi nu mai fu ncţiona. Aşa a văzut lumina zile Psaltirea în versuri, creaţia sa originală, prima de

acest fel în cultura română. Sfântul Do­ softei ştia că scrierile Sfintei Scripturi trebu ie să ajungă la credincioşi în limba română şi ştia de asemenea că o tradu­ cere versificată avea să fie mult mai uşor de memorat. Acest lucru s-a şi întâmplat. Psaltirea sa a fost foarte iubită în popor. Anumite fr agmente din psalmii săi au intrat chiar în folclorul popular, Anton Pann regăsindu-i în colindele pe care le-a cules, un veac mai târziu. Sfântul Dosof­ tei a reu şit ceea ce puţin creatori reuşesc - să intre în conştiinţa poporului său. Ce bucurie mai mare poate exista pentru un păstor, decât să îi vadă pe credincioşi împărtăşindu-se din cuvântul lui Dum­ nezeu şi transpunând acest cuvânt în propriile creaţii? Dar Sfântul Dosoftei dorea mai mult

simpli. Există opinii ale unor istorici care consideră că mulţi dintre preoţii fără şcoală, erau de asemenea ignoranţi în ceea ce priveşte limba în care slujeau. Cel mai probabil ei reuşeau să înveţe cu timpul formulele liturgice de pe baza cărora pu­ teau oficia slujbele, dar enoriaşii lor nu înţelegeau rugăciunile rostite astfel. Problema nu era însă doar de ordin intern. Mitropolitul Dosoftei se afla sub ascultarea Patriarhu lu i de Con­ stantinopol, care, la fel ca şi cel al Mosco­ vei, agreea uzul în cult al limbilor sacre - greacă, respectiv slavonă. De aceea, el nu a permis o inovaţie de tipul celei iniţiate de vrednicul ierarh de la Suceava. A fost

nevoie de toată priceperea, tenacitatea şi curajul vlădicăi pentru a putea introduce, treptat, în cultul bisericii primele cărţi de slujbă în limba română. Consecinţele au fost uriaşe. Nu numai că pe plan cultural limba română s-a îmbunătăţit prin in­ troducerea unornoi cuvinte, dar, pe plan bisericesc, româ nii au ajuns să înţeleagă ce se cântă la strană şi în altar. Astăzi, Biserica Ortodoxă Română este printre puţinele în care slujbele se oficiază în limba modernă. Atât ţările slave, cât şi Grecia folosesc în cult slavona bisericeas­ că, respectiv greaca veche, ambele limbi moarte, pe care credincioşii nu le înţeleg sau, în cel mai fericit caz, le înţeleg parţial. Sus: Hristos Domnul, de taliu de frescă Scopul Sfântului Dosoftei este afirmat din naos. încă din prefaţa Psaltirii în versuri, el spu- nând că i s-a " părut a hi lucru de treabă şi

de folos şi de spăsenie (mântuire) să poată trage hirea omului către cititul ei", prin traducerea în limba română a unei cărţi atât de iu­ bite. Apoi a ajuns la tipărirea mai multor cărţi de slujbă în limba

ajuns la tipărirea mai multor cărţi de slujbă în limba decât publicarea anumitor cărţi rugăciune sau

decât publicarea anumitor cărţi rugăciune sau învăţătură du­ hovnicească în limba română. Scopul său era ca întregul cult să devină accesibil credincioşilor, care nu înţelegeau slavona bise­ ricească în care se oficia pretutindeni.

Ca să înţelegem importanţa şi dificultatea misiunii sale tre­ buie să pătrundem contextul epocii în care el a trăit. Secole la rândul în bisericile noastre s-a slujit numai în slavona biseri­ cească - o limbă considerată sacră, dar neînţeleasă de creştinii

română, precum Dum nezeiasca Liturghie

(1 679), Psaltirea de-nţă­

les (1680, versiunea în proză, utilizată în practica liturgică) sau Molităvnic de-nţălăs (1681). Pentru a edita toate aceste cărţi, vred­ nicul mitropolit a refăcut vechea tiparniţă a lu i Va sile Lupu, apoi, nemulţumit de ea, i-a trimis o scrisoare spătarului Nicolae Mi-

SFINŢI ŞI MINUNI

SFINŢI ŞI MINUNI
mul poem istoric român, tipărit în anul 1681, în ediţiaMolităvnicului de-nţălăs. În COnTEXT Psaltirea în
mul poem istoric român, tipărit în anul
1681, în ediţiaMolităvnicului de-nţălăs. În
COnTEXT
Psaltirea în versuri
136 de versuri sunt prezentaţi toţi dom­
nii Moldovei, de la Dragoş Vo dă până la
Versificarea Psaltirii s-a realizat pentru
prima dată în apus ca un efect al refor­
mei. Jean Calvin a fost printre primii au­
tori, urmat de discipolul său, Theodore
de Beze, de Jean Passerat şi de alţi teo­
logi şi scriitori. În Franţa, această formă
a Psaltirii a trecut, la fel ca şi în ţările
române, în fo lclor, fe nomen care s-a
repetat şi în alte ţări precum Germania,
Italia, Spania, Anglia, Ungaria etc.
Psaltirea în versuri a lui Dosoftei tre­
buie încadrată în acest context. S-a
afirmat de către anumiţi cercetători
că sfântul ierarh s-ar fi folosit pentru
ediţia lui de o altă versiune a Psaltirii
în versuri, poloneză, foarte răspândită
în epocă, al cărei autor a fost călugărul
catolic Jan Kochanowski. Nicolae Iorga,
Sextil Puşcariu sau Ovid Densuşianu
au apărat, în schimb, originalitatea
operei Sfântului Dosoftei, arătând că
el s-a inspirat mai degrabă din stilul şi
versificaţia poeziei populare româneşti,
care 1-a şi răsplătit, reintegrându-1 apoi
în vastul său curent.
După strădania mitropolitului
moldovean, în limba română au mai
apărut şi alte varinate ale Psaltirii,
versificată de către Te odor Corbea şi
Ioan Prale. Niciuna nu s-a ridicat însă
la înălţimea celei realizate de smeri­
tul ierarh Dosoftei. Zoe Dumitrescu
Buşulenga avea să spună peste ani că
" Psaltirea în versuri este în cultură şi
literatură ceea ce este Voroneţul în
pictură".
Duca Vo dă. Sunt înfăţişate atât faptele
lor de arme, cât şi ctitoririle de biserici şi
mănăstiri.
O altă lucrare tipărită de Sfântul Dosof­
tei, capitalăpentruspiritualitatea ortodoxă,
a fost Viaţa şi petrecerea svinţilor,
publicată
în patru volume, între anii 1682-1686. Ea
cuprinde vieţi de sfinţi compilate din mai
multe surse. Printre ele se află ediţii nea­
greceşti, precum Mineiele bizantine prelu­
crate de Maxim Margunios, Vieţile Sfinţilor
a lui Simeon Metafrast sau Cronografele lu i
Dorotei al Monembaziei şi Matei Cigalas.
Volumele îngrijite de ierarhul moldovean
fac dovada erudiţiei sale, constituindu-se
Jos: Sinaxarul din pronaosul bisericii.
Sus: Sfântul Cuvios Ştefan cel Nou,
registru din pronaos.
lescu, care se afla la Moscova, rugându-1
să intervină pe lângă patriarhul Ioachim
pentru a-i trimite un teasc şi litera nece­
sară. În cele din urmă, cererea sa a fost sa­
tisfăcută, noua tiparniţă fiind instalată la
biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iaşi.
Mitropolitul Dosoftei nu s-a limitat
însă la lirica religioasă. De la el avem pri-

SFINŢI ŞI MINUNI

Sus: Pilat din Pont se spală pe mâini. Secvenţă din judecarea lui Iisus Hristos, Înainte
Sus: Pilat din
Pont se spală pe
mâini. Secvenţă
din judecarea
lui Iisus Hristos,
Înainte de
răstignirea Sa pe
Golgota.
Stânga:
"Preacuratului
Tău Chip ne
Închinăm Bunule
cerând iertare
greşealelor
noastre" (Iisus
Panthocrator,
detaliu defrescă).

Trupul i-a fost îngropat în Biserica " Naşterea Domnului " din Zolkiew, astăzi în Ucraina. Ţinând cont de viaţa sa duhovni­ cească şi de suferinţele îndurate pentru dreapta credinţă în exilul său polonez, dar şi de vasta sa operă de iluminare spiri­ tuală a românilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

peste vremuri într-un reper de la care vor pleca toate celelalte încercări similare în limba română. Mitropolitul Dosoftei se va ocupa în­ treaga viaţă de cărţi şi traduceri. Nici măcar exilul din Polonia, petrecut atunci când avea 62 de ani, nu l-a oprit din lucrarea sa. Răpit de oastea lui Jan Sobieski, care a " pră­ dat şi sfintele vase, ba şi moaştele Sfântului

TROPAR Psalmul 1 Ferice de omul ce n-a merge În sfatul celor fără de lege
TROPAR
Psalmul 1
Ferice de omul ce n-a merge
În sfatul celor fără de lege
Şi cu răii nu va sta-n cărare,
Nici a şedea-n scaun de pierzare.
Ce voia lui va fi tot cu Domnul
Şi-n legea lui ş-a petrece somnul,
De să va-nvăţa de zî, de noapte,
Să-i deprinză poruncile toate.
Şi va fi ca pomul lângă apă,
Carele de roadă nu să scapă.
Şi frunza sa încă nu-ş-va pierde,
Ce pre toată vremea va sta verde.
Mitropolitul Dosoftei - Psaltirea În
versuri

Ioan cel Nou, împreună cu mulţime de pietre scumpe şi de alte odoare de argint şi de aur " , aşa cum ne încredinţează Dimitrie Cantemir, Sfântul Dosoftei a mustrat " în gura mare nelegiuirea ostaşilor " , fiind dus în cele din urmă în robie în cetatea Stryi, de lângă oraşul Jolkiew. Din această ultimă perioadă datează traducerea unor lu crări dogmatice pe care le va realiza în româ­ neşte sau în slavo-rusă, pentru a limpezi anumite divergenţe doctrinare care inter­ veniseră între Patriarhia Moscovei şi cea de la Kiev. Trebuie menţionat că vlădica a intervenit în această dispută la rugămintea Patriarhului Ioachim al Moscovei şi la cea a mitropolitului Varlaam Iasinski al Kievului, dovadă a respectului de care se bucura în epocă între ierarhii ortodocşi. Cu acest prilej , a tradus cele 12 scrisori ale Sfântului Ignatie Te ­ oforul, Constituţiile Sfinţilor Apostoli, lucrarea patriarhului Gher­

man al Constantinopolulu i - Is torie bisericească şi privire mistică

şi

Dialogul împotriva ereziilor şi despre credinţa noastră a Sfântului

a

hotărât trecerea mitropolitului Dosoftei în rândul sfinţilor.

Simeon Arhiepiscopul Te salonicului. Toate veneau să limpezească

Proclamarea oficială a canonizării sale s-a petrecut pe 14 oc­

o

chestiune importantă a Sfmtei Tradiţii legată de prefacerea Sfm­

tombrie 2005, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, în prezenţa

telor Daruri în timpul Liturghiei. De altfel, pentru a aj uta cele două

unor ierarhi din bisericile ortodoxe surori. Patriarhu l Teoctist

biserici surori, Sfântul Dosoftei a realizat chiar o culegere de texte

a

spus atunci că " avem nevoie de sfinţi, aşa cum avem nevoie

patristice în slavo-rusă intitulatăDespreprefacerea Sfintelor Daruri.

şi

de prieteni". Sfântul Dosoftei va rămâne în conştiinţa aces­

Încununat de toate aceste nevoinţe, blândul ierarh va trece la Domnul pe 13 decembrie 1693, în vâ rstă de aproape 70 de ani.

tui popor ca un prieten al limbii române şi al credincioşilor ortodocşi de pretutindeni.

Sfântul Inochentie si ucenicul său Eustatie.

Sfinţii Apostoli de la Probota

Mănăstirea Probota a fost o înaltă şcoală duhovnicească. Dovada este Sfântul Dosoftei, canonizat recent, dar şi Sfinţii lnochentie şi Eustatie, care au vieţuit aici şi care au fost cinstiţi de către popo r cu secole în urmă. Totodată, mănăstirea are în zestrea ei duhovnicească moaştele Sfinţilor Apostoli Petru, Pavel şi Andrei.

moaştele Sfinţilor Apostoli Petru, Pavel şi Andrei. Sfântul Inochentie D espre Sfântul Inochentie ştim că a

Sfântul Inochentie

D espre Sfântul Inochentie ştim că a trăit în a doua ju­

mătate a secolului al XV-lea, fiind ucenic al unui stareţ

de la Probota, cu viaţă îmbunătăţită - cuviosul Stahie.

Potrivit tradiţiei, provenea dintr-o familie simplă de ţărani din partea locului. S-a nevoit în Mănăstirea Probota, aj ungând prin ascultare, smerenie şi rugăciune neîncetată până la darul facerii de minuni. Când un monah ajunge la o asemenea mă­ sură duhovnicească, este asaltat de mulţimi de credincioşi care caută nu numai sfaturi duhovniceşti, ci şi tămăduirea bolilor. În timp, pacea păzită cu străşnicie se pierde, iar ascetul aj unge să fu gă de lume pentru a se adânci în rugăciune. Aşa s-a întâm­ plat şi cu cuviosul Inochentie, care s-a retras în cele din urmă într-o chilie pustnicească dintr-o pădureapropiată mănăstirii.

Stânga: Altarul şi naosul văzute dinspre pronaos.

Acolo s-a desăvârşit prin nevoinţe aspre şi ispite nenumărate de la diavoli, fiind cinstit de părinţii mănăstirii ca un po­ văţuitor iscusit pe calea rugăciunii. Şi-a făcut mulţi ucenici de-a lungul vieţii, monahi care la rândul lor au aj uns până la culmile sfinţeniei. A trecut la Domnul la începutul seco­ lului al XVI-lea, fiind cinstit de întreaga Moldovă ca sfânt.

Sfântul Eust atie

S-a născut într-unul din satele de pe Valea Siretului, undeva la începu­ tul secolului al XVI-lea şi a venit în mănăstire după ce a auzit de viaţa . sporită a Sfântului Inochentie, do­ rind să îi devină ucenic. Tradiţia ne spune că, la fel ca aces­ ta, a trăit mai mulţi ani retras într-o chilie pustnicească, ascultând de povaţa părintelui său. Cu timpul, i-a întrecut pe ceilalţi părinţi de la Probota în smerenie şi dragoste, primind şi el darul facerii de minuni. Acest dar este excepţional şi arată că Probota a fost o autentică lavră isihastă, în care călugării s-au sfinţit, unin­ du-se cu Hristos. Se spune despre Sfântul Eustatie că ajunsese foarte iubit de fraţii săi din mănăstire şi de popor şi că i-a ajutat pe mulţi atât prin cuvintele de învăţătură cât şi prin puterea rugăciunii sale. Nu ştim anul când a trecut la Domnul, dar ştim că Mitropolitul Dosoftei 1-a trecut în rândul sfinţilor. Despre el şi despre alţi mari monahi ai Moldovei avea să scrie în Vieţile Sfinţilor: " clară tocmai şi din rumâni mulţi sunt sfinţi, care am văzut viaţa şi traiul lor, clară nu s-au căutat " .

SFINŢI ŞI MINUNI
SFINŢI ŞI MINUNI
Sfinţii Apostoli Andrei, Petru si Pavel �
Sfinţii Apostoli
Andrei,
Petru si Pavel

Sunt cu toţii prezenţi la Probota, prin moaştele lor. Tu strei au fo st apos­ toli ai Mântuitorului, Petru şi Andrei fi ind chiar fraţi de sânge. Despre Andrei ştim că era pescar în Betsaida Galileii, la fel ca şi frate­ le său, şi că, înainte de a fi chemat de către Hristos, a fo st ucenic al Sfântu­ lui Ioan Botezătorul. Potrivit tradiţiei, el ar fi asistat la Botezul Domnului şi la miracolul Teofaniei şi I-ar fi auzit pe Ioan Proorocul şi Înaintemergă­ torul spunând despre Iisus - " Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii " (Ioan, 1, 29). Din acel moment, el a devenit discipolul Mân­ tuitorului, tradiţia supranumindu-1 " cel întâi chemat " . Sfântul Andrei l-a

Sus: Cina cea de taină, detaliu defrescă din Sfântul Altar.

adus la Hristos şi pe fratele său, Petru, spunându-i: " Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte

(Ioan, 1, 41). După Pogorârea Sfântului Duh, sfinţii apostoli au tras la sorţi pentru a stabili unde va merge fiecare să vestească

Învierea Domnului. Sfântul Andrei a primit ca teritoriu al propovăduirii Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (adică Dobrogea noastră) şi până în Crimeea. Poporul român l-a cinstit drept pa­ tron, în toponimia Dobrogei păstrân­ du-se mai multe mărturii ale misiunii sale prin aceste meleaguri. A murit martiric la Patras, în Grecia, răstignit pe o cruce în fo rmă de X, care în pre­ zent este pe steagul mai multor state ale lumii care îl au drept patron. Este sărbătorit de biserică pe 30 noiembrie. Sfântul Apostol Petru a fo st apos­ tolul evreilor, pe care i-a chemat la credinţa în Hristos. Ca teritoriu mi-

sionar a avut Antiohia, Pont, Galiţia, Sus: Sfântul Apostol Pavel. " Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar

el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul

a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să

ripa în acea cetate. Atunci Hristos i s-a arătat într-o luminăintensă şi i-a spus:

Hristos "

ca Iisus. Biserica îi prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel în ziua martiriului lor, pe 29 iunie, considerându-i stâlpii ei de credinţă, primul ca misionar al evreilor, iar cel de-al doilea al neamurilor. Sfântul Apostol Pavel este celebru prin epistolele şi mi­ siunea sa desfăşurată în întreg Imperiul Roman. S-a năs­ cut într-o familie de evrei bogaţi din Tarsul Ciliciei şi era cetăţean roman. A fost ucenic al marelui rabin Gamaliel, deci era un bun cunoscător al Torei. Nu l-a întâlnit niciodată pe Hristos în timpul vieţii Acestuia pe pământ, iar după întemeierea primelor comuni­ tăţi creştine a fo st unul dintre cei mai aspri persecutori ai creştinilor. Viaţa i-a fo st schimbată în întregi­ me de o vedenie miraculoasă, petrecu­

tă pe cândmergeaspreDamasc pentru

a stârpi credinţa creştină care se înfi­

pentru a stârpi credinţa creştină care se înfi­ Capadocia, Bitinia şi, în cele din urmă, Roma

Capadocia, Bitinia şi, în cele din urmă, Roma unde, pot rivit tradiţiei catolice, a fo st primul episcop al acestei cetăţi. Ortodoxia nu împărtăşeşte însă acest punct de vedere, socotind că apostolia a fo st tot timpul o slujire în biserică superioară episcopatului. Ştim despre Sfântul Apostol Petru că a suferit o moarte martirică în timpul unei persecuţii a împăratului Nero, pe 29 iunie 67. El a murit împreună cu Sfântul Apostol Pavel, care a fo st decapitat tot la Roma, în aceeaşi zi. Potrivit tradiţiei, Sfântul Petru a fo st condamnat la moarte prin răstignire, dar a cerut să fie crucificat cu capul în jos, pentru că nu se simţea vrednic să sfârşească la fel

izbeşti cu piciorul în ţepuşă. " (Faptele Apostolilor cap. IX) . Din acel moment, Saul a devenit cel mai fe rvent uce- nic al lui Hristos. S-a botezat, primind numele Pavel, şi a convertit mii de păgâni la credinţă. O mare parte din epistolele apostolice sunt scrise de el. A sfârşit la Roma, pe 29 iunie 67, fi ind decapitat în afara oraşului. Se spune că, după ce a atins pământul, capul său a sărit de trei ori şi că în locul acela au apărut trei izvoare. Pe locul martiriului său se înalţă acum abaţia catolică Tre Fontane, situată în vecinătatea cetăţii eterne.

18

Un cer coborât pe pământ

Probota are un tezaur aparte. Dacă la alte mănăstiri el este com pus din icoane,

veşminte, obiecte de cult şi carte veche, la Probota toate acestea pălesc în faţa

picturii ctitorite de Petru Rareş în ti m pul

are odoare sfinte, parte dintre ele aflate în muzeele ţării, dar Domnul a vrut ca cel mai de preţ să ră mână acasă, pe pereţii bisericii, spre bucuria sufl etelor pelerinilor.

egumenului Grigorie Roşea. Şi Probota

etelor pelerinilor. egumenului Grigorie Roşea. Şi Probota I ntrarea în bătrâna biserică se face prin uşa

I ntrarea în bătrâna biserică se face prin uşa de miazăzi a prid­

vorului. Ferestrele înalte, în stil gotic, scaldă literalmente în lumină fresca veche, pictată în doar doi ani, între 1530-15 32.

Chipuri grave, minuţios executate, pe un fond albastru închis, profund. Fiecare colţişor e acoperit de scene sacre. Pridvorul e închinat Judecăţii din Urmă, acel final al timpului şi spaţiului, punctat de prezenţa împărătească a lui Hristos. El, Cel care a creat lumea întru început, din încredinţarea Tatălui şi prin lu­ crarea Sfântului Duh, vine acum să îi pună capăt, dar şi început veşnic. E vremea învierii de obşte, stadiul trupurilor înduhovnicite şi a materiei transfigurate de har, vremea când Răul vafi despărţit pentru veşnicie de Bine. Ce meşter ar putea reprezenta toată această cavalcadă dogmatică? Cei care au zugrăvit Probota au făcut-o. Pe boltă este zugrăvit Hristos înconju­ rat de semnele zodiacale reprezentate pe un sul strâns de o ceată de îngeri, simbol al timpului care se sfârşeşte. Mântuitorul este într-o mandorlă înconjurat de sera­ fimi şi heruvimi. E parcă o fereastră spre veşnicie prin care se arată lumii Cel Vechi de Zile. Deasupra uşii de intrare, în prona-

Stânga: Îngerii cu sulul timpului înaintea Judecăţii de Apoi, în pridvor.

os, este pictura Judecăţii din Urmă. Sus, chiar aproape de cupolă, se află, înconjurat de aceeaşi mandorlă, Hristos pe scaunul de judecată. Din picioarele sale coboară un râu de foc, focul iubirii dumnezeieşti, care, după Isaac Sirul, este concomitent bucuria celor din rai şi chinul celor dîn iad. La capătul acestui şuvoi de foc se aflăpictat un balaur, simbol al chinului fără de sfîrşit, care

îiînghite pe păcătoşi. În dreapta şi în stânga tronului Mân­ tuitorului sunt Maica Domnului şi Sfân­ tul Ioan Botezătorul, cu capul înclinat întru rugăciune, urmaţi de cei doispreze­ ce apostoli care sunt aşezaţi şi ţin în mâini Evanghelia. Sub acest registru, la picioarele tro­ nului lui Hristos, se află Sfânta Cruce şi suliţele cu care Mântuitorul a fost străpuns şi un divan pe care stă aşezată Evanghelia (Cartea Vieţii). Deasupra ei, Duhul Sfânt, în chip de porumbel, stă ca un martor al Judecăţii din Urmă. În

Stânga: Camera mormintelor, dinspre pronaos.

în chip de porumbel, stă ca un martor al Judecăţii din Urmă. În Stânga: Camera mormintelor,

TE ZAUR

genunchi, în dreapta şi în stânga Sfintei Cruci, stau strămoşii omenirii - Adam şi Eva, iar în spatele lor se află de o parte cetele celor drepţi, iar de cealaltă fluviul de foc şi sufletele celor care se vor chinui. O scenă aparte reprezintă învierea morţilor. Un înger sună dintr-o trâmbiţă, simbol al chemării din urmă, şi fiarele,

Bolta pronaosului este dominată de pictura Maicii Domnului orantă - pruncul Hristos binecuvântează lumea dintre braţele sale ridicate spre cer. Figura Preasfintei Născătoare de Dumne­ zeu este înconjurată de îngeri şi sprijinită, în cele patru colţuri, de Sfinţi Ierarhi. Din veşnicia în care se manifestă acum Fecioara

Ierarhi. Din veşnicia în care se manifestă acum Fecioara Sus: Semnele zodiilor, pe sulul ţinut de

Sus: Semnele zodiilor, pe sulul ţinut de îngeri, simbol al timpului care va lua sfârşit.

ţinut de îngeri, simbol al timpului care va lua sfârşit. Sus: Pronaos, Sfânta Ana şi Maica

Sus: Pronaos, Sfânta Ana şi Maica Domnului copilă în rugăciune.

Maria coborâm în istorie, care este punctată de traseul prin vea­ curi al bisericii. De aceea, în imediata vecinătate a Maicii Dom­ nului, decurgând într-un fel din ea, ca o reflectare divină în lume, sunt icoanele Sinoadelor Ecumenice. Ele ne-au limpezit credin­ ţa şi au definit principalele dogme. Acestea nu reprezintă însă formulări teoretice rezultate în urma unor certuri formale. Ele sunt expresia în cuvinte a contemplării lui Dumnezeu, a dreptei contemplări, a ortho-doxiei, adică a slăvirii celei drepte. Maica Domnului patronează această slăvire a cărei împlinire se reali­ zează prin vieţile sfmţilor, reprezentaţi sub forma sinaxarului. Remarcabilă este şi lumina, care pe măsură ce pătrunzi în biserică se diminuează. De la pridvorul scăldat de soare se trece la pronaosul luminat de două ferestre, pentru ca în camera mormintelor să domnească pe­ numbra, doar două ferestre luminând gropniţa. Este şi un drum al interiorizării, al rugăciunii care trece de la minte şi sim­ ţuri transfigurate la inima care comunică dincolo de imagini. După gropniţă, credinciosul face tre­ cerea în naos. Timpul liturgic îşi accen­ tuează aici cadenţa. Este vremea Postului Patimilor şi a Învierii Domnului, cunos­ cuta perioadă a Triodului. Nu mai avem

Stânga: Secvenţe de Sinaxar, din pronaos.

pământul sau marea dau înpoi trupurile celor care revin la viaţă. Întreaga scena respiră un hieratism profund, un drama­ tism al momentului ultim, dar şi o trans­ parenţă a prezenţei lu i Dumnezeu, Cel care domneşte asupra tuturor, Cel care s-a oferit drept jertfă pentru iertarea pă­ catelor întregii lu mi. Mesajul Judecăţii din Urmă este acela că Hristos este Începutul

şi Sfârşitul Cosmosului, dar şi al nostru, cei zidiţi după Chipul Său. Ar trebui menţionat aici şi faptul că Probota are un program iconografie care înlănţuieşte cele cinci compartimente ale bise­ ricii - pridvor, pronaos, gropniţă, naos şi altar. Dacă pridvorul a fost consacrat Ju decăţii de Apoi, odată cu pronaosul şi gropniţa coborâm în timp, dar nu orice fel de timp, ci acela al ritmului liturgic, cel care de fapt face posibilă experimentarea sfârşitului, a eshatonului întâlnirii cu Hristos în fiecare zi. De aceea, prona­ osul şi gropniţa sunt dedicate sinaxarului, care stabileşte jonc­ ţiunea dintre veşnicie şi temporalitate prin intermediul vieţii sfântului, inelul de legătură dintre cer şi pământ.

dintre veşnicie şi temporalitate prin intermediul vieţii sfântului, inelul de legătură dintre cer şi pământ.

TEZAUR

TEZAUR
LEXlCOn Copia (gr. 1wrric;) desemna în trecut împărtăşesc preoţii şi credincioşii. Tăişul are o fo
LEXlCOn
Copia (gr. 1wrric;) desemna în trecut
împărtăşesc preoţii şi credincioşii.
Tăişul are o fo rmă triunghiulară,
similară cu a unui vârf de lance, iar
mânerul se termină cu o cruce.
o sabie cu tăişul curbat. În practica
liturgică ortodoxă copia este un mic
cuţit care simbolizează suliţa cu care
ostaşii 1-au împuns pe Hristos ( " Şi
unul din ostaşi cu suliţa în coasta Lui
Sfântul Potir este vasul în care se
află vinul ce se transformă în timpul
Liturghiei în Sângele lui Hristos.
a împuns", (Ioan 19, 34). Este folosită
pentru a tăia agneţul cu care apoi se
Dreapta: Dramatică reprezentare a Răstig­
nirii lui Iisus (detaliu defrescă din naos).
Sus: Sfântul Ioan Gură de Aur ţindu-1 în mână pe Hristos căruia i-a tăiat braţele,
Sus: Sfântul Ioan Gură de Aur ţindu-1
în mână pe Hristos căruia i-a tăiat braţele,
simbol al lertfei Liturgice.
Stânga: Panthocratorul în cupola naosului.

vieţi de sfinţi şi nici reflectarea Logosului în Sinoade şi dogme, ci chiar pătimirea pe pământ a Mântuitorului Isus Hristos, pă­ timire care culminează cu Învierea. El priveşte sau, mai bine zis, se coboară din înaltul boltei, unde este zugrăvit într-o mandorlă, înconju­ rat de îngeri, prin cei patru evanghelişti, care sunt aşezaţi în cele patru colţuri. În felul acesta, ciclul început cu El ca Logos sfinţitor al lumii se încheie tot cu El, în pridvor, ca Judecător al lu mii la sfârşitul Cosmosului. Acest fapt devine evident prin pictarea în altar a ciclu lu i Penticos­ tarului (perioadă cuprinsă între Înviere şi Pogorârea Duhului Sfânt).Este intere­ sant şi felul în care este tratată lu mina. În locul ferestrelor gotice imense din prid­ vor şi pronaos, avem aici ferestre mici, care lu minează discret naosul şi altarul. În schimb, Hristos Pantocrator, pictat pe cupolă, este evident datorită ferestrelor turlei. El este locul din care, trebuie să ştim, vine Lumina.

Altarul este dominat de icoana Preasfintei Născătoare de Dum­ nezeu, care stă pe tron ţinându-şi în braţe Fiul, flancată de îngeri. Dedesubt se află ciclul Penticostarului şi sub el soborul ierarhilor, caracteristic oricărui altar. Coborâm trep­ tat către jertfa liturgică, cea care îl înalţă pe om tot atât de mult pe cât s-a coborât la el Fiul Omului. Simbol al acestei jertfe euharistice, nesângeroase, dar la fel de tragică pe cât este orice jertfă, este trupul Mântuitorulu i ţinut cu braţul stâng de Sfântul Ioan Gură de Aur. Hristos nu are mâini, ele i-au fost tăiate de către Sfântul Ioan! În mâna dreaptă arhiereul poartă un cuţit cu care l-a jertfit pe Isus. Simbolistica este evidentă, ea trimite la actul liturgic al împărtăşirii cu trupul şi sângele Domnulu i. De altfel, braţele tăiate ale lu i Hristos se re­ găsesc într-o altă pictură, la proscomidiar, unde este reprezentat sfântul disc, unde la

Stânga: Pronaosul şi prodvorul văzute

dinspre camera mormintelor.

unde este reprezentat sfântul disc, unde la Stânga: Pronaosul şi prodvorul văzute dinspre camera mormintelor.

TEZAUR

Dreapta: Maica Domnului cu Pruncul,

frescă de pe bolta altarului.

Maica Domnului cu Pruncul, frescă de pe bolta altarului. te, consistenţă. Figurile reflectă emoţional diferite

te, consistenţă. Figurile reflectă emoţional diferite stări interioare. Dispare viziunea ascetică, treptat icoana nu este a împărăţiei de dincolo de timp, ci a acestei lumi. Sfinţii nu mai sunt persoane îndumnezeite, ci personaje pioase care se arată pătrunse de fiorul credinţei. E metamorfoza prin care va trece şi comunitatea credin­ cioşilor până la apariţia curentului redescoperirii Sfintei Tradiţii şi a Sfinţilor Părinţi ai bisericii. Un curent care încă îşi produce efectele şi care presupune şi recuperarea integrală a icoanei bizan­ tine. Frescele interioare de la Probota sunt în acest sens nu numai o mărturie, ci şi o şcoală de o profunzime şi o fru mu seţe unică.

LEXlCOn Euharistia (gr. evxcxpt aricx) lui Hristos sunt prezente în mod real, în vreme ce
LEXlCOn
Euharistia
(gr.
evxcxpt aricx)
lui Hristos sunt prezente în mod real,
în vreme ce confesiunile protestante
şi neoprotestante, văd doar o prezenţă
simbolică a Mântuitorului.
înseamnă în limba greacă mulţumire
şi desemnează în limbaj teologic Sfânta
Împărtăşanie, adică Trupul şi Sângele
lui Hristos. Termenul provine din Noul
Testament de la Cina cea de Taină " Şi,
mulţumind (EvxapLO'TTJO'a,), a frânt şi
a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul
Meu care se frânge pentru voi. Aceasta
să faceţi spre pomenirea Mea. "
Slujba este oficiată de majoritatea con­
fesiunilor creştine, dar ortodocşii şi
catolicii consideră că Trupul şi Sângele
Stânga: Împărtăşirea apostolilor
(detaliu din altar).

liturghie stă Sfântul Trup, Potirul, în care se află Sfântul Sânge şi Evanghelia. Tre­ buie precizat că toată această pictură este reprezentarea fidelă a concepţiei ortodoxe asupra Euharistiei. Potrivit ei, Mântuitorul se jertfeşte în mod real la fiecare liturghie, jertfa este nesângeroasă, dar presupune transformarea concretă a vinului în sânge şi a pâinii în trup. Există chiar o rânduială tipiconală, prevăzută în liturghierul or­ todox, pentru cazurile excepţionale când preotului, pentru lipsa sa de credinţă, i se arată vinul şi pâinea sub formă de sânge şi carne. De aici şi pictarea lui Hristos fără braţele pe care i le taie Sfântul Ioan Gură de Au r cu copia, act pe care îl repetă de fapt orice preot sau arhiereu. Există o întreagă literatură pe seama acestei teologii şi câteva descoperiri ale unor sfinţi care au văzut un copil pe sfântul disc în loc de pâine, tocmai pentru ca orice credincios să înţeleagă că nu e vorba de un simbol, ci de o prezenţă concretă. De aici şi atenţia cu care Taina Împărtăşaniei este administrată în ortodo­ xie credincioşilor, ei neputând accede la ea fără spovedanie şi post. Felul original prin care este reprezentată la Probota această Sfântă Taină a ortodoxi­

ei adaugă o subtilitate teologică la erminia întregului ansamblu iconografie. De altfel, întreaga desfăşurare, din pridvor către altar, dovedeşte o subtilă cunoaştere a Sfmtei Tradiţii şi a dogmaticii or­ todoxe. Cel mai probabil, dispunerea frescelor este opera lui Grigo­ rie Roşea, vădind în el un spirit luminat, profund în interpretarea spaţiulu i sacru şi original în erminia pe care o oferă asupra tradi­ ţiei, nedezlipindu-se de acrivia specifică ortodoxiei. Înainte de a încheia acest periplu prin tezaurul picturii interioare ar trebui să pomenim şi de catapetesmele pe care Probota le-a avut de-a lun­ gultimpuluişidin care s-au păstrat diferite fragmente până astăzi. Dintre acestea, cele

mai valoroase sunt cele care au rămas din catapeteasma lucrată în secolul al XV-lea pentru biserica lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Sunt câteva icoane praznicare, deteriorate de curgerea vremii. Se poate însă observa pictura delicată, de factură bizantină. Această catapeteasmă a fost apoi înlo­ cuită cu o alta în secolul al XVI-lea. Aflată în proces de restaurare, de la ea avem mai multe icoane, bine conservate. Ultima catapeteasma este cea de secol XIX, executată în timpul restaurării efec­ tuate de călugării greci. Toate cele trei catapetesme au valoarea lor. Ele atestă metamorfozele prin care a trecut pictura de icoane de-a lu ngul tim­ pului, pătrunderea curentului occidental, realist, care îl contaminează pe cel bizan­ tin. Personajele capătă volu m, corporalita-

Q Şapte mănăstiri în

- :c
-
:c

patrimoniul umanităţii

" Dacă aţi apucat spre Probota şi aţi parcurs până acum paginile revistei ştiţi, desigur, că ea se află pe lista patrimoniului U.N. E.S.C.O. Alături de ea mai sunt însă alte şapte biserici pictate pe exter ior care fa c fa la Bucovinei, aşezând-o pe harta turismului mondia l. Este vorba de Arbore, Humor, Moldoviţa, Suceviţa, Pătrăuţi, Voroneţ şi biserica Sfântul Gheorghe din Suceava.

22

Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuti

e

1

me ni re a de a tămădui pe bolnavii şi răniţii de pe urma lupte lor date în pre ajma Suce ve i. Ce a mai ve che cti torie şte faniană rămasă până astăzi a fost ri di cată după lupta pe care domnul a dat-o la Schei a, pe Si re t, împotri va oşti lor ungure şti conduse de Hroiot. Di n C roni ca Pătrăuţe ană aflăm căŞte fan ce lMare şi Sfânt a dăruit mănăsti rii mo­ şii le Pătrăuţ i şi Mi hove ni, danie întări tă mai apoi de vodă C onstantinMihai Racoviţ ă, pe 7 se pte mbrie 1756 . Di n păcate, mănăsti rea nu a fost ocoli tă de ne noroci ri, fii nd prădată în re pe tate rânduri de turci, tătari şi cazaci. În ce le di n urmă a fost abandonată ti mp de aproape 200 de ani .În anul 17 11, e pi scopul de Rădăuţi s-a de cis să re­ de schi dă mănăstire a, dar, la scur t

ti mp după ace asta, înglobareaBuco­

vi nei în Impe ri ul Habsburgic a dus

la transformarea lavrei în bi se ri că de parohie în anul 1775 . După ce

guve rnul a închis mănăsti re a, nu s-a mai pe rmis re pare rea chi lii lor, astfel încât ace stea s-au de gr adat. Totuşi, cu ajutorul F ondului F ore stie r Bi se­ rice sc s-a construit la înce putul se co­ lului al XIX- le a o casă parohială, cu

o arhi te ctură tri butară i nf lue nţe lor apuse ne.

C lopotniţ a bi se ri cii, cu i nf lue nţe

maramure şe ne, a fost ri di cată odată

cu re de schi de rea mănăsti rii în se co­ lul al XVIII -le a.

Pi ctura de laPătrăuţi e ste de ose bi t

de valoroasă, fii nd ce a mai ve che pi c­ tură di n Moldova. Mare parte a i n­ te ri orului a fost pi ctati me di at după zi di re, iar pi cturae xte ri oară în anul 1550. Di n ea se mai păstre ază doar câte va fragme nte care înfăţi şe azăJ u-

de cata de Apoi . Este ce le bră fre sca di n pronaos, i nti tulată C avalcada Sfi ntei C ruci, în care sunt re pre ze ntaţi toţi sfi nţii mi li tari. În pre ze nt, bi se rica de la Pătrăuţi e ste bi se ri că de pa­ rohie, are un muze u ame najat în fosta casă parohi ală, i ar pe ntru ne voi le li turgi ce ale cre di nci oşi lor a fost construit un paracli s, astfel încât pi ctura să fie protej ată.

P ntru că ace ste lăcaşuri sunt amplasate într-un are al

bi ne de li mi tat, apropi at Probotei, acce si bi l cu ma­

şi na, nu tre buie să rataţi şansa de a le vi zi ta.

e xpe rie nţ ă pe ntru care alţii parcurg mii de ki lome tri.

Aflată la doar10 k ilome tri de Suce ava, bi se ricae ste ce l

mai ve chi monume nt U .N.

fost ctitorită într-o aşe zare străve che, satulPătrăuţi fii nd înte mei at, potri vi t tradiţi ilor locale, încă de la înce putul

A

Este o

.

.

di n ţ ara noastră.

încă de la înce putul A Este o . . di n ţ ara noastră. Sus:

Sus: Biserica din Pătrăuţi, ridicată de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare.

se colului al XIV-le a. Pi sania de de asuprai ntrării ami nte şte de Şte fan ce lMare şi Sfânt: " Io Şte fanVoie vod, Domn al Ţ ăriiMoldovei, fi ul lui BogdanVoie vod, a înce put să zi ­ de ască ace astăMănăstire în nume le Sfi ntei C ruci în anul

6995 (1487 ) lunai unie zi ua 13" . Iniţi al mănăsti re de mai ci

( si ngura ri dicată de voie vodul sfânt), SfântaC ruce a avut

GHID

GHID Sus: Judecata de Apoi, peretele vestic de la Vo roneţ. Trei ani mai târziu, mai

Sus: Judecata de Apoi, peretele vestic de la Vo roneţ.

Trei ani mai târziu, mai mulţi egumeni cu obştile lorvor trece graniţa în Moldova, printre ei aflându-se şi Inochentie de la

Vo roneţ. Anul 1785 aduce desfiinţarea restului mănăstirilor.

Lavra lui Danii! Sihastru va prinde viaţă abia 206 ani mai târ­

ziu, pe 1 aprilie 1991, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va hotărî reînfiinţarea ei ca mănăstire de călugăriţe.

O lu crare importantă după redeschiderea aşezărnântulu i mo­

nahal a fost lucrarea de restaurare a picturii vechi de aproape cinci secole. În prezent, mănăstirea este deschisă atât pelerini­

lor cât şi turiştilor, primii găsind aici o atmosferă de rugăciune

mormântul Sfântului Danii! Sihastru!, iar ultimii o pictură de o deosebită valoare artistică, inclusă în patrimoniul U.N.E.S.C.O.

la

Biserica Arbore

"

1 n 1497, Luca Arbore, portar al

Cetăţii de Scaun a Sucevei timp

de aproape 40 de ani, conducea

apărarea ei de trei săptămâni împotri­ va asediului polonilor. A fo st o faptă de arme curajoasă, încununată de iz­ bândă, care va determina poate, cinci

ani mai târziu, în luna aprilie a anului 1503, pe pârcălabul Sucevei să înceapă zidirea unei biserici în satul său natal, Solca de Jos, acolo unde avea curtea sa boierească. " În zilele binecinstitoru­ lui şi de Hristos iubitorului domn, Io

Ştefan-Voievod, (

pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbure, părcălabul Neamţului, a binevoit cu bunăvoinţă şi curată şi luminată inimă şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ajutorul domnu­ lui său, a început a zidi casa aceasta, întru numele Tăierii cinstitului şi slăvitului prooroc înainte mergător Ioan Botezătorul, şi a început în anul 70ll (1503) luna aprilie 2, s-a sfârşit în acelaşi an, luna august 29. "

pan Luca Arbure,

)

Biserica Mă năstirii Vo ro net

'

M ănăstirea Voroneţ a aj uns celebră datorită albastru­

lui ei socotit de către specialişti unic în lu me. Culoa­

rea poate fi admirată în toată splendoarea ei la fresca

ce decorează faţada de vest a bisericii pe care se află pictată o

Judecată de Apoi.

Potrivit lui Ion Neculce, Ştefan cel Mare s-a decis să ridi­ ce biserica în urma sfatului duhovnicului său, nimeni altul decât Sfântul Daniil Sihastru!. " Iară, Ştefan-Vodă, mergând de la Cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe la

Voroneţ, unde trăie un părinte sihastru, pre nume Dan ii! (

şi s-au spovedit Ştefan-Vodă la dânsul. Şi au întrebat Ştefan­ vodă pre sihastru ce va mai face, că nu poate să să mai bată cu turcii: închina-va ţara la turc, au ba? Iar sihastru! a dzis să nu o închine, că razboiul este a lui, numai, după ce va izbândi, să facă mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, să fie hramul bisericii " . Şi vodă s-a supus şi a înălţat sfântul lăcaş " din 26 mai până

în 14 septembrie 1488 " , după cum ne învaţă pisania. Obştea s-a închegat repede sub povăţuirea Sfântului Daniil, care a avut şi alţi fii duhovniceşti celebri, pe lângă marele domn al Moldovei. Unul dintre ei a fo st şi Grigorie Roşea, egumenul Mănăstirii Probota, la sfatul căruia Petru Rareş a început pic­ tarea la exterior a bisericilor sale. Vrednicul vlădică va sfârşi la Vo roneţ îngropat în actualul pridvor al bisericii, pe care tot eli-a construit în 1547. De asemenea, Grigorie Roşea a supravegheat şi picta­ rea frescelor la exterior, unde va pune să fie zugrăvit cu aureolă de sfânt, în stân­ ga uşii de la intrare, duhovnicul său şi al lui Ştefan, Cuviosul Daniil Sihastru!. La 1 octombrie 1774, austriecii ocupă Bucovina, iar în 1781 se înaintează pri­ mul raport care propune desfiinţarea mănăstirilor pe motiv că nu aduc niciun folos societăţii. Călugării moldoveni se vor opune acestei măsuri, stareţul Voro­ neţului, Macarie, fiind conducătorul lor.

)

stareţul Voro­ neţului, Macarie, fiind conducătorul lor. ) Jos: Biserica Arbore, ridicată de hatmanul Sucevei.

Jos: Biserica Arbore, ridicată de hatmanul Sucevei.

stareţul Voro­ neţului, Macarie, fiind conducătorul lor. ) Jos: Biserica Arbore, ridicată de hatmanul Sucevei.

GH ID

GH ID

Luca Arbore îşi va găsi sfârşitul sub securea călăului în aprilie 1523, din ordinul lui Ştefăniţă-Vodă, care " zic să-I fi aflat cu hiclenie " . Va fi înmormântat în ctitoria sa în pronaos. În 1541, sora sa, Ana, va lua iniţiat iva pictării lăcaşului. Meşter zugravva fi Dragoş Coman, din Iaşi. Din complexul construit de el se mai păstrează astăzi doar biserica; curţile boiereşti au fo st distruse într-un incendiu în secolul al XIX-lea . Biserica este simplă, fără turlă, de plan dreptunghiular la ex­ terior. Este impresionantă prin constituţia zveltă, de o eleganţă aparte. Spre est, zidurile sunt prelungite la exterior 2,5 metri şi unite sus printr-o cupolă, caz unic în arhitectura moldovenească. La interior, absidele sunt arcuite înlăuntrul zidului. Pictura are un colorit cald şi luminos. Faţada de apus este decorată cu un ansamblu de miniaturi. Sunt reprezentaţi Adamarând câmpul, Eva torcând câne­ pa, Ospăţul Sfântului Gheorghe etc. Din păcate, pictura este serios deteriorată ca urmare a ruinării lăcaşului în secolele XVII-XVIII, când a rămas fără acoperiş. Biserica a fost restaurată între anii 1909-1914, 1936-1937 şi 1965-1970. În

prezent, lucrările continuă atât la exte­ rior, cât şi la interior.

Mănăstirea Moldovit a

"

1 nceputurile acestei lavre au fo st puse încă din vremea Mu-

şatinilor. Alexandru cel Bun o ocrotit mănăstirea care se

va surpa în secolul al XV-lea din cauza unei alunecări de

teren. În acele vremuri, se pare că mănăstirea ajucat şi un rol de supraveghere a frontierei. Ruinele vechii aşezări, pe care

se întrezăresc şi acum urme de frescă, se văd până astăzi la 500 de metri de actualul amplasament al mănăstirii ridicate de Petru Rareş în anu\ 1532. Biserica este ridicată din blocuri de piatră cioplite de meşteri transilvăneni. Lor li se datorea­ ză chenarele uşilor şi ferestrelor precum şi pisania săpată în piatră şi aşezată pe faţa de sud a intrării în pridvor. În anul 1537, ctitoria răreşiană era pictată cel mai probabil de un zugrav moldovean din şcoala deja cunoscută în epocă. Pe peretele de sud Petru Rareş a pus să fie reprezentate scenele sale favorite - Ar­

borele lui !esei şi Acatistul Maicii Dom­ nului, iar în pridvor judecata de Apoi.

Mobilierul este demn de remarcat la Moldoviţa, fiind una dintre puţinele mănăstiri din România care au păstrat ansamblurile originale. Printre piesele de mobilier deosebite se numără şi jilţul domnesc care denotă gradul de rafina­ ment la care aj unsese sculptura în lemn a acelor vremuri. Sus: Biserica Mănăstirii Humor. Întreanii 1610-1612, episcopul Efrem

din vremea lui Alexandru cel Bun, de Rădăuţi a zidit aici o casă separată a

B u n , de Rădăuţi a zidit aici o casă separată a Biserica Mănăstirii Humor

Biserica Mănăstirii Humor

A

1 nceputurile mănăstirii sunt încă

când s-a ridicat aici primul aşezământ monahal, ctito-

stăreţiei, unde şi-a mutat reşedinţa.

rit de către marele vornic Ioan. Apoi, în 1527, tătarii pradă Mănăstirea Moldoviţa a funcţionat neîntrerupt până în fa­

şi distrug mănăstirea, ale cărei ruine se mai văd şi astăzi în apropiere de actualul lăcaş. În vremea lui Petru Rareş, marele

logofăt Toader Bubuiog, va rectitori lavra: " s-a început şi s-a

zidit acest hram (

Dumnezeu, jupan Toader, mare logofat şi a soţiei sale Anastasia, în anul 1530 luna august 15 şi când era egumen Chir Paisie " . În 1535, biserica era terminată şi în­ cepea pictarea ei de către o echipă de meşteri care va realiza una dintre cele mai frumoase fresce ale epocii. Ca şi la Arbore şi la alte ctitorii bo­ iereşti, biserica nu are turlă. Are în schimb un pridvor de influenţă occi­ dentală la fel ca şi în stilul brâncovenesc. Catapeteasma bisericii, o sculptură în lemn deosebită, este foarte veche. Mănăstirea a trecut, la fel ca celelalte

) pe cheltuiala şi cu osteneala robului lui

tidicul an 1785, când autorităţile habsburgice au desfiinţat-o. A fost redeschisă în anul 1932, între timp suferind multe dete­ riorări. A fost restaurată între anii 1954-1960. În prezent, este mănăstire de maici cu 40 de vieţuitoare cu rânduială de obşte.

de maici cu 40 de vieţuitoare cu rânduială de obşte. din Bucovina, prin calvarul impus de

din Bucovina, prin calvarul impus de Im­ periul Habsburgic. Se va închide în 1785, pentru a se redeschide abia în anul 1991. În prezent, aici sunt 20 de călugăriţe care duc o viaţă de obşte.

Dreapta: Biserica Mănăstirii Moldoviţa.

GHID

GHID Sus: Suce viţa, dinspre zidul sudic al incintei. (Biserica Mirăuţi) moaştele Sfântului Ioan cel Nou.

Sus: Suce viţa, dinspre zidul sudic al incintei.

(Biserica Mirăuţi) moaştele Sfântului Ioan cel Nou. Moştele sfântului au fo st aduse în Moldova în 1415 de domnitorul Alexandru cel Bun. În 1796, iconostasul original va fi înlocuit cu chel­ tuiala sulgerului Toader şi a soţiei sale. Noua catape­ teasmă este impresionantă atât prin dimensiuni cât şi prin ornamentaţie. Actualmente are două hramuri: Sfântul Gheorghe şi Sfântul Ioan cel Nou; este mănăstire de călugări şi are 18 vieţuitori.

Nou; este mănăstire de călugări şi are 18 vieţuitori. Mănăstirea Sucevita � A fo st zidită

Mănăstirea Sucevita

A fo st zidită de fa milia de boieri

Movilă, la începutul secolului

al XVI-lea. Legenda spune că

piatra necesară a fo st cărată timp de 30 de ani de o femeie cu carul tras de bivoli. Este atestată documentar în 1538. Domnul Ieremia Movilă a con­ struit aici, după urcarea sa pe tron, două pridvoare, zidurile, turnurile de incintă, o casă domnească şi chilii pentru călugări. În timpul lui, Ioan Zugravul pictează biserica împreună cu fratele său, Sofronie. Suceviţa este ultima biserică acoperită cu frescă şi la exterior şi, totodată, singura la care încă se mai păstrează pictura de

pe peretele de nord. Paul Henry, cer­ cetător de artă francez, a numit frescele de la Suceviţa:

" testamentul artei moldovenesti " . O caracteristică a ei sunt ciclurile narative complete, care desfăşoară întreaga viaţă a unui sfânt. Arhitectura mănăstirii este cea moldovenească, de plan trilobat, cu pridvorul închis, sinteză între stilul bi­ zantin şi cel gotic. Pridvoarele adăugate de Ieremia Movi­ lă sunt de influenţă muntenească.La moartea lor, domnii

Ieremia şi Simion Movilă au ales să fie îngropaţi aici. Traseul istoric al m ănăstirii a implicat ruptura din 1785, din vremea habsburgilor şi redeschiderea lavrei în 1991. Actual- �,:;·­ mente este mănăstire de maici cu 70 de vieţuitoare.

Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava

C onstrucţia actualei biserici a început în anul 1 514, de către Bogdan la III-lea (fiul lui Şte­

fan cel Mare şi Sfânt), şi a fost ter­ minată de Ştefăniţă Vodă în anul 1 522. A fost destinată să fie folosită ca sediu al Mitropoliei Moldovei.

Petru Rareş o va picta atât la inte­ rior, cât şi la exterior între 1 532 şi 1 534. Frescele originale s-au păs­ trat până astăzi. Anul 1589 este im­ portant în traiectoria spirituală a mănăstirii pentru că atunci au fost aduse aici de la vechea mitropolie

Dreapta: Biserica Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou, din Suceava.

III
III

:::»

.1

O

" scoală " de înalti ierarhi

1

1

Probota a fost o importantă lavră a monahismului moldovenesc. Aici s-au format sfinţi,

precum

Mitropolitul Dosoftei sau ln ochentie şi Eustatie, dar şi alţi

mari ierarhi ai bisericii,

precum Mitropoliţii Grigorie Roşea, Ghe orghe Movilă sau Theodor Barbovschi. Aceşti

arhierei au preluat în spiritul lor, fără doar şi poate, ceva din " şcoala " Probotei şi au dus mai departe mesajul acestei lavre iubitoare de isihie şi cultură.

mesajul acestei lavre iubitoare de isihie şi cultură. Stânga: Grigorie Roşea, fresca exterioară de pe peretele

Stânga: Grigorie Roşea, fresca exterioară de pe peretele sudic al bisericii de la Voroneţ.

Voroneţ. Aici va adăuga un pridvor şi va împodobi biserica la exterior cu fresce care dăinuie şi astăzi. Din aceas­ tă pictură avem şi portretul înaltului ierarh, zugrăvit chiar lângă părintele său, Daniil Sihastru (pe care îl va picta cu aură de sfânt), în partea stângă a uşii de intrare în pridvor. Grigorie Roşea va face mănăstirii sale numeroase danii, înzestrând-o cu numeroase odoare. De la el se păstrea­ ză până astăzi jilţul destinat domnito­ rului ţării şi stranele, capodopere ale artei moldoveneşti. Istoricul bisericesc Mircea Păcurariu consideră că la Vo­ roneţ se poate să fi existat din grija şi încredinţarea mitropolitului o " şcoa­ lă de cărturărie slavonă şi română " . Aceasta ar explica existenţa aici a pri­ melor manuscrise româneşti - Codice­

le Voroneţean şi Psaltirea Voroneţeană.

- Codice­ le Voroneţean şi Psaltirea Voroneţeană. - Grigorie Roşea, un iubitor al frescei bizantine S

-

Grigorie Roşea, un

iubitor al frescei bizantine

S fântul Dos oftei îl indică pe Gri­ gorie Roşea drept văr al domni­ torului Petru Rareş. Deşi nu ştim

cu certitudine acest lucru, este sigur că cele două mari personalităţi au colabo­

rat fo arte

Nu cunoaştem data exactă a naşte­ rii viitorului mitropolit al Moldovei, dar ştim că a venit pe lume în dece­ niul al optulea al secolului al XV-lea, fiind călugărit de tânăr la Mănăstirea Voroneţ, unde era stareţ Sfântul Da­ niil Sihastru, duhovnicul Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ştim despre această perioadă dintr-o inscripţie pe o evanghelie dăruită chiar de către el mănăstirii de metanie: " din fr agedă copilărie m-am făgăduit lui Dumne­ zeu, cu rugăciunile Sfântului Părinte­ lui nostru Daniil cel Nou " . De la Voroneţ, cuviosul Grigorie a venit la Probota,

strâns de-a lungul vieţii.

Mitropolitul Grigorie Roşea va păstori până în anul 1551, când Iliaş Vodă, fiul lui Petru Rareş, întăreşte daniile sale făcute Voroneţului. Ştim că noul domn, trecut ulterior la mahomedanism - caz unic

unde a fo st stareţ între anii 15 23 şi 1 546, calitate în care a în istoria Moldovei, va prigoni biserica impunând biruri

supravegheat toate lucrările de reface­ re a mănăstirii, fapt amintit în două in­

scripţii. Într-o scrisoare pe care a expe­ diat-o călugărilor de aici în vremea în

care era mitrop olit, afirmă că el

cel care i-ar fi povăţuit pe Petru Rareş

şi pe Elena Doamna să refacă Javra şi să o declare necropolă domnească în locul Putnei. După perioada de stăreţie petrecută la Probota, Grigorie Roşea va ajunge Mitropolit al Moldovei în 1546, mo­ ment din care se va îngriji în mod deosebit de mănăstirea sa de metanie,

va îngriji în mod deosebit de mănăstirea sa de metanie, a fo st Dreapta: Intrarea în

a fo st

Dreapta: Intrarea în Probota cu pisania 26 (în partea din dreapta sus).

I N FLUENŢE

Dreapta: Fresca exterioară de pe peretele sudic - Arborele lui !esei.

grele atât mănăstirilor, cât şi ierarhilor

şi preoţilor mireni. Din scaunul mitro­

politan, vlădica Grigorie se va retrage

la Voroneţ, unde va mai trăi 19 ani,

până la vârsta de 90 de ani. A trecut la Hristos pe 5 februarie 15 70 şi a fost în­ mormântat în pridvorul bisericii.

Mitropolitul Gheorghe Movilă

Fiul logofatului Movilă şi fratele dom­ nitorilor Ieremia şi Simion Movilă s-a că­ lugărit încă din tinereţe la Probota. Exis­ tă anumite opinii care o indică pe mama sa, Maria, drept fiică a lui Petru Rareş, fapt ce explică de ce a ales această Javră. După Probota, Gheorghe Movilă a

fo st stareţ la Suceviţa, unde a început

zidirea unei biserici şi, la sfârşitul anu­ lui 15 77, a aj uns episcop al Rădăuţilor. Va sta în acest scaun până în anul 1588, după care este ales Mitropolit al Moldo­ vei. Într-o primă etapă va păstori până

în 1591, perioadă în care este vizitat de

înalţi ierarhi ai ortodoxiei: Ieremia al II-lea, Patriarhul Constantinopolului, sau Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Un subiect controversat este disputa pe

care Gheorghe Movilă a purtat-o cu bi­ serica catolică, anumiţi istorici văzând în aceasta o cedare a ortodoxiei. Un argument în favoarea acestei teze ar fi

şi acela că, în timpul păstoririi sale, bi­

serica apuseană a dobândit unele favo­ ruri. Aceste relaţii ar trebui însă aşezate

în contextul istoric al vremii. Suntem

într-o vreme în care atât Petru Şchiopul,

cât şi fratele domnului Ieremia Movilă încearcă să se alieze cu Polonia creştină contra Imperiului Otoman. La sfârşit de secol se fo rmează chiar o Ligă Creştină

în urma stăruinţelor papei Clement al

VIII -lea.

stăruinţelor papei Clement al V I I I - l e a . Sus: Detaliu din

Sus: Detaliu din tabloul votiv (Probota).

Sus: Mitropolitul Gheorghe Movilă.

Gheorghe Movilă nu putea face abstracţie de toate aceste realităţi, cu atât mai mult cu cât

ameninţarea venea din partea unor musulmani. Ceea ce el a

facut nu a presupus însă o abdicare de la credinţa ortodoxă,

ci a însemnat doar o întărire a colaborării între creştini.

Păstorirea lui Gheorghe Movilă va fi întreruptă în câte­ va rânduri. Prima oară el a părăsit ţara în anul 1591, odată cu domnitorul Petru Şchiopul, când acesta a trebuit să se refugieze în Tirol din cauza răscoalelor poporului nemul­ ţumit de birurile prea grele. S-a întors când pe tronul Mol­ dovei a urcat fratele său, Ieremia Movilă, în august 15 95. În

această parte a doua a păstoririi sale s-a înfiinţat Episcopia Huşilor. Cinci ani mai tîrziu a fo st silit să plece din nou, de data aceasta în luna mai a anului 1600, din cauza cuceririi Moldovei de către Mihai Voievod Viteazul. Noul domn l-a chemat înapoi, dar a refuzat să se întoarcă. A fost înlocuit, dar pentru puţină vreme, căci în luna septembrie a aceluiaşi an Mihai a pierdut Moldova, iar Ieremia s-a întors pe tron şi, împreună cu acesta şi vlădica Gheorghe Movilă. Nu a mai stat în scaunul arhieresc al Moldovei decât cinci ani. A murit la începutul anului 1605, fiind înmormântat la Suceviţa.

-

N

ce

Istoria nu înseamnă doar trecut, ci şi nădejdea unui viitor

Atunci când Alexandru Ioan Cuza a închis practic Mănăstirea Probota mulţi contemporani au crezut probabil că ea nu va mai reînvia niciodată. Judecând după spiritul legislaţiei domnitorului, parcă nu ar mai fi vrut să reînvie nici monahismul. Călugării erau buni doar pentru că ierarhia superioară a bisericii provenea din rândurile lor.

superioară a bisericii provenea din rândurile lor. P entru Probota, legea secularizării a avut efecte devas­

P entru Probota, legea secularizării a avut efecte devas­

tatoare. Toate moşiile i-au fost confiscate, iar mănăsti­

rea a fo st închisă, biserica fiind transformată în biserică

de mir, de care se vor deservi sătenii. Probabil, clădirile din incintă erau deja într-o stare avansată de ruină din pricina călugărilor greci care nu gospodăriseră decât averea lavrei, fără să se ocupe şi de patrimoniul ei. Un incediu izbucnit la

Stânga: Şirul Sfinţilor Ierarhi în frunte cu Ioan Gură de Aur, detaliu altar.

acum le-au fost refăcute mulurile goti­ ce, după modelul celor aflate în pronaos. Totodată văruielile care acopereau pic­ tura exterioară au fo st parţial decapate. În 1986, Mitropolia Moldovei şi Sucevei a aprobat un proiect de con­ solidare a părţii superioare a bisericii şi de înlocuire a învelitorii de şiţă cu una de tablă, care să reconstituie for­ mele originale aşa cum se păstrau în tablourile votive. Revoluţia din decembrie a însemnat şi recucerirea libertăţii pentru biserică. Tinerii care au strigat atunci " Vom muri şi vom fi liberi! " au spus şi Tatăl Nostru într-un loc public pentru prima oară după 40 de ani. Toate vechile lavre ale domnilor noştri care fuseseră închise de Alexandru Ioan Cuza au reînviat. La Probota a venit părintele arhirnandrit Vasile Chiriţoiu, care a continuat lucrările de acoperire a bisericii şi a început ridicarea unei gospodării anexe, construind şi casa parohială. În 1993 conform unei hotărâri a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Probota devine mănăstire de maici condusă de stareţa Heruvima Chihai. În timpul ei se vor redobândi 20 de hectare de teren pentru mănăstire, iar lavra a fo st inclusă în patrimoniul U.N.E.S.C.O. în grupul bisericilor pictate în exterior. O vizită la mănăstire a ambasadorului Japoniei la Bucureşti va prilejui una dintre cele mai importante restaurări de monument din ţară. Impresionat de frumuseţea picturii, acesta a promis ajutorul ţării sale. În anul 1996 a început la Probota un şantier de restaurare care se va transfor­ ma cu sprijinul Japan Trust Fund for World Heritage şi a Ministerului Cultu­ rii într-o şcoală pilot în care vor lucra

Stânga: Bolta de piatră a turnului de la intrare, trecere către o "gură de rai"

începutul secolului XX va distruge com­ plet chiliile şi casa domnească. Sătenii vor refolosi ceea ce a rămas de pe urma acestui incendiu, luând piatră şi cără­ midă pentru propriile case direct din ctitoriile marilor voievozi moldoveni. Măreaţa lavră a lui Petru Rareş părea că îşi trăieşte ultimele clipe. Dar Dumne­ zeu a vrut În perioada interbelică, între anii 1934- 1937 Comisiunea Monumentelor Istorice va restaura biserica şi clisiarniţa, sub coordonarea arhitectului Horia Te­ odoru. Atunci a fo st reparat acoperişul bisericii şi au fo st redeschise fe restrele pronaosului şi ale pridvorului, pe care 28 le modificaseră călugării greci şi cărora

fo st redeschise fe restrele pronaosului şi ale pridvorului, pe care 28 le modificaseră călugării greci

VIAŢA M O NAHALĂ AZ I

VIAŢA M O NAHALĂ AZ I Sus: Forma de navă a bisericii care pluteşte pe marea

Sus: Forma de navă a bisericii care pluteşte pe marea

învolburată a lumii.

specialişti din România, Austria, Italia, Germania, Franţa, Polonia, Cehia, Elveţia, şi Columbia. Ca o premieră în ţara noastră, documentaţia a fo st în totalitate informatizată. La finalul lucrărilor, în anul 2001, a fost publicată sub auspiciile U.N.E.S.C.O. o Carte a Proiectului sub fo rma unei monografii. Între timp, în anul 1 997, maica Heruvima Chihai a preluat stăreţia mănăstirii Dragomirna, iar la Probota a venit Marina Ţurcanu, care este stareţa mănăstirii şi în prezent. Sub conducerea ei s-au fă cut mai multe lucrări de construcţie - s-a ridicat un corp nou de chilii pentru măicuţe, a fo st renovată stăreţia, a început să fun cţioneze un atelier de pictat icoane bizantine şi, pentru a proteja pictura proaspăt restaurată, a fo st dat în folosinţă un para­ clis unde să fie oficiate slujbele. Pe 10 iunie 2001 a avut loc un eveniment deosebit. Pentru prima oară după 400 de ani, la finalul unui laborios proces de restaurare, a fo st resfin­ ţită biserica ridicată de Petru Rareş de către Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de înalţi ierarhi. În prezent lavra, care şi-a început drumul prin vremuri în urmă cu 700 de ani, timp în care bisericile i s-au surpat, apoi au fo st ridicate din nou, iar monahii au fo st de mai multe ori alungaţi, adună la rugăciune 20 de vieţuitoare care îl caută pe Hristos la fel cum au făcut-o înaintaşii lor, din vreme.a când Moldova nici nu se întemeiase. Acesta este şi cel mai frumos aspect al vieţii monahale. Că deşi este veche, parcă de când lumea, ea se reînnoieşte cu fie­ care generaţie de vieţuitori. Iar aceştia păşesc cu grijă pe urmele înaintaşilor lor, încercând să le continue nevoinţa.

HARTA ZONEI Vorona · Mănăstire decălugăriţe, cu hramulAdormirea Maicii Domnului, ctitorie a unormonahi din
HARTA ZONEI
Vorona · Mănăstire decălugăriţe, cu
hramulAdormirea Maicii Domnului,
ctitorie a unormonahi din Moldova
darşi din Banat, s-a ridicat în " Poiana
Voronei " înjurul
anului 1503. Numeleîi
vine,separe, la numeroasele cârduri de
ciori care se aşezauîn poiană.
Cetatea de Scaun ·Afostridicată
de cătrePetru 1 Muşat la sfârşitul
secolului al XIV-lea, când a mutat
capitala Moldovei din oarşul Siret la
Suceava. Afostfortificată de către
Ştefan cel Mare şi Sfântînsecolul
XV şi asfârşit distrusă de Oumitraşcu
Cantacuzinoîn secolul XVII.
Sfântul
Ioan cel Nou · A fost
începută de către Bogdan al III ­
lea, fiul lui Ştefan cel Mare în anul
1514 şi a fost terminată de către
Ştefăn�ă Vodă opt ani mai târziu. A
fost construită pentru a lua locul
Bisericii Sfântul Gheorghe, devenită
neîncăpătoare pentru nevoile
Mitropoliei Moldovei.ln anul 1 783
aici au fost aduse moaştele Sfântului
Ioan cel Nou.
Buciumeni · Este amplasatăîn
imediataapropiere a oraşului Fălticeni.
Afostridicată de către Alexandru cel
Bun, dar biserica a fost distrusă de un
incendiu. Manoladle Radovici,un boier
din Buciumeni, va refacesfântul lăcaş
în anui 1700.In prezent estemănăstire
de maici.
Bogdăneşti - Este situată la
aproximativ 80 de kilometri de Probota
(traseul prin Paşcani) şi la 11 de oraşul
Fălticeni. Afost construită de către
Bogdan 1 al Moldovei între anii 1359·
1365. Afost reînfiinţată în anul 1994.
Râşca - Afost ridicată de către Petru
Rareşîn anul 1542. Aici a fost stareţ
Sfântul Ierarh Ioan cel Nou. Pictura
exterioară îi aparţine lui Stamatello
Kotronas din Zante (1552).Aici a
fostîndlistimp deşaseani Mihail
Kogalniceanu.In prezent este
mănăstire de călugări.
PELERlDllJ 19:00 -21:00 Miezonoptica, Utrenia, Ceasul 1 Mănăstirea este deschisă zilnic între orele 06:00 şi
PELERlDllJ
19:00 -21:00 Miezonoptica, Utrenia, Ceasul 1
Mănăstirea este deschisă zilnic între orele 06:00 şi 21:00.
Programul slujbelor:
În sărbători şi duminici, slujba începe la ora 08:00, cu
Acatistul zilei şi se continuă de la 09:30 cu Sfânta Liturghie.
06:00 -09:00 Acatistul zilei, Ceasul III, Ceasul VI,
Sfânta Liturghie, slujba parastasului pentru cei răposaţi
15:00 -16:30 Ceasul IX, Vecernia, Pavecerniţa
În noaptea de vineri a fiecărei luni (23:00 - 05:00) are loc
privegherea Sfântului Acoperămant al Maicii Domnului
şi Sfântul Maslu.

w

z

-

>

::)

u

Cuvânt despre răbdarea monahilor în prigoană

Părintele Melchisedec Velnic, care este stareţul Mănăstirii Putna, dar şi exarhul tuturor mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţi lor, deci şi al Probotei, aminteşte în cuvântul al său despre răbdarea pe care se cuvine să o aibă monahii în prigoane, despre răbdarea de care vieţuitorii Probotei vor fi dat dovadă de-a lungul unei istorii multiseculare.

"

fi dat dovadă de-a lungul unei istorii multiseculare. " Stânga: "Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici

Stânga: "Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului. "

Să ne dea bunul Dumnezeu putere, răbdare, râvnă şi început bun fiecăruia, şi nimeni să nu descurajeze, ci cu toţii să îndrăznim la mila, la bunătatea lui Dumnezeu, căci Domnul este bun şi milostiv; dar şi noi să ne întoarcem la EL căci El vrea să-i dăm inima, şi vrea ca inima noastră să fie lăcaş al Duhului celui Preasfânt. Amin.

1 mpăratul Iustinian a dat fo arte multe legi în favo area

monahilor. El îi considera pe monahi ca pe rugători ai

lui. Un alt împărat bizantin, Alexie Comnenul, consi­

dera că binele împărăţiei sale se datorează numai rugăciu­ nilor acestor cuvioşi, părinţilor şi maicilor care şi-au dăruit viaţa Mântuitorului Hristos. Mai târziu au venit şi alte vremuri. Dacă împăraţi ca Iustinian, Alexie Comnenul şi alţii au ştiut să apere mona­ hismul - şi Sfântul Ştefan cel Mare îi considera pe călugări

" rugătorii mei " -, mai târziu, în perioada comunistă, în anul 1959, prin decretul 410, călugării aveau să fie scoşi afară din mănăstiri. O maică deosebită, de metanie din Mănăstirea Suceviţa, deşi a fo st şi ea dată afară cu decretul, acolo unde a mers, la Rădăuţi, nu a renunţat nicio clipă la făgăduinţele pe care le-a dat Mântuitorului Hristos, ci a avut o verticalitate şi o demnitate extraordinare. Şi-a pur­ tat şi uniforma călugărească, şi - de acum vă spun din documentele Securităţii - a fo st arestată şi închisă tocmai pentru că purta uniforma, haina aceasta a renunţării. Ei i-a fo st îngăduit fo arte greu să se întoarcă în mănăstire, şi aceasta cu doar câteva luni înainte de a trece la Mire­ le său iubit, de Înălţarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie 1983. Când s-a pututîntoarce, a sărutat pământul şi a spus:

" Doamne, Îţi mulţumesc că sunt în grădina Maicii Dom­ nului. Maicilor, răbdaţi toate în mănăstire, căci nu ştiţi ce ispite sunt în lume şi ce greutăţi am avut eu " . Părintele Arsenie Papacioc, un alt mare mărturisitor al dreptei credinţe în temniţele comuniste, spunea: " Astăzi să fim mai buni decât ieri şi mâine să fim mai buni decât

astăzi " . Nu trebuie să

am uitat că astăzi trebuie să fi m mai buni decât ieri, dacă am uitat că mâine trebuie să fim mai buni decât astăzi, că trebuie să urcăm în fi ecare zi, atunci ne pierdem calea pe care am pornit! Să nu uităm de ţelul nostru, pentru care am fo st che­ maţi spre Dumnezeu. Să nu uităm că ne-am făcut călu­ gări, şi să luaţi aminte, maicilor, la voia voastră, că voia călugărului este zid de aramă între el şi Dumnezeu. Cât de îngrozitoare poate să fie voia proprie! " Zid de aramă " , cum se spune în Pateric. Eu mă duc să mă răstignesc pen­ tru Mântuitorul Hristos, plec din dragoste faţă de El, dar,

uităm niciodată acest lucru! Dacă

când îmi fac voia, îmi ridic un zid de aramă între mine şi Dumnezeul meu, pe care-L iubesc. Şi atunci să-mi fac 30 voia? Niciodată.

Sluj itoarele fru museţii

Ştefan mergea pe aleile rânduite ale Probotei, străjuite de flori, bucurându-se de

soarele de vară. To ată mă n ăstirea scl ipea

aşezată, rânduită ch iar, la locul ei. Copilul umbla prin tre acele frumuseţi tot mai mirat.

de curăţe nie. Fiecare pietricică părea

D upă ce-şi umplu sufletul de pacea locului şi imaginile

trecură din ochii copilului către inima sa, îşi întrebă

glas al inimii, că Dumnezeu trebuie înconjurat de fr umuseţe, că biserica e până la urmă sălaşul Frumuseţii mai presus de fire, o Frumuseţe pe care o vom vedea cu toţii la sfârşitulvieţii dacă ne vom mântui şi vom merge în rai. - Şi măicuţele se străduiesc să facă şi din acest pământ un rai, aşa cum a fo st el înainte de căderea în păcat a părinţilor noştri, Adam şi Eva, şi aşa cum va fi după ce Hristos va veni din nou să judece vii şi morţii. Tu ai auzit la şcoală de Dostoievski? - Da. Odată la ora de lite­ ratură, profesorul ne-a pome­ nit de el.

- Dostoievski a spus unde­

va că " frumuseţea va mântui lumea " .

- Cum aşa? întrebă mirat

tatăl:

- De ce sunt mănăstirile de maici atât de îngrijite? - Hai să îţi răspund la întrebare printr-o legendă care există în ortodoxie şi e legată de anafură. - Pâinea aceea sfinţită care se împarte la sfârşitul Litughiei

celor care din diferite motive nu s-au putut împărtăşi? - Da. Se spune că, odată, marele împărat Iustinian al Bizanţului a mers la biserică

şi a stat la Sfânta Liturghie. La

final, atunci când a dorit să

ia din mâna patriarhului bu­

căţica de anafură, o fărâmă

i-a căzut din palmă. Dar nu

a apucat să atingă pământul

că o albină, apărută deodată,

a prins-o cu grijă cu picioru­

şele şi a plecat în grabă din bi­ serică. Mirat, întrebându-se ce ar fi putut face harnica in­ sectă cu o bucăţică de pâine sfinţită, ştiută fiind pofta spre nectar a albinelor, nicidecum spre anafură, împăratul a dat poruncă să fie deschişi toţi stupii din preajma bisericii. Slujitorii au căutat cu înfrigu­ rare câteva zile şi, în cele din urmă, au găsit stupul cu pri­ cina. Acolo se afla şi bucăţica de anafură, doar că albinele, harnice şi recunoscătoare Creatorului lor, zidiseră în stup o splendidă biserică de ceară şi, în mijlocul ei, clă­ diseră o Sfântă Masă pe care trona fărâma de pâine sfinţită

scăpată din mâna împăratu­ lui. Legenda spune că biserica Sfânta Sofia, măreaţa catedrală a Bizanţului, este clădită aidoma bisericuţei ridicată de albine în stup. Împăratul Iustinian ştia să vadă un semn de la Dumnezeu. - Într-un fel maicile sunt asemănătoare acestor albine. Tru­ desc zi şi noapte pentru biserică, într-o smerenie totală. Cultivă flori, rânduiesc alei şi au grijă, ca mănăstirea să fie mereu fr u­ moasă. Nu cred că ai văzut vreo mănăstire de maici care să fie altfel! Ea va fi mereu curată, la fel ca un stup de albine. Şi fac asta pentru că ştiu, dincolo de explicaţii raţionale, printr-un tainic

ştiu, dincolo de explicaţii raţionale, printr-un tainic Stânga: Măicuţele sunt truditoare şi unite ca albinele

Stânga: Măicuţele sunt truditoare şi unite ca albinele într-un stup.

Ştefan.

- Simplu şi complicat în

acelaşi timp, răspunse tatăl gânditor.

- Cum să îi explici asta

unui copil? Vorba îi scăpase şi acum nu ştia cum să o " tra­

ducă " astfel încât Ştefan să înţeleagă.

- Ştefan?

- Da, tată.

- Când păcătuieşti, crezi că faci un lucru frumos?

- Nu. Dimpotrivă.

- Ve zi! Înseamnă că atunci când faci o faptă bună, fa ci un lucru " frumos " . Dar, fr u­ moase nu sunt doar faptele

noastre, ci şi tot ce iese din mâna noastră cu gândul la Dumnezeu; pentru că tot ce e bun şi drept, tot ceea ce este iubit şi de Dumnezeu, este " frumos " . Un om care simte asta cu inima, nu va suporta

urâtul, lipsa de rânduială, pentru că va şti că asta nu îi este plă­ cut Domnului. Iar maicile, la fel ca albinele din legenda noastră, au un simţ foarte dezvoltat al lui Dumnezeu. Ele ştiu ce şi cum trebuie să facă pentru a-I fi plăcute Lui. Şi fiind aşa, totul în jurul lor e frumos! - Asta înseamnă că eu, atunci când fac dezordine în cameră fac un lucru urât, care nu prea îi e pe plac lui Dumnezeu?

Ar trebui să mai înveţi de la măicuţe ce înseamnă

ordinea şi fr umuseţea

- Cam aşa

31

MĂNĂSTIREA

STUDENICA

ISSN

1792-173-2